OREIONUL

Documentele din antichitate scrise, atestă existenţa bolilor infecţioase ce sunt puţin cunoscute, se cunoştea că sunt transmisibile dar nu li se cunoştea caracterul infecţios.

Acest lucru s-a realizat mult mai târziu, în sec. XIX, după descoperirile microbiologiei, dar şi în ceea ce priveşte asepsia ca mijloace de combatere a infecţiilor, în funcție de natura lor.

Boala "Parotidita epidemică" a fost descrisă de Hipocrate. În 1916, Wollstein a obţinut inoculări pozitive la pisica cu salivă filtrate de la bolnavi de oreion, iar în 1934-1935, Johnson şi Goodpasture au reprodus boala la maimuţe (inoculări în canalul Stenon cu saliva filtrată). În 1945, Habel a reuşit să cultive virusul pe oul embrionat, ceea ce a permis ulterior obţinerea vaccinului antiurlian viu, cu o tulpină atenuată.

Parotidita epidemică sau oreionul este boala infecţioasă acută şi transmisibilă de virusul urlian, caracterizată clinic prin afectarea glandelor salivare, precum şi a altor glande şi ţesuturi cum sunt: pancreas, sistem nervos, testicule.

Virusul pătruns pe căi nazofaringiene, trece bariera mucoasei respiratorii şi se localizează pe anumite organe şi sisteme. Boala lasă o imunitate durabilă, iar ca sursă de infecţie este omul bolnav aparent şi inaparent, boala având o incubaţie de 21 de zile

PAROTIDELESunt glande endocrine dispuse pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni. În număr de 4, sunt 2 superioare şi 2 inferioare, având formă ovalară.Au o greutate de 40 mg, o lungime de 8-9 mm, o lăţime de 4-5 mm şi 2-3 mm grosime. 

LocalizareParotidele superioare sunt situate la nivelul marginii postero-mediale a lobilor tiroidieni, deasupra intrării în tiroida a arterei tiroidiene superioară.

Cele inferioare sunt situate pe partea postero-internă, dedesubtul pătrunderii în tiroida a arterei tiroidiene inferioară.Mai pot fi situate pe faţa externă a tecii pericarotidiene, în interiorul tecii şi între teacă şi capsula glandei. Regiunea parotidomaseterică este o regiune pereche situată în partea laterală şi posterioară a feţei.. Polul superior al glandei are raport cu articulaţia temporomandibulară şi cu partea cartilaginoasă a meatului acustic extern.

Structura glandeiLa exterior este acoperită de o dependenţă a lamei superficială a fasciei cervicale, numită fascia parotidiană. Ea pleacă de la marginea muşchiului sternocleidomastoidian şi căptuşeşte pereţii posteriori și anteriori ai spaţiului parotidian.VascularizaţieArterele sunt reprezentate de ramurile parotidiene temporal superficial. Venele drenează vasele retromandibulare şi jugulară externă.Limfaticele drenează în nodulii recurențiali sau jugulari interni.Inervaţia este: simpatică - fibrele preganglionare au origine în coarnele

laterale ale măduvei toracice superioare. parasimpatică - fibrele pleacă de la nucleul salivar

inferior.

Secreţia glandelor parotideParatiroidele secretă parathormonul.Parathormonul are o acţiune de sens contrar vitaminei D, stimulând mobilizarea calciului şi fosforului din oase şi eliminarea urinară a fosforului.Hiperparatiroidismul se manifestă prin osteoza paratiroidiană cu decalcifierea oaselor, deformarea şi fracturarea lor, afectarea tubului digestiv şi a rinichilor Hipoparatiroidismul se manifestă prin tetanie, retenţie urinară a fosforului, intensificarea mineralizării oaselor, scăderea consecutivă a calcemiei şi creşterea în consecinţă a excitabilităţii neuromusculare .

Oreionul este o infecţie virală contagioasă care determină creşterea în volum, dureroasă a glandelor parotide (glande salivare situate între ureche şi mandibulă). Oreionul este transmis atunci când o persoană infectată tuşeşte sau strănută şi de asemenea prin contactul cu obiecte recent contaminate cum ar fi şerveţele, batiste, pahare sau prin mâini murdare.  

AGENT ETIOLOGIC Virusul urlian, un paramixovirus, este pleomorfic şi are un diametru care variază de la 100 la 600 nm. Virionul este compus din ARN şi 5 proteine. ARN-ul este înconjurat de o anvelopă cu proiecţii glicoproteice. Virusul urlian determină o infecţie generalizată. După ce intra în orofaringe începe replicarea virală care determină viremie secundară şi implică glandele sau ţesutul nervos. Virusul poate fi izolat din salivă, sânge, urină şi lichid cerebrospinal. Calea de transmitere este prin picăturile Pflügger respiratorii. Are o incubaţie de 14-25 de zile după care debutează sindromul prodromal şi durează între 3-5 zile.

TABLOUL CLINICIncubaţia este de 14-18 zile.Debutul este brusc cu febră 38-39, dureri de cap, dureri musculare, tensiune dureroasă a lojii parotidiene, de obicei bilateral, laringită catarală, dureri la masticaţie, secreţia salivară este redusă, limba este încărcată cu miros fetid.Simptomele debutează la 14-24 de zile după infectare. Cei mai mulţi copii dezvoltă frisoane, cefalee, anorexie, stare de rău general şi febră moderată.

Aceste simptome sunt urmate la 12-24 de ore de mărirea de volum a glandelor parotidiene. Glandele sunt sensibile la atingere. În acest stadiu temperatura se ridică până la 39-40 de grade C şi rămâne în platou 1-3 zile.

INVESTIGAŢII Oreionul este frecvent diagnosticat prin istoricul de expunere la boală şi simptome cum sunt glandele parotide umflate şi sensibile. Dacă este nevoie se poate efectua un test din sânge care poate confirma diagnosticul. Acest test măsoară nivelul de anticorpi pe care corpul i-a produs împotriva virusului care produce boala. Acesta poate fi identificat prin cultură virală dintr-o probă de urină, salivă sau lichid cefalorahidian obţinut prin puncţie lombară. 

Diagnosticarea oreionului este realizată cu uşurinţă la pacienţii cu parotidită bilaterală acută şi la cei cu un istoric de expunere recentă. Când parotidita este unilaterală sau lipseşte, sau atunci când sunt implicate alte localizări decât glanda parotidă este necesar diagnosticul de laboratorVirusul urlian este izolat uşor după inocularea specimenelor clinice adecvate într-o varietate de sisteme gazdă, cum ar fi celule renale de maimuţă rhesus şi fibroblaştii plămânului embrionului uman. Virusul poate fi identificat rapid prin folosirea celulelor dezvoltate în ou de găină embrionat şi a anticorpilor monoclonali marcaţi cu fluoresceină. Virusul urlian poate fi izolat din săli, faringe şi urină, iar în timpul primelor zile de boală, şi din LCR-ul pacienţilor cu meningită urliană. Excretarea virusului în urină poate persista timp de 2 săptămâni. Nici o variaţie de număr a celulelor sanguine periferice nu este caracteristică oreionului.

TRATAMENTÎN CAZURILE FĂRĂ COMPLICAŢII OREIONUL ESTE TRATAT PRIN REPAUS LA PAT ŞI ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU. TRATAMENTUL LA DOMICILIU CUPRINDE MEDICAMENTE CE POT FI CUMPĂRATE FĂRĂ REŢETĂ ŞI SUNT FOLOSITE PENTRU A REDUCE FEBRA ŞI DUREREA. PARACETAMOLUL SAU ALTE ANTIINFLAMATOARE NONSTEROIDIENE (ADVIL, MOTRIN, ALEVE) SUNT FRECVENT FOLOSITE. NU SE ADMINISTREAZĂ ASPIRINĂ LA PERSOANELE MAI TINERE DE 20 DE ANI PENTRU CĂ POATE PROVOCA O BOALĂ RARĂ DAR GRAVĂ, NUMITĂ SINDROMUL REYE.

Dieta

Se fixează în funcţie de febră, de durerile la înghiţit şi de toleranţă

digestivă. În forme ce încep cu febră mare şi dureri de gât se recomandă

lichide în cantităţi mici şi repetate, la temperatura camerei (ceaiuri

moderat îndulcite, supe strecurate, sucuri de fructe, zeama de compot,

lapte). Pe lângă acestea în primele 7-10 zile se va menţine un regim cu

lapte şi derivate, vegetale, carne rasol. Se vor evita mesele prea copioase,

excesul de grăsimi şi de dulciuri.

Parotidita necomplicată se tratează cu antialgice şi antipiretice pentru a combate febra şi cefaleea.Meningita urliană se tratează cu puncţie rahidiană, antinevralgice şi antiinflamatorii, în caz de hipercitoză persistentă.Corticosteroizii (cură de 7-14 zile) se utilizează în: encefalită, meningo encefalită, mielită, nevrite şi poliradiculonevrită (urliene).Orhita urliană se tratează cu: repaus complet la pat, prişniţ local şi corticoterapie pe cale orală.

PROFILAXIEVaccinul împotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai cuprinde vaccinul antirubeolă şi antirujeolă. De asemenea riscul de reacţii alergice asociate cu vaccinul antioreion este extrem de scăzut.COMPLICAŢIIOreionul poate determina encefalită la 1 din 1000-5000 de cazuri. Encefalita determină stare de somnolenţă, comă sau convulsii.Inflamaţia pancreasului poate apărea la sfârşitul primei săptămâni de infecţie. Afecţiunea determină durere abdominală, greaţă şi vărsături, care variază de la forme severe la moderate.  

Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Consiliul Internaţional al Nurselor defineşte nursingul ca o  parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii care cuprinde:◉promovarea sănătăţii◉prevenirea îmbolnăvirilor ◉îngrijirea bolnavilor de toate vârstele şi în toate stadiile bolilor, chiar şi în stadiul terminal.Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a informaţiilor pentru toate  persoanele  implicate  în  îngrijirea  pacientului,  o  documentaţie  referitoare  la intervenţiile planificate pentru pacient.

Nursa are un rol important şi în societate prin asistarea indivizilor, familiilor şi grupurilor în procesul de adaptare la noua situaţie ivită prin modificarea stării de sănătate.  Florance Nightingale (1820-1910) apreciază că în activitatea de nursingcea mai importantă lecţie practică care poate fi dată nurselor este:să le înveţi să observe,cum să observe,care sunt manifestările care indică însănătoşirea, care nu,care sunt semnele importante, care nu sunt,care sunt dovezile neglijenţei,ce fel de neglijenţă...

Cele 14 nevoi fundamentale

Perioada de îngrijire: 22.02.2014 - 28.02.2014Pacienta P. C., în vârstă de 13 ani, cu domiciliul în Bucureşti se internează la data de 22.02.2014 la Secţia infecţioase a spitalului.Diagnostic: Parotidită urliană (oreion) formă gravăBolnava acuză febră, greaţă, durere bilaterală în lojele parotidiene, durere la masticaţie şi salivare, limbă încărcată cu miros fetid, agitaţie.Anamneză: Copilul spune că de 2 zile are durere la înghiţire şi la nivelul urechii stg., de dimineaţă pe la ora 4:00 a început să facă febră şi îi este greaţă.Examen fizic general− starea generală - moderat alterată− tip constituţional – astenic− stare de nutriţie - deficitară (inapetență)− talie 120 cm, G 49 kg - scădere ponderală − tegumente palide, mucoase umede, limba cu depozit − stare febrilă 38oC− transpiraţii nocturne

DEPENDENŢELE PACIENTULUI

Denumirea nevoii Dependent Independent

Nevoia de a respira şi a avea o bună

circulaţie

Prezintă dificultate în respiraţie, tahicardie -

Nevoia de a bea şi a mâncaDificultate de a se alimenta şi hidrata, dificultate de a urma dieta

-

Nevoia de a elimina - Fără probleme în a elimina

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună

postură

- Prezintă o bună motilitate şi postură

Nevoia de a dormi şi a se odihni Prezintă dificultate în a se odihni, oboseală -

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca - Se îmbracă şi se dezbracă singur în mod corespunzător

Nevoia de a menţine temperatura

corpului în limite normale

Febră 38 grade C (hipertermie), transpirație -

Nevoia de a fi curat şi de a proteja

tegumentele

- Prezintă tegumente intacte, de culoare normală şi curate

Nevoia de a evita pericolele Teama de boală -

Nevoia de a comunica cu semenii - Comunică bine cu colega de salon (vârste apropiate)

Nevoia de a practica religia - Respectă sărbătorile religioase ortodoxe

Nevoia de a fi util - Se face util în măsura necesităţilor din salon

Nevoia de a se recrea - Foloseşte marea majoritate a timpului pentru a se recrea

Nevoia de a învăţa să păstrezi

sănătatea

Dificultate de a învăţa -

Nevoia deficitară Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a avea temperatura în limite normale

- hipertermie, datorată procesului infecţios

- temperatura corporală să revină la limitele normale- să se menţină echilibrul hidroelectrolitic- să se menţină o stare de nutriţie adecvată- pacienta să simtă senzaţia de bunăstare fizică şi odihnă

Intervenţii autonome- se monitorizează funcţiile vitale dimineaţa şi seara şi se menţine temperatura corpului în limite normale- se apreciază pierderile lichidiene prin transpiraţie- se face bilanţul ingesta-excreta, cu evaluare clinică generală- se schimbă lenjeria de corp şi de pat de câte ori este nevoie- se discută cu pacienta pentru a o calma- se pregăteşte fizic şi psihic pacienta pentru examenele clinice şi paracliniceIntervenţii delegate- la indicaţia medicului: se recoltează probe biologice

pentru hemoleucogramă, VSH, ex. urină

se administrează antalgice (Algocalmin tb.)

- pacienta are temperatura corpului în limite normale- nu prezintă semne de deshidratare- nu prezintă infecţii cutanate sau la nivelul mucoasei bucale

2. Nevoia de a se odihni

- insomnie dată de procesul inflamator, durere şi de mediul spitalicesc

- pacienta să fie echilibrată psihic şi să prezinte somn liniştit conform vârstei

Intervenţii autonome- se asigură confortul fizic: lenjerie curată, poziţie comodă în pat, linişte, semiobscuritate- se îndrumă pacienta să citească cărţi sau reviste înainte de culcareIntervenţii delegate- se administrează antalgice (Algocalmin tb.)- se menţine o igienă locală satisfăcătoare (spălături bucale cu infuzie de muşeţel cu sol. de Nitrofural 1:5000 sau Hidrocarbonat de Sodiu 2%)

- pacienta doarme 8 ore pe noapte fără întrerupere

3. Nevoia de a se alimenta

- alimentare şi hidratare necorespunzătoaredatorită dificultăţii de masticaţie a durerii şi a alterării mucoasei bucale

- pacienta să aibă o stare de bine fără greaţă- pacienta să fie hidratată şi alimentată corespunzător

Intervenţii autonome- se hidratează pacienta pe cale orală(sucuri, apă minerală, apă plată)- se instituie o alimentație ușor digerabilă, fără condimente şi grăsimi, semilichide- bolnava va fi informată despre alimentele care îi sunt prescrise şi cele interzise = regimul alimentar - pacienta va fi lăsată să aleagă meniul conform cu gusturile sale şi regimul alimentar prescris

- pacienta nu prezintă senzaţie de greaţă- nu prezintă simptome deintoleranţă

4. Nevoia de a evita pericolele

- risc de complicaţii datorat lipsei de cunoaştere

- prevenirea complicaţiilor- pacienta să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii 

Intervenţii autonome- se asigură condiţii de mediu adecvate pentru a evita accidentele- repartizare în salon după stare generală şi afecţiune- se iau măsuri pentru evitarea transmiterii infecţiilor (izolare, respectarea circuitelor, curăţenie, dezinfecţie, sterilizare)- se aleg proceduri de investigaţii şi tratament cu risc minim de infecţie- se stabileşte cu pacienta planul de creştere a rezistenţei organismului- efectuează imunizările necesare- se ajută pacienta să se adapteze la noul mediu - se încurajează pacienta să-şi exprime emoţiile, nevoile şi să-şi recunoască anxietatea

- nu prezintă frison- stare generală mult ameliorată

Perioada Alimente permise Alimente interzise22.02.2014 - 28.02.2014

Ceaiuri, sucuri neacidulate, lapte, brânză de vaci moale, supe de legume şi carne de pasăre, piureuri de legume şi fructe.

Carnea de porc, vânat, peşte gras, alune, fructe confiate, ciuperci, grăsimi.

Nr. crt. Denumirea medicamentuluiFormă de

administrareAcţiune

Doză

Reacţii adverseZilnică Unică

1 Metamizol I.M. Antalgic 1 fi/zi 1 fi -2 Difenhidramidă I.M. Tonicardiac 1 fi/zi 1 fi -3 Paracetamol P.O. Combaterea febrei 3 cp/zi 1 cp Alergii sub forma erupţiilor cutanate

4 Vitamina C P.O. Măreşte rezistenţa organismului faţă de infecţii

2 f/zi 1 f -

5 Papaverină I.V. sau I.M. Vasodilatator şi antiseptic prin acţiune directă asupra musculaturii netede.

1 f 1 f Hipertensiune intracraniană şi prudenţă în glaucom şi la bolnavii cu hipertrofie de prostată.

6 Metoclopramid I.V. sau I.M. Antivomitiv prin acţiune centrală, creşte tonusul sfincterului inferior al esofagului.

2 f/zi 1 f Uneori constipaţie sau diaree, nelinişte, oboseală.

La externare pacienta este: îndrumată, şi consiliată pentru a se adresa Îngrijirilor la

domiciliu, unde echipa va continua supravegherea sa. i se recomandă urmarea regimului alimentar revenirea la control respectarea regulilor de igienă

CONCLUZII

Oreionul este o boală inflamatorie ce afectează copiii şi adulţii deopotrivă.

Această boală necesită instituirea unui tratament corect.În lipsa unui antiviral eficient, tratamentul infecţiei urliene este

simptomatic şi suportiv, bolnavii fiind trataţi la domiciliu în formele uşoare-medii sau în spital în formele grave. Se recomandă repausul la pat timp de 10-14 zile (pentru a reduce numărul determinărilor organice), regim alimentar hipoglucidic şi hipolipidic (pentru evitarea solicitării glandelor salivare şi pancreasului), conţinând alimente semisolide sau uşor masticabile. Analgezicele şi antipireticele (Acetaminofen, Ibuprofen) reduc febra şi durerea cauzată de inflamarea glandelor salivare.

Orhita urliană necesită repaus la pat, analgezice, utilizarea suspensorului, aplicaţii locale reci.

În perioada stagiului clinic, am observat trei pacienţi, care au fost internaţi în spital. Au fost îngrijiţi conform dosarului de îngrijire.

Evoluţia celor trei pacienţi a fost favorabilă, externându-se în stare vindecată sau ameliorată. 

 

 BIBLIOGRAFIE  1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog;2. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Mumps Virus Antibody, IgG and IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication;3. Nathan Litman. Stephen G. Baum Mumps Virus. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2201-2206;4. www.cdc.gov Mumps. Ref Type: Internet Communication;5. Lucreţia Titircă: Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Editura Viaţa Medicală Românească, 1997;6. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing - Editura Viaţa Medicală Românească; 2002;7. Rogozea Liliana şi Tatiana Oglindă - Îngrijirea pacienţilor vol. III - Editura Romprint, 2005;8. http://www.romedic.ro/orhita;9. http://www.qbebe.ro/sanatate/oreionul%3A_simptome_si_tratament.