Sectiune test - Clasa a II-a 1 ASCUL T ARE, CLASA A II-A CE VERIFICĂM? • Poate procesa texte rostite clar și rar • Poate discrimina sunetele limbii • Poate recunoașt e silabele accentua te dintr-un cuvânt • Poate recunoașt e cuvintele accentuate și pe cele neaccentuate din lanțul vorbirii • Poate înț elege texte la nivel global și local • Poate repera anumi te informații explicite (timp , loc, personaje etc.) din texte variate • Poate identica cuvintele -cheie dintr-un text • Poate răspunde la întrebări despre textul audiat și poate să-l repovestească cu ajuto rul lor • Poate deduce /aproxima sensul unui cuvânt cu ajutorul con textului • Poate înțelege referințele din texte (pronume personale, demonstrative, substantive) • Poate sesiza relațiile simple (de scop, de cauzalitate etc.) între ideile exprimate în text, dacă acestea sunt marcate cu ajutorul conectorilor • Poate face infer ențe logice și explicative • Poate folo si contextul, cunoștințele generale despr e lume și experiența personală pentru a interpreta mesa- jul textului • Poate recunoaște funcțiile comunicative exprimate cu ajutorul enunțurilor/structurilor simple în contexte de comunicare familiare • Poate recuno aște funcțiile de bază ale intonației (secvențier ea lanțului vorbirii în unități de idei, întrebare, exclamație etc.) • Poate sesiza coresponden ța elementelor verbale cu cele nonverbale (gesturi, mimică) în comunicare • Poate identica atitudinea personajelo r/naratorului • Poate iden tica câteva trăsături de bază ale personajelor • Poate face legă tura între opiniile sale și textul audiat și între textul audiat și alte texte CE TIPURI DE TEXTE? • T exte narative simple (povești fantastice și populare, povestiri, fabule, legende), în care întâmplă rile se desfășoară în ordine cronologică, iar naratorul este extern; personajele nu sunt numeroase, dialogurile sunt frecvente, și apar conectori car e facilitează înțelegerea textul ui (structurează informația, marchează avansarea progr esivă a acțiunii sau răsturnările de situație); • Poezii narative sau concrete, cân tece, ghicitori și alte texte umoristice scu rte, rimate și ritmate • T exte scurte, semi-științice pe domenii de interes ( Cum se fabrică... ?/animale/natură) • Interviuri radio/TV cu eroii prefera ți • Cronici/recen zii foarte simple și scurte, pe domenii de interes • Fragmente din emisiuni informativ e pe domenii de interes (progno za meteo, spoturi publicitare, docu- mentare de tipul Cum se fabrică...?) • Fragment e din lme de des ene animate dubla te în limba română sau din lme special create pentru copii; • Instrucțiuni simple și scurte (rețete simple, reguli de joc) • Dialoguri semi-improvizate, cu 2 participanți, cu replici parțial suprap use
• Poate procesa texte rostite clar și rar• Poate discrimina sunetele limbii• Poate recunoaște silabele accentuate dintr-un cuvânt• Poate recunoaște cuvintele accentuate și pe cele neaccentuate din lanțul vorbirii
• Poate înțelege texte la nivel global și local• Poate repera anumite informații explicite (timp, loc, personaje etc.) din texte variate• Poate identica cuvintele-cheie dintr-un text• Poate răspunde la întrebări despre textul audiat și poate să-l repovestească cu ajutorul lor
• Poate deduce /aproxima sensul unui cuvânt cu ajutorul contextului
• Poate înțelege referințele din texte (pronume personale, demonstrative, substantive)• Poate sesiza relațiile simple (de scop, de cauzalitate etc.) între ideile exprimate în text, dacă acestea sunt
marcate cu ajutorul conectorilor• Poate face inferențe logice și explicative• Poate folosi contextul, cunoștințele generale despre lume și experiența personală pentru a interpreta mesa-
jul textului• Poate recunoaște funcțiile comunicative exprimate cu ajutorul enunțurilor/structurilor simple în contexte
de comunicare familiare• Poate recunoaște funcțiile de bază ale intonației (secvențierea lanțului vorbirii în unități de idei, întrebare,
exclamație etc.)
• Poate sesiza corespondența elementelor verbale cu cele nonverbale (gesturi, mimică) în comunicare• Poate identica atitudinea personajelor/naratorului• Poate identica câteva trăsături de bază ale personajelor• Poate face legătura între opiniile sale și textul audiat și între textul audiat și alte texte
CE TIPURI DE TEXTE?• Texte narative simple (povești fantastice și populare, povestiri, fabule, legende), în care întâmplările se
desfășoară în ordine cronologică, iar naratorul este extern; personajele nu sunt numeroase, dialogurilesunt frecvente, și apar conectori care facilitează înțelegerea textului (structurează informația, marchează
avansarea progresivă a acțiunii sau răsturnările de situație);• Poezii narative sau concrete, cântece, ghicitori și alte texte umoristice scurte, rimate și ritmate• Texte scurte, semi-științice pe domenii de interes (Cum se fabrică...?/animale/natură)• Interviuri radio/TV cu eroii preferați• Cronici/recenzii foarte simple și scurte, pe domenii de interes• Fragmente din emisiuni informative pe domenii de interes (prognoza meteo, spoturi publicitare, docu-
mentare de tipul Cum se fabrică...?)• Fragmente din lme de desene animate dublate în limba română sau din lme special create pentru copii;• Instrucțiuni simple și scurte (rețete simple, reguli de joc)• Dialoguri semi-improvizate, cu 2 participanți, cu replici parțial suprapuse
A. Ascultați dialogul dintre doi copii și trageți linii de la nume la persoanele din imagine, dupămodel:
Mihai: Salut! Ce faceți aici? Andrei: Desenăm și pictăm pe peretele acesta! Mihai: Foarte drăguț! Aceștia sunt prietenii tăi? Andrei: Da, toți. Și fratele meu, Bogdan. Mihai: Bogdan e băiatul care pictează acoperișul casei? Andrei: Da! Cum ai ghicit? Mihai: Simplu! Semănați foarte bine... Pictează frumos fratele tău! Andrei: Da, e talentat! E un mic artist. El a avut ideea asta... Mihai: Cine e fata care îl ajută să picteze casa?Andrei: Fata de pe scaun?
Mihai: Da. Andrei: Ea e Maria. E prietena lui cea mai bună. Mihai: Cine e băiatul care pictează frunzele copacului? Andrei: Care dintre cei doi? Mihai: Cel cu bluză albastră...Andrei: El e Matei, e colegul meu de bancă.
Mihai: Și el pictează frumos... Andrei: Heiii... Uite-o și pe Ana! Ne aduce sendvișuri. Ce bine! Mihai: Mi-e foame și mie. Pot să iau și eu unul? Andrei: Sigur! Dacă nu sunt suciente, îți dau eu jumătate din al meu.
Mihai: Dar băiatul care nu pictează cine e? Andrei: Acesta, cu șosete verzi? El este Radu. Întotdeauna ne face poze când pictăm. Îi place mai mult săfotograeze decât să deseneze.
Mihai: Îhm...Și fata de ce nu pictează? Andrei: Cea care stă jos și bea? Ea este Iulia. Nu prea are chef de nimic azi. E cam obosită.
B. Ascultați cum se descrie un papagal. Completați spațiile libere cu informațiile care lipsesc.
Salut! După cum se vede, sunt un papagal Ara. Numele meu este Zezo. Da, așa, simplu, Z-E-Z-O. De curândam împlinit 38 de ani. Stați liniștiți, asta înseamnă că sunt tânăr în lumea papagalilor Ara. Pot trăi mai multde 60 de ani. Aș putea spune și că sunt destul de mare – măsor 85 de cm din vârful capului până în vârfulcozii. Hm, ce ziceți de asta? Cel mai mult la mine îmi plac penele mele frumos colorate în roșu, galben șialbastru. Da, știu, vă gândiți la steagul României acum. Dar mai am și câteva pene mici, albe în jurul ochilor,iar asta mă face foarte frumos și special. Diferit de steagul României! Nu cred că trebuie să vă mai spun și căsunt curios, sociabil și extrem de inteligent – asta ați observat deja... pot să imit perfect sunetele și cuvintelepe care le aud și e tare greu să te plictisești cu mine... Mă găsiți în America Centrală sau în America de Sud,în păduri, pe lângă râuri. Mănânc cu mare plăcere semințe și fructe uscate, dar nu suport boabele de cafea șifructul de avocado!
C. Ascultați dialogurile și alegeți imaginea potrivită:Dialogul 1:
Bunica: Mihai, ai luat cu tine la mare mingea pe care ți-am adus-o de ziua ta? Mihai: Da, bunico, am luat-o. Dar nu am folosit-o prea mult.Bunica: Păi de ce? Nu te-ai împrietenit cu alți copii acolo? Nu v-ați jucat împreună?
Mihai: Ba da, am cunoscut câțiva copii drăguți. Dar ne plăcea să stăm în apă toată ziua. Înotam și ne jucamîn mare de dimineața până seara.
Dialogul 2: Alin: Ți-a plăcut la Grădina Zoologică? Ana: N-am mai fost. Mama a zis că e prea departe și că mergem weekendul viitor. Alin: Păi și nu ai făcut nimic interesant în weekend? Ana: Ba da. Am vrut să mergem la plimbare, prin pădure, dar pentru că a fost cam frig, am mers la bunici,
la țară. A fost foarte frumos!
Dialogul 3:Iulia: Am văzut un lm tare drăguț săptămâna trecută.
Ana: La cinema?Iulia: Nu, nu la cinema...
Ana: Atunci la școală? Știu că învățătoarea ta vă pune câte un lm amuzant în ecare vineri...Iulia: Da, așa e. Dar lmul de care îți spuneam... l-am văzut acasă. Am primt DVD-ul de ziua mea.
Dialogul 4:
Iulia: Tatăăăă!!! Dă radioul mai încet! Matei: Nu e radioul, Iulia. E tata. E vesel azi și cântă.Iulia: Mă duc să-i spun să cânte mai încet. Nu pot să mă concentrez la teme. Unde e?
Matei: În baie.
Dialogul 5:Iulia: Și... ce-ați făcut după ce ați mâncat sendvișurile? Ați mâncat tortul?
Andrei: Nu, n-am mai putut. Am fost sătui cu toții, așa că l-am lăsat pe mai târziu. Ne-am jucat în grădină.Iulia: Un joc pe tablă? Nu te supăra, frate? Monopoly?
Andrei: Nu, ne-am jucat cu mingea, „rațele și vânătorii”. A fost mai distractiv!
D. Ascultați o poveste despre un crocodil și puneți imaginile de mai jos în locul potrivit:
„Părerea mea – dacă vreți s-o ascultați – este: „Toți copiii mici, fetițe și băieți, blonzi, castanii sau bruneți, cuochi albaștri, negri, căprui sau verzi, cu nas lunguieț, potrivit sau cârn, din grupa mică, mijlocie sau mare, -toți, dar absolut toți, trebuie să se culce seara la ora opt.”Asta-i părerea mea!Și eu, copii, am bătut multe drumuri, am văzut multe și am auzit multe. Ca să mă credeți, e destul să stați de
vorbă cu cizmarul meu. El o să vă spună că, din cauza drumurilor, am rupt numai până acum 99 de perechide ghete, 66 de perechi de panto și 33 de perechi de sandale. Noroc că nu port șoșoni și nici galoși, că,
altfel, nu știu cum mai ieșeam la socoteală.Ei, bine, în călătoriile mele, am trecut și printr-o țară care, așa cum aveți voi un nume, are și ea unul.Dacă o întrebi:- Cum te cheamă?Ea îți răspunde foarte politicos:- Mă numesc Congo.De aici până în Congo e foarte departe. E tot atât de departe cât din Congo până aici, dar pentru că povesteaasta s-a petrecut acolo, eu nu mă uit la depărtare și v-o spun.Trăia în Congo o familie de crocodili. Tatăl-crocodil, mama-crocodil și băiețelul-crocodil. Tatăl-crocodil îispunea adesea băiețelului-crocodil:
- Părerea mea este că toți crocodilii mici, fetițe și băieți, verzi, cafenii sau fumurii, cu solzi ascuțiți, potrivițisau boniți, cu coada mică, mijlocie sau mare – toți, dar absolut toți, trebuie să se culce seara la ora opt.Băiețelului-crocodil puțin îi păsa însă de părerea tatălui-crocodil. El făcea ce făcea și se culca târziu, multdupă ora opt, chiar după ora nouă (Auziți, copii: chiar după ora nouă! Nemaipomenit...), iar a doua zi dedimineață, mama-crocodil trebuia să-l tragă de coadă ca să se scoale.
Într-o zi, când tatăl-crocodil îl întrebă:- Când o să-mi cumperi un ceas. Acum nu știu când e ora opt. De aceea mă culc mai târziu.Se sfătuiră și se chibzuiră tatăl-crocodil și mama-crocodil și cumpărară de la ceasornicarul-crocodil unceas. La noi s-ar numi ceas de mână, dar la crocodili, pentru că n-au mâini, se cheamă ceas de coadă... Darbăiețelul-crocodil se uită la ceas și se strâmbă:
- E prea mic. N-o să văd când e ora opt.Se sfătuiră și se chibzuiră tatăl-crocodil și mama-crocodil și cumpărară de la ceasornicarul-crocodil un ceasmai mare. La noi s-ar numi ceas deșteptător, dar la crocodili, pentru că ei se pot trezi și singuri, se cheamăceas de culcat.Nu-i plăcu însă nici acest ceas băiețelului-crocodil.- Tot prea mic e. N-o să văd când e ora opt.Și iar se sfătuiră și se chibzuiră tatăl-crocodil și mama-crocodil și iar se duseră ceasornicarul-crocodil.- Dă-ne cel mai mare ceas. Cu limbile cele mai lungi.Și ceasornicarul-crocodil le dădu cel mai mare ceas, cu limbile cele mai lungi.Cu chiu, cu vai, cărară ceasul până acasă. Când îl văzu, băiețelul-crocodil vru să spună și de data aceasta că
ceasul încă nu-i destul de mare.Începu să spună:- Și acesta e...Dar cum era x ora opt, minutarul lung al ceasului mare îl apucă pe băiețelul-crocodil de fundulpantalonilor și-l aruncă în pat. Apoi ceasul bătu de opt ori.La prima bătaie, băiețelul-crocodil se întrebă:„Ce-a fost asta? Cine m-a aruncat?”La a doua bătaie, se dumiri:„Ceasul”.La a treia, își zise:„Îi arăt eu lui!”La a patra:„Dar dacă mă mai aruncă o dată?”La a cincea:„Nu trebuie să mă pun cu el.”La a șasea:„Dar ce-ar dacă m-aș culca?”La a șaptea:„Chiar o să mă culc!”Iar la a opta:Băiețelul-crocodil adormi și nu se mai trezi până dimineață. Știu, copii, povestea asta nu se poate petrece la
noi, pentru că la noi nu sunt crocodili.Totuși, eu rămân la părerea mea și a crocodilului-tată.”(Octav Pancu-Iași, Părerea mea și a crocodilului tată, 1982)
