----

Punctul de plecare în evo-luŃia Uniunii Europene începeodată cu anul 1957, cândprin Tratatul de la Roma,şase sta te occidentale (Belgia,Olanda, Luxemburg, Ger ma -nia de Vest, FranŃa şi Italia)pun bazele unui acord deuniune vamală, sub denumi -rea de PiaŃa Co mu nă; esenŃaacordului a avut ca bază eli -minarea taxelor va male în re -laŃiile comerciale dintre „ceişase” şi adoptarea unei poli-

tici comerciale comune faŃă de alte Ńări.Datorită faptului că evoluŃia economică postbelică a

ComunităŃii Economice Europene a demonstrat explicit dela înfiinŃare şi până astăzi că avantajele integrării suntcu mult mai numeroase decât dezavantajele acestui pro-ces, acest organism a continuat să-şi extindă şi să-şiconsolideze în permanenŃă poziŃia de grup integraŃionist.

Săptămâna trecută, laAcademia Română, Sec -Ńia de ŞtiinŃe Economice,Juridice şi Sociologice– Comisia de istorie eco -nomică şi istoria gân -dirii economice, s-a des-făşurat dezbaterea „Stareaeconomiei şi finanŃelorpublice ale României încontext european, în pe-rioada 1990-2010”. Cu

10 foarte interesante comunicări (vezi progra-mul) şi numeroşi invitaŃi, această manifestare,ce a durat aproape 5 ore, s-a axat, îndeosebi, peexaminarea problematicii cu acelaşi nume, titlulunei recente lucrări a academicianului profesorIu lian Văcărel.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Ferească Dumnezeude prostul harnic!”ÎnŃelepciune populară

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 343 anul VIII vineri, 30 martie 2012 1 RON

Când vine vorba de crizadatoriilor în Comunitatea Euro -peană, primul gând te duce laGrecia. Grecia – cea care a datşi dă în continuare fiori zoneieuro, pentru că, potrivit unor cal-cule alarmante, pagubele pe carele-ar provoca acestei zone un„default dezordonat” declarat laAtena, s-ar ridica la circa 1000de miliarde de euro. Lucrurilestau însă cu adevărat aşa doar în

ceea ce priveşte nivelul datoriei publice, unde Greciaocupă ce-i drept primul loc. Dar dacă vom judeca sta-bilitatea economiei europene în funcŃie de datoria pri-vată, se poate constata că recordurile negative se mutădin Balcani mult spre Vest, adică în zona economiiloravansate.

Parlamentul EuropeanParlamentul European reprezintă organismul reprezenta-

tiv, ales direct de cetăŃenii Uniunii din cinci în cinci ani,în luna iunie. FuncŃia sa esen Ńială este de a exprima voinŃaşi in teresele cetăŃenilor europeni, impli cându-se pentruaceasta în procesul decizional alături de Consiliu, care re -prezintă interesele statelor membre şi de Comisie, careexprimă interesele Uniunii, în ansamblul său.

Ce se ascunde în spatele datoriilor

private?

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

Modele şi strategii ale internaŃionalizării companiilor

Strategiile de internaŃionalizare ale firmelor pot fi grupate, dupăPorter (1982), în trei categorii principale:- strategia de piaŃă („market seeking”) presupune implantarea, înfiecare Ńară, de filiale autonome şi diversificate. Strategia multi-naŃională este specifică unei companii multinaŃionale ce produce şivinde pe numeroase pieŃe străine, cu o viziune asupra fiecăreia din-tre aceste pieŃe.

(Dintr-o regretabilă eroare, prima parte a articolului a apărut sub oaltă semnătură decât cea a autorului, dr. Lucian Belaşcu. Ne ceremscuze şi facem cuvenita rectificare.)

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Sesiune de comunic@ri la

Academia Român@

26 martie 1636. Este înfiinŃată Universitatea din Utrecht, una dintrecele mai prestigioase instituŃii de învăŃământ superior din Europa,

o universitate cu care profesori sibieni de economie şi istorie economică au avut şi au relaŃii profesionale excelente.

av.dr. Marin CRĂCIUN, ULBS

continuare ^n pag. 4

Principalele institu]ii europene }i evolu]ia institu]iilor implicate în procesul de integrare (II)

continuare ^n pag. 5

Vedere din Moscova

Companiile multina]ionale - strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (II)

Bucureşti, Academia Română

master. Ileana-Sânziana CIUNCAN,Univ. Bucureşti,Facultatea de AdministraŃieşi Afaceri

continuare ^n pag. 2

Integrarea socialist@ a ]@rilordin fostul lag@r comunist capandant la ac]iunile Vestuluide creare a Pie]ei Comune.

continuare ^n pag. 6Artele decorative sibiene. (II)TRADI[IE {I ACTUALITATE

std. Anamaria SURUPATEANU, Facultatea deŞtiinŃe Economice, Economie Generală, ULBS pag. 7

Mercantilismul

Dan POPESCU

dr. Dan-AlexandruPOPESCU, ULBS

“Braderie” înseamnă, în limbafran ceză, piaŃă de vechituri,locul unde gă seşti produse laun preŃ scăzut. Cea mai mareastfel de manifestare din Eu-ropa are loc, o dată pe an, laînceput de septembrie, la Lille,capitala regiunii Nord-Pas deCalais: pentru câteva zile, toatestrăzile oraşului sunt blocatede comercianŃi ambulanŃi, oaglo meraŃie plăcută şi o atmos-feră de carnaval de care, cugreu, te desparŃi.

continuare ^n pag. 7

Prezentul, mirosind atrecut (hoin@rind printârgurile de vechituri)

Facultatea de {tiin]e Economiceorganizeaz@

Zilele Por]ilor Deschise02-05 aprilie 2012 pag. 3

GLOBALIZARE2 VINERI 30 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Filialele locale produc, pentru fie -

care piaŃă naŃiona lă, produse adap-tate caracteristicilor acelei pieŃe. Facto -rul determinant în decizia pentru FDIeste, în primul rând, ocolirea bariere -lor netarifare şi administrative. Filia -lele se implică deseori în acti vităŃi decercetare-dezvoltare pentru adaptareaproduselor pe piaŃa locală. Ele suntrelativ autonome în ceea ce priveştegestionarea producŃiei, cece tarea-dez-voltarea, marketing-ul, distri buŃia, şisunt apreciate în funcŃie de rezulta -tele lor financiare şi comercia le. Fieca -re filială este un centru de profit. Condu -cerea grupului coordonează doar con-trolul financiar şi marketingul in ter -na Ńional, respectiv poate centraliza oparte a cercetării-dezvoltării şi a pro-ducŃiei.- strategia globală sau mondială. Înacest caz, compania are o viziune cutotul internaŃională, mondială asuprapieŃei, a concurenŃei şi a strategieide adoptat. Strategiile sunt definitecentralizat şi tind să unifice gama deproduse pe toate pieŃele naŃionale, săcentralizeze activitatea de cercetare,să coordoneze politica comercială şilogistica şi să optmizeze organizareainternaŃională a producŃiei. Uzinele in -stalate în diferite Ńări sunt speciali -zate în fabricarea unui produs şi/saua altuia şi ele dimensionate pentru adeservi o zonă de piaŃă foarte mare.Această raŃionalizare permite reduce -rea costurilor datorită economiilor descară obŃinute în producŃie, respectivamortizarea cheltuielilor ridicate cucercetarea.- strategia de minimizare a costurilor(outsourcing) şi de cercetare a mări -mii critice. În acest caz, companiilemultinaŃioanle sunt angajate într-o po -litică de scădere a costurilor de pro-ducŃie pentru a îmbunătăŃi raportulcompetitivitate-preŃ. Mărimea pieŃei deimplantare nu mai este un criteriufundamental; filialele produc, în prin-cipal, componente pentru export, în -tr-un cadru de firmă-reŃea.

Companiile multinaŃionale dominăpeisajul internaŃional, iar activităŃileacestora domină producŃia mondială,comerŃul internaŃional şi cercetarea-dezvoltarea. Noile teorii legate de in -vestiŃiile străine directe se bazeazăpe contribuŃiile noii teorii a comerŃu-lui internaŃional, pe de o parte, şi peelementele concurenŃei ce caracteri -

zează industria modernă, pe de altăparte: economii de scară, strategii oligo-polistice şi diferenŃierea produselor.

Aceste noi teorii ale FDI se iden-tifică în trei tipuri: teoria FDI orizon-tală, teoria FDI verticală şi teoriamodelului de cunoaştere (KnowledgeCapital sau KC). Strategiile de inte-grare verticală şi orizontală se carac-terizează prin apariŃia noilor formede organizare în cadrul cărora firme -le îşi dezvoltă sau restrâng perime -trul de activitate legând sau rupîndparteneriate cu entităŃile situate înamontele sau în avalul activităŃilorlor, de unde noŃiunea des utilizată dereŃele de firme pentru a desemnaaceste noi forme de organizare. Bou -langer 1995, definea firma reŃea ca„un ansamblu de firme specializateşi reunite prin contract în jurul unuiproiect la iniŃiativa unui ordonator”.Acest mod de organizare are ca fi -nalitate concentrarea resurselor rareîn cadrul unui sistem productiv ren -tabil, cu precădere în perioada ela -borării unui partenariat. În schimb,compania va încerca să păstreze unanumit număr de active strategice încare îşi va concentra investiŃiile. Ac -tivităŃile de cercetare-dezvoltare, mar -ca şi marketingul constituie noile ac -tive critice ale firmei. Spre deosebirede instrumentele de producŃie ce vorfi adesea externalizate, cele trei activi -tăŃi amintite constituie activul forte alcompaniei reŃea, fiind, în cele maimulte cazuri, controlate de către com-panie. Anumite companii au împinsacest demers la extremă nemaipo -sedând niciun instrument de pro-ducŃie; ele se concentrează pe activi -tăŃile de concepŃie, de cercetare şide branding. Nike este ilustrarea per-fectă a acestui tip de firmă de tip„hollow corporation” întrucât aceastăcompanie nu mai fabrică niciun arti-col sport prin mijloacele sale proprii,principalul său activ fiind proprieta -tea asupra mărcii Nike şi concepŃiaproduselor.

R. Bénéchi afirma: “TransnaŃionale,mondiale sau globale, aceste com-panii organizate în reŃele conceputela scară planetară asociază locaŃii deproducŃie şi de comercializare adeseafoarte îndepărtate în spaŃiu. Consi -derând lumea ca o piaŃă unică, eledezvoltă două logici de investiŃie: FDIverticale consistă în a localiza eta -pele de fabricaŃie în diferite Ńări; pro-dusul devine un asamblaj mondial re-zultând din căutarea celor mai bunepreŃuri. FDI orizontale consistă în a

dispersa procesele de producŃie ana -loage pentru a reduce cheltuielile detransport, dispozitivele sau amenin -Ńările protecŃioniste şi eventual pen-tru a se ajusta la normele locale”.

În literatura economică au fost uti -lizate câteva definiŃii semnificative pen-tru identificarea FDI orizontală, res -pectiv verticală. Hansen et al. (2003)au admis motivaŃia delocalizării. Ast -fel, se consideră o investiŃie în stră -inătate ca fiind verticală dacă scopuleste să beneficieze de diferenŃele înceea ce priveşte costurile factorilorde producŃie. Într-o a doua definiŃie,Brainard (1993) utilizează proporŃia defactori pentru a distinge o investiŃieorizontală de o investiŃie verticală,metodologie ce se bazează pe esti -mările de fluxuri ale comerŃului inter-naŃional. A treia definiŃie se rapor -tează la distribuŃia geografică a vânză-rilor filialelor străine (Brainard, 1993,1997; Lankes şi Venables (1997). Mar -kusen (1995) vorbeşte de o FDI ver-ticală când există o separare sau osegmentare geografică a procesuluide producŃie. Aceste definiŃii par a ficomplementare, fără însă a fi capa-bile să propună o separare clară în -tre FDI verticale şi cele orizontale. To-tuşi Mucchielli şi Mayer (2005) faco delimitare între un bun intermedi-ar şi un bun final pentru a distingemai bine cele două tipuri de multi-naŃionalizare. Ei apreciază că: “Pe deo parte, plecând de la faptul că tran -sportul bunurilor este costisitor, esteavantajos să se aprovizioneze con-

sumatorii din diferite Ńări plecând dela o uzină de producŃie locală ce mi -nimizează costurile de transport. Acestdeterminant deschide drumul multi-naŃionalelor orizontale, ce aleg să pro-ducă acelaşi bun final în Ńări diferite.Pe de altă parte, când firmele dispunde filiale în mai multe Ńări, ele potsă exploateze diferenŃele dintre aces-te Ńări alegând, de exemplu, să pro-ducă bunul intermediar respectiv bu -nul final în Ńări diferite pentru a profi -ta de avantajele comparative ale dife -ritelor Ńări pentru aceste bunuri dife -rite. De exemplu, desenul şi concep -Ńia unei perechi de încălŃăminte sportva fi făcută într-o Ńară bogată şi asam-blarea sa într-o filială a unei Ńări îndezvoltare, ceea ce corespunde uneidiviziuni a muncii în interiorul com-paniei multinaŃionale ce corespundeavantajelor comparative ale Ńărilor par -tenere în schimb prin intermediul co -merŃului intra-firmă. Se vorbeşte ast-fel de multinaŃională de tip vertical”.

MultinaŃionalele orizontale sunt fir-mele ce produc acelaşi bun sau ser-viciu prin intermediul mai multor fi -liale localizate în mai multe Ńări, iarfiecare filială se ocupă de aprovi -zionarea pieŃei sale locale. Doi factorisunt la originea unei FDI de tip ori-zontal: obstacolele în comerŃ (barierecomerciale, costuri de transport, pro-ceduri administrative) şi economiilede scară. Principiul investiŃiei orizon-tale poate fi descris printr-un arbi-traj: de o parte găsim costurile şi decealaltă avantajele. Pe de o parte, adeservi o piaŃă externă printr-o filialăde producŃie în loc să exporŃi im -plică costuri de instalare suplimenta-re. Aceste costuri se vor adăuga cos -turilor fixe şi variabile de producŃie,ce depind de costurile cu factorii deproducŃie şi de tehnologia utilizată.Pe de altă parte, există economii decosturi de transport şi tarife vamale,dar şi cea mai scurtă durată de li -vrare şi reacŃia rapidă în faŃa variaŃi-ilor cererii. Astfel, dacă avantajele de-păşesc costurile, o companie multi-naŃională procedează la crearea uneinoi unităŃi de producŃie. PrezenŃa unorcosturi de transport semnificative şirealizarea de economii de scară suntla originea modelelor de FDI orizon-tală ce prefigurează o dezvoltare aactivităŃii companiilor multinaŃionaleîntre Ńări similare.

Unul dintre primele modele de FDIorizontale este cel a lui Markusen(1984) şi se referea la economiile descară ca motiv al extinderii activităŃiiîn străinătate. Markusen prezintă o

analiză bazată pe prezenŃa acestui tipde avantaj asociat cu avantajul de lo -calizare. El face distincŃia de o ma -nieră clară între economiile de scarăîn situaŃia implantării şi cele în situaŃiafirmei-mamă. Compania naŃională poatealege să instaleze unităŃi de produc -Ńie în două Ńări; astfel, ea devine omultinaŃională integrată orizontal.

Brainard (1993), într-un model maigeneral, evocă rolul economiilor descară în relaŃia cu costurile de trans-port. După acest model, FDI orizon-tale apar ca o alternativă la exportdacă costurile de schimb sunt supe-rioare costurilor de implantare înstră inătate. Această teorie este cu -noscută prin termenul „proximity-con-centration aproach”. Principiul aces-tei abordări este compararea avanta-jelor datorate proximităŃii pieŃei cuscopul de a economisi cheltuielile detransport şi a economiilor de scarăîn cazul realizării producŃiei într-osingură unitate de producŃie. Modeluldistinge două situaŃii conform căroraFDI orizontale domină exportul: primasituaŃie are loc când costurile detransport depăşesc costurile fixe deinstalare a unei noi filiale; a douasituaŃie are loc când economiile descară realizate la nivelul companiei-mamă sunt superioare economiilorde scară realizate la nivelul filialei.

În ceea ce priveşte, FDI verticale,acestea sunt specifice situaŃiei încare o companie multinaŃională îşifragmentează lanŃul de producŃie dinpunct de vedere geografic. Fragmen -tarea producŃiei se produce cu sco -pul de a exploata diferenŃele întreavantajele comparative ale Ńărilor, ceconduc la diferenŃe în ceea ce pri -veşte costurile de producŃie. Com pa -nia multinaŃională îşi împarte proce -sul de producŃie cu scopul de a-şiminimiza costurile, de a-şi maximizaprofiturile şi a avea o poziŃie domi-nantă în raport cu concurenŃii localişi internaŃionali.

Plecând de la acelaşi principiu dearbitraj al costurilor şi avantajelorFDI orizontale, FDI verticale se reali -zează după un arbitraj al costurilorde producŃie între mai multe locaŃii.O companie multinaŃională îşi des -chide o filială în străinătate dacăcosturile de producŃie vor fi mai miciîn raport cu Ńara de origine. Astfel,ea urmăreşte să-şi desfăşoare activi -tăŃile ce înglobează multă forŃă demuncă în Ńările în dezvoltare, iar ac -tivităŃile ce implică tehnologie înŃările dezvoltate.

(va urma)

Companiile multina]ionale - strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (II)dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Paris - Champs Élisées

3FACULTATEA DE {TIIN[E ECONOMICE DATORIIVINERI 30 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Ce înseamnă datorie privată? În

esenŃă, suma datoriilor cetăŃenilor şiale companiilor din fiecare Ńară înparte. Adică, plata pentru un trai maiprosper, dincolo de resursele finan-ciare reale. Adică, un factor de riscpentru economia europeană în an -samblu, dar minimalizat şi tratat cuun foarte suspect dezinteres de gu -vernele Ńărilor respective.

Din acest punct de vedere, Greciasocotită de toată lumea „fiica risipi-toare” a Uniunii Europene se poatepână la urmă lăuda că e mult maipuŃin îndatorată decât Ńări socotite afi în elita continentală. Ce înseamnăpână la urmă o datorie privată de124 la sută din PIB, ca a Greciei, pelângă cele ale Luxemburgului (254 lasută), Norvegiei (244 la sută), Sue -diei (237 la sută), Olandei (224 lasută), Spaniei (227 la sută)? Nivelulacestora depăşeşte lejer pragul de 160la sută din PIB, limita impusă de Co -misia Europeană pentru datoria pri-vată şi, iată, nerespectată chiar de că -tre Ńări „titrate” din Comunitatea Euro-peană, care dau altora lecŃii privindeconomisirea resurselor prin austeri-tate. Potrivit datelor recente furnizatede Eurostat – Economist Intelligent

Unit, 15 din cele 27 de state comu-nitare au un nivel al datoriei privatece depăşeşte 160 la sută din PIB. Înfruntea acestora se află Irlanda, alecărei datorii private se ridică la 341la sută din PIB.

Desigur, se poate obiecta că, pânăla un punct, îndatorarea cetăŃenilor şifirmelor unei Ńări favorizează creşte -rea economică, fiind chiar vitală pen-tru finanŃarea acesteia. Este explicaŃiacelor care, în plină criză, îşi permitîncă să acorde subvenŃii guvernamen -tale şi tratamente preferenŃiale faŃă dedatoria privată.

Dar, pe de altă parte, potrivit cal-culelor specialiştilor, când datoria pu-

blică şi privată a unui stat trece deun anumit nivel de alarmă, devinesupraîndatorare, cu potenŃiale efecteadverse. Adică duce la scăderea sen-sibilă a ritmului de creştere economi -că. Şi atunci ne întrebăm: este oareîntâmplător că zona euro se află acumdin nou sub spectrul reintrării în rece -siune, după ce economia sa a înregis -trat o contracŃie severă în primeletrei luni ale anului, pentru al doileatrimestru consecutiv? Nu, cu sigu-ranŃă că nimic nu este întâmplător,şi cu toate acestea statele dezvoltatedin zona euro continuă să ignore po -vara datoriilor private, refuză să vadăîn creşterea lor exponenŃială un fac-

tor de risc major pentru economie.Este vorba până la urmă de o dis-imulare gravă şi păguboasă care îm -brăŃişează ideea că ce-i al statului –e datorie publică, se asumă şi se ra -portează, ce nu-i al statului – e dato-rie privată şi asta nu-l mai priveştepe stat. Ca şi cum efectul cumulativs-ar prescrie. Cea mai bună dovadăîn acest sens o oferă chiar România,care are un nivel al datoriei publicede 35,6 la sută din PIB şi o datorieprivată de 77,7 la sută din PIB. Am -bele – acceptabile, potrivit standarde -lor europene. De regulă, însă, oficiali -tăŃile nu vorbesc decât de prima,pentru că dă mai bine la imagine, şievită cu obstinaŃie să facă referiri lacea de-a doua. Care, din păcate, intrătot în contul nostru pentru că firmeleprivate şi cetăŃenii cu datorii se află peteritoriul României, nu în altă parte.

O altă faŃetă a disimulării de carevorbeam o reprezintă atitudinea echi -vocă a pieŃelor internaŃionale. Acestea,dimpreună cu investitorii, spre ne -dumerirea oamenilor de bun simŃ, sepreocupă excesiv dacă nu exclusivde situaŃia Ńărilor care contracteazăîmprumuturi de urgenŃă de la F.M.I.ca soluŃie de salvare in extremis, şitratează, pe de altă parte, cu indifer-enŃă binevoitoare acumularea dedatorii private explozive într-o bună

parte din zona euro. Să înŃelegemprin aceasta că unele sunt de con-damnat şi altele de lăudat?

În fine, ar mai rămâne de limpezito nedumerire: de ce atunci când sepune problema diminuării datoriilorpublice şi private se aplică doar so -luŃii coercitive, reŃeta universală fiindde regulă creşterea costurilor credi -tării şi limitarea accesului la finanŃarea firmelor şi persoanelor fizice? Efec-tele unor asemenea „leacuri” simplisteeste cel mai adesea contrar scopu-lui. În România, de pildă, o analizăfoarte riguroasă a evoluŃiei principa -lelor domenii de activitate de-a lun-gul anului trecut dovedeşte că toateacele sectoare care au depins într-omai mare măsură de creditele bancareau stagnat ori au scăzut uşor, în timpce domeniile care şi-au putut găsi şialte surse de finanŃare au consemnatavansuri semnificative în 2011.

Adevărul final este că nu îndatora -rea rezolvă problemele economiei în ge -neral şi ale crizei în special. MembriiUniunii Europene, şi elitele şi emergen -Ńii, ar trebui să conştientizeze o datăpentru totdeauna că doar o dezvol -tare economică durabilă, intensivă re -prezintă pentru tot mai numeroşii abo-naŃi la credite garanŃia că datoria esustenabilă. Dar când creştere econo -mică în zona euro nu e, nimic nu e...

Vedere din Luxemburg

Ce se ascunde în spatele datoriilor private?Emil DAVID

La început de primavară Facul -tatea îşi deschide porŃile iară! Înperioada 2 aprilie – 5 aprilie 2012,Faculatea de ŞtiinŃe Economice orga-nizează Zilele PorŃilor Deschise pen-tru actuali elevi - viitori studenŃi, ca -dre didactice sau alŃi vizitatori. Eve -nimentul se doreşte a fi unul deapro piere a mediului preuniversitarde cel universitar în vederea promo-vării specificului domeniului econo-mic academic sibian. Vizitatorii suntinvitaŃi la sediul principal al FacultăŃiide pe strada Calea Dumbravii nr. 17unde pot obŃine informaŃii despreoferta educaŃională a FacultăŃii deŞtiinŃe Economice pe cele trei cicluride învăŃământ de tip Bologna: licen-Ńă (3 ani), master (2 ani) şi docto-

rat (3 ani) cu specializările acredita-te conform AgenŃiei Române de Asi -gurare a CalităŃii ÎnvăŃământului Su -perior şi detalii suplimentare despreadmiterea pentru anul universitar 2012-2013, pe locuri la buget şi locuri cutaxă. În completarea acestor infor-maŃii, vizitatorii pot afla despre for-mele financiare de apeciere a rezulta -telor studenŃilor, concretizate în diver -se tipuri de burse – interne şi externe– precum şi detalii referitoare la par-teneriatele derulate cu alte universi-tăŃi din străinătate în vederea mobi-lităŃii studenŃilor.

PerformanŃa academică a facultăŃiinoastre se datorează în mare partepregătirii ştiinŃifice a cadrelor dicac-tice şi a studenŃilor noştrii. De aceea,dorim să prezentăm viitorilor studenŃiparticularităŃile acestei pregătiri şi po -sibilităŃile lor viitoare de a-şi dezvol-ta competenŃele şi abilităŃile ştiinŃificeprin aceste activităŃi.

Pe lângă studiu şi activitatea decercetare, viaŃa de student reprezintăşi implicare, dăruire şi voluntariat îndiverse proiecte direct legate de do -

meniul economic sau în proiecte inter-disciplinare ce dezvoltă şi alte capa-cităŃi şi competente ale acestora. Pentrua afla detalii despre asemenea pro-iecte, membrii Clubului StudenŃilor Eco-nomişti – studenŃi ai facultăŃii noas-tre – le vor prezenta la acest eveni-ment viitorilor studenŃi.

Viitorii studenŃi vor putea, de ase -menea, afla detalii despre structuraorganizatorică a facultăŃii, vor puteavizita săli de curs sau seminarii, labo-ratoare sau catedre ale cadrelor diactice.

Dragi elevi şi părinŃi de elevi, săaşteptăm să ne vizitaŃi la acest eveni-ment - Zilele PorŃilor Deschise - şi vămulŃumim că ne ale geŃi ca noi să văalegem în calitate de viitori studenŃi.

Vizitele se fac în grupuri de 20-50de persoane, în ziele de 02 – 05 apri-lie 2012, între orele 10.00 – 14.00, lasediul FacultăŃii de ŞtiinŃe Economicedin str. Calea Dumbrăvii nr. 17 (lângâDirecŃia FinanŃelor Publice Sibiu).

Asist. univ. dr. Renate Bratu

Facultatea de {tiin]e Economice organizeaz@Zilele Por]ilor Deschise – 02 -05 aprilie 2012

Conducerea Universit@]ii }i a Facult@]ii de {tiin]eEconomice a ULBS

Rector

prof. univ. dr. ing. Ioan BONDREA

prof. univ. dr. LiviuMIH~ESCU

Prorectori

prof. univ. dr. ec. LiviaPuia ILIE prof. univ. dr. ClaudiuKIFOR

prof. univ. dr. MioaraBONCU[Decan Facultatea de ŞtiinŃe Economice

conf. univ. dr. IoanMarian [IPLIC

* Prodecanii şi directorii de departemente în numărul următor.Facultatea de ŞtiinŃe Economice a ULBS

CERCETARE VINERI 30 MARTIE 20124

c my b c my b

c my b c my b

urmare din pagina 1O problematică amplă, integrând,

într-o logică revelatoare, trecutul eco -nomiei naŃionale şi al finanŃelor pu -blice – cu precădere timpul tranziŃiei,dar şi prezentul în acest sens şi, maiales, perspectivele ce se vădesc. Dacăfiecare dintre profesorii care au pre-zentat comunicări au îmbrăŃişat exce-lentele linii de analiză şi de conclu-zii relevate cu instrumentele specifi-ce investigaŃiilor financiare în volu-mul menŃionat al academicianului Vă-cărel – dezindustrializare, decapitali-zare, dezechilibre, involuŃie economi-că, posibile soluŃii în acest sens – totfiecare din referatele respective aupus în lumină consideraŃii specificedintre cele mai profunde. Au pus înlumină maniere de a evoca şi de aexamina purtând amprenta fiecăruicercetător, a modului său de a gândi,de a concepe, de a ilustra, de a con-cluziona, de a construi, de a încercasă se construiască astfel într-unuldintre cele mai frământate timpuridin istoria economică a României.

Prezentăm mai departe comuni-carea profesorului Dan Popescu, co -municare cu titlul „O etapă cu nume-roase semne de întrebare”.

„O etapă cu numeroasesemne de întrebare”

Prof. Dan PopescuStimaŃi colegi,

Lucrarea domnului academicianprofesor Iulian Văcărel, „Starea econo -miei şi finanŃelor publice ale Româ -niei în context european, în perioada1990-2010”, consider că reprezintă oanaliză de un foarte ridicat nivel şti-inŃific, realistă, desfăşurată, fireşte,cu instrumente analitice financiare spe -cifice. Volumul pune accentul pe ceeace s-a întâmplat în economia noas-tră şi în finanŃele publice ale Româ -niei, abordate în context european, înultimii 20 – 22 de ani, reliefând oevoluŃie cu multe hiatusuri, cu stag-nări perturbatoare, cu o privatizareprin distrucŃie, o economie în degra-dare, cu o corupŃie cu multe tenta-cule bine întinse şi receptoare, per-spectivele vădindu-se cu precădere -şi pe bună dreptate – prin înlătura-rea – dar cât de dificilă – a unorastfel de neajunsuri, prin factori destimulare a energiilor individuale şicolective ale naŃiunii.

Nici statisticile cu evoluŃii abruptdescrescătoare, nici realităŃile cenu-şii, nici efectele atât de negative vă -dite într-o deteriorare accentuată aveniturilor şi nivelului de trai al po -pulaŃiei nu au cum să fie contestate.Din păcate, aşa a fost şi este. Ceeace reprezintă, însă, un lucru emina-mente pozitiv, pe lângă multe alteleprezente în lucrare, sunt reflecŃiile pecare cartea le antamează, le stimu-lează, le dezvoltă cititorilor săi, reflec-Ńii care, cu siguranŃă, că îmbogăŃescprincipiile, amplifică detaliile, pun învaloare universuri dintre cele mai in -teresante de gândire şi acŃiune. Amvăzut şi la alŃi colegi şi este, neîn-doielnic, ceea ce s-a întâmplat şi înceea ce mă priveşte. Tocmai în aceas-tă direcŃie îmi continui consideraŃiile.

Asociez această carte a domnu-lui Iulian Văcărel cu seria de studiiprivind distrugerea industriei naŃiona-le, publicate, de foarte curând, de aca -demicianul Dinu C. Giurescu în re -vista „Istorie şi CivilizaŃie”, publicaŃiede excelentă calitate, ce numără încolegiul de redacŃie, printre alŃii, per-sonalitatea emblematică din multepuncte de vedere, a academicianului

Florin Constantiniu. Şi deoarece totsuntem sub cupola Academiei, alăturvolumului d-lui Iulian Văcărel şi car-tea, recentă apariŃie, „Între linii”, vo -lum memorialistic semnat de acade-mician Eugen Mihăescu. Practic, odecodificare, o demistificare a unuitimp, până puŃin după anul 2000,considerat, pe nedrept, de referinŃă,de amplă rezonanŃă pozitivă. Suntlucrări care se apropie de economie,de analiza economică, din alte direc-Ńii decât cele strict economice, rele-vând stări, conflicte, soluŃii astfeldinspre zona istoriei propriu-zise, aunor experienŃe consumate dar şi aaltor experienŃe posibile, dinspre zo -na culturalului. Şi tot lucrării domnu-lui Văcărel îi asociez recenta meacarte „Amurgul lumilor paralele”, pre-cum şi studiile publicate în direcŃiilemenŃionate de către mine, fie în vo -lume de sub egida Academiei Româ -ne, fie, într-o primă scriere, în publi-caŃia foarte interesantă, după cum oafirmă specialiştii, studenŃii şi maste-ranzii, autorii şi cititorii săi, „Euroeco-nomia XXI”, respectiv economia euro-peană, istorie, experienŃe, evoluŃii, ten -dinŃe, perspective în secolul XXI.

Dar să continui. Spre ce se în dreap-tă concret reflecŃiile mele? În aceste

zile, atât de tumultoase, politic şi social,social şi politic chiar şi etnic – cultu -ral, în aceste zile de criză atât de per-sistentă, din noianul de întrebări pri-vind situaŃia complicată a economiei ro -mâneşti, economie cu probleme existen-Ńiale acute, am desprins câteva între -bări, din păcate, re petitive în timp, decirca 2 decenii, la care am încercatrăspuns. De altfel, aşa chiar mi-amintitulat comunicare: „O etapă cu nume-roase semne de întrebare”. Anume:-1) De ce am ajuns cu industriaromânească în starea în care se află,la fel cu agricultura, cu alte ramurişi domenii din economie? -2) Cum au fost şi cum sunt consu-maŃi banii publici, inclusiv creditelece au generat datoria externă, avândîn vedere că rezultatele cheltuiriiacestor sume nu s-au reflectat şi nuse reflectă, decât în mică măsură,într-o anume relansare a producŃieişi activităŃilor, cu creşterea prin efect asalariilor, altor venituri, pensiilor, etc.?-3) De ce decidenŃii au conceput şiconcep pensii şi ajutoare sociale –dar şi salarii bugetare – amputate,mult dincolo de pragul de subzisten-Ńă al oamenilor? Eu apreciind că nuavem o motivare economică corectăastfel. Să le luăm pe rând.

1) Nu intru în detaliile cifrelor,eu deopotrivă fiind economist macro-sintezist, post câştigat prin concurs,le-am putut şi le pot foarte bine se -siza, releva, analiza, concluziona. Oferînsă două repere. Primul reper, avan-sat de profesorul Nicolae Belli, cer-cetător prestigios în cadrul Institu -tului de Economie NaŃională şi carese află în sală, dar şi, pe larg, de

academicianul Iulian Văcărel. Se afirmă în aceşti ani că pier-

derile înregistrate de industria, deeconomia românească într-o tranziŃierealizată necorespunzător, prin dis-trucŃie, corupŃie, hemoragie de avu-Ńie naŃională în conturile unor privi-legiaŃi ai sistemului – au depăşitmarile pierderi şi prejudicii provoca-te economiei naŃionale, cumulat, decele două războaie mondiale la caream participat. Al doilea reper îlreprezintă un citat dintr-un recent şifoarte bine fundamentat studiu alacademicianului Dinu C. Giurescu,amintit anterior, care afirmă că în 20de ani, ca urmare a distrugerilor şicorupŃiei, „tot efortul de industrializa-re al României din secolul XX a fostîn cea mai mare parte anulat. O ase-menea distrugere a industriei propriieste, după toate probabilităŃile, unicăîn Europa, dacă nu şi în lume”.Elocvent. La rândul meu, în studiileşi lucrările mele am publicat mii şimii de cifre, consideraŃii substanŃialece susŃin asemenea aprecieri. Şi atunci,de unde locuri de muncă, salariidecente dacă întreprinderile, firmelemulte, cele mai multe privatizatefraudulos, au fost repede desfiinŃate,demontate, „rase”, chiar în condiŃiile

în care înregistrau costuri competiti-ve şi aveau contracte, deci desface-re pe piaŃa internă şi pe cea euro-peană, pe piaŃa internaŃională? Ceicare au decis astfel nu au fost capa-bili, nu au reuşit, printre altele, săstimuleze, să sprijine, să iniŃieze afi-lierea mai multor unităŃi româneşti lamarile linii de producŃie internaŃiona-le. Nu vom putea face nimic, niciacum şi nici în perspectivă, fără pro-ducŃie şi locuri de muncă. O afirmde peste 2 decenii. Fără ca deciden-Ńii să fie servitorii naŃiunii şi nu pro-fitorii ei. Vor veni vremuri mai greledecât acestea, care vor dura. Şi nuvom putea face mare lucru nici fărăo analiză serioasă, deosebit de se -rioa să, a ceea ce s-a petrecut în ulti-mii 22 de ani: de ce am ajuns aici,de ce economia, Ńara s-au polarizatcu un vârf de superbogaŃi, clasă demijloc de dimensiuni foarte reduse şio imensă bază de supersăraci. Cinesunt responsabilii? JustiŃia ar trebuisă treacă mai mult de la “mărunŃiş”,la “bancnote mari”... Pe urmă, ce mă -suri trebuie luate în acest sens? Şiîncă. Oricare stat civilizat este şi unstat social. Trebuie să ofere, indife-rent de condiŃii, chiar prin definiŃie, obună protecŃie cetăŃenilor săi. Altmin -teri nu-şi justifică existenŃa. De ce la nois-a întâmplat şi se întâmplă altfel?

Să mai arătăm că sistemul ban-car aparŃine în proporŃie de circa90% băncilor străine, cu toate con-secinŃele ce decurg astfel în ce pri-veşte decapitalizarea şi repatriereaprofiturilor? Că se au în vedere pri-vatizări ale managementului unor re -gii autonome sau altor întreprinderi

importante cu participaŃie de stat –câte mai există – procese care, cusiguranŃă, că vor amplifica substanŃaafirmaŃiilor dramatice? Că suntem pecale să pierdem, în favoarea unortrusturi străine deseori suspecte şicontra unor „comisioane grase”, alt-fel nu se explică, şi bruma de resur-se naturale care ne-a mai rămas şicare aparŃine, de drept şi de fapt,patrimoniului naŃional, la fel, de alt-fel, precum celelalte bogăŃii practic“confiscate” proprietarilor lor naŃiona -li, dar îmbogăŃind buzunarele unor mi-siŃi, dar şi corupŃi autohtoni? Măsu -rile necesare se vădesc tocmai însen sul invers al celor arătate. Tre -buie activat interesul naŃional definitîntr-o manieră clasică, trebuie dimi-nuată cât se poate corupŃia, la indi-ferent ce nivel, conducătorii şi deci-denŃii trebuie să „iasă” din sfera pro-priului lor interes, în care, au de -monstrat mulŃi dintre ei, că s-auaflat şi se află strict cantonaŃi, şi săservească Ńara. După exemplul unorfiguri ilustre de conducători din isto-ria României, din statele vestice aleUniunii Europene. Şi-a construit ge -neralul De Gaulle o imensă avere -sau a permis ca FranŃa şi franceziisă progreseze sensibil ca atare? Jean

Monnet sau Konrad Adenauer s-augândit la propria binefacere - sau s-au dedicat integral marilor Ńeluri aleŃărilor lor şi europene, europene şiale Ńărilor lor? Evident că este vala-bilă a doua variantă. Nu sunt acesteaexem ple? Sunt destule şi se poate,cu condiŃia ca cinstea să învingăcupiditatea şi corupŃia, ca adevărulsă domine şi să elimine minciuna, camodestia şi slujba abnegantă pentrubinele public să înlăture emfaza gău-noasă şi suprema grijă faŃă de pro-pria chiverniseală.

2) Răspunsul la cea de a douachestiune este complementar cu ceeace am arătat ca răspuns la primaîntrebare. În speŃă, o bună parte dinbanii împrumutaŃi au luat direcŃiaunor costuri de câteva ori mai maripe investiŃia specifică, costuri maimari, pentru obiective apropiate, com-parativ cu străinătatea. Au luat direc-Ńia unor investiŃii, fireşte, poate nece-sare, dar greu de apreciat ca opor-tune în acest timp de mari drămuiri.De altfel, şi aceste ultime investiŃii multmai scumpe şi prost executate, ceeace te duce fatal cu gândul la re laŃiipolitice clientelare. Salarii privilegiateîn sectoare cu o mai mică utilitate so-cială, mai ales că suntem membri aiUniunii Europene şi nici nu este răz-boi? Nu prea merge. Nu încape în -doială că nici negocierile cu FMI nuau fost purtate cu rezervele şi pru-denŃa necesare, de fapt FMI-ul fiinddoar o bancă, fireşte, de un tip apar-te, dar care dă bani cu împrumut şise străduie să-i primească cu dobân-da convenită înapoi. Nu au fost luateîn calcul nici rateurile de reŃete ale

Fondului înregistrate în Argentina, sta -te din Asia de Sud – Est, nemulŃu-miri create în Europa, etc. Fireşte,însă, că de problemele economiei ro -mâneşti, de rezolvarea lor de fondnu răspunde FMI-ul, ci autorităŃilenaŃionale sunt cele îndrituite să răs-pundă. Este lesne de înŃeles că nuputem deveni speculativi în toate, camarii bancheri ai lumii, ci „luminiŃade la capătul tunelului” o pot repre-zenta doar munca şi activităŃile caatare, investiŃiile productive, creatoa-re de locuri de muncă, politicile pu -blice cu eficienŃă şi profitabilitate so -cială. Dacă banii s-ar fi cheltuit, s-archeltui cu rigoarea trebuincioasă, dacăar fi rezolvată corespunzător proble-ma încasărilor la buget, fără parti-pris-uri politice faŃă de datornici, arexista şi vor exista mult mai multeposibilităŃi în acest sens.

3) Pentru pensii, de drept, baninu aveau cum să fie cheltuiŃi – cumse afirmă - în condiŃiile în care, îndecursul timpului, contribuŃiile pentruasigurări sociale ale actualilor pen-sionari au fost şi sunt de 8 – 9 orimai mari (vezi speranŃa de viaŃă înRomânia) comparativ cu consumareaacestora prin pensii. Şi atunci, de cenu avem bani pentru aceşti oamenicare au muncit din greu în evoluŃiaŃării? Pensiile sunt un drept patrimo-nial, sunt bani cotizaŃi, nu aveau şinu au cum să fie amputate. Desigur,în mod firesc, pensiile de pe listelespeciale nu trebuiau, nu trebuie săgreveze asupra fondului general depensii, ci pe fonduri constituite încadrul ministerele îndrituite, după lege,la astfel de pensii speciale. Dacăacestea au bani este în perfectă ordi-ne totul. Dacă nu, nu...

Împrumuturile externe consuma-te pentru plata salariilor bugetarilor?Argumentul nu prea rezistă la o ana-liză de fond, întrucât, în mai toatestatele lumii, bugetarii, în schimbulsalariilor lor, prestează un serviciuutil social care trebuia şi trebuieacoperit corespunzător din încasărilenormale la bugetul de stat. Că nu aufost şi nu sunt „normale” asemeneaîncasări, aceasta este o altă chestiu-ne şi prea puŃin ar trebui să răspun-dă cea mai mare parte a bugetarilor– cu precădere cei din sănătate, în -văŃământ, cultură, social – de ea. Dealtfel, învăŃământul, sănătatea, cultu-ra sunt – ar trebui să fie, mai bine spus– vectori fundamentali pentru prezentşi viitor ai naŃiunii. Ceea ce nu înseam-nă că nu pot fi reduse cheltuielile înadministraŃie şi alte domenii. Tot înacest cadru, trebuie subliniat că, dinmomentul în care guvernezi o Ńară,o naŃiune, nu poŃi, nu este în nici unfel permisă practicarea unor ampu-tări bugetare dincolo de limita desubzistenŃă, altminteri nu mai ai pecine guverna. Guvernarea se adre-sează viilor şi viitorilor şi nu dece-daŃilor printr-o veritabilă eutanasiere.

... S-a amintit adeseori de crizaeconomico – financiară mondială. Înopinia mea, bine confirmată de prac-tică, aceasta are trei componentefundamentale. Anume: a) criza deparadigmă, în speŃă de filozofie cen-trală a unui sistem economic, gene-ral, un sistem în căutarea unor alteenergii şi tehnologii; b) criza econo-miei de speculaŃie, mult prea întinsăîn raport cu ceea ce speculaŃia artrebui şi trebuie să reprezinte firescîn economia de piaŃă. Respectiv, fărăa înlătura producŃia, fără a se sub-stitui producŃiei – chestiune nerezis-tentă pe termen lung sau chiarmediu, o întreagă experienŃă mondia-lă demonstrând-o;

continuare în pagina 5

Dan POPESCU

Sesiune de comunic@ri la Academia Român@Prof. Dan Popescu: „O etapă cu numeroase semne de întrebare”

VINERI 30 MARTIE 2012 5

c my b c my b

c my b

“INTEGRARE SOCIALIST~” CERCETARE

c my b

urmare din pagina 1Prima dintre comunităŃi - CECO -

s-a născut dintr-o iniŃiativă franceză,de aceea un rol important îi este atri-buit lui Jean Monnet, datorită căruias-au făcut demersuri în scopul reali-zării unei noi unităŃi europene. Aces -ta era convins că doar principiul ega-lităŃii între state era de natură săcreeze o nouă mentalitate. „Putereade a spune – nu – reprezintă secu-ritatea marilor în raporturile între eişi a „micilor” împotriva celor mari”– declara Jean Monnet. Astfel, pe fon-dul căutărilor generate de necesitateagăsirii unor noi soluŃii pentru dezvol-tarea economică au apărut cele douăunităŃi economice: Comunitatea Euro -peană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO)în anul 1951, Comunitatea Econo -mică Europeană (CEE) şi Comunita -tea Economică Europeană a EnergieiAtomice (Euratom) în anul 1957.Prin fuziunea celor trei organisme seurmărea instituirea unei pieŃe comu-ne şi aproprierea progresivă a politi-cilor economice ale statelor membre.Dacă în vest construcŃia europeanăîncepea să prindă contur, stabilindle gături din ce în ce mai strânse cumembrii săi, estul avea alte planuri.Planuri mari, de consolidare a pute-rii ca pandant la armonizarea politi-cilor economice ale statelor din ves-tul Europei.

Articolele publicate în revista „ViaŃaEconomică” nr. 2 din anul 1964 au

prezentat un punct de vedere al veci-nilor noştri ruşi, care făcea referirela o altfel de „integrare socialistă”.Astfel, pe timpul desfăşurării celuide-al 4-lea Congres al SocietăŃii deGeografie de la Moscova din 25-30mai 1964 cât şi în cadrul Sim -pozionului intitulat „Geografia Ńărilorsocialiste”, au fost supuse dezbateriio serie de lucrări cu o expunere celpuŃin controversată. La baza unoraşa-zise „procese profunde de trans-formare a sistemului socialist într-unîntreg economic unic” ar trebui săstea crearea unor „complexe econo-mice interstatale”. Mai mult decât atât,participanŃii la Congres – de altfel nu -meroşi oameni de ştiinŃă ruşi – recla-mă înfiinŃarea unor complexe indus-triale în raioanele de frontieră dintredouă-trei Ńări care, potrivit planului lor,ar acumula „resurse de materii primeşi energie a căror valorificare ar aveao mare importanŃă interstatală”. Da, in-terstatală! Dar în beneficiul cui? Ase -menea „construcŃii economice” pre-zente în regiuni de frontieră ar ficontribuit la „planificarea unor relaŃiide producŃie strânse între viitoarelecombinate şi întreprinderile Ńărilorvecine”.

Paralel cu perioada acelor ani, vor-bim în Europa de CECO – Comuni -tatea Economică a Cărbunelui şi OŃe -lului, de CEE – Comunitatea Econo -mică Europeană şi alte organismecare aveau în prim plan respectareaşi promovarea valorilor naŃionale şiindividuale, fundamentate pe legi clare.În acest moment se naşte firescurmătoarea întrebare: se vroia oare

URSS un deschizător de drumuri, unreformator al sistemului socialist ghi-dat după alte principii decât celeexistente până atunci? Greu de răs-puns în contextul acelor vremuri…

Urma să fie creat - potrivit celorconstatate - „un complex de produc-Ńie interstatal al Dunării de Jos”, careavea să-şi înceapă funcŃionarea în1968. Dacă ar fi să luăm în consi-derare hărŃile expuse pe timpul con-gresului, din România ar fi fost des-prinse şase regiuni – Oltenia, Argeş,Bucureşti, Ploieşti, GalaŃi şi Dobro -gea – însumând cam 42% din su -prafaŃa Ńării şi 48% din populaŃiaRomâniei. Bulgaria avea însă o pozi-Ńie ceva mai privilegiată dacă Ńinemcont de faptul că urma să participela acest „proiect grandios” cu câte-va regiuni din nordul Ńării, iar URSSvenea în completare cu câteva raioa-ne de lângă Dunăre.

Iată aşadar că potrivit „creatorilorde spaŃii terestre”, acest complexurma să aibă o suprafaŃă de 150.000km pătraŃi şi o populaŃie de circa 12milioane de locuitori din care 9 mi -lioane proveneau din România.

Nu trebuie omis faptul că şi re -sursele „locale” care urmau să fievalorificate în acel „complex” aveaumare trecere pe piaŃa internaŃionalăurmând să fie regăsite sub formapetrolului, al gazelor naturale, saregemă şi nu în ultimul rând – al re -surselor hidroenergetice. Cu toateaceste rezerve avea să participeRomânia, în procentul cel mai ridi-cat, ajungând să-şi epuizeze materii-le prime în beneficiul „grandioasei

realizări”. Astfel, dispărea de pe hartalumii o Ńară – România – apărea oalta din ce-ar mai fi rămas, iar URSSîşi amplifica puterea… Oricare ar fifost explicaŃia unei astfel de „alcă-tuiri zonale” era evident faptul căchiar şi pe hârtie un asemenea de -mers era imposibil de realizat. Răs -punsul ferm al marilor economişti –profesori cercetători ai Ńării – a fostunul prompt şi eminamente negativ.Nici nu se putea altfel în condiŃiile încare era pusă în pericol identitateaunei Ńări şi a unui neam.

Revenind în zilele noastre, obser-văm nu fără tristeŃe starea dramati-că a economiei româneşti. Nu estede vină însă nici UE, nici FMI şi niciBanca Mondială – cum ar încerca săsugereze unele voci. Gestio nareadefectuoasă la nivel macro şi micro

economic a resurselor Ńării are labază o „corupŃie generalizată, oficia-lizată şi instituŃionalizată” care a reu-şit să scoată la iveală tot „răul” însensul larg şi semantic al cuvântului.

Aşadar, pericolul în România nuvine din ineficienŃa instituŃiilor forma-le, ci din dezvoltarea unor reŃele in -formale mult mai puternice. Dezvol -tarea unei pieŃe negre, paralelă celeioficiale, cu toate componentele afe-rente face parte din remanenŃele pre-zente în post comunism, sunt o rea-litate a vieŃii românilor şi sunt multmai legitime decât instituŃiile forma-le. Doar atunci când aceste remanen-Ńe vor înceta să existe atât în rândulelitei politice cât şi în cel al popula-Ńiei, vom putea vorbi de o evoluŃie asocietăŃii româneşti spre un capita-lism dacă nu avansat, cel puŃin moral.

urmare din pagina 4c) criza economică de tranziŃie, ilus-trată pregnant în Bulgaria şi, însituaŃia în speŃă, în România. O tran-ziŃie care a rezolvat prea puŃine pro-bleme şi a ridicat, prin comparaŃie,mult mai multe. O astfel de criză, lanoi, a început după 1990 şi continuăşi acum. Motoarele de creştere eco-nomică atât de invocate până spre2008 – respectiv creditele, acordateînsă, cel mai adesea, fără fundamen-tarea necesară; imobiliarul „suferind”de aceeaşi maladie; banii trimişi înŃară de românii care lucrau şi, unii,mai lucrează „afară”, de fapt acestesume stimulând importurile şi multprea puŃin producŃia naŃională –dovedindu-se eminamente artificiale.

Cum ieşim din criză? Avem ne -voie de o strategie pe termen lung,care ne lipseşte şi cred că numaidezvoltând prin orice mijloace şi înmod inteligent, valorificând nişe de

piaŃă, producŃia naŃională, cu desfa-cere pe piaŃă, va fi mai bine. AceaproducŃie, acele activităŃi, acele ser-vicii creatoare de locuri de muncă,de venituri, de consum, procese aptesă „realimenteze” producŃia şi săsusŃină în mod durabil dezvoltarea,nivelul de trai, socialul şi progresul.Se ridică efectiv, astfel, problemapromovării personalului în toate do -meniile, fiind imperativ necesar cavaloarea, aprecierile, vizibilitatea inter-naŃională - mai ales în întegrare şiglobalizare - să primeze împotrivaoricăror alte argumente, familiale, poli-tice etc. Inclusiv în domeniul ştiinŃi-fic, academic. Nefăcând aşa, irumpeartificialul. Sunt asemenea modele deurmat, în lume? Sigur că sunt. Esteînsă bine să le privim ca repere şinu să le copiem aidoma – o mare şigreu reparabilă greşeală. Este efectivvalabil şi în economie ceea ce ilus-trul precursor al psihanalizei, al lui

Freud, profesorul francez Charcotafirma la începutul secolului trecut:„Il n'y a pas des maladies, il n'y aque des malades”. Fiecare face boalaîn felul său, simptomele apariŃiei eişi terapia ei fiind, de cele mai multeori, diferite de la un bolnav la altul.Desigur că reperele de tip modelsunt necesare, însă “tratamentul”trebuie individualizat, personalizat.

De altfel, modelele sunt domi-nate tot de interese, ca orice relaŃieeconomică, şi nu de altceva. Iată,acum 1800 de ani, în anul 212 dupăChristos, împăratul roman Caracalla(“Mantou mic”, o poreclă, oficial nomi -nativul său era Cezar Marcus AureliusSeverius Antonimus Augustus - 211-217), fiul mult mai celebrului împăratro man Septimiu Sever, dădea un edictprin care acorda cetăŃenia romanătuturor locuitorilor imperiului său,indiferent din care provincie prove-neau, desigur, cu excepŃia sclavilor.S-ar putea spune: era un om care„vedea” departe, prefaŃând într-un feluniunile, comunităŃile şi globalizareade astăzi. Eronat, mai bine spus ade-vărat doar pe jumătate. De fapt, Cara -calla dădea edictul deoarece cei maimulŃi supuşi ai imperiului, care nu eraucetăŃeni romani, plăteau doar impo-zite locale, pe cele centrale le plăteauîn plus doar cei care aveau o astfelde calitate. Şi cum „Roma” (se poateşi fără ghilimele) avea stringentă ne -voie de mai mulŃi bani, de mai multefonduri pentru realizarea măreŃelor saleproiecte, a utilizat această cale, a ce -tăŃeniei romane pentru toŃi, de consti -tuire a unor importante resurse supli -mentare. Un astfel de exemplu gene-rează însă reflecŃii şi pentru situaŃiaactuală din Uniunea Europeană...

O altă chestiune acum, şi ea cu

semn de întrebare: avuŃia naŃională.De ce nu o mai calculăm, pe com-ponentele sale şi pe total? Avemmodelele – modele tehnologice înacest sens sunt corecte – construitede excepŃionalul cercetător LucianTurdeanu, ginerele unui fost marepolitician şi ministru interbelic, dar şivolume care, chiar dacă semnate deun fost prim-ministru comunist alRomâniei (uneori, se pare că nici nule-a citit), au fost concepute, scrise,efectiv realizate de economişti de unfoarte bun nivel. Ca de exempluAvram Rosen, Paul Alexiu, IonelDesmireanu, colectivul de la DCS cuMarin Stănică, Ioan Răvar, Gh.Stăvar, grupul de informaticieni eco-nomişti de pe lângă acel fost prim-ministru – BiŃă, Grama, Pescaru –, dinCSP – profesorul Gheorghe Şi clovan,dar şi George Lazaride, Gh. Sucitu les-cu, Constantin Coloianu, Petre Cris -tescu, Paul Manda, GhiŃă Obreja, Napo -leon Ene – ş.a. Cei mai mulŃi au tre-cut de mult în lumea umbrelor. Darcred că este bine să utilizăm ceea ceei au făcut, nu să se piardă. Ar fi ocercetare veritabilă. După calcule –nu foarte exacte, însă – ale mele, ampierdut în 20 de ani aproape jumă-tate din avuŃia naŃională a României– prin dezindustrializare, „falimentăricomandate”, distrugerile din agricul-tură, reducerea drastică a structurilorşi stocurilor de învăŃământ, cultură, să -nătate ale populaŃiei etc. Ca să privimmai departe este bine să ştim unde şicum ne aflăm. Oricum, avem nevoiede critici, de contestări, dar, deopo-trivă, avem nevoie de constructori.

Desigur, ar fi multe de spus.Mă pregătesc să închei, însă, însem-nările de faŃă cu exemple din istoriaunor alte Ńări membre acum ale

Uniunii Europene, exemple reflectândcapacitatea, ingeniozitatea populaŃieide a afla soluŃii la împrejurări oricâtde grele, dar punând în relief şiobtuzitatea unor decidenŃi. Iată, în1695, în Anglia, printre multe altele,a fost impusă o originală „taxă pefereastră”. Aveai o fereastră, plăteaio taxă. Aveai două, plăteai dublu,etc. PopulaŃia, cu precădere cea să -racă, nu prea avea cum să plăteas-că. Dar taxa era taxă. MulŃi englezi,atunci, şi-au zidit ferestrele pentru ascăpa de o asemenea plată. Desigur,avem şi noi exemple triste în istorie:văcăritul, albinăritul, fumăritul, care,în loc să stimuleze, descurajau şi dis-trugeau... Şi încă. Suntem în FranŃa,mijloc de decembrie 1807. Napoleonemite decretul de la Milano – acololupta şi avea „biroul” său cu el –prin care instaura blocada continen-tală împotriva Angliei. Nici un stateuropean nu va mai putea facecomerŃ cu Albionul. Şi ce fac negus-torii englezi în dorinŃa de a specula?Înghesuie în porturi mărfuri englezeîn ideea că în puŃin timp Napoleonva fi înfrânt şi atunci vor putea inva-da Europa, FranŃa cu mărfurile lor.Calcul rău. A mai durat circa 7 anipână când Napoleon a fost înfrânt,blocada mărfurilor, depreciate şi eleîn bună parte, a însemnat blocareacapitalurilor, cu dificultăŃi pe întregulcircuit de producŃie. Iar, când, însfârşit, comerŃul a devenit mai liber,negustorii europeni, cei francezi, numai aveau resurse financiare pentrua importa, erau epuizaŃi, ceea ce agenerat una dintre primele şi celemai însemnate crize economice euro-pene. O altă experienŃă asupra căre-ia trebuia şi trebuie reflectat...

Vă mulŃumesc pentru atenŃie.

Integrarea socialist@ a ]@rilor din fostul lag@r comunist ca pandant la ac]iunile Vestului de creare a Pie]ei Comune

master. Ileana-Sânziana CIUNCAN,Univ. Bucureşti, Facultatea deAdministraŃie şi Afaceri

Sesiune de comunic@ri la Academia Român@Prof. Dan Popescu: „O etapă cu numeroase semne de întrebare”

Aula Academiei Române

UNIUNEA EUROPEAN~ VINERI 30 MARTIE 20126

urmare din pagina 1Tratatul privind Comunitatea Euro -

peană a Cărbunelui şi OŃelului (învigoare din 1952) a dus la creareaAdunării (Assemblee – fr., Assembly– eng.) formată din membrii delegaŃide parlamentele naŃionale ale statelormembre. Prin Tratatul de la Romadevine prima instituŃie menŃionată înTratat, atât pentru C.E.E. cât şi pen-tru EURATOM, iar din 1962, denu-mirea se modifică în ParlamentulEuropean, prin Actul Unic European(semnat în 1986 şi intrat în vigoareîn 1987) fiind marcată şi modificareajuridică oficială a acestei denumiri.

Deşi Tratatul de la Roma îi acor-da numai atribuŃii de consultare şimonitorizare, nu însă şi legislative,puterile sale au crescut de la o pe -rioadă la alta. Puterile sale au cres-cut considerabil ca urmare a celordouă „Tratate bugetare” adoptate în1970 şi 1975, care i-au conferitacestuia competenŃe în adoptareabugetului, alături de Consiliu. Deatunci, puterile Parlamentului Euro -pean au fost întărite astfel încât înprezent, bugetul nu mai poate fi adop -tat fără aprobarea Parlamentului.

Un moment extrem de importantîn existenŃa Parlamentului Europeana fost reprezentat de anul 1979,când au fost organizate primelealegeri directe1. SemnificaŃia acestoralegeri directe rezidă în faptul că ur -mare a acestora, Parlamentul Euro -pean a dobândit legitimare democra-tică şi, urmare a mandatului venitdin partea cetăŃenilor europeni, poatecere creşterea competenŃelor de carese bucură în cadrul procesului deci -zional comunitar.

Procesul de transformare a Par -lamentului European într-un real corplegislativ a fost marcat în mod ofi-cial de Actul Unic (1986/87), compe-tenŃele acestuia fiind ulterior întăriteprin fiecare din următoarele tratate:Tratatul de la Maastricht (1992/93),Amsterdam (1997/99) şi mai apoiNisa (2001/2003). De remarcat fap-tul că, începând cu Actul unic, nu -mărul domeniilor în care nu pot fiadoptate decizii fără acordul PE acrescut constant. În plus, chiar şi înacele domenii în care aprobarea PEnu este necesară, puterea acestuiade influenŃă este considerabilă. Cutoate acestea, PE nu are putere legis -lativă singur, putându-şi exercita com -petenŃele numai alături de Consiliu(în cadrul procedurii de co-decizie).Tratatul de la Amsterdam introduceobligaŃia aprobării nominalizării Pre -şedintelui Comisiei şi, în consecinŃă,a întregului executiv, de către PE. Înplus, Parlamentul European suprave -ghează activităŃile Comisiei, avânddreptul de a-i cenzura activităŃile cu2/3 din voturi (şi majoritatea parla-mentarilor prezenŃi), ceea ce poateduce la demisia Comisiei. De aseme-nea, Comisia este obligată să prezin -te rapoarte în faŃa PE.

FuncŃiile Parlamentului European• funcŃia legislativă – deŃinută de Par-lamentul European alături de Con -siliu. Se exercită prin intermediul apatru proceduri diferite, la care seface apel în funcŃie de tipul propu -nerii legislative respective:- procedura de consultare- procedura de cooperare- procedura de codecizie- procedura de aviz conform • funcŃia bugetară – rolul Parlamen -

tului European în adoptarea bugetu-lui comunitar este indiscutabil; chel-tuielile bugetare sunt împărŃite în douăcategorii mari, obligatorii (CO) şi neo-bligatorii (CNO)2, rolul PE fiind covâr -şitor în cazul celor neobligatorii; • funcŃia de control politic asuprainstituŃiilor europene – ParlamentulEuropean este cel care aprobă mem-brii Comisiei Europene, preşedinteleacestuia, poate demite Comisia prin -tr-o moŃiune de cenzură (cu o majo -ritate de 2/3 din voturi), poate insti-tui comisii temporare de anchetă3,poate primi petiŃii (printr-o comisieparlamentară, creată în 1987 - res -pon sabilă de primirea şi analizarea pe -tiŃiilor)4, poate numi un mediator euro-pean. PE exercită şi funcŃii de con-trol bugetar şi „descarcă” Comisiade execuŃia bugetară.

Cazul Comisiei Santer. ComisiaSanter (1995-1999) a demisionat co -lectiv în urma publicării unui raportal Comitetului de experŃi indepen-denŃi, însărcinaŃi cu anchetarea cazu-lui de „fraudă, gestiune defectuoasă,nepotism” în cadrul Comisiei.

La 17 decembrie 1998, cu 270voturi contra, 225 pentru şi 23 deabŃineri, PE refuză să „descarce bu -getar” Comisia pentru execuŃia buge-tară a exerciŃiului 1996. PE a sanc -Ńionat astfel Comisia Santer pentruproasta gestionare a fondurilor co -munitare, fraudă şi diferite alte iregu -larităŃi. Refuzul Parlamentului Euro -pean a condus la o gravă criză euro-peană în 1999, fără precedent înistoria construcŃiei europene (deşi, înfapt, nu era pentru prima data cândParlamentul European refuza descăr-carea Comisiei, acest lucru petrecân-du-se iniŃial în 1984, pentru exerciŃiuldin 1982, fără a exista însă şi urmă -rile din 1999).

În ianuarie 1999, un grup de 69de euro-parlamentari, reprezentândopt grupuri politice, la iniŃiativa euro-parlamentarului Herve Fabre-Aubre -spy, depun o moŃiune de cenzură laadresa Comisiei, susŃinând că execu -tivul bruxellez poartă răspundereapentru fraudă şi proastă gestiune afondurilor comunitare. Deşi a obŃinutsprijinul a numeroşi alŃi parlamentari,pragul de 2/3 nu a fost atins şi mo -Ńiunea a fost respinsă. Cu toate aces-tea, respingerea s-a făcut la limită,cu 293 voturi contra fata de 232 pen-tru şi 27 de abŃineri. Era pentru primadată în istoria PE când o moŃiune decenzură obŃinea un suport atât decategoric. Ca atare, eurodeputaŃii audecis crearea unui comitet de experŃiindependenŃi „însărcinat să examine -ze modul în care Comisia a tratat ca -zurile de fraudă, proastă gestiune şinepotism”. După consultarea Comi -siei, la 27 ianuarie 1999, PE alegecinci „înŃelepŃi” însărcinaŃi să anche -teze acuzaŃiile aduse Comisiei5. Co -mitetul de experŃi independenŃi publi -că un prim raport la 15 martie 1999denunŃând cazurile de „corupŃie in -du bitabilă” şi de „favoritism evident”.Raportul a antrenat demisia colectivăa Comisiei Santer. Demisia colectivăa fost considerată o victorie a PE şisfârşitul unei ere, a tehnocraŃilor, darşi un „electroşoc” necesar pentru mo-dificarea regulilor jocului şi a insti-tuŃiilor europene. La 8 aprilie 1999,Romano Prodi este cel care se anga-jează să restabilească încrederea îninstituŃia Comisiei. La 13 aprilie 1999,el promite, în faŃa Parlamentului Eu -ropean, „o transparenŃă totală”, la 5mai 1999 obŃine votul de încredereal Parlamentului iar la 9 iulie îşi pre -zintă echipa de comisari (dintre care,

13 mai exercitaseră responsabilităŃiministeriale, iar patru proveneau dinComisia Santer).

Al doilea raport al comitetului deexperŃi independenŃi, din 10 septem-brie 1999, a scos în evidenŃă numă -rul mare de nereguli specifice admi -nistraŃiei comunitare şi, respectiv, Co -misiei europene, impunând, din parteaacesteia un program de reformă aîntregii administraŃii europene6.

Membrii Parlamentului EuropeanMembrii Parlamentului European,

asemenea colegilor lor din parlamen -tele naŃionale, sunt direct aleşi decătre cetăŃeni. De asemenea, precumîn parlamentele naŃionale, euro-parla-mentarii formează grupuri politicetransnaŃionale. Ei au început a fi aleşidirect în 1979, de către cetăŃeniieuropeni, pe o perioadă de cinci ani.

CondiŃiile în care sunt organizatealegeri pentru Parlamentul Europeandiferă de la o Ńară la alta şi deşi auexistat încercări în a forma un sis-tem electoral european unificat, s-auadoptat numai anumite principii co -mune menite să ofere un cadru co -mun alegerilor parlamentare europene.Conform acestor principii, fiecarestat membru este liber să aleagă sis-temul de alegere a reprezentanŃiloreuropeni. Principalul principiu comuneste acel conform căruia fiecare statmembru trebuie să accepte principi-ul reprezentării proporŃionale în cazulalegerilor europene, aplicând fie sis-temul listelor, fie pe cel al votuluiunic transferabil.

În 18 state membre (Austria, Cipru,Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda,Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania,Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia,Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia)întreaga Ńară formează o singurăconstituantă iar cetăŃenii votează peliste naŃionale. În şase state membre(Belgia, FranŃa, Irlanda, Italia, Poloniaşi Marea Britanie) sunt folosite con-stituantele teritoriale şi populaŃia vo -tează pe liste regionale (cu excepŃiaIrlandei, care foloseşte votul unictransferabil). Germania reprezintă uncaz unic, deoarece sistemul ei elec-toral permite partidelor politice săcreeze liste fie la nivel naŃional, fieal Landurilor, deşi locurile sunt alo-cate la nivel naŃional.

Numărul de mandate alocate fie -cărui stat membru depinde de numă -rul de locuitori, sistemul favorizândînsă Ńările mici (într-o măsură mairedusă însă decât în cazul voturilorpentru Consiliu). Tratatul de la Nisalimitează la 732 numărul de locuripentru UE-27. Cu toate acestea, alo-carea locurilor va deveni efectivă nu -mai după aderarea celor 12 noi statemembre. Ca atare, deoarece numărulde locuri în Parlamentul European arfi fost sub 732 urmare a unui numărmai mic de noi state membre, s-adecis aplicarea unui mecanism co -rector, prin realocarea celor 17 şi res-pectiv 33 locuri alocate Bulgariei şiRomâniei. În consecinŃă, numărul delocuri în Parlamentul European vacreşte după aderarea României şiBulgariei. Pentru aceasta perioadă,urmare a creşterilor de care au ben-eficiat celelalte Ńări, şi ultimele douăvenite vor beneficia de un numărsuplimentar de locuri (România –35, Bulgaria -18). În aceste condiŃii,până la următoarele alegeri, numărultotal de locuri va creşte la 785, ur -mând ca pentru alegerile din 2009,numărul de locuri să revină la 732.Deoarece Tratatele de Aderare aucorectat unele erori din Tratatul de laNisa (Cehia şi Ungaria aveau cu câtedouă locuri mai puŃin decât Belgia,Grecia şi Portugalia, în ciuda unorpopulaŃii comparabile ca dimensi-une), numărul de locuri disponibil în2009 va fi însă de 736, pentru o UEcu 27 de membri.

În interiorul Parlamentului Euro -pean, europarlamentarii nu se gru-pează după naŃionalitate, ci în funcŃiede afilierea politică, în aşa-numite gru-puri politice. Deoarece acestea reflec-tă caracterul transnaŃional, un numărde minim 19 membri din cel puŃin ocincime din statele membre (cincistate membre pentru UE-25) potforma un grup politic.

După alegeri, grupurile politice exis-tente sunt reformate, iar unele noisunt create. Grupurile politice tradi -Ńionale au creat partide politice lanivel european: cele mai mari suntPartidul Popular European, care gru-pează creştin - democraŃii şi conser-vatorii şi Partidul Socialiştilor euro -peni, care grupează partidele social-iste şi social-democrate. De regulă,

cele două mari grupuri politice ocu -pă între 1/4 şi 1/3 din locuri, ocu -pând împreună circa 60% din man-date. Celelalte grupuri parlamentaresunt Liberalii, cu rădăcini adânci întradiŃia europeană, Verzii, care câş -tigă în greutate sau euroscepticii,grupaŃi sub numele de „Uniuneapentru o Europă a NaŃiunilor”, carese opun tendinŃelor federaliste. O ten -dinŃă recentă este reprezentată decreşterea ponderii celor care se opunactualei forme a UE şi procesului deintegrare în general, în 2004 ei fiindcei care au alcătuit grupul „Indepen -denŃilor/DemocraŃiei”.

InstituŃii de control legislativ şi administrativ

Curtea Europeană de JustiŃieÎnfiinŃată în 1952, Curtea Euro -

peană de JustiŃie (C.E.J.) are rolul dea asigura uniformitatea interpretăriişi aplicării dreptului comunitar şi arecompetenŃa de a soluŃiona litigii careimplică SM, instituŃii comunitare, com-panii sau persoane fizice din spaŃiul U.E.

La momentul actual, Curtea deJustiŃie are sediul la Luxemburg şieste compusă din 27 judecători (co -respunzător numărului SM) şi 8 avo-caŃi generali, cu un mandat de şaseani şi mandatul lor poate fi reînnoit,fiind schimbaŃi jumătate dintre aceş-tia din 3 în 3 ani pentru a asigurao continuitate în activitatea CurŃii7.Conform prevederilor Tratatului de laNisa (intrat în vigoare în februarie2003) şi odată cu adăugarea de noistate membre, numărul judecătorilorse va ridica. Judecătorii sunt desem-naŃi de Consiliul U.E., la propunereastatelor membre, din rândurile judecă-torilor naŃionali sau universitari cu oreputaŃie neştirbită şi aleg Preşe -dintele CurŃii, cu un mandat de treiani, care poate fi reînnoit. AvocaŃiigenerali sunt numiŃi pe aceleaşi prin-cipii ca şi judecătorii şi au misiuneade a prezenta public, fiind imparŃialişi total independenŃi, concluzii moti-vate asupra cauzei, prezenŃa lor esteobligatorie, în acest fel ei asistă Curtea.Considerăm că este bine de subliniatfaptul că aceştia se apropie mai multde procurorul clasic al sistemelor na -Ńionale decât de avocaŃii pledanŃi.

(va urma)

Principalele institu]ii europene }i evolu]iainstitu]iilor implicate în procesul de integrare (II)

av. dr. Marin CRĂCIUN, ULBS

Vedere din Strasbourg

COLEC[IONARI PASIUNI G#NDIRE ECONOMIC~VINERI 30 MARTIE 2012 7

urmare din pagina 1Nu cred să existe oraş sau sat

unde să nu întâlneşti un târg pito-resc de vechituri. Mic sau mare, maigălăgios sau mai liniştit, după puteri.Într-un spaŃiu special amenajat, lasfârşit de săptămână (cum ar fi cele-bra Place du Jeu de Balle, laBruxelles, în inima cartierului LesMarolles) sau în anumite perioadeale anului (există, spre exemplu, uncalendar bine pus la punct al bra -deriilor din FranŃa, de urmărit peInternet http://grenier-vide.fr/ sauhttp://www.brocorama.com/braderie),orice se poate vinde! Şi de către ori-cine, cu condiŃia să se înregistrezedin timp. PreŃurile, chiar dacă suntrezonabile, se negociază, iar expo-zanŃii nu sunt acolo doar pentru a-şi goli casa, podul sau pivniŃa deobiecte aparent nefolositoare (noi nu-mim asta, în limbaj curent, “a scăpade vechituri”), ci şi pentru farmeculacestei serbări populare, da tând dinEvul Mediu.

Pentru mulŃi, târgurile de vechiturifac deliciul zilei de duminică. PentrumulŃi, chiar pentru foarte mulŃi, dacă

ar fi să luăm în calcul puzderia delume adunată de peste tot, care con-trobăie, de zor, printre tarabe şilucruri mărunte aruncate la picioare.În Transilvania, la marginea oraşuluiSibiu/Hermannstadt, punct de conflu-enŃă al Orientului cu Occidentul, întretone de vechituri autentice, întâlneştinumeroase obiecte cu suflet, cu per-sonalitate, cu istoria lor. O expoziŃieîn aer liber, deschisă tuturor, colora-tă şi parfumată de aerul boem deodinioară. AtenŃie, a nu se confundavechiturile cu antichităŃile, mult mai

pretenŃioase şi costisitoare. Să-Ńi cum -peri câteva lucruri de pe covoraşelestradale sau din diverse magazinese cond-hand (precum reŃeaua Les Pe -tits Riens - Spullen Hulp, în flaman-dă -, Rue Américaine din Bruxelles,organizată pe princiul donaŃiei debunuri şi al vânzării acestora, spreîntrajutorarea semenilor) constituie osursă spontană de bucurie, faceparte din acea categorie a micilorplăceri uitate ale vieŃii. Devii, con-stant, un colecŃionar din ce în cemai pasionat. Motivele pot fi variate:

dorinŃa de a-Ńi înfrumuseŃa universulde acasă, de a elimina stresul acu-mulat în timpul săptămânii, de a cum-păra lucruri utile, mai ieftine ca însupermarket. Găseşti de toate: de labanalele desfăcătoare de sticle saucutii de conservă, la elemente prăfui-te de decoraŃiuni interioare, de labrizbrizuri de câŃiva zeci de cenŃi, latablouri şi obiecte de valoare, decâteva sute de euro, de la haine cucroială vintage, amestecate într-o gră-madă parcă fără fund, la feronerieruginită, dar originală, de casă bur-

gheză. Drept consecinŃă, a frecventaacest gen de comerŃ nu reprezintăun gest comercial în sine, ci se trans-formă, mai degrabă, într-un act cul-tural cotidian.Trebuie doar să ştii să negociezi. Iara negocia este o artă a cuvântului, acomunicării interumane, a comerŃuluide bună calitate. Sunt cel puŃin douăavantaje, în ceea ce priveşte lucrulnegociat: primul, bineînŃeles, face tri-mitere la preŃ (pentru Dumnezeu, exis-tă cineva, pe această planetă, care sănu prefere să cumpere mai ieftin?),cel de-al doilea, la a te târgui dinpură plăcere şi curiozitate, dintr-unsentiment specific fiinŃei, acela de acăuta calea de mijloc: nici ca tine,nici ca mine, hai atunci să cădem laînvoială! Tu pleci fericit, cu produsulîn buzunar, dar şi mulŃumit de capa-citatea ta de persuasiune (orgoliulrulz!), iar comerciantul iese şi el bineîn afacere, diminuându-şi stocul demarfă şi fidelizându-şi, într-o oareca-re măsură, clienŃii (prin bunăvoinŃaarătată, vânzând mai jos faŃă de pre-Ńul iniŃial). Toată lumea iese, aşadar,în câştig şi petreci o primă parte azilei plăcut şi cu folos: ai găsit ce-Ńitrebuia (sau ce nu-Ńi trebuia, dardescoperi cât de mult Ńi-a lipsit!), pedeasupra, este şi o achiziŃie frumoa-să, păstrând patina timpului (deşi plu-ralul – achiziŃii – merită aici adus îndiscuŃie, pentru că sigur nu te poŃiopri uşor din cumpărături), n-ai plă-tit foarte scump şi, poate cel mai im-portant, te-ai simŃit bine! Duminicaviitoare vei fi, din nou, acolo. Ga -rantat 100%!

dr. Dan-Alexandru POPESCU, ULBS

Prezentul, mirosind a trecut (hoin@rind prin târgurile de vechituri)

Începuturile ştiintei economice potfi indentificate cu apariŃia şi evoluŃiacurentului de mercantilism, apărut înperioada de regres a orânduirii detip feudal şi de ofensivă a relaŃiilorcapitaliste. Totodată mercantlismul afost generat şi stimulat de deteriora-rea economie naturale în condiŃiileprogresului forŃelor de producŃie, aleamplificării diviziunii sociale a mun-cii şi autonomiei producătorilor.

În accepŃiune lingvistică, termenulde "mercantilism” îşi are originea înlimba italiană, unde substantivul ”mer-cante”, înseamnă comerciant sau ne -gustor, aşa cum în limba franceză,ad jectivul ”mercantile” se identifică cunoŃiunea de negustoresc.

Mercantilismul a fost o doctrinăeconomică ce avea în centrul săuideea că aurul şi argintul reprezintăprima bogăŃie, atât pentru stat, cât şipentru indivizi.

Curentul de gândire mercantilismeste specific secolelor XVI-XVIII, şi adominat viaŃa economică. Acest ter-men ”mercantilism” a fost utilizat pen-tru prima dată în anul 1763 de fizio-cratul francez, marchizul de Mirabeauşi popularizat mai târziu de Adam Smithîn renumita operă ”AvuŃia naŃiunilor”.Economistul Thomas Mun (1571-1641)a expus doctrina mercantilistă în car-tea ”Tezaurul Angliei în comerŃul exte -

rior”, sub ideea urmatoare: ”Mijloculla îndemană pentru sporirea avuŃieişi a tezaurului nostru îl constiuie co -merŃul exterior, unde trebuie să apli-căm întotdeauna regula de a vindeanual străinilor mai mult decât con-sumăm noi, din produsele lor”.Mercantilismul s-a bazat pe concep-tul că puterea unei naŃiuni poate fi mă -rită dacă exporturile sunt net supe-rioare importurilor.

În evoluŃia sa, mercantilismul, cu -noaşte două etape importante deter-minate în funcŃie de măsurile preco-nizate pentru realizarea scopului pro-pus, şi anume mercantilismul timpu-riu şi mercantilismul dezvoltat.a) Mercantilismul timpuriu sau etapabalanŃei monetare, este caracteristic se -colului al XVI lea şi unor decenii dinprima jumătate a secolului al XVII lea.

Specific acestei etape este realiza-rea unor balanŃe monetare active, aunui excedent al intrării de monedăfaŃă de ieşiri. În acest cadru sunt re -marcabile măsurile de ordin adminis-trativ impuse de stat, în sensul limi-tării, până la interdicŃie, a importuluide mărufuri si stimulării exportului,cu scopul de a atrage o cantitate debani şi o cantitate de metale pre -Ńioase cât mai mare în Ńară, având înfinalitate convingerea unanimă potri-vit cărei Ńara era bogată.

Economistul german Werner Sombart,considera mercantilismul ca fiind po -li tica economică a oraşului extinsă laun teritoriu mai mare.b) Mercantilismul dezvoltat, este spe-cific mijlocului secolului al XVII leaşi începutul secolului al XVIII lea şia exprimat o concepŃie mult evolua-tă cu privire la modul de conducereşi dezvoltare a societăŃii din acea pe -rioadă. Se reflectă o diminuare a fac-torului administrativ, concomitent cuaccentuarea acŃiunii factorilor econo-miei, prin rolul esenŃial conferit balan-

Ńei comerciale. Se constată şi o rela-xare considerabilă a comerŃului exte-rior deoarece activitatea de importnu mai este atât de restrictivă şi estepromovată ideea creşterii acesteiaconcomitent cu creşterea, într-o pro-porŃie mult mai mare, a exportului,pentru a se putea asigura permanento balanŃă comercială activă.

Mercantilismul s-a evidenŃiat prinanumite trăsături, printre care:• este primul curent de gândire eco-nomică care încearcă să analizeze,sub aspect teoretico-practic, modul deproducŃie bazat pe schimbul de măr-furi şi relaŃii salariale, în condiŃiile încare intensificarea schimburilor co -merciale externe se desfăşoară în pro-porŃii considerabile şi sunt cele carestau - afirmau mercantilişti - la bazacreării de bogăŃie, a plus produsului.• promovează intervenŃia statului îneconomie deoarece, schimbul de măr-furi şi acumularea primitivă de capi-tal aveau nevoie de cadrul normativpropice desfăşurării lor;• ”industria şi comerŃul sunt izvoarefundamentale de bogăŃie şi putere”• materiile prime trebuiesc utilizateîn industria internă şi exportate doarprodusele finite

Totodată, mercantilismul are şi punc-te slabe, şi anume:• ”mercantiliştii s-au axat pe ofertă,cu scopul de a exporta surplusul deproduse şi pentru a procura valutanecesară. Ei au urmărit o abordaremacroeconomică a fenomenelor şiproceselor, însă niciodată nu au reu-şit să realizeze o prezentare sinteticăasupra economiei şi a funcŃionării aces-teia. Nu au reuşit să separe aspec-tele economice de cele politice, ade-seori acestea suprapunându-se, eco-nomia căpătând, de cele mai multe ori,forma acŃiunii politice”• abundenŃa de bani şi metale preŃi -oase creează doar premisa îmbogăŃirii

Ńării, dar nu neapărat o îmbogăŃeşte• creşterea preŃurilor a fost mai maredecât scăderea cantităŃii de metalepreŃioase, astfel puterea de cumpăra-re a banilor este invers proporŃiona-lă cu cantitatea de aur şi argint exis-tente într-o Ńară

Mercantilismul este considerat cafiind prima şcoală de gândire econo-mică întrucât gravitează în jurul acu-mulării de bogăŃii, care să sporescăveniturile statului şi implicit ale indi-vidului. Se vorbeşte şi despre con-cepŃia cu privire la bogăŃie, la rolulprofitului în societate, precum şi des-pre circulaŃia banilor şi rolul lor,acestea constituind caracteristicile creş-terii economice într-o Ńară.

Consider că afirmaŃia facută deWi lliam Pety - au economisit în avan-garda “clasicilor” - ”aurul, argintul, bi -

juteriile nu pier, ele sunt bogăŃii întoate timpurile şi locurile”, este totaladevărată întrucât aceste metale pre-Ńioase nu se dpreciază, precum va -loare banilor, ci, din contră, în zilelenoastre valoarea aurului creşte pe zice tre ce, datorită raportului dintrecererea şi oferta existente pe piaŃă.

Bibliografie:

1 - http://teoraeco.blogspot.com/2009/12/mercantilismul.html2 - http://theo-phyl-politea.blogspot.com/2010/08/mercantilismul.html3 - http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=66&idb=21-Doctrine economice 4 - Istoria gândirii economice - DanPo pescu, Ed.Continent, Sibiu-Bucu -resti, 1999, pag.24-29

Mercantilismul

std. Anamaria SURUPATEANU ,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

Sibiu - Târg (tablou de Franz Neuhauser)

Corăbii aparŃinând “Companiei Indiilor Orientale”, creată în maimulte Ńări în cadrul concepŃiei mercantiliste.

Anul 1965 a reprezntat pentru ar -tiştii sibieni, şi nu numai, începutulsperanŃei într-o schimbare fundamen-tală a societăŃii româneşti, o intrarepe făgaşul normal al lucrurilor. Prinmoartea stalinistului Gh. Gh Dej şidupă acest moment funest, s-a ivit,cel puŃin teoretic, posibilitatea dispa -riŃiei celui mai cumplit sistem de te -roare şi ură împotriva intelectualităŃiidin istoria neamului nostru.

S-a produs , într- un timp relativscurt, o reală schimbare benefică înviaŃa culturală a societăŃii româneşti.Un prim pas care marchează înce -putul acestei schimbări a fost elibera -rea din puşcării a deŃinuŃilor politici,în majoritate intelectuali, oameni decultură, scriitori şi artişti.

În artă şi literatură, diminuarea cen -zurii drastice asupra creaŃiei artisticeinstaurată cu vehemenŃă imediat dupăpreluarea puterii politice şi de stat de

către comunişti, la 30 decembrie 1947,a permis pătrunderea în circuit publica unor opere eliberate de constrângeripolitice, cel puŃin sub aspect formal.

GeneraŃia 60 începuse să se afir -me tot mai pregnant în în lumea lite -rară şi artistică, preceptele realismu-lui socialist au devenit caduce, şablo -narde, greu de respectat într-o operăsinceră. În această perioadă se pre-figurează tot mai evident, semneleunor elemente definitorii ale neomo -dernismului în literatură, care le întâl -nim tot mai des în creaŃia unor poeŃişi scriitori tineri. Pictorii, sculptorii, gra -ficienii, artiştii din domeniile artelordecorative, istoricii şi criticii de artă,esteticienii tineri participă, efectiv, lareevaluarea metodelor de creaŃie exis-tente înainte de impunerea de cătreideologia comunistă a realismului so -cialist ca metodă unică de creaŃie.

Tineri scriitori ca Nichita Stănescu,Ana Blandiana, ConstanŃa Buzea, Mir -cea Ivănescu, Marin Sorescu, Ion Ale-xandru şi încă mulŃi altii sunt deja

exemple.Exponentul cel mai reprezentativ

al generaŃiei 60 a fost poetul NichitaStănescu. Timp de zece ani pe careîi consider definitorii pentru arta scri -sului stănescian, un deceniu de Aural literaturii române, poetul a realizatzece volume de poezie, fiecare fiindla rândul său un modul al unui ba -roc conceptual unic.

Debutul său cu placheta „SensulIubirii” readuce în poezia română sen -sul real al iubirii, pierdut după aproapedouă decenii de realism socialist. Totacestui timp sacru îi datorăm lan sareaîn notorietate a volumelor „O viziune asentimentelor” (premiul Uniunii Scriito -rilor); „Dreptul la timp”; „11 elegii” pecare poetul îl plasa în cate goria „ui -mirilor” sale esenŃiale; „Roşu vertical”;„Alfa; „Oul şi sfera”; „Laus Ptolemaei” şi„Necuvintele”, vârful de lance al creaŃieistănesciene. Şt. A. Doinaş, despre poe-zia lui Nichita Stănescu spunea „cuel şi prin el, Logosul limbii Româneîşi ia revanşa asupra poeŃilor ei”.

În pictură, pandantul valoric, darmai ales conceptual al gândirii au -torului celor „11 elegii”, l-a realizatpic torul Mihai Bandac bun prieten cuNichita Stănescu.

Veronica Marinescu, istoric şi cri -tic de artă, descoperă o trăsăturăcomună celor doi artişti, diferenŃiatănumai de mijloacele de exprimare ar -tistică, dorinŃa perpetuă de esen -Ńializare. Pictura lui este „o deveniresub tâmpla luminii”. Deci un transferîn lumea metaforei coloristice.

Şi artele decorative sibiene des -pre care am iniŃiat o discuŃie soliloc -vială, în numărul anterior al Euro -economiei 21, a au fost supuse unorînnoiri benefice, datorate unei am -

bianŃe fertile generată de o gândirepotitivă al unor factori decizionali dela nivelul unor intreprinderi, unde ar -tele decorative făceau parte din spe -cificul muncii acestora. Aproape toateîntreprinderile sibiene de industrieuşoară , şi-au creat puternice serviciide creaŃie pe care le-au dotat cuaparatură şi tehnologii pentru pro -iectare şi experimente de creaŃie, şiau angajat artişti profesionişti tinericu idei noi, capabili să dea produsu-lui nou caracteristici artistice şi func -Ńionale moderne. Un astfel de cadrunou, care a făcut carieră a fost ar -tista Lidia Cireşica Crainic.

O lume fascinantă, încărcată desimboluri şi semnificaŃii umane, de olargă respiraŃie filozofică, o întâlnimîn tapiseriile Lidiei Cireşica Crainic.Artista, absolventă Institutului de ArtePlastice „Ion Andreescu” secŃia deArte Dcorative, specialitatea textile, afost din 1968 coordonatorul şi şefulserviciului de creaŃie a CooperativeiMeşteşugăreşti „ Arta Sibiului”.

Pentru Sibiu, această unitate eta -lon a constituit un sector extrem derentabil din punct de vedere eco-nomic, dar şi de lansare de modelenoi, cu un înalt nivel de creativitateartistică. Acest lucru a fost posibildatorită talentului organizatoric al ar -tistei, a flerului pe care aceasta l-aavut în implementarea unor tehnicinoi, de o mare verietate a soluŃiilorplastice, de o inspiraŃie ieşită dincomun în găsirea de materiale cufuncŃii estetice indite.

Ca artist de tapiserie parietală, arealizat lucrări destinate unor spaŃiiinterioare de mari dimensiuni, înconcepŃii şi viziuni moderne, în caredecorativul este înlocuit cu elementespaŃiale - ambientale, ce comunicăvizual şi ideatic. Mărturie stau aces-tor consideraŃii, lucrări de mari di -mensiuni precum, „Podoabele spaŃiu-lui; Petalele zborului”; „Arborescen -Ńă”; „Zborul Străvechi”; care după opi -niile Rodicăi Irimie-Fota, „sugereazăpermanenta aspiraŃie a înălŃării”.

ART~ ECONOMIE VINERI 30 MARTIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Artele decorative sibiene. (II)

TRADI[IE {I ACTUALITATE

31 martie 1889. La Paris, inaugurarea “Turnului Eiffel”.

Tapiserie Arta Sibiului

Mihai Bandac - “Peisaj de toamnă”