5/14/2018 Parnasianism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/parnasianism 1/5

ParnasianismDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Parnasianismul (din Parnas, „miticul munte al muzelor / poeților“ în sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei,

azi apar ținând Greciei + sufixarea dublă cu -ian- și apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar dela sfâr șitul secolului XIX. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo-clasică) la romantism, cultiva

expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la

obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo ș.a.).

Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea

strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și

a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor,

religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele

polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare,

podoabele de interior etc.).

[modificare]Originile parnasianismului

Parnasienii erau o grupare de poeți din Franț a secolului XIX ce și-a tras denumirea de la revista în

care publicau, Parnasul contemporan, la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas,

casa Muzelor   în mitologia greacă. Publicată între anii 1866 si 1876, a inclus poezii scrise de Charles

Leconte de Lisle, Théodore de Banville , Sully Prudhomme, Paul Verlaine, François Coppée și José

María de Heredia.

Parnasienii erau de asemenea influentati de Théophile Gautier  si de doctrina acestuia a "artei pentru

artă". Din dorința de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obținută cu

ajutorul meșteșugului, tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare

rigiditate a formei si cu o maximă detașare a emoției. Elementele acestei detașări proveneau in foarte

mare masura din Estetica lui Arthur Schopenhauer.

Parnasianismul european este bine reprezentat de poeții francezi: Théophile Gautier («Les Emaux et

Camées»), Théodore de Banville («Les Camées parisiens», «Le Sang de la Coupe»), Charles Leconte

de Lisle («Poèmes antiques», «Poèmes barbares»), José-Maria de Hérédia («Les Trophées»), Sully-

Prudhomme, François Coppée, Catulle Mendès ș. a., de poeții englezi:  Austin Dobson, Edmund

Gosse,  Andrew Lang ș. a., de poeții germani, de la August Graf von Platen la Stefan George ș. a., de

poeții iberici având în frunte pe Ruben Dario, de „noua școală de la Atena“, reprezentată de Kostis

Palamas.

5/14/2018 Parnasianism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/parnasianism 2/5

Parnassianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii

parnasieni , Olavo Bilac e un autor brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fara sa elimine

complet emoția poetică.

[modificare]Literatura română și parnasianismul

 În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, 

parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernistă a poeziei noui / decadente, direcție

promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism“ – îndeosebi de revistele «Literatorul» (Bucureș ti ),

«Vieața nouă» (București), «Versuri ș i proză» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au

făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape

sincron cu cele din Franța, unde curentul și-a avut „prima școală“ între 1866 și 1880, căci bardul de

la Mirceș ti  era la curent cu orice noutate / mișcare literară franceză; dar prima veritabilă „școală“

parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui  Alexandru Macedonski, cenaclului și

revistei sale, Literatorul, pe care le-a condus și în primele două decenii ale secolului al XX-lea.

 Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în Sburătorul“), ori de cei

antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din poezia noastră parnasiană: Mircea

Demetriad, Gabriel Donna,  Alexandru Obedenaru, Gheorghe Orleanu, Alexandru Petroff  șiIuliu Cezar 

Săvescu ; important este și aportul parnasienilor români de la cumpăna secolului al XX-lea și dintre

anii 1950 și 2000: Eugeniu Speranția (1888 – 1972; avem în vedere volumul Poezii, apărut în

1966), D. Rari ș te («Maria Magdalena», 1937; «Valuri împietrite», 1941), Ion Acsan («Primăvara

cosmică», 1962), Al. Andri țoiu («Constelația lirei», 1963; «Simetrii», 1970; «Euritmii», 1972), Mircea

Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor», 1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen

 în galben», 1978; «Arhitectura visului», 1982; «Culegătorul de alge», 1985; «Epistole», 1990;

«Cronică», 1993; «Exodul», 2001; "Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice",

2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008;

"Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife", 2009), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din

unghi», 1967) ș. a.

[modificare]Estetica parnasianismului

 În primul rând, parnasianismul a însemnat obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului,obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate, punând inspirația și fluctuațiile

ei în tipare, întru „cristalizare“, spre a intra apoi „în circuit“ ca „produs nobil (în-nobilator)“ care să pară

„de proveniență exterioară“, „din afara eu-lui“. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și

sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhe-tipale din toate ariile planetei, îndeosebi

(după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul „munte al muzelor“, Parnas) din Hellada. În

5/14/2018 Parnasianism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/parnasianism 3/5

spiritul parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfecu sâni albi,

coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de

trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțică, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o

muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc.

Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe

prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul,

amfibrahul, coriambul, spondeul, amfima-crul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu

formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul,

micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre

și atmosferă), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de

 japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupolă de

gheață“, „ca într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la întregul cosmos. Când li s-a

reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de senină-tate, frazele

echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“,

sculpturală, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „inco-rectitudinii limbajului“

rămâne punctul invulnerabil al parnasie-nilor (de fapt, „armătura“ e din 1872, dată de Micul tratat de

poezie franceză (Petit traité de poésie française) deThéodore de Banville, adevăratul „manual“ al

noului curent).

ClasicismDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

The Inspiration of a Poet , Nicholas Poussin, 1630

Clasicismul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franț a, ale cărui principii au

orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele

artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale

5/14/2018 Parnasianism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/parnasianism 4/5

idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvâr șite

ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind

crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii morale

ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de

soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Aceste personaje,

de regulă regi sau reprezentanți ai aristocrației, erau prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric,

tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de viață al burgheziei, aflată în plină

ascensiune în epoca respectivă, era lăsat pe planul doi, de aceasta ocupându-se speciile literare

socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele

ocupându-se în special de înfierarea anumitor vicii (comedia era văzută de Aristotel ca "înfierare” a

viciilor), de prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. Clasicismul înseamnă în primul

rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și credință într-un ideal

permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune formală (care va fi găsită în acelemodele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și

pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe N. Boileau (Arta poetică, tratat de poetică

normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul -

comedie), La Fontaine(Fabule)

[modificare]Istorie

 În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se afirmă o artă bazată pe echilibru și

rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin atunci să

definească pictura, literatura, muzica, sculptura și arhitectura. Epoca de aur  a clasicismului este

perioada care, în Franța, corespunde regilor  Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea. Marile state

ale Europa  î și afirmă puterea încurajînd o artă care să respecte ordinea stabilă. De exemplu

lui Velázquez (1599-1660) sau al lui Rembrandt (1606-1669), precum și cel al picturii de gen

demonstrează că triumfulmodelului clasic nu este total.

[modificare]Caracteristici

Imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții, după modelul antic

Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică și etică

Cadrul de desfașurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece

și indiferent, fără vreo influență asupra acestora

Sublininează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligația de a nu amesteca

genurile și de a respecta principiul verosimilității

5/14/2018 Parnasianism - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/parnasianism 5/5

Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-și fac întodeauna datoria, învingându-și

sentimentele potrivnice

[ascunde]v • d • m

Mișcările artistice occidentale după perioadă

Secolele al XI-lea – al XVIII-leaRomanic · Gotic · Renașterea

timpurie · Renașterea · Manierism · Baroc · Clasicism · Rococo · Neoclasicism · Romantism

Secolul al XIX-leaRealism · Prerafaeliții · Academism · Impresionism · Post-impresionism ·  Neo-impresionism · Po

 Nabis · Sintetism · Simbolism ·  Naturalism

Secolul al XX-lea

Modernism · Cubism · Expresionism · Expresionism abstract · Abstracționism ·  Neue Künstlerve

München · Der Blaue Reiter  · Die Brücke · Dada · Fauvism ·  Neofauvism ·Art Nouveau · Bauhau

Deco · Pop art · Futurism · Suprematism · Suprarealism · Color Field ·Minimalism · Instalație

(artă) · Postmodernism · Artă conceptuală · Land art · Performance art · Artă video · Neo-

expresionism · Brutalism · Lowbrow · Artă media · Young British Artists · Stuckism · Systems ar

Secolul al XXI-lea Artă relațională · Videogame art