+ All Categories
Home > Documents > Orasul, straniu cuget

Orasul, straniu cuget

Date post: 07-Nov-2015
Category:
Upload: evy-stafie
View: 255 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
Orasul, straniu cuget
5
Oraşul, straniul cuget O petală, o frângere de inimi, o energie ce separă două lumi: raiul ce-i în astre şi iadul ce-l trăiesc. O miros – febleţe pictată în miresme. O privesc – culoare cântată cu glas luminescent. O ating – obrazul lui, ca un repaus de întuneric mi se arată. Ochii îi sunt drumuri nepăşite sculptate în zări eterne, ce ard în iadul nopţilor. Şi calc prin ei, iar sufletu-mi dispare scăldat în focul luciferic. Îl caut, nu-l revăd, piere ca o ultimă speranţă crăpată în humus. Sunt prinsă în interiorul lui ideal şi nu gândesc. Trupul îmi hibernează de durerea eşecului mental. Să mă odihnesc veşnic în patul lui de trandafiri fără petale îmi e singurul fapt în putinţă. Şi adorm cufundată într-o baie de lacrimi şi spini, tremurând încă de-al frigului popas. Închid ochii şi văd cum i se înlănţuie de o parte şi de alta roze dure, cimentate de ceasornicul vremii. În căpătâiul zării, o inflorescenţa înecată în razele tulbure ale lui Venus, îi despică neuronii formând patru poteci înguste şi încă din naştere uzate. Ceva mă prinde, mă frânge, mă trage în urmă, mă leagă în lanţuri săpate adânc în malurile apei din amintiri si poze, mă coase prin interior. Un murmur îmi şopteşte „nu pleca”. E vântul, e răsuflarea lui în zilele oglindite-n lună, vlaga pâraielor de sânge ce aluneca prin artere zdruncinându-i simplul trup. Mă trezesc în vibraţiile metropolei. Scântei de smoală sar din cer pe buzele mele. O bătaie de moment mai alertă şi mai
Transcript

Oraul, straniul cugetO petal, o frngere de inimi, o energie ce separ dou lumi: raiul ce-i n astre i iadul ce-l triesc. O miros feblee pictat n miresme. O privesc culoare cntat cu glas luminescent. O ating obrazul lui, ca un repaus de ntuneric mi se arat. Ochii i sunt drumuri nepite sculptate n zri eterne, ce ard n iadul nopilor. i calc prin ei, iar sufletu-mi dispare scldat n focul luciferic. l caut, nu-l revd, piere ca o ultim speran crpat n humus.Sunt prins n interiorul lui ideal i nu gndesc. Trupul mi hiberneaz de durerea eecului mental. S m odihnesc venic n patul lui de trandafiri fr petale mi e singurul fapt n putin. i adorm cufundat ntr-o baie de lacrimi i spini, tremurnd nc de-al frigului popas. nchid ochii i vd cum i se nlnuie de o parte i de alta roze dure, cimentate de ceasornicul vremii. n cptiul zrii, o inflorescena necat n razele tulbure ale lui Venus, i despic neuronii formnd patru poteci nguste i nc din natere uzate.Ceva m prinde, m frnge, m trage n urm, m leag n lanuri spate adnc n malurile apei din amintiri si poze, m coase prin interior. Un murmur mi optete nu pleca. E vntul, e rsuflarea lui n zilele oglindite-n lun, vlaga praielor de snge ce aluneca prin artere zdruncinndu-i simplul trup. M trezesc n vibraiile metropolei. Scntei de smoal sar din cer pe buzele mele. O btaie de moment mai alert i mai cutremurtoare este tot ce m mai declar vie. Dar nu e ritmul meu, ci al lui, e o aur necurat ce fredoneaz bti metalice de cort. i trimit prin Dunrea ce ne leag dulci lacrimi tulburate de vntul si pulberea umbrelor, ce de mn inndu-se danseaz pe drumuri nguste. Atept s m ncununeze valurile ndoliate, s m arunce brusc n ramurile existenei tale i s vieuiesc departe de negru sufletul tu, dar lng tine. Lumina-mi disperseaz scrisorile fluide, pune barier esut-n scntei ntre poteca apei i micrile mele sonore. l admir, o himer translucid pind de o parte i de alta a unui pod. nc mai caut nestemata vitalitii n verdele pmntului ce a rmas nesuprimat de grelele asperiti, soldai i gratii, supranumite p-uri. Ajung in miezul templului uitat de anostul contemporalitii, rsfoiesc ntmpltor un fluture, ngenunchez i-mi transmite: Filozof necugetat n-au gsit ei, nici tu nu vei gsi vestita piatr!. Cu ochii orbi, uscai de socul pierderii credinei, m las in voia stanelor pavate s cad ctre cerul unui apus renflorit. Un peron n rugin, un tren proptit pe dou infinite, o scpare din a ta decaden. Un cnt mi anun trecerea zilelor, orelor, minutelor, secundelor i l simt mai aproape, lng mine, prin mine, in mine. De l-a vedea Dar e doar giulgiul unei existene strpite de o efemer dragoste, care m mistuie cu jrite pulberi de rubin. mi ascut firea de pmntul aspru al cetii Galai i ncerc s mi ridic blestemul, ndestinnd spiritul meu vitraliilor unui vechi loc de cult ngeresc. Legea vntului divin aprinde rnd pe rnd cte o straj modelat-n cear, punnd la cptiul celor mori cte o pictur de cldur luminescent. Urmresc atent dou bilete, unul ctre paradisul morilor, cellalt ctre cel al viilor, ngduind sorii tot ce mi-a rmas. Verdictul mi e fluctuant, lumina agitndu-se ntr-un vid murdrit de polaritatea realitii noastre. O ultim clipire; mi s-a aprins calea ctre lumea celor de dincolo si urc pe drumul scrilor descendente unui ultim astru cunoscut. Emoia-mi geme n vene i url de-mi orbete i ultimul suflu. Sub gene ascund plumb, cenua am pe obraji i sap crri adnci n chipul meu. n inim pedeapsa vrfului de sulia ptruns. Fericirea-mi se odihnete de prea mult timp n zare, plutete a lene tot mai sus cu fiecare privire deprimat, nu mai am ansa de a o simi vreodat.Sunt condamnat la o moarte lent cu unduieli animate, o tortur comun a subcontientului meu. Dar mi merit sentina, am dezechilibrat balana elipsoid a timpului i am distrus virginitatea sanctuarului de putrefacie, i-l duc acum prinos pe un talger sufletul lui.Voi pieri n strnsori osoase, cci spiritul demonic din el nu m las, voi arde ncletat legat cu mduva pe rugul vertebrelor lui i m voi usca n lacrimi vrsate de o ultim-mi sperana.Eternitatea mi e cluz, singurtatea nspimntata mea sor, razele mi intunec cea din urm lumin. Un ipat, o cortin

Seciunea: Scriitori de azi i de mineTema: Simbolurile Galaiului"Nume: StafiePrenume: Magda EvelinaVrsta: 15 aniUnitatea de nvmnt: Colegiul Naional Costache NegriNumr de telefon: 0746813541Adresa de e-mail: [email protected]


Recommended