P r. Savatie Baştovoiă

Iepurii nu mor

Pentru copiii sovietici care au crescut mari

1- Tu, Edmundâci, se vede c nu poseziă

sensul cuvintelor. S - i dau dar, pentruă ţ mai bun în elegere, o propozi ie cuă ţ ţ bostanet . De exemă plu: “S dau cuă bostaneta-n cap lui Gurskii”. Şi-acum r spunde-mi, ce este un iepure mort cuă bostanet ?ă

- Mai bine fac focul. Tai copacii cu toporul şi iau toate florile de tei. S aibă ă toat lumea ceai. Cartofi,ă toate cele.-Edmundâci, ştim cu to ii c pardosealaţ ă este. Dar ce înseamn când oă pardoseal este bun sau rea?ă ă

- Nu moare iepurele. Nu moare niciodat .ă

- Tu, Edmundâci, nu posezi sensul cuvintelor. S - i dau dar, pentru maiă ţ bun în elegere, o propozi ie cuă ţ ţ bostanet . De exemplu...ă

- Un os de pluş s rise gardul înă gr din s m ucid cu o varz uriaş .ă ă ă ă ă ă ă N-am spus nimic şi cu o singur mişcareă am ap sat pe rinocerul meu de gard .ă ă Ce lung noapte fuge prin ograd cu doiă ă

1

cocoşi în plasa-i de lumin ! M va ucideă ă oare vreodat cu şiretlicul unuiă scorpion?

- Întrebarea 904, Edmundâci. Nu se potriveşte. Nicidecum nu se potriveşte. Adu- i aminte, Edmunţ dâci. Poate încerc m împreun ?ă ă

- Nu moare iepurele! Nu moare niciodat ! Iepurele nu poate s fie mort!ă ă

- Tu, Edmundâci, se vede c nu poseziă sensul cuvintelor. Ce vorb -i asta? Cumă s nu moar iepurele? Iepurele moare!ă ă

- Iepurele nu poate s moar .ă ă Poate s se deghizeze iepurele, dar deă murit nu moare. Iepurele poate s steaă pe jos, s fac viermi şi s adune muşte.ă ă ă Dar iepurele nu moare niciodat !ă

- Moare iepurele! Ce vorb -i asta,ă Edmundâci?! Cum crezi c i-aş fi vorbită ţ eu despre un iepure mort dac iepureleă n-ar muri?! Cum crezi c mi-ar fi venită mie aşa ceva în cap?! Iepurele moare! Este un lucru pe care-l ştie toat lumea!ă Altfel toat lumea ar şti c iepurele nuă ă moare! Dar po i s întrebi pe oricine, nuţ ă ştie toat lumea c iepurele nu moare!ă ă Iepurele moare! Moare iepurele, Edmundâci! Ce vorb -i asta?! N-aş fiă vorbit eu despre aşa ceva dac nu ar fiă fost aşa! Nu m-aş fi gândit!

- Nu ştiu. Nu ştiu ce-mi zici.La parad mergeam toat şcoala.ă ă

Se strângeau bani şi se cump rauă

2

baloane. Erau baloane de trei copeici, de cinci şi de zece copeici. Şi erau baloane lungi cu v lurele şi cu â -nă ţ ţă vârf care sem nau cu o prostie de careă noi, b ie ii, râdeam, dar mai cu seamă ţ ă fetele. Erau şi baloane mai mici, dar rotunde, şi acelea erau mai frumoase, c ci sem nau cu o minge de fotbal, şi seă ă putea juca cu ele. Dar cele mai frumoase erau baloanele de zece copeici, c ci erau mari şi ovale. Dar credă c erau şi baloane mult mai scumpe,ă c ci existau şi baloane şi mai mari. Dară acelea nu ştiu de unde se cump rau,ă c ci noi credeam c se vând numaiă ă pentru fata lui Vera Ivanovna, care numai ea avea baloane atât de mari. Când nu vroiam s aducem bani pentruă baloane, înv toarea spunea: “Bine,ăţă atunci vom cump ra numai baloaneă lungi şi s vedem cum o s v sim i i!”.ă ă ă ţ ţ Ne era ruşine, bine-n eles, s mergemţ ă cu baloanele acelea lungi, care sem nauă cu o prostie, c ci noi vroiam baloaneă rotunde şi frumoase.

Vântul mişca pancardele şi steagurile. Deasupra, printre baloane, se vedea cerul şi norii care se mişcau. Tr iasc Marele Octombrie! Cauă ă za Partidului Comunist al Uniunii Republi-cilor Sovietice Socialiste s-o îndeplinim în via ! Nu r zboaielor şi ţă ă lumii nucleare!

Tremurau cravatele şi gulerele.

3

Mâinile asudau pe pancarde şi pe buchetele de flori. Inimile zvâcneau. Pentru Pace şi Dezarmare! L sa i caă ţ Hulubaşul P cii s se ridice deasupraă ă lumii! S moar corbul negru ală ă capitalismului!

- S fie pace îă ntr-una!- S moar corbul negru ală ă

capitalismului!- S fie pace pe p mânt!ă ă- L sa i ca oamenii din lumeaă ţ

întreag s tr iasc în pace!ă ă ă ă- Nimeni nu-i uitat, nimic nu se

uit !ă- 20 de milioane de mor i în Mareleţ R zboi Pentru Ap rarea Patriei!ă ă- Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uit !ă- Victime ale fascismului, setea de sânge a capitalismului!- S moar corbul negru ală ă capitalismului!- Şi vacile!- Iepurii şi potaiele!- S se usuce ca Leningradul înă blocad !ă- S le moar de foame copilul peă ă

un scaun, iar ei de pe altul s nu seă poat mişca! ă

- S moar corbul negru ală ă capitalismului!- Nu lumii nucleare!- În drum spre groap s -nghe eă ă ţ cel care-i duce cu sania şi s cad !ă ă

4

- S moar pe scaun cu ochiiă ă deschişi!- S intre cineva s -i r stoarne cuă ă ă piciorul, s ia scaunele s facă ă ă focul!- S se înc lzeasc la mâini şi laă ă ă picioare!- S vin pe urm altcineva s -iă ă ă ă

trag de picioare în coridor ca s iaă ă podeaua!

- S cad cu capul pe sc ri!ă ă ă- S le moar iepurii vara, cândă ă

cade puful de pe dânşii, s nu poată ă face nici o cuşm !ă

Un soare verde s-a l sat pesteă Sophie, luminând casele din jur. Un soare digital şi pervers cu umezeală deschidea uşile vecinilor şi p trundeaă cu unghiile ca într-un buzunar adânc. N-ar fi g sit nimic decât un ban. Un bană ieşit din uz, o rubl mare de fier uitată ă acolo şi devalorizat o dat cu c dereaă ă ă Uniunii Sovietice.

2Luna lumina fereastra mic de laă

grajd. Saşa se apleca peste nuielele legate cu sârm şi lovea porcul pesteă bot. Aşa ştia el c mor porcii cel maiă bine, peste bot. Ieşind din grajd Saşa şi-a şters sandalele de iarb ca s nu-lă ă miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieşea nici după

5

ce-şi ştergea sandalele de iarb . Ună miros care r mânea în haine şi în pieleă şi nu ieşea nici cu s pun. Când transpiraă puternic sim ea un miros asem n torţ ă ă sau poate c nu era asem n tor, dară ă ă pentru el era un miros ca al porcilor, se temea stând în pat şi mirosindu-se sub ioar c se transform încetul cuţ ă ă ă încetul într-un porc. Era un gând într-adev r straşnic şi pe cât de straşnic peă atât de absurd. Dar a fi absurd sau imposibil înc nu înseamn a nu puteaă ă s produc spaim . Spaima se men ineaă ă ă ţ în trupul lui Saşa ca o bil de fier într-oă sticl cu dop, sau ca o bul de aer într-oă ă sticl cu ap , care se mişc dintr-o parteă ă ă în alta a sticlei atunci când o apleci, la fel cum spaima lui Saşa se ducea dintr-o parte în alta a trupului.

- Ce faci aici, Saşa?- Nimic.Era un sentiment îngrozitor. Şi parcă

oasele pieptului nu ar fi fost ale lui, ci ar fi fost nişte oase str ine care-i intrauă prin spinare rupându-i carnea şi f cându-i respira ia greoaie şi rar , ca şiă ţ ă cum şi-ar fi interzis s mai respire aerulă acelei nop i vinovate, acelei nop i dinţ ţ amintirea lui în care s-a gândit s facă ă asta. Ce se va spune despre el?

Îmi pl cea s m ag de maşinile şiă ă ă ăţ tractoarele care br zdau satul nostru,ă înc rcate cu paie şi cu gr un e sau cuă ă ţ

6

nutre pentru ferma de vaci. M ag amţ ă ăţ şi mergeam o bucat de drum aşteptândă ca maşina sau tractorul s încetineasc .ă ă Tractoarele mergeau mai încet şi de ele m puteam ag a mai uşor şi tot aşaă ăţ puteam s cobor când vroiam eu.ă Maşinile mergeau tare, dar puteam să urc, c ci le aşteptam la cotitur , undeă ă încetineau, dar de coborât nu mai puteam coborî unde vroiam eu şi trebuia s merg uneori departe de tot, până ă când încetinea maşina şi schimba vitezele, dar şi atunci maşina mergea mai repede decât tractorul şi eu c deamă pe burt . M întorceam acas pe jos şiă ă ă eram obosit, şi nu mai aveam chef de joac . Ieşeam cu furca la poart şiă ă aşteptam s treac tractorul cu paie.ă ă Tractorul mergea încet şi eu d deam josă un balot de paie şi fugeam în ograd .ă To i oamenii f ceau aşa, dar eu nu ştiuţ ă de ce f ceam aşa, c ci mie nu-miă ă trebuiau paie, mie îmi trebuia numai a aţ cu care era legat balotul ca s -mi facă arc. Era o a alb şi groas cu multeţă ă ă fire sub iri, ca a a de pescuit, dar erauţ ţ şi mai sub iri decât a a de pescuit. Laţ ţ unele baloturi era a roz. Aceasta era şiţă mai frumoas . Şi mie îmi pl ceauă ă arcurile cu a roz.ţă

Peisajul rural o f cea pe Sophie să ă roşeasc . Ierburile înalte îi ajungeauă tatei pân deasupra capului. Din când înă

7

când, Sophie f cea „ah, ah”. Sau tat l eiă ă f cea aşa? C ci ierburile erau înalte, iară ă Sophie era mic . Se citea în ochii lor ună câmp deschis cu flori galbene şi portocalii cu frunze care ajungeau la p mânt, dulci ca bomboanele. Sophie seă ridicase pe umerii tat lui ei şi rupsese oă bomboan . O bomboan mare cât ună ă balon. Un balon verde la parada pioniereasc . Nu se cade, Sophie, ziseă tat l. Bine tati, dar ce s mai fac acum?ă ă zise Sophie. Elicopterul s-a oprit din zbor. N-a mai stropit acel câmp de lângă Volovca.

3Ce este, aşadar, o scar pitoreasc ?ă ăOpusul la ceea ce ar fi o scară

rustic , când scara rustic e f cut dină ă ă ă lemn de frasin lung şi sub ire, ca s po iţ ă ţ culege merele din copac. Şi s o po iă ţ duce în spinare dac e copilul maiă pipernicit. Dar scara pitoreasc nu esteă o scar rustic şi Saşa ştie asta, c ci l-ă ă ăam b tut cu ar t torul peste degete. Oă ă ă scar pitoreasc este o scar dintr-ună ă ă copac mare care ajunge de la noi de acas pân la iaz şi po i s-o ridici înă ă ţ picioare pân la cer, ca s se suieă ă Dumnezeu pe ea. Dar la noi nu cresc copaci atât de mari. Cel mai lung copac este un ulm înalt pe care mi l-a ar tat înă p dure. Dar el nu este lung ca de la noiă

8

de acas pân la iaz, el este mult maiă ă scurt. El cred c ajunge numai pân laă ă poart , dar nu pân la iaz. Dar nu credă ă eu s fie un copac atât de mare. Cumă poate s fie un copac aşa de lung? Dară el trebuie s fie şi gros şi nu po i s faciă ţ ă o scar aşa de groas , c ci nu poate să ă ă ă o duc nici tat l meu. Dar ce faceă ă Dumnezeu cu scara dup ce se suie înă cer? C ci el nu poate s o trag dup el,ă ă ă ă c ci este grea. Ce, o las aşa înă ă picioare? Dar este o scar ca de la mineă de-acas pân la iaz şi se vede, c ciă ă ă este mare. Dar n-am v zut eu o scar caă ă asta. Şi Dumnezeu st în nori şi are caiă de foc care fulger . Dar nu cred eu că ă st el în nori. Cum s stea el în noriă ă dac norii ă sânt f cu i din aburi din iază ţ care plou ? Când mama face borş eu m-ăam uitat cum iese aburul şi m-am gândit c nime n-ar putea s stea pe aburi. Nuă ă cred eu aşa ceva. Nu se poate s fie oă scar aşa de lung .ă ă

Dar unde st el acolo dac Iuriiă ă Gagarin a zburat cu racheta şi cu avioanele şi n-a v zut nimic? Nu-i niciă un Dumnezeu, î i zic eu.ţSaşa intra în clas întotdeauna cuă întârziere, c ci el era din satul mic undeă nu era şcoal şi pe el îl aduceaă autobuzul din satul lui mic în oraş, c ciă numai în oraş era şcoal şi to i copiii seă ţ uitau ciudat la el. Şi înv toareaăţă

9

spunea: „Hai treci la loc”. Dar lui îi era ruşine, c ci to i copiii se uitau la el. El ară ţ fi vrut mai bine s vin el primul s seă ă ă aşeze în banc şi s nu-l vad nimeni, ciă ă ă s -i vad el pe to i cum intr . Dar maiă ă ţ ă întârzia şi Stela, dar la ea parc nu seă uitau aşa. Ea intra repede şi-şi l saă paltonaşul în cui, dup ce-şi l saă ă ghiozdanul în banc , şi nu era nimic.ă

În fa a clasei era portretul lui Leninţ şi Lenin avea o fa bun . Saşa se uitaţă ă la el şi-i p rea r u c a întârziat laă ă ă şcoal . “Înv a i, înv a i, şi iară ăţ ţ ăţ ţ înv a i!”, scria sub Lenin şi lui Saşa îiăţ ţ era ruşine. Dar Lenin a fost un copil bun şi înv a bine la şcoal , şi nu întârzia.ăţ ă Odat el se juca prin cas şi a spart dină ă greşeal o vaz . Dar Lenin nu eă ă mincinos, el sparge vaza şi recunoaşte. Lui îi pl cea s se joace, dar el înv aă ă ăţ bine la şcoal . El îi ar ta mamei saleă ă caietele numai cu note de cinci şi când era de joac se juca, dar când era deă înv at, înv a.ăţ ăţ

Da, a fost copil şi Lenin.Da, a fost şi el şcolar.Şi în geanta sa pe vremuriA purtat abecedar.A rostit cuvântul mamăŞi duios l-a repetatIar din mijlocul p duriiăMamei flori i-a adunat.

10

Saşa îşi aminti aceast poezie şi oă repet de câteva ori în gând. Lenină st tea deasupra clasei şi vedea tot.ă Saşa a v zut de mai multe ori c scrieă ă “LENIN VEŞNIC VIU”. Aceasta nu era scris doar aşa, Lenin chiar era viu! El st tea deasupra clasei şi-l privea. Ochiiă lui erau blânzi şi el îi ajuta pe s raci. Luiă Saşa îi p rea r u c nu s-a n scut peă ă ă ă timpul lui Lenin. Era un gând ascuns al s u.ăBoala nu era un prilej de durere, de spaim , sau disperare. Sophie mergeaă lâng tat l ei şi câmpul îşi deschideaă ă culorile sale galbene şi portocalii. Sandalele ei roşii cu cataram mic deă ă fier c lcau prin iarb , dar ea nu leă ă vedea, c ci iarba era înalt şi ochii eiă ă erau îndrepta i mai mult în sus, printreţ florile galbene şi portocalii, ca s vadă ă cerul. Tat l ei o inea de mân şi o maiă ţ ă ridica şi pe umeri ca s fie Sophie maiă înalt . Sophie era mare şi purta rochieă umflat ca în filmul cu d’Artagnan, oă rochie ce-i ajungea pân la p mânt, şiă ă avea p rul prins într-un coc din careă c deau şuvi e cre e. Ce frumoas eraă ţ ţ ă Sophie!

Câmpul era galben şi portocaliu şi era tot timpul ziu , şi era soare, c ciă ă Sophie era mic şi obosea mergând, şiă adormea înainte de asfin it, şi se trezeaţ

11

când soarele se vedea jum tate dină florile galbene şi portocalii, care erau umede şi respirau un abur r coros. Tat lă ă ei o ducea pe umeri şi ea dormea cu mâinile ei mici încol cindu-i capul,ă respirând un şuierat pl cut. Numai tat lă ă lui Sophie vedea noaptea, ea n-o vedea. Ea îşi b l ng nea sandalele micu e peă ă ă ţ pieptul lui când soarele se vedea jum tate ca o pâine t iat şi putea s şiă ă ă ă le vad , c ci acum era mare.ă ă

Ea nu mergea la şcoal , ea era mic .ă ă Ea mergea toat ziua cu tat l ei.ă ă

4La şcoal mai erau şi mai multe. Eraă

un coridor în care trebuia s intri, dară mai întâi trebuia s urci nişte sc ri şiă ă dup asta intrai în coridor. Pe coridoră erau mai multe uşi şi puteai s o iei laă dreapta sau la stânga, şi, dac nu eraiă prea atent sau te gândeai la ceva, te puteai r t ci. Dar era bine c pe uşiă ă ă erau scrise nişte numere, care nu se repetau niciodat , şi dac puteai s iiă ă ă ţ minte num rul uşii tale ajungeaiă întotdeauna bine. Dar şi atunci puteai s o iei la dreapta sau la stânga, dac teă ă gândeai la ceva, numai c , aşa, dacă ă ineai bine minte num rul, ajungeai maiţ ă

repede. Intrai mai întâi pe uş şi era maiă întâi o uş mare, c ci erau mai multeă ă uşi, pe care scria: “BINE A I VENIT” şiŢ

12

era pus un semnul exclam rii. După ă aceast uş era un coridor p trat, undeă ă ă st tea elevul de serviciu ca s se uiteă ă dac nu eşti murdar pe picioare şi eraă un ceas şi un buton de unde se d deaă sunetul, şi deasupra butonului era portretul lui Lenin şi scria ÎNVĂ A I,Ţ Ţ ÎNV A I, ŞI IAR ÎNV A I, iar dedeĂŢ Ţ ĂŢ Ţ subt era scris în paranteze (V.I. Lenin).

Şi era mare h rm laie în fiecareă ă diminea , c ci diminea a copiii veneauţă ă ţ la şcoal . Şi parc mai mult se vedeauă ă ghiozdanele decât ei. Erau tot felul de ghiozdane, dar cele mai multe erau cafenii şi aveau ceva desenat pe ele. Tot felul de animale cu ochii mari care zâmbesc şi sânt înc l ate şi îmbr cate, şiă ţ ă au numai trei fire de p r pe cap. Peă urm mai erau ghiozdane pe care eraă desenat un semafor şi un copil care trece strada pe verde, şi un mili ian cuţ un b în mân , care parc spune:ăţ ă ă „Bine, aşa se trece strada, nu pe roşu”. Dar într-o zi la noi la şcoal era s -lă ă calce maşina pe un b iat care aveaă ghiozdan cu semafor. Se vede că degeaba avea el ghiozdan cu semafor, dac era s -l calce maşina. Mai bine îşiă ă cump ra ghiozdan cu iepure. Ştiu eu peă cineva care are ghiozdan cu iepure şi înc nu l-a c lcat maşina. Şi mai multeă ă feluri de ghiozdane erau. Şi se vedeau pe coridoare cum fug şi câteodată

13

s reau pixurile şi creioanele din ele şiă merele pe care şi le luau la şcoal . C ciă ă în înghesuial cineva îi deschideaă ghiozdanul şi dup aceea îi tr gea oă ă palm peste cap şi fugea şi când cel laltă ă fugea dup el ca s -i dea şi el cu palmaă ă în cap, şi avea ghiozdanul deschis, îi s reau merele şi creioanele, şi trebuiaă s le strâng de sub picioarele celorlal i.ă ă ţ

Dar era o şcoal frumoas şcoalaă ă aceasta. Era mare şi puteai s alergiă prin ea cât voiai, dar numai s nu teă vad Nadejda Petrovna. Şi pe pere iă ţ erau tot felul de cuvinte scrise. Erau tablouri şi tot felul de pionieri care au înv at bine la şcoal şi poezii întregiăţ ă scrise foarte frumos şi mare. Mai erau desena i şi sportivi care alearg , eiţ ă duceau în mân o flac r care sem naă ă ă ă cu flac ra de pe steagul cu Lenin peă care îl duceau pionierii dup ce îlă scoteau din cancelarie. Dar eu cred că era aceeaşi flac r şi au copiat-o. Amă ă v zut-o şi pe Stela cum copie din c r iă ă ţ cu o hârtie neagr şi pe urm ia numaiă ă nota cinci. Cred c aşa au copiat şi eiă flac ra. Dar cred c au copiat-o de peă ă steag pe perete, c ci de pe perete nuă puteau s o copie cu hârtie neagr peă ă steag, c prin perete nu trece. Erauă numai litere frumoase pe pere i şi erauţ f cute rame cu frunze pe la col uri, şiă ţ erau poezii întregi scrise pe stele de

14

carton.Saşa avea întotdeauna timp, c ciă

autobuzul venea întotdeauna mai târziu şi el putea s stea pe coridoare, dacă ă nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo înv toare care tocmai pleca, şi săţă ă citeasc tot ce scria pe pere i. Erauă ţ multe cuvinte pe care nu le în elegea.ţ Dar cele mai multe le în elegea şi celţ mai tare îi pl ceau pionierii eroi, c ciă ă erau desena i frumos, cu tancuri careţ ard în spatele lor, dar ei st teau drep iă ţ şi nu le era fric de nimic. Dar şi maiă tare îi pl cea de-o fat care eraă ă desenat acolo. Ea avea o cravat deă ă pionier la gât şi era cu p rul galben. Eraă frumoas fata aceea şi era serioas .ă ă Saşa se gândea cel mai mult la ea şi parc nu-i venea s cread c ea aă ă ă ă murit. Când se uita la ea lui Saşa i se f cea foarte ciud pe nem i. De ce auă ă ţ omorât-o, dac ea era frumoas şi aveaă ă p rul galben? Dar Saşa s-a mai gândită c a trecut foarte mult timp de-atunci şi,ă chiar dac nu ar fi omorât-o nem ii, eaă ţ ar fi fost b trân acum şi n-ar fi avută ă p rul galben, ci alb şi-ar fi avut şiă mâinile zbârcite ca la baba Hania. Lui Saşa nu-i pl cea acest gând.ă

5Tata t ia porcul. Saşa a fost nevoită

s r mân acas , dar nu numai c eraă ă ă ă ă

15

nevoit, c ci lui Saşa îi şi pl cea să ă ă r mân acas s asiste la t iereaă ă ă ă ă porcului. El avea s stea lâng b rba iiă ă ă ţ care se por iau în jurul porcului,ă pârlindu-l cu gaz şi r zând de pe elă straturi gre oase de p r ars şi mizerie.ţ ă Saşa st tea la dispozi ia acelor b rba iă ţ ă ţ şi la dispozi ia tat lui s u, alergând înţ ă ă cas la mam -sa s o întrebe dac nu s-ă ă ă ăa înc lzit apa, s aduc ligheanul pentruă ă ă sânge, ligheanul pentru ma e, ligheanulţ pentru m runtaie, s aduc cu itul deă ă ă ţ pe dulap, care taie mai bine. Saşa b gaă degetul în c ldarea cu ap s vad dacă ă ă ă ă este cald . El va mânca urechile şiă coad . B rba ii îşi suflecau mânecile şiă ă ţ erau murdari pân la coate de mizeriaă care se lua de pe porc. În urma cu itelorţ r mânea o piele alb g lbuie, aşternută ă ă ă pe porc ca o p tur . Saşa se uita laă ă porcul mort întins pe scândur cuă picioarele în sus, cu pieptul desf cut deă topor şi se bucura. Iat în sfârşit porculă acesta mort. Bine c l-au t iat. Saşa îlă ă b tea peste bot şi nu murea. Dar acumă a murit. Foarte bine c a murit. Era ună porc nesuferit. Dar acum iat -l aici cuă ma ele întoarse. Tata l-a t iat cu cu itulţ ă ţ pe burt . Mai jos unde avea o umfl tur .ă ă ă Tata a tras un ma roşu-alb striu careţ ă se vedea prin ceva alb, ceva de parc ară fi stat la frig şi ma ul se desprinse pânţ ă sub coad , de unde tata îl şi t ie. O ură ă ă

16

ascuns şi o ruşine totodat sim i Saşa.ă ă ţ O ruşine pe care îi era greu s oă ascund , p rându-i c toat lumea îiă ă ă ă cunoaşte gândurile, c to i acei b rba iă ţ ă ţ ştiau la ce se gândeşte Saşa, ştiau, dar nu voiau s arate ca s nu-l fac pe Saşaă ă ă s se ruşineze şi mai tare. Saşa seă gândea la asta cu înfrigurare. O sl biciune grea şi-a f cut loc în pieptulă ă lui Saşa şi curgea încet spre genunchi, de parc Saşa ar fi fost gol peă dinl untru şi numai sl biciunea aceastaă ă umbla prin el cum voia ea. Tata a aruncat ma ul la câini.ţ

Dup ce porcul a fost cur at, tata l-ă ăţa stropit cu ap cald amestecat cuă ă ă sare şi l-a acoperit cu p turi. Saşaă st tea c lare pe porc. Zece minuteă ă înainte de a-l fi fost t iat în patru şi deă a-l fi dus în spinare în cas .ă

Saşa s-a v zut trezit de ceasul celă roşu. Mare cu buton şi cu t lpi de fier caă o sanie, care suna foarte tare. Mama i-a pr jit dou ou pe care el le-a mâncată ă ă cu pâine şi ceai, somnoros şi nesp lat,ă gândindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui plin şi la înv toarea care seă ăţă oprea din vorbit când intra el în clas şiă la copiii care îl privesc. Şi de ce mama lui îl trezea cu jum tate de or maiă ă devreme, dac autobuzul venea la optă f r un sfert şi, mai ales, c toat lumeaă ă ă ă ştia c nu vine el la opt f r un sfert, ciă ă ă

17

întotdeauna întârzie? El ajungea întotdeauna ultimul şi când ajungea el, copiii st teau deja acolo şi aşteptau deă jum tate de or lâng gardul careă ă ă împrejmuia tab ra pioniereasc , tab ră ă ă ă care se afla acolo, în satul lor, c ci satulă lor era un sat cu mult iarb şi cuă ă copaci, şi mul i pionieri din satele dinţ apropiere şi chiar şi din oraşe se adunau s -şi petreac vara acolo, în mijloculă ă naturii, şi s respire aer curat. Cândă ap rea autobuzul galben mic şi umflată ca un balon pe care s-a aşezat cineva, dar nu s-a aşezat sus, ci s-a aşezat dintr-o parte, dintr-amândou p r ile. Şiă ă ţ numai deasupra era umflat, c ci josă erau ro ile. Saşa se bulucea la uş sţ ă ă prind un loc pe bancheta din spate,ă c ci aşa f ceau to i copiii. Pe banchetaă ă ţ din spate era mult mai bine, chiar dacă acolo era o gaur şi to i rupeau buc eleă ţ ăţ de burete. Era bine pe bancheta din spate, pentru c aceea era lat cât totă ă autobuzul şi s rea la hopuri. Saşa ştiaă patru hopuri în drumul s u spre şcoală ă şi le aştepta ca s sar . Era cel maiă ă frumos lucru din via a lui de şcolar.ţ

- Alexandru Vakulovskii, poftim caietul! Uita i-v , copii, ce caiet are Vakulovskii,ţ ă uita i-v şi voi oleac , sta-i caiet,ţ ă ă ă Vakulovskii, sau îi o cârp de ştersă tabla? Ai învelit pl cinte într-însul? Sauă cum, Vakulovskii? Uite şi tu ce caiet ai!

18

Î i place, spune drept, î i place,ţ ţ Vakulovskii? Ce caiet ai, numai iganiiţ din pia , care vând semin e… Uite şi tu,ţă ţ Vakulovskii, o pus mam -ta tigaia peă dânsul? Sau, uite aici şi-o pat de vin!ă Fu! Vakulovskii! Ia caietul ista de-aici să nu-l mai v d!ă

Saşa nu avea caiete îngrijite ca la Stela. Dar Stela avea caiete foarte îngrijite şi erau învelite în învelitori frumoase cu Lupul Pagadi şi iepurele, şi nu erau murdare, nici bo ite. Şi Stelaţ avea numai note de cinci, dar el mai avea şi trei şi nu putea s scrie frumosă ca Stela. C ci Stela f cea literele mari şiă ă frumoase şi erau înclinate în dreapta, iar Saşa f cea literele mici şi urâte, şiă mânca literele, dar el ştia s scrie bineă şi se gândea tot timpul s nu mai scapeă litere, dar totuna le sc pa. Şi pentruă asta lua b taie acas şi trebuia s scrieă ă ă frumos şi înclinat pe dreapta, şi s fieă literele toate totuna. Dar lui i-a spus cineva c Lenin tot nu scria frumos, dară numai c Lenin nu mânca litere şi că ă atunci când a fost mic a scris frumos şi înclinat pe dreapta, şi toate literele totuna, şi numai dup ce a f cută ă Revolu ia şi a stat în puşc rie, acolo şi-aţ ă stricat el scrisul şi a început s scrieă urât, c ci trebuia s scrie repede şi multă ă ca s salveze pe oamenii s raci. Saşaă ă voia s creasc şi el mare şi s stea înă ă ă

19

puşc rie, ca s poat şi el s scrie urât.ă ă ă ăMai bine nu era şcoala asta, gândea Saşa, mai bine era r zboi şi avea s seă ă duc în p dure s se fac partizan şi să ă ă ă ă omoare nem ii, ca Pavka Morozov, cţ ă acela nu umbla la şcoal .ă

Era dup cas o bârn lung de tei.ă ă ă ă Lung şi dreapt şi rotund , dar tot nuă ă ă era aşa de lung ca de la el de acasă ă pân la iaz. Tata o p stra de c prior,ă ă ă c ci era lung şi dreapt , şi a adus-o dină ă ă p dure. Saşa a t iat-o cu ferestr ul deă ă ă la jum tate, c ci a vrut s vad cum taieă ă ă ă ferestr ul. El a v zut cum tat l luiă ă ă ascu ea ferestraiele şi a luat şi el pila, şiţ a ascu it ferestr ul. Dar trebuia s vadţ ă ă ă dac taie bine şi a t iat bârna de după ă ă cas . El a crezut c a ascu it bineă ă ţ ferestr ul şi s-a bucurat. Era mai greuă s ascu i ferestr ul, c ci tata spunea că ţ ă ă ă nu e pentru el şi este greu s ascu i ună ţ ferestr u. Dar n-a f cut bine c a t iată ă ă ă bârna de dup cas , c era o bârnă ă ă ă bun . Dar tata nu l-a b tut şi i-a spusă ă numai c nu era bine s taie bârna, că ă ă era o bârn bun pentru c prior şi acumă ă ă va trebui s aduc alta din p dure. Tataă ă ă era bun şi Saşa l-a întrebat ce fel de bârn a dus Lenin la subotnic, c el aă ă înv at la şcoal c Lenin a dus o bârnăţ ă ă ă la subotnic, pentru c Lenin era bun şiă lucra cot la cot cu muncitorii. Probabil era o bârn ca şi asta, iar Saşa a t iat-oă ă

20

cu ferestr ul şi-i p rea r u. Mai bine nuă ă ă t ia Saşa bârna cu ferestr ul.ă ă

6arul era r u şi l-a împuşcat peŢ ă

fratele lui Vladimir Ilici. Dac ar fi r masă ă arul la putere, ne-ar fi împuşcat pe to i,ţ ţ

aşa cum l-a împuşcat pe Saşa, fratele lui Vladimir Ilici, care era bun. Dar aşa noi, copiii de azi, putem tr i în pace. Noiă avem şcoala gratuit şi caiete bune, dară copiii din rile capitaliste pl tescţă ă pentru şcoal şi mul i copii nu pot să ţ ă înve e, pentru c p rin ii lor ţ ă ă ţ sânt s raci.ă Şi copiii se duc şi lucreaz la burgheji caă s -şi câştige buc ica de pâine, c ciă ăţ ă p rin ii lor ă ţ sânt s raci şi n-au bani ca să ă le cumpere de mâncare. Nu este ca la noi când te trezeşti diminea a s mergiţ ă la şcoal şi mama î i d buc i de pâineă ţ ă ăţ cu unt şi cu dulcea , şi cu ceai cuţă zah r. Copiii americani nu v d niciodată ă ă zah r. Ei lucreaz la burghez ziuaă ă întreag şi în loc de r splat ă ă ă sânt b tu iă ţ cu biciul şi inu i în subsol. De aceea,ţ ţ copii, trebuie s fim ferici i c tr im înă ţ ă ă Uniunea Sovietic şi c putem să ă ă înv m linişti i, şi s mânc m pâine cuăţă ţ ă ă unt.

De aceea este bine c arul a fostă ţ dat jos de pe tron şi puterea a fost dată în mâna proletar , c ci arul îi exploataă ă ţ pe copii.

21

În liniştea solemn care ne înso ea,ă ţ din când în când, mai pocnea câte un balon, f când pe to i s ne uit m în sus.ă ţ ă ă Era prilej de chicoteal şi de libertate, şiă noi ne întrebam oare cine l-o fi spart?

Mergeam înainte, rândui i pe clase,ţ pe în l ime şi pe îmbr c minte, inându-ă ţ ă ă ţne de mânu şi încercând s nu fimţă ă g l gioşi. Baloanele fluturau deasupraă ă noastr acoperindu-ne cu des vârşire,ă ă aşa încât, de departe, am fi sem nat cuă o turm uriaş de baloane colorate deă ă trei, de cinci şi de zece copeici, b tândă str zile oraşelor şi încercând s nu fieă ă g l gioase. Era ziua de 7 Noiembrie.ă ă Ziua Marii Revolu ii Pentru Pace. Zi înţ care, mul i ani în urm , clasaţ ă muncitoare, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin, au învins regimul arist, iarţ proletariatul liber a preluat puterea. Era ziua biruin ei noastre. Mergeam laţ parad , noi pionierii. Noi, viitorul Patrieiă Sovietice!

Boala era ascuns în trupurile lor caă un iepure mort într-o vizuină nepopulat . Vizuinile erau înc p toareă ă ă şi curate, şi razele de soare le luminau pân în adâncuri. Sandalele ei roşiiă st teau la intrare ca dou ciupercu eă ă ţ roşii crescute pe nisipul galben, risipitor al florilor. O lumin greu de explicată lumina degetele ei mici cu unghii albe ca petalele de romani , desf cute înţă ă

22

dou evantaie cu glezn , cu care câmpulă ă se ap ra de soare. Era ziua cea veşnică ă l sându-se peste ea. O zi însorit caă ă cele care vor urma. Florile galbene şi portocalii ajungeau pân deasupraă tat lui ei, ca nişte baloane, şi ea leă ferea cu mânu a.ţ

Era amiaz şi Saşa se întorcea de laă şcoal adus de autobuzul cel galben şiă umflat. Îşi pr ji singur patru ou , peă ă care le mânc cu ceai şi cu pâine cu unt.ă Trebuia s -şi fac lec iile şi s dea deă ă ţ ă mâncare la scroaf din c ldarea deă ă lâng uş . Îşi scoase jacheta şi îmbr că ă ă ă un pulover peste c maşa lui alb struie,ă ă f r s -şi mai dezlege de la gât cravata.ă ă ă Era o zi liber în care el avea s aibă ă ă grij de cas . P rin ii erau duşi la oă ă ă ţ înmormântare, c ci murise baba Vera şiă trebuiau s se duc şi ei, c ci cine o să ă ă ă vin şi la ei la înmormântare, dac ei nuă ă se duc la înmormânt ri? Saşa ştia c eiă ă o s vin tocmai seara şi tata va fi beat,ă ă c ci vor sta şi la praznic şi acolo voră mânca şi vor bea. Dar lui Saşa nu-i pl cea s mearg la înmoră ă ă mânt ri, c ciă ă nu-i pl cea s o vad pe baba Veraă ă ă moart , c era gras şi urât şi nu-iă ă ă ă pl cea de dânsa, pentru c pu ea aă ă ţ lapte. Nu-i pl cea s m nânce niciă ă ă coliv , c la toat lumea le place, dar luiă ă ă nu-i place. Saşa s-a dus cu c ldarea să ă duc mâncare la scroaf .ă ă

23

7- Am t iat copaci ca s facem lemne.ă ă

Am cules frunze late de stejar, ca să facem focul. Lemne late de stejar, ca să facem frunze. P duă rarul se plimb cuă motocicleta printre lemne şi animale. Braconajul s fie lichidat, s punemă ă cap t braconajului! C ci animalele ă ă sânt prietenele oamenilor şi ne îmbog escăţ cu oxigen. Ce ne vom face dac seă termin oxigenul?ăVladimir Ilici cu c ciul mare de iepure l-ă ăa certat pe p durar pentru c nu areă ă grij de lemne. S facem focul ca s fieă ă ă cald în cas şi oamenilor s le fie bine!ă ă Lemnele uscate şi t iate drept, ca s nuă ă fac mizerie pe jos. Am strâns ciuperciă otr vitoare pentru copiii din America să ă le spele bine cu s pun şi s nu maiă ă trimit bomba atomic peste copiii dină ă Hiroşima. De ce s moar oameniiă ă nevinova i? Mai bine s fie în toatţ ă ă lumea Uniunea Sovietic !ă

T iam copacii cu toporul şi-i aranjamă frumos. St teau pe mese ca pâinea. Să ă m nânce copiii americani. În iarb amă ă g sit ceva alb şi întins. Un iepure mortă cu schije-n cap. Vladimir Ilici şi l-a pus în cap: „Privi i ce schije am în cap, ţ sânt schije capitaliste!” Le vom b ga noiă schije lor în cap, s mearg lumeaă ă paşnic la serviciu! De ce mor iepurii în

24

p duri, ucişi de schijele capitaliste? Ceă este, p durarule, capitalista bombă ă trompetil ?ă- S nu se fac focul în p dure, c ciă ă ă ă iepurele trage cu pistolul şi d cu scaraă dup pietoni. Mai bine rupem fragi şiă ghiocei, şi-i punem în rezervorul cu benzin , s creasc frunze pe ro i!ă ă ă ţ- Ce este, p durarule, când mamaă aduce, cu poşeta, flori la porc şi ce se plimb alb şi mic printre ciupercileă extrapolare?- Virus benign cu ochi de viorea, de ce s d m cu puşca dup fluturi? Mai bineă ă ă radem porcul cu lanterna, c ciă lumineaz cerul înstelat. Şi drumulă omului beat, când întunericul îi pune c r buşi stelari în ochi. S -i d m ună ă ă ă smoc de p r descreierat în cr p tura luiă ă ă de la m sea. Eu n-am de ce s moră ă pentru vecinul meu Pavel Andreevici!- Nu-i mai bine s r s dim flori şi să ă ă ă creştem porumbei?- Mai bine, sigur c da. S fie copaciă ă pufoşi ca pâinea scoas din cuptor,ă Vladimir Ilici?- Şi s le cre m condi ii s seă ă ţ ă înmul easc ?ţ ă- Şi s lupt m cu braconajul!ă ă- S fie cerul plin de porumbei, albi, cumă sânt gingiile pline de din i?ţ- S m nânce ideea capitalismului!ă ă Sigur c este mult mai bine s creştemă ă

25

porumbei! Aceştia o s -i sperie, c ci îşiă ă fac cuib în c ştile solda ilor, s le intreă ţ ă puf în ochi!- S m tur m p durea ca s seă ă ă ă ă odihneasc bine muncitorii. Nu vreă au, Anatoli Makarovici, s mai prindem ho ii înă ţ p dure.ăSteagul nostru este p tat de sângeleă ostaşilor sovietici. Ei şi-au v rsată sângele ca s tr im noi ast zi în pace. Şiă ă ă s nu ne asupreasc jugul nedrept ii.ă ă ăţ Şi voi, pionieri, purta i la gât o p rticicţ ă ă din acest steag pe care ostaşii sovietici l-au stropit cu sângele lor, ca s tr i iă ă ţ voi ast zi în pace.ăSaşa mergea în rând al turi de Mişaă Zaborov, care inea de a dou baloaneţ ţă ă lungi. În megafon o voce felicita pe toat lumea cu s rb toarea Mareluiă ă ă Octombrie şi to i copiii r spundeau cuţ ă urale. Soarele p trundea printreă baloane. Ce mult sânge a trebuit ca să se fac steagurile roşii! Dar de ce să ă rup steagurile ca s ne fac nouă ă ă ă cravate? Saşa num r patru pionieri laă ă întâmplare şi se gândi c trebuie să ă rup patru col uri dintr-un steag ca s leă ţ ă fac lor cravate. Interesant, cum se facă cravatele din steaguri. Se iau steagurile şi se taie cu foarfeca şi pe urm seă coase pe margini cu maşina de cusut şi se duc la magazin s se vând . Pionieriiă ă le cump r şi le pun la gât. Dar de ceă ă

26

trebuie s fac nişte cravate dină ă steaguri dac pe urm trebuie s leă ă ă rup şi s le coase la maşina de cusut?ă ă Nu mai bine fac dintr-o dat cravatele şiă nu mai trebuie s rup steagurile? Dară ă nu cred eu c le stropesc cu sânge, euă cred c le fac cu vopsea. Asta-i numai oă vorb c le stropesc cu sânge, dar deă ă fapt ei le fac cu vopsea.

8În clas a intrat doctori a cu o fată ţ ă

mai mare, care avea dou funde mari înă cap, ca s caute de p duchi şi să ă ă controleze unghiile. Pionierii nu trebuie s aib p duchi şi nici unghii negre. Ceă ă ă fel de exemplu dau? Şi nici pantalonii murdari. Dar mai ales s nu aibă ă p duchi, c -i mare ruşine. „P duchiosu’!ă ă ă p duchiosu’! Lindiă nosu’! lindinosu’!” To i copiii strig dup tine. Şi fetele zic:ţ ă ă „U i, lindinosule!”, şi- i trag cu cartea-nă ţ cap. Ieri, când st tea în autobuz, îlă mânca tare capul. Şi diminea parc l-aţă ă mai mâncat...Saşa roşi şi puse mâinile pe banc ,ă drepte, cum îi înv ase Nadejdaăţ Petrovna, şi-şi îndrept spatele.ă- Ia s vedem, copii, care dintre voi areă p duchi?ăSaşa sim i degetele elevei din clasa maiţ mare cum îi iau atent p rul şi-l feresc, şiă el simte mirosul de s pun de pe şor ulă ţ

27

ei alb, şi parfum de l cr mioare înă ă sticlu lung şi rotund , cu crest turiţă ă ă ă pe ea, ca un p puşoi mic de sticl , şi seă ă atinge cu um rul de burta ei, şi aproapeă c nu-i mai vine s respire. El ar staă ă toat ziua aşa, cu degetele fetei maiă mari în cap s se mişte uşor şi sa-iă fereasc p rul, şi s -i ating el burta cuă ă ă ă um rul. Şi ea parc s-ar fi aplecat şi maiă ă tare, şi l-a împins cu burta în um r, şiă asta era parc şi mai pl cut, şi Saşaă ă sim i o moleşeal pl cut , şi ar fi vrutţ ă ă ă s -şi lipeasc obrazul de burta fetei maiă ă mari şi s o strâng cu mâinile. El sim iă ă ţ gura ei cum i se apropie de ureche şi degetele cum îi trag uşor capul şi el sim i şi aerul ei cald şi buzele cum seţ mişc : „Ai p duchi, s -i spui lui mamaă ă ă acas s te caute”. Ea şopti încet şiă ă nimeni n-a auzit. Dar de ce şopti ea aşa de încet şi nu l-a spus lui Nadejda Petrovna, cum l-a spus pe Roma Bohan ov c are p duchi şi Alionaţ ă ă Onisim din banca de lâng fereastr , şiă ă pe Vasea Jeoltâi c are unghii negre?ă Saşa ar fi vrut s aib şi ea p duchi şi elă ă ă s nu spun la nimeni. S ştie numai eiă ă ă doi, dar s nu mai spun la nimeni.ă ă

Desen un om cu muşchi pe burt ,ă ă ca în cartea de ştiin e ale naturii, undeţ era desenat un om cu muşchi pe burtă şi-l puse în banc . Când va creşte mareă va avea şi el muşchi pe burt , c ci tataă ă

28

i-a spus c to i oamenii au muşchi peă ţ burt . Parc nu crede el aşa ceva.ă ă- Î i zic, are-o scar maţ ă re cu care se suie-n cer.- N-are cum s aib el scar de asta, îmiă ă ă spui tu mie, o scar de asta n-are cumă s fie, ce-mi spui tu mie?ă- Are, dac - i spun. El are o p dureă ţ ă mare, numai cu copaci mari, din care-şi face scar cu care se suie-n cer. Dac nuă ă mă crezi, nici nu trebuie.- N-are cum s aib el o p dure de asta.ă ă ă Unde-i p durea asta? Hai, spune, ce, aiă v zut tu la televizor o p dure de asta?ă ă Prostii, î i zic eu. Ce fel de animale mariţ trebuie s fie acolo?ă- Nu ştiu, dar scar are şi se suie în cer.ă- Nu se suie el în cer, c n-are unde sta.ă- St în nouri. Ce, n-ai v zut nourii?ă ă- Nu st el în nouri, c ar c dea, î i zică ă ă ţ eu. Ce, nourii nu-s de aburi? Ce, n-ai înv at tu la şcoal ? Po i s-o întrebi peăţ ă ţ Nadejda Petrovna, dac nu m crezi.ă ă- D cu aripile şi st în nouri. Ce,ă ă p s rile nu stau în aer?ă ă- Dar oboseşte el s dea cu aripile, ce,ă are motor sau ce? Numai avionul are motor.- N-are motor, dar d din aripi.ă- Las -m -n pace, c n-are el nici oă ă ă scar .ă- Are-o scar mare.ă- Nu se poate.- Are.

29

- N-are el nici o scar ! Ce-i trebuie luiă scar , dac zboar ? Ce, nu poate să ă ă ă zboare în sus, de ce-i trebuie scar ?ă- Nu ştiu, dar eu cred.- Ce, el poate s taie cu toporul copaciiă şi s -i care în spinare ca s fac scar ,ă ă ă ă dac poate s zboare? Dar nu poate elă ă s zboare, ce fel de om îi sta careă ă zboar ? Unde are el aripile? Ce, areă nişte aripi aşa, mari cât casa? Şi, ce, are şi mâini, şi aripi? Du-te m i de-aici! Celă mai bine, î i spun eu, c nu exist aşaţ ă ă ceva. Asta-i o poveste. Întreab-o pe Nadejda Petrovna, dac nu m crezi. L-ă ăar fi v zut avioanele când zboar .ă ă- Avioanele nu zboar pân acolo, el stă ă ă mai sus.- Dar, ce, racheta nu zboar mai sus?ă Racheta zboar pân -n cosmos!ă ă- D’apoi, în cosmos st şi el!ă- Atunci, de ce nu l-au v zut?ă- Pentru c racheta zboar noaptea.ă ă- Nu este nici un Dumnezeu, î i zic eu.ţ- Este.- Nu este, las -m -n pace, po i s-oă ă ţ întrebi şi pe Nadejda Petrovna. Du-te şi-o întreab pe Nadejda Petrovna, dacă ă nu m crezi.ă

9Ce este, aşadar, o scar pitoreasc ?ă ă

O scar care nu este deloc mic , precumă ă ar fi cea de frasin, cu care se culeg

30

merele din copac, ci ar fi o scar mare şiă groas , pe care Dumnezeu se suie înă cer. Unde cresc asemenea copaci lungi, ca de la noi de acas pân la iaz, dină ă care Dumnezeu îşi ciopleşte scara cu toporul? Aceşti copaci cresc în p dureaă pe care a s dit-o Dumnezeu, special caă s -şi fac scar . Scara se ridic înă ă ă ă picioare şi se sprijin de nori, şiă Dumnezeu începe s se suie în cer. Înă timp ce el ridic scara, pilotul sovietică trece cu avionul prin nori şi nu are nevoie de scar , c ci nimic nu esteă ă inaccesibil omului sovietic. Omul sovietic este cel mai bun şi lupt pentruă pace.

Nimic nu este inaccesibil omului sovietic. Pentru c el face totul cu inimaă plin de adev r şi de dreptate. Nuă ă umbl cu vicleşuguri şi cu şiretlicuri. Ună asemenea om poate s înving focul şiă ă frigul! El poate s dezml ştinească ă ă terenuri ca s semene pâine pentru ceiă s raci, el construieşte uzine şi fabrici,ă pentru ca noi s ducem o via fericit şiă ţă ă f r griji. Nimic nu-i st în cale omuluiă ă ă sovietic! Nimic nu-l poate opri s -şiă înf ptuiasc planul s u, cel al drept iiă ă ă ăţ şi al adev rului!ă

S lupt m cot la cot pentru biruin aă ă ţ omului sovietic! Idealul sovietic s -lă împlinim în via ! Hulubaşul p cii s nuţă ă ă mai fie sfârtecat de corbul negru al

31

capitalismului! S veghem cu credină ţă somnul liniştit al Patriei Noastre! Aşa cum au f cut pionierii-partizani, care şi-ăau jertfit via a în iernile geroase înţ p duri şi au luptat cot la cot cu ostaşiiă eroi în Marele R zboi Pentru Ap rareaă ă Patriei. Ca cei care vor veni pe urma lor s poat tr i în pace şi p rin ii voştri să ă ă ă ţ ă poat munci într-o ar a p cii, unde nuă ţ ă ă sânt bombardate spitalele şi gr dini eleă ţ de copii, iar voi s nu fi i nevoi i să ţ ţ ă lucra i la capitalist din zori şi pân -nţ ă noapte pentru o buc ic de pâine şi săţ ă ă fi i b tu i cu biciul. Ca s pute i voi sţ ă ţ ă ţ ă umbla i la şcoal şi s mânca i pâine cuţ ă ă ţ unt, şi s nu-i vede i pe p rin ii voştriă ţ ă ţ speria i, şi s nu v intre capitalistul înţ ă ă miez de noapte în cas ca s v ia şiă ă ă ultima buc ic de la gur .ăţ ă ă

De aceea şi ast zi mai lupt ostaşiiă ă noştri în Afganistan, ap rând oameniiă simpli de teroarea capitalist , care vreaă s pun jugul pe ei. Ostaşii sovietici îşiă ă împart por ia de mâncare cu oameniiţ simpli din Afganistan şi-i ocrotesc pe cei s raci şi nedrept i i de capitaliştiiă ăţ ţ haini, care bombardeaz sate întregi şiă omoar femei şi copii ca voi. Ostaşiiă noştri şi oamenii simpli din Afganistan se împrietenesc şi, chiar dac nu în elegă ţ limba, oamenii de acolo le vorbesc prin semne despre greut ile lor şi despreăţ cruzimea capitalismului care-şi ascute

32

din ii ca o fiar . De aceea poporul dinţ ă Afganistan vrea s înve e limba rus ,ă ţ ă c ci iubeşte Uniunea Sovietic şi peă ă oamenii sovietici. Copiii din Afganistan au vise în care se împrietenesc cu copiii din Uniunea Sovietic . Uniuneaă Sovietic este o ar a p cii în careă ţ ă ă oameni de toate na ionalit ile tr iescţ ăţ ă în bun în elegere. Ea este compus dină ţ ă cinsprezece republici surori. Casa lor este Uniunea Sovietic cu capitala laă Moscova. De aceea Uniunea Sovietic vaă d inui veşnic. Şi noi trebuie s fimă ă mândri c tr im în Uniunea Sovietic .ă ă ă

Saşa îşi p str un balon în buzunară ă ca s -l umfle acas . Oricum avea s i leă ă ă sparg cineva cu o buc ic de sticlă ăţ ă ă sau cu un ac înfipt chiar în vârful b uluiăţ de care erau legate baloanele, aşa cum f ceau b ie ii mai mari. Se puteauă ă ţ sparge baloanele chiar şi cu un ban, dac era aruncat cu putere. Dar trebuiaă s fii atent s nu te vad Nadejdaă ă ă Petrovna sau vreo fat mai mare, ca să ă nu te trag de ureche.ă

10Zilele de parad erau cele maiă

aşteptate. Erau zile în care nu se mergea la şcoal . Pe str zi se vindeauă ă tot felul de sucuri şi pr jituri ieftine. Şiă alt dat se vindeau sucuri şi pr jituri,ă ă ă dar de data asta str zile se umpleau deă

33

ele. Treceau maşini învelite în roşu, pe care scria 9 MAI sau 1 MAI, sau 7 NOIEMBRIE. TR IASC MAREĂ Ă LE OCTOMBRIE! etc. S ÎNF PTUIM ÎNĂ Ă VIA ... MIR, BRATSVO NARODOV! etc.ŢĂ EDINSTVO! VLASTI NARODU! etc. Erau zile de adev rat s rb toare. Erauă ă ă ă s rb tori aştepă ă tate cu ner bdare maiă ales pentru baloanele lor. O mare de baloane mişc toare pe str zile oraşelor:ă ă roşii, verzi, galbene, albastre, de toate culorile. Baloane care zburau peste tot. Pancarde şi flori.

O preg tire îndelungat precedaă ă s rbă ătoarea. Preg tiri de tot felul,ă începând de la cump rarea aceloră baloane şi pân la inventarea “armelor”ă cu care acestea urmau s fie sparte. Înă afara tradi ionalelor cioburi de sticl peţ ă care pionierii începeau s şi leă preg teasc cu câteva zile înainte,ă ă stricând sticle şi alegând cioburile cele mai elegante, pe care s le poată ă ascunde şi ine în buzunar, f r s seţ ă ă ă taie, şi cât mai dosite, c ci înv toareaă ăţă punea elevul de serviciu s le întoarcă ă buzunarele pe dos şi s pun pe masă ă ă tot ce aveau şi s nu le arunce pe jos, caă s nu le ridice altcineva. Nimeni nu ştiaă unde arunca Nadejda Petrovna acele cioburi, c ci nimeni nu le g sea. Cel maiă ă captivant lucru era s g seşti o solu ieă ă ţ s ascunzi acele cioburi sau pietricele,ă

34

ca s nu le g seasc Nadejda Petrovna.ă ă ăSaşa îşi îndoi pantalonii şi d duă

drumul la câteva cioburi s cad înă ă îndoitur . Mergea atent ca s nu-i sară ă ă cioburile şi s nu i le vad cineva. Înă ă mijlocul mul imii, acoperit de baloane,ţ când parada încetini şi to i pionierii şiţ înv toarele ascultau ce se spune înăţă megafon, Saşa se aplec şi-şi legeă şiretul, pe care şi-l l sase dezlegat încă ă de acas , şi scoase din îndoitur ună ă ciob. Saşa era singurul din toat clasaă care reuşi s p trund în rând cu cioburiă ă ă la el. Îl inu în palm pân asud şi cândţ ă ă ă parada porni îl arunc în baloanele fiiceiă lui Vera Ivanovna şi auzi dou bubuituri.ă Dou baloane mari care o f cur pe fataă ă ă lui Vera Ivanovna s plâng , iar peă ă Nadejda Petrovna s se întoarc spreă ă Roma Bohan ov ca s -l trag de urecheţ ă ă şi s strige: m garule! m garule! Înă ă ă megafon se auzi: Ura! şi Saşa strig şiă el: Ura! Ura!

Dar el ştia c pionierii mai mariă arunc cioburile cu balonul. Iau nu ştiuă cum balonul şi-l îmbrac ca pe o m nuşă ă ă şi pun ciobul în vârf, şi balonul nu trebuie s fie tare umflat, şi-l apas -ă ăn untru, şi-l prind cu mâna, pe urm ,ă ă când vor ei, îi dau drumul şi ciobul zboar ca din praştie, şi se audă baloanele cum pocnesc.

Dar pentru asta el trebuie s maiă

35

creasc .ăOricum, se g seau pietricele şiă

cioburi şi pe jos, şi când se opreau ca să asculte ce se vorbeşte în megafon, puteai s ridici un ciob sau o pietricic ,ă ă chiar dac str zile p reau m turate dină ă ă ă timp, special ca s nu se spargă ă baloanele fetei lui Vera Ivanovna, dar totuşi se mai puteau g si, dar numai să ă nu vad Nadejda Petrovna.ăMergeam înainte în pâlcuri glorioase. inându-ne de mânu , în rând, câteŢ ţă

doi. Baloanele foiau deasupra noastr ,ă era un cer colorat şi umflat. Un cer glorios. Un cer al înving torilor.ă

11Desen un om cu muşchi pe burt ,ă ă

aşa cum v zuse în cartea de ştiin e aleă ţ naturii şi-l b g în banc . Îl ar t luiă ă ă ă ă Bohan ov. Ce tare seam n , parc -i viu,ţ ă ă ă dar nu tu l-ai f cut, nu cred eu c tu l-aiă ă f cut.ă

- Î i spun c eu l-am f cut.ţ ă ă- Du-te, m i, de-aici. Ia d s m uit,ă ă ă ă

n-are cum, ce-mi spui tu mie?- Pot s mai fac unu, dac vrei.ă ă- Nu-l faci tu, ce-mi spui tu mie? Hai,

f -l, da nu-l face tu aşa… f -i acolo ceva,ă ă s se vad …ă ă

- Las -l în pace, Bohan ov! Ce nuă ţ pute i împ r i acolo?! nu destul c ţ ă ţ ă sânte iţ proşti ca nişte vaci, dar nici nu sânte iţ

36

aten i la lec ie! Vakulovskii, ce nu pute iţ ţ ţ împ r ii acolo? Ce v-a i ascuns în bancaă ţ ţ aceea? Ia, hai, muta i-v voi de-acolo.ţ ă Lozinskaia, Catereva, ia, trece i voi,ţ fetele, acolo şi l sa i-i pe boii ştia doiă ţ ă în fa , s vedem dac o s -i mai audţă ă ă ă foindu-se. Hai, Vakulovskii, hai aici, c-ajung şi eu cu ar t torul şi când voiă ă hleşti câte dou peste cap, deodat vă ă ă cumin i i. Vaci împu ite!ţ ţ ţ

Fetele trecur în banca lor şi ei auă trecut mai în fa cu tot cu caiete şi cuţă ghiozdan şi s-au aşezat mai în fa , maiţă aproape de Nadejda Petrovna. Şi Saşa şi Bohan ov erau roşii, c ci se gândeau laţ ă prostia de foaie. Dac o vedea Nadejdaă Petrovna?

Pe Lozinskaia o chema Stela şi ea avea numai note de cinci. Şi Catereva avea numai cinci, dar Stela înv a parcăţ ă mai bine şi avea şi ghiozdan de lac, şi mirosea frumos. Ele st teau acum înă banca lui Saşa şi-şi aranjau caietele. Saşa s-a întors şi a v zut-o pe Stela cumă a dus mâna la gur şi a f cut ch-h! Peă ă urm i-a dat-o şi lui Catereva, şiă Catereva a dus şi ea mâna la gur , şi aă f cut ch-h! Nadejda Petrovna, uita i’ ce-ă ţam g sit în banc , şi duse mâna la gură ă ă şi f cu ch-h!ă

- Vakulovskii! Ridic -te-n picioare,ă m garule!ă

- Ce-i asta Vakulovskii? pe tine te-ntreb!

37

Saşa era roşu şi mic. Roşu ca Uniunea Sovietic . Dar Uniuneaă Sovietic nu se ruşina, de ce era eaă roşie?

Pe Saşa nu l-au primit în pionier o dat cu Stela. Ca s nu mai desenezeă ă prostii. El fu primit târziu în aprilie împreun cu Bohan ov şi al i câ iva careă ţ ţ ţ aveau nota trei şi cu Vitea Gurskii, care a spart geamul cu piatra şi a b tut-o peă Stela. Dar Saşa voia s fie pionier. Şi dină noiembrie, de când au fost primite în pionieri Stela şi Catereva, pân -n aprilieă era mult şi el se uita la cravatele lor, şi ele aveau cravate roşii pe care le b teaă vântul şi fâlfâiau aşa cum aveau pionierii partizani pe tablourile din Şcoala cea mare şi în c r i, dar el nuă ţ avea cravat şi nu era pionier. El nu eraă un urmaş al lui Lenin. Saşa se uita la portretul din fa a clasei şi promiteaţ solemn c nu va mai desena niciodată ă prostii. El înv a pe de rost poezii şi leăţ spunea în gând, c ci el ştia c Lenin leă ă aude şi Saşa l-a visat în somn.Saşa şi-a pus în gând s scrie litereleă rotunjite şi s le încline pe dreapta şi să ă nu le mai m nânce niciodat .ă ă

12Din autobuz se vedea strada, alte

autobuze, blocuri, case, oameni care treceau şi copaci. Pân a ieşi din oraş seă

38

vedeau maşini mici, care mergeau cu vitez mare şi, când veneau din fa ,ă ţă p rea c se vor izbi în autobuz şi voră ă intra sub el, şi vor merge pe jos acas .ă Erau maşini roşii şi albe, şi mergeau cu vitez mare, nu ca autobuzul. Şi aveauă scaunele moi, şi miroseau frumos, nu pu eau a benzin şi nu te murd reai deţ ă ă negru când te ineai de uş ca s te suiţ ă ă în autobuz. Dar ele nu s reau la hopuriă ca autobuzul şi de aceea autobuzul era ceva aparte, pentru c el s rea laă ă hopuri. Ieşind din oraş, autobuzul cel galben şi rotund, de la care te murd reai de negru, intra pe drumul deă ar şi începeau s se vad livezile deţ ă ă ă

pruni şi de meri, şi ogoarele cu sfecl deă lâng ferm , lanurile de grâu şi deă ă lucern şi iazul cu papur pân undeă ă ă ajungea scara lui Dumnezeu. Pionierii scoteau capetele pe fereastr şi cravateă roşii fluturau în vânt, şi b ie ii mai mariă ţ aveau morişti de lemn pe care le scoteau în vânt şi care f ceau ună bârnâit pl cut. Autobuzul s rea laă ă hopuri şi-atunci se auzeau chiote de bucurie. Atunci când venea şoferul cu musta nu d dea voie s deschidţă ă ă ă ferestrele şi se f cea un praf gros careă pu ea a benzin şi se vedea cumţ ă pluteşte luminat de ferestre. El se uita în oglind şi vedea totul, şi nimeni nuă putea s deschid fereastra, şi to iă ă ţ

39

st teau cu mânicile la nas. Cândă coborau din autobuz, Angela şi Sveta îşi ar tau batistele, şi ele erau negre acoloă unde a fost nasul, şi erau dou puncte şiă mai negre.

Dar Saşa nici nu inea mânica la nas.ţ El st tea pe bancheta din spate, lat câtă ă tot autobuzul, şi aştepta hopurile. Lui Saşa îi era totuna dac îl l sa cuă ă fereastra deschis sau nu, c ci el nuă ă avea morişc . Lui Saşa chiar îi pl ceaă ă şoferul cu musta , c ci mergea maiţă ă tare.

Ajuns acas , îşi scoase jachetaă albastr de la costum şi-şi pr ji patruă ă ou , şi le mânc cu pâine cu unt şi cuă ă ceai. Mânc din picioare, ca şi cum n-ară fi trebuit s m nânce, ci s r spund laă ă ă ă ă tabl în fa a lui Nadejda Petrovna şi nuă ţ ştia lec ia şi-l trimitea înapoi în banc .ţ ă Mânca din tigaie, întinzând g lbenuşulă cu pâine şi l sa la urm furculi a şi oă ă ţ bucat de pâine neterminat cuă ă muşc tura galben în uleiul plin deă ă firimituri.

Lu c ldarea cu resturi de lâng uşă ă ă ă şi se duse s dea mâncare la scroaf .ă ă Buc ile de pâine şi cojile de cartofiăţ muiate cu ap şi cu f in i le turn peă ă ă ă urechi şi pe bot şi se uita cum clef ieă groh ind de pl cere şi scuturându-şiă ă urechile de f ina ud şi lipicioas care-iă ă ă stropea pantalonii. Lu un b şi o pocniă ăţ

40

de câteva ori peste cap şi aştept să ă apar vârcile, mai întâi roşii, pe urmă ă vinete-alb strii, aşa cum ştia c ap reauă ă ă la porc. Scroafa gui a pentru fiecareţ lovitur , dar nu se oprea din mâncat,ă groh ind lacom şi f când bulbuci înă ă treuc .ă

13- Ce este, Makarâci, un mort cu dungă

hidrofil ?ă- C p strul alb se pune pe tigaie şiă ă

bate nucile cu samovarul, instantaneu şi pneumatic, reumatismul zboar înă lighean, s nu se mai fumezeă parnisonul, c ci intr mirodeniiă ă instabile.

- Şi un copac pufos, pluripatetic, ce e, Makarâci, ascultând cineza?

- F in alb am pus la genunchi, cuă ă ă ulei bun şi cu sare fiart , s nu treacă ă ă elicopterul reumatic s taie cu eliceaă arborii în floare, am scos copacii şi am s dit cuptoare, s aib ce mâncaă ă ă aviatorii când ies cu umerii vânjoşi să sape.

- Chineticus îi zice şi e roşu, ce face el în ploaie, ciupercarul?

- S nu mai d m la copii bilete, c ciă ă ă este galben şi macaraua, s nu le cadă ă ă sacii cu ciment în cap. S ungem cu uleiă de potârniche ferestrele duşmanilor de clas , s nu le lumineze soarele casa!ă ă

41

Sânt cemodanii plini cu puf de ra şi potţă s înveseleasc etajul patru.ă ă

- Curcanul roşu sare în ograd ?ă- Aproape c aş fi timid, dac nu aş fiă ă

atât de hipersensibil.- N-are de ce s - i fi fric , e numaiă ţ ă

tunetul de prim var .ă ă- Dar poate s te omoare. Tunetul deă

prim var te loveşte şi te omoar . Î i zică ă ă ţ eu, uite, cum bate.

- Nu- i fie fric , e un tunet bun.ţ ă- Tunetele astea bune te omoar . Ştiuă

eu c de la asta mori. Numai s teă ă loveasc -n cap. Ce, nu ştii c la sfârşitulă ă lumii tun ? O s se-aprind casa şi-o să ă ă ă murim.

- E un tunet pl cut de prim var , î iă ă ă ţ zic eu. Şi ploaia e pl cut .ă ă

S-au ridicat şi au fugit în drum. Ploua m runt şi cald şi ei fugeau desculă ţ cu pantalonii sufleca i pân deasupraţ ă genunchiului. S-au oprit apoi în n molă şi, mişcându-şi încet picioarele, se afundau. Îşi râdeau unul altuia îngropa iţ în n mol, ca doi copaci tineri, care îşiă urm resc frună zele crescând.

14Se strecurase boala ca un puf alb de

pe copacii mari din fa a şcolii, care leţ intra în nas şi în ochi. Vântul uşor îl purta peste tot şi-l aşeza, jos în p r şiă pe haine. Îl respirau amândoi şi ea îşi

42

ducea degetele mici la nas s seă scarpine. Şi-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca nişte râme frumoase cu unghii. Câmpul galben-portocaliu le deschidea în fa oţă c r ruş ca un fermuar.ă ă ă- Nu se poate Sophie, nu se poate.- Dar de ce, tati, pot s -l ajung şi eu cuă mâna. Este un iepuraş micu , pufos şiţ alb.- Nu se poate, Sophie. Hai s mergem.ăMergeau înainte prin câmpul cel galben. El o ducea de mânu şi ea op ia cuţă ţ ă s nd lu ele mici. Un câmp cu baloaneă ă ţ galbene şi portocalii, peste care ei amândoi c lcau. Un cer de baloaneă coborât la picioarele lor. Un cer care descoperea un alt cer albastru şi infinit deasupra baloanelor, dincolo de baloanele pe care le c lcau, careă coborâser la picioarele lor. Şi pesteă care ei au putut privi.Era ziua ei veşnic , zi milenar . Cu floriă ă galbene şi portocalii crescând departe deasupra capului, mari, mişc toare, caă nişte baloane. Soarele-i lumina picioarele sub iri în s nd lu e roşii, cuţ ă ă ţ cataram delicat de fier. Era o ziă ă frumoas şi însorit , şi tata o ridica peă ă umeri, şi ea era mare şi avea rochie alb , umflat , ca în filmele cuă ă D’Artagnan şi p rul auriu, prins în coc,ă din care curgeau şuvi e cre e. Nu seţ ţ

43

poate, Sophie, nu se poate. Dar de ce, tati? e un iepuraş micu şi pufos, de ceţ nu pot s -l iau în bra e? E un iepure r u,ă ţ ă Sophie.V zu din autobuz copacii şi ogoarele,ă drumul şi livezile în floare, toată m re ia Patriei sale o v zu. Înfloritoareă ţ ă şi m rea , sigur şi paşnic . Un ceră ţă ă ă albastru v zu - cerul Patriei sale. Un stolă de vr bii zburând de sub ro ileă ţ autobuzului - p s rile cerului Patrieiă ă sale. V zu iazul pân la care ajungeă ă scara lui Dumnezeu - apele limpezi ale Patriei sale. Îşi închipui peştii cum înoat în iaz - peştii din apele Patrieiă sale. Cea mai bogat şi cea maiă frumoas . Cea mai dreapt şi cea maiă ă întins . Patria sa, Uniunea Sovietic .ă ă Patrie liber . Patrie mam .ă ă

Scroafa mânca din treuc tot ce i seă turna şi Saşa îi aducea mere stricate din beci, coji de cartofi şi resturile de pâine murdare de g lbenuş, care îi r mâneauă ă de la mâncare. Prim vara ieşea iarbaă verde şi tata îl trimitea cu sacul după buruian şi Saşa pleca de diminea înţă zilele de duminic , iar în celelalte – după ă ce venea cu autobuzul de la şcoal , şiă z bovea cu sacul ore întregi, c ci era ună ă motiv bun ca s stea degeaba. Treceaă p durea, c ci niciodat nu rupea buruă ă ă -ianul din apropiere, ci se ducea departe, dup p dure, unde era o alt p dure,ă ă ă ă

44

dup ce trecea printr-o livad de nuciă ă foarte mici, pe care de fiecare dată încerca s -i smulg , dar niciodat nuă ă ă reuşea, pentru c nucii se ineau foarteă ţ bine şi Saşa se mira de fiecare dat cumă nişte nuci aşa de mici se in atât de bineţ în p mânt, c el nu poate s -i smulg .ă ă ă ă Oare când va creşte mai mare va putea s smulg nucii? Dar când va creşte elă ă mare vor creşte şi nucii numaidecât, şi el nu va putea s -i smulg niciodat . Îiă ă ă p rea r u c lucrurile stau aşa. Seă ă ă gândea dac copilul Lenin ar fi putut să ă smulg nucii şi a hot rât c da, pentruă ă ă c Lenin înv a bine la şcoal şi a avută ăţ ă putere s fac revolu ia. Pe urm Saşaă ă ţ ă intra în p durea de dup p dure şiă ă ă începea s rup buruian. Dar buruianulă ă nu era buruian şi asta l-a mirat pe Saşa întotdeauna, c buruianul nu eraă buruian, ci erau brebenei şi viorele, şi alte flori frumoase. Dar erau atât de multe florile frumoase, încât toată lumea mergea cu sacul s le rup şi să ă ă le dea la porc. Saşa se gândea cât de interesant este când rupi un buchet de brebenei şi el se cheam buchet deă brebenei şi puteai s -l duci la mamaă acas , aşa cum probabil l-a dus şi Lenină pe vremea când era şcolar, c ci Saşa nuă putea s -l vad pe Lenin decât cuă ă brebenei şi cât de ciudat este când pui mai multe buchete de brebenei în sac şi

45

le calci cu picioarele, ca s fie plin şi eleă nu mai sânt buchete de brebenei şi sânt un sac de buruian pentru porc. Dar Saşa nu c lca sacul cu piciorul, c ci de celeă ă mai multe ori se aşeza pe sac şi st teaă pur şi simplu, şi, din cauza asta nu avea timp s -l umple, şi-atunci îl lega la gură ă şi când ajungea aproape de cas îiă d dea drumul din deal s se cotileasc ,ă ă ă şi din cauza asta, când ajungea în vale, sacul p rea mai plin. Lui Saşa îi pl ceaă ă s se duc dup brebenei, c ciă ă ă ă brebeneii erau frumoşi şi-i ajungeau pân la genunchi, şi el c lca numai peă ă brebenei. Şi brebeneii erau albaştri şi viole i, şi roşiatici, şi galbeni, şi albi.ţ

În autobuz prim vara întotdeaunaă era plin de brebenei, c ci to i copiii şiă ţ fetele duceau brebenei la înv toareăţă înveli i în foaie de caiet şi gazete. Darţ Saşa nu ducea niciodat brebenei laă înv toare, c ci nu-i pl cea. Dar înăţă ă ă schimb duceau ceilal i copii şi fetele.ţ Era autobuzul plin de flori şi puteai să calci pe ele, c ci aruncau copiii cu floriă unul în altul.

Dar cum mânca scroafa brebenei? – c ci Saşa a încercat de mai multe ori s -ă ăi m nânce, dar niciodat nu i-a pl cut.ă ă ă Aveau un gust r u. Erau frumoşiă brebeneii şi sem nau cu nişte struguriă mici, dar aveau un gust r u. Şi mereleă p dure e erau frumoase, dar aveau ună ţ

46

gust r u. Ele numai miroseau frumos şiă Saşa muşca din ele de câte ori trecea pe sub copac, c ci nu credea c nu au ună ă gust bun. Prea miroseau bine şi erau frumoase. Saşa le-ar fi mâncat cu zah r,ă dar erau prea acre. Mai bine mânca nişte mere bune şi nu-i trebuia nici zah r. Dar scroafa mânca şi coaj deă ă cartof, dar nici coaja de cartof nu era bun . Şi nici f ina de p puşoi nu eraă ă ă bun . Nu era bun nimic. Numai pâineaă era bun şă i merele cele bune.

15Toat lumea la careu! Toat lumea laă ă

careu. O fat cu funde mari trecea prină clase şi striga chiar la careu, da, hai c -iă careu! Şi noi o tuleam to i din clase cuţ mare g l gie, chiar dac Nadejdaă ă ă Petrovna şi Maria Ivanovna şi Paraskovia Fomovna, c reia copiii îiă spuneau Babuşca, strigau din clase: mai încetişor! mai încetişor! toat lumea deă mânu ! mai încetişor, boilor! Noi eramţă deja în curte şi ne tr geam palme în capă şi şuturi în fund, şi ne fug ream,ă izbindu-ne în fetele cu fund , care-şiă aranjau dup aceea şor urile şi strigau:ă ţ debilule! debilule! Ap reau Nadejdaă Petrovna, Maria Ivanovna şi Babuşca, şi ne luau de ureche şi de p r, şi spuneau:ă treci în rând! treci în rând!, şi ne tr geau vreo dou palme peste ceaf .ă ă ă

47

Noi ne mai chicoteam, uitându-ne unul la altul, roşii şi ciufuli i. Pe urmţ ă Nadejda Petrovna ne mai tr gea o dată ă tare de p r, de la perciuni, de lângă ă ureche şi începeau s ne curg lacrimi,ă ă şi f ceam: ă Ai!, şi st team cu capeteleă plecate, şi scânceam. Dar de ce ne-o fi chemat la careu? Ce-o fi la careu?, c ciă nici Nadejda Petrovna nu ştie, spune: acuş o s vedem, acuş o s vedem. Peă ă sc ri au ap rut directoarea şiă ă pioniervojata’ cu şor alb şi cravat laţ ă gât, şi uniforma nici nu-i ajungea la genunchi, şi i se vedeau picioarele mai tare, de parc uniforma ar fi fost mică ă pe ea şi avea ciorapi albi, pân subă genunchi. Din urma lor st tea un om, peă care copiii nu-l cunoşteau, un b iat şi oă fat . B iatul şi fata st teau cu capeteleă ă ă plecate şi fata plângea, şi numai omul de lâng ei nu plângea şi st tea cuă ă capul sus şi mâinile puse una peste alta în fa a pântecului. S-s-s-s! gata, linişteţ c începe careul! S-s-s-s! S-s-s! Stela,ă care avea cravat , ieşi din rând şi p şiă ă pân în fa a directoarei şiă ţ pioniervojat i, îşi duse mâna la frunte,ă aşa, de parc ar fi b tut-o soarele înă ă ochi, şi raport : “clasa a treia B esteă prezent la careu în num r de 26 elevi!”ă ă “Liber!” “Clas liber!”. Nataşa din clasaă cealalt a ieşit şi ea din rând, s-a dusă pân în fa a lor, şi-a dus mâna la frunte,ă ţ

48

de parc ar fi b tut-o soarele: “clasa aă ă treia C este prezent la careu în num ră ă de 28 de elevi!” “liber!” “clas liber!”.ă Clasa a patra A este prezent la care înă num r de 32 de elevi, liber, clas liber.ă ă Clasa a patra... Pioniervojata’ i-a f cută nu ştiu ce semn lui Stela şi Stela fugi încetişor pân la ea, şi pioniervojata’ îiă şopti ceva la ureche foarte lung şi pe urm Stela intr în şcoal . Ce i-o fi zis?,ă ă ă ceva de r u de mine, gândi Saşa. Stelaă reap ru cu steagul roşu cu ur uriă ţ ţ galbeni de m tase, pe care era desenată Lenin într-o flac r . De ce l-o fi desenată ă pe Lenin într-o flac r ? Ce? I-o dat foc? –ă ă gândi Saşa. Pioniervojata’ lu steagulă şi-l inea cu amândou mâinile, peţ ă partea stâng , aşa cum arat laă ă televizor, şi Stela se întoarse, op ind,ţ ă în rând.

Copii, iat c se întâmpl la noi laă ă ă şcoal , şi mi-i ruşine s-o spun, şi eu n-aşă fi vrut s-o spun, dar se întâmpl să ă avem printre pionierii noştri unii care nu sânt demni s poarte cravata roşie deă pionier. Ei n-au de ce s poarte la gâtă aceast p rticic din steagul Patriei, peă ă ă care pionierii eroi, pe când erau la vârsta lor, l-au stropit cu sângele lor în Marele R zboi Pentru Ap rarea Patriei.ă ă Ei au f cut de râs cravata de pionier. Să ă le fie ruşine, c ci au scuipat în sângeleă celor care le-au salvat via a şi au muritţ

49

pentru ca ei s tr iasc ast zi în pace.ă ă ă ă Şi s fac ce-au f cut. Ruşine s le fie.ă ă ă ă Iat c ă ă sânt şi astfel de pionieri printre noi, pionieri în ghilimele, c ci aceştia nuă sânt pionieri, ci nişte neruşina i, care auţ necinstit numele de pionieri. S le fieă ruşine lor, dac nu de noi, atunci m cară ă fa de cei care şi-au jertfit via a ca eiţă ţ s poat tr i ast zi în linişte şi s poată ă ă ă ă ă merge la şcoal , m car pentru cei careă ă în iernile geroase au fost scoşi descul iţ în z pad , stropi i cu ap rece ca ghea aă ă ţ ă ţ şi spânzura i, m car pentru aceasta sţ ă ă le fie ruşine, dac noi, conducerea şcoliiă şi tot colectivul, şi voi, stima i pionieri şiţ octombrei, nu însemn m nimic în ochiiă lor. Eu nu mai am cuvinte s maiă vorbesc despre aceşti pionieri în ghilimele şi-am s -l las pe tata lui Sonia,ă care a venit la noi ca un adev rată comunist şi ne-a povestit cele întâmplate, c ci aşa trebuie s facă ă ă fiecare p rinte pentru c noi, şcoala, înă ă frunte cu colectivul de înv tori şiăţă direc ia, avem datoria s educ m oţ ă ă genera ie care s ne duc numele maiţ ă ă târziu şi s nu ne fac de ruşine. S nuă ă ă roşim mai târziu pentru c nu am avută grij la timp de educa ia elevilor. Cuă ţ toate c nişte pionieri adev ra i ară ă ţ trebui s ştie singuri ce s fac . Dar iată ă ă ă c avem şi din aceştia care şi-au c lcată ă cuvântul de pionier şi au scuipat în

50

jur mântul pe care l-au dat patriei, celă de a fi nişte pionieri exemplari şi s fieă un exemplu demn de urmat pentru cei mai mici, pentru octombreii care iat –ă iat vor p şii şi ei în rândurileă ă pioniereşti şi-atunci ce vor ajunge ei, dac pionierii mai mari, iat , ce exempleă ă le dau?! Şi, de aceea, am hot rât să ă facem un careu ca s ştie toat şcoalaă ă ce fel de pionieri avem printre noi şi s -iă arate cu degetul. Pentru c aşa ceva nuă poate s fie inut ascuns. Şi este deă ţ datoria noastr s scoatem adev rul laă ă ă iveal , pentru c orice s-ar întâmpla, noiă ă ştim c adev rul iese întotdeauna laă ă suprafa , aşa cum uleiul iese laţă suprafa a apei. Voi a i v zut, copii, cumţ ţ ă iese uleiul la suprafa când face mamaţă borş? Poftim, Erofei Ivanovici, mai spune i o dat , în fa a şcolii întregi,ţ ă ţ ceea ce ne-a i spus şi nou înţ ă cancelarie, şi ar trebui s fie mai mul iă ţ p rin i ca dumneavoastr , ca să ţ ă ă izbândim. Spune i, v rog, totul, aşaţ ă cum a fost. Spune i, s-aud toatţ ă ă şcoala.- Nici nu ştiu cum s -ncep, Liuboviă Andreevna...- Începe i, Erofei Ivanovici, începe i,ţ ţ povesti i totul aşa cum a fost. Dar, vţ ă rog, sistematic, ca s -n eleag toată ţ ă ă lumea, pentru c noi ştim de-acumă despre ce-i vorba, dar s ştie şi ceilal i,ă ţ

51

v rog. Aşa cum ne-a i povestit şi nou .ă ţ ă Cuvânt cu cuvânt.- Îmi este şi ruşine, mie, ca p rinte...ă Dar aş vrea s le fie ruşine, în primulă rând, lor, pentru c m-au f cut pe mineă ă de râs şi v-au f cut şi şcoala de râs, şiă cravata de pionier! Şi s le fie ruşine şiă p rin ilor lui Vasea, care nici n-au avută ţ ruşinea s vin aici când i-a chemată ă Liubovi Andreevna! Vasea, unde-i tat’tu?! ce, i-i ruşine? da? trebuia s - iţ ă ţ fie ruşine mai înainte!- Ruşine... mai ştie el ce este ruşinea? ia întreba i-l, Erofei Ivanovici, dac ştie ceţ ă este ruşinea, întreba i-l, întreba i-l.ţ ţ- N-am s -l întreb, pentru c se vede peă ă ochii lui c este un neruşinat. M car de-ă ăar roşi, roşeşte, m i! Vede i?, nici nuă ţ roşeşte! Şi tu, Sonia? s vezi tu ceă b taie iei acas ! Ce te-am b tut eu cuă ă ă cureaua, s vezi tu ce- i fac eu acas , să ţ ă ă vezi tu de la mine, Sonia! Eşti fat mare,ă da? femeie m ritat ?! S vezi tu de laă ă ă mine fat mare! S vezi tu de la mine,ă ă Sonia! Am s te jupoi de vie şi am să ă pun sare! Ce- i mai trebuie ie s vii laţ ţ ă şcoal ? M rit -te şi du-te în colhoz!ă ă ă Spune i şi dumneavoastr , Liuboviţ ă Andreevna, ce s facem cu ea?ă- Ei, şi, hai, spune, Sonia, m car i-a fostă ţ bine?- i-a pl cut, da?Ţ ă- Povesteşte s-aud şi ceilal i copii cumă ţ

52

a fost.- Ce, i-i ruşine? dar s faci nu i-a fostţ ă ţ ruşine?- Vorbeşte, Sonia, ce taci?- S spun eu? Sonia? S le spun eu?ă ă- Spune, Sonia, poate vrem s ştim şiă noi.- Şi tu ce f ceai acolo, Sonia?ă- i-o fost bine sau nu? Spune c vremŢ ă s ştim şi noi.ă- R spunde când te întreab Liuboviă ă Andreevna!Sonia îşi ştergea ochii cu mâneca şi nu ridica capul. Vasea smiorc ia şi primeaă palme peste ceaf de la Liuboviă Andreevna. Pioniervojata’ st teaă dreapt cu steagul în mân şi steagulă ă flutura uşor, c ci b tea un vânt pl cută ă ă de prim var . Frunzele se mişcau şi eleă ă încet în copaci şi numai câte o maşină trecea şi se auzea un vâjâit pe strada de lâng şcoal . Nou ne era ruşine foarteă ă ă tare, la toat lumea ne era ruşine, şi to iă ţ vroiam s aplec m capetele, dară ă st team drep i şi ne uitam la Sonia,ă ţ pentru c ei trebuia s -i fie ruşine, dară ă nou nu trebuia s ne fie ruşine deloc.ă ă Ne schimbam de pe-un picior pe altul, dar atent, s nu ne vad nimeni.ă ă- i-a fost bine, Sonia, i-a fost bine?Ţ ţ Spune, c poate vrem s ştim şi noi.ă ă Spune cum i-a fost!ţSonia şi-a dus amândou mânicile laă

53

ochi şi a zis: nu.- Nu-u... zise Sonia şi smiorc i.ă- Cum? Nu i-a fost bine?ţ- Nu-u... zise Sonia şi smiorc i.ă- Şi-ai s mai faci?ă- Nu-u... şi smiorc i şi se şterse cuă amândou mânicile.ă- Vreau s aud toat şcoala.ă ă ă- Nu-u!!!- Mai tare, c n-auă de nimeni!- Nu! nu! nu!Sonia a început s plâng tare şi a vrută ă s fug în şcoal , dar tat l ei a prins-oă ă ă ă de mânec şi i-a zis: stai aici!ă- Unde fugi? Stai aici! Stai şi spune totul pân la cap t! Hai c vrea s te-audă ă ă ă ă toat şcoala. Şi tu, Vasea, ie i-a fostă ţ ţ bine? Spune, ce? Crezi c-ai sc pat? Să ă termin m cu Sonia şi acuş începem cuă tine! Ce, tu n-ai nimic de zis? Acuş te-auzim noi şi pe tine!- Nu-u-u...- Ce nu?- Nu-u-u-u...- Ce nu, b ie el, spune s te-aud toată ţ ă ă ă şcoala! Spune sau te plesnesc! Şi-l plesni pe Vasea peste ceaf . Spune cumă a fost! Şi-l trase pe Vasea de p rul deă deasupra urechii şi-l ciufuli. Mâinile jos! Mâinile jos, am zis!- Ru-şi-ne! Ru-şi-ne! Hai, copii: Ru-şi-ne! Ru-şi-ne! Înc de trei ori: Ru-şi-ne! Ru-ăşi-ne! Mai tare: Ru-şi-ne! Ru-şi-ne!

54

- Îi frumos? Vasea? Sonia? Îi frumos? să strige toat şcoala la voi ”ruşine”?ă Copii, înc -o dat :ă ă- Ru-şi-ne! Ru-şi-ne! RU! ŞI! NE!Am intrat to i în clase în rând, câte doi,ţ inându-ne de mânu , cumin i, ca laţ ţă ţ

parad . Nimeni nu spunea nimic,ă aceleaşi gânduri fluturau deasupra tuturor, fragile ca nişte baloane. De ce o fi f cut Sonia aşa? Ce nume interesant,ă Sonia. Ce frumos mirosea de la ea a parfum de l cr mioare în sticluă ă ţă rotund şi lung cu crest turi, ca ună ă ă p puşoi mic de sticl . De ce nu l-a pârâtă ă ea pe Saşa atunci când i-a g sită p duchii, de ce nu l-a spus lui Nadejdaă Petrovna? Saşa ar fi vrut s aib şi eaă ă p duchi şi el s nu spun la nimeni. Să ă ă ă ştie numai ei amândoi. Dar s nu spună ă la nimeni.

16În aceeaşi zi, Nicolai Arsenievici îşi

preg ti toporul şi merse în p dure după ă ă lemne. Lu şi un ferestr u ca s -şi taieă ă ă un lemn potrivit pentru scar . C ută ă ă toat p durea lemnul cel mai lung şi-lă ă t ie cu ferestr ul, şi-l cur de crengiă ă ăţă cu toporul. G sise un lemn de frasin,ă lung şi sub ire, cu coaja albicioas şi-lţ ă culc jos, în p dure, şi-l m sur cuă ă ă ă pasul. Era un lemn de optsprezece paşi,

55

drept şi frumos, pe care Nicolai Arsenievici îl duse în spinare cu greu, c ci era verde. Îl ap sa pe oaseleă ă um rului şi-i roase pu in pielea, şi-iă ţ înroşise gâtul. Un lemn de frasin de optsprezece paşi, pe care Nicolai Arsenievici îl duse în ograd şi-l trântiă dup cas . Era un lemn bun pentru oă ă scar mare.ăSaşa se întorsese de la şcoal , lu saculă ă şi se duse dup buruian. Trecu p dureaă ă cea mic şi intr în livada de nuci mici,ă ă apoi ieşi din ea şi intr în p dureaă ă cealalt şi se duse cât mai adânc,ă pentru c acolo p reau brebeneii maiă ă mul i. Dar cu cât mergea Saşa mai mult,ţ vedea c brebeneii nu ă sânt mai mul i, ciţ sânt la fel peste tot. Saşa f cea aşa deă fiecare dat , dar nu-i venea s creadă ă ă c mai departe brebeneii nu ă sânt mai mul i, pentru c mai departe brebeneiiţ ă se vedeau mul i, galbeni, albaştri, albi şiţ roşiateci. Intr în mijlocul p durii, îşiă ă desf cu sacul, îl aşternu pe jos şi seă aşez . Printre copaci se vedea cerul şiă norii cum se mişc şi soarele luminaă frunzele, şi ele str luceau. Saşa seă întinse pe spate şi-şi puse mâinile sub cap, aşa cum v zuse la tat l lui, dup ceă ă ă m nânc bine şi se întinde în pat. Puteaă ă s vad p s ri care se vedeau zburândă ă ă ă repede, dar se vedeau pu in de tot, caţ printr-o gaur , şi ap reau în alt parte,ă ă ă

56

unde mai erau locuri între copaci şi se vedea cerul. Saşa se ridic şi începu să ă se bat cu palmele peste picioare şiă peste mâini, şi s se scuture. Lu saculă ă şi-l întinse mai încolo, unde nu erau furnici.A doua zi Nicolai Arsenievici îşi luă toporul şi ferestr ul şi se duse în p dureă ă s caute un al doilea b pentru scar .ă ăţ ă Trecu p durea cea mic şi livada de nuciă ă mici şi intr în p durea cealalt , şiă ă ă începu s caute lemnul care-i trebuia.ă Se adâncise mult în p dure şi g si ună ă lemn lung şi drept, şi-l t ie cuă ferestr ul, şi-l cur i de crengi cuă ăţ toporul. Îl culc jos şi-l m sur cu pasul.ă ă ă Era un lemn lung de optsprezece paşi, drept şi neted. Ce s fac el cu un lemnă ă de tei? îşi zise Nicolai Arsenievici, nu poate s fac scar dintr-un lemn deă ă ă frasin şi-un lemn de tei!Se culc pe spate şi-şi duse mâinile subă cap, bucuros c nu-l vor mai deranjaă furnicile. Numai c aici nu era nici un locă gol printre copaci, ca s se vad cerul.ă ă Îşi lu sacul şi se duse mai încolo, undeă era loc printre copaci şi se vedea cerul. Tata l-a înv at cum prinde p durarul peăţ ă cei care taie copacii. Cum s afleă p durarul c cineva a t iat un copac,ă ă ă dac -l taie de-jos-de-jos şi pune frunze?ă Nu se mai cunoaşte nimic! Dar tata i-a spus cum prinde p durarul pe cei careă taie copacii. Aşa c Saşa se uita în sus şiă

57

descoperea pe unde se vede cerul mai tare. Acolo ar fi trebuit s fie un copac,ă dac nu mai este, înseamn c l-a t iată ă ă ă cineva.L s lemnul de tei jos şi se duse maiă ă departe. C ut un lemn de frasin, îl t ieă ă ă cu ferestr ul şi-l cur de crengi cuă ăţă toporul. Îl culc jos şi-l m sur cu pasul.ă ă ă Un lemn frumos şi neted cu coaja albicioas . Ptfiu, dracu’! ce s fac el cuă ă ă un lemn de 12 paşi? Îl l s jos şi merseă ă mai departe. V zu printre copaci drumulă pr fos şi lanul de grâu, verde,ă mişcându-se ca o ap stranie, şi seă întoarse înapoi. B tu cu mucheaă toporului într-un copac de carpen şi-l d du jos cu ferestr ul.ă ăSaşa rupea brebeneii şi-i f cea gr mezi,ă ă pe care le aducea pe urm la sac, c ci îiă ă era lene s care sacul dup el. F cu aşaă ă ă mai multe gr mezi şi începu s le careă ă la sac. Duse patru gr mezi, dar pe aă cincea nu o putea g si. Unde f cu el aă ă cincea gr mad ? Începu s caute prină ă ă p dure şi se îndep rt . N-are cum s fieă ă ă ă aici gr mada aceea!, îşi spunea Saşa şiă se îndep rta tot mai mult. C ut până ă ă ă obosi şi când v zu c n-o mai g seşte,ă ă ă hotărî s rup alta. Rupse o gr mad deă ă ă ă brebenei şi se duse s-o duc la sac. Seă gândi întâi s -şi aminteasc unde-iă ă sacul. Dar n-are cum s fie aici sacul!,ă îşi zise Saşa şi porni s -l caute prină

58

p dure.ăCulc lemnul de carpen jos şi-l m sură ă ă cu pasul. Şaptesprezece paşi şi jum tate, bolborosi Nicolai Arsenievici.ă Se aşez pe lemn şi scoase o igar . Îşiă ţ ă închipui o scar lung de frasin, netedă ă ă şi albicioas , pe care o rezema deă copaci şi de case şi putea s urceă oriunde vroia el, chiar şi pe stâlpi. Trase igara şi se duse mai departe. Se afundţ ă

printre brebenei, lovind cu muchea toporului copacii.

17- De departe c nu.ă- Atunci de ce n-am face o carabină pneumatic ?ă- S trag cincizeci de mii de metri înă ă sus şi cincizeci de mii de metri în jos? Şi s nu fac zgomot, decât unul mic, pâc?ă ă- Sigur c da. S strângem mai mult aeră ă în baloane şi s -l ticsim în carabin .ă ă Când carabina s-a umplut, o îndrep iţ spre duşman şi apeşi pe tr gaci, pâcă cincizeci de mii de metri în sus, cincizeci de mii de metri în jos.- Şi Serafim Ivanovici?- S mearg dup produse.ă ă ă- Pe cincisprezece, noaptea, cum am zis.- S fie numai vremea bun .ă ă- S nu in vremea cu burghejii.ă ţ ă- Parc v d c nu iese nimic.ă ă ă- Am luat ceap , morcov, hârle şiă ţ

59

topoare. Lu m şi saci, a de pescuit.ă ţă Mai bine ceva mai ac t rii.ă ă- Piotr Afanasievici?- Un tic los.ă- Îl batem bine şi-l leg m de copac. Să ă vin şi s -l miroas lupii. Avem noi grijă ă ă ă s facem un foc lâng el, ca s vină ă ă ă ân arii. Îi punem ploşni e în chilo i,ţ ţ ţ ţ

ploşni e mari cât un c r buş. Ştiu eu peţ ă ă cineva care le creşte.- Artiom Ignatici?- Nu-u.- Alexandr Pavlovici?- Nu-u-u.- Constantin Paladievici?- Nu. De departe c nu.ăÎn noaptea de dou zeci şi patru spreă dou zeci şi cinci Octombrie,ă proletariatul, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin sparg por ile Palatului de Iarn şiţ ă p trund în reşedin a arului. Cu strig teă ţ ţ ă de ura!, revolu ionarii reuşesc s -lţ ă înving pe ar şi s -l dea jos de peă ţ ă tronul s u. Puterea a fost dat înă ă mâinile oamenilor simpli, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin. În ara noastr aŢ ă învins dreptatea. Atunci s-au pus bazele Uniunii Sovietice. Dar câte ri maiţă suport şi ast zi jugul ucig tor ală ă ă capitalismului! Şi asta numai pentru că Vladimir Ilici s-a stins din via atât deţă devreme, ucis de tic loasa spioană ă Kaplan. C ci dac ar mai fi tr it, Lenină ă ă

60

ar fi continuat s lupte pentruă eliberarea oamenilor simpli de sub gheara capitalist . Dar tic loasa ă ă Kaplan, pus la cale de un capitalist, a ap rut deă ă dup col , pe când Vladimir Ilici se aflaă ţ în mul ime, şi a tras glontele vr jmaş.ţ ă Era îmbr cat în negru.ă ă- Grigore Ivanovici ştie?- Are picioare de lemn la magazie.- Patruzeci şi trei de buc i ne-ar trebuiăţ şi nou .ă- Vine şi Vovic şchiopu’?- Se preconizeaz .ă- Atunci s ia şi m nuşa.ă ă- N-ar fi mai bine s -i spargem întâiă geamurile şi-abia apoi s arunc mă ă sticlele cu benzin ? M gândesc c ne-ară ă ă avantaja, din mai multe privin e. S -iţ ă stropim pisica şi s -i d m drumul peă ă fereastr , cred c -i mult mai bine aşa.ă ă- S nu miaune pisica.ă- E bine dac miaun .ă ă- Aud vecinii şi se trezesc şi s-ar putea s sparg uşa cu toporul sau cu vreună ă hârle . ţ Sânt mul i care au hârle e, ce nuţ ţ se poate?, se poate, î i zic eu.ţ- Da, dar aşa g sesc pisica.ă- G sesc pisica şi-o sting cu sting torul.ă ă- Da, şi dau vina pe pisic .ă- Dar Pavel Markovici?- E fum tor.ă- Vezi?- N-ar fi mai bine un iepure?

61

- Da, c se ascunde sub pat.ă- Şi nici nu miaun .ă- Mult mai bine.- Şi nici nu-l g sesc prea uşor, c nu seă ă uit ei sub pat.ă- Nu-ncap.- Doar dac bag un copil.ă ă- Se va juca cu iepurele şi, între timp, va arde şi el.- Un iepure, hot rât!ăNicolai Arsenievici g si printre brebeneiă lemnul de tei lung de optsprezece paşi şi-l lu în spinare. Trecu livada cea mică ă de nuci şi intr în p dure. Noaptea eraă ă târzie şi el se lovea cu b ul de copaci.ăţ R t ci aşa toat noaptea.ă ă ă

18Mergeau prin amiaza cea veşnic ,ă îmbr ca i într-un câmp galben-ă ţportocaliu, care cu poalele atingea p durile, aşez mintele omeneşti şiă ă apele. Atât de uşor se mişca în vântul pl cut ce atingea ca o c maş cuă ă ă poalele p mântul şi p durile, şi ele seă ă aflau departe de tot, şi nu se vedeau. O ridica pe umeri şi ea, micu a, îi b gaţ ă degetele în urechi şi îl tr gea de p r,ă ă c ci barb nu avea, el nu avea nici un firă ă şi era spân. Obrazul s u era neted şiă foarte uscat, cu pete cafenii de la soare şi un fel de praf alb, ca nişte solzi, care ap reau dac îl sc rpina pu in. Dar solziiă ă ă ţ

62

şi praful alb disp reau atunci cândă Sophie, dup ce-l sc rpina cu degetul,ă ă b ga degetul în gur şi d dea cu salivă ă ă ă peste solzii m run i şi ei disp reau.ă ţ ă P rul lui era moale şi era cafeniu, şi-iă acoperea urechile. Mâinile lui, care p reau s fie numai degete, chiar dacă ă ă nu era aşa, pentru c el avea şi coate şiă umeri, c ci Sophie le v zuse, o ineauă ă ţ de picioare şi-i atingeau sandalele ei mici cu cataram de fier.ăŞi pas cu pas/ şi ceas cu ceas... Şi pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s. Şi pas cu pas, bolborosea Saşa, pa-a-a-s... s... cu degetele în urechi, închizând din când în când ochii şi ridicând pu in capul în sus,ţ de parc s-ar fi ferit s vad , chiar şiă ă ă aşa, cu ochii închişi, cu coatele înfipte în cartea lui de citire. Şi pa-a-as cu pa-a-a-s/ Şi ceas cu ce-a-a-s... s/ Croiau ostaşii noştri drum/ Spre biruin a de acum... Şiţ pas cu pas/ Şi ceas cu ceas/ Croiau ostaşii noştri drum/ Spre biruin a deţ acum...Şi pas cu pasŞi ceas cu ceasCroiau ostaşii noştri drumSpre biruin a de acum.ţÎşi scoase degetele din urechi şi r maseă cu ochii închişi, cu obrajii roşii, cum îi inu cu palmele. Deschise ochii şi se uitţ ă

iar în carte. Îi închise iar. Îi deschise şi se uit iar în carte. Îi închise... Îiă

63

deschise. Închise cartea, l sând pixul înă ea şi o b g , umflat şi sc moşat , înă ă ă ă ă ghiozdan.Saşa avea cea mai groas carte deă citire. Cartea lui Saşa era mare şi umflat , de dou ori mai groas decât aă ă ă lui Stela. Sigur c Saşa trebuia s înve eă ă ţ cel mai mult, c ci lui i-au dat cartea ceaă mai groas . Cea a lui Stela era de două ă ori mai sub ire. Cartea lui Saşa era maiţ groas pentru c era veche şi rufoas ,ă ă ă aşa erau c r ile la şcoal , cele noi erauă ţ ă sub iri, iar cele vechi erau groase. Laţ început de an la to i copiii le d deauţ ă c r i, iar la cei mai r i le d deau c r iă ţ ă ă ă ţ vechi, iar la fetele care înv au bine,ăţ c r i noi. La sfârşitul c r ii era ună ţ ă ţ chen raş cu linii, unde trebuia s teă ă isc leşti c e cartea ta şi înc peauă ă ă numai cinci isc lituri, câte una în fiecareă an, pe urm cartea nu mai era bun . Dară ă erau unele c r i care aveau isc lituri şiă ţ ă în afar de chen raş, mai mult de cinci.ă ă Şi dac î i nimerea o carte rufoas , teă ţ ă duceai şi-l g seai, dup isc litur , peă ă ă ă elevul care era cu un an mai mare şi, dac era mai pipernicit, îi ziceai vreoă dou de ce nu a p strat cartea bine, că ă ă din cauza lui tu ai o carte aşa rufoas .ă Dac s-ar fi pus, Saşa ar fi citit-o într-oă s pt mân . Chiar şi mai repede. Într-oă ă ă zi ar fi citit-o Saşa. Numai dac s-ar fiă pus. O citea şi nu mai era nevoie s vină ă

64

la şcoal . S -l treac în clasa a patra.ă ă ă Dar de ce îi dau ei lui Saşa c r ile celeă ţ mai groase? Mai bine ar rupe Saşa nişte foi din ele ca s le fac mai sub iri decâtă ă ţ la Stela. Dac s-ar pune Saşa s rupă ă ă nişte foi, ştie el pe care le-ar rupe. Ştie Saşa ce-ar rupe, dac l-ar l sa Nadejdaă ă Petrovna. Dar s se gândeasc mai bineă ă Saşa, pe care le-ar rupe? Ar rupe el mai multe.Se duse şi se juc cu b ie ii. Au b tută ă ţ ă mingea lâng gr dina babei Hania. Dară ă n-au mai sc pat mingea în gr din . Şiă ă ă nici baba Hania n-a mai strigat la ei: fuliganilor! fuliganilor!Se culc târziu, obosit şi plin de praf.ă Cr p întâi uşa de la verand şi intră ă ă ă f r s fac zgomot. G si pe aragaz oă ă ă ă ă oal cu borş şi-l mânc rece, drept dină ă oal , cu polonicul. Nu-şi mai sp lă ă ă picioarele. Se culc şi dormi. I se p ruă ă c a auzit glasul mamei care striga dină camera cealalt : “Saşa, ai venit?” Dară lumina nu se aprinse şi Saşa, nu r spunse. De ce s r spund dac i seă ă ă ă ă p ru? Aşa şi mama va crede c i s-aă ă p rut, va închide ochii şi va adormi. Nuă se va mai auzi nimic. Va fi linişte şi nu se va auzi nimic. “Animalule! i-ai f cutţ ă lec iile?” nu se va auzi. Va fi linişte şiţ to i vor dormi. De ce s -i r spund ?ţ ă ă ă Saşa i-ai f cut lec iile? Saşa, i-ai f cutţ ă ţ ţ ă lec iile? Se auzi uşa şi lumina îl z p ciţ ă ă

65

pe Saşa, de parc în toat camera n-ar fiă ă fost decât el, nici un alt lucru care s - iă ţ atrag aten ia, numai el. Se ridic într-ă ţ ăun cot şi spuse î-hâ, dar, apoi, de parcă r spunsul nu l-ar fi convins nici pe el, seă ridic în fund la marginea patului,ă frecându-şi ochii cu mâinile şi, aranjându-şi p rul, spuse: î-ă hâ... le-am f cut. Scoase caietele din geant şi leă ă trânti pe mas . Scoase şi cartea deă citire şi o deschise acolo unde era pixul. R mase în picioare la marginea mesei,ă cu cartea închis şi inând degetul caă ţ semn. Închise ochii şi recit :ăŞi pas cu pasŞi ceas cu ceasOstaşii noştri...Şi pa-a-a-s cu pa-a-a-s/ Şi ce-a-a-s cu ci... Croiau ostaşii noştri drum/ Spre biruin a de acum! Hai, Vakulovskii, du-ţte la loc. Dac nici o poezie de asta nuă eşti în stare s înve i! Ce-o s ias dină ţ ă ă tine, Vakulovskii? Hai, du-te s nu teă v d. Ai venit la şcoal bou şi te duciă ă acas vac ! Ştii proverbu’, “te-ai dusă ă bou şi-ai venit vac ”? Ei, tu eşti acela,ă Vakulovskii, te-ai dus bou şi-ai venit vac ! Şi uite la tine cum ar i, parca-aiă ăţ dormit cu porcu’-n coştirea ,ţă Vakulovskii!Dar de unde ştie Nadejda Petrovna de coştirea ? Saşa roşi şi se duse la loc.ţă Nu era nimic c nu ştiuse el poezia, el ară

66

fi putut s nu ştie înc vreo dou zeci deă ă ă poezii, dar numai s nu afle Nadejdaă Petrovna despre coştirea . Cine i-o fiţă spus ei? Cu toate c Saşa nu dormise înă coştirea . El numai a fost în coştirea .ţă ţă Pentru c în coştirea n-ai cum să ţă ă dormi. Dac dormi în coştirea te calcă ţă ă scroafa şi te murd reşti de baleg . Şiă ă Saşa ar fi fost murdar de baleg , dar nuă este. Dar şi Nadejda Petrovna ştia asta, ştia ea c Saşa nu a dormit înă coştirea , şi a spus-o numai aşa, ca s -iţă ă arate c ştie.ăÎn autobuz Saşa a fost cuminte şi nu a scos capul pe geam. S-a aşezat pe un scaun oarecare. Şi chiar şi dup ce s-aă aşezat lâng el baba Hania de la careă pute a c ldur şi are o aluni cu p r peă ă ţă ă obraz, de la care lui Saşa i se face grea , Saşa nu se ridic de lâng ea sţă ă ă ă se aşeze pe alt scaun, chiar dac maiă era un scaun liber mai încolo. St tuă cuminte şi nici nu s ri la hop. Se gândeaă c Nadejda Petrovna ştie tot şi c vaă ă spune la toat clasa. Saşa s-a gândit să ă se duc de acum încolo pe jos la şcoal .ă ă S se trezeasc foarte diminea a şi să ă ţ ă se duc pân la şcoal ca s ajungă ă ă ă ă înaintea lor. S stea în banc atunciă ă când intr Nadejda Petrovna. Pentru că ă Nadejda Petrovna poate s le spună ă tocmai atunci, când Saşa întârzie. Să spun : “iar Vakulovskii aista întârzie! Şiă

67

mai şti i voi, copii, ce face Vakulovskii?”ţ Dar aşa, el ar fi în clas şi Nadejdaă Petrovna poate c nu l-ar spune. Dară dac l-ar vedea în clas şi ar vedea c elă ă ă nu mai întârzie, poate c ar spune: “Ce,ă Vakulovskii, ai început s nu maiă întârzii? Nu mai stai prin coştirea ?” Şiţă atunci toat clasa ar începe s râd şiă ă ă Nadejda Petrovna le-ar povesti totul. Nu, Saşa nu se va duce pe jos la şcoal ,ă oricum Nadejda Petrovna le va spune totul, chiar dac se duce el pe jos laă şcoal , o cunoaşte el. Dar dac s-ar fiă ă dus pe jos, ar fi fost şi el în clas şi-ar fiă auzit-o. Ar fi ştiut c Nadejda Petrovnaă le-a spus totul, nu s-ar mai fi gândit dac le-a spus sau nu le-a spus. Ar fiă fost şi el acolo şi ar fi ştiut.Ajunse acas şi se aşez la mas să ă ă ă înve e. Feri tigaia cu r m şi e de ceapţ ă ă ţ ă pr jit şi vraful de farfurii murdare deă ă borş din care ieşeau, ca nişte s ge i,ă ţ cozile de linguri. Erau ca s ge ile careă ţ st teau înfipte în Sf. Sebastian, dară Saşa nu ştia asta. Nici nu mânc şi seă puse pe înv at. Dar mai întâi hotăţ ărî să se dezbrace. Se dezbr c şi se duseă ă dup cas s fac ceva. Când seă ă ă ă întoarse g si în prag sacul împ turit cuă ă o bucat de sârm pe el. Era o sârm cuă ă ă care trebuia s lege sacul. Cum de nu l-aă v zut când a venit? Probabil se gândeaă la ceva c nu l-a v zut. Lu sacul şi seă ă ă

68

duse în p dure.ă

19Trecu de prima p dure şi intr în livadaă ă mic de nuci, r t ci prin ea în c utareă ă ă ă de brebenei, chiar dac ştia c nu esteă ă nici un brebenel în livada cu nuci, c ciă brebeneii creşteau în p dure. Se gândiă c poate este vreo alt iarb pe care ară ă ă vrea s o m nânce porcii, dar nu eraă ă decât mohor, şi-o iarb lat , care nu ştiaă ă cum se cheam , dar cu care te puteaiă t ia în palm dac vroiai s-o rupi, şi floriă ă ă galbene, înalte şi l ptoase, pe care nuă ştia dac le m nânc porcii. Se aşez înă ă ă ă iarb şi-şi scoase sandalele şi le scutură ă de p mânt. Dac ar fi mâncat porciiă ă toate aceste ierburi, ar fi putut veni cu coasa şi-ar fi cosit saci întregi de iarb ,ă şi i-ar fi ajuns pentru o s pt mân . Ar fiă ă ă ascuns sacii în p dure şi ar fi venit înă fiecare zi, şi n-ar mai fi trebuit s rupă ă brebenei. S-ar fi aşezat pe sac şi s-ar fi gândit la ceva anume. Pe urm ar fi luată sacul şi s-ar fi dus acas , şi toat lumeaă ă ar fi crezut c l-a rupt cu mâna, când, deă fapt, sacul ar fi fost cosit dinainte şi el n-ar fi f cut decât s -l aduc . Ar fi avută ă ă într-adev r atâta timp liber! Ar fi putută s stea pe sac şi s se gândeasc laă ă ă ceva pl cut, aşa cum f cea de fiecareă ă dat dup ce-l umplea. Dar timpul care-iă ă mai r mânea ca s stea pe sac era atâtă ă

69

de scurt, c ci trebuia s piard atâtaă ă ă vreme rupând gr mezile de brebenei, peă urm s le care cu bra ul la sac, s leă ă ţ ă ticseasc cu piciorul şi s lege sacul cuă ă sârm . Era atât de pu in timpul care-iă ţ mai r mânea ca s stea pe sac. Înă ă schimb dac ar fi avut nişte saci ascunşiă în p dure, pe care i-ar fi cosit din timp,ă ar fi putut s stea mult mai mult pe sacă s se gândeasc la ceva pl cut. De fapt,ă ă ă acum n-ar mai fi f cut altceva decât să ă stea pe sac.Intr în p durea cea mare şi se pierduă ă printre brebenei. Hotărî s umple câtă mai repede sacul ca s câştige timp.ă C ut locul cu cei mai mul i brebenei,ă ă ţ dar nu-l g si. C ci niciodat nu putu elă ă ă s -l g seasc . Toat p durea era plină ă ă ă ă ă cu brebenei, îns un loc unde s fie ceiă ă mai mul i brebenei, un loc ca acesta nuţ era. Sau poate era, dar nu-l putea g siă Saşa? Oricum, Saşa îl c uta de fiecareă dat .ăG si printre brebenei o bârn lung . Seă ă ă uit la bârn şi se gândi: Cine dracu’ o fiă ă t iat-o ca s-o lase acolo? Poate ar fi fostă mult mai bine s o duc acas ? Dar cumă ă ă s fac el s o duc acas ? Se aplec şiă ă ă ă ă ă o ridic de un cap t. I se p ru c eraă ă ă ă grea. Se duse la cap tul cel lalt şi oă ă ridic şi de acolo. Era destul de grea. Ară fi putut s o târasc pân la margineaă ă ă p durii. Dar dup ce încerc , v zu c nuă ă ă ă ă

70

poate. Dar dac ar fi putut, ar fi fostă bine s o târasc pân la margineaă ă ă p durii? Se gândi mai bine şi hotă ărî că nu. Dac trecea cineva şi i-ar fi luat-o?ă Dar aşa, dac st aici ascuns înă ă ă brebenei, nu poate s-o g seasc nimeni.ă ă Cine s se gândeasc c în p dure esteă ă ă ă o bârn ascuns în brebenei? Nu seă ă gândeşte nimeni. Nici el nu s-ar fi gândit. Mai bine o las aici în brebeneiă şi vine el mai târziu dup ea. Dac vrea,ă ă poate s -i spun tatei c a t iat-o el cuă ă ă ă toporul. A venit dup brebenei, dar aă luat şi toporul şi a t iat un copac. I-ară prinde bine un copac.Puse un semn şi merse mai încolo. V zuă o alt bârn , trântit în brebenei. Seă ă ă gândi: cine dracu’ o fi t iat bârna ca să ă o lase acolo? Încerc s o ridice şi v zuă ă ă c este mai uşoar . Reuşi s o târască ă ă ă câ iva paşi. Dar dup asta se gândi c arţ ă ă fi mai bine s o lase acolo, c ci dacă ă ă vine dup cealalt atunci când vine o vaă ă lua şi pe asta. Umplu sacul şi se aşeză pe sac. Cine o fi l sat bârnele asteaă acolo? S se duc pân acas s vin cuă ă ă ă ă ă tata s le ia. Culc sacul şi ieşi dină ă p dure.ăNicolai Arsenievici doborî un copac sub ire,ţ lung şi neted. Îl cur i de crengi cuăţ toporul şi se uit la el. Era un copacă bun, dar parc nu era destul de bun. Seă duse mai departe. V zu un sac culcat înă

71

brebenei. Cine o fi l sat sacul sta aici?,ă ă gândi Nicolai Arsenievici, trebuie s fieă pe aproape. Se ascunse în tufiş şi se puse la pând . Aştept pu in, dar nuă ă ţ v zu pe nimeni. N-ar fi mai bine s iaă ă sacul ista s -l duc acas ?, gândi Nicolaiă ă ă Arsenievici. L-ar mânca bine porcul. Dar cine ştie cine l-o fi l sat acolo? Poate aă pus ceva în el ca s -i moar porcul?ă ă Cineva care l-a v zut c umbl pe-acoloă ă ă şi i-a strecurat un sac plin cu brebenei ca s -i omoare porcul? Nu se ştie cine l-ăa urm rit.ăMai bine se întoarce înapoi, gândi Saşa. Dac -i g seşte cineva sacul? Dac tot seă ă ă duce pân acas , s ia şi sacul cu el. Se-ă ă ăntoarse repede înapoi dup sac. Luă ă sacul şi se duse acas .ă

20Vladimir Ilici se aplec şi ridic dină ă brebenei iepurele cel mort, îl puse pe cap şi trase de picioare pân sub barb ,ă ă încercând s le lege.ă- Avem nevoie de oameni ca dumneavoastr , zise p durarul.ă ă- De unde şti i c ave i nevoie deţ ă ţ oameni ca mine, zise Vladimir Ilici, mă cunoaşte i?ţ- Cum s nu, zise p durarul, am citit înă ă ziare şi am v zut filme, noi, oameniiă simpli, citim ziare. S şti i c , chiar dacă ţ ă ă nu v vine a crede, aşa este.ă

72

- Sânte i p durar?ţ ă- Da, sânt p durar de profesie. Îmi placeă natura.- Sigur c da, natura uman este ceaă ă mai complex dintre naturi, ea trebuieă ajutat s prospere. Este bine că ă ă dumneavoastr v consacra i via aă ă ţ ţ pentru asta. Avem nevoie de oameni ca dumneavoastr .ă- Ar trebui ca fiecare s iubească ă natura. Eu, de exemplu, nu-mi fac din asta o calitate. Eu, Vladimir Ilici, iubesc natura pentru c aşa simt. Nu fac dină asta o calitate. Merg prin p dure şi mă ă veselesc. Şti i dumneavoastr cât deţ ă frumoas e prim vara în p dure? Dară ă ă toamna, Vladimir Ilici, şti iţ dumneavoastr ? Vai, aşa ceva nu v dă ă cum aş putea s nu iubesc! Eu iubesc cuă tot sufletul meu. Eu am suflet simplu, Vladimir Ilici, sânt p durar şi poate nu-ăn eleg prea multe în frumuse e şi nici înţ ţ natur , Vladimir Ilici, dar, ceea ceă în eleg eu iubesc, atât cât poate capulţ meu de p durar. Poate nu am dreptate,ă Vladimir Ilici, dar aşa este.- Sincer s fiu... cum v spune?ă ă- Makarâci... Gherasim Makarovici...- Ei, Gherasim Makarovici... sincer s fiu,ă nici eu nu ştiu ce s în eleg din naturaă ţ uman , este plin de contradic ii, dragă ă ţ ă Gherasim Makarovici, atâtea porniri contrarii şi nemotivate! Da, Makarovici,

73

anume nemotivate, asta vreau s şti i,ă ţ natura uman este un ghem de porniriă nemotivate! Cum s le în elegi,ă ţ Makarovici, dac ă sânt nemotivate? În elegiţ ce vreau s zic?, adic cum s în elegiă ă ă ţ ceva care nu are motiv, n-are ra iune,ţ în elegi, ţ Makarovici? Ori, cum s în elegiă ţ ceva care n-are ra iune? Este unţ nonsens, Makarovici! De aceea trebuie să aducem totul la ra iune. S fie totulţ ă ra iune, ţ Makarovici! Atunci vom în elegeţ şi natura uman .ă- Vede i, Vladimir Ilici, de asta am şi zisţ eu c nu în eleg toat natura. Se vedeă ţ ă c n-are ra iune, cum zice iă ţ ţ dumneavoastr . Dar, uite, brebeneii,ă Vladimir Ilici, parc au ceva ra iune. Peă ţ brebenei eu îi în eleg. Dar câteodat nuţ ă au ra iune. Şi totuşi îi iubesc eu peţ brebenei. Dar nu numai pe brebenei, Vladimir Ilici, chiar şi copacii, uite, ulmul ista... şi iarba, Vladimir Ilici... Şti i,ţ câteodat în eleg şi iarba.ă ţ- Totuşi, e plin de contradic ii, ţ Makarâci. Este nevoie de ra iune ca s facemţ ă ordine.Vladimir Ilici reuşi în sfârşit s -şi legeă iepurele sub barb şi se întoarse spreă Makarâci.- Ei, ce zice i ţ Makarâci?- Ce s zic? Are ra iune.ă ţ- N-are, Makarâci. N-a-a-are!- Am zis c nu-n eleg prea multe. Eu amă ţ

74

crezut c asta-i ra iunea. Dar se vede că ţ ă am greşit. Multe nu le-n eleg eu,ţ Vladimir Ilici. Dar ce vre i, ţ sânt un biet p durar. Dar poate, totuşi, are? Ceă zice i, Vladimir Ilici?ţ- N-are, Makarâci. Nu prea cred eu.Mai merser aşa prin p dure şi g siră ă ă ă alt iepure mort, alb şi pufos, cu blană lung ca o lân ,ă ă întins în brebenei. Makarâci îl ridic şi-l puse pe cap, şi foarte uşor şi-lă leg sub barb , ca pe-o c ciulă ă ă ă ruseasc . Vladimir Ilici v zu c dină ă ă picioarele iepurelui atârnau şnururi, pe care Makarâci şi le leg sub barb . Deciă ă asta era, iepurele lui Makarâci avea şnururi, de asta le-a legat el aşa de uşor!Vakulovskii, ia, dac tot umbli tu prină p dure, caut tu un lemn frumos s faciă ă ă un ar t tor, c tot nu eşti bun de nimic,ă ă ă m car s faci un ar t tor frumos, c totă ă ă ă ă n-am un ar t tor ca lumea, hai c i-oiă ă ă ţ pune eu o not mai bun la purtare.ă ă- Eu nu ştiu s fac ar t toare, zise Saşa.ă ă ă- Dac nici ar t toare nu ştii s faci,ă ă ă ă atunci ce ştii, Vakulovskii?, c la altcevaă nu te pricepi la nimic. M car ar t toareă ă ă s ştii s faci, dac tot tr ieşti înă ă ă ă p dure!ă- Eu aş putea s fac un ar t tor, dar o să ă ă ă ias strâmb. Nu cred c pot s facă ă ă ar t toare.ă ă- Ei, dar o s ai purtareaă

75

nesatisf c toare, dac nu vrei s faci ună ă ă ă ar t tor! Tu, care tr ieşti în p dure, nuă ă ă ă cred c nu ştii tu s faci ar t toare! Dară ă ă ă nu vrei tu s -l faci! Şi de asta o s aiă ă nesatisf c toare la purtare! Ia adu tuă ă zilnicul! Aşa-a-a-a... ne-sa-tis-f -c -toa-ă ăre! Şi, te rog, s -l aduci isc lit de tata,ă ă s ştie şi el ce b iat are! Poate te prindă ă c rupi foaia, c te omor! S nu te prind,ă ă ă c - i umplu zilnicul cu nesatisf c toareă ţ ă ă şi-am s te v d ce mai rupi atunci! M-aiă ă în eles, Vakulovskii?! Ai în eles ce i-amţ ţ ţ spus, m i b iete?! S nu te prind c rupiă ă ă ă foile! Şi poezia?! Ia s vedem! Aiă înv at-o?! Ai înv at poezia,ăţ ăţ Vakulovskii!?- Dar n-am avut pentru ast ziă poezie... Nadejda Petrovna....- De ieri! Ieri n-ai avut poezie de înv at?ăţ- Am avut...- Şi ai ştiut?!- Nu...- Şi n-ai înv at-o?!ăţ- N-am ştiut...- Înseamn c nu ştii poezia?!ă ă- Eu n-am ştiut...- Spui poezia sau nu spui?!- Eu nu ştiu... Nadejda Petrovna...- Nadejda Petrovna! Nadejda Petrovna! Ia mai d tu o dat zilnicul s - i pun ună ă ă ţ doi cât tine de mare!- Dar mi-a i mai pus-o şi ieri...ţ

76

- Adu la mine zilnicul! R p nosule! Uiteă ă ce floace ai! Fu!, zise Nadejda Petrovna şi, dup ce-l trase de p rul de deasupraă ă urechii, îşi şterse degetele într-o foaie de caiet.- S prinzi la minte, Vakulovskii! Uite, î iă ţ pun aici un doi, poate mai prinzi la minte.Avu patru lec ii azi şi termin devreme.ţ ă Mai avea dou ore pân veneaă ă autobuzul. Nici nu putea s -l aştepteă acolo dou ore. Umbl prin magazine şiă ă prin pia . De altfel, Saşa ştia toateţă pre urile, de la mingi de ping-pong pânţ ă la rochii şi deodorante. Ştia şi pre ul laţ aur, şi chiar v zu şi ceasuri de aur. Dară parc nu credea el c ă ă sânt de aur. Oricum, dac erau de aur, Saşa ştia cât cost şiă ă unde se g sesc.ă

21Nicolai Arsenievici s-a întors acasă târziu. I se f cuse foame şi trebui să ă vin acas s m nânce. Mâncarea peă ă ă ă care şi-o lu în p dure o mânc ascunsă ă ă într-un tufiş şi acum i se f cuse foame,ă şi hotărî s se duc acas . Ascunseă ă ă toporul la r d cina unui copac şi-lă ă astup cu frunze. Îşi lu ghiozdanul înă ă care avea lingura, borcanul în care fusese borşul, o bucat de pâine şi oă jum tate de ceap care i-au r mas şiă ă ă porni numaidecât spre cas . A ajunsă

77

acas târziu, c ci în drum se mai uită ă ă dup copaci s g seasc unul peă ă ă ă m sur . I se p ru c a g sit unul bun şiă ă ă ă ă inu minte locul, ca s -l taie a doua zi.ţ ă

Era un frasin drept şi frumos, şi destul de sub ire, mai sub ire ca cel lalt.ţ ţ ăSe gândi toat noaptea la scara pe careă vroia s-o fac . Ar fi avut cea mai lungă ă scar şi s-ar fi suit unde vroia el. Puteaă s se suie în copaci şi chiar pe stâlpi. Ară fi venit cineva s cear scara de la el,ă ă când ar fi avut de cules merele, şi nu i-ar fi dat-o. S se duc s -şi fac scar .ă ă ă ă ă S-ar fi putut sui pe casele cu cinci etaje şi pe toate casele din lume.Ieşi de câteva ori afar şi se duse după ă cas s vad be ele. Dar cine i-o fi pusă ă ă ţ lui sacul cu otrav ca s -i omoareă ă porcul? E cineva care-l urm reşte, şiă cred c ştie el cine este. Este aici unulă c ruia i-i ciud c Nicolai Arsenieviciă ă ă vrea s -şi fac o scar atât de lung .ă ă ă ă Dar de unde a aflat? Cred c este unulă care l-a pârât şi ştie Nicolai Arsenievici despre cine-i vorba. Se duse în cas şiă se culc . Dar nu putu s doarm toată ă ă ă noaptea. St tu în pat cu ochii deschişi şiă se uit pe geam.ăDar ce este o zi? O zi este o zi şi o noapte. Pentru c -n ara noastr , atunciă Ţ ă când este ziu -n Astrahan, în cealaltă ă parte a rii este noapte. De aceea, seţă poate spune c în ara noastr este ziuă Ţ ă ă

78

tot timpul. C ci, dac nu este ziu înă ă ă Astrahan, atunci este ziu în parteaă cealalt a rii, şi dac nu este ziu înă ţă ă ă partea cealalt a rii, este ziu înă ţă ă Astrahan. Uniunea Sovietic este o ară ţ ă a luminii, o ar a zilei veşnice, copii.ţ ă Dar ce este o zi? Ştim cu to ii ce este oţ zi, nu-i aşa? Este când p mântul se-ănvârte o dat în jurul axei sale. Noi ştimă cu to ii c p mântul se învârte şi cândţ ă ă p mântul se învârte în jurul axei sale oă dat , atunci este o zi, iar când seă învârte de dou ori, ă sânt dou zile şi aşaă mai departe. Dar când se învârte de trei ori, ce este, Bohan ov?ţ- Trei zile... şi când se învârte de patru ori, patru zile şi când se în...- Bine, Bohan ov. Deci, ce este cândţ p mântul se învârte o dat în jurul axeiă ă sale?- O zi.- Foarte bine, Stela, o zi! Eu ştiu c tuă eşti o feti foa-a-r-te sârguincioas şiţă ă vrei s ne spui o poezie. Dar, mai întâi,ă ia adu tu zilnicul s - i pun un 5!ă ţOricât n-ai privi la hartăGlobul cât nu l-ai rotiAşa ar minunatţ ă ăCa la noi nu vei g si.ăDar cum de se roteşte p mântul? Dar,ă las c de rotit se roteşte el, gândeaă ă Saşa. O fi ştiind ei de ce se roteşte. Numai el nu ştia. Dar ei cred c o ştiu.ă

79

Dar las c se roteşte el, chiar dac niciă ă ă asta nu o prea credea Saşa. Dar când se roteşte? Asta nu-l l sa în pace pe Saşa.ă În timpul zilei? Dac tot trebuia s seă ă roteasc o dat în jurul axei sale ca să ă ă fac o zi şi-o noapte. Jum tate de ax seă ă ă roteşte ziua şi jum tate noaptea. Dară Saşa nu a v zut niciodat ca p mântulă ă ă s se roteasc ziua. A încercat de atâteaă ă ori s surprind copacii rotindu-se şiă ă casele mutându-se de la locul lor, dar n-a v zut niciodat . Înseamn că ă ă ă p mântul nu se roteşte ziua. Înseamnă ă c el se roteşte numai noaptea. Stă ă toat ziua nemişcat şi noaptea seă roteşte mai repede ca s roteasc şiă ă ceea ce a avut de rotit ziua. Saşa chiar s-a gândit c poate p mântul se roteşteă ă într-o clip . St o zi şi o noapteă ă nemişcat şi, în ultima clip , atunci cândă trebuie s se roteasc în jurul axei sale,ă ă se roteşte o dat : ba ! şi, de aceea,ă ţ Saşa nu-l vede. Probabil, Saşa doarme atunci. Dar chiar dac Saşa ştia că ă p mântul se roteşte în jurul axei saleă într-o singur clip , ca s nu-l vadă ă ă ă nimeni, se gândi, totuşi, s -l pândească ă odat . Dac cei de la şcoal au totuşiă ă ă dreptate? Cu toate c Saşa nu credea că ă vreo unul din ei a v zut p mântulă ă rotindu-se, se gândi c , poate, au eiă dreptate. Şi lui Saşa i-ar fi pl cut să ă aib ei dreptate. C ci, atunci, p mântulă ă ă

80

ar fi fost un carusel care s-ar fi rotit tot timpul. Dar lui Saşa i-ar fi pl cut acestă gând, numai ca s vad c p mântul seă ă ă ă învârte într-adev r, c ci Saşa nuă ă suport caruselul. Pentru c atunci cândă ă a fost odat cu mama lui la carusel i s-aă f cut r u şi a vomitat. Dac p mântul s-ă ă ă ăar fi rotit ca un carusel, Saşa ar fi vomitat tot timpul. De aceea, Saşa nici nu putea s cread c p mântul seă ă ă ă roteşte, pentru c nu vomita. Totuşi,ă st tu şi în aceast noapte şi aşteptă ă ă clipa când p mântul se va roti. St tu deă ă pând , urm rind copacii ce se vedeauă ă prin geam, negri, lumina i de o lunţ ă g lbejit , pân adă ă ă ormi.

22O v zu ieri, când ieşea de la lec ii,ă ţ

plecând încet pe dup col ul şcolii.ă ţ Parc era sup rat şi şortul îi atârna peă ă ă un um r. Ar fi vrut s-o strige s -i spună ă ă ceva. Dar ea se uita în alt parte şi n-oă strig . De fapt, ea cred c se uita înă ă p mânt. Bine-ar fi fost s se rotească ă ă atunci p mântul. Ea ar fi alunecat şi s-ară fi rostogolit, iar el ar fi prins-o în bra e.ţ Dar ar fi putut Saşa s o prind înă ă bra e? Cred c era prea grea, c ci eraţ ă ă mai mare. Dar chiar şi dac n-ar fiă putut, tot ar fi fost bine. S-ar fi rostogolit amândoi. Dar unde oare s-ar fi rostogolit?Sonia se aplec s -şi aranjeze ciorapulă ă

81

care-i ajungea pân sub genunchi. Seă uit mai întâi în jur, apoi se aplec şi-şiă ă trase ciorapul şi parc , în acelaşi timp,ă cu alt mân , îşi aranj p rul care-i c zuă ă ă ă ă dup ureche. Sonia se mai aplec oă ă dat , pentru c i se p ru c a v zut oă ă ă ă ă pietricic în talp şi, dup ce se uit maiă ă ă ă bine, o g si şi o scoase cu degetul. Mută ă gentu a de pe un um r pe altul şiţ ă disp ru dup col .ă ă ţCând se întoarse ea aşa, lui Saşa i s-a p rut c l-a v zut, numai c n-a vrut eaă ă ă ă s se uite la el, ca s n-o vad Saşa. Dară ă ă Saşa s-a uitat bine la ea şi ea, dac l-aă v zut pe Saşa, a v zut c el se uita laă ă ă ea. Lui Saşa i se f cu pe loc ruşine,ă pentru c -şi aminti c ea ştie c el aă ă ă avut p duchi. Dar acum el nu mai areă p duchi, c ci i-a spus mamei şi ea l-aă ă cur at, aşa cum i-a spus Sonia. Totunaăţ îi era ruşine. Dar şi ei avea de ce s -i fieă ruşine, gândi Saşa. Mai bine s nu le fieă ruşine la nici unul, dac tot ştiauă amândoi. Fiecare avea câte o ruşine, dar el s-ar fi f cut c nu ştie nimic, aşa cumă ă nici ea nu l-a pârât atunci la Nadejda Petrovna şi totul ar fi bine. Nu le-ar mai fi la nimeni ruşine. Lui Saşa nici nu-i pl cea c oamenilor trebuie s le fieă ă ă ruşine. Mai bine s-ar face fiecare c nuă ştie şi totul ar fi bine. Dar poate nu la to i oamenii li-i ruşine? Dar lui Sonia îiţ era ruşine, c ci a v zut el pe ochii eiă ă

82

atunci când a plâns. Şi cred c de asta aă vrut ea s fug în şcoal . Pentru c şi luiă ă ă ă i-a venit de mai multe ori s fug deă ă ruşine. Dar el n-a fugit, c ci îi era ruşineă foarte tare. Lui, când îi este ruşine, parc nu se poate mişca. Ar putea să ă stea aşa o zi întreag , f r s se uite laă ă ă ă nimeni. El ar fi vrut s se duc la ea şiă ă s -i spun c ei nu trebuie s -i fie ruşineă ă ă ă de el, c ci el nu va spune la nimeni. Eiă ar putea s stea aşa, amândoi, f r s leă ă ă ă fie ruşine. Dar lui Saşa îi era ruşine s -iă spun aşa ceva. Lui îi pl cea numai să ă ă se gândeasc la asta. Şi era un gândă foarte pl cut. Şi când st tea pe sacul cuă ă brebenei Saşa se gândea şi mai mult.Se duse şi se aşez pe iarb , în spateleă ă şcolii. Scoase din geant un m r pe careă ă începu s -l ron ie. Ieri, când îşi preg tiă ţă ă geanta, îl puse acolo. L-a ales pe cel mai frumos, ca s nu se fac de ruşine dac -ă ă ăl vede cineva când îl m nânc . Era ună ă m r mare şi roşu cu pete galbene pe el,ă care mirosea a m r. S-a mai gândit că ă dac s-ar întâlni cu ea şi-ar mergeă amândoi al turi mai mul i paşi, ar fiă ţ putut s i-l dea ei, dac l-ar fi vrut. Dară ă cred c l-ar fi vrut, pentru c era un m ră ă ă frumos şi mirosea bine. Mai avea încă atâta timp liber. Se plimba pe după şcoal şi se uita prin geamuri. Erau copiiă mai mari care f ceau lec ii. St teau înă ţ ă b nci şi ascultau atent. Se auzea numaiă

83

o voce care vorbea ceva. Era o voce nepl cut . Oare ce înva ? Cineva b tuă ă ţă ă în geam şi-l alung de acolo.ă

23Se buluşi printre ceilal i copii s ajungţ ă ă la uş . Uşa se deschise şi se auzi voceaă şoferului care spuse: “b i, boule, undeă te bagi sub ro i!?”. Dar Saşa eraţ obişnuit cu vocea şoferului, c ci o auzeaă în fiecare zi, o dat diminea a şi-o dată ţ ă la amiaz . Şoferul înc putea s spună ă ă ă şi mai multe, dar Saşa era de-acum în spatele autobuzului, aşezat pe banchet . C ci to i copiii f ceau aşa,ă ă ţ ă treceau în spate şi-şi ocupau locurile, f r s mai asculte ce le spunea şoferul.ă ă ă F cu şi Saşa la fel. Cu toate c lui nu-iă ă pl cea s i se spun boule şi se ruşinaă ă ă foarte tare. Dar se obişnuise. De ce s iă se fac lui ruşine, dac nim nui nu i seă ă ă f cea ruşine când le spunea şoferulă boule. Sau poate li se f cea, dar nuă spuneau ei?, fugeau repede în spate şi râdeau şi se aşezau pe banchete şi nimeni n-ar fi putut s -şi dea seama.ăPraful se ridic foarte curând, cândă autobuzul ieşi de pe drumul de oraş şi intr pe drumul de p mânt, care duceaă ă spre satul lui Saşa. Se ridic un prafă cafeniu, care p rea alb acolo unde b teaă ă lumina prin oblonul din acoperiş, pe care cineva îl deschidea ca s mai iasă ă

84

praful. Dar de fiecare dat îl închidea laă loc, c ci praful se aduna tot mai mult şiă to i credeau c praful intr de afar prinţ ă ă ă oblon în autobuz şi trebuia s -l închid .ă ă Dar de fapt praful se ridica din autobuz de pe jos şi de pe sub scaune, c ci eraă destul acolo. Saşa urm rea şuvi ele deă ţ praf cum se ridic şi se îndreapt spreă ă lumin . Totuşi era mai bine cu oblonulă deschis, c ci dac praful nu se duceaă ă m car mai intra aer rece şi curat deă afar . Afar era aer rece şi curat cândă ă mergeai în autobuz, şi putea s fie afară ă oricât de cald, dac mergeai cuă autobuzul şi p trundea aerul prină oblonul deschis, era rece.Saşa se s tur de toat via a asta a lor.ă ă ă ţ Nu mai vroia el s -i spun ei vorbeă ă urâte. S-a s turat el de şcoala lor. Maiă bine s-ar fi dus la alt şcoal . Dar n-ă ăavea unde s se duc la alt şcoal , c ciă ă ă ă ă to i copiii din satul lui înv au la şcoalaţ ăţ asta şi trebuia s fac şi el la fel. Deă ă fapt, nu erau aşa de mul i copiii. Era unţ fleac, dac înc peau ei to i în autobuzulă ă ţ sta galben şi mai r mâneau locuri. Maiă ă

erau înc dou şcoli în oraş. Dar aceleaă ă erau pu in mai departe şi ar fi întârziatţ şi mai mult. M car aici ştiau de-acumaă to i c Saşa întârzie. Dar acolo nu ştieţ ă nimeni. De-acuma s termine el şcoalaă asta şi vede el. Şi-aşa era singur în clas , nu mai avea pe nimeni de la el dină

85

sat. Mai bine ar fi fost la alt şcoal .ă ă M car n-ar mai fi fost Nadejda Petrovna.ăAcum era duminic şi el st tea într-ună ă copac din gr din . Nici m car nu erauă ă ă înflori i copacii, dar Saşa se c r , sţ ăţă ă ă vad dac nu a uitat cum se ca r ,ă ă ţă ă pentru mai târziu, când se vor coace cireşele. R mase acolo s se maiă ă gândeasc . S-a aşezat pe o crac şiă ă st tea acolo b l g nindu-şi picioarele.ă ă ă ă Se l s pe spate s vad dac se poateă ă ă ă ă ine bine. A putut. Se l s pe spate şiţ ă ă

pu in într-o parte, şi ridic şi-un picior înţ ă sus, dar nu c zu nici de data asta. Seă l s pe spate şi-şi d du şi capul peă ă ă spate s vad în urm şi ridic şi-ună ă ă ă picior în sus. S ri repede jos, c ci sc pă ă ă ă o sanda.Aduse buruian la porc destul, aşa cum f cea în fiecare sâmb t , când aduceaă ă ă mai mult, ca s aib şi pe a doua zi,ă ă duminic , când avea plan de joac .ă ă St tu şi se gândi, şi v zu c n-are el cuă ă ă cine s se joace, c ci se s turase. Seă ă ă gândi s mai aduc mai bine un sac deă ă brebenei, ca s aib şi pe mâine. Şiă ă mâine dac are chef poate s se maiă ă duc o dat s stea pe sac. Mai ales că ă ă ă şi azi poate s stea pe sac cât vrea el.ăEra o duminic frumoas şi cu multă ă soare, şi Saşa se opri mai întâi pe deal, unde creştea iarb pentru perii, ca să ă priveasc satul. Se aşez în iarb şi seă ă ă

86

uit în jos. Era aşa mic satul sta al lui.ă ă C , dac te uitai de pe deal, vedeaiă ă toate casele şi puteai s-o vezi chiar şi pe baba Hania cum ip prin ograd cândţ ă ă d mâncare la pui. Se întinse pe spate şiă se uit la cer. Era un cer albastru cuă mul i nouri albi şi fierbin i, ca nişteţ ţ miezuri de pâine. Erau atât de aproape şi p reau grei. Saşa se gândea c pe ună ă astfel de nor chiar c-ar putea s steaă Dumnezeu f r s cad , atât de groşiă ă ă ă erau. Dup ce se uit mai mult i se p ruă ă ă c chiar Îl vede aplecat peste el. Dar înă curând totul s-a destr mat şi începu să ă semene cu altceva. Nici n-avea cum să fie Dumnezeu acolo.Se s tur şi se ridic s plece. Îşi traseă ă ă ă pantalonii şi se aplec s ridice sacul, şi,ă ă când se aplec , v zu pe sub bra oă ă ţ bucat de cer. I se p ru atât de ciudată ă s te ui i la cer pe sub bra , încât maiă ţ ţ încerc o dat . N-a mai v zut niciodată ă ă ă un asemenea cer. Norii parc mergeauă mai repede şi parc nu erau sus, ci erauă jos. Desf cu picioarele şi se aplec să ă ă priveasc şi-aşa. V zu o ap careă ă ă clocotea sub el şi se trânti la p mânt, şiă se inu cu mâinile de iarb . Era atât deţ ă înfior toare apa aceea, clocotind acoloă sub el. Ce fric i-a fost s nu cad .ă ă ă Poate, dac nu se inea de iarb c dea.ă ţ ă ă Era atât de straşnic apa aceea. Seă aplec şi mai încerc o dat şi-o v zuă ă ă ă

87

iar şi. Se trânti pe burt şi st tu aşa.ă ă ă Era atât de bine c st aici pe p mânt,ă ă ă c poate s stea aici în iarb . Era atâtă ă ă de bine c n-a c zut şi c a r mas aici,ă ă ă ă pe dealul unde creştea iarb pentruă perii. Era atât de frumos dealul acesta. Era atât de bine c -l cheam Saşa şi eraă ă atât de bine c baba Hania se mai auzeaă înc în vale, strigând prin ograd după ă ă g ini. Se ridic şi se aplec dup sac.ă ă ă ă Dar de data asta inu ochii închişi. N-aţ vrut s se mai uite la cer printreă picioare. Îi era fric s nu cad în cer.ă ă ă Dar ştia el c n-are cum s cad .ă ă ăTrecu prin livada mic de nuci, dar nu seă opri, se duse direct în p durea cea mareă şi se afund în brebenei. Era atât deă bine c aici nu se mai vedea cerul. Erauă numai nişte firimituri de cer care nici m car nu sem nau a cer. Se gândi maiă ă întâi s -şi vad bârnele. Se duse într-ă ăacolo şi le c ut . Era atât de bine c nuă ă ă se gr bea nic ieri, c nu avea nimic deă ă ă f cut pe ziua de azi, putea s strâng ună ă ă sac de brebenei, dar putea s nu-lă strâng , oricum, mai avea acas încă ă ă unul. Nici nu se gr bi s mearg preaă ă ă repede, mergea încet şi se uita la copaci, şi se uita şi prin tufişuri, poate vede vreun cuib de pas re, vreun iepureă sau vreo c prioar . Erau iepuri înă ă aceast p dure şi erau c prioare şi erauă ă ă şi vulpi şi mai erau şi mistre i, chiarţ

88

dac el nu le v zuse niciodat . A auzită ă ă pe mul i care spuneau c au v zut vulpiţ ă ă şi mistre i în aceast p dure, c prioareţ ă ă ă şi chiar un cerb a v zut cineva, şi poateă va avea şi el vreodat norocul s vad .ă ă ă El a v zut numai o dat un iepure mortă ă pe care p durarul îl ducea de urechi,ă mai mult nu v zuse nimic. Se uita însă ă acum mai atent, poate vede.Nu g si nimic acolo unde ştia c l saseă ă ă bârnele şi hotărî s le caute în altă ă parte, c s-ar putea s fi uitat el locul şi,ă ă de fapt, ele s fi fost în alt parte. Dară ă mai întâi se gândi s se aşeze pu in peă ţ sac, s se gândeasc la ceva pl cut. Seă ă ă aşez pe sac, dar nu se gândi la cevaă pl cut, se gândi aşa, aiurea, la tot felulă şi-i ap reau o mul ime de gânduri înă ţ cap, pe care pe loc le şi uita şi-i era ciud c le uita, c s-ar mai fi gândit laă ă ă ele. Îi ap reau în minte mai multe dintr-ăo dat şi parc vedea nişte nouri şi nişteă ă oameni care vorbesc, dar care nu se v d, Nadejda Petrovna, care st laă ă tabl , cineva care cade cu bicicleta şi-oă c prioar care fuge printre copaci.ă ă C prioara se opri dintr-o dat , întoarseă ă capul şi se uit la el. Era o c prioar cuă ă ă coada alb aşa cum v zuse la televizor.ă ă L s sacul jos şi fugi dup ea, se agă ă ă ăţă prin crengi şi se împiedic de o bârn , şiă ă c zu pe burt . C prioara mai s ri deă ă ă ă câteva ori şi disp ru printre copaci. Ceă

89

frumoas era c prioara aceea, ce bineă ă ar fi fost s o prind . Dar s-a împiedicată ă de o bârn şi a c zut şi n-a mai putut să ă ă fug dup ea. Îi era aşa de ciud , seă ă ă ridic şi începu s trag cu piciorul înă ă ă bârn . Dar, dup ce se linişti, v zu că ă ă ă este o bârn lung . Se uit mai bine laă ă ă ea şi v zu şi alt bârn al turi, şi pesteă ă ă ă ele câteva be e b tute în cuie, de-aţ ă curmezişul, ca o scar . Dar era, totuşi,ă prea mare pentru o scar . Saşa c ut ună ă ă b s m soare bârna. Saşa m sur câtăţ ă ă ă ă m sur şi v zu c într-un loc bârna seă ă ă ă termina şi era pus alt bârn , legat cuă ă ă ă sârm groas de spalier, pe care el nuă ă putea nici m car s o îndoiasc cât deă ă ă pu in. Bârna era legat cu şmecherie,ţ ă c ci amândou bârnele erau t iate până ă ă ă la jum tate cu ferestr ul, apoi despicateă ă cu toporul şi r mâneau dou jum t i deă ă ă ăţ bârn , una dintr-o bârn şi alta din altă ă ă bârn , care erau puse una peste alta,ă aşa încât f ceau o singur bârn şi peă ă ă deasupra erau legate cu sârma groasă de spalier, care se sucea cu o bucat deă fier. Saşa a mai v zut şi la tat l s u cumă ă ă se leag aceast sârm de spalier şi nuă ă ă mai poate s-o dezlege nimeni, c ci esteă groas cât degetul lui Saşa. Iat , deci,ă ă cum îşi face El scara. N-are El nici o p dure în care cresc copaci atât deă mari. Taie copaci din ştia simpli şi-iă leag cu sârm . Aşa ar putea şi Saşa s -ă ă ă

90

şi fac scar mare! N-are El nici oă ă p dure în care cresc copaci atât de mariă ca de la el de acas pân la iaz. Asta-i oă ă şmecherie! Umbl prin p dure cuă ă toporul şi taie copacii şi-i leag cuă sârm de spalier. Şi dup asta spune că ă ă are el o p dure a lui în care cresc copaciă atât de mari. Dar Saşa ştia c aşa cevaă nu se poate. Se duse în tufiş s -lă pândeasc .ăSt tu în tufiş vreo dou ore, dar nu v zuă ă ă nici un Dumnezeu s vin cu toporul.ă ă Hotărî s mai aştepte pu in. Acum eraă ţ bucuros c l-a prins şi ştia c el este înă ă aceast p dure şi n-a plecat nic ieri.ă ă ă Hoin rea cred c prin p dure cu toporulă ă ă în mân s -şi caute un b mai bun.ă ă ăţ

24Duminica Dumnezeu nu înva , adicţă ă

nu lucreaz , şi cred c de asta nu L-aă ă v zut Saşa venind cu toporul ca s -şiă ă termine scara. St tea acum în pat şi seă gândea cât de şmecher e Dumnezeu când spune c are o p dure cu copaciă ă mari ca de la el de acas pân la iaz dină ă care-şi face scar . De fapt, n-avea El niciă o p dure, umbla cu toporul şi t iaă ă copaci simpli şi-i lega cu sârm deă spalier. Dar bine c a aflat.ăEra fericit c aflase şmecheria cu scara şiă abia aştepta s vad cum arată ă ă Dumnezeu. Îşi închipuia un b rbat înă

91

c maş cu mânicile suflecate, careă ă merge prin p dure cu toporu-n m n .ă ă ă Avea şi pantaloni şi purta sandale ca ale lui Irofei Vasilievici. Cred c se ducea să ă cumpere pâine de la magazinul din satul vecin, unde erau mai mul i ucraineni şiţ nu aveau cum s -l cunoasc . Se duceaă ă pe jos pân acolo, îşi cump ra pâine şiă ă pe urm se-ntorcea înapoi ca s taieă ă copacii.Se trezi diminea înainte s suneţă ă ceasul, dar nu aprinse lumina, r maseă aşa în pat. Vis cum Dumnezeu t iaă ă lemne cu ferestr ul şi le b tea în cuieă ă pe cele dou bârne. B tu toate lemneleă ă şi, dup ce termin , ridic scara înă ă ă picioare şi-o sprijini de copaci, şi începu s se suie în cer, f r s -l aştepte peă ă ă ă Saşa. Se aprinse lumina, chiar dacă afar era şi aşa foarte lumin , şi pesteă ă câteva minute se auzir ou le sfârâindă ă în tigaie. Saşa nici nu în elegea de ceţ trebuia s aprind lumina de fiecareă ă dat când îl trezea, dar dac nu oă ă aprindea, parc nici nu se trezea şiă umbla somnoros toat ziua. ăSe gândi s nu se duc la şcoal , ci să ă ă ă se duc în p dure s -L vad peă ă ă ă Dumnezeu. Îşi lu ghiozdanul şi ieşi dină cas , ca şi cum s-ar duce la şcoal , dar oă ă lu pe dup cas şi pe sub fereastr , şiă ă ă ă fugi în gr din , iar de acolo s ri în râpă ă ă ă şi se duse pe ocolite spre p dure. Seă

92

temea ca Dumnezeu s nu fi terminată scara ast noapte şi acum s fie gataă ă suit în cer. Cine ştie cum dorm Dumnezeii ştia? Poate dorm ziua şiă noaptea lucreaz ca s nu-i vadă ă ă nimeni? Se ascund în nişte tufişuri şi dorm, iar noaptea ies şi-şi termină scara. Cine ştie ce fel de om o mai fi şi Dumnezeu? Dar nu cred s fi lucrat elă noaptea în p dure, c nu se vede. Ar fiă ă f cut o scar strâmb şi-ar fi c zut cuă ă ă ă ea. Ca s te sui în cer, trebuie s ai oă ă scar bun . Şi n-ar fi lucrat El noapteaă ă în p dure, s stea El singur acolo s -Lă ă ă m nânce mistre ii. Trebuie s fi dormită ţ ă în vreun copac. Şi-a f cut un culcuş cuă toporul ca s nu-L vad nimeni. Stă ă ă undeva într-un copac ascuns în frunze şi abia aşteapt s mai taie vreun copacă ă cu toporul ca s -şi fac scar . Sau poateă ă ă s-a dus la magazin dup pâine? Poate iă s-o fi terminat şi s-a dus la magazin? Dar de lucrat noaptea în p dure n-ar fiă lucrat El. Nu vede El copacii ca s -i taie.ă Şi când taie cu ferestr ul trebuie să ă pun toporul jos, şi când taie cu toporulă trebuie s pun ferestr ul jos, şi şi-ar fiă ă ă pierdut prin întuneric sau toporul, sau ferestr ul, sau chiar şi pe-amândou , şiă ă n-ar mai fi putut lucra la scar . Ar fiă aşteptat s vin diminea a s se facă ă ţ ă ă lumin , ca s le poat g si şi s înceapă ă ă ă ă ă s mai lucreze la scar . Şi foarte bine că ă ă

93

a pierdut El toporul şi ferestr ul şi n-aă putut s lucreze noaptea, c , dacă ă ă începe s lucreze acum diminea a, dă ţ ă Saşa peste El şi-L g seşte. Foarte bineă c le-a pierdut!ă

25Nu era nici un semn c timpul ar fi trecută pe-acolo, în chip de oboseal , lehamiteă sau alt form . Era o zi nem rginit , cuă ă ă ă vânturi calde şi uşoare, care nu f ceauă decât s legene capetele portocalii şiă galbene care-şi deschideau gurile la adierile pl cute, ca nişte pui de pas reă ă la auzul b t ilor de aripi. Era o ziă ă imens care nu se mai termina, în careă întunericul nu era decât o parte neînsemnat şi noaptea se prelungeaă peste m sur de pu in, şi era, între aă ă ţ vedea şi a nu vedea, ca o clipire de pleoape. Mergeau amândoi prin câmpul cel galben, f r s se gândeasc decâtă ă ă ă la cerul, care, fiind atât de aproape, se atingea de p mânt, la doar câ iva paşiă ţ înaintea lor, a inându-le calea, ca unţ perete. Era o linişte deplin , în careă cuvintele ei s-ar fi putut asem na cuă nişte pietricele aruncate într-o apă întins şi limpede.ă

26Se aplec peste spinarea eiă primejdioas , tare şi p roas . Nu maiă ă ă

94

era lat şi nici dreapt , se ascu ise şi seă ă ţ îndoise, aproape ca o barc . Numaiă p rul o f cea s nu mai semene cu oă ă ă barc . Sem na cu o şa p roas . O şa peă ă ă ă care te puteai aşeza. Cât de mult se schimbase şi cât de urât putea s fieă ă cu burta aceasta mare şi crea , dinţă care atârnau dou rând uri de â e.ă ţ ţ Unele dintre ele erau pline de baleg .ă Nu mai era gras şi nici dreapt .ă ă Spinarea i se ascu ise şi era urât . Şiţ ă p rul o n p dise parc şi mai mult.ă ă ă ăSaşa umbl şi s pt mâna viitoare prină ă ă p dure, dar nu-L g si pe Dumnezeu. Îşiă ă zise c poate mai are El ceva de f cută ă prin p dure şi de aceea nu pleac .ă ă G sea îns de fiecare dat c la scar seă ă ă ă ă mai lucrase. Era aproape gata acum şi st tea lungit în brebenei. Dară ă Dumnezeu nu se vedea nic ieri.ăNicolai Arsenievici se trezi de diminea ,ţă îşi lu toporul şi ferestr ul şi merse înă ă p dure. T ie ultimele be e şi le b tu înă ă ţ ă cuie. Ieşi o scar bun , aşa cum îşiă ă închipuise el. Îi pl cea lui Nicolaiă Arsenievici aceast scar . Se aşez peă ă ă ea. Scoase o igar şi o aprinse. Fumaţ ă acum şi era liniştit. Avea cea mai lungă scar din lume!ăSe mai uit la ea, o mai lovi de câtevaă ori cu piciorul şi o m sur pe toat cuă ă ă şchioapa. Era cea mai lung scar , f r -ă ă ă ăndoial ! Se aplec , o prinse cu mâinileă ă

95

şi încerc s o ridice. Dar nu reuşi. Cumă ă s-o ridice? – gândi Nicolai Arsenievici. Nu se gândise. Va chema, se vede, un elicopter, atunci când vine să stropeasc viile. O va ridica el. O vaă ag a cu sârm de elicopter şi o vaăţ ă ridica. Dar parc nu asta i se p rea luiă ă Nicolai Arsenievici cel mai important. Important era c el, Nicolai Arsenievici,ă avea acum cea mai lung scar dină ă lume. Se mai uit la ea. O mai lovi cuă piciorul. O mai m sur o dat şi o l să ă ă ă ă acolo.

27Nicolai Arsenievici ducea o via liniştitţă ă de om care şi-a v zut în sfârşit dorin aă ţ vie ii sale împlinit . Era printre pu inii,ţ ă ţ desigur, şi el ştia asta. Dormea bine şi mânca bine, şi putea s -şi viziteze, deă câte ori voia, scara din p dure. Nimeniă nu ştia de secretul s u, aşa încât eraă aproape greu de în eles pentru cineţ f cuse Nicolai Arsenievici aceast scar .ă ă ă Pentru c nimeni nu avu s -l invidiezeă ă niciodat pe Nicolai Arsenievici pentruă lucrarea sa nemaiîntâlnit . Dar nici el nuă sim i niciodat nevoia s seţ ă ă dest inuiasc vreunuia dintre s teni. Înă ă ă inima sa, Nicolai Arsenievici era omul cel mai invidiat, pentru c numai el aveaă aceast cea mai lung scar din lume.ă ă ăSaşa abandon şi el în curând urm ririleă ă

96

sale din p dure. Nu-L întâlni nicidecumă pe Dumnezeu. Era îns un sentimentă pl cut s ştii c El se afl acolo. Şi c deă ă ă ă ă fiecare dat când te împiedicai de scaraă aceea uriaş î i venea în minte gândulă ţ c Dumnezeu nu a plecat înc şi înc seă ă ă mai putea s -L întâlneşti într-una dină zile, s -L surprinzi taman în clipa când oă ridic şi se preg teşte s se urce în cer.ă ă ă Saşa se gândise c poate îi pl cea aici şiă ă de aceea nu vrea s plece pentru că ă este var şi este cald, şi poate să ă doarm în p dure. Dar la iarn va trebuiă ă ă s plece numaidecât pentru c nu maiă ă poate sta s doarm în copaci, pentruă ă c nu au frunze şi se vede şi nici pe josă nu poate s doarm în z pad . E frig şiă ă ă ă El nu este nici iepure şi nici vulpe ca să aib blan şi ar înghe a. Saşa ştia asta,ă ă ţ pentru c oricine se culc beat înă ă z pad înghea şi moare. A auzit-o deă ă ţă mai multe ori. Dar pân la iarn mai eraă ă atâta vreme.Pentru c ziua de 22 aprilie era tot maiă aproape, Saşa avea emo ii tot timpul.ţ Ziua de 22 aprilie era ziua lui Vladimir Ilici. Anume în aceast zi, cu mul i ani înă ţ urm , Saşa nu ştia exact când, s-aă n scut Vladimir Ilici. Dar ziua aceastaă era aşteptat de Saşa pentru c înă ă aceast zi va fi f cut pionier. Saşa aveaă ă emo ii, mai ales pentru c presim ea cţ ă ţ ă nu va ajunge pionier niciodat , aşa cumă

97

a fost amenin at de Nadejda Petrovna.ţ Nu vei ajunge niciodat pionier, spuneaă Nadejda Petrovna, to i copiii vor fiţ pionieri, dar tu cred c n-o s mai fiiă ă pionier niciodat ! O s - i creasc barbă ă ţ ă ă şi tot n-o s fii pionier! Şi când au fostă primi i în pionieri primii elevi din clas ,ţ ă Saşa nu a fost primit, pentru c nuă înv a bine. A doua oar pentru c aăţ ă ă desenat porc rii. Porc riile acelea cuă ă omul cu muşchi pe care l-a ascuns în banc . Şi de aceast dat Saşa se temeaă ă ă s nu mai fac ceva s nu-l primeasc înă ă ă ă pionieri. Saşa nu desena nimic şi aproape c nici nu vorbea, de fric s nuă ă ă spun vreo prostie şi s -l aud cinevaă ă ă s -l pârasc . Saşa umbla în fiecare zi laă ă şcoal şi nu fugea de la lec ii. Scria totă ţ ce i se d dea şi înv a poezii. Nu maiă ăţ umbla în p dure dup scar , nu seă ă ă îmbulzea la autobuz şi nu striga la hopuri. Diminea a se sp la pe fa . Aţ ă ţă f cut şi un ar t tor pe care i l-a dus luiă ă ă Nadejda Petrovna. Era ner bd tor să ă ă vin odat ziua aceea. Saşa era atât deă ă îngrijorat încât se temea s nu moară ă pân atunci şi s nu ajung . I se p reaă ă ă ă c autobuzul se r stoarn . Ar fi preferată ă ă s se duc pe jos pân la şcoal , s nuă ă ă ă ă se r stoarne autobuzul şi s moar . Seă ă ă temea de întuneric şi de ploaie, de vânturile mari şi de animale. Se temea chiar şi c cineva ar putea s -l omoareă ă

98

pur şi simplu sau s -l fure, s -l ină ă ţ ă undeva ascuns pân dup aceast zi şiă ă ă s -i dea drumul când nu va mai fi nici oă nevoie, c ci nu se va mai putea faceă nimic. Dar dac toate acestea nu se voră întâmpla, Saşa va ajunge pionier. Aceasta era cu adev rat liniştitor. Saşaă îşi închipuia c aşa este fericirea.ăDe diminea pân seara, Saşa seţă ă gândea ce va face când va ajunge pionier. Va fi, cu siguran , mai bun şi îiţă va ajuta pe b trâni, va purta cravat şiă ă va p rea mai mare. Va fi serios şi-şi vaă piept na p rul într-o parte, ca şiă ă pionierii-partizani pe care îi vedea zilnic pe panoul din holul şcolii. Se va sp laă bine cu s pun şi-şi va piept na p rul înă ă ă partea dreapt . Va uda pieptenele şi-lă va aranja frumos, acolo în vârful capului, unde nu se aşaz nicicum. Nuă şi-l va piept na în partea stângă ă niciodat . Nici m car ca s vad cum i-ă ă ă ăar sta. De fapt, nimeni din pionierii pe care i-a v zut nu purtau p rul piept nată ă ă în partea stâng . Nu era bine. Numaiă Hitler se piept na pe partea stâng .ă ăA v zut-o pe Sonia cum a intrat înă şcoal . Mai întâi şi-a ras picioarele deă r z toare, pe urm şi le-a cur at cu ună ă ă ăţ b . Avea sandale albe şi ciorapi pânăţ ă sub genunchi, şi inea umbrela deschisţ ă când se cur a. S-a poticnit o dat şi s-aăţ ă prins cu mâna de r z toare şi a lovit cuă ă

99

umbrela o alt fat care se cur a. S-auă ă ăţ uitat una la alta pe urm s-au aplecat şiă se cur au mai departe. Era o ploaieăţ foarte m runt .ă ăTo i copiii st teau la rând la r z toare şiţ ă ă ă se împingeau unul pe altul s seă gr beasc . Saşa s-a cur at mai înainteă ă ăţ şi a intrat în şcoal şi aştepta. Când aă ajuns în dreptul elevului de serviciu, Sonia a ridicat talpa s o controleze.ă Talpa era curat şi Sonia a intrat,ă dându-i elevului de serviciu un bobârnac peste nas. Saşa a v zut c acolo undeă ă aveau sandalele g uri ciorapii erau uziă şi p ta i.ă ţAu început s înfloreasc copacii.ă ă Deasupra casei erau câ iva vişini şi unţ m r. Aveau flori albe şi roz, iar deă departe p reau c ă ă sânt nişte flori mari crescute peste noapte. De parc ună uriaş le-ar fi înfipt cu degetele lui mari în iarb şi a plecat. Dar nu se puteaă crede prea mult în uriaş. Acesta era doar un gând frumos. Pentru c atunciă când te apropiai de florile acelea mari care-au crescut în iarb , î i d deaiă ţ ă seama c erau numai nişte copaci. Nişteă simpli copaci care înfloriser . F r -ă ă ăndoial c erau frumoşi. Dar nu erauă ă atât de frumoşi cum ar fi fost dac erauă flori. Nişte flori mari pe care le-a s dită cu degetele sale uriaşul şi a plecat.

100

28S ri din pat. De acum încolo trebuia să ă se trezeasc repede, s nu mai stea subă ă plapum . S ri şi-şi trase repedeă ă pantalonii. Îşi c ut sub pat ciorapii, dară ă nu-i g si. Îi c ut în bocanci. Pân laă ă ă ă urm , când îşi mai reveni pu in şiă ţ sim urile i se deşteptar , a v zut c aţ ă ă ă dormit în ciorapi. Dormi cu ei ca de obicei. Ar fi vrut s şi-i scoat , aşa cumă ă se cuvine unui viitor pionier, s -şiă scoat ciorapii înainte de culcare, dar aă uitat. Era prea târziu, trebuia s plece.ă Cu degetele amor ite de somn îşi traseţ bocancii şi trecu în fa a oglinzii, unde îşiţ aranj p rul. Şi-l piept n pe dreapta,ă ă ă ă aşa cum se cuvine unui pionier. Pe urmă îşi trase c maşa şi-şi lu ghiozdanul.ă ă Ceasul cel roşu cu t lpi de fier ca oă sanie avea acul cel scurt la opt şi acul cel lung la nou . Acul cel mic, sub ire şiă ţ galben, st tea la şapte, ca întotdeauna,ă şi Saşa nu-şi putea aduce aminte dacă sunase sau nu. Ghiozdanul i se hurduca în spate şi Saşa îl lu într-o mân ,ă ă alergând cât putea el de repede. În fa aţ gardului care împrejmuia tab ra nu seă vedea nimeni. Nu mai era nimeni acolo. Saşa c ut pe jos şi g si urmaă ă ă proasp t a autobuzului pe care oă ă netezi cu piciorul. I se p rea c maiă ă simte înc un miros de benzin şi deă ă c ldur , şi şi-i închipui pe Vanea şi peă ă

101

Mikea cum îşi scot moriştile afar peă geam şi fluier . Ce va spune Nadejdaă Petrovna? Va striga la el şi îi va spune s se fac v car şi c ru aş. C esteă ă ă ă ţ ă p duchios şi c mai bine s-ar sp la. Că ă ă ă ar fi fost mai bine s nu se nasc şi ar fiă ă fost mai bine... Îşi puse ghiozdanul în spate şi merse încet, cu capul plecat, pân la cap tul satului. Cred c Nadejdaă ă ă Petrovna avea dreptate s -i spun aşa.ă ă Mai bine nu s-ar fi n scut s scapeă ă autobuzul de dou ori în aceeaşiă s pt mân ! Dar poate avea s -l maiă ă ă ă scape şi mâine, cine ştie? Se opri şi o lu înapoi spre cas . Îi p rea r u c s-aă ă ă ă ă n scut aşa de departe de şcoal . Aşa deă ă departe de toate. Au început s se audă ă por ile deschiţ zându-se şi, de dup ele,ă mânate de cineva, ieşeau în drum vacile. Saşa nu în elegea niciodat de ceţ ă atunci când ies în drum, taman atunci vacile încep s se balege. De ce nu seă b legau în grajd toat noaptea, dar seă ă b legau taman atunci diminea a, dreptă ţ în mijlocul drumului, de parc s-ar fi pusă la cale s murd reasc drumul? Saşa seă ă ă uita la ele şi le vedea aburul care le iese din n ri. Acelaşi abur le ieşea şi dină baleg şi de peste tot, Saşa când seă uit , v zu acelaşi abur, cum se ridică ă ă din livad şi de pe şes. Pe lâng el aă ă trecut baba Vera cu o vac mare,ă t rcat , cu burduhan şi vi eluş mic. Auă ă ţ

102

zis: bun diminea a, bun diminea a.ă ţ ă ţ Vi eluşul cel mic s-a oprit şi s-a uitatţ speriat la Saşa, pe urm a fugit după ă vac şi dup baba Vera. Îi era pu in frigă ă ţ numai în c maş şi-şi b g mâinile înă ă ă ă buzunar. În aceeaşi clip , parc specială ă pentru el, de dup livad ieşi soarele. Îşiă ă întoarse capul şi se mai uit o dat laă ă baba Vera. Poate c era mai bine s seă ă fac v car? Are dreptate Nadejdaă ă Petrovna. Hai acas .ă- Mai bine niciodat decât acum!ă- Mai bine nici acum decât niciodat !ă- Mai bine ne-ar c lca tractoarele dină Kazahstan, s fac din noi pâine şi sare!ă ă- Pentru oamenii s raci din lumea-ăntreag !ă- S m nânce copiii şi b trânii!ă ă ă- S fie mul umi i.ă ţ ţ- S fie veseli.ă- S zâmbeasc ca o raz de soareă ă ă printre nori.- Mai bine am fi mers în Kazahstan.- Sub soarele torid, s mergem cuă tractorul.- S ne lumineze calea cu lanterna.ă- S tragem brazde late în jurul lanuluiă în fl c ri.ă ă- S fim mai veseli decât albinele.ă- Ca nişte hârciogaşi! S ap rem deă ă peste tot, din g uri, holdele patriei s leă ă salv m!ă- S umplem podurile cu gr un e!ă ă ţ

103

- Ambarele!- Pivni a şi dul pioarele!ţ ă- Hudi ele!ţ- Satele şi or şelele!ă- Raioanele!- S nu ne par r u!ă ă ă- C am murit degeaba!ă- Nu!- Niciodat !ăÎşi v zu ara din autobuz. Era frumoas ,ă ţ ă dar trist . Era frumoas pentru c aveaă ă ă copaci frumoşi care înfloriser înă s pt mâna aceea peste tot şi deă ă departe sem nau cu nişte flori mari, peă care peste noapte le sem na un uriaş şiă pentru c avea iarb verde şi iazul până ă ă la care ajungea scara lui Dumnezeu. Şi era trist pentru c în aceast zi luiă ă ă Saşa i se p ru c a crescut dintr-o dată ă ă foarte mare şi c poate în elege şi faceă ţ tot despre ce întotdeauna i se spunea c nu poate s în eleag şi nu poate să ă ţ ă ă fac . I se p ru c a crescut dintr-o dată ă ă ă atât de mare încât n-ar mai fi putut înv a nimic niciodat , pentru c totul îiăţ ă ă era cunoscut şi-i p ru r u c înv aseă ă ă ăţ totul atât de repede şi c s-ar putea caă via a de acum încolo s i se parţ ă ă plictisitoare, pentru c toat lumeaă ă înva abia atunci când creşte mare deţă tot, iar el era atât de mic. Dar, pe de alt parte, aceasta era şi-un fel deă bucurie, pentru c Saşa şi-a dorită

104

dintotdeauna s ştie tot şi s crească ă ă mare cât se poate de repede şi acum îşi vedea dorin a aceasta împlinit . Eraţ ă bucuria c aflase, în sfârşit, totul, dar şiă p rerea de r u c mai departe via a ară ă ă ţ putea s devin plictisitoare, c ci poateă ă ă gândul acesta de a creşte mare şi de a înv a totul s-ar mai fi cuib rit vreodatăţ ă ă în inima lui şi-atunci nu l-ar mai fi putut împlini. Bucuria aceasta şi p rerea deă r u se întâlneau undeva în pieptul luiă Saşa şi împreun f ceau ca ara s pară ă ţ ă ă şi trist şi frumoas . Bucuria f cea araă ă ă ţ lui Saşa frumoas iar p rerea de r u oă ă ă f cea trist . Prin fa a geamului alergauă ă ţ stâlpii şi copacii de pe marginea drumului iar mai încolo se vedeau, plecând, iazul şi p durile de pe deal,ă care p şeau încet de tot din urmaă stâlpilor şi copacilor de lâng drum,ă care alergau. P reau c pleac undevaă ă ă departe, unde şi-au propus s ajungă ă copacii şi stâlpii de pe marginea drumului, mai repede, şi dealurile din dep rtare, p durile şi iazul, mai încet.ă ă De parc cei dintâi ar fi fost tineri şiă gr bi i şi ar fi alergat, iar cei din urmă ţ ă ar fi fost mari şi obosi i, şi ar fi p şit dinţ ă urma lor. Saşa se întreba dac se voră întâlni cu to ii acolo unde şi-au propusţ s ajung , acolo unde, probabil, este ună ă deal sau o vie, sau un lan mare de p puşoi, care nu se mai v d din geamă ă

105

de unde este Saşa şi unde ele se pot opri s se odihneasc . Şi dac ele s-ară ă ă întâlni acolo, sau nu s-ar întâlni, iar copacii de lâng drum şi stâlpii careă alearg ar fi gr bi i şi tineri, iară ă ţ dealurile, iazul şi p durile din dep rtareă ă ar fi b trâni şi ar veni încet, atunci Saşaă s-a gândit c el este un copac sau ună stâlp de lâng drum, iar baba Vera şiă Babuşca, aşa cum o poreclesc to i copiiiţ pe Paraskovia Fomovna de la a treia “E”, sânt nişte dealuri mari, care se v dă sub p durile din dep rtare. Ele mergă ă încet şi gâfâie, parc le vede. Dar cineă ştie, poate c vor ajunge, totuşi? Poateă c acolo, undeva, unde poate-i un deal,ă o vie sau un lan mare de p puşoi, vaă trebui s se opreasc , s stea s leă ă ă ă aştepte? Poate c se vor întâlni, cineă ştie?

29Timpul care trecuse le ocolise via a, c ciţ ă ei erau în untrul vie ii, ca într-o cutieă ţ puternic şi nev zut , care nu seă ă ă deschide niciodat . Soarele şi cerulă înc puse în aceast cutie şi-un vântă ă uşor, care nu înceta s bat , agitândă ă poalele sub iri ale rochi ei şi p rul luiţ ţ ă rar, cafeniu, în care mânu ele ei îşiţ f cuser cuib. Câmpul care se întindeaă ă pretutindeni p stra aceleaşi culoriă galbene şi portocalii, încât era de

106

în eles c nici pe el timpul nu-l atingeaţ ă în nici un fel şi florile lui r mâneauă proaspete de diminea pân seara. Niciţă ă un animal şi nici o gâz nu se vedea,ă nici nu se auzea, pe tot întinsul acelui câmp, încât ei, dac ar fi putut s -şi deaă ă seama, ar fi în eles c ţ ă sânt singurii locuitori ai vie ii lor.ţ- Ce facem cu cocoşul?, întreb Vladimiră Ilici, r sucindu-şi musta a mic , roşcat .ă ţ ă ă- Mergem în Polonia la colib .ă- S -l ducem în Polonia?ă- În colib , nu va da nimeni peste el.ă- M tem, sincer s fiu, Felixă ă Edmundovici. M tem eu de Polonia lor.ă Nu prea am încredere.- S fie oare mai bine lâng Volga? Oă ă vizuin mic , ceva?ă ă- Mai bine s -l împ iem pân acolo, să ă ă ă fie ca un exponat de muzeu. O specie rar , le spunem, singurul exemplar. Iară acolo îl facem la loc, vedem noi cum facem.- Vre i s spune i c îl penim pe uscat,ţ ă ţ ă pan cu pan , şi le lipim pe un cocoş deă ă plastilin ? Iar carnea o d m de-o parteă ă şi o p str m pân ajungem în Polonia?ă ă ă Iar acolo scoatem carnea, lipim penele la loc şi avem cocoşul nostru dintotdeauna?!- Întocmai, Edmundovici! Ce-i drept, ideea cu plastilina nu mi-a venit în cap. Dar bine că sântem împreun şi ne ajut m unul peă ă

107

cel lalt.ă- Eu asta am spus-o doar aşa, prin deduc ie. Dar ţ sânt sigur c ea a existată undeva adânc în subconştientul dumneavoastr .ă- Cine ea?, întreb Vladimir Ilici speriat.ă- Ea, plastilina din care s facem cocoşul.ă- Cu toate c nu ă sânt un materialist vulgar, trebuie s recunosc, Felixă Edmundovici, c plastilina aceasta ar fiă putut exista, într-adev r, undeva înă adâncurile subconştientului de care vorbi i, atât de mult mi s-a ataşat deţ peniten .ţă- Vreau s m refer în continuare şi laă ă celelalte câteva probleme majore, nu pu ine, Vladimir Ilici, şi dumneavoastrţ ă şti i asta, care fr mânt în aceastţ ă ă ă perioad dificil din istoria noastră ă ă întreg proletariatul, s m refer mai peă ă larg.- Ceea ce spune i dumneavoastr aiciţ ă este într-adev r mişc tor. Oameni caă ă dumneavoastr ar trebui s conducă ă ă popoare!- Ca s le îndrume pe drumul cel bun,ă ştiu.- Da, şi s le spun ce este bine şi ceă ă este r u în aceast lume!ă ă- Dar plastilina din subconştientul dumnea-voastr ne poate servi mult, Vladimiră Ilici.- Ce-i de f cut atunci, Felixă

108

Edmundovici?- S ac ion m, Vladimir Ilici, cu cât maiă ţ ă repede cu atât mai bine.- Dar mai concret, Felix Edmundovici, mai concret. Dubiile, aluziile şi neclarit ile, atât cât şi vorbele neduseăţ la cap t, au b gat omenirea în rahat!ă ă Asta i-o spun eu, dintr-o teorie de-aţ mea mai nou , inventat nu demult,ă ă Felix Edmundovici!- Cocoşul, dac îi smulgem penele peă uscat, şi penele, toate ca una, le lipim pe plastilina care, în subconştientul dumneavoastr , dup cum chiară ă dumneavoastr v-a i referit, exist ,ă ţ ă putem ob ine, ca urmare a acestuiţ transfer de pene de pe cocoşul viu pe cocoşul de plastilin din subconştientulă dumneavoastr , cum am zis, înc ună ă cocoş, dac nu identic, cel pu ină ţ asem n tor.ă ă- Este o idee, Felix Edmundovici!- Pe lâng asta, conform principiuluiă extragi una pui alta r mâne ceea ce aiă extras, ne alegem cu dou , sau chiară trei kg, dac l s m şi ma ele, de carneă ă ă ţ de cocoş perfect comestibil !ă- Da. Şi pe care noi o putem mânca, nu-i aşa?- Noi amândoi, pân nu vineă proletariatul!- Şi lor le ar t m cocoşul deă ă subconştient?!

109

- Vom spune c , iat , cocoşul este, elă ă st acolo, nu v face i nici o grij şi c ,ă ă ţ ă ă dac dori i, îl putem t ia oricând, dar deă ţ ă ce s ne gr bim atâta?ă ă- O! Edmundovici! Nu prea am încredere!Amurgea. În p dure se f cuse aproapeă ă întuneric şi numai cerul p rea s se fiă ă p strat luminos, ici şi colo, printreă crengile copacilor. Vladimir Ilici explica ceva şi ar ta cu mâna, iar mâna stângă ă şi-o inea în buzunarul de la pantaloni,ţ ca de obicei. De altfel, aşa a şi r mas elă în toate tablourile de mai târziu, cu o mân în buzunar, iar cu alta în aer,ă explicând, probabil, ceva foarte greu de în eles. De data aceasta îns , Vladimirţ ă Ilici scoase mâna stâng din buzunarulă stâng şi o b g în buzunarul drept,ă ă încercând s scoat ceva cu degetele,ă ă pentru c mâna dreapt îi era ocupată ă ă în discu ie. Dup ce îşi întoarseţ ă buzunarul pe dos, sco ându-l afar ,ţ ă Vladimir Ilici scoase în degete zece ruble mototolite. Gesticulând în continuare, fa a i se lumin dintr-o datţ ă ă şi zise:- Edmundâci, dar ce mai face Nadea?, am uitat s -ntreb.ă- E bine, ca de obicei, Vladimir Ilici. Şi vă transmite salut ri.ă- Am în eles c are în grij nişte copiiţ ă ă s raci, e adev rat?ă ă- Da. I-a g sit pe strad , în timp ceă ă

110

mureau de foame, şi i-a salvat. Zice că sânt nişte copii foarte inteligen i şi ţ sânt dornici s afle cât mai multe despreă Revolu ie şi despre dumneavoastr ,ţ ă Vladimir Ilici.- Malade Nadiuşa! Nu se dezminte! Şi?ţ Le-a povestit ceva despre mine?- Toat ziua numai asta şi face, încâtă s racii copii umbl cu degetele în urechiă ă prin cas ! Glumesc, Vladimir Ilici, bineă face Nadenica, aşa şi trebuie!- Aceşti copii, Edmundâci, vreau s ştii,ă sânt noua genera ie! E ceea de ce avemţ nevoie, Edmundâci, sânt cei care vor duce mai departe idealul m re al Revolu iei!ă ţ ţ Sânt genera ia de mâine, ei ţ sânt chiar noi în viitor! Dar nu aşa oareşcum, nu! Ci modela i de experien a necesar peţ ţ ă care numai timpul este în stare s ne-oă dea! Şi pe care noi cu tine n-o avem! Uite-aşa, drag Edmună dâci!- Ar trebui s investim mai mult în ei...ă- Tocmai de aceea Nadiuşa face bine ce face! Instinctul matern, Edmundâci, instinctul matern! Ce ştim noi, b rba ii,ă ţ despre asta, Edmundâci? Nu ştim nimic!- Natura-Mam ! Vladimir Ilici, ea le ştie peă toate!- Rahatu-Mamei! Drag Edmună dâci, lipsa de perseveren ! Neglijen a! Şi alteţă ţ asemenea boale ale poporului rus! Iată ce- i voi spune eu ie, Edmunţ ţ dâci!- Vre i s spune i c noi ţ ă ţ ă sântem singurii

111

vinova i?ţ- Întocmai!- Nu Natura-Mam ?ă- Noi Edmundâci! Numai noi!- Şi-atunci?- Numai ea, Nadenica, ştie adev rul!ă- Ştie, da!- Numai şi numai ea, Cleopatra noastr !ă Uite ce, Edmundâci, când eşti în Petersburg, transmite, te rog, Nadiuşei aceasta şi pup-o fierbinte din partea mea. Spune-i c Valodenica al ei esteă viu şi nev t mat, şi lucreaz cu şi maiă ă ă mare înfl c rare pentru cauzaă ă Revolu iei. Spune-i c Revolu ia va veni!ţ ă ţ Num rul admiratorilor mei creşte pe ziă ce trece. Spune-i, Edmundâci, şi transmite-i asta din partea mea...Vladimir Ilici întinse în sfârşit cele zece ruble, care asudaser , între timp,ă îndreptându-le mai întâi, ca s le deaă mai mult prestan .ă ţă- Pentru copii, s -i spui, Edmună dâci!Vladimir Ilici t cu o clip şi ochii i seă ă umezir .ă- Din partea unui revolu ionar, aşa s -i spui!ţ ăPe drumul de lâng p dure se auzi ună ă bârnâit de tractor. Dup ce s-au convinsă c nu li s-a p rut şi c tractorul într-ă ă ăadev r se apropie, cei doi s-au suit înă copaci şi s-au ascuns.

30

112

Timpul trecea încet dar repede. Aşa sim ea Saşa c trece timpul. Când seţ ă gândea la ziua de 22 aprilie, timpul parc trecea încet. Dar când se gândeaă la altceva, timpul trecea repede. Aşa se întâmpla întotdeauna când aştepta Saşa ceva. Niciodat nu trecea timpulă repede. Iar când nu aştepta nimic, timpul trecea repede de tot, încât lui Saşa i se f cea ciud pe timp. Cu toateă ă c ştia el c timpul nu are nici o vin .ă ă ă Dar Saşa se mai gândea c s-ar putea să ă fie dou feluri de timp, unul care să ă treac repede şi unul care trece încet. Şiă timpul care trece încet era vinovat că trece prea încet. Dar numai timpul acesta era vinovat, cel lalt nu eraă vinovat deloc. Lui Saşa nu-i pl cea că ă timpul cel încet se nimerea tocmai atunci când aştepta el ceva. Parc -iă f cea în ciud . Iar când nu aşteptaă ă nimic, parc niciodat nu se nimereaă ă timpul cel încet. Tot aşa era şi fumul, atunci când st tea lâng foc,ă ă întotdeauna venea înspre el. Şi când se ducea în partea cealalt , unde nu eraă fum, fumul venea iar şi înspre el. Deă parc vroia s -i fac în ciud lui Saşa.ă ă ă ă Aşa era şi cu timpul. Când aştepta ceva foarte tare, timpul trecea încet. Când nu aştepta nimic, timpul trecea repede. Încât Saşa când aştepta ceva îşi b ga înă cap s nu mai aştepte, ca s am gească ă ă ă

113

timpul cel încet s -l lase s vin peă ă ă timpul cel repede. Dar nu reuşea niciodat . Pentru c chiar dac -şi b gaă ă ă ă el în cap c nu mai aşteapt , totunaă ă aştepta. Iar timpul sim ea asta.ţNici nu vroia s se mai duc acas . Ar fiă ă ă fost mai bine s se plimbe prin livad .ă ă S treac râpa şi dup stuf riş să ă ă ă ă g seasc un loc sub un copac şi s steaă ă ă acolo. Ar fi stat acolo pân la amiaz şiă ă s-ar fi gândit. Dac voia, ar fi putut să ă mearg prin p dure. Sau s se duc peă ă ă ă dealuri, iar la amiaz s coboare şi s seă ă ă duc acas . Nimeni nici n-ar fi ştiut că ă ă n-a fost la şcoal . C ci nu şi-ar fi dată ă seama. Ar fi aruncat ghiozdanul şi şi-ar fi scos hainele. Se duse totuşi acas . Eraă de-ajuns c nu s-a dus la şcoal , n-ar fiă ă putut s şi mai mint . M car ceva bună ă ă s fac şi el în via a lui, s se ducă ă ţ ă ă acas şi s recunoasc .ă ă ăDar se gândi, totuşi, s se mai plimbeă prin livad . G si o scândur şi o b g înă ă ă ă ă ghiozdan. Îşi va face o morişc mare peă care o va scoate afar pe geam. S-aă gândit c poate s fac o morişc foarteă ă ă ă mare. Dintr-o scândur mare-mare? Şiă s o prind cu sârm de autobuz. Cândă ă ă va porni autobuzul, morişca se va învârti şi ei se vor ridica de la p mânt,ă şi vor zbura pe sus. Dar s nu spun laă ă nimeni c el a legat morişca de autobuz.ă

114

31Gurskii Victor.Reazanova Angela.Grigorenko Vladimir.Ciornaia Inga.Bohan ov Roma.ţVakulovskii Alexandr…S te îmbraci frumos Vakulovskii, s nuă ă vii cu c maşa asta r p noas , c nu teă ă ă ă ă primesc! Bohan ov, şi tu la fel maiţ spune-i lui mam -ta s - i mai speleă ă ţ pantalonii, nu vezi c str lucesc? Po i să ă ţ ă razi rap nul cu cu itul de pe ei! Nici nuă ţ ştiu ce pionieri o s mai fi i şi voi! S teă ţ ă tunzi, Vakulovskii, s nu mai vii cuă floaca asta! Of, c tare m-am s turat deă ă r p noşi! Chiar nu v v d mameleă ă ă ă voastre când pleca i de acas ? Dar credţ ă c şi acas tot într-un rap n tr i i, cuă ă ă ă ţ porcii la gr mad ! ă ăCapetele erau plecate. Sprijini i cu fundul deţ speteaza scaunului r mâneau s stea înă ă picioare, n-aveau curaj s se uite laă Nadejda Petrovna. Pe unele b nci ap ruă ă o fâşie de lumin , care venea printreă perdeaua din fereastr . Bohan ov seă ţ sc rpina dup ureche, ca atunci când nuă ă ştie lec ia, şi se ştergea la nas. Se auzeaţ cum scâr ie scaunele şi Inga, care seţă juca cu pixul, îl sc p pe jos. Dar ceă ă erau aceste cuvinte de ocar , pe care le-ăau mai auzit de-atâtea ori, pe lângă bucuria de a se auzi citi i în listaţ

115

candida ilor la pionierie? Ar fi suportatţ s ia şi b taie. ă ă- Vakulovskii, uite c ai ajuns şi tuă pionier, înva şi tu o poezie, una mic ,ţă ă pentru mintea ta. M car atâta lucru să ă faci şi tu. S ar i c meri i. C n-ai preaă ăţ ă ţ ă dat dovad în ultima vreme. M car peă ă aceea: “Da, a fost copil şi Lenin, da a fost şi el şcolar...”, c-o ştie toat lumea.ă Am zis s te scriu şi pe tine acolo, să ă scap odat .ăNici n-ar fi vrut s mai stea la şcoal . Nuă ă auzea nimic din ceea ce spunea Nadejda Petrovna. Nu mai putea s scrie, st teaă ă şi se gândea. Timpul parc ar fi începută s treac şi mai greu. Parc în timpulă ă ă încet, în care nimerise ultima vreme, s-ar fi strecurat un timp şi mai încet, aşa încât timpul cel încet de înainte s pară ă repede de tot. Abia a r bdat s treac oă ă ă lec ie. Dar mai era înc şi matematica,ţ ă la care nu putea s stea şi s nu scrie.ă ă C ci trebuia m car s copie de pe tabl .ă ă ă ă S-a s turat de cifrele lor! Era atât deă ner bd tor s ias afar . S se ducă ă ă ă ă ă ă aiurea, s se bucure. S nu spun laă ă ă nimeni c l-au citit şi pe el. Dar s seă ă afle din alt parte. Şi to i s ştie c Saşaă ţ ă ă va fi pionier. S se uite la el şi s -lă ă întrebe: “Ce, Saşa, am auzit c teă primesc în pionieri?” Şi el s nu maiă poat de bucurie. S stea serios şi s nuă ă ă dea pe fa .ţă

116

Dar nu f cu nimic din toate acestea. Niciă nu l-a întrebat nimeni nimic. S-a dus dup şcoal şi s-a aşezat jos, pe oă ă c r mid . A scos din ghiozdan scânduraă ă ă şi un cu it. S-a pus s -şi termineţ ă morişca. Pân venea autobuzul, maiă erau dou ore. Surcelele s reau în jurulă ă lui Saşa şi pe pantaloni. Era în jurul lui alb, de parc s-ar fi scuturat un cireş. Oă pat roşie se prelinse pe morişc şi Saşaă ă o ciopli s r mân alb la loc.ă ă ă ăA hot rât s nu mai scoat morişca peă ă ă fereastr . Suit în autobuz, scoase dină ghiozdan cartea şi începu s înve e.ă ţ Cartea i se mişca pe genunchi şi de câteva ori chiar s-a închis. Saşa mişca din buze şi se inea cu o mân deţ ă tâmpl . Din când în când închidea şiă ochii:Vin acas în aprilăMii de rânduniciÎn april, în aprilS-a n scut Ilici...ăCâmpul de parc ar fi înflorit din nou.ă Galbenul şi portocaliul p rea c seă ă aprinse şi mai mult. Cerul era albastru şi, dac te uitai mai mult, vedeai c seă ă mişc încet de tot, ca o cârp curat ,ă ă ă pus la uscat. Pe aceast cârp pleca ună ă ă desen, un desen atât de mic pentru o cârp atât de mare, pe care doar ei n-ară fi putut s -l vad . Poate, dac l-ar fiă ă ă v zut, ea l-ar fi îndr git. L-ar fi decupată ă

117

şi l-ar fi lipit pe o hârtie. Ar fi l sat oă gaur în cer, care s îi aştepte pân seă ă ă întorc. Îns desenul acesta va r mâneă ă nev zut pentru ei, c ci, iat , el seă ă ă decupeaz singur cu încetul, f r s laseă ă ă ă nici o gaur cu nici o buc ic de um ră ăţ ă ă sau de panam , sau m car jum tate deă ă ă sandà, aşa cum ea, dac l-ar fi t iat cuă ă mâna, ei n-ar fi putut s nu le lase.ă

32Îşi bandaj de cu sear degetul şi seă ă puse s mai repete poezia, ca s o ştieă ă bine de tot. Nimeni nu se aşteapt caă Saşa s spun aceast poezie, care eraă ă ă cântec. El l-a mai auzit şi la radio şi la televizor, şi ştie foarte bine cum se cânt . S-ar putea ca Saşa nici s nuă ă recite aceast poezie, ci s o cânte,ă ă pentru c ea este un cântec. Cândă Nadejda Petrovna va spune: “Hai, Saşa, spune şi tu poezia cu da a fost copil şi Lenin”, Saşa va spune: “nu, Nadejda Petrovna, dac se poate, eu s cânt ună ă cântec, pentru c poezia aceasta esteă prea uşoar ”. “Ce cântec ştii tu?”, ară întreba Nadejda Petrovna. “Cântecul despre ziua de naştere a lui Vladimir Ilici Lenin Ulianov”, ar spune Saşa. “Dar, stai pu in, Vakulovskii, ar spuneţ Nadejda Petrovna, tu nici m car n-aiă fost la şcoal când noi am înv at acestă ăţ cântec, spune mai bine poezia”. “Mai

118

bine spun şi poezia şi cântecul” ar zice Saşa. “Ei hai, Vakulovskii, ar zice Nadejda Petrovna, spune poezia şi zii şi cântecul”, dar în mintea ei s-ar gândi “n-are de unde s ştie Vakulovskii şiă cântecul, şi poezia”. Dar Saşa ar tuşi mai întâi, ar scoate mâinile din buzunar, şi ar privi înainte:

Vin a-ca-a-s în a-a-prilăMii de râ-â-â-ndu-niciÎn a-pril, în a-prilS-a n - -scut I-liciă ăTurn ap în lighean şi se sp l peă ă ă ă

cap. Se dezbr c pân la brâu şi seă ă ă sp l pe mâini şi pe gât. Bâjbâi cu ochiiă ă închişi prosopul şi se şterse. Nu se piept n , îşi scoase pantalonii şi r maseă ă ă în chilo i. Se desc l şi de ciorapi. Puseţ ă ţă ligheanul şi se b g şi cu picioarele. Seă ă aşez pe scaun, dar se ridic repede,ă ă c ci era ud şi-şi ud chilo ii. Lu s punulă ă ţ ă ă şi-şi s puni picioarele pân la genunchi.ă ă Le frec bine şi le şterse cu prosopul. Înă lighean r mase ceva alb, de parc ar fiă ă nins. Aşa ceva i se lipise şi lui Saşa de picioare. Când cobâl âi pu in cu degetulţ ţ apa, z pada se ferise la o parte şiă dedesubt v zu o ap cafenie şi sur .ă ă ă Saşa se gândi c vede rap nul de careă ă vorbeşte tot timpul Nadejda Petrovna şi vru s -l culeag cu mâna, s -l arunce.ă ă ă Dar ceea ce sem na atât de tare cuă z pada se împr ştia şi Saşa n-o puteaă ă

119

culege. Saşa vroia s cure e apa deă ţ rap n, ca şi cum Nadejda Petrovna ar fiă fost de fa , iar lui i s-ar fi f cut foarteţă ă ruşine. Cu toate c el ştia c Nadejdaă ă Petrovna nu are cum s vin s se uiteă ă ă în lighean. Îl împinse cu piciorul sub mas şi merse în vârful degetelor până ă la pat. Era curat şi-i miroseau mâinile a s pun. Se gândi cum se va piept naă ă mâine diminea şi cum se va îmbr ca înţă ă c maş . Îşi va lua ghiozdanul şi vaă ă merge la autobuz. Se va sui în autobuz. Se va aşeza pe scaun. Se va uita pe fereastr . Se va uita înainte. Se ridică ă din pat şi stinse lumina. Se b g iar înă ă pat. Mai repet o dat în minte poezia.ă ăSe trezi înainte ca s sune ceasul. Ieşiă repede din pat şi fugi la fereastr , să ă vad cât e de lumin şi dac nu cumvaă ă ă este înnourat. Se duse apoi şi se uit laă ceas. Mai era înc o or întreag până ă ă ă ar fi trebuit s se trezeasc . Îşi traseă ă totuşi pantalonii şi-şi lu şi ciorapii.ă Aprinse, ca de obicei, lumina. Se duse la oglind şi-şi închipui c spune poezia.ă ă Lipise mâinile de corp şi st tea drept.ă Se d du pu in pe partea stâng , ca să ţ ă ă nu i se vad degetul bandajat, c ci nu-iă ă pl cu. Ieşi descul în verand şi hotă ţ ă ărî s -şi pr jeasc singur ou le. Aprinseă ă ă ă aragazul, pe urm s ri în sandalele tateiă ă şi fugi dup cas . “Ce ai, Saşa, n-aiă ă stare s dormi? Uit -te şi tu cât eă ă

120

ceasul!” Când se întoarse, aragazul era stins şi mama cotrob ia somnoroasă ă prin verand . “Du-te, b iete şi te culc ,ă ă ă c te trezesc eu când trebuie, c doară ă nu eşti z lud”. Saşa intr în camer şiă ă ă se opri la oglind . Parc nu se uit laă ă ă p r. Într-o parte îi st tea ridicat şi nuă ă vroia nici cum s se aşeze. Scuip înă ă palme şi-l lipi cu putere de cap. Dar p rul se ridic înapoi. Ieşi afar şi-l udă ă ă ă cu ap rece, de-acolo de unde se spală ă tata şi de unde se spal şi el când eă cald. Îl piept n pe urm şi umbla prină ă ă cas inându-se cu mâinile de cap.ă ţ C ut un fes prin dulap şi şi-l puseă ă pentru c obosise s mai in mâinile.ă ă ţ ă Nici nu-şi d du seama când trecuseă timpul şi se auzi strigat de mama la mâncare. Arunc fesul şi se înc l .ă ă ţă Mânc repede şi se-ntoarse la oglind ,ă ă ca s termine odat cu p rul.ă ă ăAjunse primul la autobuz. Abia dup ceă aştept mai mult, începuser s vin şiă ă ă ă ceilal i. Se aşez mai în fa , ca s nu seţ ă ţă ă murd reasc şi tot drumul nu a vorbită ă cu nimeni. De asta se şi aşez în fa , caă ţă s vin vreo bab ca s se aşeze lângă ă ă ă ă el, s nu trebuiasc s vorbeasc cuă ă ă ă nimeni. St tu înghesuit lâng fereastră ă ă şi baba Galea când se aşez zise: “uiteă ce b ie el cuminte”. I-a mirosit aă ţ c ldur şi a lapte tot drumul şi, printreă ă celelalte gânduri, mai trebui s şi-oă

121

închipuie pe baba Galea cum mulge vaca înainte s vin la autobuz. Cu toate că ă ă vacile erau curate şi lui Saşa îi pl ceaă laptele, atunci când mirosea a lapte de la babe lui Saşa i se f cea grea . Nici n-ă ţăar fi b ut lapte muls de baba Galea. Seă gândi c are cravata în ghiozdan şi laă întoarcere va scoate capul pe fereastr ,ă iar cravata va fâlfâi. El şi-ar fi legat-o înc de acas , dar ştia c nu are voie şiă ă ă înc le-a mai zis şi Nadejda Petrovna să ă nu fie cravatele bo ite. Ce frumoasţ ă st tea ea, împ turit într-un caiet. Eă ă ă roşie şi neted . Pe şes cea a începu să ţ ă se ridice. Printre s lcii se vedea cum peă iaz se lungeşte auriu soarele. Îl v zu şiă pe Nichifor, care atunci când auzi autobuzul îşi întoarse capul, se uit , peă urm arunc undi a şi continu să ă ţ ă ă pescuiasc . Era atât de liniştit şi atâtă ă de frumoas ara lui. Livada de pruniă ţ care urm dup iaz, brigada deă ă tractoare, cel lalt iaz. Ferma de vaci deă de-asupra iazului, toate, de parc leă vedea prima oar . De parc s-ar fiă ă preg tit şi ele pentru a intra în rândurileă pionierilor. Soarele le lumina şi ele erau atât de frumoase. Saşa se gândi că poate pentru el. Au aflat de undeva c l-ăau citit şi pe dânsul în list , chiar dacă ă el n-a zis la nimeni, aşa cum s-a gândit atunci când şi-a auzit citit numele. Saşa se cutremur şi vru s plâng , c ci,ă ă ă ă

122

pentru o clip , el chiar sim i c totul eă ţ ă adev rat.ă

33Dup a patra lec ie i-au strâns pe to iă ţ ţ într-o clas .ă- To i octombreii, care vor fi f cu iţ ă ţ ast zi pionieri, s se duc în cabinetulă ă ă 22! Se s tur s aştepte cele patru ore,ă ă ă dar acum, când o auzi pe pioniervojată strigând, parc -ar fi vrut s mai fieă ă m car o or , c ci începu s -i tremureă ă ă ă picioarele şi parc i se f cu şi frig. Îşiă ă lu ghiozdanul şi ieşi din clas . Peă ă coridor alergau b ie ii din a patra “E” şiă ţ unul i-a tras un şut în fund celuilalt. L-a prins în col şi i-a mai dat vreo douţ ă palme peste cap, şi înc un şut. Dină cap tul coridorului se auzi un fluierat şiă se deschise o uş , care strig aşa:ă ă “Lozinskii, tu nu ştii cine fluier !? Iaă treci încoace, Lozinskii, puişor!” Pe urm se auzi Lozinskii, care strig : “a-a-ă ăa! a-a-a!”, ieşind de dup uş cu mâinileă ă la cap. Când se f cu linişte, Saşa eraă deja în cabinetul de biologie, în care erau tot felul de borcane, în care pluteau broaşte t iate, şoareci şiă şopârle. V zu şi fluturi, şi o mul ime deă ţ gândaci, înfip i cu acul în cap. Saşa nuţ mai fusese pân atunci în cabinetul deă biologie şi nu avea de unde s vad aşaă ă ceva. Mai erau şi al i octombrei, careţ

123

umblau prin clas şi ar tau cu degetul,ă ă şi râdeau. Saşa s-a oprit lâng o broască ă t iat , din care ieşeau ma ele. Broascaă ă ţ inea ochii închişi, parc era om şiţ ă

mâinile şi picioarele în l turi. Apucă ă borcanul s -l cobâl âie. “Bun ziua!”ă ţ ă Uşa se deschise şi în untru intr şefa deă ă studii cu un catalog sub ioar .ţ ă- Ia, toat lumea s se aliniezeă ă frumuşel! L sa i mort ciunile, hai! Nuă ţ ă v intereseaz pe voi! Ia, aliniereaă ă repejor! Trânti catalogul pe masa de lâng tablă ă şi ieşi afar . Uşa s-a deschis şi în untruă ă au intrat fete şi b ie i mai mari. “B i! Iaă ţ ă lua i labele! Repede alinierea! Ce,ţ Bohan ov, vrei vreo dou peste bot?”ţ ăB ie ii mai mari au ferit repede b ncileă ţ ă şi-au f cut loc s încap toat lumea.ă ă ă ă Uşa s-a deschis şi au intrat şefa de studii, Nadejda Petrovna, pioniervojata cu steagul şi înc dou fete. “Iaă ă deschide i voi o fereastr , c pute-aici”.ţ ă ă Un b iat mai mare s ri repede şiă ă deschise fereastra.- Ei, parc -aşa mai merge. Ia s vedemă ă dac au venit to i. To i au venit?ă ţ ţ- Da-a-a.- Ce da-a-a? Ia s vedem, cine n-a venit?ă Reazanova, este?- Da.- Grigorenko este?- Da-a.

124

- Ciornaia, Inga este? Unde eşti Inga?- Aici.- Bohan ov?ţ- Este.- Vakulovskii Alexandr, cine-i Alexandr?- Eu.- A, tu? Şi, s vedem, de la a treia “E”.ă Matveenko A-nas-tasia! Anastasia este? Nu-i Anastasia? Şi-atunci de ce spune iţ c ă sânte i to i?! A tţ ţ reia “E”, cine mai este de la a treia “E”?- Eu.- Cum î i spune ie, ia s vedem?ţ ţ ă- Krulikovskii.- Aşa-a Kru-likovskii... ia du-te tu şi spune-i lui c scata de Matveenko să ă vin .ă- Mai departe... Nu mai este nimeni mai departe. Înseamn c cei mai mul iă ă ţ codaşi sânt totuşi ai dumneavoastr ,ă Nadejda Petrovna, ia uita i la ei ceţ frumuşei sânt, unul mai deştept decât altul! Înapoi au intrat mai întâi Krulikovskii, care gâfâia şi-şi tr geaă pantalonii, şi se uita prin clas , de parcă ă ar fi vrut s mai fug şi nu avea loc, peă ă urm a intrat Babuşca cu Matveenko deă mân şi, dup ce i-a tras o palm după ă ă ă ceaf , a trimis-o pe Matveenko în rând,ă iar ea s-a dus lâng şefa de studii şiă Nadejda Petrovna.- Moachino! Ea se ducea acas ! Bine că ă a ajuns-o Krulikovskii din urm , c ea,ă ă

125

moachina, se ducea acas !ă- Ar trebui nici s nu o primim înă pionieri, Paraskovia Fomovna, s seă duc dracului acas dac se gr beşte!ă ă ă ă- S şti i c asta ar trebui s facem.ă ţ ă ă- Matveenko, vrei s te primim înă pionieri?- Da.- Şi-atunci de ce te-ai pornit acas ?ă- Am uitat.- Foa-a-rte frumos! Ia auzi i, Paraskoviaţ Fomovna, s ui i c te primesc înă ţ ă pionier! Dumneavoastr , Paraskoviaă Fomovna, a i uitat când v-au primit înţ pionieri şi v-a i pornit acas ?ţ ă- Vorbesc eu cu ea mai târziu, Vera Ivanovna. Am s aflu eu ce şi cum!ă- S începem dar.ă- Începem, c nu mai are nimeni deă venit. Sânt to i, da?ţ- Aşa, copii, alinia i-v frumuşel şi fi iţ ă ţ aten i la mine. Repeta i dup mineţ ţ ă cuvânt cu cuvânt. Când am s spun euă “eu”, voi s repeta i to i dup mineă ţ ţ ă “eu”.- Eu!- Eu!- Acuma v spune i fiecare numele.ă ţ Începem de-aici.- Krulikovskii Vadim!- Matveenko Anastasia!- Vakulovskii Alexandr!- Bohan ov Roma!ţ

126

- Gurskii Victor!- Ciornaia Inga!- Grigorenko Vladimir!- Reazanova Angela!- Intrând în rândurile!- Intrând în rândurile!- Organiza iei Unionale Pioniereşti!ţ- Organiza iei Unionale Pioniereşti!ţ- Vladimir Ilici Lenin!- Vladimir Ilici Lenin!- F g duiesc solemn!ă ă- F g duiesc solemn!ă ă- S -mi iubesc fierbinte Patria!ă- S -mi! mi! iubesc fierbin! inte! ă Patria!- Tria!Vera Ivanovna spunea cuvintele atât de repede şi atât de multe, c Saşa n-aveaă timp s le repete şi, dac vroia s le ină ă ă ţ ă minte pe primele, le uita pe ultimele şi, dac vroia s le in minte pe ultimele,ă ă ţ ă le uita pe primele. Când îşi reveni, nu mai striga nimeni şi-n clas se l s oă ă ă linişte vesel şi încurcat .ă ă- Ei, şi-acum lega i cravatele! Unde-sţ cravatele? Da i-le-ncoace! Pionierii maiţ mari s lege cravatele celor mici!ă Pionervojata apuc steagul cu mânaă stâng , iar dreapta o duse la cap şi aveaă pe cap o bonet roşie cu col uri.ă ţ Pionierii mai mari au legat cravatele pionierilor mai mici şi lui Saşa i-a legat-o un b iat din clasa a şasea, pe care îlă chema Andrei. Nu i-a pl cut lui Saşaă

127

cine i-a legat lui cravata. Pentru c luiă ar fi trebuit s i-o lege o fat , nu Andrei.ă ă Erau destule fete acolo care ar fi putut s i-o lege. Parc nici nu s-a f cută ă ă pionier din cauza lui Andrei aista! Şi chiar îi era ciud pe Andrei. Ar fi vrută s -i spun lui Vera Ivanovna, dar îi eraă ă ruşine.- Pentru Cauza Partidului Comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, pionieri, fi i gata! Haide i, copii, ceţ ţ trebuie s zice i?ă ţ- Întotdeauna gata!- Aşa, duce i frumuşel mâinile la tâmplţ ă şi înc o dat : “Pentru Cauza Partiduluiă ă Comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, pionieri, fi i gata”!ţ- Întotdeauna gata!- Şi-acum, ştie cineva vreo poezie, vreun cântec despre Lenin?- Inga, ne spui tu ceva? S spun Inga,ă ă c ea a ridicat prima mâna, hai Inga.ă- Eu vreau s povestesc o povestireă despre o feti simpl dintr-un satţă ă îndep rtat din Rusia şi cum a ajutat-oă pe ea Vladimir Ilici Lenin.- Spune, Inga, c este foarte interesant.ă S-s-s-s! s-o ascult m acum pe Inga!ă Bohan ov! dac ai ceva de spus, teţ ă ascult m acuşica şi pe tine.ă- Cândva, demult, tr ia într-un sată îndep rtat din Rusia o feti . P rin ii eiă ţă ă ţ erau s raci şi nu aveau bani s -iă ă

128

cumpere haine. Dar Tania umbla la şcoal în fiecare zi, c ci vroia s înve eă ă ă ţ bine ca s ajung pionier şi doctori . Şiă ă ţă ea mergea pe jos la şcoal . Şi aveaă numai nişte papucei mici şi înghe a laţ picioare, şi la mâini, c ci p rin ii ei nuă ă ţ aveau bani s -i cumpere ceva deă îmbr cat, c ci erau s raci. Dar eaă ă ă mergea pe jos la şcoal . Dar pe-acolo peă unde tr ia Tania era o cale ferat şiă ă trecea trenul. Dar trenul nu oprea acolo unde tr ia Tania şi se ducea maiă departe. Şi-atunci Tania i-a scris o scrisoare lui Vladimir Ilici Lenin şi i-a povestit despre via a ei. I-a zis lui Leninţ c ea are nişte p rin i s raci, care n-auă ă ţ ă bani. Şi-atunci Lenin i-a zis la tren s seă opreasc şi acolo unde tr ia Tania şi s-oă ă duc la şcoal . Şi de-atunci Tania nu maiă ă mergea pe jos la şcoal ca s înghe e.ă ă ţ Iat aşa a ajutat-o Vladimir Ilici Lenin peă Tania.- Dar pe tine Nastia, te-a ajutat Vladimir Ilici cu ceva? Cum crezi tu Nastia?- Eu cred c m-a ajutat, pentru c noiă ă tr im într-o ar liber şi avem manualeă ţ ă ă şi medicamente şi p rin ii noştri au cuă ţ ce s ne îmbrace. Cu toate c eu aş fiă ă vrut foarte mult s -l v d pe Vladimiră ă Ilici, s m ajute ca pe Tania.ă ă- Dar de ce? Nu te ajut destul?ă- Chiar foarte mult, Nadejda Petrovna, dar numai aşa ca s -l v d, c el era aşaă ă ă

129

de bun...- Mai ştie cineva vreo poezie? Saşa vrei s spui tu? “Da a fost copil şi Lenin...”ă Hai spune, Saşa.- Eu vreau s spun un cântec...ă- Ce cântec vrei tu s spui?ă- Despre Lenin...- Ia s vedem ce-o s ne cânte Saşaă ă despre Lenin, hai, Saşa, vin mai în faă ţă şi scoate mâinile din buzunar.Saşa scoase mâna dreapt din buzunar,ă iar stânga o l s , c ci nu-i pl cea că ă ă ă ă avea degetul bandajat. El ar fi vrut ca Nadejda Petrovna s mai întrebe: “dară de unde ştii tu Saşa cântecul despre Lenin?”, şi el i-ar fi zis c l-a înv ată ăţ singur din carte şi c l-a mai auzit şi laă radio, dar Nadejda Petrovna n-a întrebat nimic şi lui Saşa i se p rea c totul seă ă întâmpl prea repede şi c nu iese cumă ă vrea el. “Scoate mâna din buzunar, Vakulovskii, c nu eşti la pia ! Unde aiă ţă mai v zut tu pionieri cu mâna înă buzunar?” Saşa scoase mâna şi se d duă pu in pe stânga aşa cum f cuse şi înţ ă oglind , ca s nu i se vad degetul.ă ă ă- Dar ce i-ai f cut la deget, Vakulovskii?ţ ă- M-am t iat...ă- Iar tu cu porcii t i! Hai, spune odată ă cântecul şi du-te la loc. Saşa nu mai tuşi, aşa cum avea de gând şi nici m cară nu se uita înainte, ci îşi opri privirea pe broasca din borcan din care ieşeau

130

ma ele şi inea ochii închişi, şi mâinile şiţ ţ picioarele în l turi.ăVin acas rând u... nici...ăMii şi mii... în april...- Of, Doamne, rând unici!Saşa nu mai putea s se uite la nimeni,ă dar auzea cum toat lumea râde cu vociă mai sub iri şi mai groase, ca şi acelea peţ care le-a auzit când a intrat în cabinet şi toat lumea râdea de broaştele t iateă ă din borcane. Ia spune tu, Angela cum e cântecul? Iar tu du-te la loc, Vakulovskii!Vin acas în aprilăMii de rând uniciîn april în aprilS-a n scut Ilici...ăMai departe Saşa nu a mai auzit nimic. Capul lui s-a umplut de broaşte t iate şiă râsetele acelea, care sem nau cu nişteă palme şi tr s turi de p r. Îşi închipui că ă ă ă este foarte roşu şi din cauza asta i se f cea şi mai tare ruşine. Ar fi vrut maiă degrab s fie o broasc t iat într-ună ă ă ă ă borcan pentru c de ele chiar dac râdeă ă cineva lor nu mai poate s le fie ruşine.ă Şi nu roşesc.

34Abia aştept s se termine totul şiă ă

s ias odat afar . S nu se mai audă ă ă ă ă ă nici o poezie şi nici o voce. S nu seă vad şor uri şi ciorapi albi, s steaă ţ ă

131

undeva deoparte. Nici n-auzi când li se spuse: “gata”, ci se lu şi el după ă ceilal i atunci când au început s iasţ ă ă afar . În dreptul borcanului cu broascaă şi-ar fi dorit s se opreasc , s se maiă ă ă uite o dat , dar nu se mai opri, c ciă ă cineva îl împinse din urm şi se trezi înă înghesuiala de pe coridor. Se strecură repede printre ceilal i şi se amestec cuţ ă al i copii s nu-l mai recunoasc nimeni.ţ ă ăSoarele şi vântul cald de afar i-auă alungat borcanele din cap. Se mai gândi înc o vreme cum ar fi s -şi fac elă ă ă acas un borcan cu broaşte, pe urmă ă gândul acesta îi disp ru şi-i ap ru alteleă ă o mie. Saşa chiar încerc de câteva oriă s numere cam câte gânduri are în cap,ă dar ele erau atât de multe, încât Saşa a hot rât c are vreun catrelion deă ă gânduri şi c nu le mai num r . Saşa aă ă ă vrut s numere şi stelele şi tot n-aă putut, cu toate c în unele nop i steleleă ţ erau aşa de pu ine, c nici nu trebuia sţ ă ă le numeri prea mult. Erau vreo dou zeciă de stele. Mai bine şi-ar fi luat morişca şi-ar fi fugit prin fa a şcolii, pentru cţ ă era aşa cald şi frumos afar . Se duse şiă se rezem de gard, sub o salcie.ăÎn fa a şcolii erau mai multe s lcii, careţ ă creşteau chiar lâng gard. Saşa chiar seă gândise de mai multe ori ce-o fi fost mai întâi, gardul sau s lciile, pentru c preaă ă creşteau s lciile lâng gard. Prim vara,ă ă ă

132

când începeau s le creasc frunzele, oă ă mul ime de crengi atârnau pânţ ă aproape de p mânt şi s lciile sem nauă ă ă cu nişte case. Acolo puteai s te ascunziă de ploaie şi s rupi vergi cu care s teă ă ba i. Saşa a primit odat vreo douţ ă ă vergi din astea peste cap şi nu i-a venit s plâng . Dar dac o s creasc mare,ă ă ă ă ă Saşa o s -i apuce de piept şi o s -iă ă trânteasc pe to i sub gard, pân o s leă ţ ă ă rup oasele. Soarele începu s ard şiă ă ă Saşa îşi scoase jacheta, şi r mase înă c maş . Vântul b tu pu in şi col urileă ă ă ţ ţ cravatei se mişcar , unul chiar îi trecuă peste um r. Saşa ar fi vrut s se uiteă ă cum îi fâlfâie cravata, dar îşi zise c seă va uita el când va fi singur, odat . Acumă se uita drept înainte, inând o mânţ ă rezemat pe gard, aşa cum a v zut el că ă ă se in doi prieteni de um r. Îşi ridicţ ă ă ghiozdanul de jos şi-l puse în spinare peste c maş . Îşi aranj jacheta peă ă ă mâna stâng şi porni de acolo.ăCând d du col ul şcolii şi nu mai puteaă ţ s -l vad nimeni din cancelarie, şi niciă ă din clase, îşi scoase cravata şi o b g înă ă buzunar. Trânti ghiozdanul şi se rezemă de un copac. Va sta acolo pân va trece.ă S-ar putea s mai aib lec ii, c ci esteă ă ţ ă mai mare, trebuie s aib mai multeă ă lec ii. O va aştepta acolo pân trece. Aţ ă început s se sature s stea acoloă ă singur, lâng copac. Clopo elul sunaseă ţ

133

şi-afar nu mai r m sese nimeni. Ceiă ă ă care au terminat lec iile, ca el, s-au dusţ acas , iar cei care erau mai mari şi maiă aveau lec ii s-au dus în clasele lor şi nuţ mai era nimeni. S-a dus s vad ce maiă ă este pe stadion, pentru c auzea oă minge cum sare. Şi-a luat ghiozdanul şi a urcat deluşorul. Era un deal prea mic, l-a urcat repede. N-a stat prea mult, pentru c nu avea nici timp. Se aşezaseă pe ghiozdan lâng poart şi a adusă ă mingea de dou ori. I-a tras cu piciorulă şi a v zut c zboar bine. Pe urm şi-aă ă ă ă luat ghiozdanul şi s-a dus înapoi la copac.Nici nu vroia s joace fotbal pentru că ă nu ştia s bat goluri. De ce s seă ă ă încurce pe-acolo şi s nu bat nici ună ă gol? Mai bine-şi cump r într-o zi oă ă minge şi bate într-însa pân -o s zboareă ă mai sus decât copacii! Pe urm poate şiă el s joace fotbal, s le bat toateă ă ă golurile deodat . A v zut la magazină ă vreo dou zeci de mingi. Şi dac la iarn -ă ă ăl las cu uratul, îşi cump r una şi oă ă ă umfl . Pe urm o s vad el cum umblă ă ă ă ă to i b ie ii dup el şi-l roag s le deaţ ă ţ ă ă ă oleac mingea. Trânti ghiozdanul jos şiă se aşez . De unde era el, se vedeaă foarte bine col ul şcolii şi-nc o bucatţ ă ă lung de gard, şi dou s lcii. Col ul l saă ă ă ţ ă s cad o umbr alb strie care-lă ă ă ă acoperea şi pe Saşa. Dincolo era soare

134

şi p mântul era uscat, iar pe sub gardă crescuse o iarb verde, pe care înc n-oă ă c lcase nimeni. Era şi sub copac pu ină ţ ă iarb , dar mult mai mic decât cea deă ă sub gard, pentru c pe aici treceaă c rarea care duce la stadion şi aiciă întotdeauna-i pu in iarb . Saşa seţ ă ă ridic de pe ghiozdan şi se duse s seă ă sprijine de col ul şcolii, unde era soare,ţ ca s se înc lzeasc . Soarele-i b teaă ă ă ă drept în fa şi Saşa închidea pe rândţă câte un ochi. Din când în când mai trecea câte un om pe strad şi seă auzeau numai nişte p s ri care ciripeauă ă şi mingea cum sare sus pe stadion. Pe urm se auzi un zbârnâit, care-l trezi peă Saşa din moleşeal şi dincolo deă fereastr a început g l gia, şi se auzeaă ă ă cum se trântesc scaunele, r sturnându-ăle pe b nci. În câteva clipe curtea s-aă umplut de b ie i care fugeau şi-şiă ţ d deau şuturi în fund şi palme după ă cap. Pe urm au început s ias fetele şiă ă ă Saşa fugi s -şi ia ghiozdanul.ăO v zu cum se aplec şi-şi trase ciorapulă ă alb pân sub genunchi. Îşi d du p rul peă ă ă spate şi-şi aranj poşeta pe um r. Saşaă ă sim i cum i se zbate inima şi parc vroiaţ ă s se aşeze jos. Ghiozdanul parc seă ă f cuse foarte greu şi începuse s i seă ă zbat inima şi-n burt . Se amestecă ă ă printre al i b ie i şi se duse pân laţ ă ţ ă copac. A hot rât s o aştepte aici. Cândă ă

135

a v zut c apare de dup col , Saşaă ă ă ţ scoase cravata din buzunar şi r mase cuă ea în mân . Când se apropie de tot,ă Saşa sim i ceva în gât, aşa cum sim eaţ ţ când vroia s plâng , iar cineva îl puneaă ă s m nânce. Sonia trecu atât deă ă aproape, încât era s -l ating cu geanta.ă ă- Sonia!Ea şi-a întors capul şi s-a uitat la Saşa. Sonia mergea atât de încet, încât Saşa nici nu-şi d du seama, dac ea se opriseă ă sau poate mergea încet mai departe. Lui Saşa i se f cuse deodat fric şi ruşineă ă ă şi-i p ru r u c o strigase.ă ă ă- Ce vrei?- Vreau s -mi legi tu cravata.ă- De ce? Nu ştii s i-o legi singur?ă ţ- Nu. Da’ vreau s mi-o legi tu.ăMâna lui Saşa atârna în jos pe lângă pantalon şi, poate, dac -ar fi avută putere, ar fi bo it-o şi-ar fi b gat-oţ ă înapoi în buzunar. Mâna nici nu avea putere s se mişte şi-atunci când Saşaă îşi d du seama c e chiar mâna stângă ă ă şi i se vede degetul lui bandajat, de care îi era atât de ruşine, mâna r mase înă continuare nemişcat , l sând s atârneă ă ă pân aproape de p mânt o jum tate deă ă ă cravat .ă- Hai, d încoace, vin s - i ar t cum seă ă ă ţ ă leag .ăSaşa îi sim i mâinile cum îi ridic gulerulţ ă la c maş şi cum îi trecu cravata peă ă

136

dup gât. Sim i mirosul din sticlu a mică ţ ţ ă şi lunguia ca un p puşoi mic de sticlţă ă ă şi i se p ru c chiar atinse cu nasulă ă şor ul ei alb, atunci când se aplec s -iţ ă ă aranjeze peste cravat gulerul.ă- Gata.Saşa n-a mai v zut la nimeni un nodă atât de frumos! Dup ce l-a f cut, ea l-aă ă mai ap sat o dat cu degetul. Saşa ară ă mai fi stat s se uite la ea cum pleac ,ă ă dar îi era ruşine. Ce-ar fi zis ea dac l-ară fi v zut? Şi mai treceau şi al i copii pe-ă ţacolo. Îşi lu ghiozdanul şi d du col ulă ă ţ şcolii. Vroia s umble pe undeva. S -lă ă bat soarele şi s -l sufle vântul.ă ă Col urile cravatei îi fâlfâiau la piept şiţ sim ea c şi p rul i se zburleşte de laţ ă ă vânt. Desear , când îşi va scoateă cravata, o v-a pune-o pe pern . Şi pernaă va mirosi şi ea ca şi sticlu a mic cuţ ă crest turi ca un p puşoi mic de sticl .ă ă ă Nu mai avea nimeni cravat care să ă miroase aşa. Ştie el bine cum miroase o cravat . Se duse s umble prin oraş. Să ă ă treac prin pia şi prin magazine.ă ţă

35V zu acolo mingile galbene şi roşii, peă care le lu în mân , s vad dac ă ă ă ă ă sânt grele. V zu tenişi şi haine de careă poart sportivii şi o pereche mare deă tot, care cred c era 48. Oare cine areă un picior atât de mare? Dar cred c nuă

137

avea nimeni, pentru c nimeni nu leă cump ra, st teau acolo din clasa întâia.ă ă Nu a v zut pe nimeni s le cumpere.ă ă Puse mâna pe o pomp de umflată mingile şi se juc cu ea. Desf cu ună ă tricou roşu cu num r.ă- Ia fugi de-acolo! Hai, ieşi afar , vrei să ă cumperi ceva?- M uit.ă- Ia nu te mai uita, hai, pune la loc şi ieşi afar !ăVânz toarea avea c ciul mare, roşcată ă ă ă şi halat albastru. inea o rigl mare înŢ ă mâna, pe care, când se s tura, o puneaă între dou mese, ca s nu mai intreă ă nimeni. Când Saşa trecu printre mese, vânz toarea îi trase o rigl pesteă ă picioare şi-i spuse s nu-l mai prind peă ă acolo. Se duse în pia . M car aici nuţă ă strig nimeni la el. Îşi cump r un pahară ă ă de semin e de 20 de copeici şi le v rsţ ă ă în buzunar.Mai puse mâna pe maşini, pe garduri şi pe pere i. Lâng WC-ul public de lângţ ă ă pia v zu un câine şi vru s -i trag oţă ă ă ă piatr în cap, dar s-a r zgândit. Câineleă ă ar fi schel l it şi-ar fi ieşit cineva, şi l-ară ă fi tras de ureche. Câinele s-a uitat la el şi s-a dus. Pe urm parc i s-a f cut milă ă ă ă de câine. În sta ie nu mai era nimeni.ţ Trecu totuşi pe acolo s se uite. O luă ă încet pe jos. N-avea de ce s fie sup rat.ă ă Afar era cald şi frumos, se puteaă

138

merge şi pe jos.Poate c ziua avea ceva special, poateă c era prea odihnit, dar sim ea c nu-iă ţ ă mai este lene s mearg pe jos. Sim eaă ă ţ c nu-i mai este lene de nimic şi niciă fric . Putea s mearg pe jos zileă ă ă întregi. Putea s stea dezbr cat înă ă z pad . Nu i-ar fi fric de nimic. Ar fiă ă ă putut s ridice cu mâinile o piatr mareă ă de tot. Poate şi pentru c era soare şiă frumos afar şi venise prim vara, şiă ă asta îi d dea un fel de putere şi deă bucurie. Dar de atâ ia ani veneaţ prim vara, îns ca în ziua aceasta n-aă ă fost nici una. Sim ea c poate s sar înţ ă ă ă iaz şi s înoate îmbr cat. Putea s seă ă ă bat cu un neam şi s rabde ace subă ţ ă unghii. Din livada de pruni şi de sus din p dure i se p rea c aude partizani şiă ă ă tancuri care bârnâie. În lanul cu sfeclă erau multe mine şi bombe, şi pe drumul pe unde mergea el. Nici nu se temea să calce. Nu-i era fric de nimic. Dac ar fiă ă venit partizanii, i-ar fi dat şi lui un automat şi l-ar fi f cut partizan, şi l-ar fiă luat cu ei în p duri s omoare nem ii.ă ă ţ Când nem ii ar fi trecut pe-acolo, el s-arţ fi suit într-un copac şi le-ar fi dat cu o piatr mare în cap. Ar fi legat piatra cuă o a şi ar fi tras-o înapoi la el, pe urmţă ă ar fi aruncat-o în cap la alt neam , ca sţ ă nu ia cu el un sac de pietre. Dup aceeaă le-ar fi luat automatele şi tancurile. S-ar

139

fi suit în tanc şi s-ar fi dus s -i cheme peă ceilal i partizani. Le-ar fi dat şi lorţ automate şi tancuri, şi pe urm ar fiă omorât to i nem ii.ţ ţ- Ridic -te!ă- S -l desc l m şi s -l dezbr c m!ă ă ţă ă ă ă- Mergi înainte, partizanule!- Stropeşte-l cu ap rece, dac nu vreaă ă s spun !ă ă- S -l ardem cu fierul roşu!ă- Nu vrea s spun nimic!ă ă- Nu se teme de Hitler!?- Duce i-l descul pe z pad şi l sa i-l sţ ţ ă ă ă ţ ă înghe e toat noaptea, pe urm o s -iţ ă ă ă smulgem unghiile cu cleştele!- Îl jupuim de viu şi punem sare!- Loveşte-l cu automatul în cap!- De ce nu plânge?- Şi ce dac e un copil, e partizan,ă duce i-l la spânzur toare!ţ ă- Uh! mi s-a f cut frig chiar şi cu cojoc!ă- Uita i-v la el, c nici nu tremur !ţ ă ă ă Dezbr ca i-l de tot şi turna i ap ,ă ţ ţ ă b ga i-l cu fa a în z pad !ă ţ ţ ă ă- S -l ducem la Hitler!ă- S hot rasc odat ce facem cu el!ă ă ă ă- Hitler, l-am adus pe partizan, ce facem cu el? Nu vrea s spun nimic, l-amă ă stropit şi cu ap rece, dar nu se teme.ă- Cine, copilul acesta nu se teme de armata german ?ă- E un partizan. Nu se teme de nimic.- Duce i-l în z pad şi împuşca i-l!ţ ă ă ţ

140

- Mergi înainte!- Ridic -te!ă- Loveşte-l cu automatul în cap, îi curge sânge din gur .ă- Aici c e o râp mai adânc .ă ă ă- Preg ti i-v , solda i!ă ţ ă ţ- Unde sânt ceilal i partizani?ţ- Î i d m bomboane şi nuci!ţ ă- Tort şi sirop!- Un poloboc cu miere şi biscui i!ţ- O s mori ca şi ceilal i!ă ţ- Lega i-i ochii!ţ- Preg ti i-v , solda i!ă ţ ă ţ- Foc!- Du-te tu, soldatule şi d nişte z padă ă ă peste el.- Dar este plin de sânge, peste tot e murdar z pada.ă ă- Nu e murdar , e roşie ca şi armataă sovietică, ce vine peste noi.- Las-o s vin , îi vom împuşca pe to i,ă ă ţ ca pe acesta.- Am împuşcat pe unul, dar pe to i nu-iţ vom putea împuşca niciodat .ă- i-e fric , fiurer?Ţ ă- Copilul acesta nu-mi mai iese din cap.Lu o piatr şi o arunc în iaz. Apa s ri,ă ă ă ă pe urm se pref cu într-un talger careă ă creşte. Lu alt piatr şi o arunc dină ă ă ă urma celeilalte. Îşi închipui cum se duce piatra la fund, cum se sperie peştii, pe urm se întorc, se apropie de piatr şiă ă se uit . Se duse pân la mal s caute oă ă ă

141

broasc .ă

36Împinse poarta cu piciorul, trase un picior la strachina câinelui, feri ligheanul din uş şi, f r s -şi mai scoat ghiozdanul,ă ă ă ă ă se duse la oglind . Îşi feri jacheta şi seă m sur cu privirea. Era un pionieră ă adev rat. Dac s-ar mai piept na oleacă ă ă ă şi nu s-ar şti cine este, ar putea fi fotografiat şi lipit pe un perete. Dac l-ăar chema cineva, s-ar duce la r zboi.ăIeşi afar s vad dac nu e cineva prină ă ă ă gr din . Nici în gr din , nici pe după ă ă ă ă cas nu era nimeni. Ar fi vrut s -l vadă ă ă aşa îmbr cat. Din cauza cravatei, parcă ă şi c maşa şi jacheta p reau mai noi. Niciă ă nu p reau aşa de pr fuite. Se aplec şi-ă ă ăşi scutur pantalonii, şi-i întinse pu in.ă ţ O lu încet prin gr din , pe sub copaciă ă ă şi, dup ce trecu gardul, merse încetă mai departe, pân pe deal. Acolo, undeă cerul p rea atât de aproape de p mânt,ă ă încât cu un b mai lung l-ar fi atins. Seăţ aşez lâng un tuf riş pe o buturug deă ă ă ă nuc. Cineva l-a t iat demult de tot şiă Saşa nu l-a v zut niciodat . De parcă ă ă nici n-ar fi fost niciodat copac, ci numaiă o buturug cafenie. Poate nici n-ar fiă fost mai bine s fie un copac. Ce ar fiă fost dac în loc s stea pe buturug , să ă ă ă trebuiasc s se coco eze în copac?ă ă ţ Poate c nici nu s-ar fi v zut aşa cerul,ă ă

142

casele şi dealul. Îns aşa se vedeau atâtă de bine! Aşa cum le cunoaşte Saşa dintotdeauna. De la în l imea acesteiă ţ buturugi. Saşa îşi sprijini coatele pe genunchi şi st tu aşa mai mult vreme,ă ă pe urm se sprijini cu palma de p mântă ă şi v zu c -i umed. Începea s nu mai fieă ă ă atât de cald. Soarele de la amiaz parcă ă mai sl bise şi vântul, care p rea maiă ă înainte cald, acum parc se mai r cise.ă ă Era îns pl cut şi luminos. Un nor mareă ă se împr ştia deasupra lui Saşa. În altă ă parte cerul era albastru, iar peste dealul cel lalt se vedeau nişte nori m run i.ă ă ţ Jos în sat, baba Hania s pa în gr din .ă ă ă În câteva gr dini ardeau focuri deă frunze şi iarb greblat . Chiar dacă ă ă focurile nu se vedeau, Saşa ştia c eleă ard. Fumul se ridica printre copaci şi, dac vântul era liniştit, el se suia maiă sus decât gr dinile şi chiar mai sus şiă decât dealul, aproape de nori. Poate dac ar fi fost Sonia aici, s-ar fi aşezată cu el pe buturug . Iar dac n-ar fiă ă înc put, s-ar fi aşezat amândoi pe iarb .ă ă Chiar dac ar fi fost umed şi ar fi fostă rece, ar fi stat amândoi şi s-ar fi gândit la ceva.- De ce ard oamenii frunzele şi iarba şi nu le las în gr din ?ă ă ă- Pentru c în gr din se mai nimeresc şiă ă ă pietre, şi be e, şi dai cu hârle ul în ele.ţ ţ- Şi-atunci de ce trebuie s ardă ă

143

frunzele?- Pentru c pietrele stau ascunse înă frunze şi be ele, şi nu se v d.ţ ă- Dar şi be ele ard, dar pietrele nu ard şiţ tot î i rupi hârle ul.ţ ţ- Le iei cu mâna şi le arunci.- Tu ai s pat vreodat prin gr din ?ă ă ă ă- Şi de mai multe ori.- Şi nu-i greu?- De ce s fie greu? Pui hârle ul şi apeşiă ţ cu piciorul. Eu ap s cu stângul.ă- Şi-i mai uşor cu stângul?- E mai greu cu stângul, cu dreptu-i mai uşor. Dar eu nu pot cu dreptul. Cade hârle ul jos.ţ- Şi-ai s pat mult?ă- Vreo zece metri.- Cred c-ai obosit.- Eu nu prea obosesc, eu pot s sap şi oă sut de metri. Dar şi iarba te-ncurc laă ă s pat, se prinde de hârle .ă ţ- Şi-ai dat şi tu foc la iarb ?ă- Şi la toate celea am dat foc, şi la gr mezi de lemne!ă- Şi dac se aprinde p durea?ă ă- O sting.- Şi nu i-i fric s stingi p durea?ţ ă ă ă- De ce s -mi fie fric ? o stropesc cuă ă ap !ă- Ai stins vreodat vreo p dure?ă ă- Nu, dar am stins iarba. Dar dac s-ară aprinde p durea, aş stinge-o şi pe ea, aşă arunca cu p mânt şi-aş bate cu c maşa.ă ă

144

Şi p durea-i tot ca şi iarba, numai c -iă ă mai mare.- Dar tu ai fost în p dure?ă- Dac vrei, pot s te duc şi pe tine prină ă p dure, eu ştiu atâtea locuri! Ştiu undeă sânt cele mai multe l cr mioare şi ştiu şiă ă ciuperci, şi un copac gros. Dac mergiă cu mine pân la pini, am s - i ar t undeă ă ţ ă se culc porcii mistre i, dar eu nu i-amă ţ v zut niciodat . Pe-acolo trec şiă ă c prioarele, şi veveri ele rodă ţ nucuşoarele de la pini. Ai v zută vreodat un cucuruz de la pini?ă- Am v zut desenat.ă- Dac vrei, putem s strângem un sacă ă întreg de cucuruji de pin. Acolo vin şi veveri ele şi m nânc . Dac avem unţ ă ă ă sac la noi, o prindem în sac, când sare. Eu am v zut mai multe veveri e, dară ţ când m suiam într-un copac, ele s reauă ă în altul şi eu pân m d deam jos s fugă ă ă ă dup ea, ea se suia în alt copac şi n-amă prins-o. Are noroc c mi-am uitat praştiaă acas .ăLa moş Nichifor h m i câinele şi scâr âiă ă ţ poarta. Saşa se ridic . Se lovi de câtevaă ori cu palma peste pantaloni şi începu încet s coboare. Când a ajuns la mal,ă s ri şi alerg pu in, ca s nu cad .ă ă ţ ă ă- Acuma s m iei şi pe mine, eu nu potă ă s sar.ă- Întinde mâinile, c te prind!ă- N-o s m po i ine!ă ă ţ ţ

145

- Sai, c te prind!ăNici nu era grea. Chiar dac -i în clasa aă şasea, poate s-o ridice. O mai duse câ iva metri în bra e. Numai c era maiţ ţ ă înalt şi se şârâia cu picioarele deă p mânt. Dar aşa, nu era grea, dac leă ă ridica pe sus. Îşi scoase numai jacheta şi pantalonii. Cravata o l s , lu peste eaă ă ă un pulov r verde. Iar col urile cravateiă ţ le scoase pe de-asupra. Puse pantalonii şi jacheta pe scaun şi dup ce se maiă uit o dat în oglind , lu c ldarea cuă ă ă ă ă l turi de lâng uş şi se duse la scroaf .ă ă ă ă- Po i s duci o c ldare aşa grea?ţ ă ă- Pot s duc şi dou , dac trebuie.ă ă ă- Şi nu i-i greu?ţ- Îi oleac greu, da’ pot s-o duc.ă- Şi nu te stropeşti pe pantaloni?- Nu, c-o ridic pe sus.- L turile le duci la scroaf ?ă ăSaşa roşi şi schimb c ldarea în mânaă ă cealalt . Sim i printre degete f ina udă ţ ă ă de p puşoi şi încerc s o ascund , vruă ă ă ă s-o ştearg de pantaloni. Oricum, aveaă s se murd reasc din nou. M car de s-ă ă ă ăar gândi la altceva. Dac prindea oă broasc îi t ia burta cu cu itul şi-o b gaă ă ţ ă în borcan? A g sit odat un şoareceă ă mort. S -şi fac un scrânciob înă ă gr din ? Dac taie un copac mare deă ă ă tot? Apuc c ldarea cu amândouă ă ă mâinile şi-o duse. Lâng coştirea seă ţă opri s se odihneasc . Auzi groh itul,ă ă ă

146

trop itul şi fleşc itul. Geam tul şiă ă ă covi itul. Lu un b şi-i trase vreoţă ă ăţ dou peste bot. Covi i şi mai tare. Luă ţă ă lopata, îi trase peste cap, peste spinare şi copite, pân se b g cu capul în colă ă ă ţ şi t cu. Ridic c ldarea s -i toarne înă ă ă ă treuc . Groh i iar şi, îşi b g botul,ă ă ă ă ă scutur din cap şi-l stropi. Puse c ldareaă ă jos şi lu iar lopata, îi trase una pesteă bot. Se duse iar în col . Ridic iar şiţ ă ă c ldarea. Umbla din col în col şiă ţ ţ groh ia. Îşi b g iar şi botul, o lovi cuă ă ă ă fundul c ld rii. Se auzea fleoşc itul dină ă ă treuc şi bolboroseala. Pe spate aveaă câteva pete vinete şi pe rât, chiar sub ochi, avea o zgârietur cu sânge. Dină treuc ieşea abur şi mirosea. Ea groh iaă ă uşor şi gemea şi scotea bulbuci. Din când în când îşi ridica capul şi-l scutura.

37- Crede i c pot creşte în p dureaţ ă ă noastr atâtea ciuperci?ă- Ciuperci şi nucşoare, alune, toate cele!- Nu le m nânc veveri ele şi hârciogii?ă ă ţ Rod şi casa, dac trebuie!ă- Dac ciupercile cresc atât de mari, niciă nu ne mai trebuie copaci.- Ca s facem loc pentru ciuperci?ă- Sigur c da, dac tot cresc ciupercileă ă atât de mari, ar trebui s t iem copacii,ă ă s le facem loc, s nu se ofilească ă ă ciupercile.

147

- Sânt ciuperci şi roşii, şi galbene.- Numai trebuie s le ud m şi s st mă ă ă ă lâng ele.ă- Leg m nişte a e de ciuperci şi, cândă ţ vine iepurele s le ron ie, îl leg m cuă ţă ă a !ţă- Putem s prindem aşa to i iepurii! Îiă ţ leg m cu a şi-i inem într-o groap !ă ţă ţ ă- Dar nu d m cu p mânt peste groap ,ă ă ă punem numai nişte frunze şi nişte crengi!- Şi umplem o groap plin de iepuri, şi-iă ă inem acolo s nu mai fug !ţ ă ă

- S creasc ciupercile liniştit, s se facă ă ă ă mari!- Pe urm punem a a şi prindem şiă ţ hârciogii, şi-i leg m cu a a!ă ţ- Da! Şi trebuie s s p m înc-o groapă ă ă ă pentru hârciogi!- Umplem groapa cu hârciogi şi punem frunze!- Da! Şi facem dou gropi, una cu iepuriă şi una cu hârciogi!- Pe urm strângem toate ciupercile şi leă pr jim!ă- Şi facem şi ou pr jite cu ciuperci, şiă ă cu usturoi! Punem şi carne de iepure, că avem!- Hârciogii se m nânc ?ă ă- Putem s facem m nuşi şi s leă ă ă vindem. Dac facem o mie de m nuşi,ă ă nişte m nuşi e mici?ă ţ- Cam vreo trei ruble pe-o pereche de

148

m nuşi, dac le facem bine?ă ă- O mie de m nuşi câte trei ruble, treiă mii de ruble. Dar dac le facem maiă mici, facem şi mai multe.- Da, mai ales dac mergi la drum, iarna,ă când îi z pad .ă ă- Ce copaci frumoşi!- Am greblat toat p durea, e ă ă foarte frumos!- Da şi v d c vreascurile le-a i scos laă ă ţ margine, foarte bine.- Le-am scos, ca s nu fie gunoi înă p dure, p durea este o bog ie aă ă ăţ naturii!- Este bine c dumneavoastr ave i grijă ă ţ ă de p duri.ă- P durea este, în primul rând, verdeaă ţă şi aer curat, de-acuma dumneavoastră cred c şti i c p durea face oxigen.ă ţ ă ă- Aerul trebuie s fie curat, dragul meu.ă Numai aşa putem s creştem oă genera ie s n toas . Apropo, ce maiţ ă ă ă face Nadenica?- Tot cu copiii, Vladimir Ilici, cresc, n b d ioşii! Uh, c -s da i dracului!ă ă ă ă ţ- De ştia avem nevoie, Edmună dâci!- Ca o elu’! Nadejda-i malade !ţ ţ- Cred c are şi mult de lucru, dară Nadenica e-o fat muncitoare, nu credă c s-a plâns vreodat de ceva şi-i place,ă ă Edmundâci, îi place!- Eu m întreb, Vladimir Ilici, dac-aş fi euă în locul ei, m-aş descurca oare?

149

- Trebuie s ai voca ie pentru asta,ă ţ Edmundâci! Nu e de ajuns s vrei,ă trebuie s şi sim i, iar pentru astaă ţ trebuie s ai voca ie! Numai voca ia,ă ţ ţ Edmundâci! Voca ia şi puterea deţ munc ! Asta are Nadiuşa şi n-avem ă noi!- Zice i c -i frumos în p dure, v place.ţ ă ă ă- Da, foarte bun treab .ă ă- Aşa ar trebui s fac fiecare, s -şi facă ă ă ă ordine la locul de munc . S nu uit m,ă ă ă p durea face oxigen.ă- Aşa ar fi bine, Edmundâci, dar înc maiă avem nevoie de timp. Timpul le rezolvă pe toate.- Sânt sigur c va veni o zi, când acesteă probleme vor fi de natura trecutului.- S nu ne pripim, Edmună dâci, niciodată s nu ne pripim. Cum se zice, m soară ă ă de şapte ori şi taie o dat .ăPeste vreo dou ore s-au întors şi ei. Seă întunecase de-acum şi în cas ardeaă lumina. Mai întâi intr mama şi se-auziă cum scâr âie uşa mai uşor şi se aprinseţ lumina în verand . Se auzi l tratulă ă câinelui şi tata vorbi ceva cu el şi-l trimise la loc. Saşa st tea la mas şi seă ă uita într-o carte. Pe mas mai erauă caiete şi creioane, şi ghiozdanul deschis. “Ce faci, Saşa, ai dat ceva la scroaf ?” “Am dat”. “Ai g sit c ldareaă ă ă lâng uş ?” “Da, am dus-o şi i-am dat şiă ă ap ”. “Cum de-ai sc pat autobuzul?”ă ă “Am fost prin oraş”. “Şi-ai venit pe jos?

150

nu te-o ajuns nici o maşin ?” “Da’ ceă are, dac am venit pe jos?” “N-areă nimic. Ai mâncat ceva?” “Am mâncat nişte ou ”. ”Şi cum a fost, te-au primită în pionieri?” “Aha”. „Ia întoarce-te oleac , s v d şi eu cravata”. “Ai dată ă ă ceva la scroaf ?” “O dat, b ietu’, oă ă dat”. “Ai g sit c ldarea lâng uş ?” “I-ă ă ă ăam dat-o şi i-am dat şi ap ”. “Şi? Te-auă primit în pionieri?” “M-au primit”. “Ia stai oleac , s - i v d şi eu cravata,ă ă ţ ă scoate sfiteru”. “Oho, s n-o dai jos, să ă dormi la noapte cu ea”, râse tata. “Şi ai venit pe jos, c am în eles c ai sc pată ţ ă ă autobuzul?” “Am fost prin oraş”. “Nu te-o ajuns nici o maşin ?” “Nu da’ ceă are?” “N-are nimic, faci sport. Ai mâncat ceva?” “Am pr jit nişte ou ”. “Mâine teă ă duci undeva sau stai acas ? Dac teă ă duci undeva, s dai ceva la scroaf , peă ă urm s te duci şi vezi c poimâne aiă ă ă şcoal ”. “Dac pe Lenin nu l-ar fiă ă împuşcat mai tr ia mult oare?”, întrebă ă Saşa. “Mai tr ia, înc vreo dou zeci deă ă ă ani”, zise tata. “Totuna nu l-aş fi v zut”, zise Saşa. “Poate nici eu nu l-aşă fi v zut”, zise tata. “De ce l-auă împuşcat?”, întreb Saşa. “Pentru că ă erau r i”, zise tata. “Erau capitalişti?”ă “Erau şi capitalişti şi culaci, ei l-au împuşcat”. “Eu, dac-aş avea un pistol, i-aş împuşca pe to i, zise Saşa, îi drept cţ ă partizanii nu se tem de nimic?” “Cum să

151

se team ? Partizanii nu se temă niciodat ”. “Şi eu m-aş fi f cută ă partizan”, zise Saşa. “Tu ai mâncat?” “Am mâncat ou ”. “Te mai duciă undeva?” “Nu”. Pe urm Saşa întreb :ă ă “Ce fel de nume-i Sonia?” “Sonia? de la Sófia, sau în fran uzeşte Sophie”, ziseţ tata. “Nu m mai duc, m culc şi eu”,ă ă zise Saşa. “Ei hai dar, pune-te şi dormi” zise tata.Mai era atât de pu in pân la parad .ţ ă ă Luni o s duc bani pentru baloane.ă ă Trebuie s se preg teasc . S spargă ă ă ă ă sticle, s strâng pietricele.ă ă

38Dincolo erau p durile şi apa, cele careă nu se vedeau, erau p s rile negre şiă ă z pada. C deau frunzele şi înverzeaă ă iarba, creşteau ciupercile roşii, ca jum t ile de cireaş , creşteau muşchiiă ăţ ă şi petele de mucegai. Pe copaci se prindea promoroaca şi seceta. Erau animale care se împrieteneau, garduri şi nori care pleac . El o ridicase de jos şi oă aruncase pe umeri. Oboseala se ascunse pic tur cu pic tur , ca sângele când seă ă ă ă prelinge din botul unui miel, roşu, pe o iarb . Se strânse pe un brusture uscat,ă jos, la picioare, lâng un scaiete.ăPicioarele se golir de tot ce era r u. S-auă ă scurs, o dat cu oboseala, durerileă scurte şi nemul umirea, se sub iar , seţ ţ ă

152

f cur mai mici. În jurul gleznei,ă ă curelele sl bir , cataramele nu o maiă ă strângeau. Ridic o mân şi rupse oă ă petal mare, portocalie, o duse la gură ă şi o lipi. Sufl şi îi d du drumul să ă ă zboare, rotund , peste câmp.ăÎn aglomera ie paşii li se amestecau,ţ rândurile intrau unele în altele, totul se împr ştia şi se aduna într-un organismă c l tor. El se scurgea ca o lav peă ă ă str zi, ca o z pad care se rostogoleşte.ă ă ă Aşa cum firele se încâlcesc şi cresc împreun . P rea c a întins cineva oă ă ă lân mare de oaie. Deasupra pluteauă baloane şi pancarte, cuvinte care se amestecau, cuvinte şuşotite, cuvinte vorbite, cuvinte strigate. Totul la un loc şi totul deodat . Octombrei, octombreiă mici, octombrei mari. Pionieri mici, pionieri mari, comsomolişti, pancarte, voci de nic ieri, megafoane. Îşi duse iară mâna şi-l împinse. P rea un balonă frumos, portocaliu, un balon adev rat.ăÎncepu s umble iar şi prin p dure. Urcă ă ă ă dealul, trecu p durea cea mic , intr înă ă ă ar tur . Nu g si nici o c rare, aşa că ă ă ă ă trebui s şi-o fac singur. Începu să ă ă b t toreasc grâul, ca s fac o c rare.ă ă ă ă ă ă În fiecare an el mai f cea câte o c rare,ă ă pentru c toamna se p stra c rarea, iară ă ă iarna, dup ce c dea z pada şi totul seă ă ă f cea alb, nu se vedea nici o c rare, iară ă prim vara, dup ce ieşea grâul, totul seă ă

153

f cea verde şi iar şi nu era nici o c rare.ă ă ă Dar Saşa trebuia s treac pe acolo, să ă ă duc brebenei la porc sau s culeagă ă ă viorele, s se uite la copaci şi s cauteă ă c prioare. Trebuia s -şi fac o c rare, caă ă ă ă s nu i se încâlceasc picioarele prină ă grâu şi-atunci când este rou s nu i seă ă scuture pe pantaloni şi în sandale. B t tori vreo dou zeci de metri cuă ă ă picioarele, pe urm se opri şi se gândiă c -i mai uşor s trag sacul dup elă ă ă ă atunci când se întoarce şi s fac aşaă ă c rarea. P mântul era uscat şi sacul nuă ă s-ar fi murd rit decât de verde, aşa cumă i se murd resc şi lui pantalonii atunciă când se bate cu cineva pe iarb sau seă trânteşte.În livada de nuci se opri şi puse sacul jos. Se uit mai întâi la un nuc, pe urm seă ă apropie şi-l prinse cu mâinile. Trecuse un an şi el mai crescuse, se sim ea cuţ mult mai mare şi mult mai puternic, ar fi putut s smulg un nuc atât de mic. Laă ă r d cina nucului creştea un smoc deă ă iarb , îl smulse mai întâi şi-şi f cu loc.ă ă Se gândi mai întâi s se odihneasc , să ă ă se uite bine la nucul acela. Se aşez peă sac şi c zu pe gânduri. Nici n-ar fi avută ce face cu un nuc ca acela mic şi sub ire, l-ar fi putut smulge cu o mân ,ţ ă s -l apuce şi s -l scoat afar ! A şi v zută ă ă ă ă cum se desface p mântul în jurulă nucului când trage el şi-i smulge

154

r d cinile. Soarele îl b tea în cap şiă ă ă sim ea cum îi d putere. Coaja verzuie aţ ă copacului era cr pat în câteva locuri şiă ă asta îl f cea s par şi mai uşor deă ă ă smuls. Saşa ştia c nu este bine s rupiă ă copacii şi c un pionier adev rat nu rupeă ă niciodat copacii, dar prea îşi dorea elă s smulg un copac, acuma, când e atâtă ă de puternic. Vroia s vad cât e deă ă puternic, s ştie dac ceea ce se spuneă ă despre pionieri este adev rat. Dac auă ă putut ei s bat armata germană ă ă înseamn c pot s smulg o sut deă ă ă ă ă copaci! Pe urm l-ar fi pus înapoi înă p mânt, l-ar fi astupat cu p mânt şi ar fiă ă b t torit cu picioarele, numai s -lă ă ă smulg şi-l pune înapoi. Copacul se vaă prinde, pentru c -i prim var şi-aveaă ă ă s -i toarne şi nişte ap , dac trebuie,ă ă ă numai s -l smulg . Sim ea o putere atâtă ă ţ de mare, încât ar fi putut s smulg oă ă p dure. Puterea i se zb tea în mâini şiă ă în cap, şi-şi duse mâna sub bra , şi seţ pip i. Vântul sufl uşor şi crengileă ă nucului se mişcar , şi asta îl f cu să ă ă par şi mai uşor de smuls. Lui Saşa i seă p ru prea mic nucul acela, nici n-aveaă rost s strice un nuc, mai bine se duceă în p dure şi smulge un copac mai gros.ă Îşi lu sacul şi se opri în margineaă p durii, lâng un carpen mai înalt. Îl loviă ă de dou ori cu mâna şi feri din jură frunzele moarte cu piciorul. Dacă

155

smulge un copac ca acesta este mare de tot. Poate s se duc la r zboi. Îşiă ă ă închipui copacul r sturnat cu r d cinileă ă ă în sus la marginea p durii. Un stol deă p s ri se sperie şi zboar , pe urm vină ă ă ă şi se aşaz pe copacul r sturnat. Seă ă gândi c poate ar fi mai bine s chemeă ă pe cineva, ca s -l vad , s cread că ă ă ă ă Saşa smulge copaci. Dac -l smulgea şiă nu chema pe nimeni, poate c ar fi zis:ă “du-te, m i, de-aici! n-ai smuls tu niciă un copac, copacul era smuls, l-a smuls cineva cu tractorul”. Nimeni nu l-ar fi crezut. Ar fi zis: “du-te, m i, de-aici!”ă Şi, poate, dac ar fi încercat s maiă ă smulg un copac, poate c nu ar fiă ă putut, taman atunci, numai ca s -i facă ă în ciud , s nu mai smulg înc ună ă ă ă copac. Era mai bine s cheme pe cineva,ă pe urm s smulg copacul. Acum eraă ă ă atât de puternic, putea s -l smulg .ă ă Vedea copacul cu r d cinile în sus şiă ă p s rile care zboar , pe urm se întorcă ă ă ă şi se aşaz înapoi pe copac. Oare de ceă n-ar fi putut s -l cread ? Poate c eraă ă ă mai bine s -i cheme. Prinse cu mâinileă copacul şi trase. Nu se mişc deloc.ă Poate c numai undeva sus de tot, peă unde bate vântul. Se sprijini cu picioarele în p mânt şi trase şi mai tare.ă Trase din toate puterile lui. Copacul nu se mişc deloc. R mase eap n înă ă ţ ă mâinile lui Saşa. Unde îi este puterea?

156

Era atât de neputincios! Nu avea nici o putere. N-ar fi putut s smulg nimic. Seă ă scurse şi r mase pe sac. Nu este ună pionier adev rat.ă– Las c ai tu putere.ă ă– N-am nici o putere, am v zut.ă– Numai tractoarele smulg copacii, oamenii nu smulg.– Las -m -n pace cu tractoarele tale.ă ă– Tractorul smulge copacii, î i zic eu.ţSe auzi un foşnet, pe urm se v zu oă ă pas re mic zburând din tufiş. Se ridică ă ă de pe sac şi se duse şi feri frunzele. Lovi de câteva ori creanga cu piciorul, dar nu mai ieşi nimic. Puse sacul sub bra şi seţ adânci în p dure.ă

39Nicolai Arsenievici îşi cump r oă ă

pereche de iepuri şi le d du drumul înă cuşca pe care o avea dup cas . Deă ă diminea se duse pe coclauri s rupţă ă ă un sac mare de buruian pe care îl aduse şi-l trânti sub streaşin , lâng cuşc .ă ă ă Ticsi jum tate de cuşc cu buruiană ă pentru c jum tate o l s iepuriloră ă ă ă pentru mişcare. Îi urm ri s vad dacă ă ă ă m nânc , pe urm se duse în cas şi-şiă ă ă ă turn vin dintr-o can roşie.ă ăDe câteva ori pe zi ieşea din cas , înă momentele cele mai nepotrivite, după p rerea lui, şi se ducea s urm rească ă ă ă iepurii ca s -i surprind . Se ascunseă ă chiar dup dou l zi pe care le tâă ă ă rî după

157

cas şi petrecu câteva ore în încordare,ă dar nu descoperi nimic. Dup oă s pt mân de nedumerire hotă ă ă ărî s seă consulte cu un specialist şi-l vizit pe laă amiaz pe Kiruşa.ăNicolai Arsenievici p şea aproape de totă de Kiruşa şi d dea din mâini. P şeaă ă chiar prea aproape, pentru c Kiruşa seă lovi de câteva ori de el, dar merse mai departe şi nu d du importan .ă ţă- S fie drept oare, m i Kiruşa? Pentruă ă c -i alb? Dar ce au aiştia albi? Nu ştiu,ă parc nu-s iepuri, parc cine ştie ceă ă animale îs!- Îs mari, zici?- M rişori, bre. Nu ştiu ce s ziă ă c.- Nu ştiu, trebu’ s m uit la dânşii.ă ăKiruşa strânse din buze, încetini pu in,ţ mişc un um r, pe urm îşi continuă ă ă ă drumul lâng Nicolai Arsenievici.ă

În fiecare prim var erau cel pu ină ă ţ câteva zile în care se organizau subotnice. Acestea puteau s aib locă ă atât sâmb ta, aşa cum arat şiă ă denumirea de subotnic, cât şi duminica sau în alt zi a s pt mânii, dac aceastaă ă ă ă este liber şi e cu roşu-n calendar. Dar,ă dintre toate, cea mai important se pareă c era un fel de zi verde în care seă s desc cop cei şi floricele. În ziua aceeaă ă de prim var , când toat lumea ieşea cuă ă ă hârle ele din cas , iar care nu aveauţ ă

158

hârle e – cu m turile, autobuzul lui Saşaţ ă se umplea de greble, hârle e şi m turi,ţ ă pentru c cei din oraş n-aveau nimic şi-ăatunci autobuzul aducea pentru to i. Totţ ei aduceau şi cop ceii cu r d cinaă ă ă învelit în gazete, semin ele de flori şi oă ţ stropitoare mare de tabl , pe care le-oă d dea în fiecare an moş Nichifor.ă- Dar cine poate s aduc un hârle , oă ă ţ sap ? Ia, Vakulovskii, sau cine-i de laă ar ? Nişte greble, s facem curat înţ ă ă

gr dini , s s p m, cine ştie s sape?ă ţă ă ă ă ă S punem nişte flori, are cineva semin eă ţ de flori acas ? Întreba i de mameleă ţ voastre. Trebuie s facem curat, să ă strângem hârtiu ele, nişte m turi deţ ă crengi... s punem nişte cop cei?ă ă Trebuie s avem grij de natur , fiecareă ă ă trebuie s sape şi s aib grij deă ă ă ă natur !ăSaşa îşi aminti toate crengile pe care le-a rupt, florile pe care le-a c lcat,ă c rarea din lanul de grâu pe care aă b t torit-o. Nu-şi va mai face fluiere deă ă tei şi nu va rupe florile. Îşi va cump raă un uruiac de plastic sau de tabl şi nuţ ă va mai t ia niciodat crengi, şi nu vaă ă mai ciopli morişti. Va merge numai prin p dure şi nu va c lca grâul. Nu va maiă ă smulge niciodat nuci şi nu va arunca înă copaci cu cu itul. Va arunca cu itul într-ţ ţun tufiş sau iaz s nu-l mai vadă ă niciodat .ă

159

La lec ia de ora clasei înv toarea l-aţ ăţă chemat pe moş Costea s neă povesteasc despre r zboi. Pentru c seă ă ă apropia ziua de 9 mai când i-am biruit pe fascişti şi am luat Berlinul. Moş Costea st tea în fa a clasei pe un scaună ţ şi povestea, şi avea medalii pe piept.- Dar cum a fost la r zboi, ia spune-neă matali, moş Costi, spunea Nadejda Petrovna.- E-e, la r zboi o fost greu, spunea moşă Costea. Pi noi ne-o dus, vtoroi Ucrainskii front, sî merjim în atac din urma tancurilor. Ş-atunşi nem âi s-o sp riet şţ ă î o fujit. âŢ n minti cî era unu’ Alexandr, Saşa îi spuneam noi, din Belorusia. E-he, apu’ aista când î puné mâna pe-o granad şţ ă î când -o azvârle! Tare mai azvârle bineţ cu granada Saşa aista... Da’ o murit. N-o ajuns el s vad Berlinu’.ă ă- Da, iaca, spune, Constantin Demianovici, cum îi ardeau nem ii peţ oameni şi pe copii, şi îi udau cu apă înghe at iarna prin om t?ţ ă ă- Ehe, dragi copii, asta tare straşnic o fost. Nem ii îs mai r i decât diavolu. Ei îiţ ă scoteau pe copii afar în om t şi îi udauă ă cu ap rece ca s spun unde-i divizia.ă ă ă Da ei tot una nu spuneau. Erau partizani. Mici, da tare mari partizani! De-amu, copii, voi şti i povestirea cuţ Malciş Plohiş şi cu Malciş Chibalciş. Că Malciş Chibalciş era bun şi n-a spus

160

nimic la nem i când l-au chinuit. Darţ Malciş Plohiş a spus tot, pentru c i-auă dat un poloboc cu dulcea şi nişteţă coşni i cu picene. Şi el mânca dulceaţ ţă din poloboc cu picene şi s-o dat cu nem ii. Da iaca Malciş Chibalciş nu s-oţ l sat pân la urm ! Cu toate c pe dânsuă ă ă l-o omorât. El nu s-o temut. Apu, după ce-i spânzura pe-aiştia care nu spuneu, apu şî le pune câte-o natpisi la gât. Şi scrie acolo: “ei, iaca aşa o s fie cuă fiecare care lupt împotriva Ghermanieiă şi nu se supune la Ghermania”. Îi spânzura pe capete. Da pe prizonieri pe urm îi duceau la dânşii în Ghermaniaă şi-acolo le d dea foc. Şi pe femei şi peă copii pe to i. Nu se uitau. Îi duceauţ acolo în lag r. Asta la con lag r, peă ţ ă jidani mai ales. Da dac nimereu de-ăaiştia ca Malciş Plohiş, vânz tori, asta laă solda i m refer, apu cu dânşii tareţ ă repede se termina. Şi, iaca, de-o vorb ,ă de-aiştia fricoşi, care nu vor s meargă ă în atac . Apu pi dânşii numa îi pune aşă ă şi cu patu de la avtomat în cap, aici dup cap, ca s nu mai cheltuiască ă ă patroanele. Asta tare repede cu dânşii se rezbire. Da noi de-amu dac -iă prindem pe-a lor, apu nu-i mai chinuiem aş ca dânşii, îi împuşcam deodat , nu-iă ă mai chinuiem. Da tare ne mai era ciudă pe dânşii. Da, iaca, bine c i-am b tută ă noi pân la urm pe draci. Ei o crezut că ă

161

pot s o bat pe Armata Sovietic ,ă ă ă nimeni nu o bate pe Armata Sovietic !ă- Iaca aşa copii, prin câte a trebuit s seă treac , ca s tr i i voi ast zi în pace.ă ă ă ţ ă Dar voi nu pre ui i asta, nu înv a i bineţ ţ ăţ ţ la şcoal . Nu-i aşa, Constantină Demianovici?- Aşa-i, c altceva de la dânşii nu seă cere, numai s înve e bine la şcoal şiă ţ ă s -i asculte pe p rin i şi pe cei b trâni.ă ă ţ ă Da’ când îi duce în lag r era tare greu.ă Era mare foame şi dac ave cineva vreoă cartoaf crud apu’ o mânca aşa crud ,ă ă ă da’ nici de asta n-aveau şi mamele d deau tot la copii c mureau de foame.ă ă Da’ nu ştiu ei amu ce-nseamn greul, ceă s -i faci? Când eram eu de vârsta loră apu’ nu mai îmblam eu la şcoal , c n-ă ăaveam cum. Numai copiii boierilor îmblau la şcoal , dar tata n-ave bani. Euă m ducem la lucru cu ziua ca s câştigă ă m car o bucat de pâine şi-nc nici pe-ă ă ăaceea de multe ori n-o vedem. Unde era pe vremea ceea s te trimit la şcoal şiă ă ă tu s nu vrei? Da’ nu mai era aşa ceva.ă De-amu pe urm , dup r zboi, am putută ă ă s m duc şi eu la şcoal s-o termin, c-oă ă ă venit puterea sovietic şi le-o dat laă to i. Da’ pân atunci nimic, numa’ţ ă bog taşii îmblau la şcoal .ă ă- A i v zut, copii?ţ ă- Da şi chiar aşa şi-o fost. Nu îmblam noi la şcoal dac n-avem bani. Da’ baniă ă

162

aveau numai bog taşii. C-aiştia s raciă ă munceau de diminea pân searaţă ă pentru dânşii...- Iaca aşa, copii! Dar ia s vedem noi, a iă ţ f cut de-acum echipele de timurovişti?ă Ia s vedem care şi cum v-a i împ r it?ă ţ ă ţ Aliona, tu în ce echip eşti?ă- Eu, Nadejda Petrovna, îs în echip laă Stela. Noi îl ajut m pe un veteran careă tr ieşte lâng noi. Noi aşa ne-am în elesă ă ţ c eu s -i cump r laptele şi s m duc laă ă ă ă ă magazin. Dar pe urm noi cu fetele o să ă facem curat la dânsul în gr dini şi-oă ţă s grebl m.ă ă- Foarte bine c voi de-acuma v-a iă ţ gândit. Pentru c iaca a venit prim varaă ă şi acum trebuie de ajutat pe b trâni să ă sape, s pun una alta în p mânt, de le-ă ă ăadus ap ... C ei de-acuma-s b trâni şiă ă ă nu le vine chiar aşa uşor. Foarte bine, Aliona. Dar ce b ie i ave i voi în echip ,ă ţ ţ ă ave i vreun b iat?ţ ă- N-avem, Nadejda Petrovna, c nou nuă ă ne trebuie. B ie ii iştia fac numaiă ţ prostii.- Cine face prostii? Care? Ia s mi-lă ar ta i mie c -i rup capul. Iaca s -l lua iă ţ ă ă ţ pe Vitea cu voi ca s v ajute la s pat...ă ă ă- Da’ eu, Nadejda Petrovna, de-amu-s în alt echip , eu m duc la vecinul meu,ă ă ă deadea Petea, el tot îi veteran.- Bine. Dar care b iat înc nu-i în nici oă ă echip ? Ce, to i b ie ii ă ţ ă ţ sânt ocupa i?ţ

163

Foarte bine. Ia s vedem, Roma, tu în ceă echip eşti?ă- Eu, în echip la Vitea, noi amândoi îlă ajut m pe deadea Pă etea...- Dar ce, Vitea nu poate s -l ajute singură pe deadea Petea?- Nu, c la dedea Petea este tare multă de lucru. La dânsul trebuie de adus şi ap şi de s pat în gr din , şi lemne deă ă ă ă t iat...ă- Dar de ce îi trebuie lemne lui deadea Petea, dac -i cald afar ?ă ă- Îi trebuie, nu ştiu de ce... Da, şi la dânsul înc îi departe fântâna şi-i greuă de adus ap .ă- Dar tu, Vakulovskii, ai pe cineva?- Eu am pe moş Vasile.- El ce, tot îi veteran?- Da, el n-are un picior.- Şi l-ai ajutat la ceva?- Înc nu l-am ajutat. Dar trebuie s -lă ă ajut.- Apu’ s te duci s -l aju i pe moş Vasile,ă ă ţ s nu îmbli brambura prin p dure.ă ă Foarte bine, copii. Eu v d c v-a iă ă ţ organizat foarte bine. Dar ia s vedemă de ce trebuie noi s facem aceste echipeă de timurovişti? Ia s vedem cine neă spune cine a fost Timur şi echipa sa? Nataşa, vrei tu s ne spui?ă- Da. Timur şi cu echipa sa, această carte a scris-o scriitorul Arcadii Gaidar. Într-însa se povesteşte despre nişte

164

pionieri care-i ajutau pe b trâni şi peă pensionari. Ei se duceau, de exemplu, când nu era bunicu a acas şi îi împleauţ ă polobocul cu ap . Şi pe urm cândă ă venea bunicu a şi vroia s împleţ ă polobocul cu ap ca s spele rufe vedeaă ă c polobocul era plin şi tocma’ seă speria. C ea turna c ldarea cu ap înă ă ă poloboc, da’ polobocul era plin şi-i curgea apa peste picioare, şi o uda. Şi ea se bucura c polobocul era plin şi nuă mai trebuia s aduc ap . Pentru c eaă ă ă ă era b trân şi o dureau mâinile. Dar eaă ă nu ştia cine a împlut polobocul, pentru c pionierii nu se l udau la nime şi seă ă ascundeau în pod. Asta aşa le spunea Timur, c el era cel mai principalu’ă peste ei.- Dar pe Constantin Demianovici îl ajută cineva? Ia s vedem cine l-a ales peă Constantin Demianovici?- Nu trebu’, Nadejda Petrovna, la mine de-amu este nişte b ie i. Ei acolo lângă ţ ă mine tr iesc şi ei pe mine m ajut .ă ă ă L sa i mai bine ei s ajute pe al iă ţ ă ţ pensionari, la mine de-amu este.Clopo elul a sunat, dar moş Costea şiţ Nadejda Petrovna vorbeau mai departe. Moş Costea a început s povestească ă cum fugea prin bor i şi s pa tranşee. Elţ ă avea un hârle mic cu care s pa tranşeeţ ă şi se ascundea în p mânt. Când treceaă tancul, moş Costea se ascundea într-o

165

bort şi pe urm ieşea din urma tanculuiă ă şi arunca cu granata. Dar când buhneau bombele trebuia s deschizi gura, ca să ă nu surzeşti.

40- Ia s vedem, cine ne spune, de laă Ştiin ele Naturii, de ce avem nevoie deţ flori şi de copaci? Ştie cineva? Ia să vedem, Stela, spune tu.- Ca s fac copacii şi florile oxigen peă ă care îl respir oamenii, fiindc f ră ă ă ă oxigen nu exist via şi f r aeră ţă ă ă .- Aşa, Stela. Ca s aib toat lumeaă ă ă oxigen. Dar oare numai oamenii respiră oxigen sau şi animalele?- Şi animalele respir oxigen pentru că ă f r oxigen animalele n-ar putea să ă ă existe.- Dar la ce ne folosesc nou animalele?ă- Ca s facem din ele carne şi m nuşi, şiă ă cuşme de iepure, şi s ne fie cald iarna,ă când ne ducem la şcoal .ă- Foarte bine. Dar ou le şi untul de undeă le lu m?ă- Ou le le lu m de la g ini când se ou ,ă ă ă ă iar untul se face din laptele de la vac şiă din smântân .ă- Dar dac n-am avea oxigen, am maiă mânca noi oare unt diminea a?ţ- Nici unt şi nici ou , pentru c ar muriă ă toate g inile şi to i oamenii.ă ţ- Dar ia s vedem, copiii capitalişti au ceă

166

mânca diminea a?ţ- Nu. Şi nici nu se duc la şcoal , pentruă c p rin ii lor ă ă ţ sânt foarte s raci şi-i in înă ţ subsoluri.- Dar în ara noastr , copiii îmbl laţ ă ă şcoal sau nu?ă- Copiii din ara noastr îmbl toat ziuaţ ă ă ă la şcoal şi m nânc unt, pentru c laă ă ă ă noi în ar a biruit Marea Revolu ie dinţ ă ţ Octombrie şi este pace. Şi la noi sânt şi spitale f r bani, şi şcoli, şi copiii noştriă ă îmbl şi la gr dini .ă ă ţă- Dar capitaliştii au grij de natur ?ă ă- Ei nu au grij de natur .ă ă- Dar pionierii, cum crezi tu, Stela, au grij ? Sau merg, aşa, pe strad şi rupă ă crengile?- Eu cred c pionierii au grij de natur .ă ă ă Dar mai sânt şi unii b ie i r i care rupă ţ ă crengi. Dar pionierii nu trebuie s rupă ă crengi.- Cum crezi tu, Stela, Lenin a rupt vreodat crengi?ă- Lenin n-a rupt niciodat crengi.ă- Ai auzit, Bohan ov? Lenin n-a ruptţ niciodat crengi!ă- Şi a s dit cop cei şi i-a zis lui p durară ă ă s nu mai taie copaci.ă- Hai, dar, mâine s venim fiecare cuă câte un hârle , cu greble şi semin e deţ ţ flori ca s fie cât mai mult oxigen şi unt.ă Da. Şi s nu v mai prind c rupe iă ă ă ţ crengile din copaci! Bohan ov, Gurskii şiţ

167

to i ceilal i! S nu v mai prind, c v taiţ ţ ă ă ă ă mâinile! Cum nu, Bohan ov? Da’ s lciileţ ă de lâng gard cine le rupe?! S v maiă ă ă prind eu o dat , c v bat cu crengileă ă ă peste cap pân sare sângele! S sară ă ă sângele pân -n pod, Bohan ov! S nuă ţ ă mai rupe i crengi toat via a voastr !ţ ă ţ ă Cum nu? B ie el! Nu?! Nu?! Ia s vedemă ţ ă noi ce mai zici acuma! Nu?! Nu?! Am să te-nv eu cum s rupi crengile! Nu?! Nuăţ ă ştii? S te înv eu cum s spuiă ăţ ă minciuni! Nu?! ce, nu? Împu itur şiţ ă m gar ce eşti tu! S vii mâine cu hârleă ă ţ sau fac eu din tine hârle dac nu vii!ţ ă Mai vedem noi cine pe cine!

41Dup ce ieşeau din clase, toat lumeaă ă se împr ştia prin curte şi prin gr dini e.ă ă ţ Li se d dea fiec ruia de lucru. Şi pentruă ă c toat lumea ştia s strâng hârtiu eă ă ă ă ţ şi numai Bohan ov şi cu Saşa ştiau sţ ă sape, toat lumea strângea hârtiu e şiă ţ numai Bohan ov şi cu Saşa s pau.ţ ă Ceilal i strângeau hârtiu e, mişcau dinţ ţ m turi, se înghesuiau, primeau şiă d deau şuturi în fund. În ziua aceeaă ieşeau în gr dini e Vera Ivanovna,ă ţ Nadejda Petrovna, Praskovia Fomovna, învăţătorul de educa ie fizic , Vasiliiţ ă Vasilievici şi chiar directorul. Mai întâi coborau sc rile Vera Ivanovna, pe urmă ă

168

Nadejda Petrovna şi Praskovia Fomovna. Peste câteva minute cobora şi directorul, vârând în buzunarul de la piept pixul cu past groas . Un pix dină ă acesta cost dou ruble treizeci şi seă ă vinde la etajul doi în univermag. Tot acolo se vând ceasuri, inele de aur şi cercei şi lumân ri colorate sub form deă ă papucei, suvenire pentru turişti. Profir Matveevici se oprea şi spunea:- Oleac de aten ie!ă ţ- Oleac de aten ie! striga Nadejdaă ţ Petrovna.- Da fi i, m i, aten i!ţ ă ţ- Las grebla ceea dracului, animal !ă ă- Aten ie la mine!ţ- S-s-s! gata, închidem gurile!- Oleac de aten ie la mine, treia “B !”ă ţ ă şi pe urm o s lucra i! Ia aliniereaă ă ţ repede, s facem un careu! Hai, şi peă urm o s lucra i!ă ă ţ- Alinierea la careu!- Repejor, alinierea la careu!- Da las grebla ceea, animal !ă ă- Ia aten ie la mine, gata închidemţ gurile! A treia “G !” B ie el, ia vin tuă ă ţ ă încoace! Vin , vin -ncoace!ă ă- Ai-ai!- Apu amu du-te la loc, şi s nu- i maiă ţ aud gura, marş la loc! Gata acolo, a dou “B !” Feti , vrei şi tu?ă ă ţă- S-s-s-s!- S-s-s!

169

- S!Profir Matveevici a scos de la buzunarul de la piept o foaie şi a desp turit-o.ă- Primul subotnic l-a organizat încă Vladimir Ilici Lenin cu mul i ani în urm .ţ ă Am v zut de-acuma şi prin tablouri cumă Vladimir Ilici duce bârna în spinare şi glumeşte. Pentru c el era mai mic deă statur şi doi muncitori mai înal i l-auă ţ pus pe Vladimir Ilici s duc bârna de laă ă mijloc, şi Lenin nici n-ajungea la bârn .ă Ca s nu-i fie greu lui Lenin. Dar asta s-aă întâmplat demult şi-acum noi trebuie să continu m mai departe ceea ce aă început o dat Lenin. Iat aici eu amă ă g sit cum scrie foarte interesant într-oă revist pentru tineret - şi Profiră Matveevici le ar t hârtia - pe care voiă ă ar trebui s le citi i şi nu eu. Şi pentruă ţ c ştiu c voi nu prea citi i şi mai multă ă ţ pierde i vremea în loc s înv a i şi sţ ă ăţ ţ ă citi i, m-am gândit s v citesc eu,ţ ă ă pentru c -i foarte drept ce scrie aici... aă doua “G !” ia g l gia acolo! “Tineriă ă ă prieteni, gândurile despre verdea - ţă sânt gânduri despre viitor. G l gia! Eu dacă ă ă m uit pe foaie, asta nu înseamn c nuă ă ă v aud şi nu v v d ce face i voi acolo!ă ă ă ţ- Ş-ş-ş!- “...Voi mai ave i foarte mult de tr it înţ ă aceast ar minunat . Ea este bogată ţ ă ă ă şi necuprins , dar ea nu a fostă întotdeauna aşa. Totul, de ce se bucură

170

ochiul nostru, este munca îndelungat aă înaintaşilor. R bdarea este temeliaă progresului. Producerea unui simplu cui de fier a cerut o munc deă genera ii...To i oamenii celebrii aiţ ţ epocii, ale c ror portrete vă ă înfrumuse eaz şcolile voastre, de miciţ ă au tr it în lipsuri, au trecut prin via aă ţ grea din subsoluri şi au cunoscut vocea aspr a st pânilor. Ei munceau la egală ă cu ta ii lor şi au cunoscut pe pielea lorţ pre ul buc ii de pâine, puternic s ratţ ăţ ă ă de lacrimile nemângâiate ale copil riei.ă Ei n-au avut nici case de pionieri, nici stadioane şi nici Artec... Puterea sovietic v-a izb vit de s r cie,ă ă ă ă subsoluri şi insuportabilele înjosiri sociale. Nici o hot râre a conducerii nuă are loc f r a ine cont de faptul cum seă ă ţ va r sfrânge ea asupra copiilor şiă viitorilor copii şi a propriilor voştri copii. Zâmbetul copilului devine scopul principal al statului nostru. De la voi se cere doar s înv a i bine la şcoal şi oă ăţ ţ ă aten ie iubitoare pentru bunurileţ obşteşti, m car în câmpul vostru deă vedere. Exist o zical în Orient, care seă ă potriveşte s fie ca o porunc : “În viaă ă ţă fiecare trebuie s s deasc un copac, să ă ă ă înal e o cas , s educe un om. Începutulţ ă ă acestei în elepte programe a activit iiţ ăţ omeneşti v este accesibil vou chiară ă acum - s dind un cop cel în curteaă ă

171

şcolii. Face i asta la prim var , f rţ ă ă ă ă grab , pentru veşnicie. Leonid Leonov”.ă Iac-aşa! Pune i mâna pe greble şi peţ hârle şi s v v d la treab ! Cât deţ ă ă ă ă frumos scrie aici, dar voi nu citi i!ţProfir Matveevici împ turi foaia şi oă puse înapoi în buzunar.- C doar pentru voi scrie, nu pentruă mine. Gata! Amu la lucru! A treia “B ”,ă şti i ce ave i de f cut, vreau s v v dţ ţ ă ă ă ă cum lucra i!ţPe urm Profir Matveevici se aplec şiă ă ridic o hârtiu . Se duse apoi şi oă ţă arunc într-un coş.ă- Toat lumea s lucreze! zise Nadejdaă ă Petrovna care inea o grebl . Dup ce aţ ă ă ar tat cum se ine grebla, Nadejdaă ţ Petrovna i-a tras dou palme lui Gurskiiă şi i-a zis s nu mai caşte gura. Într-ună costum albastru cu linii albe, înv torulăţă de educa ie fizic umbla prin gr diniţ ă ă ţă şi ar ta cu degetul, şi tr gea pe b ie iă ă ă ţ de p r.ăŞi Saşa, şi Bohan ov s pau prea repede.ţ ă P mântul era moale şi nici s patul nuă ă era un s pat adev rat, ci era numai peă ă jum tate, cu vârful hârle ului, aşa cumă ţ trebuie s sapi când vrei s fugi laă ă joac . Trebuiau s sape mai încet,ă ă pentru c altfel degeaba terminau ei deă s pat, pentru c totuna i-ar fi pus să ă ă strâng hârtii. Şi-ar fi ieşit c ei şi sap ,ă ă ă şi strâng şi hârtii. Dar ce nevoie aveau

172

ei de asta? Mai bine sap mai încet şi nuă mai strâng hârtii. De fiecare dat cândă r scolea p mântul, Saşa îşi auzeaă ă numele şi vedea dedesubtul foii în zilnic scria la sfârşitul s pt mânii cu roşuă ă “purtarea exemplar ” şi semn turaă ă greu de f cut a Nadejdei Petrovna.ă Bohan ov nu vedea nimic şi de aceea seţ gr bea foarte tare.ă- Mai încet.- De ce? I-aşa greu? Dac era acas eraă ă greu. Da’ aici, uite hop, hop!- Stai, b i, prostule, mai încet.ă- Singur şi eşti prost! Dac eşti prost nuă mai f şi pe al ii!ă ţ- Hai sap dar, dac vrei s strângi şiă ă ă hârtii.- Da’ ce, noi nu s p m? Tot noi să ă ă strângem şi hârtiile?- Dap i tu ce crezi, c ne las ?ă ă ă- E-e-e! Dar ia stai mai încet, m i b iete!ă ăBohan ov nu numai c se opri din s pat,ţ ă ă dar şi b t torii cu t lpile atât cât îi p ruă ă ă ă c a s pat în plus. Au început s sapeă ă ă amândoi foarte încet. Bohan ovţ jum tate de gr dini şi Saşa cealaltă ă ţă ă jum tate. Dar nimeni în afara lor nu ştiaă c ei sap încet. Pentru ceilal i Saşa şiă ă ţ Bohan ov s pau pur şi simplu înţ ă gr dini . Erau cumin i şi sârguincioşi,ă ţă ţ şi dedesubtul foii le lumina o semn tură ă roşie, şi-acolo unde scria “purtarea” cu litere mici şi înclinate “exemplar ”,ă

173

ceea ce li se întâmpla numai prim vara.ă C ci numai Stela era tot timpulă exemplar .ăEra de în eles de ce ar fi vrut s seţ ă gr beasc Saşa, dac s-ar fi gr bit, dară ă ă ă de ce a vrut s se gr beasc Bohan ov,ă ă ă ţ asta nu în elegea Saşa. Dac s-ar fiţ ă gr bit Saşa s termine cât mai repedeă ă de s pat ar fi f cut-o ca s se furişezeă ă ă pe urm dup şcoal , acolo undeă ă ă probabil aveau gr dini a lor clasa luiă ţ Sonia. S-ar fi f cut c nu are ce face pe-ă ăacolo pe urm ar fi v zut-o pe Soniaă ă care ar fi inut o m tur sau o grebl înţ ă ă ă mân . Pe urm s-ar fi dus la Sonia şi ară ă fi zis:- D la mine grebla.ă- Dar ce, eu nu ştiu s greblez? ar ă fi zis Sonia.Da, dar tu eşti fat , ar fi zis Saşa. D laă ă mine c eu ştiu s greblez. Dar dacă ă ă termin , pe urm l-ar fi pus s strângă ă ă ă hârtii şi-ar fi putut el s strâng şiă ă hârtiile foarte repede, dar pe urm i-ară fi g sit altceva şi, dac termina, i-ar fiă ă g sit altceva, şi n-ar fi terminată niciodat . Aşa, mai bine s pa liniştit.ă ă Dar de ce ar fi vrut s se gr bească ă ă Bohan ov? El, iat , pentru ce s-ar fiţ ă gr bit. C ci cred c Bohan ov ar fiă ă ă ţ terminat şi ar fi fugit acas . Şi-ar fiă schimbat pantalonii şi s-ar fi dus la joac . Pentru aşa ceva nu merit s teă ă ă

174

gr beşti.ă

Când Arsenievici afl c cele două ă ă animale pe care le aduse în gospod rieă nu erau un iepure şi o iepuroaic , aşaă cum crezuse, ci dou iepuroaice, c zuă ă pe gânduri: “Da, boga mati, ştiam eu că ceva nu-i în regul ” îşi zise.ăKiruşa îi d du un sfat foarte bun, să ă caute un iepuroi sur pentru c ună iepuroi sur este cel mai bun şi chiar avea pe cineva în vedere atunci când îi d dea acest sfat lui Arsenievici. Iepuriiă suri au fost întotdeauna mai mari şi mai s n toşi decât iepurii albi. S-ar fi putută ă ca iepuroaicele s fete numai iepuri suriă şi-atunci Arsenievici s-ar fi trezit dintr-o dat în posesia a dou zeci şi patru deă ă iepuri suri, în cazul în care iepuroaicele fat câte doisprezece iepuraşi la oă f tare, aşa cum ştia Arsenievici c fată ă ă iepuroaicele. În cazul acesta Arsenievici îşi d dea bine seama c atâta amar deă ă iepuri nu poate s încap într-o singură ă ă cuşc pe care o avea el dup cas .ă ă ă Gândul acesta îl nelinişti pentru o clipă pe Arsenievici, dar de îndat ce îşiă reveni, plesni din deget ca în filmele despre capitalişti atunci când un capitalist st la o mas într-ună ă restaurant cu muzic capitalist şiă ă pleosc ie din deget ca s vin oă ă ă dezm at şi s -i aduc de mâncare şiăţ ă ă ă

175

zise:- Parc -am ştiut c -s amândouă ă ă iepuroaice, îmi spunea mie inima! Kiruşa îl crezu pe cuvânt pe Arsenievici, pe urm amândoi au coborât în beci şiă au ieşit mai târziu.

42Ce-o mai fi şi cu P mântul ista şi deă

ce se-nvârteşte? Saşa ştia c P mântulă ă este o planet , pentru c a v zută ă ă fotografii într-o carte şi toate planetele stau în aer. Nici cum ar putea s steaă planetele în aer nu-n elegea Saşa,ţ pentru c ele oricând ar fi putut s cadă ă ă jos. Şi vreuna dintre ele ar fi putut să cad chiar şi pe p mânt şi s-ar fi umplută ă P mântul de planete, dac ar fi începută ă s cad jos, şi n-ar mai fi r mas nici ună ă ă loc ca s mergi. Cine le inea pe dânseleă ţ în aer ca s nu cad ? Pentru c nici oă ă ă pan nu st prea mult în aer, dară ă planetele se vedea c erau grele, pentruă c erau rotunde ca şi P mântul, numaiă ă c nu erau f cute din p mânt. Nici nu seă ă ă ştie din ce erau f cute planetele că ă st teau aşa de bine în aer.ă- Ce este o comet ? întreb Saşa.ă ă- O comet este o bucat de planetă ă ă care se rupe şi cade, şi când se freacă de aer se aprinde şi seam nă ă cu o stea.De ce s se aprind ea prin aer? seă ă gândea Saşa, dac atunci când dai ună

176

chibrit aprins prin aer el se stinge. Saşa a v zut c cei mai mul i fum tori, şiă ă ţ ă Irofei Vasilievici, şi Nichifor, atunci când vor s sting chibritul nici nu mai suflă ă ă în el, ci-l scutur o dat prin aer şi el seă ă stinge singur. Atunci cum ar putea s seă aprind cometa de la aer, dac aerulă ă stinge şi-atunci când sufli, şi-atunci când scuturi prin aer? Aerul e pentru stins şi pentru r cit, dar nu pentruă aprins. Aerul nu poate s aprind . Şi-ă ăatunci de ce nu se stinge cometa în aer? Ce fel de foc are ea? Saşa se mai gândi c dac o comet cade şi ea este oă ă ă bucat de planet , atunci de ce nu cadeă ă toat planeta, dar o bucat din planetă ă ă cade? De ce o bucat s cad dar oă ă ă planet s nu cad ? Nu era nimic clară ă ă cum cad buc ile de planet şi cum nuăţ ă cad planetele, de parc buc ile deă ăţ planet nu erau tot din planet . Şi cum,ă ă dac st planeta singur , nu ardeă ă ă niciodat şi nu se vede, dar dac rupi oă ă bucat dintr-însa şi o freci prin aer, seă aprinde şi arde ca o stea? Asta nu era prea uşor de în eles. De câte ori n-aţ alergat Saşa acolo unde c deau noapteaă buc ile de planet ca o stea, ca s leăţ ă ă caute prin iarb , dar n-a g sit niciodată ă ă nimic. A g sit numai o dat o bucat deă ă ă rachet mic , de textolit, cu care seă ă trage în nori ca s nu plou cu piatr ,ă ă ă dar o comet n-a g sit niciodat . Nici nuă ă ă

177

avea ce face cu o bucat de rachet atâtă ă de mic . Numai dac o punea undeva înă ă gr din , într-un copac, ca s -şi facă ă ă ă vreun graur cuib, sau dac o punea înă gaura din gard, aşa cum a v zut la moşă Vanea, ca s nu treac puii în gr din .ă ă ă ăDar cum se învârte P mântul dac el stă ă ă în aer şi e rotund şi nici un vânt de pe lume nu sufl tot timpul ca s -l învârtă ă ă şi el ar trebui s se opreasc ? Şi chiară ă dac vântul ar sufla tot timpul, el ară sufla din mai multe p r i şi-ar trebui s -lă ţ ă învârteasc oleac într-o parte şi-oleacă ă ă în alt parte şi n-ar mai avea P mântulă ă timp s se învârteasc numai în jurulă ă axei sale şi-ar trebui s se învârt înă ă toate p r ile aşa cum fumul de la foc seă ţ duce în toate p r ile atunci ă ţ când se duce dup tine parc special ca s - i intre înă ă ă ţ ochi şi s - i fac în ciud . Aşa şiă ţ ă ă P mântulă s-ar învârti în toate p r ile. Dară ţ vântul nici m car nu sufl tot timpul. Şi-ă ăatunci cine face P mântul s să ă e învârteasc ? Pentru c P mântulă ă ă trebuie s se învârteasc . Aşa a zis ună ă om pe care l-au ars capitaliştii. El a zis c P mântulă ă se învârteşte şi-atunci capitaliştii i-au spus s spun că ă ă P mântulă nu se învârteşte şi omul n-a vrut s spun c P mântulă ă ă ă nu se învârteşte şi capitaliştii au f cut un focă mare de tot şi l-au ars. Şi-nseamn că ă este mare lucru c P mântulă ă se

178

învârteşte dac nu le place la capitaliştiă şi au ars pe un om pentru c a zis aşaă ceva. Dac ar fi fost acolo Saşa, i-ar fiă pus mai bine pe to i capitaliştii pe foc caţ s nu mai ard pe omul acela, pentru că ă ă to i capitaliştii ţ sânt r i şi dau foc laă oameni. S-ar fi b tut cu ei şi l-ar fiă salvat pe omul acela şi ar fi fugit împreun în Uniunea Sovietic , unde nuă ă mai exist capitalişti care s - i dea focă ă ţ şi s arzi de viu.ă

Se auzi un foşnet şi Saşa îşi întoarse capul s vad ce era. Nu v zu nimic şiă ă ă se uit mai atent la frunze şi la crengiă s vad dac nu cumva vreuna dintreă ă ă ele se mai mişc . Acolo unde s-ar fiă mişcat frunzele ar fi trebuit s fie şiă pas rea sau a trecut pe acolo şi celă pu in ar fi ştiut pe unde a trecut. Tot eţ mai bine decât s nu ştii nimic. Nu v zuă ă nici o frunz mişcându-se şi nici o iarb ,ă ă de parc nici nu ar fi zburat nimic deă nic ieri şi nu s-ar fi auzit nimic. Dar deă zburat, tot zburase. Asta se întâmpl de maiă multe ori în p dure. Nu i se p ruse. Şiă ă Saşa ştia c lui nu i s-a p rut nimică ă niciodat . Dac a auzit c pas reaă ă ă ă zburase, înseamn c zburase.ă ăDar putea s fie şi un şoarece. Ună şoarece, dac alearg printre brebenei,ă ă nici nu se vede. Se aude numai un foşnet şi po i numai s i-l închipui cumţ ă ţ

179

fuge printre brebenei. Dar de v zut nuă po i s -l vezi pentru c este mic şi surţ ă ă ca şi frunzele şi poate s intre într-oă gaur sau sub o r d cin şi chiar subă ă ă ă frunze şi atunci nu-l mai g seşti niciă chiar dac îl cau i. Saşa se ă ţ gândi c a fostă totuşi o pas re ca s nu-i fie chiar ă ă atât de ciud c n-a v zut şoarecele ca s -lă ă ă ă prind pentru c dac l-ar fi v zut deă ă ă ă unde iese, acolo unde s-ar fi auzit, ar fi aruncat sacul peste el şi poate c ar fiă intrat în sac şi l-ar fi prins şi l-ar fi dus acas . Dar aşa e mai bine c a fostă ă pas re. O pas re nici nu o poate prinde.ă ă Pas rea zboar şi n-o mai prindeă ă niciodat . Se duce printre copaci şiă printre crengi şi nu mai poate s-o prindă nimeni. Se ridic şi-şi lu sacul. Ceă ă veche se mai f cuse scara. Coaja seă înnegrise şi se uscase şi pe alocuri cr pase şi se acoperi de mucegai alb. Peă unde se scoroji coaja se vedeau nişte gândaci mici ca furnicile care intrau şi ieşeau din lemn. Saşa v zu chiar şi nişteă ciuperci mici de tot, care au început să creasc dedesubt. Cred c Dumnezeu vaă ă trebui s -şi fac alt scar ca s nu aibă ă ă ă ă ă scar cu ciuperci. Ce scar -i asta dac -iă ă ă cu ciuperci? Ar trebui s aib o scară ă ă nou şi frumoas . Dar asta este şi ud şiă ă ă grea pentru c a stat toat iarna înă ă z pad şi s-a udat ă ă când s-a topit z pada.ă Degrab o s putrezeasc şi n-o s maiă ă ă ă

180

fie bun de nimic. Saşa scormoni cuă degetele şi rupse o bucat de coaj careă ă se desprinse uşor de pe lemn. Pe lemnul negru-cafenior de sub coaj , v zu oă ă urechelni care a vrut s fug . Saşa aţă ă ă prins-o şi i-a rupt coarnele. Pe urm aă pus-o înapoi pe lemnul negru-cafenior de unde o luase şi începu s o bat cuă ă coaja pân n-a mai r mas nimic.ă ă

43

- De ce, Edmundâci, aşa cum am zis, Alexandr Timofeevici nu s-a inut deţ cuvânt?- Îmi pare r u, dar Alexandr Timofeeviciă e Alexandr Timofeevici. Şti i cum eţ Alexandr Timofeevici.- M îndoiesc c nu am fost destul deă ă explicit în formulare. Din câte cunosc, Alexandr Timofeevici nu a îndeplinit nici una din cerin ele mai sus men ionate. M tem cţ ţ ă ă un astfel de om nu mai poate s r mână ă ă la conducere. Intui ia mea a fostţ neomeneşte înşelat .ă- O, da! Alexandr Timofeevici este o fiar . Înşeal toate conştiin ele.ă ă ţ- Face i, v rog, o list cu toateţ ă ă conştiin ele în cauz şi bestia s deaţ ă ă socoteal în fa a intui iei şi, f r nici ună ţ ţ ă ă fel de şiretlicuri! Dumneavoastr , de-ăacum îl şti i pe Alexandr Timofeevici.ţ Aceast persoan , vreau s zic peă ă ă

181

nume, de Alexandr Timofeevici, cred că v este cunoscut .ă ă- Omul acesta n-a îndeplinit nici una din sarcinile enumerate mai sus. M tem că ă va trebui s convoc m consiliul chiară ă acum, f r tergivers ri.ă ă ă- Eu vroiam s v zic mai demult, dară ă şti i cum e Alexandr Timofeevici, n-amţ îndr znit.ă- Adev rul iese întotdeauna laă suprafa . ine i minte asta, Edmuţă Ţ ţ ndâci, mai devreme sau mai târziu adev rul tot vaă ieşi la suprafa .ţă- Aşadar, ce-ave i de zis în leg tur cuţ ă ă problema în cauz , Alexandră Timofeevici. Ave i sau nu ceva de zis?ţ- În leg tur cu demitereaă ă dumneavoastr , vreau s în elege i dină ă ţ ţ func ie ce ave i de zis. Ave i sau nu cevaţ ţ ţ de zis, Alexandr Timofeevici?- Noi, cei aduna i aici, şi nu numai noi,ţ vreau s zic, to i cei care au depins dacă ţ ă pot s m exprim aşa adic cei care într-ă ă ăun mod direct sau mai pu in direct, cumţ ar veni, noi, oamenii, la urma urmei, adic noi, care, într-un fel sau altul,ă vreau s m în elege i corect, Alexandră ă ţ ţ Timofeevici, am depins într-o m sură ă sau alta de deciziile luate, hot rârileă dumneavoastr , Alexandr Timofeevici,ă noi, pân la urm nişte simpli cet eniă ă ăţ sovietici, oameni! Vreau s în elege i,ă ţ ţ Alexandr Timofeevici, am fost, dac potă

182

s m exprim aşa, crud înşela i deă ă ţ persoana dumneavoastr , Alexandră Timofeevici. La început corect şi chiară exemplar , nu-i aşa, tovar şi? Dar maiă ă târziu, aşa cum s-a dovedit, a fi lacom şiă hr p rea . Asta nu în elegem noi aici,ă ă ţă ţ Alexandr Timofeevici, şi am vrea, dacă în dumneavoastr mai str luceşte vreună ă dram de demnitate personal şiă dragoste de adev r şi dac înă ă dumneavoastr înc nu e totul pierdut,ă ă am vrea s ne spune i ca s în elegem,ă ţ ă ţ Alexandr Timofeevici, cum aşa, dintr-un om drept şi cinstit, aşa ca dumneavoastr , cum s-a putut ca ună astfel de om s se transforme într-ună hr p re şi un lacom? Dac înă ă ţ ă dumneavoastr înc mai arde flac raă ă ă adev rului, dac ea înc nu s-aă ă ă transformat într-o cenuş rece şiă insensibil , atunci spune i-ne, Alexandră ţ Timofeevici, spune i-ne.ţ- Şi vreau s zic, dragi tovar şi, c nuă ă ă numai ligheanele care lipsesc au fost duse de Alexandr Timofeevici, dar şi câ iva saci buni de f in de calitateţ ă ă superioar . Totul s-a ă întâmplat în plină amiaz , aşa ca nimeni s nu-şi deaă ă seama c Alexandr Timofeevici nu duceă oficial sacii cu f in de calitateă ă superioar , ci pur şi simplu îi fur !ă ă Vreau s v întreb, unde au fost duşiă ă sacii respectivi? Cine a semnat vreun

183

document precum c a primit sau aă eliberat sacii cu f in de la Alexandră ă Timofeevici? Aş putea s v spun eu,ă ă dac , desigur, v intereseaz , aş putea,ă ă ă desigur c-aş putea. Iar sacii aceştia, dragii mei tovar şi, au fost duşi laă Alexandr Timofeevici în pod! Şi cine vrea s se conving de asta, ar putea să ă ă mearg s se uite. Pentru c sacii,ă ă ă dragii mei tovar şi, se afl în podul luiă ă Alexandr Timofeevici pân în clipa deă fa !ţă- Ce-o s ne spune i, dragul nostruă ţ Alexandr Timofeevici, în leg tur cuă ă aceast neprev zut , sincer s fiu, şiă ă ă ă pentru noi, interven ie a tovar şuluiţ ă Vasilii Gavrilovici?- Desigur, el n-o s zic nimic, pentru că ă ă cine ca cine, dar eu îl cunosc prea bine pe “tovar şul nostru comun” Alexandră Timofeevici Ostorojnâi. Ei, dup cum îiă arat şi numele, este viclean ca o vulpe!ă Dar faptul, dragii mei tovar şi, faptulă poate fi confirmat şi de al i oameni careţ au v zut cum Alexandr Timofeevici,ă personal, cu mâinile sale, a coborât sacii din maşin şi i-a tras dup poart . Palaghiaă ă ă Petrovna ne poate confirma cele spuse. Palaghia Petrovna, v rog, pofti i,ă ţ pofti i, nu v ruşina i, mai aproape,ţ ă ţ Palaghia Petrovna.- În ziua de joi, la amiaz , eu lucram înă gr din . Greblam frunzele prin gr din ,ă ă ă ă

184

de-amu şti i cum se grebleaz frunzele.ţ ă Şi cum greblam eu frunzele m maiă uitam, d , m rog, prin gard la Alexandră ă Timofeevici c , de-amu cred c şti i,ă ă ţ sântem vecini. Când am auzit c se aude oă maşin gruzavaia, m-am uitat s v d şiă ă ă eu ce-i. Şi-atunci l-am v zut pe Alexandră Timofeevici cum o desc rcaă t sacii.- Şi, mai departe, Palaghia Petrovna, a desc rcat Alexandr Timofeevici sacii...ă- L sa i-o s continue.ă ţ ă- O dat sacii jos şi i-o dus dup poart ...ă ă- Cu mâinile lui...- L sa i-o, tovar şi, n-o influen a i...ă ţ ă ţ ţ- Cu mâinile lui i-o dus dup poartă ă...- E?! Ce v-am zis eu?! Dragii mei?!- Dar s şti i c eu nici nu m-am ă ţ ă gândit că sacii din maşin erau fura i... Ptfiu,ă ţ Doamne, cine s cread aşa ceva...ă ă- Vas zic , Alexandr Timofeevici, a i dusă ă ţ sacii cu maşina acas ?ă- Cert este c a dus sacii cu maşinaă acas .ă- Stimate Alexandr Timofeevici, dumneavoastr a i fost numit şef deă ţ gospod rie la tab ra pioniereasc şiă ă ă paznic pe jum tate de salariu. Noi amă avut încredere în reputa iaţ dumneavoastr de colhoznic fruntaş,ă stimate Alexandr Timofeevici, şi v-am numit şef de gospod rie, adic ceă ă înseamn şef de gospod rie? S ave iă ă ă ţ toate cheile la dumneavoastr . Dar,ă

185

totodat , Alexandr Timofeevici, tot noiă v-am numit şi paznic al gospod riei. Dară dumneavoastr ? Alexandr Timofeevici?ă Ce-a i f cut dumneavoastr ? De îndatţ ă ă ă ce a i c p tat cheile şi încredţ ă ă erea noastr , v-a i folosit de moment şi a iă ţ ţ furat ligheane şi f in din depozit. Cuă ă cheile pe care tot noi vi le-am încredin at! Care vas zic , ce concluzieţ ă ă s tragem noi ă decât aceea că dumneavoastr , Alexandr Timofeevici,ă v-a i pierdut demnitatea personal şiţ ă mândria, transformându-v dintr-ună colhoznic de frunte într-un lacom şi într-un hr p re . Aşa ceva nu trebuie s facă ă ţ ă ă un cet ean sovietic.ăţ- Dar cât de bine, dragii mei Ivan Kirilovici şi Nicolai Pavlovici, cât de bine omul acesta, sub masca unui om cinstit, simplu şi harnic, a ştiut s -şi ascundă ă pornirile sale de burghez mic şi hapsân!- Trebuie s recunoaştem c este ună ă adev rat artist. Dar asta, dragii mei, nuă poate s -l elibereze pe Alexandră Timofeevici de pedeapsa ce i se cuvine. Dar cea mai mare pedeaps înc vaă ă urma. Cinstea pierdut , privirileă neîncrez toare ale s tenilor, faptul că ă ă cei mai buni prieteni îl vor ocoli, ruşinea, la urma urmei, pe care Alexandr Timofeevici, dac în ă sângele lui mai curge înc amintirea despre Mareleă Lenin şi despre cele dou zeci deă

186

milioane de mor i care s-au jertfit caţ noi, dragi tovar şi, s tr im azi în pace,ă ă ă aceasta va fi adev rata pedeapsă ă pentru Alexandr Timofeevici. C ci noiă ştim cu to ii c nu exist pe lume oţ ă ă pedeaps mai straşnic ă ă decât conştiin aţ neîmp cat . Şi colegului nostru,ă ă Alexandr Timofeevici Ostorojnâi, în care mai to i ne-am pus încrederea şiţ speran ele, ar trebui s i se fac acumţ ă ă chinuitor de dureros pentru acele s vârşite. Eu, dragii mei, consider c nuă ă mai am nimic de spus şi ca secretar al organiza iei de partid, trebuie s vţ ă ă spun c îmi este ruşine. Foarte ruşine.ăÎn timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, în col ul de lâng sob dinţ ă ă clubul s tesc, scaunul ă scâr âţ i şi Nicolai Arsenievici în epeni într-o pozi ieţ ţ incomod . Pe tot parcursul discu iei,ă ţ Nicolai Arsenievici se sim i oarecumţ atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Neliniştea lui Nicolai Arsenievici consta în faptul c şiă el într-una din nop i a c rat acas oţ ă ă c ldare cu cuie pe care a g sit-o lângă ă ă peretele dinspre drum a cantinei pioniereşti. La drept vorbind, nici Nicolai Arsenievici nu ştia cine a pus acolo c ldarea cu cuie, c ci s-ar puteaă ă ca ea s fi fost pur şi simplu aruncată ă acolo de vreun pionier care a fost pus să fac asta, dar care nu a putut s-o ducă ă

187

prea departe şi a abandonat-o lângă peretele cantinei. Dar la fel de valabil ar fi putut s fie şi faptul c cineva s-a dusă ă cu g leata s bat un cui în fereastraă ă ă cantinei şi dup ce l-a b tut, a uitată ă g leata acolo. În cazul acesta lucrurileă se complic şi Nicolai Arsenievici seă v zu dintr-o dat împins de dorin eă ă ţ contrarii. Prima: s ias pe scen undeă ă ă era şi Alexandr Timofeevici şi s ceară ă în fa a tuturor iertare, iar a doua, s seţ ă prind cu o mân de burt sau de cap şiă ă ă s se îng lbeneasc pu in sau să ă ă ţ ă transpire, iar în chipul acesta s seă strecoare din club afar . În acelaşi timp,ă în capul lui Nicolai Arsenievici au ap rută iepuroaicele cele dou cu tot cu ceiă dou zeci şi patru de iepuri suri pe careă trebuiau s -i fete, lemnele t iate dină ă p dure, şi scara cea mare. Şi toate, nuă ştiu din care cauz , i se p reau luiă ă Nicolai Arsenievici furate. Îşi aminti şi sacul cu iarb otr vit pe care i l-aă ă ă strecurat un prieten mai vechi ca s -iă omoare porcul. Neprieten pe care, de îndat ce îşi aminti ă întâmplarea, începu s -ăl caute cu privirea prin sal , p stră ă ând în acelaşi timp o înf işare serioas .ăţ ă

44Între timp ei se îndep rtaser preaă ă

mult ca s se mai poat întoarce. Şi nuă ă numai pentru asta, ci şi pentru faptul că

188

au uitat când şi de unde au pornit. Pentru c ei s-au trezit dintr-o dat în mijloculă ă acestui câmp galben şi portocaliu de marginile c ruia nu au putut s dea niciă ă pân acum. Se p rea c tot ce avea acelă ă ă câmp nu era decât mijlocul. Un mijloc care se întindea peste tot şi el îşi era singur sie margine, iar marginile apar ineau aceluiţ mijloc şi el se afla oriunde te uitai şi încotro nu te-ai fi dus pentru c totulă era mijloc. Soarele nici el nu le mai ar ta calea r s rind sau apună ă ă ând în una dintre p r iă ţ , ci se oprise aproape de tot, chiar deasupra şi nu se mişca în nici un fel şi nici un nor nu-l acoperea nici pentru o clip .ăChiar dac st tea mai mult pe umeriiă ă tat lui şi prea pu in pe jos, sim ea cumă ţ ţ de la c ldur o rod picioarele. Orică ă ât de moale ar fi fost pielea sandalelor ei atât de mici în timp ce le b l ng nea, curelele au rosă ă ă pielea cea umed a gleznelor şi, ca să ă nu o usture, Sophie şi-a scos sandalele şi le inea în mânţ ă. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci când se ag au în ierburi,ăţ r mă âneau frunze uscate şi spice de care, ca s se scape, mişca din degete până ă c deau.ă- Ce este, Sophie? spunea tat l.ă- Iarba asta, spunea Sophie, iar mi-a intrat printre degete.- Atunci, spunea tat l lui Sophie, de ceă n-o dai jos?

189

- Dar am dat-o, r spundea Sophie, nuă vezi c asta fac, mişc din degete.ă- Foarte bine faci.Dar ea era frumoas , Sophie. ă Atât de mic şi ă atât de frumoas .ăAu început preg tirile pentru parad .ă ă To i se preg teau pentru parad . Auţ ă ă început s se vă ând baloane şi chiar şiă dac şi mai înainte erau şi se vindeauă baloane, în s ptă ămâna aceasta p rea că ă exist numai baloane şi tot ce se vindeă sânt baloane. Peste tot, în sta iile deţ autobuz şi în magazine, puteai s veziă copii care scap balonul pe jos şi seă bag printre picioarele trec torilor caă ă s -l ridice. Unii luau baloane special caă s le sparg şi chiar înainte de a seă ă sparge ele singure le sp rgeau cu un ac,ă iar ceea ce r mă ânea din baloanele sparte le b gau în gur şi le sugeau caă ă s le fac baloane foarte mici pe care şiă ă le sp rgeau de frunte sau de capul celoră care nu erau prea aten i. De multe oriţ puteai s fii atent degeaba pentru că ă dac venea cineva şi te inea de mă ţ âini iar altul î i sp rgea balonul cel mic, peţ ă care îl f cea cu gura, de frunte, totuna,ă i-l sp rgea. Cel mai bine dac eraţ ă ă

balonul tare atunci el se sp rgea uşor şiă nu mai trebuia s te loveasc de ă ă atâtea ori în cap. Dar nu to i aveau r bdare s -ţ ă ănvârt de prea multe ori balonul ca s -lă ă fac tare şi nu toate baloanele erau tari,ă

190

erau şi baloane moi şi-atunci trebuia să te loveasc de mai multe ori. Dar seă sp rgea pân la urm .ă ă ă

Nicolai Arsenievici st tea în verandă ă la el acas şi se uita la un pahar de vin.ă Impresia nepl cut de ieri a fost ă ă atât de nepl cut încă ă ât Nicolai Arsenievici şi-o amintea şi acum. Dac to i ştia şiă ţ ă -au pus în gând s -i prind pe to i care fur ?ă ă ţ ă Altfel nu-şi putea explica Nicolai Arsenievici adunarea de ieri şi mustrarea lui Alexandr Timofeevici. Nicolai Arsenievici d du peste capă paharul de vin şi-şi continu gă ândul. “Dac Palaghia ar sta mai pu in prină ţ gr din , oamenii ar tr i mai linişti i”.ă ă ă ţ Turn din ulcior vin în pahar şi-l l s peă ă ă mas f r s -l ating . “Dac Palaghia ară ă ă ă ă ă grebla mai pu in, oamenii ar tr i multţ ă mai bine”. Cu siguran oamenii ar tr iţă ă mai linişti i dac nu ar fi Palaghia. Astaţ ă o ştia toat lumea. Dar cine a adus-o peă lume pe Palaghia? Ştim cine a adus-o pe lume pe Palaghia. Baba Natalia. Pe când Nicolai Arsenievici se gândea care dintre ele dou ar fi fost mai bine s nu se nască ă ă şi dac în genere are baba Natalia vreoă vin în toat povestea cu Alexandră ă Timofeevici, prin uşa deschis intr înă ă verand o g in şi p şi cronc nind spreă ă ă ă ă mijlocul acesteia. Dup ce o l s s seă ă ă ă apropie mai bine, lăsând-o s cread că ă ă nici n-o observ , Nicolai Arsenievici îşiă

191

scoase şapca şi lovi cu ea pas reă a strigând “Pelaghia Petrovna!” Pas rea s riă ă speriat prin verand şi dup ce zbură ă ă ă pe mas şi r sturn totul se mai lovi deă ă ă câteva ori de geam pe urm nimeri înă cele din urm uşa şi o zbughiă cotcod cind afar . Dar asta nu înainteă ă de a fi l sat în mijlocul verandei ună g ina , fapt care l-a determinat peă ţ Nicolai Arsenievici s ias dup ea şi să ă ă ă strige în urma ei, Pelaghia! Pelaghia! Îşi ridic de jos şapca şi cu ciud d duă ă ă paharaul de vin peste cap.Neliniştea lui Nicolai Arsenievici era cu totul neîn eleas . Pentru c nimeni şiţ ă ă niciodat nu s-a ă gândit s -i prind pe ceiă ă care fur . Iar demiterea lui Alexandră Timofeevici nu avea nimic în comun cu prinsul sau neprinsul celor care fur . Eaă era legat de o cu totul alt pricin şiă ă ă nicidecum cu ceea ce-l neliniştea atât de mult pe Nicolai Arsenievici. Aşa că neliniştea lui Nicolai Arsenievici era cu totul zadarnic .ă

45A doua zi se r să pândi prin sat vestea

c în locul lui Alexandr Timofeevici, înă func ia de şef al gospod riei fu numitţ ă cumnatul lui Vasilii Gavrilovici, Vasilii

duardovici, şi c în func ie fu numitĂ ă ţ chiar Vasilii Gavrilovici însuşi. Această veste, pe de o parte, îi irit pe s teni,ă ă

192

iar pe de alt parte, a redat linişteaă unor cet eni, precum Nicolaiăţ Arsenievici şi al ii, care se aflau înţ aceeaşi situa ie cum erau Efimţ Alexandrovici, care a furat scândur sauă Zahar Zaharovici, care, pe lângă scândur , ciment şi un pliant cu fotografiiă a mai furat şi o goarn pioniereasc peă ă care o ine ascuns în şopron dup oţ ă ă bucat de placaj furat. Aşa c vesteaă ă despre numirea în func ie a cumnatuluiţ lui Vasilii Gavrilovici şi chiar a lui Vasilii Gavrilovici, personal, au adus liniştea acestor oameni. Nimeni şi niciodat nuă se gândi s -i prind pe cei care fur , iară ă ă inimile lor au suferit degeaba. Mişcarea aceasta era prev zut de mult şi toată ă ă lumea o aştepta şi de aceea era curios c ea a sem nat ă ă atâta nedumerire în rândurile s tenilor. Nu era nimic deă mirare în faptul c Alexandr Timofeeviciă a fost dat afar ca s fie puşi în locă ă Vasilii Gavrilovici şi cumnatul lui, Vasilii

duardovici. Dar neaşteptat fu probabilĂ felul în care a fost dat afar Alexandră Timofeevici. S fie tocmai el învinuit deă ho ie şi-nc în fa a satului întreg înţ ă ţ clubul s tesc, duminic , într-o adunareă ă aşa de special ? Iat ce era neobişnuită ă în aceast înă tâmplare. Se pare c Vasiliiă Gavrilovici a vrut prea tare s -l deaă afar pe Alexandr Timofeevici şi, după ă cum se vede, a cam exagerat. Ceea ce

193

frământa acum pe restul s tenilor eraă cum se va men ine în slujb Vasiliiţ ă Gavrilovici, dac pentru a-l da afar peă ă Alexandr Timofeevici s-a folosit de un motiv atât de delicat. Nimeni nu se putea gândi că Vasilii Gavrilovici va putea s rezisteă prea mult vreme ca paznic la tab r ,ă ă ă avându-l în acelaşi timp pe cumnatu-s uă cu cheile, f r s fure nimic din tab r ,ă ă ă ă ă cu toate c atunci ă când un cumnat este şeful gospod riei într-o tab r , lucrulă ă ă acesta nu se poate, dar dac totuşiă Vasilii Gavrilovici şi-ar fi pus în cap şi într-adev r n-ar fi furat nimic, atunciă apare întrebarea, ce rost mai avea ca Vasilii Gavrilovici s se fac paznic laă ă tab r ? Pentru c Alexandr Timofeevici,ă ă ă cum e uşor de ghicit, va l sa totul şiă noapte de noapte îl va urm ri.ăDe diminea pe Alexandr Timofeevici îlţă trezi o sete n praznic şi el o strig peă ă ă Marusea Ivanovna s -i aduc o can cuă ă ă ap . Dup ce b u apa, Alexandră ă ă Timofeevici deschise ochii şi soarele îl izbi prin perdeaua tras ca şi cumă aceeaşi ap i-ar fi fost aruncat în faă ă ţă de o mân necunoscut . Deodată ă ă Alexandr Timofeevici îşi aminti c el nuă mai este şef de gospod rie şi asta îlă f cu s -şi lase capul pe pern şi să ă ă ă închid ochii.ă- Maşa, pe la cât m-am culcat eu asear ?ă- Oh, pe la cât te-ai culcat tu asar ! Tuă

194

asar ai fost tare frumuşel. Mai bine niciă nu m-ai întreba. La cât s-o culcat el asar !ă Vin şi mă ănânc , las tu asar . Asară ă ă ă ştiu eu la cât te-ai culcat. Tare bine ştiu.Maşa-Marusea cotrob ia prin verand şiă ă fiecare replic a ei, parc pentru ai daă ă mai mult însemn tate sau nu se ştie deă ă ce, era marcat de ă câte un dang t deă blide, iar dup ce blid ritul Marusei luă ă ă sfârşit, din verand tot mai continua să ă se aud vocea.ă- Mai înainte trebuie s ştii s furi şi peă ă urm s furi!ă ăAlexandr Timofeevici îşi scoase mâinile de sub cap, se ridic în capul oaselor şiă deschise ochii.- Pantalonii. Unde-s pantalonii, Marusea?- Unde i-s pantalonii? Acolo unde i-aiţ l sat! De unde i-ai l sat, de-acolo şi ie-i!ă ăAlexandr Timofeevici îşi d du seama că ă pantalonii erau pe el şi abia dup ce-şiă g si şi c maşa şi ciorapii la locurile lor,ă ă se mai uit o dat la ciorapi şi laă ă pantaloni, încheie doi nasturi de la c maş şi se ridic .ă ă ă- Sterva gnusnaia! Nu ştiu de ce te mai in eu la cas , rosti Alexandr Timofeeviciţ ă

printre înghi iturile de moare, iţ ţ nând un borcan de trei chile la gur . Nu ştiu deă ce te-am luat eu pe tine...- Sterva!Alexandr Timofeevici ieşi din verand şiă disp ru undeva dup cas .ă ă ă

195

M ine, bolmojea Marusea Ivanovna, elă ţ m ine pe mine? Iaca n-am ştiut cineă ţ m ine pe mine!ă ţSaşa st tea la el în fa a casei şi cuă ţ ciocanul m run ea o sticl . Soareleă ţ ă b tea ă atât de tare încât Saşa îşi aminti de rugul pe care a ars omul acela şi cam cum este atunci când arzi pe rug. Saşa se gândi c este foarte gre os şi c nu esteă ţ ă nimic mai r u ă decât s arzi pe rug. Luiă Saşa i se f cu dintr-o dat ă ă atât de ciud peă capitalişti încât el îşi închipui ce-ar fi s -iă dezbrace pe to i şi s -i aşeze peţ ă cioburile de sticl şi totodat s le maiă ă ă trag şi cu ciocanul în cap. ă Gândul acesta îl nelinişti şi-l bucur foarte tare peă Saşa şi el a început s bat sticla şi maiă ă tare. Ce-ar fi s le pun degetele aici peă ă cioburi şi s le bat cu ciocanul deă ă deasupra pân le iese cioburile prină unghii şi poate c atunci nu vor maiă arde pe nimeni pe rug. Saşa chiar se gândi cum ar fi s le bage cioburi şi înă ochi şi asta i se p ru ceă l mai bine.

46De diminea a, în fa a şcolii, se f ceaţ ţ ă

schimb de flori şi se umflau baloane. Vitea Gurskii şi Roma Bohan ov,ţ încercau s prosteasc pe cineva dină ă clasa a doua s le dea dou flori roşii înă ă schimb pe o floare galben . Pe urm totă ă ei, dar pu in mai încolo, au putut fiţ

196

v zu i cum schimb o floare roşie peă ţ ă dou flori galbene. Cei mai mul i nici nuă ţ aveau flori şi şi le f ceau aşa ca Viteaă Gurskii, prostind pe câte cineva. Erau prea mul i care veneau cu ţ câte un braţ întreg de flori, mai ales cei din clasele întâi. Dar s ai flori era numaiă decât. Nimeni nu putea s mearg la parad dac nu aveaă ă ă ă flori. Aşa c cei care nu aveau florile deă acas , chiar dac nu şi le f ceau caă ă ă Vitea Gurskii şi Roma Bohan ov, leţ primeau mai târziu de la Nadejda Petrovna care strângea numaidecât de la fiecare câte o floare şi f cea buchete de flori. Dar asta costaă câteva palme dup cap şi ă câteva tr s turi de p rul de deasupra urechii,ă ă ă care în aceste condi ii erau ţ atât de puternice, încât î i venea s nu mai stai laţ ă parad .ă Nu meritau florile atâta. Şi ca să evite s -l trag de p r şi s -i trag cuă ă ă ă ă palmele dup cap, de cu seara Saşa seă strecur printre gard la baba Maria,ă care avea în gr din lalele înflorite şiă ă rupse la nimereal un bra de lalele. Oă ţ parte le l s acas mamei în vaz , iar oă ă ă ă parte le lu cu ă dânsul, la parad . Şi încă ă trei le inea de-o parte, în ţ mâna stâng , caă s le dea lui Sonia dac o vede şi vedeă ă c n-are flori, cu toate c s-ar putea să ă ă aib . Nu prea crede el s vin Sonia f ră ă ă ă ă flori la parad , c e preaă ă mare.- Ia arat ce lalele ai, auzi Saşa şi nici nuă reuşi s aud bine şi cineva i le lu dină ă ă

197

mân şi-i d du în schimb dou floriă ă ă galbene, f r frunze. Saşa vru s şi leă ă ă cear înapoi, dar cineva îi trase ună bobârnac peste cap şi pân se dezmeticiă Saşa, florile au disp rut în mul ime.ă ţ R mase cu cele dou flori galbene,ă ă foarte înciudat, uitându-se neliniştit în jur ca s nu fie cumva prin preajmă ă Sonia, s -l vad cu florile acestea uă ă râte. Dup ce îi mai trecu ciuda şi v zu că ă ă Sonia nu apare de nic ieri, se ă gândi că poate ar fi mai bine s -şi schimbe şi elă florile pe altele mai bune.- Nu vrei o floare galben ? Î i dau oă ţ floare galben şi tu-mi dai una de laă tine.- Du-te, m i, de-aici. Ce, astea-s flori laă tine? Nu vezi c -s numai be e? Po i s leă ţ ţ ă dai la porc.Saşa roşi şi hotărî s nu mai schimbeă florile. Le aranj pu in şi le prinse de laă ţ jum tate ca s par mai apene, iar unaă ă ă ţ dintre ele era chiar rupt şi trebuiaă oricum inut de la mijloc. G si pe josţ ă ă înc o floare, o ridic şi o scutur şi oă ă ă puse lângă celelalte şi-i p ru c esteă ă chiar mai bun . Cine l-a pus s stea cuă ă lalele la vedere? N-ar fi putut s stea peă undeva cât mai aproape de Nadejda Petrovna sau alt înv toare. ă ăţă Sânt rele înv toarele astea şi strig la tine, darăţă ă dac stai mai aproape, nimeni nu- i iaă ţ florile şi nu- i d boţ ă bârnaci. Mai bine

198

st tea lâng Nadejda Petrovna, chiară ă dac -l enerveaz şi-i pune nota trei,ă ă avea acum lalele şi nu be ele astea. Deţ ce i-a spus c poate s le dea la porc?ă ă Saşa se ruşin dintr-o dat ă ă atât de tare încât începu s nu-i mai par r u deă ă ă bobârnacul pe care l-a luat şi ar fi vrut ca toat lumea s -i trag ă ă ă câte un bobârnac, numai s nu-i mai spun nimeni şiă ă niciodat nimic de nici un porc. Nici nuă mai vru s se mai duc la clas . Vroia să ă ă ă fug undeva dup şcoal , s se aşeze peă ă ă ă o piatr şi s plângă ă ă.- Clasa a treia B! patru A! Beul! Unde-i Beul!?Saşa sim i c cineva îl ia de ţ ă mânec şi-lă trage cu putere într-o parte. V zuă spatele lui Nadejda Petrovna şi mâna ei groas cum îl ă târâie dup ea. Treci laă clas , Vakulovskii, nu mai c sca gura!ă ă Saşa se sperie mai întâi, dar pe urmă parc i-ar fi amor it mintea şi nu maiă ţ sim i nimic şi se alinie lâng Bohan ov,ţ ă ţ în spatele lui Gurskii şi-a lui Jioltâi. Abia atunci Saşa îşi d du seama c n-aă ă umflat baloanele. Peste tot în jur era plin de baloane şi numai el nu avea baloane. Scoase din buzunar baloanele şi începu s le umfle.ăNici nu s-au umflat bine baloanele c auă şi început s se aud bubuituri, ă ă râsete şi strig te şi chiar fete care pă lângeau. Nu se ştie de unde s-a auzit un strig tă “Ura!” care se transform într-o clipă ă

199

într-o uruial neuniform şi lung ,ă ă ă înso it de alte baloane care seţ ă sp rgeau. Toat lumea a început să ă ă strige cu bucurie “Ura!” Se auzeau voci sub iri, voci groase şi chiar fluier turiţ ă de mai multe feluri. Atunci când pe sc riă ap ru directorul, cel cu pixul cu pastă ă groas în buzunarul de la piept, şi aă început s mişte ă mâinile, s seă înroşeasc şi s deschid gura, uraleleă ă ă s-au stins câte pu in şi-atunci s-a auzitţ c directorul strig şi mişc din ă ă ă mâini şi se enerveaz pe to i.ă ţ- Ia termina i! Termina i! Cine v-a zis sţ ţ ă striga i? Nu strig nimeni! Cine-a strigatţ ă “Ura!”?! Numai eu strig “Ura!”! Când o s m auzi i pe mine c strig, atunci să ă ţ ă ă striga i! Ia alinia i-v frumuşel.ţ ţ ă Alinierea. Fiecare la clasa lui. Baloanele, florile, tot ce trebuie, c pornim. Peă care-l aud c mai strig , îl plesnesc. Amă ă s v spun eu ă ă când s striga i. ă ţ Când mă auzi i pe mine c strig, atunci sţ ă ă striga i.ţDeasupra, pe şcoal , ă fâlfâir steagurile,ă baloanele tremurar . Dincolo de gard,ă dup s lcii, ă ă bârnâi o maşin şi-n-tă rânsa s-au v zut o gr mad de steaguri, boxe şiă ă ă microfoane şi un balon care flutura, legat cu a a de oglind . Încetişor,ţ ă s lciile au început s r mân în urm şiă ă ă ă ă foarte repede, dincolo de col , nu s-auţ mai v zut nici steagurile pe careă

200

paznicul Vanea le-a pus cu scara pe acoperiş şi nici inscrip ia de la intrareaţ şcolii, roşie, de sticl . Ieşind din curteaă şcolii, alaiul a luat-o în jos, pe lângă cimitir şi cazangerie. Din cauza gr meziiă de fier uzat, care crescuse până la jum tatea drumului, parada încetiniă mersul şi fiecare trecea atent s nu seă murd reasc , s nu se împiedice şi să ă ă ă nu se aga e. ţ Câ iva b ie i s rir pesteţ ă ţ ă ă fiare şi atunci se auzir vocile înv toaă ăţă -relor, care strigar toate deodat , oă ă parte “boilor” şi-o parte “vacilor unde v b ga i!” Cineva chiar îndr zni s sară ă ţ ă ă ă peste o gr mad de c rbune din fa aă ă ă ţ cazangeriei şi un praf negru se ridică pân sus la baloane. S-au auzit două ă baloane pocnind, pe urm Stela, careă tocmai încerca s -şi trag pancarda înă ă crengile unui copac care creştea din cimitir şi trecea pe jum tate în drumă chiar acolo, lâng gr mada de fier uzat,ă ă pe unde trebuia s treac parada şiă ă dup ce şi-o smulse, Stela lovi pe cinevaă în cap cu acea pancard striă gând totodat , “debilule, debilule!”, iar înă timp ce pancarda se ridica şi c dea, seă puteau citi literele roşii pe alb şi scria cu litere p trate “SLAVA TRUDU”, iar laă urm era un semn de exclamare. Cuiva îiă sufl ă vântul baloanele şi le opri într-un spin şi-atunci se auzir iar înv toareleă ăţă care strigar toate pe ă rând “las’ c vă ă

201

prind, las’ c v prind, v prind eu! ci!ă ă ă ci! cine! baloane! sparge baloane! Vă dau eu sticlu e!” se auzi la urm cel maiţ ă tare vocea lui Nadejda Petrovna.La vale, printre cimitir şi cazangerie, pe lâng şcoala cea veche şi toaleta deă lemn de pe dâmb, care cu uşile deschise, se ascundea parc ea singur într-oă ă gr mad de spini şi buruieni uscate dină ă anul trecut, printre case şi şcoala cea veche, în care câteva clase de a I-a şi de a II-a înc mai înv au şi visau să ăţ ă creasc mai repede mari, s înve e înă ă ţ şcoala cea nou , pân în jos spre parculă ă de autobuze şi tractoare al colhozului, p rea c s-a rupt pe undeva şi curgeă ă foarte încet o ap pe care plutesc liniştită baloane şi litere. Saşa îşi inea de aţ ţă cele dou baloane pe care apuc s leă ă ă umfle, iar cu cealalt stă rângea atent să nu le rup şi mai tare, florile.ăDup ce au trecut de parcul deă autobuze, pe lâng casa lui Valeriiă Petrovici, au ajuns în strada Gararina şi de acolo, printre alte case, copaci şi garduri, au urcat pân pe Lenina şi-acoloă au început s fie multe steaguri, ă pânze roşii, pe care scria cu alb şi maşini care pipiau şi duceau o cutie roşie pe care scria, mare cât un chioşc de înghe at .ţ ă Din cealalt strad venea în înă ă tâmpinare alt şcoal şi se auzea un ropot şi ună ă zumz it şi voci de înv toare careă ăţă

202

strigau. Cealalt şcoal a ajuns maiă ă prima şi a pornit pe Lenina la vale şi amândou şcolile îşi ar tau limba şi uniiă ă b ie i o mân peste cealalt şi îndoiauă ţ ă ă cotul. Dup ce prima şcoal a intrată ă toat pe Lenina, a intrat pe Lenina şiă şcoala lui Saşa, pe urm toat lumea s-aă ă oprit şi au mai aşteptat şi alt şcoal . S-ă ăa auzit cum vine de pe alt strad şi-ă ăatunci s-au auzit cele mai multe baloane c se sparg, ă când cele dou şcoli s-auă oprit şi aşteptau. Nu se ştie de unde, Bohan ov g sise un stegule şi-l ineaţ ă ţ ţ sus de tot. Deasupra lui Saşa se foi o pânz care era legat de dou be e albeă ă ă ţ şi Katereva d du un b ca s -l mai ină ăţ ă ţ ă Jeoltâi pentru c o dureau ă mâinile. Saşa a vrut s apuce şi el un b dar cineva îiă ăţ d du peste mân şi-i spuse “mai s - iă ă ă ţ faci şi pe urm s - i bagi labele!” şi totă ă ţ atunci se auzi un balon c se sparge şiă Saşa se uit în sus şi v zu a a şi de aă ă ţ ţă cum se fâlfâie ca o cârp galben balonulă ă lui rotund. Tr iasc ă ă Întâi Mai, Ziua Mondial a Muă ncii! Megafonul hârâi şi Saşa îşi purta încurcat privirea încercând să g seasc ag at în vreun copac sauă ă ăţ deasupra vreunei ferestre, lâng ună steag, p l ria de aluminiu din care seă ă auzea vocea, dar dup ă hârâit, aceeaşi voce spuse foarte familiar şi blând “Ura!” şi toat strada se cutremur şi buc i deă ă ăţ cer, baloane, creanga vreunui copac,

203

ferestre deschise şi steaguri au început s tremure şi s se amestece între ele.ă ă Jos pe asfaltul sur se vedeau ciorapii albi înc l a i în sandale cu g uri peă ţ ţ ă margine şi în bot pe unde ieşeau afară ciorapii, pantalonii albaştri şi picioarele groase ale lui Nadejda Petrovna în ciorapi albi de m tase şi mai încolo, f ră ă ă ciorapi şi f r nimic, picioarele cu p r aă ă ă lui mama lui Katereva, care se ridicau şi c lcau asfaltul cel sur cu linie pe mijloc,ă buc i colorate de baloane din care seăţ întindea o bucat de a şi flori careă ţă c deau pe jos şi nu se mai aplecaă nimeni s le ridice. Stima i locuitori aiă ţ oraşului, v felicit m cu S rb toareaă ă ă ă Mondial a Muncii, ă Întâi Mai, pe care toat Uniunea Sovietic azi oă ă s rb toreşte. Milioane de muncitori,ă ă tineri şi vârstnici, pionieri şi comsomolişti, octombrei şi chiar cei mai mici dintre noi, care flutur cuă stegule ul de pe umerii ta ilor lor, auţ ţ ieşit bucuroşi în pie ele şi pe str zileţ ă oraşelor. Nu este cet ean al Uniuniiăţ Sovietice care s nu se bucure înă aceast zi. Pentru c ara noastr esteă ă Ţ ă o ar muncitoare şi aceast s rb toareţ ă ă ă ă e pentru fiecare cet ean, prilej deăţ bucurie, chiar şi pentru cei mai mici, a c ror munc este s înve e. Vă ă ă ţ ă felicit m, dragi tovar şi! Ura! A-a-a-a-a!ă ă ra-a-a-a! U-ra-a-a! În acest an, ca şi în

204

precedentul, cu mândrie putem spune că Planul de Stat a fost îndeplinit şi dep şit. În loc de dou gr dini e, în oraşă ă ă ţ ast zi avem trei şi o a patra care seă construieşte, cu teren de joac , c su eă ă ţ din poveşti şi chiar cocioaba pe lab deă g in , în care a fost p c lit de ună ă ă ă ă b ie el deştept, Baba Iaga şi ars înă ţ ă cuptor. Tot în acest an a fost dep şită planul la p puşoi şi gă râu, iar în brigada nr. 3 s-a înregistrat o creştere de 84 de procente la grâu şi 72 de procente la p puşoi, ca s nu mai vorbim de mere,ă ă cartofi, sfecl de zah r, r s rit din careă ă ă ă ă se face uleiul şi celelalte produse de care ne folosim. La fabrica de conserve au ap rut noi soiuri de suc pentruă micu i, iar cele vechi au fostţ perfec ionate. Fabrica de cusut aţ dep şit planul cu 12 procente, ceea ceă este cu patru procente mai mult decât în anul trecut. Într-un cuvânt, scopul pe care şi l-a pus cel de al XXVI-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a fost îndeplinit în via . V felicit mţă ă ă cet eni-care-munci i! Ura!ăţ ţ

Soarele r zb tu deasupra blocuriloră ă şi în aceeaşi clip razele lui s-auă amestecat cu strig tele care s-au ridicată în aer şi au umplut cerul. Frunzele asudate ale copacilor au început s seă topeasc şi de sub praful alb a începută s se arate culoarea verde careă

205

str lucea şi, dintr-o dat , lâng ceaă ă ă str lucitoare o jum tate se întunec şiă ă ă frunzele de parc s-au t iat în dou .ă ă ă Printre ele se v zu o p l rie deă ă ă aluminiu, pe urm înc una şi p s releă ă ă ă care s-au obişnuit cu hârâitul acestora şi nu se mai temeau. Se auzi un pocnet şi Saşa sim i cţ ăzând pe um r bucata deă balon legat cu a , a c rei cap t seţă ă ă termina la el în mân . Saşa înc maiă ă sim i c balonul despre care credea cţ ă ă nu are deloc greutate, atunci când se sparse îi uşur ă mâna şi chiar atunci o mân i seă b g în p r şi baloanele au c zut toateă ă ă ă jos, iar asfaltul cu tot cu ciorapii albi şi cu sandale s-a ridicat în sus, iar crengile copacilor au zburat ca nişte p s ri mariă ă şi au strigat m garule, m garule. Peă ă urm crengile au spus, a, nu tu.ă Bohan ov, m garule, tu ai spart balonul,ţ ă animalule! Se auzi pe urm , ai! Ai! şiă p s rile s-au întors înapoi din cer şi s-auă ă f cut crengi.ă

În vale, unde strada d dea în pia aă ţ cea mic a oraşului, în mijlocul c reia,ă ă înz pezit de flori, pe un postament mareă de marmur , la care duceau din toateă p r ile treptele roz, se în l a monuă ţ ă ţ -mentul lui Lenin, între Univermag şi Comitetul Executiv parada începea s seă împr ştie. Dup gr mezile de baloane şiă ă ă spin rile mă amelor cânta fanfara şi mul iţ înc se mai înghesuiau s duc flori caă ă ă

206

s vad fanfara. Cei mai mul i îns s-auă ă ţ ă scurs în parc şi au disp rut în magazine,ă sau pur şi simplu pe str zi, furişâă ndu-se pe lâng WC-ul public şi cinematograf, înă pia , unde se vindeau semin e, seţă ţ umflau şi se b gau în buzunar baloane.ă Peste câteva minute oraşul se umplea de pionieri care lingeau înghe at , scuipauţ ă semin e sau le f ceau pe aţ ă mândouă deodat , scuiă pând şi lingând, strigând şi alergând dup buc elele de baloane deă ăţ pe strad pe care le ridicau cu ă mâna în care aveau semin ele şi le b gau înţ ă buzunar ca s fac mai ă ă târziu baloane mici. Se lingeau înghe ate pe b , cuţ ăţ ciocolat şi f r ciocolat , la zece,ă ă ă ă doisprezece, cinsprezece şi chiar dou zeci de copeici înghe ata, roz ,ă ţ ă alb sau cafenie, în pahare de cartonă din care se mânca cu b ul, sau înăţ pahare care se mâncau cu totul, cu p tr ele. Se sp rgeau baloane mici deă ăţ ă cap, se aruncau mingiu e mici ţ cât o nucă mare de cauciuc în magazine şi pe strad şi-n sta iile de autobuz, seă ţ primeau şi se d deau picioare în fund.ă Peste buc ile de baloane, florile şiăţ chiar pancardele c lcate, au ap rut şiă ă înghe atele topite sc pate de pionieriiţ ă mai mici, c rora le d deau peste mână ă ă pionierii mai mari dac dup ce leă ă d deau un picior în fund înghe atele nuă ţ c deau. În fa la alimentar , iă ţă ă ţ nând

207

pr jituri şi sticle cu ap dulce, pionieriiă ă se ghiftuiau şi se stropeau cu ap dulce.ă

Dar str zile degrab se goleau şiă ă pionierii umpleau sc rileă cinematografului tapi at cu afişe cu lupiţ şi iepuri care danseaz pe ghea .ă ţă Oraşul îşi rec p ta liniştea. El parc seă ă ă afunda în ea şi p rea mai t cut caă ă niciodat şi p rea chiar trist, de parc înă ă ă el nu mai locuia nimeni, numai maşinile care mai treceau pe strad şi buc ileă ăţ de baloane care li se prindeau de ro i,ţ se învârteau de câteva ori şi pe urmă c deau.ă

47Soarele mai p stra înc zgomoteleă ă

paradei când Nicolai Arsenievici, iţ nând pe um r ă hârle ul, se duse în p dure. Deţ ă la brigada de tractoare, când tractoriştii şi şoferii şi ceilal i lucr tori ai brigadei, auţ ă luat-o în sus, printre case, Nicolai Arsenievici se furiş pe dup maşinileă ă parcate în curte şi dup ce s ri gardulă ă de dup garaj, care d dea într-o gr dină ă ă ă cu toalet de să cândur , Nicolaiă Arsenievici se b g în toalet şi r maseă ă ă ă în singur tate. Strig tele colhozniciloră ă se auzeau tot mai departe şi când sim iţ c s-au îndep rtat destul şi vocile seă ă auzeau vag de tot, Nicolai Arsenievici ieşi din toalet , s ri gardul înapoi înă ă strad şi de acolo pe uli e, pe lângă ţ ă

208

casa lui Valerii Petrovici, şcoala cea mic cu toalet de lemn, prin cimitir şiă ă cazangerie, se ridic sus la stadion deă unde, în dep rtare, se vedea, dup celeă ă dou iazuri, satul. Nicolai Arsenieviciă gr bi pasul şi, cu o mare bucurie înă suflet, se îndrept spre cas . Acasă ă ă Nicolai Arsenievici îşi d du repede josă cravata, coborî în beci, scoase o cană roşie cu vin, o puse pe mas şi se aşez .ă ă Soarele începea s frig ă ă când Nicolai Arsenievici, înf ptuindu-şi noul s uă ă plan, ieşi din ograd cu ă hârle ul pe um r.ţ ă Înc -i mai r sunau în cap uraleleă ă colhoznicilor şi în timp ce urca dealul, pe ei şi-i închipuia deja în vale, strigând “Ura!” în fa a monumentului. Nicolaiţ Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre, aliniate, care din mul imeţ sem nau cu un ă cârd de ciori şi-n spatele lor, între steaguri şi flori, mâna pe care şi-o trece prin p r Anton ă Prokofievici, tusea provocat a lui Gherasim Nicolaevici şiă rândul de cravate. Nicolai Arsenievici tuşi ca s alunge fiorul rece care-l trecu.ă În cabinetul preşedintelui de colhoz preşedintele bate cu pumnul în mas şiă strig , iar Nicolai Arsenievici st înă ă picioare cu chepca în mână.- Cum de se poate aşa ceva! zice preşedintele de colhoz.- În elege i... Anton Pro...ţ ţ- Nici un Anton Prokofievici! Nu pot şi nu

209

vreau, dar cel mai important, nu vreau s în eleg niă ţ mic!- Dar Anto...- Nici un Anton Prokofievici!Nicolai Arsenievici se aplec şi, f r să ă ă ă scoat ă mâna din buzunar, trecu pe sub creang . Palma începu s transpire peă ă coada hârle ului şi Nicolai Arsenievici îlţ mut pe alt um r, schimă ă bând şi mâna care st în buzunar. Dincolo de p duriceă ă îl lovi în fa lanul verde de gţă râu, vântul leneş care-l mişca şi nasul lui Nicolai Arsenievici se umplu de miros de iarbă şi p mântă cald, iar urechile de fâşâitul vântului şi zgomotul p s rilor care care zburauă ă prin crengi.Chiar din ziua a doua a numirii sale în calitate de şef de gospod rie Vasiliiă

duardovici începu s umble prinĂ ă gospod rie într-un halat albastru dină buzunarul c ruia se vedea o jum tateă ă de patent. Totodat , Vasilii Gavrilovici,ă în calitatea sa de paznic, îşi cump r ună ă uruiac de fier pe care avea de ţ gând s -lă

foloseasc . De diminea Vasiliiă ţă duardovici deschidea uşile cantinei şiĂ

intra şi ieşea din cantin cu un metru deă pânz în mân . Pe urm Vasiliiă ă ă

duardovici putea fi v zut cu o bucatĂ ă ă de scândur pe care o ducea sub ioar ,ă ţ ă un ferestr u şi un creion roşu pe care-lă inea în gur sau dup ureche. De multeţ ă ă

ori Vasilii duardovici ducea un scaunĂ

210

sau un lighean, un sting tor sau ună şumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci când Vasilii duardovici seĂ apleca s pun genunchiul pe să ă cândura pe care o t ia cu ferestr ul, aă ă târna cravata lui cafenie cu frunze galbene şi verzi. Vasilii Gavrilovici, în calitatea sa de paznic al gospod riei, se sim eaă ţ dator s -şi ajute cumnatul şi de aceeaă aceştia puteau fi v zu i deseoriă ţ împreun . Ca şi Vasilii duardovici,ă Ă Vasilii Gavrilovici ducea scaune şi scânduri, şumuiege electrice sau c ld riă ă cu cuie şi de foarte multe ori duceau amândoi aceeaşi scândur . Dar nici unulă dintre aceste obiecte nu disp reau, aşaă cum s-ar p rea normal s dispar , ci seă ă ă mutau numai cu locul pe teritoriul gospod riei. Lucrul acesta era uşor deă confirmat, dac st teai ascuns după ă ă cistern , în spatele depozitului, deă unde, a patra noapte la rând, cei doi erau urm ri i de Alexandr Timofeevici.ă ţ Nici unul dintre acele obiecte nu disp rea. Faptul era cert. Ele se mutauă cu locul pe teritoriul gospod riei şi oă f ceau cu ă atâta repeziciune nemotivat ,ă încât dup cele patru nop i de urm rire,ă ţ ă Alexandr Timofeevici întrev zu în totul oă metod foarte şireat de a pune înă ă încurc tur pe oricine ar încerca s -iă ă ă urm reasc pe noii gospodari cuă ă inten ia de a-i surprinde fuţ rând sau

211

săvârşind orice alt nelegiure precum ară fi neprezentarea la serviciu sau trând via, dar mai cu seam această ă ă metod era îndreptat împotrivaă ă fostului şef de gospod rie şi tot el şiă paznic, adic Alexandr Timofeevici, careă ar fi putut s se r zbune.ă ăA început s se stă râng maculatura. ă Atât prin sate cât şi prin oraşe, pionierii din araţ întreag umblau dup gazete, reviste şiă ă c r i, pă ţ luguri sau hârle e, ligheane şiţ caiete. Atât plugurile cât şi caietele, c r ile sau buc ile de calorifer puteauă ţ ăţ s fie noi şi vechi şi pionierii umblauă peste tot ca furnicile, cu teancuri de gazete şi buc i de fiare şi t bl raia peăţ ă ă care o tr geau pe asfalt f cea g l gieă ă ă ă pân ce ajungea s fie ă ă cânt rit . La uşileă ă pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu înc peau cu to ii înă ţ vizor. De acolo pionierii plecau cu teancuri de gazete, gata legate, pe care pensionarii le primeau gratis şi le strângeau timp de un an de zile, teancuri, în balcon. Uşa se cr pa şi dincolo deă l n işorul care o inea, ap rea o perecheă ţ ţ ă de ochelari care spunea “n-avem, chiar acum au plecat pionierii”, sau: “a i maiţ fost o dat , gata, nu mai avem”, “n-ăavem, asta a fost tot”, “s-a terminat, ce mai vre i, la anu’ copii, la anu’”, “n-ţavem maculatur !”, “încerca i mai sus”,ă ţ “n-avem maculatur !”ă

212

În fa a blocurilor, la fiecare scar ,ţ ă gr mezi întregi de ă hârtii şi reviste, c r iă ţ noi şi vechi şi cutii de carton erau p ziteă de câ iva pionieri, în timp ce al iiţ ţ ap reau de peste tot, aruncau ceva laă gr mad , pe urm disp reau striă ă ă ă gând şi gesticulând. Prin podurile bibliotecilor s teşti şi-n podurile pensionarilor seă auzea hodorogeal , ieşea praf, jos, laă p mânt, c deau saci de ă ă hârtie care se rupeau de greutate.În fa a şcolilor, înv toarele cu caietulţ ăţă în mână scriau kilogramele. Voci care strigau, mai aducem, mai aducem. Lâng cazangerie, peă unde nu demult trecuse parada, gr mada de fiare se lungise pân subă ă gardul cimitirului şi foarte repede se va ridica pân la crengile copacului în careă Stela şi-a ag at pancarda. C rucioareleăţ ă cu ceainice, chiuvete ruginite, evi şiţ motoare nu încetau s hodorogeasc peă ă drumul care venea de la stadion.

48Nicolai Arsenievici se adânci în p dureă

departe, s nu fie g sit. Unde fuseseă ă cândva o râp şi cursese poate c şi ap şiă ă ă unde acuma nu mai era decât o adâncitură plin de crengi uscate şi frunze putredeă de atâ ia ani, Nicolai Arsenievici se opri,ţ puse hârle ul jos şi, aşezat pe coadaţ hârle ului, scoase o igar şi o aprinse.ţ ţ ă Fumul se vedea foarte clar în

213

întunecimea p durii şi se ridica dină v g un drept în sus, dispă ă ă ărând brusc acolo unde o raz groas de lumină ă ă trecea printre frunze, chiar deasupra capului lui Nicolai Arsenievici. Câ ivaţ tufari de corn, care creşteau din mal, chiar acolo unde râpa prin care cursese cândva şi ap şi care se umplu de frunze şiă vreascuri şi unde, la doar câ iva paşi,ţ râpa forma o ruptur care poate că ă fusese cândva cascad atunci ă când apa, dac a curs vreodat , îl ascundeau peă ă Nicolai Arsenievici cu crengile lor întortocheate, aşa încât din c rareă nimeni n-ar fi putut s -l vad . Nicolaiă ă Arsenievici se mai uit o dat la fostaă ă cascad şi chiar pentru o clip îşiă ă închipui cum curge pe-acolo apa şi se îngrijor , dar dup ce se mai uit o dată ă ă ă la vreascurile adunate acolo şi r scoli cuă hârle ul stratul de frunze putrede, careţ se dovedi prea gros, îşi zise c apa nuă va mai curge pe acolo niciodat şi c nuă ă a mai curs demult şi poate s înceapă ă liniştit. Scuip în palme, desen cuă ă hârle ul un patrulater şi se puse sţ ă fereasc frunzele.ăIa s vedem cine a colectat cea maiă pu in maculatur , Lihaciovaţ ă ă Partnuhina, fetelor, ce-i asta? De ce n-a i colectat maculatur , ce, nu ave iţ ă ţ gazete, reviste? Voi trebuie s fi i caă ţ albinu ele, ce, trebuie s v înv eu?ţ ă ă ăţ

214

Merge i la pensionari, la veterani, ce, nuţ cunoaşte i nici un veteran? Nu se poateţ s nu cunoaşte i nici un veteran, duce i-ă ţ ţv la ei şi spune i-le c v trebuie laă ţ ă ă şcoal şi o s v dea c şi-aşa n-au ceă ă ă ă face cu dânsele. Duce i-v la veterani cţ ă ă au balcoanele pline cu reviste, voi trebuie s fi i ca abinu ele. Aşa cumă ţ ţ albinu ele umbl toat ziua şiţ ă ă colecteaz nectar pentru stupul lor, aşaă şi voi trebuie s colecta i maculatur ,ă ţ ă ce-i asta, fetelor? Ce-i chiar atât de greu? Lihaciova Partnuhina, asculta i la mine,ţ mai este timp până sâmb t , dar nuă ă l sa i pe ultima zi. Nu l sa pe ă ţ ă mâine ceea ce po i face azi. Şti i c este aşa oţ ţ ă vorb , pune i-v şi colecta i maculatur .ă ţ ă ţ ă Dar cine a adus cea mai multă maculatur ? O-o-o, Bohan ov, de dataă ţ asta-i bravo! El a adus, uita i copii ţ câtă maculatur , o su-u-t patruzeci de chileă ă de hârtie şi dou sute paisprezece deă fier şi înc mai aduce. Bohan ov, ce zici,ă ţ mai aduci, Bohan ov? Pânţ ă sâmb t maiă ă este vreme. Iaca, Bohan ov îi bravo, el oţ s aib not exemplar la purtare. Şiă ă ă ă Jeoltâi v d c s-a mai ridicat, el tot îiă ă bravo, la noi el are 82 de kilograme de hârtie, iaca şi Vakulovskii... nu-i r u, 46ă de kile de hârtie, dar el înc mai areă timp, ce zici, Vakulovskii? Mai aduci până sâmb t ? Iaca, b ie ii la noi îsă ă ă ţ bravo. Dar fetele înc o s mai aduc .ă ă ă

215

Voi de-amu şti i copii, c tata lui Stela aţ ă adus cu maşina şase sute cincizeci de kile de fier şi ne-a promis c-aduce şi hârtie, asta pentru clasa noastr putemă s spunem c este foarte bine şi noi amă ă îndeplinit planul. Dar dac cineva maiă are ceva pe-acas , mai aduce i. Voiă ţ trebuie s fi i ca albinu ele. Şti i cumă ţ ţ ţ umbl albinu ele?ă ţÎn cap la Saşa ap ru dintr-o dat un ă ă câmp mare cu flori prin care bâzâie albinu ele şiţ colecteaz polen. În mijlocul lanului eraă aşternut o p tur şi pe p tur Saşaă ă ă ă ă mânca harbuz. Florile erau înalte şi-i ineau lui Saşa de umbr ca nişteţ ă

copaci.- Aşa cum umbl albinu ele prin floriă ţ

şi colecteaz miere pentru stupul lor,ă aşa şi voi trebuie s colecta iă ţ maculatur pentru c din maculatur seă ă ă fac c r i şi manuale noi, caiete şi ă ţ hârtie de colorat. Iaca, noi am înv at la şcoalăţ ă c ă hârtia se face din copaci, dar ce-ar fi, copii, ca s se taie aă tâ ia copaci ca s seţ ă fac manuale şi caiete? Şi de aceea voiă trebuie s umbla i ca albinu ele, să ţ ţ ă colecta i ţ cât mai mult maculatur . Peă ă urm maculatura aceasta se duce laă fabric şi se topeşte şi se transform înă ă hârtie, iar pe urm din ă hârtie se fac caiete şi manuale şi nu mai trebuie să mai taie copacii.În câmp nu mai era nimeni. Numai

216

albinuţele bâzâiau peste tot cu leg turiă mici de gazete pe care le duceau în l bu e, ligheane stricate şi şuruburiă ţ întinse pe o sârm . Soarele înc nuă ă r s rise bine şi de jos se vedea cerulă ă albastru şi câte un nor alb, mare şi împr ştiat, ca o gr mad de maculatur .ă ă ă ă Florile au început s foşneasc şi de peă ă ele c dea roua şi zburau deranjateă albinele. Când se uit mai bine, Saşaă v zu c se apropie Sonia şi se apleacă ă ă s nu-i cad roua dup ă ă ă gât. Saşa a întrebat-o dac nu vrea harbuz şi ea aă spus c vrea şi Saşa a rupt de genunchiă jum tatea de harbuz în dou . ă ă Când Sonia termin de ă mâncat harbuzul şi-şi ridică zâmbind mâinile pline de zeam , în clasă ă nu mai era nimeni. G l gia de dincoloă ă de fereastr îl f cu pe Saşa s se uiteă ă ă afar şi el v zu pe Bohan ov care aruncaă ă ţ leg turi de gazete jos din maşin , peă ă Jeoltâi care-i d dea ă mâna lui Gurskii ca să se suie Partnuhina, care ducea o leg tur grea în bra e şi al ii careă ă ţ ţ st teau la ă rând, iar mai încolo, lâng ună copac, st tea de vorb cu Nadejdaă ă Petrovna tata lui Stela.

49Sub Nicolai Arsenievici ap ruă

p mântul negru şi rece care mirosea aă putregai. Buc i de r d cini, pietre şiăţ ă ă chiar o geant putred , de piele, care seă ă

217

rupse când Nicolai Arsenievici o apuc cuă mâna şi vru s-o smulg de sub p mânt,ă ă st teau la un loc peste gr madaă ă proasp t de p mântă ă ă de lângă Nicolai Arsenievici. Atunci când patrulaterul lui Nicolai Arsenievici se adânci cu un hârle , acestaţ scoase o igar şi se aşez ţ ă ă gânditor în frunze.- Dac ar fi s ne suim sus de tot, acoloă ă unde se tremin ploaia, ce zice i, oareă ţ am mai avea nevoie de umbrele sau n-am mai avea? Eu zic c n-am mai avea.ă- Eu zic c n-am mai avea, pentru că ă acolo n-ar mai ploua deloc şi-ar fi foarte bine şi uscat şi f r umbrele şi nici n-ară ă fi umbrele.- Cum crede i, industria ar avea deţ câştigat sau de pierdut, dac nu s-ar maiă face umbrele? Eu zic c ar avea deă pierdut, pentru c umbrela este ună produs de serie, care se g seşte înă fiecare cas . Şi ce-ar fi dac nu s-ar maiă ă face umbrele?- Eu cred c ar avea de pierdut în primulă rând industria. Şi pe urm , dac pierdeă ă industria, pierde şi muncitorul, iar dacă pierde muncitorul, pierde şi ara. Asta înţ primul rând.- Dar spune i dumneavoastr p rereaţ ă ă proprie cum crede i, exist aşa un locţ ă unde s se termine ploaia şi s nu maiă ă plou ? Şi dac exist , crede i c eă ă ă ţ ă posibil via a f r ploaie şi f r ap , înă ţ ă ă ă ă ă

218

general? P rerea dumneavoastră ă proprie. Eu cred c nu exist .ă ă- Eu cred c nici n-ar putea s existeă ă via a f r ap . Asta în primul ţ ă ă ă rând. Şi noi ştim foarte bine - dup cum spuneaă şi filosoful grec, Tales, totul se trage din ap şi chiar şi viermele, dup cum bineă ă ştim, şi bacteria, dup cum bine ziceă Darwin, nu au putut s ia naştere şi să ă prospere decât în ap . Iar, mai apoi, după ă ce viermele s-a transformat în şopârlă iar şopârla a crescut mare şi s-a f cută crocodil, iar unor şopârle, dup cum bineă ştim, le-au crescut pene şi au zburat în copaci. Şi dup aceea, ă când crocodilul a început s mearg în picioare, m referă ă ă la unii crocodili, acestora a început s leă creasc p r, iar mai ă ă târziu le-a c zută coada. Şi-acest fel de crocodil probabil c s-a transformat în maimu şi-aă ţă început s umble prin copaci. Dară pentru asta a fost nevoie de multe milioane de ani. Pe urm maimu ele auă ţ început s munceasc şi s -şiă ă ă dobândeasc singure hrana. Ele erauă cele mai deştepte animale. Iar de la munc ă mâinile lor au început s apuceă tot mai bine şi s fabrice unelte. Iară dup asta a ap rut omul, pentru c laă ă ă maimu e le-a c zut p rul şi noiţ ă ă cunoaştem azi omul aşa cum este el. Desigur, au trebuit foarte mul i aniţ pentru asta şi chiar şi faptul c omulă

219

este mult mai inteligent decât maimu aţ ne spune despre asta. Aşa c f r apă ă ă ă nu exist via . Dar, totuşi, munca îlă ţă înnobileaz pe om.ă- Cum a i petrecut ziua cosmonautului,ţ Makarâci? Se zice c a i s pat înă ţ ă gr din .ă ă- Bre, Vladimir Ilici. Ziua de 12 aprilie pentru mine este o zi sfânt , poate ca şiă cea de 9 mai. Pentru c -n zilele acesteaă a câştigat de dou ori. O dat atunci ă ă când i-a b tut pe nem i şi pentru asta zic că ţ ă ziua de 9 mai e sfânt pentru mine, şi-oă dat ă când a p şit în cosmos. Iar eu amă stat în fa a televizorului, Vladimir Ilici,ţ şi nu în gr din .ă ă- De ce n-am face azi de parad în 12ă aprilie? Crede i c nu e un motiv pentruţ ă ara noastr ?ţ ă

- Dac nu m crede i, eu aş putea s vă ă ţ ă ă povestesc ce s-a transmis la televizor în ziua de 12.- Cu toate c în Moscova şi alte oraşeă mari, oamenii au defilat şi au purtat portrete de-a lui Gagarin.- Şi chiar de la num r toarea aceea,ă ă Vladimir Ilici, patru, trei, doi, unu... pusk!- Este un moment important în istoria rii şiţă ilustreaz foarte bine ideea noastr deă ă progres. Apropo, dumneata mai tai copacii din p dure?ă- Nicidecum! Dup înă tâlnirea aceea cu

220

dumneavoastr , Vladimir Ilici, eu nu maiă tai copacii din p dure. Şi spun şi laă ceilal i s nu taie. C ci doar p dureaţ ă ă ă este bog ia noastr , Vladimir Ilici!ăţ ă- Foarte bine face i, Makaţ râci, foarte bine. Şi s -i înv a i şi pe ceilal i s facă ăţ ţ ţ ă ă la fel.

50În p dure p rea c nu-i nimeni.ă ă ă

Ajunşi la margine, Vladimir Ilici şi Makarâci au fost orbi i la început deţ puterea soarelui de mai, dar dup ceă ochii li s-au obişnuit, lumina t ioas deă ă mai înainte s-a transformat în surs deă c ldur şi pl cere. Ei au trecut drumul şiă ă ă au pornit prin grâu, acolo unde ştiau că se g seşte o c rare. În p dure îns eraă ă ă ă r coare şi dac nu s-ar fi v zut printreă ă ă crengi şuvi ele orbitoare de lumin , s-arţ ă fi putut crede c e o zi mohoă rât . Însă ă nici umbra p durii şi nici umezealaă p mântă ului pe care hârle ul îl arunca, nu auţ trezit în Nicolai Arsenievici această p rere. El s pa liniştit şi aerul pe care îlă ă respira era un aer de prim var .ă ăDup a treia noapte de ă pând Alexandră Timofeevici se întorcea acas . Satul eraă pustiu şi numai baligile care începuseră s se usuce în mijlocul drumului erauă dovada c până ă la Alexandr Timofeevici au mai trecut oameni. Dar Alexandr Timofeevici nu era obosit. Dac cineva s-ar fi uitată

221

atent la fa a lui Alexandr Timofeevici, arţ fi g sit foarte repede o explica ie. Dară ţ iat ce a f cut Alexandr Timofeevici. Peă ă la ora patru, spre diminea , vţă ăzând că Vasilii Gavrilovici nu fur nimic, aă hotărât s se retrag dup c su e şi să ă ă ă ţ ă se culce pe iarb . Alexandr Timofeeviciă era foarte obosit, iar Vasilii Gavrilovici nu fura nimic. Poate c Alexandră Timofeevici ar fi furat el ceva dacă Vasilii Gavrilovici n-ar fi umblat prin tab r în sus şi-n jos şi nu s-ar fi uitată ă foarte atent printre c su e şi n-ar fiă ţ suflat de patru ori în uruiac. Se puteaţ crede c Vasilii Gavrilovici l-ar fi sim ită ţ pe Alexandr Timofeevici şi de aceea fluiera, dar nu-i adev rat. Vasiliiă Gavrilovici nu l-a sim it pe Alexandrţ Timofeevici. Atunci s-ar putea crede că Vasilii Gavrilovici fluiera ca s sperieă ho ii. Dar nu-i adev rat. De ce fluieraţ ă atunci Vasilii Gavrilovici? Dar de fluierat, fluiera. Despre asta poate să vorbeasc oricine tr ieşte aproape deă ă tab r . Vă ă asilii Gavrilovici fluiera de câteva ori pe noapte, cam la aceleaşi ore, iar la ora dou şi jum tate striga de dou oriă ă ă “care e-acolo, b i! Ia fugi de-acolo!”ă Iat , deci, de ce nu era obosit Alexandră Timofeevici. El a dormit pe iarb , după ă c su e şi acum pe fa a lui se mai vedeauă ţ ţ urmele roşii pe care plantele le-au s pat. Alexandr Timofeevici mergeaă

222

drept şi încerca s -şi aminteasc ce ziă ă este. Pe urm , în cap îi ap rea o p tur .ă ă ă ă Pe urm , o bucat de bă ă rânz şi o ceapă ă pe care o scoate învelit într-o gazetă ă din torb . Pe urm îl prinde pe Vasiliiă ă Gavrilovici cum scoate cuiele şi fură sticla de la geam şi-l duce pân la Marină Gheorghevici şi-l pun în motociclet şiă drept la raion. Vin nu-şi va lua cu el Alexandr Timofeevici. Nu se poate.Nu era bine s se consume vin şi niciă alt b utur alcoolic la serviciu.ă ă ă ă Alexandr Timofeevici ştia asta foarte bine. Iar serviciul lui Alexandr Timofeevici, o dat cu pierdereaă postului de lucru, devenise tocmai acesta, adic urm rirea lui Vasiliiă ă Gavrilovici şi depistarea f r delegiloră ă săvârşite de acesta. Poate c şi dină aceast cauz , ajuns acas , Alexandră ă ă Timofeevici s-a adâncit în beci. Când a ieşit de acolo, Alexandr Timofeevici ducea cu el o can roşie cu vin din care sorbiă câteva gâturi, ca s nu se verse şi pe careă o aşez lâng un t lgerel cu sl nină ă ă ă ă t iat şi bă ă rânz , pe col ul mesei înă ţ verand . Maria Ivanovna lipsea cuă desăvârşire de-acas .ăAşadar, p durea face oxigen. Dar f ră ă ă oxigen nu exist via . C ci ce-ar fi via aă ţă ă ţ f r oxigen? În primul ă ă rând, n-am mai putea s facem niciodat focul şi nu s-ară ă mai pr ji nimic. Pentru c oxigenulă ă

223

între ine arderea. Dar f r ardere nimicţ ă ă nu se pr jeşte. Ce ar fi via a f ră ţ ă ă ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine şi motoare cu ardere intern . N-ar maiă exista nici autobuze. Şi nu s-ar mai face niciodat focul. Dar ce am ă mânca noi dac nu am avea cu ce s fierbemă ă cartofii? Am mânca numai carne crud caă primitivii. Dar f r oxigen nu exist niciă ă ă fotosintez . Asta înseamn c legumeleă ă ă nu ar face road şi s-ar usca toat iarbaă ă şi animalele nu ar avea ce s mă ănânce. De aceea avem nevoie de oxigen. C ciă ce-ar fi via a f r oxigen? În primul ţ ă ă rând, nu am putea s respir m şi f r asta nuă ă ă ă se poate tr i. De ce? Pentru c nu poateă ă s aib loc metabolismul f r oxigen.ă ă ă ă Este nevoie de oxigen în sânge. De aceea noi trebuie s avem grij de p duri.ă ă ă Pentru c p durile fac, în primul ă ă rând, fotosintez şi degaj în schimb oxigen.ă ă Pune i o plant într-o înc pere şi-o sţ ă ă ă vede i c se va face oxigen. De aceeaţ ă aerul în p dure este mai curat. Şi există ă chiar şi o vorb : “a merge la p dure”.ă ă Aceast vorb nu e deloc înă ă tâmpl toareă şi se refer la aerul curat din p dure.ă ă Dac nu a i fost niciodat în p dure,ă ţ ă ă trebuie s v duce i. S vede i ce aeră ă ţ ă ţ curat e în p dure. Dar pune i o plantă ţ ă într-o înc pere şi-o s vede i c aerul eă ă ţ ă mai curat. Pentru c planta absoarbeă bioxidul de carbon şi ne d în schimbă

224

oxigen. Dac nu ar fi plantele, oameniiă ar respira numai bioxid de carbon pentru c aerul nu s-ar reîmprosp ta.ă ă De aceea este bine s aerisi i camera înă ţ fiecare diminea şi s v sp la i peţă ă ă ă ţ din i. O zi trebuie s înceap cuţ ă ă gimnastica de diminea . Gimnasticaţă este izvorul s n t ii. P stra i oxigenul,ă ă ăţ ă ţ c ci oxigenul este via a. Iar f ră ţ ă ă fotosintez nu are loc metabolismul înă organism.S lu m dou plante de acelaşi fel. Două ă ă ă flori. S le punem pe fereastr , aşa cumă ă avem acas . Vom vedea c plantele ă ă sânt la fel. Le ud m în acelaşi timp şi avemă grij de ele s le bat soarele. Planteleă ă ă vor rămâne la fel. Dar s lu m una dintreă ă plante şi s-o punem în dulap, la umbr .ă Vom uda amândou plantele, ca şi maiă înainte, pe cea din dulap şi pe cea din fereastr . Ar p rea c plantele ă ă ă sânt îngrijite la fel şi de aceea trebuie să r mân la fel. Dar nu-i adev rat. Ce vomă ă ă observa dup ă câteva zile? Vom observa c planta din dulap nu este la fel cuă planta de pe fereastr , chiar dac ă ă sânt udate amândou la vreme. De ce, totuşi,ă dac ă sânt îngrijite la fel, planta din dulap va p rea mai firav şi mai bolnav ?ă ă ă Explica ia este urm toarea: în timp ce oţ ă plant st pe fereastr şi se bucur deă ă ă ă lumina solar , cealalt st în dulap, laă ă ă întuneric şi nu are lumin . Şi de aceeaă

225

nu are nici fotosintez . Dar, f ră ă ă fotosintez , o plant poate s r mână ă ă ă ă alb pentru c nu are culoare. Iat ceă ă ă este fotosinteza. Dar f r fotosintez n-ă ă ăar mai fi nimic, c ci f r soare nu poateă ă ă s existe via a. De aceea trebuie să ţ ă avem grij de p dure. Pentru c dină ă ă p dure se face şi mobil şi ă ă hârtie, iar din hârtie se fac manuale şi hârtie de colorat, ca voi s pute i înv a.ă ţ ăţDup ce arunc bucata de tabl în spini,ă ă ă Saşa se apuc s rup iarba. R mase oă ă ă ă urm umed şi, în p mântul lipicios şiă ă ă cu g uri, erau lipite ă câteva fire lungi de iarb alb . Deasupra creşteau ă ă câteva tufe de alun şi umbra lor c dea pesteă poian şi peste Saşa. Sacul era aruncată pe un spin şi Saşa rupea iarba şi f ceaă gr mezi mici, pe care nu avea cum s leă ă piard . C ci locul acesta era ă ă atât de mic, poiana aceasta înconjurat cu alunii şiă puteai s-o vezi pe toat cu ochiul, nuă puteai s nu mai g seşti gr mezile.ă ă ă Pân la jum tate c dea umbra rotundă ă ă ă a alunilor în care se apleca Saşa şi-aici iarba p rea şi mai albastr , iar maiă ă încolo ea p rea mai galben şi se vedeaă ă o floare roşie sub un m ceş.ă

51Scoase din buzunarul de la pantaloni

patru baloane pe care nu le umflase şi dup ce trase de ele, le b g înapoi înă ă ă

226

buzunar şi c ut în cel lalt. Pe lângă ă ă ă buc i de ăţ hârtie şi dou monede de cinci,ă scoase şi câteva rupturi de baloane albastre şi galbene şi o moned de treiă s-a rostogolit şi s-a oprit sub mas . S-aă gândit c a f cut bine c n-a umflată ă ă baloanele şi nici nu mai avea nevoie pentru cealalt parad s mai cumpereă ă ă altele şi putea s le umfle pe cele de laă prima parad . N-avea s ştie nimeni că ă ă baloanele nu sânt de la a doua parad ciă de la prima şi chiar dac s-ar fi ştiut, nu-ăi punea nimeni s fac aă ă mândouă paradele atât de aproape ca s - i po iă ţ ţ p stra baloanele de la prima paradă ă pentru cea de a doua. Mai bine ar fi f cut dou feluri de baloane, ă ă câte un fel pentru fiecare, şi-atunci nu mai puteai s te duci la parad cu altfel de baloane.ă ă Ar fi putut s fac un fel de baloane roşii,ă pe care s scrie “slava trudu”, pentruă prima parad şi un fel de baloaneă albastre pe care s scrie “9 mai”,ă pentru a doua parad pentru c era Ziuaă ă Biruin ei şi era mai bine s fie roşiiţ ă pentru c aşa era şi steagul pe careă ostaşii sovietici l-au pus la Berlin după ce i-au b tut pe fascişti. Saşa b g înă ă ă gur o bucat de balon şi dup ce îşiă ă ă rotunji gura foarte tare şi-şi trase buzele înl untru, subse balonul aşa caă acesta s i se muleze pe cerul gurii, peă urm îl stă rânse cu buzele şi roti bucata

227

de balon r mas afar . ă ă ă Când îl scoase, nu mai scoase o bucat rupt de balon,ă ă ci un balon mic, ca o cireaş , pe care şi-lă d du o dat de frunte, iar dintr-a doua îlă ă sparse. Se aplec şi c ut sub mas celeă ă ă ă trei copeici pe care le b g într-o cutieă ă de fier cu becule şi în pahare curgeaţ ap dulce. O puse în buzunar şi începuă s -şi scoat caietele.ă ăI-au r mas şi copeici de la prima paradă ă şi-nc şi baloane. A ă mâncat înghe at ,ţ ă patru sute de grame de rulad cu m r,ă ă dou sticle de ap dulce, înc două ă ă ă înghe ate şi dou pahare de suc deţ ă mere şi-nc o înghe at şi dou pahareă ţ ă ă de r s rit . ă ă ă Câteva semin e i-au r masţ ă pe fundul buzunarului şi-acum el ştia de ce b ie ii mai mari, atunci ă ţ când le cereai pu in r s rit , au numai vreo dou peţ ă ă ă ă ă fund şi prindeau cu degetele buzunarul şi îndoiau genunchii şi prin pantalonii albaştri se vedea atunci o umfl tur caă ă o guş de g in , atunci ă ă ă când se taie g inile. Dar ei aveau de fapt mai multă ă r s rit şi asta era numai un fel de aă ă ă spune, de fapt iat cum era s ai numaiă ă vreo dou r s rite pe fund. Aşa cumă ă ă avea Saşa. Saşa scormoni cu degetul şi scoase câteva scame, nişte be işoareţ mici şi cafenii, care rămâneau de la semin e şi dou semin e. Le b g înţ ă ţ ă ă gur pe ă rând, iar cojile le-a luat din gură cu degetele şi le-a pus pe mas . Dac seă ă

228

mai duce disear la ă pâine şi cump ră ă numai cinci pâini în loc de şase, câte treisprezece copeici, îi rămân 35 de copeici şi oricum nu vede nimeni. Pune plasa cu pâine în cui, în verand şiă nimeni n-o s numere ă pâinile. Se mai duce şi mâine seara şi mai face. Totuna, dou ă pâini le mânc scroafa şi-ncă ă jum tate de ă pâine trebuie s-o dea la câine. Până pe 9 mai, Saşa a calculat c va avea, cuă tot cu rubla pe care i-o va da mama diminea , dou ruble. Scrise repedeţă ă câteva exerci ii în caiet şi-l b g înţ ă ă carte. Citi despre ostaşul necunoscut şi se gândi la o rubl mare de fier pe careă era desenat un ostaş necunoscut, cu sabie în mân , care inea o feti deă ţ ţă neam în bra e pe care a salvat-o dintr-oţ ţ cas care ardea. Pe urm i se f cuă ă ă foarte ciud pe nem i şi se ă ţ gândi cum ar fi cel mai bine s -i omoare. Mai ă întâi merse cu tancul peste ei şi-i strânse lângă un perete mare de piatr , dup ceă ă nem ii au fugit şi au ajuns la perete. Unţ neam s-a împiedicat şi a c zut subţ ă şenile şi Saşa s-a învârtit cu tancul ca s -lă fac chifleac. Pe urm , pe nişte nem i i-ă ă ţa dezbr cat cu pielea şi i-a să pânzurat cu capul în jos de sârmele de la stâlpi, ca s -iă curenteze. Se ridic şi se duse laă oglind şi, ca şi cum ar fi avut ună automat în mân , lovi un neam înă ţ burt , pe urmă ă îi trase un picior în cap când

229

neam ul se prinse cu ţ mâinile de burt şi-ăi mai trase un automat în cap şi neam ulţ a murit. Afar era cald şi nu b tea niciă ă un vânt. Saşa se dezbr c de c maş şiă ă ă ă r mase în pielea goal . Ochii i seă ă închideau de la soare şi el se frecă foarte repede cu mâinile pe burt , peă urm o umfl şi-şi trase o palm .ă ă ă Trebuia s caute nişte ou prin cuibare.ă ă O dat , ă când s-a b gat în poiat , s-aă ă umplut de p duchi mici de g in , careă ă ă gâdil şi te enerveaz . Dar p duchii deă ă ă g in nici nu tr iesc la om şi se ducă ă ă repede.P duchii ă sânt mici şi sânt de dou feluri.ă P duchi şi lindine. P duchii ă ă sânt mai mari şi sânt vii şi umbl prin cap. Dar lindinileă sânt albe şi sânt p duchi mor i. Ele nu teă ţ mănânc , dar stau prinse de p r şi seă ă v d. P duchii au nişte labe mici şi beauă ă sânge. Cu labele mici ei merg prin cap şi fac g uri. Pe urm , dac nu-i prinzi,ă ă ă p duchii se duc în creier şi-l mă ănânc . Eiă au nişte labe mici cu care fac gaur înă cap şi nici nu sim i. Şi ei î i mţ ţ ănâncă încet creierul, pe urm mori. Şi dacă ă vrei s - i sco i p duchii din cap, trebuieă ţ ţ ă s - i fac doctorul opera ie şi s -i scoată ţ ă ţ ă ă din creier cu penseta. Dar nu-i mai g seşte niciodat . Pentru c , pân i-iă ă ă ă ţ g seşte, p duchii î i mă ă ţ ănânc creierul şiă mori. Ei sap foarte încet pentru c amă ă labele mici şi nici nu te doare, numai te

230

mănânc şi te scarpini.ă

52Pe unde aveau s treac , dacă ă ă

gr mada de fier uzat de lâng cimitir s-aă ă f cut mare ă cât tot drumul. Nimeni nu mai putea s-o mişte de acolo, numai cu tractor. Fiarele se ridicau până la crengile copacului şi o chiuvet albă ă st tea deasupra, pe gr mad . Trebuiaă ă ă s vin o maşin şi s le duc s leă ă ă ă ă ă topeasc , s fac maşini noi şi biciclete,ă ă ă dar n-a venit nici o maşin şi ele st teauă ă acolo gr mad . Mai mul i au furat deă ă ţ acolo şi le-au adus a doua zi s leă cânt reasc , dar gr mada, totuna, eraă ă ă mare şi nu mai putea s-o ferească nimeni dac nu venea maşina dup ele.ă ă Nu mai era nici o c r ruş mic . Dar ă ă ă ă când s-a pornit parada, pe 9 mai, toat lumeaă credea c o s mearg pe ocolite,ă ă ă printre maşini, dar au v zut c gardulă ă era ferit la o parte şi toat lumea aă ocolit gr mada prin cimitir şi ieşea înă partea cealalt , unde nu mai eraă gr mad . Saşa a mai v zut c lângă ă ă ă ă gard mai era sprijinit o cruce putredă ă de lemn, care era mai sub ire acoloţ unde era murdar de p mânt şi eraă ă roas . Dar pe cruce nu scria nimic şi eaă cred c a stat drept lâng gard şiă ă trebuia dat la o parte. Crucile de lemnă putrezesc foarte repede şi toate

231

lemnele putrezesc. Saşa şi-a adus aminte de scara din p dure şi s-a ă gândit c degrab o s se road şi ea şi o s seă ă ă ă ă fărâme. Când o s moar , Saşa o s -şi facă ă ă ă o cruce de fier, pe care o s-o bage în beton. Încetişor, încetişor, Podgurskii ine creanga, hai fetelor, trece i. Şi o s-oţ ţ

bage zece metri în p mânt şi o s scrieă ă pe ea, “Aici odihneşte Alexandr Vakulovskii” şi toat lumea o s vin şi-ă ă ăo s plâng . Patru oameni lega i laă ă ţ mânec cu un ştergar îl duceau pe Saşaă pe umeri şi toat şcoala mergea dină urma lor. Roma Bohan ov şi Gurskiiţ duceau o coroan cu panglic neagr ,ă ă ă pe care scria cu alb. Nadejda Petrovna inea o fotografie cu Saşa, legat la colţ ă ţ

cu negru şi-i p rea r u c i-a pusă ă ă nesatisf c tor şi vroia s -i pună ă ă ă exemplar, dar nu mai avea cui, c ci Saşaă nu a întârziat din cauza lui, ci din cauza autobuzului, care întârzia tot timpul. Dar mai în fa Saşa a v zut o fat care pţă ă ă lânge şi duce un buchet de flori. Şi-atunci Saşa a v zut c asta era Sonia şi şi-a amintită ă cum a intrat ea în clas şi l-a c utat înă ă cap şi cum pe urm i-a legat cravata şiă s-a cur at la r z toare ăţ ă ă când ploua şi pe Saşa a început s -l mă ănânce în untrulă nasului, lâng ochi şi s -i tremureă ă barba. Saşa deschise foarte tare ochii, îi închise şi-şi sufl nasul. Era cald şiă parada trecuse pe jum tate de şcoalaă

232

cea mic şi să e-ndreptau spre casa lui Valeri Petrovici. Se auzea vocea lui Nadejda Petrovna care striga s nu mai dispară ă nimeni ca data trecut prin oraş şi să ă nu-i mai prind în pia , la r s rit , că ţă ă ă ă ă le rupe urechile. S o aştepte toată ă lumea lâng monument, c dac prindeă ă ă pe cineva c fuge, nu ştie ce le face.ă Pentru c pe urm toat lumea seă ă ă întoarce de mânu înapoi la şcoal , cţă ă ă trebuie s le spun ceva. În spate seă ă auzea Paraskovia Fomovna. Ele strigau amândou şi mergeau printre ă rânduri şi te apucau de umeri pe la spate şi te scuturau. Ap ru pe un perete ună porumbel foarte mare, care inea înţ bra e un glob albastru. În jurul lui scriaţ în toate limbile cuvântul pace. Pe urm aă început s se aud vocea. Şi totul s-aă ă mai repetat o dat .ă

Ca şi data trecut , s-a întors acasă ă pe jos, a umblat prin oraş şi s-a oprit la iaz ca s se scalde. C ldura era mare şiă ă departe pe deal se vedea cum tremură p mântul şi colbul i-a murd rită ă sandalele şi pantalonii. Ajunse la iaz şi coborî câ iva paşi, pân la copacii mariţ ă de pe iez tur . Sub copaci era umbr ,ă ă ă dar aerul era cald şi Saşa îşi scoase sandalele şi pantalonii, iar ciorapii îi mototoli şi-i b g în sandale. Se aşeză ă ă pe mal şi se sprijini cu mâinile şi-şi b gă ă un picior în ap , s vad dac e rece. Peă ă ă ă

233

urm Saşa c lc în ap cu aă ă ă ă mândouă picioarele şi începu s se îndep rtezeă ă încet, iţ nându-şi mâinile strânse la piept. Când apa îi ajunse la chilo i, Saşa se opri şi şi-ţi ud cu ă mâinile. Aşa trebuia s faci ca să ă nu sim i c apa e rece. Pe urm Saşa îşiţ ă ă duse mâinile în jos şi le lipi de corp. Ridic pu in umerii, se în l pe ă ţ ă ţă vârfuri şi, dup ce bolborosi ca un cal, îşi d duă ă drumul până la gât în ap , pe urm s ri înă ă ă cap şi disp ru. Pe ap r maser numaiă ă ă ă valurile şi bolboroseala lui Saşa, care mai r suna în urechi. Mai încolo iazulă era liniştit şi str lucea şi nu se vă edea nimeni. Câ iva paşi mai încolo reap ruţ ă capul lui Saşa, care se scutur şi-şiă şterse apa de pe ochi cu mâinile. Închise un ochi şi începu s înoate ca ă ţâncul. P rul îi ajungea în ochi şi trebuia s şi-lă ă fereasc cu ă mâna şi atunci îşi lua aer în piept şi-nchidea gura pentru c seă ducea la fund. Apa se înc lzi şi nu maiă era rece. Se vedeau numai valurile mici cum str lucesc. Saşa întinse piciorul şiă atinse fundul. Mai r mase că âtva timp în picioare, cu mâinile strânse la piept, cu apa până la gât. Pe urm a început s ias încet şiă ă ă lâng mal se prinse de o r d cin şiă ă ă ă c lc pe iarb . Avea urme de mă ă ă âl printre degete şi pe c lcă âie şi i se f cu frig, laă umbr , sub copaci, şi i se f cu pielea deă ă g in . Se duse la soare şi se ghemui şiă ă se uita printre picioare cum i se scurge

234

apa din chilo i. Pielea a început s i seţ ă usuce şi soarele a început s frig şiă ă degrab i se f cu iar şi cald, dar nu seă ă ă mai b g în ap . Se uit împrejur, să ă ă ă ă vad dac nu e nimeni, pe urm se duseă ă ă dup un copac şi-şi scoase chilo ii ca s -ă ţ ăi scurg . B ie ii mai mari şi-i scurgeauă ă ţ drept pe ei. Îi d deau jos numai pân laă ă genunchi şi-i învârteau pân curgea toată ă apa. Pe urm -i îmbr cau la loc. Saşa îiă ă îmbr c şi el la loc şi încerc s -i scurgă ă ă ă ă la genunchi, dar nu mai curse nimic. Peste chilo i îşi trase pantalonii. D duţ ă pantalonii jos pân la genunchi şiă îmbr c c maşa. S-a aşezat jos pe iarbă ă ă ă şi s-a înc l at, şi-a şters mă ţ âlul care se uscase dintre degete. Scoase din buzunar, la urm , cravata, îşi ridică ă gulerul la c maş şi o leg . P rul i seă ă ă ă lipise de cap şi Saşa îl d dea după ă urechi. Mai r mă âneau dou s ptă ă ămâni şi patru zile, pân se termina şcoala. Şi-ăacestea erau cele mai bune şi cele mai rele s pt mă ă âni.

53În p dure Nicolai Arsenievici s paă ă

groapa. Pe mal, gr mada de p mântă ă crescu şi Nicolai Arsenievici mai f cu oă gr mad în cealalt parte, pentru că ă ă ă p mântul începu s cad înapoi înă ă ă groap . Iepurii, ca şi celelalte animaleă domestice, au fost mai întâi animale

235

s lbatice şi au tr it pe coclauri şi prină ă p duri. De exemplu, că âinele. Câinele este un bun prieten al omului, dar el a fost mai înainte lup şi poate c venea să ă rup oile acestuia, cum se mai întă âmplă şi ast zi cu unii lupi. O dat , un om aă ă prins un pui de lup şi l-a adus acas .ă Lupul a început s creasc şi omul s-aă ă temut ca lupul s nu se n pustească ă ă asupra sa şi l-a legat. Dar omul s-a gândit c dac el se teme atât de tare de lup,ă ă atunci şi ho ii se tem de lup şi l-a pus sţ ă p zeasc casa. Dar pe urm lupul şi cuă ă ă omul s-au împrietenit şi s-au f cută prieteni. Lupul nu mai mârâia când îl vedea pe om, pentru c omul îi aducea ă mâncare şi pe urm , dac a v zut c lupul nu maiă ă ă ă mârâie, nici omul nu s-a mai temut de lup. Şi aşa a ajuns lupul câine şi a început s tr iasc pe lângă ă ă ă casa omului. Asta s-a întâmplat cu toate animalele care tr iescă pe lâng om. Ele au tr it mai ă ă întâi în s lb ticie şi abia apoi au fost îmbă ă lânzite de om. Multe dintre ele şi-au schimbat şi înf işarea, tr ind pe lâng om,ăţ ă ă pentru c ele n-au mai trebuit s lupteă ă pentru dobândirea hranei şi de aceea ele alearg mai încet. Aşa şi iepurii. Iepuriiă au fost mai înainte s lbatici. To i iepuriiă ţ erau s lbatici. Nu erau iepuri care s fieă ă de cas şi iepuri care s fie s lbatici.ă ă ă Pentru c to i iepurii erau s lbatici şi eiă ţ ă tr iau în vizuini şi prin h işuri. Şi ast ziă ăţ ă

236

mai exist iepuri s lbatici care tr iesc înă ă ă vizuini şi se înmul esc. De aceea şiţ iepurii de cas ar putea s seă ă înmul easc în vizuini, pentru c se tragţ ă ă din iepurii s lbatici, numai c aleargă ă ă mai încet. Ei ar putea s se înmul ească ţ ă într-o vizuin şi nu mai au nevoie deă cuşti. Şi nu mai trebuie s le dai nici deă mâncare, pentru c ei ies din vizuină ă afar şi mă ănânc iarb şi pe urm seă ă ă întorc înapoi, în vizuin , la culcare.ă Trebuie numai s -i înve i s vin laă ţ ă ă vizuin . Trebuie s le pui ă ă mâncare bună în vizuin . Dup ce iepurii mă ă ănâncă toat ă mâncarea din vizuin , le pui alta.ă Şi-i ii ţ câteva zile închişi în vizuin , ca să ă nu fug . Pe urm iepurii nu mai fug dină ă vizuin , pentru c v d c în vizuin esteă ă ă ă ă cald şi bine. Nicolai Arsenievici ieşi din groap şi înfipse ă hârle ul în p mânt. Şi-ţ ăapoi, orice animal creşte mai bine în natur . Cu ă atât mai mult iepurii, care sânt alerg tori şi le place mişcarea. Iepuriloră le place s se mişte. Ei ar putea s seă ă mişte toat ziua, up- up, prin p dure şiă ţ ţ ă s pasc în linişte brebenei. Pe urm ,ă ă ă când se satur , se întorc înapoi în vizuină ă şi se culc . Dup o lun , ă ă ă când iepurii cresc mai mari, vii numai şi-i prinzi într-un sac. Nicolai Arsenievici termină igara şi se apuc s ţ ă ă târâie copaci şi să

acopere groapa. Dup ce puse de-aă curmezişul câ iva copaci mai groşi,ţ

237

Nicolai Arsenievici arunc peste eiă crengi şi începu s le acopere cuă p mânt şi cu frunze. L s numai o gaură ă ă ă la intrare, cât gura c ld rii, pe undeă ă trebuiau s intre iepurii, pe urm seă ă gândi s pun acolo o porti mic deă ă ţă ă plas , pe care s-o închid şi s oă ă ă deschid . Într-un cuă vânt, vizuina era gata şi Nicolai Arsenievici, începând chiar de mâine, ar putea s -şi mute în p dureă ă iepuroaicele.

Pe mas , în fa a lui Nadejdaă ţ Petrovna, st teau una peste altaă cutiu ele învelite în ţ hârtie de caiet, cu numele scrise pe ele. Puteai s te joci cuă ele şi s construieşti o cas de cutiu e,ă ă ţ c ci sem nau cu nişte c r mizi mici,ă ă ă ă învelite în hârtie şi cu nişte cubule eţ care se vând în cutii şi din care se construiesc c su e şi garaje. Dar numaiă ţ c acelea nu erau învelite în ă hârtie de caiet şi nu aveau nici un nume scris pe ele. Peste hârtie era înv l tucit nişteă ă ă a alb , sau neagr , pus în cruce deţă ă ă ă mai multe ori, care inea ţ hârtia s nuă cad . Nadejda Petrovna se uita peă cutiu e şi scria numelţ e într-un caiet. Când Nadejda Petrovna a terminat, toată masa era plin de cutiu e şi nu maiă ţ st teau gr mad una peste alta. După ă ă ă aceea, Nadejda Petrovna s-a uitat mai bine în caiet şi a-nceput s strige. Şi l-aă chemat la dânsa pe Buhin şi a început să

238

strige la el şi s -l întrebe de ce n-a adusă analiza. Şi l-a b tut. Pe urm , Nadejdaă ă Petrovna a scos din geant o cutie deă chibrite şi a scos dintr-însa şi pe urm i-ăa dat-o lui Buhin şi i-a zis s se duc să ă ă fac analiza. Dar Buhin a zis c n-areă ă analiz şi el a zis c el a f cut acas şiă ă ă ă nu mai poate. Dar Nadejda Petrovna s-a enervat mai tare şi i-a tras vreo dou şiă i-a zis s fac ă ă cât poate şi s nu vină ă înapoi pân nu face. Buhin a început să ă plâng şi a luat cutiu a şi s-a dus. Dară ţ când se ducea Buhin, cred c toat lumea seă ă gândea cum Buhin se murd reşte ă când vrea s bage analiza în cutiu şi cum oă ţă împinge cu o bucat de ă hârtie. Dar trebuia s faci analiza drept în cutiu ,ă ţă dar era greu s nimereşti. Trebuia s iiă ă ţ cutiu a cu ţ mâna şi s te ui i, şi ă ţ când vedeai c a ajuns la cutiu , trebuia s tragiă ţă ă cutiu a şi o bucat rţ ă ămânea în cutiu ,ţă dar o bucat se rupea şi c dea jos. Dară ă trebuia s te ui i dac nu-s limbrici.ă ţ ă Pentru c , dac erau limbrici, te ă ă râdeau to i şi spuneau, limbricosu, limbricosu.ţ Dar dac vedeai vreun limbric, degeabaă îl scoteai cu un b , pentru c ei aveauăţ ă un fel de aparatur şi vedeau c aiă ă limbrici, chiar dac nu era limbricul.ă Erau un fel de ou mici care se vedeauă cu aparatura. Dar nimeni nu ştia ce fel de ou . Şi, pe urm , trebuia mai bine să ă ă te duci la cineva care n-are limbrici şi

239

s -l rogi s fac şi pentru tine. Mai mul iă ă ă ţ nu vroiau s fac pentru tine, dar până ă ă la urm , g seai pe cineva şi sc pai. Aşaă ă ă f cea Gurskii. El n-avea limbrici, dar seă temea c are şi se în elegea cu ună ţ prieten de-al lui mai mare, care d deaă analiza mai devreme, pentru c cei maiă mari d deau mai devreme şi acela f ceaă ă şi pentru el. Dar mai mul i f ceau aşaţ ă pentru c aflau c n-au nimic şi f ceauă ă ă şi pentru ceilal i. Dar acum, toat lumeaţ ă se gândea la Buhin şi se roiau în banc .ă Fetele duceau mâinile la gur şi f ceauă ă ch-h. Se întorceau unul la altul. Dup ceă se rupea o bucat şi c dea jos, trebuiaă ă s închizi cutiu a şi s-o înveleşti într-oă ţ foaie de caiet, pe care- i scriai numele.ţ Dintr-o dat toate cutiu ele s-au deschisă ţ şi Saşa v zu scroafa care c lca pe ele şiă ă groh ia. Ce-i, Buhin, aşa-i c-ai putut?ă Clasa a început s foiasc mai tare şi să ă ă râd ă când Buhin a intrat cu cutiu a înţ mân şi s-a oprit lâng Nadejdaă ă Petrovna. Vezi c se poate, ce-i aşa deă greu, Buhin? Pune cutiu a aici şi treci laţ loc. Dup ce Buhin a trecut la loc,ă Nadejda Petrovna a rupt o foaie dublă din caiet, a învelit cutiu a şi a scris peţ dânsa. Pe urm , Nadejda Petrovna a luată toate cutiu ele de pe mas şi le-a pus laţ ă dânsa în geant . Toat clasa s-a liniştită ă şi a pus mâinile pe banc şi Nadejdaă Petrovna a început lec ia.ţ

240

54A v zut cum iese din paie o pisică ă

mic f r p r şi se clatin . Pe urm s-aă ă ă ă ă ă mai cl tinat şi a s rit de ă ă câteva ori şi avea coada sub ire, ca de şobolan şi totţ f r p r. Paiele s-au mişcat şi a ieşită ă ă alt pisic -şobolan, f r p r, şi s-a auzită ă ă ă ă un chi it. Pe urm alt pisic a âşnitţă ă ă ă ţ de undeva de sub nuiele şi s-a b gat înă paie. Şi toate erau albe cu roz, ca nişte petale roz de trandafir şi aveau nişte ochi mici şi capul rotund şi nu aveau nici gheare şi o coad micu ca un colteă ţă mare de cartof şi nu erau pisici. S-a auzit groh itul şi Saşa s-a speriat şi deă lâng gr mada de paie s-a ridicată ă scroafa, care st tea culcat şi ea, peă ă nişte paie, dar care nu erau gr mad şiă ă erau împr ştiate peste tot. Burta ei s-aă b l ng nit şi ea a oftat de ă ă ă câteva ori şi a groh it mai încet şi s-a v zut c seă ă ă ridic greu. Nu mai era nici o pisic şiă ă erau numai nişte porci mici de tot, cu frun ile rotunde şi nu sem nau deloc aţ ă porc. Saşa v zu c nuielele de jos ă ă sânt date la o parte şi scroafa poate să umble prin tot grajdul. La început s-a speriat c scroafa o s ias şi o s -lă ă ă ă mănânce, aşa cum mănânc scroafeleă copiii, dar pe urm s-a aplecat pesteă nuiele şi a mai lovit-o cu lopata peste spinare şi scroafa a început s groh ieă ă

241

şi a puf it şi a muşcat şi a aruncată paiele. Saşa a sim it c începe s plângţ ă ă ă şi lopata se face tot mai grea şi nu mai poate s o loveasc pentru c -i vine să ă ă ă se aşeze jos şi s se in cu ă ţ ă mâinile de piept. Pe fereastra mic de la grajd se vedea afară ă ograda şi era foarte lumin şi nişte g iniă ă ciupeau iarb . Saşa a s rit pe fereastră ă ă şi s-a dus plângând în gr din şi s-aă ă aşezat sub o tuf de să ânger, dincolo de gard, lângă râp . Se ă gândea c pe urm toată ă ă lumea l-ar ierta, dar n-o s -l maiă g seasc . Pentru c el o s se ducă ă ă ă ă undeva foarte departe, în p dure, şi-oă s se omoare. Şi n-o s -l mai g sească ă ă ă nimeni. Pentru c el n-o s mai poată ă ă veni înapoi. Saşa îşi zgâria fa a şi printreţ degete se vedea râpa şi buc i deăţ copaci, frunzele lor şi mult lumin ,ă ă care-i intra în ochi. El se va duce şi se va omorî în p dure. Mai întă âi se va plimba pe podiş şi pe dealuri, pe unde o s -lă duc ochii. Prin ră âp şi prin to i tufarii şiă ţ dup ce o s oboseasc de tot, o s fieă ă ă ă foarte departe în p dure. Şi-acolo o să ă cad jos şi-o s se omoare.ă ă

Soarele a-nceput s nu mai tremure,ă copacii nu mai c deau şi malul cel alb ală râpei ap ru printre crengi foarte clar şiă parc prea aproape. Saşa sim iă ţ p mă ântul rece şi v zu c el e sub să ă ânger. Se auzea foşnetul copacilor şi frunzele lor erau verzi şi iarba era verde şi numai

242

malul, care se vedea pe sub crengi, era alb şi str lucea. Saşa şi-a amintit cum aă s rit acolo, în nisip, şi c sub el curgeă ă un izvor şi el a b ut ap de acolo cu ună ă brusture. N-o s mai bea ap niciodată ă ă cu un brusture. M car dac i-ar fi dat,ă ă m car o dat , ap lui Sonia dintr-ună ă ă brusture. Saşa sim i c i se furnicţ ă ă iar şi ochii. Dar nu mai avea cu ce să ă plâng . Sim ea c este greu şi c to iă ţ ă ă ţ copacii foşnesc. Nici nu putea s seă ridice de jos. Soarele i-a înc lzit umeriiă şi ceafa şi parc era un şarpe care se-ănc lzeşte. Numai s vin cineva şi s -lă ă ă ă crâmpo easc cu sapa.ţ ă

Anton Prokofievici îşi trecu mâna prin p r şi se opri deasupra microfonului f ră ă ă s spun un cuă ă vânt. Ochii lui au început să alunece pe mul ime. Ochii alunecau,ţ alunecau şi Anton Prokofievici nu spunea nimic. Pe urm , ă mâna trecu din nou prin p r şi se auzi hă ârâitul microfonului. - Brigada a 3-a! zise microfonul. Unde-i Nicolai Arsenievici? A început foiala şi toat lumea ă s-a uitat la brigada a 3-a, acolo unde era Nicolai Arsenievici.- Unde-i Nicolai Arsenievici, v întreb!ă zise microfonul. Ce, el nu ştie c ast zi eă ă parad ?ăAnton Prokofievici a pus mâinile pe tribun şiă s-a aplecat înainte. De dup crengi aă ap rut lanul îă ntins de grâu. Lanul era verde şi se lipea de un cer albastru. Doi nori

243

st teau nemişca i, între cele două ţ ă culori. Şi sem nau cu o bucat de puf peă ă care şi-au smuls-o iepuroaicele. Dac teă l sai furat, puteai s vezi c -n el seă ă ă ascund şi iepurii mici pentru c puful seă mişca uşor.

L s hă ă ârle ul s -i cad de pe um r,ţ ă ă ă chiar dup poart , aşa cum se las să ă ă ă cad un sac greu sau o bă ârn care te-aă ap sat îndelung şi te-a obosit. Intr maiă ă întâi în verand şi b u drept din cană ă ă cele dou degete de vin care au r masă ă şi pe urm se aşez . Putea s -şi ducă ă ă ă iepuroaicele în p dure. Cui i-ar fi venită una ca asta în cap. S creşti ată â ia iepuriţ f r nici o cuşc . Cum se zice, ce, vineă ă ă capra la fân sau fânul la capr . De ce să ă duci cu sacul brebenei, când po i s duciţ ă iepurii s pasc singuri. S-alerge liberiă ă prin p dure. S nu stea înghesui i înă ă ţ cuşti de plas . Natura, ă când a f cută iepurii, nu i-a f cut în cuşti de plas , ciă ă liberi, în p dure. S-alerge ă cât vor ei şi să respire aer curat. Numai s nu se afle înă tot satul, pentru c to i o s -şi facă ţ ă ă vizuini în p dure, mai ales şmecherul deă Nichifor. Şi-o s se umple p durile deă ă iepuri şi toamna, la împ r it, n-o s seă ţ ă mai ştie care şi-ai cui sânt. Fiecare o să spun c -s ai lui. E greu ă ă când se întorloac dou turme de oi, toaă ă mna, când le dai la berbec, pentru c -s doi berbeci,ă unul al lui Zahar Andreici şi altul al lui

244

moş Gheorghe. Pentru c se bată berbecii între dânşii şi-atunci fac două turme, pentru c altfel se bat berbeciiă toat ziua şi nu mai umbl oile. Dar şiă ă din cauza banilor fac ei dou turme.ă Fiecare cu berbecul lui. Şi nu mai po i sţ ă le alegi când se-ntorloac dou turme.ă ă Darmite iepurii, care nici m car nu ă sânt însemna i şi cresc de capul lor în p dureţ ă şi nu le taie nimeni nici o ureche, ca la oi. Nu-i mai cunoaşte nimeni. To i o sţ ă spun c -s iepurii lor, pentru c n-auă ă ă semn. Şi-o s ia to i iepurii.ă ţSe sprijini cu mâna de streaşina joas , undeă era cuşca şi-şi rezem fruntea pe mână ă. Erau amândou grase şi una op ia prină ţ ă cuşc , iar alta rodea un p puşoi. Îns nuă ă ă se vedea s -şi smulg puful. Ei, fetele,ă ă v mut la casa voastr , ă ă gândi Nicolai Arsenievici şi dup aceea, ă când gândul p rea c se scursese şi se cre o pauză ă ă ă în mintea lui Nicolai Arsenievici, Nicolai Arsenievici se aplec şi mai tare pesteă cuşc şi lovi în capacul de tabl ală ă acesteia. Iepuroaicele au s rit speriateă şi s-a auzit trop itul lor puternic, peă podeaua de plas .ă

55- Ce faci acolo, Saşa?Saşa se întoarse şi-l v zu pe tata,ă

care s pa, se vede c de mai multă ă ă vreme, în gr din , nu departe de tufaă ă cea

245

de sânger. Tata se sprijini în coada hârle ului cu oţ mân , iar un picior îi era îndoit şi st teaă ă cu talpa pe fierul pe jum tate îngropat.ă- Stai la soare? Vezi s nu stai peă p mântul rece, c r ceşti. Nu te uita c -iă ă ă ă cald afar . Aista-i timpul cel mai bună pentru r ceal .ă ăSaşa se ridic de jos şi era prea ă târziu să mai fug . Dar tata nu-i spunea nimic deă copil şi se apucase iar de s pat, în timpă ce vorbea. Saşa ştia c p mântul esteă ă rece. Dar el putea s stea şi-n ap , şi-nă ă ghea , pentru c totuna se vţă ă a omorâ. Deodat , tata a ridicat capul şi s-aă sprijinit iar şi în ă hârle .ţ- B i Saşa, b i, da’ tu ştii c-o f tată ă ă scroafa? Du-te s te ui i la purcei, să ţ ă vezi ce frumoşi îs.Saşa cobora în vale şi era bucuros. Rândul de nuci pe care îl s dise cu doiă ani în urm , împreun cu tata, maiă ă crescuse. Tata s pa groapa şi pe urmă ă cobora nucul în groap şi-l inea cu ă ţ mâna şi d dea cu piciorul p mânt şi cuă ă hârle ul, iar Saşa b t torea şi se-nţ ă ă vârtea în jurul nucului. B g capul pe fereastră ă ă şi începu s se uite. Purceii erau într-ăadev r frumoşi şi el vroia s se uite laă ă ei. Ce fel de copil care nu vrea s se uiteă la purcei.

56Chiar dac timpul trecea greu, până ă

246

la sfârşitul şcolii nu nai era mult. Când se gândea c începe vacan a şi va umbla laă ţ iaz p rea c este foarte mult şi c treceă ă ă greu. Dar când se gândea c se termină ă anul şi trebuia s duc manualele,ă ă timpul trecea repede. Pentru c trebuiaă s le lipeasc unde erau rupte şi avea şiă ă o foaie rupt din cartea de citire, undeă trebuia s fie o poezie pe care Saşa n-aă înv at-o şi Nadejda Petrovna l-a prinsăţ c a rupt-o şi nu era rupt de maiă ă înainte. Şi nu-şi g sea nici cartea deă Ştiin ele Naturii, pe care spunea deţ fiecare dat c a uitat-o acas şi luaă ă ă întotdeauna b taie pentru c n-oă ă împrumuta din clasa de-al turi pentruă c nu ştia pe nimeni şi-i scria zilnic. Şiă nici nu ştia pe unde s o caute. Şi încă ă mai avea în Patria Noastr un Lenin cuă ochelari şi cu musta , r sucit ca laţă ă ă baronul Münhasen, care se trage singur de p r. Dar degeaba îi spunea luiă Nadejda Petrovna c nu el i-a f cută ă musta a şi ochelarii lui Lenin, pentru cţ ă nu-l crede. Lenin era bun şi nu trebuia nimeni s -i fac ochelari. Trebuia s -iă ă ă fac ochelari înv toarei, care eraă ăţă desenat lâng tabl cum explic laă ă ă ă copii. Dar nu lui Lenin. Lenin şi-aşa are musta cu barb . Fata înc i-a zis c peţă ă ă ă Lenin n-are voie s -l deseneze nimeni,ă numai pictorii mari la care le d voie.ă Dar pe ceilal i îi pune-n puşc rie dacţ ă ă

247

nu seam n . Dar are musta frumoasă ă ţă ă şi ochii blânzi, nu r sucit , ca baronulă ă Münhausen. Numai vreun prost putea s -l ă mâzg leasc pe Lenin. Lenin era ă ă atât de bun şi a f cut revolu ia. Şi el îi ajutaă ţ pe copii. Lui Saşa îi era ciud foarte tareă pe cel care i-a f cut musta r sucit luiă ţă ă ă Lenin. Dar nu el i-a f cut. Era ă câte vreunul, ca şi Ciornâi, care nu ştie să citeasc . El nici nu ştie cine-i Lenin. Tataă i-a zis c ştia se cheam copii debili şiă ă ă mama şi tata lor sânt be ivi. Şi de aceeaţ ei sânt proşti şi au ochii tulburi. Dac -ară ştii el cine este Lenin, cred c i-ar p reaă ă foarte r u. Saşa l-ar omă orâ. Numai dacă leag stă râns cu a toate c r ile şi nuţă ă ţ mai poate s le dezlege şi numai leă num r . Dar poate el s le lege oriă ă ă cât de strâns, pentru c pe-ale lui tot leă dezleag şi se uit prin ele. Înc maiă ă ă poate s primeasc şi vreo dou pesteă ă ă cap pentru c le-a legat ă atât de strâns. Dac nu s-ar fi inventat p tr ica cu liniiă ă ăţ de la sfârşitul c r ii, unde era isc litura,ă ţ ă ar fi furat de la cineva cartea şi-ar fi pus-o pe-a lui în loc. Dar aşa, toate c r ile erau isc lite. Te punea Nadejdaă ţ ă Petrovna s-o isc leşti. Ştie el foarte bineă cum îl cheam pe cel care i-a f cută ă must i lui Lenin şi ochelari. Pe ăţ dânsul îl cheam , sau Grigorenko Vladimir sauă Jmurkin Alexandr sau Evseeva Natalia sau Baltuhin Vasilii. Pentru c erauă

248

patru. Totuna, Saşa era ultimul din p tr ic şi dup asta cartea nu mai eraă ăţ ă ă bun pentru c p tr ica s-a umplut.ă ă ă ăţ Dar parc vede c va lua b taie. Dar aă ă ă v zut el şi c r i isc lite şi mai jos deă ă ţ ă p tr ic . Pui numai un num r 6 şi teă ăţ ă ă isc leşti. Are şi el una. Dar fata cred că ă nu a mâzg lit cartea pentru c scrieă ă frumos. Înseamn c vreunul dintre ei.ă ă Dar mai putea s i-o ă mâzg leasc şiă ă colegul de banc , ă când nu se uit , ca s -lă ă vad mai pe urm înv toarea şi s -iă ă ăţă ă trag o b taie.ă ă

Leg sacul şi se aşez pe el.ă ă Începeau s se r reasc brebeneii.ă ă ă Rămâneau numai frunzele pentru că florile se scuturau pentru c degrabă ă trebuiau s înfloreasc l cr mioarele.ă ă ă ă Iarba pe care a g sit-o în poiana cu tufeă de aluni era bun , dar era pu in şi s-aă ţ ă terminat. Dar frunzele erau multe şi erau mari, şi porcii le mâncau şi f ră ă flori. Din toate florile numai l cr mioarele nu se d deau la porc. Eleă ă ă nici nu erau atât de multe ca viorelele şi ca brebeneii, nici nu erau atât de mari şi erau trecute în cartea roşie. Şi miroseau frumos, ca şi cravata dup ce i-a legat-oă Sonia. Poate c dac şi brebeneii ar fiă ă fost mai pu ini poate nici pe ei nu i-ar fiţ dat la porc şi i-ar fi trecut în cartea roşie. S-ar fi g sit alt fel de buruian.ă Dac ar fi fost prea multe l cr mioare,ă ă ă

249

nu crede c s-ar fi dat l cr mioarele laă ă ă porc. Ele erau albe şi erau mici şi când puneai mâna, erau reci. Pentru c ele crescă numai la umbr . Şi nimeni nu le-ar fi dată la porc.Trebuia s se ă gândeasc ce va face înă vacan , ca s spun la şcoal . Pentruţă ă ă ă c trebuie s spun ce face în vacan ,ă ă ă ţă aşa ca şi în clasa a-ntâia şi a doua. Dar atunci a spus c st acas şi îi ajut peă ă ă ă p rin i. Şi îi era ruşine. Cei mai mul i seă ţ ţ duceau în tab r , iar cei care-nv auă ă ăţ bine, în excursii. Dar el avea tab r la elă ă în sat şi totuna, umbla pe-acolo şi se uita cum joac fotbal. Dar ceilal iă ţ spuneau c se duc la ar , la bunica, dară ţ ă el nu putea s se mai duc înc o dat laă ă ă ă ar , dac tr ia la ar . Şi îi era ruşine.ţ ă ă ă ţ ă

Poate dac ar fi tr it în oraş şi s-ar fiă ă dus la ar , nu i-ar fi fost deloc ruşineţ ă aşa cum nu-i era nici lui Catereva, care a zis c ultima lun se duce la ar , laă ă ţ ă bunica. Ce vacan -i asta s te duci laţă ă ar ? Înseamn c el tot timpu-i înţ ă ă ă

vacan ? Dar nu era el în vacan pentruţă ţă c toat lumea ă ă râdea de el. Dar nu râde nimeni de tine dac eşti în vacan . N-ă ţăare de ce.

Dup înc o noapte f r rezultat, seă ă ă ă întorcea acas Alexandr Timofeevici. Cuă fiecare zi, nehotărârea se întip rea totă mai mult pe fa a acestui om şi ochii lui,ţ care au pierdut orice urm de ciud , şiă ă

250

mersul lui cl tinat, aproape c nu maiă ă motivau toate acele nop i pe careţ Alexandr Timofeevici le petrecuse în spatele cisternei, iar de dou zile s-aă mutat dup c su e, sus de tot, pe iarb .ă ă ţ ă Cert era c ciuda lui Alexandră Timofeevici disp ruse şi el nu-l maiă învinuia pe Vasilii Gavrilovici de cele săvârşite. Poate c , în locul lui, Alexandră Timofeevici ar fi procedat la fel. Şi, totuşi, Alexandr Timofeevici şi-a ocupat locul cu cinste şi mândrie, cu for eţ proprii, dând dovad de h rnicie şi bună ă ă purtare în brigada în care lucrase mai înainte. Pe deasupra, Alexandr Timofeevici era un bun tovar ş şi n-aă recurs niciodat la şiretlicuri. Chiar dacă ă a furat ligheanele şi f ina, Alexandră Timofeevici rămânea pentru cei care l-au cunoscut un om drept. Şi totuşi, ce l-a determinat pe Alexandr Timofeevici s -lă urm reasc cu ă ă atâta ardoare pe cel care se numeşte Vasilii Gavrilovici? Desigur, la început fapta acestuia, murdar , deă altfel, în urma c reia Alexandră Timofeevici rămânea f r post, două ă ă posturi, ca s nu uit m, şi f ră ă ă ă reputa ie. La început ciuda l-a împins peţ Alexandr Timofeevici, setea de r zbunare. Dar ce-l mai determina peă Alexandr Timofeevici, cel de acum, să nu renun e la urm ririle sale? Acesteţ ă gânduri se încurcau în capul fostului şef

251

de gospod rie, din ce în ce mai moi dină cauza c ldurii soarelui. Poate c tot dină ă cauza acestei c lduri p tura pe care oă ă inea în torb , pe um r, îi p rea grea şiţ ă ă ă

inutil . La dep rtare de cincizeci deă ă paşi, mergea înainte Nichifor. După mers, putea s fie beat. Nichifor mergeaă repede, dar de câteva ori p rea c seă ă opreşte, pe urm îşi continua drumul laă fel de repede. Asta însemna c Nichiforă se certa cu cineva în mintea lui, şi-atunci când se oprea, explica probabil ceva mai greu de în eles. Alexandrţ Timofeevici b g ă ă mâna în torb şi rupse oă bucat din ă pâinea care i-a r mas de astă ă noapte şi o b g în gur .ă ă ă- Bun ziua.ă- Bun ziua.ăPe drum trecu o biciclet care veni cuă mare vitez din deal şi-l salut pe fostulă ă şef de gospod rie. Şi paznic.ă

57- Îmbli ca prostu’ nop ile, tare- i trebu’!ţ ţ- Ş-am s îmbl.ă- Îl prinde el pe Vasile când fur . C el îi prost.ă ă Numai tu eşti prost şi te prind. Tu crezi c toat lumea-i proast ca tine.ă ă ă- Ş-am s -l prind. i-ar t c -l prind.ă Ţ ă ă- C omu’ dac are de furat, fur ă ă ă când vezi tu. El, dac vrea s fure, fur şiă ă ă ziua, nu numai noaptea. C noaptea teă duci tu s -l ă pândeşti. Ştie tot satu’ de-

252

amu. Alexandr nebunu’.- Pune tu ceva de mâncare şi mai taci oleac .ă- Da’ po i s - i pui şi singur, c ai ţ ă ţ ă mâini. Uite, ceaunul i-acolo, farfuriile-s acolo, polonicu-i în ceaun.- Ai dat ceva la porc?- Nu, te-am aşteptat pe tine când vii de la slujb ca s dai tu. Ar muri porcul deă ă foame dac n-ai fi tu.ă- Taci din gur . Şi vaca ceea, ai muls-oă diminea ? F şi tu nişte bţă ă rânz c vreauă ă pl cinte..ă- Când tai lemne î i fac şi pl cinte...ţ ă- Da’ de rânit, nu te-ai gândit s ă râneşti, nu? St vaca ceea-n balig de-o s pt mână ă ă ă ă.- Iaca bine c-ai venit tu s ă râneşti. Murea vaca ceea f r tine. Se ridica baliga şiă ă murea.- Hai, pune o dat s mă ă ănânc, c mi-eă somn. Eu m duc s m culc da’ tu să ă ă ă vezi ce mai faci prin gr din , poate maiă ă sapi oleac . ă

Marusea Ivanovna intr subă podnaves şi scoase în farfurie, cu polonicul, borş cu varz şi dou buc iă ă ăţ mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar şi în umbra podnavesului, unde soarele p trundeaă prin cr p tura de sub acoperiş, urmaă ă verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dup ce a pus farfuria peă mas şi şi-a îndreptat spatele şi s-aă întors ca s plece, pata a nimerit înă

253

t ietura de lumin şi-atunci ea p ru maiă ă ă sur , aproape ca cenuşa, iar împrejur,ă lat cam de vreo trei degete, pielea se luminase şi devenise alb .ă

De sus, de pe podiş, aveai leg tur ,ă ă dac era nevoie, cu toate satele dină împrejurimi. Toate duceau pân la urmă ă la podiş. Aici creşteau lanurile de grâu, de p puşoi şi de r s rit şi ă ă ă ă câteodat seă sem na maz re. Chiar dac nu ar fi fostă ă ă satele, ele s-ar fi construit numaidecât, dar mai întâi de toate s-ar fi construit drumurile care s le lege cu podişul,ă c ci de acolo se fura. Toat lumeaă ă mergea s fure în podiş şi pe lângă ă drumurile cunoscute erau altele, o mul ime, şi-aproape fiecare om avea unţ astfel de drum. I-adev rat c se puteaă ă întâmpla ca aceeaşi oameni s aib deă ă multe ori acelaşi drum, dar fiecare îl considera al s u şi aveau motive, ce-iă adev rat, pentru c foarte rar doi ă ă astfel de oameni se întâlneau, şi-atunci când se-ntâlneau, doar unul dintre ei ducea în spinare un sac, iar cel lalt îl avea încă ă gol şi-l putea ascunde la piept, sub tunic şi mai putea înc s cread c celă ă ă ă ă cu sacul doar s-a r t cit şi-i pentruă ă prima oar , iar cel cu sacul putea s -lă ă scoat un simplu trec tor pe cel f ră ă ă ă sac, chiar dac aă mândoi ştiau prea bine cum stau lucrurile, rămâneau însă stăpâni ai acelui drum. Niciodat ună

254

simplu trec tor nu mergea pe un astfelă de drum, care ducea prin râp şi prină porumbrei şi urzici şi niciodat un om cuă un sac de 60 de kilograme în spate, nu-şi va permite s se r t ceasc . Asta seă ă ă ă ştia. Drumul oficial, îns , pe careă treceau maşinile colhozului, cobora drept şi la vedere şi numai aşa lega satul lui Saşa cu podişul. Pe acest drum, pân la prima cas , se f ceau patru sauă ă ă chiar cinci sute de metri din podiş. Cea mai scurt c rare îns , pân la aceeaşiă ă ă ă cas , nu era mai lung de o sut deă ă ă metri. Alte case, cu atât mai îndep rtateă de drumul cel bun, aveau leg turi chiară şi mai scurte. Se amenin a chiar şi cu oţ alunecare de teren pe care to i oţ aşteptau şi care ar fi putut aduce podişul mai aproape, pentru c , pân aă ă fi venit colhozurile, podişul era într-adev r mai sus. Drumul acesta oficială cobora între râpa adânc , situat peă ă stânga, cu malurile de nisip alb şi coasta abrupt pe care creşteau nuci şi cireşiă bătrâni sub care se odihneau cosaşii când coseau, sau adunau fânul. Dealurile, atât cele de peste râp , ă cât şi celelalte, erau pline de tufe de alun şi m ceş, care desp r eau, înă ă ţ loc de garduri, postavele de coas aleă gospodarilor. Mul i şi-au f cut gr dini,ţ ă ă chiar sus lâng podiş, ca s poat furaă ă ă mai uşor. Spre toamn se vedeau deă departe bostanii albi care creşteau

255

acolo şi cei galbeni şi cele câteva glugi de ciocleje, în care se ascundeau cu timpul, p puşoiul furat de la colhoz. Acolo undeă drumul, înainte de a începe iar şiă coborârea, se ridica pu in, pre de vreoţ ţ dou zeci de metri în să tânga, ap reaă dealul abrupt cu iarb pentru perii peă care Saşa îl ridica de fiecare dat atunciă când se ducea la brebenei. Mai sus era p durea cea mic pe care o desp r eaă ă ă ţ de dealul lui Saşa o râp f r ap în careă ă ă ă creşteau m ceşi. Între aceast ă ă râp şiă gardul de aluni şi cireşi s lbatici, după ă care g sise Saşa poiana cu iarbă ă fraged , dealul se elibera dep rtare deă ă vreo optzeci de metri, de orice copac şi acolo se atingea cu cerul. Numai buturuga cafenie de nuc, pe care se aşeza câteodat Saşa, ar fi putut s fieă ă copac pe acest deal. În partea dreaptă era gr dina lui Saşa, împrejmuit cu ună ă gard de plas , în care creşteau nuci şiă un m r cu mere vinete şi mirositoare,ă cum nu mai avea nimeni în tot satul, iar mai la vale se prelungea râpa cu maluri albe care-ncepea chiar în podiş şi se sfârşea tocmai la iaz. Aici erau şi tufele de sânger şi frunzele lor, dac le frecaiă în palm , puneai pe urm pe la spateă ă cuiva palma pe obraz şi-l în epa.ţ

58Cele zece ruble le împ turi în mână ă,

256

iar mâna o b g în buzunar. V zuse babeă ă ă care legau banii în batist şi ă când pl teau 15 copeici la autobuz, oă dezlegau. Scoteau de acolo un pumn de m run iş şi-l num rau şi-aveau şi rubleă ţ ă de hârtie pe care le legau pe urm înă batist . Saşa se aşez în banc s fieă ă ă ă sigur c nu le va mai pierde, aşa cum iă se întâmplase de prea multe ori. De cele mai multe ori, Saşa îşi pierdea banii şi niciodat nu-şi amintea unde. Oricum,ă nu i-ar mai fi g sit. În afar de asta, maiă ă erau şi doi b ie i mai mari care îlă ţ aşteptau câteodat la col ul şcolii şi-iă ţ spuneau s le dea 20 de copeici. Dară odat a g sit şi el o rubl înghe at peă ă ă ţ ă z pad şi a b gat-o în buzunar. Seă ă ă putea g si, aşa cum a g sit cineva şi 62ă ă de ruble într-o batist . Dar trebuia s teă ă duci s întrebi cine le-a pierdut. Şiă întotdeauna se g sea cel care le-aă pierdut pentru c niciodat nu- iă ă ţ rămâneau ie. Dar cel mai des pierdeauţ bani femeile de servici, pentru c , dacă ă le întrebai pe ele, întotdeauna spuneau c ă sânt ai lor.

- Ia s vedem, Nataşa, tu unde o să ă te duci în vacan ?ţă

- Eu, în vacan , am s m duc laţă ă ă bunica şi-am s-o ajut la lucru.

- Dar ia s vedem, Valodea, tu undeă te duci în vacan , tot la bunica?ţă

- Scaunul hodorogi când Nataşa se aşeză

257

şi mai hodorogi o dat ă când se ridică Valodea. În clas era soare şi fereastraă de lâng Nadejda Petrovna eraă deschis .ă

- Nu, eu m duc în tab ra de muncă ă ă şi de odihn .ă

- Bravo, Valodea. Iaca Valodea nu se gândeşte numai la odihn , dar şi la munc . Şi, laă ă sfârşitul taberei, o s aib şi un b nişoră ă ă în buzunar. Se mai duce cineva în tabere de munc şi odihn ?ă ă

- Da, eu m duc.ă- Iaca-i bravo şi Costea. S şti i,ă ţ

copii, c -i foarte bine în taberele deă munc şi de odihn şi faci şi b nişori.ă ă ă

- S vedem mai departe, Pupkina, tuă tot la mare te duci?

- Da, eu m duc la mare laă Sergheevca, cu mama şi cu tata, dar mai pe urm am s m duc la ar , la bunica,ă ă ă ţ ă ca s-o ajut la lucru.

- Sveta?- În tab r .ă ă- Şi Iulea?- Tot în tab r .ă ă- Fedea?- La bunica, la ar , s-o ajut la...ţ ă- Petea?- În tab r .ă ă- Şi tu, Vakulovskii?- În tab r .ă ă- Hopa, a i auzit copii, Vakulovskii seţ

duce în tab r . Cine-a zis c Vakulovskiiă ă ă

258

nu se duce niciodat în tab r ? Unde,ă ă ă acolo la tine în sat, aşa-i Vakulovskii? Ai adus zece ruble? S şti i copii, cine vreaă ţ s mai avem foi în tab r , în sat la Saşa,ă ă ă acolo-i foarte frumoas natura, aşa-iă Vakulovskii? S vede i şi voi undeă ţ tr ieşte Vakulovskii, ce zici Saşa, le-ăar i copiilor? S -mi dai, Vakulovskiiăţ ă banii ca s - i dau foaia. Aliona, tu undeă ţ te duci?

- La ar , la bunica, s-o ajut la lucru.ţ ă- La ar , la bunica, s-o ajut la lucru.ţ ă- În tab r .ă ă- În tab r .ă ă- În tab r .ă ă- La ar , la bunica, s-o ajut la lucru.ţ ăNadejda Petrovna numai mişca din

cap, nu mai spunea nimic şi fiecare, pe rând, spunea la ar , la bunica s-o ajut laţ ă lucru sau în tab r . Pe urm nici nu maiă ă ă spuneau s-o ajute la lucru ci numai la ar la bunica şi Nadejda Petrovna ridicaţ ă

iar şi capul, scria într-un caiet şi-l ridicaă iar .ă- Aşa, copii, cei care merg cu mine în excursie, s r mân în clas s le spună ă ă ă ă ce trebuie s ia cu ă dânşii şi cum s se-ămbrace. Iar ceilal i, s se ridice-ncetişorţ ă şi s ias în linişte afar . Şi s nu vă ă ă ă ă prind c alerga i pe coridor, Roma,ă ţ Petea, c am s v d ă ă ă cât de repede o să ajunge i voi la stadion c v v d eu deţ ă ă ă la mine de pe fereastr şi-atunci o s vă ă ă

259

prind eu. Ştiu eu cam cât de repede s-ajunge la fereastr . Şi-acum, încetişor,ă fiecare îşi ia, în linişte, ghiozd nelul şiă iese. Vakulovskii, d încoace banii.ăCum va fi în tab r ? Acolo-s o mul imeă ă ţ de fete şi b ie i. Şi ă ţ câteodat ies searaă s se aşeze pe banca de la poart şiă ă stau la vorb . Şi au educatoare maiă tinere şi mai b tă râne şi unele sânt tinere de tot şi seam n cu nişte fete. Peă ă terenul de asfalt negru cu linie alb stă ă o eav alb şi lung , pe care se ridicţ ă ă ă ă steagul. Pe strad trec oamenii cu ă pâine de la magazin şi se uit la ei prin gardă cum ridic steagul şi stau alinia i. Şi ă ţ când se las seara ră ămân numai educatoarele tinere pe banc , la m su şi se aprindă ă ţă becurile albe-alb strii şi tremur .ă ă

Se duse dup cas , prin vie, înă ă aluniş. C lc pe o gr mad de hripcă ă ă ă ă uscat , atent s nu alunece în ă ă râp .ă Hripca trosni şi el se prinse cu mâna de o creang de corn şi ă piciorul i se adânci în hripc . O dat la ă ă câ iva ani, Nicolaiţ Arsenievici cur a via, iar hripca oăţ arunca în râp . Dup ce se sprijini maiă ă bine, scoase ferestr ul de la bă râu şi retez dou cr c ni de corn. Cornul eraă ă ă ă în primul rând un lemn foarte tare şi pe lâng asta f cea şi cr c ni. Crengile luiă ă ă ă erau întortocheate şi dac te uitai bine,ă nu era una ca s nu fac m car oă ă ă cr can . Pe ă ă când alunul nu era nici atât de

260

tare şi pe deasupra nu prea f ceaă cr c ni. De fapt, aproape c nu le f ceaă ă ă ă deloc. F cea nuiele lungi şi gra ioase,ă ţ din care se f ceau be e de pescuit. Puseă ţ sub bra cele dou cr c ni şi se întoarseţ ă ă ă prin vie înapoi în ograd . Le ă vârî sub streaşin ca s le lase timp s se usuce.ă ă ă Trebuie s fie tari ă când va întinde pieile pe ele, ca s nu-şi dea drumul şi s i leă ă strice.

59Fugi încet, gardul, fântâna se roti şi-n vale

tufarii de pe râp au c zut în dreapta.ă ă Trecu primul stâlp, drumul care coboară peste râp şi deodat fereastra seă ă umpluse de merii din livad şi numaiă undeva deasupra mai r m sese locă ă pentru un strat sub ire de p dure şi oţ ă şuvi alb de cer. Cum înc peau toateţă ă ă acestea într-o fereastr ă atât de mic deă autobuz? Iat p durea aproape, chiară ă lâng marginea drumului, crengileă aproape c intr pe fereastr şi deă ă ă multe ori î i vine s te fereşti. Imediatţ ă dup ce se deschide şesul, acolo undeă p durea îl ocoleşte ca s -i respecteă ă m rimea. Pe mijloc curge ă râpa cea galben şi alb , tocmai din podiş, careă ă se preface aici într-un râule sub ire dinţ ţ care beau oile şi vacile, iar dincolo de ea creşte grâul ce se termin sub p dure.ă ă Pân la ea creşte numai iarb şi-aiciă ă

261

pasc vacile şi oile şi sânt p zite s nuă ă fug -n gă râu. Pe malul râule ului cresc s lcii.ţ ă Sub ele se mănânc la amiaz , în timp ceă ă oile dorm la gr mad , cu capetele ă ă vârâte una în alta, ca s se fereasc de soare,ă ă sub alte s lcii, mai încolo. S-au auzită strig tele şi praful s-a ridicat. Aici eă primul hop, chiar în coada iazului. Soarele e deja deasupra p durii şiă lumineaz tot autobuzul şi praful seă vede cum pluteşte. Cineva calc peă scaun, se ridic şi deschide capacul.ă Cea a se ridic şi ea. Prin cele ţ ă câteva ferestre deschise începe s miroaseă iazul. Al doilea hop îi arunc pe to i înă ţ aer şi se-aud strig te de bucurie şi-ncepă pariurile, care mai tare sare. Mai este înc -un hop şi înc unul, cel ultimul, deă ă la brigada de tractoare pe care toată lumea îl aşteapt . Se fac pariuri şi seă roag numai s nu încetineasc şoferulă ă ă autobuzul chiar la hop. Dar niciodată nimeni nu sare cel mai tare. C ci pân laă ă urm se afl c s-a împins cu picioareleă ă ă şi a s rit şi s ritura nu mai e valabil .ă ă ă Şi-acum autobuzul este plin de flori. Le ine toat lumea pe genunchi. Cei mariţ ă

le dau în fa cuiva s le ie, iar ei seţă ă ţ duc în spate, pe banchet , ca s sar .ă ă ă Nu mai este nici un ghiozdan şi Saşa simte uşurin a acestei ultime zile şiţ libertatea care îi urmeaz . Florile şi leă ine pe genunchi, învelite de mama într-ţ

262

o pung t iat , de celofan , ca s fieă ă ă ă ă mai frumoase. Trei lalele roşii.

Nici n-au mai intrat în clas . Toată ă lumea s-a ridicat sus pe stadion, acolo unde se auzea g l gie şi ă ă câte o pereche se putea vedea fug rindu-se. Puteau să ă fug unii dup al ii, ă ă ţ atât o fat dup ună ă b iat, ă cât şi invers. Fetele le tr geauă palme în cap şi alergau doar câ iva paşi,ţ pe urm se opreau şi-şi aranjau şor ulă ţ alb pe um r. Îşi aranjau p rul şi fundeleă ă mari din cap. Ciorapii. B ie ii le tr geauă ţ ă de p r şi, de ce nu, le tr geau şiă ă picioare în fund. Uniforma cafenie s ltaă şi se vedea fa a nedumerit , speriat şiţ ă ă mâna care se ridica s te loveasc .ă ă Cealalt mân inea florile. Se auzeauă ă ţ nume de înv toare. Strig te. ipete.ăţă ă Ţ Veselie. Pe sub copaci, se vedeau înv toarele cum fac din mânăţă ă. Câte o fat , din fiecare clas , te înă ă tâmpina chiar în c rare, sus, dup cantin şi- i ar taă ă ă ţ ă cu degetul clasa. Stadionul era plin. Pe pista de 60 de metri s-a adus o mas cuă flori pe ea şi scaune. Pe mas era ună microfon şi hârtii. Şi nu era nimeni la mas . Din microfon se întindea un firă galben care se ridica pe urm -ntr-ună copac şi se ducea prin aer pe fereastr -ăn şcoal .ă

Îns pe mas erau diplomele. Şi cineă ă a înv at mai bine va primi o diplom . Îiăţ ă va striga din rând la microfon şi toată

263

şcoala se va uita la ei. Vor merge mândri încolo şi-napoi şi vor roşi, iar fetele vor alerga şi îşi vor ine cu ţ mâna stâng ă sânul. Aşa cum fug toate femeile din ar . Şi îşiţ ă vor arunca picioarele-ntr-o parte-n timp ce fug şi vor da mâna cu directorul, iar capul lor va fi plecat şi vor zâmbi. B ie iiă ţ merg foarte drept. Pentru c , dac nuă ă mergi foarte drept, când te întorci în rând, te trage Nadejda Petrovna de ureche. Încolo şi înapoi, ca nişte viitori solda i. Şi dauţ mâna cu directorul. Şi se uit toată ă şcoala la ei. Şi vântul le flutur cravata.ă Şi toat şcoala simte c i-i ciud . Peă ă ă mas se face o gr mad de flori. Ră ă ă ămâne loc numai pentru microfon. Pe urmă directorul ia microfonul în mân şi masa seă umple şi mai tare de flori. Pe urmă înv toarele şi Vera Ivanovna încep săţă ă in florile în bra e. Şi o fat din clasa aţ ă ţ ă

zecea povesteşte cât de bine a fost la şcoal . Şi ei îi pare r u c a terminată ă ă şcoala şi vrea s fie din nou în clasa ă întâi. Ea plânge şi spune cât de mult o iubeşte pe Paraskovia Fomovna, prima ei înv toare şi c îi pare r u dac a maiăţă ă ă ă greşit. Paraskovia Fomovna se şterge la ochi şi plânge şi nici nu vede c Vasea îiă rupe florile lui Violeta. Se-aud b t i deă ă palme. O fat din clasa a şasea ine înă ţ mân nişte foi şi-ncepe s citeasc . Seă ă ă mişc numai cravatele şi sus, în copaci,ă se mişc frunzele. ă Sânt nişte plopi înal i,ţ

264

se vede printre ei acoperişul şcolii. Dac - i faci ă ţ vânt, po i s ajungi pe şcoal .ţ ă ă Atât de joas pare şcoala. Po i s p şeştiă ţ ă ă pe ea şi s te duci. S calci ca pe drum.ă ă Atât de joas pare şcoala şi de mic . Şiă ă po i s calci pe ea şi s te duci. Daiţ ă ă florile şi mergi tot mai departe. De-acolo ajungi în strad . F r ghiozdan, f r niciă ă ă ă ă un fel de flori. Î i sco i jacheta şi o pui,ţ ţ ca b rba ii, pe ă ţ mâna stâng . Te duci spreă cas . Mai ră ămâne s aduci pe urmă ă c r ile. Le legi cu o sfoar tare şi leă ţ ă aduci. Dar po i nici s nu le aduci. Ieiţ ă b taie la toamn , dar ă ă pân’ la toamn nuă te ştie nimeni. Şi-apoi, la toamn , niciă nu mai este Nadejda Petrovna. Te mu iţ în şcoala cea mare. Acolo sânt al iţ înv tori şi nu te mai caut . ăţă ă

Frunzele albe ale plopilor mişcau. Le b tea soarele şi ele î i luau ochii. ă ţ Când se opri în dreptul lor un nor mare, alb, nici nu se mai vedeau frunzele. Se vedea numai ceva care se mişc . Şi dac te uitai maiă ă mult, puteai s te sperii pentru c î iă ă ţ p rea c norul s-a amestecat cu frunzeleă ă şi s-a f cut plop şi st pe-un picioră ă negru, în spatele directorului. Saşa îşi mut lalelele pe bra ul drept şi se mută ţ ă de pe un picior pe altul. Fata din clasa a şasea trecu în rând şi altcineva a început s vorbeasc . Dar n-a vorbit mult şiă ă numai s-a aplecat în microfon şi microfonul i l-a dat directorului. Atunci

265

s-a auzit un clopo el şi dintr-un cap t auţ ă ap rut un b iat cu cravat din clasa aă ă ă zecea care ducea de mân o fat mică ă ă din clasa a-ntâia. N-o mai ducea pe umeri ca la începutul anului. C ci eraă mare. Dar tot era ea mic . Ridica sus cuă mâna clopo elul şi z ng nea. Astaţ ă ă înseamn c s-a terminat anul. Ultimulă ă clopo el. De-aici încolo începe vacan a.ţ ţ Şi-acum to i ţ sânt serioşi. Dar nu va trece nici jum tate de or şi peste florileă ă împr ştiate pe tot stadionul va c dea şiă ă se va auzi mingea.

Îşi v zu iar şi ara din autobuz.ă ă ţ Maşinile mici care nu intrau niciodată sub autobuz. Lucerna verde de pe dealul de lâng ferm . Frunzele fragede deă ă sfecl . Nici peştii nu mai s reau pe iazulă ă de lâng ferm . Şi nici în cel lalt nu maiă ă ă s reau. Parc aveau şi ei vacan .ă ă ţă Pluteau undeva adânc în ap . Seă apropiau cu boturile de pietre şi cutii. ara era mai liniştit . Şi era cald afar .Ţ ă ă

Şi numai pe fereastr intra un aer iuteă dar care nu r cea. Un aer care- i zburleaă ţ p rul şi, dac -l ajutai cu ă ă mâna, puteai să i-l aşezi cum vrei. În dreapta şi în sus.ţ

Chiar şi acolo unde se aşeza. Va trebui s -şi sape o groap în p dure. Ce bineă ă ă c a venit vara şi are timp. S -şi sape ună ă bordei, s se ascund . Aşa cum aveauă ă partizanii. Acolo o s se ascund şi deă ă bomba atomic . De-ă atâtea ori a vrut s -lă

266

sape, dar n-a avut timp şi era iarn şiă era p mântul înghe at. Acum e var şiă ţ ă p mântul este bun. Şi are timp, pentruă c -i vacan . S -şi lase o porti mic ,ă ţă ă ţă ă pe care o s intre, şi-n rest o s -lă ă acopere cu bârne. Iar peste bârne o s pună ă p mânt şi-o s arunce frunze uscate peă ă deasupra. Abia aştepta s ajung acas ,ă ă ă ca s se pun pe treab . Pe urmă ă ă ă trebuie s plece-n tab r şi cine ştieă ă ă dac mai are timp. Parc vede c nuă ă ă ajunge s -l mai fac . ă ă Vântul îi ridicase în sus p rul şi-i duse col urile cravateiă ţ peste um r. În untru se ridicase prafulă ă şi începuse s miroase a benzin . Afară ă ă îns aerul era curat şi b tea ă ă vântul, şi mirosea pl cut.ă

267