Home >Documents >ParadisuRile fiscale

ParadisuRile fiscale

Date post:18-Dec-2015
Category:
View:83 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Description:
Paradisurile fiscale Elvetia istoric al paradisurilor fiscale
Transcript:

EVOLUTIA ISTORICA A PARADISURILOR FISCALE

Paradisurile fiscale

DEFINITIE Cea mai simpla definitie pe care o putem da unui paradis fiscal este un loc unde anumite taxe sunt percepute la un nivel foarte redus sau chiar nu se percep deloc. Acest fapt incurajeaza indivizii bogati si / sau firme sa migreze spre aceste jurisdictii.

Incercarea de a define un anumit paradis fiscal ramane sub semnul incertitudinii intrucat diferitele jurisdictii tind sa fie paradisuri pentru diferite tipuri de impozite sau pentru diferite tipuri de activitati ,companii sau persoane. De asemenea harta mondiala a paradisurilor fiscale cunoaste evolutii de la o perioada la alta , unele paradisuri dispar lasand loc aparitiei altora. Adams (2003) considera paradisul fiscal un fel de sanctuar economic, un oras modern sau un refugiu pentru cei asupriti de legile fiscale ale propriei tari.

The Modern Dictionary for the Legal Professions considera paradisul fiscal ca un adapost (tax shelter) intr-o tara straina care este preferata altor tari datorita fortei de munca educate, sistemului de comert modern, tehnologiei avansate, cailor moderne de transport si climatul economic si politic favorabil. The Economist subliniaza ca un paradis fiscal se identifica ca fiind o zona cu o compozitie a structurii fiscale stabilita deliberat pentru a exploata avantajele cererii mondiale de oportunitati de evaziune fiscala.

OECD(2001) identifica trei factori cheie in definirea unui paradis fiscal. Considera o jurisdictie ca si paradis fiscal daca indeplineste urmatoarele criterii:

1. lipsa impozitelor sau doar impozite nominale, aceste jurisdictii oferindu-se ca un loc pentru evadarea nerezidentiilor din calea fiscalitatii apasatoare a tarii de rezidenta

2. lipsa unui schimb efectiv de informatii. Paradisurile fiscale au in mod tipic legi si practici administrative care le permit indivizilor si societatilor sa beneficieze de stricta confidentialitate3. lipsa transparentei in prevederile legislative si administrative.

Nicolae Hoanta (1997) afirma ca paradisurile fiscale sunt centre financiare care ofera conditii de impozitare mai favorabile. Carmen Corduneanu (1998) defineste paradisul fiscal ca orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel sau orice teritoriu in care persoanele fizice sau societatile au impresia de a fi impuse mai putin decat altundeva.

EVOLUTIA ISTORICA A PARADISURILOR FISCALE

Pentru a intelege evolutia istorica a PF trebuie sa ne intoarcem in timp si sa privim retrospectiv istoria acestora. Ideea de paradis fiscal nu este deloc noua. Oamenii au cautat, de sute de ani, sa eludeze plata impozitelor si a taxelor si sa-si plaseze in conditii de siguranta unele venituri obtinute pe cai mai mult sau mai putin legale. Raportul Gordon mentioneaza ca primele practici specifice unui paradis fiscal mentionate din punct de vedere istoric au fost folosite in Grecia antica, cand in vechiul oras Atena, pentru evitarea unui impozit de 2% practicat de cetate asupra importurilor si exporturilor de marfuri, comerciantii foloseau insulele din apropierea Atenei pentru depozitarea marfurilor, care erau apoi introduse ilegal in oras (Gordon, 1981). Mai tarziu asemena politici au fost folosite cu succes in Anglia sau Flandra si multe alte state medievale . intre secolele XVI-XVII Flandra a fost primul paradis fiscal. In anul 1989 Banca Noua Scotie, a doua ca vechime din Canada deschide primul sau birou la Jamaica, pentru a permite clientilor sai sa profite de avantajele fiscale de care beneficiau aici operatiile bancare si de credit international. PF, ca si spalarea banilor, au o istorie indelungata, printre investitorii acestei institutii numarandu-se si piratii ce actionau in zona Oceanului Atlantic, in sec. al XVII- lea, si care aveau identificate localitati, locuri si chiar camatari, unde depozitau comorile sau averile rezultate din jefuirea navelor comerciale.

Incepand cu anii 1920, companiile americane, britanice si scandinave au utilizat Panama si Liberia pentru a-si inmatricula vasele. In conditiile schimbarii rezidentei si domiciliului, firmele reuseau sa evite impozitul pe profitul activitatii lor, precum si retinerea la sursa a dividendelor platite catre eventualii actionari nerezidenti. Din acel moment, offshore-ul a devenit din ce in ce mai important. Dupa al doliea Razboi Mondial importanta PF a crescut. Din punct de vedere istoric, tipul practicilor de PF adoptate difera in functie de caracteristicile sistemului fiscal al unui stat la un moment dat.

Daca pana la inceputul secolului XX, majoritatea paradisurilor fiscale erau orientate spre oferirea unor scutiri de taxe vamale, odata cu introducerea impozitului pe venitul individual si apoi si apoi a impozitului pe profit, s-au reorientat spre oferirea de scutiri legate de acestea. Desi in anii 80-90 statele dezvlotate au realizat o liberalizare financiara,totusi paradisurile fiscale au rezistat acestei lovituri concurentiale, aruncand in lupta o serie de argumente suplimentare: regim fiscal mult mai atragator, confidentialitate stricta a operatiunilor, infrastructura si personal bine pregatit. CARACTERISTICILE PARADISURILOR FISCALE

Statutul de PF presupune combinarea mai multor conditii favorabile in scopul crearii acelui climat avantajos din punct de vedere economic, fiscal, politic si al infrastructurii necesare pentru dezvoltarea serviciilor de evitare a sarcinii fiscale folosind diverse instrumente precum companiile si mecanismele offshore.

In urma succintei analize asupra definitiilor consacrate a paradisului fiscal regasim o diversitate de opinii. Pe baza acestor definitii vom sintetiza principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale.

1. Impozite scazute sau chiar inexistente asupra veniturilor atat pentru persoane fizice cat si juridice. Jurisdictii precum Bahams, Bermuda, Cayman Islands nu percep impozite pe venit sau pe avere. Aceasta situatie fiscala fie face parte dintr-o politica de atragere a bancilor, trusturilor sau a companiilor multinationale, fie se datoreaza faptului ca anumite tari niciodata nu au parcticat astfel de impozite. Alte PF impun rate de impozitare foarte reduse pentru veniturile realizate din anumite tipuri de activitati sau ofera un regim special de impozitare societatilor holding( Luxemburg) sau companiilor de transport maritime ( Panama, Cipru).

2. Protectia prin lege a operatiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice si refuzul de a coopera cu administratiile financiare straine. PF este din aceasta cauza si un paradis financiar propice spalarii banilor proveniti din orice trafic.3. Stabilitatea politica si economica, datorata in mare parte faptului ca cele mai cunoscute paradisuri fiscale sunt teritorii dependente ale unor puternice, prospere si foarte stabile state.

4. Dispun de acorduri fiscale in vederea evitarii dublei impuneri a veniturilor cu tarile industrializate. Prin aceasta se urmareste asigurarea reducerii impozitului aplicat in mod normal investitiilor straine fata de cele din tarile semnatare. 5. Aceste entitati pentru a asigura un regim fiscal privilegiat isi adapteaza permanent legislatia in concordanta cu evolutia acesteia in plan international.

6. Dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementari restrictive si constrangeri, care asigura rapiditatea operatiunilor inauntru si-n afara granitelor. Sectorul bancar in paradisurile fiscale tinde sa fie mult mai important decat in economiile tarilor care nu au acest statut si cu un efect important in economie 7. Absenta unui control asupra schimburilor, cu exceptia operatiunilor legate de devizele straine.

8. Asigurarea unor elemente de infrastructura absolut necesare in domeniul cailor de comunicatie:telefon, telex, servicii aeriene, serviciu hotelier, etc.

TIPOLOGIA PARADISURILOR FISCALE

In ceea ce priveste tipologia PF exista mai multe puncte de vedere si e destul de greu de a face o delimitare precisa si datorita faptului ca o tara poate deveni intr-o buna zi paradis fiscal si poate inceta de a mai fi. Carmen Corduneanu (1998) face o delimitare intre:

A. Paradisuri fiscale principale

B. Paradisuri fiscale secundare

A. Paradisurile fiscale principale se pot structura in 6 cetgorii in functie de principalele dispozitii legale, insa nu se poate vorbi decat de o delimitare relativa:1. Tari care nu aplica nici un fel de impunere asupra veniturilor si cresterii de capital zero havens, pentru persoanele fizice : Bahamas, Bahrein, Bermude, Insula Cayman, Nauru, Saint-Vicent si Principatul Monaco. 2. Tari in care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o baza teritoriala: Costa- Rica, Hong- Kong, Liberia, Marea Britanie pentru societatile rezidente. In aceste tari contribuabilii beneficiaza de o exonerare a beneficiilor obtinute prin operatiuni realizate in afara teritoriului, impozitandu-se numai profitul obtinut pe plan local. Aceste paradisuri sunt cunoscute sub denumirea de no-tax-on-foreign-income tax havens.

3. Tari in care cotele de impunere sunt foarte scazute low-tax-havens. Cotele sunt scazute deoarece sunt astefl stabilite de state ca urmare a aplicarii unor reduceri de cote, datorate acordurilor fiscale privind evitarea dublei impuneri cu multe tari in care fiscalitatea este ridicata. Se practica in Cipru, Insulele Virgine, Elvetia, Irlanda.4. Tari care ofera avantaje specifice societatilor de tip holding, societatiloroffshore: Luxemburg, Singapore, Tarile de Jos. Reduceri partiale de impozite pe profit mai ofera si Antigua, Barbados, Grenada, Belize.

5. Tari care ofera exonerari fiscale industriilor creeate in vederea dezvoltarii exporturilor: de exemplu Irlanda pentru societatile creeate inainte de 1 ianu

Click here to load reader

Reader Image
Embed Size (px)
Recommended