FEREASTRARevistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil

E toamnă! Unvag sentiment de neli-nişte se zvârcoleşte princerul copacilor. Iubirileîşi caută taina în amur-gul desfrunzit. Dorinţade zâmbet din gându-rile pământului, aleargăspre cer, în căutarea ţă-ranului român înhămatla Carul Mare.

Mirosul de fân cosit rătăceşte în a-mintiri despre desculţ, zbor şi transhumanţă.Dezmăţ de culori viscoleşte în pădurile din su-fletul lumii!

Frunzele prea uşor resemnate, aşteap-tă cântecul de lebădă al adierii de vânt, pen-tru a se preface în foşnet de aripi şi pământ!Oare ce pot gândi şi simţi despre viaţă copaciiîncă netăiaţi din pădurea de zâmbet şi paşi astrămoşilor noştrii? Dar oamenii plaiurilornăscătoare de doină şi dor?

Şi totuşi e toamnă: must, gutui, bru-mă, nuci costelive, hambare goale, înmormân-tări de frunze, nedreptate, foşnet îngălbenit desperanţe şi peste tot eterna marea de paşi a ne-îndurării noastre!

Cu siguranţă că tristeţea, bucuria,zâmbetul şi lacrima au existat dintotdeauna,împreună şi de aceea starea de suferinţă tre-buie să fie în continuare suportul speranţeinoastre! Trebuie să aşteptăm un timp şi o lumeîn care legile vor deveni inutile şi se va decre-ta starea de încredere generală, de prieteniegenerală, de iubire generală!

Abia atunci vom înţelege ce se întâm-plă cu adevărat în jurul nostru! Abia atuncivom înţelege că frunza nu se simte trădată decopaci, ci împlinită în rostul ei de a fi, că se-vele ei se vor întoarce la izvoarele profundeale vieţii, pentru a reveni, iarăşi şi iarăşi, lamuguri, la viaţă! Abia atunci toamna îşi vaputea zâmbi nobleţea rostuirii!

Zilele unui an sunt jalonate de ano-timpuri! Avem „la discreţie” întrega fascinaţiea spectacolului dintre naştere şi moarte, pe ca-re natura ni-l reaminteşte. Fiecare zi e unică,prin oferta de dumnezeire! Să conştientizăm,aşadar, faptul că alături de munţi, ape, cer şitoate celelalte alcătuiri ale creaţiei, suntempersonajele principale ale vieţii planetare şi -de ce nu? - universale!

Încerc să vă spun aceste lucruri pen-tru că, de mai mult timp, privind în jur, constatcu mâhnire faptul că tot mai mulţi oameni, dince în ce mai mulţi, se îndepărtează de sensulreal al vieţii, adică de munţi, ape, cer, pomi în-floriţi, sărbători şi chiar de semenii lor! In-diferenţi sau obligaţi de zbateri, de căutări detot felul în lupta pentru supravieţuire, nu mai

simt frumuseţea zilelor şi a tot ce-i înconjoară!Câţi dintre noi, sculându-ne diminea-

ţa, mai putem spune deschizând fereastra: „Aziîncepe o nouă zi din viaţa mea şi vreau să-isimt frumuseţea! Vreau să-mi ofer această zişi să simt importanţa a tot ceea ce există înjurul meu!”?

Câţi dintre noi, măcar în una din di-mineţile puţinei noastre vieţi, mânaţi de să-racele noastre simţuri, putem face elemantarulgest al regăsirii? Ca o ploaie de toamnă e foş-netul rece şi trist al demnităţii de a fi!

Într-un anume fel, astăzi, acum, printot ce se va întâmpla pe scena ediţiei a IV-a aConcursului Naţional de Literatură „AgathaGrigorescu Bacovia”, avem şansa normali-tăţii. Astăzi, aici, putem să transcedem tot ce enociv şi se interpune între noi şi viaţa noastră.

Va fi o dovada cea mai elocventă că,orice s-ar întâmpla, n-o să reuşească nimeni,niciodată, să ne pervertească sufletule.

Faptul că am primitazi, la Mizil, într-un colţ depământ al acestei ţări, o di-plomă de onoare, pentru mi-ne este o bucurie sufletească,în sensul că nu ne-am pierdutreflexul de a ne asuma valo-rile. Lucrul acesta este totmai rar în România. Să ştiţi

că un concurs în care tinerii sunt stimulaţi săscrie nu se mai face în această ţară decât în-tr-o zonă accidentală.

De regulă un primar este prins în lu-crurile administrative, care sunt necesare şisunt legitime. De aceea am o mirare funda-mentală atunci când văd un primar care esteimplicat în respiraţia culturală a localităţii pecare o conduce, în destinul cultural al zonei.

Dacă vă uitaţi în jur, toată lumea estepreocupată de eficienţa economică şi nu existănici un interes pentru dăinuirea prin cultură.Daţi-mi voie să mă înclin în faţa acestui fel dea fi, care nu are de-a face cu funcţia respecti-vă, ci cu calitatea omului.

Ceea ce se întâmplă cu această mani-festare culturală este, aşa cum spuneam, un lu-cru pe cale de dispariţie la români. Iar tragediadumneavoastră, ca tineri, dintr-o ţară care sedefineşte din ce în ce mai greu, este urmă-toarea: potenţialul enorm de care dispuneţi nuare câmp de manifestare. Pentru că dumnea-voastră nu aveţi verigi, prelungiri mai departe.Nu puteţi, de exemplu, să vă duceţi de aici lao televiziune şi să vă puteţi manifesta la nivelde competenţă sau performanţă. N-aveţi unde;acolo nu au loc decât oportuniştii cei ce facparte dintr-o structură de „reeducare” În sen-sul de „jos”, cât mai „jos”.

E o lume împânzită de tineri ziarişti

„reeducaţi” care au fost învăţaţi să coboareştacheta. Dacă priviţi în jurul dumneavoastră,fenomenul acesta pervers, de disoluţie a miş-cării culturale, veţi realiza că aveţi o misiuneextraordinar de grea, care se numeşte reveni-rea la normalitate. Şi primul lucru pe care tre-buie să-l faceţi, în acest sens, este să întoarceţispatele curentului de decerebrare, care vrea săvă împiedice să aveţi o specificitate şi curajulunei identităţi.

Spiru Haret, acest geniu al organizăriiînvăţământului, s-a născut într-o ţară în care70 la sută dintre locuitori erau analfabeţi;analfabeţi – nu tâmpiţi... Dumneavoastră sun-teţi născuţi într-o ţară în care 90 la sută dintreoameni sunt idiotozaţi. Între un idiot şi unanalfabet există o mare diferenţă.

V-am spus toate aceste lucruri pentrucă acestui fetival de creaţie trebuie să-i des-cifraţi sensul cu foarte mare responsabilitate.Responsabilitate care, peste câţiva ani, va fi peumerii voştri. România, dragii mei prieteni ti-neri, nu se mai face bine de la inimă – inima-iterminată. Însănătoşirea trebuie să înceapă din„capilare”, din provincii, din zone mai puţinspectaculoase, din mintea celui care merge pestradă şi meditează în felul lui unic, din spiri-tul celui ce nu se încolonează repede la trom-peta naţională şi internaţională.

Tineretul de azi trebuie să devinăconştient şi, în măsura în care se trezeşte, să-itrezească şi pe ceilalţi. Să vă povestescc oîntâmplare care m-a marcat; Eram revoltat căţăranii din Maramureş au făcut terci una dintrecele mai pitoreşti zone ale ţării. Ţăranul românnu prea mai există, domnule, s-a mitocănizat...A terminat casa aia românească, pe care au ve-nit nemţii şi au luat-o, cu porţi cu tot; el şi-atras o poartă de inox şi a făcut o vilă roz-bom-bon. A muncit săracu’ în străinătate, dar dacăcortexul lui a fost modificat de Casa Poporuluişi de cartierul Pipera din Bucureşti a imitat şiel neamurile proaste cu bani. Ehh!... şi eu amzis că trebuiesc demolate toate viloaiele alea.Şi vine un puşti de 14 ani şi-mi spune un lucrugenial: „Domnul Dan, ştiţi ceva, nu le maispuneţi asta, că nu vă vor înţelege şi vă vorurâ. Spuneţile-o copiilor, că ei le vor demo-la...”

Luaţi-mă drept idealist, pentru ce văspun acum, dar o să vedeţi: Mizilul despre ca-re vorbea Geo Bogza în 1938 era altul. Nu văuitaţi la blocurile astea nefericite ale socialis-mului, unde stăm ca în temniţă? Nu vedeţi căele au mutilat casa de provincie, grădina, pro-prietatea fiecăruia? Vreţi „acolo”, la apă caldă,la culoarele alea murdare, ghetoizante? Filo-geneza ta se schimbă, domnule! Ştii ce în-seamnă aerul curat, o curte, o grădină? Ortineretul trebuie să vadă diferenţele şi să scrie„Poem pentru prunul meu din curte”. Când osă scrie „Poem pentru mall-ul meu” atunci s-aterminat ţara

(Continuare în pag.2)

Anul VIINr. 57 - 58Noiembrie Decembrie

2010

Secvenţe din cadrul simpozionului Secvenţe din cadrul simpozionului „„Cultura azi”, desfăşuratCultura azi”, desfăşuratîn cadrul ediţiei a IV-a a Concursului Naţional de Literaturăîn cadrul ediţiei a IV-a a Concursului Naţional de Literatură

„„Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil, 1 octombrie 2010Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil, 1 octombrie 2010Cuvînt de deschidere

Emil PROŞCAN

Luaţi-mă drept idealistDan PURIC

Pagina 2 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

(Urmare din pag. 1)

Bună ziua şimi-e dor de dumnea-vostră, mai ales că seculeg viile! Acumsunt sub o perfuzie,la Spitalul Elias. Oclipă, vă rog, să-miaranjeze asta... mi-aîmbătrânit beleaua de

venă...Altădată, la vremea asta eram prea vi-

novat de adolescenţă şi de poezie. Scriam cucondei de trandafir, condei de viţă, domnuleProşcan. Dar s-a dus... Îmi amintesc că pe vre-mea când o luam la ureche cu zulufi de călţu-nică şi când ulcelele se învârteau, coapsă lacoapsă prin dreptul ochilor mei eram mai stă-pân pe vorbă. Acum sunt mai exaltat; bă-trâneţea dă o exaltare imbecilă.

În primul rând vreau să vă rog ceva;cine dintre dumneavoastră îl vede pe poetulIon Gheorghe să-l îmbrăţişeze din partea mea(poetul împlinise 75 de ani, în ziua de 16 au-gust a.c.- n.n.) şi să-i spuneţi vă rog că e unuldintre cei mai mari poeţi români. I-am citit, înrevista dumneavoastră, o poezie, în care spunecă poartă sămânţa codrilor Valahiei pe talpaîncălţărilor. De-asta mi-e dor şi mi-e drag deel. Spuneaţi dumneavoastră că şi eu fac poezieîn proză... Asta-i rău, susţin ăia care fac prozăşi în poezie. În orice caz, nu mai am nici timp,nici chef să mă schimb. Cei care cred că i-amînşelat cu vorba nu au decât să mă înşele şi eipe mine... Însă Dumnezeu e mare şi le lasă tu-turor loc, dacă vor să îmbunătăţească cuvântul.

De exemplu, mie acum ştiţi de ce mi-e dor, ca oricărui nebun? Mi-e dor şi aş pleca– spre unde credeţi? – într-un oraş din Turcia,Erzurum, oraş al trandafirilor, unde mi-aşcumpăra un cal alb, vreo sută de râşniţe de ca-fea, şi-aş trece în Rusia ca să schimb râşniţelepe vodcă, iar pe urmă m-aş duce pe la Rostovpe Don ca să dau de urma lui Şolohov, unuldintre cei mai mari scriitori ai lumii; pe urmăaş coborî în Crimeea, să-mi adăp calul la fân-tâna din Bahcesaray. Ca să vedeţi ce sămânţăde tătar zace într-un brăilean...

De fapăt eu sunt omul străduţelor târ-zii, al bisericilor afundate în pământ până labrâu şi al pâinii frământate cu sânii de toate fe-meile pe care le-am iubit. De-aici mi se trageboala... Mie mi-au plăcut numai fetele carem-au trădat. Nimic nu e mai frumos în viaţă, labătrâneţe, decât amintirea unei fete care te-atrădat. Măcar o ţii minte...

Dumneavoastră, la Mizil, sunteţi înOccidentul nebulos; noi ăştia, de la Brăila,batem spre Orient. Eu chiar mă cred, uneori, întavernele de acolo, ca un vechi fumător de pi-pă stinsă. Aşa am ajuns. Noroc că pipa e dinChihlimbar roşu de Colţi. Dar, dacă tot am a-dus vorba, hai să vă denunţ acum pe toţi bu-zoienii: i-aţi făcut cadou lui Stalin, când a îm-plinit 70 de ani, o astfel de pipă. Am văzut-ocu ochii mei, în muzeu. Am vrut s-o fur, darera păzită... Aşa că o să vă purtaţi osânda pânăîn capul veacului.

Să ştiţi, totuşi, că vă invidiez pentrustrugurii frumoşi şi zemoşi şi să nu uitaţi asta,când se va limpezi vinul, domnule Proşcan.Promit că o să beau cu plăcere un păhărel cudumneavoastră, chiar dacă nu ajung acasă. Îlputem bea aici, înăuntru spitalului, pentru că

întotdeauna ce e interzis e dulce.Vă rog să-i salutaţi încă o dată pe toţi

cei de acolo şi să dea Dumnezeu mai bine!

Vă salut cu plecă-ciune! Regret că n-am pututveni la sărbătoarea dumnea-voastră, dar fiinţez un film cutitlul „Ceva bun de la viaţă”– după un scenariu de Răz-van Popescu şi Alex Moliko,a cărui premieră va fi pe laînceputul anului viitor. Dar,

să sperăm, „ceva bun de la viaţă” vom avea cutoţii, chiar şi în momentele astea încâlcite princare trecem. Nici eroii mei n-o nimeresc maibine, dar intenţia lor îi aşează pe o poziţie opti-mistă. M-aţi întrebat, domnule Proşcan: Cemai face cinematografia românească? Îmi vinegreu să fac o analiză exactă. Pentru a face filme nevoie de idei şi de fonduri. Ideile sunt, baniine lipsesc. Şi, din păcate, cinematografia esteconsiderată activitate liberală. Adică, dupăunii, artiştii ar trebui să aducă bani de acasăpentru realizarea unui film, ceea ce e foartecomplicat, mai ales în ultima perioadă când şimijloacele lor de subzistenţă se micşorează. Pede altă parte, consider că actuala etapă a evo-luţiei filmului românesc este una bună, în sen-sul că a apărut o pleiadă de tineri regizori şi ac-tori, care au ceva de spus. Şi premiile pe carele-au luat demonstrează acest lucru; că fimulromânesc se situează foarte bine, în peisajulcelui european. de aceea aş vorbi mai degrabădespre reuşite, decât despre eşecuri.

Dan Puric: A intrat securitatea pe fir.După 1990, cel mai bun film românesc este ra-diografia mea pulmonară...

Dan Piţa: Dane, tu ai mult haz şi osală care te admiră şi e de partea ta... Da’ eu nuţi-am văzut încă radiografia

- Tu mă cunoşti cum respir, n-ai ne-voie de radiografie.

- Te cunosc şi cred că ai putea facefilme excelente, cu condiţia să fii ajutat...

- Păi, la Consilul Naţiona, ăla...- Unde se îngroapă...- ... am ieşit pe locul 39 din 40 de can-

didaţi, deci penultimul; şi-am întrebat şi eu:„De ce, domnule?”

- E o glumă...- Ei sunt o glumă proastă. Eu, aicea,

vin să le spun tinerilor să se apuce de scris, sănu se mai uite la telenovele stupide... mă gân-desc la vremea când eram puştan şi eram în-drăgostit de filmele tale, alea care au luat Os-carul pentru scurt metraj, împreună cu Veroiu.E diferenţă mare! Am înţeles că tu îi mângâipuţin pe cei din noul val, că ce e val ca valultrece, da aştept filmul tău, ca să se întâmpleceva bun în cinematografie.

- Totdeauna am încercat să-i încurajezpe cei tineri...

- Ştiu, dar şi eu vreau să-i încurajez petinerii ăştia autentici. Sunt convins că au despus nişte lucruri extraordinare. Dacă s-ar faceun concurs de scenarii de film la nivel naţio-nal, şi-ar începe de la nivel judeţean, cred căsurprizele, în materie de creaţie, ar fi extraor-dinare. Fiindcă eu am sentimentul că scenari-ile actuale sunt făcute pentru sistemul euro-pean, în care România e văzută ca un tom-beron de gunoi, personajele sunt curve şi auro-laci... şi eu nu cred că România este pe dimen-siunea asta, nici chiar la cine-verite. Şi

Federico Fellini a făcut „La Strada”, dar Italiasăracă avea un patetism şi o frumuseţe sufle-tească, încât nu poţi să scoţi nici un cadru. În-ţelegi ce vreau să spun!

- Ai dreptate. Îmi pare rău că nu suntcu tine, la Mizil, pentru că aicea, în zona asta,cred că ai mare dreptate.

- Păi, să lăsăm zona aşa... - Şi trebuie să-ţi aduc o laudă

deoarece ai prins filonul „propagandistic” alfilmului actual...

- Nu mai suport, domnule! Facem iar„Cântarea României”? Critică socială în detri-mentul dimensiunii poetice a cinematografu-lui. Voi sunteţi iubiţi undeva, în surdină. Numai văd continuitatea aia din Ciulei, din tine,din Veroiu, din Pintilie...

Au trecut zece ani de când a muritBib-ul, Dumnezeu să-l odihnească, şi văd cumse deprimă comedia. Fac criză de nerivi la băş-căliile ordinare de pe micul ecran, iar ăştiamici, din sală, se uită la mine când spun asta şiau, probabil, sentimentul că sunt puţin nebun.Şi atunci tu trebuie să-mi confirmi, ca să spunăcă suntem doi nebuni...

- Da, eu confirm. Din punctul ăsta devedere putem fi mai mulţi nebuni. Bănuiesc cămai sunt şi pe-acolo, prin sală...

- Primul dintre ei e primarul, că m-aadus aici. Tratamentul îl facem împreună, cuăştia tineri.

- Îmi pare rău că nu sunt şi eu acolo!Sper din tot sufletul să reuşesc să ajung anulviitor!

Mă bucur că sunt,din nou, la Mizil. Anul tre-cut am lipsit, dar acum doiani am stat pe această sce-nă lângă Grigore Vieru,Adrian Păunescu şi regre-tata interpretă de muzicăfolck Tatiana Stepa, pe ca-re o iubeam şi o iubesc încontinuare, la fel ca şi dumneavoastră. Văfelicit pentru ideea de a organiza un festivalcare să-i poarte numele, a cărui a doua ediţiese va desfăşura în această seară.

Simt că, deja, Mizilul a început să re-prezinte, pentru lumea creatorilor, un centru dereferinţă, unde venim cu plăcere – a fi prezentaici însemnând, deja, o onoare.

Dar, pentru că Dan Puric a vorbit des-pre nişte lucruri, iată că în cel mai recent nu-măr al revistei pe care o conduc – „OglindaLiterară” – am preluat, cu titlu de exemplu -o poveste parodiată după Creangă, adresată„cocalarilor şi piţipoancelor”. A-l sluţi pe ma-rele povestitor în felul acesta e periculos...

E modul de cultură dâmboviţean; dejas-a vorbit aici despre o revistă „fanion” deve-nită cerc închis şi nu-l văd pe nici unul dintrevoi, oricât de talentaţi aţi fi să ajungeţi acolo,decât dacă veţi scrie poezie... nu sexy, ci chiarporno. Se dau şi premii pentru aşa ceva...

Ori, în condiţiile astea, nu-i plâng, bachiar îi acuz pe domnii care „dau tonul” în lite-ratura română şi pretind că în provincie nuexistă ceea ce se aşteaptă ei.

Desigur, provincia i-a „dezamăgit”:nu prea există prostituţie literară, nici preamultă supuşenie şi încovoiere...

Cinste celor de aici, cărora le dorescsă trăiască şi să creeze în armonie!

(Continuare în pag. 3)

O clipă vă rog...O clipă vă rog...Intervenţie telefonică a scriitorului

Fănuş NEAGU Ceva bun de la viaţăCeva bun de la viaţăIntervenţie telefonică (şi dialog cu Dan

Puric) a regizorului Dan PIŢA

Din nou la MizilDin nou la MizilRedactorul şef al revistei „Oglinda

Literară” Gheorghe Neagu

(Urmare din pag. 2)

Azi, în Româniaaşa-zis post-decembristă,cultura nu se mai face laBucureşti, sau nu se facenumai acolo. Se face prinaceste fundaţii şi asociaţiiculturale, animate de niş-te inimoşi şi se face, maiales, prin reviste. Am aicio revistă - SUD - care apa-

re, de 13 ani, neîntrerupt, unde nici nu vă ima-ginaţi, într-un mic orăşel, Bolentin Vale, la 25de kilometri de Bucureşti. Tot aşa, o fundaţie– Fundaţia Bolintineanu – scoate această re-vistă şi organizează un concurs anual, în ca-drul căruia premiază tinerii scriitori talentaţi.Spre bucuria noastră unii dintre aceştia s-auafirmat ulterior, au scos cărţi şi au devenit„nume”, şi în critica literară, şi în poezie, şi înproză. Este un lucru admirabil şi, cred person-al, că măcar prin cultură vom rezista.

E adevărat că se şi scrie foarte mult.Dacă Eliade ar învia – precum într-o anecdotă– probabil nu ar mai spune: „Scrieţi băieţi...!”ci, „Mai şi citiţi, băieţi!”

Spun asta pentru mulţimea de grafo-mani care a năpădit viaţa literară. Este, şiacesta, un adevăr, pe care nu trebuie să-l ig-norăm.

Slut manifestarea dumneavoastră deastăzi, de la Mizil, îi felicit pe câştigătoriiconcursului şi mă rog, domnule primar, să văţină Dumnezeu obiceiurile!

Împreună cupoetul Marin Ifrim şicu alţi prieteni ai noş-tri, am înfiinţat la Bu-zău o asociaţie cultur-ală – „Renaşterea Bu-zoiană” – care şi-apropus să publice lu-crările tinerilor scrii-tori, a celor care au ta-lentul dar nu şi mijloa-cele de a-şi edita cărţile.

Un lucru asemănător face GheorgheNeagu la Vrancea, un lucru asemănător faceAsociaţia Culturală „Agatha GrigorescuBacovia”, aici, la Mizil, inclusiv prin revista„Fereastra”, sau Fundaţia Bolintineanu, re-prezentată aici de scriitorul Florentin Po-pescu. De fapt, toate aceste lucruri sunt me-nite să lupte împotriva „nimicului” împotrivabanalităţii, împotriva mizeriei cotidiene.

Pentru că, din nefericire, tindem sădevenim ţara manelelor şi a piticilor porno..Iar lupta noastră, a celor implicaţi în activi-tăţile asociaţiilor culturale, este tocmai de apăstra ţara lui Eminescu, a lui Arghezii, a luiBlaga şi a lui Brâncuş.

Toată lumea se plânge, de ani şi ani,că nu mai avem industrie sau economie per-formante. Este adevărat, şi lucrul acesta estefoarte trist. Dar mie mi-e teamă că nu vommai avea oameni care să construiască ceva înţara asta.

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 3

Mai şi citiţi, băieţi...Mai şi citiţi, băieţi...Scriitorul Florentin Popescu

Împotriva Împotriva „nimicului”Preşedintele Asociaţiei Culturale

“Renaşterea Buzoiană”

Ovidiu Cameliu PETRESCU

Ecourile ediţii a patra a ConcursuluiNaţional de Literatură „Agatha GrigorescuBacovia” (1 octombrie 2010), confirmăaprecierea de care se ocupă manifestareaorganizată la Mizil.

În revista Timpul.MD, scriitoareadin Republica Moldova Mihaela Perciunsemnează un articol din care cităm: „Sfârşitde septembrie 2010. Mizil, orăşel liniştit dinjudeţul Prahova. O întâmplare fericită a fă-cut să descopăr acest orăşel patriarhal cuoameni deosebiţi, uniţi în fapte şi în spirit,fiindcă ei nu ţin cont de criza care, chipurile,face ravagii prin lume. Continuându-şi tra-diţia, au lansat cea de-a IV-a ediţie a Con-cursului de literatură naţională, la care aupropus lucrări peste patru sute de partici-panţi din ţară, din alte colţuri ale lumii,chiar şi din Noua Zeelandă. Uite că la Mizilse poate. Da, fiindcă edilul oraşului, pri-marul Emil Proşcan, preşedintele Asociaţieiculturale „Agatha Grigorescu Bacovia”, îm-preună cu sensibilul poet Lucian Mănăi-lescu, n-au luat în seamă criza, au ignorat-oşi ea s-a retras din Mizil. Iar ei au continuatsă editeze revista Fereastra cu o periodici-tate de invidiat. O fereastră spre cultură, odeschidere spre literatura din provincie,care nicidecum nu este una provincială, bamai mult, surprinde prin autenticitate şinerv. Te captează şi o citeşti filă cu filă.

Tema sugerată de poetul Ion Gheor-ghe pentru colocviu a fost „Trista soartă aliteraturii actuale în spaţiul romanesc”. In-clusiv în R. Moldova, zic eu. Păi nu mai estechiar atât de tristă această soartă, dacă lu-mea mai creează. Şi să creeze, a răsunatîndemnul actorului Dan Puric. Caut şi nugăsesc un epitet potrivit acestui nume. Banu, este suficient doar atât: actorul DanPuric. Pentru a-l asculta merită să faci dru-mul nu doar până la Mizil, unde mereu esteoaspetele aşteptat. Fericit cu duhul acel pu-blic care a avut posibilitatea să-i asculte dis-cursurile în sala arhiplină a Casei de cul-tură, care se transformase, pentru moment,într-un Palat Spiritual al Culturii, unde amavut posibilitatea să-l auzim prin telefon şipe Fănuş Neagu, de pe un pat de spital, iarpe regizorul Dan Piţa - de pe platoul de fil-mare. La manifestare am avut prilejul să-icunosc pe Gheorghe Neagu, redactor-şef alrevistei din Focşani Oglinda Literară, orevistă de cultură, civilizaţie şi atitudine, pepoetul premiat şi el la acest concurs - VirgilDiaconu, director al revistei piteşteneCafeneaua Literară, pe Florentin Popescu,redactor-şef adjunct al revistei culturale Suddin Bolintin Vale, Giurgiu.

Vreau să reiterez ideea că spiritual-itatea neamului, chiar dacă este inundată dejocurile agresive de pe calculator, de inter-

netul, nociv în mare parte, de telenovele ste-rile sau talk-show-uri TV , de jocurilepolitice care au segregat populaţia în ai noş-tri şi ai lor, spiritualitatea, deci, chiar de estesugrumată pe alocuri de criză, evoluează to-tuşi. Or, poate criza a devenit motoul princare se motivează refuzul subvenţionărilorculturale inedite, căci de multe ori culturaeste confundată cu subcultura, iar cei care ofinanţează nici nu-şi pun problema valorilorinedite. Revistele apar şi nu se închid înŢară, aşa cum se întâmplă la noi, în R.Moldova. Mai constatat că spiritualitatealiterară se află într-o ascensiune, se dezvoltăşi trebuie promovată în provincie, dar şi dinprovincie, căci nu numai în metropolă sescrie...”

D-l Virgil Diaconu, redactor-şef alrevistei Cafeneaua literară – Piteşti co-mentează în numărul 10 al publicaţiei:

„Un concurs de literatură la Mizilmi-a sunat mai întâi straniu, ca dovadă căîncă nu am scăpat de ideile preconcepute.Dar calitatea evenimentului cultural de laMizil avea să mă spele de îndoieli şi să-mispună că în orice loc din ţara asta se potîntâmpla lucruri memorabile. La urma-ur-mei, nici Păltinişul nu a fost, înainte de Noi-ca, decât o staţiune de odihnă.

În fine, Concursul Naţional deLiteratură „Agatha Grigorescu Bacovia”,organizat excelent de Primăria oraşuluiMizil, revista Fereastra şi Asociaţia cultur-ală ce poartă numele soţiei lui Bacovia, înziua de 1 octombrie, a fost, fără îndoială, uneveniment reuşit. Calitatea invitaţilor – DanPuric, grupul muzical Amadeus, cântăreţiide folk –, discursurile lui Dan Puric,Gheorghe Neagu, Florentin Popescu şi alprimarului Emil PROŞCAN au fost câtevadintre elementele care au dat coerenţă şigreutate evenimentului.

S-au acordat treisprezece premii şitot atâtea menţiuni. Creaţiile literare premi-ate au fost publicate în revista Fereastra,admirabil redactată de poetul LucianMĂNĂILESCU, cel care a dus pe umerii şinervii săi şi povara organizării evenimentu-lui. Dacă Geo Bogza şi-ar putea rescrie ta-bleta dedicată Mizilului, el ar transforma„locul în care nu se întâmplă nimic” în loculîn care, de patru ani, se întâmplă ceva.

Monica Rădulescu îşi încheie astfelrândurile dedicate evenimentului de la Mizil:

„Cei de la Mizil dăruiesc un pic dinsufletul lor de dragul literaturii române.Sunt vorbe mari, ştiu. Dar mai ştiu că efor-tul domniilor lor va fi răsplătit. Au găsit re-surse pentru a organiza acest eveniment înultimii 4 ani. M-au convins să descopăr ora-şul Mizil, revista Fereastra şi bucuria unoroameni care au speranţa că vor schimbaceva în bine.”

ECOURIECOURILa ediţia a IV-a a Concursului Naţional de Literatură

„Agatha Grigorescu Bacovia”

Pagina 4 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

Niciodată nu s-a scrissuficient despre opera şi acţiuneadistinsului intelectual român, sta-bilit în Germania. Rogu-vă, ac-ceptaţi-mi pledoaria de urgenţă şiîntindere în favoarea unui mareînvăţat, emerit protector şi culti-

vator al artelor, domnia sa, Lucian Hetco, celcare, fie prin cărţi scrise, fie prin fapte cultura-le, vorbeşte de la sine despre un spirit înzestratcu nobile calităţi morale şi civice. Cel care, cuunsprezece ani în urmă, a creat ambianţa aris-tocratică a universului Agero, prestigios cen-tru de intensă viaţă culturală, ştiinţifică şi ar-tistică, insulă a emancipării şi contopirii inte-lectuale, revistă a românilor din întreaga lume,unde a primit şi protejat în egală măsură ar-tiştii, poeţii, oamenii de ştiinţă, muzicienii şicreatorii de toate genurile. La şcoala Agero,probă a unei solidarităţi exemplare, instituităde editorul şi fondatorul ei, Lucian Hetco, ma-joritatea creatorilor, atraşi de forma de civili-zaţie a coloanelor sale, cu largi posibilităţi deafirmare, au cîştigat cu uşurinţă o reputaţie in-ternaţională, în cea mai bună măsură reuşindsă creeze o tradiţie instituţiei de presă pe careo patronează. Fenomenul Agero, rodul virtu-ţilor intelectualului român Lucian Hetco, maiînainte de toate un bun patriot, a deschis ori-zonturi noi românismului, a dezvoltat o cultu-ră a valorilor, demnă de o afirmare umanăstrălucită. Concepţiile sale moralizatoare şi es-tetice au făcut mai solidară existenţa româ-nilor de pe meridianele lumii.

Cartea de eseuri Românul planetar,apare în momente desupremă încordare pen-tru destinul ţării noas-tre şi al Europei şi con-firmă o dată în plus ta-lentul, munca, abilita-tea şi meritul de a con-tribui la progresul spi-ritual al colectivităţilorumane, aflate în marşspre decadenţa hotărîtăaprig şi intempestiv decapriciile distrugătoare ale unor conducători.

Poposind mai aproape de problemelecontemporaneităţii, mai aproape de propriilefrămîntări intelectuale, descoperindu-şi cu bu-curie, ca într-o explorare în profunzime, legiledrepte ale spiritului, cele ale sîngelui de ro-mân, Lucian Hetco este fascinat de eseistică.Temele abordate în lucrarea de faţă, cele maicomplexe şi mai acute ale vremii, oricît de dis-parate ar părea, se revarsă toate în una singură:un manifest pentru sănătatea morală a ome-nirii. Zona care le include, fertilă şi îmbietoa-re, se pretează analizelor şi disocierilor subtileale unui prodigios careu intelectual, de undeţîşneşte unitatea de manifest, într-o diversitatede înţelesuri şi viziuni. Linia ideatică a volu-mului anunţă un salt important spre eliberareşi independenţă.

Prin eseu ca metodă literară, domulLucian Hetco, adept al adevărului metafizic,ale cărui teorii se îndreaptă spre fiinţele aflatemereu sub semn de întrebare, fără să pietrificereprezentări evidente, ne încredinţează că labaza tuturor actelor şi faptelor trebuie să steaceea ce este valoros şi esenţial. Atras de acelmănunchi de stigme şi motive ale civilizaţiei,ca produs al activităţii umane, atras de coefi-

cientul prin care spiritul îşi dobîndeşte demni-tatea la care poate aspira, eseistul LucianHetco scrie pentru omul mileniului trei, omulînglobat în tragicul proces de nivelare, ale că-rui certitudini devin iluzii necesare. Care poa-te fi viitorul sufletului românesc, în urma re-petatelor căderi ale spiritului liber? Răspunsulsău este aproape profetic. Doza de viziona-rism reuşeşte să extragă din solul mişcător alpostmodernismului teren şi acţiune, doctrineleconstruite în aceste coordonate lucrează şi ca-ută în ştiinţele morale şi sociale, pentru a nupierde dublul caracter al cunoaşterii, dar şipentru menţinerea superiorităţii propriei cul-turi. Un spirit aşa de pasionat şi de graţios,precum afirma Nietzsche despre Bizet, LucianHetco propune o dublă analiză, un gen de cre-ier dublu în sensul lui Nietzsche, două camerecerebrale, una pentru a percepe ştiinţa, cealaltă- pentru a acţiona sub imperativul ei. În speţă,colaborarea dintre adevăr şi faptă este înteme-iată pe exigenţele unei culturi superioare. Ese-istul prescrie viitorul sufletului românesc, ofe-rindu-ne prilejul de a face trecerea la două în-făţişări indispensabile: morala, în genere, şicreştinismul ca morală specific - metafizică.Convins că nimic nu este mai necesar decîtadevărul, autorul afirmă că morala este o for-mă a credinţei, care îşi are sursa într-o valo-rizare de sine. Atît de intens este preocupat demoralitatea lumii, încît aproape nimic nu sca-pă condeiului. Demascarea tarelor, ale erorilorcare zac în conştiinţele întunecate ale lumii,trimit cititorul spre cel mai însemnat lucru cucare eseistul ne îmbie şi ne captează: MORA-LA, pentru domnia sa, un concept superior cetrebuie susţinut prin legi mult mai severe. Ab-sorbit de credinţa în aceste concept se ridicăîmpotriva cauzalităţilor artificiale, astfel cămorala are o justificare sfîntă pentru eseist,derivînd din nevoia de a ordona natura colec-tivităţilor, numai prin modalităţi raţionale.

Ceea ce conferă strălucire abordăriifenomenelor politice, culturale, religioase, es-te stilul plin de înţelepciune şi sugestie fertilă.Sentimentul românesc, prezent în cunoaştereşi mai cu seamă în principii, este deplin în ca-zul său şi se traduce în nobleţea responsabili-tăţii prin care săvîrşeşte justiţie prin cultură.Noţiunea de morală privită din ce în ce maisever, subtilitatea conştiinţei proprii, transfi-gurată şi sublimată în conştiinţă a dreptăţii şiimplicit în demnitate intelectuală, indică un te-oretician tot mai aproape de marile teme aleomenirii, altminteri labirintice, iar volumulcreează impresia de lecţie dăruită cititorului.

Dintr-un instinct de protecţie a româ-nismului şi a valorilor sale, de pe poziţia asu-mării cu responsabilitate a propriei condiţii in-telectuale, Lucian Valeriu Hetco, atenţioneazăcă în lume nu trebuie să existe război, nici„artilerie grea, nici tunuri mici”, ci o campa-nie războinică de pace pentru apărarea mora-lei, a demnităţii, a dreptăţii şi democraţiei, dinperspectiva cărora a privit întotdeauna oa-menii şi existenţa.

Eseistul nu neglijează nici cadrele încare omul contemporan ar trebui să se mani-feste ca „folositor şi raţional” pentru sine şipentru societate, în concordanţă cu principiulonoarei, al virtuţii comunitare, el însuşi fiindcel ce trebuie să stabilească pentru sine, ceeace este onorabil şi folositor.

Cu la fel de mult curaj abordează pa-

triotismul, concept extrem de complex prinaccepţiunile pe care le cuprinde, aflat astăzi îndezbatere în toate cancelariile marilor puteri,şi din care se hrănesc demagogii, diversioniş-tii şi scamatorii politici. Autorul consideră căpatriotismul trebuie perceput din perspectivadatoriei pe care individul o are faţă de sensulexistenţei în comun: sub aspect fizic - patria cateritoriu - sub aspectul relaţiilor şi transformă-rilor sociale, economice, politice şi culturale.Altfel, afirmă autorul, rişti să ai o viziune limi-tată, indiferent de patriotismul declarativ. Ocomunitate prosperă, cu standarde de viaţă de-cente, constituţionalismul, apărarea interese-lor interne şi externe, dialogul etnic, o distri-buire pe baze egale a puterii - inclusiv a celeieconomice în contextul globalizării, contu-rează, potrivit autorului, un mini-tablou a ceeace s-ar putea înţelege prin patriotism în mile-niul III, la care românii trebuie să-şi aibă par-tea de merit şi de onoare. Relativizarea noţiu-nii de patrie, o dispută între consumism şi mo-rală, estul eliberat şi tranziţia generală, culturapoliticii româneşti văzută din afară, zidul dincapete sau persistenţa simbolică a Zidului din-tre Est şi Vest, falsa corectitudine politică, so-cietatea şi morala, declinul Europei şi situaţiaromânilor, românii în Germania, românul pla-netar între ceilalţi emigranţi, sufletul româ-nesc, diaspora română, aromânii, binele şi fap-ta, ruperea de vatră, ce este Agero, condiţia dea fi român, a opta poruncă, acestea şi multe al-tele sînt cadrele în care se aşează viziuneadoctrinară a eseurilor, tratînd omul ca indivi-duum, şi ca dividuum. Aceste monitorizări in-telectuale, mereu în imediateţea evenimen-telor europene şi naţionale, sînt cheia proprieifilosofii existenţiale, anunţată ca o multaştep-tată lecţie sub numele Moralei - formulă su-premă pentru eseist, tratată din orizontul several valorilor universale.

Prevăzător, împărtăşind starea de ma-nifest cu prudenţă, Lucian Hetco atinge treap-ta unde consubstanţialitatea viaţa-operă vizea-ză calitatea sevei intelectuale şi psihologice,indispensabilă scriitorilor valoroşi. Pornind ladrum, într-o abordare, pe mai multe planuri, sedeclară din start stăruitor asupra existenţa castil într-un amestec de stiluri, ca un jug su-prem, în robia căruia trăim, dar pe care nu-lsimţim decît arareori ca atare. Cartea cristal-izează un registru de criticism conştient, într-oetapă istorică de saturaţie haotică a spirituluinaţional şi european, pătruns de gustul dezor-dinii, de un nivel spiritual sărac în semnificaţiişi fără profil precis. Prin aceste unghiuri deabordare autorul a cucerit o poziţie categorică. Eseurile au un cod prin care-şi conceptuali-zează viziunea, propun un alt tip de discurs, acărui funcţie este branşarea la adevăr, la acealinie care cere un sens nou. Lucian Hetco vor-beşte prin carte în mod determinant despresegmentele esenţiale ale unor facultăţi deose-bitoare de a căuta perspectivele unei gîndiriconstructive. Vorbesc despre un scriitor auten-tic, un spirit care şi-a conturat o linie originală,aproape inimitabilă prin abordarea zonelorcomplexe, prin intuiţia surprinzătoare, prin fi-losofia cugetării şi semnificaţia creaţiei sale.

Închei pledoaria şi afirm fără teamăcă eseistul Lucian Hetco este unul dintreiluştrii scriitori români ai timpului, pictor deidei, cu un protest discret, dar purtător de me-saj pentru umanismul colectiv.

Maria Diana POPESCU (AGERO - Stuttgart)

Lucian HETCO - Morală, cunoaştere, ştiinţă

Alexandra Comşa

Eseu împotriva

abstractului(O piesă de teatru cenu ar trebui niciodatăjucată)

Motto: La început a fost Cuvântul şi Cuvântulera concret... Parcă îl şi văd, stând acolo,marele nimic. Şi din el ieşeau alte cuvinte, cadintr-o peşteră adâncă...

Personaje: ea, el, alt el, eleSpectatori: eu, tu

Scena 1

El: Aaaaaaa....!!! (această vocală trebuie săfie cea mai deschisă cu putinţă, atfel încât săîncapă întrînsa foarte multe altele; la începutlent şi cu o voce joasă, spre sfârşit acest a tre-buie să fie înalt şi înţepător, încât publicul citi-tor să se întrebe ce mare durere, uimire sau su-ferinţă i-a fost produsă personajului. Persona-jul trebuie să se uite în partea dreaptă sus asălii, arătând chiar cu degetul în acea direc-ţie. Spectatorii îşi întorc privirea întracolo,timp în care pe scenă apar ele, ea şi alt el).Alt el: Hmmm...Ea: Hmmm...El: ...sunt un erou, la naiba!Alt el: Ooo....da!Ea: Daaa...El: Don Quijote e nebun!Ele: Don Quijote e nebun!Alt el: Cine e Don Quijote?El: Un nebun!Al el: Un nebun!!!Ele (privind uimite unele la altele, întrebân-du-se fiecare în gândul ei cine e don quijote şide ce e nebun? Şi de ce e erou, întrebarea du-rând mai mult de 80 de minute până la termi-narea piesei, când vor pleca acasă la ele undele aşteaptă soţii lor şi copii lor şi viaţa lor):Un nebun!!!El: Eu vreau să lupt cu morile de vânt, ştiindcă sunt mori de vânt!Ea (da, acea EA, care nu se gândea cine e donquijote şi de ce e nebun, cine e el şi de ce eerou, dacă piesa durează mai mult de 80 deminute): Aici nu sunt mori de vant!Ele (uitând să se mai gândească la ceva, puţinsperiate de siguranţa ei, puţin obosite de repe-tat de atâtea ori replica respectivă): Nu suntmori de vânt?El: Luptele se pot duce oricând, oricum. Im-portant e să ştii.Alt el: Important e să ştii…Ele (ies pe rând pentru a se duce în spatelescenei pentru câteva zeci de minute unde vorbea o cafea şi îşi vor aminti să gândească, săse gândească, însa la ce ştiţi şi voi prea bine,pentru că la asta vă gândiţi şi voi în acest mo-ment, dacă nu riscăm cumva să nu facem ni-mic, că dacă mă opresc aici sunt multe care nuvor mai fi, iar tu, cititorule, pentru că eşti per-sonajul naratorului naratorului, nu vei maiexista nici tu. Da, aşa e, nu te grabi, o să-ţiplacă de tine, esti un personaj fenomenal, nuîţi uiti niciodată replicile pentru că le înveţi deprea mult timp): Important e să ştii...Alt el: Să ştii ce? (bineînţeles că El nu ştie sărăspundă la această întrebare, de aceea e im-portant să ştii, şi publicul ştie asta, dar nu ştie

ce trebuie să ştie el, El.)Ea: (spectatorii au văzut desigur că Ea nu aieşit odată cu restul, a rămas gândindu-se, nu-mai ca gândirea aceasta continuă o oprea peloc, timpul ei murea, încremenea, şi se trezeamereu unde fusese cu mult timp înainte. Apoitrebuia să alerge, să nu mai se gândească, săprindă din urma tot, să închidă ochii şi să sim-tă doar. Ea vru să îi spună că trebuie să ştiicând să nu lupţi, dar se opri, văzându-l atât dehotărât.)El: Da, de lupte vorbeam, dacă nu există moride vânt le voi construi eu. Voi dărâma acestcopac pe care îl voi sădi chiar eu şi voi con-strui mori de vânt în acest loc în care nu existămori de vânt. Şi apoi le voi învinge în mod si-gur, pentru că le voi face să fie slabe, mai slabedecât mine, pentru că aşa se cade, să câstig eu,eroul vostru, să plecaţi veseli de aici, să fiţimultumiţi, spectacolul vieţii mele să fie şispectacolul vostru. (Să vă spun ceva, un se-cret…Mă gândeam să fie Ea personajul prin-cipal aici, dar m-am răzgândit, ea nu poatelupta cu lucruri concrete, ea e ocupată cu lup-ta ei cu timpul, câstigă şi pierde în acelaşitimp, aţi văzut şi voi.) Voi lupta, aşadar, dar nuînainte de a sădi această sămânţă.

Scena 2

Sămânţa este în pământ, rodeşte, creşte, creş-te, verticalitatea ei fascinează, ambiţia cu careţinteşte cerul. Nu ştie că va deveni motiv deluptă, că va deveni lupta însăşi. Timpul trece,şi Ea a rămas în urmă, şi El a rămas pe loc,aşteptând. Numai spectatorii, magnificii spec-tatori, şi tu, dragul meu cititor, v-aţi dus îna-inte cu gândul şi sămânţa a devenit acum uncopac suficient de concret încât să se poatălupta cineva cu el. Acum S-a terminat aştepta-rea, El se poate apuca de construit mori devânt.

Scena 3

El: Haaaaa...Copac nefericit ce eşti! Habar nuai că vei fi învins! Habar nu ai de ceea ce te aş-teaptă. Ar trebui să urăşti soarele şi pământul,căci din cauza lor ai ajuns aici.Copacul: (ar vrea să spună că nu îi e frică deceea ce nu s-a întâmplat încă, ar vrea să spu-nă că ce dacă va fi învins, ar vrea să spună căi-ar fi dor numai de pământul ud şi cald, căodată ce va deveni moară de vânt, îşi va pier-de rădăcinile. Dar nu poate spune nimic dinceea ce gândeşte, pentru simplul fapt că estedoar un copac.)El: (ar vrea să spună că îi e frică de ceea cenu s-a întâmplat înca, ar vrea să spună că cedacă va câştiga, ar vrea să spună numai căi-ar fi dor de cerul ud şi cald, că odată ce vaconstrui ceva, îi vor creşte rădăcini. Dar nupoate spune nimic din ceea ce gandeşte acum,pentru simplul fapt că este doar un om.)Ea: Ai de gând să îl tai?El: Ai venit?Ea: Da.El: A durat ceva mai mult.Ea: Deci? Ai de gând să îl tai?El: Cred că da.Ea: N-ai decât…o să te acuz!El: Pentru?Ea: Pentru… pentru… defrişări!El: Imposibil, e un singur copac.Ea: Şi ce dacă? El vine din întreaga natură şiva deveni în timp întreaga natură a lumii.El: Cu atât mai bine! Mă voi lupta astfel cu lu-mea întreagă!Ea: Eşti nebun!El: Nu, eu nu sunt nebun, eu ştiu prea bine cefac!

Ea: Eh…na!El: Daaa!Ea: Faci cum vrei!El: Ştiu. Şi vreau să mă lupt cu acest copac, cuaceastă viitoare moară de vânt. Ea: (se gândeşte că cel mai bine ar fi fost caacest copac să fie abstract, având în vedereteama lui faţă de tot ce nu este concret, şi gân-dindu-se începu să piardă iar teren în faţa tim-pului, lăsându-l pe eroul nostru singur cu co-pacul acela enervant de concret. Dacă ar ştiică odată ce el va tăia rădăcinile, va creşte uncopac abstract, însă cu acela va trebui să selupte ea, în spatele scenei, pentru a nu supăraspectatorii veniţi să vadă piesa lui.)El: Iar m-a lăsat singur… mai bine aşa… potsă fiu liniştit din nou… să mă gândesc cum săconstruiesc o moară de vânt. Cum se constru-ieşte o moara de vânt? (poate vreun spectatorştie cum se construieşte, poate e vreun arhitectîn sală, poate e cineva care a asistat chiar laconstruirea morilor lui Don Quijote… saupoate nu ştie nimeni. Oricum, mai este timp,pentru că piesa durează mai mult de 80 de mi-nute, dar nu mai contează, pentru că Ele auplecat deja acasă, sunt în maşini, în tramvaie,poate au ajuns deja la copiii şi la familiile şila vieţile lor.) Trebuie să fie simplu…tai copa-cul, fac scânduri, tai, măsor, potrivesc, bat cuieşi gata! Asta e! Dar stai… dacă îl tai înseamnăcă îl înving înainte să devină moară de vânt!Asta înseamnă că trebuie să mă lupt cu elacum, aşa. Cum să mă lupt cu un copac? (într-adevăr, cum să se lupte cu un copac? Asta erao nebunie, iar o nebunie era ceea ce el vrea săevite.)

Interludiu

(În spatele scenei se duce o altă luptă, de carevoi nu ar trebui să ştiţi, o luptă între Ea şi Co-pac. Un copac ce nu va deveni moară de vântpentru că în abstract nu există mori de vânt.Copaci da. O luptă inutilă, vă pot spune, de-oarece în lumea abstractului pierzi orice aiface; pierzi şi caştigi în acelaşi timp, dupăcum ştiţi prea bine. Însă această luptă nu văpriveşte, deja am spus prea multe, trebuie săfiţi nebuni ca să vă ridicaţi de pe scaunul co-mod, să uitaţi de eroul nostru, să urcaţi uşorscările şi să veniţi în spatele ei, să fiţi uniciimartori ai unei altfel de piese tragice.)Tu: Eu vreau să văd tragedia. Vreau să vadlupta absurdă din spatele cortinei. Vreau să mălupt şi eu cu abstractul. Eu: Asa e, m-a plictisit aşteptarea asta. Aş lup-ta şi eu, ştii bine, abstractul e cel mai nefolosi-tor lucru din lume. Tu: Aşa e!Eu: Trebuie eradicat!Tu: Exterminat!Eu şi tu: Jos abstractul, jos abstractul!Ea (în şoaptă): Hei, mai încet! Ce vreţi? Tu: Să te ajutăm.Eu: Să luptăm cu abstractul.Ea: Cu acest copac abstract vreţi să spuneţi?Tu: Nu numai.

(Continuare în pag. 6)

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 5

Cenaclul Agatha G. Bacovia

(Urmare din pag. 5)

Eu: După ce îl vom învinge, ne vom lupta cu tot ceeste abstract. Şi tot ceea ce va fi învins, va fi obli-gat să devină concret. Ea: Credeţi vom putea învinge orice lucru abstract,chiar şi… timpul?Eu: Da.Tu: Da, şi va lua forma unei pietre, sau a unei pene,sau îşi va crea el o formă proprie. Ea: Şi tot ce e concret poate fi distrus! Să luptămaşadar!Eu: Să luptăm! (Îmi pare rău, dar nu pot redaaceastă luptă, pentru simplul motiv că v-ar distrageatenţia de la Eroul Care Luptă Cu Lucruri Con-crete, pentru simplul fapt că nu s-a mai văzut oluptă cu lucruri abstracte până acum, cu excepţiaunui caz din 1976, când, în altă poveste, un tânărs-a luptat cu nişte lucruri abstracte pe care nu potsă le numesc aici, pentru că au fost învinse, şi dacăle-aş spune numele ar redeveni iaraşi abstracte. Înschimb, luptele cu lucruri concrete au loc zilnic,

mulţi dintre voi le stiţi, va duceţi mereu la astfel de lupte, sauuneori luptaţi chiar voi cu ele. Aşadar, eroul nostru fiindEroul Care Luptă Cu Lucruri Concrete, ne întoarcem în faţacortinei, unde copacul este la pamant, iar eroul nostru stă îngenunchi în faţa lui.)

Scena 4

El: Aaaah…ce fac? Ce fac? (Ce face?) Am câştigat, acum voiprinde rădăcini, acum va trebui să vin zilnic aici pentru a vădelecta cu victoria mea infinită, la infinit!(O victorie este ceva ce o să vreţi să vedeţi mereu, chiar dacăunii dintre voi ştiţi ce se întâmplă şi în spatele cortinei. Sărămână un secret, să nu mai afle nimeni de luptele cu lu-crurile abstracte, să nu afle nimeni cum Ea a pierdut luptaaceea, cum a pierdut tot concretul din Ea, şi a devenit ab-stractă, ajungând să-i fie teamă de ea însăşi. Iar despre el nuştiu să vă spun cum a învins, de ce copacul era la pământ, iarel în genunchi în faţa lui, nu aveţi decât să reveniţi şi să staţicuminţi pe scaun, să nu mai vă lăsaţi tentaţi de lupte cu lu-cruri abstracte.)Eu: Nu, eu nu voi înceta niciodată să lupt cu abstractul, chiardacă unele lupte se pierd. (Nu, eu nu voi încerca niciodată sălupt cu abstractul, chiar dacă unele lupte se pierd.)

Pagina 6 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

Ese

u î

mp

otr

iva

ab

stra

ctu

lui

am împins norii

când te apropiiurma ta înlătură zăpadaseva ierbii atinge fiorulsărutul nu mai vreaaşteptarecu braţele întinse alung noriilumina caută umbra tafac primul pas...regăsesc culoarulîn mână ţino pâine caldăaburul ei naştedouă vioriacum ştiuîntre stâlpii dorinţeise numără merele.

m-am rătăcit

m-am rătăcitsă caut,sa spernu mai ştiu ce...

trenula plecat demult,

încredereastă în lacrimadin ochiul ridatal mamei,

nădejdeaîn palmabătătorită a tatei,

durerea,cu ce o pot măsura?

cuvinte în tăcere

sufletuldepărtează vălul nopţiitimidă strivesccuvintele în priviredesculţămai pun un paspe jarul nou-născut

nu ating iarbanu sparg tăcerea

desenez conturulmâna albămângâie chipulsuspinul se face fluture

îndoialase zbate în plasărespir...

destin

destinul pe care-l vreaue lângă pasul tău,cu mâna întinsă aştept la colţ de stradălumina unei primăveriîn muguri fiorul doarme

destinul pe care-l ame sclavul unei frunze efemere,trăiesc în noapte mai mult oarbăadevărul care albeşteatâtea orizonturi încurcate

pe coaste abrupte ţâşneşte râulcaut fereastra şemineului

cerşesc o scânteie să aprindăsurâsulumbra are bastoncocoaşa e grea

în prag de noapteporumbelul iese din palmăcu ramul de măslinsemn că-ţi cer iertareprimăvară.

frunza visului

cu sufletulla marginea cărăriidestramiluzia sărutului receîn blândeţea priviriizorii trupuluise albescpleoapele se-nchidfiorul ţese ispitefiecare valse raifără poartă

orizontulse dărâmăsub frunza visului.

Fragii sălbaticiFragii sălbaticiUltima carte a Melaniei Cuc – Vânătore cu şoim – apărută la

Editura „Dacia XXI”, Cluj Napoca, 2010, reprezintă mai mult decât unexerciţiu de sinceritate, autoarea reuşind, printr-un „discurs” metaforic, cumnumai de sub pana năucită a lui Fănuş Neagu au mai ieşit câteva, să vândălacrimi la tarabele iluziilor noastre cotidiene. Iată cum banalitatea declan-şează întâmplări cosmice, pe care le trăim murind: „Apocalipsa poate pornişi din farfuria cu supa de oase şi din numele unui om care a pierdut noţi-unea zi-noapte! Scriu gazetele doar de bine şi mă minte poştaşul ce-mi batela uşă cu o ciozvârtă sângerândă din ceea ce a fost mai ieri bucurie... Sundin cornul de vânătoare şi ogarii adulmecă urma sandalelor mele fără detalpă. Voi merge de-a buşilea prin sârma ghimpată şi peste distanţele încare germinează secara şi linia frontului de gherilă.” Sau: „Lumea asta-ipărelnică şi neiertătoare; mă întinde, mă prinde în cârlige pe frânghia curufele pe care maşina le spală, le rupe în bancnote de o sută... Nu mai existăacadele comestibile în prăvălia cu hălci de carne fără grăsime. Copilul meuplânge cu gura-n polenul cules de albine.”

Dar nu cotidianul frust surprinde, ci traducerea lui în vis, disipareaîntr-un fel de supernovă a sufletului: „De altminteri, coliliu este şi abisul şigloria mondială, aşa cum stau stratificate întâmplările, pe sub osul frunţii,în locul din care gândul meu urlă la lună unde bocancii tăi valsează ca opereche de miri salvaţi de pe Titanic.”

Sunt pagini de o frumuseţe tristă, profundă, devastatoare pe alocuri:„Se învârt cerul şi pământul în acelaşi carusel desuet. Copilăria mea ame-ţeşte. Vomită ţâţă dulce. De ieri nu mai reuşesc să-mi ţin respiraţia cândtrec prin triunghiul în care dispar avioane, păsări şi oameni. Am curaj ne-bun de legat la zidul morţii.”

Între Sartre („Infernul nu există! Îmi repet în oglindă, este doar onoţiune inscripţionată pe vazduhul mai costeliv decât un catâr ce carăsacaua cu apă sfinţită.”) şi Issus („Ca un scrib care pleacă în cer direct dincasa tâmplarului din Nazaret. În urma Lui, mila umană roade în talpa caseicu rugăciuni repetate.”) Eul îşi revendică orbirea, ca pe un posibil drumspre lumină prin mărturisire: „Civilizaţia mea a ostenit bătând pas de frontîn marşul triumfal al unui număr de circ ambulant. Mergem voluntari pe ca-rul alegoric, despuiaţi ca la facea Lumii şi pielea noastră miroase a ustu-roi proaspăt şi mirt.”

Şi sunt acolo, în gânduri, şi patria („o lupoaică flămândă, o pădurede tei tineri prin care trece furtuna bocind...”) şi amintirile ( „Din buzunarulde la vesta bunicului, iese o şopârlă tânără şi plină de ouă gata fertilizateîn vitro.”) şi împăcarea disperată cu sine: „Dinaintea legendei doar eu maistau în halat de mătase. Beau ceai verde, fumez ţigari cubaneze... Mi-e bine.Foarte bine... De ce batista a rămas, atunci, stacojie? Mâna are cearcăne,bătături ca şi cum aş fi cules cu ea toţi fragii salbatici ai lumii.”

Lucian Mănăilescu

DD uu rr ee rr ee aa cc uu cc ee oo pp oo tt mm ăă ss uu rr aaMaria Ileana BELEAN

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 7

Un scriitor perspicace, regretatul Du-mitru Bălăeţ, aprecia, cu umor şi simpatie, hăr-nicia lui Florentin Popescu, categorisindu-lîntr-un catren, din volumul Epigrame şi anec-dote, drept „chiabur de cărţi”, sintagmă frapantcolorată mai ales după ce cuvântul chiabur, careînseamnă „ţăran înstărit”, dobândise în litera-tura realismului socialist de acum mai bine dejumătate de veac o conotaţie subliniat negativă:„Uitaţi-vă la Florentin / N-are pivniţe cu vin /Dar ne-a întrecut pe toţi / S-a făcut chiabur decărţi”.

Din zecile de volume semnate de Flo-rentin Popescu, a cărui hărnicie lasă loc admi-raţiei optimiste (dacă nu reuşesc să sperie în-trucâtva!), opt se situează la graniţa istoriei lite-rare. Scrise de aproape un deceniu şi jumătateîncoace, când autorul lor, care frecventa de oviaţă vârtejul lumii literare (a debutat în volumla 25 de ani, în 1970, cu poemele adunate în„Obsesia păsărilor”), avusese timp să recoltezecomoara amintirilor, cele opt cărţi cuprinzândmemoralistică, evocări, convorbiri, într-o abor-dare agreabilă a numeroaselor evenimente şipersonalităţi culturale. Ne referim la lucrările:Cafeneaua literară şi boemii ei (1997), Amin-tiri care rămân (2002), Fotoliul de onoare(2006), Bucureştii cafenelelor literare (2007),Un mesteacăn rătăcit în câmpie (2007), O is-torie culturală în imagini: de la G. Călinescula Nichita Stănescu (2008), Portrete în peniţă(2009) şi Siluete pe plaja timpului (2009).

Probabil că vasta experienţă pe hecta-rele de hârtie a „chiaburului de cărţi” a determi-nat situarea evocărilor sub semnul unei aleseprietenii, ca în „Fotoliul de onoare”, şi în „por-tretele în peniţă” adunate în volum în 2009,după ce întâmpinase scriitorii în revistele Dorde dor (Dor Mărunt – Călăraşi), Litere (Târ-govişte), Pro Saeculum şi Oglinda literară(Focşani), Cafeneaua literară (Piteşti), Sud(Bolentin Vale - Giurgiu), Spaţii culturale(Râmnicu Sărat) şi Meandre (Alexandria)

Motourile care deschid cartea, din Vol-taire, La Rochefoucauld şi I.L.Caragiale, girea-ză prin elogiul de neclintit al prieteniei atitudi-nea memoralistului.

Paginile „portretelor în peniţă” inducbunul sentiment al cordialităţii luminoase, ast-fel încât lumea literară românească pare să fiecea mai bună dintre lumile posibile, de vremece memoralistul îşi dă silinţa să vadă îndeosebipartea plină a paharului, fie că etalează cu în-cântare meritele ori converteşte defecte inofen-sive în trăsături atractive. Interesul lecturii estesusţinut însă în primul rând de notorietatea per-sonalităţilor prezentate şi apoi de supralicitareaunui gen de pitoresc reflectat în structura speci-ală a artistului, cel mai adesea cu nevinovateefecte comice sau cu agreabile bizarerii. Ori-cum, „monştri” mai mult sau mai puţin „sacri”sunt priviţi în latura profund umană şi în rân-durile lor îi aflăîm pe D.R. Popescu, RaduCârneci, George Zbârcea, Mircea Horia Si-mionescu, Gheorghe Tomozei, Al. Piru, Ro-mul Munteanu, Ion Gheorghe, Dan Grigo-rescu, Ion Rotaru, Mircea Sântimbreanu, Du-mitru Bălăeţ, Gheorghe Istrate, Fănuş Băi-leşteanu, Ion Lazu, Passionaria Stoicescu şimulţi alţii.

Arhitectura variabilă a „portretelor”conferă diversitate orizontului relatării. „Portre-tul în peniţă” fusese practicat de FlorentinPopescu în „Fotoliul de onoare” şi avea să fieregăsit în secţiunea „Crochiuri literare” din „Si-luete pe plaja timpului”. În „Fotoliul...”,portretistul uza trambulina admiraţiei absolute,

tonalitate care se păstrează mai ales în primaparte a volumului „Portrete în peniţă”. Reţinemmai întâi demersul restabilirii dimensiunilorunor personalităţi notorii, într-o uşoară notă agrandorii, cum sunt paginile despre D. R. Po-pescu, Radu Cârneci, Dan Grigorescu, IonRotaru, Ion Gheorghe, Mircea Horia Simio-nescu, George Zbârcea şi alţii, dintre aceştia uncapitol special legat de biografia memoralistu-lui constituindu-l textul despre Radu Cârneci.Într-o mărturisire încărcată de emoţie, cum semai întâmplă poate numai în portretul lui Ghe.Istrate, portretistul stăruie asupra perenităţii şifrumuseţii unei relaţii umane marcate de gene-rozitate şi gratitudine. Vreme de patruzeci deani, adică „timp care echivalează cu o viaţă deom, poetul Radu Cârneci m-a onorat (şi conti-nuă să o facă şi azi!) cu o prietenie rară, cumcred că n-a mai făcut-o decât puţini alţii dinmulţii cunoscuţi pe care i-am întâlnit şi-i întâl-nesc în forfota vieţii noastre culturale. Şi pe câtmi-a stat în putere, am încercat, la rândul meu,să nu-i trădez în nici un fel şi niciodată senti-mentele calde pe care le-a nutrit/le nutreştepentru subsemnatul. Bucuriile şi recunoaşterilenaţionale de care s-a bucurat/se bucură lasenectute a ţinut/ţine aproape de fiecare dată săle trăiască împreună cu mine.” (p. 21). Aici, caşi în altă parte de-a lungul volumului, sincerita-tea dublată de emoţie se dovedeşte a fi una din-tre fermecătoarele calităţi ale discursului evo-cării. Cealaltă calitate, de şi mai evident efect,este umorul.

Bucuria relatării, şi deopotrivă a lec-turii, survine din umorul care luminează priete-nia, şi în acest sens, paginile cu cea mai bunăperformanţă le găsim în portretul poetului şi pu-blicistului Constantin Carbarău, redactor-şefal revistei „Sud”, din al cărui colectiv face parteşi Florentin Popescu. Bun prozator şi totodatăvânător de caractere, el observă, comentează şiinventează pentru a pune personajul în scenă în-tr-un rol comic menit să îmblânzească imaginearealităţii, asaltată totuşi de repetiţii şi insinuări.Aflat între prieteni la o relaxare lângă o bere,într-un local de mâîna a doua potrivit posibil-ităţilor financiare ale scriitorilor, „Carbarău –Câîin rău zice: «Azi dau eu o bere» şi-l văd cumîncepe să se scotocească prin multele lui bu-zunare de la pantaloni şi de la geacă. Dintr-unbuzunar ies mai întâi, agale, barba verde a luiIorga, apoi vioara albastră a lui George Enes-cu sau mustaţa căruntă a lui Nicolae Grigo-rescu. Prietenul meu numără, discret, pe submasă, cele câteva bărbi verzi ale lui Iorga, tre-ce printre degete vioara lui Enescu (de parcăvrea să-i încerce corzile) şi pronunţă hotărât:«Eu dau o bere şi restul te priveşte». Se gân-deşte, pesemne, că trebuie să am şi eu unul saumai multe exemplare din bancnota cu Grigo-rescu, din cea cu Aurel Vlaicu sau – cine ştie! –din cea albastră de pe care nenea Iancu îipriveşte pe Miticii bucureşteni...” Şi aşa mai de-parte, portretistul a intrat într-un joc care îi pla-ce şi îl continuă până în finalul textului într-oexcelentă gradaţie comică, susţinută în vederearevelaţiei personajului, astfel că se concentrea-ză aici posibilităţile scriitorului aventurat în„portrete”. Ticurile sunt cu simpatie subliniateprin repetiţia care insinuează avariţia, atenuatăînsă într-o scenă de comedie, bancnotele suntdesemnate, prin sinecdocă, de ilustraţia cu per-sonaje importante ale culturii noastre („Cara-giale” sau familiarul „nenea Iancu”, „Iorga” sau„barba verde a lui Iorga”, „Enescu” sau „vioaraalbastră a lui Enescu, „Grigorescu” indică amu-zant bancnote de diverse valori), care, evocate

în exces aglomerează şi „înghesuie” în relatare(ficţiune) lumea personajelor provenite din re-alitate. Referinţa culturală/literară este susţinutăcu bune rezultate în registrul comic chiar şiatunci când este vizată ignoranţa generatoare deconfuzie, astfel că „băiatul” care aduce berea(chelnerul) „pare a fi frate cu Adrian Păunescu,ori cu răposatul Pavaroti, un ins care, odată înpreajma unei mese de scriitori, vesel foarte şivăzând că nu ştie care poet se lăuda cu o carteabia apărută, a avut o replică ce i-a lăsat muţipe mânuitorii condeiului: «Dacă v-aş arăta câtam scris eu, v-aş bate pe toţi. Păi eu am scristoată viaţa atâtea note de plată c-aş face câte-va romane cu ele!»”. Acest mic nucleu epicaduce şi el acumularea comicului. În sfârşit,prin trimitere la „ferma animalelor” de la Bolin-tin se insinuează universul scriitorului ca per-sonaj pitoresc vieţuind pe jumătate în imaginar.Şi aici, prin trimiterea livrescă, realul pare să fiesupus modelului literar (aşa cum chelnerul ig-norant se contura prin trimitere la viaţa cultur-ală şi la motivul cărţii, rămas neînţeles), dar re-latarea excelează prin fabulaţie ipotetică:„Când e în Bucureşti, «Câinele» se gândeşte la«Ferma animalelor» lăsată acasă şi dacă arputea şi-ar apela orătăniile patrupede şi găi-nile pe telefonul mobil (instrument pe care i l-afăcut cineva cadou) dar, din păcate, nu-i posi-bil şi atunci se resemnează povestind despreele...”

Majoritatea „portretelor în peniţă” suntprilejuite de întâlniri care au loc mai ales în ca-drul unor evenimente culturale şi corespundunui dialog al portretistului cu cei portretizaţi,prin urmare aduc deopotrivă şi evenimente dinviaţa portretistului, care nu se ascunde în spa-tele condeiului, ci, pentru a-i oferi expuneriipulsul existenţei, se aruncă în prim-planul rela-tării. Şi dacă textele aduc portretele prietenieidin viaţa memoralistului, ele alcătuiesc astfelun mozaic autobiografic, un fel de „viaţa meaîntre confraţi”, fapt evident mai ales în evoca-rea lui Florin Muscalu sau în textul despre Ghe.Istrate, portrete care, ca nişte păpuşi ruseşti(matrionuşca!) poartă în ele profilul lui Flo-rentin Popescu. Aşadar, liantul agreabil al uni-versului cărţii este constituit de portretul cadrual memoralistului bonom, deţinând înţelepciu-nea vieţii cuprinse de un „chiabur de cărţi”, iarevocările în diversitatea lor devin multicolore„pietre pentru templu” autorului, care, de la unprofil la altul, îşi zideşte, pentru credibilitate, şiviaţa sa în ţesătura cărţii părând să aibă, prin ur-mare, privilegiul unui destin de invidiat, acelade a trăi pe cont propriu în cea mai bună dintrelumile posibile. Chestiune de perspectivă – car-tea ne induce ideea că a venit rândul intelectua-lilor să meargă în Paradis!

Spre deosebire de numeroase pagini dememorii şi evocări apărute la noi în ultimeledouă decenii, ai căror autori spionează sau în-chipuie, ca pe-o revanşă tristă, toate scăderile şinefericirile unor celebrităţi, în „portretele înpeniţă” ni se restituie un adevăr esenţial pentruînţelegerea lumii literare – „omul frumos” (sin-tagma lui Dan Puric) în varianta „scriitorul fru-mos”, exaltat de clasicii noştri (Eminescu şiArghezi, în primul rând), care ne aparţine tutu-ror prin posibilitatea rudeniei spirituale institui-te de creaţie. Ceea ce înseamnă o nepreţuită şiextrem de utilă lecţie în toate timpurile iar înzilele noastre poate mai mult ca oricând. Ne-obosit şi meticulos, portretistul face inventarulfaptelor bune, ca un Sfânt Petru de la poarta ra-iului literaturii.

Mariana Ionescu

Un „chiabur de cărţi” face inventarul faptelor buneUn „chiabur de cărţi” face inventarul faptelor bune

Asunat Mitică acum câteva minute săîmi spună că s-a sinucis Titi Calinciuc.L-a găsit nevastă-sa culcat pe gresia

din baie, cu capul într-o baltă de sânge. Lângăel, un flacon alb cu etichetă roz pe care scriaFuradan. Pe oglindă, un mesaj tremurat, notatcu rujul: „Îmi pare rău! Te iubesc!”. GetuţaCalinciuc a chemat imediat salvarea, după ca-re l-a anunţat pe Mitică, cel mai apropiat pri-eten al familiei. „Am ajuns la spital chiar cândîl scoteau din maşină”, mi-a zis apăsat Mitică.„Era vânăt deja, cred că de la substanţaaia...”

Treaba asta m-a cam luat prin sur-prindere şi nici acum, când încerc să vă po-vestesc câteva lucruri despre el, nu pot să înţe-leg de ce a făcut asta. Poate mă ajută cuvintelescrise...

Cel mai bine cred că îl caracterizeazăun episod din urmă cu vreo 20 de ani, când euşi Mitică, ziarişti la „Santinela”, am fost tri-mişi pentru documentare într-un oraş din pro-vincie. Ţin minte că am ajuns pe la patru dimi-neaţa, când trenul s-a oprit cu ecou în gara po-pulată de maidanezi. Un felinar a bâzâit scurt,după care s-a stins, iar noi am trecut încet pelângă singura maşină staţionată în faţa gării,ca să nu-l deranjăm pe şoferul care dormea cugura căscată şi o mână scoasă pe geam.

În ciuda oboselii (călătoria durase înjur de şase ore) şi a faptului că nu ne-am grăbitdeloc, am traversat oraşul în mai puţin de unsfert de oră. Unitatea militară la care trebuia săajungem era la capătul unui drum desfundat,păzit de plopi de o parte şi alta, ca şi cum unpluton de soldaţi cu braţe verzi fuseseră scoşispecial pentru sosirea noastră. Era rece, sfârşitde octombrie, iar pasul nostru cadenţat s-a în-curcat brusc la capătul dinspre oraş al aceleialei lungi de vreun kilometru. După ce am în-cercat să ocolim gropile, ne-am zis că n-arerost, şi am luat-o de-a dreptul, exact pe mijlo-cul aleii, fără să mai ţinem cont de praf. Ori-cum, nu trecea nici naiba pe-acolo. Un mirosstraniu de mămăligă arsă sau de bălegar uscatvenea de nu ştiu unde, dar am uitat rapid desenzaţii când ne-am trezit în faţa unei porţiverzi şi a unui drapel care flutura nervos. Îndreapta, punctul de control, cufundat în beznă.O luminiţă albăstruie tremura la unul dintregeamuri, semn că funcţiona un televizor. Doicâini tolăniţi s-au uitat somnoroşi la noi şi,când au văzut că suntem îmbrăcaţi în haine ci-vile, s-au ridicat brusc şi au început să-şi aratecolţii. La primul lătrat, în punctul control s-aaprins lumina şi un bărbat la vreo 30 de ani aieşit înaintea noastră în picioarele goale, cucămaşa scoasă din pantaloni şi părul răvăşit.

Ne-am prezentat voioşi după plimba-rea de dimineaţă. Mitică a încercat chiar şi oglumă spunând că el e santinela, dar omul nos-tru nu s-a prins şi l-a întrebat de la ce post.„Santinela, ziarul”, l-a lămurit Mitică, iar sub-ofiţerul a zâmbit din colţul gurii. Nu părea im-presionat, dimpotrivă... Ne-a luat tare cu „le-gitimaţiile dumneavoastră, vă rog!” şi „sco-pul şi durata vizitei!”. I-am spus că suntem înmisiune de documentare şi că urmează să scri-em din unitatea respectivă câteva articole.„Bun, bravo”, zise, „chiar n-a mai fost nimenide multişor, bine că ne mai scoateţi şi pe noiîn faţă”. „Facem şi noi ce putem”, îi răspunsecu modestie Mitică, înainte ca subofiţerul săne anunţe „cu profundă dezamăgire” faptul că

am ajuns prea devreme şi că nu putem să in-trăm în unitate în absenţa comandantului.

Mai erau aproape trei ore până la în-ceputul programului şi un vânticel începuse săridice foile registrului de vizitatori pe careomul nostru îl scosese ca să ne noteze datele.După ce s-a uitat cu atenţie la ordinele noastrede serviciu şi ne-a comparat pozele din legiti-maţii cu realitatea de la faţa locului, ne-a îna-poiat documentele şi ne-a rugat „politicos” sărevenim peste câteva ore.

Am făcut un schimb rapid de priviri.Nici Mitică nu înţelegea nimic, dar învăţaţi cuastfel de lucruri şi mai ales forţaţi de împre-jurări – câinii care nu încetaseră să latre şi orafoarte matinală la care ajunseserăm – ne-amzis că mai bine mergem să bem o cafea. I-amaruncat un „odihnă plăcută!” subofiţerului şicât a durat traversarea aleii ne-am promis unulceluilalt că o să fim cât se poate de critici înarticolele pe care urma să le scri-em.

Mitică a fost primul care a observatcă începuse să plouă, „Uite, bă, m-a picurat penas!”, şi, până la capătul oraşului, stropii s-aufăcut din ce în ce mai mari. Am căutat dinpriviri un adăpost şi am văzut o copertină subcare zăceau două mese fără scaune. Mitică eramai bun la probele sportive, aşa că a ajuns pri-mul. Oricum, ploaia ne-a atins suficient ca săne gândim la copilărie, soba bunicilor şi creie-rul de porc copt în vatră.

Barul se deschidea la şase, când pro-babil oraşul căpăta viaţă odată ce lumea se în-drepta către serviciu. Într-adevăr, n-am apucatsă ne spunem foarte multe, deh, am mai vorbitşi noi despre viaţa din redacţie, bârfe despreunul sau altul, când o doamnă în trening a apă-rut mirată să vadă că sunt clienţi care o aşteap-tă să deschidă buticul. Mitică a cerut un es-presso şi doamna a ridicat din umeri nedume-rită („Espresso?”), aşa că ne-am mulţumit cuo cafea la ibric. Ploaia a stat şi, în timp ce sor-beam din paharele de plastic, simţeam cum di-mineaţa îşi făcea loc pe străzile orăşelului, iarluminile de pe stâlpi dispăreau una câte una caşi cum o urgie ar fi înaintat lăsându-i pe oa-meni în semiîntunericul dintre noapte şi zi. Casă ne încălzim, am făcut câteva genuflexiunisub privirile mirate ale trecătorilor, iar pe laopt fără câteva minute, ne-am pornit spre uni-tate, de astă dată pe altă rută. Am ajuns la ace-eaşi alee străjuită de plopi şi la acelaşi punctcontrol unde subofiţerul nostru stătea cu pi-cioarele desfăcute justiţiar şi cu mâinile laspate, înconjurat de patru câini cu cozile ridi-cate.

– Să trăiţi, dom plutonier! îi aruncăMitică de la distanţă.

– Bună dimineaţa, domnilor, bine aţirevenit. Vă rog să-mi prezentaţi documenteledumneavoastră...

Din nou? Parcă făcuse o pasiune pen-tru legitimaţiile noastre. A intrat în cămăruţalui şi a stat acolo vreo zece minute, timp în ca-re un ajutor verifica maşinile şi le dădea voiesă treacă spre parcare.

– Plutonier Smărăndescu, punct con-trol. Domnule maior, s-au prezentat la poartăcei doi ziarişti de la „Santinela”... Am înţeles! După ce a închis telefonul, plutonierul ne-apasat pe geam două ecusoane pe care scria„Vizitator”.

– Vă rog să le ţineţi la vedere şi să nuuitaţi să le predaţi la plecare. Aşteptaţi până

vine cineva săvă ia.

N e - amai pus să sem-năm într-un re-gistru de luare lacunoştinţă a nuştiu ce ordine şidispoziţii, după care ne-a rugat să intrăm în-tr-o sală alăturată - două mese, patru scaune, ochiuvetă şi un coş de gunoi - ca să ne aşteptămînsoţitorul.

Deja scrisesem fiecare câte un articolîn gând. Şi cu cât trecea timpul şi nimeni nuvenea să ne conducă la comandant, tonul arti-colelor se agrava.

În sfârşit, pe la 8,30, un caporal a des-chis grăbit uşa cămăruţei în care fusesem as-cunşi şi, după ce s-a prezentat, ne-a spus cădomnul colonel ne aşteaptă. L-am găsit la bi-rou, înconjurat de hârtii şi cărţi, toate aşezateparcă într-o dezordine intenţionată. Coman-dantul, un bărbat tuns zero, cu obrajii rumenişi cămaşa bine lipită de corp, îşi ştergea frun-tea de transpiraţie.

– Aglomeraţie mare la prima oră,domnilor. O mulţime de acte de semnat, iar te-lefoanele, of, telefoanele astea, nu mai conte-nesc să sune!

– Da, ştim cum e... De asta ne-amspus că e bine să vă lăsăm puţin să vă vedeţide treabă.

– Ei, tot timpul e aşa. Comandantulvine primul şi pleacă ultimul...

M-am uitat la Mitică. Cred că-l mân-ca limba să-i spună că, de fapt, în dimineaţaaia, noi fuseserăm primii. Oricum, probabilştia. Faptul că n-a amintit despre episodul res-pectiv mi-a ridicat un semn de întrebare, maiales că încă îmi simţeam pantalonii uzi la ge-nunchi.

– O cafeluţă? Un pahar de apă? Cedoresc domnii? Ce mai e nou pe la centru?

Întrebările curgeau fără întrerupere caşi cum colonelul ar fi vrut să amâne momentulîn care aveam să-i raportăm, vorba subofiţeru-lui, „scopul şi durata vizitei”. Bineînţeles că,fiind doi, am scos-o la liman repede şi i-amcomunicat comandantului că dorim să vorbimcu soldaţii. De parcă i-am fi cerut să-l învie peLazăr, colonelul Stambă a făcut ochii mari şis-a mai şters încă o dată pe frunte.

– Păi, vedeţi dumneavoastră, nu preaaţi venit într-un moment potrivit, îşi dădu co-mandantul drumul la vorbă. Toţi soldaţii noştriau plecat la instrucţie la prima oră.

– Ei, dar e şi mai bine aşa, se bucurăMitică. Mergem după ei, ne ies şi pozele maibine şi-i surprindem aşa cum le stă bine unorsoldaţi adevăraţi...

– Aveţi dreptate, dar ştiţi, sunt vreo20 de kilometri până la terenul de instrucţie şimaşina mea a intrat la reparat.

Hmmm... Am luat o gură de apă. ŞiMitică. Eram gând la gând.

– Domnule colonel, zice Miticăbrusc, noi suntem învăţaţi cu greul. 20 de kilo-metri sunt o nimica toată, îi facem cât ai spunesantinelă. Pentru un articol bun, suntem înstare de şi mai multe.

Colonelul îşi înghiţi replicile, dar nucedă. Aparenţele trebuiau salvate. A dat untelefon la parcul auto şi a vorbit cu maistrul

(Continuare în pag. 9)

Pagina 8 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

Constantin PIŞTEA

54 de ani şi-un flacon cu etichetă roz54 de ani şi-un flacon cu etichetă roz

(Urmare din pag. 8)

care se ocupa de repararea maşinii sale. „Nu-imai face nimic, las-o aşa cum e, încearcă doars-o porneşti şi zi-i lui Nae să mă aştepte în faţacomandamentului!”.

În zece minute, o Dacie neagră bârâiadincolo de fereastra deschisă. Colonelul Stam-bă şi-a cerut scuze că nu ne putea însoţi, pro-bleme urgente aşteptându-l pe ordinea de zi.Lasă, mai bine-aşa, m-am gândit, tot vrem săte ardem de să nu te vezi!

Până la terenul de instrucţie, nici eu,nici Mitică, n-am zis nimic. Eram ca doi pro-fesori de la şcoala de corecţie trimişi la un li-ceu de fete. Puteam să punem pariu pe orice căarmele aveau să fie ruginite, că nişte soldaţi orsă stea în adidaşi sau or să fie nebărbieriţi. Lanevoie, le-am fi cerut acul, batista, oglinda şiunghiera. Sau poate i-am fi rugat să ne spunăpentru ce se acordă nesatisfăcător, ca să le de-monstrăm că mai au de studiat. Oricum, pen-tru şedinţa foto, aveam de gând să-i punem săsimuleze desfăşurarea în lanţ de trăgători cuspatele la ţinte, doar aşa, ca să-i facem de ru-şine. Şi-apoi, soldaţii cei mai timizi, cei cu pri-virile cele mai pierdute, aveau să fie interlocu-torii noştri preferaţi. Gata cu favoritismele, cunominalizaţii, cu lugu, lugu, vino tu, că ştii săvorbeşti mai bine, că tu eşti băiatul nu ştiu cui,gata!

Mai aveam vreo 200 de metri pânăcând drumul pe care ne conducea Dacia făceaun unghi de 90 de grade la dreapta. Deodată, osiluetă s-a ridicat din şanţ şi a luat-o la fugădupă curbă, dispărând din câmpul nostru vi-zual în câteva secunde. Şoferul a încetinit.„Aproape-am ajuns!”. Pe partea stângă a dru-mului, o învălmăşeală greu de descris: saci demerinde zburau de la un soldat la altul, vreodoi în genunchi încercau să-şi încheie şiretu-rile, unu-şi monta pistolul mitralieră, altulalerga cu pantalonii în vine dinspre tufişuri, iarşeful lor, cu capela între picioare, îşi încheianasturii de la cămaşă, în timp ce un subordo-nat îi punea epoleţii. Am rămas în maşină pânăcând trupa s-a liniştit, în timp ce Mitică apăsade zor pe butonul aparatului de fotografiat.Chiar mi-a spus când mă pregăteam să cobor:„Putem să plecăm. Fotoreportajul e gata!”.

Deja cu faţa către militari, l-am privitmai bine pe şeful lor. Era chiar Titi, colegulnostru pe care nu-l mai văzuserăm de la ab-solvire. Trecuseră anii peste el, poate că şi pes-te noi, din moment ce ne privea cu ochi atât demari, ca şi cum nu i-ar fi venit să creadă că dinmaşina comandantului coboram noi. Titi seîngrăşase bine de tot. Avea burtă şi guşă, înplus îşi lăsase cioc şi, prin urmare, arăta ca unmafiot în haine kaki.

– Vă ia mama naibii! Treceţi mai re-pede în formaţie! urlă cât îl ţineau plămânii.Pandele, lasă tată binoclul ăla, că n-avem ne-voie de el acum. Japie, Ghioldane, v-aliniaţi!Drepţi!

Făcu doi paşi spre noi, cu privirea-njos. Apoi, îşi întoarse capul către soldaţii caregâfâiau în timp ce încă-şi mai aranjau centu-rile.

– Hai, bă, luaţi de voie!Părea plictisit, dar şi fericit să ne va-

dă. Când ne-am strâns mâinile, a răsuflat uşu-rat. „Am crezut că-i Stambă!” îmi zise la ure-che. Se postă între mine şi Mitică şi ne îm-pinse către plutoanele încă tulburate de sosireanoastră intempestivă.

– Ia, bă, Pandele, vino şi ajută-i pedomnii. Ce naiba, mă, tot eu să vă-nvăţ? Hai,ia-le genţile şi du-le în separeu!

Pandele s-a mişcat atât de iute încât

nici nu mi-am dat seama când s-a şi întors înformaţie. Probabil, îl ajutase faptul că era în-călţat cu adidaşi, la fel ca alţi doi soldaţi maigreu de reperat pentru că se postaseră cevamai în spate. Titi a făcut prezentările – „ăştiasunt nemernicii mei!”. Desigur, se referise lasoldaţi, că după aia, punându-şi palmele peumerii noştri, a rostit mândru:

– Colegii mei. Prietenii mei... Domniilucrează la ziarul armatei, aşa că ştiţi ce aveţide făcut. V-aliniaţi! Drepţi! Spre stânga, rupeţirândurile, marş!

Unii uitaseră cum trebuiau să proce-deze la comanda asta, iar alţii stăteau prost cuorientarea, aşa că ne-am distrat copios văzân-du-i cum unii s-au dus în dreapta, alţii în stân-ga, şi s-au trezit faţă-n faţă, în timp ce soldaţiimai instruiţi se îndreptau deja către raniţelestrânse la colţul unui foişor.

Am stat vreo cinci minute de vorbădespre noi, cum de-am ajuns la ziar şi ceaveam de gând să scriem despre unitatea lui.„Ştiu, lucrurile nu arată prea bine, dar astae... Le-aveţi cu astea, nu trebuie să vă spuneu.” Mitică i-a povestit cum am ajuns cunoaptea-n cap şi n-am putut să intrăm în uni-tate. N-a omis nici întâlnirea cu comandantulşi modul în care a încercat să se eschiveze.„Stambă e-un bou! Păi, ce naiba, doar n-aţibătut atâta drum ca să scrieţi despre gărgău-nii din capul lui!”

Între timp, în spatele lui Titi, soldaţiise agitau. Scoteau din raniţe pungi, beţe, chiarlemne cât braţul... Unul a defilat prin faţanoastră cu un grătar şi, exact din zona în carene dusese Pandele genţile, se înălţa o dâră defum alb pe care adierea rece de toamnă o îm-prăştia în direcţia unor ţinte Mama şi Fiul ne-mişcate la adăpostul unui pom. Depănând a-mintiri, am ajuns la ceea ce numise Titi sepa-reu. Un cadru de trei pe trei, marcat de câtevapanouri de placaj, de care fuseseră lipite con-diţiile pentru care se acordă nesatisfăcător latrageri. Pe patru brazde de pământ se sprijineagrătarul de mai devreme şi, sub el, deja se for-mase jarul. Imediat, un soldat a venit cu o tavăşi trei pahare mici, de ţuică. „Luaţi şi beţi, căe de la unu care acuma se lăfăie la subraţulmoldovencei lui!” Titi era cel mai degajat. Seadaptase foarte repede la noua situaţie. Cine săgândea de dimineaţă că tocmai în ziua aiaaveau să vină doi ziarişti, că Stambă avea să-itrimită pe teren chiar dacă ar fi trebuit să facăinstrucţie la sală, dar şi că ziariştii ăştia doierau chiar noi, prietenii lui din academie?

Mi-e greu în momentele astea să-mimai amintesc toate detaliile acelei mese. Ştiudoar că, imediat după ţuică, a venit unul cunişte brânză şi ceapă. Apoi, s-au făcut mititeii,după care parcă am gustat din nişte pulpe depui. Da, că m-am şi mirat de cât de repede semişcaseră soldaţii ăia. Nu mai ştiu... Vin devreo două feluri, parc-a fost şi-o bere pe-aco-lo, şi Titi care-a pasat comanda unui subofiţer:„Să-i zici lui Stambă că-i o vacă deghizată-nbou!... Nu, staaai, stai c-am glumit! Spune-i căa trebuit să plec de urgenţă cu domnii, că secam grăbeau, dar că totul e în regulă.”

La invitaţia lui Titi, am plecat în oraşcu maşina comandantului. Ne grăbeam că sea-ra trebuia să fim înapoi în Capitală. Titi stăteaaproape de centru, într-un apartament de douăcamere la etajul patru al singurului bloc decinci niveluri din zonă. Zicea că l-a costat unporc mita pentru locaţia respectivă. Jumătatepentru primar, că a înţeles nevoile unui ofiţerla început de carieră, şi câte un sfert pentru se-cretara primarului şi pentru bătrâna de la cinci,al cărui sfârşit îl aştepta „cu interes”. Avea de

gând să construiască o scară elicoidală întreapartamentul lui şi cel al bătrânei, iar dupămoartea acesteia, să se simtă la bloc ca la vilă,plus că ar fi putut să-şi bea liniştit cafeaua peacoperiş, după ce ar fi mutat acolo cei cinci fi-cuşi pe care tanti Caliopi, parcă aşa o chema,îi ţinea pe hol, în faţa uşii.

Pe vremea aia, Titi era singur, darimediat ce am intrat în apartamentul lui, amcrezut că am greşit adresa. Nu arăta deloc abârlog de burlac. Mirosea a lămâie proaspătstoarsă şi lucea ca-n toaletele de la hotelurilede cinci stele. O mână grijulie aliniase totul cala revista de front şi, chiar dacă mobila nu erade ultimă generaţie, curăţenia îi dădea sclipi-rea confortului. Foarte probabil, cu câteva mi-nute înaintea sosirii noastre, pe acolo trecuse ofemeie. Dar nu... Mare ne-a fost surpriza cândTiti a strigat „garçon!” şi, din bucătărie, şi-afăcut apariţia, cine credeţi, Pandele, soldatulpe care ştiam că l-am lăsat pe terenul de in-strucţie, sub comanda subofiţerului. Mă gân-deam cum de ajunsese înaintea noastră acolo,mai ales că apucase să-şi schimbe camuflajulcu nişte pantaloni negri de stofă şi o cămaşăalbă scrobită, iar în picioare nu mai avea adi-daşi, ci nişte pantofi impecabili, lustruiţi deparc-ar fi fost daţi cu ceară. Şi Mitică se uita laPandele ca la o fantomă, poate mirat nu atâtdin cauza rapidităţii cu care soldatul se miş-case de la instrucţie în apartamentul acela, câtmai ales ca efect al cuvântului rostit mai de-vreme de Titi. „E frate-su”, zise Titi. „L-amluat la mine, că-i mai dezgheţat decât ăla del-aţi văzut mai devreme. Face curat, ştie săgătească, plăteşte facturile, e serios şi, dinco-lo de orice, nu-i papagal, frate! Am mai avutunul, dar m-am trezit că-i turna lui Stambăcam tot ce-nvârt eu aici. Numai nu-i dădeacodul meu de client de la gaze, că-n rest ştiaStambă şi cât aveam de plată la întreţinere.”

Pandele-geamănul ne-a adus de toate,iar crème de la crème a fost un peşte pe care-lpregătise chiar el la nişte oale sub presiuneprimite de Titi de la un soldat a cărui soacrăera plecată la muncă în Germania. Când nefăceam probleme că aveam să scăpăm trenulde întoarcere, Titi i-a spus lui Pandele-geamă-nul să aducă Pinot Noir-ul şi ne-a întrebat la ceoră trebuia să ajungem la gară. Eu nu maiştiam... Mitică, prieten mai apropiat al paha-relor, şi-a amintit imediat. Mai erau vreo 15minute până la plecarea trenului. Titi a pusmâna pe telefon şi, privindu-ne cu ochii aceiacomplici, conştient că face un lucru pentrucare o să rămână veşnic în gândurile noastre, acerut cu şeful de gară. „Salut, băi, Fane! Uite,cu doi prieteni buni, la un pahar de vorbă. Nu,mă, n-am uitat... Lasă că ne vedem şi cuVioleta. Îţi promit, vineri seara o chemăm aici.Ei, nu, n-am mai adus-o că ei n-au prea avuttimp. Şi de-aia te şi sun... Trenul lor trebuie săplece-n 10 minute. Da, mă, ăla e! Fă şi tu cevasă nu mai plece, inventează un accident, ceva.Hai, că-n juma de oră sunt cu ei la gară... Nicinu ştii ce poate să-ţi facă Violeta. De data astaplătesc eu. Hai, te pupă tata!”.

Am băut liniştiţi sticla de Pinot Noirşi-am plecat fără nicio grabă către gară în ace-eaşi Dacie neagră. Ne-am strecurat alături deTiti printre călătorii nervoşi de pe peron şi amurcat într-un compartiment liber. După ce ne-aîntins un bileţel pe care erau notate câteva nu-me şi funcţii, „Ia, spor la scris, am încredereîn voi c-o să iasă nişte povestiri mişto! Da',aveţi grijă, pe Stambă îl vreau în culori sum-bre”, Titi a coborât şi s-a îndreptat către biroulpoliţiei din gară. Peste vreo două minute, o vo-

(Continuare în pag. 10)

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 9

(Urmare din pag. 9)

ce răguşită anunţa plecarea trenului, iar pero-nul s-a golit. Am privit amândoi pe geam şil-am văzut pe Titi fumând relaxat lângă o ţâş-nitoare. Pentru mine, aia a fost ultima datăcând Titi a reprezentat o parte dintr-un tablouîn mişcare. Tot ce a urmat s-a strâns într-unclasor de amintiri, iar cel care a contribuit cunoutăţi a fost Mitică, pe care din nefericirel-au mătrăşit unii din minister în urma unui ar-ticol „nepotrivit”. Soarta a făcut ca pe Miticăsă-l mute în aceeaşi unitate cu Titi şi, în felulăsta, să ajungă la mine amănunte interesantedespre viaţa colegului nostru de promoţie.

Cu timpul, lucrurile au luat o turnurăciudată în ce-l priveşte pe Titi. La vreo doi anide la vizita noastră s-a însurat cu Getuţa, se-cretara primarului. La nuntă a fost şi Mitică,ajuns chiar coleg de birou cu Titi. M-a invitatşi pe mine, dar cum mă prinseseră cu o dele-gaţie, i-am trimis plicul şi un set de pahare decristal, pe care le aveam de la un colonel drept„atenţie” de sărbători. Getuţa îmi părea o fe-meie de zahăr, cel puţin aşa reieşea din poves-tirile lui Mitică. Îi luase locul lui Pandele-gea-mănul, ba chiar se dovedea şi mai pricepută.Nimic nu-i lipsea lui Titi, poate doar copilulcare a tot întârziat să apară şi nu ştiu dacă nucumva tocmai ăsta a fost motivul pentru cares-a întâmplat grozăvia asta.

Cu Stambă lucrurile au mers foartebine, mai ales că, la scurtă vreme după misiu-nea noastră de documentare, omul a trebuit săplece din unitate. La minister n-a picat preabine articolul pe care l-am meşterit cu Miticăla o bere. Sigur că erau şi lucruri inventate

acolo, dar până să ne întrebe cineva de înre-gistrări şi dovezi, Stambă era deja mutat, „lacerere”, la un post radioreleu de pe nişte co-clauri. Am înţeles că şi-a dat demisia, dar cineştie câtă importanţă a mai acordat Titi acestuifapt, dacă până la urmă a recurs la gestul ăstainexplicabil?

Între timp, bătrâna de la cinci îşi dă-duse duhul, iar Titi, datorită relaţiilor pe carele avea (acum era şi „înrudit” cu instituţia, dinmoment ce o luase de nevastă pe secretară),s-a făcut proprietar peste o vilă la bloc. Fuseseavansat şef la Operaţii şi Instrucţie. Pe de altăparte, fuma din ce în ce mai mult şi se apucasede băut. Mitică i-a văzut odată frigiderul ticsitcu Johnny Walker şi Ballantines. Când l-a în-trebat cum are de gând să folosească toate sti-clele alea, Titi i-a răspuns cam aşa: „Bă, ce-ibun şi lui Dumnezeu îi place!”.

Cum şi marea are fund, într-o dimi-neaţă, poate de prea mult bine, Titi n-a maiajuns la serviciu şi, de la punctul control pânăîn biroul noului comandant, toată lumea ştiacă maiorul Calinciuc înnebunise. La televizorse transmitea în direct cum prietenul nostru seurcase pe statuia lui Ştefan cel Mare din cen-trul oraşului. Ofiţerul de serviciu a arboratdrapelul de unul singur, pentru că tot persona-lul, de la croitor şi cizmar până la şef de statmajor şi comandant, era ciorchine în faţa tele-vizoarelor. Nimeni n-a înţeles ce striga Titi.Doar cuvinte rupte din context, întrerupte declaxoane: „N-am băăă! Fugiţi cu toţii! La-şiloooor!...” Cu palmele pe spinarea calului,mişca din umeri înainte şi-napoi, ca şi cum arfi mers la pas, numai că era orientat invers faţă

de sensul în care s-ar fi deplasat armăsaruldacă ar fi avut suflet.

Până la urmă, au reuşit să-l coboare.I-au făcut injecţii şi l-au ţinut în spital douăsăptămâni. Îşi revenise, dar ceva din privirealui spunea că Titi locuia deja în altă lume, maisenină şi mai puţin aglomerată. A fost nevoitsă renunţe la serviciu... Era lent în mişcări şiabia mai vorbea, iar Getuţa nu mai ştia ce să-ifacă. „Rar am văzut aşa nevastă”, îmi spuneaMitică săptămâna trecută. „Titi nu mai face ni-mic în casă, doar mănâncă şi bea, bea şi mă-nâncă. Getuţa-i oriunde, s-a uscat toată deatâta efort, şi acasă şi la primărie.”

Şi uite că Titi a hotărât să plece defi-nitiv chiar azi, când împlinea 54 de ani. Nicin-am mai apucat să-l sun... Iar acum stau aicişi-mi aduc aminte cât de plin de viaţă era şicum a salvat el misiunea aceea în care coman-dantul lui a vrut să ne păcălească. Ştiu că elm-a făcut să-mi placă Pinot Noir-ul şi, cândcineva mă-ntreabă dacă era mai bine cu mili-tari în termen decât cu soldaţi angajaţi, spun căe mai bine în prezent, dar gândesc invers.Acum e aproape imposibil să-ţi iei „garçon”.Poate că Titi şi-ar fi ales unul şi dintre volun-tari, dacă nu s-ar fi luat-o razna şi dacă, bine-înţeles, nu s-ar fi însurat cu Getuţa, cea carel-a făcut inutil pe Pandele-geamănul. Cinevasau ceva parcă i-a rupt centrul de greutate luiTiti, aşa cum întorci o clepsidră. Dintr-un omfericit s-a transformat în unul capabil să se ur-ce pe o statuie. Iar cel care ne conducea în se-pareul de pe terenul de instrucţie este acummai singur ca niciodată.

p

Pagina 10 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

România păstrată de mine Se trezeşte din când în când,Într-o temniţă tainică A inimii mele.Când lumea e mult mai străină Decât pot eu duce,Închid minteaŞi deschid altceva,Ascuns şi amânat.

România păstrată de mine Răspunde la strigăte din cărţi,emailuri, cd-uri şi filme.Se trezeşte la Petre Ţuţea,la Steinhardt, la Eminescu,la conferinţele lui Puricşi la cântecul lui Ducu Bertzi.

România păstrată de mine e fundalul cu munţi al mănăstirii Brâncoveanu,Este Sanda din poemele lui Noica,aplecându-se în faţa peretelui de nordla Voroneţ:

Ea, care petrecuse toate frumuseţilelumii, a exclamat: „N-am văzut nimic mai frumos”.

România păstrată de mine E unică şi subtilă,E pătrunsă de taină şi destin.

România păstrată de mine vorbeşte o limbă curatăca cea a poeţilor,sau ca cea a femeilor de la ţară.

România păstrată de mine nu înjură, nu cunoaşte cuvinte ca

„naşpa” sau „să moară duşmanii mei”.

România păstrată de mine nu are zorzoaneşi e cuviincioasăca o ţărancă din picturile luiGrigorescu.

România păstrată de mine Nu face exceseşi nu imită alamele strălucitoare ale popoarelor însingurate.

România păstrată de mine E hâtră şi poznaşă.

România păstrată de mine m-a pus să scriu rândurile astea,dimineaţa devreme,pe o foaie sprijinita pe „JurnalulFericirii”.

România păstrată de mine M-aşteaptă să mă întorc,ca o bunică răbdătoare,care nu mustră şi nu dojeneşte:„Unde mi-ai fost douăzeci de ani?va spune ea,Hai, vino să te vindec.”

România păstrată de mineRomânia păstrată de mineLuiza DIHORU

14. Nov. 2010, Wedmore, Marea Britanie

Dincă Adnana-Ionela

MatinalăÎn dimineaţa asta să respiri caniciodată, să vezi în tine prinoglinda din baie, să îţi speli gân-durile şi dinţii laolaltă, să îţi uzigenele cu dorinţă şi buzele cumoale şi cu puţin cald. Da, da,mai ai acolo, în cutia cu medicamente, lângă parace-tamol. Apoi să îţi intinzi mâinile către tavan şi să sariprin el, ca o copilă cu şuviţele-mpletite desenată pe-oreclamă la prigat. Nu, n-ai înţeles, lasă televizorul şicana, în dimineaţa asta îţi bei cafeaua şi îţi fumezidegetele cu tot ce au atins... Oare câte lucruri au atinsdegetele tale până-n dimineaţa asta şi de câte ori auatins cu doare? Da, prostuţo, aşa e, dacă vrei doare.Şi dacă zbori doare, să ştii. Te pun ăia de la PoliţiaAeriană să te întorci acasă şi să îţi iei actele. Dă-lenaibii de acte... că dacă mai sări un pic îl vezi peDumnezeu? O să-ţi râdă în nas şi o să-i tremure chi-piul pe cap, o să i se zdruncine burta şi motocicleta,aşa de tare o să se amuze. „Dom' comisar - o să-i spui- mai bine te duci dumneata acasă şi cauţi paşapor-tul. Eu nu am voie să zbor cu sufletul gol."

***Nu mi-a cântat niciodată nimeni nani pui, nici somnuşor, nici nu m-a sărutat pe frunte înainte de culcare.Lumina de veghe se stingea înainte să adorm şi apoifiguri de porţelan îşi făceau loc prin colţurile camereiMi-era teamă să mă ascund sub pătură... Dacă ar fivenit una din figurile acelea să mă apuce de picior?Nu mi-a cântat nimeni niciodată noapte bună, nici numi-a suflat mama în obraji să fac gropiţe

Ridică-te copilHush hush

Acum se moareAcum se taceAcum se uită.

Dormi

Blaise Pascal (1623 - 1662) este cu-noscut îndeosebi ca matematician şi fizician.De altfel, el se îndreaptă încă din copilăriespre o carieră ştiinţifică şi uimeşte prin preco-citatea geniului său: la numai 12 ani, spreexemplu, Pascal ajunge singur la enunţarea şidemonstrarea teoremei a 32-a din cartea I-a ageometriei lui Euclid. Filosoful Pascal este dealtfel imposibil de conceput în absenţa savan-tului: geniul său matematic, încredinţându-lde puterea raţiunii, i-a arătat în acelaşi timp, înmod clar, limitele acesteia. Fiinţa umană îi vapărea atât de complexă şi de contradictorie în-cât va considera de-a dreptul absurd să creadăcă logica o va putea vreodată cuprinde sau ex-plica.

Ne vom opri asupra filosofiei pacalie-ne, aşa cum apare ea mai ales în cartea Cuge-tări. Aceasta ar fi trebuit să fie o „Apologie areligiei creştine”, însă autorul a murit înaintede a duce la capăt amplul său proiect; totuşi,fragmentele găsite printre hârtiile filosofuluiau fost aranjate şi publicate după moartea sa.

Conform planului iniţial al gânditoru-lui francez, cartea este structurată în douăpărţi: „Misère de l’homme sans Dieu”¹ şi„Grandeur de l’homme avec Dieu”². Stareasa fragmentară, departe de a-i diminua valoa-rea, face să apară în mod şi mai natural gândi-rea autorului; de altfel, Pascal însuşi nu gân-dise această apologie sub forma unei demon-straţii logice, pentru care respectarea etapelorar fi fost indispensabilă, căci, aşa cum vomvedea în continuare, cartea nu se adreseazăexclusiv raţiunii cititorului.

Problema centrală exprimată în „Cu-getări” - una dintre cele mai mari cărţi din li-teratura universală - gravitează în jurul finitu-dinii umane, sursă a condiţiei sale nefericite pecare Pascal o numeşte „misère de l’homme”.În orice parte ar privi, omul se loveşte de zi-duri: este experienţa pe care omul de ştiinţă oface în fiecare zi a căutarii lui. Perceperea sen-zorială este mediocră - ea nu poate sistemati-za extremele sunetelor, ale luminii, ale spaţiu-lui; raţiunea îşi are şi ea limitele ei. Omul nupoate aşadar depăşi o anumită mediocritate.Dacă totuşi încearcă, îşi va vedea fiinţa în pe-ricol de a fi şi mai grav devalorizată: „Preamultă şi prea puţină hrană ne tulbură acţiu-nile; prea multă şi prea puţină învăţătură în-dobitocesc”.

Concluzia este, indiferent de drumulpe care îl ia această căutare, aceeaşi: omul esteun mic punct în univers, suspendat între infinitşi neant, fiind nevoit, pentru a supravieţui, săevite aceste două extreme. Aşa se face că entu-ziasmul cu care omul începe să sondeze lumeaşi tainele ei se preface întâi în uimire, apoi înoboseală, pentru a se transforma mai devremesau mai târziu în angoasă.

Aceasta explică de ce pentru majori-tatea covârşitoare a oamenilor teama întâlniriicu sine a dezvoltat un adevărat instinct care-iconduce la distracţie şi la ocupaţii în afara lor:„Suntem plini de lucruri care ne împing înafara noastră. Instinctul ne spune că trebuiesă ne căutăm fericirea în altă parte, nu în noi”Filosofia pascaliană consideră modul de a trăipropriu acestor oameni drept o veritabilă fugăde sine: „Unicul nostru scop este de a face să

treaca vremea fără a simţi, sau mai bine zis,fără a ne simţi pe noi înşine.” Iată motto-ulexistenţei umane.

Spre deosebire de teologii din vremeasa, Pascal nu interzice plăcerile terestre; nicinu are nevoie, pentru că el merge mai departe:demonstrează că ele nu sunt altceva decât ilu-zii. Un fel de opium al sufletului care nu vin-decă boala, ci doar permite omului să-şi ima-gineze că e sănătos. Lipsa lor de substanţăapare evident în cazul regelui plecat la vână-toare: cine ar putea susţine că scopul acesteivânători e vânatul însuşi? Oare în absenţa lui,masa unui rege ar fi goală? Ideea de scop nuexistă în cazul distracţiilor. Şi totuşi, omulpretinde că are întotdeauna un scop. Darprivindu-i viaţa, nu putem să nu fim de acordcu Pascal care spune: „Noi nu căutăm nicioda-tă lucrurile, ci căutăm căutarea lucrurilor.”

S-ar putea crede că în categoria ocu-paţiilor despre care vorbeşte filosoful franceznu intră decât ceea ce nu are nimic de-a facecu spiritul. Fals. Orele petrecute de matemati-cian în cabinetul său pentru rezolvarea uneiprobleme de matematică şi orele petrecute dejucătorul de cărţi in faţa mesei de joc sunt înegală măsură ore dedicate cu succes fugii.Căci spiritul este antrenat pe căi care îl conducspre exterior, făcându-l astfel să evite cu tactîntrebările referitoare nu la lume, ci la el în-suşi. Pascal nu se opreşte la descrierea simplăa acestei fugi. El îi surprinde şi tristul şi ine-vitabilul final, care o face şi mai condam-nabilă decât ar fi putut părea iniţial. O viaţădedicată goanei dupa nou, după divertisment -petrecută aşadar în afara monologului reflexiv- nu numai că nu umple uscăciunea golului in-terior, dar cauzează o mizerie mai reală şi maidestructivă, pentru că sporeşte acest gol răpindomului ceea ce, în oarecare măsură, îl umple:el însuşi. Iar punctul final al fugii este moar-tea. Aşadar, definiţia divertismentului, desprecare Pascal vorbeşte ca despre metoda cea maieficienta de alungare a plictiselii (Pascal nu-meşte aceasta plictiseală „ennui”, iarBaudelaire o va numi mai târziu „spleen”), arede fapt o definiţie foarte scurtă: este „ceea cene amuză şi ne face să ajungem pe nesimţite lamoarte”.

Totuşi, Pascal nu condamnă omul acărui existenţa se identifică cu efortul depus zide zi pentru a evita întâlnirea cu sine şi acest„ennui” care o precede. Circumstanţele atenu-ante care explică în mare măsură atitudinea safaţă de propria existenţă nu sunt puţine, nicilipsite de însemnătate. Există numeroase gre-utăţi care blochează raţiunea şi cugetarea îneforturile lor. Omul pascalian e în primul rândmăcinat de contradicţiile dintre raţiune, sim-ţuri şi pasiuni care pot ucide entuziasmul celmai sincer pentru cunoaşterea adevărului:„Cele două temeiuri ale adevărului, raţiuneaşi simţurile, se înşeală una pe alta. Simţurileprezintă raţiunii aparenţe false. La rândul ei,aceasta se răzbună: pasiunile inimii tulburăsimţurile şi le dau impresii false.”

Aşadar, întoarcerea către sine nu edeloc uşoară. Aşa se explică, de altfel, genera-lizarea fugii. Şi totuşi, deşi se consideră el în-suşi antrenat în această fugă, filosoful franceztrasează în „Cugetări”, drumul anevoios pe

care îl parcurge înîntoarcerea către si-ne. Îndreptându-şimai întâi privireacătre lumea în carese vede nevoit satrăiască, el se opreş-te îndeosebi asupracondiţiei sale întimp şi spaţiu. Elobservă că omul nutraieşte niciodată în prezent: „Să-şi examinezefiecare gândurile; le va găsi ocupate fie cutrecutul, fie cu viitorul. Nu ne gândim aproapedeloc la prezent. Şi dacă ne gândim, nu o fa-cem decât pentru a ştii ce să facem în viitor.Prezentul nu e niciodată scopul nostru. Aşa-dar, nu trăim niciodată, ci doar sperăm sătrăim; şi, vrând mereu să fim fericiţi, în modinevitabil, nu suntem niciodată.”; la fel:„Anticipăm asupra viitorului, pe care îl ve-dem venind prea încet şi pe care vrem să-lgrăbim; rechemăm trecutul pentru a-l opri că-ci se îndepărtează prea iute.” Şi asta nu e tot;Pascal mai notează o observaţie care ar puteapărea unora exagerată, dar care, raportată lainfinitul din jurul nostru apare ca înfricoşătorde adevărată: „viaţa omului este mizerabil descurtă.”

Pe de altă parte, angoasa timpului es-te amplificată de teama de spaţiu: „Tăcereaeternă a acestor spaţii infinite mă înspăimân-tă.” Afirmaţia pare să aparţină mai mult unuiom de stiinţă decât unui teolog; atunci cândSfântul Augustin privea cerul, îl vedea, cu-prins de o „teamă sfântă”, pe Dumnezeu.Pascal, în schimb, vede un infinit mut, decidesacralizat, care apasă cu imensitatea luiomul.

„Cugetările” sunt departe de a înfăţi-şa atitudinea calmă a credinciosului care ştieşi de ce trăieşte, şi de ce va muri; dimpotrivă,ele încearcă să arate omului propriul sau ne-ant, împingând angoasa pâna la limita tole-ranţei.

Citind prima parte a cărtii ne putemîntreba, pe bună dreptate, ce legătura existăîntre această angoasă teribilă şi o apologie acreştinismului? E adevărat că Pascal nu pro-cedează teologic, expunând dogme şi dovezi;scopul lui nu e să dea răspunsuri, pe care eposibil ca el însuşi să nu le aibă întotdeauna,ci să pună întrebări. Există însă un lucru decare filosoful e sigur pentru că îi apare ca evi-dent - conştientizându-şi mizeria, omul nuface decât să îşi afirme măreţia: „Ceea ce estenatură la animale, noi o numim mizerie cândeste vorba de om, recunoscând prin aceastacă natura lui fiind astăzi asemănătoare cu ceaa animalelor, el s-a prăbuşit de la un rang maiînalt care-i fusese destinat altădată. Căci cinealtcineva s-ar putea simţi nefericit de a nu firege decât un rege deposedat?”

Aşa cum bine spune Pascal, omul ve-de că nu vede. Este una dintre trăsăturile esen-ţiale ale sale, care îl deosebesc de orice altăfiinţă cunoscută. Iar a vedea că nu vezi estedestul ca să deduci că, de fapt, ai pierdut ceva.Dacă nu ai vedea nimic, asta te-ar face să crezică nu ai pierdut nimic; dacă ai vedea totul,

(Continuare în pag. 12)

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 11

Anca ELISEI

BBLLAAIISSEE PPAASSCCAALL -- UUNN DDRRUUMM CCĂĂTTRREE SSIINNEE

ESEU

„Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare.”

(urmare din pag. 11)

atunci ai avea ceea ce de fapt, în condiţia ta actuală, este clar că aipierdut. Aşa stând lucrurile, adevărul trebuie căutat nu numai deraţiune ci, în primul rând, de voinţă. Trebuie să vrei să vezi ceeace ai putea foarte bine să ignori.

Nimeni nu este trist pentru că are o singură gură. Pentrucă întotdeauna a avut o singură gură şi îi este foarte bine aşa. Daromul care are un singur ochi suferă cu siguranţă din această pri-cină. Aşa se explică şi tristeţea noastră, acest „ennui”, aceastăinsatisfacţie profundă pe care o simţim dacă petrecem măcar câte-va minute cu noi înşine: starea noastră actuală nu corespunde stăriinoastre inţiale, ci îi este inferioară.

„Ce ne strigă lăcomia şi neputinţa noastră, dacă nu că înom a fost altădată o fericire adevărată, din care acum nu i-a ră-mas decât semnul şi locul gol pe care încearcă în zadar sa îl umplecu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile ce îi lipsesc ajutorul pecare nu-l dobândeşte de la cele ce-i sunt la îndemână şi pe carenici unele, nici altele nu sunt în stare să i-l dea? Fiindcă aceastaprăpastie fără sfârşit nu poate fi umplută decât de ceva infinit şiimuabil, adică de Dumnezeu însuşi.”

De ce creştinismul? Pentru că e singura religie care oferăo explicaţie plauzibilă fenomenelor şi trăirilor umane. Omul în ab-senţa creştinismului devine un mister mai greu de acceptat decâtcreştinismul însuşi. Şi cum îl găseşti pe Dumnezeu? Harul îi parelui Pascal ca fiind singurul mijloc posibil de a crede în mod abso-lut; dar nu toţi au fericirea să îl dobândească. Omului fără har îi ră-mân raţiunea şi inima. Cât priveşte raţiunea, ea poate găsi la infinitatât argumente pro, cât şi argumente contra. Rămâne inima, alecărei adevăruri sunt mult mai solide şi mai greu de ignorat, deşimulţi o socotesc inferioară raţiunii; o convingere demnă de luat înseamă având în vedere că ea aparţine unui om a cărui raţiune aatins culmile cele mai înalte la care poate ajunge spiritul uman, şiacolo nu a făcut altceva decât să-şi conştientizeze neputinţa.

Dar nici aşa omul nu scapă de incertitudine; neliniştea dinprima parte a cărţii se simte şi în partea a doua. Pentru că Pascaleste un om care se îndoieşte. Credinţa capătă în sufletul lui formaunei căutari tragice; ea e singura care îi permite să spere că totuşiare un sens, că golul pe care îl simte atât de chinuitor în sine nueste o glumă proastă a universului ci pur şi simplu dorul pe care îlsimte un om plecat de multă vreme de acasă. Şi dacă nu poate aveaaceastă credinţă permanentă şi senină, îi rămâne o singură caledeschisă - aceea a celebrului pariu: necredinciosul, neputând cre-de, trebuie cel puţin să parieze că Dumnezeu există. Pascal nu ex-clude posibilitatea de a pierde; este ceea ce demonstrează că gân-direa sa nu e atât una doctrinară, cât mai ales una filosofică. Daradmiţând că acest lucru s-ar întâmpla, ce pierdem, de fapt? Nimicdemn de luat în seamă - câteva plăceri scurte şi nesigure. Deci,„Dacă câştigaţi, câştigaţi totul. Dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic.”

Un pariu ce ar putea părea nebunesc oamenilor raţionalişi cumpătaţi. Însă, aşa cum am văzut în prima parte a cărţii, toc-mai această raţiune ar trebui să ne arate, dacă acceptăm un dialogcu ea, nu pe teme străine, ci pe tema propriei noastre fiinţe, careeste de fapt condiţia noastră şi ce avem de aşteptat de la ea, în lipsaunui sens suprem care nu poate fi altul decât Dumnezeu. Privit ast-fel, pariul nu mai e, pentru cel ce nu poate crede de la început înmod absolut, deloc nebunesc. Este doar o alternativă a divertis-mentului care „ne face să ajungem pe nesimţite la moarte”, unrefuz firesc al neantului care cutremură fiinţa umană, demonstrândtocmai prin aceasta că nu îi este propriu.

„Cugetările” lui Pascal nu sunt decât o întoarcere cătresine, un dialog sincer cu eul pe care filosoful francez îl descoperăplin de nelinişti, de insatisfacţii, de doruri neîmplinite. Şi mai aleschinuit de refuzul omului de a conştientiza profunzimea şi gravi-tatea întrebărilor care se zbat, neputincioase, în el, pentru că nepu-tându-le da un răspuns clar şi imediat, această „trestie gânditoare”³alege să le ignore şi chiar să le conteste existenţa.

Parcurgând acest drum anevoios, Pascal încearcă totodatăsă-şi convingă cititorii să îl urmeze; spre deosebire de apologiilecu care suntem obişnuiţi, cartea marelui gânditor francez nu îl aju-tă pe om să-L găsească pe Dumnezeu şi nici măcar să-L caute, cidoar să vrea să-L caute.

NOTE

¹ „Nefericirea omului fără Dumnezeu”² „Grandoarea omului cu Dumnezeu”³ „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură,

dar este o trestie gânditoare.” (Pascal, „Cugetări”)

Pagina 12 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

„Viaţa nu e o expoziţie tematică, aşadar nici teatrul nu poate fimuzeu, ci o energie vie, vibrantă, în care mă afund împreună cuactorii mei”

Interviu cu regizorul László SándorInterviu cu regizorul László SándorPrah. Aşa se intitulează cel mai recent proiect teatral al TeatruluiMaghiar de Stat „Csiky Gergely" din Timişoara, care a văzut luminarampei în premieră vineri, 8 octombrie. Regia artistică a piesei o sem-nează regizorul László Sándor. Actor, regizor, profesor universitar laAcademia de Artă Novi Sad şi directorul Teatrului din Novi Sad, LászlóSándor deţine în propriul palmares diverse roluri de succes ca şi actoralături de câteva premii pentru spectacolele sale. Spectacole montate laTMST: „Se-apropie vremea", „Raiul” şi „Livada cu vişini”. Pe aceas-tă temă am stat de vorbă cu regizorul artistic al spectacol, d-nul LászlóSándor. Raul Bastean: Spiró György - un dramaturg maghiar contemporan,deci implicit un text de teatru contemporan. Ce vă atrage în general ladramaturgia contemporană în comparaţie cu cea clasică?László Sándor: Mă interesează şi clasicii, bineînţeles, fapt dovedit şi dealegerea mea de a pune în scenă, stagiunea trecută, Livada cu vişini, totla Timişoara. Însă aveţi dreptate, mă simt foarte apropiat de dramaturgiacontemporană, deoarece îmi conferă mai multă libertate, şi pentru cădescifrarea prezentului mi se pare o provocare mai mare.R.B.: Ce v-a impresionat în mod special la acest text astfel încât să vădetermine să-l puneţi în scenă?L.S.: Situaţia neobişnuită în care se trezesc personajele. Visăm cu toţiila lozul cel mare, dar ce devenim dacă se întâmplă cu noi miracolul şiputem, oare să îi facem faţă? Oare ne cunoaştem destul de bine, ca săputem stăpâni situaţia şi să ne stăpînim pe noi înşine?R.B.: Care este subiectul pe care textul îl abordează şi cum a fost cola-borarea cu actorii din distribuţie?L.S.: E vorba de nişte soţi cât se poate de mediocri, care câştigă o mul-ţime de bani la loterie. E prima oară când lucrez cu Szász Enikő şiDukász Péter, dar sper că nu e şi ultima! Sunt doi actori minunaţi, cucare e o plăcere să colaborezi. Nici nu consider timpul petrecut împre-ună drept muncă, e un proces de creaţie, mulţumită lor.R.B.: Sunteţi tipul de regizor care pune pe prim plan într-un spectacolsituaţii, probleme şi trăiri interioare pe care le construiţi cu actorii. Dece simţiţi nevoia să reliefaţi pe scenă aceste aspecte? L.S.: Consider textul doar material, informaţie, actorul e materia vie ca-re poate răspunde la întrebări de tipul „cum?” şi „de ce?”. Dacă întâl-neşte un regizor cu care se află pe aceeaşi lungime de undă, împreunăpot scoate la iveală substraturile piesei, fără de care pe scenă s-ar ajungedoar la o formă goală, cu care ar fi păcat să ne mulţumim. Viaţa nu e oexpoziţie tematică, aşadar nici teatrul nu poate fi muzeu, ci o energievie, vibrantă, în care mă afund împreună cu actorii mei, şi sper că şispectatorii ni se vor alătura.R.B.: Un regizor din Serbia la un teatru maghiar din România. O „com-binaţie” extrem de interesantă. Cum s-a ajuns la o astfel de colaborare,ţinând cont că montaţi de ceva vreme la acest teatru?L.S.: Este a patra montare a mea la Timişoara, dar din prima clipă trupaşi oraşul m-au făcut să mă simt ca acasă. Dacă dezertarea ar mai fi lamodă, şi dacă aş avea motive să plec, aş veni cu siguranţă la Timişoara!

A consemnat: Raul BAŞTEAN

litere

pe străzile mici perifericescuipă un orb. porţile plângcâinii-l petrecspre paharul pe care-l goleşte seară de searăla lumina unei viori

aşteptând semnul prevestitor

din durată-n duratăameţit de-atâta istorieîncă mai aştepttrecerea sonorelor sferesemnul prevestitor al plecăriidin această amnezică stare de lut.în rest mai nimic

noimele profeţilor rătăcescneputincioaseprintr-un alb indecis

printr-un gri văluritdoar de obositoare întâmplări concentrice care vinnu se ştie de cenu se ştie de unde

autoportret

conştient că respiră doar aerul dintre două momenteşi că moartea-i lingesârguincioasă falangeleel nu-şi mai păstreazănici măcar copilăria

astfel păşeşte pe un câmp golfără un gând fără o ţintă anume iar când zgomotul lumii-l ajungedin urmă,-l pătrundeel reintră-n cochilia lui care - nu se ştie cum -fumegă

CLIPA DE POEZIE - CLIPA DE POEZIE - Costel MIREA

Sylvia Plath(1932-1963)

Judecata de apoi

Beată, pasărea stupidă se apleacă temerarăPeste-un orologiu care are limbile blocateLângă cifra treisprezece, oră veşnic selenară.

Viaţa noastră-i o scenă,dar actorii sunt afarăZăbovind într-o cocioabă cu ferestrele pictate.Beată, pasărea stupidă se apleacă temerară.

Străzile se frâng haotic în prăpastia murdară.Somnu-a potopit oraşul,blocurile-s demolateLângă cifra treisprezece, oră veşnic selenară.

Sticla-i fracturată toată,cioburile-n aer zboară.Norocosele relicve vor rămâne-amanetate.Beată, pasărea stupidă se apleacă temerară.

Domnul dimineaţa plină de maşini o tot omoară.Ceasul sfânt ca niciodată are àcele-adunate.Lângă cifra treisprezece, oră veşnic temerară.

De-a avut sau nu sfârşitul o valoare ordinarăNu mai are rost să afli, datele-s oricum stocate.Beată, pasărea stupidă se apleacă temerarăPeste cifra treisprezece, oră veşnic selenară!

Frank Scott (1899-1985)

Vilanelă pentru timpul nostru

Inima-i veşnic plină de căutări amare,De grabă,suferinţă şi pasiuni nebune.Oricare joc implică şi-o mare renunţare.

Credinţa în iubire e punctul de plecare.Sub un drapel bărbaţii vor iar să se adune.Inima-i veşnic plină de căutări amare.

Noi dintre toţi pe dânsul l-am socotit mai tare,Ghidaţi fiind se pare de-aceeaşi raţiune.Oricare joc implică şi-o mare renunţare.

Loialitatea mică e tot o dezertare,Nici raza şi nici crezul nu sunt destul de bune.Inima-i veşnic plină de căutări amare.

Cu cât moralitatea politică dispareCu-atât e mai frustrată întrega naţiune.Oricare joc implică şi-o mare renunţare.

Adevărata artă-i doar viaţa în mişcare.Orice simbol îngroapă un car de-nţelepciune.Inima-i veşnic plină de căutări amare.Oricare joc implică şi-o mare renunţare!

Dan Lechay

Fantoma

N-am văzut-o niciodată, totuşi ea a fost aici.A jucat la streşini rolul picăturilor de ploaie.Poate şi-a oprit asupră-mi ochii ei de licurici.

Ochii-n orice dimineaţă către soare îi ridici.Fremătînd lumina lunii se revarsă în odaie.N-am văzut-o niciodată, totuşi ea a fost aici.

De-am simţit ceva în suflet ca un ghimpe de ariciOri de-n liniştea grădinii a pocnit câte-o păstaiePoate şi-a oprit asupră-mi ochii ei de licurici.

Cred c-am tresărit în noapte la un zbor de pituliciOri atunci când somnambulă a lătrat câte-o potaie.N-am văzut-o niciodată, totuşi ea a fost aici.

Când în arşiţele verii gem particulele miciAle prafului ce-adesea respiraţia ne-o taie,Poate şi-a oprit asupră-mi ochii ei de licurici.

Ea există pretutindeni. Sper să nu mă contrazici.Fiecare simte-n noapte geruita ei văpaie.N-am văzut-o niciodată, totuşi ea a fost aici.Poate şi-a oprit asupră-mi ochii ei de licurici!

Sandra Ball

Vilanela

Vilanela, elgantă, dulce, zveltă, muzicalăCa lumina infiltrată într-un ritm ce curge blând,Cuib îşi face într-un clopot de argint să-i fie fală.

Vrajă licitată, formă creatoare, abisală,Parcă de la depărtare auzi clopotul cântând:Vilanela, elegantă, dulce, zveltă, muzicală.

Flori în inimi răsădeşte, razele într-o betealăLe adună învrâstate de penumbra unui gând:Cuib îşi face într-un clopot de argint să-i fie fală.

Se aseamănă c-o scară care urcă în spiralăSau cu fumul unei pipe rotocoale moi iscând,Vilanela, elegantă, dulce, zveltă, muzicală.

Sub foiţa ca de ceapă transparenţa-i e totalăCând vin morţii să-şi bea apa din eterul tremurând.Cuib îşi face într-un clopot de argint să-i fie fală.

Uneori este fragilă ca o boare sideralăOri ca perla de lumină din lămâiu-n floare dând:Vilanela, elegantă, dulce, zveltă, muzicală,Cuib îşi face într-un clopot de argint să-i fie fală.

Edward Arlington Robinson (1869-1935)

Casa din deal

(portret Lilla Cabot Perry)

Cu toţii, Doamne, au plecat.Tăcuta casă-i încuiată.Nimic în plus de-adăugat.

Orice perete e crăpat.Vântul continuă să bată.Cu toţii, Doamne, au plecat.

Unde-s cei ce ne-au aşteptatCândva cu inima curată?Nimic în plus de-adăugat.

Cine e oare tupilatDupă fereastra-ntunecată?Cu toţii, Doamne, au plecat.

Unde-i azi focul zvăpăiatCe-n vatră se-ncingea odată?Nimic în plus de-adăugat.

În preajmă totu-i ruinat.Casa din deal e-abandonată.Cu toţii, Doamne, au plecat.Nimic în plus de-adăugat!

Theodore RoethkeTrezirea

Greu mă trezesc şi-apoi adorm la locConnvins că soarta nu mă înspăimântă.Sunt instabil de parcă am tălpile de foc.

Vai,inima gândeşte şi nu e rău delocFiinţa mea dansează şi singură îşi cântă.Greu mă trezesc şi-apoi adorm la loc.

Dacă îmi eşti prieten te rog să intri-n joc.Dintotdeauna Terra e o lucrare sfântă.Sunt instabil de parcă am tălpile de foc.

Orice copac închide lumina-ntr-un ghioc.De te naşti vierme scara-ţi este frântă.Greu mă trezesc şi-apoi adorm la loc.

Natura-i încă-n stare de zămislit norocPentru noi doi. Priveşte-o cum se-avântă.Sunt instabil de parcă am tălpile de foc.

Pun pumnu-n gura spaimei ajunse la soroc.Mă tem de firea care se ia cu noi la trântă.Greu mă trezesc şi-apoi adorm la loc.Sunt instabil de parcă am tălpile de foc!

Elisabeth Bishop(1911-1979)

O artă

Vai, arta de a pierde totul e foarte lesne de-nvăţat.

Atâtea lucruri par sătule de dorul de a fi uitate.Sunt pierderi care nu prezintă ceva de

nerecuperat.

De rătăcirea unui lucru oricene-i zilnic afectatCum ar fi cheia de la uşă ori orele de sens vidate.Vai, arta de a pierde totul e foarte lesne

de-nvăţat.

Ulterior procesu-acesta e, parcă, mai accelerat:Include numele de locuri ce ne-au rămas

nevizitate.Sunt pierderi care nu prezintă ceva de

nerecuperat.

Întâi pierdut-am ceasul mamei, apoi trei casei-au urmat

Şi cine ştie câte alte lucruri vor fi înstrăinate.Vai, arta de a pierde totul e foarte lesne

de-nvăţat.

Am mai pierdut două oraşe cu totul demne de-adorat,

Două tărâmuri, două fluvii frumoase şiînvolburate.

Sunt pierderi care nu prezintă ceva de nerecuperat.

Ştiu, mă voi pierde şi pe mine în fluxultimpului turbat,

Nu înainte de-a-nţelege că totu-i numai vani-tate.Vai, arta de a pierde totul e foarte lesne

de-nvăţat.Sunt pierderi care nu prezintă ceva de nerecu-perat!

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 13

Vilanele engleze IIVilanele engleze IIÎn traducerea lui Ion ROŞIORU

În Egloga a VIII-a vers 63, Vergiliuglosează: „Non omnia possumus omnes” (Nu toţiputem de toate), adică pe lângă voinţă, stăruinţă, decare vorbeam cândva şi care trebuie să însoţeascăvisele noastre, preocupările noastre cele mai fru-moase, există şi neputinţele noastre. Nu-l putem con-trazice pe Vergiliu şi nu putem crea alt dicton ca aces-ta: „Putem face totul!” şi nici chiar „Toţi la un locputem face totul”. Există probabil o limită dată deCreator omului, în primul rând având în vedere tim-pul vieţii noastre, dar nu numai. şi această limită tre-buie înţeleasă şi respectată. „Cereţi şi vi se va da;căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide!” neînvaţă Biblia, întrucât toate legile după care Dum-nezeu a creat lumea nu sunt tăinuite, doar neînţeleseîncă de noi, oamenii, deci dezvăluirea lor se poateface în limita posibilului, a respectului faţă de limi-tele date. Iată cum s-ar putea înţelege modestia, adicăbuna cunoaştere a limitelor personale.

Am citit cu amărăciune declaraţia celebru-lui fizician Stephen Hawking, făcută într-un interviupentru un post de televiziune, cum că teologia nu estenecesară, deoarece lumea întreagă poate fi explicatăcu ajutorul ştiinţei, deci fără a invoca intervenţia unuiCreator; că Dumnezeu poate exista, dar ştiinţa este înstare să explice Universul fără a fi nevoie de a apelala ideea de Creator. „Deoarece există o lege precumcea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea dinnimic. Creaţia spontană este motivul pentru careUniversul există, pentru care noi existăm” Cu câteargumente, mă întreb, s-au făcut toate acele afir-maţii?

Vreau să amintesc că unul dintre sinoni-mele cuvântului modestie este lipsa de îngâmfare pecare au avut-o mulţi dintre oamenii de ştiinţă dar şidintre filosofi. Cercetând şi gândind raţional, adicăfolosind inteligenţa la maximum, dar trecând totulprin suflet, au ajuns la concluzia că este bine să adopţimodestia în viaţă, considerând-o ca o virtute. Omulmodest nu are nevoie de conştiinţa propriei superiori-tăţi, ea evidenţiindu-se de la sine. Modestia sinceră,bazată pe o inteligenţă superioară aparţine, susţineacineva, „oamenilor mari”. Am ajuns în secole aledezvoltării ştiinţei şi întotdeauna am spus că ştiinţa,religia şi artele trebuie să formeze o frumoasă cu-nună. Petre Ţuţea spunea că „ştiinţa unită cu religiaşi cu arta înseamnă libertate şi nemurire”.

Au fost matematicieni, fizicieni, chimişti,astronomi care au crezut în existenţa unui Creator, înexistenţa lui Dumnezeu: Nicholas Copernic (sec.XV-XVI) - astronomul polonez care a susţinut căplanetele se rotesc în jurul soarelui şi nu a văzut nicio contradicţie între sistemul lui heliocentric şi Biblie.Francis Bacon (sec. XVI) – filozoful englez care aafirmat că „Puţină filozofie duce mintea omului cătreateism, dar o aprofundare a filozofiei duce minteaomului către religie”. Italianul Galileo Galilei (sec.XVII) - părintele fizicii, astronomiei a afirmat căpământul se mişcă în jurul soarelui: „Eppur simuove” (şi totuşi se mişcă!) a ţinut foarte mult laBiblie, cu tot conflictul avut cu Biserica Catolică; elmai afirma: „Dumnezeu ne-a spus cum să ajung laceruri, dar nu cum merg cerurile” sau „Să dăm şti-inţei ce-i a ştiinţei!”. Astronomul Johannes Kepler(sec. XVI-XVII) cel care a afirmat: „Sunt creştin”, arecunoscut că Dumnezeu „a adus în fiinţă natura dinnimic”; legile sale, ale mişcării planetare au fost

rezultatul credinţei „într-un Dumnezeu al ordinii”.Rene Descartes (sec. XVII) - matematician, filozof,om de ştiinţă francez călăuzit de lumina raţiunii, aadmis cu pietate Substanţa Supremă - Dumnezeu -ca fiind perfectă, existând prin sine însuşi, adică fiindpropria lui cauză, posedând astfel o libertate absolută.Lui i se atribuie celebra maximă: „Gândesc, deciexist”. Tot el a spus că nu este suficient a avea o mintebună, scopul principal fiind acela de a o folosi bine.Blaise Pascal, contemporanul lui Descartes ajunsesela concluzia că omul caută mereu un adevăr, ade-vărul absolut a tot ceea ce îl înconjoară: „inteligenţanaturală este una din dovezile, am putea spune, căomul este creat de Dumnezeu cu scopul de a accedespre adevăr, dar va alerga toată viaţa după o himeră,lucrând cu concepte şi idei abstractizate de neîn-cetatele căutări”.Filozoful german Gottfried Leibniz(sec. XVII-XVIII) afirma: „Dumnezeu nu e doar unmatematician care calculează şi compară propri-etăţile lumilor posibile, ci este şi un părinte iubitor”.Isaac Newton (sec. XVII-XVIII) - matematician,descoperitorul legii gravitaţiei universale, a văzut nu-merele ca o modalitate prin care am putea să-l în-ţelegem pe Dumnezeu. Minunându-se de armoniasistemelor cereşti, spunea: „Acest sistem extraordi-nar al soarelui, planetelor şi cometelor poate să apa-ră doar din lucrarea unei Fiinţe inteligente şi atot-puternice”. În notiţele de studiu ale lui James ClarkMaxwell (sec. XIX) - fizician şi matematician sco-ţian, cel care a dezvoltat teoria clasică a electromag-netismului, s-a găsit o rugăciune închinată lui Dum-nezeu: „…Întăreşte-ne raţiunea pentru slujirea Ta!”.Francezul Louis Pasteur (sec. XIX) – chimist,microbiolog, afirma: „Cu cât studiez mai mult natu-ra, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului”.Michael Faraday (sec. XIX) - mare fizician, promo-torul vieţii noastre moderne (computere, telefoane), afost un mare credincios. Fizicieni ca Kelvin, MaxPlanck (sec. XX) credeau în Dumnezeu şi spuneau:„Dumnezeu nu poate fi cunoscut ci numai gândit ”.

Când am citit, în urma cu mulţi ani, cartealui Stephen W. Hawking „Scurtă istorie a timpu-lui” mi-am notat anumite idei, printre care: „Un uni-vers în expansiune nu exclude posibilitatea unui cre-ator, dar introduce limitări asupra momentului cândel ar fi putut să facă aceasta”; „ştiinţa nu a descope-rit un set de legi care să ne spună cum se va dezvol-ta universul în timp, dacă ştim starea sa la un mo-ment dat. Poate că ele au fost iniţial decretate deDumnezeu şi că de atunci a lăsat universul să evo-lueze şi nu intervine”. „Se pare că Dumnezeu a alesconfiguraţia iniţială a universului din motive pe carenoi nu putem spera să le înţelegem”. „Evenimentelenu se produc arbitrar, ci reflectă o anumită ordinefundamentală, care poate fi sau nu, de inspiraţie div-ină”.

De pe atunci se întrezărea îndoiala dinsufletul său. Dar erau întrebări care frământau un omal ştiinţei. Să ne amintim că Iov a fost plăcut luiDumnezeu! Stephen Hawking mai scria: „Stareainiţială a universului trebuie să fi fost într-adevărfoarte bine aleasă dacă modelul Big - Bang fierbinteera corect atunci, la începutul timpului. Ar fi foartegreu să se explice de ce universul a trebuit să înceapăexact aşa, în afară de faptul că a fost un act al luiDumnezeu care intenţiona să creeze fiinţe ca noi”. Şim-am bucurat că exista în sufletul lui lumina speran-

ţei, a credinţei în acea Singularitate de la începutuluniversului. Şi către sfârşitul cărţii din nou îndoiala:„Atâta timp cât universul a avut un început, putempresupune că a avut un creator. Dar, dacă universuleste complet independent, neavând limită sau mar-gine, el nu ar fi avut nici început, nici sfârşit; el purşi simplu ar fi fost. Şi atunci la ce bun un Creator?”

Este adevărat că omul a făcut opţiunea încursul căreia a renunţat la o existenţă eternă şi lipsităde griji în Eden, numai din curiozitate şi numai pen-tru a ajunge la cunoaştere. Cu toate că teologia a eti-chetat-o drept păcat originar, ea reprezintă un gestimpresionant al omului, cel al cunoaşterii, implicândsacrificarea nemuririi şi fericirii. De atunci, probabil,au început să curgă întrebările omului peste veacuriletrăite şi continuă şi astăzi, ca un chin, uneori ca unblestem, alteori ca o amăgire a găsirii unor răspun-suri…

Şi întrebările lui raţionale le-am admis cusufletul, fiindcă orice om şi le poate pune: De ceexistă universul? A avut nevoie de un creator? Şi cinel-a creat pe el? De ce existăm noi şi universul? „Dacăam găsi răspunsul - afirma fizicianul undeva spre fi-nalul cărţii -, ar fi triumful final al raţiunii umane,pentru că atunci am cunoaşte gândirea luiDumnezeu”.

Am admis, în sinea mea, ca cititor, îndoialaomului de ştiinţă, înţelegând că aceasta îl elibereazăde prejudecăţi, dar se pare că i-a ajutat să se detaşezede simţuri, pentru a îndepărta îndoielile şi a continuastudiul, sondările de mai târziu. Totuşi, mă întreb: nuşi-a pus întrebarea simplă a propriei existenţe? A spi-ritului său? Oamenii îşi schimbă părerile, sau pur şisimplu se încăpăţânează, spunea cineva, fiind dispuşisă facă până şi o împărţire cu zero de dragul de a ob-ţine un rezultat confortabil pentru teoriile lor. Scho-penhauer spunea că atunci când voinţa este stăpână,conştiinţa este slugă, iar spiritele cu adevărat supe-rioare depăşesc această stare inversând rolurile, ad-miţând suveranitatea conştiinţei asupra voinţei.

Şi iată, după atâţia ani, Stephen Hawkingcrede cu încăpăţânare că a găsit răspunsul mult aştep-tat, făcând afirmaţii cu argumentări de care încă nuam luat cunoştinţă, neavând cartea, dar, sper să se fibazat pe demonstraţii foarte exacte!?, în afirmaţiile:„Dumnezeu nu a creat Universul, datorită gravitaţieiuniversul are capacitatea de a se crea singur; expli-caţia ştiinţifică este suficientă. Teologia nu mai estenecesară; Universul s-a creat singur din nimic.”„Creaţia spontană este motivul pentru careUniversul există, pentru care noi existăm”.

Albert Einstein (sec. XX), fizician ameri-can de origine germană, cunoscut pentru teoria relati-vităţii, explică în cartea sa „Teoria relativităţii pe în-ţelesul tuturor”, că ştiinţa înseamnă să poţi să pre-vezi lucruri pe care numai experienţa posterităţii le vaputea confirma şi că orice ipoteză este o simplă con-venţie pe care o îmbrăţişezi fără să ştii dacă mai târ-ziu nu o vei respinge în întregime.

Să nu uităm, însă, că toate întrebările noas-tre îşi au răspunsul cuviincios în Biblie, cartea care afost scrisă în mai multe limbi (Ebraică, Aramaică şiGreacă), pe trei continente (Africa, Asia şi Europa),de aproximativ 40 de autori care au avut diverse pre-gătiri şi este pe deplin consecventă cu ea însăşi, ne-găsindu-se inadvertenţe. Manuscrisele nu au erori şi

(Continuare în pag. 15)

Pagina 14 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

MODESTIA - ECHILIBRU ÎNTRE AROGANŢĂ ŞI UMILINŢĂMODESTIA - ECHILIBRU ÎNTRE AROGANŢĂ ŞI UMILINŢĂVavila POPOVICI

Raleich, Nort Carolina - Monday, 13 septembrie 2010„Omul de geniu nu poate da naştere unor opere nepieritoare decât crescându-le după dansul şi asemănarea nu a

fiinţei muritoare ce este, ci a modelului de umanitate pe care-l poartă în sine”. (Marcel Proust)

PUNCTE DE VEDEREPUNCTE DE VEDERE

(Urmare din pag. 14)şi orice creştin adevărat cunoaşte şi acceptă autoritatea Bibliei.Dumnezeul nostru, prin Fiul Său, a dat întregii Creaţii un sistemde legi, format din Legea lui Dumnezeu, Legea Păcatului, aMorţii şi Legea Duhului de Viaţă. Prima parte, revelată prin şti-inţă, include legile date universului material şi legile care gu-vernează lumea vie, formată din plante şi animale, iar în parte adoua, esenţială, include legile spiritual-morale date fiinţelor do-tate cu inteligenţă, îngeri şi oameni. În Biblie există şi adevăruriştiinţifice din care s-au inspirat şi se inspiră şi astăzi oamenii deştiinţă şi filozofii: Forma sferică a pământului; pământul sus-pendat pe nimic; stele fără număr; existenţa văilor în mări; exis-tenţa izvoarelor şi a rezervoarelor în mare; existenţa căilor deapă (curenţi oceanici) în mări; circuitul apei; faptul că toate fi-inţele vii se reproduc după specia lor; natura sănătăţii, a igieneişi a bolii; conceptul entropiei, a energiei care se consumă.

Vorbind despre Creaţie, Biblia ne spune că Dumnezeu acreat universul material şi spiritual din nimic (Geneza 1:1;Psalmul 33:6; Ioan 1:3; Romani 4:17; 1 Corinteni 1:28). Nemai spune că din această cauză El este înaintea tuturor lucrurilorşi mai presus de toate lucrurile. Prin urmare, întregul univers es-te sub controlul Său. Pentru că El a creat toate lucrurile, El poateveghea asupra creaţiei cu ajutorul mijloacelor creaţiei Sale. Cuprivire la crearea omului, Biblia ne spune ca Omul nu este nu-mai coroana creaţiei, dar este şi obiectul purtării speciale de gri-jă din partea lui Dumnezeu.

Referitor la originea sufletului Biblia specifică: „Sufle-tul este o creaţie a lui Dumnezeu, datorând originea sa unui actdirect de creare.” „Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om dupăchipul Nostru, după asemănarea Noastră...” (Geneza 1:26).

O idee interesantă pe care o vehiculează oamenii de şti-inţă dar şi teologii este cea a „Principiului antropic” (centrat înjurul omului), care încearcă să demonstreze că lumea aceastadacă n-ar fi avut exact structura pe care o are, apariţia vieţii ar fifost imposibilă, omul fiind produsul cel mai înalt al vieţii, per-fect adecvat pentru a funcţiona în această lume. „Nici o altă cre-atură nu se potriveşte mai bine acestei lumi decât omul însuşi!”Se crede că Universul ar fi putut alege multe forme în care viaţanu ar fi putut exista, în care nici măcar galaxii nu ar fi putut exis-ta. Şi atunci de ce şi cine a ales-o anume pe aceasta? A fost purăîntâmplare? O probabilitate între multe altele? De ce aceastăprobabilitate? Cine a făcut acel calcul al probabilităţilor şi de ci-ne a fost aleasă forma acestei vieţi? A existat o fiinţă inteligen-tă (Dumnezeu) care a ales aceasta pentru a crea fiinţe conştien-te? Dar dacă nu ar fi existat acest univers şi această fiinţă numităOm, noi am mai fi putut să ne punem toate aceste întrebări? Certeste că Universul nostru este clădit pe nişte legi matematice pecare mintea noastră nu le poate cuprinde decât parţial.

Aşa cum nu putem niciodată cunoaşte pe Dumnezeu, totaşa nu putem privi ce a fost chiar înainte de Big Bang (Singu-laritatea de la începutul universului); ar trebui poate să ne aflămundeva în afara sistemului în care trăim, să putem privi din afaraUniversului!?

Cu sfântă modestie ar trebui să considerăm spiritelenoastre limitate de spaţiul gândirii şi de cel al timpului faţă deFiinţa infinită, pe care mintea noastră nu o poate cuprinde şi săţinem cont de cele stipulate în Biblie, dacă vrem să ne fie binepe acest pământ.

Mircea Eliade spunea: „Dacă nu există Dumnezeu, to-tul e cenuşă. Dacă nu este absolut, care să dea semnificaţie şivaloare existenţei noastre, în acest caz existenţa nu are sens”.S-a gândit şi la acest lucru marele savant Stephen Hawking?

Aş dori din suflet ca marele savant să nu refuze „săru-tul lui Dumnezeu” în pragul trecerii.

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 15

Primăva-ra pusese stă-pânire pe toatăîntinderea sa-tului. Era vre-mea aratului.

Mircea se uita neputinciosla plugul care zăcea pe brazdă. Nuapucase să spună nici un cuvânt.Privea când la fiarele lungite pepământ când la frate-său.

Acesta îşi agăţase ochii deimaginea animalului ce se pierdeaîn zare sub bătaia vântului.

– Da, spune omule ceva, nusta cu nădufu-n tine, zise Mihaiscoţând din buzunarul de la spateun pachet cu ţigări. A fugit!…Lasă-l mânca-l-ar lupii să-l mă-nânce, că nu l-om jeli ca pe mort.

Durerea scormonea în su-flet, stârnită de visul de-o viaţănăruit doar în câteva minute.

– Când m-am însurat, înce-puse să vorbească Mircea, fără săţină cont de fratele său care auziseaceastă istorisire de multe ori,soacră-mea i-a dat Ilenei, ca zes-tre, două hectare de pământ şi uncal. Unul mare şi frumos. Nu preamai era aşa un cal în sat. Da l-amvândut ca să pot ridica casa în carestau acuma. Şi de atunci nu maiam linişte. Amu, am reuşit să-miiau altul. Nu-i aşa chipes, da pen-tru gospodăria noastră-i bun. Şi elm-a lăsat când mi-era lumea maidragă, mi-a rupt bunătate de hamşi s-a dus în lume.

– Eu ţi-am spus de astă-iar-nă când îţi plimbai prin curte, căanimalul trebuie pus la ham cu altcal, să se înveţe. Ascultă şi tu decei mai bătrâni că ei ştiu cum staulucrurile, zise Mihai, trăgând dinţigară.

– Amu, aştepţi să-ţi daudreptate, să te laud şi să strig câtmă ţine gura ce frate deştept am?Tu şi cu femeia mea vă potriviţi deminune când e vorba de sfaturi.Am noroc că-i dusă la târg...

– Lasă-l că şi-a luat şi el oporţie de libertate şi s-o-ntoarcedupă ce-i trece. Încercă să-l încu-rajeze Mihai pe cel ce suferea pen-tru neaşteptata pierdere.

Mircea îşi ridică privirea,aţipită parcă pe pământul reavănşi porni singur către sat. Îl lăsasepe Mihai să aibă grijă de căruţă,urmând să se întoarcă cu cinevacare să-i aducă lucrurile acasă.

Curtea era goală. Într-uncolţ zări pana de lanţ întinsă pe pă-mânt asemeni unui şarpe. Se aple-că pentru o clipă şi luă în mânămetalul acela rece care mângâiasede atâtea ori gâtul animalului. Îlaruncă, apoi, cu ciudă cât colo şise îndreptă spre grădină unde clă-dise astă toamnă un stog cu fân.Fânul îşi pieduse din mirosul ame-ţitor, iar firele de iarbă aranjateîntr-o ordine ştiută doar de el, pur-tau cu resemnare povara vieţii lor.

Mircea luă furca de lângăgard şi înfipse colţii în stogul defân, ca într-o fiară. Striga, vorbea… Vorbe pe care poate nu le-a ros-tit în viaţa lui, dar care acum ie-şeau fără oprelişte din gura sa.

– Să mănânce vitele şi oilevecinilor, dacă tu n-ai vrut să mă-nânci! Luaţi, gustaţi şi vă bucu-raţi, că eu muncesc degeaba.

Vitele se întorceau de la ci-readă. Se apropiase de fânul îm-prăştiat pe jos. Nu aşteptară să fieinvitate a doua oară. Suprafaţa cufân deveni neîncăpătoare pentruele. În urma lor se ivi în zare opată maronie care, căpătând con-tur, se mărise luă forma unui cal.Era calul lui...

Mircea se opri pentru o cli-pă. Aruncă furca …

„Calul meu...” îl întâmpinăel cu blândeţe. Apoi îi îmbrăţişăgrumazul, cum nu îmbrăţişaseniciodată o altă fiinţă. Ochii îşi căutau mângâierea în la-crimi.

Moartea parafină - aşa se intitulează cel mai recent volum depoezie al scriitorului Robert Şerban, tipărit la Editura CarteaRomânească.

Lansarea cărţii s-a desfăşurat la începutul lunii octombrie înfoaierul Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, înprezenţa unui public numeros, venit să-l „aplaude” pe autorul care aîmplinit 40 de ani.

Acesta a mărturisit: „Am scris această carte despre viaţă, deşititlul e Moartea parafină.”, adăugând că, în opinia sa, moartea estemotorul vieţii. Volumul adună, de fapt, poezii inspirate de momente dinviaţa scriitorului, evocând copilăria care a trecut fulgerător şi amintireaunor prieteni dispăruţi prea devreme, din păcate.

Despre volum s-au pronunţat invitaţii de excepţie ai serii; scri-itorii: Cornel Ungureanu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş şi TudorCreţu. S-a spus, printre altele, că Robert Şerban este omul şi, în acelaşitimp, scriitorul extrem de prietenos a cărui carieră a avut continuitate,fiind extrem de consecvent, dar şi exigent cu opera sa. Pe parcursul evenimentului, publicul a putut achiziţiona cartea, iar lasfârşit, autorul a oferit autografe.

Raul BASTEAN

Lăcrămioara ANDREI

Porţia de libertatePorţia de libertate

SEMNAL LANSARE DE CARTE

Adela Naghiu Sufletul meu reîncărcabil

cum te târăsc după mineca pe-un animal bolnavcum te mut în fiecare noaptedintr-un trup în altulcum îmi apăs pe tine carneasingura care-mi poartă de grijăşi de sângeşi de limfăşi de toate umorilefirii celei zidite de tinepe o reţea de tuburişi valvedupă chipul şi asemănarea ta

Numai sufletului meui-a intrat în capcă e nemuritorşi acum mă pune şi pe minesă mă comport frumossă-i spăl cu părul meu picioarele să-i cânt din lăută să-i tai viţelulcel gras să cred în cevasă mă prefac când carneaîmi întunecă minţile

– lasă-ţi lumea ta uitatăşi uitarea mai ţine însă foarte puţin

Feng shui

Copilul meu nu ştiecă eu scriue ca şi cum aş alăpta pe furişun prunc străinca şi cum aş aveao boală ruşinoasă(una din aia care nu se vedeîn tabloul de familie)Ar trebuisă am mai multă grijăsă nu-l otrăvesc şi pe el cu minee prea devremesă-nceapă-a gânguricu litere de mânăşi prea târziusă mai avem aceeaşi umbră

Scriu poemul acesta pe o bucatăuscată de memorieo supradoză de rămânere-n viaţăşi-apoi aşteptsă-mi dispară toxinelesă-mi crească din noumâinile cele caldepe care pielea are gustmai mult de laptedecât de sânge

Ruleta rusească

Iar mi-am pus singurătatea pe note dând pe gât ultima fărâmăde tinereţetu ai putea fi acumdimineaţa oricuieu am învăţat tăcerea şerpilorpe ape pe uscat şi în aernumai nopţileîmi trag pe mine trupulsingurul care mai vorbeştedespre dragosteîn prezenţa mea

Să iubeştie ca şi cum ai ucide în somncelălalt stă mereu sub o poartădar uite cât de frumosîncepe moarteacu viselede cealaltă partea ecranului

Poem pe marginea insulei lui Groşan

robinsoni care şi-au dus insulelepe picioarepână nu s-a mai putut face nimicaşteptăm retragerea apelorcu vise din cele mai simple

Ne-am învăţat trecutulla televizorşi viitorul ne rămâne micşi trebuie să-l dăm altoran-am fost niciodată ceea ce suntemn-am vrut niciodatădecât cu o jumătate de gurăşi când am câştigatn-am ştiut cine-a câştigatşi când ne-am pierdutîn amănuntea venit întotdeauna cinevasă spună cevaşi a fost seară şi a fostdimineaţăşi lucrurile-au început să se piardăîndărătul altor lucruri

În ziua a douan-am ştiut că e ziua a douamâinile dinspre marecontinuau să zappezeşi viaţa să treacăfără ceva de trăitCu o foame grozavăne-am repezit după peşti, după animaledupă planteşi seara ne-a prinsîn polemici asupra teoriei evoluţioniste

În ziua următoaren-am făcut nimic memorabil-numai cei fericiţi au memorie-dar fiindcă zileleau trecut de la sineînseamnă c-am supravieţuitîntâi de-a buşileaapoi fugind după zmeieapoi gâfâind după femei

Într-o altă zi

ne-am schiţat următoarele zileîntr-o limbă de circulaţie internaţionalădar e greu de trăitca să fie uşor de scriscu vieţile altoradin care se vededoar aşezarea în paginăcu viaţa ta toatălizibilărizibilăşi cuvintele trecândunele pe lângă alteleca o prezumţie de nevinovăţie

Se stinge focul în vatra satului

Moaşele au devenit o raritateîn sat – baciu’ Todordumnezăreşte comuniştiică i-au băgat pământul şi vitele în ceapeuşi pe el l-au înfundat în ocnăde nu-şi mai poate mişca un piciorşi democraţia de după objnouă –aiştia-ar trebui puşcaţi tăţi şi adus regele – şi poştăşiţaplanturoasă că n-a dat pensiileluna asta şi hornul de la sobă–spune nevasta amărâtă – e ca la ţiganişi tu stai şi vorbeşti singur şi nu faci ca omu’ ceva prin casă şi mâni-alalt-o să te pui să morişi nici n-am plătit popiipomenirile pe anul trecutşi n-ai făcut cărare către cimitirsă poată oamenii sui mai lesne dealul – dealul cel aproape de Steaua Polarăde unde lumea se vede răsturnatăapoi nu se mai vede deloc…

Am fost insula ta plutitoare

am împărţit aceeaşi limfăşi aceleaşi arteream fost spaţiul tău verdeoraşul tău de oase suspendateiar noaptea umbra mea ţi se culca la picioareca un câine credincios

Tu n-ai cum să-ţi aminteştitoate asteapoate doar balansulca după o zi de mers cu trenulpoate doar învolburarea sângeluidând ora exactă

Numai trupul meucorabie-ntre lumi ţi-e trecutultrezindu-te bruscîntre noi ăştia care murim…

Laudă somnului fără barbiturice

În fiecare dimineaţăcum ai coborî mereu la aceeaşi staţienici nu mai vezi oameniiştii doar ordinea lorde-a lungul oraşuluiştii doar gesturile mecanice

îngrămăditeîn servietele de serviciugata să umple fisuriledin buletinul de ştiri.Oamenii îşi spun atât de multe lucruriîncât aproape trăiescde-aceea au nevoie de somnşi de beţii cruntesă-şi amintească măcar din când în cândcă asta nu ţine toată viaţacă viaţanu ţine toată viaţa

–monitorizarea cobaiului în labirint dublu test de memorie

Mi-aş fi dorit nişte silicoane

măcar pentru rezidentul înaltde la radiologiecare vede prin sânii meica prin sităşi mă întreabă tot mai încruntatde când fumezmie mi se face ruşineîncep să-l încurajezcă va existaşi următorul controldar pentru asta mi-ar trebuiceva de importceva albastru ceva de-mprumut

De dragul relaţiei noastrestabile eu am să mă jenezsă amintesc despre baniel n-are să-mi dea de înţeles nimicdin ce-ar putea să mă tulbure–doar ştim amândoisă minţim onorabilsau cel puţin aşa ar fi normaldupă atâţia ani de şcoală

Moarte clinică

Din viaţa meanu se vedeaproape nimicîmi măsor zileledupă tubul de pastă de dinţiiar nopţilepe trupul meu se depune un fel de mâzgăca pe vâslele pescarilorîn smârcuri

Ies dintre coperţile vreunei cărţişi realitatea mi se lipeştede retinăcum acoperi oglinzileîn casa mortului–lângă zidumbra mea îmi face respiraţiegură la gură

Pagina 16 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

ARCADE LIRICEARCADE LIRICE

REVISTĂ DE CULTURĂ - MizilREVISTĂ DE CULTURĂ - Mizil Pagina 17

Dacă-l priveai din câmp, satul păreao pădure, o pădure de salcâmi. Copacii înalţiacopereau casele şi grajdurile, ascunzându-levederii. Aşa fusese dintotdeauna, aşa părea căva fi mereu, deşi multe se schimbaseră în satde când comuniştii veniseră cu colhozul.

Şi totuşi, a fost deajuns un zvon, pen-tru ca în numai câteva zile salcâmii să dispa-ră, parca luaţi de o mâna uriaşă, dezbrăcândsatul de haina lui verde. Mai întâi cineva adu-sese vestea că salcâmii vor fi confiscaţi. O fidoar un zvon, o fi adevărat?, se întrebau să-tenii unii pe alţii, de dincolo de gardurile curţi-lor. Greu de dat un răspuns.

– Păi dac-au luat pământul din câmp,caii şi căruţele, plugurile, de ce n-ar lua şi sal-câmii?, îşi răspundeau tot ei.

– Mă, voi ştiţi că eu le dau dreptate?,făcea Dima către vecinul său Coconel. Păi iafă tu o socoteală, câte curţi sunt în satul ăsta şicâţi salcâmi ar fi în fiecare curte, e, câte va-goane de lemne scot ei de aici? Ai? Au făcut eio socoteală, nu-s proşti…

Parca şi vedeau trenurile încărcate laDudeşti, cu salcâmii lor, tăiaţi şi stivuiţi luândcalea Brăilei.

– Să-i încălzească pe orăşeni, că tre-mură în blocuri, îşi dădu cu părerea al lui Cos-tea, care auzise şi el cum este iarna la Brăila,pentu cei ce plecaseră din sat şi acum stateauunii peste alţii în blocurile de locuinţe.

Chestiunea confiscării salcâmilor o fifost adevărată ori să fi fost doar un zvon, caatâtea altele? Cert e că în scurt timp, din toatecolţurile satului se auzeau pocnete de topoare,jap, jap. Trosneau salcâmii căzuţi, unul câteunul, cerul se făcea mai mare şi mai gol, cur-ţile păreau şi mai mari şi mai goale decât îna-inte. În câteva zile toţi salcâmii mai groşi şimai înalţi fuseseră tăiaţi, scurtaţi, iar lemneleascunse privirii prin şuri şi grajduri. Înadinslăsaseră în picioare, netăiaţi, puieţii, cei cât unstat de om şi cu tulpinile ca nişte nuiele.

– Ei, de-acum pot veni să-i confiş-te.Uite să-i ia pe ăştia..., se priveau satisfă-cuţi, dar parcă puţin trişti.

Dispăreau repede şi fără chef de vor-bă, reveneau în curţile lor fără animale, mari şigoale.

Parcă intuind acest lucru - sau poatecă totul fusese planificat cu mult înainte, de laceapeu, ori poate de mai sus, de la centru, li seaduseră la cunoştinţă că au prea mult teren încurţi, mai mult decât le-ar fi dat voie legea. Olege de care nu ştiau şi pe care nu o pricepeau,întrucât acele curţi nu le primiseră de undeva,ci le aveau moştenire din tata-n fiu, cu acte înregulă.

De data asta nu era vorba de nici unzvon, era cât se poate de clar, tovarăşii Pâ-cleanu şi Secăreanu începuseră să bată dinpoartă în poartă punându-le în vedere oame-nilor că trebuie să sape curţile şi să semene ri-cin. Pâcleanu, contabilul şef, o namilă de omde nu încăpea pe uşă şi cu Secăreanu, secreta-rul de partid pe ceapeu, fostul cismar al satu-lui (ăsta era unul mic de-i ajungea primului

doar până la curea), treceau prin sat şi-i anunţape fiecare, cât pământ deţine, mai mult decât îidă voie legea şi le puneau în vedere că trebuiesă-l lucreze şi să semene ce le spun ei, adicăricin. Chiar aşa, deschidea poarta mai întâi Pâ-cleanu, care gonea câinii, apoi după el se iţeacapul lui Secăreanu; ăsta începea să dea dinmâini şi să se agite, că planul, că ricinul, că pă-mântul, că ce-i în plus nu-i al vostru... Pâclea-nu nu zicea nimic, dar omuleţul care nu depă-şea înalţimea gardurilor se agita nevoie mare.

Ce să caute ricinul în bătătura lor?Buruiana asta pe care o văzuseră de câtiva anipe câmp, semănată de ceapeu, nu era bună denimic, ba mai auziseră că pe deasupra ar fi şiotrăvitoare. Te pomeneşti că mănânca vreunanimal din ea şi plesneşte! De ce n-o lasă ei săcrească doar acolo, în câmp ?

– Habar n-aveţi voi, hoţii ăştia vor săia medalia, îi lămuri Dima pe Coconel şi pe allui Costea.

– Da şi eu de-al dracului, zise al luiCostea, am săpat şi-am semănat porumb. Uite-aşa, să vedem ce-o să facă...

– Ţi-ai bătut joc de ei, făcu Coconel şiprivindu-l cu subânţeles începu să râdă, îhî,îhî, hi-hi...

Când râdea, Coconel parcă se îneca,râsul lui pornea din piept şi ieşea afară cu po-ticneli, iar ochii îi luceau în cap. Mulţi nuînţelegeau cum reuşea Coconel de fiecare datăsă ia în glumă orice necaz îi scotea viaţa înain-te. De pildă, când era mic, asta fusese hăt îna-inte de ultimul război, dar faptul nu fusese ui-tat, tatăl lui Coconel îl dăduse la şcoală, făcuseun an de normală dar, neavând bani nu l-a pu-tut ţine mai departe şi la oprit în sat, la muncilecâmpului. Deşi i-ar fi plăcut să înveţe, Coco-nel nu părea prea afectat de situaţie, juca fot-bal cu învăţătorul şi preotul pe maidanul delângă biserică, îi strecura mingea popii pe subanteriu, părinte îţi trece porcul printre picioa-re, îhî, îhî, hi-hi...

Când au venit comuniştii cu înscri-erea în colhoz şi-a dat seama că n-are rost săfugă pe câmp, să se ascundă, cum făceau des-tui, a semnat că se trece cu pământul, caii, plu-gul şi căruţa, dar cu o condiţie: el să fie secre-tarul dactilograf al colhozului, ceea ce s-a şiîntâmplat, de altfel.

S-a-nsurat, se văzu cu trei copii, dardupă aceste naşteri femeia lui se îngrăşă, sefăcuse cât un butoi, nu se putea apleca, nu maiputea lucra defel. Coconel nu o suduia, nu-ispunea nimic rău, în schimb o lua cu el să-lprivească cum muncea prin curte. Nu poţiscoate apă din fântâna, bun scot eu, dar hai şitu şi te uită, nu poţi sparge lemne ori săpa îngrădină, ia-ţi un scaun, stai jos şi te uită cumsparg eu lemne sau sap.

Copiii nu i-a dat la şcoli, aşa cum pro-cedau majoritatea ţăranilor, pentru că, zicea el,sunt destui deştepţi pe lume las’ să mai fie şiproşti, măcar de sămânţă. Şi apoi ce să caute la

oraş, să îngroaşe cozile la magazine? Până laurmă băieţii fugiseră pe un şantier, fata se mă-ritase, iar nevastă-sa murise... Coconel eraacum un ţăran ieşit la pensie, căruia-i plăcea săstea la soare, pe talpa magaziei, odinioară pli-nă cu cereale, acum goală.

Acolo l-au găsit tovarăşii Pâcleanu şiSecăreanu, care veniseră la el să vadă dacă să-pase curtea şi semănase ricin, aşa cum cereaordinul de sus. Curtea lui arăta netedă ca-npalmă deşi Coconel era încă în putere, dac-arfi vrut ar fi rupt coada sapei.

– Nea’ Gheorghiţă tocmai mata nefaci greutăţi...

Îl luară cu binişorul, adică el, care fu-sese secretar dactilograf la ceape, ar fi trebuitsă ştie mai bine decât alţii cum e cu legea, cupământul, cu ricinul, păi ce pretenţii să maiavem noi de la alţii care nu înţeleg cum că obucata din curte ne le mai aparţine, nu mai e alor ci a ceapeului...

– Da? Buun! le spuse Coconel, dupăce-i lăsă să vorbească, părând că-i ascultă şică-i înţelege. Păi dacă voi ziceţi că nu mai ecurtea mea, că-i prea mare, atunci de ce s-osap eu? Ai?

Şi ca să fie şi mai clar, Coconel adă-ugă arătându-le un anume loc şi două cazmalecare sprijineau fântâna :

– Uite bucata aia de colo v-am dat-ovouă. Puneţi mâna pe cazmale, săpaţi-o şi se-mănaţi ce vreţi.

Cei doi priviră întâi la Coconel, pri-viră şi la fântână, la cazmale, priviră roată lacurtea mare şi goală, apoi ieşiră pe poartă .

În urma lor se auzea, de pe talpa ma-gaziei, râsul cu poticneli, îhî, ihi, hi-hi, careurca spre cer răsunând deasupra satului, rămasacum fără salcâmi, mai mic şi mai trist.

Salcâmii din cerSalcâmii din cer

GheorgheŞEITAN

Constantin STOICA

Aruncând cu steleAruncând cu steleg

La numărătoarea zilnică a puilor pasă-rea-mamă va constata într-o zi că hrana nu maiajunge pentru toţi.

Aşa că va închide ochii (ca să nu fiepărtinitoare), îl va lua în cioc pe unul din puii eişi-l va arunca peste marginea cuibului.

Ceilalţi vor continua să doarmă liniş-tiţi, visând lăcuste, libelule şi fluturi...

Iar eu îmi imaginez obsesiv TIMPUL -pasărea-mamă cu clonţul de oţel căscat spre mi-ne, cel în plus.

gTot umblând să-i dau de urmă

unui teleleu de cucmi-a rămas copilăria

spânzurată într-un nucg

Cad frunzele a toamnă şi-o toamnă-adie-n noi,prin visuri, ca prin frunza pălitului zăvoi.

Cad visurile-ntr-una, rămânem trişti şi goi.Ne pustieşte vremea, iubito, pe-amândoi.

gŞi voi pietrelor cât veţi mai duce povara

tainei a TOT ce a fost?Povestiţi oare râurilor amintiri de când

eraţi munţi?şi redaţi mării ETERNUL CÂNTEC

abia şoptit la umbra voastră pe când eraţi albestatui?

Muze, muzee şi alte alea

De ce m-am dus la Paris? În primulrând, pentru că, o asemenea ofertă, doar dacăai o problemă à la têtê, poate fi refuzată! Eratimpul să văd Parisul. Poate, cam târziu! Măr-turisesc. Mi-a fost, puţin, frică că o să mă de-zamăgească! După tot ce văzusem prin marileodăi ale casei europene. Am avut o documen-tare solidă. La viaţa mea, nu prea mi-a plăcutbeletristica (fiction-ul). Dar îmi place să citescîn continuare, să mă informez. Deformaţieprofesională !

Şanse de a călători, prin mileniul tre-cut, la români, nu prea erau. De visat, însă,eram tot timpul pătruns de vastele spaţii civili-zate ale Terrei. Mai ales, de cele cu enigmaticefoste civilizaţii. Mai târziu am aflat, cum e cuactualul program divin Homo sapiens. Aşa că,pentru compensare, am citit, printre altele,multe, multe, multe note de călătorii. Fie alealogenilor, puţine convingătoare (ideologiaantedecembristă sau frica se simţeau la tot pa-sul) sau extrem de servile, cele ale postdecem-vriştilor). Cu excepţiile, sclipitoare, care con-firmă o anumită regulă (?!?): Grigorescu, cusiguranţă ştiţi care, Rusan, Mironov, VasileRebreanu..., fie ale străinilor, lipsiţi de con-strângeri de sistem, mult mai spectaculoşi, nuneapărat şi credibili.

Aşadar, Parisul te copleşeşte cu pro-ducţia la hectar de muzee, case (a lui..., a...),biserici, monumente, palate, străzi, cartiere ce-lebre ...

La Paris, până şi parcurile, pieţelesunt istorice. Plaçe de la Concorde (84.000m2), unde peste o mie de parizieni de... par-zieni, în frunte cu regele şi consoarta au fostghilotinaţi, într-o zi de ianuarie, de les vraisrevoluţionari !?! Se vede unde sunt ei acum cuintegrarea? Să vedeţi ce ţeapă monolitică, de230.000 de kg şi înaltă de 23 m, au pus acolo!Adusă tocmai din Egipt! Ca să aibă Cham-pollion de lucru şi acasă! De fapt, ţepe găseşticam prin toate pieţele mari. Nu se joacă băie-ţii. Am văzut pe câmpul marelui războinic cefac francezii când sunt supăraţi! Nu conga, nuleapşa, nu versificări şi strigături de doi lei …

Trebuie să ai mare grijă să nu cazipradă emoţiei, ispitei, chemărilor văzând o să-geată, o firmă, o placă, un afiş şi să urmezimesajul subliminal: Vizitează-mă! Hai, vino şila mine! Durează doar câteva minute! Ai, demulte ori, şansa, să pleci doar când te dau afa-

ră gazdele.Pot să mă laud. Tot nu mă crede ni-

meni. Am vizitat mult mai mult, urmând strict(aiurea!) planul făcut de-acasă, decât dacă aş fidat curs tentaţiilor sau sfaturilor binevoitoareale cunoscătorilor. Şi a tot soiul de indicatoare.Nu cu sclipici, de tip udrenian, însă extrem demulte şi vizibile de la distanţă.

Muzeele dau măsura tuturor lucru-rilor. Chiar şi a timpului. La ora 18, marilemuzee nu mai primesc vizitatori. Rămân, însăsuficienţi catici super la dispoziţie. Uneori24/24!

Luvrul, o fortăreaţă medievală, e co-pleşitor. Culmea, nu-i atât de prăfuit ca Pradodin Madrid. Praf era la Domul unde se odih-neşte (!?) ştim noi cine! Poate şi faptul că nu eîngropat, ci pus într-o stare de levitaţie conti-nuă, stârneşte energii negative în jur! Civili-zator sau călău?! Văr cu vesticul… şi cu estic-ul...! Discuţii, parainterpretări, verdicte, ipo-teze şi după mai bine de două secole ale în-crâncenaţilor slujitori ai lui Clio!

Luvrul e mult mai uşor de parcurs de-cât mi-am închipuit. În două zile, câte două-trei ore, sunt suficiente pentru a admira interi-oarele şi exterioarele. La Luvru, nu m-am duspentru Gioconda, ci pentru Leonardo daVinci, civilizator de necontestat, trimis preadevreme pe Terra. Plutea peste tot palatul, înacele zile cu un superb soare de toamnă. Câte-va frunze, ruginii, proaspete, am întâlnit printablourile sale sau ale altora, nu doar prin par-curi pariziene sau ale vastului domeniu alreginei Marie-Antoinette. Lângă orăşelulVersailles.

Seara nu mai e nebunia din cursul zi-lei. Dar şi aglomeraţia are farmecul ei. Amavut vaga senzaţie că multe capodopere suntreplici. Prea sunt lăsate la îndemâna vizitato-rilor. Prea le pipăie toţi! Toţi pe Venus dinMillo, de e marmura pe la poale de un gri sli-nos. Diana cu... ciuta în mai multe versiuni,inclusiv negru-abanos, acceptă zâmbind păre-rile admiratorilor!

Se fotografiază în neştire, deşi pestetot apare binecunoscuta interdicţie, în celetrei-patru limbi cu care ne descurcăm, azi, debine de rău, pe toate paralele şi meridianele.Să vedem ce o să facem la întâlnirea de gradulIII! Dacă nu cumva unii, deja, conversează co-tidian!! Informaţiile pe care le am, din sursesigure, mă determină să admit o asemenea re-alitate, colportată inteligent, deseori, pe Dis-covery (generic pentru posturile tv similare,cum e Xerox…)

La muzeul din gara d’Orsay, moder-nizată de nu o mai recunoşti, în timp ce vroiamsă-mi fotografiez ardeleanca cu van Gogh,apare unul mic, care îmi spune sec: Pas de

photo! Dau să zic, ca la noi: Da, ceilalţi?!Urmează un şuierat nervos Je vous ai dit! No-roc că mai aveam un aparat! Ce ştia, bietulabanos!?! Îl vedea doar pe cel de la piept.

Nici albumele, executate ireproşabil,ca şi biletele de intrare, nu au preţuri prohibi-tive. Problema e că sunt destul de grele. Lapropriu. A mai trebuit o valiză.

După cum v-am spus, Mona Lisa erala locul ei, izolată şi securizată. Faţă-n faţă cugiganticul tablou al... Distanţa mare, mai bineaşa, elimina orice comparaţie. Între geniu şiprostia umană (curaj, vitejie !) pusă pe zeci depânze sau ecrane (tot pânză). Bătălii peste bă-tălii. Noroc că nu le-a venit ideea să o aşezeîntre giganticele capodopere cu Napoleon Ier.

Trebuie să recunosc că totul e organi-zat inteligent. Puţin speculativ. Piesele din Top10, starurile muzeului, sunt amplasate în aşafel, încât e imposibil să nu vezi o bună partedin cele peste 35.000 de achiziţii diverse, am-plasate pe cele patru nivele, în câteva sute desăli şi coridoare. Atenţie la trecerea dintr-oaripă în alta! Pădurea Letea e mult mai uşor detraversat!

Nu cumva să te jenezi! Întreabă pari-zienii! Te vor duce de mână, până vor fi sigurică nu o iei într-o direcţie ulterioară! Aşa era săratez L’Orangerie cu preferaţii mei Renoir,Modigliani, Cezanne, Matisse, Monet,Derrain, Manet, Toulouse-Lautrec... şi maipuţin simpaticul Picasso.

Asta e! Am şi lipsuri. Crescut cuTonitza şi Take, Ianke sau Cadâr (persoane fi-zice) pe uliţele Bârladului, regăsiţi, apoi, pe lapoale de Ceahlău împreună cu Milord, Cepoi,Ulian, Filimon, Bezem şi marii anonimi ai cul-turii Cucuteni… cum să-i iubesc miile de ope-re executate la foc automat ! Doar pe două-trei! Cu riscurile asumate.

L-am zărit, o clipă, şi pe Leonardo.Ori era Rafael !?!

Nu sunt sigur! Era cam departe. Nupot băga mâna în foc. Poate mi s-a părut. Dar,ce să caute ei la Paris!? Dar, la Paris, e posibilorice! M-am convins. Probabil, din cauzaluminilor!

Parisul şi ... Micul Paris

Le Tour Eiffel domină oraşul. Maiales noaptea. Ziua e o grămadă de fierăraie(10.000.000 kg înşirate pe 300 m, vertical). Pefiecare traversă scrie, de peste un secol,Fabricat la Resita. Made in Romania.

M-au c-am luat fiorii, citind textele.Cu ochii mei. Nu mă aşteptam la ing. GustaveEiffel să fie atât de domn cu Gh. Pănculescu,inginerul român, care a furnizat tehnologia ne-cesară construirii monstrului, atât de contestat.Atunci.

(Continuare în pag. 19)

Pagina 18 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

FileFile de jurnal parizian paranormal de jurnal parizian paranormal

55 ZZ II LL EE şş ii 44 JJ UU MM ĂĂ TT ĂĂ ŢŢ II dd ee NN OO AA PP TT EESergiu GĂBUREACSergiu GĂBUREAC

(Urmare din pag. 18)

Azi cu o alură atât de modern pariziană! Poţiurca treptele, fără număr, sau poţi lua lifturile.Parisul de sus, e la fel de anost ca şi Londra!„Părerea mea!” (citat din NV – biblografia lafinal – n.a).

Nu ştiam de ce mi se părea atât de cu-noscut. Abia când m-am dus la Braşov, după,am văzut că plaiurile mioritice sunt pline deminiturnuri eifeliene. Stâlpi, ce poartă mii şimii de kilowaţi, cu o structură asemănătoare.Chestie de tehnică şi rezistenţă a materiale-lor! Pentru asta trebuie să ştii o altfel de carte! Pasul de la tehnică la artă l-a făcut Eiffel.

Bucureştiului, nu întâmplător, i s-aspus Micul Paris în perioada interbelică. Uniimerg la cacealma, şi în zilele noastre. Supra-numele pare imposibil acum din cauza betoa-nelor cenuşii şi cancerigene ale Ciuruitului&Odioasei. Doar câteva zone mă fac să credcă înaintaşii aveau oarece dreptate. Perimetrepe care actualii edili le sufocă, prin tot felul decomplicităţi (cu temelii de şpagă grea), care selasă cu excrescenţe de prost gust, apărute pes-te noapte.

Administraţia pariziană interzice unasemenea amestec arhitectural, acordând peri-metre speciale pentru noile edificii. Vezi LaDefense, viitor centru economico-administra-tiv, sau Bercy, unde se află şi cele patru cărţideschise (30-40 de etaje fiecare), ce constituiefuturistul Sediu Central al Bibliotecii Naţiona-le Franceze.

Întâmplarea face ca la numai o săptă-mână după expediţia pariziană, să merg princentrul istoric al Micului Paris. Zone netermi-nate, periculoase (sic!), urât mirositoare, des-chise mulţimilor doritoare de aer West !

Câtă dreptate avea Eugen Barbu înPrincipele său dâmboviţean ! Nimic nefinisat.Totul alandala. Viaţa de week-end se derulea-ză printre gropi, gunoaie, dărăpănături şi o fa-ună pestriţă. Nu se vede vreo viziune stradală,culturală, comercială ... Toţi vor doar să îm-puşte francul… local ! Până la euro, e calelungă !

Politeţea la parizieni e lege. Servia-bilitatea e la ordinea zilei. La fel ca mârlăniaşi suficienţa dâmboviţeană. Fie la bugetari, fiela privaţi. Nicio deosebire, ca stil de viaţă!Răsturnarea scării valorilor e evidentă prinpromovarea becalienilor şi udrenienelor.

N-am văzut, ziua, un măturător sauutilaje de măturat / strâns gunoaie pe străzileParisului. Spre seară, hârtii, în bătaia vântului,sunt şi la Paris. După miezul nopţii, apar echi-pajele ultratehnicizatele. Fantomele, care păs-trează prospeţimea, strălucirea şi viaţa stră-zilor, parcurilor, pieţelor pariziene dispar îna-inte de ora 5 (cinci) a.m. Nu auzi zgomote stri-dente, strigături, sau cuvinte tari în bezna nop-ţii… Reclamele sunt postate, în cea mai mareparte, în subteranele metroului. Ca şi în altemari oraşe ale Europei. La suprafaţa rămândoar afişele cu conţinut predominat cultural,postate pe suporturi cochete, de perioadăinterbelică. Tot mai multe rame electronice.Un afiş sau un anunţ, postate în altă parte, de-

cât unde este autorizat, atrage amenzi drasticedin partea edililor parizieni.

Cum fac ? Inspectorul se pozează cu afişul. Pe

clişeu apare data luării imaginii. Amenda setrimite direct beneficiarului. Fiecare zi caretrece de la lăsarea în continuare a afişului adu-ce noi profituri primăriei, până când ciumpa-lacul face curat în zonă.

Nu Primăria! Atenţie! Amenda e pen-tru fiecare afiş / anunţ în parte. Simplu! Fă-când un calcul sumar, numai Bd. Magheru arproduce pentru bugetul Primăriei Capitaleinoastre dragi sute de milioane bune de… euro! La nivelul metropolei peste un miliard! Curat,paranormal! Efectul, aplicării de amenzi us-turătoare, pentru fiecare afiş, anunţ... lipit un-de vrea muşchiul căutătorului de profit rapid,ar fi devastator, stimaţi consilieri municipali!În mai puţin de un an am avea un oraş euro-pean!

De ce nu luăm exemplu de la MareleParis? De ce suntem caprine? Dacă tot neţinem de ţară francofonă, deşi ne englezim pela toate colţurile !

Parisul, Micul Paris şi ceva sfaturi

Când proiectul Vedem Parisul?!?! acăpătat substanţă (bilete de avion, cazare ho-tel, asigurări de toate felurile, inclusiv meteo...) începi documentarea. Am vrut să aflu câte-va lucruri esenţiale pentru un sejur reuşit laParis. Unii mi-au spus să vezi aia, alţii să nucumva să nu te duci la..., să nu ratez ... , acolo,degeaba te duci … Unul nu mi-a atras atenţiaasupra unor lucruri mărunte, care pot duce laratarea unor obiective planificate. Spre exem-plu, că la Paris, timpul curge cu totul şi cu to-tul altă viteză decât în oricare altă metropolăde pe Terra. Trebuie să înţelegi, de la bun în-ceput, ce vrei să faci. Pe ore.

În primul rând, îţi faci un plan rigurosde acasă şi, mai ales, să te ţii, mort-copt, de el.La Paris poţi merge la orice bibliotecă publicăşi vei găsi un modul de informare turistică, do-tat cu ce vrei şi ce nu vrei. Pliante, oferte, flu-turaşi, reviste, ghiduri, hărţi, albume ... Laaeroport şi în câteva locuri din Paris vei vedeachioşcuri de informare turistică, tot ale Primă-riei, cel de la Notre Dame fiind extrem de ac-cesibil. Peste tot informaţia turistică e gratuită.(...) Planul oraşului să-ţi fie permanent la în-demână cu traseul propus pentru acea zi. Îm-brăcămintea cât mai comodă. Nu prezinţi mo-da la Paris! Nu te vede nimeni! Încălţăminteala fel. Trotuarele sunt retro cu piatră cubicăspartă sau de râu. Nu te duci în cluburi, barurişi restaurante cu program... locuri captive, ca-re îţi rad şi câte un sfert din timp. Nici la cine-ma, teatru, nu intri în librării … Ştiu că sunăciudat. Cinematografele sunt extrem de ispiti-toare iar marile librăriile sunt ca-n Kafka. Aiintrat, eşti pierdut ! Poate cu a doua ocazie. Laprima, nu! S-ar putea să fie şi ultima! Teatrele,Opera, Filarmonica, cabaretele îţi propun, dis-cret, o întâlnire de neuitat. E greu să rezişti

tentaţiei! (...)Foloseşti reţeaua metroului sau cea

pentru autobuze doar pentru distanţe mari. Pa-risul e una dintre puţinele metropole văzute,cu o semnalizarea atât de bună. Şi la suprafaţăşi în subteran. Unui călător străin, la Bucu-reşti, i se arată cu insistenţă, unde este Repu-blica (bineînţeles, undeva la margine oraşului,ca şi str. Democraţiei), dar nu i se pune vizibil,la intrare, staţia care urmează.

Atenţie ! Prin sutele de tuneluri, alemetroului parizian, e bine să ştii, tot timpul, înce direcţie o iei. Datorită reţelei extrem dedense, tunelurile de intrare, pentru diferite li-nii, sunt foarte apropiate şi uşor o poţi lua gre-şit.

Apropo de denumirile staţiilor. Faci oadevărată incursiune în cultura franceză, doarcitind numele staţiilor prin care treci. În MiculParis, aflăm că nu este loc pentru staţia Emi-nescu. Există numai o stradă de doi lei. Înschimb avem staţia Muncii, într-o ţară undepiaţa muncii este o altă fata morgana postde-cembristă! Paranormalul, la el acasă ! Şi tot înMicul Paris, există Bd. Ferdinand I, deşi isto-ria românilor nu l-a consemnat, vreodată, peun al II-lea! Marele om politic liberal Take Io-nescu a devenit, peste noapte, Str. Tache Io-nescu iar prenumele (pre numele) multor per-sonalităţi apare după nume (Str. Arghezi Tu-dor sau Creangă Ion). Numele unor străziemană un cult postdecembrist, în exces, cupersonalităţi de mâna a treia, a patra. Şi cândte gândeşti că există atâtea cuvinte frumoase şiplăcute auzului. Pe ce stradă stai, puiului ? PeStrada soldat erou Ion Ion! Săracu Ion, ajunserou fără voia lui!?!

O situaţie paranormală, în MiculParis, e cu denumirile unor staţii la suprafaţă.În loc să fie reper pentru zonă, s-au dat, demulte ori, nume fără nici o implicare în orien-tarea rapidă a cetăţeanului sau care măcar săaibă o valoare culturală deosebită ... Ni se po-vesteşte de staţia Viitorului (?!?) în loc de Bi-serica Precupeţii Vechi, de Şcoala Tunari înloc de Teatrul Metropolis, de Şos. Mihai Bra-vu 86, în loc de Liceul Iulia Hasdeu... Reperemult mai cunoscute şi, mai ales, utile tuturor.Se vede că primarii noştri, postdecembrişti, auavut consilieri culturali de primă mână!!! Ca-re, tot timpul, au fost preocupaţi doar de a creaimagine Bucureştilor şi a fi în slujba cetăţea-nului. Scuze, m-a cam luat valul!

La prânz, te retragi, la hotel, pentruun duş şi înapoi în marele furnicar. Nu pierdetimpul cu hrana! La Paris, mănânci (ca să tră-ieşti) dimineaţa la hotel, apoi, seara, într-unuldin celebrele cartiere, cu sute de oferte culi-nare, 5-10 euro, în preţ fiind inclus şi mirificulspectacol al străzii. La închiderea muzeelor,multe biserici îţi oferă, în fapt de seară, emo-ţionante concerte de orgă (de cca 30’), dupăcare oraşul începe să-şi dezvăluie parte dincelebrele sale mistere.

Turnul Eiffel aruncă raza laser la fie-care sfert de oră. La fiecare 40’ se aprinde, caun rug imens, timp de zece minute, din caresar miliarde de scântei. De la Trocadero se ve-de ca-n palmă. Zeci de acoperişuri ard feericîn noapte!

Poţi circula, ca pieton până la miezulnopţii fără nicio oprelişte. La ora unu, e binesă fii prin preajma hotelului. Duş fierbinte.Frecţii, aspirină şi culcarea. Trezirea la 6 şitreci la îndeplinirea planului fixat, şi aprobatde ştim noi cine, pentru ziua ce mijeşte.

Dacă ai pierdut un obiectiv nu te maiîntorci la el!

A bientôt!

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 19

AndreeaTELIBAN

îngroapă-te fătucă în cenuşă

mi-am lăsat tinereţea la intrareşi am găsit-o din cap până-n picioare transpiratătot acolo

am zărit în târgul de vechituriun ceas care merge invers discuri de vinilşi o colecţie de timbre pentru toate scrisorile netrimise

nu m-am mai gândit până acum la nemurire decât ca la o portocală stoarsăa cărei suc îl beau copiii

m-am vazut plină de cenuşă încă nu mi-am găsit mâinile iartoţi arheologii îmi caută căldura şi respiraţia

se pare că pentru mâinile mele e loc în istoria acestui oraş inexistentşi nu-mi lipsesc decât încă douăpentru un mozaic de unghii micicare să paveze străzi înguste sângele nostru ar învălui şi carboniza un milion de locuitori

cuprind secole în cearcănesunt fătuca holbatăce nu se scutură de păcate

cândva oameni cu guri străinevor arunca între sânii mei monedesă le aduc noroc

când zgomotul oraşului seconfundă cu zgomotul ploii )

pământul ăsta disperat ar lăsaorice să prindă rădăciniîmbrăţisări ce putrezesc puţin câte puţin după fiecare ploaie

aşa cred că am apărut şi eucineva şi-a dorito andree din caresă se hrănească toamna

a plantat-o într-o grădină luminoasăşi a lăsat-o să creascăvreo noua luni pânăla recolta din octombrie ‘91

andreea se curăţă de buruieniîn fiecare zi dar elecresc şi cresc devincoloane necizelate spre infinit

nici un napolitan nu deosebeşteburuienile de flori

vreau să mă întorc acasăcu mâini cu totcu mizerie sub unghii cu totşi să-ţi sărut pământul din palme

DenizOTAY

despre cătălina sau cum să odai pe maică-ta câinilor

între uşi aerul se turteşte ca o carpetă uzată. acolo pulsează tot mai slab copilăria schimonosită a cătălinei/ undeva la mijloc – gemetele maică-si

de sub un nou tată care o mituieşte cu rochiţe made in china ce se imprimă în covor.între uşile astea

gemetele nu se fisurează/ sunt tot mai tari în timpanele cătălinei/la început îşi lipea urechea de uşă să priceapă fiecare sunet/rochiţele păstrează ecoul nopţilor

fiecare geamăt o aruncă pe maică-sa în stradă tot mai aproape de colţurile negre ale bulevardelor.de acolo înapoi în casele calde nici un picior de femeie nu se întoarce

ultima piesă de teatru

nu m-am născut la spital. mamam-a născut pe o scenă undee mereu cineva în culiseiar când toată lumea doarmestă de pază dumnezeu. atunci scena se micşorează devin tot mai mare şiîmi măsor fiecare gest

//dumnezeu te priveşte acumtotul e mai vizibil controlează-te//

din capul meu în capul lui dumnezeutrec gânduri care mai de care. nu se uită la mine doar scrie într-un carnetsunt un şoarece de laborator pe care fac savanţi nebuni experimente

cer atacuri cerebrale amnezii oriceîmi e de folos acum. vreauun cap din care să nu iasă nimico pereche de mâini şi un chip care să schiţeze gesturi doar când or să mă mute într-un scaun cu rotileîn spatele cortinei

jurnal de pe linia de aşteptare

nu mi-au dat nici măcarun pat de spital sub caresă îmi ascund plânsul mut aşa cădimineaţa somnul îşi păstrează şi acum coloana curbată într-unul din scaunele acelea în care m-au aşezatla grămadă cu şchiopii. vorbeauîn nu ştiu ce limbă,

cu mult deasupra celor o sutătreişcinci de centimetri ai mei.vorbeau despre cum să mă vindece

nu ştiu nici acum de ce boalănu ştiu nici acum cu ce fel de ochivedeau în mine aparatele careîmi fură din minţide fiecare dată mai mult, ca fiarele

eu nu cred decât în ochii mei carenu găseau boala niciunde. nu creddecât în gheaţa pe care o adunpuţin câte puţin

să nu mă doară cândor să mă aşeze pe masăcu ochii deschişi

DumitruBĂLUŢĂ

Memorabilul botez

Mâinile date cu rutina ceremoniei,la atingerea creştetului,deodată au tremuratca şi cum s-au suprapuscerul, apa, pământul, focul…

Au simţit doar ei:botezătorul şi cel botezat.Ceilalţi aşteptau pe malul Iordanuluiscrierea scripturii.

Nimicul de neînvins

Morarul teribil vântură făina şi nu mai toarnă grâne în coş,încât pietrele-şi rumegă propriul rost.

În cuhnia de ţară – chipuri de arhangheli şi nuduricreionate pe var,picură vesel tăria coclită.

O sperietoareflutură în vânt mânicile goale,vecinii se apără cu pietre de ea.

Aleşii burgului, după ce-au demolatcetatea de scaun,se fotografiază pe ruinele ei.

Presupusul nebun iese din cercşi zice: ce alcătuire a lumii – nimicul de neînvins!

Trădare

Recunosc: niciodată n-am ezitatsă te trădez, spunându-ţică sunt nefericitul meştercu pietrele ce nu-i mai dau ascultareşi se risipesc.

Da, te trădez continuu,când mă rog în taină de toţi sfinţiisă nu vii prima tucare, ştiu, jinduieşti cu ardoaresă fii Ana din zid.

Ochii şarpelui

Fata se juca cu şarpeleîmblânzit de însuşi sângele ei.

Ochii şarpeluio duceau cu gândul la seteşi ea se luă pe urma lui răsucităca un vârtej în iarba tocmai bună de fân.

Un şarpe şuiera la şuierul coasei – dragoste câtă în câmp

DanielLĂCĂTUŞ

Ochii tăi

În ochii tăi linişte ca-n cimitir Întregul univers devine o singură persoană Obosit de-atâta lene ceasul are limbile crăpate În faţa durerii cuvintele pălesc

Când gândurile dor

Oricine ar intra în salon i-ar fi analizat atent fizionomia Zăcea într-un pat lângă fereastră - pentru el începuse să devină o preocupare din a urmări închiderea şi deschiderea uşii Ştia cum să extragă din viaţa monotonă de spital orice crâmpei de variaţie şi era mulţumit urmărind continuumişcarea uşii Da de înţeles că-l dor gândurile

Lumea din noi

timpul ne priveşteunul lângă celălaltîmbrăţişaţi în clepsidră

stropi de luminăcăzând din înalttulbură opacitatea nopţii

glasul picură fioriîn inimaîncă nestrăbătută de cuvinte

gura se rotunjeştepentru a glăsui sentimentele pierdem şirul

lumina zilei se sparge murindpentru a se naşteîn noi incandescentă

***** Mă aşez lângă ea fără să o ating prospeţimea unor vânătăi de pe sân faţa ridată după somnul fără vise din acea seară trădează o tristeţe sexuală în ochii ei mă priveşte scurt şi-şi reia călătoria spre moarte

Pagina 20 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

VVIITTRRAALLIIII LLIIRRIICCEE

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 21

Silvia BITERE

Grigore

Grigore este un copil simpatic

Locuieşte la mine în blocpe scări

Merge cu liftul când are chef ascultă pe la uşi Du-te dracului mâine dau divorţ de tine

m-am săturat

Viaţa lui Grigore începe în fiecare dimineaţă În boxă pe scări în lift Are tot timpul cu el un motan jucăuş din pluşÎl trage de mustăţiTanti Silvia pe el nu-l doareSe preface îi spun ia gâdilă-l pe burtăRâde şi mă ia de mână

Îşi face jucării din miez de pâine Şi apoi le mănâncă cu poftăAzi am mâncat un cozonac şi un avocatCe ştii tu ce este ăla avocat GrigoreŞtiu că tata a plecat de acasă într-o zi Mi-a spus rămâi cu mă-ta şi mama a plecat

şi ea strigândNe vedem la avocat

Când vine seara Grigore are o pătură cu leiE rege doarme visează că se dă în tiribombăNu ameţeşteCe curajos eşti tu Grigore!

Ştie să-l citească pe verde în frunzeCe culoare are părul meu Grigore?E negru ca marea albastrăCântă-mi ceva copile atunciEl plânge plânge plângePlâng şi eu

Ieri şi-a uitat viaţa la uşa meaAm alergat să-i prind mirosulÎn boxă am găsit urma mânuţelor luiimpregnată în vopseaua proaspătă de pe pereţi

A doua zi a treia zi mereu aşaGrigore se ascunde în umbra mea

Isabella et l’eau

Isabella,Tu, care-ţi prinzi în fiecare dimineaţă,

roua în obrajiRostogoleşti pământul acesta cu privireaTe laşi culcată peste ape ca o închipuireÎmi datorezi tot ce nu am putut vedea

până la tine

Dumnezeu stă ascuns în podul palmei tale, căuşPrecum mielul care a tăcut cu prima ta rostireViu îţi e graiul şi buzele dulci ca necugetarea meaTe voi numi cea dintâi mireasă nerostită

Paula COTOISolo pentru harfă

Era ca o tăcereOglindă în oglindă,Ca o prelungire

de luminăDin ochi în ochi.Un fir împletit şi despletit

Între Saturn şi VenusPe care păşeaNoe cu un porumbel,

Căutând ploaia.

O absolută îmbrăţişare cu pustiul.

Romanian classic

Marţea, corăbiile din port dormŞi vinerea se scufundăca bolovanii în pahar.E ca în filmele româneşti:Totul se termină prost.

***Azi mi-am inghitit ultima umbra.

Cerul e doldora de vise;stă să se răstoarne ăi să plânga viseca un prunc în braţele mamei.

Azi mi-am înghiţit şi ultima linie dreaptă.

Tu vezi că dincolo e un sufletalbastru în care s-a vărsat toată mareaşi care doarme cu capul în nisip?

Copilul dansează pe blocuripentru că vrea să atingă cerul.Pentru că zâmbeşte ca un cer.

Azi a plouat prin mine.

Iubesc oamenii

Iubesc oamenii care nu se tem de lacrimişi care plâng în ascunspentru că nu vor să te doarăloviturile lacrimilor lorcare se izbesc de pernăca nişte pietre cu aripi.

Ionuţ PĂTRAŞCU

flash

o lecţie de anatomie din liceu

într-o clasă tăcută pe-ntuneric

arsuri de gradul doide la un accident stupid din copilăriefata zărită o clipă printre maşiniîn romanăfotografii cu oameni pe care n-o să-i cunoşti vreodatăsimpli pietoni trecând prin cadru

apoi desculţă păşind pe vârfuri o fatăcu pieptul transparent ca un acvariuca o colivie de coastecolibri cu aripi invizibileplutind odată cu ea în ritmulmuzicii unui gramofon

atâtea nimicuri ce pot fi pliate ca o bucată de hârtieîncap perfect milimetricîntr-un singur omamintiri sepia filme mutecu patina lor de fin de siècle

cu apropierea serii

remuşcările se-ncheagă în nodul din gâtîn chisturile cărniidar wikipedia m-asigură căcelulele pielii mele nu trăiescmai mult de-o lună sunt altcineva cu fiecare unghie tăiatăfiecare gând uitataceste lobotomii discrete vindecă insomnia

dimineaţa ating coapsa

femeii adormite lângă mineca pe clapele unui pianniciuna nu mi-ar mai zâmbi prin somndac-ar şti că sunt un virtuoznumai în variaţiuni

tot ce-mi aparţine orice-atingdevine insipid ca propria salivăinvidiez oamenii fericiţişi pe cei trişti în egală măsurăam wireless şi periuţă de dinţi electricăaştept cu-ncrederenoul deceniu

la trenul de 20,53

ai ajuns iar prea devremeîmbrăcat elegant enervat de punctualitatea ta de pensionarde palmele umede şi gulerul prea strâmtprivind câinii descompuşi lângă vagoanele ruginitec-o senzaţie care nu e scârbă nu e fricăe-un fel de jenăun fel de-a spune dumnezeule aşa sunt şi eudincolo de haine dincolo de zâmbetul amabilşi after shavegândul unei autopsii e mai jenant decâtprivirea altora lipindu-se de corpul tău gol

trenul opreşte şi ea coboarămereu din acelaşi vagonmereu fără să te vadămereu ai acelaşi nod în gâtşi nu te poţi ridica să te prezinţiea se pierde printre ceilalţi navetiştişi liniştea zăpezii îţi îngroapă cu grijă scâncetele

paralizia duminicilor ploioase

prin toate colţurile degetelor tale răsună memoria o muzică de vinil zgâriat bruiată din când în când de înţepături metalice ca sunetul înregistrat într-o zonă radioactivă câte un cernobîl e fiecare celulă a corpului tău trebuie să inspiri calculat ştii că aerul tacit meticulos îţi va fi erodat plămânii-ntr-o zi ca pe-o bucată de cretă

Radu VĂDEANU

noaptea femeii

mugurii amorţelii ce plesnesc din cearceafulmânjit cu sudoarea dragostei noastream să îi răzuiesc în căuşul palmei - relicve pompeiene incontestabile ale dezastrului ce stă să ne acopere

cât timp pigmentul sângelui nu se va închide în scoarţă îi voi sădi la umbra încâlcită a părului tăuunul câte unul tuberculi ce strangulează în tentacule pământulcohorte de fetuşi cu palmele lipite de căldura ta de teracotăimposibile răscumpărări aduse în darde noaptea femeii

Câteodată nopteacând adormi cu buzele deschise,parcă aud cum, în adâncurile tale,se rup din somn bulgări de sânge ce se rostogolescîn pauzele dintre secundeşi crescstrigându-mă pe nume

ARCADE LIRICE

MonicaRĂDULESCUConcertul

Dacă m-aş ri-dica de pe scaun în tim-pul concertului şi aş

pleca de pe scenă n-ar observa nimeni. Suntatât de fascinaţi de ce cântă femeia asta încâtrestul orchestrei nici nu există.

De 10 ani fac parte dintr-o orchestrade jazz. Cânt la violoncel, pasiunea mea din-totdeauna. De la un timp însă simt că am dis-părut într-o mulţime diformă, într-o gelatinămuzicală, din care nu răzbat decât sunetele in-strumentelor şi vocea ei. Orchestra nu existăpentru public. O văd doar pe ea, strălucitoareîn rochiile ei complicate, cu vocea ei groasăieşind nenatural dintr-un trup de sirenă. Sepierd în ochii ei negrii, se scufundă în cascadade păr pe care-l scutură des, hipnotizată demuzică. Restul nu mai contează. Suntem niştegreieri urâţi, ascunşi în haine negre şi largi, întimp ce ea defilează în rochiile ei argintii, roz,verde crud, atât de strâmte şi de provocatoare,uneori cu spatele complet gol, alteori cu tăie-turi lungi ce-i arată toată coapsa bronzată şi fă-ră pic de grăsime. Are unghiile tăiate frumos şidate mereu cu lac roşu. N-am atins-o nicioda-tă, dar sunt sigură că are pielea fină, moale,mai plăcută decât rochiile de mătase pe care lepoartă.

Vera e solista orchestrei noastre devreo şapte ani. A găsit-o Mario cântând într-unclub de noapte şi s-a îndrăgostit de ea pe loc.Nu ştiu dacă ea l-a iubit vreodată, dar a fost bi-letul ei de evadare din acel club jegos şi în-tunecat. Poate totuşi l-a iubit, n-ai cum să nu-liubeşti pe Mario. Deşi are nume italian, Marioe finlandez. Înalt, brunet şi cu pielea albă, tecucereşte cu primul zâmbet. Am fost colegi laConservator şi dacă n-ar fi fost el am fi cântatşi acum prin subsoluri, compunând numaipentru noi, cei mai mari duşmani ai publiculuişi ai scenelor. Mario ne-a convins că muzicanoastră va fi mai bogată atunci când va aveaun public real, uman, când vom reuşi să trans-mitem idealurile noastre şi altora. Parcă-l vădaşezat pe pervazul acela murdar, într-un de-misol plin de igrasie, arătându-ne rahatul deşoarece şi explicându-ne că muzica adevăratăe vie, e a tuturor şi nu avem dreptul să ne as-cundem. Îşi ţinea vioara pe genunchi şi când aterminat de vorbit a cântat un fragment dintr-opiesă de-a noastră, a cântat cu furie, cu dra-goste şi cu o forţă pe care nu i-o ştiam. Cântapentru un public şi era fericit. Apoi a apărutVera şi Mario n-a mai cântat decât pentru ea,pentru a o face pe ea să strălucească, să vibre-ze. Nimeni n-a mai auzit vioara magică a luiMario, ci doar vocea Verei.

Mi-e ciudă uneori că în toţi ani ăştianiciunul dintre noi nu a spus nimic. Am avutsucces şi am câştigat bani frumoşi, dar ne-amîndepărtat şi ne-am închis în noi chinuţi de vi-novăţia gândurilor noastre. Ştiu că şi ceilalţidin orchestră gândesc la fel. Nu mai compu-nem pentru eternitate, compunem pentru Vera.Muzica noastră absolută, unică, complexă s-atransformat în romanţe de pahar, plângăcioaseşi cu versuri de telenovelă. Publicul o adoră,Mario la fel, aşa că nu spunem nimic, striviţisub greutatea deznădejdei şi a neîmplinirii.Uneori mă sui în maşină şi conduc dincolo de

capătul drumului, pe câte un câmp sau în vreopădure. Acolo scot violoncelul şi improvizez,amestec, trăiesc, nasc ceva al meu, ceva numaial meu şi numai pentru mine. Alteori, seara,după concert, închisă în camera de hotel cântîn şoaptă, să nu mă audă nimeni. Cânt aşa cumaş cânta dacă ea nu ar fi cu noi. Probabil şi azidupă ce se va termina concertul acesta ruşinosvoi face acelaşi lucru.

Mario e topit în faldurile rochiei Ve-rei. Nu-şi poate ridica privirile, nu se uită lanoi deloc deşi mereu ne-a fost un fel de dirijorascuns. Cântă concentrat şi fiecare sunet al vi-orii lui subliniază vocea ei. Vera e fascinată depublic, îşi unduieşte şoldurile numai pentru el.Orbită de reflectoare, aşteaptă cu nesaţ pau-zele de aplauze în care luminile se aprind însală şi îi poate vedea aclamând-o, aruncându-iflori. Aşa face de fiecare dată, adună toată glo-ria şi refuză s-o împartă chiar şi cu Mario carenu trăieşte decât pentru ea. De multă vrememă gândesc serios să-i părăsesc. Chiar acumîmi vine să mă ridic de pe scaun şi să fug dinsală, să mă ascund într-un subsol ieftin şi s-oiau de la început. Fără să vreau, m-am opritdin cântat. Mi-am sprijinit violoncelul de ge-nunchi şi stau cuminte cu mâinile în poală. Amtranspirat şi urmăresc încordată partitura, for-ţându-mi degetele să n-o urmeze. Lângă minese opreşte o trompetă, apoi încă una. Amuţeşteşi chitara, în cele din urmă şi tobele tac. Veracântă la fel, netulburată. Sunt convinsă că nu aobservat. Mario cântă şi el, cu ochii în rochiaVerei. Melodia se termină şi publicul aplaudăîn delir. Ştiu ce vor scrie ziarele mâine: „Suc-ces extraordinar al magnificei Vera Kolner.Acompaniată doar de o vioară, Vera sfâşie ini-mile publicului cu o uluitoare romanţă despredespărţire.”

Şi acum? Încotro? Nu m-am gânditatât de departe şi aplauzele se vor termina cu-rând. Mă uit în jur, căutând ochii colegilormei. Îi văd trişti, doborâţi, pregătindu-se să în-ceapă o nouă melodie.

– Mario! Mario, uită-te la mine! Nu răspunde şi mi se rupe sufletul.

Mulţimea încă aplaudă, mai am câteva clipe. – Mario, pentru noi toţi trebuie să...– Nu! Glasul lui are ceva metalic, ceva care

mă sperie. Vera nu se va întoarce de la publicnici dacă murim în spatele ei, aşa că n-am nicio şansă cu ea.

– Mario, te rog! Ştii bine că toţi vremasta.

– Am zis nu!Îmi tremură mâinile. Apuc arcuşul cu

frică, îmi şterg transpiraţia de pe frunte. Dinţiimi s-au încleştat, dar trebuie s-o fac. N-ammai fost atât de hotărâtă de mult. Vera întoarcepagina caietului de versuri, pregătindu-se pen-tru melodia următoare. Închid ochii, parcă emai bine aşa, pe întuneric. Reflectoarele trecdincolo de pleoape şi dor. Mă încurc în fustă şio ridic furioasă de-asupra genunchiului. Ştiucă e acolo, dar nu deschid ochii să văd dacă eîn regulă. Nu am aer destul, atmosfera e sufo-cantă şi pe scenă este îngrozitor de cald dincauza luminilor. O sete cumplită îmi arde gâ-tul. S-a făcut linişte. Îmi aud violoncelul cân-tând singur. Străbate sala ca un fior sau poatedoar eu îl simt pentru că tremur şi sunt încor-dată. Încep rar, lent, aşa cum încep întotdeau-na când mă duc prin păduri să cânt. Acustica ediferită şi mă strădui să dau drumul muziciiuşor, blând. Nu ştiu ce cânt. Nu e nici nou, nicivechi, sunt doar eu care-mi spun povestea fo-losind note şi acorduri. Mi se pare rigid, bru-tal. Trebuie să mă relaxez. Trebuie. Violon-

celul e singurul lucru real, credibil pe care îlam acum. Mă ajută cum poate ascunzând gre-şelile şi emoţiile excesive. Mă dor ochii de câtde tare îi ţin strânşi, dar nu am curaj să-i des-chid. Am găsit un ritm sau el m-a găsit pe mi-ne. Mă agăţ de el cam disperat. În spatele meutobele preiau ritmul. Mă desprind atunci şizbor departe în acorduri grave, în strigăte dejale, în singurătate şi neputinţă. Mi-e dor desubsolurile noastre, de clipele de creaţie pură,de prietenie şi distracţie. Mi-e dor de aer curat,de improvizaţie, de idealuri. Tobele mă susţin,mă încurajează, mă aprobă. E ceva lugubru înce cântăm noi, dar lumea din sală încă nu pro-testează. În urechea dreaptă îmi ţipă o trom-petă. S-a descătuşat sublim, cu forţă şi a izbuc-nit în înflorituri vesele şi complicate. Tobelesurâd şi cresc în intensitate.

Inspir adânc şi deschid ochii. Inspiradânc şi deschid ochii. Îmi repet asta de cevavreme. Reflectoarele mă orbesc. Întorc capulspre trompetă. Cu ochii încă închişi, cu dege-tele alergând fără pauză, trompetistul trăieştefiecare notă. E normal, doar e a lui, e povestealui şi tot chinul ultimilor ani izbucniţi într-opornire eliberatoare. Timid, porneşte cealaltătrompetă. Chitara vine de undeva din spate,din ce în ce mai aproape, mai vie, mai fericită.E o frenezie totală, fiecare cântă în legea lui,cu forţă şi energie, parcă dorind să-şi distrugămâinile, sufletul, pasiunea.

Mario. Mario ne priveşte rece. Ştie cătotul s-a terminat, e trist şi vioara îi atârnă dinmână. Doamne Mario, cum poţi face aşa ceva?Ştii bine că te iubim, că nu ţi-am face rău nici-unul. Dar sunt atâţia ani de când nu mai trăim,de când nu mai respirăm. Haide, te rog, Mario!Unde te duci?! Mario s-a ridicat în picioare.Are capul plecat, faţa palidă, nu ne priveşte înochi. Pleacă târşindu-şi picioarele, fără zgo-mot, trecând chiar pe lângă noi. Se opreştelângă chitară şi cu spatele spre public cântă.Numai pentru noi, primul lui public. E o po-veste de dragoste, o poveste de viaţă întâlnităîntr-un bar acum şapte ani. Îi suntem alături,comunicăm iar din priviri, ne zâmbim cu su-fletul şi ne mulţumim în ritmuri rapide, în su-nete miraculoase, în demonstraţii personale.Suntem din nou cu toţii. Cine-ar fi crezut azidimineaţă că ne vom regăsi aşa, exact cânderam pe punctul de a renunţa.

Publicul ne aplaudă în picioare de mi-nute bune. Vera stă dreaptă în faţa scenei, darpublicul ne aplaudă pe noi, cei din spate şi eaştie asta. Nu s-a întors să ne privească şi măîntreb dacă ne va mai privi vreodată în ochi.Mario o priveşte pe furiş, cu aceeaşi dragostecu care îi adora poala rochiei. Are o strălucireîn piele, în ochi, în degete.

În microbuzul care ne duce la hotel elinişte. Nu ne-am vorbit deloc de la terminareaconcertului. Mario o ţine de umeri pe Vera,undeva în spate. E noapte târziu, dar dincolode oboseală nu mă pot opri să nu mă întreb cese va întâmpla. Vom reuşi să păstrăm ce amrecâştigat în seara asta? Sau ne vom pierdeiarăşi în acel amalgam cleios, în acea rutinăcare ne-a adus succesul, în acea muzică fadăpe care n-o dorim niciunul? Nu ştiu, în clipaasta chiar nu ştiu. Dar Mario a avut dreptate.Muzica trăieşte când cineva o ascultă.

Pagina 22 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

PROZĂ SCURTĂ

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 23

PaulMIHALACHE

O casă în noapteO casă în noapteAşa se întâmplă mereu când mă în-

torc singur aici, şi încep să-mi aduc aminte.Mă prinde răsăritul cu ochii în tavan, spunân-du-mi că ar fi putut fi altfel. Că trebuia să fiealtfel. Uneori aprind lumina, şi încerc să ci-tesc, dar gândul îmi zboară aiurea. Pun un disccu Pink Floyd, de preferinţa Ummagumma,ori A Saucerful of Secrets, şi îmi aprind ţigarăde la ţigară. Îmi spun că nu ar fi trebuit să măîntorc, că nu era încă totul pierdut. Câteodatămi se pare că îi aud vocea, şi atunci pornescaiurea pe străzi, doar-doar oi reuşi să uit, să măliniştesc întru câtva, şi să pot adormi măcardouă, trei ore, spre dimineaţă. Dar fiecare de-taliu: umbra unui copac în lumina palidă a vre-unui felinar pâlpâind, un câine vagabond caremă urmează câţiva paşi în speranţa că va căpă-ta ceva de mâncare, ori, cel puţin, un dram deafecţiune, ritmul paşilor câte unui insomniacpe trotuarul ud, toate acestea îmi amintesc, odată în plus, de plimbările noastre nocturne,când era mult prea cald să putem dormi, orichiar pentru a face dragoste, şi-o porneam îm-preună pe mahalalele pustii, ţinându-ne de mâ-nă, şi sporovăind fericiţi despre tot felul de ni-micuri.

Mi s-a întâmplat de curând. Am urcatspre Independenţei, apoi pe Sărărie, în sus, pelângă casele răcoroase şi acoperite cu iederă,strecurându-mă printre maşinile parcate unalângă alta, pe trotuarul îngust, aproape inexis-tent. Inspiram adânc aerul rece al nopţii, şi îmispuneam că locul meu nu e aici, că fusese ogreşeală pe care trebuia, cumva, să o îndrept.Nu ajunsesem nici măcar la aleea care coteştespre Eminescu, când m-am aşezat pe bordurăsă-mi aprind o ţigară. Din spate, de la casa îndreptul căreia mă oprisem, se auzea o melodiecare-mi părea cunoscută. M-am întors şi amprivit: printr-un geam răzbătea lumina slabă aunei veioze. Dacă nu ar fi fost trei noaptea,poate mi-aş fi făcut curaj şi aş fi încercat poar-ta; ceream o cană cu apă, sau aşa ceva, gă-seam eu un pretext, dar la ora aceea era im-posibil. Şi totuşi... ce aveam de pierdut? Cevamă făcea să cred că, în spatele ferestrei, tre-buia să fie o femeie singură, cu o carte în mâ-nă, fără să citească, cu gândul aiurea, oarecumaşteptându-mă.

Cât de slab pot fi uneori, mi-am spus.Dar asta nu putea fi trădare. Voiam să mă răz-bun, pentru că mă părăsise. Voiam să... ce maiconta? Voiam să bat în uşă, şi să intru în casă,să-mi petrec noaptea la lumina difuză a aceleiveioze, învăluit de muzica slabă pe care o au-zeam încă, vag, din stradă. Şi, la urma urmei,şansele de a-mi fi fost împlinite aşteptărileerau infime. Probabil că nici măcar nu voi tre-ce de poartă. Să nu mai spun că înăuntru putealocui un bărbat aprig la mânie, ori vreo bătrânăcare să cheme, numaidecât, poliţia. Dar nuriscam cine ştie ce... Chiar şi aşa, nu putea fimai rău decât să mă întorc, resemnat, în came-ra mea din Podul de Fier, gândindu-mă acum,în plus, că nici măcar nu am încercat.

Poarta era deschisă. Mai mult: în cur-

te nu erau câini. Poate că e deja suficient, amgândit. Să nu forţez mâna destinului. Dar, pâ-nă la urmă, de ce nu? Doar el o forţase pe amea în atâtea rânduri. Aleea, de-a lungul că-reia creşteau, în straturi atent îngrijite, crizan-teme roşii şi albe, ducea la o uşă mare, dinlemn stacojiu, fără vizor. Am bătut, întâi încet,de trei ori, apoi ceva mai tare, dar dinăuntru nuse auzea nici un zgomot. Era şi firesc: ce fe-meie ar deschide uşa, la trei noaptea, unui ne-cunoscut? Poate o fi şi adormit. Dacă era, într-adevăr, vorba despre o femeie... Avea dejatimp să fi sunat şi la poliţie. Mă aşteptam laorice. Cu destule emoţii, ce-i drept, dar fără săfiu de-a binelea speriat, am pus mâna pe clan-ţă. Ar fi fost mult prea mult... însă nici nu amavut timp să mă gândesc la urmări, căci uşa sedeschise, cu un scârţâit sinistru, care nu pre-vestea nimic bun. Am rămas locului preţ demai multe clipe, neştiind ce ar trebui să fac,după care, ghidând-mă după muzică, am păşitpe coridorul lung, care cotea la dreapta, sprecamera luminată care mă atrăsese de cânderam încă afară. Nu puteam crede că sunt aco-lo, făcând ceea ce făceam, atât de lipsit de ju-decată, intrând ca un tâlhar într-o casă străină.Mă aşteptam ca dintr-o clipă într-alta să fiuluat pe sus, lovit, ori chiar ameninţat cu un pis-tol. Încă mai puteam face cale întoarsă, fără canimic din toate astea să se fi întâmplat. Darcând necuratul îşi bagă coada, nu mai scapiatât de uşor. În timp ce prin minte mi se pe-rindau astfel de gânduri, şi încă multe altele şimai sumbre, m-am pomenit deja în dreptuluşii, ultima pe care o aveam de deschis, pentrua-mi duce la capăt ideea smintită care pusesestăpânire pe mine cu aproape jumătate de ceasîn urmă. Fie ce-o fi, mi-am spus, dar inima îmibătea atât de puternic, încât mi se părea că oaud, gata-gata să-mi spargă pieptul. Şi dacă,totuşi, e femeia cufundată, cu ochii deschişi, învisare, şi care mă aşteaptă? Până acum trebuiesă mă fi auzit, iar dacă nu a făcut încă nimic...şansele nu pot fi chiar atât de mici, îmi făceamcuraj. O decizie de moment îţi poate schimbaviaţa. De ce să nu încerc? Dacă mi se întâmplăceva, Eliza va şti că din cauza ei fusesem atâtde nesăbuit, că nimic nu mă mai interesa, cănu mai aveam ce pierde... Adevărul e, însă, cătremuram ca varga. Dacă cineva m-ar fi văzut,cred că s-ar fi prăpădit de râs: hoţul căruia îitremură picioarele, ori cavalerul care (uitasemsă spun că ţineam în mână o floare, ruptă chiardin straturile de pe marginea aleii din curte -mai mult ca măsură de protecţie: indiciu evi-dent al intenţiilor mele paşnice) apare în faţaiubitei palid la faţă, livid, şi mort de frică; darnu era timp acum să mă gândesc la astfel delucruri. Cu inima în dinţi, am încercat uşa, daraceasta nu s-a deschis.

În doar câteva clipe, spaima îmi dis-păruse subit, aproape cu desăvârşire, şi mă cu-prindea furia: Adică ajung până aici, fac ceeace puţini bărbaţi cu mintea întreagă ar fi în-drăznit, şi, la capătul drumului, dau de o uşăînchisă. Asta mi-e acum răsplata?! Să mă fiauzit, într-adevăr, femeia dinăuntru, şi să se fiîncuiat în cameră, tremurând de frică prinvreun dulap, ori sub patură? Nu-i nimic: atun-ci o să intru pe geam! Fără să mai stau mult pegânduri, am ieşit de grabă în curte, şi, cu floa-rea între dinţi, m-am prins de pervazul feres-trei luminate, ridicându-mă cu putere în braţe.Dar geamul era închis, iar înăuntru nu părea săfie nici ţipenie de om. Dacă s-a ascuns, nu arerost să bat în geam: oricum nu v-a deschide.

Din capătul străzii se auzea, tot maiaproape, sirena unei maşini de poliţie. Au şiajuns, mi-am spus. Dacă au câini, nu-mi fo-loseşte la nimic să mă ascund. Nu-i timp de

pierdut. Aşa că am sărit gardul prin spate, şiam străbătut, fără să alerg, curtea largă şi pus-tie în care nimerisem. Sirena ajunse în drptulcasei, dar nu se opri, şi acum se distingea, dince în ce mai slab, pierzându-se în depărtare.

– Bună... nici nu ştiu cum să spun...dimineaţa, de acum, zise o voce liniştită, chiardin spatele meu. Cu ce vă pot ajuta?

Am sărit ca ars. Credeam că-mi stăinima în loc.

– Trebuie că m-am rătăcit.Când m-am întors, am văzut un bă-

trânel sfrijit, cu faţa blajină, de la care tocmaiaflam că e paznic, şi că mă aflam în curteaunui depozit de materiale de construcţii. Secam plictisea, aşa că puteam rămâne la o par-tidă de zaruri, dacă voiam, dar totuşi, cumajunsesem acolo? - era doar curios, nu voia sădevină indiscret. E clar că nu-i în toate minţile,mi-am spus. Dar am noroc. Altul cine ştie ceprimire mi-ar fi făcut...

– Nu stau, mă grăbesc. Dar, vă rog, aţiputea să-mi spuneţi cine locuieşte în casa devis à vis? am întrebat, arătând cu capul în di-recţia din care venisem.

– Nu ştiu, fiule. Eu nu mă bag în tre-burile altora. O partidă şi gata. Am şi ceai caldîn termos, dacă bei cu zaharină, cum îl prepareu. Ştii, de la o vreme, trebuie să ţii regim.Altfel...

Totul se petrecuse cu două zile în ur-mă. Noaptea trecută nu am ieşit din casă, tul-burat de cele întâmplate, şi fiindu-mi frică sănu fiu cumva recunoscut de vreun martor în-tâmplător, dar acum, pur şi simplu nu mai potrezista. Mă îmbrac, şi pornesc grăbit pe Să-rărie (e abia mizul nopţii), atent la casele dinstânga, să nu trec cumva fără să-mi dau seama.Uitasem de Eliza, de tot ceea ce pierdusem, deviaţa mea dinainte, şi-mi pusesem în gând cătrebuie, întâi de toate, să aflu cine locuieşteacolo, ce hram poartă, şi dacă mă văzuse cândam intrat nestingherit pe poartă, apoi pe uşaneîncuiată. Am recunoscut gardul de la de-părtare, dar, apropiindu-mă, auzeam tot maidistinct glasuri energice: voci de femei şi debărbaţi, chiar din acea direcţie. În grădină erao masă mare - să tot fi fost vreo trei, patruperechi, care beau şi mâncau, vorbind veseliunii cu alţii. Nu-mi venea să-mi cred ochilor;dar nici nu mă puteam opri: ce să-i întreb?...M-ar fi crezut nebun de legat. Am grăbit pasulfără să privesc prea insistent în direcţia lor, amtrecut de liceu, şi, la vreo două sute de metriimai sus, m-am aşezat pe bordură să-mi aprindo ţigară, şi să-mi limpezesc, cât de cât, gân-durile.

Din spate, de la casa în dreptul căreiamă oprisem, se auzea o melodie care-mi păreacunoscută. M-am întors şi am privit: printr-ungeam răzbătea lumina slabă a unei veioze.

PROZĂ SCURTĂ

Camelia BUCUR

Judecată de Judecată de

valoarevaloare

Prima judecatăde valoare am emis-o pela 5 ani, în timp ce-mifăceam reproşuri pentrucă nu am vrut să rămânîn prima zi la grădiniţă. Atunci am aflat că,dacă nu vrei să rămâi printre ceilalţi copii, nuprimeşti nici uniformă portocalie de şoim, nicicravată şi, cel mai rău, n-o să ajungi niciodatăla şcoală, pentru că toţi vor râde de tine şi vorşti că în prima ta zi la grădiniţă ai plâns şi te-ai agăţat de fusta bunicii.

„Fără mulţi muci şi lacrimi n-ai cumsă dormi bine”, îmi repetam în timp ce încer-cam s-o conving pe bunica că, de fapt, mamachiar mi-a promis c-o să-mi cumpere uniformă„de-aia frumoasă”, cum purtau toate fetele dela mine din bloc, şi că de a doua zi chiar o săfiu prezentă, ca şoim, la grupa mare. Bunica acontinuat să-mi repete că sunt o sălbatică (astaeram eu, de fiecare dată când nu voiam să îm-part jucăriile cu copiii care veneau în vizită,chiar dacă nu-i invitasem eu, când nu voiam săies să mă joc în faţa blocului pentru că ceilalţicopii vorbeau cu „fă”, săreau elasticul şi îşidezbrăcau păpuşile ca să le întindă pe preşurimizere sub balconul babei de la parter şi cândrefuzam să mă duc să mă joc cu Andreea, pen-tru că Andreea înjura pe la spatele părinţilor şiîmi punea în cârcă lucruri pe care nici nu lespuneam, nici nu le făceam, nici nu le gân-deam), că nu e mare lucru de capul meu şi căar fi trebuit să ştiu mai bine decât să plâng caproasta şi să-mi ud şorţuleţul.

După cum spuneam, prima judecatăde valoare a fost pe la 5 ani… Şi nici nu-i demirare, pentru că pe la 4 ştiam deja să citesc,chiar dacă n-am învăţat să fac baie singură de-cât pe la 9, şi chiar dacă nici acum nu mă urcîn lift şi nici nu mă uit la morţi când trec pestradă, pentru că mi-e frică de ei…

Adevărul e că am fost un copil ciudat.Genul de copil pe care dacă l-aş cunoaşteacum, probabil că l-aş lua în braţe, cu toate cămie nu-mi plac copiii. Nu, nu pentru că e vor-ba de mine, ci pentru că aveam manii – care întimp s-au dezvoltat în manii mai mari, sau pecare le-am lăsat în urmă pentru că am putut.Îmi plăcea să ling calciul de pe pereţi, aproapede tocul uşii, şi să las pete ude, mai închise laculoare, pe peretele vopsit în verde. Îmi pu-neam limba uşor, întâi puţin, apoi din nou, maiapăsat şi mai lung… Rămânea o pată. Dea-supra ei, mai făceam una, şi încă una… Ştiamcă nu mă va prinde nimeni cu limba pe perete,pentru că, în timpul ăla, eu ar fi trebuit să dorm– somnul de prânz, obligatoriu până prin clasaa-II-a – şi mamaia nu mi-ar fi înterupt somnul.Când suna la uşă „spionam” să văd cine e.Apoi mai lingeam peretele. Asta a durat pânăcând, într-o zi, am fost pusă să recunosc că eueram vinovată de petele de umezeala şi a tre-buit să explic că nu, nu scuipam pe perete caţiganii, ci doar îl lingeam. De poftă. Să văd cegust are. Să îl asociez cumva cu un miros. Pen-tru mine, un anume fel de brânză avea gust deşosete murdare – pe care nu, nu le-am încer-cat, dar toată lumea se întreba de unde ştiu euce gust au şosetele murdare – şi toate miro-surile aveau asociat un anume gust. Aşa că fu-sese vital pentru mine să ştiu cum anume esteperetele.

În spatele blocului erau alte blocuri.Şi la parter aveau viţă de vie. Am venit acasăcu bluza plină de frunză de viţă, pentru sarma-le. Calculasem că ar ieşi cam o oală de sarmaledin ce adusesem eu şi eram foarte mândră. Pâ-nă când mi s-a dovedit că, de fapt, am furat dela aproapele meu, şi am stat toată după amiazaîn pat, cerându-mi iertare de la Maica Dom-nului care se presupunea că, în acelaşi mo-ment, stă în genunchi şi varsă lacrimi amarepentru mine, păcătoasa. Şi ca s-o scap pe Mai-ca Domnului de la chinuri, m-am rugat mai cufoc. Ca s-o scap şi ca să nu mai plângă pentrusarmalele mele. Evident că viţa de vie a fostfolosită ca înveliş pentru cină, dar eu am ră-mas cu stigmatul furtului. Drept în frunte, pâ-nă când au uitat toţi şi de mine, şi de frunze, şide rugăciuni.

Pentru că am fost plină de păcate,m-au dus la spovadă. Şi, sub patrafirul preotu-lui, am mărturisit, împreună cu alţi vreo 10 camine, cum ne-am minţit părinţii, cum am înju-rat şi am purtat vrajbă, cum nu ne-am spus ru-găciunea după fiecare masă, cum am scos lim-ba la vecini, cum am furat zarzăre din grădinablocului şi cum am omorât insecte cu sau fărăvoia nostră. Şi apoi am fost curăţaţi de păcate.Ni s-a dat împărtăşania, şi toţi am fost la fel depuri ca-n ziua în care ne-am născut. Am fostsfinţi, şi frumoşi în ochii Domnului. La mine,sfinţenia a durat cam vreo două ore, după caream comis alt păcat de moarte: am scuipat sfân-ta împărtăşanie direct de la etajul nouă, de un-de aruncam şi cu cartofi, şi cu piese de remi, şicu cârlige de rufe ca să văd cum plutesc. Amscuipat sfânta împărtăşanie şi, când am reali-zat gravitatea actului, m-am rugat fierbinte caceea ce scuipasem să nu fi fost împărtăşania, şieu să fiu la fel de lipsită de păcat.

Rugăciune după rugăciune. În fiecareseară, pentru toţi cei pe care îi cunoşteam.Pentru mama, tata, bunica, bunica din parteamamei, bunicul, bunicul celălalt, veri, cum-naţi, colegi, vecini, tanti de la pâine, tanti de laaprozar, doamna educatoare, vecinii bunicii,colegele mamei de la serviciu şi Moş Gheor-ghe care vindea borş. Mustrări de conştiinţăcând uitam pe câte unul, şi apoi rugămintea dea fi şi acela inclus în listă, să nu păţească cevadin cauza omisiunii mele.

Acum nu-mi mai vine să mă iau înbraţe. Într-un fel, îmi doresc să mă fi luat cine-va la palme, să-mi vină mintea la cap. Să-mi fispus cineva că toate grijile, şi rugăciunile, şifricile or să dispară în timp. Şi poate că aş fiavut o părere mai bună despre mine la 5 ani.

Claudia ENACHEPentru că atunciPentru că atunci

Se afla într-o încăpere înaltă, slab lu-minată unde singurul mobilier era format din-tr-un jilţ şi o masă. Un perete era din sticlă, sauun materia asemănător. Înaintă câţiva paşi şizări o pădure de un verde cum nu mai văzusepână atunci. Apoi imaginea se schimbă, dez-văluind o suprafaţă aproape plană, violacee.

Auzind un sunet, ca şi cum cineva arfi ciupit corzile unei harpe, bărbatul întoarsecapul şi se văzu... pe sine.

– Cum e posibil? se întrebă în şoaptă.Celălalt îi zâmbi.– Eşti curajos... aşteptam să văd când

vei îndrăzni să mă cunoşti.– N-ai cum să fii eu însumi, rosti băr-

batul.– Într-un anumit fel nici nu sunt...– Cine m-a adus aici?– Ai venit tu, singur...

– Unde sunt?– Uită-te mai bine... cercetează, dacă

vrei... ştiu că vrei...Dispăru apoi de parcă nici n-ar fi fost.În dreapta peretelui transparent văzu

o uşă de care nu-şi amintea s-o fi remarcatpână atunci. Şi hotărî să iasă. Nu ştia unde vaajunge.

De cum trecu pe sub arcada argintie,se trezi călcând pe nisip violaceu. Numai că nuera chiar nisip, ci mai degrabă un praf zgrum-ţuros, pe care, însă, pantofii lui nu-l răscoleau,de parcă ar fi fost o masă compactă. Miroseaa... iarnă.

Mergea încet, ca într-o plimbare liniş-tită şi, cu cât se depărta de uşa prin care ieşise,se profila tot mai clar, la marginea orizontului,o sferă azurie ce-şi propaga razele peste sol,răspândind în jur jerbe de scântei fremătătoa-re. Se lăsă într-un genunchi şi atinse cu dege-tele acel joc de lumini. Simţi o umezeală pepiele şi îşi dădu seama că era ceva ca o apă. Sespălă pe faţă, cu exaltare, ca un copil, de parcănu mai cunoscuse acea textură fină şi rece.

Îşi aduse aminte de anii petrecuţi învacanţe cu bunica lui şi o lacrimă îi lunecă dincolţul ochiului.. Se ridică şi se uită în sus. Un-deva, deasupra primei sfere, apăruse o alta,portocalie. Poate o altă planetă, poate soareleunei alte vieţi. Se surprinse surâzând. Îşi reluămersul către niciunde, urmele paşilor rămâ-nând imprimate în praful timpului.

– De ce mă urmăreşti? întrebă el fărăsă se oprească.

– Am fost tot timpul cu tine...– Te cred, recunoscu bărbatul. Dar

spune-mi, ce vrei să-mi arăţi?– Tot ce speri să vezi. – E aşa linişte că mă pot auzi. Unde

sunt ceilalţi?– Ai vrea să-i vezi?– Nu, chibzui el puţin. Dar aş vrea să

mă întorc... am văzut o pădure. Chiar există?– Crezi că există?– Da.Se trezi în răcoarea parfumată dintre

arborii înalţi. Doar că harpa îşi încetase mur-murul. Nici sferele nu se mai vedeau, dar nuera întuneric, o stea îmbrăţişând copacii cu lu-mina ei verzuie. Prelungirea luminii îi dez-văluia potecile şerpuitoare pe care începuse săle străbată fără grabă. Avea timp. Avea atât demult timp....

Parcă ajunsese în Paradis şi nu-i maivenea să plece.

Sinele se ivi din nou lângă el şi-l privicu ochi înflăcăraţi. Trupul i se dispersă, apoi,şi deveni doar irişi conturaţi de nebuloase ne-explorate. Bezna însingurată se topi ca gheaţaşi erupse într-un mănunchi de vârtejuri străful-gerate de lumini. Oceanul necuprinsului înce-pu să fremăte precum frunzişul măturat devânturi, aducând din neant miliardele deamintiri şi idealuri uitate.

Tot ce iubise el, tot ce crezuse că vaiubi, tot ce năzuise şi tot ce-şi imaginase căştia, nu mai exista. Fusese vânătorul proprieivieţi. Fusese propriul său duşman. Timpul sefăcu ghemotoc în toată acea strălucire, imagi-nile trecute se prăbuşiră în culorile aprinse aleelipselor, care îl aspirau într-o lumină orbitoa-re.

Nu avea cum să moară fiindcă maimurise o dată. Îşi destinse mintea şi sufletulpentru că îşi simţise puterea. Nu-i era teamă defierbinţeala culorilor, nici de sinele său ce sedisipase... Neantul năştea, din acea încrân-cenare trufaşă, o reţea de artere şi vene, în mij-locul căreia o inimă tânără pulsa, pompândsângele spre noul om.

Pagina 24 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

PROZĂ SCURTĂ

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 25

Despre poezia luiMihai M.Macovei se scriecu greu din teama de a nuderanja rostuirea elegantăa cuvintelor. Poetul îşiconstruieşte un spaţiu liricinedit; la el versurile par

contorsionate şi fluenţa obişnuită a unei sin-tagme poetice este minată constant şi irever-sibil.

În ultimul volum editat, Poetul, acto-rul şi pâinea, discursul poetic are o siguranţăinedită şi o acurateţe specifică. Predomină ungen special de maxime stilizate, care argu-mentează travaliul poetic al lui Mihai M. Ma-covei, evidenţiat şi în volumele anterioare.

Apar distorsiuni neaşteptate, cu trimi-teri poetice mai greu sau mai uşor decelabile.Nuanţările de tip textualist sunt rare, dar evi-dente. De fapt mulţi dintre poeţii trăitori în zo-na Buzăului s-au „infectat” de la textualism.

În multe dintre poeme iese în eviden-ţă mixajul dintre discursul poetic textualist şicel normal. Iată un exemplu: „se rezemau demine plopi /eram într-o plopire” şi „se reze-mau de mine tei /în bici de-nmugurire”. (Amvăzut un om). Şi, mai de parte, citez din ace-laşi poem: „numai lozia în vânt avea / pe nu-lavea / menirea ei era să cadă-n vânturi”. Şi,finalulde excepţie al acestei prime strofe dez-văluie structura eminesciană a poetului:„chiar dacă tot în ramuri / şi în plopi / m-orprinde rânduri „.

M-am oprit poate întâmplător asupraacestui poem, cel mai profund din tot volu-mul: „am văzut un om / am văzut un câine /era joaca om - pâine - câine / de fapt era joa-ca poetului / cu jumătatea lui de mâine”.

Fiinţa interioară a poetului are un dra-matism greu detectabil la o primă lectură aversurilor. Mihai M.Macovei este poetul carea scris şi scrie şi acum versuri nonconformisteşi paradoxale, pe care le recită uneori la întâl-nirile noastre literare. Are harul şi darul de laDumnezeu de a rupe tiparele. Şi o face cu pri-sosinţă. Cine or fi oare „vinovaţii / începutuluide mileniu” (Pânza păianjenului)? În acelaşipoem pot fi descoperite câteva versuri nota-bile şi proaspete: „trupul troienit / pe străzileoraşului /dezvăluie ce se petrece / în lumea în-gropată / după gratii”.

Scindarea în două coloane a poeme-lor din prima parte a volumului sugerează,cred, dubla personalitate a actorului şi a actan-tului poetic; pe coloana din stânga este viaţaobişnuită a creatorului, pe cea din dreapta con-ştiinţa lui artistică.

Cea de a doua parte a acestor poemepare a fi un haiku, dar afirmaţia mi se pare ris-cantă, fiindcă acest gen de poezie fixă estespecific numai japonezilor, care au un alt modde a gândi şi de a concepe arta (Chiar dacă„genul” a prins şi la noi, reuşitele notabilesunt, totuşi, rare)

În poemul pe care l-am amintit dure-rea imprecaţiei realului şi imediatului asuprafiinţei interioare a poetului se manifestă printr-o metaforă inedită: „ochiul tăcerii / îşi înfigegheara în mine”.

Sunt mai multe poeme în prima partea volumului ( care, N.B., nu sunt realizate înoglindă, aşa cum s-a afirmat), şi care ar trebuiscanate atent cu spirit critic şi dăruire intelec-tuală.

Invenţia redutabilă din Decorul, care,

după părerea mea este unică, face din MihaiM. Macovei un inovator ce experimentează înpoezie formule noi şi inspirate.

A doua parte a volumului „Actorul”este structurată aparent, după o formulă dra-matică. Poemul Plouă a nins este un manifestnet pentru condiţia de excepţie a poetului. „cuviaţa Poetului / să nu te joci niciodată /să nute joci nici în vis / EL / este şi turnul / şi floa-rea şi piatra / şi semnul nemuririi / pe lângă /EL /când va voi să doarmă / să treci ca un pri-zonier de război / cu mâinile ridicate /şi rugă-ciunea pe buze”.

O spun cu sinceritate, nu îi este datăcuiva prea des ocazia de a citi asemenea po-eme. Nu vreau să-l flatez pe autor, dar acestvolum este cel mai bun al său.

Poemul Plouă a nins continuă cuversuri memorabile, cu metafore surprinză-toare. Cititorul adevărat de poezie trebuie săse aplece cu atenţie şi sinceritate asupra unorversuri care pot fi văzute rar la Buzău. Cespuneţi de „când singurătatea /rămâne cer-şind între două anotimpuri”? De fapt densi-tatea metaforelor este impresionantă.

Construirea acestei părţi a volumuluipe ideea de teatru este inedită, dar riscantă.Poemele puteau să rămână de sine stătătoare,fără jocul secund al „scenei”. Totuşi structu-rarea unor părţi ale volumului pe ideea teatru-lui este interesantă şi intrigă. Trimiterile laactor, otravă şi pâine par să ascundă un mesajspecial, poate subliminal, care să integrezetoate poemele, un fel de mănuşă aruncată citi-torului. Poate că aserţiunea lui Shakespeare,„lumea este un teatru” ar putea constitui o ex-plicaţie. Părerea mea este că apropierea artifi-cioasă de teatru nu conferă un plus de valoarepoemelor, aşa că, revenind la Shakespeare„much ado about nothing”.

Eminescian şi blagian uneori, MihaiM. Macovei are însă o poetică inconfundabilă.Repet, surprinde densitatea metaforelor, in-diferent în ce formulă sunt introduse acesteaîn text.

Sunt cel care am vorbit, poate chiarsingurul, în sala de şedinţe a fostei întreprin-deri de geamuri, când şi-a lansat prima luicarte de poeme. M-a surprins şi de atunci amînceput să-l urmăresc, discret, în tot ceea ce ascris. M-am obişnuit chiar cu discursul săuinsolit din timpul întâlnirilor noastre literare,judecat ironic de confraţi. Dar M la puterea atreia ( eu l-am botezat aşa mai demult) a ră-mas, peste ani, acelaşi nonconformist constantşi sigur de valoarea lui şi care ne oferă, iată, unvolum de excepţie.

Poetul, actorul şi pâinea are o struc-tură compozită, cuprinzând poeme apărutechiar în anii anteriori lui 1989. Recunosc, demai mulţi ani nu mai citesc presa literară şi,evident, nu am reţinut opiniile critice de valo-are despre poezia lui, dacă s-or fi publicat. Po-emele sale au însă un impact sufletesc deo-sebit şi mă întreb dacă acesta ar putea fi cuan-tificat, şi cu ce unităţi de măsură. Înclin săcred că, în cazul unui poet, dacă este vorba devaloare, modificările aduse de mesajul poeticasupra fiinţei noastre interioare nu pot fi mă-surate decât de Dumnezeu.

Cu tuşe literare de inconfundat, cu di-mensiuni creatoare de apreciat, Mihai M. Ma-covei are o voce poetică autentică şi adevăra-tă. De aceea ultimul său volum de poezie esteo bucurie pe care o aşteptam demult.

Aurel GANEA

Poezia între viaţă şi teatruPoezia între viaţă şi teatruLucian MĂNĂILESCU

Boabe de rouă

Sapă adânc în cer, printrestele şi nori...Dezgroapă-mă, cu aripi cu tot!În locul meu va creşte o plantă târziecu flori albe şi roşii,pe care soareleva prelinge dimineaţaboabe de rouă.

Târziu

tristeţea mea cerşeşte azi în baruri povârnite-n fumun fel de tu, un fel de noi sticlos, un rânjet ca o revoluţie de vorbeşi-aşa pustiu e-n piaţa cu manele şi-aşa târziu e dimineaţa printre oameni şi doar aurolacii mai au lacrimi să lustruiască gerul fericirii când pe maidane de beton se nasc căţei comunitari ce-şi schiaună orbirea şi trec sirene printre case surdeşi trec copii bătrâni spre şcoli incerte şi prostituţia în rochie de bal îşi gudură picioarele de plastic şi gunoierii mătură prin cer ca într-o puşcărie de ovaţii şi niciodată nu se face mâine...

Imersiune

Ai îmbătrânit în oraşul din vis,cu străzi labirintice, cu fericireadusă zilnic la curăţătoria chimică, şi cu sutele de priviri mioapecare se apleacă peste balconrecitând biletul sinucigaşului...

fotografia zilei de azi

Aceasta e fotografia zilei de azi, pe care am pândit-o îndelung, aşteptând să răsară cel mai blând soare,să înflorească cel mai înmiresmat cireşcu cea mai frumoasă gheişă, plutindpeste Japonia surâsului tău,şi cu fluturele galben, imens de galben,pierdut printre amintiri la developare...

Deşertul albastru

Îngerul vine zilnic să-ţi propovăduiască fericirea, dar tu te ascunzi în tăceri şi în patimi insinuând vehement că ai dreptul la orbire şi că nu ştii nimicdespre trufia milei şi despre cel ce râcâie,noapte de noapte, întunericul cu unghiile,încercând să zărească dincolo de opacitatea raiului...

Ai suferit învăţând să mergi pe vârfuri,minţindu-te că zbori, că nu te intereseazălumea măruntă, ridurile adolescenţeisau leucemia păsării phoenix... Toate astea sunt fleacuri, spui, o existenţă trucată cu abţibilduri lipite pe colţul eternităţii, dar de fapt deschizi, seară de seară, uşa secretă a oglinzii ca să poţi supravieţui, fără să ştie nimeni...

e uşa prin care pleci dimineaţa în deşertul albastru al mării şi le faci oamenilor cu mâna precum Dumnezeu obositului Noe în dimineaţa potopului...

Pagina 26 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

Cuvântul rostit de poet la Mizil, înoctombrie 2009, la a treia ediţie a

Concursului Naţional deLiteratură „Agatha Grigorescu

Bacovia”

Obligaţiile de fiecare zi şi restanţedintr-un trecut ce nu se lasă dus m-arobliga să fiu în altă parte. Dar dragostea dedumneavoastră şi preţuirea pe care o acordlui Emil Proşcan m-au adus aici. Sunt ne-dormit, dar aşa cum mai spuneam proba-bil că o să-mi fac toate porţiile de somn şitoate părţile de concediu după moarte.

Anul trecut eram mai mulţi, erammai mulţi mai ales prin valorile care eraulângă noi şi nu realizam întrutotul că suntlângă noi. Aşa e făcută fiinţa noastră, săînţeleagă nişte valori, nişte evenimente,abia după ce ele nu se mai pot repeta. Esteincredibil că anul trecut erau în aceastăscenă, Grigore Vieru şi Tatiana Stepa, iarîn ianuarie a trebuit să-l lăsăm pământu-lui pe Grigore Vieru. Ce să mai zic despremoartea la 46 de ani a Tatianei.

Şi băiatul acela care cântă, RaulCârstea, este unul dintre oamenii de bazăai Cenaclului Flacăra şi, deşi ne-am văzutrar, el nu m-a ocolit din lichelism, cum aufăcut-o alţii.

E o senzaţie cu totul excepţionalăsă mergi prin ţara ta şi s-arunci ochii-nstânga, să-ntorci ochii în dreapta şi să vezirecoltele la care ai contribuit. Este o ches-tiune colosală. Parcă-ţi pare şi rău să moricând vezi că răsar, nu imediat, mereu ră-sărirea este de durată, răsar acele valori încare-ai crezut, pe care le-ai descoperit, pecare le-ai ocrotit, pe care le-ai afirmat -chiar dacă unele te-au trădat s-au întors latine după un timp – dar să observi că viaţavalorilor este infinită.

Domnul Proşcan mă îndemna lareflecţii cu privire la cultură. Am crezut căs-a pierdut simţul culturii. M-am gândit căapăsaţi de atâtea nevoi numai de culturănu au nevoie oamenii necăjiţi. M-am înşe-lat. Iar una din definiţiile culturii ar fi asta:puterea de a semăna azi şi de a aştepta re-colta cine ştie când. Plecarea, atât de tim-purie, a unor oameni, de cele mai multe orimai tineri decât noi, trebuie să ne punăprobleme de clasament al valorilor. Trebuiesă vedem cum arată ele, în ce credem, ce lelăsăm tinerilor să înveţe.

Fac precizarea că înţeleg capitalis-mul ca societate a competiţiei, dar nu-l în-ţeleg ca pe o întoarcere la feudalism. Ceea

ce se întâmplă, din păcate, în capitalismulromânesc asta este, întoarcere la feuda-lism.

Nu se pun problemele aşa cum opretinde epoca modernă. E greu de tot detrăit astăzi şi cu atât mai greu e de gânditpentru viitor. Observăm în jurul nostru pa-ragină, iar România este la erată; undevala erata cărţii de istorie a continentului.Poate face orice derbedeu planuri pe hartanostră, poate hotărî orice ticălos că nu sun-tem un stat naţional unitar...

Cu toate aceste griji am venit în fa-ţa dumneavoastră – nu acuz pe nimeni, nuam nici răceala de cuget să fac analize ne-iertătoare, sunt doar profund mâhnit că în-tre timp trece viaţa. Şi, vorba lui Beniucîntr-o poezie teribilă a lui: „Nimeni nu ştie,până mâine / Ce so mai alege şi de mine...”

Nu ştiu când ne vom revedea, deaceea trebuie trăite clipele împreună cusinceritate şi profunzime şi, poate, trebuieintrodus un regim sever de comunicare în-tre oameni. Cred că asta ne-a mai rămas.”

Moartea ca spectacolCeea ce a spus anul trecut, la Mizil,

Adrian Păunescu, s-a transformat, din neferi-cire, într-o profeţie confirmată de propria luimoarte. Şi va trebui să treacă mult timp, foartemult, până când cel dus la groapă de corul bo-citoarelor, atente la coliva gloriei - suporterul,animatorul, politicianul - va cădea în uitare,pentru a-i lăsa eternitatea celui care o merităcu adevărat - POETUL.

Oameni buni - câţi dintre voi mai sun-teţi buni!, vorba Ninei Cassian, de ce nu v-ămai aduceţi aminte colosalele versuri: „Nin-sori mai grave decât moartea / Au fost şi suntşi vor mai fi / La mine-n suflet este vifor / Şivin nebuni să facă schi”. Sau persiflarea ge-nială (spusă ştiţi când): „Se prăbuşesc frunz-işuri / Făcându-şi semnul crucii / E toamnă, şicomisii / De filozofi bat nucii”. Sau Repetabi-la povară, sau Colindul gutuii din geam, sauDelta lunară...

Cuvintele dor, magma lor e prea flu-idă acum, ca să potă fi turnate în formele uneiiubiri a poporului român, care să iasă din spec-tacol şi derizoriu. Dar va veni, fiţi siguri, şivremea aceea. Până atunci, Poetul va rămâneînmormântat în câteva inimi.

Lucian MĂNĂILESCU

Înapoi la casele noastre

Aştept să treacă ziua a treia şi să vor-bim despre o moarte care nu dovedeşte nimic.De fapt orice capac negru poartă în el o oglin-dă. Câte şanse am să nu mă găsesc pe mine înimaginea lui? Aici a locuit şi a creat poetulAdrian Păunescu, mi se pare că o să scrie pecolţul de bloc sau de casă a lui, aşa cum i-auscris şi lui Nichita - poate chiar la scara vecinăsau aiurea, simbolic, lângă un chioşc unde sevând covrigi calzi dimineţile. Pentru că poeţiinu locuiesc niciunde şi creează peste tot.

Astăzi mergeam tristă pe Calea Vic-toriei. Astăzi nimeni nu câştigă nimic, şi flo-răresele, ca nişte poeme vesele şi nelalocul lorstrigau: Haideşi la flori! Flori pentru Adrian.Cele mai triste şi mai urâte flori din lume s-auvândut astăzi de la Universitate până la Aca-demie.

Şi acum am să mă întorc la poezie...

A fost o dată ca niciodată un împărat în mij-locul unei împărăţii de pământ. Cei trei fii auplecat să se lupte pentru iubire şi pentru altejumătăţi de împărăţii, iar el- tatăl- a rămas sin-gur, cu un ochi plângând şi altul zâmbind. Senumea Adrian, ferecase în numele lui cea maifrumoasă pasăre albastră. Împărăţia lui era în-tinsă, oamenii tineri, femeile nemachiate şi ne-obosite. Bărbaţii în general se judecau dincând în când pentru câte-o chitară. Alte pro-bleme nu se iviseră până atunci, şi duşmanii seînsuraseră şi-şi creşteau pe la graniţe copiii.Totul era bine, şi toţi ştiau despre plânsul stângşi zâmbetul drept ale împăratului. Îi aduceaubatiste şi câte-o cană de vin fiert, dansau în fa-ţa lui iar el le spăla întotdeauna picioarele obo-site, cu ultimile puteri ale dimineţii.

Într-o zi însă liniştea împărăţiei s-alovit de un colţ de piatră şi a căzut sfărâmată.Împăratul Adrian a plecat să caute leac pentruochii lui şi nimeni n-a îndrăznit să-l însoţeas-că. Nu-şi face probleme însă, şi caiii suntmorţi şi trăsura e moartă. O să se lase ajunsdin urmă, ochii lui nu se vor vindeca nicioda-tă. Îi va ascunde în pene de păun şi nouă ni seva părea că-i vedem albaştri, liniştiţi, poate unpic obosiţi şi apatici. Acesta este poetul, ca unsoldat: viaţa lui personală e praf şi pulbere.

Iar moartea lui ne strânge pe toţi într-un pumn cald, ne sărută scurt şi ne fugăreşteînapoi pe la casele noastre.

Aida HANCER

Vizibilitatea lui Adrian Păunescu

Despre Adrian Păunescu am scris şide bine şi de rău. El a fost, este şi va fi cel maicontroversat poet al acestor timpuri. Ca oriceoltean încăpăţânat, a făcut tot ce a putut pentrua-şi impune voinţa literară şi pe cea politică. Areuşit. Din poezia sa vor rămâne câteva zeci detexte antologice. Nici de la Mihai Eminescunu au rămas mai multe.

Prin 1985 am avut un conflict cuPăunescu. Un teribilism de-al meu sprijinit deadversarii săi l-a întristat oarecum. Oricât degreu mi-ar veni s-o spun, cred că l-am invidi-at pe acest poet clasic încă din timpul vieţii.Dacă încă nu a sosit poetul care să-l eclipsezepe Mihai Eminescu, în mod sigur alţii dinmarii noştri clasici sunt „acoperiţi” din mersde umbra altor autori puternici. Spre exemplu,Adrian Păunescu acum deja e mai vizil decâtOctavian Goga. Viaţa şi moartea merg mai de-parte, mână-n mână cum s-ar zice. Vorbim delucruri şi lucrări de patrimoniu. Ultima datăcând l-am întâlnit, a fost acum doi ani, la Fes-tivalul „Agatha Grigorescu Bacovia”, eufăcând parte din juriu şi Adrian Păunescu fiindinvitatul de onoare al concursului. A fost ceamai apropiată ocazie personală faţă de acestscriitor care a produs complexe multora dintrenoi. În ziua în care a murit Păunescu m-am dusla Biserica „Sf. Îngeri” din Buzău şi am aprinso lumânare pentru el. Apoi, timp de trei zile,am privit siderat excesul unor posturi tv. şi in-vazia lăcustelor autolăcrimoase. Pe catafalc,Păunescu nu era sufocat numai de admiratori.Erau pe acolo şi mulţi analfabeţi. Gândeam însinea mea, nu e prost cine se duce la astfel deînmormântări, e prost cel ce moare pentru ast-fel de bocitoare. Mă rog pentru sufletul aces-tui poet-reper. Dumnezeu deja l-a binecuvân-tat prin opera pe care i-a îngăduit să o scrie.Acum să-i odihnească şi sufletul.

Marin Ifrim

Uite c-a venit ultima ziUite c-a venit ultima zi

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 27

Revista FereastraPublicaţie editată de: Asociaţia Culturală“Agatha Grigorescu Bacovia” - MIZIL

Cod fiscal: 230324460; Cod IBAN:RO60RZBR0000060010080523, deschis la “Raiffeeizen Bank” - filiala Mizil

RedacţiaDirector: Emil Proşcan,

Redactor şef: Lucian MĂNĂILESCU

Str. Agatha Grigorescxu Bacovia”, nr. 13ATelefoane: 0244251144; 0722653808 - director;0732731196, 0769210763 - redactor şef

E-mail: lucian_manailescu@yahoo.com

Abonamente se pot face la sediul redacţiei,prin mandat poştal sau depunând suma respecti-vă în Cont IBAN:

RO60RZBR 0000060010080523 deschis la „Raiffeizen BANK” – Filiala Mizil (CodFiscal: 23032460)

Vă rugăm să anunţaţi prin e-mailul din ca-seta de redacţie faptul că v-aţi abonat, pentru abeneficia de primirea numărului imediat următoral revistei.

Preţul unui număr - 5 lei, 3 numere - 15 lei,6 numere - 30 lei.

Cei ce primesc revista în format electronic,dacă doresc şi varianta tipărită o pot face în ace-leaşi condiţii. În acest caz banii pot fi expediaţi şiprin mandat poştal, la adresa: Lucian Mănăilescu,str. Unirii, bl. 35C, ap. 14, Buzău. (Cod poştal120.237)

ALMANAHUL CULTURAL poate fi procurat înmod asemănător, preţul unui exemplar fiind de 10lei pentru colaboratori şi 25 de lei pentru alte per-soane (Tarifele includ taxele poştale). ISSN 1844 - 2749ISSN 1844 - 2749

SUMARg Pagina 1 - Simpozionul CULTURA AZI: Primarul oraşului MizilEmil Proşcan (Cuvânt de deschidere); Actorul Dan Puric (Luaţi-mădrept idealist) - Fotografii: Lucian Mănăilescu.g Pagina 2 - Scriitorul Fănuş Neagu (Intervenţie telefonică);Regizorul Dan Piţa (Intervenţie telefonică); Redactorul şef al revistei„Oglinda literară” Gheorghe Neagu (Din nou la Mizil).g Pagina 3 - Scriitorul Florentin Popescu (Mai şi citiţi, băieţi!);ECOURI (Concursul Naţional de Literatură „Agatha GrigorescuBacovia”; foto. LM).g Pagina 4 - Maria Diana Popescu („Lucian Hetco - Morală,cunoaştere, ştiinţă” - cronică literară)g Pagina 5 - Alexandra Comşa (Eseu împotriva abstractului: fotoLM).g Pagina 6 - Lucian Mănăilescu (Semnal de carte - Melania Cuc);Maria Ileana Belean (poezie).g Pagina 7- Mariana Ionescu (Un „Chiabur de cărţi” face inventarulfaptelor bune - critică literară).g Pagina 8, 9- Constantin Piştea (54 de ani şi-un flacon cu etichetăroz - proză).g Pagina 10 - Luiza Dihoru (România păstrată de mine - poezie; fotoLM); Dincă Adnana Mihaela (Matinală - tabletă lirică).g Pagina 11 - Anca Elisei (Blaise Pascal - Un drum către sine, eseu).g Pagina 12 - Raul Bastean (interviu cu regizorul Spiró György);Costel Mirea - Clipa de poezie).g Pagina 13 - Ion Roşioru (traduceri din lirica engleză - vilanele).g Pagina 14 - Vavila Popovici (Madestia - Echilibru între aroganţă şiumilinţă, eseu)g Pagina 15 - Lăcrămioara Andrei (proză scurtă); Semnal editorial.g Pagina 16 - Adela Naghiu (Arcade lirice; grafica Leonard Ţuclea)g Pagina 17 - Gheorghe Şeitan (Salcâmii din cer - proză; foto LM);Constantin Stoica (Aruncând cu stele - grupaj liric).g Pagina 18, 19 - Sergiu Găbureac (Jurnal Parizian; foto LM).g Pagina 20 - Andreea Teliban, Deniz Otay, Dumitru Băluţă,Daniel Lăcătuş (Arcade lirice; grafica Leonard Ţuclea).g Pagina 21 - Silvia Bitere, Paula Cotoi, Ionuţ Pătraşcu, RaduVăpdeanu (Vitralii lirice).g Pagina 22 - Monica Rădulescu (Concertul - proză; foto LM,grafică Viorel Andronescu).g Pagina 23 - Paul Mihalache (O casă în noapte - proză).g Pagina 24 - Cornelia Bucur (Judecata de valoare - proză); ClaudiaEnache (Proză).g Pagina 25 - Aurel Ganea (Poezia între viaţă şi teatru - cronică lite-rară); Lucian Mănăilescu (poezie).

g Pagina 26 - In memoriam Adrian Păunescu (Cuvântul rostit depoet la Mizil, în urmă cu un an; însemnări de Aida Hancer, MarinIfrim).g Pagina 28 - DIN CELE MAI FRUMOASE POEZII SEM-NATE DE ADRIAN PĂUNESCU

A mai trecut un an peste noişi iată că toate lucrurile pe care cre-deam că avem tot timpul din lume să lefacem strigă după uitucii care suntem,întrebându-ne dacă, cât şi ce am trăit.

Ei, bine, s-a întâmplat, ne şoptim în barba lui Moş Crăciun, dar laanu... şi la mulţi ani! Adică veţi vedea voi ce ne restructurăm, de-o să plângăăia de dau Premiul Nobel (e vorba de cel pentru literatură, evident), când nevom scoate pixurile pe tăpşanul satului mondial.

Realitatea este, stimaţi colaboratori, că v-am rămas puţin datori în2010. Cel puţin eu unul. Am primit o grămadă de cărţi, pe care mi-am totpromis să le comentez, dar cum criticul din mine a fost în concediu fără plată,n-am avut cu cine să-l înlocuiesc. M-am gândit la fotoreporter, tot la mineadică, da’ ăsta, de când i-a făcut cadou copilul lui bun şi drag un aparat defotografiat la care nici nu visa, umblă numai după contralumină şi fluturizurlii. Despre corector, adică tot despre mine, nu poate fi vorba; din toatăechipa mea de euri ăsta e cel mai catastrofal, că-i scapă jumătate din litere pesub ochelari. Şi atunci ce pot să fac. Îmi pun cenuşă în cap şi vă cer, cu umil-inţă scuze, în speranţa că...

Dar, mai bine - nu! Anul viitor împlinesc şi eu o vârstă rotundă (nuştiu totuşi de ce mi se pare mai curând pătrată) şi mi-am propus să scriu, saumai bine zis să termin cele trei cărţi... Dacă nu măcar două... Dar una ce are?Oricum, aici am un avantaj: nu mă pot supăra pe mine, orice mi-aş face. Deînjurat - da; de dat palme - da; la supărare însă n-am ajuns niciodată!

Lăsând gluma la o parte, vreau să vă spun că, totuşi, sunt teribil deîndatorat la Domniile Voastre Doamnelor şi Domnilor: Ion Gheorghe,Passionaria Stoicescu, Gheorghe Istrate, Ion Roşioru, Mariana Ionescu,Florentin Popescu, Gheorghe Neagu, Marin Ifrim, Adrian Botez,FlorentinaLoredana Dalian, Nistor Tănăsescu, Ion Diviza şi nu în ultimul rând EmilProşcan, directorul de conştiinţă al Revistei Fereastra, Celor tineri nu le maiamintesc numele, ci numai mă înclin în faţa lor, pentru contribuţia esenţialăpe care au avut-o la realizarea revistei. Bineînţeles că am uitat pe cineva, căaltcineva...

Oricum ar fi, eu n-am să vă cer, precum Jebeleanu: “De mă iubiţi,iubiţi-mă tocat / Şi nu întreg, căci dinţii-au să vă doară” (citat din memorie).Dacă puteţi iubiţi-mă întreg! Cu toate bunele şi relele mele, cu toate amnezii-le, materialele rătăcite şi literele sărite din dotare.

Cât despre cititori, cei ce ne scot pe scenă în teatrul singurătăţii lor,noi, personajele hârtiei nu putem să le fim decât îndatoraţi. Ca şi Statului Ro-mân, deşi în alt sens.

Să dea Dumnezeu să avem cu toţii un an mai bun!L.M.

În prag de sărbători

Pagina 28 FEREASTRA - 2010FEREASTRA - 2010

Moment de odihnă

Cine pune ţuică-n ceşti,Cine pune ţuică fiartă?Ninge peste blânda hartăCu fulgi mari, brâncoveneşti.

Gâdele nu ne mai iartă;Viaţa noastră unde eşti?Flori de gheaţă la fereşti,Flori de gheaţă şi pe soartă.

Munţi ai marilor jivine,Daţi-i lumii înapoiGândul luminos de bine,Înţelegerea de sine,Munţi bogaţi şi munţi prea goi,Odihniţi-ne pre noi.

Colindul gutuii din geam

Galbenă gutuie,Dulce amăruie,Lampă la fereastrăToată iarna noastră.

Dulce, galbenă lumină,Cum şi eu bălai eram,Mi-a pus mama o gutuieCe se coace-ncet la geam.

Aş muşca-o dar mă doare,Mă cuprinde-un fel de jindŞi acum, că trece anul,Parcă-o simt îmbătrânind.

Mama mea n-avea nici globuri,Nici beteală şi nici stea,Sărbătorile de iarnăCu gutui le-mpodobea.

Mi-a pus mama o gutuieÎn fereastra dinspre drumŞi o văd că luminează,N-am puterea s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornicŞi al mamei plânset sfânt,Luminează şi se stingeO gutuie pe pământ.

Luxul mamei cel mai mare,Când copii ne mai simţeam,Era pâinea de pe masăŞi gutuia de la geam.

Din copilărie

Să trosnească lemne-n focŞi să vină multă noapte,

În pridvor de busuioc,Cu miros de mere coapte.

Şi să ningă, nins enorm, Pân' la streaşină şi pesteŞi pe-un scaun să adormCa de-un drog şi de-o poveste.

Cu ziarul pe genunchiŞi cu pleoapele căzuteSă-mi răsară moartea-n trunchiŞi pe ochi să mă sărute.

Cei bătrâni să fie vii,Pacea lumii fie gata,Eu, copil între copii,Şi pe-afară tânăr tata.

Şi bunica să mă iaSă mă ducă-ncet spre pernăŞi să simt venind din eaToată liniştea eternă.

Să trosnească lemne-n focSub un biet ibric cu lapte,Să miroasă-a busuioc,Să miroasă-a mere coapte.

Iarnă de metal în Bucureşti

Ce iarnă de metal în Bucureşti!Nu mai există, iată, nici o cale,Sunt fel de fel de zvonuri duşmăneşti,Pe când bătrânii fac fracturi mortale.

E-o murdărie fără de belşug,A îngheţat mătasea în stindarde.Miros petrolifer. Oraş pe rug.O Romă înainte de a arde.

Ce ştim, ştiam, uităm ce am ştiut,E frig ca într-un om cu pleoape moarte,Mai ninge ca-ntr-o stampă din trecut,Birjari hilari pe sănii de departe.

Şi-n rest intrăm sub pielea unui mort,Găsim acelaşi frig fără adresă,Vapoarele au îngheţat în portŞi câinii lupi au îngheţat în lesă.

Mai fac nomenclaturile parăzi,Când una-n locul alteia se mută,Şi iar se schimbă numele de străzi,În noua Românie surdomută.

Şi iar va fi de răzbunat ceva,Şi iar vor colecta venin umilii,Şi, la grămadă, vom improvizaScenarii ca în Shachespeare, pe familii.

Ce iarnă de metal peste oraş!Fiertura universului, piezişe,Se răstigneşte-n noi, sinucigaş,Şi trec fantasme pe acoperişe.

Poleiul s-a întins pe Podul GrantŞi aburii şi fumul de la trenuriSe iscălesc din goană, delirant,Şi roţile mai bâiguie refrenuri.

Metale neferoase peste totŞi nişte biete amintiri feroaseŞi oameni ei înşişi nu mai potSă-şi scoată plusul de metal din oase.

E un magnetic univers rigid,La orice pas piciorul ţi se frânge,Mişcările degrabă se închidÎntr-un totem neirigat de sânge.

Avem o-nfăţişare de-mprumut,Suntem închiriaţi de câte-o mască,Iisus Hristos în ţurţuri s-a bătut,Ca nimeni să nu-l mai recunoască.

Astfel, şi noi, în fiecare zi,Ne-nstrăinăm sub steaua din fereastră,La primăvară, poate, vom găsi,Fără să vrem, identitatea noastră.

Câte popoare sunt în Bucureşti!De unde vin şi ce vor să ne facă?La limita puterii omeneşti,Bogata noastră ţară, eşti săracă.

Şi ninge ca din ţeava unui tun,Care se bate numai cu hârtie,Ninsorile şi viscolele spunCă iarnă fără seamăn o să fie.

Grădinile din cer s-au răsculatŞi fiecare înger e o ranăŞi stele cad în fiecare satŞi caută condiţia umană.

Şi-aici, la Bucureşti, călcăm prin terciŞi Dâmboviţa seacă' la izvoare,Zadarnic mai încerc şi mai încerciSă fie bine pentru fiecare.

E-un toxic anotimp fără de rost,Care ne intră, ceas de ceas, prin pieleŞi ce ninsori, cândva, pe-aici, au fost,Ieşeau sub ele oamenii să-i spele.

Şi-acum, o iarnă de metal urât,Pe poduri e polei şi praf pe case,Grădinile din cer au coborât,S-au ieftinit şi sunt neglorioase.

Ce iarnă de metal în Bucureşti!Mai urlă în dezordinea luminii,Pe gheaţa unei zile nefireşti,Tramvaiele ce-aleargă fără linii.

Şi, vai, suntem străini până la os,Un clopot bate şi-i răspunde piua,Trec oameni trişti, cu capetele-n jos,Şi nimeni nu mai spune bună ziua

Fiori de iarnă

Adio, mare! Iarna suflă-n sareşi frunzele horesc ca pentru crivăţ,în oase e-un fior care ne doareşi punem tot pământul împotrivă-ţi.

Turişti puţini, cu paşii mai nesiguri,te caută, te gustă şi te lasă,pescari apocaliptici trec pe diguricu undiţele-ntoarse către casă.

E peste tot o stare de tristeţe,ca la un mort ce, totuşi, nu se-arată,femeile încep să se dezveţede-mbrăţişarea-n valuri vinovată.

Deodată-i iarnă. Fără pic de toamnă,în strălucirea firii care moare,lumina la penumbră ne condamnă.Suntem bătrâni. Plecăm.

Adio, mare!

Copacii fără pădure

Spune-mi pădure cu frunza rară,Unde-i iubirea de astă vară,Nu ştie iarna să se îndureDe noi, copacii fără pădure.

În povestea copacilor goi,Scârţâind într-o singură uşă,Este vorba de noi amândoi,Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum,După cum îi priveşte înaltul,Doi copaci prin sărutul de scrum,Aplecându-se unul spre altul.

Toată vara a fost numai focŞi-au fost stele în nopţi fără steleŞi, prin toamna şederii pe loc,Cade ultima frunză spre ele.

În zadar către tine întindNişte crengi ce-mi fuseseră braţe,Alte uşi se aud scârţâind,De tomnatecul vânt să se-agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,Vor veni tăietori să ne tundă,Vor lua crengi toţi copiii săraci,Pentru flacăra lor muribundă.

Şi, chiar dacă mă vei mai iubi,Peste crivăţul iernii ce vine,Fără braţe, cu ochii pustii,N-am să am ce întinde spre tine.

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,Pe care mă găsesc de vreme lungă,Consider că e-un gest profund moralCuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,Din maxima profesorului grijă,În jurul obositei mele inimiSă nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,Cu cine ştie ce bolnav aicea,Alarma mi se pare un colindCu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,Păziţi-vă şi inima, şi gândul,De nu doriţi să vină anii grei,Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,De-a dreptul cardiac, precum se ştie,Recunoscând că patul de spitalNu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,

Eu însumi sunt mai omenos în toate,Dă-mi, Doamne, viaţă, încă

nişte aniŞi ţării mele minima dreptate.

Cele mai frumoase poezii de iarnă - Adrian PăunescuCele mai frumoase poezii de iarnă - Adrian Păunescu