PAMANTUL VIUrevista.pamantulviu.ro/wp-content/uploads/2017/07/... · 2017-07-07 · Catalin Badea...

WWW.PAMANTULVIU.RO

NR.11/IULIE/2017

PAMANTUL VIUREVISTA DE DIALOG CULTURAL

De la Stele la Biosfera

DESPRE FORSTIȚIA ȘI TRECEREA IREMEDIABILĂ A TIMPULUI

De Refugio

DOMINO-IN-PLEIN-AIR

pag 4 La drum cu semeringul Banatean

pag 7 Despre forstitia si trecerea..

pag 14 De Refugio

pag 17 Cosmarul lui Tănăsie pag 20 Domino-In-Plein

pag 6 Tablou Olandez

pag 8 De la Stele La Biosfera

pag 16 Astazi sunt incendiu

pag 26 Dragoste cu sange rece

pag 28 Doru Axinte

pag 30 Versuri

pag 27 Epicentrul Muzicii

pag 24 Reflector

Blog Victoria et veritas

Birsanu Sinziana

Catalin Badea Gheracostea

Vasile Moroșanu Iosif Csukat

Gia Andone

Dragos Zaharescu

Gheorghe Ungureanu

Ioana Marian

Doru Axinte

Gabriel Cheroiu

Ciprian Andrei Gagiu

Călin Dănilă

CUPRINSnumarul 10/martie 2017

SPONSORI

2 /REVISTA PAMANTUL VIU/iulie 2017 www.pamantulviu.ro

E D I T O R I A LARHITECTURI SONORE

Încă mai tresar la mail-uri atunci când le recunosc în cafenele, la școală și pe stradă. Am scris acest mesaj în urmă cu puțin timp unei persoane care mi-a marcat viața. Nu despre conținutul acestui mesaj vreau să scriu aici ci despre peisajele sonore care ne înconjoară și despre proprietatea lor de a ne invada intimitatea și de a ne face să vibrăm in ritmurile impuse de societatea de consum. Asemanărea până la confuzie a tonurilor telefoanelor mobile care anunță simple schimburi de mesaje mă duce cu gândul la faptul că discuțiile consumate în această manieră ar putea fi și ele asemănătoare. Simplificarea, uniformizarea și depersonalizarea sonoră a spațiului social. Aceste sunete nu transmit nimic, nu au nici măcar muzicalitate ele doar anunță aceleași lucruri pe frecvența unui automatism. Sunt un intro pentru același tip de comportament. Intimitatea cu propriile noastre decizii și gânduri în relația cu ceilalți și cu diverse paliere ale spațiului social este bruiată de acest fundal sonor. Există câte o amprentă sonoră artificială clar definită pentru pentru străzi, piețe, spații comerciale. Am deseori sentimentul că orașul în care trăiesc este fragmenetat în astfel de registre sonore iar stările angoasante prin care trec uneori nu sunt nimic altceva decât refrenele construite în mintea mea odată cu traversarea acestor registre la capătul cărora ajung dezacordat. Regăsirea sau reconfigurarea propriei arhitecturi sonore este sinonimă cu deconectarea de la ritmurile cotidiene. Nu putem pune în acord cele două spectre sonore, întotdeauna unul îl va exclude pe celălalt. Există muzicalitate în gesturi, în priviri, în cuvinte. Spre acest gen de muzicalitate ar trebui să tindem.

text: Mihai Cristian Fetcu

REVISTA PAMANTUL VIU/iulie 2017/www.pamantulviu.ro 3

Revenind pe locurile unde mi-am desfășurat profesiunea și pe care le-am părăsit cu mulți ani în urmă, am avut ocazia să mai călătoresc cu „Semmeringul bănățean” de la Oravița la Anina. Această călătorie, pentru mine, a fost cu totul deosebită de cele din trecut, deși traseul este același,, locurile aceleași, doar vremurile sunt altele.Atunci împovărată de îndatoririle pe care le aveam nu-mi stătea gândul la a admira

peisajul. mă grăbeam să ajung cât mai repede la locul de muncă preocupată de ceea ce trebuia să fac și tot atât de mult , când mă întorceam, mă grăbeam să ajung acasă, unde mă așteptau ai mei și atâtea treburi de rezolvat. Acum, ca o simplă turistă printre ceilalți turiști, eliberată de toate acestea, am avut răgazul să mă bucur de frumusețea traseului amplificată de atâtea și atâtea amintiri.

La drum cu

Semeringul Bănățean

Acest traseu este prima cale ferată din România și a doua cale ferată din Europa, fiind construită la câțiva ani după faimoasa cale ferată Semmering din Austria. A luat ființă datorită necesității transportării cărbunelui de calitate superioară descoperit în această zonă, în anul 1790. Doi ani mai târziu, s-a început exploatarea acestui aur negru care trebuia să ajungă la Dunăre de unde era transportat mai departe. Vechiul drum Anina- Oravița, supranumit și „Drumul cărbunelui” nu mai putea face față

și de aceea s-au luat măsuri pentru proiectul acestei căi ferate. Ea a fost terminată în anul 1863 pentru transport de marfă, iar mai târziu a fost destinată și pentru transport de persoane. Are lungimea de 33,8 km., 134 de curbe, 14 tuneluri, 10 viaducte.M-a impresionat acum ca și în trecut viaductul de la Jitin prin înălțimea la care se găsește, la nivelul vârfurilor unor copaci, prin lungime, fiind sprijinit pe coloane înalte. Acest viaduct face trecerea de pe o parte a

Această cale ferată reprezintă o adevărată artă inginerească a construcțiilor de căi ferate montane. Este unicat în țara noastră și în Sud-Estul Europei. Stațiile de oprire: Brădișorul de jos, Dobrei, Lișava, Cidanovița, Gârliște nu mai arată ca altădată cu multă animație , cu muncitori care lucrau la mina din Anina, cu personalul de la calea ferată prezent la datorie.


muntelui pe cealaltă parte. Tunelul de la Gârliște este săpat în stâncă la fel ca și cei 2117 m. de treceri înguste din acest traseu și e atât de îngust, încât îți face impresia că vagoanele se șterg de el. Această cale ferată reprezintă o adevărată artă inginerească a construcțiilor de căi ferate montane. Este unicat în țara noastră și în Sud-Estul Europei. Stațiile de oprire: Brădișorul de jos, Dobrei, Lișava, Cidanovița, Gârliște nu mai arată ca altădată cu multă animație , cu muncitori care lucrau la mina din Anina, cu personalul de la calea ferată prezent la datorie. Acum par pustii. E drept că am călătorit într-o duminică , nu în zi de lucru, dar mă așteptam la ceva mai bun. În schimb natura ne-a oferit tot farmecul ei; stânci abrupte pe o parte, văi adânci pe cealaltă, locuințele din sate ca niște jucării, ca și când ne-am fi aflat într-un avion, păduri cât vezi cu ochii, cu aer curat pe care le admiram de la ferestrele doar puțin deschise, ca nu cumva crengile copacilor care le atingeau să aducă vătămări vreunui călător ce s-ar fi încumetat să scoată capul pe fereastră. Vagoanele sunt amenajate, curate. În vagonul în care eram, am văzut și soba în care în trecut se făcea focul pentru încălzire, că slavă Domnului, aveau din belșug și cărbune și lemn.

Această veche cale ferată, fiind renumită pentru frumusețea locurilor pe care le străbate, pentru caracteristicile deosebite ale construcției sale, pentru peisajul unic al naturii montane, este punctul de atracție al turiștilor de la noi și din străinătate, mai ales din Austria.M-am bucurat să fac acest drum, fiindcă se spune că iar va fi închis periodic, cum s-a mai întâmplat să fie, pentru lucrările de consolidare a liniei ferate, avându-se în vedere vechimea și uzura ei.

text: Blog Victoria et veritas


t a b l o uo l a n d e z

Șinele de tren tremurau

Sub ploaie

Ca virginele în noaptea

Nunții

În noaptea în care frunzele

Vorbesc în care

Genunchii nu te lasă să te

Ridici

După excesul de iarbă

În noaptea în care se

Legalizează fericirea dar tu

Te-ai născut în anarhie nu

Respecți reguli nu cumperi

Bilet

Să faci să tremure

Șinele de tren

text: Gia Andone


Sunt foarte aproape de 27. Sunt destul de albă. O fi chic și matur, o fi genetic sau pur și simplu o fi îngrijorător.Sunt, oficial, back to my single self. Dezvoltând activități egoiste precum umblatul la muzee și la concerte de pian. Întrebându-mă temător când mă voi apropia de o versiune altruistă și casnică. Protectoare, practică, mamă eroină luptându-se stahanovist cu o oală de borș sau o cremă de prăjitură care nu vrea să se închege.Asemenea sufletului acesta rebel care refuză cu obstinație să se adune. Să nu mai viseze proiecte B, planuri de existență paralelă și povești imposibile de iubire.asist la nașteri și nunți, mă simt deja folkist de în vârstă, obosită de trăitul excesiv, de proiectele sociale care ar trebui să mi se întâmple. În firescul mers al umanității.Vreau să ies din zona de increat profesional. Să trăiesc mai mult spiritual și mai puțin după agendă. Până atunci îmi pun tocurile în lift, zâmbesc rezervat, mă plimb printre și cu taxiuri, mă gândesc și mă răzgândesc de un milion de ori despre schimbări majore ce stau să vină, mă mai gândesc uneori la nopți de Vamă sau brâncușien de frumoase, mă echilibrez pentru a mă dezechilibra ulterior.Ca orice femeie matură m-am lăsat de lacrimi și m-am apucat de sport. M-am lăsat de cafea și m-am apucat de anxietăți de femeie de 30 de ani: riduri, oboseli, așezări și răscoale rebreniene. Mă întreb dacă glanda mea boemă subzistă. Cu frică. Căci știm cu toții ce Hiroshima poate lăsa în spate. Mă obișnuiesc cu gândul că se poate trăi fără mine. Absolut excelent, chiar. Jonglez cu rețele de socializare, fără entuziasmul primirii primului Alcatel color.Între timp forstiția înflorește, vremea trece, avocatura continuă în ritm corporatist și în direcție opusă cu orgoliul meu carieristic. Dacă tot am renunțat sau s-a renunțat (la mine).Cu mine trebuie să mă (re)obișnuiesc. Iar printre ritmuri de zumba și firme de investiții să mai găsesc liniștea aceea dorită.M-aș opri din drumul acesta să mă alint. Mi-aș permite nebunia să nu mai fac nimic din toate cele care trebuie. M-aș întoarce de la metrou și aș mânca înghețată în Cișmigiu. Aș râde de e-mailuri și de librăria dureros de vecină. Și m-aș zgâi ca o răzgâiată la forstiția vangoghiană.

DESPRE FORSTIȚIA ȘI TRECEREA IREMEDIABILĂ

A TIMPULUI

text: Bîrsanu Sînziana


DE LA STELE LA BI SFERA

DE LA STELE LA BI SFERA

Dr. George Dragoș Zaharescu, născut în localitatatea Baia, România Absolvent al Universității Al. I Cuza, Iași, Facultatea de Biologie, cu tema lucrării de licență: Dezvoltarea morfogenetică a dinților rechinilor bentici și pelagici.Masterat în Biologia Organismelor și Ecosistemelor, Universitatea Vigo, Spania, cu tema: Morphogenetic development in teeth of North Atlantic sharksDoctorat cu teza: Landscape ecology and geochemistry of high altitude lakes. Insights from the Central Pyrenees, obținut la Universitatea Vigo, Spania, cu supervizare duală din partea Universității Kingston, Londra, UK, obținut Magna cum Laude, cu distincție doctorală internațională Doctor Europaeus Cercetător asociat la Biosfera 2, Universitatea din Arizona, cu tema: Plant-microbes-rock interactions as drivers of biological weathering and chemical denudationCercetător observator la Laboratorul de Inginerie a Biosistemelor(Laboratory of Biosystems Engineering), Deprtamentul de Inginerie Agricolă și a Biosistemelor(Department of Agricultural and Biosystems Engineering), Universitatea din Arizona, pe tema: Can alpine lake sediments reveal micronutrient limitation in cultured microalgae?În prezent, cercetător asociat la Departamentul de Științe ale Pământului și Atmosferei (Department of Earth and Atmospheric Sciences), Georgia Tech University, pe tema: Formation and preservation of biological signatures in non-traditional stable isotopes.

O curiozitate continuă asupra proceselor vieții, evoluția și influența lor asupra mediului terestru mi-au purtat, de-a lungul anilor, pașii la peste 7 universități din România, Grecia, Spania, Anglia și Statele Unite ale Americii. Toate aceste locuri mi-au permis să-mi satisfac curiozitățile, să-mi lărgesc orizontul intelectual în afara granițelor fizice și disciplinare, și să abordez tema cunoașterii într-o manieră unică. În timpul doctoratului, am abordat tema formării ecosistemelor lacustre alpine dirijate de forțe ambientale de la scări locale la cele continentale, și cea a sensibilității lor la schimbările ambientale, inclusiv schimbările climatice din ultimele decenii. Am lucrat pe mai mult de 400 lacuri glaciare în Pirinei, iar ultima lucrare științifică din perioada respectivă tocmai a fost publicată. Imaginația mi-a fost pusă la încercare într-un proiect finanțat de Fundația Națională de Știință la Biosfera-2, în Tucson, Arizona. Biosfera 2 este acel experiment din anii ’90 folosit pentru a studia viabilitatea unui sistem ecologic închis în misiuni de lungă durată pe o altă planetă (un fel de ‘Arca lui Noe interplanetară). La Biosfera 2 am lucrat timp de șase ani. Când am ajuns în Arizona le-am expus celor de acolo un sumar al ideii după care vroiam sa lucrez fără sa știu prea multe lucruri despre ceea ce urma sa fac. Ei au spus „ok, du-ți proiectul la bun sfârsit ”. Spre deosebire de alți cercetători care folosesc bibliografia, lucrurile știute, apoi fac cercetare și adaugă ceva la ceea ce este deja cunoscut, eu plec mai întâi de la imaginație, apoi încep căutările și de multe ori sunt lucruri care se potrivesc. În prezent lucrez ca cercetător la Univesitatea Georgia Tech (Georgia Institute of Technology) în Atlanta (Georgia, SUA), pe teme de astrobiologie (cunoașterea vieții și a amprentei ei la nivel planetar), finanțate de Fundația Națională de Știință și Administrația Națională Aeronautică și Spațială. Încercăm să înțelegem procesele de formare și conservare a amprentelor biologice, folosind izotopi netradiționali, precum cei ai Li și Cr și modul în care aceștia pot explica variații ale nivelelor de O2 și


CO2 din atmosferă terestra în timpul evenimentelor majore în evoluția vieții, de exemplu cucerirea uscatului de către plantele superioare. Folosind ca unic laborator de modelare, suprafața terestră, sperăm ca într-un viitor apropiat să putem replica experimental procese biogeochimice de pe planete extrasolare asemănătoare, utilizind datele furnizate de noile generații de telescoape spațiale. În acest proiect am studiat din punct de vedere experimental, interacțiunea dintre hidrosfera și geosfera terestră în absența și în prezența unui ecosistem cu diferite grade de complexitate: microbian, microbian-plante superioare (erbacee și lemnoase) și microbian-plante-fungi micorizanți (mai mult de 80% din plantele terestre trăiesc in simbioză cu acești fungi). De asemenea, am fost interesat și de modul în care aceasta interacțiune modifică substratul mineral, dă naștere la biomasă în ecosisteme, la sol și sediment (sistemul terestru

de menținere al vieții), inițiind astfel marile cicluri biogeochimice, și lăsând o semnătură biologică în biblioteca istorică a Pământului (depozitele sedimentare). Studiem influența biosferei asupra învelișurilor Pământului de-a lungul istoriei. Folosim Pământul ca pe un laborator, ca să înțelegem cum s-ar putea dezvolta viața pe alte planete. Astfel am inventat o instalație pe care am intitulat-o rockubator (camera de creștere) în care să pot manipula atmosfera, solul, apa la conditiile de pe Terra înainte de apariția vieții. Am vrut să văd cum intră elementele din rocă în circuitul biochimic. Roca de pe Terra este o supă înghețată care conține toate elementele necesare întreținerii vieții. Când plouă, roca se dizolvă, elementele intră în apa și în aluviuni începe să se acumuleze materie organică. Toate lucrurile astea se întâmpla în prezent. Relația dintre atmosferă, hidrosferă și geosferă funcționează și în absenta vieții. Se estimează că în galaxia noastră sunt sute de mii de planete asemănătoare cu Pământul. Am creat această instalație într-un mediu steril abiotic, folosind patru tipuri de rocă: bazalt, granit, șist și riolit. Mai întâi, am eliminat din roci suprafața expusă la atmosfera terestră, apoi le-am măcinat. S-a lucrat cu o tonă din fiecare rocă transportată din diferite zone muntoase din Arizona și New Mexico, din care numai 15-20% a avut granulația necesară pentru a fi folosită în experiment (1/4-1/2mm).


Am măcinat în total patru tone de roci și am folosit în experiment doar patru găleți, aproximativ cincizeci de kilograme. Am lucrat astfel doi ani, împreună cu o echipă de treizeci de persoane. Am introdus granulele de rocă în niște tuburi (coloane) folosind în total 288 de astfel de coloane pe care le-am băgat în camera de creștere (rockubator). Am folosit șase tipuri de tratament: un tratament abiotic pentru a observa degradarea chimică a rocii în absența vieții, un tratament microbian (microbii sunt un fel de biofilm care acoperă toată suprafața Terrei), al treilea tratament format din iarbă și bacterii, al patrulea din micolize (ciuperci care trăiesc în simbioză cu plantele, în a cincea eprubetă am introdus o specie de pin și micorize iar în a sasea eprubetă pini, microbi și micorize. În acest experiment am folosit triplicate. Fiecare triplicat e multiplicat de patru ori. Eprubetele se extrag la fiecare patru luni și sunt studiate. Aerul intra în eprubete prin filtre, la fel și apa care era sterilă și care se introducea odată la două săptămâni. Am vrut să văd dacă roca poate să întrețină un ecosistem pornind de la zero. Rezultatele au fost neaștepate. În eprubeta abiotică a început procesul de degradare chimică în primele trei luni apoi a stagnat și a ajuns la un platou. În eprubeta cu plante nu numai că acestea nu au murit, ci au crescut foarte repede, iar ca mecanism adaptativ rădăcinilie au ajuns la 80% din mărimea plantei. Cel mai surprinzător rezultat a fost că am reușit să inițiem și să întreținem replici de ecosisteme având ca sursă de nutrienți doar mineralele din rocă, apa fiind lipsită de orice supliment nutritiv (pură din punct de vedere chimic). Practic, am dezvoltat viața pe nisip steril și apă, și am urmărit contribuția ei la inițierea ciclurilor elementelor. Într-o balanță de transfer de masă, s-a urmarit traseul a peste 50 de elemente chimice

(C, N, elemente majoritare ca Na, K, oligoelemente ca Fe, Cu și elemente rare – La, Eu) din mediul abiotic mineral, în cel acvatic, apoi cel biologic și în sedimentele ce ar urma să formeze solul. Acest mod de abordare a adus rezultate importante, în principal s-a demonstrat și cuantificat rolul semnificativ al diverselor componente ale biosferei asupra transferului de elemente între diferitele componente terrestre. Practic, transferul de elemente se accelerează de zeci de ori sub influența vietii, față de absența ei, iar suprafata terestră fără biosferă ar fi arătat total diferit. Apoi s-a demonstrat formarea de amprente biologice


în grupe de elemente despre care nu s-a știut mai nimic, de exemplu seria lantanidelor (elemente rare ca La, Ce, Eu si Tm), dar care ar putea fi foarte importante, datorită stabilității lor, în prezervarea potentialelor amprente biologice pe alte planete, precum Marte. Apoi, noutăți au venit și din partea vegetației, care a dezvoltat arhitectura rădăcinilor în funcție de rocile pe care au fost crescute, aceeasi specie de plantă având morfotipuri diferite pe substraturi diferite. Acestea pot avea implicatii directe asupra intelegerii evolutiei speciilor, și a ecosistemelor, în general, atunci când acestea colonizează substrate diferite.

În momentul de față lucrez la o carte pe care îmi place să o intitulez From Stars to Biosphere. Folosesc noile concepte științifice, și cele personale, pentru a urmări călătoria elementelor chimice din momentul în care sunt formate în creuzetele stelare, până ajung să formeze ecosisteme care își formează la rândul lor propriile sisteme de suport ale vieții și dirijează propriile cicluri bio-geochimice pe această planetă. De asemenea abordez posibilitatea existenței lor pe planete extra-solare asemănătoare.Cineva spunea : Dacă s-ar arde toate cărțile de știință pe care omenirea le-a scris, generațiile următoare le-ar putea rescrie’, pentru că proceselele fundamentale în natură nu sunt opinii care se schimbă, și nu dispar cu timpul.

text: Dragoș Zaharescu


Unul dintre lucrurile la care ultimele forme ale media ne-au făcut insensibili, prin simplul salt cantitativ care a dus la saturația empatică, este refugierea. Fotografia unui copil de doi ani înecat pe plajă, într-o vestă de salvare prea mare pentru el și cu fața pe jumătate îngropată în nisipul netezit cu blândețe de spuma valurilor, nu ne mai mișcă pe niciunul dintre noi. Și totuși, descrierea imaginii prin cuvinte își recapătă impactul emoțional, cu condiția ca textul să fie citit. Diferența în efectul de receptare nu este o simplă chestiune de psihologie și nici una de comunicare, ci este una fundamental etică. Un stop cadru pe un ecran, indiferent la ce este luat, este însoțit fie de burtiere cu alte știri sau cotații de bursă, fie de alte ferestre deschise spre informații codificate cu alte utilizări, de la e-mailuri la jocuri sau pornografie. Cu alte cuvinte, refugierea și cea mai cruntă imagine a ei – după ridicola zicere „o imagine face cât o mie de cuvinte“ – trebuie la rându-i citită pentru a putea fi privită și înțeleasă în toată oroarea ei. Nu cred că suntem diferiți în psihologia și în practica noastră comunicațională, în 2017, față de personajele de la începutul dialogului platonician Republica. Este acolo o replică fără de care Socrate nu ar fi putut fi Socrate – iar Platon nu a pus-o pe buzele maestrului său, ci a unui participant secundar – și anume că, pentru a fi comunicat ceva, indiferent cât de important, cel care ascultă trebuie să fie dispus să asculte. Odată ce un copil mort este înconjurat de cotații de bursă și reclame la croaziere de lux, or de lista de cumpărături pentru o petrecere de week-end, el devine o imagine golită de sensul inițial, echivalentă emoțional și etic cu cel mai trivial reper informațional găsit pe același ecran.Ce este atunci refugierea, ce mai este refugiul, cine sunt refugiații din 2017? Trecând peste

De

r

ef

ug

io

Cătălin B a d e a (n. 1968, Brașov), cu pseudonimul C ă t ă l i n B a d e a -Gheracostea, doctor în filologie cu

teza Fantastica românească după al doilea război mondial (2013, prima din țară dedicată exclusiv sf-ului românesc), după licența Morfologia și tipologia literaturii sf românești după 1980 (2001), ambele la Universitatea Transilvania din Brașov. Membru al clubului Antares (1985), al SRSFF (2013), secretar al ARCA SF (2014). A publicat după 1990 sute de articole despre sf-ul românesc în publicații tipărite și electronice din țară și de peste hotare, o parte dintre acestea fiind editate în volumele Alternative critice (ediția a II-a, Millenium Books/Ștef, Satu-Mare/Iași, 2010) și Aducerea la zi (Millenium Books/Brumar, Satu-Mare/Timișoara, 2012), SFada cu literatura (Bookmasters/Brumar, București/Timișoara, 2015). O altă lucrare dedicată fantasticii românești este Short (Hi)Story of Romanian Speculative Fiction (MediaTech, Iași, 2012/Texarom, SUA, 2013). Primul român cu o bursă de studii la biblioteca Asociației Britanice de sf&f, din cadrul Sidney Jones Library din Liverpool (2012-2013). Este primul român cu un articol publicat în SFRA Magazine (Science Fiction Research Association Magazine), în 2014. A înființat și coordonat colecția Bendis la editura Tracus Arte, publicând cu obstinație autori români. Coordonează la aceeași editură colecția Mihail Grămescu. Opere Complete. Deține rubrica SFada cu literatura, în revista „Observator Cultural“. Continuă, împreună cu Cristina Ghidoveanu, rubrica Exploratorii Lumii de Mâine, la Radio România Cultural. Mai are ca interese de studiu istoria militară și istoria recentă a României, pentru aceasta din urmă este co-autor al volumului 15 Noiembrie 1987. Ziua Demnității (Brașov, KronArt, 2007).


amănuntele de așa-zisă informare politică, de senzaționalismul „breaking news“, vom vedea că refugierea și finalitatea ei, refugiul, căutat și, câteodată, găsit de refugiați, nu mai este același lucru cu ce s-a numit așa dintotdeauna. Concret, cu o apropiere care nu pare evidentă și, unora, nici adecvată – mai ales moral – voi spune că refugiul este ținta concretă a existenței zilnice a speciei umane, la 2017. Adică și eu, și cititorul acestor rânduri, suntem niște refugiați. Nu contează amănuntele de stare civilă, socială, pașaportul, starea de sănătate fizică și mintală în care ne găsim eu și cititorul meu. Odată ce ecranul purtător de informație se află între noi – pentru mine la scriere sau filmare, pentru el/ea la citire sau vizionare – amândoi ne aflăm într-o refugiere care este dorința de înțelegere imediată, prin intermediul unor coduri din ce în ce mai lungi, a unei stări de fapt. Refugiul este înțelegerea, iar ecranul îl îndepărtează din ce în ce mai mult, tocmai pentru că îl aduce la îndemână și permite dublarea, triplarea mesajului inițial cu orice altceva. Eu, ca emițător, mă refugiez în speranța de a fi înțeles; el/ea, ca receptor, se refugiază în parțiala înțelegere a mesajului, fiindcă totalitatea comprehensiunii – care trebuie dublată de empatie – ne este refuzată. Mediul a devenit mesajul, într-adevăr, și ne-a gonit, ne-a făcut să ne refugiem, pe cel care vorbește ca și pe cel care ascultă. De ce Socrate era forțat de concetățenii lui să adaste cu zilele la banchete nesfârșite, la care el vorbea la nesfârșit? Republica sau Banchetul, deci căutarea ordinii și căutarea iubirii, nu ar fi putut fi produse de Platon la pupitrul unui car de televiziune sau în fața computerului. Ce rămâne de făcut, odată ce aflăm că fotografia aceea ne reprezintă pe toți, în cauzalitate și finalitate? Refugierea în industria timpului liber este refugierea în

afara timpului. Refugierea prin croaziere de lux sau simple trasee montane este refugierea în afara spațiului. Refugierea în jocuri, concursuri, sport este refugierea într-un alt cod. Iar refugierea în alcool, droguri și orice formă de exces consumist este ieșirea din percepția timpului, spațiului și codului acceptate ca normă. Ca mod de viață, fiecare dintre noi suntem niște refugiați. Un scriitor român contemporan spunea că „sunt de loc (mă refugiez, „traduc“ eu) DE unde mi-e femeia“. Până la urmă, în această frază se află esențialul, fie el trecut prin filtrul iubirii: am originea sistemului meu de referință numai acolo unde se află ceva/cineva care mă emoționează. În fața ecranului, indiferent ce vedem, citim pe el, niciunul dintre noi nu mai avem sistem de referință, să nu ne mai mințim că ne pasă!Soluțiile refugierii sunt totdeauna personale. Aș putea să v-o scriu pe a mea, dar prefer să v-o spun.

text: Cătălin Badea-Gheracostea


Astăzi sunt incendiuArd împreuna cu lupta meaPână-n maduvăNu strig salvați-mă!!!Vreau sa fiu de folosȘi de bun simțVreau să aprindMăcar pentru o clipa Un nărav și o patură socialăVreau să smulg din această baltă cereascăMirosul că-s luna cu mofturiSă încerc de mi se închinăCeea ce facCe spunCe râd Ce morDaSunt incendiu astăziCăci mâine timpul iși va vedea de treabă

ASTăZISUNT INCENDIU

text: Gheorghe Ungureanu


Foarte mulţi oameni își pun întrebarea, dacă există cu adevărat, Rai și Iad ?Unii mai bisericoși, susţin că există în Ceruri, câmpiile Elisee ale Raiului, de o frumuseţe neasemuită, cu flori, cu păsări ale Paradisului și cu râuri, prin care curge agheasmă, iar la tot pasul te întâlnești cu îngeri, întruchipând sufletele celor, care au făcut fapte bune, pe Pământ. Tot aceștia afirmă că, ar exista și Iad, cu cazane uriașe, în care clocotește smoală, iar în imediata apropiere, sunt camere de tortură, pentru cei care au păcătuit, înainte de a ajunge acolo.Alţii, care calcă mai rar prin biserică sau deloc, nu cred că după moarte, ar exista în Ceruri, Rai și Iad, spunând că acestea sunt, pe Pământ.Tănăsie se situa cu credinţa, între cele două „tabere”, văzând că erau unii, în trai de huzur și făceau, o mulţime de nebunii, simţindu-se astfel, când în Rai,… când în Iad.Fiind pus în postura, lui Toma necredinciosul, l-a întrebat într-o zi, pe vecinul său - Mânăscurtă, cam ce părere are, despre viaţa de apoi:- Ce zici, vecine ? Încotro crezi, că te vei îndrepta, după… ? Spre Rai sau… spre Iad?- După unii, ar fi bine, în amândouă. În Rai este bunăstare, închinare și liniște, în schimb n-ai, din cele … lumești. Dacă ajungi cumva, în Iad, și poţi să te ferești, de cazanul cu smoală și de tortură, aproape că duci o viaţă, ca pe Pământ!- Bravo, neică! Da’, atunci când …pleci, n-ai o patalama la mână, cu huzurul sau cu pătimeala, de dincolo?- Despre patalama, nu știu, ce să-ţi spun ?! Întreabă-l pe popa Vasile, numai el poate, să te lămurească.- Cam știu eu, ce-mi spune popa! Prin rugăciune fiule, prin rugăciune…!- Da’, de ce te interesezi, așa de abitir, cum este … dincolo ?- Uite așa! Nu știe nimeni, când dă colţu’, și apoi, o informaţie în plus, nu strică.- Se prea poate, să ai dreptate!Tănăsie a mai stat de vorbă și cu alţii, despre viaţa de apoi, primind sfaturi de smerenie, cât și vorbe aiurea, în „doi peri”, neștiind pe care să le ia, de bune.

Coșmarul lui Tănăsie

Născut la data de 30 august 1942 în satul Giurgeşti, comuna Vultureşti, judeţul Suceava

Studii:Facultatea de Horticultură Bucureşti (promoţia 1970)Titluri ştiinţifice:Doctor în HorticulturăActivitatea literară:Publicaţii“Surpriza” , Ed. Muşatinii, Suceava, 2010“Bune şi rele”, Ed. Muşatinii, Suceava, 2012“Vinovatul din Oglindă” Editura SMArt, Gura Humorului, 2015

Vasile Moroșanu


După ce a ajuns bunic, al copiilor băiatului și ai fiicei sale, într-una din serile de iarnă, cu viscol cumplit, stând la căldurică în casă și auzind cum trosneau lemnele, care ardeau în sobă, soţia văzându-l îngândurat, l-a întrebat:- Ia spune, bărbate? De ce cazi uneori pe gânduri, de parcă ţi s-au scufundat, corăbiile?- Ehei…, Caterino! Mă gândesc, ce s-o alege de noi, după ce…?!- Ce să se aleagă ? Oale și ulcele !- Vai de mine! După cum stau lucrurile, tare cred, c-am să mă prăpădesc, primul! Oare, îmi va da voie, Cel - de - Sus, bineînţeles, după înaltă rugăciune, ca să asist, la înmormântarea mea ? Să văd atunci, cine mă plânge și cine mă înjură, cât și dacă praznicul și pomenile, vor fi îndestulătoare, pentru a-mi ţine de foame și de cald, până voi ajunge, la Domnu’!- Și dacă te rătăcești, ajungând, în altă parte ?- Se poate întâmpla, așa ceva?- Mai știi! N-ai auzit că, sunt cam încurcate, căile Domnului ?! Da’, să lăsăm gândurile negre, ca să visăm, frumos! Și totuși, dacă mă întorc, ce-ai face, dacă aș muri eu, prima ?- În secunda următoare, te-aș urma!- Zău! N-ai aduce-o repede în casă, pe Raveica, cea proaspăt … văduvioară ?- Nici gând!- Bine, bine !Continuând sporovăitul, a câte și mai câte, până aproape de miezul nopţii, s-au retras apoi în camerele lor, culcându-se.Minune mare! Omul a visat că a murit și că, Cel - de - Sus i-a dat voie, să-și vadă înmormântarea.Toate au decurs în vis, așa cum își dorise, pentru ca în final, să-și pună traista-n băţ și pe un nor alb să urce… la Ceruri.Părăsind Pământul, „zburătorul” văzu că se apropia, de o planetă foarte mare și luminoasă.Norul care l-a purtat, pe „aripile” sale, până la mirifica destinaţie, dispăru fără urmă, Tănăsie călcând, pe un altfel de pământ.Uitându-se în jur, zări o luminiţă, la o poartă. Odată ajuns acolo, aceasta s-a deschis, nefiind nimeni în preajmă și oferindu-i accesul pe o alee, foarte frumos pavată. Înaintând pe aceasta, cu viteza visului, Tănăsie se pomeni în dreapta, cu Poarta Raiului, și în stânga, cu cea a Iadului.Privind spre Raiul, mult dorit, a văzut câmpii, pline cu flori, iar într-un părculeţ, maica Tereza dirija, un cor de îngeri, format numai, din copii. Ca spectatori erau, mii de militari, căzuţi în războaie, și de mame, care au murit, născând.Trăgând un ochi, spre stânga, a văzut o droaie, de foști împăraţi și de regi imorali, alături de dictatori, criminali și hoţi. Aceștia se mișcau aiurea, pe fundalul unei muzici trepidante, și a unui fum, înecăcios.Încercând să facă, drum întors, Tănăsie căzu din pat, trezindu-se la realitate, pe dușumea.

text: Vasile Morosanu


Foto

:Dia

na V

acar

ita


Domino-in- plein-AIR

“O grupare artistică suceveană care s-a declarat independentă pentru a avea o identitate proprie în mișcarea plastică

din această zonă, cu un program de lucru dinamic și bine definit.

Pornind de la titlul unui album, „Domino în plein air” (Griffon Engraving Art, Suceava 2016), semnat de Tiberiu Cosovan, și însumând ecourile unei recente expoziții de pictură cu genericul „Racord”, vernisată în salonul „Cafeteria” al Muzeului de Istorie Suceava, în care autorul albumului expune împreună cu Iosif Csukat, ne propunem să conturăm profilul unei grupări artistice sucevene care se remarcă de câțiva ani. Grupul artistic independent „Domino”, constituit în vara anului 2014 pe criterii de prietenie și compatibilitate între cei patru membri fondatori (Iosif Csukat, Tiberiu Cosovan, Iulian Dziubinski și George Ropciuc), și-a impus de la bun început să-și desfășoare activitatea creativă în plein air.O grupare artistică suceveană care s-a declarat independentă pentru a avea o identitate proprie în mișcarea plastică din această zonă, cu un program de lucru dinamic și bine definit. Proiectul de start intitult „Anotimpuri”, care s-a derulat din iunie 2014 până în noiembrie 2015 când s-a finalizat cu expoziția organizată în sala „Corneliu Tincu” a Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, a constat în 24 de ateliere de weekend, la care - alături de cei patru membri fondatori - au participat și alți artiști care s-au integrat temporar în programul grupului (Anghel Vasile Siminiuc, Konstantin Ungureanu BOX, Mircea Dăneasă, Radu Bercea, Ioan Bodnar, Toader Ignătescu).Ateliere de weekend care s-au desfășurat în are liber și care au avut loc în diverse localități ale județului (Dărmănești, Cacica, Păltinoasa, Vârfu Dealului, Gura Humorului, Moara, Mitoc, Fetești, Ilișești, Șcheia, Lisaura, Suceava).Activitatea artistică a grupului a continuat cu cel de-al doilea proiect intitulat „Domino, din primăvară până-n toamnă”,

Domino-in- plein-AIR

care a înregistrat o altă serie de ateliere, începând cu luna martie 2016. Între timp, Grupul „Domino” s-a prezentat în fața publicului în câteva expoziții- blitz prezentate în aer liber (la Muzeul Etnografic Hanul Domnesc și la Mănăstirea Zamca din Suceava, la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni), în expoziția cu genericul „Consens” de la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni, precum și prin participarea la câteva manifestări expoziționale colective (Salonul Național de Arte Vizuale „Interferențe”/2014 de la Botoșani, expoziția organizată cu prilejul Zilei Artelor Plastice Bucovinene 2016, Salonul de Vară / Suceava 2016). Participarea membrilor Grupului „Domino” la o serie de activități culturale și creative ca „Dialogul Artelor”, Tabăra internațională de pictură „Bucovina - trecut, prezent și viitor”, Tabăra Națională de Artă Plastică de la Păltinoasa sau Tabăra „Bucovna în artele vizuale contemporane” de la Cacica au oferit alte platforme de remarcare.Evenimentul cel mai recent, vernisajul expoziției de pictură „Racord”, prin care pictorii Iosif Csukat și Tiberiu Cosovan au marcat la Suceava Ziua Europei, a readus în atenție Grupul „Domino” și prin lansarea celui de-al IV-lea volum al lucrării „Efigii în filigran” (cu subtitlul „Analogii referențiale” - autor Tiberiu Cosovan), volum în care sunt reunite textele publicate de autor în ultimii doi ani și jumătate în cotidianul „Monitorul de Suceava”, între care și cele vizează activitatea plastică a membrilor grupului.

text: Iosif Csukat



ReflectorO cunoașteți pe Diana? Vara asta a absolvit clasa a XII-a la Colegiul Tehnic Mihai Băcescu, Fălticeni. Dar dacă ne gândim în câte activități extrașcolare s-a implicat ne întrebăm când a mai avut timp să meargă la școală.

- a participat ca voluntar la festivalul interetnic Cultură în parc- a participat la campionatul național de rafting pe apa Buzăului, la ture de cățărare în Rarău, la ture de mountain bike în Obcini și în Rarău- a fost voluntar la trei ediții ale Festivalul Internațional de teatru Grigore Vasiliu Birlic- a participat ca voluntar la Festivalul Serilor f ilmului românesc din Iași- este absolventă a Academiei de munte organizată de Asociația ghizilor montani din Bucovina, și a participat ca voluntar la toate edițiile evenimentului Noapte de Sânziene organizat de aceeași asociație- a participat la împăduriri în cadrul a cinci ediții Hai la înverzit și alte două ediții cu Tășuleasa Social- a participat ca voluntar patru ediții în cadrul manisfestării Noaptea cercetătorilor, organizată de USV- după împlinirea vârstei de optesprezece ani a donat de patru ori sânge la Centrul de transfuzii Suceava

foto

: Dia

na V

acar

ita


- a fost participant în cadrul proiectului european Erasmus +, Togheter we can- a participat ca voluntar la concursurile de alergare montana și MTB Heat the egg-Oușoru challenge, Rarău radical race, Edelweiss night run, MTB Dragomirna- a participat ca voluntar la concertul caritabil Dăruind din suflet- participant în cadrul taberei Creatori de viitor și responsabil pe orașul Fălticeni cu campania Primul vot- a luat Premiul Societății de Geografie din România și Premiul Special în cadrul concursului național de comunicări științif ice al elevilor din învățământul liceal- și acum cireașa de pe tort- a luat peste treizeci de ștarturi cu planorul

text: Călin Dănilă

foto

: Dia

na V

acar

itafo

to: D

iana

Vac

arita


text: Ioana Marian clasa a-IX-a

Nimfele și oamenii nu se înțelegeau deloc, iar între cele două tabere era un război continuu . Nu își încălcau teritoriile, dar între ei era o ură continuă. Nimfele arătau ca niște femei, cu privirea ageră, păr roșcat și suple la trup. Aveau o frumusețe nepământeană și se spunea despre ele că sunt reci la suflet și se gândesc mereu doar la propria persoană . Trăiau sub ape și ieșeau doar în căutare de hrană . Dar pentru o nimfă adolescentă, pe nume Ella, care nu auzise despre lumea necunoscută a oamenilor decât lucruri rele, curiozitatea era cea care o împingea să iasă din lumea ei și să caute adevărul. Imediat ce a ieșit din apă, a auzit un sunet și încordată, a urcat pe mal. Spre uimirea ei, a găsit un băiat întins la rădăcina unui copac care se ridica spre înaltul cerului albastru și pe care ea îl vedea pentru prima oară. Se apropie încet de băiat, când acesta o observa și dădu să riposteze dar, înainte să facă ceva, își dădu seama că era o adolescentă cu părul lung prins în două cozi dar care, lucru ciudat, nu avea haine. Pentru un moment cei doi au rămas nemiscați, uitându-se muți unul la altul. Băiatul simțea cum inima începe să-i bată din ce în ce mai tare, în timp ce tot ce simțea fata era curiozitate, față de cel despre care i se spusese că e dușmanul ei de moarte. După un timp, el o întreba cum o cheamă și după o scurtă ezitare ea spuse, scurt : Ella.Tânărul se simțea tot mai coplesit și mai fermecat de frumusețea ei, dar nimfele nu pot fi impresionate ușor . El iși aduna curajul, se apropie de ea și o lua brusc în brațe. Speriată, Ella se simți atacată și începu să strige... Băiatul, surprins, neștiind de ce a strigat, a încercat să o ia iar în brațe. Nimfa, ascultandu-și instinctul de conservare, a fugit dar băiatul se ținea după ea, simțindu-se încolțită, l-a atacat fulgerător iar în câteva clipe s-a trezit acoperită de sângele băiatului. Era prima dată când simțea mirosul de sânge de om, i se părea ciudat, dar îi plăcea! Dorind să afle mai mult, sorbi un strop din sangele care o acoperea. Gustul era sărat și i se părea mai bun decât orice mâncase până atunci ! Liniștea sumbră fu strapunsă de niște strigăte și deodată, mai mulți oameni asemenea băiatului întâlnit, au apărut dintre copaci. Văzându-i înarmați și mai mulți decât ea, Ella a fugit înapoi în ape, în lumea ei. Înțelesese că lumea cealaltă era violentă dar cu hrana bună . Un timp după aceea, începu să iasă mai des în lumea oamenilor, păcălind tinerii naivi și trăgându-i în capcana ei ...a morții. cxa

DRAGOSTE ...

CU SÂNGE RECE.


Ce transmite, respectiv ce exprimă muzica?În incipit, părea că se aude din adâncuri o voce gravă ce exprima sentimentul unei sumbre simțiri.Ea devene melancolică,apoi agonică domolind simțirea înapoi spre visare.....de altfel simțiri clare și valuri ale viețuirii.Muzicii îi este caracteristic specificul emoțional și are puterea de a transmite cu o forță incomensurabilă ,sentimentele omenești și de a induce emotivitatea ascultătorului.Muzica posedă maxim control asupra întregii ființe omenești, a exprimării și a concluziilor oglindite în interpretarea desăvârșită.Se spune că atunci când Beethoven și-a cântat prima oară Appassionata,un prieten l-a întrebat ce a vrut să exprime. Drept răspuns, compozitorul a mai cântat o dată sonata, adăugând: ,,asta am vrut să spun”.Muzica nu este deloc imprecisă, vagă, obscură, ci este atât de plină de înțelesuri încât poate deveni absolut.Cantabilitatea vocală constituie pilonul expresiv al muzicii și este timbrul perfect al completării acesteia, când este plină și de sunetele diverse ale instrumentelor.Trăsăturile unui gen muzical sunt rezultatul unui proces istoric pe parcursul căruia ele se clarifică și se cristalizează. Trăsăturile sonorului servesc mai multe scopuri, unul din ele fiind artistul.

text: Ciprian Gagiu

Epicentrul muzicii


Deși suntem încă în Cireșar, luna lui Cuptor arde de nerăbdare să-i ia locul. Îi simt răsuflarea incandescentă la tot pasul, mai ales atunci când umbra tuturor lucrurilor se restrânge la ora amiezii. Caldarâmul de granit de pe Strada Mare este un imens fluviu de cositor topit, iar dalele pătrate ale trotuarelor încep deja să ardă. Un șotron trasat cu o cretă sfărâmată stă lungit în soare, așteptând plescăitul tălpilor moi ale fetiţei de după gardul îmbrăţișat de tufele imense de trandafiri . Îmi este sete în orașul fierbinte, iar gândul mă duce la apa lui cristalină și rece, care-i trece prin venele subpământene din oţel. Aș putea alege cișmelele ţâșnitoare care stau într-un picior și scaldă vrăbiile înfoiate, ori răcoresc cu jeturi înalte și subţiri chipuri uscate ce se perindă pe sub zidurile roșii ale pieţei agroalimentare.

Doru Axinte


Aceeași apă rece, aruncată în jet până la cer, o poţi găsi pe marginea bazinului ștrandului de la ,,Dumbrava Minunată”, imediat după ce ai trecut de casa de bilete. Alte surate ale cișmelelor se regăsesc în curţile gălăgioase ale școlilor și liceelor. Acolo, se află câte un jgheab din piatră prin care trece o ţeavă găurită, ca un imens flaut fermecat, mereu rece. Semnalul ce te oprește din băut apa vitală, este larma clopotului din bronz ce te cheamă în clasă, ori bombănitul răgușit al profesorului de serviciu. O altă variantă ar fi pompele de apă din fontă masivă, cu mânerul lor lucios pe care apeși optimist în gol. Jetul acestor pompe îţi pot răcori perfect picioarele umblate în sus și în jos, de la magazinul ,,Gostat „ până către locul magic, unde tocmai a cotit un vagon colorat al iarmarocului. O altă pompă este plantată pe Ana Ipătescu, în spatele pieţei , pe trotuarul vecin frizeriei distinsului și pitorescului domn Weisman, care ne-a marcat iremediabil amintirile despre podoaba noastră capilară. Apa răcoroasă o poţi sorbi direct din căușul palmei, din paharul telescopic format din multe inele , ori din cupa plămădită pe loc, din fila caietului de matematică ornată cu ecuaţii și radicali înţepători.. Ar mai fi și varianta apei de fântână. Știu eu una : cu acoperișul din șindrilă și stâlpi frumos ciopliţi cu simboluri magice. La ea se opresc spre ora amiezii, cei care se perindă în Dumbravă. Ritualul coborârii și umplerii găleţii zincate îţi sporește setea și mai mult .Îţi vezi chipul în acest abis fără fund, cum sorbi nesătul din cana cu gust de piatră, la umbra duzilor cu fructe din cerneală dulce acrișoară . Setea unei zile de vară nu poate fi stinsă ușor, căci ai de ales. Iar eu am ales apa din adâncurile de sub trotuare și pavaje, de sub șotroane și alei de parc, de sub tălpi de sandale descheiate, de sub târgul topit în căldura copilăriei noastre postglaciare.

text: Doru Axinte


ADAGIO

Urcă culmile plăceriiFiecare-n felul său

El în Peștera-Muierii Dumneaei pe Giumalău

text: Gabriel Cheroiu

text: Călin Dănilă

Femeia în negru și dogul ei argintiu împrăștie pe străzi o tristețe răscolitoare. Cîinele ține în plămâni aerul unei lumi dispărute, pe care femeia îl prizează în doze ca pe un narcotic. În sticla ochilor ei gri s-au înnecat cețurile tuturor amintirilor. Lesa întinsă este un refuz de a se mai întoarce în lumea de aici. Este puntea neagră care-i leagă de timpul de aur când aveau un stăpân.


REDACTOR SEF

EDITOR

GRAPHIC DESIGNER

COLABORATORI

COPERTA 1

COPERTA 4

Mihai Cristian Fetcu

Calin DanilaConstantin Lungu

Ramona Danila

Constantin Lungu

Catalin Badea GheracosteaDoru Axinte

Ciprian Andrei GagiuGabriel CheroiuVasile MorosanuDiana Vacarita

Dragos Zaharescu

Arh.Lungu Constantin “Concept”

Arh.Lungu Constantin “Propunere”

REDACTIEnumarul 11/iulie 2017

Date post:	19-Jul-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	12 times
Download:	0 times

PAMANTUL VIUrevista.pamantulviu.ro/wp-content/uploads/2017/07/... · 2017-07-07 · Catalin Badea...

Documents