1

Oraşul minier Røros (Norvegia)

A-adresa sitului :Røros (Norvegia)

B-contact :Røros kommuneBergmannsgata 19N-7374 Røros

Tel. 00 47 72 41 94 00Fax: 00 47 72 41 94 04 E-Mail: postmottak@roros.kommune.no

C-scurtă descriere (la origine) :Oraşul Røros a fost creat în secolul al XVII-lea după descoperirea minereului decupru în regiune. Minele şi topitoria şi-au încetat activitatea în 1977 după 333 de anide exploatare. Oraşul şi siturile miniere au început să fie protejate din anul 1930 şidupă o clasare în lista patrimoniului mondial al Unesco în 1980, o extensie a acesteiclasări a fost obţinută în 2010. Ea acoperă tot spaţiul denumuit „Circumferinţă”, zonăde privilegii delimitată din secolul XVII de către regele danezo-norvegian Christian IV.

D-LocalizareaRøros este situat la cca şaizeci de kilometri la sud-est de oraşul Trondheim şi esteapropiat de frontierea suedează, într-o regiune de platouri înalte şi de munţi medii pemalul rîului Hitter, rîu care permite alimentarea cu apă a activităţilor miniere şi atopitoriilor.

E- DatareaMinereul de cupru a fost descoperit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea înacest loc dezolant, cu populaţie împrăştiată şi climă foarte riguroasă. Ïnceputulexploatării miniere în această regiune a fost direct legat de situaţia politică a ţării laînceputul secolului al XVII-lea. La această epocă Norvegia era sub autoritatearegelui Danemarcei, Christian IV, poreclit ”regele constructor”, care pentru a-șiconsolida puterea şi pentru a finanţa războaiele sale de expansiune, era atent ladezvoltarea resurselor Norvegiei. Având o mare nevoie de bani, a încurajatactivitatea minieră (minele de argint exploatate la Kongsberg încă din 1623 şiextracţia cuprului la Kvikne în 1630).Lorentz Lossius, un minier de origine germană şi Peter Pedersen, un prospectorvenit de la mina din Kvikne recent dată în exploatare, descoperă prezenţaminereului în 1643 şi obţin prima concesiune a unui filon la Rauhaammaaren înapropirea viitorului oraş Røros.După descoperirea primului filon de cupru care s-a dovedit comercial puţin rentabil,alte cercetări au fost întreprinse în apropiere, şi astfel extracţia minereului de cuprua început la Storwartz, la zece kilometri de Røros.În 1646, regele Christian IV instaurează o zonă de privilegii de cca 90 de kilometride la nord la sud şi de 75 de kilometri de la vest la est, numită „Circumferinţa”. CîndCompania a început exploatarea minei în anul precedent, principala provocare erasă aibe o cantitate sufucientă de lemn pentru topitorie. Din cauza aceasta regeleChristian IV a acordat Companiei monopolul de exploatare a minereului, a pădurii şia apelor în ansamblul acestei „circumferinţe”. Compania minelor de cupru delaRøros s-a organizat atunci sub forma unei întreprinderi „participative”. A zecea partedin minereul extras revenea coroanei, dar minele erau proprietatea unor diverşiparticulari, adesea originari din Trondheim.

F-analiza tipologică a ansamblului sitului

2

Vechi situri miniere exploatate timp de peste trei secole, vechi oraş minier de maimulte mii de locuitori posedând pînă la mijlocul secolului XX o mare topitorie decupru, reconstruită şi modernizată de mai multe ori.

G-întinderea sitului :Este vorba de un vechi teritoriu industrial şi rural, la scara unei regiuni de cca 7000km², corespunzând suprafeţei unui departament francez.

H-compoziţia sitului :Situl înscris în patrimoniul mondial al Unesco cuprinde astăzi ansamblul„Circumferinţei”, adică :- oraşul cu mai mult de 200 de case clasate şi restaurate şi peisajele lor culturale,

industriale şi rurale ;- vechile situri de exploatare minieră :

· Vechea mină de la Storwatz ;· Noua mină de la Storwatz ;· Minele de la Olav. În realitate, două ansambluri: Nyberget, exploatat

între 1650 şi 1717, apoi din nou în secolul XIX şi Olav, a doua minădeschisă, exploatată de la 1935 la 1972 care poartă numele RegeluiNorvegiei (1903-1991).

- Malmplasse: vechea turnătorie de cupru a oraşului reconstruită în starea dedinainte de incendiul din 1888 ;

- Centrala hidraulică de la Kuråsfossen datând din 1896;- Biserica din piatră construită în 1784;- Vechea imprimerie a jurnalului local Fjelle-Ljom (Ecoul muntelui) care şi-a

conservat vechile sale prese;- Femundsytta, vestigiile unei alte topitorii, mai la sud, cu zona sa asociată;- drumul de trasport de iarnă a minereului şi a cuprului care se compunea dintr-o

succesiune de drumuri terestre, de lacuri, de rîuri, înscrise într-un peisaj aproapeintact, utilizat altădată din noiembrie până în mai.

- Oraşul Røros, în întregime reconstruit după distrugerea de către trupele suedezeîn 1679, posedă astăzi un mare număr de case din lemn de unul sau două etaje şio topitorie. Multe dintre ele şi-au conservat faţadele din lemn înnegrit, care dauoraşului un aspect medieval.

I-promotori şi motivări :Conservarea acestui ansamblu şi renovarea sa sunt rezultatul unei lungi istorii care amobilizat în acelaşi timp asociaţii locale, responsabili ai patrimoniului regional şinaţional, şi statul norvegian.

J-starea reconversiei :Reconversia oraşului Røros este în prezent terminată. O primă înscriere pe listaPatrimoniului mondial a fost obţinută în 1980 şi a cuprins tot perimetrul zonei deprivilegii denumită „Circumferinţă”, în 2010.Câteva repere pot rezuma această foarte lungă istorie de renovare a sitului:

1900 : Salvarea uneia dintre cele mai frumoase case ale oraşului, datând de lasfârşitul secolului al XVIII-lea, Casa Aspaas, este decisă, dar finalmente aceastaeste demontată şi remontată în muzeul în aer liber al oraşului Trondheim.

1920 : Prima lege privind salvarea clădirilor în Norvegia.

3

1923 : 8 clădiri ale oraşului sunt clasate. La aceeaşi epocă, o asociaţie locală „Dengamle Bergstad” („La vieille ville minière” = Vechiul oraş minier) este fondată pentrua ajuta salvarea caselor din două străzi principale.

1930 : Asociaţa artizanilor din Røros organizează o expoziţie.

1936 : Un teren este obţinut pentru construcţia unui muzeu în aer liber.

1939 : L’Association pour la sauvegarde des antiquités et l’Association des Musées(Asociaţia pentru salvarea antichităţilor şi Asociaţia Muzeelor) îşi ţin reuniuneagenerală şi Harry Felt, atunci director al Monumentelor istorice declară: „Oraşulpoate fi el salvat ?” Bine înţeles că poate fi. În străinătate acest tip de oraş ar ficonsiderat ca o comoară naţională de mare valoare.

1947 : Unele case demontate din oraş, sunt transferate şi remontate pe terenulviitorului Muzeu în aer liber, dar conceptul este deja depăşit.

1974 : Muzeul din Røros publică un plan de reorganizare a activităţilor sale. Ideeaeste de a aduna colecţiile în vechea topitorie, a cărei clădire principală va servi demuzeu. La această epocă Compania minieră este partener al acestui proiect.

1977 : Falimentul Companiei miniere din Røros ameninţă foarte serios proiectul.

1978 : Incendiul topitoriei. Parlamentul norvegian acceptă ideea ca MinisterulMediului Ambiant să preia sarcina reconstrucţiei topitoriei. Este decis ca aceasta săfie reconstruită în starea în care se afla înainte de incendiul din 1888.

1980 : Acord semnat între minister şi muzeu. Statul se angajează la finanţareaproiectului iar muzeul preia responsabilitatea administrativă, cea de gestiune şi deechipare a clădirilor. Prima înscriere a oraşului minier Røros în Patrimoniul mondialal Unesco.

1985. Oraşul este declarat zonă de salvgardare, pe baza Legii privind urbanizareaperimetrului „Circumferinţei”.

2010 : Extinderea înscrierii Røros în patrimoniul mondial la ansamblul perimetrului„Circumferinţei”.

Activităţi economice:Când activităţile miniere au încetat, oraşul nu s-a depopulat; alte activităţi s-audezvoltat : artizanat, comerţ, bănci şi mai ales turism.

Servicii publice:Poşta, primăria şi serviciile municipale, servicii de sănătate, administraţii diverse.

Activităţi terţiare, comerciale şi de turism :Birouri, mult comerţ, hoteluri şi numeroase cazări, centre de vacanţă, etc.

Muzee ale memoriei:- Muzee în vechile situri miniere : unele galerii sunt deschise publicului şi se pot

vedea expuse maşini şi utilaje de exploatare.- Un muzeu important a fost creat în vechea topitorie a oraşului. Prezintă, cu

ajutorul unor machete funcționale, tehnicile de exploatare ale minelor în secolele

4

XVIII şi XIX precum şi tehnicile turnătoriei şi evoluţia lor până la mijloculsecolului al XIX-lea.

Activităţi culturale:În siturile miniere, expoziţii temporare şi spectacole sunt organizate în perioadasezonului turistic, precum şi expoziţii de artă contemporană.

K-Memoria lumii muncii :Arhivele Companiei miniere a minelor din Røros au fost conservate precum şimărturii ale condiţiilor de lucru şi ale vieţii zilnice ale minierilor şi ale locuitorilorregiunii. Povestiri ale vizitelor făcute la diferite epoci de călători veniţi dinstrăinătate au fost de asemenea publicate (a se vedea un exemplu în anexă). Pede altă parte, o mare parte din locuinţele oraşului în secolele XVIII şi XIX s-auconservat şi renovat precum şi biserica, unicul edificiu construit din piatră, datânddin 1784.

L- Succese şi/sau eşecuri :Protejarea, conservarea şi renovarea oraşului Røros şi a siturilor sale miniere esteun mare succces, din mai multe motive.Puncte tari :

- Oraşul Røros este un exemplu cu totul excepţional al unui oraş minierconservat în starea sa de la sfârşitul secolului al XVIII-lea în ceea cepriveşte partea centrală. Adăugiri au fost făcute în secolele XIX şi XX, darnumai la periferie;

- Oraşul a început foarte devreme să încerce să-şi protejeze patrimoniul, cumult înaine de încetarea definitivă a exploatării miniere ;

- Oraşul nu a fost „muzeificat” în ciuda unui foarte mare număr de case clasate.Acestea sunt locuite sau transformate în cazări sau spaţii comerciale ;

- Røros este astăzi un oraş de 6000 de locuitori care trăieşte şi care a ştiut săse dezvolte economic după oprirea exploatării miniere. Chiar şi dacăturismul, datorită înscrierii siturilor pe lista patrimoniului mondial al Unesco,a aeroportului şi a gărilor feroviară şi rutieră, rămîne activitatea principală înspecial în timpul sezonului bun, s-au dezvoltat şi alte activităţi comercialesau artizanale;

- Renovarea clădirilor a fost condusă cu multă grije. Cu ocazia primelortentative de protejare, anumite case au fost demontate pentru a fi instalateîn diferite muzee în aer liber de Artă şi tradiţii populare, dar majoritatea aufost pînă la urmă remontate la Røros, pe locul lor de origine.

- M- Costuri şi investiţii :- Imposibil de evaluat căci punerea în valoare a sitului este rezultatul unor

eforturi şi investiţii timp de mai multe zeci de ani.

N- Bibliografie :

Ola H. Øverås, Preservation of Historical Town, (Protecţia oraşelor istorice;Røros, The future of a past mining town, (Viitorul unui oraş minier dezafectat),Buletinul ICOMOS 1987-20, pp. 216-230.

5

Mette Bye, A changing townscape: Røros throughout a century of heritagemanagement .HiST - University College of Southern Trøndelag,Trondheim,Norvegia, 2008, 9 p.

E.D. Clarke, Voiajul de la Sundsvall en Medelpadie [provincie din nord-est aSuediei]laà Drontheim [Trondheim] în Norvegia, traversând munţii dinScandinavia în 1799, extras din volumul 5 de voiaje de Clarke în diferite ţări dinEuropa, Asia şi Africa, publicat în Nouvelles Annales des voyages et de lagéographie et de l’histoire, (traducere în franceză, Tome 13, de J.B. Eyriès şiMalte-Brun), Paris Librairie Gide fils, 1822.

Sit Internet : Lista patrimoniului mondial al Unesco : Oraşul minier Røros şiCircumferinţa.

http://www.worldheritageroros.no/

O- Autor şi data de elaborare a fişei :Geneviève DufresneMaître de Conférences d’histoireVice-présidente du CILACIulie 2013

Triunghiul de supravieţuire :

6

Fotografia 1 : Vedere generală a oraşului

Fotografiile 2, 3, 4 : Străzi principale ale oraşului (Kjerkgata et Bergmanngata)

7

8

Fotografiile 5, 6, 7, 8, 9 : Vechi case muncitoreşti

9

10

Fotografiile 10, 11, 12 : O casă veche muncitorească oferită publicului

11

12

Fotografia 13 Vechea mină Olav

Fotografia 14 : Mina Olav, sala de repaus a minierilor

13

Fotografiile 15, 16 : Alte vechi instalaţii miniere

14

Fotografia 17 : Vechea turnătorie devenită muzeul Røros

Fotografia 18 : Macheta Muzeului

15

Fotografiile 19, 20 : Partea din spate a vechi turnători şi rîul Hitter

16

Fotografia 21 : Haldă

Fotografiile 22, 23, 24 : Biserica din Røros

17

18

Fotografiile 25, 26 : Casă din secolul XVIII

19

Fotografia 27 : Culplu de minieri

Fotografia 28 : Minier