Proiect

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGEA

privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu

impact energetic

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta Lege privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile

produselor cu impact energetic transpune Directiva 2009/125/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru

stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact

energetic, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 285/10 din 31

octombrie 2009.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

(1) Legea privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu

impact energetic (în continuare – „Lege”) instituie cadrul legislativ pentru stabilirea

cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic, în

scopul asigurării liberei circulației a acestor produse.

(2) Legea stabilește cerințe obligatorii pentru produsele cu impact energetic, care

sunt reglementate prin măsurile de punere în aplicare și sunt plasate pe piața și/sau

puse în funcțiune, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă, creșterea eficienței

energetice și a nivelului de protecție a mediului, precum și la sporirea securității furnizării energie.

Articolul 2. Domeniile de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică produselor cu impact energetic reglementate de cadrul

normativ de punere în aplicare (în continuare cadru normativ), aferent proiectării

ecologice ale produselor cu impact energetic aprobat de Guvern, în funcție de

progresul tehnic.

(2) Prezenta lege nu se aplică mijloacelor de transport destinate persoanelor și

bunurilor.

(3) Legea și actele normative de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia nu

aduc atingere legislației: în materie de gestionare a deșeurilor; privind substanțele

chimice; privind gazele fluorurate cu efect de seră.

Articolul 3. Noțiuni și definiţii

În sensul prezentei legi se aplică următoarele definiții:

acte normative de punere în aplicare – regulamente adoptate în temeiul prezentei

Legi, care stabilesc cerinţe în materie de proiectare ecologică pentru produsele

definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;

ameliorarea performanţei de mediu - procesul de consolidare a performanţei de

mediu a unui produs de-a lungul generaţiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate

caracteristicile de mediu ale produsului în acelaşi timp;

caracteristică de mediu - un element sau o funcţiune a unui produs care poate

interacţiona cu mediul pe durata ciclului de viaţă al acestuia;

cerinţă în materie de proiectare ecologică - cerinţă legată de un produs sau de

proiectarea unui produs, destinată să-i îmbunătăţească performanţa de mediu sau

orice cerinţă de furnizare a unor informaţii cu privire la caracteristicile de mediu ale

produsului;

cerinţă generală în materie de proiectare ecologică - cerinţă în materie de proiectare

ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs, fără a fixa valori limită

pentru anumite caracteristici de mediu;

cerinţă specifică în materie de proiectare ecologică - cerinţă în materie de proiectare

ecologică cuantificată şi măsurabilă, legată de o caracteristică de mediu a unui

produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării calculat pentru o unitate de

randament util;

ciclu de viaţă - etape consecutive şi interdependente ale unui produs de la folosirea

materiei prime pînă la eliminarea finală a acestuia;

componente şi subansambluri - piese destinate încorporării în produse şi care nu sunt

plasate pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a

căror performanţă de mediu nu poate fi evaluată separat;

impact asupra mediului - orice modificare adusă mediului, provenită în întregime sau

parţial de la un produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia;

importator – orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă un produs dintr-o

altă ţară;

performanţă de mediu a unui produs - rezultatele gestionării de către producător a

caracteristicilor de mediu ale produsului, reflectate în documentaţia sa tehnică;

producător – orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau pentru care

se proiectează ori se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul sub

numele ori marca sa;

profil ecologic - o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare

relevantă în cazul unui produs, a intrărilor şi ieşirilor (precum materiale, emisii şi

deşeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viaţă care sunt semnificative

din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi sunt exprimate în cantităţi

fizice care pot fi măsurate;

proiectare ecologică - integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui

produs, în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu pe durata întregului ciclu de

viaţă;

proiectarea produsului - set de procese care transformă cerinţele legale, tehnice, de

securitate, funcţionale, de piaţă sau de alt tip pentru un produs în specificaţii tehnice

pe care acesta trebuie să le îndeplinească;

punere în funcţiune - folosirea pentru prima dată a unui produs în scopul prevăzut de

către utilizatorul final;

reciclare - reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau

în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;

recuperarea energiei - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a

energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, cu recuperarea căldurii;

refolosire - operaţie prin care un produs sau componentele sale, ajungînd la sfîrşitul

primei utilizări, sunt folosite în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv

folosirea continuă a unui produs care este returnat la un punct de colectare (un

distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător), precum şi reutilizarea

unui produs în urma recondiţionării;

reprezentant autorizat - persoană fizică sau juridică rezidentă în Republica Moldova,

care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele

acestuia toate sau o parte din obligaţiile şi formalităţile legate de prezenta lege;

Capitolul II

COMPETENȚELE ȘI ATRIBUȚIILE AUTORITĂȚILOR PUBLICE

CENTRALE ÎN DOMENIUL PROIECTĂRII ECOLOGICE

Articolul 4. Competențele și atribuțiile Ministerului Economiei

Ministerul Economiei:

a) asigură elaborărea cadrului normativ pentru promovarea politicii economice;

(b) monitorizează evoluția legislației Uniunii Europene în partea ce ține de proiectare

ecologică;

c) asigură colaborarea administrativă și schimbul de informații cu organizațiile

internaționale și alte state în domeniul proiectării ecologice;

d) asigură prezentarea rezultatelor supravegherii pieței Guvernului Republicii

Moldova, informează Comunitatea Energetică și alte instituții internaționale, despre

rezultatele de supraveghere a pieții și, după caz, transmite aceste informații altor state

interesate;

e) asigură implementarea prezentei legi.

Articolul 5. Competențele și atribuțiile Institutului Național de Standardizare

Institutul Național de Standardizare:

a) asigură armonizarea standardelor europene;

b) reprezintă Republica Moldova la forumurile europene și internaționale.

Articolul 6. Competențele și atribuțiile Agenţiei pentru Eficienţă Energetică

Agenţia pentru Eficienţă Energetică:

a) distribuie informații producătorilor și importatorilor de produse cu impact

energetic despre cerințele față de produs;

b) asigură organizarea campaniilor de informare pentru utilizatorii finali de produse;

c) oferă asistență informațională autorităţilor administrației publice locale în partea

ce ține de achizițiile de produse cu impact energetic.

Articolul 7. Competențele și atribuțiile Agenţiei pentru Protecţia

Consumatorilor

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:

a) asigură efectuarea verificărilor produselor în conformitate cu Legea nr. 131 din 8

iunie 2012, privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, și respectarea

de către producători și/sau reprezentanții autorizați a prevederilor prezentei Legi;

b) solicită producătorilor și/sau reprezentanților autorizați furnizarea tuturor

informațiilor necesare, privind măsurile de punere în aplicare stipulate în

regulamentele aprobate de Guvern;

c) preia mostre de produse și le supune verificărilor de conformitate în laboratoarele

acreditate, inclusiv în Uniunea Europeană;

d) asigură retragerea de pe piaţă a produselor ce nu corespund art. 11 din prezenta

lege;

e) examinează reclamațiile utilizatorilor finali și a altor părți interesate referitoare la

conformitatea produsului;

f) asigură schimbul de informații privind rezultatele verificării produselor cu alte

state.

Capitolul III

PLASAREA PE PIAȚĂ ȘI/SAU PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE

Articolul 8. Plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune a produselor

(1) Produsele reglementate de prezenta Lege și actele normative conexe pot fi plasate

pe piață și/sau puse în funcțiune numai dacă sunt conforme cu aceste cerințe și poartă

marcajul CE în conformitate cu art. 11.

(2) Consumatorii și alte părți interesate prezintă Agenției pentru Protecţia

Consumatorilor și altor autorități competente reclamații asupra conformității produsului.

Capitolul IV

RESPONSABILITĂȚILE AGENȚILOR ECONOMICI

Articolul 9. Responsabilitățile importatorului

În cazul în care producătorul nu este rezident în Republica Moldova și nu are un

reprezentant autorizat, importatorul are următoarele obligații:

a) asigură ca produsul plasat pe piață și/sau pus în funcțiune este conform cu

prezenta Lege și cu actele normative corespunzătoare;

b) păstrează și prezintă la cererea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor,

documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului introdus pe piaţă

cu cerinţele în materie de proiectare ecologică.

Articolul 10. Responsabilitățile producătorului

(1) Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, care plasează componente și

subansambluri pe piață și/sau le pune în funcțiune, întreprinde toate măsurile

necesare pentru a se asigura, că operaţiile sale de manipulare a produsului nu au un

impact negativ asupra conformităţii acestuia și asigură prezentarea informațiilor

relevante privind compoziția materialelor, consumurile de energie, materiale și/sau

resurse ale acestor componente și subansambluri.

(2) În conformitate cu măsura de aplicare relevantă, producătorul furnizează

utilizatorilor finali următoarele:

a) informații necesare despre rolul utilizatorului final în folosirea durabilă a

produsului;

b) profilul ecologic al produsului și beneficiile ecologice, dacă actele normative de

punere în aplicare solicită aceasta.

Capitolul V

MARCAJUL „CE”, DECLARAȚIA DE CONFORMITATE ȘI LIBERA

CIRCULAȚIE

Articolul 11. Marcajul „CE” și declarația de conformitate

(1) Înainte de a plasa pe piață și/sau pune în funcțiune un produs reglementat de

actele normative de punere în aplicare, se aplică marcajul „CE” și se emite o

declarație de conformitate „CE” prin care producătorul sau reprezentantul său

autorizat garantează și declară că produsul se conformează tuturor dispozițiilor

relevante ale cadrului normativ.

(2) Marcajul „CE” constă în inițialele „CE”, astfel cum sunt prezentate în anexa 1.

(3) Declarația de conformitate conține elementele specificate în anexa 2 și face

trimitere la actul normativ de punere în aplicare corespunzător.

(4) Este interzisă aplicarea pe un produs unor marcaje susceptibile de a induce în

eroare utilizatorii finali prin asociere cu înțelesul sau forma marcajului „CE”.

(5) Informațiile furnizate în temeiul anexei 3 partea 2, trebuie să fie în limba oficială

a Republicii Moldova atunci cînd sunt oferite utilizatorului final, precum și dublate în

una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității Europene.

(6) În aplicarea alin. (1) al prezentului articol, se iau în considerare următoarele

cerințe:

a) informațiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate, coduri recunoscute sau alte

măsuri;

b) tipul de utilizator anticipat pentru produs și natura informațiilor care urmează să

fie furnizate.

Articolul 12. Libera circulație

(1) Nu se interzice, nu se restricționează și/sau împiedică, din motive legate de

cerințe în materie de proiectare ecologică referitoare la parametrii de proiectare

ecologică menționați în anexa 3 partea 1 și cuprinși în actul normativ de punere în

aplicare relevant, plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune pe teritoriul Republicii

Moldova a unui produs care se conformează tuturor dispozițiilor relevante ale actului

normativ și care poartă marcajul „CE” în conformitate cu art. 11.

(2) Nu se interzice, nu se restricționează și/sau împiedică plasarea pe piață și/sau

punerea în funcțiune pe teritoriul Republicii Moldova a unui produs care poartă

marcajul CE în conformitate cu art. 11, pentru motive legate de cerințele în materie

de proiectare ecologică referitoare la acei parametri de proiectare ecologică

menționați în anexa 3 partea 1, pentru care actul normativ de punere în aplicare

relevant prevede că nu este necesară nici o cerință în materie de proiectare ecologică.

(3) Expunerea produselor, care nu sunt conforme cu actele normative de punere în

aplicare, la tîrguri comerciale, expoziții și demonstrații nu se interzice, dacă există o

indicație vizibilă precum că acestea nu pot fi plasate pe piață și/sau puse în funcțiune

pînă cînd nu se conformează cerințelor prezentei legi.

Capitolul VI

SALVGARDAREA ȘI EVALUAREA CONFORMITĂȚII

Articolul 13. Clauza de salvgardare

(1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să asigure conformitatea

produsului care poartă marcajul CE în corespundere cu art. 11 al prezentei Legi și

este folosit conform destinației, cu prevederile actului normativ de punere în aplicare

și/sau cu marcajul „CE”.

(2) În cazul în care, Agenția pentru Protecţia Consumatorilor în urma verificărilor

constată că un produs este neconform, încheie un procese-verbal și aplică o sancțiune

prevăzută în Codul Contravențional al Republicii Moldova și/sau în funcție de

severitatea neconformității, sistînd comercializarea acestuia și interzice introducerea

pe piață a produsului pînă cînd se stabilește conformitatea.

(3) În cazul în care neconformitatea continuă, Agenţia pentru Protecţia

Consumatorilor, în conformintate cu Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 09.12.2011

privind crearea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi aprobarea

Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale acesteia, adoptă o decizie privind

restricționarea sau interzicerea introducerii pe piață și/sau punere în funcțiune a

produsului vizat și asigură că acesta este retras de pe piață.

(4) Decizia privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în

funcțiune a unui produs, trebuie să enunțe motivele pe care se întemeiază:

a) neîndeplinirea cerințelor stipulate în prezenta Lege și în cadrul normativ;

b) aplicărea incorectă a standardelor de referinţă.

(5) Agenție pentru Protecţia Consumatorilor adoptă și publică pe pagina web decizia

privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în funcțiune a

unui produs, în baza consultărilor cu părţile implicate şi/sau avizul tehnic al unor

experti externi independenţi.

(6) Decizia privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punerea în

funcțiune a unui produs este notificată fără întîrziere părților interesate.

(7) Agenția pentru Protecţia Consumatorilor garantează confidențialitatea cu privire

la informațiile furnizate de către producători și importători, în cazul în care

rezultatele verificării nu demonstrează neconformitatea produsului.

(8) Agenția pentru Protecţia Consumatorilor informează Ministerul Economiei despre

deciziile privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în

funcțiune a unui produs neconform cu cerințele prezentei Legi și cadrului normativ.

(9) Ministerul Economiei informează instituțiile internaționale relevante și, după caz,

alte state, despre decizia privind interzicerea sau retragerea a unui produs.

Articolul 14. Evaluarea conformității

(1) Înainte de a plasa pe piață și/sau a pune în funcțiune un produs reglementat de

actele normative de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat

asigură efectuarea evaluării conformității produsului cu cerințele relevante din actul

normativ corespunzător.

(2) Procedurile de evaluare a conformității permit producătorului să aleagă între

controlul intern al proiectării stabilit în anexa 6 și sistemul de management stabilit în

anexa 7 la prezenta lege, și sunt prevăzute în actele normative aferent proiectării

ecologice ale produselor cu impact energetic. Atunci cînd există o justificare

temeinică și proporțională cu riscul, procedura de evaluare a conformității poate fi

alta în conformitate cu Legea Nr. 235 din 01.12.2011, privind activităţile de

acreditare şi de evaluare a conformităţii.

(3) În cazul în care un produs reglementat de actele normative este proiectat de o

organizație înregistrată în conformitate cu un cadru normativ privind participarea

voluntară a organizațiilor la un sistem de management ecologic și audit iar funcția de

proiectare face obiectul înregistrării, se presupune că sistemul de management al

organizației este conform cu cerințele din anexa 7 la prezenta lege.

(4) În cazul în care un produs reglementat de actele normative este proiectat de o

organizație avînd un sistem de management care cuprinde funcția de proiectare și

care este aplicat în conformitate cu standardele de referinţă, se presupune că acest

sistem de management este conform cu cerințele corespunzătoare din anexa 7.

(5) După plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unui produs reglementat de

actele normative, producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează

documentele relevante privind evaluarea conformității efectuată și declarațiile de

conformitate disponibile pentru o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat

ultimul produs de acest tip.

(7) Documentele relevante sunt puse la dispoziţie în termen de 10 zile lucrătoare de la

primirea unei solicitări din partea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor.

Articolul 15. Prezumția de conformitate

(1) Un produs care poartă marcajul „CE” menționat la art. 11 este conform cu toate

dispozițiile relevante cuprinse în actele normative.

(2) Un produs căruia i s-au aplicat standardele de referință, este considerat ca fiind

conform cu toate cerințele relevante din actul normativ corespunzător la care se

raportează astfel de standarde.

(3) Produsele cu impact energetic, cărora le-au fost acordate alte etichete ecologice,

sunt conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică, în măsura în care

eticheta ecologică respectă cerințele prezentei legi.

Capitolul VII

SPRIJINUL STATULUI ÎN DOMENIUL PROIECTĂRII ECOLOGICE

Articolul 16. Întreprinderile mici și mijlocii

Guvernul Republicii Moldova:

a) asigură sprijin inițiativelor care ajută întreprinderile mici și mijlocii (în continuare

IMM) să integreze caracteristicile de mediu, inclusiv randamentul energetic, atunci

cînd își proiectează produsele;

b) încurajează IMM-urile să adopte o abordare ecologică la faza de proiectare a

produselor și să se adapteze la noile cerințe în materie de proiectare ecologică;

c) adoptă, după caz, direcțiile privind particularitățile IMM-urilor care își desfășoară

activitatea în sectorul produsului vizat.

Articolul 17. Autoreglementare

Acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare, prezentate ca alternative la

actele normative de punere în aplicare, în contextul prezentei legi, sunt evaluate în

baza anexei 8.

Articolul 18. Confidențialitate

Cerințele privind furnizarea informațiilor de către producător și/sau reprezentantul

său autorizat, prevăzute în anexa 3, partea 2, sunt proporționale și țin cont de

confidențialitatea legitimă a informațiilor cofidențiale din punct de vedere comercial.

Articolul 19. Actele normative de punere în aplicare

(1) Guvernul Republicii Moldova adoptă actele normative corespunzătoare de punere

în aplicare a prezentei legi, care stabilesc cerințele în materie de proiectare ecologică

în conformitate cu anexa 3 și/sau anexa 4.

(2) Actele normative de punere în aplicare satisfac următoarele criterii:

a) nu există impact negativ asupra funcționalității produsului din perspectiva

utilizatorului final;

b) nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea consumatorului și a mediului;

c) nu există impact negativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce privește

prețul de cumpărare și costurile legate de ciclul de viață al produsului;

d) nu există impact negativ asupra competitivității sectorului de producție;

e) nu impune producătorilor introducerea unei tehnologii brevetate;

f) producătorilor nu li se impune nici o sarcină administrativă excesivă.

(3) Cerințele specifice în materie de proiectare ecologică garantează că autoritățile de

supraveghere a pieței pot să verifice conformitatea produsului cu cerințele cuprinse în

actele normative corespunzătoare, care precizează dacă verificarea poate fi efectuată

direct pe produs sau pe baza documentației tehnice.

(4) Actele normative trebuie să cuprindă elementele enumerate în anexa 7.

Capitolul VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20. Dispoziții finale

Guvernul, în termen de 6 luni din data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, va aduce actele legislative şi normative în concordanţă cu

prezenta lege.

Articolul 21. Intrarea în vigoare

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni după data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

(2) Evaluarea conformității produselor, se efectuează după un an calendaristic din

momentul intrării în vigoare a cadrului normativ, aprobat de Guvern.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Igor CORMAN

Chişinău,

„_____” ___________ 2013

Nr. _____

Anexa nr. 1

Cerințe față de marcajul „CE”

1. Marcajul CE trebuie să aibă înălţimea de cel puţin 5 mm.

2. În cazul în care marcajul se măreşte, trebuie respectate proporţiile existente în

desenul gradat de mai jos.

3. Marcajul CE se aplică pe produs. În cazul în care nu este posibil, marcajul CE

se aplică pe ambalaj şi pe documentele de însoţire.

Anexa nr. 2

Declaraţia de conformitate

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:

1. denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat;

2. descrierea modelului, suficientă pentru identificarea neambiguă a acestuia;

3. după caz, trimiterile la standardele armonizate aplicate;

4. după caz, alte standarde şi specificaţii tehnice folosite;

5. după caz, trimiterea la alte acte normative aplicabile privind aplicarea

marcajului CE;

6. identificarea şi semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea

producătorului sau a reprezentantului său autorizat.

7. identificarea sa unică;

8. data şi locul emiterii;

9. termenul său de valabilitate.

Anexa nr. 3

Metoda de stabilire a cerinţelor generale în materie de proiectare ecologică

Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi

performanţa ecologică a produselor, axîndu-se pe caracteristicile de mediu

semnificative ale acestora, fără să stabilească valori limită. Metoda menţionată în

prezenta anexă trebuie să se aplice atunci cînd nu este oportună stabilirea unor

valori limită pentru grupa de produse supusă examinării.

La elaborarea măsurilor de punere în aplicare de stabilire a cerinţelor generale de

proiectare ecologică, se identifică, în funcţie de produsul reglementat de actul

normativ corespunzător, parametrii relevanţi de proiectare ecologică dintre cei

enumeraţi în partea 1, cerinţele în materie de furnizare a informaţiilor dintre cele

enumerate în partea 2 şi cerinţele aplicabile producătorului enumerate în partea 3.

Partea 1. Parametri de proiectare ecologică pentru produse

1.1 În măsura în care se referă la proiectarea produsului, se identifică

caracteristicile de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de

viaţă al produsului:

(a) alegerea şi utilizarea materiei prime;

(b) fabricare;

(c) ambalare, transport şi distribuţie;

(d) instalare şi întreţinere;

(e) utilizare;

(f) sfîrşitul vieţii, semnificînd starea unui produs ajuns la termenul primei

utilizări pînă la eliminarea finală.

1.2 Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după

caz:

(a) consumul prevăzut de materiale, energie şi alte resurse, cum ar fi apa dulce;

(b) emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;

(c) poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile,

radiaţiile, cîmpurile electromagnetice;

(d) generarea de deşeuri prevăzută;

(e) posibilităţi de refolosire, reciclare şi recuperare a materialelor şi/sau a

energiei.

1.3 Următorii parametri, completaţi după caz cu alţii, se splică pentru evaluarea

potenţialului de ameliorare a caracteristicilor de mediu menţionate la pct. 2:

(a) greutatea şi volumul produsului;

(b) folosirea materialelor rezultate din activităţi de reciclare;

(c) consumul de energie, apă şi alte resurse pe durata ciclului de viaţă;

(d) folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau

mediu şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase;

(e) cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o

întreţinere corespunzătoare;

(f) refolosirea şi reciclarea prin: numărul materialelor şi componentelor

folosite, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru

dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare,

folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru

identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi

reciclare (inclusiv marcarea pieselor din mase plastice în conformitate cu

standardele corespunzătoare), folosirea materialelor uşor reciclabile,

accesul facil la componente şi materiale valoroase reciclabile şi alte

componente şi materiale reciclabile; accesul facil la componente şi

materiale care conţin substanţe periculoase;

(g) încorporarea unor componente uzate;

(h) evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul refolosirii şi reciclării

componentelor şi aparatelor în întregime;

(i) prelungirea duratei de viaţă exprimată prin: durata de viaţă minimă

garantată, perioada minimă de disponibilitate a pieselor de schimb,

construcţie modulară, capacitate de îmbunătăţire şi posibilitate de a suporta

reparaţii;

(j) cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de deşeuri periculoase generate;

(k) emisii atmosferice (gaze cu efect de seră, agenţi acidifianţi, compuşi

organici volatili, substanţe care atacă stratul de ozon, poluanţi organici

persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie);

(l) emisii în apă (metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra balanţei de

oxigen, poluanţi organici persistenţi);

(m) emisii în sol (în special scurgeri şi împrăştieri de substanţe

periculoase în faza de utilizare a produsului şi potenţialul de percolare

bazică la eliminarea ca deşeu).

Partea 2. Cerinţe privind furnizarea de informaţii

Actul normativ corespunzător poate obliga producătorul la furnizarea de

informații care pot influența modul de manipulare, folosire sau reciclare a

produsului de alte părți în afara producătorului. Aceste informații cuprind, după

caz:

(a) informaţii de la proiectant privind procesul de fabricare;

(b) informaţii pentru consumatori despre performanţa şi caracteristicile de

mediu semnificative ale produsului, însoţind produsul atunci cînd este

plasat pe piaţă, pentru a permite consumatorilor să compare aceste

caracteristici ale produselor;

(c) informaţii pentru consumatori privind instalarea, utilizarea şi întreţinerea

produsului pentru a reduce la minim impactul său asupra mediului şi a

asigura o durată optimă de viaţă, precum şi despre modul de returnare a

produsului la sfîrşitul vieţii şi, după caz, informaţii despre perioada de

disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a

produsului;

(d) informaţii destinate instalaţiilor de tratare privind dezasamblarea, reciclarea

sau eliminarea la sfîrşitul vieţii.

Ori de cîte ori este posibil, informaţiile trebuie prezentate pe produs.

Partea 3. Cerinţe pentru producător

3.1 La abordarea caracteristicilor de mediu identificate în actul normativ

corespunzător care pot fi influenţate în mod substanţial de proiectarea produsului,

producătorii produselor trebuie să efectueze o evaluare a modelului de produs pe

durata ciclului său de viaţă, pe baza unor ipoteze realiste despre condiţiile şi

scopurile normale de utilizare. Pot fi examinate şi alte caracteristici de mediu pe

bază de voluntariat.

Pe baza acestei evaluări, producătorii trebuie să stabilească profilul ecologic al

produsului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale

produsului şi pe intrările/ieşirile de-a lungul ciclului de viaţă, exprimate în

cantităţi fizice măsurabile.

3.2 Producătorii trebuie să folosească această procedură pentru a evalua soluţii

alternative de proiectare şi performanţă de mediu realizată prin raportare la criterii

de referinţă.

Criteriile de referinţă sunt identificate în actul normativ corespunzător pe baza

informaţiilor culese în perioada elaborării actului respectiv.

Soluția de proiectare este aleasă respectînd principiul alegerea unei anumite

soluţii de proiectare și trebuie să reprezinte un echilibru rezonabil între diferite

caracteristici de mediu şi alte considerente relevante, cum sunt sănătatea şi

siguranţa, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate, performanţă şi

aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă,

respectînd în acelaşi timp întreaga legislaţie aplicabilă.

Anexa nr. 4

Metoda de stabilire a cerinţelor specifice în materie de proiectare ecologică

Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică urmăresc să îmbunătăţească

caracteristica de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum

redus al unei resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii

ale ciclului de viaţă a unui produs, după caz (cum ar fi o limită pentru consumul

de apă în faza de folosire sau a cantităţilor dintr-un material dat încorporat în

produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material reciclat).

Actele normative corespunzătoare identifică, în funcţie de produsul reglementat,

parametrii de proiectare ecologică relevanţi dintre cei menţionaţi în anexa 3

partea 1 şi să fixeze nivelurile acestor cerinţe după cum urmează:

1. O analiză tehnică, de mediu şi economică trebuie să selecteze un număr de

modele reprezentative ale produsului în cauză aflate pe piaţă şi să identifice

opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să

piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitînd orice pierdere

semnificativă de performanţă sau de utilitate pentru consumatori.

Analiza tehnică, de mediu şi economică identifică, de asemenea, pentru

caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai

bune performanţe, disponibile pe piaţă.

Performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de

referinţă fixate în legislaţiile altor ţări trebuie luate în considerare pe parcursul

analizei, precum şi la fixarea cerinţelor.

Pe baza acestei analize şi luînd în considerare fezabilitatea economică şi tehnică,

precum şi potenţialul de ameliorare, trebuie să se ia măsuri concrete în vederea

reducerii la minim a impactului produsului asupra mediului.

În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului

energetic sau al consumului trebuie să se fixeze urmărind costul minim pe ciclu

de viaţă la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinînd cont

de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe

ciclu de viaţă foloseşte o rată reală de actualizare şi o durată de viaţă realistă

pentru produs; se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din

variaţiile costurilor industriale) şi ale cheltuielilor de exploatare, rezultate din

niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viaţă

al modelelor reprezentative a produselor vizate. Cheltuielile de exploatare

acoperă în primul rînd consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte

resurse (cum sunt apa sau detergenţii).

Trebuie să se efectueze o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanţi

(cum sunt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile

de producţie, rata de actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv

cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a verifica dacă

există schimbări semnificative şi dacă sunt fiabile concluziile generale. Cerinţa se

adaptează în consecinţă.

O metodologie similară poate fi aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.

2. Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice pot fi utilizate

informaţii disponibile în cadrul altor activităţi din Republica Moldova și/sau alte

țări.

Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente

aplicate în alte țări ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de

proiectare ecologică a produselor comercializate cu parteneri economici ai

Republicii Moldova.

3. Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină seama de ciclul de reproiectare

a produsului.

Anexa nr. 5

Controlul intern al proiectării

1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său

autorizat, care îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege, se asigură şi

declară că produsul îndeplineşte cerinţele relevante din actul normativ

corespunzător. Declaraţia de conformitate poate reglementa unul sau mai multe

produse şi trebuie păstrată de producător.

2. Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnică, făcînd posibilă o

evaluare a conformităţii produsului cu cerinţele din actul normativ corespunzător.

Documentaţia trebuie să cuprindă:

(a) descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;

(b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător

şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea

de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea

soluţiilor de proiectare a produsului;

(c) profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de punere în aplicare;

(d) elemente ale specificaţiei de proiectare a produsului referitoare la aspecte

legate de proiectarea ecologică a produsului;

(e) lista standardelor corespunzătoare, aplicate integral sau parţial, precum şi o

descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din măsura de

punere în aplicare relevantă, atunci cînd standardele corespunzătoare nu au fost

aplicate sau atunci cînd respectivele standarde nu reglementează în întregime

cerinţele stabilite în actul normativ corespunzător;

(f) un exemplar din informaţiile privind aspectele de proiectare ecologică a

produsului furnizate în conformitate cu cerinţele specificate în anexa 3 partea 2;

(g) rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare

ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurători în raport

cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite în actul normativ corespunzător.

3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că

produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile de proiectare menţionate la

punctul 2 şi cu cerinţele prevăzute în actul normativ corespunzător.

Anexa nr. 6

Sistemul de management pentru evaluarea conformităţii

1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul care îndeplineşte

obligaţiile stipulate în prezenta lege, se asigură şi declară că produsul îndeplineşte

cerinţele actului normativ corespunzător. Declaraţia de conformitate poate

reglementa unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de producător.

2. Un sistem de management pentru evaluarea conformităţii unui produs se aplică

cu condiţia implementării de către producător a elementelor de mediu specificate

în pct. 3.

3. Elemente legate de mediu ale sistemului de management

Acest punct specifică elementele unui sistem de management şi procedurile prin

care producătorul poate demonstra că produsul se conformează cerinţelor

cuprinse în actul normativ corespunzător.

3.1. Politica privind performanţa de mediu a produsului.

Producătorul trebuie să poată demonstra conformitatea cu cerinţele cuprinse în

actul normativ corespunzător. Producătorul trebuie, de asemenea, să poată asigura

un cadru de stabilire şi revizuire a obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de

mediu în vederea îmbunătăţirii performanţei generale de mediu a produsului.

Toate măsurile adoptate de producător pentru ameliorarea performanţei ecologice

generale şi stabilirea profilului ecologic al unui produs, dacă acest lucru este cerut

prin măsura de punere în aplicare corespunzătoare, prin proiectare şi fabricare,

trebuie să fie documentate în mod sistematic şi ordonat, sub forma unor proceduri

şi instrucţiuni scrise.

Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie să conţină o descriere a:

(a) listei de acte care trebuie pregătite pentru a demonstra conformitatea

produsului şi - dacă este relevant - care trebuie prezentate;

(b) obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu ale produsului şi

structurii organizaţionale, responsabilităţilor, competenţelor sistemului de

management şi alocării resurselor în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi

întreţinerea acestora;

(c) verificărilor şi încercărilor care urmează să fie efectuate după fabricare

pentru a verifica performanţa produsului în raport cu indicatorii de performanţă

de mediu;

(d) procedurilor de control al documentaţiei cerute şi de asigurare a actualizării

acesteia;

(e) metodei de verificare a punerii în aplicare şi a eficienţei elementelor legate

de mediu ale sistemului de management.

3.2. Planificarea

Producătorul trebuie să stabilească şi să menţină:

(a) procedurile de stabilire a profilului ecologic al produsului;

(b) obiective şi indicatori ai performanţei de mediu a produsului, care iau în

considerare opţiunile tehnice, ţinînd cont de cerinţele tehnice şi economice;

(c) un program de realizare a acestor obiective.

3.3. Punere în aplicare şi documentaţie

3.3.1. Documentaţia sistemului de management trebuie să respecte următoarele:

(a) responsabilităţile şi competenţele trebuie definite şi documentate, cu scopul

de a asigura o performanţă de mediu eficientă a produsului şi de a raporta modul

de funcţionare în scopul revizuirii şi îmbunătăţirii;

(b) documentaţia care indică tehnicile de control al proiectării şi de verificare

şi procesele şi măsurătorile sistematice aplicate la proiectarea produsului;

(c) producătorul trebuie să stabilească şi să păstreze informaţiile care descriu

elementele de mediu esenţiale ale sistemului de management şi procedurile de

control al întregii documentaţii solicitate.

3.3.2. Documentaţia privind produsul trebuie să cuprindă următoarele:

a. descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;

(b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător

şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea

de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea

soluţiilor de proiectare a produsului;

(c) profilul ecologic, dacă este prevăzut de actul normativ corespunzător;

(d) documente care prezintă rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul

cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea

acestor măsurători în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite în actul

normativ corespunzător;

(e) producătorul stabilește specificaţiile, indicînd standardele aplicate; în cazul

în care standardele menţionate în prezenta lege nu sunt aplicate sau dacă aceste

standarde nu reglementează în întregime cerinţele prevăzute în actul normativ

corespunzător, mijloacele folosite pentru asigurarea conformităţii;

(f) un exemplar din informaţiile referitoare la aspectele de proiectare ecologică

a produsului furnizat în conformitate cu cerinţele specificate în anexa 3 partea 2.

3.4. Verificare şi acţiune de corecţie

3.4.1. Producătorul:

(a) întreprinde toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este

fabricat în conformitate cu specificaţia sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în

actul normativ corespunzător;

(b) stabilește și menţine procedurile de investigare şi răspuns la neconformitate

şi pune în aplicare schimbările în procedurile documentate rezultate din acţiunea

de corecţie;

(c) efectuează, cel puţin la fiecare trei ani, un audit intern complet al sistemului

de management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.

Anexa nr. 7

Conţinutul actelor normative de reglementare

Actele normative de reglementare trebuie să conțină:

1. definiţia exactă a tipului (tipurilor) de produs(e) reglementat(e);

2. cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologică pentru produsul (produsele)

reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi perioadele tranzitorii sau

eşalonate pe etape:

(a) în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de proiectare ecologică, fazele şi

aspectele relevante selectate dintre cele menţionate în anexa 3 punctele 1.1 şi 1.2,

însoţite de exemple de parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa 3 punctul

1.3 ca orientare la evaluarea îmbunătăţirilor privind caracteristicile de mediu

identificate;

(b) în cazul cerinţei (cerinţelor) specifice de proiectare ecologică, nivelul acesteia

(acestora);

3. parametrii de proiectare tehnologică menţionaţi în anexa 3 partea 1 pentru care

nu este necesară nicio cerinţă de proiectare ecologică;

4. cerinţele referitoare la instalarea produsului în cazul în care aceasta are

relevanţă directă pentru performanţa de mediu vizată;

5. standardele de măsurare şi/sau metodele de măsurare care urmează să fie

folosite; atunci cînd sunt disponibile, trebuie să fie folosite standardele

armonizate;

6. detaliile evaluării de conformitate:

(a) în cazul în care modulul (modulele) de aplicare este (sunt) diferite de modulul

A: factorii care au condus la alegerea respectivei proceduri;

(b) dacă este relevant, criteriile de aprobare şi/sau certificare a terţilor.

În cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs stabilesc module diferite,

modulul definit în actul normativ corespunzător predomină în cazul cerinţei

vizate;

7. cerinţe referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de producători, în

special privind elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a

facilita verificarea conformităţii produsului cu actul normativ corespunzător;

8. durata perioadei de tranziţie în care statele membre trebuie să permită plasarea

pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementările în

vigoare pe teritoriul lor la data adoptării actului normativ corespunzător;

9. data evaluării şi a posibilei revizuiri a actelor normative de reglementare, ţinînd

seama de viteza progresului tehnologic.

Anexa nr. 8

Autoreglementare

Iniţiativele de autoreglementare trebuie să respecte toate dispoziţiile legislației

Republicii Moldova.

Următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative este folosită pentru

evaluarea admisibilității iniţiativelor de autoreglementare ca o alternativă la actele

normative corespunzătoare elaborate pentru executarea prezentei legi:

1. Participarea liberă

Iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie deschise participării operatorilor din

ţări terţe, atît în faza de pregătire, cît şi în cea de punere în aplicare.

2. Valoarea adăugată

Iniţiativele de autoreglementare trebuie să creeze valoare adăugată (mai mare

decît cea din starea curentă) în ceea ce priveşte performanţa de mediu generală

îmbunătăţită a produsului reglementat.

3. Reprezentativitate

Sectorul de producţie şi asociaţiile participante în cadrul unei iniţiative de

autoreglementare trebuie să reprezinte marea majoritate a sectorului economic

relevant, cu cît mai puţine excepţii posibil. Se veghează la respectarea regulilor de

concurenţă.

4. Obiectivele cuantificate şi eşalonate

Obiectivele definite de părţile interesate trebuie să fie fixate în termeni clari şi

lipsiţi de ambiguitate, plecînd de la o bază bine definită. Dacă iniţiativa de

autoreglementare acoperă un interval lung de timp, se includ obiective

intermediare. Trebuie să existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu

obiectivele şi ţintele (intermediare) într-un mod accesibil şi credibil, folosind

indicatori clari şi fiabili. Informaţiile de cercetare şi datele iniţiale de natură

ştiinţifică şi tehnică trebuie să faciliteze elaborarea acestor indicatori.

5. Implicarea societăţii civile

În vederea asigurării transparenţei, iniţiativele de autoreglementare se publică,

inclusiv folosind internetul şi alte mijloace electronice de diseminare a

informaţiei.

Aceeaşi cerință se aplică rapoartelor de monitorizare intermediare şi finale.

Părţile interesate, inclusiv sectorul de producţie, organizaţiile nonguvernamentale

de mediu şi asociaţiile de consumatori trebuie să fie invitate să ia poziţie faţă de

orice iniţiativă de autoreglementare.

6. Monitorizare şi raportare

Iniţiativele de autoreglementare trebuie să conţină un sistem de monitorizare bine

precizat, cu răspunderi clar identificate pentru sectorul de producţie şi inspectorii

independenţi. Agenția pentru Protecţia Consumatorilor, în parteneriat cu părţile

antrenate în iniţiativa de autoreglementare, trebuie să fie invitate să monitorizeze

realizarea acestor obiective.

Planul de monitorizare şi raportare trebuie să fie detaliat, transparent şi obiectiv.

Agenția pentru Protecţia Consumatorilor, asistată de comitetul corespunzător

prevăzut în lege, evaluează dacă au fost sau nu realizate obiectivele acordului

voluntar sau alte măsuri de autoreglementare.

7. Analiza cost-eficacitate a administrării iniţiativelor de autoreglementare

Costul administrării iniţiativelor de autoreglementare, în special cu privire la

monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină administrativă disproporţionată în

comparaţie cu obiectivele acestora şi cu alte instrumente de politică disponibile.

8. Durabilitate

Iniţiativele de autoreglementare trebuie să răspundă obiectivelor politice ale

prezentei legi, inclusiv abordarea integrată, şi trebuie să fie aliniate dimensiunilor

economice şi sociale ale dezvoltării durabile. Trebuie să fie integrată protecţia

intereselor consumatorilor (sănătate, calitatea vieţii şi interese economice).

9. Compatibilitatea măsurilor de stimulare

Este improbabil ca iniţiativele de autoreglementare să conducă la rezultatele

aşteptate dacă alţi factori şi măsuri de stimulare - presiunea pieţei, impozitele şi

legislaţia internă - transmit semnale contradictorii participanţilor la iniţiativele de

autoreglementare. Coerenţa politicilor este esenţială în acest sens şi trebuie să fie

luată în considerare la evaluarea eficienţei unei iniţiative.

Anexa nr. 9

Operațiuni de recuperare

Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de recuperare, astfel cum apar în

practică. Deşeurile trebuie eliminate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără

utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.

R1 - Utilizarea ca și combustibil sau alte mijloace de generare a energiei

R2 - Recuperarea/regenerarea solvenților

R3 - Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca

solvenți

R4 - Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici

R5 - Reciclarea/recuperarea altor materii anorganice

R6 - Regenerarea acizilor sau a bazelor

R7 - Recuperarea componentelor folosite la captarea poluanților

R8 - Recuperarea componentelor din catalizatori

R9 - Rerafinarea uleiurilor uzate sau alte refolosiri ale acestora

R10 - Tratarea terenurilor avînd ca rezultat progresul agricol sau ecologic

R11 - Utilizări ale materialelor reziduale obținute în urma uneia dintre

operațiunile numerotate de la R1 la R10

R12 - Schimbul de deșeuri înainte de a le supune oricăreia dintre operațiunile

numerotate de la R1 la R11

R13 Acumularea materialelor care urmează a fi supuse uneia dintre operațiunile

R 1-R 12 (excluzînd stocarea temporară, colectarea suspendată pe poligonul unde

se produc).

R 13 Stocarea deșeurilor înaintea oricărei operațiuni numerotate de la R 1 la R 12

(excluzînd stocarea temporară, înaintea colectării, la poligonul unde a fost generat

deșeul)

Anexa nr. 10

Categorii de deșeuri

Q1 - Reziduuri de producţie sau de consum, nespecificate altfel în continuare

Q2 - Produse care nu corespund specificaţiilor

Q3 - Produse al căror termen de garanţie a expirat

Q4 - Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte

incidente, inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al

incidentului în cauză

Q5 - Materiale contaminate sau pătate în urma unor acţiuni planificate (de

exemplu, reziduri de la activităţi de curăţire, ambalaje, containere etc.)

Q6 - Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizaţi etc.)

Q7 - Substanţe a căror performanţă nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi

contaminaţi, solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate etc.)

Q8 - Reziduri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare

etc.)

Q9 - Reziduri din procese de captare a poluanţilor (de exemplu, nămol de la

epuratoare de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)

Q10 - Reziduri din prelucrare mecanică/finisare (de exemplu, span provenit de la

operaţiile de strunjire, zguri măcinate etc.)

Q11 - Reziduuri din extracţia şi prelucrarea materiilor prime (de exemplu,

reziduuri miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)

Q12 - Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu bifenili

policloruraţi PCB etc.)

Q13 - Orice materiale, substanţe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin

lege

Q14 - Produse care nu mai sunt utilizabile (de exemplu, articole rebutate de

agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)

Q15 - Materiale contaminate, substanţe sau produse rezultate din acţiuni de

remediere a solului

Q16 - Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile

menţionate anterior

Anexa nr. 11

Categorii sau tipuri generice de deșeuri periculoase enumărate în funcție de

natura lor sau activitatea care le-a produs (deșeurile pot fi sub formă de

lichid, nămol sau solid)

Anexa 11. A.

Deș eurile care dețin una dintre proprietățile enumerate în anexa nr. 13 și care

constau în:

1. substanțe anatomice: deșeuri de spital sau alte deșeuri clinice;

2. componente farmaceutice, medicinale și veterinare;

3. produse de conservare a lemnului;

4. biocide și substanțe fitofarmaceutice;

5. reziduuri de la substanțe folosite ca solvenți;

6. substanțe organice halogenate, nefolosite ca solvenți, cu excepția materialelor

polimerizate inerte;

7. amestecuri de săruri ce conțin cianuri;

8. uleiuri minerale și substanțe uleioase (de exemplu, nămol de uzinare etc.);

9. amestecuri sau emulsii de ulei/apă, de hidrocarburi/apă;

10. substanțe conținînd PCB-uri sau PCT-uri (de exemplu, substanțe dielectrice

etc.);

11. gudroane rezultate de la rafinare, distilare sau de la orice alt tratament

pirolitic;

12. cerneluri, coloranți, pigmenți, vopsele, grunduri, lacuri;

13. rășini, latex, plastifianți, cleiuri/adezivi;

14. substanțe chimice rezultate din cercetare, dezvoltare sau învățămînt care nu

sunt identificate sau/și sunt noi șiale căror efecte asupra omului sau mediului

înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator etc.);

15. materiale pirotehnice sau alte materiale explozibile;

16. substanțe sau materiale folosite la procesarea filmelor fotografice;

17. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzofuranilor

policlorurați; 18. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzo-para-dioxinelor

policlorurate.

Anexa 11. B

Deșeuri care conțin oricare din componentele enumerate în anexa nr. 12 și care

au oricare dintre proprietățile descrise în anexa nr. 13 și constau în:

19. săpun, grăsimi, ceară de natură animală sau vegetală;

20. substanțe organice nehalogenate, neutilizabile ca solvenți;

21. substanțe anorganice, fără metale sau componente metalice;

22. cenușă și/sau zgură;

23. sol, nisip, argilă, inclusiv material din dragare;

24. amestecuri de săruri fără cianuri;

25. pulberi și prafuri metalice;

26. catalizatori uzați;

27. lichide sau nămoluri conținînd metale sau compuși metalici;

28. reziduri rezultate din tehnologiile de reducere a poluării (de exemplu, sacii

filtrelor de aer etc.) cu excepția (29), (30) și (33);

29. nămoluri de la scrubere;

30. nămoluri de la stațiile de tratare a apei;

31. reziduuri de decarbonatare;

32. reziduuri de schimbători de ioni;

33. nămoluri de la stațiile de epurare, netratate sau inadecvate pentru a fi folosite

în agricultură;

34. reziduuri de la spălarea/curățarea rezervoarelor și/sau a echipamentelor;

35. echipamente contaminate;

36. containere contaminate (de exemplu, ambalaje, butelii de gaz etc.) al căror

conținut include unul sau mai multe componente enumerate în anexa nr. 12;

37. baterii sau alt tip de celule electrice;

38. uleiuri vegetale;

39. materiale rezultate din colectarea selectivă a deșeurilor menajere și care

prezintă oricare din caracteristicile enumerate în anexa nr. 13;

40. orice alte deșeuri care conțin oricare dintre constituenții enumerați în anexa

nr. 12 și oricare dintre proprietățile enumerate în anexa nr. 13.

Anexa nr. 12

Constituienți ai deșeurilor din anexa nr. 11B care fac acestea să fie

periculoase atunci cînd au proprietățile descrise în anexa nr. 13

Deșeuri care au ca și constituenți:

C1. beriliu; compuș ai beriliului;

C2. compuș ai vanadiului;

C3. compuși ai cromului VI;

C4. compuși ai cobaltului;

C5. compuși ai nichelului;

C6. compuși ai cuprului;

C7. compuși ai zincului;

C8. arseniu; compuși ai arseniului;

C9. seleniu; compuși ai seleniului;

C10. compuși ai argintului;

C11. cadmiu; compuși ai cadmiului;

C12. compuși ai staniului;

C13. antimoniu; compuși ai antimoniului;

C14. teluriu; compuși ai telurului;

C15. compuși ai bariului; cu excepția sulfatului de bariu;

C16. mercur; compuși ai mercurului;

C17. taliu; compuși ai taliului;

C18. plumb; compuși ai plumbului;

C19. sulfuri anorganice;

C20. compuși anorganici ai fluorului, cu excepția fluorurii de calciu;

C21. cianuri anorganice;

C22. următoarele metale alcaline sau alcalino-pămîntoase: litiu, sodiu, potasiu,

calciu, magneziu în formă necombinată;

C23. soluții acide sau acizi în formă solidă;

C24. soluții bazice sau baze în formă solidă;

C25. azbest (praf și fibre);

C26. fosfor; compuși ai fosforului, cu excepția fosfaților minerali;

C27. carbonili ai metalelor;

C28. peroxizi;

C29. clorați;

C30. perclorați; C31. azide;

C32. PCB-uri și/sau PCT-uri;

C33. compuși farmaceutici sau veterinari;

C34. biocide și substanțe fitofarmaceutice (de exemplu, pesticide etc.);

C35. substanțe infecțioase;

C36. creozoturi;

C37. izocianați; tiocianați; C38. cianuri organice (de exemplu, nitrili etc.);

C39. fenoli; compuși ai fenolului;

C40. solvenți halogenați;

C41. solvenți organici, cu excepția solvenților halogenați;

C42. compuși organohalogenați, cu excepția materialelor polimerizate inerte și a

altor substanțe care sunt incluse în prezenta anexă;

C43. compuși aromatici; compuși organici policiclici și heterociclici;

C44. amine alifatice;

C45. amine aromatice;

C46. eteri;

C47. substanțe cu caracter exploziv, cu excepția celor listate în alt punct din

anexă;

C48. compuși ai sulfurilor organice;

C49. orice compus din familia dibenzofuranilor policlorurați; C50. orice compus din familia dibenzo-para-dioxinelor policlorurate;

C51. hidrocarburi și compuși ai acestora cu oxigen; compuși cu azot sau sulf care

nu au fost incluși la alt punct în prezenta anexă

Anexa nr. 13

Proprietăți ale deșeurilor care fac acestea să fie periculoase

H1 „Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scîntei

sau care sunt mai sensibile la șocuri sau frecare decît dinitrobenzenul.

H2 „Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în

contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.

H-3A „Foarte inflamabile”:

substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C

(inclusiv lichide extremde inflamabile) sau

substanțe și preparate care se pot încălziși apoi se pot aprinde în contact cu

aerul la temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară sau

substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid

cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după

îndepărtarea sursei de aprindere sau

substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune

normală sau

substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc

gaze foarte inflamabile în cantitățipericuloase.

H3-B „Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere

egal sau mai mare de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.

H4 „Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat,

prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.

H5 „Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă

penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.

H6 „Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice)

care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce

vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.

H7 „Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau

dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.

H8 „Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul

cu acestea.

H9 „Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele

acestora care sunt cunoscute caproducînd boli pentru om sau altor organisme vii.

H10 „Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau

dacă penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau

creșterea incidenței acestora.

H11 „Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau

dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea

incidenței acestora.

H12 Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu

apa, aerul sau un acid.

H13 Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să

producă altă substanță (de exemplu, levigat), care posedă oricare din

caracteristicile prezentate mai sus.

H14 „Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri

imediate sau întîrziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului

înconjurător.