49
PHOTOTHERAPYEUROPE ÎN PENITENCIARE Un proiect cu finanţare europeană privind folosirea fototerapiei în vederea facilitării învăţării emoţionale a deţinuţilor
PHOTOTHERAPYEUROPE
ÎN
PENITENCIARE
Un proiect cu finanţare europeană privind folosirea fototerapiei
în vederea facilitării învăţării emoţionale a deţinuţilor
1
PHOTOTHERAPYEUROPE în penitenciare: Ghid de practică
Introducere: Proiectul PhototherapyEurope în Penitenciare…………… 4
Ce este fototerapia?..................................................................................... 7
Practica fototerapiei şi a fotografiei terapeutice în penitenciare……
10 a. Sesiune de formare 1: Folosirea fototerapiei în cazul persoanelor aflate în medii privative de libertate…………………………………………
13
Fişă: Confidenţialitate şi evaluarea riscurilor……………….... 15
Fişă: Formular de evaluare a sesiunii………………………...… 17
b. Sesiune de formare 2: Facilitarea învăţării emoţionale……………….…..
18
Fişă: Condiţii de bază…………………………………...…. 20
Fişă: Evaluarea şedinţelor de consiliere………………..….. 22
c. Sesiune de formare 3: Folosirea planşelor fotografice în fototerapie…… 23
Fişă: Sfaturi de bază despre luarea notiţelor…………………… Fişă: Studiu de caz……………………………………...……..
24 26
d. Sesiune de formare 4: Construirea albumelor foto………………….. 28
Exemplu de album foto…………………………………..………
Fişă: Scrierea foto-afectivă: Studiu de caz………………
29
37
e. Sesiune de formare 5: Folosirea fotografiilor pentru reabilitare &
angajabilitate……………………………………………………….…...
39
Fişă: Metodă……………………………………………..… 40
f. Sesiune de formare 6: Autoportretul…………………………………….. 42
Fişă: Exemplu de raportare a unei activităţi…………………….. 44
Partenerii proiectului …………………………………………………… 48
2
PHOTOTHERAPYEUROPE în penitenciare: Ghid de practică
Un proiect cu finanţare europeană privind folosirea fototerapiei în vederea
facilitării învăţării emoţionale a deţinuţilor
Număr proiect: 527348-LLP-1-2012-1-UK-GRUNDTVIG-GMP
Acest ghid a fost creat pentru a fi folosit ca ghid de formare în vederea implementării obiectivelor
proiectului intitulat: PHOTOTHERAPYEUROPE în Penitenciare.
Această publicaţie a fost realizată cu asistenţa Uniunii Europene. Responsabilitatea publicării
acestui material le revine exclusiv partenerilor din proiect, iar conţinutul său nu reflectă punctul
de vedere oficial al Uniunii Europene.
3
INTRODUCERE
4
Proiectul Phototherapy PhototherapyEurope (în Penitenciare) este un proiect cu finanţare europeană privind folosirea
fototerapiei în vederea facilitării învăţării emoţionale a deţinuţilor.
Învăţarea emoţională poate fi văzută drept procesul prin care o persoană îşi poate dezvolta
inteligenţa emoţională, implicând capacitatea şi competenţele necesare pentru a percepe şi a
exprima, a asimila la nivel raţional şi a controla emoţiile, atât la nivelul propriei persoane, cât şi
al celorlalţi (Mayer et al., 2000)1. Având în vedere nivelul scăzut de adaptare şi de auto-
conştientizare al deţinuţilor, dar şi studiile care arată că inteligenţa emoţională ar putea juca un rol
în comportamentele infracţionale, necesitatea învăţării emoţionale este deosebit de importantă în
penitenciare (Santesso et al., 2006)2. Unele studii au sugerat că dobândirea unor competenţe
privind controlul şi o mai bună gestionare a emoţiilor ar putea fi un factor cheie pentru succesul
eforturilor de reabilitare a infractorilor (Gaum et al. 2006)3, putând duce la scăderea numărului de
incidente violente şi a cazurilor de auto-mutilare (Safer Custody, 2002)4. În baza acestor date,
partenerii din proiect au considerat că ar fi necesar ca aceste medii să beneficieze de formare în
domeniul inteligenţei emoţionale.
Prin urmare, prin intermediul celor şapte organizaţii partenere, acest proiect îşi propune să
dezvolte folosirea fototerapiei în cadrul penitenciarelor din UE, ca mijloc de stimulare a învăţării
emoţionale în rândul deţinuţilor. Stabilirea unor reţele transnaţionale inovative şi diseminarea
bunelor practici în penitenciarele din UE este importantă, mai ales în domeniul terapiei, susţinând
apariţia unor modificări comportamentale pozitive şi bunăstarea deţinuţilor.
Scopurile şi obiectivele proiectului PIP sunt descrise pe scurt în cele ce urmează:
1 Mayer, J. D., Salovey, P., & Caruso, D. R. (2000). Models of emotional intelligence. In R.J. Sternberg (ed.),
Handbook of intelligene (pp 396-420). Cambridge: Cambridge University Press.
2
Santesso, D. L., Reker,D. L., Schmidt, L. A. & Segalowitz, S. J. (2006). Frontal electroencep halogram activation
asymmetri, emotional intelligence, and externalizing behaviours in 10-year-old children. Child Psychiatry and
Human Development, 36, 311-328.
3 Gaum, G., Hoffman, S., & Venter, J. H, (2006). Factors that influence adult recidivism: An exploratory study in
Pollsmoor Prison. South African Journal of Psychology, 36(2):407-424.
4 Safer Custody Group (2002). Safer Custody Report for 2001: self-inflicted deaths in Prison Service custody.
London: HM Prison Service.
5
Trecerea în revistă a celor mai noi publicaţii de specialitate privind politicile şi practicile
specifice penitenciarelor din UE, o atenţie deosebită fiind acordată intervenţiilor
psihologice practicate pe teritoriul UE.
Testarea şi propunerea unor tehnici şi strategii de fototerapie care să poată fi utilizate de
practicieni.
Crearea unui material inovator, disponibil atât în versiune tipărită, cât şi online, care se
adresează practicienilor (specialişti din domeniul terapiei prin artă, consilieri, ofiţeri din
penitenciare, psihoterapeuţi, mediatori de grup şi lucrători cheie) care lucrează cu deţinuţi
în UE şi care oferă posibilitatea stimulării învăţării emoţionale
Formarea unor practicieni (specialişti din domeniul terapiei prin artă, consilieri, ofiţeri din
penitenciare, psihoterapeuţi, mediatori de grup şi lucrătorilor cheie) privind dezvoltarea
emoţională a deţinuţilor prin folosirea tehnicilor de fototerapie.
Evaluarea modului de folosire a fototerapiei de către practicienii formaţi, prin crearea unei
baze de date post-formare.
Ghidul
Ghidul acesta este împărţit în patru secţiuni. Prima secţiune oferă o privire de ansamblu asupra
proiectului în sine în timp ce a doua secţiune explică ce este de fapt fototerapia. Tot aici sunt
detaliate şi deosebirile care despart şi diferenţiază fototerapia de fotografia terapeutică. În primul
caz, fototerapia este folosită şi aplicată de un terapeut, în timp ce în al doilea caz, fotografia
terapeutică revine în sarcina unui educator adult din penitenciar. Aceste secţiuni sunt urmate de
câteva planuri de lecţie care pot fi folosite în formarea tuturor celor interesaţi să lucreze în
penitenciare folosind această abordare.
6
Ce este fototerapia?
7
Ce este fototerapia?
Deşi mai mulţi termeni înrudiţi se referă la utilizarea fotografiei în scopuri terapeutice,
"fototerapie" pare a fi cel mai des folosit. Acesta se referă la utilizarea fotografiei într-un cadru
terapeutic tradiţional. În cadrul acestei abordări, sarcina ajutării clienţilor în timpul şedinţelor de
consiliere sau de terapie îi revine profesionistului din domeniul sănătăţii mintale. "Fotografia
terapeutică", "fotografia autobiografică", "auto-confruntarea fotografică" sau "studii culturale
fotografice" sunt alţi termeni folosiţi în cadrul aceluiaşi domeniu.
După cum arată Loewenthal (2011)5
‘În cadrul terapiei, fotografiile pot fi văzute drept o cale către inconştient, pentru
că semnificaţiile pe care clienţii le acordă fotografiei, presupunându-se că sunt
produsul proiecţiilor clientului, reprezintă ceea ce a fost reprimat anterior.
Reprimarea este înţeleasă drept o excludere inconştientă a amintirilor,
impulsurilor, dorinţelor şi gândurilor care sunt prea greu de procesat sau
inacceptabile la nivel conştient; ‘în esenţă, reprimarea apare atunci când un
anumit lucru este înlăturat şi ţinut departe de conştient’ (Freud 1915, p 147)6.’
În unele dintre ţările partenere, dar şi în unele ţări europene, nu există niciun fel de tradiţie privitoare
la munca psihoterapeuţilor în penitenciare. Există ţări în care profesia de ‘psihoterapeut’ nu este
reglementată în mod oficial, orice persoană putând lucra ca psihoterapeut fără a avea nevoie de
autorizaţie. În această situaţie, persoanele care vor folosi abordările sugerate în acest manual nu
ar trebui să pretindă că fac 'fototerapie', ci doar că folosesc abordarea numită 'fotografie
terapeutică'. ‘Fototerapia’ poate fi definită, printre altele, drept folosirea fotografiilor în cadrul
practicii normale a psihoterapiei şi consilierii; în cazul ei însă, în cadrul unei şedinţe individuale
sau de grup, clientul alege o fotografie care îi transmite ceva, aceasta fiind folosită drept o cale de
acces către gândurile sale. Pe de altă parte, de cele mai multe ori, în 'fotografia terapeutică',
clientul este cel care face fotografii, acest proces fiind folosit drept o modalitate de a trece peste
un blocaj emoţional. În acest proiect, termenul 'fototerapie' a fost folosit iniţial pentru a desemna
orice modalitate de folosire a fotografiilor în scop terapeutic. De altfel, deosebirile dintre
fototerapie şi terapia fotografică nu sunt întotdeauna clare, iar unii practicieni folosesc
5 Loewenthal, D. (2011) ‘Talking Pictures Therapy: The Use of Photographs in Counselling and Psychotherapy’ in
Halkola et al. (2011) PHOTOTHERAPYEUROPE Învăţare şi vindecare prin fototerapie. Retrieved from:
http://phototherapyeurope.utu.fi/photoeurope_handbook.pdfhttp://phototherapyeurope.utu.fi/photoeurope_handbook.pdf
6 Freud, S. (1915/1984). The Unconscious. În A. Richards (Ed.) The Pelican Freud Library: Vol. II. On
metaphsychology: the theory of psychoanalysis (pp. 159-222. Harmondworth: Penguin
8
aceste metode în mod alternativ în practica lor. Totuşi, de o importanţă vitală este faptul că setul
de metode pe care diferite persoane îl numesc practică este reglementat în mod diferit în fiecare
ţară. Astfel, orice persoană care are în vedere abordările propuse de proiectul
‘PhototherapyEurope în Penitenciare’ are obligaţia de a verifica ce este permis şi ce nu în ţara în
care îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, proiectul evită patologizarea deţinuţilor. Această
abordare nu consideră că toţi deţinuţii prezintă tulburări sau sunt bolnavi psihic. Este o abordare
care oferă în principal posibilitatea ca deţinuţii să vorbească despre ei şi despre ce este important
pentru ei, despre 'sine' şi despre 'celălalt'.
Atât fototerapia, cât şi fotografia terapeutică duc la dezvoltarea învăţării emoţionale şi ambele
folosesc în principal o abordare centrată pe persoană (de ex., Carl Rogers) în înţelegerea
personalităţii şi a relaţiilor umane.
Mai mult decât să scrie despre specificul a ceea ce este psihoterapia, autorii acestui ghid speră să
îi dovedească bogăţia prin ghidurile însoţite de exemple prezentate în următoarele secţiuni ale
acestui ghid.
Abordările implementate în acest proiect
În urma trecerii în revistă a literaturii, s-a stabilit ca fiecare partener să desfăşoare următoarele
activităţi în două penitenciare pe parcursul următoarelor 6 luni:
1. Să propună folosirea planşelor fotografice în cadrul a 6 sesiuni individuale de o oră (50
minute) pentru un număr de minim 3 (de preferinţă, 4) deţinuţi care s-au oferit voluntar să
participe la aceste sesiuni de consiliere/autonomizare. Aceste şedinţe sunt conduse de
persoane care nu joacă niciun alt rol (şi nu au niciun interes particular) privitor la aceşti
clienţi şi care nu vor raporta ce declară deţinuţii, cu excepţia cazurilor în care există
suspiciuni că clientul şi-ar putea face rău sau răni alte persoane. Vor fi folosite planşe de
tip Spectro şi ‘Planşele cu imagini grăitoare’ ale lui Loewenthal, colaje sau alte variante.
2. Un număr minim de 3 (de preferinţă, 4) deţinuţi vor fi stimulaţi şi ajutaţi să creeze albume
fotografice pentru copiii lor în baza ‘Planşelor cu imagini grăitoare’ ale lui Loewenthal.
3. Un număr minim de 3 (de preferinţă, 4) deţinuţi vor folosi aparate foto pentru a face
fotografii cu legende despre 'pregătirea eliberării din penitenciar', cu scopul facilitării
creşterii gradului lor de angajabilitate.
O a patra abordare, portretul, în care un număr minim de 3 (de preferinţă, 4) deţinuţi au fost implicaţi
într-o activitate de realizare de portrete, determinată de fiecare partener, a fost testată de parteneri în
timpul fazei de cercetare a acestei acţiuni, însă rezultatele au arătat că această metodă nu putea fi
generalizată, iar astfel aceasta nu a fost implementată în programele de lucru şi de formare ulterioare.
10
Practica fototerapiei
şi a fotografiei
terapeutice în penitenciar
11
Fototerapia şi fotografia terapeutică în penitenciar
Folosirea fotografiei în penitenciare
Cititorii acestui ghid ar putea fi surprinşi de ideea folosirii fotografiei şi a echipamentelor
fotografice în interiorul unui penitenciar. Ar putea exista impresia că fotografia şi penitenciarul se
află într-o relaţie antitetică. Nu este deloc surprinzător, având în vedere că factorul predominant
după care se ghidează toate penitenciarele este securitatea, iar folosirea aparatelor foto în aceste
medii este deseori văzută ca o ameninţare la adresa securităţii.
Autorii ar dori să sublinieze două lucruri în această privinţă:
a) Fototerapia poate fi practicată fără a fi necesară folosirea echipamentelor foto în penitenciare.
După cum se poate vedea din exemplele oferite, pot fi folosite fotografiile aduse
de terapeuţi/instructori sau chiar fotografiile deţinuţilor.
b) Relaţia dintre fotografie şi penitenciare nu este nouă şi nu este specifică doar fototerapiei.
Fotografia a îmbrăcat diferite forme în diferite proiecte desfăşurate în penitenciarele din
întreaga lume.
Practica fototerapiei/fotografiei terapeutice
Implementarea Fototerapiei în Penitenciare presupune anumite constrângeri, care nu sunt întâlnite
atunci când astfel de activităţi se desfăşoară în afara penitenciarului. Aceste constrângeri variază
semnificativ de la o ţară la alta însă, în general, pot fi împărţite în două categorii: cele legate de
securitatea locului de desfăşurare şi cele legate de lucrul cu infractori condamnaţi. Fiecare
participant în proiect trebuie să verifice, înainte de a merge în penitenciar, reglementările
specifice privitoare la vizitele în aceste incinte. Este vorba despre câteva reguli simple, care ţin de
cele mai multe ori de bun simţ. Dacă le respectaţi, viaţa vă va fi mai uşoară, iar atât administraţia
penitenciarului, cât şi dumneavoastră, veţi fi sprijiniţi în vederea implementării proiectului în
peniteciar.7
7 Vezi şi: Working in HM Prisons: A guide for information, advice and guidance practitioners.
http://readingroom.lsc.gov.uk/lsc/national/cas-prisonguide-jan09.pdfhttp://readingroom.lsc.gov.uk/lsc/national/cas-prisonguide-jan09.pdf
12
Declaraţie privind respectarea normelor etice în fototerapie
Este important ca Declaraţia privind respectarea normelor etice în fototerapie să fie înmânată
administraţiei penitenciarului înainte de începerea proiectului.
Participanţii la acest proiect respectă următoarele norme etice:
1. Orice publicaţie rezultată în urma proiectului Phototherapy Europe, indiferent de
formatul sau de scopul său, trebuie să primească acordul autorităţilor din penitenciar
înainte de publicare.
2. Orice publicaţie rezultată în urma proiectului Phototherapy Europe, indiferent de formatul
sau de scopul său, trebuie să păstreze anonimatul persoanelor care participă la proiect.
3. Persoanele care lucrează în acest proiect vor respecta sistemele, normele şi
reglementările etice aflate în vigoare în ţara de desfăşurare.
4. Regulile privind confidenţialitatea vor fi gestionate de facilitator în conformitate cu
reglementările privind serviciile terapeutice implicate (de exemplu, riscul ca deţinutul să
îşi facă rău sau să rănească alte persoane etc. va fi raportat). Această prevedere va fi
inclusă în formularul de consimţământ şi va fi discutată înainte de începerea sesiunilor de
formare.
5. Regulile şi regulamentele penitenciarelor din ţara de desfăşurare vor fi respectate cu stricteţe.
6. Deţinuţii vor primi recomandarea de a participa la terapie în conformitate cu criteriile
specifice de includere/excludere stabilite de serviciile de specialitate din cadrul
organizaţiilor participante. Prin definiţie, aceste servicii au stabilit deja legături cu
servicii de sănătate mintală, au definit politici privind sănătatea mintală şi sisteme de
recomandare cu psihiatri şi psihologi, iar cercetătorul îşi va desfăşura activitatea în
conformitate cu aceste practici şi politici.
7. Participarea la proiect este strict voluntară, iar participanţii vor fi recrutaţi prin
intermediul serviciilor de specialitate existente - nu vor exista repercusiuni asupra
niciunui participant care decide să nu ia parte în mod voluntar la proiect şi nu vor fi
acordate niciun fel de deconturi sau stimulente pentru participare.
8. Facilitatorii vor respecta reglementările locale privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă.
9. Sesiunile individuale de formare vor fi confidenţiale.
Planurile sesiunilor de formare
În cele ce urmează vor fi prezentate şase planuri de lecţie care ar trebui folosite în cazul
cursanţilor care intenţionează să implementeze PhototheraphyEurope în ţara lor. Acestea sunt
13
prezentate cu titlu orientativ, iar formatorul le poate schimba conţinutul, mai ales pentru a
reflecta realităţile şi tradiţia ţării de implementare, atât în ce priveşte munca în penitenciare, cât
şi lucrul cu /formarea adulţilor.
Fiecare plan prezintă câteva activităţi pentru sesiunile de formare. Formatorii sunt încurajaţi să
includă şi alte activităţi care i-ar putea ajuta pe cursanţi să înţeleagă teoria şi principiile
terapeutice şi fototerapeutice incluse în acest proiect. Formatorii sunt încurajaţi să creeze fişe şi
alte materiale-suport pentru a suplimenta principalele idei prezentate în acest ghid.
Toţi formatorii trebuie să completeze un contract colectiv înainte de a începe orice program de
formare cu cursanţii participanţi. Acesta trebuie să includă o discuţie privind confidenţialitatea şi
fiecare cursant participant trebuie să înţeleagă că ar trebui să fie atent în timpul şedinţelor, pentru
a nu dezvălui informaţii care l-ar putea face să se simtă vulnerabil în timpul formării. La fel, orice
referire la clienţi/pacienţi sau locuri de muncă nu ar trebui să includă nicio informaţie sau
material identificator.
14
Plan sesiune de formare 1: Folosirea fototerapiei în cazul persoanelor aflate în medii privative de libertate
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultate aşteptate în cazul cursanţilor
Resurse Activităţi
1 oră Pregătirea lucrului în medii privative de libertate
Explorarea modului în care lucrul cu deţinuţii diferă de cel cu alte grupuri.
Flipchart-uri şi pixuri.
Fragmente dintr-un serial TV: Orange is the new
Black
https://www.youtube.com/watch?v=SLezbiYxC9g
https://www.youtube.com/watch?v=SLezbiYxC9g
Scum 1979
https://www.youtube.com/watch?v=4CHI480S_Z4
Împărţiţi în grupuri, participanţii scriu idei despre ce cred ei privind modul în care lucrul cu deţinuţii diferă de cel cu alte grupuri.
Arătaţi fragmente din serialul TV ‘Orange
is the new Black’. O alternativă este Scum
1979. Discutaţi despre modul în care astfel de
‘imagini’ ne formează un anumit cadru
mental privind lucrurile la care ar trebui să
ne aşteptăm în penitenciar. Prezentaţi
ideile întregului grup şi discutaţi.
Facilitatorii ar trebui să discute şi să pună
sub semnul întrebării ideile de grup, mai
ales prejudecăţile, judecăţile de valoare
etc., iar apoi să exploreze şi să discute
practici specifice de lucru în penitenciare.
30 min Terapia în cazul deţinuţilor
Cursanţilor le va fi oferită o scurtă
Introducere în psihoterapia penitenciară.
15
introducere în diferitele sisteme terapeutice disponibile în penitenciar.
1 oră Confidenţialitatea privind practica
Cursanţii vor fi informaţi despre regulile privind confidenţialitatea fototerapiei
Documentaţie-suport: Declaraţie privind confidenţialitatea
Introducere în domeniul confidenţialităţii deţinuţilor. Reguli privind ţinerea evidenţei atât în penitenciar, cât şi în cadrul proiectului PhototherapyEurope.
1 oră Încălcarea confidenţialităţii
Cursanţii vor fi informaţi despre cazurile în care au obligaţia de a încălca regula confidenţialităţii.
Material pentru jocuri de rol Încălcarea confidenţialităţii – exemple de situaţii în care este posibilă
Situaţii în care confidenţialitatea
poate fi încălcată.
Joc de rol: sunt create scenarii, iar
cursanţii trebuie să discute – şi să decidă
– dacă ar trebui sau nu încălcată
confidenţialitatea.
1 oră Riscuri Cursanţii vor dobândi cunoştinţe de bază privind evaluarea riscurilor
Introducere în domeniul riscurilor şi a evaluării lor.
Probleme de securitate în penitenciar
30 min Evaluare/Feedback Cursanţilor li se oferă spaţiu pentru feedback
Formular de evaluare a sesiunii Evaluarea sesiunii. Identificarea aspectelor pozitive ale sesiunii, a aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi sugestii despre cum această sesiune ar putea fi ameliorată în viitor.
16
Confidenţialitatea şi evaluarea riscurilor
Fiecare ţară parteneră are propriile clauze contractuale privind confidenţialitatea şi procedurile
de evaluare a riscurilor. Este important să se înceapă cu o introducere privind ghidurile şi
regulile legate de confidenţialitate, riscurile şi practicile etice ale lucrului în mediile
penitenciare din propria ţară. Acestea ar trebui prezentate tuturor cursanţilor în cadrul primei
sesiuni de formare şi este recomandat ca minimum trei ore de formare să fie alocate normelor
etice privitoare la riscuri şi confidenţialitate în medii securizate.
Fiecare ţară parteneră ar trebui să procure următoarele documente (dacă sunt disponibile) ca
suport în planificarea lecţiilor despre riscuri şi confidenţialitate, să se familiarizeze cu ele şi să
le prezinte cursanţilor înainte de a continua formarea competenţelor în domeniul fototerapiei:
• O copie după un contract de confidenţialitate standard şi clauzele sale
• O copie după orice document de evaluare a riscurilor folosit
• O copie a regulamentelor din penitenciar
• O copie a regulamentelor pentru lucrătorii din penitenciar.
Exemplu de declaraţie de confidenţialitate cu clauzele sale
Declaraţiile de confidenţialitate şi clauzele lor pot varia de la un mediu la altul şi de la o ţară la
alta, dar şi în funcţie de populaţia vizată. Declaraţia de mai jos este un exemplu de bază.
Înainte de a începe lucrul cu deţinuţii, cursanţii ar trebui să se asigure că deţinutul este
informat despre limitele confidenţialităţii şi despre situaţiile specifice în care confidenţialitatea
trebuie încălcată. Cursanţii trebuie să cunoască de asemenea posibilele încălcări ale
confidenţialităţii deţinuţilor.
Exemplu de declaraţie: În timpul şedinţelor noastre de fototerapie vă voi respecta confidenţialitatea. Aceasta înseamnă că tot ceea ce îmi veţi spune în timpul şedinţelor noastre va rămâne confidenţial între noi. Cu toate acestea, există unele situaţii specifice în care aţi putea să îmi spuneţi anumite lucruri, iar eu voi fi obligat(ă) să încalc confidenţialitatea şi să raportez o parte din lucrurile pe care mi le-aţi spus în timpul şedinţelor. Situaţiile în care aş putea fi obligat(ă) să încalc confidenţialitatea ar fi: • Dacă veţi dezvălui că v-aţi putea face rău
• Dacă veţi dezvălui că aţi putea răni o altă persoană
• Dacă veţi dezvălui existenţa unui pericol viitor sau trecut la adresa unei persoane minore • Dacă veţi dezvălui detalii specifice privind acţiuni sau fapte de natură penală (viitoare sau
trecute)
17
Explicarea declaraţiilor şi clauzelor de confidenţialitate în cazul persoanelor vulnerabile
Unele persoane cu care lucrăm ar putea fi vulnerabile în faţa riscului de a nu înţelege sau de a
înţelege greşit declaraţiile şi acordurile de confidenţialitate, iar această categorie ar putea
include şi unii deţinuţi/infractori. Mai mult, deţinuţii sunt mult mai predispuşi să vorbească
despre infracţiuni şi riscuri decât alte persoane, iar acestea sunt, de obicei, cele mai frecvente
motive în baza cărora acordurile de confidenţialitate ar putea fi încălcate deliberat, în orice
fel de terapie, cu orice fel de populaţie.
Din acest motiv, este absolut necesar ca toţi cursanţii să recunoască persoanele care ar putea
avea nevoie de ajutor suplimentar cu privire la confidenţialitate în timpul şedinţelor de
fototerapie. Câteva exemple de astfel de persoane:
• Deţinuţi cu deficienţe de învăţare
• Deţinuţi cu diagnostice psihiatrice
• Deţinuţi cu deficienţe cognitive şi de memorie
• Deţinuţi cu prezentări de risc înalt [i.e. cei care s-ar putea automutila sau cei cu tendinţe
suicidale]
• Delincvenţi juvenili
În aceste cazuri, cursanţii trebuie sfătuiţi:
• Să repete declaraţia şi clauzele de confidenţialitate la începutul fiecărei şedinţe
• Să ofere exemple de situaţii în care confidenţialitatea ar trebui să fie încălcată
• Să discute motivele de încălcare a confidenţialităţii în detaliu
• Să îi ceară deţinutului/persoanei vulnerabile să dovedească faptul că a înţeles,
explicând cu propriile cuvinte conţinutul acordului şi clauzelor de confidenţialitate.
18
Formular de evaluare a sesiunii
Numele facilitatorului:
Subiectul acestei sesiuni: Data
Enumeraţi punctele forte ale acestei sesiuni, în opinia dumneavoastră:
Enumeraţi aspectele care ar trebui îmbunătăţite în această sesiune, în opinia dumneavoastră:
Indicaţi în ce măsură sunteţi de acord cu următoarele
Sesiunea a fost bine planificată şi pregătită Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Sesiunea a fost bine livrată Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Ca unul dintre cursanţi, simt că am învăţat ceva Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Ca unul dintre cursanţi, simt că voi folosi ce am învăţat Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Interacţiunea trainer/cursant a fost bună Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
A existat timp suficient pentru întrebări Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
A existat timp suficient pentru a interacţiona cu ceilalţi cursanţi Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Formatorul cunoaşte bine subiectul cursului Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Cursanţii au primit feedback Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Nu au existat probleme legate de managementul acestei sesiuni
Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Evaluarea, dacă a existat, a fost relevantă pentru subiectele abordate în timpul sesiunii
Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Sesiunea mi-a captat atenţia Dezacord total -1-2-3-4-5-6-7- Acord total
Aş sugera următoarele pentru îmbunătăţirea acestei sesiuni:
Alte comentarii:
Mulţumim!
Coordonatorul cursului
19
Planul sesiunii de formare 2: Facilitarea învăţării emoţionale
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultate aşteptate în cazul
cursanţilor
Resurse Activităţi
1oră. 30
min
Competenţe de ascultare Explorarea problematicii şi problemelor din domeniul ascultării şi răspunsurilor
Planşe fotografice În grupuri de câte doi, fiecare cursant selectează planşa
care îi descrie cel mai bine starea din acest moment.
Fiecare vorbeşte cinci minute despre el/ea în relaţie
cu fotografia aleasă. Apoi, fiecare cursant îşi
prezintă partenerul întregului grup, referindu-se la
felul în care se simte acesta. Trainerul întreabă
despre etapele în care acest proces a fost
dificil/lucrurile care au fost uitate etc.
1 oră Ascultare şi răspuns Abordarea potenţialelor probleme legate de ascultare şi răspuns. Evaluarea competenţelor existente
Este explorat ultimul exerciţiu, se discută probleme legate de ascultare/răspunsuri şi despre modalităţile de îmbunătăţire a ascultării
1 oră Parafrazarea şi
rezumarea competenţelor
Îmbunătăţirea competenţelor de ascultare actuale
Introducerea parafrazării ca o competenţă de ascultare.
În grupuri de câte doi, cursanţii sunt rugaţi să repete
exerciţiul introductiv folosind parafrazarea.
Feedback către întregul grup
30 min Reflectarea conţinuturilor şi
a sentimentelor subiacente
Combinarea ascultării,
modalităţii de a răspunde
şi interpretării
În grupuri de câte doi, cursanţii explorează conţinuturile subiacente exerciţiului introductiv
Se discută despre modul în care interpretările
variază, iar semnificaţiile se schimbă şi se oferă
feedback grupului.
O atenţie deosebită trebuie acordată
interpretărilor diferite date aceloraşi planşe -
discuţii în grup
20
1 oră Condiţiile de bază ale lui
Rogers Învăţarea este susţinută de
teorii şi competenţe
terapeutice de bază
Prezentaţi-l pe Rogers
Explicaţi abordarea centrată pe persoană
Exploraţi condiţiile de bază şi folosirea lor
30 min Revizuirea competenţelor predate
Cursanţilor li se oferă timp pentru a exersa noile abilităţi
Planşe fotografice Partenerii se schimbă, cursanţii aleg o nouă fotografie care reflectează felul în care se simt şi le transmit informaţiile partenerilor. Partenerii folosesc competenţele predate în cadrul sesiunii pentru a-şi prezenta noul partener în faţa grupului. Întreg grupul discută despre felul în care
competenţele lor de ascultare, memorare şi
răspuns s-au îmbunătăţit sau nu.
30 min Evaluare şi feedback Cursanţilor li se oferă un răstimp pentru feedback şi monitorizarea competenţelor dobândite în vederea îmbunătăţirii formărilor viitoare.
Formular de evaluare a sesiunii Evaluarea sesiunii. Identificarea aspectelor pozitive ale sesiunii, ale aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi sugestii despre cum această sesiune ar putea fi ameliorată în viitor.
21
Fişă: Condiţiile de bază
Carl Rogers (1957; 1959) a afirmat că există şase condiţii care asigură eficienţa consilierii,
acestea fiind atât necesare (fără ele, schimbarea efectivă nu poate apărea) cât şi suficiente
pentru a crea o relaţie vindecătoare. Acestea sunt:
1. Contactul psihologic dintre terapeut şi client, în cadrul unei relaţii în care fiecare
este considerat important pentru celălalt
2. Incongruenţa clientului, în care experienţele şi gradul de conştientizare ale
clientului nu corespund experienţelor şi gradului de conştientizare pe care şi le
doreşte clientul
3. Congruenţa terapeutului, în care terapeutul este autentic
4. Aprecierea pozitivă necondiţionată, în care terapeutul este capabil să-l accepte
pe client fără judecăţi sau condiţii
5. Empatia, în care terapeutul este capabil să înţeleagă cu precizie şi să arate
compasiune pentru client
6. Comunicarea, în care terapeutul este capabil să-şi transmită empatia şi aprecierea
pozitivă necondiţionată.
Dintre acestea, Rogers susţine că cele mai importante condiţii – sau condiţii ‘de bază’ – sunt:
1. Aprecierea pozitivă necondiţionată (Unconditional Positive Regard - UPR) –
apare atunci când terapeutul este capabil să lege cu clientul său o relaţie care nu
este bazată pe niciun fel de judecăţi sau condiţii, pentru a-l face pe client să
aibă suficientă încredere în terapeut pentru a vorbi cu sinceritate despre lumea
sa interioară.
2. Empatia – apare atunci când terapeutul răspunde la gândurile şi sentimentele
clientului reflectându-le într-un fel care arată că terapeutul le înţelege ‘ca şi
cum’ ar trăi aceleaşi emoţii.
3. Congruenţa – apare atunci când terapeutul este autentic şi sincer şi este tratat ca
un egal. Dacă terapeutul se prezintă drept o autoritate, probabil că clientul îşi
va adapta răspunsurile pentru a fi în concordanţă cu terapeutul.
22
Bibliografie
Rogers, C. (1957) ‘The necessary and sufficient conditions of therapeutic personality
change’, Journal of Consulting Psychology, 21 (2): 95-103
Rogers, Carl. (1959). A Theory of Therapy, Personality and Interpersonal Relationships as
Developed in the Client-centered Framework. În (ed.) S. Koch, Psychology: A Study of a
Science. Vol. 3: Formulations of the Person and the Social Context. New York: McGraw Hill.
23
Fişă: Evaluarea şedinţei de consiliere
Numele trainerului consilier:
Dată:
Încercuiţi numărul care caracterizează cel mai bune abordarea consilierului în opinia
dumneavoastră.
Legendă: 1 Foarte bun 2 Bun 3 Mediu 4 Destul de bun 5 Slab
1 2 3 4 5
Gradul de acceptare iniţială/reflectat de voce, mimică şi mişcările corpului.
Abilitatea de a reflecta sentimentele clientului şi de a înţelege şi prelua ideile clientului.
Gradul de empatie exprimat verbal şi non-verbal
Lipsa tendinţelor autoritare, dominatoare în cazul consilierului
Gradul în care consilierul reflectă acceptarea clientului, incluzând oricare din sentimentele ostile sau negative ale
clientului.
Măsura în care clientului i-a fost acordat timp de gândire şi libertatea de a-şi exprima sentimentele când doreşte.
Măsura în care clientul a exprimat sentimente şi nu conţinuturi sau elemente de conversaţie.
Măsura în care clientul a părut să ajungă la o înţelegere de sine semnificativă.
Măsura în care consilierul a fost capabil să transmită reciprocitatea experienţelor şi să adopte cadrul intern de referinţă al clientului.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, punctele forte ale acestei sesiuni de consiliere?
Care sunt abilităţile pe care consilierul trebuie să şi le amelioreze, în opinia dumneavoastră?
Planul sesiunii de formare 3: Folosirea planşelor fotografice în Fototerapie
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultatele aşteptate pentru cursanţi Resurse Activităţi
1 oră Familiarizarea cursanţilor
cu materialele
Familiarizarea cu
planşele fotografice
Planşe fotografice Continuare privind folosirea planşelor foto
Familiarizarea cu materialele
folosite în fototerapie
Planşe fotografice Exploraţi planşele în grupuri.
2 ore Exersarea abilităţilor dobândite în
sesiunea anterioară
folosit planşele cu
fotografii
Încurajarea cursanţilor să reflecteze asupra fiecărui rol, să exploreze abordările centrate pe persoană cu ajutorul planşelor fotografice
Explorarea abilităţilor de
interpretare empatică
Planşe fotografice
Fişe de feedback
pentru observatori
(Fişă: Sfaturi de bază
despre luarea notiţelor
în timpul şedinţelor de
fototerapie)
Exerciţiu de grup
În grupuri de câte trei persoane - un cursant este clientul,
un altul terapeutul, iar al treilea este observatorul.
Clientul alege o planşă iar terapeutul sondează
(folosind condiţiile de bază şi abilităţile discutate în
Planul sesiunii 2) şi interpretează şi explorează datele
alături de client.
Observatorul ia notiţe pentru feedback.
Fiecare grup are 15 minute pentru a juca fiecare rol.
1 oră Înţelegerea
practicii şi procesului
de folosire a planşelor
fotografice
Facilitarea înţelegerii modului în care planşele fotografice sunt folosite şi a modului în care şedinţele trebuie să fie înregistrate şi raportate
Fişă:
Planşele cu fotografii
grăitoare
Studiu de caz: John
Fiecare cursant citeşte fişa individual, iar aceasta este discutată apoi în grupuri de câte două persoane.
Principalele concluzii sunt discutate în clasă.
30 min Evaluare şi feedback Cursanţilor li se oferă timp
pentru feedback
Formular de evaluare a
sesiunii
Evaluarea sesiunii. Identificarea aspectelor pozitive ale
sesiunii, a aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi
sugestii despre cum această sesiune ar putea fi
ameliorată în viitor.
24
25
Fişă: Staturi de bază despre luarea notiţelor în timpul şedinţelor de fototerapie.
Iată câteva sfaturi despre cum trebuie ţinută evidenţa activităţii în care sunteţi implicaţi. Aceste
sugestii pot fi folosite pentru toate activităţile identificate în acest ghid:
Dată: Durată: de la: până la:
Loc:
Prezenţi la activitate:
Informaţii despre client/ participant:
Descrierea clientului(ţilor) în termeni relevanţi şi utili (de ex., gen, vârstă, etnie, alte informaţii care ar putea fi utile, cum a ales clientul să ia parte la proiect – procesul de recomandare). Scurt rezumat al problemelor/ dificultăţilor/ punctelor sensibile din punctul de vedere al participantului. Motivele pentru care participantul a decis să ia parte la proiect. Scopuri şi obiective ale şedinţelor de fototerapie aşa cum au fost discutate acestea cu participantul.
Note privind procesul:
Includeţi subiectele discutate în ordinea în care au fost menţionate, tehnicile de fototerapie specifice utilizate sau alte activităţi, felul în care participanţii au răspuns la activităţi, deciziile privind acţiunile viitoare, orice alte observaţii din partea facilitatorului şi observaţii/idei desprinse din discutarea sesiunii/ activităţii de supraveghere. (Este recomandat să notaţi aprecierile, sentimentele, ipotezele personale etc. separat de evidenţa a ceea ce s-a
întâmplat în timpul şedinţei/ întâlnirii). Aceste notiţe trebuie considerate strict confidenţiale.
26
Evaluare la sfârşitul şedinţei: Participantul
Evaluarea/aprecierea şedinţei din punctul de vedere al participantului/ţilor. Aceasta poate fi formală, incluzând
un interviu structurat/chestionar, sau informală)
Evaluare la sfârşitul şedinţei: Facilitatorul
Evaluarea/aprecierea şedinţei din punctul de vedere al participantului/ţilor. Aceasta poate fi formală, incluzând
un interviu structurat/chestionar, sau informală)
Evidenţa materialelor produse (de ex., fotografiile utilizate, albumele foto etc.) Amintiţi-vă să obţineţi acordul celor implicaţi dacă intenţionaţi să
le folosiţi în afara scopului exerciţiului (de ex., expoziţie foto)
27
Fişă: Planşele cu fotografii grăitoare - studiu de caz: John.
Următoarele rânduri includ scurte fragmente din notiţele unei şedinţe: John are 22 de ani şi participă voluntar la cele şase şedinţe de câte 50 de minute. De obicei,
John a început şedinţele cu o atitudine pozitivă.
Şedinţa 1: Înaintea cursului, am completat cu John câteva chestionare preliminarii. A ales
fotografii şi a spus ce îi plăcea la ele. După ce am vorbit despre acestea, i-am spus: “ai declarat
că îţi este greu să faci faţă situaţiilor în care lucrurile nu merg cum trebuie, la ce fotografii te
gândeşti în legătură cu această afirmaţie?” John a indicat fotografiile 3 şi 4: “Se pare că
generaţiilor viitoare sau trecute li se vor întâmpla nişte lucruri rele. Cineva ar putea muri sau
rămâne şocat după o veste proastă…” Am vorbit, de asemenea, despre dorinţa lui de a călători şi
speranţa că fiul său va alege să stea cu el. John a terminat prin a spune că nu vrea ca el sau
partenera lui să-şi facă speranţe prea mari, iar apoi să “o dea în bară”.
Şedinţa 2: Nu am propus să folosim fotografii pentru că John părea doritor să vorbească şi fără
ele. Am vorbit despre cum nu voia să o dea în bară în relaţie cu fiul său şi cu fosta parteneră.
John simţea că relaţia cu fosta parteneră a fost o “chestie de adolescenţi” şi că probabil s-ar fi
despărţit oricum până în acel moment. A vorbit despre condamnare şi despre fraţii lui. A
menţionat din nou călătoriile şi, din nou, a plecat părând a fi foarte mulţumit.
Şedinţa 3: John a ales câteva fotografii, iar eu am simţit că a apărut o schimbare în această
şedinţă. De obicei, John pare a fi într-o stare de sănătate mintală mai bună decât a mea însă, de
această dată, deşi a fost clar că s-a gândit mult la fiul său, felul în care a descris fotografiile a
arătat că era ceva mai tulburat, cum ar fi fotografia care arăta o mână, despre care a spus că
vorbea despre fiul său care încerca să fugă. Iar fotografia cu un peşte însemna că fiul său putea
să fi aruncat un peştişor la toaletă. Iar fotografia cu câteva raţe vorbea despre momentul în care
fiul său era să cadă în apă. Acelaşi lucru s-a repetat în povestea cu partenera lui, despre care nu
crede că este potrivită pentru el, dar ar putea fi mai bine pentru fiul său ca el să continue relaţia
cu ea. La sfârşit, a părut mai supărat, făcându-mă pe mine să încerc să justific că, deşi scoate la
iveală probleme dificile, faptul că vorbeşte cu mine l-ar putea totuşi ajuta.
Şedinţa 4: John începe să vorbească despre faptul că detenţia îl deprimă. Vorbim despre soartă,
dar şi despre măsura în care este autonom/are posibilitatea de a acţiona. Şedinţa a părut a fi
diferită. A fost mai mult o discuţie amicală, dar John a dezvăluit ce părea a fi o relaţie foarte
complicată cu tatăl său vitreg; a spus şi că era cam supărat, un lucru foarte neobişnuit la el. M-
am gândit că problema măsurii în care lucrurile care i se întâmplau ţineau de soartă sau de cât
putea schimba el lucrurile putea fi foarte importantă. M-am gândit că acest subiect, al măsurii în
care îşi putea controla viaţa pentru a o face mai bună, a plutit în aer pe parcursul întregii şedinţe
şi am sfârşit prin a-i spune lui John că vorbise despre soartă – acesta era cuvântul pe care l-a
folosit – “dar mai avem şi ceea ce americanii numesc agency - posibilitatea de acţiona“, i-am
spus eu, iar el m-a aprobat dând din cap. La toţi aceşti deţinuţi apare o speranţă puternică atunci
când se gândesc la copiii lor, chiar dacă, la un anumit nivel, toţi ştiu că în realitate lucrurile nu se
vor întâmpla aşa cum visează ei – apare problema măsurii în care terapeutul ar trebui să
interfereze cu imaginaţia; această speranţă ar putea fi vitală uneori – ca în cazul pacienţilor care
speră din tot sufletul că vreo rudă de-a lor este bine - chiar dacă aceasta a decedat de mult. Îi
ajută să supravieţuiască în situaţii aproape imposibile, deşi devine mult mai puţin utilă, dacă nu
28
dăunătoare, mai târziu în viaţă.
Şedinţa 5: John începe din nou optimist – speră să fie trimis într-un penitenciar cu regim
deschis, în care deţinuţii petrec două săptămâni închişi, iar apoi cinci zile în libertate [am
observat că, de fiecare dată, simţea nevoia să aştepte ceva cu nerăbdare]. L-am întrebat despre ce
a spus, în fugă, cu privire la faptul că dorea să plece acasă pentru câteva zile. Mi-a spus că nu
ştia încă, dar că se putea întâmpla de joia viitoare. Am vorbit despre sistemul banilor din
penitenciar, iar John a mai spus că “e greu pentru unii dintre băieţi, înainte nici nu-şi făceau ei
singuri patul, ci mama. E şi mai greu când pleacă de aici - unii nu au pe nimeni. Eu o am pe
mama şi pe tatăl meu vitreg şi pe toţi ceilalţi, iar o parte din prietenii mei sunt aici”. Eu: “i-ai
întâlnit aici?” John: “nu, i-am întâlnit înainte”.
Şedinţa finală: John alege să folosească fotografiile din nou şi aduce din nou în discuţie unele
persoane, cum ar fi tatăl lui vitreg. John îmi povesteşte despre momentul în care a murit tatăl lui şi se
întristează. Mă întreabă dacă mă voi întoarce. Au existat multe momente de tăcere şi amândoi ne-
am simţit bine că puteam să ne tot uităm la fotografiile de pe podea.
Cu ajutorul acestor şedinţe, John a părut să-şi poată integra mai bine speranţele şi dezamăgirile. A
părut să fie cineva care a început prin a se comporta ca o persoană foarte pozitivă, dar care a putut
apoi să-şi exprime îndoielile cu privire la faptul că lucrurile puteau să meargă şi prost; am simţit
că am fost cineva cu care a putut vorbi într-un fel de care avea nevoie, dar pe care nu-l
experimentase înainte, incluzând faptul că a putut să-şi trăiască disperarea alături de cineva.
Fotografia 1 Fotografia 2
Fotografia 3 Fotografia 4
29
Planul sesiunii de formare 4: Construirea albumelor foto
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultate aşteptate în cazul
cursanţilor
Resurse Activităţi
1 oră Familiarizarea participanţilor cu materialele
Familiarizarea cu conceptul de album foto şi cu metodele de construire a acestuia
Album foto Prezentarea conceptului de album foto către grup. Studierea mostrei şi înţelegerea conceptului din spatele acestuia
2 ore Folosirea materialelor în practică
Experimentarea practică şi primirea unui feedback privind abilităţile
Album foto
Fişe de observaţie
În grupuri de câte trei, fiecare participant este fie clientul, fie terapeutul sau observatorul. Fiecare persoană are posibilitatea de a construi propriul album foto, de a-l explora, de a facilita exprimarea altcuiva şi de a observa.
1 oră Exersarea abilităţilor şi
lucrul cu diverse materiale
Exersarea folosind
materialele, reflectarea
asupra lucrului propriu,
folosirea abilităţilor
Fişă: Scrierea foto-afectivă: studiu de caz privind abordarea bazată pe folosirea albumului foto
Grupurile repetă exerciţiul, folosind toate competenţele dobândite în cadrul programului.
30 min Evaluare şi feedback Cursanţilor li se oferă timp
pentru feedback
Formular de evaluare a
sesiunii
Evaluarea sesiunii. Identificarea aspectelor pozitive ale
sesiunii, a aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi
sugestii despre cum această sesiune ar putea fi ameliorată
în viitor.
30
Exemplu de album foto
1
Tu şi cu mine (Nicolas şi Demario)
Eu şi cu tine (Demario şi Nicolas)
2 Acest album îi este dedicat lui Nicolas
Rândurile acestea au fost scrise special pentru Nicolas de către
tatăl său, Demario, care, gândindu-se la el, a ales câteva fotografii
pentru a-şi ilustra sentimentele
3 Partea întâi
Noi în Trecut
4 Această fotografie îmi vine în minte
când mă gândesc la tine…
31
5
6 Am ales această fotografie pentru că
ştiu că îţi plac maşinile
7 Amintirea mea preferată cu tine este…
8
32
9 Am ales această imagine pentru că îmi aminteşte
de perioada când jucam fotbal împreună, iar tu
m-ai întrebat la telefon „când o să mai jucăm fotbal?”
10 Partea a doua
Despre mine
11 Vreau să îţi spun ceva despre mine:
12 Această fotografie îmi aminteşte
de lucrurile care îmi plac
13
Am ales această fotografie pentru că îmi
place Crăciunul şi pentru că îmi aminteşte
de cum îmi cereai, înainte de Crăciun, să
pun cadourile sub brad ca să le poţi
despacheta!
14
Iar această fotografie îmi aminteşte
de lucruri care nu îmi plac...
15
16
•
Nu îmi place alcoolul pentru că ne-a
făcut să ne despărţim. Nu este bine să
bei mult.
17
Partea a
treia
Despre tine
18
Această fotografie mă face să mă
gândesc la ce aş vrea să faci tu...
19
20
•
...mi-ar plăcea dacă te-ai implica într-o
activitate sportivă
21
Iar această fotografie mă face să mă gândesc
la ce aş vrea să nu faci tu...
22
23
Aş vrea să te uiţi şi în stânga şi în dreapta atunci
când traversezi strada.
24
•
Iar această fotografie mă face să mă
gândesc la ce aş vrea să îţi spun mai
mult decât orice altceva
25
26
Nu mă pricep la cuvinte dar
te iubesc foarte
mult!
27
Partea a
patra
Noi în viitor
28
Iar această fotografie mă face să mă
gândesc la lucrurile pe care le aştept
cu nerăbdare când e vorba despre
noi doi în viitor...
29
30
Întotdeauna mă întrebi despre mersul la
plajă, iar fotografia îmi aminteşte că
vreau să plec în vacanţă cu tine, să vedem
marea şi să te învăţ să înoţi.
31
Drept de autor pentru cuvinte şi imagini Del Loewenthal
Email:
[email protected]:CNI.Loewenthol
@gmoil.com
32
38
Fişă: Scrierea foto-afectivă: studiu de caz privind abordarea bazată pe
folosirea albumului foto
Durată: Din septembrie 2013 până în octombrie
2013. Patru întâlniri cu grupul
Locul: Departamentul educaţional al Biroului de
servicii sociale pentru delincvenţi juvenili,
Bologna, Italia
Durata fiecărei şedinţe: 1.5 ore
Informaţii despre client/ participant:
Descrierea clientului în termeni relevanţi (de ex., gen, vârstă, etnie, alte informaţii care ar
putea fi utile): Vârstă: 17-19. Gen: trei fete, cinci băieţi. Naţionalitate: italiană, română,
marocană
Descrierea abordării:
Fiecare client alege o imagine, o dedică unei (sau mai multor) persoane şi scrie lucrurile pe care i
le aminteşte imaginea. Puterea evocatoare a imaginii poate stimula asocieri interesante, poate
încuraja exprimarea, auto-conştientizarea şi să faciliteze interacţiunea între persoane diferite.
Activitatea se desfăşoară cu 8 participanţi tineri şi doi
"facilitatori”, de-a lungul a patru şedinţe săptămânale de
1.5 ore. La fiecare întâlnire, se propune ca participanţii să
“răspundă" la anumite întrebări alegând diferite imagini.
Răspunsurile duc, la sfârşitul cursului, la crearea unui
album care este apoi oferit clienţilor.
Clienţii participă la activitate în mod voluntar.
Motivele pentru care participanţii au ales să ia parte la proiect:
posibilitatea de a alege în mod liber participarea la curs;
ocazia de a vorbi despre propria persoană fără teama de a fi judecat;
curiozitatea faţă de o activitate diferită, realizată cu imagini.
39
La sfârşitul sesiunii
Evaluarea/ aprecierea cursanţilor cu privire la şedinţe: Fiecare client a completat un formular
de evaluare pentru a analiza următoarele aspecte: Participarea anterioară la activităţi similare;
Dificultăţi legate de lucrul în grup; Dificultăţi legate de exprimarea emoţiilor; Conştientizarea
schimbărilor specifice.
Evaluarea/ aprecierea facilitatorilor cu privire la şedinţe: Facilitatorii au completat studiul de
caz şi formularul de evaluare. Trei aspecte principale au reieşit din acestea:
Folosirea fotografiei ca "instrument de mediere", atât în relaţiile interpersonale, cât şi în
lucrul introspectiv cu emoţiile.
Ocazia de a “elimina” emoţiile simţite în timpul activităţii cu fotografii, prin scris sau/ şi
desen.
Posibilitatea de a pune în practică "efortul introspectiv" prin oferirea unui produs final
(albumul).
Unul dintre facilitatori a jucat rolul de observator, făcând lucrul mai uşor şi mai fluid, mai
ales în cadrul sesiunilor individuale.
Înregistrarea materialelor produse (de ex., fotografiile folosite, albumul foto etc.) după
obţinerea acordului ca acestea să fie folosite: Toate materialele au fost înregistrate şi
păstrate.
Planul sesiunii de formare 5: Folosirea fotografiei pentru reabilitare & angajabilitate
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultate aşteptate în cazul
cursanţilor
Resurse Activităţi
30 min Familiarizarea participanţilor cu anumite concepte
Înţelegere de bază Planşe fotografice flipchart-uri
Introducere în elementele esenţiale ale cursului
2 ore Noţiuni elementare privind folosirea materialelor pentru creşterea angajabilităţii
Noţiuni elementare privind obiectivele folosirii fototerapiei pentru creşterea angajabilităţii
Fişă: Metodă Introducere în fototerapia pentru creşterea angajabilităţii
Furnizarea unor noţiuni
elementare privind
analiza câmplului de forţe
Formarea unor competenţe legate de analiza câmpului de
forţe
Introducere în analiza câmpului de forţe
1 oră Combinarea competenţelor,
materialelor şi analizei
câmpului de forţă
Îmbunătăţirea competenţelor şi extinderea acestora pentru a fi folosite în vederea reabilitării şi angajabilităţii
Planşe
Fişe de observaţie
Lucru în echipă folosind materialele şi analiza câmpului de forţe.
Terapeut, client, observator
1 oră Angajabilitate cu ajutorul
planşelor foto în practică
Înţelegerea modului în care poate fi folosit
conceptul de angajabilitate.
Discutarea reflecţiilor din fişă.
30 min Evaluare/Feedback Cursanţilor li se oferă timp
pentru feedback
Formular de evaluare a
sesiunii
Evaluarea sesiunii. Identificarea aspectelor pozitive ale
sesiunii, a aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi
sugestii despre cum această sesiune ar putea fi
ameliorată în viitor.
40
Reabilitare şi angajabilitate: Metodă
Această abordare privind angajabilitatea se desfăşoară pe parcursul a două zile, în ordinea
următoare, şi poate fi realizată fie individual, fie în grup.
Ziua 1
1. Învăţarea modului în care se foloseşte o cameră foto;
2. Analiza critică a unor fotografii;
3. Realizarea unor activităţi de brainstorming privind factorii externi care sunt utili şi factorii
externi care reprezintă obstacole în calea găsirii unui loc de muncă;
4. Realizarea unor fotografii care înfăţişează factorii externi utili şi dezavantajoşi;
5. Reveniţi şi analizaţi critic fotografiile, gândindu-vă la o legendă pentru fiecare dintre
fotografiile selectate.
Ziua 2
1. Repetaţi paşii de la 3) la 5) de mai sus, dar pentru factori interni, nu externi, care ajută sau
sunt obstacole în obţinerea unui loc de muncă;
2. Fiecare participant desenează o linie dreaptă pentru a reprezenta obţinerea unei slujbe
apoi desenează o axă şi trece deasupra liniei drepte toţi factorii externi pe care îi consideră
importanţi şi sub linie, din nou transversal, toţi factorii externi care constituie obstacole în
obţinerea unei slujbe;
3. Facilitatorul îl ajută pe participant să traseze linii în jos către toate forţele relevante care
acţionează extern pentru obţinerea unei slujbe, lungimea fiecărei linii fiind proporţională
cu puterea forţei;
4. La fel, facilitatorul îl ajută pe participant să traseze linii în sus pentru toate forţele
relevante care acţionează împotriva obţinerii unui loc de muncă;
5. Facilitatorul îl ajută apoi pe participant să determine care forţă(e) poate fi lungită cel mai
uşor şi care forţă(e) care acţionează împotrivă poate fi redusă cel mai uşor;
6. Facilitatorul îl ajută pe participant să schiţeze un plan de acţiune în baza etapei 6;
7. Procedurile 2 – 6 de mai sus sunt repetate, de această dată pentru factori/forţe de natură
internă.
Exemplu pe pagina următoare.
41
42
Exemplu de analiză a câmpului de forţe
Ajutoare şi obstacole externe în obţinerea unei slujbe:
Educaţie
Obstacole Piaţa
muncii
Cazierul penal
Medicaţie
Referinţe
proaste
CV
Internet
Acte de caritate Contacte Agenţie de
locuri
de muncă Firme
Programe de
reinserţie pe
piaţa muncii
Ajutoare
43
Planul sesiunii de formare 6: Autoportretul
Planul sesiunii
Durată Scopuri şi obiective Rezultate aşteptate în cazul
cursanţilor
Resurse Activităţi
30 min Predarea teoriei Înţelegerea de noţiunilor de
bază despre terapie şi
sine
Materialele trainerilor Introducere în autoportret şi terapie
1 oră Explorarea auto-portretului
în practica terapeutică
Utilizarea metodei în practică
Cameră foto, imprimantă,
Fotograf
Şedinţă de fotografie de 5 minute -
portret/ portret întreg
https://www.youtube.com/watch?v=v51l
GZfro-k
https://www.youtube.com/watch?v=v51lGZfro-khttps://www.youtube.com/watch?v=v51lGZfro-k
Portretul în fotografie
http://photo.net/learn/portraits/intro
http://photo.net/learn/portraits/intro
Activitate de grup în care se fac fotografii/participanţii îşi fac singuri fotografii Explorarea modului de folosire a camerei foto/ tehnici de realizare a portretelor
2 ore Folosirea portretelor ca instrument de
terapie
Cursantul va învăţa cum
să folosească
autoportretul pentru
terapie
Autoportrete scoase la imprimantă
Fişă: Întrebări despre studiul
autoportretului.
Cursanţii sunt organizaţi în grupuri de trei: terapeutul, clientul şi observatorul. Procesele discutate în alte planuri de lecţie sunt repetate aici.
1 oră Activitate de raportare privind folosirea autoportretelor
Cursantul va învăţa cum
să scrie un raport despre
folosirea şi beneficiile
autoportretului
Fişă: Exemplu de raport de activitate
care implică autoportretul
Scrierea unui raport despre cele de mai sus.
1 oră Folosirea portretelor ca instrument de terapie
Cursantul va învăţa cum să folosească autoportretele
în scop terapeutic
Fişă: Exemplu de evoluţie a folosirii
imaginilor cu legende privind ‘Pregătirea
privind eliberarea din penitenciar’ şi
Fişă privind ‘Portretistica’: Portrete
Discuţie privind studiul de caz
30 min Evaluare/Feedback Cursanţilor li se oferă Formular de evaluare a sesiunii Evaluarea sesiunii. Identificarea
44
timp pentru feedback aspectele pozitive ale sesiunii, aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite şi sugestii despre cum această sesiune ar putea fi ameliorată în viitor.
45
Fişă: Exemplu de raportare a unei activităţi care implică autoportretul
Număr de beneficiari: 2 deţinuţi
Număr de şedinţe: 2
Tip de şedinţă: individuală
Durata fiecărei şedinţe: 50 minute
Materiale folosite: Fotografii cu fiecare deţinut
Descriere:
Şedinţa 1
Această şedinţă a fost dedicată informării beneficiarilor despre specificitatea acestei tehnici şi a
inclus şi o şedinţă de realizare de fotografii. Deţinuţilor li s-a explicat cum să folosească o cameră
foto, iar apoi am folosit jocul de rol, rugând un deţinut să fie fotograful şi pe celălalt să fie
subiectul. Apoi, rolurile s-au schimbat. Subiectul a putut alege decorul în care dorea să fie
fotografiat. Toate acestea au avut loc în clubul deţinuţilor. Fiecare deţinut a trebuit să fie subiect
în 5 fotografii.
Şedinţa 2
Fiecare beneficiar a trebuit să aleagă 1 fotografie care îi plăcea cel mai mult din cele 5 făcute.
A fost rugat să îi dea un titlu, să sublinieze mesajul pe care îl transmite, să se descrie aşa cum
apare în fotografie, să se gândească la ce lipseşte din imagine, la persoana căreia i-ar da această
fotografie şi la ce s-ar gândi familia şi apropiaţii săi dacă ar vedea-o.
La finalul şedinţei, fiecare deţinut a fost rugat să îşi spună părerile privind utilitatea acestei tehnici.
Evaluare:
Le-a plăcut că li s-a dat ocazia să joace rolurile de fotograf şi subiect
Au apreciat că au putut alege fundalul şi/sau să îl modifice pentru şedinţa foto
Li s-a părut surprinzător că o fotografie putea să spună atât de multe lucruri despre ei înşişi
Deşi li s-a dat posibilitatea de a-şi crea propriul decor, au apreciat că acesta era totuşi
impersonal, amintindu-le de statutul lor actual de deţinuţi.
46
Partenerii proiectului
47
Partenerii proiectului
Universitatea din Roehampton
Coordonatorul proiectului este Universitatea din Roehampton,
Londra, care include Centrul de studii privind educaţia terapeutică
(Research Centre for Therapeutic Education - RCTE) şi care conţine
una dintre cele mai cuprinzătoare game de terapii psihologice din
Regatul Unit, alături de programele de formare asociate, în domenii
precum consilierea, psihoterapia şi terapiile prin artă şi
joc.http://www.roehampton.ac.uk/psychology/
Kiipula
Universita Cattolica
Partenerul numărul doi este Centrul de educare şi reabilitare Kiipula
(KVC), Finlanda, care oferă servicii de educaţie vocaţională specială,
reabilitare şi dezvoltare a vieţii active pe piaţa muncii. KVC is
specialised in educating people with an impaired ability to work and
function. Centrul are o experienţă bogată în lucrul cu deţinuţii şi
personalul din penitenciare.http://www.kiipula.fi/en
Partenerul numărul trei este Università Cattolica del Sacro Cuore,
Italia, care este cea mai mare universitate privată din Europa şi,
deţinând cinci campusuri, este singura universitate din Italia care îşi
desfăşoară activitatea la scară naţională. Activitatea de cercetare din
cadrul UCSC este realizată prin intermediul a 54 de institute şi este
orientată către studiul şi înţelegerea unor probleme de prim rang din
viaţă şi societate. Departamentul său extrem de activ de psihologie
clinică abordează numeroase aspecte din psihologie şi psihoterapie.
Laboratorul de psihologie clinică al UCSC este implicat în studiul
folosirii fotografiei în domeniul psihoterapiei.http://www.unicatt.it/
Asociaţia Europeană de Educaţie Penitenciară – Filiala din Malta
Partenerul numărul patru este Asociaţia Europeană de Educaţie
Penitenciară, Malta, o organizaţie formată din educatori,
administratori, directori şi cercetători din penitenciare, dar şi din alţi
profesionişti interesaţi de promovarea şi dezvoltarea educaţiei şi a
unor activităţi asociate în penitenciarele din întreaga Europă, în
concordanţă cu recomandările Consiliului Europei. Organizaţia
colaborează cu administraţiile penitenciare din Europa pentru a-şi
duce la îndeplinire obiectivele, însă este complet autonomă şi
independentă.http://www.epeamalta.org/
48
Amitié
Partenerul numărul cinci este Amitié srl, Italia, un centru de cercetare
italian, care se concentrează pe educaţie şi formare, având o
experienţă bogată în furnizarea de servicii de suport şi de
management. Are la activ un palmares bogat şi pozitiv de activităţi în
colaborare cu guvernul Italiei, incluzând Ministerul universităţilor şi
cercetării şi Ministerul moştenirii şi activităţilor
culturale.http://www.amitie.it/en/
Gradeco
Partenerul numărul şase este Asociaţia GRADECO (Grupul pentru
acţiune socială şi dialog economic) din Iaşi, România, care a fost
înfiinţată pe 15 aprilie 2011 la iniţiativa unui grup de lucru care, din
2007, dezvolta programe, proiecte şi campanii sociale adresate unor
categorii de persoane expuse riscului de excluziune socială.
GRADECO s-a născut din dorinţa de a continua activitatea grupului
de iniţiativă într-un cadru organizat, capabil să asigure cele mai bune
modalităţi de realizare a obiectivului de a oferi beneficiarilor servicii
sociale la standarde europene, în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii.
Universitatea din Salonic
Partenerul numărul şapte este Universitatea Aristotel din Salonic,
Grecia, în care îşi desfăşoară activitatea o Facultate de Psihologie
care deţine o experienţă bogată în formarea psihologilor, inclusiv a
psihologilor clinicieni (atât în medii clinice, cât şi în alte medii
comunitare) şi a psihologilor educaţionali. În contextul studiilor
postuniversitare, facultatea furnizează programe de formare şi
coordonare în domeniul competenţelor de evaluare, consiliere şi
psihoterapie - individuală sau de grup - dar şi programe de formare şi
de coordonare în domeniul cercetării.http://www.auth.gr/en
