+ All Categories
Home > Documents > Pareza faciala

Pareza faciala

Date post: 14-Dec-2015
Category:
Upload: marius-adrian-birca
View: 30 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
Description:
nota 10
76
ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU PAREZĂ FACIALĂ COORDONATOR: ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL: PASNICU OTILIA ABSOLVENT: UNGUREANU IOANA IAȘI
Transcript
Page 1: Pareza faciala

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU PAREZĂ

FACIALĂ

COORDONATOR:

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL:

PASNICU OTILIA

ABSOLVENT:UNGUREANU IOANA

IAȘI

2015

Page 2: Pareza faciala

Cuprins

Argument

Obiectiv 1

Anatomia si fiziologia Sistemului Nervos Central ( S.N.C)

Generalitati

Caile motorii, senzitive si ale reflexelor

Nervii cranieni

Obiectiv 2

Pareza faciala

Definitie

Etiologie

Anatomie patologica

Simptomatologie si examen clinic

Examene paraclinice

Diagnostic diferential

Evolutie si prognostic

Tratament

Obiectiv 3

Rolul asistentei medicale în efectuarea examenului clinic și a examinărilor

paraclinice

Page 3: Pareza faciala

Obiectiv 4

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu pareza faciala

Obiectiv 5

Procesul de ingrijire al unui pacient cu pareza faciala

Obiectiv 6

Educatia pentru sănătate la un pacient cu pareza faciala

Bibliografie

Page 4: Pareza faciala

Motto

-HIPOCRATE-

“Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea.”

Page 5: Pareza faciala

Argument

În mod tradiţional, oamenii au definit sănătatea în diferite moduri,de

exemplu sănătatea înseamnă practicarea cu regularitate a unui complex de exerciţii

şi asigurarea unor mese pregătite cu atenţie pentru menţinerea unei greutăţi

normale şi a unei condiţii fizice bune.

Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este

important să adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică, de exemplu:

evitarea ţigărilor, a consumului de alcool şi o alimentaţia moderată.

Punctul de vedere modern este acela că sănătatea are câteva dimensiuni:

emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare contribuind la condiţia

de bunăstare a unei persoane.

Pareza faciala continuă mereu să fie o cauză frecventă a internărilor de urgenţă în secţiile de neurologie.

Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventă, datorită

consecințelor sociale, factorilor de stres, factorilor favorizanți, etc punând

probleme destul de grave asupra sănătății individului.

Page 6: Pareza faciala

Obiectiv 1

Anatomia si fiziologia Sistemului Nervos Central ( S.N.C)

Generalitati

Sistemul nervos recepţionează şi transmite sub forme diferite excitaţii din

exteriorul şi din interiorul corpului în influxuri nervoase, le prelucrează şi le

conduce în diferite părţi ale organismului, realizează unitatea organismului şi

legătură lui cu mediul înconjurător.

- după topografia să, se împarte în părţi distincte: sistemul nervos central (encefal

şi măduva spinării) şi sistemul nervos periferic;

- din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este alcătuit din sistemul nervos

cerebrospinal (creier + măduva spinării) şi sistemul nervos autonom sau vegetativ.

Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte sistem de relaţie a organismului

cu mediul înconjurător.

Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte "somatic", cuprinzând organele şi

elementele nervoase prin care se realizează actele conştiente.

Sistemul nervos cerebrospinal ţine sub control cele 5 simţuri: văz, auz, gust,

miros, pipăit. Un doctor compară sistemul nervos cu sistemul telefonic, a cărui

staţie centrală este creierul, cablurile şi firele fiind reprezentate de măduva

Page 7: Pareza faciala

spinării şi nervi. Creierul se subdivide şi el în: creierul mare care ocupă partea

superioară, frontală, mijlocie şi posterioară a craniului; cerebelul sau creierul mic

ocupă partea inferioară şi posterioară a craniului; măduva, capătul lat al şirei

spinării se află în faţă creierului mic. Creierul mare se manifestă prin activităţi

intelectuale. Creierul mic reglează mişcarea muşchilor voluntari. Măduva este o

masă lungă de ţesut nervos.

Sistemul nervos vegetativ se mai numeşte "autonom". El cuprinde structurile

nervoase prin care se coordonează activitatea organelor interne în mod

inconştient.

Sistemul nervos vegetativ sau al vieţii interne controlează activitatea organelor

interne (nutriţie, respiraţie, circulaţie, excreţie etc). La rândul sau este format din

două componente : simpatic (consumator) şi parasimpatic (reparator). Acest

sistem are totuşi o autonomie relativă pentru că este controlat de sistemul nervos

central. Sistemul nervos simpatic este compus dintr-un lanţ ganglionar dublu

(nodule), situat în părţile coloanei vertebrale, iar ganglionii sunt împrăştiaţi în gât,

cap, torace şi abdomen. Ganglionul este o masă de ţesut nervos, compusă din

celulele nervoase. Din ganglioni ies fibre nervoase care merg în diferite organe,

vase sangvine etc. În unele puncte nervii se întâlnesc formând plexuri. Plexul solar

este situat în regiunea epigastrică (pe ambele părţi ale coloanei vertebrale). Este

compus din substanţă cerebrală albă şi cenuşie. El ţine sub control principalele

organe interne. Este centrul principal de acumulare a hranei, emanând forţă şi

energie în corp. Prană se ia din aer, alimente şi apă.

Page 8: Pareza faciala

Forţă nervoasă care este manifestarea pranei (are caracter similar cu cel al

curentului electric) este forţă transmisă de creier în corp cu ajutorul nervilor. Fără

această forţă nervoasă inima nu bate, sângele nu circulă, plămânii nu respiră,

creierul nu gândeşte.

Caile motorii, senzitive si ale reflexelor

A ) Căile motorii

Sistemul motor cuprinde 3 elemente:

- neuronal central

- neuronal extrapiramidal

- neuronul periferic

Neuronul motor şi neuronal extrapiramidal, reprezintă cele două cai

motorii , care merg de la encefal la măduva.

La nivelul acestuia, calea motorie este unică, fiind reprezentată de

neuronal periferic numit de aceea şi calea motorie finală comună.

Prin intermediul acestuia se transmit atât impulsuri venite pe calea

neuronului central ( calea piramidală) cât şi cele venite pe căile extrapiramidale.

Neuronul motor central – formează calea piramidală.

Page 9: Pareza faciala

Fascicolul piramidal are somele celulare situate pe scoarţă circumvoluţiei

frontale ascendente. Axonii lor alcătuiesc calea pirmidala şi se termină în coarnele

anterioare ale măduvei, unde fac sinapsa cu neuronal motor periferic , cu excepţia

unor fibre scurte (fascicolul genicular) care se termină în nuclei de origine ai

nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral

Căile descendente se termină în coarnele anterioare ale măduvei prin

diferite fascicule.

Subo - spinal

Olivo – spinal

Tecto – spinal

Vestibule – spinal

De reţinut că scoarţă cerebrală la nivelul lobului frontal are neuroni cu

funcţie extrapiramidala.

Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetică mai veche, joacă un rol în

mişcările automate şi în coordonarea şi reglarea tonusului muscular.

Neuronul motor periferic - este porţiunea terminală a caii motorii.

Corpurile celulare se gassc în coarnele anterioare ale măduvei,iar axonii

trec rădăcina anterioară în nervii periferici, terminându-se în muşchi.

Legătură între nerv şi muşchi se face la nivelul unei formaţiuni de tip

sinaptic, numită PLACĂ MOTORIE.

Page 10: Pareza faciala

Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutourul unui mediator

chimic numit Acetilocolina.

Nervul periferic primeşte excitaţii atât pe calea neuronului motor central,

cât şi a neuronului extrapiramidal şi al arcului reflex medular, de aceea se mai

numeşte şi calea finală comună.

B) Căile sensibilităţii.

Informarea sistemului nervos asupra variaţiilor mediului extern şi intern se

realizează prin existenţa la periferie a unor receptori specializiti pentru toate

tipurile de sensibilitate

Se disting două forme de sensibilitate:

- elementară

- sistemică

Sensibilitatea elementară cuprinde:

- sensibilitatea superficială sau cutanata pentru pipăit, căldură şi durere

(termică, tactilă şi dureroasă)

- sensibilitatea profundă sau proprioreceptiva, care provine din muşchi,

tendoane ligamente, oase şi articulaţii

Page 11: Pareza faciala

- sensibilitatea viscerală ( interoceptivă), sub controlul sistemului nervos

vegetativ.

Căile senzitive cuprind trei neuroni:

Primul neuron se găseşte pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului

rahidian, în ganglionii spinali şi în ganglionii anexaţi nervilor cranieni.

El este o prelungire cu rol de dendrite, care alcătuieşte fibră senzitivă a

nervului periferic şi o prelungire cu rol de axon care pătrunde în măduva.

Această prelungire poate fi scurtă, pentru sensibilitatea superficială ( care

se termină 2-3 segmente medulare mai sus) şi lungă pentru sensibilitatea

profundă conştientă ( care se termină în nucleul Gool şi Burdach din bulb)

Al doilea neuron transmite excitaţia senzitivă pentru sensibilitatea

superficială prin fascicul spino–thalamic posterior şi pentru sensibiliatatea tumo–

algica, iar pentru sensibilitattea profundă fibrele care pornesc din nuclei Goll şi

Burdach se învecinează în bulb, pe liania mediană şi se termină în talamus.

Al treilea neuron este în porţiunea cailor sensitive între talamus şi

circumvoluţia parietală.

C) Căile reflexelor:

Prin reflex se înţelege un răspuns motor, vasomotor sau secretor la o

excitaţie.Substratul morfologic al reflexului este arcul reflex format din minim 2

neuroni: unul senzitiv (aferent sau receptor) şi altul motor (eferent sau efector).

Modificarea reflexelor are loc în două circumstanţe fundamentale: în cazul lezării

Page 12: Pareza faciala

arcului reflex, precum şi în cazul lezării etajelor superioare ale sistemului nervos

(leziuni piramidale, extrapiramidale, cerebeloase, etc.)

Se recunosc mai multe tipuri de reflexe.

-Reflexele osteotendinoase

Denumirea acestor reflexe este legată de modul lor de obţinere, adică de

percutia tendonului sau osului, care are drept răspuns contracţia muschiului. De

fapt excitantul adecvat este întinderea muschiului care se poate solda cu o

mişcare (reflexul tendinos sau formă fazica a reflexului miotatic) sau cu

menţinerea unei anumite poziţii (reflexul de postura sau formă tonică a reflexului

miotatic). Calea aferentă este reprezentată de primul neuron senzitiv al cărui

pericarion se găseşte în ganglionul rahidian. Acesta realizează o conexiune directă

prin rădăcina posterioară la nivelul măduvei spinării, în coarnele anterioare ale

acesteia cu pericarionul neuronului motor periferic ( spino+muscular). Calea

aferentă este reprezentată de axonul acestui ultim neuron care părăseşte

măduva prin rădăcina anterioară şi ajunge în cele din urmă la nivelul muschiului.

Dat fiind că este un reflex monosinaptic, timpul de latentă al reflexului

osteotendinos este foarte scurt.

Nervii cranieni

Există 12 perechi de nervi cranieni.

Ei conţin fibre motorii, senzitive, senzoriale şi vegetative. După natura

fibrelor neuronale se disting:

Page 13: Pareza faciala

nervi motori: III, IV, XII

nervi senzoriali: I, II, VIII

nervi micsti: V, VII, IX, X, XI.

Fiecare nerv cranian are două origini:

originea reală: reprezintă nucleul nervului care se gaseşte la nivelul calotei

trunchiului cerebral (cu exceptia nervului olfactiv şi optic );

originea aparentă: reprezentată de punctul de ieşire al nervului la nivelul

trunchiului cerebral.

I. Nervii olfactivi sunt nervi senzitivi şi sunt reprezentanţi prin axonii celulelor

senzitive din mucoasa nazală de unde pornesc impulsurile de miros pe care le

transmit spre scoarţă cerebrală. Nu aparţin trunchiului cerebral.

Page 14: Pareza faciala

II. Nervii optici sunt nervi senzitivi şi îşi au originea în neuronii multipolari din

reţină şi transmit impulsul determinat de excitatiile vizuale spre scoarţă cerebrală.

III. Nervii oculomotori sunt nervi motori şi îşi au originea în pedunculii cerebrali

punând în acţiune o parte din muşchii globilor oculari (dreptul superior, dreptul

inferior, dreptul intern, oblicul inferior) şi ridică pleoapă superioară.

IV. Nervii trohleari sunt nervi motori şi îşi au originea în pedunculii cerebrali. Ei

acţionează asupra muschiului oblic superior ai globilor oculari.

V. Nervii trigemeni sunt nervi micşti şi îşi au originea în mai mulţi nuclei din

trunchiul cerebral (bulb, punte, mezencefal). Ei sunt formaţi din trei ramuri:

olfactivă, maxilară şi mandibulară. Primele două sunt senzitive şi inervează

tegumentul şi musculatura fetei, iar cea de-a treia este mixtă şi inervează muşchii

masticatori.

VI. Nervii abducens sunt nervi motori cu originea în punte, punând în mişcare

muşchiul drept extern al globilor oculari.

VII. Nervii faciali sunt nervi micşti care îşi au originea în punte. Ei asigura

inervatia musculaturii mimicii, sensibilitatea gustativă şi secreţia glandelor

salivare, sublinguală sisubmaxilara.

VIII. Nervii vestibulo-cohleari sunt nervi senzitivi şi sunt formaţi din două

componente: ramură cohleara (acustică) ce culege de la urechea internă impulsul

produs de excitatiile auditive şi ramură vestibulară care culege tot de la urechea

internă informaţii în legătură cu poziţia corpului în spaţiu (echilibru). Îşi are

originea în punte.

Page 15: Pareza faciala

IX. Nervii glosofaringieni sunt nervi micşti şi îşi au originea în bulb. Ei asigura

sensibilitatea gustativă, inervatia muşchilor laringelui şi secreţia glandelor

parotide.

X. Nervii vagi sunt nervi micşti cu originea în bulb şi au traiectul cel mai lung; au

fibre senzitive, motorii şi vegetative şi controlează activitatea majorităţii

organelor interne (inima, plămâni, stomac etc).

XI. Nervii accesori sunt nervi motori şi îşi au originea în bulb, şi inervează muşchii

sternocleidomastoidieni şi frapezi.

XII. Nervii hipogloşi sunt nervi motori cu originea în bulb şi inervează musculatura

limbii.

Page 16: Pareza faciala

Obiectiv 2

Pareza faciala

Definitie

Paralizia facială este caracterizată de o atingere totală sau parţială a musculaturii

hemifeţei, în mod obişnuit fiind interesat în mod egal atât teritoriul de inervaţie al

facialului superior, cât şi acela al facialului inferior.

Etiologie

Extrem de multiple şi diverse cauze pot afecta nervul facial.

În funcţie de topografia unei posibile leziuni, cele mai frecvente cauze sunt:

Afectarea facială uni- sau bilaterală prin leziune supranucleară poate fi expresia unui:

-accident vascular cerebral (ischemic sau hemoragic),

-a unei tumori primitive sau secundare,

-infecţii,

-traumatism

În unghiul ponto-cerebelos, nervul poate fi afectat în:

-tumori (neurinom de acustic, meningiom, colesteatom),

-meningite,

-polineuropatii infecţioase (lues, mononucleoza infecţioasă)

Page 17: Pareza faciala

-sarcoidoză,

Lezarea în apeduct se produce în:

-tumori

-traumatisme

-accidental operator,

-osteite,

-paralizia facială “a frigore”

Extracranian nervul poate fi interesat în cursul tumorilor sau infecţiilor parotidiene sau de vecinătate, rar comprimat prin aplicare de forceps (paralizie obstetricală).

Afectarea bilaterală a VII poate fi:

-congenitală (sindrom Moebius)

-în sarcidoză (sindrom Heerford)

-scleroza laterala amiotrofică

Paralizii faciale mai pot apărea într-o serie de boli:

-cardio-vasculare (HTA),

-boli metabolice (diabet, porfirie, uremie)

-stări caşectice

-boli musculare

Page 18: Pareza faciala

Anatomie patologica

Forme anatomo - patologice ale paraliziei faciale:

- Paralizia facială centrală are sediul leziunii supranuclear şi se caracterizează clinic

prin: defict motor limitat în etajul inferior al feţei; se poate insoţi de hemiplegie,

hemianestezie, testele electro- şi neelectrodiagnostice sunt negative.

- Paralizia facială periferică are sediul leziunii nuclear, radicular sau troncular,

caracterizându-se prin: deficit motor total al hemifaciesului prin afectarea

ambelor ramuri terminale; se poate însoţi de hemiplegie (în leziunile pontine).

Testele electro şi neelectrodiagnostice sunt perturbate.

Atât muşchii palpebrali, cât şi muşchii mimicii, se bucură de unele

particularităţi:

-prezintă o inserţie osoasă fixă şi o altă inserţie mobilă subcutanată,

-sunt grupaţi în jurul orificiilor feţei acţionând fie ca şi constrictori, fie ca

dilatatori,

-au un rol morfo-funcţional, dar şi estetic.

- menţiune particulară se referă la amplitudinea contracţiei acestor muşchi.

Page 19: Pareza faciala

Această amplitudine poate fi variabilă în funcţie de intensitatea sentimentelor pe

care individul vrea să le exprime. Astfel se explică de ce, în paralizia nervului

facial, pe lângă interesarea fizică evidentă, este prezentă şi o participare

psihologică importantă, bolnavul având sentimentul pierderii personalităţii sale.

Lezarea nervului facial se poate produce fie la nivelul nucleului facialului, fie la

nivelul traiectului intra- sau extracranian, la nivelul ramurilor de diviziune din

parotidă sau la nivelul ramurilor terminale.

În paralizia facială “a frigore” se produce o inflamaţie nonsupurativă ce determină

edemaţierea nervului în apeduct vizibilă la computer tomografie.

Simptomatologie si examen clinic

Înainte cu 2/3 zile de la debut pot apărea dureri auriculare după care paralizia se

instalează rapid, în decurs de câteva ore sau zile. Uneori bolnavii se plâng de "faţă

grea" sau "faţă artificială" fără a avea semne obiective de alterare a sensibilităţii:

-dispariţia ridurilor frontale,

-coborârea vârfului sprâncenei,

-devierea nasului spre partea sănătoasă,

-dispariţia şanţului naso-genian,

-dispariţia şanţului naso-labial,

-deviaţia şi ştergerea comisurii labiale,

-buza superioară coborâtă,

Page 20: Pareza faciala

-buza inferioară coborâtă,

-obrazul căzut.

Semnele clinice sunt de tip motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic.

-Pentru funcţia motorie se va avea în vedere aspectul static şi dinamic al feţei

(mişcări voluntare, involuntare, reflexe).

În repaus se observă de partea paraliziei o asimetrie, cu:

-ştergerea pliurilor feţei (datorită hipotoniei musculare),

-lărgirea fantei palpebrale (lagoftamia),

-coborârea şi îngustarea comisurii bucale,

-turtirea narinei ce nu se mişcă în respiraţie,

-uneori secreţie lacrimală abundentă (epifora). Aceasta s-ar datora: paraliziei

muşchiului Homer care normal dilată sacul lacrimal; paraliziei orbicularului ce

determină deschiderea înafară a sacului lacrimo-nazal;

-absenţa clipitului favorizează iritarea corneană şi declanşarea reflexului lacrimal.

În dinamică, semnele menţionate mai sus se accentuează.

-Bolnavul nu mai poate încreţi fruntea,

-nu poate închide ochiul

-nu poate arăta dinţii.

-la privirea în sus, datorită lagoftalmiei ochiul pare mai mare (semn Neero).

-Suflatul, fluieratul, pronunţarea labialelor (m, b, p) se face cu dificultate.

Page 21: Pareza faciala

P-aralizia buccinatorului produce zgomot la respirat, semnul pipei şi tulburări de

masticaţie.

În protuzia limbii, aceasta deviază de partea bolnavă.

În mimica emoţională şi vorbire, comisura bucală de partea sănătoasă este atrasă

puternic şi asimetria poate fi uneori mai bine relevată.

În pareze se constată slaba contracţie a orbicularului.

Reflexele nazo-palpebral, optico-palpebral, cohleo-palpebral, cornean sunt abolite

sau diminuate.

Afectarea funcţiei senzoriale se traduce prin tulburări de auz (hiperacuzie

dureroasă) şi gustative (hipognezie) în cele 2/3 anterioare ale linibii.

Tulburări de sensibilitate: dureri retroauriculare, hipoestezie în concă.

Prin afectarea parasimpatică se diminuă (dar nu se suprimă) secreţia lacrimală,

nazală, sudorală şi salivară.

Examene paraclinice

Au drept scop precizarea diagnosticului topografic, prognosticului şi conduitei

terapeutice. Cele mai utilizate teste sunt:

Examenul electric clasic apreciază prin detecţie vizuală existenţa unei reacţii de

degenerare totală sau parţială după 2-3 săptămâni de la instalarea paraliziei.

Electromiografia (EMG): după două săptămâni de la instalarea paraliziei

evidenţiază gradul de denervare, dar şi semnele timpurii de reinervare.

Page 22: Pareza faciala

Măsurarea timpului de latenţă a conducerii nervoase: normal acesta nu trebuie

să depăşească 4 msec de la stimulare. Acest timp poate fi uşor alungit (vindecare

rapidă); alungit (recuperare tardivă); inexcitabil (sechele, sincinezii). Testul se face

comparativ stânga/dreapta sau între ramul superior şi cel inferior din aceeaşi parte.

Electroneurografia sau testul Elsen poate fumiza elemente de prognostic dacă

este efectuată în primele 10 zile. Prin acest test se cuantifică procentul de fibre

nervoase atinse.

Computer - tomografia craniană este un examen de mare valoare diagnostică.

Pentru diagnosticul topografic al lezării nervului facial se recurge la:

-testul Schrimer (studiul secreţiei lacrimale),

-testul Blatt (studiul secreţiei salivare),

-studiul reflexului scâriţei,

-audiometria.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferenţial se va face cu:

Paraliziile celorlalţi nervi cranieni care dau simptomatologie asemănătoare (nv. III

oculomotor, nv. V trigemen, nv. VI abducens, nv. VIII vestibulo-cohlear)

Paralizii ale nervului facial, dar cu altă etiologie (metabolică, toxică, vasculară, tumorală, infecţioasă)

Page 23: Pareza faciala

Evolutie si prognostic

Evoluţia este în general favorabilă şi, în 70-80% din cazuri, bolnavul se

ameliorează în 1-3 luni.

Complicaţiile care pot influenţa evoluţia sunt:

-Conjunctivite şi ulceraţii corneene (prin lagoftalmie);

-Sindromul "lacrimilor de crocodil": se produce datorită unei reinervări aberante,

axonii fibrelor salivare fiind îndreptaţi din ganglionul geniculat către marele nerv

pietros superficial, în ganglionul sfeno-palatin. Înghiţitul va produce lacrimi în loc

de salivă.

-Hemispasmul facial postparalitic apare datorită unei leziuni iritative în lungul

nervului facial. De obicei se observă după 3-4 săptămîni de la instalarea paraliziei

pe care o însoţeşte. Aceste contracţii pot fi spontane sau declanşate în cursul unor

mişcări.

Prognosticul este favorabil atunci când ameliorarea fenomenelor se face

repede (1 – 2 săptămâni). În paraliziile totale, persistente peste 3 luni, refacerea va

fi cu defect.

Practica a demonstrat că orice paralizie de nerv facial la care leziunea este mai

lungă de 25 de zile şi nu apare nici un semn de regenerare nervoasă, va evolua în

mod sigur spre dezvoltarea sechelelor.

Page 24: Pareza faciala

Tratament

Obiectivul principal este înlăturarea cauzei. Tratamentul va avea în vedere

posibilităţile existente:

-medicale,

-chirurgicale

-fizioterapice.

Tratamentul medical este eficace în paralizia “a frigore” şi constă în:

-administrarea de prednison (sau preparate înrudite) în doză de 1mg / kg corp, timp

de 5 zile, după care doza se va scădea treptat în funcţie de evoluţia clinică. Se vor

avea m vedere contraindicaţiile majore (H.T.A., ulcer, diabet). La nevoie se va

administra un pansament gastric.

Cu rezultate favorabile se mai pot folosi şi antiinflamatoare nesteroidiene (dacă

cele steroidice sunt contraindicate): diclofenac 2 tb/zi sau supozitoare timp de 7

zile, piroxicam, etc.

-Neuroprotectoare (vitamina B, piracetam) şi vasoactive în doză moderată au efect

benefic.

Pentru complicaţiile oculare se recomandă :

-coliruri antiseptice,

-instilaţii cu Vitamina A,

Page 25: Pareza faciala

-aplicarea de leucoplast,

-blefarorafie (după caz)

-în “sindromul lacrimilor de crocodil” se secţionează ramul timpanic al nervului

IX.

-decontracturante sau alcolizare în hemispasm.

Tratamentul chirurgical se poate face în scop de decompresiune a nervului

(mastoidectomia). Intervenţiile chirurgicale estetice încearcă anastomoza VII cu

alţi nervi (IX, X) sau grefe de nerv sural.

Page 26: Pareza faciala

Obiectiv 3

Rolul asistentei medicale în efectuarea examenului clinic și a examinărilor

paraclinice

Rolul asistentului medical în examinarea paraclinică

Asistentul medical recoltează probe biologice pentru examenele de laborator

în funcție de cerințele medicului curant. Însoțește bolnavul pentru efectuarea

examenului radiologic.

1.Examenul fundului de ochi

Examenul fundului de ochi reprezintă explorarea stratului profund al ochilor,

respectiv reţină, cu ajutorul oftalmoscopului, de aceea examinarea se mai

numeşte oftalmoscopie.

Examenul fundului de ochi descrie modificările anatomice şi funcţionale ale

retinei, pupila nervului optic, pată galbenă şi vasele retinei furnizând date

importante în cursul evoluţiei sclerozei multiple.

Rolul asistenţei medicale:

•pregăteşte aparatură şi materialele necesare : oftalmoscop, soluţie cu efect

midriatic pentru dilatarea pupilei înainte de examinare, mănuşi sterile, tampoane

de vată;

•pregăteşte pacientul psihic – informează şi explică necesitatea dilatării maximă a

pupilei prin intensitatea de soluţie midriatică care are acţiune de scurtă durata .

Page 27: Pareza faciala

•poziţia pacientului este şezând în faţă medicului.

Tehnică:

•se instilează 1-2 picătură de Colir midriatic cu 1 picătură de Neosinefrina 10% în

sacul conjuctival al ambilor ochi pentru a produce o dilataţie rapidă a pupilei. Se

poate repetă instilaţia la interval de 5 minute pentru o mai bună dilatare.

Medicul va cere pacientului, după dilatarea ( aproximativ 30 de secunde) pupilei

să privească înainte , iar cu oftalmoscopul va proiecta lumina prin pupila spre

reţină.

2.Recoltarea de produse biologice prin punctie venoasă

Obiectivele procedurii:

Crearea accesului la o venă pentru:

•recoltare de sânge în siguranţă pentru examene de laborator

Pregătirea materialelor

-Garou;

-Mănuşi de unică folosinţă;

-Seringi, ace, sistem vacutainer (după scop);

-Tampon;

-Alcool;

Page 28: Pareza faciala

-Muşama, aleză;

-Eticheta;

-Eprubete;

-Bandă adezivă non alergică;

-Formulare pentru laborator;

-Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţă renală;

-Recipient pentru colectarea materialelor;

Pregătirea pacientului

Se verifică indicaţia medicului privind scopul punctiei venoase.

a)Psihică:

-Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;

-Se explică pacientului cum poate participa la procedura, anunţându-l că e

puţin dureroasă, în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);

-Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin,

transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură;

-Se obţine consimţământul informat;

Page 29: Pareza faciala

b)Fizică:

-Se asigura poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului,

scopul şi locul punctiei (decubit dorsal);

Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;

Efectuarea tehnicii:

-Se identifică pacientul;

-Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni contaminarea;

-Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la

plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;

-Se pune muşamaua sub braţul pacientului;

-Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului

fiind direcţionate departe de zona de puncţie;

-Se palpează vena;

-Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;

-Se montează seringa şi se ataşează acul;

-Se recomandă pacientului să strângă pumnul;

-Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă

următoarea tehnică:

Page 30: Pareza faciala

-Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;

-Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul

inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe

venă pentru a deveni mai vizibilă;

-Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp de

10-15 minute;

-Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind mişcări

circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea

potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării

procedurii;

-Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu

policele se întinde pielea dreaptă pe venă;

-Se ţine acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce la un unghi

de10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;

-Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului

se avansează cu acul în venă 1-2 cm;

-Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea

analizelor indicate de medic);

-Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor se

retrage acul cu seringa;

Page 31: Pareza faciala

-Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3

minute sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în

ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului;

-După oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon;

-Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele

bolnavului, proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la

laborator;

Îngrijirea pacientului

-Se aşează pacientul în poziţie comodă;

-Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se măsoară

pulsul;

-Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;

-Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat

un hematom;

-Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;

Reorganizarea locului de muncă

-Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;

-Se îndepărtează mănuşile;

Page 32: Pareza faciala

-Se spală mâinile;

Notarea procedurii

Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire

-Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la

laborator;

-Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;

Rezultate nedorite

-Leşinul, starea de greaţă sau voma: se anunţă medicul;

-Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;

-Hematomul:

-Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului.

Page 33: Pareza faciala

Obiectiv 4

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu pareza faciala

- Internarea bolnavului

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţă bolnavului;

el se desparte de mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor

oameni străini.

Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.

Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de

internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de

identitate ale bolnavului.

Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege

datele anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie,

stabilind diagnosticul prezumtiv necesar şi din punctul de vedere al dirijării

bonavului în secţiile de spital. În vederea examinării clinice, efectuată de medicul

de garda, asistenţă medicală ajută bolnavul să se dezbrace.

După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în

secţie, asistenţă medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace,

observă tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi

facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl

ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).

Page 34: Pareza faciala

Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea

înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la

nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).

Astfel pregătit, asistenţă conduce bolnavul la salon unde îl prezintă

celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a

spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.

După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenţă medicală întocmeşte foaia

de temperatura, determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar

datele obţinute le notează în foaie de observaţie.

Asistenţă medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i

asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le

numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.

Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă

un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-

sanitar.

- Asigurarea conditiilor de mediu

-Confortul

Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare

care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.

Secţiile cu paturi, cu ceea ce intră în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să

aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă,

cerinţele estetice şi de confort.

Page 35: Pareza faciala

Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau

sud-vest. Paturile distantate, astfel că bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii.

-Aerisirea

Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţă după toaletă bolnavului,

după tratamente, vizită medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este

cazul. Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.

Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut

obligatoriu să se facă, pentru că o atmosfera prea uscată, irită căile respiratorii

superioare.

Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte

cel puţin ¼ din suprafaţă salonului.

Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează

continuu cu termometre de camera, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o

temperatura de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.

Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,

pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor

terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel

obişnuit.

-Asigurarea igienei

Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile

acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena

bolnavului.

Page 36: Pareza faciala

Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea

apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării .

Toaletă pacientului poate fi :

- zilnică pe regiuni ;

- săptămânală sau baia generală

În funcţie de tipul pacientului acesta :

- nu are nevoie de ajutor ;

- are nevoie de sprijin fizic şi psihic ;

- are nevoie de ajutor parţial ;

- necesită ajutor complet .

Obiective :

● îndepărtarea de pe suprafaţă pielii a stratului cornos descuamat şi

impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare;

● deschiderea orificilor de escretie ale glandelor pielii ;

● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism ;

● producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea

anticorpilor ;

● liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort ;

Page 37: Pareza faciala

● se verifică temperatura ambianţa, pentru a evita răcirea bolnavului ;

● se evita curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor

● se izolează bolnavul de anturajul sau ;

● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării

lenjeriei, a patului şi a bolnavului pentru a preveni escarele ;

● bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură ;

● se descoperă progresiv numai partea care se va spală ;

● se stoarce corect buretele sau mănuşă de baie, pentru a nu se scurge

apă în pat sau pe bolnav ;

● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mâna fermă, fără brutalitate pentru a

favoriza circulaţia sanguină ;

● apă caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este

nevoie, fără a se lasă săpunul în apă ;

● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi

axile

● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează

zonele predispuse escarelor;

● ordinea în care se face toaletă pe regiuni: spălat, clătit, uscat ;

● se mută musamaua şi aleză de protecţie în funcţie de regiunea pe care o

spălăm .

Page 38: Pareza faciala

-Alimentatia bolnavului

Regimul alimentar va fi început numai cu lichid, apoi de consistentă moale

pentru a putea fi înghiţit de bolnav, adesea el având probleme de deglutitie şi de

masticaţie. În funcţie de starea bolnavului ,alimentarea lui se face:

● activ

● pasiv

Alimentaţia pasivă

● se aşează pacientul în poziţie semisezand cu ajutorul rezematorului de

pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura

deglutitia;

● i se protejează lenjeria cu un prosop curat ;

● se aranjează un prosop în jurul gâtului ;

● se adaptează măsuţă la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă

ce i se introduce în gură ;

● asistenţă se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu

pernă ;

● verifică temperatura alimentelor ;

● îi serveşte supă cu lingură sau din cană cu cioc, taie alimentele solide ;

Page 39: Pareza faciala

● supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile

de deglutitie ale pacientului ;

● este şters la gură, i se aranjează patul ;

● se îndepărtează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav

pot contribui la eventualele escare ;

● acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;

-Pregătirea bolnavului pentru explorări

-Pregătirea psihică a bolnavului:

Atitudinea faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l

ajută; crearea climatului favorabil; atitudinea apropiată constituie factorii

importanţi ai unei bune pregătiri psihice.

În preajma examinărilor de orice natură, asistenţă medicală trebuie să

lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să

reducă la minimum durerile.

Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde

încrederea în noi.

Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:

Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţă oricărei examinări,

însă dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea

Page 40: Pareza faciala

cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie practicată căci această poate ascunde o

serie de simptome importante.

După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria

de spital. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe

pentru a nu provoca dureri.

-Supravegherea bolnavului

-asistenţă va vizită bolnavul cât mai des, chiar fără solicitare;

-va urmări şi notă manifestările patologice cum sunt: hemoragii, manifestări

de comportament, contracţii sau convulsii şi le va raporta medicului;

-va notă volumetric eliminările de lichide;

-asistenţă va determina densitatea fiecărei emisii de urină şi o va notă în

F.O.;

-va urmării TA, P, R, T°, iar în cazurile de constipaţie va face clismă

evacuatoare.

-Administrarea tratamentului

Administrarea tratamentului se face respectînd condiţiile de igienă, doză

recomandată de medic şi orarul. Pentru o administrare lejeră se utilizează calea

intravenoasă cu ajutorul unei branule,această scutind pacientul de multiple

înţepături.De asemenea,asistenţă medicală va educa pacientul să evite

automedicaţia.

Page 41: Pareza faciala

Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

a. Pulsul

Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe

un plan osos(arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa

posterioară).

Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de

numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în

continuarea policelui.

Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la

mînă dreapta. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei

degete pînă la perceperea zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se

realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul

respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.

Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie

orizontală socotindu-se patru pulsaţii.

Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.

b. Tensiunea arterială

Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.

Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană

Page 42: Pareza faciala

stetoscopului pe arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc

olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşetă pneumatică cu

ajutorul parei de cauciuc pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă

progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei pînă cînd se percepe primul

zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reţine

valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi

consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai

puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul

manometrului în momentul în care zgomotele dispar,această valoare

reprezentând tensiunea arterială minimă.

Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de

culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur.

Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140

mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

c. Respiraţia

În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a

explică tehnică ce urmează să fie efectuată cu palmă mîinii pe suprafaţă palmară

pe torace.Se numără inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate

face prin simplă observare a mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea

toracelui la normal.

Page 43: Pareza faciala

Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală

reprezentînd două respiraţii.

Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18

respiraţii/minut.

d. Diureza

Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui

pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate

vor fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de

fermentaţie.

Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide

ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă

bilanţul circulaţiei apei în organism.

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore.La bărbaţi este de 1200-

1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

Externarea pacientului

Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie să fie

o preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.

Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc dată

externării, se pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza parezelor a diferite

porţiuni ale corpului.

Page 44: Pareza faciala

Obiectiv 5

Procesul de ingrijire al unui pacient cu pareza faciala

CULEGEREA DE DATE

-Nume: M

-Prenume:G

-Sex:feminin

-Vârstă:40 ani

-Domiciliul:Bucureşti

-Alergii:nu prezinta

-Dată internării:1-05-2015

Diagnostic clinic:

-Pareza faciala

Semne obiectve:

-scăderea acuitătii vizuale la ambii ochi

-amputarea câmpului vizual în cadranul superonazal drept

-nistagmus

Page 45: Pareza faciala

-tulburări de sensibilitate superficială

-tulburări sfincteriene(mictiuni imperioase)

Antecedente personale:

-fiziologice:bolile infecţioase ale copilăriei

Antecedente heredocolaterale:

-fara importanta

Antecedente patologice:

-Pacienta a fost internată de două ori în clinică de neurologie pentru pusee de

nevrită optică dreapta şi pareză de oculomotor extern şi care în urmă tratamentului

cu corticoizi s-a remis complet.

Examenul obiectiv la internare:

-scăderea acuitătii vizuale

-nistagmus

-tulburări de sensibilitate superficială

Page 46: Pareza faciala

Analize de laborator:

-LCR:raportul IgG/albumina=18%,index IgG=0,8%

-Glicemie=124mg/dl

-Creatinină=1.00mg/dl

-Sodiu=141mmol/l

-Potasiu=3,6mmol/l

-CK=56u/l

-GPT= 1 1u/l

-GOT=12u/l

-LDH=214u/l

-Hb=12,9g/dl

-Ht=38,9%

-Trombocite=219.000/mm3

-Leucocite=6.200/mm3

-Formula leucocitara:

-Neutrofile segmentate=53%

-Euzinofile=2%

Page 47: Pareza faciala

-Bazofile=1%

-Limfocite=36,3%

-Monocite=10.7%

-VSH=12mm/h

-Uree=23mg/dl

Examen F.O:Decolorare pupilară temporală la ambii ochi,atrofie optică şi edem

macular.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

Nr. Crt. Nevoile Manifestari de Surse deFundamentale dependenţă dificultate

1 1.A respira și a avea o bună Obstructie nazala Anxietatecirculație

2 2.A mânca și a bea Inapeten, DurereScădere

ponderală3 3.A elimina - -4 4.A se mișca și a avea o bună - -

postură5 5.Adormi și a se odihni Insomnie Cefalee6 6.A se inbrăca și dezbrăca - -7 7.A menține temperatura corpului Febră Potential de

in limite normale deshidratare8 8.A fi curat,îngrijit și a proteja - -

tegumentele si mucoasa9 9.A evita pericolele Teama

Vulnerabilitate Boala

10 10.A comunica - -

Page 48: Pareza faciala

11 11.A actiona conform propriilor - -convingeri si valori, de a practica

religia

12 12.A fi preocupat in vederea - -realizarii

13 13.A se recreea Stare de boala Durere

14 14.A invata cum sa-si pastreze Cunostinte Lipasa desanatatea insuficiente despre informatii

boala

Page 49: Pareza faciala

Plan de ingrijire

Probleme Obiective Interventii Evaluare

-Alterarea

mobilităţii datorită

sindromului

bipiramidal prin

deficit motor şi

tulburări de

sensibilitate şi

datorită

sindromului

cerebelos.

-recuperarea

deficitului motor

-nu efectuez manevre brutale

care pot provoca întinderi şi

rupturi ale

muşchilor,ligamentelor,fracturi

-durata şedinţei de mobilizare

pasivă este cuprinsă între 10-

30 min

-între mobilizări se vor face pauze--pacienta preia o parte din

programul mobilizărilor pasive

deoarece prezintă capacitate

de mobilizare,mişcările fiind

ample

-terapia

recuperatorie este

efectuată în cadrul

conduitei

terapeutice

generale

-pacienta

dobândeşte

îmbunătătire

uşoară in

mobilitatea

articulară şi

capacitatea

motorie voluntară

Dificultate în a se

hidrata şi alimenta

corespunzător

-pacienta să se

hidrateze

corespunzator

-să prezinte un

aport alimentar

necesar nevoilor

metabolismului

- evaluez capacitatea de

deglutitie înainte de a începe

alimentaţia per-os

-ridic capul pacientului şi

asigur rotaţia de partea

sănătoasă în timp ce acesta

încearcă să înghită fractionat

cu linguriţă numai lichide.

- stabilesc timpul necesar

- bolnavul reuşeşte

să se hidrateze în

limite acceptabile,

conform

problemelor de

sănătate pe care le

are iar alimentatia

se realizează cu

lichide şi alimente

Page 50: Pareza faciala

pentru mese,regim conform

afecţiunii de care suferă

- măsor cu atenţie lichidele

ingerate şi cele

eliminate;realizez bilantul

hidroelectrolitic

- explicat pacientului

necesitatea consumului de

lichide pentru a evita

deshidratarea.

păstoase.

Disconfort

datorită

tulburărilor de

somn şi odihnă

-pacienta sa aibe

acoperita nevoia

de odihnă

- starea de

anxietate sa se

reduca

-asigur mediu şi poziţia

confortabilă pentru odihnă

-supraveghez în permanentă

pacienta, anunţand medicul în

cazul aparitiilor unor noi

manifestari

-evit desfăşurarea activităţilor

de nursing în timpul odihnei

Pacienta şi-a

ameliorat ritmul

veghe-

somn,respectand

perioadele de

relaxare(timp de

repaus, cu perioada

de exerciţii fizice.)

Incontinenţă

urinară

Pacienta să:

- prezintă

diminuarea

episoadelor de

-explic motivul incontinentei

urinare şi faptul că este o

problema reversibilă;

-îi explic necesitatea

-sondajul vezical a

fost suportat foarte

bine de către

pacienta;

Page 51: Pareza faciala

incontinenţă;

- să

redobândească

parţial continenţa

urinară în decurs

de 7 zile

sondajului vezical şi instituirea

sondei pentru o perioada de

timp;

-după scoaterea sondei

stabilim de acord comun un

program de eliminare din 3 în

3 ore, urmând că intervalele să

crească progresiv (urmăresc

diureza zilnic).

-episoadele de

incontinenţă s-au

diminuat, după

scoaterea sondei;

Cefalee Pacienta sa nu mai

prezinte cefalee in

primele 3 zile de la

spitalizare

-Explic pacientei necesitatea

tratamentului prescris de

medic

-Administrez 1 cp. de Fasconal

inainte de culcare

Pacienta prezinta o

diminuare a durerii

Explorări funcţionale:

EKG=ritm sinusal,fără modifcari

Rx.Cardio-pulmonară=fără leziuni evolutive pleuro-pulmonare

Ex.CT cerebral=atrofie cerebeloasă,lacune parietal profunde pe partea dreapta şi

pontina paramedian pe dreapta.

Ex. F.O.=pupila plană,contur net,normal colorată

Ex. RMN=la nivelul ambelor emisfere cerebrale,precum şi la nivelul trunchiului

cerebral se observă numeroase imagini rotunde-ovulare,în cea mai mare parte

Page 52: Pareza faciala

bine delimitate şi relative omogene.La nivel medular,de la C2 la C4,se observă

asemenea imagini liniare,relative omogene,difuz delimitate.

Tratament

Solu-Medrol 500 mg in 500 ml ser fiziologic/zi

-Solutie Ringer 500 nl/zi

-Quamatel 2fl./zi ,1fl.IV la fiecare 12 h

-Vitamina B1 2f/zi in PIV

-Vitamina B6 1f/zi in PIV

-Vitamina C500 1f./zi in PIV

-Prednison 5 mg,10 cp/zi

-Famotidina 40 mg,2cp/zi

-Orfirul 300 mg,3 cp/zi

-Vitamina B1 2f/zi in PIV

-Vitamina B6 1f/zi in PIV

-Solu-Medrol 500 mg in 500 ml ser fiziologic/zi

-Dryptane 5mg/zi

Page 53: Pareza faciala

Obiectiv 6

Educatia pentru sănătate la un pacient cu pareza faciala

Există o serie de măsuri ce pot fi luate şi la domiciliul persoanei afectate de Pareza

faciala pentru a face că această să facă faţă mult mai uşor simptomelor.

Trebuie sfătuit pacientul să-să folosească energia pentru activităţile strict

necesare şi să-să amenajeze locuinţa astfel încât să-i fie foarte uşor să se

deplaseze şi lucrurile necesare să-i fie la îndemână. Toate acestea îl vor ajută să

fie o persoană independenta.

Exerciţiile fizice regulate, o dietă echilibrată sunt foarte importante în cadrul

tratamentului. Exerciţiile pot ajută la menţinerea tonusului, a coordonării şi a

rezistenţei, dar şi în menţinerea greutăţii şi în reducerea posibilităţii de apariţie a

constipaţiei. În ceea ce priveşte alimentaţia persoanelor cu aceasta afectiune este

foarte important că acestea să ceară toate informaţiile privind alimentaţia

medicului curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia

medicamentelor şi poate modifică eficacitatea lor.

Este indicat că pacienţii să-să păstreze o stare cât mai bună de sănătate. O dietă

echilibrată, odihnă, precum şi suportul emoţional şi practic din partea familiei, pot

fi de mare ajutor. Recunoaşterea şi tratarea depresiei reprezintă o parte

importantă a terapiei la domiciliu. Depresia este frecvenţa la cei cu pareza faciala

şi poate apărea înainte că boală să fie diagnosticată.

O persoană aflată într-o faza avansată a bolii este limitată în ceea ce priveşte

libertatea de mişcare şi efectuarea activităţilor zilnice. Simptomele se pot

Page 54: Pareza faciala

modifică de la o zi la altă şi efectele adverse ale medicamentelor folosite în cadrul

tratamentului pot limita eficientă acestuia. Medicul curant va trebui să modifice

tratamentul în funcţie de modificările ce apar în simptomatologia bolii.

Un logoped poate recomandă exerciţii de respiraţie şi de vorbire ce pot să ajute

pacienţii, care au vorbirea monotonă, imprecisă, şoptită, specifică celor afectaţi

de pareza faciala, mai ales în stadiile finale.

Page 55: Pareza faciala

Bibliografie

1.IFRIM M. et al. – Atlas de anatomie umanã Vol III, Sistemul nervos organele de

simt. Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti 1985

2.R.ALBU –Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint-Bucuresti 1998

3.C.BORUNDEL-Manual de medicina interna,Editura Corint-Bucuresti 1996

4.FL.CHIRU SI COLAB.-Ingrijirea omului sanatos si bolnav,Editura Cison-Bucuresti

2001

5.L.MORARIU SI COLAB.-Bazele teoretice si practice ale omului sanatos si

bolnav,Editura Universul-2002

Page 56: Pareza faciala

Anexe

Page 57: Pareza faciala

Recommended