@ 2019 Theo Anghel@ 2019 Quantum Publishers

Acest volum este o operd. de ficliune.Orice aseminare cu persoane, locuri sau evenimente realeeste intdmpldtoare.Este interzisd reproducerea totald sau parfiali a textelor,pe orice suport, tipirit sau digital, flrd acordul definitoruluidrepturilor de autor.

Quantum Publisherswww. quantumpublishers. roY 6,nzdri: v anzar i@ quantumpublish ers. roEmail: office@quantumpublishers.ro'

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rom6nieiANGHEL, THEO

Pdcatele fiului / Theo Anghel. - Domnegti : euantum publishers, 201g-

vol.tsB N 978-606- 8862-24-8Cartea 3. - 2019. - ISBN 978-606-8862-67-5

821.135.1

Tipdrit in RomAnia

Picatele fiului

CARTEA A TREIA

THEO ANGHEL

9-rl+l! t'gr-Y

,oI g

CAPITOLUL 1

Brafele calde ale prinlului m[ strAngeau cu tandrele.

incerca si-gi controleze fotla pentru a nu mi rini invreun fel. Sim[ise, chiar inainte ca eu s5-mi dau seama, cio sfdrgeali de moarte punea, incetul cu incetul, stipAnire

pe trupul meu ostenit. Degetele lui mi-au urmat conturulbetbi.i, mi-au alinat arqila ce-mi pArjolea fruntea, ficAndu-

mi si inchid ochii, prinsi in moliciunea unei relaxiriadAnci.

Nu spunea nimic, qi in{elegeam de ce. Tainele

trecutului nostru mi se revelaseri frAnturi cu frAnturi,exact ca imaginile din camera obscurl a unui fotografiar incircitura lucrurilor intAmplate in Elazard inci imizdrobea umerii. Nu vorbea, dar trupul lui lipit de al meu

iradia fiecare gAnd ce-i trecea prin minte.Lacrimile mi s-au strecurat pe sub gene cAnd emofii de

tot felul mi s-au inghesuit in piept.

Gaap, Naamah, Faha, Mugar. Pruncul...E;ti gravidd, Lheya! Pf! Am uitat sd te felicit, nu? Sunt

lipsit de maniere astdzi. Afld cd porli in phntece primul copil

al:lut Beleth. N-o sd apuci sd-l vezi, dar ili spun eu, e bdiat,

inni risuni in cap vocea dugminoasi a lui Gaap.

Mi-am dus mdinile sPre pAntece, apisind scobitura

rece a abdomenului, ciutdnd locul in care fructul pasiunii

arzdloare dintre mine gi Beleth triise atAt de pulin.Palma lui se agez[ peste a mea.

- Te doare? intrebl.Am ridicat pleoapele gi l-am privit. Nuanfele vibrante

din ochii lui aveau o tent[ mai aprinsi decdt de obicei,

-ft1ea l\t1rzbet

semn c5., degi nu voia si-mi arate, era agitat. Am ridicatun bra! gi i-am mAngAiat obrazul, apoi bdrbia pe care osi"rutasem de atAtea ori in nopfile noastre de foc.

- Iubito, sufletul meu, esti bine? imi sterse lacrimile cegoneau nestivilit spre scobitura urechilor.

Nu gtia de copil, iar pe mine nu mi lisa inima si-idezvilui un adevir atAt de crud. Nu acum. Multe nugtia, de fapt, dar nu era momentul si inldtur vilul densce acoperea misterul ultimelor mele zile in Elazard. Laun moment dat, trebuia s-o fac, fiindci imi aminteam cuinfrigurare cuvintele lui de dinainte si-mi atingi fruntea gisi rosteasci desc6ntecul ce m-a aruncat in pielea celei dela inceputuri.

Atunci, nu avem incotro. Va trebui sd-fi aminte;ti tot,Lia. Este singura noastrd;ansd, spusese el.

Singura noastrd ;ansd... Gdndul c6 puteam si actionezgreEit, si cad din nou in plasa intinsi de for{ele care ne eraupotrivnice, iar noi doi si ne pierdem iardgi unul de altul,m-a fhcut sd tremur. N-ag fi putut si-i mai indur lipsa.Puteam sd md nasc de miliarde de ori de acum incolo,sentimentele pentru Beleth aveau sd renascd la fel de vii defiecare dat5.

inlelegeam acum de ce nu md apropiasem de niciunuldintre bdrba{ii care mi curtaseri. Nu fusesem completnesimlitoare fali de farmecele lor, dar mereu lipsea cevadin formula secreti a seductiei, ceva ce doar Beleth puteasi-mi ofere. Trupul gi spiritul meu vibraserd inci dinprimele secunde in care ochii nostri se intdlniseri", atunci,in inchisoare, cu toate ci eu, neEtiindu-mi trecutul, habarnu aveam ce era sentimentul acela gi-l interpretasem intoate felurile posibile.

- Nu-mi vine si cred ci egti ldngd mine! am exclamat,incoldcindu-mi bralele in jurul gAtului siu.

PA'#|e/e f/t.//u/ - ().'iltati.t 1.t l/"eii:,

iqi plimbn palmele de-a lungul miinilor mele, de Iaumeri pAni la buricele degetelor.

- Egti epuizatd. Trebuie si te odihneqti.

- Nu vreau si mi odihnesc. Vreau si te sarut, am

protestat, dAnd si mi ridic spre buzele lui 9i neav6nd prea

mare succes.

Eram, intr-adevir, eptizatd. Sufletul meu n-o percepea

fidel, dar trupul da.

Emolionat de faptul ci nu mi dideam bitut[ 9i voiam

cu orice pre! sd oblin un slrut, igi strecuri un bra! in jurulumerilor mei, imi suslinu capul, apoi se apleci 9i i9i atinse

buzele de ale mele. Erau atdt de calde! Umezealaispititoarea gurii lui mi infiori din cap pAni in vArful degetelor de

la picioare. Pielea mi se fhcu de glini cAnd bralele lui se

strAnseri mai tare in jurul meu.

S-a desprins c6nd a simlit ci nu mai aveam suflu,

zAmbind drdgistos expresiei mele nemulfumite.

- Ai nevoie de odihni, domnili, md alinti el in felul in

care o fbcea in Elazard. Trebuie si fiu inlelept 9i sl nu m[las pradi farmecelor tale riv[gitoare. Emoliile puternice

sunt ultimul lucru de care ai nevoie acum'

- Nu inleleg de ce sunt atit de obositi, am mormiit,imbufnatb. Doar a fost ceva, a$a... ca un vis'

Nu ai visat, Lheya. Ai retriit totul. Tu...' se opri

brusc, dAndu-Ei seama ci sufletul mi se involbura la fiecare

cuvint care ii scipa de pebuze. Ah! Iarti-m6, dar trebuie

s[ fac asta!

F[ri si-mi dea timp si inleleg la ce se referea, mi-a

presat fruntea gi a bolborosit un descAntec. in secunda

urmitoare, am picat intr-un soi de indepirtare de sine atdt

de profundi, incAt putea fi asemuiti cu nefiinla. Trupulmi-a devenit uqor ca un fulg, in timp ce simlurile sedate se

evaporau intr-un loc de unde nu mi mai puteau tulbura'

'Theo l4nr'*etr

Am inchis pleoapele peste imaginea chipului prinlului.

Lampa de pe comoda din .l-.ru lui Luca a fost primullucru pe care l-am observat imediat ce am deschis ochii.Am ar,.ut nevoie de cAteva secunde pentru mi smulgedin lumea in care triisem parci dintotdeauna, cea incare fusesem Lheya, si a reveni la realitate. Nu mi-amridicat capul de pe perni, cdci mi se pirea greu ca opiatri de mbar[. Am agteptat ca amintirile din Elazard.si-qi domoleasci tumultul, gi glasurile celor lisati acolosi se piardi, chiar daci se agifau cu disperare de luminaproiectati de memoria mea asupra lor.

GAndurile mi-au fugit la tata, cel din a cirui carnereni.scusem, gi am respirat uqurati cdnd am realizat cdsentimentele pentru el nu suferiseri vreo modificareacum, cdnd aflasem adevdrul despre cine eram. El era tatdlmeu, aga cum ar fi putut si fie oricare alt birbat din lumeaasta, dar multumeam cerului ci fusese el, profesorul dinFundata.

Era ciudat si gAndesc cI mi niscusem cu o intreagiistorie in spate, ci eram aceeasi Lheya din anii de inceputai omenirii, ci pistrasem in suflet o iubire imposibill qi cdinci atrdgeam ura nelmpicatd a celor care reusiseri sd miomoare atunci.

Am sirit din pat ca arsi si am deschis nasturii bluzei depijama, dezgolindu-mi pieptul. M-am dus in fa\a oglinziigi am studiat semnele lunguiefe, mai inchise la culoaredecAt restul pielii, din dreptul inimii. Un fior mi-a inclegtatstomacul. Acele semne din nagtere, despre care tata imispusese mereu ci se aflau acolo din cauzd cd,mama poftisela ceva cAnd era insircinatd cu mine, erau de fapt urmelepumnalului lui Gaap!

Mama Catinca se aritase, intr-o vreme, preocupati de

/2/iara/e/e fit.lh// - ()11t tu:t;r /:1 ll4i'iti

forma acelor semne, incercAnd si deduci la ce o fi poftitmama.

- La prune... Nu prea are formd de prund... La fasole?Are formd de pastaie, dar nu cred cd a avut ea pofte atht

de vulgare. Dacd ar mai fi trdit maicd-fa, zdu cd acu' md

duceam ;i o tntrebam, cd nu-i dau de cap deloc.

Nici nu era de mirare ci nu ghicea despre ce era vorba'

Ce om sinitos la cap s-ar fi gAndit c[ un prunc poarti pe

piele semnele morlii sale dintr-o alti viali? Dar sarcina?

Am cobordt palmele spre abdomen. Daci Gaap spusese

adevirul gi, intr-adevir, p6ntecele meu rodise?

Era o nebunie!Mi-am apropiat fafa de luciul oglinzii 9i mi-am studiat

irisurile. Erau ca intotdeauna, ciprui, fhri vreo luminozitate

speciald. Am oftat, dezamilgitl. Multe lucruri se legau, dar

gi mai multe r[mAneau pitite in umbra trecutului. Cumva,

trebuia si le clarific, dar acum nu aveam nicio idee despre

cum sl fac asta.

Iar Beleth... Luca...M-am cuprins cu bralele, electrizatd de amintirea

momentelor in care ne contopiserim sufletele 9i trupurile'CAt trebuie s[ se fi infrAnat pe vremea in care eu nu gtiam

cine sunt, iar fiin[a lui vibra, incircati cu iubirea adusi

cu sine peste veacuri! imi fusese teami, il respinsesem 9i

voisem, la un moment dat, si fug de el. Simlisem o atraclie

irezistibili fali de pugciriagul cu ochi ciudali, dar pe atunci

nu reugisem si decodez bizata emolie stArnit[ de el.

Serios acum! Cine s-ar fl gAndit la aqa ceva?

$i apoi, daci mi-ar fi spus adevarul inainte si fie sigur c[aveam si infeleg, ar fi riscat enorm. Alesese cel mai potrivitmoment s-o faci.

Deodat[, nevoia de a-l vedea 9i de a-mi umple pieptul

cu lumina privirii lui a devenit urgenti. Voiam si-l lin in

{I

I{

Vhso /\n{t?1*N

brale gi si-l rog si mi ierte fiindci nu am gtiut de la inceputce ne lega.

Mi-am aruncat ochii spre partea lui de pat. CearEafulera neatins, iar perna nu purta urma capului siu. M-amsperiat, cdci gtiam ci avea obiceiul si dispar[ pe nepusimasi.

Pdqind incet, ca gi cdnd ag fi fost intr-o casi plini cuoameni adormili, am coborAt treptele spre parter. CAtevazgomote infundate ajungeau pAn[ la mine.

- Bele..., am vrut sd-l strig, dar m-am oprit la timp,apoi m-am corectat: Luca?

- Sunt la bucdtdrie, i-am auzitvoceastribitAnd spaliui.

- Ai bucitirie? m-am mirat. N-am qtiut.

- Ca si vezi! rAse. Nici eu.Apiru din spatele unui zid, cAntirindu-mi din cap pAni

in picioare cu un zdmbet enigmatic in colpl gurii.

- $tii si gitegti? miji ochii la mine.

- Nu. Tu?

- Nici eu.

- Atunci, ce faci in bucitdrie?

- incerc sd-mi dau seama cum se prdjesc ouile.

- Nu gtii sd prijegti nigte oui? am izbucnit in rAs, ciciexpresia deznddltjduiti a chipului siu fbcea to{i banii.

- Am zis ci nu gtiu si gitesc.

- Si arunci nigte oui in tigaie nu se cheami ci Etii sigiteEti, am spus, strecurAndu-mi pe ldngd el gi intrAnd inbucdtirie.

Pe masi erau doui sacose din plastic, pline cu alimente.Fusese la cumpdrituri. Am apucat pungile si am scos totce era in ele.

- Milai? l-am intrebat. Ce faci cu el?Se scirpind in crestet, ridicdnd din sprAncene.

- Nu gtiu. Am luat tot ce mi-a picat sub ochi gi pirea

P;icat€/e {lt.//u/ - (;nrt$i:t iI l1'<i}/2t

comestibil. Trebuie si te hrlnesc.Am oftat. Daci aqteptam pAni m[ hrinea el, puteam

si-mi iau adio de la viafi. I-am intors spatele 9i am inceput

sd aranjez alimentele in dulapurile goale.

- N-ai nimic in astea, am zis.

Tocmai apucasem un pachet de griq pe care voiam

si-l pun lAngl celelalte produse, cAnd i-am simfit pieptui

lipindu-se de spatele meu. Am coborAt pleoapele Ei mi-am

mugcat obrajii pe interior, fiindci, de cAte ori fbcea asta, o

flac.furd sc[p[ra in pdntecele meu' apoi se propaga ca valul

unui cutremur pAn[ in vArful firului de pir. Apropie gura

de urechea mea st6ng[, 9i cobori palma peste a mea. Mi se

ftcu brusc cald.

- GriE, spuse incet. Ce putem s[ facem cu el?

- Pei..., offi ingiimat, insi n-am reugit si adaug 9i

altceva, fiindc[ mAna dreaptl ii alunecase sub bluza mea 9i

urca u$or spre sAni.

Pielea mi s-a ficut de giini, iar sfircurile mi s-au intlritdureros. Nu avea niciun rost si mi gAndesc ch eravorba de

abilitatea lui demonici de a inspira dorinfl, clci Etiam de

unde venea aceasti insaliabili atraclie pe care o exercita

asupra mea.M-a intors cu fa!a, mi-a cuprins talia cu palmele qi m-a

urcat cu gezutul peste blatul rece al bucitiriei.

- Grig cu lapte, am mormiit, cu minlile imprigtiate'

- Aham.Deschise nasturii bluzei, unul cAte unul. imi prinse

sAnii intre mAinile sale, apoi se apleci 9i sirut[ scobitura

dintre ei.

- Ji-am spus c[ pornim de unde am rimas, nu?

Cuvintele mi-au risunat in cap ca lovitura unui gong

supradimensionat. Inima mi-a stat pentru o clipi, apoi

s-a cocofat in cutia craniani, de unde a inceput si bubuie

A

I*d

IqI

I

^-.

-r'hea /4n{,}rlet

asurzitor. Emoliile din ziua in care ne-am vizut pentruultima oari in turnul fortirelei au nivilit asupra mea.Apoi, ca o urmare fireasci, intdlnirea cu Gaap. Semneledin dreptul sAnului stAng au inceput si-mi ardi pielea.Am gemut gi am dus degetele acolo, incercAnd si.-mi alindurerea.

- Ce este? se alarmi Luca.Privirea ii cobori peste degetele mele riqchirate. Le

indepdrti gi privi surprins culoarea aprinsd a celor cdtevapete. Mi cobori cu picioarele pe podea, imi inchise nasturiibluzei, gi mi conduse spre unul dintre scaunele din jurulmesei.

- Stai aici, ordoni aplecat asupra mea, privindu-mifix in ochi, gi-mi spui cum se fac blestematele alea de ouiprijite. Trebuie si te hrdnegti de urgen!6.

Slebite, am aprobat din cap.in fafa blatului de bucdtirie s-a ardtat mai descurajat

decAt dacd ar fi descoperit ci armia sa infernali ar fi al,utde infruntat un inamic de zece ori mai puternic. Apucidoui oud, apoi se intoarse cu ele spre mine, intrebAndu-mi din priviri despre pasul urmitor.

- Serios? l-am tachinat. Unde vrei si prijegti ouilealea? in mdini. iqi trebuie o tigaie.

- Tigaie? ridici din sprAncene.Exasperati, am dat ochii peste cap.A pus oudle la loc, in cofraj, apoi s-a dus in camera de zi

de unde l-am auzit comanddnd mdncare.

- Iart6-md, ti-am folosit telefonul, a spus cAnd s-aintors. Nu te superi, nu?

Mi l-a intins, iar eu, goviind, l-am apucat ca pe un obiectstrdin, care nu avea nicio legituri cu mine. Mi-am aruncatochii pe ecranul albdstrui, inci luminos. O listi lungi cuapeluri ratate se pierdea in spatele icoanelor unor aplicafii.

P:zcalele {,

Printre ele, numele lui Dima apd,rea de mai multe ori.

Dumnezeule! Dima! Uitasem complet de el.

- Beleth.

- E mai bine sl-mi spui Luca, m-a intrerupt. Numele

meu real ar atrage atenlia gi nu ne dorim asta, nu?

- Luca, m-am corectat, de cit timp... Adic6'..

- Cat timp a trecut de cAnd te-am trimis ln Elazard 9i

pAni acum?Am dat din cap in semni ci da.

- Aici, totul s-a condensat intr-o siptimdni.O sipt[mAni! Probabil ci Dima alertase deja polilia.

Trebuia neapirat si-l sun, si incerc si-l liniEtesc.

Ca gi cAnd ar fi Etiut cd mintea imi era la el, numele

avocatului clipi strilucitor pe ecranul telefonul. Luca nu

rati identitatea apelantului, nici privirea mea incurcatice fugise instinctiv spre el. Se incrunti imperceptibil.

Abandond pe blat prosopul de bucitirie cu care i9i fhcuse

de lucru pdni atunci, 9i igi impreun[ bralele in dreptul

pieptului. Arita ca un profesor care aqtepta s[ vadi cum

rezolvaelevul siu exerciliul scris cu creti pe tabld.

Am dat sonorul pe mute, fbrl si rlspund. M[ incerca o

senzafie foarte ciudatl. Dima era prietenul meu, singurul

care imi fusese allturi cind tata se imbolnivise, omul cu

ribdare gi compasiune de sfint. Nu inlelegeam de ce nureuEeam cu niciun chip si scap de umbra de vini fali de el'

Ficusem greEeala aceea atunci, dar chiar eram blestematl

s[ sufbr la nesfArEit de pe urma ei? Nu ne fbcuserim

promisiuni de niciun fel, iar Dima nu era atAt de prost

incAt s6 ignore asta. Poate ci era ingrijorat pentru mine

aga cum ar fl fost oricare alt prieten? NeavAnd niciunul lnafar[ de el, nu prea aveam cu cine si-l compar. $i, pentru

ca lucrurile si fie gi mai grele, Luca pirea si se zburleasci

de cAte ori venea vorba de Dima.

"T tne* &,nfitr2et

- De ce nu rdspunzi?Nu ridicase tonul, nici micar nu se tridase cu vreo

inflexiune deosebiti a vocii, insd cuvintele Euierard inurechile mele ca o lovituri de bici.

- Sunt inci buimac6, am spus iute. Nu Etiu ce as puteas[ vorbesc cu vreunul dintre oamenii pe care ii cunosc aicicAnd nu am reusit si md desprind deElazardcu totul.

Nu minfeam, ci ascundeam o parte de adevdr. Cealaltdparte se referea la teama pe care mi-o inspira gelozia ce-ilucea in privire. Trebuia si-mi aleg bine cuvintele, cici iigtiam firea impulsivi gi schimbdtoare. in Elazardscurta pecAte un nefericit de cap frri si clipeasci, gi puteam si jur cinu simtea vreo retinere si faci la fel qi aici.

Nu era satisficut de rispunsul meu, dar am fost scutitide jena hofului pe punctul de a fi prins cu obiectul delictuluiin mAini de clinchetul soneriei de la intrare.

Am respirat uguratd cAnd s-a dus spre hol, cdci un altapel de la Dima umplu ecranul mobilului cu un albastrufipitor. Abia st[pinindu-mi emotia, am presat butonullateral care inchidea definitiv inventia asta diabolic[.

Luca s-a intors cu doui pungi de plastic, din care ascos caserole cu multe feluri de mAncare gititn. Mirosulapetisant mi-a umplut gura de salivi. Bdnuiam ci privireamea exprima o poft5 iegiti din comun, cici, pe misuri cemasa se umplea de bunitifi, surdsul amvzrt al gazdei meledevenea tot mai larg.

- Mai vine cineva? m-am prefhcut ci privesc in spate,agteptdnd sd vid uga deschizdndu-se gi lisdnd si se reverseinduntru puhoaie de cetifeni lihnifi.

- Nu.

- Atunci, asta e doar pentru noi doi?

- Doar pentru tine.

- Te agtep{i sd mdndnc atdt?

lz;ic*le/e fi

- Va trebui. Trecerea in timp te-a consumat mai multdecAt egti capabili si simfi fizic, redeveni serios.

Mi-a pus sub nas o farfurie mare' apoi, peste un gervelel

impiturit, aagezal o furculili.Domnila este servitd! spuse mAngAietor, apoi

indepirtd brafele in lateral, imitdnd miqcarea unui servitor

umil, mulpmit ci-gi servise exemplar stipAna.

S-a aEezat pe scaunul de pe cealalti parte a mesei'

- Cum crezi c-o sl pot inghigi ceva daci tu stai acolo 9i

te holbezi la mine de parci am fi la un concurs de infulecat

qi doar de mine depinde si lu[m trofeul? am rds, amuzatd

de concentrarea din ochii lui. Ia o farfurie Ei minAncd 9i tu.

- Atunci, o si te ajut si cAgtigi,lmi fbcu el cu ochiul.

in mod surprinzltor, intr-un sfert de ord, masa noastrioferi cel mai dezolant spectacol. Caserolele golite zdceau

peste tot ca niEte schelete descdrnate, iar eu, cu burtaumflati pdni in punctul de a se sparge, stiteam lungiti pe

spitarul scaunului.Foamea vine mdnchizd... Nu gtiu cine a spus asta pentru

prima oari, dar, cu siguranll, a fostvorba de un om al naibiide infelept. in momentul in care papilele mele gustative au

simlit gustul delicios al copanelor de pui, o foame primar[mi-a intunecat judecata, anihilAnd orice alti pornire 9i

potenlAnd pdni la durere instinctul de supravieluire.

Abia atunci am realizat ci nu mAncasem de o siptimAni.inarmati cu aceasti magnifici scuzd, am plonjat ca osilbatici in spaghetele cu sos, chiftelufele cu exact atdt de

multi ceapi cate imi pllcea mie, salati cu ton gi alte cAteva

feluri de mdncare cu nume imposibil de pronunfat.

La un moment dat, pe cAnd Luca mi conducea sPre

canapeaua mare din living, glumi pe seama apetitului meu,

spunAnd ci ar fi vrut si intind[ mAna dupi o chiftea, dar i-a

fost teami de mine, cici piream mai dezlinluiti decAt Taz,