Ojog-Brasoveanu-Rodica-Logofatul-de-Taina-v3-0

RODICA OJOG-BRAŞOVEANU (28 august 1939-2 septembrie2002), celebră autoare de romanepoliţiste din România, a urmatprimele clase la Şcoala „Maisondes Français“, continuându-şieducaţia la Liceul „DomniţaIleana“. A început apoi cursurileFacultăţii de Drept dinBucureşti, dar, după doi ani, în1956, a fost exmatriculată pemotive politice. După un an demuncă necalificată la fabrica demedicamente Galenica, a reluatstudiile de drept, de data aceastala Iaşi. După absolvire a începutsă profeseze avocatura. În 1969 a

debutat cu un scenariu deteleviziune, iar primul romanpoliţist, Moartea semneaz ă indescifrabil , l-a scris lainsistenţa soţului ei, actorulCosma Braşoveanu, pe care l-apublicat în 1971. După şapte anide practică a renunţat laavocatură şi s-a dedicat înîntregime scrisului. Până în1999, a publicat treizeci şi cincide romane, majoritatea poliţiste,câteva istorice şi unulştiinţifico-fantastic. Esteconsiderată marea doamnă aliteraturii poliţiste româneşti.Dintre volumele sale amintim: Aînflorit liliacul (Editura Nemira,2004), Cianur ă pentru un surâs (Editura Nemira, 2004), Întâlnire

la Elysée (Editura Nemira, 2004),Co ş mar (Editura Nemira, 2004),R ă zbunarea slu ţ ilor (EdituraNemira, 2006), Necunoscuta dincongelator (Editura Nemira,2006), B ă rba ţ ii sunt ni ş te porci (Editura Nemira, 2006), Gras ă ş i

proast ă (Editura Nemira, 2006),Logof ă tul de tain ă (EdituraNemira, 2008), Agentul secret allui Altîn-Bey (Editura Nemira,2008), Ochii jupâni ţ ei (EdituraNemira, 2008), Vulturul dincolode Cornul Lunii (Editura Nemira,2008), Dispari ţ ia statuii din parc (Editura Nemira, 2008), 320 de

pisici negre (Editura Nemira,2008), Al cincilea as (EdituraNemira, 2008), Poveste imoral ă (Editura Nemira, 2008), Telefonul

din bikini (Editura Nemira, 2008).

Rodica Ojog-Braşoveanu

LOGOFĂTUL DE TAINĂ

-roman istoric – ciclul

Andronic-

1978

EDITURA NEMIRABucureşti, 2002

-8-

-9-

PREDOSLOVIE

De-amu, dac ă soarele ş i-a pr ă p ă dit b ă rb ăţ ia e bine. Cums-ar zice, pot ie ş i în cerdac. Uite- a ş a! Şă d pe acel scaun me ş teritde stolerul Mihail, ş i îndr ă gescdin ochi m ă linul r ă s ă rit la poalele

pridvorului. Mun ţ ii Vrâncioaiei î ş ivars ă r ă coarea, sihla alb ă stre ş tev ă zduhul, trage cugetul de mân ă s ă - ş i caute tihna.

Irra! P ă catele mele! Stârcu ţ elemi-au ru ş inat florile. Se cheam ă c ă mâine trebuie îns ă n ă to ş it

RODICA OJOG-BRAŞOVEANU

-10-

gardul cu uluci tinere. Gardulgr ă dini ţ ei ş i nevrednicul de minesuntem vârsteni, împlinim prinvoin ţ a Celui de Sus la Sân Chietruş aptezeci de ani. Pe dumnealui l-abetegit veninul p ă mântului, pemine o pârdalnic ă de v ă t ă m ă tur ă tare c ă poas ă ş i harnic ă dobândit ă în vremea pojarului de la 1820…Ne sprijinim unul pe cel ă lalt ş i, s ă nu vorbesc cu p ă cat, o maiducem.

Dup ă umbra conacului s-arcuveni s ă fie ceasurile cinci.Slugile î ş i cerceteaz ă hodina princhilii, Nicul ă i ţă , ucenicul meu,ispite ş te pe ş tii iazului cu o râm ă ş i un bold îndoit, cercând a-iam ă gi. Am în fa ţă cartea

p ă rintelui Ilarie, la dreapta un


-11-

cof ă iel cu ap ă rece scos din inima p ă mântului ş i gavanosul celmititel cu dulcea ţă de zmeur ă crescut ă sub ziduri. Tainaamestecului mi-a încredin ţ at-ochelarul Dionisie în ziua cândDomnul l-a chemat s ă deasocoteal ă pentru bucatele de frupth ă p ă ite pe ascuns în postulPa ş telui. Când Cel de Sus va

porunci s ă -i bat la por ţ i pentruaceea ş i netrebnic ă isprav ă , voiîncredin ţ a-o ş i eu ucenicului.

Oh, p ă c ă tosul ş i poftalnicul demine! Iar am sc ă pat o chic ă tur ă înom ă tul b ă rbii! Încaltea, ş tiu c-os ă - ş i râd ă Nicul ă i ţă prin unghere.

Afl ă , frate cetitorule, c ă aceacarte ce se g ă se ş te în fa ţ a meaare o istorie lung ă . La anul 1711


-12-

t ă tarii au n ă v ă lit hult ă ne ş te laceas de noapte asupra sfinteiM ă n ă stiri a Domni ţ ei. Cuvio ş iic ă lug ă ri s-au ap ă rat cu furca într- o mân ă ş i crucea în cealalt ă , darascu ţ i ş urile paginilor au biruit.Din toat ă suflarea m ă n ă stirii n-ar ă mas decât un ucenic nevârstnic.El a scos de sub anteriul

p ă rintelui Ilarie, cuprins de flac ă r ă , aceast ă carte. Cine atrudit s-o întocmeasc ă r ă mâne otain ă , a ş a c ă , având îng ă duin ţ adomniei tale, frate cetitorule, o voi

pune pe seama acelui c ă lug ă rasupra c ă ruia s-a g ă sit.

Cum a ajuns în bibliotichiaboierului Alecu Florescu, tot otain ă r ă mâne. Rânduiala c ă r ţ ilormi-a încredin ţ at-o bunelul conului


-13-

Alecu mie, nevrednicului Pahomie,cel robit pântecelui, de îndat ă ce- am deprins ş tiin ţ a buchiilor laş coli ţ a din târgul Foc ş enilor.Trebuie s ă - ţ i spun, frate cetitorule,c ă sunducurile boierilor Flore ş ti,mari iubitori de ş tiin ţă c ă rtur ă reasc ă , ad ă postesc opt miide c ă r ţ i care se cer cercetate ş iîngrijite cu dragoste. Ş i maitrebuie s ă - ţ i spun c ă dintre toate,osebit o îndr ă gesc pe cea asuprac ă reia a trudit pana p ă rinteluiIlarie. Amarul de vreme care s-ac ă l ă torit i-a betegit scoar ţ ele,negrea ţ a cernelii s-a stins,

pergamentul e pe moarte,umbletul degetelor a ş ters slovele

pe la col ţ uri.Chibzuind c ă faptele cele bune


-14-

n-au prea f ă cut pui în chilia mea,am hot ă rât dar ă s-o a ş tern dinnou pe hârtie trainic ă , dup ă tipicul buchiilor latine ş ti. Ieri, lavremea când zorelele închideauochii de somn, a venit s ă m ă întrebe de s ă n ă tate boierul VasileAlecsandri. I-am spus gândul carem ă pa ş te ş i dintr-o dat ă ochiidumnealui ş i-au sporit luminabucuriei.

Cartea p ă rintelui Ilarie, dup ă cum vei binevoi s ă afli, ostene ş tes ă înf ăţ i ş eze mâna întins ă devalahi rubedeniilor primejduitedincolo de hotarul ţă rii. Vei aflade asemenea, frate cetitorule,chipul celui târg al Bucure ş tiuluisupus ciumei ş i focului iscat denecredincio ş i, r ă fuielilor dintre


-15-

megie ş i, c ă ci dumnealor, drag ă Doamne, numai pe malulDâmbovi ţ ei pofteau s ă se

p ă ruiasc ă !Pân ă în anul Domnului 1601

cetatea de scaun a fost m ă run ţ it ă de unguri, t ă tarii hanului de laCrimeea ş i turcii lui Sinan Pa ş acare au ras pân ă la temelieM ă n ă stirea Sfintei Troi ţ e. Când s ă zic ă bie ţ ii gospodari Doamneajut ă , s-au repezit s ă -i dea

palanc ă la p ă mânt Simion Movil ă al Moldovei ş i ş leahticul IonPotocki de Potok.

Turcii din Giurgiu repede ş i eiîntre dou ă somnuri s ă - ş i ia

partea, dup ă care a pogorât BatorGabor al ungurilor cu o ş tenii s ă culeag ă ce-a mai r ă mas. Nu s-a


-16-

uscat bine zid ă ria ctitoriilor noi c ă r ă zmeri ţ a seimenilor a ales piatr ă de piatr ă . Ş ase ani dup ă ispravaaiasta peste cetatea Bucure ş tilors-au ab ă tut ciuma, foamea, turculş i t ă tarul. Ş aisprezece ani autrudit gospodarii s ă - ş i înt ă reasc ă trupul ş i cugetul când iar ă calc ă acea blestemat ă cium ă care a

pustiit cetatea cu des ă vâr ş ire.Când s ă prind ă târgul din noucheag, s-au ab ă tut oleac ă nem ţ iis ă jug ă neasc ă negustorimea… D- apoi seceta din 1718, înso ţ it ă decium ă ? D-apoi jaful turcului de la1738, semnul unei noi ciume?Treizeci ş i trei de mii de suflete ş i- au dat sfâr ş itul în acel an! D-apoialtele care au urmat? Ş i iar ăş iBucure ş tii ş i-au sp ă lat obrajii, au


-17-

chemat înapoi verdea ţ a ş i râvnade a în ă l ţ a m ă rturii pentruviitorime.

C ă l ă torind pe drumurileApusului împreun ă cu logof ă tul detain ă Radu Andronic, vei vedeal ă ca ş ele papista ş e. Al ă turi deacele catedrale, turlele mitropolieidin Bucure ş ti ţ i se vor p ă reaş i ş tave, Biserica Scaune omogâldea ţă acolo… Nu cârni dinnas, ş i nu judeca, rogu-te, cu

p ă cat. Arat ă îng ă duin ţă ctitorilorvalahi, c ă ci asemenea zidiri s-auîn ă l ţ at în vremi tulburi, subdomnii scurte, când petica neagr ă de mazilire a capugiului poposeades pe umerii voievozilor.

Nu râde v ă zând c ă gospodariitârgului î ş i podesc uli ţ ele cu grinzi


-18-

de stejar, ş coala cea mititic ă de laSfântul Gheorghe Vechi s ă nu- ţ istârneasc ă zâmbetul. Iar dac ă seva întâmpla s ă - ţ i colbuie ş tiînc ă l ţă rile pe uli ţ ele strâmte aleBucure ş tilor de la acea vreme,dac ă glodul le va necinsti, alung ă sudalma de pe limb ă , scutur ă -leş i p ăş e ş te mai departe.

Vod ă Brâncoveanu, în dragosteasa pentru ctitoriile în ă l ţ ate dup ă gustul p ă mântenilor, târgove ţ ii,me ş te ş ugarii, negu ţă torii ş idasc ă lii ş i-au îngropat o f ă râm ă din suflet între zidurileBucure ş tilor, c ă rturarii, opincariiş i boierii credincio ş i neamului auasudat sânge.

Lor m ă închin!

-19-

Capitolul I

NOAPTEA ISCOADELOR

Întunericul vâslea mahmur,umplea sihla de umbre. Lunarăstignită între nori cernealumină văduvă lipsită decredinţă. Drumul se strecurasfoară subţiratică pe subpântecele muntelui, ocolea cumlădieri de viperă grohotişurilenăpăstuite de ceaţă. Sus pecreastă, două perechi de ochi îi


-20-

cercetau umbletul până departe,spre porţile Braşovului.

Miclăuş cel tânăr, scutier laCurtea nobilului transilvăneanGavril de Noţig, aştepta înfriguratcu unghiile înfipte în căuşulpalmei. Sângele fierbinte alboierilor Miclăuşeni, dar mai cuseamă numărul sărac de anidobândiţi până în acea noapte deFlorar îi struneau anevoienerăbdarea. — N-o să treacă, Drăgane! Pui

prinsoare?Nu primi răspuns şi se răsuci

spre bărbatul lungit alături.Moţul, o namilă de om croitparcă din inimă de codru, citeaîntunecat drumeagul. Chibzuiîndelung şi numai după aceea


-21-

mişcă buzele: — Trece!Şoapta scăpată din curmătura

gâtlejului tună. Scutierul îşisimţi bătaia inimii. — Mai încet, omule! Măsură

înspăimântat liniştea. Curgeadomoală, tulburată arar dezgomotele nopţii. Nu vine, urmă,şi chiar dacă vine, scapă iar!

Ochii aprinşi cerşetoreautăgadă, dar moţul, credinciosvorbei cumpănite cusăptămânile, rămase mut. — Misionarul se află sub

ocrotinţa lui Belzebut! — O fi. — Lui şi-a vândut sufletul! A

f ăcut legământ pecetluit cusânge, după pilda corăbierului


-22-

rătăcitor, altă socoată nu maiîncape.

Vorbea cu glas scăzut şidegetele încârligate, aşa cumpovăţuiesc moşnegii că se cereatunci când pomeneşti asemeneaisprăvi în puterea nopţii.Povestea drumeţului stăpânit dedorul umbletului pe cărărilemării fusese adusă la castelulnobilului Noţig, strâmbată binişor de către doi veneţienicititori în stele, în trecere spreCurtea lui Leopold.

Moţul ar fi poftit să cunoască legământul, căci astfel de istoriesatanicească nu mai pomeniseprintre lotrii pământului1 dinZarand, dar Miclăuş cel tânăr

1 Haiducii minelor care furau aurul extras de imperiali şi îl împărţeausărmanilor.


-23-

începuse să-i înşire neizbânziletransilvănenilor ori de câte ori şi-au îndreptat flinta, săgeata sau

jungherul spre inimamisionarului Carol Neurautter.Încheie oftând: — O să scape iar!Drăgan cântări stânca rânduită

anume la baza prăpastiei, spre ao rostogoli asupra misionarului,şi se scărpină la ceaf ă. — De…Zorile săltară o geană deasupra

Postăvarului. Lumina firatică trudea vârtos să alunge negura.Vânticelul iscat de răsuflareamuntelui aduse un zvonîndepărtat de copite. Moţul,deprins cu zgomotele iscate înfaşă, rămase stană. Miclăuş cel


-24-

tânăr îi cetlui braţul. — Vine!Îi răspunseră huruitul roţilor

rostogolite pe piatra drumului şiîndemnurile surugiului.Doisprezece călăreţi turnaţi înfier sporiră umbrele ude,azvârlite în apa râului, apoi se ivicaleaşca generalului Rabutin deBussy, guvernatorul

Transilvaniei.Scutierul şopti gâtuit:

— Acum!Moţul aşteptă să treacă oştenii

şi se opinti asupra parului vârâtpârghie sub coastele stâncii.

Misionarul îşi simţi degetele. Îlslujeau cu credinţă fremătând laceas de primejdie. Scoase capulpe ferestruică şi porunci scurt:


-25-

— Galop!Stânca porni, zimbru întunecat.

Miclăuş cel tânăr îi urmă zborulcu inima pe buze. Văzu surugiiibiciuind caii şi caleaşca pierindcu huiet. Piatra urnită de moţ tulbură colbul stârnit de caiioştenilor apoi se cuminţi.

Scutierul şi Drăgan rămaseră îngenunchi, f ără răsuflare.Sudoarea le îngheţase pe frunte.În ochii lui Miclăuş cel tânărapăruseră lacrimile. Rosti încet,cu ură: — Satana!

* * *

— Oftezi, conte?


-26-

Generalul Rabutin de Bussyfulgeră cu privirea mogâldeaţaascunsă în sutană. Suspinase,era adevărat, dar putea jura ladouăsprezece icoane că răsuflarea zăticnită în poalelepieptului nu adiase în caleaşca.Încercă să desluşească obrazulmisionarului. Ferit de glugaveşmântului şi a nopţii, chipulpopii nu se lăsa citit. I se vedeaudoar mâinile albe, pline de vlagă.

„Mâini deprinse mai degrabă să sugrume decât să binecuvânteze“, chibzuiguvernatorul. Îşi mărturisi grija: — Mă mustră cugetul,

Neurautter. — Pentru care ticăloşie? — Ţ i-am îngăduit să mă


-27-

întovărăşeşti şi nu trebuia, spusestrunindu-şi greu paraponulstârnit de cutezanţa neamţului.Cărările de noapte nascprimejdii. Nu sunt hărăziteslujitorilor lui Dumnezeu. — Eu îl slujesc pe Satana!Glasul misionarului Carol

Neurautter, omul Vianei, hârşitîn dedesubturi politiceşti, păreasâsâit de şarpe. Adăugă mieros: — Parcă aşa le-ai spus

prietenilor dumitale în ziua cândţi-am adus porunca imperială. — Vorbe de şagă… — Întocmai. Astfel socotea şi

Leopold.Rabutin râse încetişor:

— E adevărat ce se şopteşte?Căpitanii mei jură că poţi auzi şi


-28-

gândul nerostit. Au început să-ţiferească drumurile. — Urmează pilda generalului

lor. — Greşeşti, Neurautter.

Trudind să mă răpună, mişeii îţipot aduce pagube. Asta-i pricinapentru care nu vreau să mă însoţeşti.

Misionarul îşi dosi zâmbetul.„Înfumurarea stă stâlp de

nădejde familiei de Bussy. Hm,franţujii… Bunicu-său a rămasîncredinţat până la moarte că-şiva găsi sfârşitul într-o cupă cuotravă. A murit de prea marebelşug de sânge…“

Răsuci gândul după obişnuinţaiezuitului Loyola, a căruicărticică de cugetări,


-29-

înveşmântată în scoarţe moi dinpiele, o purta la piept în loculBibliei poruncite de părintelecreştinătăţii. — Alungă-ţi temerile, conte.

Împărţim primejdiile deopotrivă.Surâse liniştit. Româniitransilvăneni au încercat astăzipentru a cincea oară să-migrăbească sfârşitul. Dintâi mi-acăutat spinarea un jungherzvârlit prin fereastra deschisă,apoi două pistoale descărcatef ără răbdare de un băietan custicle la ochi mi-au aţintitpieptul. Podul aşezat pesteMureş s-a prăbuşit în urmacaleştii mele, după care osăgeată, slobozită cu îndemânarede o f ăptură ciudată, mi-a


-30-

străpuns umărul. Râse încetişorpipăind rana oblojită în scutece:Iar în acea f ăptură ciudată amdesluşit-o pe jupâniţa Tofana. — Nu e cu putinţă! Fata a

deprins creştere aleasă, o ştiudin leagăn. — Şi pe Gavril de Noţig îl

cunoşti, şi el s-a bucurat debună creştere… Acum îndeamnă românii să-mi pândească drumurile. — Mă înspăimânţi, Carol!

Asemenea nelegiuiri se cereauaduse la lumină, or, eu abia azile aflu. Îngrijorarea săpa urmeadânci pe chipul guvernatorului.Scrisorile lui Leopold, urmă, îmiamintesc necontenit că răspundcu capul de viaţa sfinţiei tale.


-31-

Sutana nu se clinti. Glasulmisionarului se prelinse dinglugă, firicel subţiratic: — Treburi destule îţi apasă

umerii, conte, pentru a te maipricopsi şi cu necazurile mele.Muierile ungurilor dovedescnesaţ la aşternut, vinulromânilor se cere deşertat peîndelete, ca să nu mai pomenesc

jocurile de noroc… Şi apoi, amdeprins să mă păzesc singur.Gândul care nu-mi dă pace ealtul… T ăcu o vreme, sporind diavolii

din cugetul generalului. Neguraîncepuse să se destrame. Zorileprinseseră cheag, desluşindcopacii şi ghimirliile mărunte.Din coşuri, ici-colo, se


-32-

desprindea câte o aţă de fum.Boarea de lumină prinse să

zugrăvească în culori pământiichipul generalului: nasulîncovoiat după pilda ciocului devultur şi bărbia săpată încremene aminteau înf ăţişareatrufaşă a străbunilor. Purta straiostăşesc cu belşug de aur şi stelebătute în piatră scumpă. Aşezatîn dreptul geamlâcului, chipultrufaş al lui Rabutin se zugrăvealimpede. Neurautter ţinea maideparte ungherul, vorbind cumăsură. Cuvintele se înşiraumătănii, ca într-o rugăciune. — …Oamenii aceştia ştiu să

urască, Rabutin, şi e bine să n-ouităm! Aleasă plămadă e aceeacare în ceasuri de restrişte pune


-33-

buzdugan şi jungher în mânabărbaţilor, pistoale în palmabăietanilor, iar la îndemânafecioarelor arc şi tolbă de săgeţi. — Buzdugane, săgeţi, furci şi

topoare! Cu asemenea năzbâtiivor să-mi ţină piept? — Teme-te de cei care nu mai

au nimic de pierdut! povăţuiaînţeleptul Loyola.Şoapta misionarului răsunase

plină de tâlc. Rabutin socoti că azăbovit îndeajuns asupra uneineghiobii. Până la urmă Neurautter tot popă rămânea şinu-i puteai cere pricepere deoştean. Dădu să se ridice înpicioare, căci obişnuia să sepreumble prin odaie când îşiîmpărţea poruncile ori lăsa vad


-34-

slobod gândurilor. Îşi aminti că nu se află în cancelaria domnieisale, numai după ce se izbi încreştet de lemnul caleştii.

Se aşeză suduind soldăţeşteziua când hotărâse să intre înslujba nemţilor. Misionarul îipicura venin în suflet. Se lipisede el precum cămaşa cea udă şinu-l slăbea cu pildele iezuiţilor,necuviinţa şi pârele cătreLeopold. — Spune-mi, rogu-te, Rabutin,

ai chibzuit de ce mă hăituiescromânii? — Mă tem că au priceput

gândul Vianei. — L-au priceput, l-au dibuit ori

l-au simţit, zâmbi CarolNeurautter, căci iată, de unde la


-35-

început se înghesuiau să neaducă hrisoave, peceţi şi semnesăpate în aur, pentru a ne dovedidrepturile de obârşie, acum leascund cu aceeaşi râvnă. — Dacă cineva le-a deschis

ochii, apoi acela e principeleBrancovan. Nu osteneşteniciodată să se amestece întreburile noastre. — Vulpea Balcanilor , şopti

misionarul… Poate… De vremece necazul a f ăcut pui, se cere să batem alte cărări. — Vom smulge acele dovezi cu

sila. Orice taină îşi are leacul înodaia de cazne. — Crezi, generale, că-i vor îndoiţeapa, cuiele înroşite în foc oriroata, acum când a încolţit


-36-

neîncrederea în dreapta judecată a împăratului Leopold? După socotinţele mele, deocamdată prepuiesc primejdia, odaia decazne o va adeveri. Ştiam de laînceput că vorbele trecute prinzahăr n-or să-i amăgească multă vreme. Am trimis dară un omiscusit care să deprindă graiulacelor hrisoave, înainte de a-ţibucura inima aciuindu-mă pelângă domnia ta. De trei aniomul meu bate Transilvania,Valahia şi Moldova pentru a-şiînsemna în pergamente urmeleaşezărilor vechi, de aceeaşiobârşie.

Ochii contelui încercară zadarnic să străpungă gluga detafta. Chipul misionarului


-37-

rămânea ascuns. — Îl cunosc? — L-ai cunoscut… Neurautter

scăzu glasul de parcă s-ar fitemut că zorile, prăvălite dintr-odată între pereţii de catifea, i-arputea prinde şoapta: e contele deSaint-Lô. — Filip D’Antin?! Vocea

generalului, îndeobşte aşezată şiaspră, îşi pierduse bărbăţia spredeplina mulţumire amisionarului. Ai ales bine, Carol!N-au valahii f ăptură pe măsuralui, de-ar fi să-şi treacă totmeleagul prin sită. Singurdiavolul i s-ar putea împotrivi. — Voi griji să n-o facă, surâse

misionarul. În noaptea asta,Saint-Lô îl întâmpină pe von


-38-

Blaremberg la Bucureşti. Vomprimi curând veşti de soi.

Se f ăcu ghem în ungherulcaleştii şi închise ochii.

* * *

„Franţuzul umblă cu două proţapuri la car“, chibzuiscundacul îngropându-şi umbraîn zidul unei ghimirlii prăvăliteîntr-un genunchi. Cântăricălcătura străinului intrat înpriveala lunii. Filip D’Antin,conte de Saint-Lô, era bărbatrăsărit, cu trup suleag de muiereînveşmântat după gustul celor cuosânză la pungă din ţaraBourbonului. Ţ inea aninate la


-39-

pălărie pene pâclii şi dese deorătănii despre care cumetrele depe malurile Bucureştioarei n-aveau ştiinţă. Ochiul drept,vătămat de fier, îl purta subgrimea întunecată. Peste cămaşaspumă de horbotă la gât şimâneci înveşmântase pieptar dinsaftian moale, supus trupului,iar pe umeri mantie largă săbuită anume să ascundă obrazulstăpânului în ceasurile de taină.O căutătură nedeprinsă cuvicleşugurile ar fi căzut lesne îngreşeală socotindu-l slăbiu şineprihănit, dacă nu zărearăsărind din cingătoare capul

jungherului spelb de multă folosinţă şi drumul spadei ghicitlesne sub poalele mantiei.


-40-

Străinul îşi purta ciubotelerăsfrânte deasupra genunchilorprin inima uliţei, călcând iute, cudeosebită luare-aminte.

Scundacul – iscoada lui Vodă Brâncoveanu – zâmbi. Hangerulvră jmaş, nărăvit în mişelii, răsaredin cotloane dosnice, la unsingur întins de braţ. O ştiu şipruncii… O aflase cam demultişor şi omul în mantie, după cum o dovedea umbletul.

Scundacul îşi încopciegiubeaua, străpuns de răsuflarearece a nopţii. Luceaf ărul de seară zăbovise pentru a treia oară larăscrucile cerului de când călcacu fereală umbra contelui, dinporunca Măriei Sale. Drumurilefranţuzului pe uliţele


-41-

Bucureştilor aveau cântecul lorşi Vodă, dar mai cu seamă stolnicul ConstantinCantacuzino, tartoruldedesubturilor politiceşti, pofteasă le cunoască viersul.

Peste mahalaua Scorţarului1,întunericul ţesea pânză groasă.Lotrii cerului biruiseră luna. Uncurmei de vânt, cât şfichiul deharapnic, fugări mânios noriişoricii, dezbrăcând talgerulastrului. Lumina săracă, sleită,desluşi pe malurile bâhloase aleBucureştioarei coşmeliileprostimii. Sfoara subţiratică deapă izvora la acea vreme dintr-obahnă putredă de la poaleletârgului2. Bălţile Broştenilor, cea

1 Actualmente Piaţa Unirii.2 Grădina Icoanei de astăzi.


-42-

din Postăvari şi cea din Scaune,a lui Şerban Vodă, ori a lui Duraneguţătorul, bogate în frumuseţe,sau dimpotrivă, cetluiau cetateade scaun.

Franţuzul îşi înălţă ochiulnorocos. Turlele Mitropoliei iţitepe gorganul din Târgul de Josfulgerau aur. În mahalauaBroşteni1, focurile zlătarilormuşcau întunericul. Zvon harnicde copite şi clopoţei strică tihnacalicilor. Rădvan boieresc goneala ceas târziu de noapte. Patrumasalagii buiaci, numai picioare,alergau dinaintea cailordescâlcind cărarea la luminatorţelor de răşină. — Fereşte uliţa!

1 Radu Vodă.


-43-

Filip D’Antin, conte de Saint-Lô,lipi gardul căutând scurt spreboierul prăvălit între pernele moi.Slugile aveau să-l ducă desubţiori în iatac, luându-iosteneala de a deschide ochii,aveau să asude zdravăndescotorosind f ăptura groasă debodroanţe, ţiganca roabă,orânduită anume, avea să-idescânte degetele picioarelor cugâdileli meşteşugite. La căpătâiulpatului vor răsări talgerele cudulceţuri pentru cea din urmă bucurie a pântecelui şi filigeanulde cafea în care sufragioaica şi-apus întreaga ştiinţa pentru casomnul stapânului să vină pisiceşte. În spatele uşii, unscripcar tuciuriu va izvodi sunete


-44-

molatice, până ce boierul vabinevoi să ducă porcii la jir.

Străinul îşi strivi dispreţul încolţul buzelor şi căută roată în

jur. Se afla în uliţa Cavafilor. Izulde toval şi piele argăsită îistăpânea nările. La o zvârlitură de secure, răsăreau ciupercidughenele şelarilor, cu obrazulîntors spre uliţă. Toate eraucetluite în cingători late din fierprost, dar trainic, pentru aalunga ispita cumaşilor. Dintrenăravurile turceşti numai cel alcinstei nu f ăcuse pui printreblestemaţii de soartă.

Filip D’Antin ieşi dinstrânsoarea magherniţelor. Lacapătul lor, îşi croia matcă ceamai de seamă uliţă a cetăţii de


-45-

scaun valahe, Uliţa Mare1.Cunoştea locurile şi istoria scrisă de foc şi sabie cu mult înaintede-a păşi hotarul ŢăriiRomâneşti. Bisericii de

Jurământ, iscată în creştetululiţei, unde târgoveţii ajunşi prin

judecăţi f ăceau legământadevărului bun ori născocit,bătrânii îi mai spuneau încă Biserica Bălăceanului. CăciBălăcenii fuseseră stăpâniiacestor locuri până în noapteacând boier Constantin Aga,cuprins de patima puterii,uneltise cu nemţii împotrivaMăriei Sale, încercând să-l aducă în scaun pe Beizadea Iordache.Brâncoveanu, mânios, osândi

1 Azi, Lipscani, nume dobîndit după 1750 când şi-au f ăcut apariţianegustorii din Leipzig.


-46-

neamul Bălăcenilor văduvindu-iprin hrisov domnesc de întreagaavuţie. Pe pământurile lorridicase apoi hanul care-i cinsteanumele1. Trecuseră zece ani de-atunci, îşi urmă gândul contelede Saint-Lô socotind că acum seaflau în anume noapte a luiFlorar, leat 1700.

Se încredinţă încă o dată că doar pisicile uliţarnice îl ţin înpriviri, apoi scăpără amnarul, cufereală pentru ca scânteia să fiezărită numai de la ferestrelehanului. Iscoada lui Vodă îşisimţi inima. Lumina bolnavă dinodaia baronului Karl vonBlaremberg, consilierulîmpăratului Leopold al Austriei,

1 Hanul Constantin Vodă, pe locul căruia s-a construit Palatul Poştei,actualmente Muzeul de Istorie.


-47-

răspunse clipind cu înţeles.Stolnicul Constantin

Cantacuzino îşi dovedise încă odată agerimea ochiului.

* * *

— A venit, excelenţă!Secretarul baronului, o f ăptură

subţiratică, stăpâni flacăralămpii. Karl von Blaremberg seridică anevoie din coastacrivatului. Era bărbat copt,însemnat de ani, purta veşmintede lotru păcurii şi două pistoaleîndesate sub centură, la vintre,după năravul tâlharilor. În ochiisinilii, osteniţi de folosinţă princotloane tainice, lipsite de


-48-

lumină, nu buchiseai nimic. Trecu poala mantiei pe umărulstâng, ascunzându-şi obrazul,după care puse mâna pe clanţă. — Îngăduie, stăpâne! şopti

stârpitura. Omul domniei tale dă semne de nelinişte.

* * *

Zâmbetul cel rău strâmbachipul lui Filip D’Antin. Preţ decâteva clipe rămase nemişcat.Când se răsuci şerpeşte, întredegete îi sticlea jungherul. Lunaîşi smulsese feregeaua întinzândîn tina uliţei umbra iscoadei.

Scundacul înţelese că nu arescăpare. Rezemă zăplazul înalt al


-49-

Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nouscoţându-şi armele.

Contele de Saint-Lô frământa înpalma mâinii drepte sabia lungă,cu două ascuţişuri, în cealaltă,mânerul jungherului. Ochiulteaf ăr împungea obrazulscundacului. Înaintă întrebândîncet, cu acea blândeţe pe careţi-o dă credinţa în biruinţă: — Cu ce gând îmi ţii spinarea,

omule? Oare nu ştii că la ceas denoapte asemenea faptă numai întăişul hangerului îşi găseşteplata?

Iscoada încruntă sprâncenele.Străinul grăise în valaha limpedea moşnenilor, lipsită deadaosurile greceşti ori aleosmanlâilor, răspândite printre


-50-

târgoveţi. — Sclipuitor de aur din pungile

întârziaţilor, sau în slujbă domnească? — Domniei tale care din cei doiţi-ar fi de trebuinţă? — Nici unul. Cumaşilor le aduc

stricăciune la braţul pofticios,iscoadelor le cercetez inima cuascuţişul.

Repezi fulger vârful spadeiţintind gâtul scundacului.Valahul îndepărtă fierul ucigaş zvâcnind iataganul dinîncheietura mâinii. Contele deSaint-Lô f ăcu un pas înapoi. Înochiul teaf ăr ardeau luminitulburi. — Am priceput. Nu setea de aur

cea f ără măsură şi nici lipsa unui


-51-

funducliu1 de trebuinţă pentru apăşi pragul crâşmăriţelor din

Târgul de Jos te-au adus peurmele mele. Eşti iscoadă! Cineşi cu ce gând te-a trimis? — Întreabă-mi jungherul,

străine! Bag de seamă că domniata ştii şi ce scurmă godacul înbătătura târgoveţilor valahi. Nu-ide mirare să cunoşti şi graiularmelor.

Zâmbetul cel rău puse din noustăpânire pe chipul franţuzului,împunse f ără credinţă noaptea îndreapta şi stânga iscoadei, apoiizbi vânteş, de sus în jos,ţintindu-i creştetul. Cei care n-auf ăcut bătături în palmă mânuindiataganul înlătură asemenea

1 Monedă turcească; circula în Ţ ara Românească.


-52-

lovitură încrucişând amândouă armele deasupra capului. Rămaşif ără apărare, se pomenesc lesnecu hangerul între coaste.

Scundacul întâmpină tăişulnumai cu sabia, păstrând

jungherul pentru celălalt ascuţiş.Filip D’Antin rămase cât ai priviîn cumpănă, apoi se răsucimorişcă pe călcâie. Mâna stângă ţinea capul pumnalului proptit îndegetul gros. Braţul urmă roatatrupului, prin spate, căutând locfierului în vintre. Hangeruliscoadei îi tăie scurt drumul,spre marea mirare a străinului. — Cunoşti vicleşugul?! — Cu îngăduinţa domniei tale,

răspunse scundacul sărind învileagul uliţei.


-53-

— Unde-ai dobândit asemeneaînvăţătură, omule?! Pe drumurileîmpărăţiei, doar trei bărbaţi daurăspuns loviturii: Buscaglioneveneţianul, Sabouleux din SaintSauveur1 şi… îl măsură lung: Şilogof ătul valah Radu Andronic.Pe cei dintâi îi ştiu, n-ar vindetaina nici pentru doi saci detaleri. Despre acel logof ăt amauzit multe istorii, dar nici unanu dă semne că şi-ar fi prăpăditminţile. Căci numai oaspeţiiMănăstirii Sărindar, cu beteşugla cap, pot înstrăina asemeneacomoară. Mi s-a spus deasemenea că Radu Andronic etrupeş şi bine legat, deci nudomnia ta eşti acela.

1 Strada rău famată din Paris, numită şi Curtea Miracolelor.


-54-

Iscoada asculta vorbelestrăinului socotind cum să sfârşească lucrarea. Aveaporuncă să nu-i pricinuiască chiorului stricăciuni pe cărărilesale de noapte. Filip D’Antinînainta cu gând spurcat. — Diavolul meu cel credincios

îmi şopteşte că nu vei apuca să-iaduci logof ătului mulţumită pentru învăţătură. Primeşte,omule!

Roti sabia cu braţul întinsamăgind privirea potrivnicului. Înaceastă vreme, prinse hangerulde vârf şi f ăcând braţul arc îlzvârli moarte în pieptul iscoadei.Ascuţişul cel mic înfipt până înplăsele smulse de pe buzelescundacului geamăt înfricoşător.


-55-

Din întuneric ţâşniră glasurilestră jilor. — Stai! Cine-i?Contele de Saint-Lô îşi

desprinse scula cu mişcaredibace şi se topi nălucă dincolode zidurile hanului. Iscoadarăsufla greu în baltă de sânge.Şase zdrahoni din straja

statornicită de Măria Sa Vodă Brâncoveanu o dată cu cădereanopţii, pentru tihna târgoveţilor,se iviră alergând din spateleMănăstirii Sfintului Ioan.Scundacul le arătă anume semn. — Slujbă domnească! Duceţi-

mă la Mesteceni, caseleAndronic…Capul îi alunecă moale pe

umăr.


-56-

— Îi vătămat rău, fraţilor!Umplură spărtura pricinuită de

hangerul străinului cu năframeoprind şipotul sângelui, apoi îiîntinseră trupul pe două suliţe.

Trei stră jeri deschideau drumulpurtând f ăcliile deasupracapetelor.

Luna cu degete de ceară ridică zăbranic gros ascunzându-şichipul.

* * *

Pe celălalt mal al Dâmboviţei seafla cea mai de seamă casă aBucureştilor acelor vremi,


-57-

conacul înălţat pe la 1635 decătre marele postelnicConstantin Cantacuzino1. Întrezidurile ridicate la şapte înălţimide om, bolovănite din belşug şirezemate în contraforturi, curţileputeau fi cuprinse de la un capătla celălalt în o mie de paşinemţeşti. Casele de piatră, cuodăi nenumărate, musteau deslujitorime. Bucureştenii zvoneaucă în acele încăperi s-ar putealesne aciua trei mahalale cuprunci, bătrâni uitaţi de moarte,orătănii şi acareturi, rămânând opalmă bunişoară de loc şizlătarilor din mahalauaScorţarului.

De la porţile cele mari ale

1 Proprietatea se întindea între străzile Apolodor, G. Petrescu, Antim şiVânători de azi.


-58-

Dudescului, întorcând spatelearnăuţilor de veghe zi şi noapteîn foişorul înalt, pe mâna stângă,zăreai la căpătâiul unei poteciscurte şi şerpuitoare şasemesteceni, lumânări argintii,care vegheau din trei părţi caseleboierului Costache Andronic,clădite în inima uliţei SfinţilorApostoli. Cărăruie prunduită ducea de la gardul întocmit dinbutuci pântecoşi de stejar de-adreptul în casa stăpânilor. Înspate se înghesuiau hambarele,cuhniile, grajdurile şi căscioareleslujitorimii cu ferestrele spre vie.În grădina cea mare, năpădită vara de floare şi poame, căscauochii geamurile de la iatacul

jupânesei Irina. Aici, privind cum


-59-

zarzărul îşi ninge floarea, trăgândpe nări aroma dulce a bujoruluipe care poposeau osteniţi fluturizănatici, ori înfiorându-se subcaţaveica de vulpi de urgia luiFăurar, îşi căuta dumneaeiodihna vorbelor în ceasurile dechindie.

Limba cea robace a jupâneseiIrina era cunoscută departe,dincolo de hotarele târgului, şinimeni din neamul Andronicilornu s-a plâns vreodată demuţenia dumneaei. Moştenisetrei moşii şi o sarsana ticsită cupilde de la maică-sa,postelniceasa CasandraPrisăceanu, femeie strângătoarede arginţi şi cheltuitoare depoveţe.


-60-

Noaptea se statornicea degrabă în casele Andronic. La cel dintâicântat al cocoşilor, vară ori iarnă,stăpâni şi slujitorime se desf ătauîn braţele celui de al doilea somn.De la datină se rupea doarboierul cel tânăr, Radu, logof ătde taină al Măriei Sale Vodă Brâncoveanu, pe care slujba îlmâna te miri unde, la vremesucită – după cum socoteacucoana Irina – când creştinuluiîi e dat să înţepenescă întrezidurile conacului şi nu să hălăduiască sub stele cazdruncinaţii ori cei f ără decăpătâi.

Până la capătul zilelor nu şi-arfi biruit dumneaei buimăcealadacă i-ar fi fost dat să afle


-61-

adevăratele drumuri ale boieruluiCostache Andronic, o f ărâmă deom cu ochi buiaci în careclipocea veşnic râsul. Treizeci deani slujise Valahia la vreme decumpănă, purtând scrisorimeşterite după anume izvodcătre Viana ori Stambul, oriîndepărtata Curte aBourbonului, la poruncavoievozilor munteni, şi nimeninu-i oblicise rosturile. Trupulpuţintel, vorba domoală şicăutătura blândă aveau darul să-i ascundă adevăratul chip.

Patru sfeşnice de argint, fiecareavând câte trei braţe, luminauodaia cea mare a Andronicilor.Urmând obiceiul pământului,

jupâneasa Irina înmănunchease


-62-

cu dichis în unghere ierburiplăcut mirositoare; pe măsuţaarăbească, împodobită cu aramă,se afla o ulcică de Sibiu în careaceeaşi mână aşezase crengi decireş în floare.

Flori mărunte muriseră de multla poalele icoanelor. Vieţuiauîncă lăcrămioarele răsărite învinerea mare să plângă patimileMântuitorului. Pe pereteledinspre asfinţit se afla o blană deurs, iar pe acea blană armeleboierului Prisăceanu cel bătrân,străbunul cucoanei Irina.Iataganele încrucişate păstrauîncă urmele multor bătăliipurtate cu turcul. Sofaua, atât dedragă osmanlâilor, n-aveacăutare în casele jupânesei, aşa


-63-

că dedesubt aşezase laviţă cuspătar asupra căreia trudise cudalta şi ciocanul meşterulGrigore Săgetatu, vestit la aceavreme pentru ştiinţa de a iscaflori şi struguri în lemn prost.Iscusinţa cioplitorului valah odovedeau şi sunducul şiscaunele cu braţe, şi poliţaicoanelor de pe peretelerăsăritului. Jupâneasa Irina croi o cruce cât

ziua de post la picioareleSfântului Nicolae, după careînnodă vorba despre odrasladomniei sale: — Dacă ştiam că o să ajungă

olăcarul Brâncoveanului nu maiprăpădeam amar de bănet cuînvăţătura lui prin târguri


-64-

papistaşe. Să răpună o hergheliede armăsari, gonind bezmetic dela un capăt la celălalt alpământului pentru răvăşelele luiVodă, poate şi Florea, argatul, şihar Domnului, n-a deprins nicislovele az-bucoavnei.

Boier Costache pipăi sub caftanclondiraşul talienesc, îmbrăcat înhăinuţă de piele. În priviri îisclipeau lumini vesele. — Aşa-i jupâneasă, chibzuieşti

adânc, după obiceiul celor dinneamul domniei tale.

Cucoana Irina îşi potrivi rochiade canavăţ, cenuşie, şnuruită cuterţei, care cădea scândură petrupul deşirat, şi pufni pe nări.La piept îi strălucea cruce greade aur, cu lanţ petrecut de două


-65-

ori în jurul grumajilor. Conciulsărac şi-l ascunsese sub tulpanşoriciu. Se uită pieziş spre IlieMachidon, slujitorul lui boierRadu, alt zălud ce-şi lăsa deizbelişte gospodăria, muierea şipruncii umblând alăturea delogof ăt după coada prepeliţei, şisimţi cum îi sporeşte mânia. — Socotesc dară că de aceea a

născocit Dumnezeu un hotar,strunind pofta bicisnicilor dehaimanalâc. Omului îi ajungstelele de deasupra capului,credinţa şi bătătura lui. Dacă eraîntr-altfel, ne croia pe toţideopotrivă, ne punea aceeaşilimbă în gură şi nu ne mai ziceavalah, tătar ori muscal. Pofteştisă-mi spui mie, Machidoane, ce


-66-

of te mână la împărăţiaturcului?! Au n-ai auzit că bostangiii nu mai prididesc să descăpăţâneze creştinii veniţi cugând de uneltire?

Un zâmbet cu tâlc lunecă pesub mustaţa ţăranului. — Cinstită jupâneasa, după

mintea mea cea îngustă năravulturcului îmi poate aducefolosinţă la o adică. Trăia la noiîn sat unul Săculeţe, certat cucinstea, carele a săvârşit omor ladrumul mare şi stăpânirea l-aspânzurat. Bun! La vreo lună,iacă se mânie apele Milcovului şivin tătărăşte asupra aşezării.Casa lui Săculeţe era în bătaiapuhoiului şi nimeni din neamullui n-a scăpat cu zile. M-am


-67-

scărpinat pe sub căciulă şi amluat învăţătură: cine moarespânzurat scapă de înec…

Zâmbetul nu-i ostenise o clipă.Dintâi îl veselea iscusinţa luiboier Costache care izbutea să ducă la gură, f ără ştiinţa

jupânesei, clondiraşul umplut cumastică de la Pireu, apoi vorbaneobosită a jupânesei Andronic.Socotea un ceas de când gura îimăcina f ără istov. — Bună învăţătură,

Machidoane! Acum pricep pentruce anume îţi caută logof ătultovărăşia. Şi să nu-mi râzi miemânzeşte, pe sub mustaţă, că amac şi de cojocul tău!

Ilie Machidon clătină din capf ăcându-i deplină încredinţare.


-68-

Era subţirel, iar în straiul leşesc,cu ceapchen scurt şi nădragistrâmţi, semăna a băietan. Purtacămaşă albă, din in, împunsă cuînflorituri în care citeai mânamuierii, Smărăndiţa, frumuseţevestită în Ţ ara Vrancei la aceavreme. Mintea ascuţită aplugarului sclipea în ochii verzi,înfipţi la rădăcina nasuluipuţintel strâmb. Se mişca de peun picior pe altul stăpânindu-şigreu nerăbdarea.

Boier Costache căută să abată vorbele jupânesei de la slujitor. — După ochiul meu, socotesc

că până o bate neaua oţi aflacapătul calabalâcului. — Apoi uşor e să slobozi

porunci din vârful patului, se


-69-

răsuci muşcată de şarpe jupâneasa. Mi-a trecut os prin osde azi-dimineaţă, căci fecioruldomniei tale, după toatesemnele, nu pleacă la Mogoşoaia. — Chibzuiam că avem slugi

destule. — Tute toate! Când rachiul stă

stâlp pe masa stăpânului de cumse hlizeşte soarele în fereşti,gospodăria vine de-a berbeleacul,Doamne apără-ne!

Se răsuci închinându-se spreicoana Sfântului Nicolae, marecât peretele, ferecată în argint. Înstânga şi dreapta, spânzurau pecovoare moi, chindisite în fir demătase, narghilele şi pistoale, acăror istorie o cunoştea doarboier Costache. În mijlocul


-70-

cămării, jupâneasa Irina rânduiaîntr-un sunduc bodroanţele dedrum ale logof ătului. Era uncuf ăraş înalt cât un prunc mairăsărit, născocirea dumneaei, cudespărţituri bine chibzuitepentru veşminte, bucate, leacuri,prescure şi apă sfinţită. — Uleiul grecesc de pântece e

sub icoana Sfântului Visarion,păzitorul drumeţilor,Machidoane! De-l păleşteguturaiul, să-l afumi cu flori dela Domnul Cristos. Se află înteşchereaua de pânză răsurie.Cată, rogu-te, să nu uiţi… Nu-ş ce-o fi păzind cămărăşiţa! De azi-dimineaţă i-am poruncit zeamade descântec şi iacă, noaptea stă pe despicate şi încă nu s-a


-71-

înf ăţişat… Uită-te la mine,Machidoane, nu la stele! Dacă-lîncearcă junghiul să-i citeştimoliftele Sfântului Vasile celMare şi să-i dai lapte proaspăt,dres cu rozmarin… — Eu i-aş anina o juncană la

oblânc, spuse boier Costache,f ără zâmbet. Umblă vorba că înturcime vacile nu-s botezate…

Cucoana Irina îl cercetă cu guracăscată, apoi pricepu şi întoarsespatele oţărâtă. — Spune-mi, rogu-te,

Machidoane, tu n-ai nici oînvăţătură să-mi aduci? Ţăranul îşi rândui mustaţa f ără

grabă. — Jupâneasa Irină, cred că

Dumnezeu a lăsat muierii gură


-72-

ca să dea poveţe şi bărbatuluiurechi ca să le afle. — Ia aminte, boier Costache! Şi

cum ai ajuns la asemeneaînţelepciune? — E la noi în sat, urmă

slujitorul, un fierar, unul Teacă.Şi-a dobândit numele după belşugul dovedit în goliciuneacasei. Poţi să-i învârţi prin odăi omâţă de coadă şi n-are de ce seanina. În schimb, i-a dăruitDumnezeu o nevastă tare bogată la limbă, care-i stă ciocan pe capcât îi ziua de lungă. Mult m-amminunat eu cum de se mai ţinebietul om cu dinţii de vatră. Într-o zi l-am întrebat…

Ilie Machidon cercetă îndelungfierul sunducului sporind


-73-

nerăbdarea jupânesei. CucoanaIrina porunci scurt: — Vreau să ştiu ce răspuns ţi-a

dat acel fierar supus! — Apoi, cinstită jupâneasa,

după ştiinţa dobândită dedumnealui, cică pe lumea asta s-ar afla mai multe ciocane ruptedecât nicovale sparte…

Boier Costache râsegospodăreşte. Jupâneasa îlîmpunse suliţă cu ochii şiadăugă câteva trenţe în cuf ăraşulplin ochi. Slujitorul îşi cuminţizâmbetul. Bodroanţele aveau să-iînsoţească doar până Ia ConaculMorii. Aici, la jumătateadrumului spre Dunăre, îşi lepădalogof ătul calabalâcul f ără ştiinţamamă-sii, spre a nu-i stârni


-74-

mânia.Costache Andronic înghiţi o

duşcă zdravănă de mastică pândind spinarea nevestei, apoiprinse a puf ăi mulţumit dinnarghilea. — De-acum gândesc că ajunge,

jupâneasa. Oamenii ăştia autrebuinţă de un ceas-două deodihnă înainte de-a se urni.

Auzind de drum, cucoana Irinase închină. În colţul ochilor îistăruia lacrima şi inima boieruluise muie. — În van îţi stârneşti griji, Irină.

Radu îţi seamănă bucăţică tăiată. Isteţ şi chibzuit… — Dacă nu ţi-o fi cu bănat,

boier Costache, află că chibzuinţă de la domnia ta a


-75-

moştenit-o. Bate pe muchedouăzeci şi doi de ani şi printărtăcuţă îi zboară doar ciocârliişi filomele. Batîr de-ar fi avutslujitor aşezat, dar simt că mă apucă tigoarea numai când cautspre Machidon. Mai multenădejdi îmi fac într-un curmei detei! Porunci răspicat: Pune mânape sfânta evanghelie şi jură că n-ai să-mi ieşi din cuvânt! Ţăranul trase din sunducul

logof ătului Genoveva de Brabant ,tipărită de franţuzi, socotind că

jupâneasa Irina n-o să-i dibuievicleşugul. O sărută plin deevlavie şi rosti: — Jur. — Înainte de toate, să-mi

păzeşti feciorul de ispitele


-76-

turcoaicelor. Harăpoaicele suntmuieri primejdioase, iar Radutrage la genunchi de teleleică. — Cu cine s-o fi asemănând? se

miră bătrânul. — Nu trebuie cercetat prea

departe. Ia aminte, Machidoane. Teme mai cu seamă privireaneguroasă. De ea să-ţi fereştistăpânul ca de Neaga Rea! I-amînnodat eu cămaşa spre a-l slăbidin strânsoarea farmecelormuiereşti, dar slujitorul cucredinţă izbândeşte mai multcând nu-şi ţine ochii în palmă.Iar eu te povăţuiesc să-i caştibine, căci nu pleci în păgânimeca să legi coada la câini!Poftoreşte porunca!

Pe buzele ţăranului răsări


-77-

mierea şugubeaţă amoldovenilor. — Îţi fac încredinţare, cinstită

jupâneasa, că-l voi abate pelogof ăt de la ispitele diavoleşti alemuierilor cu feregea. — Aşa, Machidoane! — Şi că numai spre crivatul

grecoaicelor am să-i daudezlegare, urmă slujitorul f ără zâmbet.

Boier Costache Andronic râsemulţumit. Cucoana Irina ridică ochii în bagdadie. — Bine, omul lui Dumnezeu,

asta ai înţeles tu? — De, cucoană, răspunse Ilie

Machidon, atâta m-a ajutatcapul. Eu îs ţăran prost. — Nu prostia ai îndesat-o în


-78-

traistă, ci pe cel cu corniţe.Doamne iartă-mă şi păzeşte!

Pe chipul lui boier Costachescapără lumină veselă. Îşi anină privirea de icoana grea, s-o carenăduşind vârtos trei haidamaci,şi rosti: — Chibzuiesc că Sfântul Nicolae

l-ar ţine în fereală mai abitir ca oslugă. Cheamă argaţii degrădină, jupâneasa, să desprindă cuviosul din perete. Nu cunosctovarăş mai de nădejde la drumpentru feciorul domniei tale. — Apăi cere lână de la broască,

suspină cucoana Irina şismerenie de la mintea supusă rachiului! Aferim, boier Costache,că mult îmi îndulceşti cugetul laceasuri de răspântie!


-79-

Jupâneasa îşi înghesui sub nasşi la ochi marama chindisită deuceniţele maicii Agaftoclia de laMănăstirea T ămâioara. — Să-mi slujeşti cu credinţă

feciorul, Machidoane! De îndată ce face ochi, îndeamnă-l să seînchine spre răsăritul soarelui şisă nu-şi spurce gura cu bucatelumeşti înainte de a pune pelimbă anafura şi agheasmă. Aimare grijă să zică rar şi cuevlavie Ocinaşele. Ziua de vinerisă ajunaţi amândoi, căci înîmpărăţia cerurilor nu-i locpentru cei robiţi pântecelui. Dacă drumurile voastre vor mânapeste ape rugaţi-vă SfântuluiIerarh Nicolae şi numai după aceea purcedeţi. Pentru durerile


-80-

de măsele are în sunduc zeamă de răşină, dar mai cu folos i-ar fio rugăciune către SfântulElefterie, tămăduitorul de dinţi.Întoarceţi privirile dacă ispitafemeiască vă iese în cale şirugaţi-vă Maicii Domnului de laOlari să scoată dracii dintrupurile voastre. Adu-i amintefeciorului meu destoiniciaSfinţilor Vitalie, Ilarion cel Mareşi a Cuviosului Andronic, care austat alături de desfrânate f ără să cadă în păcate. — Oare? întrebă slujitorul din

vârful buzelor pe boier Costache. După toate semnele bătrânul

nu se arăta încredinţat. Jupâneasa îşi urmă pomelnicul:

— I-am pus lângă leacuri


-81-

Agatanghelul , Agheasmatarul ,Liturghierul şi Cartea lui EfremŞ irul , să-şi îndestuleze cugetul înceasurile de odihnă. Dacă veţitrece apa Milcovului, aduceţirugăciuni Cuvioasei Paraschiva,ocrotitoarea Moldovei. Înpăgânime, rugaţi-vă SfântuluiGheorghe, izbăvitorul devră jmaşi, iar la drum de seară trecând pe lângă sfântă mănăstire…

Ilie Machidon ridică amândouă mâinile. Diavolii cei şugubeţi îi

jucau pe buze. — Am priceput, jupâneasă,

pofteşti să ne schimnicim. — Ba poftesc să ieşi afară,

neobrăzatule!


-82-

Masalele slujitorilor domneştiaprinseseră poalele nopţii.Zdrahonii coborâră suliţeledepunând trupul scundacului latreptele casei. Iscoada abia mairăsufla, lucoarea dinainteaultimului suspin îi sticlea înochi.

Uşa de stejar se dădu în lăturiţinându-l în prag pe Andronic celtânăr, logof ătul de taină al MărieiSale Vodă Brâncoveanu. Umeriilargi, înveşmântaţi în cămaşă albă de borangic, despicată până la brâu lăsând să se vadă urmă de rană veche, atingeau uşorii.Era bărbat înalt, cu chipulsmead şi părul tuciuriu ce-ialuneca în lungul obrajilor.Atrăgeau mai cu seamă luarea-


-83-

aminte ochii lungăreţi, cucăutătură catifelie, sclipindmereu a râs, şi semnul lăsat latâmplă de o sabie tătărească.Sub mustăcioara subţire,sticleau dinţi albi, toţideopotrivă, parcă mai mulţi decâtîntre buzele altor f ăpturi.Nădragii leşeşti, sugrumaţi pemijlocul subţirel şi pulpe, intrauîn botforii scurţi şi moi din pielerăsurie.

La vederea scundacului, faţa ise adumbri. Se lăsă într-ungenunche săltându-i uşor capul. — Cine l-a vătămat?Stră jile ridicară din umeri.

— Aşa l-am găsit lângă ulucileMănăstirii Sfântului Ioan…Vră jmaşul pierise. Ne-a poruncit


-84-

să-l aducem la casele domnieitale.

Scundacul îşi crăpă anevoiepleoapele. Întâmpină privireaneagră a logof ătului şi rosti stins: — Chiorul şi neamţul sunt

înţeleşi.Istorisi în cuvinte puţine şi

poticnite întâmplarea de subfereastra baronului, apoi capulse lăsă greu între mâinile luiRadu Andronic.

Stră jile îşi scoaseră cuşmele şise închinară după obiceiulpământului.

Ţ i s-a ridicat a miraresprânceana gândului, fratecetitorule, ş i pe sfânt ă dreptate teîntrebi: pentru ce a alungat


-85-

hodina slujitorilor M ă riei SaleVod ă Brâncoveanu drumurile detain ă ale fran ţ uzului v ă t ă mat? Aunu din inima turcimii veneau stol

primejdiile cele mari?Îng ă duie-mi dar ă -mie,

nevrednicului Pahomie, s ă aducdeslu ş ire z ă bovind acolo unde

peana p ă rintelui Ilarion s-adovedit zorit ă .

Anul Domnului 1700 îl g ă se ş te pe turc ţ inându- ş i ş alvarii cuamândou ă mâinile de atâtasl ă biciune, c ă ci se hr ă nise cu

papara leahului, iar de subzidurile Vianei fugise cu o s ă geat ă înfipt ă în ş ezut. Ludovic al

francezilor r ă sufla greu dup ă b ă t ă liile cu craii Evropei pov ăţ ui ţ ila Augsburg s ă -i mai taie oleac ă


-86-

din nas. Osânza puterii sea ş ternuse pe o ş tile Habsburgului.Leopold smulsese o mân ă din

penele de p ă un ale Rig ă i Soare, punând în dou ă rânduri st ă pânire pe Alsacia, pocnise turcul înmoalele capului, ţ inea ţ araungurului sub c ă lcâi, iar dup ă împ ă ciuirea cu ş alvaragiii din1699, a supus Transilvania slug ă la dârloag ă . Degetele de fier

pofteau spre celelalte dou ă surori,Moldova ş i Ţ ara Româneasc ă .

Poate c ă domnia ta, fratecetitorule, vei zice: de-amu, ori cuturcu’ ori cu neam ţ u’ pe cap, totun drac. Apoi eu te pov ăţ uiesc s ă nu- ţ i încarci cugetul cu asemeneagând nes ă buit. Socote ş te, rogu-te,c ă în atâta amar de vreme pe turc


-87-

nu l-a ţ inut cureaua s ă ne îmbraceîn strai de pa ş alâc. Mai cuz ă h ă relul, mai cu aurul, mai cuascu ţ i ş ul spadei la o adic ă , atuncicând ne-a venit apa la moar ă , amam ă git noi necredinciosul? L-amam ă git! Ei bine, afl ă c ă neam ţ ul ealt ă s ă mân ţă de om, ş i alt ă brânz ă purta dumnealui în traist ă la vremea aceea dup ă cum veivedea.Ş i apoi, am s ă - ţ i mai spun una.

Când s-a ar ă tat primul hultanlâng ă cote ţ e, mare spaim ă acuprins or ă t ă niile. Dar iac ă

popose ş te ş i al doilea. Ş i unde au prins a se m ă sura între ei cuvr ă jm ăş ie, pândindu-se îndelung.Cum da unul semne desl ă biciune, puicu ţ ele îi aduceau


-88-

degrab ă hran ă . C ă ci vezidumneata, frate cetitorule, aajuns ş i la mintea g ă inii c ă mai

primejdios r ă mâne un singurvr ă jma ş carele nu se teme denimeni ş i nimic.

Cine s ă rateze poftele hultanuluiîmp ă r ă tesc de la Viana? Turcul

f ă cea pe nisnaiu’, sugea iarbadracului din narghileanum ă rându- ş i cucuiele. Leahul s ă ne sprijine? Dup ă ce bunulDumnezeu l-a adunat de pedrumuri pe Sobiesky, ş leahticii auînceput s ă - ş i smulg ă b ă rbile întredumnealor care s ă pun ă mâna pehlamid ă . Petru cel Mare era

pândit de o ş tile suedezilor, iarcraii din asfin ţ it se suduiau mair ă u decât harabagiii cei spurca ţ i


-89-

la limb ă din Podul Iloaiei pentruc ă ie ş ind la arat b ă gaser ă plugulîn haturi. Singura n ă dejder ă mânea Francia. Nu pentru c ă ar

fi apucat-o dragul de noi, Doamne fere ş te, îns ă Ludovic jurase s ă -l fac ă chis ă li ţă pe Leopold.Amândoi avan chiteau cum s ă

pun ă mâna pe asemenea sc ă unel.Iar asemenea sc ă unel avea subst ă pânire talpa ş i carâmbiiciubotei italiene, Ţă rile de Jos ş ice mai dobândiser ă cor ă bieriio ş teni în America ori prin altecoclauri.Ş i iaca, taman atunci îl

îndeamn ă necuratul pe FilipD’Antin, carele cuno ş tea toatededesubturile Franciei, s ă se deavândut nem ţ ilor. Ş i-apoi nu era la


-90-

primul drum prin principatelenoastre, iar cercetareaam ă nun ţ it ă a graiului ş i aobiceiurilor române ş ti stârniseîngrijorarea domnilor din Moldovaş i Muntenia.

Gândul satanicesc care încol ţ iseîn cancelaria Vianei ai s ă -l aflidomnia ta, frate cetitorule,mergând pe urma l ă sat ă de

peana cuviosului Ilarie.Dau ascultare mânc ă rimii de pe

limb ă ş i- ţ i mai spun una. Toatediavoliile fran ţ uzului v ă t ă mat,

prepuite de stolnicul Cantacuzino,se vor dovedi floare la ureche pelâng ă mi ş elia pus ă la cale dec ă tre acel misionar neam ţ dinTransilvania, Carol Neurautter.Din porunca lui trudea chiorul s ă


-91-

deprind ă graiul ş i obiceiurileromânilor f ă r ă s ă aib ă ş tiin ţă încotro bate gândul iezuitului. Vac ă sca ceap ă de mirare ochiulteaf ă r c ă tre asfin ţ itul acestei c ă r ţ i,dup ă pilda ochilor domniei tale,

frate cetitorule, dac ă deprinzioleac ă de r ă bdare ş i te ţ ii de

pasul logof ă tului Radu Andronic.

-92-

Capitolul II

BUCUREŞ TI – LEAT 1700

Îndată ce zorile prindeau cheagdeasupra cetăţii de scaun aValahiei, cele dintâi f ăpturi ce-şilepădau somnul slobozind uncof ăel de apă pe obraji şisudalme groase zodiei sub carese născuseră erau ucenicii,f ăpturi şiştave, însemnate deodihna săracă şi sculele calfelor,de bubele vârstei crude şi frigul


-93-

lui Ghenar, intrat f ără oprelişteîn odăile mărunte, betegite deani. Mare ajutor dovedea atuncilipsa straielor de schimb, căciîntr-un sfârâiac de minut,băietanii năpădeau târgulpurtând în păr şi trenţe paieleculcuşului.

Iar în acele trenţe cu greudesluşeai cămaşa din pânză proastă, işlicul neguros, brâul şiiţarii peticiţi la şezut. Oştirea deînvăţăcei în tainelemeşteşugurilor bătea zorită colbul uliţelor strâmte,revărsându-se spre malurileBucureştioarei ori ale Dâmboviţeiunde nevoia de apă statornicisedughenele tăbăcarilor, şelarilor,curelarilor, lumânărarilor şi ale


-94-

săpunarilor. Ucenicii jimblari,ciumgii, işlicari, pânzari,ceaprazari şi ai cavafilor subţiriluau calea Târgului Dinlăuntru1,cei tocmiţi măcelarilor o suceaucătre Biserica Scaune.Meşteşugarii stăpâneau podurileBucureştilor de la acea vreme,năduşind vârtos spre a mulţumitrebuinţele târgoveţilor şi aleboierilor muchelefi care seîntreceau în risipă de straie şiodoare.

Cetatea de scaun a valahiloradăpostea mai multă omeniredecât Belgradul, Sofia, Atenagrecilor, Buda şi Pesta luate înparte, căci cincizeci de mii de

1 Centrul comercial al oraşului, format din Târgul Cucului (între CaleaMoşilor şi Piaţa Unirii), Târgul de Jos (Calea Victoriei) şi Târgul de Jos (lasud de Curtea Veche).


-95-

suflete număra târgulBucureştilor. Pentru fiecare zececăciuli, calpace sau fesuri se aflao crâşmă botezată Tunelul Vie ţ ii ,dovadă că mulţimea călătorilornu era săracă. Or, aceşti călătoripofteau hrană, adăpost şi măcaro balercă de vin la spartul zilei.Stricăciunile pricinuite de drumcăruţelor cu coviltir trebuiaudrese, caii potcoviţi, hamurileprimenite. Rodul mâiniloriscusite ţinea piept mărfuriloraduse de neguţători greci, armenişi evrei, iar în scurtă vremeblănării valahi dobândiseră izbândă deplină, cucerind Viana,Lipsca şi Stambulul.

Ucenicii postăvăriei iscate laporunca lui Vodă Şerban


-96-

Cantacuzino trudeau subgârbaciul meşterilor aduşi dinSilezia, Prusia şi Transilvania,născocind postavul albastruţesut din lână de Bugeac. Muncă anevoioasă, răsplătită custrâmbătate, la care seînhămaseră ţărani, robi şiosândiţi.

Dacă biruiau foamea, frigul,bătaia, dar mai cu seamă oftica,boala f ără de leac, la împlinireasorocului ucenicii primeau întârgul Oborului Vechi botezulcalfei.

Umbletul băietanilor rupţisomnului la al doilea cântat alcocoşilor îşi găsea tovărăşie lângă pasul zorit al sătenilor,neguţători meşteri în mărfuri de


-97-

casă hărăzite prostimii. De ladumnealor rostuiau târgoveţiinevoiaşi abale, postavuri groase,linguri, doage şi buţi.

Sătenii păstrau cu îndărătnicieţărănească portul străvechi –cuşmă, cămaşă chindisită,dulamă, iţari şi opinci –măsurând cu batjocură straieletârgoveţilor. Scăpate dinstrânsura ulicioarelor, picioareledesculţe şi opincile năvăliră puhoi pe podul de lemn alMogoşoaiei.

La şase ceasuri dimineaţaprindea vlagă urnind meşteriizidari, cărămidari, nisipari şipietrari spre schelăriile bisericilorînălţate din credinţă, mulţumită


-98-

ori spaimă de judecata cerească pentru nelegiuirile săvârşite.Boierul Neagu juruise încă de laStambul că va înălţa o biserică dacă cerul îl ajută să capetecaftanul, cuca şi tuiurile,semnele domniei în scaunulValahiei. Isprava o săvârşiseiadul, căci aurul împins ruşfetdregătorilor turci a fost şi varămâne ochiul limpede alnecuratului, dar lăcaşul s-aridicat, după legământ, într-osingură zi1.

Cinul boieresc se cereaînf ăţişat. Casele înălţate pe PodulMogoşoaiei purtau cuşmaacoperişului mai sus sau mai jos,se lăţeau în şolduri, pe măsura

1 Biserica Dintr-o Zi.


-99-

dregătoriei şi a moşiilor aflate înstăpânirea căftănitului. Laridicarea unor asemeneahudubăi trebăluiau meşterii deseamă ai târgului. În portulacestor meşteri sta amestecatgustul ţăranului cu al turcului.Astfel puteai vedea cămaşa decânepă după vechea croială adacilor, însoţită cu şalvarighiordii şi imineii Stambulului.

Dălţile cioplitorilor săpau cunădejde piatra la tot pasul, căciMăria Sa Vodă Brâncoveanuhotărâse să-şi întocmească diatapentru viitorime încă din primiiani ai domniei. Măria Saalungase obiceiul zidirilor carepurtau pecetea meleagurilorîndepărtate, poruncind


-100-

meşterilor pietrari ai lui Vucaşinsă-i ridice casele domneşti şibisericile după tipare noi,izvorâte din dragostea de frumosa pământenilor. Zugravii luiPârvu Mutu împodobeau pereţiibisericilor cu chipuri de sfinţi încare citeai lesne grija pentru fiecesemn, oricât de mărunt. Iarsfinţii valahilor începuseră adeprinde înf ăţişarea oamenilor derând.

La vremea când ucenicii îşidobândiseră arvuna – întâiulrând de cucuie – săteniineguţători isprăviseră de rânduitmarfa în coasta târgului, iarnisiparii întocmeau tencuiala,colbul uliţelor era stârnit de


-101-

încălţările diecilor domneşti.Slujbaşii purtau halate şi chimireîncăpătoare, unde-şi păstrausculele de trebuinţă scrisului.Alături, păşeau pisarii divăniţilor,birarii dregătorilor tocmiţi să adune dările şi învăţăceii şcoliidomneşti de la MănăstireaSfântul Gheorghe Vechi,statornicită încă din anul 1576.Aici trudeau să deprindă az-bucoavna slavonească fecioriiboierilor valahi, moldoveni,bulgari şi sârbi, întrucâtasemenea şcoliţă nu se maipomenea pe meleagurile megieşe.Pofta de cunoaştere a buchiilor şia nuielei mânuite aprig dedascăli nu mistuia peste măsură cugetul acelor învăţăcei, căci


-102-

mulţi o coteau iepureşte pe lângă Biserica de Jurământ, rătăcindu-şi paşii printre mlaştinile de lamarginea târgului aflate substăpânirea neguţătorului Dura1.

Când ornicul cu o singură limbă de la turnul Curţii Vechi aMăriei Sale desluşea al şapteleaceas, slujitorii boiereşti şigospodinele năpădeau furniciuliţele, pentru a târgui marfa ceaadevărată, de trebuinţă pântecelui. Asemenea bucatef ăceau ochi numai după alşaptelea ceas când capanlâii,neguţători turci care plăteauroadele pământului la preţulstatornicit de dumnealor, îşi

1 Azi, Grădina Cişmigiu.


-103-

mânau spre Giurgiu careleîncărcate cu unt şi mierebotezate, suduind avan toată suflarea ghiaurilor. Jupânesele de neam îşi purtau

capul înfofolit în muselină scumpă adusă de la India şiAlep, rochie lungă până încălcâie, tertcluită cu mărgăritare,dulamă de lastră grea. La gât lespânzurau lefturi de diamanturicu picioruşe de smaragd, deurechi le atârnau cercei cu câtetrei picioare de diamanturi mari,pe mâini brăţări cu diamanturirozalbe, degetele le aveau cetluitede inele cu nestemate rare.Bumbii dulamei se aflau tot dindiamanturi. Mare preţ puneaudumnealor, jupânesele


-104-

Bucureştiului, pe paftalele culucrătură de aur şi pietre scumpeşi frunzele şi florile din aceleaşipietre care le răsăreau pe piept.

Sutanele slujbaşilor luiDumnezeu zugrăveau pete negreîn mulţimea de bodroanţe feluritcolorate ale târgoveţilor cam pe laacelaşi ceas al dimineţii: caseleAtotputernicului, înălţate întârgul Bucureştilor, băteau toacautreniei.

Crivaturile căftăniţilorslobozeau cele dintâi gemetenumai după ce soarele adăsta larăscrucile cerului. La al doileacăscat al stăpânului, chiselele cudulceţuri, filigenele de cafea şiciubucul aprins pătrundeau pe


-105-

uşa iatacului purtate de mâinituciurii. Ţ igăncile rânduiteanume să alunge mahmurealasomnului greu, înveninat decupele cu basamac, deşertatepână la spartul nopţii, îşiîncepeau slujba: — Frumos eşti, mărite! — Ochios eşti, slăvite! — Ptiu! Să nu-ţi fie de deochi,

sprâncenatule!Întrucât asemenea vorbe de

laudă se aduceau numaivoievozilor, boierul dădea f ără credinţă semne de supărare. Şiodată se iţeau calicii la buzeleţigăncilor, tămâindu-l şi maivârtos. Venea apoi rândulroabelor cu mâini dibace şiuleiuri ticluite anume să dea


-106-

frăgezime cărnurilor, după careintrau odăieşii, purtători deveşminte.

Divănitul îmbrăca întâi halatdin lastră, cu bumbi de aurbătuţi de meşterii braşoveni cedobândiseră de la Măria Saîngăduinţa să-şi aşezemeşteşugul în târgulBucureştilor. Trei feciori trăgeauzdravăn brâul din catifea deDamasc pentru a-i cetluipolobocul pântecelui. Şi nu era zilăsată de Dumnezeu ca boierulsă nu-şi spargă bunătate deciubuc în capul feciorilornetrebnici care nu-i subţiauîndeajuns. Peste halat şi brâuurma ilicul floriu şi numai după aceea caftanul greu, din ţesătură


-107-

cu cheltuială, încopciat la ceaf ă.Dacă îşi potrivea papucii cuboturile răsucite şi inelele îndegete, divănitul putea poruncicaleaşca spre a bucura ochiulprostimii la trecerea domniei salecătre treburile dregătoriei.

Filip D’Antin, conte de Saint-Lô,socotea Bucureştii drept cea maiciudată aşezare a meleagurilor demiazăzi. Strâns în chingile verziale livezilor, viilor şi codrilor şilăsând în privelişte largă turleleaurii ale bisericilor căţărate pegorgane, Curtea Domnească şihudubaiele mai de soi, târgulridicase de mult a miraresprânceana franţuzului deprinscu zidurile groase ce gâtuiau


-108-

burgurile Evropei papistaşe.Pădurile Grozăveştilor,

Cotroceniior, Lupeştilor,Văcăreştilor şi ale Sărindaruluiînspăimântaseră în vremurilecele vechi pe căpetenia romană Curione prin întunecimea şiîntinderea lor f ără de sfârşit.Călători şi trimişi ai crailorEvropei şi-au simţit inima puriceintraţi în împărăţia acelor păduri,aşa cum s-au mărturisitmisionarul catolic Baksici,poftitul voievodului Matei, PaulStrassburgh, omul de încredereal Rigăi Gustav Adolf, sauMichail Bocignoli din Ragusa.Spaima rea i-a cuprins şi penepoftiţi. Şalvaragiii Bosforuluile-au botezat Deli-Orman, adică


-109-

pădurile nebune.Saint-Lô trecea a treia oară prin

cetatea de scaun a valahilor şi defiece dată găsea sporită în câştigdragostea târgoveţilor pentruverdeaţă. În ogrăzile îngrădite cutrunchiuri sau bolovăniş râdeausoarelui flori slobode ce nucunoscuseră foarfeciigrădinarilor; pe şoldurile caselor,văruite cu dichis, se aninau rozesălbatice şi viţă roditoare. FilipD’Antin cunoştea de asemeneanăravul dereticatului. Jupâneselemuntence cinsteau în fiecare ziodăile primenind aerul cu jaleş şimintă sau arzând pe rouă nescuturată şi înaintea ultimuluisomn hârtii de Armenia. Porţileboierilor căftăniţi aveau lemnul


-110-

chindisit cu dalta, în fel şi chip,de meşteri moşneni, spre bucuriaochiului. Se zicea că valahiideprinseseră acea iscusinţă încă din vremea regilor daci. Peacoperişurile şindriluite, vântulaşezase strat gros de tină şisămânţă de floare. Şi astfel seîntâmpla ca pe alocuri să răsară margarete anume parcă pentru astârni mirarea străinului.

Obrazul caselor se întunecanumai în zilele lui Făurar şiBrumărel, când noroaiele puneaustăpânire pe ulicioarele strâmteunde nu aflau poduri din lemn.Vremea cea rea şi întunericulînlesneau umbletul tâlharilor şirareori zăreai după vărsatul seriipicior de târgoveţ. În Săptămâna


-111-

Patimilor însă, gospodineleîmprimăvărau ulucile şi pereţiicaselor cu var bun, adus de la

Târgovişte şi aşezarea îşi căpătaiarăşi chipul cel luminos.

Odată străpuns hotarul deverdeaţă, contele de Saint-Lô sesimţi în vâltoarea unei omeniriîmpestriţate ce forfotea f ără istov.Făpturi înveşmântate în cele mainăstruşnice straie, după legea şideprinderile pământului undevăzuseră întâiul răsărit de soare,mişunau între conacele boiereştidin piatră cu foişoare orisacnacsii ori cu amândouă, şighimirliile prostimii, întrezăplazurile hanurilor oblăduitede mănăstiri şi dugheneleneguţătorilor, pe uliţe mari,


-112-

podite, ori ulicioare croitestrâmb, unde tina nu prindescoarţă înainte de Sfântul Ilie.

Armenii urlau ca din gură deşarpe aducând laudă marechilimurilor şi bucatelor subţiripentru mesele boiereşti, valahiişugubeţi se împiedicau printrenegustorii osmanlâi întrebându-ide sănătate tocmai la ceasulrugăciunii turuite spre slava luiAlah. Jupânesele cele gureşe din

Târgul de Jos pândeau Salat-Subh-ul1 păgânilor cum pândeştilaptele pe foc, clipeau vulpeşteîntre dumnealor şi odată serepezeau stol să cumpere, dragă Doamne, covoraşele ticluiteanume pentru a le aşeza sub

1 Rugăciune de dimineaţă (lb. turcă).


-113-

genunchi. — Auzi, bre, turcule, câte parale

ceri pe prăpădita ceea descoarţă?Şalvaragiii stupeau gros

blestemând după canon. — Dinsis iman sis1.Pentru credincioşii lui Alah,

turc era vorbă de sudalmă careînsemna om grobian şi f ără şlefuială venit din Turkestan.Avan se minunau cum deghiaurii n-au luat încă învăţătură că otomanii secheamă osmanlâi.

Braşovenii, argintari vestiţi, cuîntreaga avuţie pe tejghea,căutau chiorâş spre mâinilemuşteriilor în giubele largi, sub

1 Om f ără credinţă şi lege (lb. turcă).


-114-

pulpanele cărora lesne puteamuri un sfeşnic mai mititel. Căciveneticii aduseseră năravulfurtişagului stârpit printre valahiîncă de pe vremea lui Vlad Ţ epeş.

Se înşirau apoi strănepoţiineguţătorilor valahi de la 1400,cu acelaşi soi de marf ă: catifea deYpres, după numele târgului din Ţările de Jos care o născocise, şide Louvain, catifea de Polonia şiCehia pentru cei osândiţi să n-aibă noroc la parale, postavfrâncesc din Flandra, ori de Budaşi Liov şi chiar postavurileEngliterei.

Pentru prostime se afla postavulcenuşiu bobou ieşit dinrăzboaiele saşilor. Maldărele depânzeturi erau şi ele felurite.


-115-

Pânza de Lund, adică venită dinOlanda, se vindea pe galbeni grei,cea din cânepă litvană sausăsească era preţuită la câtevaarămioare cotul. Pătrundeai apoiîn lumea mătăsurilor. Camhaua turcească şi tebenca , născocită anume pentru a împodobi şauacalului, furau ochii celorpricepuţi.

Pe marii neguţători ai târgului îiştiau şi pruncii: GhioneaMustaţă, care-şi ridicaseprăvăliile pe Uliţa Mare, ori Pană Pepino, care-şi măritase

jupâniţele cu căftăniţi. Multorfete de neam le-au fost hărăziţineguţători plini de aur. Fata luiCalotă vornicul, Muşa, sprepildă, luase de bărbat pe Iane


-116-

Cojocarul; odrasla lui HarvatSpătarul ot Izvor, pe Deftaneguţătorul. Nici boierii n-aucârnit din nas să ia de nevastă fecioare născute în spateleprăvăliilor. Vergo, clucerul celdeştept, aflat în mare cinstire lasfatul Brâncoveanului, o ţinea pefiica lui Ghioca Cupeţul. Manu şiPanait, neguţători bătrâni,Atanasie, Proca şi LucaFărâmiţă, putrezi de bogaţi laacea vreme, nu cutezau să steaalături de Dumitru Nona otBraşov care printre altele hrăneaCurtea şi pe ostaşii Măriei Sale.

Sârbii îşi astupau urechileistovite de glasurile ovreilor,neguţători de mărunţişurigingaşe, de podoabă: altiţă,


-117-

terţei, bibiluri, petice de cacom,cimbere, fesfesele şi hurmuzprost pentru pungile vlăguite.

Tânguielile călugărilor greci, carecerşetoreau daruri şi paralepentru lăcaşele creştineşti dinRăsărit, f ăgăduind în schimbiertarea de păcate şi viaţă preafericită în împărăţia dedincolo, deznodau teşcherelelecelor slabi de înger. Neguţătoriifranţuji şi italieni, ajutaţi de câtedoi-trei ciraci în rânduireataftalelor, a canavăţului, asevaiului, damascurilor şi anepreţuitului zarafir, lepădauîntre degetele cu unghiineguroase o părăluţă-două.Oamenii lui Dumnezeu îşi săltaubărbile trenţăroase în lumina


-118-

soarelui cercetând cu ochi mijiţibanul, îi cercau credinţa întredinţi. Se descurcau greu cugologanii feluriţi, vreo 40 desoiuri – galbeni şi taleri olandezi,galbeni venetici sau ducaţiveneţieni, taleri şi creiţariaustrieci, ducaţi transilvăneni,zloţi, tulţi, mahmudele, irmilici,iuzluci, aspri, rubiele arăbeşti,taleri turceşti noi şi vechi,ţechini, funduclii şi cine mai ştiecare or mai fi fost – ce aveauputere în târgul valah.

Strecurându-se opintit prinprăpădul de omenire, FilipD’Antin, conte de Saint-Lô,dregător la cancelaria celui de alpaisprezecelea Ludovic şimuşteriu hârşit al cârciumilor


-119-

înşirate mărgele în târgulBucureştiului, îşi potrivizâmbetul. Avea de mult ştiinţă că sub sutana călugărilor greci seascundeau adesea trupuri cuurme proaspete de hangerdobândite în portul Pireului, la

jocuri viclene de cărţi…Milosârdia strânsă picătură cupicătură pierea peste noapteîntre sânii podăreselor1.

Franţuzul hotărî să ajungă lauliţa podită a Cavafilor.Potrivindu-şi grimeaua pe ochiulvătămat în vremea când îlîncerca mustaţa, într-oîncrucişare de spade pe Pont-Neuf, chibzui la năravul ciudat alvalahilor de a-şi boteza uliţele

1 Femei de moravuri uşoare.


-120-

potrivit meşteşugului celor cetrudeau în prăvăliile înghesuitepe o palmă de loc: Işlicari,Blănari, Şelari, ori după vecinătatea drumului cu conaculunui mare boier. UliţaFilipescului1, spre pildă.

Dar mai cu seamă stârneaumirarea franţuzului uliţelepodite, în inima drumului, câtera de lung, se afla săpat unşanţ, rezemat între pereţi decărămizi, iar din zvârlitură înzvârlitură de băţ haznale pentruscursul apei. Deasupra acestuişanţ, se aşterneau de-acurmezişul grinzi trupeşe dinstejar, încrucite cu alt rând la felde trainice, şi numai după aceea

1 Azi, străzile Mihail Moxa şi Sevastopol.


-121-

se aşeza podina din bârnecetluite în scoabe pentruumbletul omului şi aldobitoacelor. Din porunca MărieiSale Vodă Brâncoveanu lepădată cu un an în urmă, vechilorpârgari, diriguitorii treburilorobşteşti, le luaseră locul zapciii şipolcovnicul de poduri, carevegheau la sănătatea drumurilorcu acoperământ din lemn.

Pe asemenea uliţă păşea acumFilip D’Antin. Vântul cel subţiresufla în poalele mantiei demohair căptuşite cu blană deveveriţă, îi învolbura horbotabogată ţâşnită din vesta decatifea cârmizie, cu ceaprazuri deargint. Deprinşi cu străiniiînsemnaţi de fier în bătălii sau la


-122-

vreme de noapte ce mişunau peuliţele lor, cei de prin părţilelocului nu-şi răsuceau capeteledupă bărbatul în puterea vârstei,lat în umeri şi subţire în şolduri,cu nas arcuit, păr cânepiu şi unsingur ochi. D’Antin se purtamuchelef ca o muiere şi cine-icerceta mai cu luare-amintechipul golit de sânge băga deseamă că-i sulemenit cu praf deorez şi roşu de Spania. În urmalui simţeai dâră de mosc şiambră. Degetele catifelii, cupuzderie de ghiuluri, le ţineamereu la vedere. Puţini ştiau că acele degete mânuiesc cu rarmeşteşug spada şi jungherul orică dobândesc putere vârtoasă încleştate în grumajii


-123-

vră jmaşului.Strigăte ascuţite răsuciră capul

contelui. Marele agă îşi rupeanuielele pe spatele cel moale alsimigiului grec, de la poaleleuliţei, care se dovedise certat cucinstea. Obiceiul îşi avea izvorulîn bazarele îndepărtatuluiStambul, unde însuşi vizirulosândea asemenea fapte subochii şalvaragiilor.

Ajuns în coasta MănăstiriiSfântul Gheorghe Nou, se opri ladugheana unui neguţător deodoare. Răsfiră f ără gând de acumpăra paftale, spelci şibrăţări, f ăcând roată din privireîmprejurimile. Cu greu îşi puteada seama în viermuiala târguluidacă i se ţinea urma. Sfârşitul


-124-

iscoadei ce-i citise cărările denoapte, pe sub ferestrelebaronului neamţ, stârnise f ără îndoială zarvă mare la Curte.Saint-Lô era încredinţat că înspatele fiecărei ocniţe îl pândescochi deprinşi să vadă. Păşea dară agale, chibzuind înfierbântat prince vicleşug să-l întâlnească peKarl von Blaremberg departe deprivirile valahilor.

Mănăstirea care peste câţivaani, la osârdia lui Vodă Brâncoveanu, avea să capete altă faţă, f ăcându-l pe secretarulflorentin al Măriei Sale să scrie încartea sa despre Valahia că seînf ăţişează ca „una bellissimachiesa“, era stră juită de prăvăliişi de casele patriarhiceşti înălţate


-125-

pentru odihna căpeteniilorortodoxiei în trecere prin cetateade scaun a Valahiei.

Zidirea bisericii începuse pevremea lui Antonie Vodă dinPopeşti, bunicul doamnei Marica.Acestea se petreceau în leat1669. Mai târziu Altîn-Bei,prinţul Aurului cum îl numeauosmanlâii pe Constantin Vodă Brâncoveanu pentru averea saf ără seamăn, porunci pietraruluiVucaşin şi vătafului de ziduriManea s-o ridice iar din temelii şio împodobi cu marmură şi darbogat de odoare. Mulţi oasemuiau cu Biserica SfântaSofia din Constantinopole.

Dar acestea toate nu aprindeauinteresul nimănui în dimineaţa


-126-

aceea de Florar 1700. Nicicontelui franţuz, nici lui RaduAndronic, şi nici slujitorului său,care ţineau în priviri spinarea luiD’Antin amestecaţi în mulţimeade gură-cască.

Logof ătul prinse braţul luiMachidon fluierând uşor auimire. Schimbându-şi peneaşteptate gândul, franţuzul serăsucise pe călcâie venind pieptiş către ei. Radu Andronic luă laîntâmplare o mână de seminţedin traista unui negustor bulgar.Ochii îi alunecară pieziş pechipul ghilosit al lui D’Antin. Nu-i întâlni privirea verde. Contelepărea să caute departe, pestecapetele mulţimii.


-127-

— Ciudat, şopti logof ătul. Ce l-ofi întors din drum?

Machidon îşi miji ochii,îngropaţi la rădăcina nasului,ocolind răspunsul. Vorbea rar şiatunci cu împunsătură. Boierullepădă seminţele şi se urni delângă tejgheaua bulgarului.Saint-Lô păşea întins sprebisericuţa de lemn ridicată deslugerul Udrea Doicescu pepământurile1 fratelui său,clucerul Colţea. — Vrea să vadă dacă-i stâlpit în

priviri, surâse Radu Andronic.Spre uşa bisericii lumea seîmpuţinează. Pui rămăşag că dă o raită şi în ţintirim? Printrebabele şi moşnegii ce veghează la

1 Locul pe care se află azi Spitalul Colţea.


-128-

ceasul ăsta căpătâiul crucilor,cerni lesne cine ţi-a luat urma.

Ilie Machidon îşi potrivi bâta lasubţioară. — După mintea mea, cea

sărmană, rămăşagul nu-i aducecâştig bun slujitorului, logofete.Domnia ta îl cunoşti pevăru-meu Uşurelu? — Nu ştiam că sunteţi neamuri. — Suntem! Căţeaua lui a f ătat

în claia mea de fân.Radu Andronic râse f ără să-şi

desprindă ochii de paşiifrancezului. — Cum s-ar zice, urmă ţăranul,

iacătă-ne rubedenii îndepărtate.Ei bine, lui Uşurelu ista îi f ăceaboierul nostru cinstea să-l suiepe capra rădvanului la ceasurile


-129-

de noapte când poftea să-şi vadă ibovnica, o greacă vădană dincele sulemenite la obraz, dar maivârtos la inimă. Văzândgeamurile muierii mute, boierulsocoti că tot aşteptându-l greacaa căzut în braţele somnului.Uşurelu însă, citeşte anumesemne ştiute de el, n-are delucru şi-i dă să înţeleagă că ibovnica s-ar afla în alte braţe. — Şi-au pus rămăşag. — Întocmai, logofete. Cetind în

crivatul teleleicii un zdrahon dearnăut, Uşurelu şi-a umezitbuzele la gândul balercii de vincâştigate. Boierul s-a repezitvultureşte asupra vizirului să-şiverse otrava… Îi zvârli lui RaduAndronic o căutătură subţire:


-130-

Întâmplarea, dacă domnia taîngăduie, are tâlcul ei: adevărulumblă cu capul spart.

Urmând socotinţele logof ătului,Filip D’Antin pătrunse înţintirimul Bisericii Scaune unde-şi aflau odihna cea f ără demăsură măcelarii târgului.Lespezile aveau vrejuri bogatefrunze şi rodul viţei de vieîndrăgite de Vodă Brâncoveanu.

Dar ochiul cel bun al conteluise rotea zbuciumat în căutareaaltor lucruri.

Pentru Ilie Machidon eralimpede că franţuzul nu umbladupă iepuri în biserică,haimanalâcul lui avea tâlcascuns. Chibzui în fel şi chip dece adulmecă Radu Andronic


-131-

pulpanele străinului. La urmaurmelor, Vodă avea iscoadedestule. Logof ătul nu trebuiadecât să-i ştiricească luiBrâncoveanu moarteascundacului şi apoi să ceară învoirea de a pune şaua pe caispre a se porni către Stambul, întreburile poruncite. Socotise să se întoarcă lângă muiere până laRusalii, căci ogorul dovedeapuţină înţelegere pentruhălăduiala lui pe drumurileîmpărăţiei. Ş-apoi trebuiau dresehambarul şi odăile din spate,zgâlţâite rău de viscolulBobotezei.

Pe logof ăt îl însoţea în slujbelede taină încredinţate de Măria Sadin drag şi datorinţă. Andronicii


-132-

îi fuseseră stâlp de nădejde cufapta şi povaţa, dar mai cuseamă apăsând unde trebuie înziua când călugării îşi întinseseră moşia peste Chipriana, sat derăzeşi cu zapise întărite depeceţile lui Radu Vodă şi Ştefancel Sfânt. Aşezarea se afla lahotarul dintre Moldova şi Ţ araRomânească, şi e lesne de înţelescă de-a lungul domniilorChipriana trecuse când într-oţară, când în alta. Gol prepeleacar fi rămas, cât era el debătătarnic, f ără reazămul luiboier Costache.

Radu Andronic îl ţinea înpreajmă dincolo de hotarulValahiei, pentru că Ilie Machidonse dovedise spornic şi de mare


-133-

trebuinţă în încăierările cupăgânii, dar mai cu seamă pentru mintea sa limpede şivorbele de tâlc.

Stăpâneau ţintirimul cu privireala adăpostul zidurilor năruite înpârjolul cel mare. — Omul nostru va cerca să-şi

piardă urma plecând o dată cucalicii. Se răsuci spre slujitor cuun anume zâmbet. Aici erai?Socot că s-a scurs pe puţin unceas de când nu ţi-am auzit nicirăsuflarea. — Mi-era teamă să nu-ţi

scrântesc urechile, grăind îndeşert, logofete. Vorba ceea:ţăranul când merge, tropăieşte şicând vorbeşte, hodorogeşte. Şi-apoi spusele domniei tale nu mi-


-134-

au dat prilej de cumpănă ci doarde a mă minuna. Ferice deslujitorul cu stăpân înţelept.Cărările franţuzului îţi dovedescşi prea adeveresc prepuielile. Lace m-aş mai vârî muscă?

Zâmbi după nărav, pe submustaţă. De astă dată franţuzulnu urmase gândul logof ătului,ieşind din ţintirim f ără fereală.Radu Andronic începu să râdă. — După cum văd, păcatul

trufiei nu te încearcă. E bine,Machidoane! Deştept e acela cese crede mai bogat la minte decâtstăpânul, dar se codeşte a oarăta.

Filip D’Antin cercetă f ără bucurie turlele BisericilorNegustori şi Stelea Spătaru aflate


-135-

dincolo de apele Bucureştioarei,apoi îşi iuţi paşii spre PodulMogoşoaiei. Aici, zăbovi câtevaclipe dinaintea zidurilor groaseale Mănăstirii Sărindar1,„podoaba şi minunea“ târgului cucare se f ăleau bucureştenii. Şi nuse întâmpla călător la vremeaceea să n-o privească solomonit.O ridicaseră, se pare, boieriiCocorăşti, în vremea lui MateiVodă Basarab, dar frumuseţenouă îi adăugase Brâncoveanu.La porunca lui Vodă se întăriseră zidurile vechi aflate la un pas demoarte, se ridicase clopotniţă nouă, se auriseră turlele.Biserica adăpostea la acea vremeicoana Maicii Domnului,

1 Locul unde se află azi Casa Centrală a Armatei.


-136-

f ăcătoarea de minuni, bătută înpietre de mare preţ, care, după spusele înaintaşilor, pe mulţi îitămăduise.

Contele de Saint-Lô măsură aripa hanului ce adăposteazăltaţii şi, lăsând trecere unuirădvan, începu să coboare spremalul Dâmboviţei. Lângă BisericaDoamnei zidită de Maria,doamna voievodului ŞerbanCantacuzino, peste drum decasele beizadelelor, un milogpovestea din ţiteră istoria luiAgus a lui Topală. ConteleD’Antin înţelese din povesteaterfegosului că nesupunerea faţă de Poartă are rădăcină veche peacele meleaguri. Rămase cale deun căscat moldovenesc în


-137-

priveala credincioşilor ieşiţi înpridvor, după care se pierdu acîn carul cu fân prin mulţimea ceforfotea cu treabă, dar mai alesf ără, pe Podul Mogoşoaiei.Logof ătul îl zări pierind întrezidurile unei hudubăi părăsite înapropierea Bisericii Zlătarilor.

* * *

În curtea hanului ConstantinVodă târgoveţii cercetau din toatepărţile rădvanul vienez cu roţiînalte, smeurii, asemeneacatifelelor, ce se zăreauînlăuntru. Băietanii de-oşchioapă se hlizeau strâmbându-se în uşile lucioase, oglindă, pe


-138-

care meşteri din Augsburgzugrăviseră poze cu chipuri şicopaci rozalbi, trăgeau pe furiş de coadă bidiviii bălani care-şimistuiau nerăbdarea, săltândcâte o copită şi izbind-o depământ. Lângă uluci aşteptautreizeci de oşteni nemţi călări,spelbi şi cu feţe neclintite, înstraie albastre ca sineala cupuzderie de bumbi şi ceaprazărieaurită. Prin poarta deschisă ahanului se zăreau fustaşii MărieiSale ce aveau să-l însoţească, însemn de mare preţuire, până lahotarul cu Transilvania pedumnealui, baronul Karl vonBlaremberg, consilier alluminăţiei sale împăratulLeopold.


-139-

Dacă târgoveţii şi-ar fi ridicatochii de la rădvanul strălucitor,spre a opta fereastră a primuluicat, i-ar fi zărit chipul. Sedesluşea pe el îngândurare, ochiicercetau cu neastâmpăr curteahanului. — Nu pot pricepe ce se

întâmplă, rosti baronul trecându-şi degetele prin bărbuţa roşcată.Pe potrivnicul care-i aţinea caleaazi-noapte l-a biruit, am văzutamândoi.

Secretarul cu înf ăţişare depaing îşi potrivi horbotele ieşitedin mânecile de postav negru. — Excelenţa voastră uită că

îndată s-au ivit stră jile. — Nu-l cunoşti pe Saint-Lô! — Mă întreb dacă e chibzuit a


-140-

mai zăbovi. Valahii pot prepuimulte.

Blaremberg îi alungă cuvinteleridicând iute mâna. — Nu vom părăsi Bucureştii

înainte de a da ochi cu D’Antin.Altminteri totul a fost zadarnic.

Secretarul amuţi. Încercă încă odată încuietorile sipeţeluluipersian ce avea să-i călătorească pe genunchi până dincolo deporţile Vianei şi rămase aşa, cuochii duşi şi gura puţintelcăscată.

* * *

Marghioliţa, negustoriţa depodoabe, se ivi în bătaia privirii.


-141-

Purtătorii de musteţi prinseseră obiceiul să-şi facă drum sprecurţile domneşti la ceasul cândmuierea îşi purta marfa şi draciispre Târgul de Jos, căci, f ără şagă, o herghelie de iscarioteniînotau în sângele dumneaei.

Tiparul trupului îl luase de lagorjence, ochii verzi, plini depăcat, îi furase de la jupâniţeledin Ţ ara Moldovei, umbletul îţipurta gândul spre băciţeledeprinse cu săritura ciutelor dinpiatră în piatră. Înveşmântase înziua aceea pieptar terteluit cuhorbotă scumpă, în strânsuracăruia sânii cerşeau drumeţilorajutor, caţaveică strâmtă după moda domniţelor leşe şi o fustă retezată cu ştiinţă drăcească ca


-142-

să-i ghiceşti poalele cămeşuiciifierte în busuioc şi verbină. Înpicioare îi săltau ciuboţele roşii,de Braşov, iar pe umeri pletelenegre.

Logof ătul îşi sucea gâtul pestemarea de capete. La trecereanegustoresei slujitorul tuşi cutâlc. — Stau şi mă tot socotesc

pentru care pricină anume îşiface griji jupâneasa Irina căcidomnia ta, din câte bag deseamă, doar spre chipurilesfinţilor zugrăviţi pe biserică îţiporţi privirea. — Bătrâneţele, Machidoane!

Numai împăcarea cu Cel de Susîmi stăpâneşte cugetul, rostiRadu Andronic râzând vântului


-143-

subţire aţă. Cum ţi se paremuierea? Ţăranul îşi potrivi mustaţa

după obicei. — Smerită, şi mai cu seamă

supusă unui singur bărbat. Decum am văzut-o mi-a venit înminte vorba Tudoriţei, nevastacrâşmarului nostru. Istoriaaiasta s-a petrecut în anul cândai binevoit să porunceşti drumîntors din ţara muscalului. Ajungeu acasă şi iaca mă pofteştecumătră Tudoriţa la praznic.

Trebuie să adăugesc că, în vremece noi băteam drumurileîmpărăţiei, omul cumetrei cupricina s-a îndurat s-o laseslobodă, plecând în călătorie sprelumea cea veşnică.


-144-

— Scurtează coada vulpii,împărate, că ne apucă asfinţitul. — Un bob zăbavă, logofete, şi-ai

să afli vorba crâşmăriţei. Neaşezăm noi creştineşte la masă şiiacă ridică Tudoriţa ulcica plină cu vin. „Beţi oameni buni, zice,că se împlineşte o lună de cândmi-a murit bărbatul şi două decând mi-am luat altul…“ Îndesă tutunul în lulea, rostind f ără să-şi ridice privirea: Mă gândesc cebucurie ar dezmierda inima

jupânesei Irina având ştiinţă despre drumurile feciorului,către o anume dugheană dintârg. — Cunoşti acele drumuri? — Cunosc lucoarea din ochii

domniei tale şi i-am citit


-145-

răspunsul în căutătura azvârlită de negustoriţă.

Logof ătul râse. — Îndreaptă cuiul înainte de a-l

bate, căci e strâmb! Marghioliţase află în slujba Măriei Sale, ca şinoi, iar lucoarea desluşită aveaalt temei. Cu îngăduinţa ta,Machidoane, i-am dat poruncă să-şi încerce puterea ispiteiasupra străinului. Închide gura,împărate!

Ilie Machidon smulse oburuiană de lângă peretele delemn al Bisericii Zlătarilor. Ofrecă între palme căutând lungdupă o jupâneasă ochioasă, înbiniş de cacom, ce ieşise dindugheana unui zaraf, însoţită de


-146-

slujnică. Aducea pe departe cuSmărăndiţa lui. Capul şi-l purtala fel, puţintel lăsat pe umăr, caîntr-o lene. — Aş mai pune o prinsoare, zise

logof ătul. — După câte bag de seamă,

avan îi mai place domniei talecâştigul. M-ai umilit dintâi laţintirim, prorocind plecareastrăinului dimpreună cu calicii,acum vrei să-mi aduci a douadovadă de înţelepciune. Te ascultcu amândouă urechile, logofete.

Ochii lui Radu Andronicsclipiră. Îi plăcea cârtealaslujitorului. Nu se împotriveaniciodată de-a dreptul, iar gândulşi-l strecura cu tâlc. Dacă îlpricepeai, bine; dacă nu, iar bine.


-147-

Nevastă-sa era singura muieredin sat care se f ălea în guramare, la fântână, că omul ei nu ise pune niciodată de-acurmezişul.

Grăbi pasul croindu-şi cuumerii largi potecă pe podulciotcă de târgoveţi. Hudubaia încare pierise franţuzul scăpătaprin poartă dosnică în spinareahanului Şerban Vodă1 dinmahalaua grecilor. Asemeneamarilor „fondaco“ italiene, zidurivârtoase îl împresurau covrig.Deasupra porţilor de stejarzdravăn, cetluite îndată cetoboşarii spătăriei vesteausfârşitul zilei, întâmpina un turnvegheat de arnăuţi. În pivniţele

1 Hanul era cuprins între străzile de azi Eugeniu Carada, Doamnei şiSmârdan, pe locul unde se află Banca Naţională a României.


-148-

boltite, peste care veneauprăvăliile, îşi îndesau mărfurileneguţătorii străini. Porticulînşirat în lungul odăilor aveafoişoare la capete, cu privelişteasupra Bucureştiului.

Locurile acestea se aflaseră înstăpânirea boieroaicei Muşa, ceapoftitoare de galbeni, care semăritase cu Iane Cojocaru.Rămânând, după cum glăsuiescînsemnările cele vechi, „săracă debărbat şi bogată în lipsă“, le-avândut lui Şerban Cantacuzino,viitorul domn al Valahiei. MăriaSa, chibzuind că nu-i de-ajuns, acumpărat alte pământuri, dândîntindere largă hanului, sprebucuria călătorilor.

Când D’Antin se ivi după


-149-

muchea zidului, Radu Andronicrâse încetişor: — Ce nu te mulţumeşte,

Machidoane? — Vorbeşti cu păcat, logofete.

L-aş mânia pe Dumnezeu să judec faptele domniei tale carefaci atâta risipă de înţelepciune.Căci ce-i mai înţelept decât să-ţipui căpăţâna sănătoasă pebutuc? De ce adică am goni spreStambul cu treburile poruncite,când putem roade uliţele după franţuzul cel chior? Mai mâncămo mână de sămânţă, mai vedemcâte o negustoriţă… — Chiorul e uns cu toate

sulimanurile, Machidoane, şi tepoţi socoti norocos că-i ţii urma.Nu oricine are cinstea să doboare


-150-

asemenea vânat. — Plouă cu noroace pe capul

meu, cum socotea cela care aluat zestre toţi iepurii din sat.

Fruntea boierului se încreţi, înochi îi juca lumina unui gândvechi. — Spune-mi, rogu-te, ai auzit

de contele de Tournon? — Dacă ţinerea de minte mă

ajută, glăsui slujitorul, nu credsă fi argăţit în ograda mea, şi nicidupă aceeaşi catrinţă n-amalergat. — Mult mă minunez, căci

contele era bărbat robaci, iardrumurile sale de dragosteduceau adesea în Ţ ara Valahiei.Îi smintiseră odihna ochii uneifete de neam, Anastasia, nepoata


-151-

vornicului Leurdeanu.Slujitorul dădea semne că nu

cunoaşte pătărania. Logof ătulurmă, ţinând sub stăpânireaprivirii umbletul lui D’Antin: — Anastasia îngenunchease

multe inimi de boieri pământenişi venetici de la acea vreme. Iaracea vreme se petrecea în leat1675. În cele din urmă, a biruitcontele franţuz. Pentru că Ludovic Bourbonul năpăstuia pecei rupţi de Biserica Catolică,nunta s-a f ăcut pe moşiaLeurdenilor. Azvârli slujitoruluiprivire scurtă. Şi iară mă minunez cum de nu te-au poftitşi pe domnia ta, Machidoane. — Ba să-mi fie cu iertare,

logofete, de poftit m-au poftit ei


-152-

săracii, dar puteam oare să lasde izbelişte pe dealuri caprele luitataia şi să mă duc? — De mic dădeai semne de

supunere. Am chibzuit bine cândte-am luat în slujbă.

Plugarul era gata să-iistorisească ce-a pătimitarmăsarul când şi-a tocmit argatcatârul, dar socoti că mai vârtoscâştig i-ar aduce istoriaAnastasiei şi a franţuzului. — Îmi fac nădejdi, logofete, că

n-ai să-l laşi pe nevredniculslujitor al domniei tale flămândde ce s-a petrecut după aceaînsoţire. — Nepoata vornicului a adus pe

lume un fecior, după care s-austatornicit toţi trei la castelul


-153-

contelui din Francia. Anastasiaşi-a crescut feciorul în dragosteapentru Valahia şi astfel tânărulviconte Etienne de Tournon s-adovedit cel mai înflăcărat slujitoral Ţării Româneşti la CurteaBourbonului. Prea mulţi prietenin-a avut pământul acesta, aşezathotar la poalele împărăţiilor, şinu-i de mirare că fruntea MărieiSale Vodă Brâncoveanu s-aînnourat primind vestea că vicontele de Tournon urmează să fie descăpăţânat. — Pentru care pricină? întrebă

Ilie Machidon oprindu-se îndrum. — Dacă ai să-ţi îndemni paşii

să mă urmeze, vei afla că înurmă cu opt ani, Anglia şi Ţările


-154-

de Jos au trimis la fundtreisprezece corăbii de-aleBourbonului, lângă Houque.Fapta a rămas multă vreme deneînţeles, căci doar cu o ziînainte, în acelaşi loc, frânciipuseseră pe fugă vră jmaşiipricinuindu-le stricăciuniînsemnate. IscoadeleBourbonului au dibuit pricina.Cineva vânduse anume taină demare însemnătate. La scurtă vreme, Iuda şi-a schimbatstăpânul dezvăluind nemţilorbărbăţia tunurilor frânce.

Ilie Machidon fluieră încetişor. — Să nu-mi spui, rogu-te,

logofete, că acel vânzător s-adovedit a fi prietenul Valahiei. — Nu eu am spus-o, dar


-155-

asemenea vorbă a ajuns laurechea Bourbonului. Iscoadelei-au luat urma şi iată pun mânape un răvaş de la cancelaria luiLeopold prin care i se aduce luiEtienne de Tournon mulţumită pentru credinţă… De zece zilevicontele se află în temniţaosândiţilor la moarte,aşteptându-şi sfârşitul.

Cu ochii ţintă la spinarea luiFilip D’Antin, Ilie Machidon îşiscarpină ceafa. — Să fie oare lucrarea

diavolului aista chior? — Când stolnicul i-a pus urmă,

îl prepuia, dar nu-l dovedise.Scundacul a mai apucat să-mispună că Filip D’Antin schimbasesemne tainice cu baronul neamţ,


-156-

sub fereastra hanului. Răvaşulde mulţumită al cancelariei luiLeopold, către prietenul Valahiei,a fost ticluit anume pentru a daprilej de odihnă iscoadelor frâncecare asudau din gros căutândvânzătorul. — Iar Iuda îşi vede astfel liniştit

de treburi, adăugă slujitorul. Ticăloasă ispravă, logofete!

— Ticăloasă şi mai cu seamă primejdioasă, căci odată înfrântă Francia, Leopold se va întindepecingine spre Dunăre. Măria Sami-a poruncit ca în aşteptareacuvântului de plecare spreStambul să îndeplinim slujbă pelângă franţuz.

Ilie Machidon îl măsură dintr-oparte.


-157-

— Ţ i-a poruncit Măria Sa?Când? — În creştetul dimineţii,

împărate, când domnia tasforăiai gospodăreşte. Şi tot Vodă a fost acela care şi-a învăţatolacul să împrumute pasul pisiciispre a nu-ţi vătăma somnul.

* * *

Sprânceana bucureştenilor seridicase a mirare. Nu pentru că dumnealor n-ar fi fost învăţaţi cucaleştile meşterului Hoffmanndin Viana – căci erau mulţi boierivalahi care se preumblau înasemenea drăcării – dar sepetrecea un lucru cu deosebire


-158-

ciudat. Şase armăsari negri, cuhamuri roşii şi bumbi de alamă,slujeau rădvanul căptuşit încatifea purpurie precum miezulde harbuz. Ce nu pricepeausupuşii Măriei Sale Vodă Brâncoveanu era lipsa herbuluide pe pântecele caleştii. Căciasemenea caretă, dichisită, ieşeaf ără îndoială din curţile unuiboier de neam ales, şi unde s-apomenit vreodată căftănit să nu-şi zugrăvească armele pe ulucisau lucruri dobândite cu marecheltuială?

O privire ageră ar fi desluşitvăpsea proaspătă pe uşiţelerădvanului, aşternută parcă să ascundă anume semne.

Surugiul, precum şi cei doi


-159-

slujitori ce ţineau urma caleştii,atrăgeau şi dumnealor luarea-aminte a târgoveţilor aflaţi laceasul acela pe uliţa Filipescului.Aveau chipuri neguroase, mantiinegre, nu se hlizeau la jupânese,nici nu aruncau uităturipoftalnice în tejgheleleneguţătorilor, de parcă ar fi fostburduşite cu prune uscate, oriblană de cloţan şi nu cugiuvaiericale.

În dreapta rădvanului îşistrunea roibul un ins slăbiu, custicle la ochi. Târgoveţii n-ar fiprăpădit mulţi irmilici pebăietanul cu chipul spelb,puţintel la trup, şi se întrebau cumirare de ce-l îngăduie alătureaîngerul de jupâniţă răsărit la


-160-

ferestruica rădvanului.Din pădurea de omenire un

singur ochi ar fi desluşit înf ăptura jupâniţei pe Tofana, fatacare vătămase cu o săgeată umărul misionarului CarolNeurautter, iar în băietanulslăbiu pe Ioan Singuru, feciorulpărintelui Ştefan din SânzieniiMaramureşului, grăbit să-şidescarce pistoalele asupraaceluiaşi misionar. Iar acel ochif ără beteşug clipea pe obrazulcontelui de Saint-Lô.

Pe jupâniţa Tofana o cuprinserâsul şi dintr-o dată la fereastrarădvanului păru a înflori livadă de cireşi. Purta pălărie albă demuselină, iar albăstriţele înfipte


-161-

la buza gardinilor largi păreauclădite în sineala ochilorprelungi. Buclele scăpate de-oparte şi alta a obrajilor alunecaupe umerii strânşi în contaş decatifea, cu bumbi de mărgean.

Singuru îi întâmpină privirea şi,într-aceeaşi clipă, pâcla de pechip îi pieri. La urma urmei,gândească ce-o vrea mulţimea degură-cască… — Acum e bine, spuse veselă

Tofana. Îmi place când zâmbeşti.Singuru suspină uşor. „Numaislujitor de m-ar îngădui, chiar cubraţul retezat şi tot i-aş surâde.“

Înghiţi nodul arducat în gât şidădu glas gândului care-lîmpungea de la răsăritul zilei: — N-am să te las să mă alungi,


-162-

Tofana! Te însoţesc până lacapăt. — Mai departe merg singură! — De ce? Jupâniţa nu-i răspunse. O

umbră învălui privirea albastră.Singuru ştia că ar fi trebuit s-olase în voia ei, căci Tofana sedovedise catâr încă de pe vremeacând jucau amândoi oarba şiinelele, în grădina părinteluiŞtefan. Năvala întrebărilor,zăgăzuite multă vreme, îşi găsivad: — De ce nu pot să te însoţesc?

De ce nu trebuie? De ce de doiani vânturi Europa singură? Nuţi-a scăpat un singur burg. — Mi-au mai scăpat câteva,surâse liniştită jupâniţa.


-163-

— Nu mi-ai răspuns. — N-a venit încă vremea. — Credeam că suntem prieteni. — Suntem. Dar aşa îi e hărăzit

tainei, să n-aibă tovarăş. Tuşiuşurel: Am o datorinţă faţă depărintele meu, Ioane. După ce ovoi împlini, mă voi întoarce lagherghef, la prisacă şi te-oi poftisă-mi cercetezi cămara cudulceţuri. — Încă n-am văzut şoim cu

pestelcă… — Ai să vezi! Trag nădejdi să-mi

isprăvesc degrabă treburile laParis şi de-acolo să zbor drept încuhniile caselor părinteşti… Jupâniţa îşi alungă râsul. Mă

îndeamnă grijile, Ioane! Nudesluşesc deloc ce pânză ţese


-164-

Neurautter în Transilvania. — Mulţi români ar dori s-o afle.Şi nu-s puţini nici cei care credcă acea pânză se cheamă giulgiu.Aud că nobilul Noţig adună vitejiîn Făgăraş. — Aşa-i. Dar socotelile Vianei

nu le-a ghicit nici el, mi-amărturisit-o Miclăuş cel tânăr.De ce nu i te alături, Ioane?

Chipul lui Singuru se adumbri.De îndată ce i se aflau înpreajmă, toate muierile luau chipde cloşcă. Maică-sa, Flavia,

Tofana, se întreceau cu poveţeleşi dădăceala.

Simţi mâna mică a jupâniţeiîncleştată pe braţ şi ridică ochii.Din ulicioara strâmtă, năpădită de smârcuri, răsărise Filip


-165-

D’Antin. — Contele de Saint-Lô! şopti

Ioan Singuru. — De astă dată nu ne mai

scapă!

D’Antin ajunsese la poaleleCurţii Domneşti1. Pe lângă zidurile răsărite se înşiruiauconace boiereşti arătoase, dinpiatră, acoperite cu şindrilă şiîngrădite de palane dintrunchiuri zdravene, de stejar.Radu Andronic socoti de cuviinţă să-i descâlcească locurileslujitorului. — Ciupercăria dughenelorţinute de cafegii îşi are rostul ei,

1 Curtea Domnească, denumită şi Curtea Veche, se înscria într-un largperimetru hotărnicit de Bulevardul 1848 şi de străzile 30 Decembrie,Smârdan şi Lipscani.


-166-

Machidoane, căci aici îşi facveacul târgoveţii şi boieriimărunţi de ţară. Iar ce le macină gura şi le aud urechile nu mă întreba. — După socotinţa mea, dacă

domnia ta îmi îngăduie, în oriceşoaptă trebuie să fie şi vreodiavolie. — Dincolo de apele Dâmboviţei,

către Cotroceni, urmă logof ătul,ai să întâlneşti mai multe lăcaşeridicate spre slava Satanei decâta lui Dumnezeu.

Mustaţa slujitorului tresări azâmbet. — Să înţeleg oare că-i vorba de

acele crâşme cărora le-a mersbuhul până la ţara muscalului? — Întocmai.


-167-

— Bag de seamă că târgoveţiinu-s chiar atât de nerozi. Până laceasul aista am cotit numaiprintre biserici. E bine să trăieştiîn pace cu Cel de Sus, dar nici cuScaraoţchi să nu te strici…

Radu Andronic îşi aţinti privireaspre locurile pomenite. — În colţul uliţei se află beciul

Irinucăi, cu vin curat de laMoldova, unde-ţi poţi clătigâtlejul. Dacă vrei să-ţi clăteştiprivirea, n-ai decât să cauţi sprecrâşmăriţă. Alături e o hudubaiecu ifose unde-şi sorb holercaveneticii. Urmează trei cârciumiţinute de trei fraţi din Teleorman,

juraţi să-şi mănânce unul altuiacomândul. Toţi trei au vinulaghesmuit. Vinul cel bun, cu


-168-

buchet de tămâioasă, numai laProfiriţa ai să-l dibuieşti.

Ilie Machidon îşi pocni palmelea mare mirare. — Stau şi mă minunez câtă

învăţătură ai deprins, logofete!Cum să te înfrunte un neghiobca mine, care din neştiinţă duceulciorul la ureche crezând că aşase bea?

Logof ătul îl cercetă iute: — Am priceput unde baţi,

Machidoane. La sfârşitul slujbeiai îngăduinţa unei vedre de vin. — Asta îmi place mie la domnia

ta. Pricepi degrabă…Despicând negura, soarele

scapără flacăra verde pestegrădina Curţii Domneşti. Sticleleparaclisului prinseră a străluci


-169-

prin cununa copacilor, o dată cuturlele Bisericii Domneşti, vechede o sută cincizeci de ani.

Ochiul cel bun al lui D’Antinrămase aţintit la pridvorul custâlpişori răsuciţi în piatră cerezemau capiteluri grele depoamă, şi flori, şi păsări. Îiaminteau de loggiile palatelorveneţiene. Pe treptele demarmură, în luciul cald de fildeş zburdau coconii cei mititei aiprincipelui valah. O fetiţă de vreonouă ani, în caţaveică de postavalbastru, chenăruită la poale cuvulpe rusească, şi ciuboţele untiicălărea balustrada scării, dându-şi drumul să lunece. Un deliu dinstraja domnească o ajuta,apucând-o de subţiori, să


-170-

încalece parmaclâcul înalt.Câţiva paici din straja MărieiSale, aflaţi în clipă de răgaz,flecăreau lângă foişor. Veşminteleroşii cu brâie de argint, cuşmelerotunde şi bâtele subţirele la careclopoţeau lanţuri şi zurgălăistrâmbară nasul contelui deSaint-Lô.

Îşi cocoţă privirea spreceasornicul cu un singur ac dinturnul palatului. La ceasulacesta, neamţul era f ără îndoială năpădit de griji. Îşi văzu de drumstrivind sudalmă ce n-odeprinsese lângă tronul luiLudovic. Îşi simţea cărărilepândite pas cu pas încă de cuseară, o simţise mai vârtos după răpunerea iscoadei valahe, dar în


-171-

sodomul acela de bărbi, caftaneşi anterie, ieşite pe poduri să întâmpine dulceaţa soarelui, nuizbutise încă să-şi dibuiască umbra.

Alunecă cu nepăsare pe lângă grădina Brâncoveanului. Aromeplăpânde de zambilă şi liliactânăr săreau zăplazul înalt,şipotul fântânilor şi ţipeteleascuţite ale păunilor zvoneaupână departe. Franţuzul apucă drumul şerpuit al Dâmboviţei. Pedealul unde altădată vegheasebisericuţa lui Oprea Iuzbaşa,domnul Constantin Şerbanînălţase în urmă cu 50 de aniMitropolia. Turlele aurii şiclopotniţa adăugită de Măria SaVodă Brâncoveanu, zidurile


-172-

plămădite în piatră trainică cupodoabă de floare uimeaudrumeţul care urca pântecelegorganului, ameţit de strălucire.

Vră jit fusese şi acel călătorvestit de la mijlocul veacului,Paul de Alep. Pogorâse înBucureşti tocmai dinîndepărtatul Aram,întovărăşindu-l pe patriarhulMacarie din Antiohia poftit să târnosească sfântul lăcaş.

N-ar fi pregetat altădată să urcedâmbul Mitropoliei nici FilipD’Antin. Îndrăgea frumuseţeaiscată de iscusinţa oamenilor.Inima i-o îndupleca piatracioplită, plăsmuirile în aur,argint ori fildeş ale unor mâini şiochi dăruiţi cu har. Comorile


-173-

strânse în castelul său de pemalul Virei erau vestite şicălătoriile contelui ce nu arareoridepăşeau hotarul Evropei leaduceau spor bogat. Aveau să lise adauge acum o cristelniţă dibăcită în dugheana unuineguţător sibian şi o icoană măruntă, zugrăvită pe lemn deun meşter valah.

Dar nu la acestea eraugândurile franţuzului. Păşeaîntunecat la chip şi cuget,ocolind porţile caselorbrâncoveneşti. Zidurile negre aleMănăstirii Sfânta Ecaterina, caremai păstrau urmele focului celmare al lui Sinan Paşa, azvârleaugrimea neagră peste dimineaţade Florar. Filip D’Antin nu credea


-174-

în semne. Întoarse totuşi capul.Stol de rândunici dădeautârcoale clopotniţei înnegurate depârjolul păgânilor. La Saint-Lô,rândunelele în pâlc, trudind să smulgă crucea, vesteau priveghice se apropie. Sătenii le goneauaprinzând torţe de cânepă. Priviîn urmă. O ceată de călugăripăşeau cu nasurile în pământ.

Logof ătul Andronic şi slujitorulnu se zăreau.

* * *

Încă din primele ceasuri aledimineţii, soarele îşi vestisefierbinţeala. Pe podurile târguluislujbaşii agiei alungau colbul,


-175-

adunat în bulzuri, cu măturilungi de salcă verde, după obiceiul pământului. Tot cusalcă, în care împletiseră maghiran şi rujă, îşiîmpodobiseră târgoveţii uşile şiferestrele, iar în pridvoare şicafasuri aşternuseră chilimuri,ştergare înflorate şi covoareiscate din iscusinţa şi răbdareadegetelor de fată mare. Căci înacea zi de Florar creştiniicinsteau hramul BisericiiCozieni.

Spre ceasurile zece, cândclopotele Bucureştiului începură a bombăni văzduhul, stârpindhaimanalâcul păsărilor, alaiuldomnesc pătrunse în mahalaluând pieptiş podul la capătul


-176-

căruia se înălţau în pâlc de cedrizidurile conabii ale bisericii. Înaşteptare, părintele Ionică –căruia enoriaşii îi spuneauClopot căci dacă-şi slobozeaglasul la „Bucură-te al Muntenieicasnic luminător“, de pildă, sauoraţiile Sfântului Vasile,credincioşii deschideau gurilespre a nu-şi pricinui cine ştie cebetegeală urechilor – îşi dregeagâtlejul cu ouă abia scoase dincuibar, bătute în lapte şi şerbet.Despre viersul părintelui sedusese buhul, sârbi sau bulgaridin alt meleag veneau parcă înhagialâc să se minuneze, Vodă şidoamna Marica încercau să-lîmbie cu slujbă la BisericaDomnească, dar enoriaşii din


-177-

mahalaua cozienilor, negustoriciufuţi, negri la cuget şisprâncene, crâcneau.

Darul şi-l primise părinteleIonică de la tatăl dumnealui,dascălul Haralamb, iar la rândulsău avea să răstoarne aur şimiere în grumajii urmaşilor.

La ghiersul său minunatchibzuia şi logof ătul cândîntâmpină oşteni în dulame roşiice deschideau alaiul, însoţiţi dealergători, cunoscători aidrumului. Îi urmau cam lacincizeci de paşi călăraşii şisteagurile de treizeci şi trei detălpaşi, cu ciubote şi straie noidin postav de la Braşov, darul luiVodă. În stânga şi dreapta,veghind rânduiala, se aflau


-178-

iuzbaşii cu atâta bumbăraie,arme şi ceaprazuri strălucitoare,încât păreau tinicheiuiţi dincreştet până în tălpi.

Prostimea adunată la priveală cerceta cu ochi de geambaş caiidăruiţi lui Vodă de sultan,muierile, cu floare înfiptă înnodul maramei, căutau asmuţitela tunuri, ţinându-şi icnelile înpalmă.

Filip D’Antin, împresurat detrupurile şi răsuflarea mişeilor,scociora zadarnic după potecă slobodă. Lucrul se dovedea cuneputinţă de împlinit, căcitârgoveţii înţepeniseră în ciuboteşi nu se învoiau în ruptul capuluisă se urnească un singur deget.Dintr-o dată hazul mulţimii,


-179-

voroava şi râsetele conteniră cala poruncă. Împrejmuit de paici,ţinând dinainte beizadelele înstraie de brocart, cu calpacemititele cireşii, Măria Sa Vodă Brâncoveanu se iscă maistrălucitor decât arhanghelii.Bucureştenii de toate seminţiile,

jupânesele, neguţătorii, babele şipruncii căzură cu genunchii înţărână. Capetele se plecară precum cuşmele păpădiilor subopinteala vântului de seară,privirile căutau cu ocol smerit,după cuviinţă, chipul lui Vodă.

Călărea armăsarul alb dăruit depadişah, iar de sub poalelecaftanului răsărea tacâmulîmbumbat cu bucăţi de aur şiodoare scumpe, după rânduiala


-180-

împăraţilor de la Bizanţ. Peumeri îi flutura cabaniţa dinvulpe neagră. Când se răsucispre marele postelnic aflat înstânga sa, cuca de argint cusurguci din pene de struţ înmănuncheate în clamă desmaragde şi adamante fulgeră ochii târgoveţilor. Junghiulluceferilor săgeta departe,străpungând răcoareapridvoarelor unde căutau umbramoşnegii.

Ieşit din privirea lui Vodă,marele stolnic Radu Izvoranu, alcărui brâu roşu abia-i puteacuprinde polobocul pântecelui,vâra bastonaşul de argintsubţioară şi repejor îşi ştergeasudoarea ce-i şiroia chipul cu o


-181-

maramă de la Damasc pe careanume grijise dumneaeistolniceasa să i-o dosească într-oclapcă a caftanului. Totfierbinţeala îl osândea şi pemedelnicerul Ştefanache. Straiulde ighemonicon, din atlas cupodoabă de vulpe albă, îi apăsagreu umerii. Şi-ar fi lepădatbodroanţele şi, ca la Iordan,drept în apa Dâmboviţei ar fisărit să ţină broaştelor de urât,măcar un ceas, două. Pădurea decalpace îi păienjenea privirea, dartrăgând cu ochiul la marelespătar, ţeapăn de parcă ar fiînghiţit o suliţă, precum toţiCantacuzinii, îşi îndreptă umeriişi cercă să uite hainia soarelui.

Marele spătar Mihai îi simţi


-182-

slăbiciunea, f ăcu haz în sinea lui,dar nici un zâmbet nu-i descreţibuzele sărace. Stră juia spinarealui Vodă, cu grijă să nu stricenumărul paşilor porunciţi deighemonicon. Cuşma păreastâlpită în bolta cerului, căciCantacuzinul nu-şi îngăduiaprivire lăturişe şi nici dezmorţiregrumajilor. Ţ inea în locul luiVodă însemnele domniei, spadaşi buzduganul, asupra cărorapoposeau ochii mişeilor, dar şigândurile unora dintre boieri.

Saint-Lô cerceta cu uimirealaiul Brâncoveanului. Şuşotea oEvropă despre bogăţiile saleştiute, dar mai ales despre celetainice, date în grija bancherilordin Viana, Florintia şi Stambul.


-183-

Văzându-i Curtea – şi nu la ceamai mare dintre sărbători – teîncredinţai de-a binelea. Până şicei din urmă oşteni purtau straidin ţesătură de soi, câte unsmaragd – patima domnului – leînsemna tâmpla cuşmelor; câtdespre boierii divăniţi, aceştiaasudau pe cai arăbeşti subgreutatea blănurilor şi odoarelor.

Alaiul ajunsese abia spre mijloc.După ultimii slujitori şi copii decasă ai Măriei Sale, vegheaţi devătaful lor, se iviră paharnicii şistolnicii însoţiţi de trei steaguri.Logof ătul Andronic, aflat cam lazece capete în spatele lui D’Antin,privea înveselit chipurilenăduşite sub cucile grele deighemonicon. Mulţi îi erau


-184-

prieteni, le cunoştea năravurile.Paharnicul Dumbravă, de pildă,îşi mânca musteaţa, rămasă dinaceastă pricină mai scurtă pepartea stângă, chibzuind că

jupâneasa Safta are răgaz bunspre a-şi mistui patimile. Tottârgul ştia că-şi teme nevasta şicând paharnicul pleca de-acasă ploua cu ştafete şi iscoade înograda muierii.

Un val de purpură înecă podul. Treceau seimenii în straie răsuriicu ceaprazuri de argint, păşindapăsat spre a li se auzi clinchetulpintenilor. În urmă, între armaşişi muzici, se iviră straieleîmpestriţate ale veliţilor şi numaidupă aceea ale boierilor de mânaa doua şi a treia. Rânduiţi cam la


-185-

urma cozii, păşeau cu nasurile în jos boierii scoşi din slujbă. Aşaporuncise Măria Sa şi acumsimţeau în ceaf ă răsuflareagloatei, oameni de toată mâna,negustori, dieci mărunţi, slugiboiereşti, gură-cască, calfe şiucenici. O ceată de mişei carerâdeau din te miri ce, sorbeaubasamac din ploscuţe şispărgeau sămânţă de dovleac.

Pândind spărtură în ţesăturarărită a mulţimii, Saint-Lô sestrecură şopârlă spre a nu fiprins în clapcă nouă de trupuri.După o scurtă zăbavă prinulicioarele arse de vipie, dibuinddrum bun, lăsă în urmă mahalaua cozienilor.Ştia că nu scăpase din pânda


-186-

iscoadelor brâncoveneşti, darizbuti să nu privească în urmă.

* * *

Arnăuţii care urmau să-lînsoţească pe von Blarembergdescălecaseră. Culeseseră câtevacioburi de sticlă şi jucau ţintarpe o piatră turtită din preajmaporţilor, strecurând priviriînlăuntrul curţii. Oştenii dingarda baronului încremeniseră înşa. Răbdau f ără să crâcnească bobotaia soarelui arducat învârful plopilor; pe chipurileneclintite sudoarea curgea din


-187-

gros. Un arnăuţ iute şi subţirelca un ţipar, cu musteaţă bălană,se holbă: — Ia uitaţi-vă, oameni buni, la

nemţi! Nu suflă unul. Să juri că-sînţărcaţi cu beică1, nu cu lapte!

Ceilalţi ridicară capetelechibzuind. — Oare cum se descurcă dacă-i

încearcă nevoile trupului? — Stau stâlp de patru ceasuri!

Ce lighioană de oameni or fi şiăştia? — Poate dă Dumnezeu un

bondar din cei vârtoşi! Atâta aş pofti să văd. — Nu mă taie capul de ce nu ne

urnim odată. Ţ iparul râse.

1 Cremene.


-188-

— O fi vreo suceală de-a lor. Să te porneşti la prânzul cel bun, cusoarele în ţeastă.

Un rădvan colbuit se ivi încapul podului curmându-levorba. Surugiul strigă dedeparte: — Fereşte uliţa!Auzind copite şi pocnet de

harapnic, von Blaremberg zbură la fereastră. Din trăsură coborî,ajutat de slugile banului ieşite înîntâmpinare, un neguţătorpântecos. Baronul îşi purtă înciudat palmele la spate şiîncepu din nou măsuratul odăii.Secretarul picotea cu ochiideschişi şi mâinile rezemate desipeţel. — Dacă ne pornim f ără veste de


-189-

la D’Antin, rosti Blaremberg,stârnesc mânia lui Leopold. Dacă mai zăbovim, cădem în bănuialaslujitorilor valahi. Suntîncredinţat că l-au şi vestit peprincipe… Ce e de f ăcut?

Secretarul se foi trăgându-şipicioarele sub scaun. — Excelenţa voastră are

căderea să hotărască. — D’Antin ştie că plecarea a

fost rânduită pentruazi-dimineaţă şi mai ştie cumpoate fi răstălmăcită zăbava deBrâncoveanu, dar mai ales debătrânul acela primejdios,stolnicul. — Stolnicul Constantin

Cantacuzino e unchiulprincipelui. Un om cu adevărat


-190-

ciudat. Ochii lui te urmăresc şidupă ce a părăsit odaia. — Pe mintea şi povaţa lui se

reazemă politica lui Vodă.D’Antin îl socoteşte un NiccoloMachiavelli valah.

Secretarul îşi miji privirea. — Dacă-mi îngăduiţi,

excelenţă… — Vorbeşte! — Lipsa oricărui semn din

partea lui Saint-Lô ar putea ficăutată în preţul ce-l pune peiscusinţa stolnicului. — Nu pricep. Limpezeşte-ţi

gândul. — Filip D’Antin, desluşi

secretarul, calcă cu deosebită băgare de seamă prin acele locuriunde vânătorii de iscoade se


-191-

arată dibaci. Or, după cumînsăşi excelenţa voastră spunea,bătrânul Cantacuzino se bucură de multă trecere în ochiul f ără cusur al contelui. — Gândul e bun, urmează. — Gândul e al vostru, o

întoarse secretarul. Nu fac decâtsă-l duc mai departe. Saint-Lôîncă nu şi-a pierdut umbra,sau… Ochii paingului prinseră strălucire: Sau încă n-adescoperit-o şi atunci pentrunimic în lume nu s-ar înf ăţişaexcelenţei voastre. — Aş plăti bucuros o mie de

scuzi ca să aflu adevărul. — Îl puteţi afla păsuindu-l pe

D’Antin încă o zi. Pentru aadormi temerile stolnicului, cu


-192-

îngăduinţa excelenţei voastre, aş născoci de pildă că v-aţiîmbolnăvit…

Karl von Blaremberg rămaseţintuit în mijlocul odăii. Îşibulbucă ochii apoşi. — Ar fi o dezlegare, glăsui,

trecându-şi degetele lungi prinbărbiţă. Dar altfel vom face. Vomzvoni că sănătatea domniei tale eîn suferinţă.

Secretarul îşi plecă privirea. — Ştiam că în cele din urmă

veţi găsi dezlegarea. — Având seara slobodă pot

trece pe la casele cluceruluiNegoescu. M-a poftit încă de lasosire şi se întunecase la obrazaflând că părăsim Bucureştiichiar în ziua zaiafetului.


-193-

— Ce nădă jduieşte excelenţavoastră să dobândească la acestospăţ? — Casele Negoescu sunt călcate

de toţi străinii mai de soi,statorniciţi, ori în trecere prinoraş. Dacă nici aici nu-l voi aflape D’Antin, înseamnă că nu maie în viaţă.

Deschise fereastra şi f ăcu unsemn scurt. Imperialii săriră depe cai, scăpaţi din puşcă. Sestrecurară apoi în linişte pe subbolţile hanului căutând umbra.Călcau cu pas orânduit, unul înspatele celuilalt, mişcându-şideopotrivă mâinile şi picioarele. Ţ ineau gâturile ţepene, iar ochiinu slăbeau ceafa oşteanului dinfaţă.


-194-

Căpetenia cetei lătră cevanedesluşit şi din tunicile albastrede postav se iviră năframe. La aldoilea lătrat, năframele ştergeauchipurile leoarcă de sudoare, laal treilea pieriră în buzunari.Urmă şi a patra poruncă. Treizecişi unu de nemţi răsuflară toţideodată până în adânculrărunchilor.

Arnăuţii Măriei Sale, pieriţi demirare, îi priveau cu gurilecăscate.

P ă catele mele! Iar mi-a z ă h ă itucenicul hârtiile. Nicul ă i ţă ! FrateNicul ă i ţă ! Nu m ă aude. Ehei, undeţ i-e glasul cel îmbel ş ugat în vlag ă ,mo ş Pahomie? A ţă sub ţ iratic ă ,numai noduri e acum. Tragi


-195-

vârtos cu urechea ş i abia te auzi.E ş ti pe duc ă bre, ghiujule!

De la o vreme încoace îmibodog ă nesc gândurile ş i slujitoriiau prins s ă - ş i dea coate. DeNicul ă i ţă nu mai spun, abia î ş iascunde râsul…

Ast ă zi au tulburat picotealaconacului boierii unioni ş ti. Treimânji buiaci cu mustea ţ a în

furculi ţă , îmbr ă ca ţ i dup ă moda fran ţ uzeasc ă ş i-o muieresub ţ iratic ă , numai horbot ă ,ad ă postit ă sub cortel alb. Amu,

pogoar ă t ă p ş anul pr ă v ă lit sprestrea ş ina p ă durii, culeg maci ş ialb ă stri ţ e. Cucoana î ş i prindebuchetul la p ă l ă rie dup ă care urc ă în dro ş c ă . Cortelul mai d ă n ţ uie ş teo vreme, fluture alb în vileagul


-196-

drumului ş i se stinge…Bat ă -te smerenia, Nicul ă i ţă !

Unde mi-ai pus hârtiile? A, iac ă t ă - le!

De-amu, frate cetitorule, vei p ăş iîn casele boierilor valahi Ioni ţă F ă rc ăş an ş i Negoescu. Ce neamde p ă s ă rele ş i-au f ă cut cuib înt ă rt ă cu ţ ele dumnealor ai s ă vezide-ndat ă . O isprav ă de pomin ă r ă mas ă în letopise ţ e a ş vrea s ă mai adaug. Poftind s ă se rup ă de

ploaia cea f ă r ă hodin ă a luiCire ş ar din anul Domnului 1704,boierii no ş tri s-au c ă l ă torit mai lavale, c ă tre por ţ ile Bosforului. Oarmie de slujitori le c ă raubodroan ţ ele ş i ş aisprezece balercide vin trebuincioase de unînceput. Cum hurduc ă iala


-197-

drumului amenin ţ a s ă sminteasc ă a ş ezarea rodului vi ţ ei de vie, s-au

pus pe capul celor balerci cu gândcuminte s ă mute vinul în

polobocul pântecelui. Negoescuhot ă râse s ă numere p ă gâniiîntâlni ţ i în cale ş i se în ţ elege dar ă c ă avan l-a mai apucat grija

pentru soarta cre ş tin ă t ăţ ii v ă zândc ă -s de dou ă ori pe cât chibzuise.

Lâng ă casele tocmite spreg ă zduire se afla un minaret, iar învârful acelui minaret un muezincarele r ă cnea ca din gur ă deş arpe chemând ş alvaragiii larug ă ciune. Nedeprin ş i cuobiceiurile p ă gânilor, boierii no ş triau socotit c ă turcu’ e sc ă pat de laM ă rcu ţ a. I-au f ă cut semn s ă tac ă ,ş i-au scuturat pumnii, nimic!


-198-

Graurii din mintea lui Ioni ţă F ă rc ăş an i-au ciripit atunci

porunc ă s ă arc ă neasc ă muezinulcu la ţ ul ş i s ă -l trag ă la p ă mânt.Zis ş i f ă cut! Turcul, sim ţ indu-sesmuls, s-a prins de parmaclâculminaretului ţ ipând sp ă riet demoarte… Trage vârtos! ziceNegoescu… Las pe mine c ă -lsmulg ş i din sânul lui Alah! ziceF ă rc ăş an.

În vremea aiasta bostangiii – un fel de jandari – veni ţ i în grab ă , aur ă mas cu gurile holbate de mirare.Cum turcul era gata s ă se pr ă valecu minaret cu tot, s-au repezitasupra valahilor, rupând treirânduri de nuiele pe ş ezutuldomniilor lor…

Multe din ispr ă vile boierilor


-199-

p ă mânteni au ru ş inat obrazulValahiei ş i Moldovei, mult ă m ă tr ă gun ă au sem ă nat ispiti ţ i deaur ş i putere. Cercetând scrierilevechi, aflu cu triste ţ e obiceiulc ă ft ă ni ţ ilor de pe vremea luiMoruzi Vod ă . Întrucât ochiigrecului c ăţă rat în tron c ă utau

ponci ş , boierii doritori s ă -i fie pl ă cu ţ i î ş i aninau acas ă unbenghi pe vârful nasului înv ăţ ânds ă - ş i încruci ş eze privirea. Oare

pu ţ ine sunt r ă va ş ele c ă trevoievozii lipsi ţ i de însemn ă tatecare începeau cu risip ă mare det ă mâie: prealuminatul,

preaîn ă l ţ atul, preaputernicul, desus pogorâtul… pentru a-i c ă utaîn coarne?

Întrucât pana cuviosului Ilarie


-200-

z ă bove ş te asupra boierilor petrec ă re ţ i, n-a ş pofti s ă crezi, frate cetitorule, c ă to ţ i purt ă toriide caftane se dovedeau rup ţ i degrijile pentru trebuin ţ ele ţă rii.Îng ă duie-mi dar ă , s ă - ţ i stârnescaducerea aminte dup ă cât m ă ajut ă puterile.

De la întemeietori pân ă în zilelenoastre, ş i-au dobândit cu cinsteloc de grop ă ciune pârc ă labii deHotin ş i Soroca, marele vistier ş imarele vornic Sima Boldur,logof ă tul Baldovin, boieriiCraiove ş ti, Barbu, Pârvu ş iDanciu, Drago ş Viteazul alMoldovei, Duma Limb ă -dulce, ş icel ă lalt Duma zis Negru, IonFrunte, ş i Giurgiu Jum ă tate, fra ţ iiBuze ş ti, ş i Calot ă din Lipov,


-201-

marele postelnic ConstantinCantacuzino, Giurgiu Piatr ă ,Hran ă , Cosma Moghil ă , ş i Oan ă Pântece, Dobromir din Runcu,mare ban sub Petru Cercel, Iva ş cuş i Albu Golescu, ş i Ivan Norocea,dreg ă tor în toate cele trei ţă riromâne ş ti, ş i câ ţ i or mai fi fost,odihneasc ă -se în pace.

Acum, când Ţă rile Române fierbsub porunca unirii, boieriimoldoveni sunt gata s ă - ş i

jertfeasc ă toate noroacele. Oricineş tie c ă Bucure ş tii vor ajungeinima României, Ie ş ii r ă mânândun târg acolo, f ă r ă Curtedomneasc ă , f ă r ă c ă l ă tori care s ă -iumple hanurile, f ă r ă vad pentruroadele crescute pe mo ş iiledumnealor.


-202-

Cât timp asemenea s ă mân ţă deoameni va d ă inui, putem dar ă m ă sura, frate cetitorule, istoria

f ă r ă s ă plec ă m ochii a ru ş ine.

-203-

Capitolul III

CUM PETREC BOIERII VALAHI

În mahalaua Scorţarului,căutând pieptiş spre zidurile demiazăzi ale Caselor Domneşti, seafla conacul clucerului GrigoreNegoescu. Fusese clădit debunicul domniei sale,Haralambie, după gustul ciudatal jupânesei, o moldoveancă cepetrecuse câţiva ani la Curtearegelui Ladislau al IV-lea.


-204-

Dumneaei se purta în straileşesc, călărea ca nohaii şi ieşeala orice ceas mânându-şi singură careta uşoară pe două roţi spredeplina uimire a târgoveţilor. Îşiînsoţea bărbatul la toatezaiafeturile, iar odraslelor leadusese dascăli străini, unneamţ şi un genovez,îngăduindu-le fetelor aceeaşiînvăţătură şi cărări la fel deslobode. Când jupâniţele Safta şiDespina se măritau, nu ştiauchindisi la gherghef şi îşiînchipuiau că gavanoasele maricu dulceţuri de zmeură şialămâie cresc în copaci.Deprinseseră în schimb a vorbimai multe graiuri, cântau laclavir şi te cruceai auzind din


-205-

gura lor stihuri născocite deMarot, Ronsard, sau alte numepăsăreşti de care nu pomeniseră oamenii de pe malurileDâmboviţei. Despina se stinsesede tânără f ără a lăsa urmaşi, iardespre Safta, fugită cu unşleahtic, nu se mai ştia nimic. Toate acestea se petrecuseră în

veacul celălalt şi nimeni nu-şimai amintea de bunica Didina şifetele ei, decât poate băneasaStanca Brăiloiu, uitată demoarte, şi nepotul, clucerulNegoescu, care le mai păstrachipurile zugrăvite de un neamţ pe cioburi smălţuite, mici cât să încapă într-o palmă. Casele ziditede boier Haralamb după poftamuierii dăinuiau însă.


-206-

Conacul clucerului Negoescumustea de musafirlâc. De labunică-su Grigore moştenisepofta neostoită de petrecere,dorul de ducă, ce-l aţâţa să treacă hotarul ţării măcar o dată în an, plăcerea de a tăif ăsui cuoameni din celălalt capăt allumii. Nu se pomenea străin prinBucureşti, mai puţin terfegos,care să nu fie poftit în caseleclucerului, ospătat şi ţinut îngazdă ca oaspete de mare preţ.Altminteri, năravul era vechi,împământenit deopotrivă înMoldova şi Ţ ara Românească. Deîndată ce se zvonea că drumeţ străin s-a oprit la han, boierii îşizoreau slugile să-l poftească laconacurile dumnealor, primindu-


-207-

l cu deosebită cinste. Căci e lesnede înţeles, acei călători eraupurtătorii unor veşti despremersul lumii în tot meleagul,care nu-şi găseau altă cale depătrundere în târgul Bucureştilorsau al Ieşilor. Jupâneasa Ilinca, soaţa

clucerului, femeie cu gusturi maipuţin smintite şi sănătate camnevolnică, petrecea mare partedin vreme la Blidari, moşiadumneaei din cotul Vlaşcăi,grijindu-şi odraslele ce abiadeprinseseră a păşi. În lipsă,clucerul îşi primea oaspeţiiavându-l mereu la mâna dreaptă pe Ioniţă Fărcăşan, un gămangros în pântece, cu limbă necruţătoare pusă pe râs şi


-208-

cleveteală. Se ştiau prieteni decând deschiseseră ochii şi îndouăzeci şi patru de ani câtîmplineau dumnealor – Ioniţă înmoţul lui Cuptor, Negoescu sprecapătul lui Brumar – doarsăptămânile cuvenite nunţiiclucerului îi despărţiseră. Înzilele acelea boier Fărcăşanbezmeticise singur pe uliţeletârgului, băuse mai cu spor încrâşmele ce ticseau mahalalele.Lipsea tocmai atunci şi logof ătulRadu Andronic, al treilea tovarăş de petrecere, trimis cu slujbă domnească la muscali. Pui decuc se simţise în zilele aceleaIoniţă Fărcăşan şi îşi amintea deele cu cârcel în inimă.

Acum însă, în odaia cea mare a


-209-

clucerului, ticsită de boierimunteni, de greci, un conte leah,doi neguţători din Florintia,statorniciţi în Bucureşti, ungrămătic spaniol de la cancelariaregelui Carlos la Stambul şi uncălător franţuz vătămat la ochi,boier Ioniţă Fărcăşan se simţeabuestru nărăvaş.

Oaspeţii tăif ăsuiau prăvăliţi pedivane moi sau în picioare, după moda curţilor papistaşe, cucupele de rachiu în mână, orirezemaţi de zidurile învelite încovoare de Ispahan, Ghiordez şi

Tabriz.Contele cercetase cu luare-

aminte conacul valahului. Eraorânduit ciudat, cu puzderie deodăi, dând una într-alta, care la


-210-

rândul lor, f ăceau cerc alteiîncăperi. Iar în acea încăpere, ooaste de slujitori aşteptauporuncile stăpânului. De-afară semăna a cetate din pricinazidurilor înalte, ştirbite demetereze, şi a porţilor grele cuînflorituri de piatră şi fier.Grădina i se păruse conteluimare, şi cam sălbatică: valahiiiubeau frumuseţea nestrunită acodrului. Odăile plăcut aromatede iasomie, mintă şi jaleş, risipiteîn văscioare de argint, străluceaude curăţenie. Mobilele se aflauamestecate: secretăraşeveneţiene, un scrin vienez, omescioară turcească, lăzibraşoveneşti cu încuietori grele,sofale gemând sub greutatea


-211-

perinilor, jilţuri aurele, arginţele,ori iscate din lemn de chiparos.

Privirea verde a lui FilipD’Antin, conte de Saint-Lô, seoprise apoi la argintăriaîmprăştiată cu mare risipă în totlocul, candele, sfeşnice, cupe şibesactele, narghilele şi talgere, laicoanele cu sfinţi priponiţi înferecături grele de aur. Chipurilebizantine ale osândiţilor eraulipsite de vlagă, dar cucerniciatipărită în ochi şi buzeleneprihănite glăsuiau multedespre mâinile iscusite alemeşterilor valahi.

Filip D’Antin simţi răsuflareaudă a lui Ioniţă Fărcăşan şi serăsuci cu zâmbet. — Frumoase icoane…


-212-

— Da, f ăcu gămanul, rotindu-şipântecele spre tipsia cu băuturi.

Gândurile boierului nu păşteauacum la cele sfinte. O dată în an,de şapte Ghenar1, f ăcea darbogat călugărilor de laMănăstirea Comana. Avea atuncisimţământul că a dat mâna cuDumnezeu şi-şi lua rămas-bunde la El până la Cărindarul1 următor. — Domnia ta nu pofteşte o

măsură de vinars? Arătă sprecupele umplute cu rachiu galbenca mierea, verde mintă, roşiatic,gros şi leneş ca răşina ori alburiucum e pâcla în dimineţile deBrumărel, răstălmăcind: kirsh,rachiu de mărar, vinars de la

1 Vechi denumiri ale lunii ianuarie.


-213-

Pireu, mastică de Chios, rachiuleşesc.

Franţuzul întinse mâna alene,prinzând f ără mare îndemn unpocal semănat cu flori de argint. — Rachiul leşilor?! râse

înveselit Ioniţă Fărcăşan. Asta-ilicoare pentru gâtlejuri tăbăcite,cu trecere printre…

Îşi înghiţi restul cuvintelor.Voise să spună că asemeneatărie o încearcă numai beţivaniicei îndărăpnici de la poaleletârgului: lotrii, craii ififlii aiuliţelor, oştenii f ără polcovnicpripăşiţi pe pământulmuntenesc.

Franţuzul îşi muie buzelesubţiri apoi înghiţi o duşcă zdravănă. Boierul cercetă curios


-214-

dacă nu se iveşte lacrimă înochiul de mucegai, dar chipulcontelui nu se clinti. Simţi dintr-o dată că străinul ţeapăn plop,cu obrajii ghilosiţi ca aimuierilor, începe să-i placă. — Beau rar vinars, zise contele,

dar când o fac poftesc să-i simtarsura. — Vorba aceasta să i-o spui,

rogu-te, şi clucerului Negoescu.Dumnealui umblă cu neroziimuiereşti: vutci îndulcite,lichioruri, mastică. Dacă nu-şigăseşte minţile prăpădite subpapucul jupânesei, ajunge laşerbeturi şi salep. Bag de seamă cu osebită bucurie că ţii piept larachiu dârz, conte! Să pofteştidară a gusta holerca mea de la


-215-

Piteşti. De ajuns un singurclondiraş să sară mortul de penăsălie şi să iasă cântând laseceră. Trase de poalele caftanului din

canavăţ cu chenar de zibelină.Era cumpărată de la DumaChiur ciubaşa, blănar vestit depe uliţa mare, la fel de vestit caCimpoeşu şi Popeţ. Li se dusesebuhul dincolo de hotarele ţării,iar mărfurile lor îndestulauprăvăliile din Stambul, Lipsca şiViana. Tot de la Duma îşi luaseşi clucerul Negoescu anteriul,căptuşit cu cacom, iar armăşelulStroe binişul de nurci aurii.

Cei mai muchelefi boieri din tottârgul, ginerele Domnului,Iordache Creţulescu, şi logof ătul


-216-

Radu Andronic îşi porunceaublănurile aceluiaşi neguţător.Creţulescu iubea samurul, iar cunăravul logof ătului pentru straiulalb, chiar şi pe vreme de iarnă, lacare însoţea hermina ori vulpearusească, bucureştenii sedeprinseseră de mult…

Franţuzul îşi înfipse privireaverde în obrazul lui Ioniţă Fărcăşan. Acesta cerceta cuneastâmpăr lacom talgereledepuse de slugi pe mescioarelecu cioburi din argint şi fildeş dinpreajma divanelor. Erau bucatemenite să aţâţe pântecele şigâtlejul dând mai pe urmă îndemn altora: cârnaţi vârtoşi,iuţi şi pipăraţi, din dughenelebulgarilor gabroveni, somon


-217-

afumat, marinată de cegă grecească şi stacoji, licurini, icreînecate în untdelemn de Mitileneşi zeamă de alămâie, măsline din

Thessalia şi halva de laAdrianopole.

Filip D’Antin, cumpătat din fireşi cu silă de hulpavi, îşi mută privirea spre celălalt cotlon alîncăperii. Sub un chilim deIdirne zăbovea gazda sindrofiei,clucerul Negoescu. Nu prearăsărit şi nici din cale afară devoinic, îşi flutura mânecilecaftanului din catifea vişinie,turnând într-o caraf ă cu anasonmastică de Corint. La brâu şi pedegete îi sclipeau agate de carenu se despărţea niciodată; aflasedintr-un calendar grecesc că


-218-

asemenea piatră îi apără devătămătură, deochi şi primejdiepe născuţii în luna lui Brumar.Sub nasul repezit în vânt îicreştea o mustaţă castanie,stufoasă şi pleoştită. Ochii blânzicercetau cu veselie domoală chipurile neguţătorilor franţuzi,care nu cutezau să-i încercerachiurile.

Contele de Saint-Lô îşi pipăi înclapca tunicii ceasornicul cumirază, f ără a-l scoate. La ospăţ e lipsit de cuviinţă să ţii seamă de scurgerea vremii. Gazda arputea gândi că n-a f ăcut de-ajuns pentru veselia oaspeţilor…Se simţea îngrijorat întrebându-se dacă lui von Blaremberg îi vatrece prin minte să se abată la


-219-

conacul clucerului, singurulcotlon din târg unde două iscoade se pot întâmpina f ără achema luarea-aminte.

Din păcate, pe baron nuagerimea minţii îl strica. Leopoldîl păstra de hatârul Henriettei,verişoara lui von Blaremberg şiibovnică imperială. D’Antin seafla printre cei doi sau trei care oştiau, căci Curtea habsburgică nu cunoştea îngăduinţaVersaillesului pentru asemeneaisprăvi. Buzele contelui întinseră zâmbet de dispreţ, împăratulLeopold, rege al Ungariei,arhiduce de Austria şi rege alBoemiei, era silit să îmbrace straimăsluit şi să se strecoare precumlotrii afară din palat spre a-şi


-220-

întâlni ibovnica la celălalt capătal Vianei. Potecile neîngăduite autotdeauna dulceaţă, dar şi preţ greu. În ultima vreme, se zvoneamult despre boala de inimă aprincipelui.

Simţi ochii iscoditori aiFărcăşanului şi colţul gurii îizvâcni de nemulţumire. Nu-iplăceau privirile aţintite. Începusă vorbească spre a-i abategândurile. — Nu ţin minte să fi zărit în alt

oraş din Evropa atâta belşug dedrumeţi: greci, albanezi, bulgari,macedoneni, dalmaţi, veneţieni,nemţi şi cred că nu i-am înşiratpe toţi… Am văzut şi franţuji întârg şi nu lipsesc nici de laaceastă petrecere. Parcă aş


-221-

călători cu poştalionul.Surâse şi Ioniţă Fărcăşan avu

simţământul că franţuzul s-acocoţat dintr-o dată în creştetulCaraimanului. Îi strecură căutătură şireată şi începu să râdă. — Când omul vede că-i

adoarme norocul, îşi bucşeştetraista şi se porneşte la drum,căci vorba aceea, de-ar fi unsingur milog, toţi cu zahăr l-arhrăni. Popas face unde găseştefagure cu miere şi tot acolo îşiîntocmeşte bordei. Domnia ta aipomenit şapte-opt seminţii, maiadaugă ovrei, armeni, turci,sârbi. În Ţ ara Românească traiule blând, neguţătoria şimeşteşugurile cu câştig, căci nu


-222-

purtăm hram de paşalâc,bărbaţii sunt lumeţi, muierilechipeşe, iar vinul atât de dulce că până şi sfinţii au nasurile roşii.

O slugă nepricepută îi reteză vorbele scăpând cu zgomot mareun taler de argint. Într-aceeaşiclipă, mâna franţuzului zvâcnisingură spre stiletul aflat lacingătoare. Boierul, cu ochiisubţiaţi, îşi muşcă mustaţa.Străinul era bărbat primejdios.Când mâna îi scapă pe jungherdin orice nimic, înseamnă că ciubotele îţi bat cărări poticnite,în fereala lunii şi alăturea cudrumul.

Înghiţi două vutci la iuţeală apoi îşi uită gândul. În curte seivise caleaşca imperială a lui von


-223-

Blaremberg.

* * *

Milogul orb strecură milosârdiatârgoveţilor în chimir şi pomicercetând drumul prin ochiitoiagului. Mare ar fi fost mirareauliţarnicilor văzându-i umbletulîn tinda plină de bodroanţe şisaci a negustorului de cofeturi,f ără să se împiedice. Terfegosulciocăni într-o uşă, după anumesemn, şi primind învoială intră.Era o încăpere de taină rânduită,după pilda altora, înmagherniţele neguţătorilor din

Târgul de Sus, al căror rost nu-lcunoşteau decât iscoadele aflate


-224-

în slujba Măriei Sale. Într-unungher ferit de bătaialumânărilor se afla f ăpturanedesluşită a stolniculuiConstantin Cantacuzino. — Veste? — Baronul neamţ a poposit în

ograda clucerului Negoescu.Pe chipul bătrânului se aşternu

ceaţa unui zâmbet.

* * *

Inima gămanului tresări demulţumire. Neamţul ducea labăutură, se înnădise mai cuseamă la tămâiosul de Drăgăşanişi pesemne, spre a-i mai simţi odată pişcătura, îşi zăbovise


-225-

plecarea, îi ieşi în întâmpinaredimpreună cu Negoescu.

Contele răsuflă adâncmângâindu-şi bastonaşul deabanos zugrăvit cu aur.Endrişaimii dintr-o glastră dearamă ţeseau aromă grea.D’Antin rupse câteva petale şi lestrivi în palmele moi. În urma sase ivise risipind zâmbete şicuvinte neînţelese un valahcilibiu, cu umeri uriaşi, în straialb. Părea prieten cu toţi,munteni şi venetici. Încruntătură aspră despică fruntea luiD’Antin. Deşi nu poposise nici oclipă asupra lui, privirea neagră a logof ătului Andronic nu-iplăcea.


-226-

O clipită de răgaz nu-i lăsară boierii lui von Blaremberg. Îlînghesuiau cu vutcile – trebuiasă deşerte câte o cupă din dragpentru fiecare – şi de la o vreme,deşi îl ştia băutor încercat,franţuzului îi fu teamă să nuapuce purceaua de coadă.

Armăşelul Creţu, bărbat bălancu o malotea de vidră pe umeri, îiluase bastonaşul, zugrăvitdeopotrivă cu al contelui şi-lrăsucea cu mirare. Ca bâtă, eracam firav, goneai cu el cel multdouă-trei potăi mai mititele, iarla alt rost pe armăşel nu-l tăiacapul. Ioniţă Fărcăşan îl trăsesepe logof ăt într-un ungher şi-işoptea ceva de zor la urechiîmpungându-l cu pântecele


-227-

ţuguiat. Contele de Saint-Lô avuvreme să-l privească cu luare-aminte. Andronic era cu adevăratchipeş şi când râdea, faţaprindea o lumină a cărei puteredoar muierile o simt. Cele crudedeschid gura orbite şi f ără răsuflet, cele coapte o tem – căciorice mamă ştie că ginerele bunare gheb şi ochi crucişi – celeostenite de vârstă clatină din capcăutând cu anume zâmbet şianume privire peste ani.

În horbota revărsată din vestaargintie sclipeau diamanticale depreţ. O perlă mare, parcă atuncismulsă din inima scoicii, sclipearozalb dulce la degetul cel mic.Curios să afle hramul valahului,franţuzul f ăcu doi paşi înainte


-228-

amestecându-se printre oaspeţi.Abia când întoarse spatele,logof ătul îşi îngădui să-lprivească. Ioniţă nu-i da răgaz,trăgându-l de mânecă. — Nu-s beat, Andronic, poţi să-

mi faci încredinţare. Abia amdeşertat zece vutci şi aceleasălcii, căci Negoescu de când s-asubţiat la gust îţi pune dinaintelicori numai bune să ţi selehămeţească de zile. Ascultă lamoşu’! Chiorul e tâlhar dedrumul mare. I-am zis şiclucerului să fie cu băgare deseamă la bodroanţe. Cât întorcicapul, ăsta îţi sperie un sfeşnic, ocupă ori te miri ce.

Logof ătul asculta cu o singură ureche f ără a-l lua prea mult în


-229-

seamă. Gămanul nu era netot,simţise ceva, dar cum nu-şibătea capul cu împărăţiile, căciel unul nu tânjea după slujba luiVodă, mintea nu-l ducea maiîncolo de furtişaguri mărunte. — Dacă-l cercetăm, o ţinea

boier Fărcăşan pe-a dumnealui,pun rămăşag că-i şi găsim câteceva prin berneveci. Un ghiul,vreo pafta… — Sau un armăsar nărăvaş!

Las-o baltă, Ioniţă, şi fii cu luare-aminte să nu te audă cineva.Vodă nu vrea zarvă cu străinii. — Cum ţi-e pofta, logofete, dar

să nu spui la urmă că nu ţi-amvârât degetele în ochi.

Se răsuci şi o apucă întins spretipsia cu vutci. Andronic se uită


-230-

la neamţ. Von Blaremberg n-aveaagerimea chiorului, ducea camdes cupa la buze şi tot cam preades căuta cu neastâmpăr şitulburare spre D’Antin. Acesta,întorcându-şi spatele nepăsător,tăif ăsuia cu neguţătorii veneţieni.Logof ătul se întreba cum avea să se apropie de baron, astupândochii oaspeţilor. Se îndreptă alene spre fereastră. Un cocoş văduv îşi cercă glasul apoi amuţi.

Slugi tăcute începură a strângetipsiile cu sărături şi pocalelegoale, aşteptând poruncă nouă.Radu Andronic simţi privireaaţintită a chiorului şi luă hotărâre iute. Avea să se vâremuscă în ochiul cel bâhlos alfranţuzului. Zâmbind se apropie


-231-

de veneţienii ce ţineaugiuvaiergerie pe Podul Mogoşoaieişi le f ăcu închinăciune.Neguţătorii se grăbiră să-idesluşească lui D’Antin hramullogof ătului. Chipul conteluirămase de piatră. De RaduAndronic auzise de mult.Cunoştea numele tuturoriscoadelor de seamă alecancelariilor evropene: Wladzo alleşilor, Maliavin al ţarului Petru,Rutherford al Annei Stuart,Felipe cel Gras al Siciliei,prusacul Siegbahn… OmulBrâncoveanului se afla printrecei mai primejdioşi.

Franţuzul îşi pipăi grimeauaneagră aplecând capul.Mireasmă tare de ambră şi mosc


-232-

însoţi mâna molatică. Chibzuidacă întâmplarea ori porunca luiVodă le încrucişa drumurile. Oiscoadă obişnuită nu i s-ar fiînf ăţişat cu dinadinsul, ar ficăutat prilej care să nu sară înochi. Aşa îşi dăscălea D’Antinucenicii. Pesemne însă că valahuldeprinsese meşteşugul înbucoavnă cu alte buchii. Îipomenise întâia oară despre elFelipe cel Gras, la Padova… Înpergamentele tainice ale contelui,din castelul său de pe Vire, seivise astfel un nume nou:

…Radu Andronic, valah,dou ă zeci-dou ă zeci ş i cinci de ani,

foarte chipe ş , novac, p ă r ş i ochi p ă curii. Slujitor credincios al principelui Brancovan, cu rang de


-233-

logof ă t. Ager, spad ă iscusit ă ,mânuie ş te la fel de dibaci stiletulş i la ţ ul. Nu poate fi r ă pus piepti ş ,

peste putin ţă a fi cump ă rat.Gr ă ie ş te toscana, franceza,nem ţ easca ş i otomana. Uceniciaş i-a f ă cut-o în Cancelaria Neagr ă a stolnicului Cantacuzino. Spre a-lr ă zbi, trebuie ademenit prinvicle ş ug ori muieri…

La înşiruirile lui Felipe, contelede Saint-Lô adăugise cu tuş roşu: Primejdios .

Logof ătul încerca să descâlcească privirea ochiuluiputred f ără să aibă habar depergamentele franţuzului.Contele nu se lăsa citit.

Zvon de gâlceavă întoarse


-234-

capetele tuturor. Negoescu şiIoniţă Fărcăşan se certau peoaspeţi. Gămanul împungeadupă obicei cu pântecele,clucerul da din mâini şi mustaţacastanie îi tresăltă mânioasă.Scăpând din strânsoareaburdihanului, clucerul se avântă spre logof ăt. — Ăsta s-a smintit de tot! Auzi,

bre, Andronic, îmi scoate oameniidin casă să-i ducă la el, la conac.Ai mai pomenit asemeneaispravă?!

Fărcăşan îl ajunse din urmă clătinându-se pe picioarelescurte. — Şi adică de ce nu? Unde-i

sminteala?! — N-ai decât să-i pofteşti în altă


-235-

zi. — Ce-ţi veni, Ioniţă? întrebă

logof ătul râzând. Prea băut nu tearăţi… — Păi cum să mă îmbăt,

omule? Cu ce? Cu zeamaclucerului? Ascultă, logofete, tu,spre deosebire de Negoescu,pricepi degrabă. Mâine neamţulîncalecă. Nu-i păcat deDumnezeu să-l lăsămnevătămat? Hai dară să-idovedim noi un ospăţ cum n-apomenit el la şleahticii ceiadeşiraţi ai lui Leopold. — Şleahticii-s leşi, Ioniţă, zâmbi

Andronic. — Domnul cu ei! Asta voiam să

spun. Am gustat sărătura şivudcile Negoescului, luăm


-236-

prânzul cel bun la mine, îitragem către chindie un mielhaiducesc la călugării de laComana, mergem să ne trezim lacrâşma Rădiţei cu pelin şi moarede varză, iar după aceea… — Îl scoţi pe neamţ din Valahia

cu ciubotele înainte. — Fugi, bre, ăsta ţine vârtos la

băutură, juri că-i alambic. Nu fiîndărăpnic, Grigoriţă, o îndulciprinzând umerii clucerului. Ştiică moşu’ te învaţă numai faptelecele bune.

Oaspeţii râdeau. Veneţieniistatorniciţi în Bucureştitălmăceau vorbele gămanuluicelorlalţi străini. Le sclipeauochii… Ar fi vrut să-l urmeze peFărcăşan, petrecerile valahilor


-237-

nu-şi aflau perechea, dar nuputeau s-o arate pe faţă gazdei.O frântură de clipă baronulîntâmpină privirea franţuzului.Chiorul abia coborî capul.Logof ătul pricepu că oricât aveausă se mai tocmească, Ioniţă Fărcăşan izbândise.

* * *

Iscoada se aplecă adâncdinaintea stolnicului ConstantinCantacuzino şi ieşi. Bătrânul îşidesprinse o clipă ochii de laflacăra lumânărilor, cercetândumbra.

Aştepta.


-238-

* * *

Pe Podul Mogoşoaiei, ochi înochi cu Mănăstirea Sărindar, seiţea dintr-o văiugă nălbită demixandre şi calomfir acoperişulguguiat al casei lui Ioniţă Fărcăşan1. Împresurat de unpridvor cu ocniţe unde înfloreauîn oale mari de piatră măghiranul, mirtul şi moartea-purceluşului, conacul fusesealcătuit f ără prea maresinchiseală pentru desf ătareaprivitorului. Atât părintele său,boier Zaharia, cât şi dumnealui,Ioniţă, ţineau cu cerbicie la ceeace supuşii Stuartului numeau

1 Locul unde se află azi Romarta Copiilor.


-239-

confort . Ioniţă şi tată-săuvorbeau despre trai dulce şirâdeau pe faţă de mofturile luiNegoescu, ale vorniceseiLeurdeanu şi ale altor zăluzi,puţini la număr, care sespurcaseră la gusturile nemţilor.Lemnărie papistaşă, pupitreveneţiene, bahut-uri, scăunelepoleite şi altele asemenea nu sepomeneau în conaculFărcăşenilor.

În odăile numeroase şiîncăpătoare se aflau divane moişi adânci, câteva sofrale pentru aputea lepăda un minut de ceasluleaua ori cupa, covoare deBrussa, Smirna şi Damasc, opolicioară cum puteai întâlni înfiece conac boieresc, doldora de


-240-

oale frânceşti, pahare domneştişi zarfuri talieneşti, dar mai cuseamă merinde ce-ar fi îngăduitstăpânilor şi slujitorimii să nutreacă pragul porţilor din postulCrăciunului până la Duminica

Tomei.Icoane ţineau atâtea cât să nu-i

afurisească părintele Ştefanache,când venea cu botezul, deşi cusfinţii se aveau bine. Până a nu-şi lepăda potcoavele fulgerat dedambla într-un chef de nouă zile,boier Zaharia – un mal de bărbatce trăgea o sută zece ocalemoldoveneşti – şi fecioru-sucinsteau împreună închinândcupa dinaintea icoanelor…

Beciurile Fărcăşenilor, adânci şiboltite, nu erau întrecute decât


-241-

de cele domneşti. Vinul tras încarafe şi-apoi turnat cu dichislăsa brumă pe pereţii de argint aipocalelor. Cuhniile nu se aflaupeste drum, după obicei, ci tot înconac, căci boierilor le plăceaorânduiala negreşită a bucatelorcare să sosească fierbinţi de-ţisminteau gâtlejul şi f ără zăbavă,nelăsând pântecele să lăcrămezeîntre feluri. Ghimirliile a o sută douăzeci de slujitori încolăceaucasa. Către faptul zilei, mişunaîn curţile Fărcăşenilor atâtagloată încât te puteai crede înbazarul din mahalauaScorţarului.

„Cocoaţă o cruce în vârfulconacului şi juri că-i han cumănăstire“, râdea clucerul


-242-

Negoescu.Ioniţă îşi sălta umerii învăluiţi

în halat subţire de caşmir. Fieceslugă îşi avea rostul său binestatornicit: vătaf de ogradă,camardineri, sofragiu, bucătarulpentru masa boierească şi unaltul pentru a slujitorimii,ţigăncile cusătorese ce grijeau dealbituri, rândaşii, chelăreasa,pitarul cu ajutoarele sale,surugiii, spălătoriţele, argaţii decurte şi grădină, opt găinăriţe,grădinarul, puşcaşul care grijeade vânat pentru masa boierească şi încă mulţi a căror trebuinţă doar stăpânul o ştia.

Fărcăşan se călătorise şi el.Dintâi, pentru a nu se lăsa maiprejos de Radu Andronic, dar


-243-

mai cu seamă spre a nu-l lepădade izbelişte printre vră jmaşi peNegoescu. La şcolile din Padua şiVeneţia dăduse cuviincios ziuabună dascălilor şi răsucindu-serepejor pe călcâie îşi văzuse dedrum. Ale lor bucoavnele şipergamentele pentru care secheltuiseră ocale de cerneală, aledumnealui uliţa, văzduhul cuciocârlii, pasul slobod şicrâşmele. Deprinsese două-treilimbi şi numele tuturor licorilormăsurate cu balerca ori cupa, dela un hat la altul al Evropei.

Pe Ioniţă, lumeţ şi plin de voiebună, îl îndrăgea tot târgul:slugi, prieteni, neguţătorii cudever – precum fraţii Petru şiGhioca Cupeţul din Uliţa Mare şi


-244-

Luca Fărâmiţă, de lângă SfântulNicolae ot Şelari şi alţii, mulţi, cuprăvălii mărunte – crâşmăriţele şibătuţii de Dumnezeu din PodulCalicilor. Însuşi ochiul lui Vodă poposea asupra lui cu zâmbet.

De aceea când ograda se umplupe neaşteptate de musafirlâc,slujitorii săriră să-i împlinească poruncile cu un sârg ce-ar fiuimit-o de-a binelea pe

jupâneasa Irina Andronic. Deşicârtitoare, căci slugadezmierdată te pune s-o cauţi depăduchi, robace, şi cu gârbaciulmereu la îndemână, n-ar fiizbutit în veac atâta destoinicie lacurţile dumneaei. Cât ai azvârlisecurea se iviră zăplazdimprejurul mesei f ăclâoarele


-245-

aprinse, trestica şi iederaînflorită, apoi pe ştergare cubibiluri şi sangulii, clondirepline, aburite cu tămâioasă deCernăteşti, pelinul rumenit şivinul chihlimbariu de Tenedos,marinată de borbuni şi icrelenegre de Taigan, spre a lăsarăgaz celorlalte bucate să seînfierbânte.

Armăşelul Stroe, agăţat depulpana lui Radu Andronic,vorovea în pustiu desprevorniceasa lui Stroe Leurdeanu.Logof ătul urmărea îngrijatmişcările chiorului şi ale lui vonBlaremberg. Se arătau cudesăvârşire nepăsători.Purceseră spre Ioniţă în rădvanedeosebite, şi nu dădeau semne


-246-

că ar pofti să se apropie.Petrecerea prinsese spor.

Neamţul, împăunat de cinstea cei-o dăruiau boierii valahi şi băutbinişor, închina cu toţi aducândlaudă peste măsură la tot cevedea.

Filip D’Antin tăif ăsuia cuveneţienii. Li se alăturase şi uncărturar din Salonic, astrolog cufaimă, aflat în drum spre Paris.Contelui i se părea ciudat caomuleţul înveşmântat în straieproaste, mirosind a camfor şişoareci, cu ţeastă pleşuvă,îngălbenită la flacăralumânărilor, să-i vorbească aici,în conacul unui senior valah,despre Reflec ţ iile lui Pascal,despre Epistola lui La Fontaine


-247-

închinată lui Huet, episcop deAvranches, despre salonulcontesei de La Suze şi cel al luiNinon de Lenclos. Ai fi zis că apărăsit ieri Franţa. Din bâiguialagrămădită puhoi pe buzelesărace, era lesne de înţeles că grecul cerşetorea cuvânt scris cei-ar fi îngăduit să pătrundă încasele de seamă ale Parisului.

Privirea verde şi o dată cu eagândul se răsuciră spre RaduAndronic. Capul şi umerii largi sedesluşeau cu câteva palmedeasupra celorlalţi. Îşi îndesaciubucul de antep cu tutunauriu, râzând de cele ce-ipovestea un boier tânăr. Vorbeaudespre muieri, bineînţeles.Ciudaţi şi valahii… La petrecerile


-248-

lor nu calcă picior de femeie,benchetuiesc ca de fricaapocalipsului, se închină padişahului, şi fac cu ochiul luiLeopold, ţarului şi chiar luiLudovic.

Logof ătul părea venit înpetrecere, nici o clipă nu-i citiseluarea-aminte a iscoadei pe careel o cunoştea bine. Ochii negrialunecau cu nepăsare, aproapef ără cuviinţă, asupra baronuluişi a lui însuşi.

Nemulţumit, contele de Saint-Lô deschise tabachera emailată cu dichisuri de aur alb. Nucredea în potrivelile întâmplării.Faptele trăiesc totdeauna oînlănţuire a lor, e un adevăr pecare uneltitorul nu trebuie să-l


-249-

uite dacă vrea să-şi păstrezecapul. De aceea, cu greu îşiputea închipui că RaduAndronic, cea mai primejdioasă iscoadă a Brâncoveanului, roduldospit cu migală în CancelariaNeagră a stolnicului Cantacuzino

– ucenicia, îi şoptise Felipe celGras, şi-o începuse înainte de a fiîmplinit 15 ani – se afla aici f ără gând doselnic.

Ornicul de la Curtea Veche vestitârgoveţilor şase ceasuri,înserarea începuse a-şi lepădalevănţica şi la ferestrele lui Ioniţă Fărcăşan. În odaie se statorniciselumină albastră. Flacăraghiordezului de pe peretele celmare se stinse, începură atremura umbre pe chipurile


-250-

sfinţilor ţintuiţi în icoane. Ioniţă bătu scurt din palme şi două slugi se iviră cu f ăclii aprinse.Când toate lumânările dinsfeşnice prinseră viaţă, valahii seridicară de pe sofale şi f ăcându-şiînchinăciune adâncă îşi dădură bineţe unul altuia după datină: — Seară bună, logofete. — Seară bună, clucere. — Bună seara, Fărcăşene…Străinii le urmară pilda. Grecul,

care nu cunoştea rânduiala, îşiîmbumbă giubeaua spre hazulnespus al oaspeţilor, chibzuindcă valahii îşi curmă zaiafeturilepe neaşteptate, o dată cu cădereanopţii.

Când veselia osteni, braţul


-251-

Fărcăşanului prinse umerii luiD’Antin. Îşi uitase prepuielile, oripoate gândea că franţuzul nupoate ascunde în hăinuţastrâmtă de catifea icoanaSfinţilor împăraţi Constantin şiElena, căci bodroanţe mărunte,mofturi de-ale clucerului,gămanul nu păstra. Îl îmbie spremescioarele năpădite de bucatecalde. Valahii şi străinii îşipuseră pântecele în slujbacastronului de aramă, cu ciorbă de ştiucă fiartă în zeamă devarză, hrean şi usturoi. — Ştiuca, îi explică Ioniţă

grecului, o mănânci din văsciorde cupru, godacul pe talger delemn frecat cu cimbru, pelinul îlbei din oală de lut, vinul de Periş


-252-

din pocal de argint, mintă napolitană din cupă de Bohemia,iar cafeaua de seară din filigeansă-i simtă degetele căldura.Numai aşa chemi somnul să poposească în crivat. Prindeînvăţătură, Kir Hristodulo, şispor îmbelşugat trupului veiaduce!

Grecul, chinuit de beteşuguri lavintre şi osândit la postîndelungat, privi cu silă galbenă risipa de merinde. Nu-lademeneau mai mult nici crapiighiftuiţi cu stafide, coconare şificăţei de pasăre mărunţiţi întigaie, nici mihalţii şi păstrăviirasol, iahniile şi plachiile cuadaos de alămâie, şi măsline, şidafin, străchinioarele cu fudulii


-253-

de berbec înfrânte în arpagic,usturoi şi ienibahar, curcanii,claponii, limbile afumate cuadaos de castane şi merecreţeşti, opărite în cuptor şistinse cu anason de Chios.

Fărcăşanului îi plăceaubucatele cu cheltuială, iar slugilede la bucătărie se aflau în aleasă preţuire. Un ceas tăif ăsuia Ioniţă în fiece dimineaţă cu căpeteniabucătarilor, care primea simbrietreizeci de galbeni pe an, cât ungrămătic cu deprindere de lacancelaria domnească. Ioniţă sef ălea oricui voia să-l asculte că-lademenise pe Gireau, franţuzulde la cuhniile Brâncoveanului,cu un armăsar persan spre a-iîncredinţa orânduiala cărnii şi a


-254-

mirodeniilor pentru o mâncarealeasă ce se chema potârnichegasconă. Acea mâncare se aflaacum pe sofraua din mijloculodăii, dezmierdată de ochiilăcrămoşi ai oaspeţilor.Fărcăşan, fericit peste măsură, îiurmări cu dragoste de părintecum îşi clătesc mâinile învăscioarele cu apă de roze pentrua şi le înfige vârtos în plămadaaromată de cărnuri şi aluat.

Taina avea să şi-o răsuflenepoţilor, cu vraciul la căpătâi şinasul vidmei lipit de fereşti.Potârnichile – numai cele roşii –ostenite la foc pripit în vin alb,după ce se frăgeziseră cale de-osăptămână în oţet armenesc şiscorţişoară, veneau în straturi


-255-

peste claponii îndopaţi cu miere.Pesmetul cu smântână şigălbenuş de ou întocmea pojghiţă arămie. Scoteai apoi oala dinvatră, o răsturnai pe talger depiatră, acopereai cu carapace decositor să năduşească bine înbătaia vântului şi numai după aceea îngăduiai oaspeţilor să seînfrupte. Turcul, dacă preţuieşte ce-i pui

dinainte, îşi linge degetele şirâgâie. Ioniţă se mulţumea cudestoinicia oaspeţilor. Degetelecărau grăbite la gură, se auzeaudoar suspine şi bumbii de lamâneci ce loveau în truda lormăsuţele din teck şi santal.Înghiţea neamţul ca pentru nouă pântece, catadicsea să se


-256-

înfrupte şi franţuzul ţanţoş.Logof ătul părăsi sofaua

îndreptându-se alene spre tipsiacu vutci. Se opri în dreptulocniţei astupate de perdea groasă din catifea, îndărătul căreiaIoniţă păstra straiele de iarnă,blănurile şi cizmele ruseşti,covoarele de lână cărora la mijlocde Mărţişor ori început de Prier leluau locul cele de mătase şicaşmir. Înăbuşit de levănţică,cimbru şi sulcină, Ilie Machidonîşi ţinea gura şi nasul astupatecu o maramă. La privireastrecurată de logof ăt clătină capul. Chiorul şi baronul neamţ nu luaseră încă înţelegere.


-257-

* * *

— Nici un semn, doamne!răspunse stolnicul Cantacuzinoprivirii lui Vodă.

Degetele Brâncoveanuluidezmierdau găvanul ciubucului,darul marelui vizir. Ochii i serăsuciră spre vopseauaamurgului iţită la fereşti. Seaflau în spătăria mică, numită „cu stele“ deoarece avea zugrăviţiluceferi pe pereţi, rânduită departe de joaca coconilor pentruceasurile de cumpănă cândMăria Sa scotocea cărărilegândului. În asemenea ceasuri,Vodă îşi lepăda semnele domniei


-258-

şi marea sa dragoste pentrudiamanticale, purtând strai uşorde atlas. O candelă de sticlă sinilie ardea f ără odihnă subicoana Sfântului Ioan cel Mareluminând tulbure bagdadiazugrăvită cu flori. Deasuprameselor desluşeai vase deBohemia şi Olanda, toate într-oculoare, pe dalele de marmură seaflau aşternute covoare deDamasc. — Încă nădă jduiesc? întrebă

Vodă cercetând cerul vânăt. — Contele de Saint-Lô se

dovedeşte hârşit în viclenii,spuse stolnicul. Amîncredinţarea că până la urmă vanăscoci ceva ca să-şi lepedeveştile în mâna neamţului.


-259-

* * *

Curţile Fărcăşanului vuiau deatâta larmă. La ferestreledeschise se vedeau boierii,preumblându-se de colo-colo cupocalele în mână, slugilemişunând sprintene şi mute,spre a fi de folos f ără a stingherioaspeţii, mâini ce trudeauharnice pe o palmă de loc de lablid la gură. Dar mai cu seamă se vântura anteriul cel vânăt alclucerului Negoescu, căci sesocotea în conacul lui Ioniţă gazdă de-a doua.

Ilie Machidon, rezemat deulucile gardului, veselit straşnic


-260-

de atâta tevatură, se întreba oarece-o fi îndesând acum clucerul înurechile franţuzului. D’Antin,rezemat cu şalele de fereastră,dădea din cap, cârnind nasul întoate felurile spre a-l feri derăsuflarea Negoescului. Acestaînsă se ţinea scai, i se îndesapeste pântece şi Machidonîncepu să râdă.

Zgomote firatice, iscate înumbra castanului de lângă poartă, îi chemară privirea.Desluşi în bătaia lunii un băietansubţire care-şi potrivi săgeata înarc şi o îndreptă spre spinareacontelui.

Ilie Machidon se tupilă pisiceştepe lângă uluci, apoi, dintr-unsalt, cetlui în căuşul palmei


-261-

mâna gata să zădărnicească truda stolnicului Cantacuzino.

Băietanul prinse a se zbatezghihuit de diavol. Din pricinazbuciumului îşi pierdu pălăria.Plete păcurii năpădiră straiulîntunecat. — Cristoase! E muiere! se

minună slujitorul.N-avu vreme să-şi macine

buimăceala căci simţi dinţii feteiînfigându-i-se în mână. Şuieră scurt, în anume fel, şi logof ătulse ivi cuprins de grijă. — Ce se petrece, Machidoane?!Cerceta f ără a-şi ascunde

mirarea f ăptura Tofanei. — Iacă, desluşi ţăranul,

sălbăticiunea aceasta a vrut să-lmântuie pe franţuz bortindu-l cu


-262-

săgeata. Nu i-am îngăduit să-şiia asemenea păcat pe suflet şi,drept mulţămită, mi-a muşcatmâna până la os. Rămâne s-o

judeci domnia ta.Radu Andronic prinse braţul

jupâniţei şi-i porunci slujitorului: — Ţ ine franţuzul în priviri! Să

nu-ţi scape răsuflare! Tofana cerca să-l izbească cu

botforii, se zbătea îndrăcit. — Las-o, logofete!Radu Andronic întoarse capul

mirat. Îl vedea dintâia oară pefeciorul popii din Sânzieni şi seîntreba cu uimire de unde-icunoaşte hramul.

Ioan Singuru căută ochii jupâniţei.

— Alungă spaima, Tofana! Boier


-263-

Radu Andronic nu ne va pricinuineajunsuri.

Logof ătul slobozi zâmbindbraţul fetei. — Ai bunătatea să-mi

desluşeşti cine sunteţi şi cecăutaţi în curţile Fărcăşanului?

Cerceta jupâniţa cu coadaochiului. Era frumoasă şi,

judecând după bărbia ridicată cutrufie, părea de neam. Îşi aduna furioasă Bistriţă pletele,potrivindu-le pe o singură parte agrumazului. Radu Androniccercă să desluşească semneleherbului săpat pe ghiul, dar fataduse degrabă mâna la spate.

„Ciudat! chibzui boierul,asemenea f ăptură umblă slobodă în puterea nopţii având drept


-264-

tovarăş un arc şi un băietanlipsit de vlagă.“ — Suntem români din

Transilvania, logofete. Fapta jupâniţei, dacă domnia taîngăduie să-i spun, nu-i f ără delege, ci dreapta judecată care secuvine unui ticălos. AcestD’Antin l-a răpus pe părinteleCristea Mureşan din Alba Iulia. — Pentru care pricină?Întrebase cercetând căutătura

fetei. Tofana îşi răsuci capul,semn că nu catadicseşte să-irăspundă. O f ăcu Ioan Singuru: — Pricina îşi află izvorul în

diploma lui Leopold, lepădată acum un an, care îndeamnă românii să treacă la credinţapapistaşilor. Părintele Cristea


-265-

ostenea vârtos să luminezeoamenii, că gândul nemţilorascunde primejdie mare. Într-onoapte, l-a ajuns din urmă

jungherul franţuzului. Bărbaţiinoştri au răpus şase cai gonindpe urmele ticălosului. Răsuflă adânc: A scăpat.

Radu Andronic îl căută înluminile ochilor. — Prepuiţi, dară, că D’Antin s-

ar afla în slujba Vianei? — Trup şi suflet, logofete!

Jupâniţa Tofana l-a văzut întovărăşia misionarului CarolNeurautter pe uliţele Veneţiei, eui-am zărit la Padua. Iar acelmisionar urgiseşte astăziîntreaga suflare a românilor din

Transilvania. Află de asemenea


-266-

că chiorul a colindat vremeîndelungată ţinuturile noastre,dovedind sârg de cunoaşterepentru mărturiile rămase de lastrămoşi. Misionarul neamţ bateazi aceleaşi cărări stârnindneliniştea cerurilor.

Radu Andronic ar fi poftit să afle ce căuta jupâniţa în oraşuldogilor, dar muţeniaîncăpăţânată se citea lesne pechipul fetei. Se răsuci spreSinguru. — Nu mi-ai spus de unde mă

cunoşti. — Umblând pe urmele

franţuzului, am băgat de seamă că-i mai ţine cineva umbra. În

Târgul de Sus, un neguţătorarmean ţi-a dat bineţe adăugând


-267-

urări de sănătate boieruluiCostache Andronic… — Şi că mă aflu în slujba Măriei

Sale tot de la armean ai înţeles?Chipul lui Ioan Singuru se

lumină a zâmbet. — Se povestesc multe isprăvi

săvârşite de anume logof ăt alBrâncoveanului… — Numele domniei tale! — Ioan Singuru, feciorul

preotului Ştefan din Sânzieni. — Şi jupâniţa?Singuru se uită repede la

Tofana şi îşi plecă ochii îngânândcu sfială: — Să nu-ţi fie cu supărare,

boierule, dar nu mi-e îngăduitsă-ţi spun. — Iar dumneaei, din câte bag


-268-

de seamă, râse Radu Andronic,n-are limbă. Ferice de cel care ova duce în faţa altarului. Jupâniţa îl fulgeră cu privirea,

se răsuci pe călcâie şi pieri înnoapte. Zgomot harnic de copitese iscă curând în umbra ulucilor.Logof ătul clătină din cap. — Vai de vieţişoara bietului

creştin! îşi alungă râsul. Uitecare e istoria, jupâne Singuru!Era cât pe-aci să săvârşiţineasemuită neghiobie. FilipD’Antin îşi merită cu prisosinţă moartea, dar anume dedesubturipoliticeşti cer să-l îngăduiţi ovreme. Spune, rogu-te, jupâniţeişi oamenilor voştri că de sfârşitulticălosului ne-om îngriji noi. Înceasul când voi aduce dovezi că


-269-

s-a vândut nemţilor, îl puteţisocoti descăpăţânat.

* * *

La zece ceasuri, în chiotelesurugiilor şi ale ţiganilormasalagii ce prinseseră inimă deşertând două balerci de rachiudin pivniţa Fărcăşanului,rădvanele retezau Bucureştii de-a curmezişul. Stricară odihnatârgoveţilor din mahalaua SfinţiiApostoli şi, trecând pe dinainteacaselor Andronic, apucară CaleaCraiovei.

Mănăstirea de călugăriComana, împresurată de livezi şivii, se afla la două poşte mânând


-270-

spre Sinteşti. Vrând să alungeposăceala nopţii, Ioniţă începuoctoihul şi anume cântărilecuvenite zilei de luni, gândind să săvârşească săptămâna până înpragul Comanei. Îl ajutau vârtosdin celelalte rădvane boier Stroe,clucerul, armăşelul Creţu şi încă vreo câţiva, căci canonul cereaopt glasuri. Asmuţiră în calecâinii şi cocoşii, încurcându-leceasurile. Trezită, noaptea cerceta chefliii

cu un ochi mare, f ăţuit în aramă.Umbletul boierilor alungamiresmele de sulcină şi floare demălin, şi ţarină năduşită subrăsuflarea somnului, colbulastâmpărat se mânia sub bătaiacopitelor. Ici-colo, câte o ghimirlie


-271-

oarbă dormea somn ţeapăn substreaşină de întuneric.

Caii lui Ioniţă Fărcăşan larădvanul din frunte cunoşteaudrumul, goneau spre mănăstiref ără călăuza hăţului. IlieMachidon strecură cu meşteşugcareta după caleaşca imperială alui von Blaremberg şi chervanulclucerului unde Filip D’Antin îşirumega nemulţumirea. Deaproape nouă ceasuri aştepta să se cherchelească valahii spre a seputea apropia de baron, darsemnele nu lăsau loc nădejdii.Proaspeţi ca roua, boieriipământeni mânau vijelie spremănăstire, căinând suspinelepântecelui aţâţat de drum. — Ţ i-e somn, Machidoane?


-272-

întrebă logof ătul, prinzându-icăscatul. — Învăţătura dobândită în

noaptea aiasta mi-a alungat demult gândul de odihnă. — Şi ce învăţătură ai dobândit? — Apoi nu degeaba umblă

vorba printre domniile voastre că noi, ţăranii, suntem tare proşti.Ne culcăm o dată cu găinile şi laprimul cântat al cocoşului am şivârât plugul în ţarină. Pesemnecă bucatele pământului crescf ără să asuzi, se aşează singureîn cămări şi nu aşteaptă decâtbunăvoinţa gurii, altminteri n-arprăpădi boierii sfânta noapte…

Andronic asculta cu o singură ureche privind spre rădvanul luiNegoescu. Se lăsase întrecut de


-273-

armăşel şi logof ătul chibzui că altă iscoadă l-ar fi asmuţit peclucer în joacă de petrecăreţi să dea bici cailor spre a le trecetuturor dinainte. Franţuzul ar fiavut prilej în zavera goanei şioblăduit de negură să-i strecoarecuvânt ori altceva luiBlaremberg. Dar pesemnesocotelile franţuzului îl sileau să caute altă împrejurare. — Comana nu-i departe. — Asta-i bine, spuse slujitorul,

căci mare nerăbdare citesc pechipurile dumnealor să ajungă f ără pui de zăbavă. Se vedetreaba că dorul de schimnicieamarnic îi munceşte. Amărăluţă viaţă când nu-ţi mai prieşteaşternutul de acasă şi baţi năuc


-274-

drumurile. — Teamă mi-e, împărate, că

nici domniei tale nu i-a priit, râsecu tâlc Radu Andronic. DinChipriana la Bucureşti e calelungă… — Ai grăit adevăr mare,

logofete! Nărodul vede paiul dinochiul altuia mai lesne decâtparul proptit sub nasul lui. Iarneghiobia e cu cântec. N-osmulgi din dovleacul plugaruluinici dacă opintesc patru boi…Hm, şi mă întreba deunăzimuierea de ce capul măgaruluinu încărunţeşte niciodată. — Întrebarea a fâcut-o când îţi

găteai straiele de călătorie? Ţăranul râse.. — Zăticneşte apa Dunării şi


-275-

pune stăvilar întrebărilor muierii. Tot un drac…

— Mă bucur. Rău mă osândeagândul că doar chemările mele îţiaţâţă nerozia.

Oftat plin de alean se rupse dinpieptul slujitorului. — Ehe, de-aş fi prostănac doar

cu ceasul bine ar fi, logofete! Darşi pe de altă parte, tot bine-i, căciştiindu-mă netot, capul mi-eslobod de griji. Şi-apoi vorba luiDobrică, megieşul meu… Îşirândui mustaţa: Dobrică ăstaîndrăgise rachiul crâşmarului şiîntr-o bună zi şi-a băut crivatul.Venind el cântând şi chiuind peuliţă, iacă îl întâmpină părinteleSofronie carele îşi freca cotulbetegit fiindcă îl zvârlise din


-276-

aşternut nevasta morarului.„Pentru ce ai săvârşit asemeneafaptă, bre, creştine? Tocmaicrivatul să-l bei?“ întreabă popa.Dobrică i-a dat atunci răspunsrâzând mânzeşte: „Apoi, părinte,am socotit că cine doarme pepământ n-are teamă să nu cadă când se întoarce…“ — Bag de seamă că a plouat cu

înţelepţi la Chipriana, zise RaduAndronic. — Dacă la târg a bătut seceta…Logof ătul îşi pocni pumnul

mâinii deprinse cu iataganul încăuşul palmei, măsurând lungf ăpturile străinilor. — Le-ai văzut bastoanele,

Machidoane? — Beţigaşele celea două?


-277-

— Nu ţi se pare că avan maiseamănă unul cu celălalt?Slujitorul clipi iute şi rosti pegânduri: — Şi unul şi celălalt nu le-ar

aduce slujbă în ceas deprimejdie, când se arată cumaşiiori câinii târgoveţilor… Asemeneasculă s-ar potrivi numai pringrădinile acelui împărat neamţ despre care domnia ta ai f ăcutatâta risipă de vorbă scumpă.Am încredinţarea că logof ătulRadu Andronic va găsi degrabă adevărata lor trebuinţă.

Ciudat ă f ă ptur ă ş i ghiujul acelade stolnic, frate cetitorule! Purtave ş nic strai beguros ş i treihangere: unul smerit, f ă r ă


-278-

podoabe, la cing ă toare, ş i dou ă ascu ţ ite ac, în ochi. Nu mergea catot omul, ci se furi ş a lipindzidurile n ă p ă dite de umbr ă . Ivit

pe nea ş teptate, când ţ i-era lumeamai drag ă , c ă ft ă ni ţ ii stupeauvârtos în sân zugr ă vind semnulcrucii cu limba. Frate-s ă u, Vod ă Ş erban Cantacuzino, avea tunetîn vorb ă . Letopise ţ ele ş optesc c ă ar ă cnit odat ă la un turc lipsit decuviin ţă , taman când duceacafeaua la buze, de s-a op ă rits ă rmanul ş i nu l-a l ă sat sughi ţ ul pân ă ce nu i-a citit Vl ă dica.

Stolnicul Constantin î ş i petreceavoroava prin dulcea ţă , ş i-oslobozea cu acea blânde ţ e carenu am ă ge ş te pe nimeni. Era stupde înv ăţă tur ă , iar la o adic ă ,


-279-

atunci când poftea trânt ă dreapt ă prin me ş te ş ugul graiului ş i alînv ăţă mintelor dobândite, numaiDimitrie din neamulCantemire ş tilor îndr ă znea s ă -iţ in ă piept. Mo ş tenise de la t ă tâne- su o bibliotichie cu dou ă mii dec ă r ţ i în carele se afla toat ă agoniseala slujitorilor cu mintea,

pe lâng ă ce mai adunase prinş colile Padovei, Vene ţ iei ş iStambulului. Pe lâng ă limba luiAristotel, sorbit ă din leag ă n,mânuia vorba fran ţ uzeasc ă ,latineasc ă , italieneasc ă ş i aturcale ţ ilor mai dihai ca aceia.D-apoi s ă - ţ i spun ă dumnealuitainele p ă mântului ş i ale trupuluiomenesc, d-apoi s ă - ţ i arate cumse cere orânduit ă cifr ă ria, d-apoi


-280-

s ă -l ascul ţ i câte-n lun ă ş i-n stelemai ş tia despre bolta cerului, de

jurai c ă -i Nichipercea!Pofteai cumva s ă afli a ş ezarea

omenirii sau istoria ei? Î ţ i pr ă p ă dise ş i cumva somnul fiindc ă n-ai priceput cuget ă rileîn ţ elep ţ ilor? N-aveai decât s ă -iceri deslu ş iri ş i- ţ i f ă cea capulc ă lindar.

Multe nop ţ i a mai cheltuitdumnealui spre a dobândi ş tiin ţă de începuturile istoriei românilor,chitind s ă dea în gât „basnele“n ă scocite de Simion Dasc ă lu. Aîntocmit ş i o hart ă a Valahiei, carehart ă a în ă l ţ at capul de subtiparni ţ a Padovei, în leat 1700.

Seara î ş i leap ă d ă cenu ş aasupra cerdacului. Ucenicul a


-281-

adus o lamp ă c ă ci poftesc s ă r ă mân în b ă taia mirosului deiarb ă cosit ă . Vânticelul apusuluiîmi a ş eaz ă pe tâmple o mân ă der ă coare, dând vlag ă gânduluiostenit…

Afl ă , frate cetitorule, c ă neamulCantacuzinilor avea pe herbarmele Bizan ţ ului dinîndep ă rt ă rile c ă ruia pogorâse.P ă rintele stolnicului Cantacuzino,marele postelnic Constantin, oţ inuse pe domni ţ a Ilinca, fata luiRadu Vod ă Ş erban, crescut ă laCurtea Habsburgilor spre adobândi cre ş tere sub ţ ire. Nou ă copii a n ă scocit dumneaei ş i mults-a ostenit s ă rmana s ă -i ş tie în

pace pe unii cu al ţ ii dar în van,a ş a cum se va vedea.


-282-

Ş erban, viitorul domn, cammuieratic, a dus-o în fa ţ a altaruluidintâi pe Maria, fata cluceruluiGhe ţ ea. Dup ă o vreme, i-a pusmuierii bodroan ţ ele în bra ţ e ş i-atrimis-o la t ă tâne-s ă u. Din pricinaaceasta, ori din altele, umbl ă vorba c ă tata socru l-a strânsoleac ă de gât pe cuscru. Marele

postelnic s-a c ă l ă torit pe lumeacealalt ă chibzuind c ă l-or r ă zbunacopchiii. Numai c ă acei copchii au

prins s ă se p ă ruiasc ă întredumnealor pentru acareturi…

N-a apucat s ă se r ă ceasc ă îngroap ă biata Ilinca ş i Vod ă Ş erban l-a b ă gat în sp ă rie ţ i peieromonahul Ş tefan, duhovniculmaic ă -sii, poruncindu-i s ă jurecalp spre a strâmba diata c ă


-283-

altminteri îl co ş e ş te în pumni. Ş iastfel, ceilal ţ i fra ţ i, printre carestolnicul Constantin Cantacuzinoş i sp ă tarul Mihai, au r ă masnumai într-un rând de izmene.

Dumnezeu s ă -l ierte pentrul ă comia lui, c ă ci multe lucruri detrebuin ţă Valahiei a s ă vâr ş it. L-aurmat în scaun nepotulstolnicului. Vod ă Brâncoveanuş i… hm! Parc ă te-aud, fratecetitorule: Irra! Hârbul cela decopist a cotit-o din condei! P ă ibine, mo ş Pahomie, nu ţ i-e a ş aoleac ă pe la obraz s ă acoperi

fapta fra ţ ilor Constantin ş i MihaiCantacuzino?! Au nu ş tii,m ă t ă lu ţă , c ă dumnealor i-auîndulcit b ă utura acelui Ş erbanVod ă cu otrav ă spre a- ş i dobândi


-284-

mo ş iile ş i ca s ă nu se dea cunem ţ ii?Ş tiu istoria aiasta, dar iaca,

osânde ş te-m ă numai în palme ş isudalme ş i nu cred! Îng ă duie-mi,rogu-te, s ă nu cred c ă o f ă ptur ă aleas ă poate ascunde atâtatic ă lo ş ie. Stolnicul Constantin eraunul dintre cei mai de seam ă b ă rba ţ i ai Evropei de la aceavreme, iar înv ăţă tura dobândit ă nu pune pre ţ pe lucruriletrec ă toare. Ş i apoi cronicarii no ş triaveau sl ă biciunile lor, ca tot omul,ş i s ă nu- ţ i fie cu mirare c ă austrecurat vreo vorb ă cu dou ă în ţ elesuri. Ş i vânzareaBrâncoveanului de la 1714 pentrua- ş i în ă l ţ a feciorul în scaun totvorb ă cu dou ă în ţ elesuri a fost,


-285-

mo ş ule? ai s ă întrebi domnia ta.Am s ă - ţ i r ă spund: încearc ă s ă

pre ţ uie ş ti dintâi faptele celevrednice, s ă vâr ş ite într-o via ţă spre binele urma ş ilor, ş i numaidup ă aceea z ă bove ş te la r ă t ă cireade-o clip ă . Iar o clip ă de r ă t ă cirenu înseamn ă c ă ţ i-ai vândut

pentru totdeauna sufletul.A ş a socot eu, Pahomie cel

nevrednic!

-286-

Capitolul IV

VIZUINA

Cancelaria Neagră a stolniculuiCantacuzino sau CabinetulNegru, după cum îi spuneau ceicâţiva frânci care-i cunoşteaurostul, dregători iscusiţi îndedesubturile politiceşti aleEvropei, fusese statornicită într-ocămară rotundă, f ără ferestre,unde doamna MaricaBrâncoveanu, coconii şi boierii


-287-

divăniţi nu pătrunseseră niciodată. Felinarele înfipte înzidurile îmbrăcate cu atlaspăcuriu – căci stolnicul nuîngăduia flacăra slobodă aluminării spre a nu-şi pune înprimejdie tainele încredinţatepergamentelor – ardeau zi şinoapte. Treizeci de slujbaşi cucredinţa încercată, dieci, logofeţi,pisari şi grămătici trudeau în celepatru chilioare care împresuraucancelaria. Nimeni, nici măcarneamurile, nu le cunoşteahramul. Se strecurau în palatprin portiţă dosnică, şi-lpărăseau tot asemenea, uitândcu desăvârşire în afara curţilordomneşti, ocrotite de seimeni, totce văzuseră ori auziseră între


-288-

zidurile neguroase, ridicate după povaţa stolnicului. Simbriaplătită din tainul neştiut alvistieriei, sporită din belşug laCrăciun, de Paşti şi Sfinţiiîmpăraţi Constantin şi Elena, erape măsura buzelor cetluite. Înzece ani, numai doi slujbaşidovediseră ţinere de minte,lepădându-şi ştiinţa la urecheaunui leah. Cantacuzinul îirăsplătise şi pe aceştia.Osemintele lor tinere, rânduite înCimitirul Sfinta Vineri, ţineau lacăpătâi în loc de cruce două pungi, semnul vânzării, ciopliteîn piatră de însuşi meşterulVucaşin…

Opreliştile stolnicului treceau şizidurile Curţii Domneşti.


-289-

Slujbaşilor nu le era îngăduit să se încuscrească între ei, ori să dea ospeţe, căci ştiut este că rachiul nu face noduri la limbă.Dacă grămăticul poftea vinars, n-avea decât să-l beie singur întrepatru pereţi, ferecat şi oblonit.

În slujba stolnicului se aflau şimuieri plătite anume pentru a-iispiti pe dieci cu bucuriiletrupului; iscoadele dădeau rostde orice pas şi numai un stricatla minte putea trage nădejde că stolnicul s-ar lăsa amăgit.

Cantacuzinul îşi păzea custrăşnicie tainele şi o f ăcea cutemei. Aurul, vinul şi muierea sedovediseră dintotdeauna cheiletuturor ascunzişurilor.

Împărţirea grămăticilor în cele


-290-

patru chilii fusese chibzuitrânduită după soiul veştilorsosite din te miri ce meleag alEvropei. În scrinurile veneţiene,cu puzderie de poliţe careumpleau cămările, puteai citicâte în lună şi în stele despreîmpărăţia turcului, de pildă, dela numărul galioanelor, fregatelorşi catargelor, ori al spahiilor şiienicerilor aflaţi în slujbapadişahului, până la patimapentru smaragde şi alexandrine acadânei celei mai tinere dinharemul vizirului Rami-Mehmed,dezmierdată de acesta îndulceaţa iatacului Picătură deRouă; numele ticălosului cepusese foc la moscheea Eyub-Nour-Osmani, nedibăcit încă de


-291-

bostangii, sau numele iscoadelorotomane de la Curtea Ţ aruluiPetru. Îi era de-ajuns stolniculuisă se răsucească în călcâie şi să întindă mâna spre un alt scrinpentru a cunoaşte căpeteniilecreştinilor răzvrătiţi din Anatolia,Mesopotamia, Siria şi Egipt saudin Serbia şi Bulgaria, oameniilui Ludovic al XIV-lea puşi să uneltească în Lorena şiLuxemburg, rupte de nemţi cutrei ani în urmă, când înf ăptuise,sughiţând a pagubă, pacea de laRyswig.

Aceleaşi scrinuri adăposteau şitainele de soi ale înţelegerii de laAugsburg puse la cale împotrivaBourbonului de către Leopold celnehotărât, numele hainiţilor care


-292-

înlesniseră izbânzile franţujilor laFleurus, Steinkerque şiNeerwinden…

Dar luarea-aminte aCantacuzinului poposea îndelungîn ultima vreme asupraimperiului nemţesc. După îngenuncherea Ungariei şicucerirea Transilvaniei,habsburgul devenise neîngăduitde puternic, iar poftele lui,chibzuia stolnicul, nu seîmpiedicau de crestele Carpaţilor,ci băteau mai departe, cătrehotarul Dunării.

Stolnicul zăbovea în împărăţiatainelor noapte de noapte, până pierea luceaf ărul, cu ochii peharta Evropei, încovoiat asuprapergamentelor, primind veştile de


-293-

ultim ceas ce străbătuseră calelungă şi întortocheată până aajunge între degetele sale albe cuun scarabeu iscat din onix, pearătător.

Cel mai vârtos îl ispiteaîncăperea unde slujbaşi cu mâiniviclene desprindeau f ără să vateme peceţile veştilor purtatede olăcari străini în drum spreStambul, Moscova, Viana oriRepublicile Italiene, cumpăraţicu pungi grele. Ştafeta aştepta înpivniţele domneşti, departe deorice privire, cale de un cof ăel cuvin, apoi punea iară şaua pe cal.

Aceleaşi mâini dibace ştiau a-şistrâmba scriitura astfel încâtprivind răvaşul măsluit, nu l-ai fiputut deosebi de cel adevărat.


-294-

Căzându-i cu doi ani în urmă asemenea pergament în mână,din zăpăceala unui olac, bailulGustiniani se întrebase şi avea să se întrebe până la capătul zilelorcând îl scrisese. Din aceeaşi zi,carafa cu vin de Mosella pierisede pe masa italianului, iarnumărul vracilor hrăniţi lacurţile domniei sale sporise.

Cantacuzinul păstra întrescoarţe de piele, închise în ocniţă zidită, pilde de scriitură ale celormai însemnaţi crai din Evropa.Stolnicul nu râdea niciodată.Uneori însă, în clipe însoritecând împlinirile îi ştergeauadânciturile frunţii, se întrebacum ar arăta harta Evropei dacă ar împânzi curţile împărăteşti cu


-295-

scrisori plăsmuite de slujbaşiiCancelariei Negre. De pildă, unrăvaş de-al lui Petru cu sudălmigroase, la care ţarul nu sescumpea, întărit, înţelege oricine,cu sigiliul verde al rusului, ar fismuls turbanul sultanului, oriun pergament de-al luiMalborough, capul oasteiengleze, cerând o sută de mii descuzi pentru a trece de parteaBourbonului…

Diecii care izvodeau asemeneaminuni în politichia de taină sebucurau de preţuirea sporită astolnicului şi ajunseseră de multoameni căpătuiţi. Dimineţile,când truda nu-i zorea, dădeauînvăţătură unor ciraci, băietanide 14-15 ani, aleşi de Cantacuzin


-296-

să deprindă bucoavnavicleşugurilor de cancelarie. Într-altă cămară, uceniceau cei care,asemenea logof ătului RaduAndronic, erau sortiţi să ajungă iscoade primejdioase. Vorbeauotomana şi două-trei graiurievropene, dascăli nemţi şi italieniîi deprindeau cu iscusite lovituride spadă, cu şiretlicurile

jungherului şi ale laţului.Un lăcătuş din Salzburg, cu

sticle la ochi şi degete de ceară,le împărtăşea tainele celor maiîncâlcite rătezuri şi lacăte, unfranţuz ca nuiaua, cheltuielnic laocară şi lovituri de gârbaci, îiînvăţa pe o moşie a lui Vodă să stăpânească armăsarii care nucunoscuseră încă şaua. Pe


-297-

franţuz, învăţăceii îl temeau maipresus decât pe stolnic. Nebunulîi silea să călărească precumboscarii de prin bâlciuri,rezemaţi într-un genunchi sau cucapul lipit de coada bidiviului, îicocoţa în vârf de copac de undeîşi dădeau drumul în şa – cine-şivătăma capul nenorocul lui! – îigonea printre stânci anumeorânduite. Şi când abia îşitrăgeau răsuflarea de osteneală,începeau să se păruiască cusuliţa, cu ghioaga ori cu spada,după cum poftea zăludul. Aveausă-i aducă mulţumită, ca şi RaduAndronic, pe potecileîntortocheate ale slujbelorîncredinţate de Măria Sa. Atunci,în înfruntarea îndârjită cu


-298-

vră jmaşul, gândul învăţăceilorcare-i datorau vlaga aprindea olumânare pentru gârbaciulfranţuzului…

În cămara rotundă, undestolnicul o aştepta pe Marghioliţala acel ceas târziu din noapte,stăruia liniştea. Aşezat la o masă lungă cum numai în trapezelemănăstirilor papistăşeşti puteaiîntâlni, răsfoia pergamenteîntărite în scoarţe de pânză pecare se citea desluşit: FilipD’Antin, conte de Saint-Lô .

Rafturile care dădeau ocolîncăperii erau pline de asemeneazapise. Aplecându-te asupra lor,aflai cu uimire că Rutherford,spre pildă, iscoada lui Wilhelmde Orania, se află şi în slujba lui


-299-

Ludovic. Neamţul era întrecut înnelegiuire numai de Wladzo alpolonilor ce primea simbrie şi dela ţar, şi de la Leopold.Cantacuzinul însemnase îndreptul lor: În slujba aurului .

Pe Felipe cel Gras, supus al luiCarol al II-lea, Riga Spaniei, omde încredere al lui D’Antin, îlputeai cumpăra f ăgăduindu-ititlu de nobleţe şi, nu se ştie dece, Ordinul Sfântului Gheorgheal nemţilor. Pe Stădel alFranconilor îl răpuneau muierileroşcovane; pe Şoim, logof ătul detaină al voievodului moldovean,vinarsul.

Zapisele stolnicului maicuprindeau isprăvile de seamă ale iscoadelor, învăţătura ce o


-300-

dobândiseră, arma şi bucateleîndrăgite, un sodom demărunţişuri care buimăceaumintea tulbure a celor f ără deştiinţă în treburile de taină.

Cantacuzinul îi strecură privirea aceea de sfredel care otulbura, chircindu-i inima arici.Dinaintea ei, Marghioliţa îşistrunea cugetul în chingi,neîngăduind gânduluislobozenie, căci temea putereadrăcească a bătrânului de adesluşi vorbe pe care buzelemute nu le rosteau. Aceeaşiînfrânare şi-o poruncea cândgenunchii îi poposeau la poaleleicoanelor. Smerenia ce i-opicurau însă în inimă chipurile


-301-

sfinţilor poleiţi lipsea dinîntâmpinările cu stolnicul. Ochiimari, mereu neguroşi, o f ăceausă-şi simtă slăbiciunea şi cugetulnegustoriţei se răzvrătea.

Se desprinse de zidul pâcliu alcancelariei şi, cu unghiile înfipteîn palme, cercă să-i rezemeprivirea. — N-ai izbutit, rosti scurt

Cantacuzinul.Fără a-i aştepta răspunsul, luă

o pană din cele înşirate lângă călimara de argint şi începu să-idezmierde ascuţişul.

Muierea îşi muşcă buzelerumene. Era deprinsă cuizbânzile lesnicioase, căci nici unpurtător de nădragi, din postavprost ori ţesătură cât de scumpă,


-302-

nu-şi păstrase capul pe umeridacă apuca să-i strecoarezâmbetul o singură dată. Deşigrijise să se afle în privealaochiului cel teaf ăr, Filip D’Antinrămăsese de piatră. Răsuflă adânc şi harbujeii pieptuluidescopciară ilicul. — Nu mai am cincisprezece ani. — Ştiu. Se vor adăugi încă cinci

la Sfântul Alexandru. Pricina eînsă alta.

Negustoreasa se întrebă dacă bătrânul ţine călindarul tuturoriscoadelor. Cu adevărat, mamă-sa, Aspasia, o adusese pe lumeîn 30 ale lui Gustar, într-ofâneaţă din Snagov, undestăpânea o delniţă de pământ. Odată cu acareturile, Aspasia îi


-303-

lăsase în seamă povaţă binechibzuită: „De ziua ta, nu chemamahalaua la zaiafet cu plăcinte şirachiu. Acum eşti crudă, darpeste zece ani, cât ai vrea să-iascunzi nu mai poţi înşela.Oamenii dovedesc bună ţinere deminte la asemenea trebuşoară…“ — Alta-i pricina! poftori

stolnicul. Trei însuşiri se ceriscoadei: ochi buni, minteascuţită şi inimă slobodă. Cândgândul zburdă însă pe altecărări, anevoie mai pot ispitibuzele oricât de rumene.

Un val de sânge năpădi obrajiiMarghioliţei. Mânia şi ruşinea îidogoreau cugetul. — Inima nu-mi stă sub

poruncă!


-304-

— Ba să-i porunceşti,Marghioliţă! — Ştiam că murmurul ei i se

desluşeşte doar duhovnicului. — Când îl slujeşti pe

Dumnezeu. Acum te afli subporuncile altui stăpân, domnulValahiei. Aşa că până una-altaeu ţi-s duhovnic! Ne-ai fostiscoadă de preţ şi mult ne-aiîndatorat, dar pe ziua de ieriovreiul nu dă un singur zimţ.

Negustoreasa îşi muşcă limba.O încerca poftă aprigă să-şi înfigă unghiile rozalbe în obrazul delemn al Cantacuzinului, să-itrântească uşa şi-apoi s-o ţină tot la vale. Simţi privireabătrânului cotrobăindu-i printreveşminte. Privire stearpă, de


-305-

anahoret. — Te-au adumbrit vorbele mele,

Marghiolită. — Mi-au dezmierdat sufletul. — Învaţă să-ţi înflorească

zâmbetul mai vârtos atunci cândmâna e gata să prindă securea şide mare folosinţă îţi va fi. — Când împlineşti la Sfântul

Alexandru 20 de ani – văd că aaflat tot târgul – greu maideprinzi învăţătură nouă. Mintease hârbuieşte o dată cu trupul.

Stolnicul lepădă pana pe masă. — Nu mânia pe Satana, femeie,

că de la el ai farmecele f ără demăsură! Oftă. Al doilea prilej de aduce dovadă asupra vânzării luiD’Antin nu vom dobândi încurând, iar f ără această dovadă


-306-

vicontele de Tournon va fidescăpăţânat. — Aştept porunca. — Aşa, Marghioliţă! Dacă Saint-

Lô pare să fi deprins năravulspurcat al slujitorilor de pecatarge, care bat cărările măriif ără să vadă picior de muiere, nerămâne să încercăm cu neamţul.Către el se cere dară să-ţiîndrepţi dulceaţa privirii.Ieşi de sub stăpânirea flăcării şi

încăperea păru dintr-o dată pustie. Negustoriţa ştia însă că stolnicul n-a dezlegat-o dinlanţurile ochilor. — Von Blaremberg, se auzi

vocea bătrânului, şi-a păsuitplecarea pentru mâine subcuvânt că secretarul său are


-307-

sănătatea betegită. — De opt ceasuri petrece cu

boierii valahi. — Ştiu. — Mizilicul l-au luat în casele

clucerului Negoescu, iar bucatelecele vârtoase la Ioniţă Fărcăşan,adăugă muierea. — Mi s-a ştiricit. — Acum bat drumul Mănăstirii

Comana. — Am primit veste.Răspunsurile stolnicului nu-i

ridicară sprâncenele. La fiece jumătate de ceas i se înf ăţişauiscoadele înşirate pe drumulneamţului. ChipulCantacuzinului se ivi în lumină. — Aşteaptă porunca logof ătului,

Marghioliţă. O va lepăda f ără să-i


-308-

cauţi cu dinadinsul privirea. Îmipun toate nădejdile în vinul şimuierile valahilor. Sunt la fel deviclene.

* * *

Auzind chiote şi zurgălăi învale, călugărul Porfirie aduseviaţă unui ciot de lumânare. Selepădă de dulceaţa crivatului cususpin mirean, îşi dibuiîncălţările şi potcapul, încuiechilioara şi se duse la cuhnii să pună vreascuri pe foc. Trezi încale pe fratele Gheorghiţă,ucenicul său, închinând cugetărinu tocmai pioase Fărcăşanului.Era a treia oară într-o săptămână


-309-

când poposea în vlaga nopţii, cuceată de păgâni, f ăcând zdrenţetihna mănăstirii.

Stareţul nu crâcnea, căci Ioniţă lepăda în fiece Ghenar două pungi în vistieria lăcaşului, iarvitele Comanei erau slobode să intre în imaşul boierului. Stătuîn cumpănă chibzuind ce mioară să jertfească poftelor sataniceşti.O hotărî pe Moţată, o oaiedolofană, care, privită dintr-oparte şi cu luare-aminte, aduceala chip cu Ioniţă Fărcăşan.

* * *

Smulsă din cel dintâi somn,mănăstirea încă nu se


-310-

dezmeticise la sosirea rădvanelor.Curţile se aflau pustii, câte unopaiţ crăpa o geană de lumină laferestrele chiliilor, mici câtpalma. Gămanul, pus peblestemăţii, năvăli asupra toaceibăgând în sperieţi monahii,păsările şi sătenii din Comana de

Jos. Porfirie îşi zise că avan semai bucura Belzebut. Nicisălaşul Satanei nu putea fizdruncinat de zavistie maistraşnică.

Străpunşi de răcoareaîntunericului, oaspeţii grăbiră spre arhondaric. Aici, pe meselelungi de brad, aşteptau din grijamonahului Gherontie, pivnicerul,carafele cu basamac tare demătăcină, ori balaurul


-311-

moldovenesc, după cum îlbotezase prostimea. Ajungea oduşcă să te crezi muşcat deflacăra Gheenei şi să-ţi smulgicopca de la gât. La celălalt cat,surugiii şi slujitorii se îndestulaucu holercă de anghelică.

Filip D’Antin privea chilimulchindisit în fir de aur şi mătase,cu privelişti de pe meleag auriu:Sava sfinţitul scoţând, în pustiulRuba, ţeapă din laba unui leusleit de vlagă, cu coamă sălbatică şi ochi blânzi. Sub icoana marede argint a Cuvioasei Paraschiva,călugării alcătuiseră în oală depământ buchet de micşunele,dobronică şi lemnul-domnului.Ici-colo îşi iţea căpşorul albastru,cu mijlocul galben, urechea-


-312-

şoricelului.Simţi pe cineva în spate şi îşi

răsuci ochiul nevătămat.Logof ătul Radu Andronic îizâmbea cu două cupe în mână. — Încearcă-l, conte, şi vei

alunga primejdia iscată derăceala nopţii. Clucerul, şi maiapoi Ioniţă Fărcăşan, prinşi deoaspeţi şi sub putereabasamacului, n-au găsit vremeasă ne apropie. Le îndrept euacum, dacă îngădui, necuviinţa.Numele mi-e Radu Andronic,logof ăt.

Filip D’Antin luă pocalulînchinându-se. — Vorbeşti o franţuzească f ără

cusur, seniore. — Mi-am risipit vremea cale de


-313-

un an la Strasbourg, fiindnevrednic învăţăcel al abateluiD’Argenson. — Hm, bag de seamă că valahii

nu sunt trufaşi. — Nimeni nu-i croit f ără

greşeală… — Dispreţuind fala, micşoraţi

lucrurile până la neînsemnat. Ladomniile voastre rachiul dârz secheamă lichior, clucerulNegoescu m-a poftit la o mică gustare care ţine de cincisprezececeasuri, o bacanală cu nimic maiprejos de cele ale străbunilorromani… Frumoase flori, adăugismulgând un fir de urechea-şoricelului. Dintre toate, numaiaceasta mi-este cunoscută. — Valahii îi spun nu-m ă -uita .


-314-

Franţuzul îşi pironi privirea înobrazul boierului. Era cuadevărat dibaci. Şi el, D’Antin, arfi sfârşit prin a se apropia devră jmaş. Nepăsarea îndelungată ţine iscoada mai trează decâtpropteala ochilor. Se miră într-odoară: — Nu-mă-uita? — Numele e iscat de-o poveste

veche pe care cu îngăduinţadomniei tale ţi-o voi istorisi. S-aîntâmplat ca fiica lui Radu Vodă,hărăzită unui principe leah,îndrăgind un curtean, să fugă cuacesta supunându-se porunciiinimii. Fugarii au fost prinşi.Înainte de a fi descăpăţânat,boierul cel tânăr a smuls o mână de flori albastre şi le-a azvârlit la


-315-

picioarele domniţei, strigându-i:„Nu mă uita“…

Saint-Lô surâse ducând cupa labuze cu meşteşug. — Încep să cred că în Valahia

până şi cel mai neînsemnat fir deburuiană îşi are istoria sa. — Dumnezeu ne-a hărăzit să

stăm în calea răutăţilor, laîncrucişare de drumuri, cumgrăieşte un cronicar moldovean.Socoteşte, rogu-te, cât amar deneamuri ne-au trecut pragul, iarfaptele lor, bune ori haine, s-auînscris în mintea moşnegilordimpreună cu locul în care aufost săvârşite. Ştii cum auporeclit târgoveţii băncuţa?Pomana-fran ţ uzului .

Filip D’Antin îşi încruntă


-316-

fruntea a mirare. — De ce? — Pentru că domnia ta ţi-ai

f ăcut obiceiul să lepezi în palmeleterfegoşilor din preajma hanuluide fiecare dată aceeaşi părăluţă. — N-aş fi crezut că-mi pot

cumpăra atât de ieftin cinsteade-a pătrunde în vorbireavalahilor. Târgoveţii au privireaageră. — Un Saint-Lô, o răsuci

logof ătul, nu poate trece nebăgatîn seamă. Dar ţi s-o fi f ăcut silă de atâta voroavă. Ioniţă Fărcăşanne pofteşte în curteaarhondaricului.

Filip D’Antin îl urmă gânditor.Deşi ar fi avut prilej, logof ătul nuse întinsese la vorbă. Dovedise


-317-

doar cuviinţa unei creşteri alese,f ără să i se îndese cu dinadinsulîn suflet. Von Blaremberg,împresurat de valahi, mormăiacântec ostăşesc, cu bastonaşulîntr-o mână şi clondirul derachiu în cealaltă. Când îiîntâmpină privirea, Saint-Lô selinişti; Baronul nu era beat.

În curtea arhondaricului,călugărul Porfirie, ajutat deGherontie pivnicerul şi frateleGheorghiţă, ticluiseră pe fundulunei gropniţe foc straşnic, dincrengi de cedru. Oaspeţii fură poftiţi să se aşeze ca la panoramă dimprejurul mesei rotunde pecare odihneau talere de lemn, unulcior de vin înnoit mereu dintr-o


-318-

balercă şi ulcioraşe de lutrânduite în locul pocalelor, lăsateîn arhondaric. — Datina, desluşi Ioniţă,

porunceşte să stăm martori lasăvârşirea mielului călugăresc,căci numai asmuţindu-ne nărileşi pântecele spre a ne înfrupta cupoftă nesilită, vom cinstiîndeajuns învăţătura cuvioşilormonahi. — Ba pojarul Satanei în

pântecele şi nările şi pofta-ţinesilită, mormăi în barbă Porfirie.

Spintecă mielul cu meşteşug,apoi îl curăţi de măruntaie.Câinii, deprinşi cu tipiculbucatelor mănăstireşti, serepeziră asupra lighenaşului de


-319-

aramă. Fratele Gheorghiţă ţineala îndemână un ac gros prin caretrecuse un curmei de sfoară.Călugărul începu să coasă pântecele Moţatei. În aşteptare,boierii rupeau dintr-un muşuroiînalt de brânză, înfruptându-semuscăleşte din mămăligafierbinte. D’Antin îi cercetă uimit.Să juri că n-au înghiţitf ărămitură de două zile.

Căţărată pe pirostrii fierbea ooală la care moşmondea cuviosulGherontie. Când apa dădu înundă deşertă înlăuntru unclondir de vin alb, oţet armenesc,usturoi, piper, cimbru şi unpumn de ardei iute, mărunţitpulbere.

Ioniţă stră juia lucrarea cu


-320-

palmele la spate. Gura îi lăcrămaca în zile de post. CluceruluiNegoescu începuseră a-i jucapriveliştile dinaintea ochilor, darîncă se ţinea bine. Parcă-l cususecineva de mâneca baronului, nu-l părăsise frântură de clipă,hotărât nevoie mare să-l înveţecum se suduieşte vârtos învalahă.

Privirea râncedă a contelui deSaint-Lô azvârlea pumnale, darclucerul sporovăia vesel grijindca neamţul să nu vadă fundululcelei. Asemenea nărav iscastenahoria lui Ioniţă Fărcăşan.Oricare prunc înţărcat cu vinarsştia că pocalul se goleşte întâi şinumai după aceea se umple, f ără a-l vârfui. Ulcelele înnădite sunt


-321-

ca izmenele de sâmbătă, pentrucalici. Zici că bei adunat la un locce-a rămas din cupele altora.

Răcoarea îl îndemnă pe D’Antinspre focul din gropniţă. I se părucă ostenise şi vru să azvârlecâteva vreascuri. CuviosulPorfirie îi opri braţul zâmbind. — Mielul se frige în jar, nu la

flacără, astupat cu ogheal depământ moale, desluşi Ioniţă.Doar vlăguit cu încetuldobândeşte frăgezime.

Franţuzul clătină capul. Căutatot mai des spre von Blaremberg,numărându-i oalele deşertate.Cât avea să mai ţină pieptvalahilor? Răpus de putereavinului, era în stare de oriceneghiobie. Avusese prilejul să-l


-322-

vadă la cârciuma dinSant’Arcangelo di Romagna. El şiFelipe cel Gras nu ştiau cum să-iastupe gura. În mulţimea ceea deuliţarnici, condotieri, calici,iscoade şi piraţi, oameni f ără ţară şi f ără nume, se găseau destuicare ar fi poftit să-l asculte până la surâsul zorilor pe neamţul atâtde beat încât, după cum spunsicilienii, vinul îi ţâşnea prinurechi. Căci nu strica să afli cegânduri are Leopold şi cum vasmulge preşul de sub picioareleauguste ale Bourbonului, laţulrânduit sultanului Mustafa,umbra lui Alah pe pământ, saunumele iscoadelor lui Altieri. Secredea al dracului de dibacispunând Altieri şi nu Clement al


-323-

X-lea. Hm, italienii nu ştiu cum îlcheamă pe papă, când ultimul

paisano ţi-ar putea povesti, f ără să stea în cumpănă, şi câţi negiavea pe şezut a treia ori a cinceadin ibovnicele divinului.

Un chiot prelung îl f ăcu să tresară. Ajutorul călugăruluislobozea mielul în gropniţa cu

jar. Aşternu cruciş un covor dincetină deasupra, apoi altul, depământ şi un rând de jăratic.Boierii se bucurau ca de izbândă straşnică, chiuind şi lovindu-şispinările caftanelor. Zvon dediblă ţâşni pe neaşteptate dinîntuneric. Fără a lăsa răgaznedumeririi, ţiganii tocmiţi cuanul de boier Fărcăşan începură o cor ă biereasc ă îndrăcită urmată


-324-

f ără a lăsa răsuflet de o ra ţă şi cala u ş a cortului . Arcuşurile cupodoabă de argint scoteaufulgere.

Valahi şi străini, cuprinşi deflacăra viersului, îşi sumeseră poalele caftanelor şi înnădindu-şibraţele prinseră a juca în jurulfocului. Colbul stârnit poposea încatifelurile genoveze şipostavurile de Flandra, dar maicu seamă pe barba cuviosuluiPorfirie, care stupea căutândmereu cu ochii spre cerul înfloritde stele, pentru a se încredinţacă nu se află în sălaşul Satanei.

Filip D’Antin se apropie alenede logof ăt. Puf ăia rezemat demarginea mesei. — E un dans valah?


-325-

Radu Andronic dădu din cap.Scoase luleaua dintre dinţi şiîncepu să râdă. Von Blarembergse rupsese din horă şi săreapeste gropniţă cercând să ţină bătaia ţambalului. Stârniţi, îiluară de îndată pilda Negoescu,genovezii, armăşelul Stroe şi încă vreo câţiva bezmetici. — Obiceiul acesta ni l-au

lepădat nohaii, desluşi logof ătul.Filip D’Antin zâmbi.

— Bag de seamă că se bucură de trecere printre nemţi. Primaîncercare a f ăcut-o prietenulValahiei, baronul… — Numai prietenii bat

drumurile cetăţii de scaun aMăriei Sale Vodă Brâncoveanu…

Se întoarse spre Ioniţă


-326-

Fărcăşan. Gămanul gros la trupşi scurt de picioare şovăia. Îşi luaavânt, dar, ajuns la margineagropii, se oprea. Porfirie îl pândeaîntărâtat. Avea să se osândească apoi la canon greu pentru gândticălos şi urgisirea aproapelui,dar acum, în pântecele nopţii, sesimţea sleit de un singur dor: să-l vadă pe Fărcăşan înscufundătură, cu şezutuldezmierdat de tăciuni aprinşi.Cum Ioniţă da semne că selecuise şopti slujitoruluiîndeajuns de tare ca să fie auzit: — Mă cuprinde mirarea, frate

Gheorghiţă, că tocmaibinef ăcătorul nostru nu-şi arată bărbăţia. — Sare dumnealui până la


-327-

urmă, sunt încredinţat. Nimenidin cinstitul neam alFărcăşenilor nu s-a dat în lăturide la asemenea isprăvi.

Sfatul călugărilor ajunse laurechea lui Ioniţă. Îşi f ăcu ocruce mare şi se năpusti taurasupra gropii. Monahii suspinară strâmb. Boierul sărise f ără să-şiaducă stricăciuni la spinarea ceamoale şi zburda printre căftăniţide bucuria izbânzii.

Von Blaremberg rostui oscândură, o întinse punte peste

jăratic şi porni cocostârceşte cubraţele desf ăcute aripi. — Pe nemţi îi osteneşte diavolul

născocirilor, spuse logof ătul. Filip D’Antin îşi prinse între

degete bărbia albită de suliman.


-328-

— Dar pe valahi?Radu Andronic îl cercetă în

adâncul ochiului nevătămat,întrebarea contelui n-avea poateînsemnătate, dar fusese rostită înanume fel. Îşi arată dinţii înzâmbet larg. — Dragul de străini. Nicăieri în

Evropa călătorul nu e întâmpinatcu atâta drag ca în Ţ araRomânească. — Oare nu greşesc valahii? — Datina cere să pui vin şi

pâine dinaintea drumeţului.Franţuzul râse f ără a-şi dezlipi

buzele. — Datina poate aduce şi

necazuri. — Pesemne însă că valahii s-au

simţit răsplătiţi pe măsura


-329-

osârdiei lor de vreme ce nu şi-auprimenit obiceiurile. — Mda… Pentru că veni vorba

de obiceiuri şi pentru că te vădplin de bunăvoinţă faţă denedumeririle drumeţului, te voiruga, logofete, să-mi desluşeştianume deprinderi ciudate ce m-au întâmpinat în Valahia. Amvăzut nu o dată, la împlântareapietrei de hotar între două moşii,copilandri a căror spinare eraamar urgisită de bâtă.Desluşeşte-mi, rogu-te, rostulacestei fapte. — Tâlcul e limpede, răstălmăci

Radu Andronic. Pruncii suntnăpăstuiţi spre a le pecetlui înveci ţinerea de minte. După asemenea caznă, nu vor uita


-330-

până la adânci bătrâneţe hotarulmoşiei, chiar dacă piatra s-arf ărâma pulbere. De aceea, loculocării şi hatul trebuie să sepotrivească întocmai. — Bine chibzuit, râse contele de

Saint-Lô. — Iar peste ani, de s-ar

întâmpla gâlceavă asuprahotarului, pruncii osândiţi f ără pricină, ajunşi moşnegi, îl vordovedi păşind în lungul său, cu otraistă de pământ pe cuşmă, sprea face deplină încredinţare. — Acesta e un obicei roman. — Aşa socotim şi noi. Se

numeşte Jur ă mântul cu brazda încap şi însoţeşte o carte deblestem care-l afuriseşte pe cel ces-ar încumeta să mintă…


-331-

Un bubuit năprasnic îi cetluicuvintele de pe buze. D’Antin serăsuci mirat încreţindu-şifruntea. L ăutari şi oaspeţi seadunaseră în jurul gropii. — Mielul e gata, spuse Radu

Andronic.Într-o clipă, Moţata scoasă de

monah cu dibăcie şi grijă de a nuo f ărâma fu ciopârţită pe talerelede lemn. Gheorghiţă răsturnă adoua mămăligă într-un blidadânc de lut, peste care cuviosulGherontie deşertă zeama dreasă din mirodenii.

Oaspeţii se azvârliră asupraciozvârtelor temându-se că nu leajung mâinile. Lingurile trudeauharnice răpunând mămăliguţa.Filip D’Antin, conte de Saint-Lô,


-332-

se aşeză cam în silă, abiacatadicsind să ducă f ărămitură la buze. Înghiţi, apoiîmbucăturile se îndesiră.

Radu Andronic îşi dosizâmbetul. Îi f ăcu anume semn luiIlie Machidon care rezemapridvorul. Şopoti câteva cuvintela urechea slujitorului şi seîntoarse la masă.

* * *

Asemenea altora, crâşmaRădiţei fusese ridicată laîmbinare de uliţe, cu cheltuială puţină spre a mărunţi pagubadacă ceasul cel rău sau vreunnetrebnic cu mintea stăpânită de


-333-

holercă ar fi stârnit foc ori altneajuns. Numai la pivniţe nu sescumpiseră Rădiţa şi omul eicare împlinea de Sfinţii Petru şiPavel zece ani de când fuseseînsoţit cu alai, dar f ără lacrimă laţintirimul Bisericii Scaune.

Deochiul cumetrelor din mahalaşi blestemul pungilor vlăguiteîndesară traista de necazuri aRădiţei cu încă o năpastă, în zifierbinte de Cuptor, cu soarevră jmaş, pojarul iscat de otinichea rătăcită în stufulacoperişului mistui pereţii devălătuci până în temelii. Muierebătătarnică, în crucea tinereţii lavremea aceea, Rădiţa nu seîncovoie dinaintea ananghiei.Rostui bani cu împrumut de la


-334-

boier Fărcăşan cel bătrân, ridică alte acareturi din trunchiuri destejar, şindrilui acoperişul, după care alungă din bătătură oricebodroanţe ce purtau semnulnecazului, căci oamenii tembufniţa, cloşca neagră cutreisprezece ouă, blestemul devăduvă şi lemnul ars. Apoi ochemă la Bucureşti pe Agripina,soră-sa, un muscal de muiere,zăludă, cu vlagă şi uitătură cruntă, de nohai. Era de-ajunssă se arate în pragul cuhniei cughioaga în mână – căci f ără şagă de asemenea sculă se slujea –pentru ca muşteriii cei nărăvaşisă amuţească şi să-şi vadă deulcică. Trecuse multă apă pe


-335-

Dâmboviţa de atunci, Rădiţa sechivernisise, dar o dată cubelşugul galbenilor grămădiţi însunduc rătăcise în colbul anilorşi privirea catifelie a ochilor caaluna. Şi muşteriii seprimeniseră. Boier Fărcăşan celbătrân băuse paharul morţiigândind că-i tot cupa cu rachiude anason ce-i dezmierdase oviaţă gâtlejul, Costache Andronic,ajuns în creştetul vârstei, nu-imai trecea pragul. Semn că răsuflă îi da însă în fieceprimăvară trimiţând, în taină deştiinţa jupânesei Irina, slugă încercată după câteva carafe depelin.

Mai fuseseră şi alţii la gândulcărora ochii Rădiţei se aprindeau


-336-

în ceasurile de răgaz ale sfinteiduminici când biserica porunceaferecarea crâşmelor. Pesemneînsă că în diata lor, alături demoşii, şi livezi, şi conace,căftăniţii porunceau pruncilor şilăcaşele de desf ătare. Uneori,cătând spre Ioniţă, îl aveadinainte pe boier Zaharia, nasulrepezit în vânt al cluceruluiNegoescu era aidoma cu albunicului Haralambie, ochiibuiaci ai lui Radu Andronic ştiauprivi iscusit în inima şi chipulfemeilor, după cum ştiuseră şi ailui boier Costache.

La asemenea cugetări, inimaRădiţei se răcea, căci Dumnezeunu-i sorocise prunci, după cumnu-i sorocise nici Agripinei. Unde


-337-

era vlaga valahilor celor dealtădată dacă nu cutezase osingură pereche de nădragi să înfrunte voinicia soră-sii şi s-orăstoarne în fânul grajdului?Cum dădeau ochi cu spetelezdravene ale muierii, căutauungherele precum cloţanii, deşicunoşteau numărul pungilor şi alacareturilor ce aveau să însoţească binecuvântareapărintelui Sofronie de la Scaune.Dar netrebnicilor, chibzuiauAgripina şi Rădiţa, le era maivârtos teamă de papară decât desărăcie.

Oftau amândouă în nopţile deiarnă când aşteptau muşterii,căci crâşma îşi ţinea porţiledeschise la orice ceas. Privirile


-338-

lunecau mâhnite pe mesele lungide brad negeluit, cu ulcele dinpământ smălţuite şi înflorate,dezmierdau scăunaşele cu treipicioare, duşumelele aşternutecu rumeguş proaspăt, butoaielecu vin porfiriu şi rachiu sârbesc.Când una, când cealaltă tăiauîncăperea, ieşeau în curte pentrua slobozi vreo poruncă argatului,căutau la untdelemnul fanarelorînfipte în stânga şi dreapta porţii,apoi cercetau lungul uliţei.

Nu se f ăleau cu cine ştie cebelşug, dar cheag tot prinseseră.Cui aveau să rămână casele dinmahalaua Scorţarului, prăvăliade la Sfântul Ioan cel Mare,sfoara de vie din dealulPiteştilor? Marghioliţa,


-339-

negustoreasă în SfântulGheorghe, le venea nepoată desânge, dar nu li se lipea deinimă. Rădiţa îi cerceta chipul caroua cu cârcel în piept, pentruceea ce miraza îi spusese ei acumzece ori douăzeci de ani. Agripinaîncerca acelaşi junghi pentruceea ce oglinda nu-i spusese einiciodată.

Gândul că la casele nepoatei nuse statornicise încă picior debărbat le picura miere în suflet şiridicau bărbiile în vânt – creadă cine-o vrea! – când megieşiizvoneau despre încă unneguţător ori meşter, ori târgovăţ cu te miri ce hram, venit în peţitşi alungat de Marghioliţa. Devreo doi ani, se auzea că un boier


-340-

de neam mare îşi lepădase inimaf ără zălog în mâinile muierii. Altă nerozie, căci căftăniţii nu-şi iausoaţă o dugheană cu mărunţişuriunde orice calic s-a simţit măcaro dată stăpân, poruncind doi coţide postav prost, sau copci de oţelpentru dulamă.

Când Marghioliţa săltă uşoară din careta înaltă, ridicată pedouă roţi, surorile se priviră cutâlc. Ce căuta negustoriţa pelumină nedesluşită la uşa lor?Rădiţei nu-i plăcu niciînchinăciunea din cale afară decuviincioasă a nepoatei,închinăciune cuvenită celor curăbojul încărcat de ani. — Mătuşă Agripina, ciripi

muierea, cum, Doamne iartă-mă,


-341-

umbli f ără broboadă la ceas denoapte? Vrei oare să-ţi stârneştivătămătura cea veche? O fiavând tuşa Rădiţa cinci ani maimult decât domnia ta, dar înafara beteşugului de la picioare,din mila Celui de Sus se ţinebine.

În ochii surorilor clipoceaotrava. — Dacă tot te osteneşti să-mi ţii

răbojul, rosti Rădiţa muşcândcuvintele, află, rogu-te, că Agripina a venit pe lume numaila doi ani după mine. — Îmi fac nădejdi c-ai să mă

ierţi, mătuşă, căci greşealaizvorăşte din neştiinţă. La vremeaceea mama încă nu se născuse…Schimbă repede vorba. V-aţi şi


-342-

trezit? — Tocmai chibzuiam să ne

hodinim un ceas-două. — Cine chibzuieşte mult,

doarme puţin, râse Marghioliţa.Vă pică musafiri de soi. BoierFărcăşan îţi trimite rugăciune,minţi negustoreasa, căci poruncavenea de la logof ăt, să găteştimireasă un butoiaş din cel uitatîn hrubă, a noua balercă de lageamlâc către grinda cea albă. — După cum văd, pufni Rădiţa,ştiţi şi ce culoare de panglică ţinla dedesubturi. — Eu una pot să-ţi fac

încredinţare, căci prin mâinilemele au trecut, răspunseMarghioliţa cu zâmbet. N-aş pune degetele în foc că le-au


-343-

bătut şi ochiul boierului. — Pe-ale tale în schimb le ştiu

toţi purtătorii de musteţi.Agripina rosti cu gura pungă:

— Umblă vorba că-ţi schimbicrivatul, Marghioliţă! De, s-o fihodorogit sărmanul de-atâtafolosinţă. — Adevărat. Tocmai gândeam

să târguiesc unul de la neamuri,dacă tot şade neatins.Porunceşte, rogu-te, argatului să nu smintească vinul din aceabalercă hâţânându-l, şi răsplataîţi va fi ca totdeauna pe potrivă. — Nu ştiam că eşti în slujba

Fărcăşanului, spuse Rădiţa. — Mi-e ibovnic. Se răsuci spre

Agripina lămurind: Ibovnic estebărbatul carele cinsteşte


-344-

aşternutul unei muieri cudragoste nemăsurată. Îţi aducdesluşire, tuşă, căci domnia ta aidat uitării de mult asemenealucruri lipsite de însemnătate.

În ochii verzi râdeau luminiprimăvăratice, toată talpa iaduluiîi muncea boiul subţire, sânii,iezi buiaci, zburdau slobozi subborangicul cămăşii.

Mult l-ar fi bucurat pe Ioniţă Fărcăşan vorbele muierii, căci înzadar îi bătuse uliţa ani în şir.Despre treburile de dragoste aleMarghioliţei nu aflase decâtdiavolul cel bătrân, stolniculCantacuzino.

Rădiţa îşi înfipse pumnii înşolduri. — Ia ascultă, cui vrea Fărcăşan


-345-

să-i zdruncine minţile? Pietroasamea îţi doboară dintr-o ulcică unoştean muscălesc cu flintă şiraniţă cu tot.

Negustoriţa şopti în mare taină: — Printre petrecăreţi se află şi

paşa de la Vidin, îmbrăcat înstraie de boscar spre a nu atrageluarea-aminte. M-ai îndatorapeste măsură, mătuşă, dacă mi-ai îngădui să urc în cămărilevoastre. Când am tăiat podul mis-a părut că văd umbră detâlhari şi parcă nu mă încumetsă înfrunt încă o dată drumulînaintea zorilor. — De ce? se miră Agripina.

Podoabe nu porţi, iar celelaltedaruri le-ai rătăcit de mult…

Crâşmăriţa îi f ăcu semn spre


-346-

ocniţa astupată cu o rogojină.Iscoada Cantacuzinului vru să-irăspundă Agripinei, dar nu maiavu vreme. Larma petrecăreţilorîncepuse a zdruncina porţile.

* * *

Rădiţa îşi primi muşteriii înprag, cu temeneli şi zâmbetpăstrat anume pentru logof ăt.Pândind aşezarea chefliilor,Andronic îşi strecură iuteîntrebarea: — A venit Marghioliţa?Muierea îşi lăsă capul în piept

şi arătă spre ocniţă. — S-o chem? — Nu.


-347-

— Pricep. Domniile voastre aţiadus alte podărese la zaiafet. — Dacă ai să depui aceeaşi

iscusinţă şi în negustorie, taremi-e teamă că într-o bună zichefliii Bucureştilor vor bate uliţaSfinţilor Apostoli, către beciurilelui Dragomir.

Rădiţa tăcu. Ar fi schimbat ovorbă cu soră-sa, dar Agripinanu se arăta muşteriilor înainte caciubotele acestora să zacă submasă, iar cupele să nu se fi golita noua oară. Rânduiala ostatornicise Ioniţă Fărcăşan,după ce rămăsese odată f ără tovarăşi de pahar. La vedereazdrahonului, oamenii sebuluciseră către uşă pierind înnoapte.


-348-

Gămanul, ciupit bine, dar încă ţeapăn pe picioare, duse ulcica lagură ostoindu-şi setea aprigă. — Bre, Rădiţă, ţipă stăpânind

cu glas de taur hărmălaia. Darbucate nu ne dai? Îi peste unceas de când n-am luatînghiţitură şi simt cum mă prăvalde slăbiciune. Grijeşte decurcani, fleici, şi niscai cârnaţifripţi în jăratic şi, dacă totasmuţi focul, pune şi un purcelsă avem mai încolo de un mizilic.

Filip D’Antin, conte de Saint-Lô,rezemă zidul. Ce znamenie decreştini or mai fi şi valahii!? Deşaisprezece ceasuri cărau în eimerinde şi băutură cât să astâmperi o oaste de flămânzi, şitot îşi căinau pântecele.


-349-

Asemenea urgie nu pomenise nicila Hamburg, oraş vestit înEvropa pentru mâncăii lui, niciîn Sicilia unde muierile sesemeţeau că-şi înţarcă pruncii cuo oală de spaghetti. Nu-i vorbă,baronul aproape că le venise dehac. Băuse şi mâncase cot la cotcu valahii, iar acum se năpustisecu hărnicie asupra carafei depietroasă. Ioniţă Fărcăşan seanină de braţul lui Andronic. — Frumuşică petrecere, ce zici

logofete? — Ştiu eu… — Adică? — Parcă ar mai lipsi ceva.Gămanul se holbă.

— Ce? — Fără trăsneli, zaiafetu-i ca


-350-

balta stătută. Mi-ar plăcea oboacănă. Altădată aveaiînchipuire, Ioniţă…

Fărcăşan, amuţit, îşi scarpină ceafa. — Ai vreun gând? — Mde… Logof ătul păru să se

codească. Ar fi ceva, dar mi-e că iese prea lată. — Nu-i lată, Andronic, nu-i

deloc! Spune-i lui moşu’! — Dacă aude Vodă… — N-aude!Îl împungea cu pântecele, ochii

mici nu slăbeau chipullogof ătului. — Nu mă fierbe, omule!Radu Andronic micşoră glasul

la urechea gămanului. — Ce-ai zice tu de un clopot


-351-

slobozit în puterea nopţii? Despaimă, neamţul şi-ar scăpainima în bemeveci şi nici ăilalţinu s-or lăsa mai prejos. Face să plăteşti parale bune ca să veziasemenea ispravă. — Phii! f ăcu Ioniţă gâtuit şi cu

ochii cât cepele. Ăsta zic şi eugând chibzuit! — Biserica-i colea, scăriţa spre

clopotniţă lesnicioasă. Da-ţitrebuie îndrăzneală… — Eu îndrăznesc, logofete! — Ştiu. Cum a îndrăznit

iepurele când a văzut lupul. — Te prinzi pe zece galbeni?

spuse aţâţat Fărcăşan. — Lasă şaga, Ioniţă. — Te prinzi, ori nu? — Mă prind, rosti moale Radu


-352-

Andronic ca omul care nu vreasă strice cheful nimănui. — Atunci nu sufla cuvinţel şi

grijeşte să nu prindă ăştia deveste când m-oi strecura pe uşă.

După plecarea gămanului,Andronic mai zăbovi un minut deceas şi, pândind spinareaîntoarsă a chiorului, se strecură nălucă în ocniţă.

— Foc! strigă clucerul Negoescusărind de la masă.

Clopotele Bisericii Scauneporniseră a se zbuciumasemănând spaimă mare înmahala şi printre petrecăreţi. Senăpustiră bezmetici asupra uşiiîmpiedicându-se în ciubote şicaftane.


-353-

În urmă, D’Antin cercetă cugrijă odaia goală apoi prinsebraţul baronului. Schimbară iutebastonaşele şi ieşiră după ceilalţi.

Afară, franţuzul îşi îndreptă ochiul verde spre cer răsuflândcu mulţumire. — Sit nomen Dei benedictum1,şopti.

Răsuflă şi Radu Andronic înocniţă. Taina franţuzului f ăceaînmiit cei zece galbeni dobândiţide Ioniţă Fărcăşan. — Vreun zălud! spuse

armăşelul Stroe. Auzi ce i-atrăsnit! Să tragă clopotele. După mintea mea numai tărtăcuţagămanului poate lepăda

1 Fie numele Domnului binecuvîntat (lat.).


-354-

asemenea blestemăţii.Negoescu râse adulmecând

talgerul pe care Rădiţa depuseseo movilă de cârnaţi. — N-om fi singurii din târg care

bem de ieri. — Caută, rogu-te, împrejur şi

spune-mi unde e Ioniţă…Glasul tăios al contelui le zgârie

urechile. — Necuviinţa n-o îngădui din

partea nimănui, baroane, şi dacă n-ai fi beat i-ai găsi răspunsul întăişul spadei. — Te f ăleşti, chiorule! râse von

Blaremberg.Filip D’Antin păli. Chiar dacă

gâlceava o iscaseră de ochiivalahilor, vorba îl rănea adânc.Duse mâna la hanger, ştiind că


-355-

ceilalţi vor sări stavilă. RaduAndronic alungă zâmbetul de pebuze şi din priviri, încercă să-labată pe franţuz în celălaltungher. Negoescu, grecul şiveneţienii f ăcură roată în jurulneamţului. Von Blarembergrâdea gros. — Hai! Scoate sabia, ochi

văduv!Umerii franţuzului zvâcniră sub

mâinile grele ale logof ătului. — Lasă-mă să trec, scrâşni. — Încearcă să chibzuieşti,

conte, îi spuse logof ătul cudulceaţă. Sunt încredinţat că iscusinţa spadei nu ţi-e întrecută decât de aceea a minţii.Asemenea izbândă – arătă sprebaron – nu aduce fală nimănui.


-356-

Ş-apoi Brâncoveanului nu-i placesfadă între străini.

Filip D’Antin şovăi câteva clipe.Dădu scurt din cap şi ieşi glonţ din cârciumă. În urma lui seaşternu tăcerea. Ioniţă Fărcăşan,care abia aşteptase să se f ălească cu isprava din clopotniţă, întrebă mâhnit: — Din ce se luară, frate?

Înainte de-a afla răspuns, speriatca nu cumva sfada străinilor să curme zaiafetul, se grăbi să poruncească: Vin proaspăt,Rădiţă, ulcele curate şi adă purcelul cela până a nu se facetăciune.

După toate semnele însă, poftade petrecere a neamţuluiostenise. Adumbrit, mai zăbovi


-357-

cât să deşerte două cupe şi cerucaleaşca. Logof ătul Andronic îşirăsuci capul spre ocniţă. Făcusemn mic şi într-aceeaşi clipă rogojina se dădu în lături.

În prag zâmbeau ispiteleMarghioliţei.

* * *

Când Filip D’Antin se ivi încapul uliţei, Ilie Machidon, dositîn umbra unei sălcii, şuieră scurt. Patru zdrahoni cu umerivârtoşi, junghere iuţi şi spinăritrenţăroase se apropiară tupiluş. — Ăsta-i! Fiţi cu luare aminte! Îl

doborâţi, dar nu-i pricinuiţistricăciuni mari. Mi-e de-ajuns


-358-

dacă uită cum îl cheamă ofrântură de ceas.

Slujitorul îşi zornăi punga af ăgăduială. Pe lotri îi pescuise pemalul Bucureştioarei. Pentrucinci taleri de cuşmă ar fispintecat – Doamne fereşte! – şiicoana cea mare a CuvioaseiNastasia, darul patriarhuluiDositei de la Ierusalim cătreMitropolia Valahiei. Fuseseră de-ajuns câteva vorbe pentru a-lînsoţi bucuroşi pe Machidon.Două podărese şoldii strigaseră dogit în urma lor. Slujitorul oluase repede din loc, stingherit.Privirile tălăniţelor, care vegheauun stol de vrăbii înfipte înproţap, despuiau. Asemeneacăutătură şi asemenea râs


-359-

hulpav neobrăzat, Machidon nupomenise. Pe lângă acestea,Anisefta, văduva roşcovană dinChipriana, afurisită de muieri şide părintele Sofronie, era numaibună de stareţă la Agapia.

Franţuzul ajunsese în cruceauliţei. Primul cârjaliu se smulsedin umbră şi-i ieşi dinîntâmpinare cu mâna întinsă.Paşii contelui se mărunţiră.Machidon îl văzu ducând mânala spadă şi le f ăcu vânt celorlalţi.

Ascuţişurile lui Saint-Lôchemau toate luminile nopţii.Cumaşii se azvârliră vultureşte,dar sabia lui Filip D’Antin lecurmă iuteş bărbăţia. Patru dâresângerii îşi f ăcuseră vad peobrajii terfegoşilor.


-360-

— Ăsta-i sigiliul meu! rostiD’Antin surâzând drăceşte. La celdintâi pas vă încrustez diata.

Cârjaliii băteau roată uliţacăutându-i spatele. Franţuzul lipiulucile gardului apoi ţâşni cuamândouă armele roată. Pedegetele cumaşilor se ivi rouasângelui. Scăpară jungherele întină. Ochiul norocos al conteluiîmpungea. — Închinaţi-vă, mişeilor!Ridică sabia şi se frânse de

mijloc gemând. Parul slobozit deMachidon îi dezmierdase, cumăsură, moalele capului.

Contele de Saint-Lô căzuse cufaţa în jos. Horbota de la mânecişi piept, întinată de glod, păreaacum o zdreanţă. Cârjaliii ciuliră


-361-

urechile. Se auzeau paşi. Într-aceeaşi clipă, în cele două capeteale uliţei se iviră stră jilealergând. — Valea! suflă unul din tâlhari,

încovoindu-şi spinarea gata să semistuie în întuneric.

Machidon îi puse mâna peumăr. — Rămâi pe loc, Prisparule!

Priceperea în mânuirea jungherului ţi-am văzut-o.Neghiobia ţi-o aud. Priveşte în

jur.Oştenii veneau în potcoavă, cu

gând să-i împresoare. În stângaşi dreapta podului se aflamlaştină vicleană, unde după zece paşi piereai înghiţit de mâl.

Haita tâlharilor căuta scăpare


-362-

rotindu-şi ochii năpădiţi desânge. Ilie Machidon se apropiede suliţele stră jerilor ţinând lavedere balabanul de argint.Şopti: — Slujbă domnească!Oştenii se îndepărtară f ără

cuvânt. Prisparu îşi alungă repede spaimele, zâmbind cuînţeles. — Fiertura asta miroase bine,

dar dă lesne în foc… — Îi poţi stăpâni clocotul dacă

înnozi zdravăn baierele limbii. Deuna vreau să te încredinţez. Nupentru asemenea ispravă o să vă înalţe armaşul capetele în vârfulparului. Despuiaţi-l!

Lotrii se puseră pe treabă.Scoaseră mantia franţuzului, îi


-363-

traseră ciubotele, avură de furcă oleacă cu cei patruzeci de bumbide la vestonul de catifea, sfâşiară nerăbdători cămeşa subţire,pânza de paing. Degetele atinseră ghiulurile scumpe căutând pieziş spre Machidon. Slujitorul le dăduîncuviinţarea din ochi şi-ntr-oclipită odoarele pieriră în brâieleififlii. — Noi ne-am săvârşit lucrarea,

spuse în cele din urmă tâlharul. — Aţi uitat bernevecii.Prisparu săltă din umeri.

— De… după cum pofteştedomnia ta. Trebuşoara asta, atâtcât mă ajută pe mine capul,seamănă a răfuială. — Te ajută mai mult,

terfegosule! Vrei să mă


-364-

încredinţezi că nu mi-ai priceputrosturile. Străinul putea să vă răpună lesne. V-a însemnatnumai pentru a vă dibui în ziuacând ar pofti mărturia voastră.Iar în acea zi o să vă smulgă limba pentru a afla cine v-atocmit. — Spurcată treabă, îngână

Prisparu.Ilie Machidon cercetă straiele

contelui. Găsi în şerpar un sul depergament şi mustaţa prinse a-itremura a zâmbet. Aruncă cumaşilor talerii juruiţi. — Luaţi şi trenţele. Caii tâlhăriţi

pasc malurile Bucureştioarei, iardrumurile lotrilor la ceas deprimejdie trec prin Broşteni.Noaptea dă semne de moarte.


-365-

Cine-şi preţuieşte căpăţâna lavărsatul zorilor, poate ajungedeparte.

Lotrii înşf ăcară straiele luiD’Antin şi f ără alt cuvânt o luară la sănătoasa. Machidon începusă râdă. Îl înveselea straşnicpriveliştea contelui rămas pe podîn izmene de muiere, dinborangic, cu horbotă lată de-opalmă. Apucă măciuliabastonaşului şi o răsuci până sedesprinse. Înlăuntrul vergelei deabanos nu se afla nimic. Oînvârti la loc şi târî trupul luiD’Antin în cotlon ferit spre a nunimeri sub roţile vreunui rădvan.Bastonaşul îl depuse întremărăcini, unde ochiul cel verdeal iscoadei îl putea lesne dibui.


-366-

Franţuzul avea să prepuiască –cel puţin aşa dorea RaduAndronic – că fusese doborât şi

jefuit de tâlhari.Simţind şfichiuiala vântului de

noapte, mila năpădi inimaţăranului. Smulse un snop deurzici, din cele iuţi la mânie, şi-laşternu oghial peste trupulcontelui de Saint-Lô.

* * *

Toate ispitele diavolului ţâşneaudin ochii şi zâmbetulMarghioliţei. Genele lungifluturau cu anume meşteşugaprinzând f ăclie poftelebaronului, buzele răsăreau


-367-

căpşuni înrourate pe obrazulgingaş. Ia străvezie, stropită cufluturaşi de aur, despicată înpotcoavă până pe umerii rotunzi,desluşea tulbure sâniinegustoresei, dogoritori şi plinide neastâmpăr.

Uitase neamţul de caleaşcă, deLeopold, şi de pânzele ţesute cuD’Antin, de Dumnezeu şi denumărul cupelor deşertate.Marghioliţa grijea să-i fie pocalulplin şi să zâmbească ademenitor.Graiul nu i-l pricepea, dar după toate semnele, vorbele neamţuluinu aşteptau răspuns.

Negustoreasa se ridica dinvreme în vreme pentru te miri cemărunţiş, şi-atunci ochiibaronului se bulbuşau ouă


-368-

răscoapte înfâgând suliţe înşezutul muierii. Şarpe viusălăşluia în spinareaMarghioliţei, iar sub catrinţa decatifea florie coapsele săltaubuiace. Piciorul mic, în papuc demarochin, măsura pas legănat.Asemenea mers de cadână îlvră jea pe neamţ peste măsură.Nu văzuse frumoaseleStambulului priponite întrezidurile haremului, iar la Viana,Paris ori în republicile italienemuierile călcau cocostârceşte dinpricina vergelelor de oţel ce lecetluiau pântecele şi a încălţeilorridicaţi cu o palmă din călcâie.

La porunca logof ătului,negustoreasa turna f ără să sescumpească din carafa cu vinars


-369-

viclean, a cărui putere o temeaupână şi beţivani încercaţi caFărcăşan sau Negoescu. Rădiţaşi soră-sa Agripina priveauînlemnite ca la panoramă rostuirile nepoatei. Nu fusese,har Domnului, nici Rădiţa icoană în biserică, dar abia acumpricepea că trăise de prisos.

La celălalt capăt de masă,oaspeţii rămaşi sfâşiau trei curciîndopate cu coconare, f ără a mailua aminte în stânga saudreapta. Ioniţă, gând în gând cuNegoescu, Stroe şi armăşelul,chibzuia să aducă lăutari. Greculadormise de mult.

În cele din urmă, capulbaronului căzu răpus pe masă.Marghioliţa, încrucişându-şi


-370-

privirea cu a logof ătului,desprinse încet bastonaşul dinmâna însomnurată. — Nu zăbovesc mult, suflă

boierul. Cu orice chip nu-iîngădui să se trezească. Înaintede-a deschide ochii, cupa să-i fiela buze. Mă bizui pe tine,Marghioliţă!

Îşi răsuci spatele spre a feriprivirea crâşmăriţelor şi scoasemăciulia bastonaşului. Îlrăsturnă zgâltâindu-l uşor şi treisuluri subţiri de pergament îicăzură în palmă. Înapoie sculaMarghioliţei.

Negustoreasa ascultă tropotulcalului şi se întoarse zâmbind lamasă. Agripina îi citi lucoareadiavolească din ochi.


-371-

— Satana! şopti, f ăcându-şisemnul crucii şi intră înfricoşată în cuhnii.

Greu la deal cu boii m ă run ţ i,mo ş Pahomie! Te-ai rupt din crivat

pe rou ă nescuturat ă , de-amu s-aîmp ă mântenit diminea ţ a ş i tot n- ai dep ă nat c ă r ă ruia. Ap ă i s ă - ţ ispun eu: nu anii, ci pântecele celrotund peste m ă sur ă poart ă vina.Ia f ă -i m ă t ă lu ţă un sfârâiac debine ş i supune-l pustiet ăţ ii!

…Îs numai aburi, dar se cheam ă c-am ajuns. M ă pr ă val pe stânc ă ş i-mi slujesc obrajii cu un cear ş afde b ă sm ă lu ţă … A ş a! Buruianamuntelui leap ă d ă mireasm ă s ă n ă toas ă , vânticelul a deprinsdulcea ţ a c ă ldurii. E tare bine! În


-372-

vale, zidurile conacului zugr ă vesc patru laturi albe, toate deopotriv ă .Stogurile de fân se înal ţă cu ş meîntr-o coast ă , pe t ă p ş anul dat cuverde, codrii cetluiesc lumini ş ula ş ez ă rii cât bate ochiul.

Cugetul cerului se arat ă împ ă catc ă ci nici o zdrean ţă de nor nu-lc ă zne ş te. Întorc capul spre Mun ţ iiVrâncioaiei. Pr ă v ă li ş urilen ă p ă dite de sihl ă n ă scocescr ă coare cuminte. Din adâncurilenedeprinse cu pasul omului, urc ă b ă be ş te o cea ţă n ă tâng ă . Nu seaude decât umbletul greierilorbuiaci…

Adun frumuse ţ ile cu ochii, cun ă rile, cu gura deschis ă , bucuriaîmi împânze ş te privirea.

Mai îng ă duie-m ă , Doamne, nu


-373-

m ă chema la tine!

Al ă turi, într-o bort ă t ă inuit ă amuntelui, ş i-a statornicitschimnicul Daniel singur ă tatea înacele vremuri moarte de mult. Ostânc ă neted ă i-a slujit de mas ă ,alta mai m ă runt ă de sc ă una ş .Scot cartea cuviosului Ilarie ş i-lrog pe bunul Dumnezeu s ă -miînvredniceasc ă drumul.

Aflând c ă una dintre mo ş iilenoului domn ConstantinBrâncoveanu se cheam ă „Vai-de- ei“, târgove ţ ii cei mucali ţ i aiBucure ş tilor au ş i n ă scocitvoroav ă de duh: Pân ă acum a fostVai de ei, de-acu’ e vai de noi…

I-a cam strujit Vod ă de g ă lbejori,dar vorba secretarului florentin al


-374-

M ă riei Sale, cu socoteal ă , f ă r ă a-i face s ă ţ ipe. Pe lâng ă megie ş uls ă u, Gheorghe Duca, aceltejghetar arvanit ajuns domn alMoldovei, carele d ă duse palanc ă ţ ara de p ă mânt l ă sându-l pebietul cre ş tin numai în straiele dela botez, M ă ria Sa se dovedise

prunc blând, poruncind biruri cuchibzuit ă cump ă tare. Dou ă zeci ş icinci de ani Valahia a dus trailini ş tit, neam ţ ul poftalnic de

pasc ă româneasc ă s-a mul ţ umitcu m ă m ă ligu ţ a dumnealui, turcula fost îmbrobodit la ochi, maidihai ca mo ş neagul cu muieretân ă r ă , de nu ş tia s ă rmanul cumîl cheam ă pe nume.

Vod ă dobândise de la StancaCantacuzino, maica M ă riei Sale,


-375-

ş tiin ţ a vicle ş ugurilor, iar de launchii s ă i, ochiul cel limpedetrebuincios domnitorului unei ţă rim ă runte aflate la poalele marilorîmp ă r ăţ ii. Vulpea n-a r ă cnit laelefant c ă -l m ă run ţ e ş te, nici faptaursului n-a suduit-o gata s ă -l

p ă ruiasc ă , ci ş i-a îndulcit limba p ă c ă lindu-i f ă r ă istov. Pildaaceasta s-a însc ă unat temeinic încugetul M ă riei Sale, sc ă pândValahia de la multe necazuri.

Venise de-acas ă cu p ă r ă lu ţ ebune în mo ş ii ş i acareturi ş i le-aînmul ţ it luându- ş i muiere penepoata lui Antonie Vod ă . Fiic ă - sa, domni ţ a Maria Brâncoveanu,m ă ritat ă cu domnul Moldovei,ş tia, se vede treaba, num ă rulgalbenilor afla ţ i în punga lui Vod ă


-376-

Constantin când î ş i c ă inab ă rbatul mazilit zicând c ă „va

pune taica pung ă de pung ă dinStambul pân ă în Bucure ş ti ş i totne vom întoarce!“Ş tia el ş i turcul câte ceva, c ă ci

nu degeaba l-a botezat Prin ţ ulaurului.

Ca s ă - ţ i faci un gând domnia ta, frate cetitorule, despre averile f ă r ă de seam ă n ale M ă riei Sale,s ă cetim împreun ă foaia de zestrea domni ţ ei Stanca, m ă ritat ă cuRadu, fiul lui Ilia ş Vod ă alMoldovei:

„O cunună cu diamanturi, unleft tot cu diamanturi, şi treipicioare mari de smaragd, cinciperechi de cercei cu diamanturi,


-377-

smaragde, rubine şi bălaşe, treiperechi de brăţări, nouă inele,toate cu pietre preţioase,douăsprezece şiraguri demărgăritare mari, două lanţuride aur de câte cinci sute degrame fiecare, o învălitură de capcu acele ei, o salbă de patru sutede galbeni, trei sute bani de capcu lesă de mărgăritare, zovon cutrei sute de galbeni, treizeci de iiţesute cu fir, cu sârmă, cumărgăritare şi şireturi, optdulămi cu samur, cu pântece derâs şi bumbi de diamanturi, derubine şi mărgăritare,paisprezece rochii cu sponci deaur, cu diamanturi, şi cu gurilede mărgăritare, puzderie deoghialuri şi cearşafuri cu flori de


-378-

fir, covoare de mătase, oglinzi cupervazurile de argint, talere şitipsii, solniţe şi furculiţe dinargint cu lucrătură, un cal deginere, caretă cu şase telegari,rădvan cu şase telegari, patrusute de oi cu miei, patruzeci deboi de plug, treizeci de vaci cuviţei, douăzeci de iepe cu mânji şiarmăsari, o sută cincizeci demătci de stupi, moşiile Simianii,Scărişoara, Clanţa, Ţ iganii, viilede la Piteşti şi Schiau, case depiatră în Bucureşti…“

Socote ş te, rogu-te, c ă M ă ria Saavea unsprezece odrasle ş i maisocote ş te pe ş che ş urile cele mariîmpinse turcului, socote ş techeltuielile pentru ctitorii ş i câte ş i


-379-

mai câte…Deosebita ş iretenie a M ă riei Sale

s-a dovedit ş i în c ă p ă tuireadomni ţ elor. Pe Duca al Moldovei l- a cumin ţ it vârându-l sub imineuldomni ţ ei Maria; gura cea rea a luiAlexandru MavrocordatExaporitul, mare dragoman laPoart ă , a astupat-o dându-i denevast ă fiului s ă u Scarlatache pedomni ţ a Ilinca.

Stolnicul Cantacuzino, unchiulM ă riei Sale, uimise Evropa cun ă scocirile în treburi de tain ă , iarsfaturile sale nu- ş i g ă seau

pereche în în ţ elepciune. M ă ria Saş i-a suflecat dar ă mânecile ş i s-aapucat s ă gospod ă reasc ă Valahia. A chemat întâi o mân ă de b ă ietani mai boga ţ i la minte,


-380-

le-a umplut buzunarele cu aur s ă aib ă de cheltuial ă prin ş colileRomei, Vianei, ş i chiar aleîndep ă rtatului Paris, juruind c ă lerupe urechile dac ă se ţ in debl ă st ă m ăţ ii.

Alte parale le-a rânduit M ă ria Sa pentru înv ăţă ceii AcademieiDomne ş ti de la Sfântul Sava,

poruncind dasc ă lilor s ă ledeslu ş easc ă cu vorba ş i nuiaua

fizica p ă mânteasc ă , pildelecuget ă torilor greci din vechime ş ialtele asemenea taine de maretrebuin ţă . D-apoi aurul v ă rsat

pentru bibliotichii deschise tuturorcunosc ă torilor de buchii, d-apoi

pentru tiparni ţ e, d-apoi pentruş coala de pietrari a lui Vuca ş in, ş ide zugravi a lui Pârvu Mutu, d-


-381-

apoi pentru ctitoriile careîmpânziser ă Valahia acelorvremi?

Om sub ţ ire, cu gust ales, M ă riaSa a trudit f ă r ă odihn ă s ă statorniceasc ă arhitectura ceanou ă , a ridicat bolni ţ e, a podituli ţ e, a întocmit str ă ji de noapte, ar ă rit cetele de pr ă dalnici.

Îndat ă ce Viana i-a îndemnat peromânii din Transilvania mai cuvorba cea dulce, mai cu pumnii,s ă se gr ă m ă deasc ă sub anteriulPapei de la Roma, M ă ria Sa aîn ă l ţ at în Sâmb ă ta de Sus om ă n ă stire ş i o biseric ă în F ă g ă ra ş spre a-i ţ ine pe acei româniaproape de credin ţ a lorstr ă mo ş easc ă . Ş i l-a mai trimis petipograful Mihai Ş tefan la Alba


-382-

Iulia s ă scoat ă c ă r ţ i în limbavalahilor.

M ă rturie despre osârdia întru frumos a M ă riei Sale Vod ă Constantin stau ast ă zi palateleridicate la Mogo ş oaia, Doice ş ti,Potlogi, Târgovi ş te ş i Obile ş ti,giuvaiericale n ă scocite în piatr ă ş ilemn. Frumuse ţ ile M ă n ă stiriiHorezu isc ă ş i ast ă zi l ă cr ă mi ţă debucurie în ochiul c ă l ă torului.Pomelnicul înf ă ptuirilorbrâncovene ş ti se cere întocmitîntr-o carte nou ă .

Am s ă - ţ i mai spun numai una, frate cetitorule, iar dup ă ce ţ i-oispune-o, te las. În vreme ceLudovic al Franciei ş i boierimeadumnealui se sc ă rchinau n ă p ă di ţ ide rap ă n, me ş terii s ă punari


-383-

în ş ira ţ i pe malurile Bucure ş tioareinu pridideau s ă ţ in ă piepttârgove ţ ilor ş i curtenilor valahi,iubitori de cur ăţ enie. Acel vod ă al

fran ţ uzilor mânca pilafuri ş i altebucate, ghiorl ă ne ş te, cu degetele,

f ă r ă s ă aib ă ş tiin ţă la ce folose ş te furculi ţ a aflat ă pe masa M ă rieiSale, Constantin Vod ă Brâncoveanu.

Iaca a ş a! S ă se ş tie!

-384-

Capitolul V

GRIJILE MĂRIEI SALE

Logof ătul Andronic ocoliintrările cele mari ale palatului şise opri la portiţa dosnică dinstejar cu ferecături de fiernemţesc, păzită de doi tuhfecciişi un deliu. Deşi slujitorii îlcunoşteau, trimiseră după căpitanul seimenilor, care aveaporuncă din partea stolniculuisă-i lase intrarea slobodă şi să-l


-385-

petreacă la orice ceas în cămărilede taină ale Cancelariei Negre.

Se aflau în celălalt capăt alpalatului şi urmau să străbată divanul cel mic, apoi spătăria ceamare, pe ai cărei pereţi sticleauîn negura destrămată de al doileacântat al cocoşilor buzdugane,hangere, spade turceşti şi de

Toledo, iuţi, sprintene, cu limbă suleagă. Ocoliră vistieriavegheată de arnăuţi.Başciohodarul împinse scrinuldintr-o ocniţă, dezvăluind ohrubă tainică luminată de f ăcliicare-şi croia drum pe sub odăilegrămăticilor ce trudeau şinoaptea.

Radu Andronic păşea în urmacăpeteniei, trăgând cu urechea la


-386-

zgomotele din palat. Se auzeauciubotele stră jilor, ţipetelepăunilor din grădina domnească,rar şi de departe, horcăit iscat devis rău în chiliile osândiţilor.

Seimenul se opri dinaintea uneiuşi chindisite în lemn, căută cheia în colanul care îi încingeabraţul şi descuie f ără zgomotbroasca săturată cu ulei decandelă. Pătrunseră în

judecătoria criminalicească, iarde-aici, în sala cea mare unde seafla scaunul domnesc iscat dinaur, argint şi catifea purpurie cuciucuri din terţei. Tot auriţi erauşi hultanii de la pajura lui Vodă,ciopliţi în pântecele bolţilor.

Radu Andronic se prelinse pelângă zidurile întunecate. Nimeni


-387-

n-avea învoire să intre în salatronului f ără îngăduinţaBrâncoveanului. Porunca eraacum înfrântă căci altfel, urmânddrumul obişnuit, a doua zi ar fiştiut tot palatul că logof ătul detaină Radu Andronic fuseseîntâmpinat de Vodă pentrutreburi de mare însemnătate, vezibine, la trei ceasuri după miezulnopţii.

În mintea stolniculuiCantacuzino tainele se bucuraude deosebită cinstire. Elnăscocise broaştele înecate înuntdelemn, tălpile de pâslă pentru slujitorii de la cămările luişi ale domnului, ascunzişurileoarbe – scorburi de copaci orianume şipci de la anume poduri


-388-

din târg – unde iscoadele îşilepădau veştile spre a nu-şivântura chipurile la Curte.

Era om ascuns unchiul luiVodă. Se înveşmânta neguros,după cum neguroase îi erau şitainele, surâsul nu-i înfloreaniciodată pe buze. Lunecanălucă, ivindu-se din fund decotlon, nici măcar pruncii orimuierea nu-i auziseră glasul,altcum decât molcom şi plin destăpânire. Boierii se cutremurausub privirea lui adâncă şipătrunzătoare. Nu se afla taină în Valahia, iar la cancelariileEvropei se aflau şi mai puţine,despre care să nu capete ştiinţă.Avusese boierie măruntă –stolnic – şi zădărnicise mereu


-389-

dorinţa lui Vodă de a-l înălţa laaltă dregătorie mai de soi. A treceneînsemnat îi era dorinţa,singura în care nu izbândise.

Urcând scara de marmură îngustă şi şerpuitoare, RaduAndronic ajunse în pragulcămărilor domneşti. Zgomotulpaşilor murea pe covoarele moiSileh şi Bachtiar, candele dinsticlă roşie şi albastră răsuflaulumină tulbure la poaleleicoanelor mari. Logof ătulcunoştea odăile rânduite după gustul lui Vodă. Fiecare păstraaltă culoare. În cămaraghiurghiulie, cu pereţiiînveşmântaţi în ghiordezuri, seaflau trei amfore mari de argintprimenite în orice zi de slugi doar


-390-

cu trandafiri sângerii; în odaiaalbastră ori ca mierea, cu icoanede aur, covoare de Brussa şicoloane de chihlimbar şi topazespânzurând în tot locul,stăpâneau flori mărunte învăscioare de cleştar, în încăpereachitaeză toamna năvăleaucrizantemele cele mari, ruginii.Măria Sa îndrăgea giuvaiericalelenăscocite de mâna meşterilor şi apământului.

Încă o odaie şi avea să se afle înfaţa domnului. Fustaşii îşidescrucişară suliţele lăsându-islobozenie.

— Ciudat, rosti stolniculCantacuzino. Contele bate îndouă rânduri drumul Moscovei,


-391-

calcă hotarele padişahului, apoicârmeşte spre Valahia într-osingură vară. Dragostea dovedită Ţării Româneşti pare să aibă rădăcini vechi. Saint-Lôpoposeşte pentru a treia oară întârgul Bucureştilor. Îşi aţintiochii pe hartă poftorind pegânduri: Ciudat!

Vodă se opri cercetându-ichipul. — Drumul către coroana

Spaniei e întortocheat. — Numai că umbletul s-a

sfârşit. — Ai ştiinţă despre diata lui

Carlos? — Am, doamne. Riga şi-a

poruncit urmaşul socotind că numai apucă răsăritul. Vracii au


-392-

izbutit să-i aţâţe vlaga pentrupuţină vreme, dorinţa însă şi-arăsuflat-o.

Ochii bulbuşaţi aiBrâncoveanului sclipiră. Îşi trecudegetele prin barba castanie apoipeste obrajii uscăţivi. — Leopold? — Nu, strănepotul

Bourbonului: Filip, duce deAnjou. — E bine, oftă Vodă. Dobândind

scaunul Spaniei, Habsburguldobândea nu una, ci douăzeci şidouă de coroane. Arătă pe hartă:Sardinia, Sicilia, regatulNeapolelui, Milanul, Ţările de

Jos, jumătate din America, cuminele din Peru şi Mexic,ţinuturile din Africa… Le-ar fi


-393-

urmat Valahia şi Moldova trasede aţă. Nu-mi plac principii dincale afară de puternici… Cine ţi-atrimis vestea? — Valetul cardinalului de

Brebeuf, mâna dreaptă a Papei.La ceasul acesta, nouă f ăpturidin Evropa cunosc diata. Darmâine?

Ochii întunecaţi aiCantacuzinului cercetară departe, străpungând zidurilerotunde. — Vâlvătaia va mistui curţile

crailor înainte ca principeleCarlos să se deprindă cu criptaunde are să aştepte judecata dinveac. Leopold asmuţit de Wilhelmal Oraniei, vră jmaşulneînduplecat al Bourbonului, va


-394-

bate război asupra Franciei şiSpaniei. Diata lui Carlos e piatrade amnar pentru pulberăriileEvropei… — Străinii s-au lăsat greu citiţi,

logofete! Aşteptăm de mult,spuse Vodă, scurtându-iînchinăciunea.

Radu Andronic îşi astâmpără zâmbetul. În privireaBrâncoveanului ardeanerăbdarea. — Filip D’Antin a simţit

primejdia, doamne. Unsprezececeasuri şi-a învârtit ochiulnorocos căutând clapcelezaiafetului. Neamţul e dârz lapetrecere şi doar farmeceleMarghioliţei au izbutit să-i vină de hac. Acum horăie într-o


-395-

crâşmă din mahalaua Calicilorspre bucuria lui Ioniţă Fărcăşan.O zi şi-o noapte s-a străduit să-ldoboare cu bărbăţia ulcelelordeşertate. — Hm, zâmbi Vodă, din pui de

cuc nu faci jupâneasa cloşcă.Bezmetic a fost şi boier Zaharia,dar fecioru-su se îndeasă să i-oia înainte. Clopotele de la Scauneau semănat spaima în tot târgul.Frumoasă ispravă! — Eu l-am îndemnat la

asemenea ispravă, Măria Ta, sprea da prilej franţuzului să seapropie de baron. — Rămân, oricum, destule la

răboj. Chibzuiam a-l surghiuni laSnagov, dimpreună cu Negoescu,spre a-şi astâmpăra mişeliile, dar


-396-

mi-e că într-o săptămână păgâniifac din sfântă mănăstire crâşmă de drumul mare. Nu vreau să-miîngreunez cugetul cu blestemelecuvioşilor monahi. Vorbeşte,logofete, ce-ai izbândit?

Boierul se apropie de masă şilepădă pergamentele sclipuite dinbastonaşul lui von Blaremberg.Istorisi f ără ocolişuriîntâmplările, în vreme cestolnicul sta adâncit asuprazapiselor. — Înţeleg că răgazul ne e scurt,

spuse Vodă.Logof ătul săltă din umeri cu

zâmbet. — După cât a deşertat în el, s-

ar cuveni să doarmă ţeapăn până la asfinţit. Neamţu-i însă f ăptură


-397-

vârtoasă. Oricum, Marghioliţa îlveghează cu ispitele şi pocalulplin, gata să i-l poarte la buze.

Stolnicul îşi ridică ochiineguroşi. — Prepuielile nu ne-au înşelat,

doamne. D’Antin e hain luiLudovic. Se află în slujbanemţilor. Iată dovada necredinţeisale!

Despături pergamentul răsuriu,bătându-l uşor cu latul palmei. — Aici, desluşi, se află toate

tainele oştirii franceze.Bourbonul îşi poate înfruntavră jmaşii cu 125 de mii depedestraşi şi 47 de mii decălăreţi, dragorii, husari şicarabinieri. Are de asemenea subporuncă 5 mii de tunari.


-398-

Căpeteniile steagurilor dinAuvergne, Champagne şiNormandia se află îndatoraţicămătarilor olandezi şi pot filesne ispitiţi. Acest D’Antin eiscoadă pricepută. Îi descâlceşteHabsburgului armele noinăscocite de mareşalul Vauban,o anume puşcă şi o spangă cepoate fi adăugită flintei –baionetă – dar nu uită să-iştiricească şi numele ibovnicelorducelui de Vendôme şi ale luiVillars, generalii cei maiînsemnaţi ai lui Ludovic, acum,după moartea lui Turenne şi a luiConde. — Când livada e stricată de

omizi nu temi grindina, spuseVodă.


-399-

Săltă pergamentul apropiindu-lmult de ochii castanii. Moştenisevederea scurtă a bunicului său,vornicul Preda Brâncoveanu;coconii, Beizadea Ştefan,domniţele Stanca şi Bălaşa,călcau pe urmele aceluiaşibeteşug. Se străduia să desluşească semnele franţuzuluicare-i trimitea principeluiLeopold rânduiala unei fortăreţeîngropate, altă născocire a luiVauban.

Nemţii şi englezii lui Wilhelm,înfrânţi la Steinkerque,Neerwinden şi Fleurus, îispuneau hotar de fier . Şi pe bună dreptate. Forturile lui Vaubaniscate mai cu seamă în meleagulde miazănoapte, unde Franţa n-


-400-

avea apă ori munte care să-iapere hatul, se dovediseră denetrecut.

Era în firea stolnicului să nu-şiarate uimirea pentru veştile depreţ. Pomenise de baionetă,logof ătul îşi tipărise binecuvântul în minte, şi fortăreţelelui Vauban cu glas molcom, chipşi degete liniştite. Nimeni, nicimăcar nepotul său, Vodă Brâncoveanu, nu-şi aminteaîntâmplare care să-i fi zdruncinatcumpătul. Radu Andronic însă avusese prilejul în drumurile salesă stea la sfatul unor lefegii leşidin oştirea nemţească. Li seridica părul măciucă istorisinddespre hotarele lui Vaubanîngropate adânc în pământ.


-401-

Pedestraşii pieriseră cu miile,flămânziseră săptămâni de-arândul cercând să străpungă întăriturile, să ocolească capcanele, să găsească punţipentru şanţurile cu apă şi foc.Cine trecuse pe acolo nu se maitemea de iad. Orânduireafortăreţei ce se afla acum înmâna Brâncoveanului, putea fidar nepreţuit pentru Leopold şiprilej de spaimă mare la CurteaBourbonului. — Baionetă… rosti pe gânduri

domnul. Dacă oamenii ar depunenumai jumătate din silinţa şiosârdia lor pentru născocirilemorţii spre a trăi în bună înţelegere…

Stolnicul clătină capul.


-402-

— N-ar fi oameni, ar fi îngeri. — Baioneta mareşalului de

Vauban, apropie-te, logofete, şicerceteaz-o, îmi aminteşte denodul din Frigia spintecat deîmpăratul Alexandru. Jungherulaninat la flintă ţine loc suliţei. Cuo singură armă, oşteanulsăvârşeşte două lucrări.Muşchetarul e totodată şi suliţaş,luând-o astfel înainteacălăreţului. Râse încetişor: După ce sunt scornite, marileplăsmuiri par la îndemânaoricărui prunc. — Uimirea adaugă mult unei

născociri, spuse încet RaduAndronic. Dacă taina e binepăstrată, o armă nouă îşiînzeceşte puterile pe câmpul de


-403-

bătaie. Acolo, oamenii n-auvreme să chibzuiască. O iau lasănătoasa, încredinţaţi că au de-a face cu plăsmuirile diavolului. — Ce cuprind celelalte

pergamente? întrebă Vodă. — Numărul oştenilor otomani şi

ruşi, doamne, precum şi locurileunde adastă feluritele steaguri,fregatele muscalilor din Azov şiBaltica. 40 de mii de muscali,ştiriceşte D’Antin, va azvârli ţarulla Narva, în focul luptei,chibzuind a-i răpune pe suedezişi a le reteza din ifose. Baltica,ajunsă un iaz suedez, sautranşeea cetăţii suedeze după cum se semeţea regele GustavAdolf acum vreo 80 de ani, i-aalungat somnul Ţ arului Petru…


-404-

Alături de rus, vor stameleagurile supuse cu sabia devikingi: Finlanda, Ingria, Carelia,Livonia, Estonia, Stralsundul şiPomerania de Apus. Carol al XII-lea îi înfruntă cu nouă mii deoameni şi înţelepciunea celor 18ani abia împliniţi… Dumnezeu,spune o zicală a vechilorfenicieni, e de partea celui maiputernic, diavolul se sileştepentru cel mai viclean… Mişelialui D’Antin poate aduce folos cudobândă sultanului Mustafa şilui Leopold. Hm, iscoadelechiorului, de la Stambul, se potmăsura întru totul cu ale tale,doamne. Cifrăria oastei otomaneeste aidoma cu cea de care avemşi noi cunoştinţă.


-405-

— Nu însă şi Habsburgul, după cât se vede, rosti Brâncoveanuapăsând cuvintele.

Stolnicul îi azvârli privire iute.Logof ătul pricepu că unchiul şinepotul fuseseră într-un gând. — Ai chibzuit bine, doamne.

Leopold nu cunoaşte putereaosmanlâilor şi nu noi ne vomosteni a i-o ştirici. Cu îngăduinţaMăriei Tale, aceste pergamentenu vor ajunge la cancelariaimperială. Nu râdem înhămaţi lahamul Islamului, vom plângeînsă amar trudind la celnemţesc. Veştile sosite din

Transilvania, aflată abia decâţiva ani sub stăpânireaHabsburgului, înfricoşează.Nemţii nu se mulţumesc doar cu


-406-

ţarina şi avuţia supuşilor, vor să le betegească şi credinţastrămoşească, silindu-i cuşiretlic şi urgie a se închinaPapei.

Logof ătul Andronic îşi sugrumă zâmbetul înainte de a-i fi răsăritpe chip. Faptele stolnicului nutălmăceau credinţa sa înDumnezeu. Dragostea pentruCristos, câtă o fi avut, şi-olepădase pare-se de mult, în aniitinereţii, căci nu din gândcreştinesc îşi răpuse fratele,Şerban Vodă, spre a-şi ridica înscaun nepotul. Se deprinsese arosti asemenea vorbe pentruurechile străine, găsind tâlc pioshotărârilor sale. Cu trei ori patruani în urmă, când turcul


-407-

nescărmănat încă de ruşi la Azovse arăta peste măsură deputernic, n-ar fi şovăit să trimită pergamentele la Viana, vorbinddespre îndatorirea unei ţăricreştine de a sări în ajutorulalteia, împotrivindu-se după putinţă vră jmaşului păgân. Şiaceleaşi cuvinte le va rosti, poate,peste câţiva ani când neamţulvlăguit ar trebui rezemat spre apăstra în cumpănă balanţaEvropei.

Rostul unor asemenea vorbe îlştia şi Brâncoveanu. Îşi cunoşteaunchiul şi cu greu şi-ar fiînchipuit sfetnic care să-lslujească cu mai multă vrednicie.Potecile lor mergeau alăturea,izvodeau însă din gând deosebit.


-408-

Ţ elul Cantacuzinului fusesedintotdeauna puterea, o putereciudată, f ără cucă şi caftandomnesc, lipsită de fală. O putereneguroasă care îndrăgea cotlonuldoselnic şi zapisele de taină,despre care adeseori paginile deletopiseţ nu glăsuiesc. Când,după moartea lui Şerban Vodă,bucureştenii îl poftiseră înscaunul Munteniei, stolnicul selepădase cu hotărâre deasemenea cinste.

Stăpânii unei asemenea puterialcătuiesc istoria, urmaşii abia lestatornicesc locul şi hramul, şidoar simţământul tulbureîncercat dinaintea unor astfel def ăpturi ridică punte pesteveacuri. Stolnicul fusese dregător


-409-

de seamă a doi domnitori, aveasă fie şi pentru al treilea, f ără caBrâncoveanu ori Radu Andronics-o prepuiască în noaptea aceeaaromată de Florar. Niciodată însă nu va dezvălui semenilor alt chipdecât acela de cărturar de seamă al vremilor sale.

Vodă Constantin îi preţuiamintea iscusită, viclenia,mlădierile de şarpe îndedesubturile politichiei, harulhărăzit doar aleşilor de a vedealimpede peste zăplazul anilor. Îladumbreau însă cugetul uscat alstolnicului, inima împietrită ce-lmâna către împlinirea ţelurilorf ără a ţine seama de jertfe. „E uncinic“, spusese cu ani în urmă îngraiul lui, la Padova, bailul


-410-

Giustiniani.Spre deosebire de Cantacuzin,

frământat doar de înf ăţişareapoliticească a supunerii

Transilvaniei de către Leopold, peVodă îl mâhneau năpasteleîndurate de români, chibzuia şicu sufletul, nu doar cu mintea, lace avea să însemne strădaniapapistaşilor de a le strâmbacredinţa. Oamenii se vor punede-a curmezişul, temând urgia şiblestemul cerului pentru a se firupt de biserica lor. Aveau să curgă multe lacrimi şi sângepentru ca românii din

Transilvania să se învoiască asupra unor lucrurineînsemnate, dacă stăteai să chibzuieşti. Consiliul de la


-411-

Florintia statornicise deosebiriledintre Biserica răsăriteană şi ceaapuseană. Pentru a-ţi vedealiniştit de rosturile tale pemeleagul de dincolo de Carpaţi,era de-ajuns să te închini Papei,părintele tuturor creştinilor, să nu temi doar iadul, ci şipurgatoriul, la sfântacuminecătură să nu ţii seamadacă pâinea e dospită ori nu, să îngădui Sfântului Duh a purcedeşi de la Fiul.

Doar câteva minţi alese, îşi ziseBrâncoveanu, vedeau însă dincolo de aceste patru poruncistrăduinţa de a-i înjuga peromâni la carul imperiului. Cineîşi uită credinţa îşi uită lesne şistrăbunii. Urmând acelaşi drum,


-412-

grăind altă limbă şi deprinzândalte obiceiuri, nepoţii vor uita că sunt de un sânge cu valahii şimoldovenii, că pe ţarina unde şi-au întocmit bordeiul suntstăpâni şi nu supuşi datornici.

Iar cel de-al treilea pergamentaflat în bastonaşul baronuluipomenea tocmai de cel maiprimejdios dregător al luiLeopold, cu slujbă în

Transilvania, care ţinteascurtarea ţinerii de minte aromânilor. — Pe acest Carol Neurautter,

missionarius castrensis 1, spusestolnicul, trimis al Vianei pelângă generalul Rabutin spre aveghea la îndeplinirea politichiei

1 Misionar militar.


-413-

lui Leopold, îl cunosc. Eprimejdios prin bogăţia minţii,prin îndărătnicia şi nemila ce ledepune în săvârşirea uneiporunci. Ochiul lui nu batedeparte, de aceea vatămă cu atâtmai vârtos. D’Antin îi hotărăşte zişi loc de întâlnire la Paris între 7şi 11 ale lui Cireşar. Înainte de a-şi depune numele pe carte,adăugeşte: „Fii cu luare-aminte ş inu te pripi în hot ă râri. Voi nu ş ti ţ inimic despre români.“ Slovele dinurmă, desluşi stolnicul lepădândpergamentul, sunt chenăruite cucerneală roşie.

Logof ătul şi Brâncoveanusăltară într-aceeaşi clipă capetele, în ochii şi glasul luiVodă pâlpâia tulburarea.


-414-

— Ce tâlc încredinţezi acestorvorbe, stolnice? Par a vestiprimejdie mare românilor din

Transilvania… — Aşa gândesc şi eu, doamne…

Filip D’Antin îl cunoaşte pemisionarul Neurautter şi-lpreţuieşte ca pe o unealtă, însă pentru judecata lui nu areaceeaşi cinstire. Iar româniicăzuţi în năpastă sunt vră jmaşide temut. Cred că la aceasta s-agândit… Vom mai chibzui şi noipână vom dovedi mijlocul de a dareazăm năpăstuiţilor. Dacă Măria

Ta îngăduie…Se opri ţintind chipul

Brâncoveanului. Vodă îşi trecudegetele peste fruntea însemnată de ani.


-415-

— Spune, stolnice. — S-ar cuveni ca pergamentele

ce cuprind tainele oasteimuscăleşti şi otomane să nupărăsească această cancelarie.Zapisul despre oştirea Francieisă-l înapoiem lui Ludovic, nuînainte însă ca grămăticii noştrisă facă copie aidoma după fortăreaţa şi flinta cu şpagă a luiVauban. Logof ătul va întoarce înbastonul baronului doar cartealui D’Antin către misionarulNeurautter.

Cantacuzinul aşteptă încuviinţarea lui Vodă, apoizgâlţâi clopoţelul de argint, căci îiplăcea să-şi tălmăcească f ără zăbavă gândul în faptă. În pragse ivi barba înspicată a unui


-416-

grămătic. Stolnicul îşi slobozi înşoaptă poruncile şi îi înmână pergamentul. După ce uşa seînchise, Brâncoveanu îşi aţintiprivirea în ochii Cantacuzinului. — Desluşind lui Ludovic

trădarea contelui, spuse Vodă,Etienne de Tournon, prietenulValahiei, îşi va păstra capul peumeri şi cinstea neştirbită. — Îmi fac de asemenea nădejdi

că Bourbonul nu va pune stăvilisolului Măriei Tale de a sestrecura în preajma lui D’Antin şia misionarului la ceasulîntâlnirii, ci dimpotrivă, îi vanetezi cărările. Iar acel sol, dacă se va dovedi iscoadă iscusită,poate afla planurile Vianei. — Cui chibzuieşti să


-417-

încredinţăm slujba? — Dacă Măria Ta nu se

împotriveşte, rosti încet stolnicul,va pleca la Paris logof ătulAndronic, urmând ca trebuşoarade la Stambul s-o săvârşească altcineva.

Brâncoveanu îşi muşcă buzele. Jupâneasa Irina va avea acumprilejul să ocărască pe săturate.„De ce nu-şi trimite Vodă odraslele lui să despice drumvră jmaş? Pe beizadea Ştefan îlcorcoleşte, zici că-i ou moale, iarfecioru-meu, rob tocmit cuanul… Daniile domneşti, plata şirăsplata nu-mi fac trebuinţă!Hm, moşie nouă şi cruceproaspătă la căpătâi!“ Cârtelile şile slobozea armăşoaiei Maria


-418-

Ştirbey, prin mijlocirea căreiaajungeau f ără zăbavă în cămăriledoamnei Marica.

Cu dragă inimă ar fi trimisMăria Sa alt slujitor în Francia.Avea iscoade bune, dar nici unacu vlaga şi mintea logof ătului.Descăpăţânarea vicontelui de

Tournon era hotărâtă pestedouăzeci şi trei de zile. În acestrăstimp, olacul trebuia să bată drumul până la Paris şi să-şi taiecale la Ludovic. Trimişii deseamă ai unor ţări evropeneadăstau cu săptămânile spre a fiprimiţi de Bourbon. Vodă îşi jucă degetele prin barba castanie,căutând spre Radu Andronic. — Ce spui, logofete? Ar fi a treia

slujbă în acest an pe meleag


-419-

îndepărtat şi eşti slobod să teîmpotriveşti. La drum primejdiosnu silim pe nimeni.

Cantacuzinul îl cercetă iute,apoi coborî privirea de gheaţă retezându-şi mişcarea denemulţumire. Domnul îşirosteşte porunca, nu întreabă,iar sluga – orice dregător, cât arfi el de velit ori divănit, tot slugă la treptele scaunului rămâne –opinteşte a îndeplini.

Radu Andronic se închină. — Caii şi slujitorul nu aşteaptă

decât porunca Măriei Tale.Brâncoveanu zâmbi atingându-i

uşor umărul. Smaragdul tăiatfagure, nelipsit de la mânastângă, fulgeră o clipă lângă obrazul logof ătului, apoi îi poposi


-420-

pe braţ. — Ne bizuim mereu şi cu temei

pe domnia ta, logofete. Vei plecaînainte de a însera… De cucoanaIrina, adăugi cu surâs şi clipitvesel, va griji doamna. Cum nucutez a mă arăta dinaintea

jupânesei, căci prea îi hăituiescfeciorul, într-aceeaşi zi pesemnetreburile mă vor mâna spreMogoşoaia.

Radu Andronic îşi simţi chipulvăpaie. Îşi aţinti privirea încovorul afgan, ţesut cu baibafir. — Cu îngăduinţa Măriei Tale,

mai am să adaug că slujitorulmeu a dibuit în chimirulfranţuzului o anume hartă.

O scoase din clapcaceapchenului şi o depuse după


-421-

cuviinţă pe masă. Tipiculîngăduia doar patriarhului să atingă degetele lui Vodă, să-iînmâneze, orice ar fi fost, f ără înconjur. — E harta Ţărilor Române,şopti stolnicul şi fruntea limpedese acoperi de umbră. Acestecruci însemnate cu plumbuldezvăluie locurile – târguri, sate,ţarină părăsită, branişte, orirovină – unde dăinuie mărturiiledespre obârşia românilor.

Radu Andronic istorisi sfârşitulpreotului Cristea Mureşan dinAlba Iulia, aşa cum îl aflase de laIoan Singuru, şi interesulneamţului pentru letopiseţeletransilvănenilor.

Brâncoveanu tresări. Se uită


-422-

lung la stolnic cu teamă nef ăţărită. — Cartea lui D’Antin către

misionarul Neurautter începea-şi desluşi înţelesul. Primejdia-imai mare decât o gândeam…

În Cancelaria Neagră se aşternuliniştea. Cantacuzinul îşi săltă chipul de ceară şi rămasenemişcat, cu privirea aţintită departe. Untdelemnul unui fanarosteni. Flacăra ridică braţ înaltapoi se stinse.

Frunzele ş i-au pr ă p ă dit tinere ţ eacu picuri ş ul f ă r ă s ă bag de seam ă ş i lunec ă biruite de osteneal ă pescara cerdacului. Hm, de-amu secheam ă c ă bate toamna… Strângîn brâie bl ă ni ţ a de iepure,


-423-

gândind s ă am ă gesc v ă t ă m ă turacea harnic ă , iar Nicul ă i ţă îmia ş eaz ă pe umeri o cojoac ă .

— Vine b ă lana, mo ş Pahomie!— Vine, vine…Sticlele n ă scocite de nem ţ i spre

a-mi rezema vederea s-au aburit.Întorc capul s ă nu m ă citeasc ă ucenicul. Asupra chiliei apas ă unvânticel ş turlubatic izvorât dinMun ţ ii Vrâncioaei, lumina soareluia dat în pârg. Oftez ş i-mi hr ă nesc

peni ţ a în c ă limar ă . Istoria p ă rintelui Ilarie are darul s ă -mistârneasc ă în cuget zâmbet deîmp ă c ă ciune.

Grijile M ă riei Sale Vod ă Brâncoveanu vor fi sporite aflândve ş tile purtate de scutierulnobilului transilv ă nean Gavril de


-424-

No ţ ig. Spre deplina în ţ elegere acelor ce urmeaz ă , îng ă duie-midar ă , frate cetitorule, s ă - ţ idescâlcesc oleac ă c ă r ă rile istoriei.Domnia ta ai f ă r ă îndoial ă ş tiin ţă c ă Mun ţ ii Or ăş tiei erau socoti ţ i debunicii str ă bunicilor no ş tri daciinima a ş ez ă rii lor, ş i mai ş tii c ă împ ă ratul Traian ş i-a statornicitst ă pânirea pe aceste locuri

punând românilor piatr ă detemelie. Bun! Pân ă aici cum s-arzice e bine. Românii tr ă iaunestingheri ţ i, din Mun ţ ii Pinduluiîn Carpa ţ ii galitici, din stepaucrainean ă în pust ă . Anii prind s ă se scurg ă c ă tinel ş i odat ă s-au

pr ă v ă lit puhoaiele p ă gânilorbarbari. I-am mai bortit noi cusuli ţ a, dup ă cum ne-au ajutat


-425-

puterile, ş i s ă nu gr ă im cu p ă cat,ne-au cam ajutat. Vitejieiromânilor i s-a dus buhul pân ă înîndep ă rtata Persie. Fazl-Ullah- Ra ş id, cronicarul, m ă rturise ş tecinstit papara pe care au mâncat- o t ă tarii. Când nu s-a mai putut,ne-am c ă utat ad ă post în inimacodrului pân ă ce, într-o zin ă p ă stuit ă de blestem din veaculal Xl-lea, ungurii se apuc ă s ă îndese Transilvania în regatuldumnealor.Ţ ine minte, rogu-te, frate

cetitorule, c ă domniile lor seînr ă d ă cinaser ă în pust ă numai devreo sut ă de ani. Ş i ca s ă -i bucure

pe români, ce s-au gândit? Ia s ă le trimitem noi plocon o mân ă decavaleri teutoni, turna ţ i în fier, o


-426-

gr ă m ă joar ă de nobili ş i de secui.(Spre cinstea lor, secuii vor dovediîn ţ elegere ş i dragoste pentruromâni, slujind cu râvn ă în o ş tilelui Mihai Viteazul.) Pe urmele lorc ă utau izb ă virea acei ţă raniunguri care n-au mai înduratgârbaciul st ă pânitorilor. Numai c ă gârbaciul îi va ajunge din urm ă ş ivor p ă timi al ă turi de celelaltesemin ţ ii, bogate în s ă r ă cie, dinTransilvania.

Nu trece mult ă ap ă pe Târnaveş i nobilii urc ă în crivatul cre ş tinilorcu ciubotele înc ă l ţ ate. Ţă ranulromân ş i cel ungur au r ă bdat câtau r ă bdat pân ă le-a ajuns cu ţ itulla os. Au pus mâna pe coase, ausuit Dealul Bobâlnei în Cire ş arleat 1437 ş i le-au retezat semnele


-427-

de b ă rb ăţ ie. Na, c ă am pus-o dem ă m ă ligu ţă f ă r ă ap ă ! ziceneam ţ ul. Cum o cotigim, fra ţ ilor?întreab ă secuiul. Nobilul ungur î ş imângâia mustea ţ a pe gânduri. Auş u ş otit între dumnealor cât auş u ş otit, sfâr ş ind prin a n ă scocidiavolia botezat ă Unio TriumNationum. Trebu ş oara astaînsemna cu alte cuvinte c ă pe

p ă mântul Transilvaniei numai treisemin ţ ii de oameni se afl ă :ungurii, secuii ş i sa ş ii, românii

fiind îng ă dui ţ i ş i ei acolo…Strig ă tor la cer! ai s ă zici domnia

ta, frate cetitorule, ş i pe sfânt ă dreptate. Dar s ă vedem ce s-a maiîntâmplat. La anul 1526, turculscarm ă n ă Riga Ungurilor laMohacs ş i-l las ă numai în


-428-

c ă me ş uic ă , luând apoiTransilvania sub ocrotin ţă . Ş ivorba ceea, Dumnezeu nu bate cu

parul. La 1687, Viana punest ă pânire pe Ungaria ca s ă simt ă Buda ş i Pesta gustul moarei decurechi. O ş tile lui Leopold începs ă ocheasc ă îns ă mai departe,m ă surând lung Transilvania.Ş i ş leahticilor le cam l ă cr ă ma

gura privind ţ inuturile noastre dela hotar. Turcul, c ă pos ş i el, s-a

jurat pe s ă n ă tate c ă nu leap ă d ă osul. De, curgea oleac ă de paraleş i bucate bune drept r ă splat ă

pentru grija ce ne-o purta.O ş tile lui Leopold au luat atunci

drumul Bra ş ovului sub cuvânt c ă au s ă le spun ă ş alvaragiilor ovorb ă -dou ă … Negu ţă torilor ş i


-429-

me ş te ş ugarilor bra ş oveni li s-a p ă rut treaba deocheat ă ş i-au pusmâna pe topoare, ispitind moarteah ă r ă zit ă celor viteji.

În leat 1690, sultanul le-a f ă cut parastas de ş apte ani ienicerilorh ă cui ţ i sub zidurile Vianei, a zisDoamne ajut ă ! ş i l-a în ă l ţ at

principe al Transilvaniei peThokoly. M ă ria Sa Vod ă Brâncoveanu i-a s ă rit în ajutor, au

pus mân ă de la mân ă izbutinds ă -i m ă run ţ easc ă pe imperiali laZ ă rne ş ti. Numai c ă un an maitârziu, armiile Habsburgului se

pr ă v ă lesc iar ăş i victorioase. În1691, Viana procopse ş teTransilvania cu DiplomaLeopoldin ă , un fel de pravil ă ticluit ă dup ă pilda turcilor. Ţ ara


-430-

r ă mânea de sine st ă t ă toare,supus ă imperiului, cu domn

p ă mântean ş i ni ş te d ă jdii s ă - ţ i ieilumea în cap nu alta.

Haraciul ş alvaragiilor sedovedea floare la ureche pe lâng ă

poftele Habsburgului, jugul delemn fiind înlocuit acum cu cel de

fier.Leopold era, se vede treaba,

ostenit de muncile câmpului, ş iavând de dezghiocat un sâsâiacde popu ş oi, i-a uitat pe bie ţ iiromâni care alc ă tuiau grosul. Ş iiar ăş i s-au umflat în pene UnioTrium Nationum. Ş i-apoi vorbaceea, fere ş te-m ă Doamne de

prieteni!O ş tile imperiale s-au bulucit în

Transilvania sub poruncile


-431-

generalului Rabutin de Bussy,zicând c ă au venit s ă ne apere de

p ă gâni. Numai c ă dumnealor pofteau cele mai bune case, pofteau bucate cheltuielnice. Învremea asta, Leopold sugea cadin chi ş c ă dedesubturile

p ă mântului nostru, numai aur,numai argint, numai aram ă .

Biruin ţ a imperialilor la Zenta acârnit nasul Vianei ş i mai dihai.Dup ă împ ă ciuirea de la Karlowitz,din 1699, turcul s-a cumin ţ it dândmân ă slobod ă lui Leopold s ă fac ă ce-l taie capul în Transilvania.Ş i-apoi las ă -l pe neam ţ în apele

lui! În acela ş i an a slobozit a douaDiplom ă , stup de capcane. Le-a

juruit românilor marea cu sareanumai dac ă se leap ă d ă de


-432-

credin ţ a str ă mo ş easc ă .Încotro anume b ă teau gândurile

neam ţ ului ai s ă afli domnia ta, frate cetitorule, p ă trunzând înodaia chihlimbarie a M ă riei Sale.

-433-

Capitolul VI

VESTITORUL

Olacul, scutier la Curteanobilului transilvănean Gavril deNoţig, aşteptă neclintit până ceBrâncoveanu mântui de cititcartea. Panglicile negre alepeceţii rupte se împleteau cudegetele lui Vodă. Privireascutierului zăbovi la smaragdulcât nuca, vestit în toată Evropa şiale cărui ape domnul le cerceta


-434-

în clipe de restrişte, la poalelecaftanului de brocart chenăruitecu samur, scormoni cămaraînaltă înveşmântată în pieleaurie. Avea chipul pălit de soare,bărbia şi umerii obrajilor repeziţiînainte, zbârcituri adânci izvorâtedin aripile nasului. În toateacestea, un ochi pătrunzător ar fidesluşit o uimire bine ascunsă.Uimire pentru belşugul de odoareal straielor şi al odăii luminate deun sfeşnic cu nouă braţe, ceînstăpânea între pereţi purpuradulce a soarelui în pârgulasfinţitului. Pe un gheridonscundac, cu marchetărie defildeş, se afla o tipsie cu trei perede aur. Dar buimăceala olaculuio stârnea mai cu seamă f ăptura


-435-

lui Vodă. Oare bărbatul acestacu trup slăbiu, cu faţa ascunsă în barba arămie, retezată larădăcina grumajilor, şi ochiibulbuşaţi era vestitul prinţ alaurului? Brâncoveanu, principeal Imperiului Habsburgic, alecărui minte şi politichie eraupreţuite chiar şi de cancelariilevră jmaşe ale Evropei, conteleBrâncoveanu, Brâncoveanureazemul creştinătăţii ce orbecăiaîn negura iscată de flamurapăgână, Brâncoveanu a căruistea şi iscusinţă hrăneaunădejdile stăpânului său, nobilulNoţig şi ale braşovenilor,sibienilor şi ale celor dinHunedoara şi Alba Iulia?

Scutierul nu băgă de seamă că


-436-

în vremea aceasta ochii lui Vodă îl cercetau înveseliţi,descâlcindu-i păienjenişulgândurilor. Pe pieptarul din pielede viţel al olacului străluceaherbul lui Noţig… Un mărdespicat în patru, pe câmpazuriu cu câte o suliţă de argintînfiptă în fiece bucată. De mirarecum se strecurase în asemeneastrai printre imperialii de veghela hotar. Aceleaşi armestrăluceau şi pe ţinta de oţelînfiptă la tâmpla chiverei. — Sunt trei zile, spuse domnul,

înf ăşurând cartea şi legându-ipanglicile, de când am primitveste că nobilul Noţig a fostîntemniţat la Braşov pentru vinade a fi aţâţat ortodoxia


-437-

transilvăneană la nesupunere.Bărbia scutierului se ridică

trufaşă. Privirea străpungea. — Stăpânul meu aştepta în

orice clipă asemenea poruncă purceasă din cancelaria Vianei şide aceea a îndreptat din vremecarte spre domnul ŢăriiRomâneşti. Iar pentru cele ce asocotit că nu trebuie aşternute înpergament, m-a împuternicit a leştirici Măriei Tale prin viu grai.

Vodă clătină capul cercetându-lcu luare-aminte. — Pisania mă îndeamnă să-ţi

fac deplină încredinţare. Eştifeciorul boierului Miclăuş, cuocină întinsă în ţinutulBraşovului. — Ocinele nu mai sunt ale


-438-

noastre, doamne. Dimpreună cuvolnicia ne-au fost luate şipământurile, iar Diploma luiLeopold opinteşte să ne rupă deBiserica străbunilor. Târgoveţi şiplugari străpung cu primejdiemare hotarul, spre a se statorniciîn Valahia şi Moldova. — Preţuiesc pe acei ce cutează

să se smulgă de la bordeiul şiţarina lor, şopti Brâncoveanu,spre a nu se rupe de credinţa ceadreaptă, dar nemăsurat mai vitejiîmi par aceia care rămân pemoşia lor să întâmpine urgia.Vântul vră jmaş îndoaie iarba,copacii puternici rămânneclintiţi. — Luminăţia Ta glăsuieşte

întocmai ca stăpânul meu,


-439-

nobilul Gavril de Noţig. Îngăduie-mi a spune că asuprireanemţească cu belşugul ei devicleşuguri a încovoiat răbdarearomânilor, a rutenilor şi agrecilor din imperiu, oricâtă înţelepciune au dovedit. Ungurii,saşii şi secuii sunt socotiţi maipresus şi, deşi acum trei ani ni s-a f ăgăduit la Alba Iulia că vom fisocotiţi toţi deopotrivă dacă ne-om închina Papei, acestea aurămas doar vorbe de ispită. Ceice s-au lăsat amăgiţi sunt maideparte opriţi de la slujbe, iarpământul nu le-a fost întors.

Brâncoveanu culese o pară dintipsie şi începu a-i dezmierdarotunjimile. Un zâmbet fugar îitremura în colţul buzelor. Nemţii


-440-

pricepuseră că pentru a da cheagimperiului alcătuit din puzderiede seminţii cotropite trebuianăscocit mortar de soi, iar acestmortar de soi era biserica. Întrecei ce îngenunche dinainteaaceloraşi icoane se poate încropiînţelegerea. Pe palma de loc însă,unde se află mai mulţiDumnezei, hangerul iese lesnedin teacă.Şi mai pricepuseră nemţii că

transilvănenii trecuţi lapapistăşie tot lesne vor uita că sunt de un sânge cu moldoveniişi muntenii. Li se păruse doar că a nu-şi cinsti f ăgăduinţele elucru lipsit de însemnătate. Subînrâurirea nobililor unguri, asecuilor şi saşilor speriaţi de


-441-

ridicarea românilor, cancelariaVianei săvârşea una dintremarile neghiobii ale istoriei.Astfel, străduinţele iezuituluiPaul Baranyi, ce deschiseseră potecă unirii cu Biserica Romeiîn Făurar 1697, erau zădărnicite,după cum sărăcită de roade sedovedea şi Diploma lui Leopoldcare statornicea pravila unirii.Neîndeplinindu-şi f ăgăduielile,zidirea plănuită se năruise, iaracum, dezmeticindu-se, Viana îltrimitea pe misionarul CarolNeurautter cu slujbă tainică pelângă contele Rabutin,guvernatorul Transilvaniei. — Orice hotărâre a generalului

are mai întâi încuviinţarea luiNeurautter, spuse olacul.


-442-

Poruncile îi sunt neînduplecateşi, după cum s-a ştiricit Măriei

Tale, cu neasemuită vră jmăşie astins răzvrătirea curuţilor dintoamna cealaltă. Iscoadele luiveghează neîntrerupt şi asupramitropolitului Atanasie.

În liniştea cămării, se desluşisuspinul lui Vodă. Cugetadumbrit la ursita Vlădicăi, unbătrânel mărunt cu nas bârligatşi privire sfielnică, cu inima şicugetul dăruite pe de-a-ntregulcredinţei celei drepte. Păstorisedin scaunul său cu cinste şiînţelepciune, dar povara pe careCerul i-o trimitea în asfinţitulvieţii era hărăzită unor umerimai vârtoşi. Hărţuit, cu zileleprimejduite, temând otrava ori de


-443-

câte ori ducea pocalul la gură, îşipusese în cele din urmă numeledimpreună cu 38 de protopopi pezapisul însoţirii cu biserica Papei.Recunoscuse astfel poruncilestatornicite de conciliulFlorintiei, la 1439, cutezândtotuşi să adauge că socoteau prinaceasta „ca obiceiurile bisericiinoastre, a răsăritului, să nu seclintească…“

Se gheboşase sub privirilemânioase ale iezuiţilor, darnăpasta îi zgândăriseîndărăpnicia. Bietul Atanasie maiavea multe de îndurat, căciBrumărelul anului 1698 nu-şisecase izvorul necazurilor. Dintoate ungherele creştinătăţiiortodoxe se năpustiseră asupra


-444-

lui fulgerele afuriseniei. Îi zvârliră blestem Teodosie, mitropolitulValahiei, Dositei al Ierusalimului,Calinic, patriarhul de laConstantinopole, cel care-lsfinţise ca Vlădică şi care-lporeclise acum „Satanasie“.Hotărât, Cerul nu se arătamilostiv cu slujitorul său,cercetându-i cu vicleniebătrâneţele. La judecata dinveac, mitropolitul AtanasieAnghel avea să se înf ăţişeze cufruntea roşie de ocară, vinovatde-a nu-i fi smuls moarteapotcoavele cu un an ori doi maidevreme.

Scutierul, drept ca suliţadinaintea domnului, îşi îngăduipas lăturiş cu piciorul drept.


-445-

Pintenul de argint clopoţi şi Vodă îşi ridică ochii. — Cum socoate nobilul Noţig

să-i vină Valahia într-ajutor? — Cu arme, taleri şi oblăduirea

răzvrătiţilor care trec hotarul Ţării Româneşti.

Surâsul Măriei Sale pieri încăuşul palmei. Viteaz oşteanacest de Noţig, f ără îndoială, darcu judecată de prunc în alepolitichiei de cancelarie. Ce-aveau să zică nemţii aflând că principele Valahiei îi ţine înmilosârdie domnească pevră jmaşii ce smulg penelehultanului habsburgic? Galbenişi flinte se pot îndrepta pe cărăridoselnice, dar s-a pomenitvreodată cap de zavistie vieţuind


-446-

tainic pe o palmă de loc? Cineare zavera în sânge poartă şiclopot aninat de umeri, iar cânddeschide gura glasul bubuie la osută de poşte. Asemenea f ăpturiies nezădărâte din ascunziş precum boscarii la bâlciuri şisimt că vieţuiesc doar în privealaslobodă a mulţimii. — Vom îndrepta arme şi aur

după trebuinţă, rosti Vodă.Călăuzele noastre vor însoţiprigoniţii pe anume moşii aflatepeste Dunăre. — Stăpânul meu chibzuia la

adăpost în Valahia spre a fiaproape de hotar când goarna vaştirici ceasul de luptă.

Brâncoveanu surâse. Olaculavea îndrăzneală punându-i-se


-447-

de-a curmezişul. Era tânăr şinedeprins cu tipicul curţilordomneşti. — Nobilul Noţig va pricepe lesne

rosturile răspunsului nostru,spuse Măria Sa răspicat. Cu cealtă rugăciune ai fostîmputernicit?

Scutierul îşi lăsă privirea învârful ciubotelor ascuţite, cucătărămi negre. Trase în pieptaerul primenit de mirodeniilearse într-o cupă de aur şi glăsuirar, luând aminte la fiecarecuvânt: — Ştiindu-se că tartorul

f ărădelegilor ce năpăstuiescromânii din Transilvania esteacel misionar Carol Neurautter,nobilul Noţig, dimpreună cu


-448-

căpeteniile braşovenilor şisibienilor, ale hunedorenilor şicelor din Alba Iulia chibzuiesc că trebuie dat morţii.

Sprâncenele lui Vodă seînălţară spre cupa domnească,dar lăsă olacul să-şi urmezevorba. — Se întâmplă însă că neamţul

e f ăptură neasemuit de vicleană.Nimeni nu i-a văzut chipul,douăzeci de oşteni îl veghează înceas de zi şi de noapteneîngăduind apropierea nicimăcar gândului vră jmaş. Vaputea fi răpus dară, numai pecale cotită. Sunt învrednicit să spun Măriei Tale că avem scuturiviteze ce ar putea sta cu cinstealături de cavalerii vestiţi ai


-449-

Evropei. Făptură însă care să sestrecoare vulpeşte la curteamisionarului, să-l doboare cuşiretlic, nu se află printre noi. Încinci rânduri au încercat oameniinoştri să-i trimită moartea.Zadarnic. De aceea Gavril deNoţig, nobilul meu stăpân, îţiface rugăciune să dai poruncă logof ătului Radu Andronic,supusul Domniei Tale, să ne sară într-ajutor. Isprăvile sale iscusiteau ajuns de mult la urecheanobililor transilvăneni.

Glasul stră jii din PodulMogoşoaiei abătu o clipă gânduldomnului. — Miezul nopţii!… Sănătoşi,

oameni buni? Paşii se risipiră apoi în întuneric, amuţiţi de


-450-

ţarina ulicioarei Cucului.„Prea multă voroavă stârneşte

logof ătul, chibzui Brâncoveanu.Iar astfel de şoapte înalţă zăplazpeste care nu mai poţi sări,anină ghiulea de mâini şipicioare. Fapta şi faţa iscoadeinu trebuie ştiute…“ Dar cineizbuteşte să treacă nebăgat înseamă, când Dumnezeu l-a croitcu atâta dărnicie şi nu s-a zgârcitnici la farmece? Cât desprezvonul isprăvilor, Radu Andronicnu se f ăcea vinovat, căci acesteacălătoreau singure… — Socotinţele nobilului Noţig şi

ale prietenilor domniei sale, rostiBrâncoveanu, întorcându-şiprivirea la obrazul dogorit alolacului, poruncesc dară moartea


-451-

neamţului. — Aşa e, doamne! — Gândesc ei oare că acest

misionar e cea mai haină şi ceamai primejdioasă f ăptură dinimperiu şi că Leopold nu va găsiun al doilea Neurautter pepotriva celui dintâi?

Scutierul îl cercetă descumpănit. Simţea tâlc învorbele domnului, dar nu izbuteasă-l desluşească. Pleftori f ără ada răspuns: — Misionarul trebuie doborât.

Aşa au hotărât căpeteniilecuruţilor.

Brâncoveanu clătină cuca,surâzând cu amărăciune. Vorbiaşa cum ar fi f ăcut-o dinaintealui beizadea Ştefan, cel ce era


-452-

menit să-i urmeze în scaunulValahiei. În ceasul de răgazdinaintea prânzului cel bun, seplimbau în grădină, iar Vodă îidesluşea coconului bucoavnameşteşugului de voievod. — Haini şi netrebnici cu har

sunt cât prundiş e în albiapârâului. Cei tari de virtute searată puţini. Nu vârfurilemătrăgunei se cer retezate, cirădăcina, căci cel ce va veni înlocul misionarului vă va urgisi şimai vârtos, spre răfuială şiînvăţătură de minte. Nu cuNeurautter aveţi de luptat, ci cucancelaria din Viana!

„N-a priceput nimic“ îşi ziseVodă. Lepădă în talger para deaur. Scutierul se închină,


-453-

cerându-i din ochi îngăduinţa dea vorbi. — Ce răspuns îmi încredinţează

Domnul Valahiei pentru nobilulNoţig? — Va avea în scurtă vreme

galbenii, armele f ăgăduite şidascăli care să deprindă oameniicum se mânuiesc. — Dacă Măria Ta îngăduie, ne-

ar mai fi de trebuinţă jungherullogof ătului, îndrăzni scutierul.

Vodă Constantin îl fulgeră cuprivirea. — Logof ătul Radu Andronic nu-

i ucigaş. Am lepădat poruncă straşnică slujitorilor noştri să nuîmpartă moarte ticăloasă lacurţile străine spre a dobândiliniştea Valahiei. Daţi pace lui


-454-

Neurautter!Miclăuş îşi plecă fruntea.

— Românii din Ţ araFăgăraşului îţi trimit şi ei vorbă,doamne. — Anume? — Sunt scoşi cu de-a sila din

satele lor şi statorniciţi aiurea.Asemenea năpastă s-a abătut şiasupra românilor dinMaramureş. — Ciudat… Şi ce se petrece cu

acele sate părăsite? — Rămân pustii.Brâncoveanu îl cercetă mirat şi

olacul adăugă: — Nemţii au pesemne un gând,

căci nu îngăduie nimănuitrecere, iar hotarul acestoraşezări e păzit cu străşnicie de


-455-

oaste. Mai greu de priceput e dece din trei sate de români iscateîn aceeaşi vâlcea, ori albiaaceleiaşi ape, sunt gonite doardouă, iar în cel de-al treilea,oamenii îşi văd nesupăraţi denecazuri.

Un fulger scurt aprinse privireaBrâncoveanului. Dinainte îirăsări harta dibăcită de slujitorullogof ătului în chimirul lui FilipD’Antin. Plumbul conteluiînsemnase aşezări dinMaramureş, Târnave şi Ţ araFăgăraşului. Oare ce primejdiepândea meleagurile acelea underomânii trăiau din veacuriîndepărtate, uitate deDumnezeu? — Ce spun iscoadele?


-456-

— Din unsprezece nu s-a întorsnici una, răspunse scutierul cuprivirea plecată. Leşurile lor seaflă spânzurate şi astăzi, sprepildă, de copacii ce hotărnicescsatele unde nu au pututpătrunde. — Nobilii Transilvaniei, oftă

Vodă, chibzuiesc a încredinţa şiaceastă slujbă tot logof ătuluiAndronic? — Cu voia Măriei Tale, doamne,

nădejdea noastră cea mare ne-opunem în principele Valahiei,Constantin Vodă.

Grăise tare şi repede cu năvalavorbelor ştiute pe dinafară.

„Hm, zâmbi Brâncoveanu, l-auînvăţat să mi le spună spre a-midezmierda cugetul şi grăbi


-457-

hotărârea. Se puteau lipsi.Primejdia ce pândeşte

Transilvania e cu adevărat mare.“

* * *

Înainte de a înflori zorile,logof ătul se întoarse la cârciumadin mahalaua Calicilor. Prăpădulsemănat de Ioniţă Fărcăşan şitovarăşii săi era anevoie deînchipuit. Rădiţa privea senină ulcioarele stricate, scăunaşelef ăcute f ărâme, balta de peduşumele, căci gămanul poftisedintr-o dată să se scalde într-unpoloboc de vin. Neajunsurileaveau să fie răsplătite vârtos deFărcăşan, despăgubind îndoit


-458-

fiece bodroanţă.Nimeni nu băgase de seamă

lipsa logof ătului. Pricina se aflaîn numărul bărdacelor golite şi aisprăvilor născocite de minteapetrecăreaţă a boierului Ioniţă.Radu Andronic se furişă pe lângă ghioaga Agripinei, adormită latejghea, căutând privireaMarghioliţei. Negustoriţa îşiîndesa ispitele în ochiineamţului, trezit, dar cu minteabuimacă şi limba împleticită.Clipi către logof ăt şi duse labuzele baronului ulcica plină.

Palmele muierii miroseau amărgăritărel şi crin. Androniccunoştea clondiraşul pitit înocniţa sobei şi aroma luiaţâţătoare. Taina miresmei i-o


-459-

încredinţase o ţigancă, pentru ospelcă de argint cu trifoi şi omaramă de caşmir prost… Cândcapul neamţului căzu iar,logof ătul se apropie. Vârîrăvăşelul către misionarulNeurautter în bastonaş,cercetând în jur dacă cineva îlţinea în priviri. — Sunt toţi bute, suflă muierea,

nu-ţi f ă griji. — Mulţumesc, Marghioliţă.Negustoreasa se ridică pe vârful

picioarelor, umărul despuiatcăută reazăm la pieptul luiAndronic. Îşi mijii ochii verzi,frănjuriţi de gene lungi, răsucite. — Aştept răsplată.Cireşele buzelor îi tremurau

dezvelind dinţii umezi, toţi


-460-

deopotrivă. Dogoarea aţâţătoarede muiere tânără dezmierdă nările logof ătului.

„Diavoliţa ar fi în stare să-l vâreşi pe Dumnezeu în păcat“, socotiboierul.

La celălalt capăt al încăperii IlieMachidon îşi sorbea vinulf ăgăduit de logof ăt. Duse ulcicala gură şi se înecă cu bună ştiinţă, tuşind ţărăneşte. — Răsplata, spuse logof ătul,

zvârlind slujitorului o privireascuţită, se află în catastifelestolnicului. — Ştii bine că nu pofta de

agoniseală m-a îndemnat să-ţiurmez poruncile.

Nici cuptorul cel încins pestemăsură în gerul Bobotezei nu


-461-

isca atâta arşiţă ameţitoare.Radu Andronic cercă să scape decăutătura lui Machidon. — Adapă caii! — I-am adăpat. — Atunci adă, rogu-te, careta. — Am adus-o. — Poate mai pofteşti o ulcică.

Poţi coborî în hrubă… — Bogdaproste, boierule, m-am

îndestulat. Ţăranul răspundea cu zâmbet,

măsurându-i ca la panoramă.Radu Andronic îşi săltă umerii aneputinţă. Prinse bărbiaMarghioliţei între degete, ticluindzâmbet pe care jupâneasa Irinanu-l cunoştea. Îi dezmierdă vârful nasului, apoi pieri pe uşă.

Marghioliţa rezemă zidul. Simţi


-462-

privirea aţintită a Agripinei.Săltase capul deasupra tejgheleişi se holba ca dinainteanecuratului. Negustoreasascoase o limbă de-un cot, îşiînşf ăcă binişul şi săltând dinşolduri părăsi crâşma.

Ioniţă Fărcăşan începu a sevăita că-i e foame.

* * *

În odaia cea mare, jupâneasaIrina îl ispitea pe Machidondespre drumurile fecioruluidomniei sale. — Apoi? — Apoi, urmă slujitorul, am

luat la rând sfintele lăcaşe.


-463-

Logof ătul poftea să-mi arate cudinadinsul truda Brâncoveanuluipentru slava Celui de Sus. — Când înalţi biserici mari, nici

păcatele nu-s mărunte…O spusese în şoaptă. Machidon

se uită la puzderia de icoaneaninate în colţul răsăritului. — Aşa chibzuiam şi eu,

cucoană. E la noi în sat unulCăsoaie, tare sărac în fapte carela Judecata de Apoi vor atârnagreu. Ei bine, află domnia ta că în toată casa creştinului nu seaflă decât Sfântul Ierarh Nicolae,zugrăvit pe o frântură descândură cât palma…

Cucoana Irina îi curmă scurtvorba. — Urmează!


-464-

— Trebuie să adăugesc că lafiece altar logof ătul a aprins câteo lumânare, mulţumind luiDumnezeu, prepuiesc, că l-acroit din oameni f ără prihană. — Dar pentru slujitori n-a adusmulţumită? întrebă jupâneasacercetându-l oţărâtă printregene.Ilie Machidon ridică din umeri.

— Nu m-aş minuna să fieprecum spui, cinstită jupâneasa,căci numai gândurile cele bunepentru nevrednicul de mine facpui la casele domniei tale. Trudaprin bisericile Bucureştilor nune-a fost zadarnică. La vărsatulnopţii, Atotputernicul ne-aluminat calea cea adevărată sărind în ajutorul unui venetic


-465-

năpădit de junghereletrenţăroşilor.

Cucoana Irina îşi duseînspăimântată degetele la gură. — E vătămat? — Cine? — Feciorul meu. — Nu, cinstită jupâneasa. Şi ca

să nu te mistuie grija, mă grăbesc să spun că nici eu.Împreună cu franţuzul – căcifranţuz era străinul aflat înprimejdie – ne-am îndreptat apoispre Mănăstirea Comana pentrua lepăda o pungă cu aur înmâinile cuvioşilor monahi. Jupâneasa sări în picioare,pocnindu-şi palmele. — Bată-te Dumnezeu de păgân!La Comana chefuia bezmeticul


-466-

de Ioniţă Fărcăşan! Urlă târgul!Machidoane, Machidoane!Vasăzică cu asemenea gând aiîndemnat paşii logof ătului cătremănăstire?! — Judecata e f ără cusur, spuse

slujitorul şi mustăcioara îi săltă a zâmbet. De când îi lumea şipământul, ţăranul porunceşte,iar boierul opinteşte să îndeplinească. — Nu-i uşă de biserică nici

fecioru-meu, oftă cucoana, darnici ispitele neprietenilor nu-spuţine.

Ilie Machidon îşi stăpâni râsul. — Dacă domnia ta îngăduie,

vreau să-ţi fac încredinţare că statornicia lui boier Radu asporit în câştig de când n-am mai


-467-

avut cinstea să-i urmez paşii.Iaca, de pildă, în drum spre casă,ne-am oprit pentru un cof ăiel deapă la crâşma Rădiţei. — Bag de seamă că numai

agheasmă şi prescure aţi dus lagură toată noaptea. — Eu unul, să nu vorbesc cu

păcat, am deşertat şi-o ulcică devin. Şi unde mă împunge cu ochiio negustoriţă din cele supusepăcatului. — Maică Precistă! — Ei bine, urmă Machidon, află

cinstită jupâneasa că fecioruldomniei tale m-a smuls dinbraţele ispitei poruncindu-mi să aduc careta…

Vestea drumului către ţara


-468-

Bourbonului strânse ghem inima jupânesei Irina.

— Poftesc să-mi spui ce hrammai poartă isprava asta,Machidoane! Nu vă erau de ajunsprimejdiile Stambulului demânaţi după osândă la galere, întârg desfrânat din celălalt capătde lume? — De cucoană, dacă Vodă

asculta povaţa mea… — Ajungeau copacii cu

rădăcinile în sus, iar sfetnic laCurte văcarul vostru dinChipriana. Bag de seamă că înloc de dovleac, porţi traistă cugrăunţe pe umeri. De şuguit îţiarde, când s-a proţăpit în pragnăpasta? — Drept ai grăit, jupâneasa.


-469-

Ursitoarele mi-au poruncit mintesărmană, dar şi noroc depovăţuitori înţelepţi, care mă îndreaptă cu blândeţe când zvârlbâta în iaz, după broaşte. Vorbaaceea, la barza chioară faceDumnezeu cuib. — Aşa că astupă-mi, Doamne,şi celălalt ochi cu albeaţă că nu-mi prisoseşte nici carul cu boi.Strâmbă învăţătură ai dobânditşi teamă mi-e că logof ătul vaplăti scump într-o bună ziasemenea tovărăşie. Ia aminte lamine, Machidoane! Am schimbatrostul bodroanţelor căci aveţi abate alte poteci. Turcii, capeşi şinelegiuiţi cum or fi ei, au unbun: ţin muierea în frâu şi cepvârtos la sacalele de vin.


-470-

Slujitorul se străduia să nuzâmbească. Altfel grăia cealaltă seară jupâneasa despre ispitelepăgâniţelor. — Mie să nu mi te hlizeşti,

Machidoane! Cât ai fi tu de răzeş,cu zapise şi hrisoave, pun argaţiisă te jupească la scară. Îţi retezeu obrăznicia de mi-oi aducemulţămită. — Oi îndura-o şi pe ceea,

cucoană, ce să fac? Nu-s orb să văd că domnia ta îmi năzuieştidoar binele. Vorba lui T ănase dinChipriana, când umbla după Anghelina a lui Plămădeală: râzi,că de nu, ai să plângi! Jupâneasa îşi rostui treabă

asupra sunducului, măcinându-şi ciuda. Se mustra pentru


-471-

cuvintele necugetate. Machidonera slujitor credincios şi-l însoţeacu vrednicie pe logof ăt îndrumurile primejdioase, cândnimic nu-l silea să-i ţină tovărăşie, lăsând muiere şigospodărie în bătaia vântului.Din nimic îi putea sări ţâfna, şipe urmă înjugă zece boi şi cată de-l întoarce.

Cucoana Irina îşi culese lacrimaşi numai după aceea îşi arătă chipul, căci nu se cade a plânge,nici a căţăra zidurile de bucuriedinaintea slugilor. — Nu-i târg în Evropa care să-iţină pereche în stricăciune. De laParis şi-a adus postelnicul Bălanmuiere, de-a speriat Bucureştiicu straie şi fapte de dezmăţ. Cât


-472-

o vezi de slută, grasă scripcă, şicu nasul suliţă, nătângul cela deBălan îi ciuguleşte vră jit dinpalmă. Decât să-mi aducă fecioru-meu asemenea noră, maibine n-ajung câşlegile. — Am priceput cucoană. Adică

se poate înfrupta din bucuriilecrivatului, dar să nu tăgăduiască muierilor cu nas subţire cununade lămâiţă. — Ptiu, blăstămatule!Îşi îndesă marama la ochi, apoi

la buze, năbuşindu-şi suspinul.Urmă greu vorba: — Am adăugit în sunduc

cugetările Măriei Egipteanca, eaşi-a căit viaţa de desfrâu îndeşertul Iordanului, ca să luaţipildă. Să nu lipsească aceste


-473-

apoftegme de la căpătâiulfeciorului meu! La primejdiemare, nu şovăi a-i strecura înbucate floare de mirt, iar închimir răcliţa cu lemn sfânt de laRusalim. Andronache, hagiul, m-a încredinţat că-i leac sigurpentru jarul iscat în inimă demuiere netrebnică. Îmi pun toată nădejdea în tine, Machidoane!

Slujitorul oftă adânc căutând pefereastra deschisă dimineţii,zgomotelor curţii, miresmei deliliac şi de pâine proaspătă,plămădită în zori. — Se brodeşte bine, cucoană

Irină. Biata Smărăndiţa când m-a blagoslovit de drum îşigrămădea nădejdile încuminţenia logof ătului, iar


-474-

domnia ta într-a mea… De-amune-om căuta cucuile unul încapul celuilalt.

* * *

În iatacul său, logof ătul îşirânduia armele. Boier Costache îlveghea trântit pe sofa, cuclondiraşul la îndemână. — Dacă ţinerea de minte mi-e

credincioasă, vei afla în târgulLyonului, în afară de postavvârtos şi catifeluri, o crâşmă cenu te-aş îndemna s-o ocoleşti.Uliţa se cheamă a Văduvelor şiizvodeşte din inima oraşului, iarvinarsul la care te povăţuiesc are


-475-

nume sucit: J’aime les rousses 1.Dacă îi vei pomeni hangiţei că eşti feciorul lui boier CostacheAndronic, moale îţi va fiaşternutul, iar rachiul neviclenit.

Radu Andronic începu să râdă. — Parcă aud paşii jupânesei

Irina… — Am urechea mai deprinsă cu

primejdia decât tine, băiete! Nuse întâmplă să taie mamă-tacămară ori săliţă f ără zvon deslugă ocărită. Mă asculţi? — Mai încape vorbă, tată? — Îndeobşte nu mă înghesui cu

sfaturile căci nimic nu-i e maidrag românului pe lume decât agreşi cu povaţă. Şi iar chibzuiesccă omul e ispitit a-i judeca pe

1 Îmi plac roşcovanele (fr.).


-476-

semenii săi după cusururile ce-lcăznesc. Ţ i s-a întâmplat, băiete,să te uiţi la o muiere şi să nu teîntrebi cum i-ar sta f ără catrinţă? — S-a mai întâmplat… — Hm, dinaintea bănesei

Brăiloiu, şi asta numai de când aîmplinit veacul, ori a stareţei dela Schitul Maicilor, poate…

Boier Costache îşi aprinseciubucul. Puf ăi de două ori apoiluă un gât de vinars. Logof ătulrânduia jungherele şi spadele,cercându-le tăişul. Mânerelescumpe, bătute în perle rubeliteşi zamfiruri, stârniră zâmbetulbătrânului. Acestea erau arme deboscar, nu de iscoadă. Degeabaar fi cârtit, însă. Lui Radu îiplăceau straiele cu cheltuială;


-477-

iatacul înăbuşit de perini,covoare şi chilimuri şi grămadă de bodroanţe aduse de prinpapistăşie trebuia primenit şiaromat în fiece zi. Îşi freca dinţiicu anume praf din Toscana şi sescălda de şapte ori însăptămână, ca raţele.

Despre aceste deprinderi, jupâneasa oprise slugile cuporuncă aspră a cleveti prin târg.Oamenii ar fi prepuit cine ştie cebeteşug ascuns în trup, ori la capde vreme ce toţi vracii chemauluarea-aminte, arătând că lăutulprea des îi de mare primejdie. Lacurţile Apusului, stăpâni şisupuşi se spălau pe de-a-ntregulo dată, de două ori în an. Încelelalte zile lăsate de Dumnezeu,


-478-

se mulţumeau a-şi ştergechipurile cu o cârpă muiată înapă, grijind să nu frece prea tareobrazul spre a nu-şi vătămapieliţa. — Eu am isprăvit, spuse

logof ătul, cercând cheutorilesunducului. — După toate semnele, ar fi

rândul meu. — Tată… — Aşează-te, nu-mi sta

lumânare! Îţi iei rămas-bun de laconacul părintesc şi nu de larăscruce de uliţe! Tipăreşte înminte cuvintele mele, căci peunde te duci tu, eu mi-am ruptîncălţările.

Boier Radu se lăsă alăturea, pesofa. Luă dreapta bătrânului şi i-


-479-

o sărută. Costache Andronicsimţi cald prin inimă. Îşi privifeciorul lung, în tăciunii aprinşiai ochilor. Târgoveţii zvoneau că nu se află bărbat mai chipeş calogof ătul în toată Ţ araRomânească, iar bătrânul temeabelşugul de însuşiri. Dumnezeun-a croit cuvântătoarele spre a fidesăvârşite. Pomul cu roadă preamultă rămâne f ără ramuri. — Frâncii, rosti izbutind să

înghită nodul arducat în gâtlej,sunt oameni dibaci, cu fagure pelimbă, iuţi la mânie şi scumpi lagalbeni. Drum spre inima lor îţipoţi netezi aducându-le laudă nemăsurată, căci le place fala şise cred popor f ără seamăn. — Am mai fost în ţara


-480-

Bourbonului… — La 17 ani, când abia te

încearcă musteaţa, altele îţi joacă înaintea ochilor. Aşadară,ascultă! — Sunt numai urechi, tată. — Fereşte rateşul cu câini slabi,

altminteri rămâi flămând,muierea care zâmbeşte f ără să ostenească şi casa cu oblon lăsatîn ceasurile de zi. Când înnopteziîn han de drumul mare,găzduieşte devreme şi nu teîncrede în zăvorul cămării. Nuadăsta în cârciumă slujită denevastă tânără cu bărbat bătrâncăci şi vinul nou şi cel vechi eviclenit. Când îţi botezi ziua cu obărdacă de rachiu, nu încercarodul podgoriilor până la asfinţit.


-481-

Fereşte drumeţul f ără slujitor şislujitorul f ără stăpân… — Am priceput, tată. — Asta om vedea-o de-acum

încolo. Nu umbla cu gândulacasă căci pierzi cuşma în târg,adă-ţi însă mereu aminte că pronia cerească n-a fostmărinimoasă cu mamă-ta. Eştisingurul ei prunc…

După care boier CostacheAndronic dibui în veşmântul largo butelcuţă şi două potiremititele, le umplu şi închină: — Umblă sănătos, băiete, şi

întoarce-te f ără zăbavă! Dacă maigăseşti şi vreme, ori prilej detrimis veste, nu ne-om supăranici eu, nici jupâneasa Irina.


-482-

* * *

Trebăluiau lângă cai,cercetându-le potcoavele. Soareleajuns în inima cerului gonisepăsările din ogradă. Treicăţelandri, rod al aceleiprimăveri, asmuţeau colbulfierbinte. Slugile, sufragioaica,chelăreasa, cămărăşiţele, argaţiişi rândaşii rezemau zidurile,vrând cu dinadinsul să fie de faţă la plecarea stăpânului cel tânăr.Vreo două tute de la cuhnii, maicrude, începuseră a se smiorcăi,crezând că aşa se cuvine.

Jupâneasa Irina se năpusti uliumânios asupra lor. — Să nu începeţi a mi-l jeli, că


-483-

acum pun gârbaciul pe voi!Lipsiţi din faţa mea!

Logof ătul pândea cu privirea aţă slujitorul. Se mişca anevoie, caîntr-o lene, ochii îşi rătăciseră luminiţele vesele. Andronic îiprinse umărul cercetându-l înşoaptă: — Ce te apasă, Machidoane? Ţăranul zâmbi silnic strângând

chingile şeilor. — Nu-ţi dă pace cumva gândul

că Smărăndiţa rămâne singură? — E deprinsă… — Spune, căci nimeni nu te

strânge să mă însoţeşti. Îmi placetovărăşia bucuroasă, nu silită. — Grăieşti cu păcat, boierule.

Oftă. Iaca, mă uitam la câiniiăştia mititei, şi-odată mi-a trecut


-484-

junghi prin inimă.Radu Andronic căscă ochii

mari. Crezu că n-a auzit bine. — Să te fi cinstit mama cu

rachiu în loc de agheasmă? — Sunt neprihănit, logofete. — Atunci? Ce sminteală ţi-au

adus căţelandrii, măi creştine? — Căutam cum zburdălnicescşi amar a prins a mă muncicugetul pentru Simion al meu.

Trebuie să ştii, logofete, că rigoarea ceia de câine nu-mislăbeşte pasul o clipită. Merg lamoară, la coasă sau la târg.Simion după mine. Până şi însfinta biserică mă urmează,păcătosul. — Socoteai cumva să-l deprinzi

cu credinţa şalvaragiilor?


-485-

— Domnia ta şuguieşte. Află,rogu-te, că nici în crivat nu mă lasă singur, când mi-e lumea maidragă îl simt covrig la picioare.Nu s-a ţinut după noi, anţărţ,până în împărăţia turcului?

Radu Andronic începu să râdă. — De-asta îmi stai bubă de

două zile? — Dumnezeu a umplut punga

boierului cu aur şi a ţăranului cumilă. Se vede treaba că mântuisegalbenii… — Păi bine bre, Machidoane,

chibzuiai să-l luăm la Paris? — Nu chibzuiam eu, el

netotul… Cu două zile înainte dea mă urni din Chipriana, a simţitcă urzesc gând de ducă. Nu-i maiintra nimeni în voie, nu mai


-486-

mânca, şi tot cu ochii după mine.Mă ruşinam să-l dezmierd. Până la urmă, l-a cetluit Smărăndiţaîn lanţ. M-am uitat la el din uliţă.Încremenise stană cu ochiinăpădiţi de lacrimi. — Să nu-mi spui că plângea! — Mai dihai ca un prunc,

logofete! Mi-a fript inima,ticălosul.

Oftă şi se îndepărtă câţiva paşi.Boier Andronic săltă din umeriapoi lăsă genunchele în colbulogrăzii şi cercetă încă o dată potcoavele bidiviului.

* * *

Podul Şerban Vodă se afla


-487-

înţesat de mulţimea târgoveţilorholbaţi la alaiul strălucitor albaronului von Blaremberg.Caleaşca stră juită de oşteniinemţi şi fustaşii lui Vodă înaintala pas, croindu-şi drum poticnit.Soarele amiezii aprindea fulgereîn bumbii şi ceaprazăria aurită aimperialilor spre care pruncii,căţăraţi pe umerii nevestelorrămase în priveală, îşi îndreptaubraţele scoţând ţipete mici şiascuţite. Câţiva gură-cască fâlfâiră marame şi baronul lepurtă răspuns, clătinând capulcu bunăvoinţă.

Filip D’Antin, călare, învăluit înmantie vişinie, lipea zidurileDoiceştilor. Când întâmpină ochiul lui von Blaremberg, purtă


-488-

bastonaşul la tâmplă. Zâmbiră amândoi şi, după înţelegere,franţuzul dezmierdă coamaarmăsarului. Aţa avusese multenoduri, dar în cele din urmă pânza se ţesuse potrivit dorinţei.

Mulţumit pe de-a-ntregul,contele de Saint-Lô îşi vârî adâncpintenii în pântecele calului.Armăsarul necheză ridicându-sebuestru pe picioarele de-ndărăt.Întoarse spatele mulţimii şiretezând podul apucă drumulCraiovei.

Franţuzul mâna iuteş adunatpeste grumajii calului. Mantiavişinie aninată de umeri fluturarămas-bun cetăţii de scaun aValahiei.


-489-

* * *

Ocări şi strigăte de spaimă îlsmulseră pe Machidongândurilor. Se răsuci nedumerit,apoi ochii îi crescură talgerenevenindu-i să le facă încredinţare. O cotarlă albă, câtun berbece, trecută prin ploaiecu clăbuci şi leşie, dăduse iamaprin bujorii jupânesei Irina.Petalele zburau în văzduh fluturipurpurii. Zarva sperie căţelandriicare se jucau în tihnă, asmuţipotăile megieşilor, alungă somnulpăsărilor.

Ferind pietrele şi sudalmeleslugilor, dulăul alerga zmeu spreslujitorul logof ătului. Făcu roată


-490-

curtea şi i se tupilă cu gâfâit lapicioare. Coada lăţoasă, colbuită şi năpădită de ciulini, vânturaaprig în vreme ce ochii cercetaucu teamă de ispravă spre chipulstăpânului. De grumaji îiatârnau zdreanţă verigile unuilanţ rupt. Ţăranul, cu nod în gât,îl cuprinse în braţe şi limba luiSimion, zălud de bucurie, începua-i spăla harnic obrajii.

Logof ătul Andronic îi dezmierdă creştetul apoi sări în şa. — Pesemne că aşa-i scris în

stele. Să se holbeze Parisul la doivalahi şi un câine din Chipriana.

Jupâneasa Irina, uitând să-şitânguie bujorii, rămase cu ochiidupă drumeţi, până ce pieriră


-491-

astupaţi de zidurile Dudescului.Ferind copitele armăsarilor,Simion zburda fluturându-şicoada cu canaf de scaieţi. Ţ inură întinsoarea până la

marginea Bucureştilor. Aici,dinaintea ultimei case, oghimirlie de vălătuci cu acoperiş de stuf şi geamuri albastre,opriră închinându-se pentrudrum f ără primejdie.

Un moşneag, cu bărbiarezemată în toiag, stâlpea ulucileştirbe. Le dădu bineţe, darvorbele îşi rătăciră drumul încaierul bărbii. Călăreţii erauchipeşi şi plini de vlagă, după cum tot chipeş i se păruse şistrăinul cu mantie vişinie…

Închise ochii toropit de căldură.


-492-

Tinereţea e cilibie. Gândulmoşneagului se întoarse înapoi,sări zăplazul veacului şilepădând toiagul poposi în aniibucuroşi ai celuilalt mareBasarab, Vodă Matei.

— Grobian ă vreme, mo ş Pahomie! zice ucenicul cercetândnoaptea prin ochiul ferestrei. Vaide vie ţ i ş oara bietului c ă l ă tor!

— De, m ă i Nicul ă i ţă …Ploaia cosit ă de r ă suflarea

muntelui plânge la geam, lipe ş te frunza vi ţ ei de vie aciuat ă substrea ş in ă . Conacul î ş i înal ţă ţ iglele ude c ă tre poalele cerului. Obucurie tainic ă îmi cuprindetrupul. În chilie miroase a cald, atihn ă domoal ă , oloiul din candel ă


-493-

ş i busuiocul rânduite la icoan ă n ă scocesc mireasma c ă me ş ilorcurate, sub saltea m ă a ş teapt ă unar ş in de cârna ţ ardelenesc ş i-oazim ă … Ucenicul a îns ă n ă to ş it

focul din sob ă cu lemn de salcâmş i acum muc ă re ş te lumân ă rile.Cat la el ş -odat ă mi se frângeinima. N-a mestecat, s ă rmanul,decât o frunz ă de curechi muratspre chindie, a ş a cum pov ăţ uiescsfin ţ ii p ă rin ţ i în zilele de post ş irug ă ciune.

— Foame mare, Nicul ă i ţă !— Eh, amu dac ă s-a c ă l ă torit

ziua, se cheam ă c ă am dobânditizbând ă asupra necuratului.Noapte bun ă , mo ş Pahomie!

— Noapte bun ă .Ucenicul trece în chilioara lui. Nu


-494-

închide bine u ş a c ă m ă ş i r ă peds ă -i dau ascultare pântecelui. Of,nevrednicul de mine! Tragn ă dejde c ă bunul Dumnezeucunoa ş te bete ş ugurile care m ă cearc ă pe din ă untru ş i m-o osândicu m ă sur ă în ziua aceea…

Adaug la r ă bojul p ă catelor înc ă unul ş i-mi îndulcesc ceaiulmu ş când din zah ă r dup ă obiceiulrutenilor ş i-l sorb din farfurioar ă .Urgia zgâl ţ âie ferestruica, ploaiazugr ă ve ş te cu degete ude pe sticl ă

pârâia ş e sub ţ iratice. Vorba luiNicul ă i ţă , vai de bietul c ă l ă tor!

Doamne ajut ă ! De-amu, fratecetitorule, vom purcede la drumc ă tre inima Franciei dimpreun ă cuoamenii lui Vod ă . De la bunînceput se cere s ă - ţ i fac în ş tiin ţ are


-495-

c ă osteneala umbletului e cudobând ă întreit ă . P ă i ce socote ş tidomnia ta, c ă se c ă l ă torea ca pevremea noastr ă ? Te sui adic ă întren ş i neam ţ ul îndeamn ă caluldracului s ă alerge cu zece mii destânjeni 1 într-un ceas, de nu veziînaintea ochilor! Trebuie s ă ş tii c ă asemenea n ă scociri satanice ş ti nus-au pomenit în acele vremi. Bie ţ iicre ş tini, ce s ă fac ă ş i ei, bolteauc ă ru ţ a cu coviltir, înh ă mau ş aseharm ă sari, b ă teau în lemn s ă alunge ceasul r ă u ş i Dumnezeu cumila! Ş i d ă -i hurduc ă ial ă pe aceledrumuri n ă p ă stuite de colb, ş i d ă - i opinteal ă s ă sco ţ i roataînfundat ă în glod pân ă la butuc

pe drumuri v ă t ă mate de ploaie.

1 Aproximativ 14 km.


-496-

Dar se mai frânge osia, dar semai betege ş te pomo ş tina, dar serupe lamba!…

Vezi dar ă , de ce umbl ă vorba c ă sudalmele cele spurcate le-aun ă scocit harabagiii. Mai cu huo,mai cu h ă is, c ă ru ţ a noastr ă ajunge, s ă zicem, sub strea ş in ă codrului. Aici alt ă bucurie. Trebuiedate bine ţ e tâlharilor, ciotc ă de

pistoale ş i flinte, date punga ş icaii ş i ve ş mintele…

Socote ş ti, domnia ta, c ă osingur ă oar ă au p ă truns pe uli ţ eletârgului boierii ş i cucoaneledumnealor numai în izmenu ţ e ş ic ă me ş uici? Ai s ă -mi spui, fratecetitorule, c ă logof ă tul ş i IlieMachidon umblau c ă lare. Ei, iaca,ne-am procopsit! Nu vorbi, rogu-te,


-497-

cu p ă cat. De potcoave pr ă p ă dite,auzit-ai? Chingi de ş a rupte,

pomenit-ai? La vreun rate ş te-aioprit s ă osp ă tezi? De când elumea ş i p ă mântul mangosi ţ ii dehangii boteaz ă vinul ş i necinstescbucatele g ă tind în oloi rânced. Ş i- apoi ţ ine- ţ i pântecele de cârcei,Machidoane! Opre ş te din fântân ă în fântân ă s ă stingi pojaruldin ă untru, logofete!…

S ă n ă d ă jduim dar ă c ă va plouacu noroace în drumurile slujitorilorvalahi ş i având îng ă duin ţ adomniei tale, frate cetitorule, s ă

pornim ş i noi mo ş nege ş te peurmele dumnealor.

-498-

Capitolul VII

PE DRUMURILE ÎMPĂRĂŢ IILOR

Când logof ătul Radu Andronicşi slujitorul său f ăcură popas laVeneţia, clopotele Campanelleibăteau de zece ori. Noapteazvârlise pe cer Crai-nou,sprinten, alcătuind pojghiţă desticlă lăptoasă palatelor dinmarmură. Ici-colo, fanare cuînflorituri arăbeşti scoteau braţelungi din zidurile caselor. În


-499-

lucoarea lor, podurile îşi săltauspinările mlădioase, lagunazvonea necontenit clipocindu-ilui Ilie Machidon, om de şes,tainică primejdie. Simţea apa vie,vră jmaşă, mereu la pândă. Peunda ei lunecau lotci lungi,sulege, cu nasul în vântasemenea papucilor de cadână.Le cârmeau stând în picioarebărbaţi novaci, în ilice neguroaseşi cămeşi albe. Gardinile largi alepălăriilor le ascundeau ochii.Cântau f ără istov, necruţândvlaga glasului, iar dinţii lesclipeau lamă de stilet pechipurile noptatice.

În cafasuri, se vedeau muierigătite ca în duminica Floriilor, cuun ochi la ţesătura din poală, iar


-500-

cu celălalt la uliţa apei. Subferestrele năpădite de rozesângerii, cete de patru-cincibărbaţi, învăluiţi în mantii,muchelefi şi aromaţi, zbârnâiaudin dible f ără arcuş ostenindu-şigâtlejul după măsura celor dinbărci. Drept răsplată, primeauboboc de floare ori răvăşelazvârlit iute de degete subţirele,împodobite cu ghiuluri scumpe.Nu dormea o singură fereastră întoată Veneţia. Oamenii sepreumblau f ără grabă cu popasla fiece colţ de casă, chibzuindcum să-şi gâtuie vremea. — După socotelile mele, glăsui

Ilie Machidon, pe-aici crâşmeletrebuie să stea înşirate mătănii.

Logof ătul îl cercetă zâmbind.


-501-

— Şi care ar fi, rogu-te, acelesocoteli? — Când iazul e la doi paşi, scoţi

cu uşurinţă vinul de unde cântă broasca. — Dovedeşti judecată adâncă,

Machidoane. Chibzuiam să-ţirăsplătesc truda drumului cu uncof ăiel-două, dar teamă mi-e că n-ai să-mi ierţi îndemnul laasemenea lucrare. — Nu-ţi f ă griji, boierule, m-am

deprins să tot iert… — Am uitat că baţi zece ani de

însurătoare. — Şi doisprezece, de când

călătoresc sub poruncile domnieitale.

Radu Andronic râse mulţumitde răspuns.


-502-

— Cum ţi se pare târgul? — Umblă la noi o vorbă, spuse

Machidon cercetândîmprejurimile: Găina megieşuluie totdeauna curcă… Caut lacreştinii iştia care stau decaraulă şi mă întreb ce spaimă îiîncearcă. T ătarilor le-au tăiatmoldovenii drumul, iar foc să totdea Dumnezeu, că apă de stinspojarul e destulă. — La câte ceasuri vă culcaţi înChipriana? — N-avem ceasornic în sat,logofete, care să ne vestească osteneala şi de aceea ţinemseama găinilor. Poate cu pildă mai procopsită, izbuteam arămâne holbaţi până ladezlegarea zorilor.


-503-

După multe ocolişuri prinulicioare strâmte şi învârtite,slujitorul se încumetă iar: — Cunoşti târgul, logofete, ori

umblăm după coada prepeliţei?Să întrebăm vreun balaoacheş din aiştia şi poate s-o îndura să ne îndrume.

Radu Andronic îi scrută chipultras, cu umbre sub ochi. Goneaude paisprezece ceasuri şiMachidon îşi simţea spinareaacăriţă. — Ai cam ostenit, împărate. — Ferita sfântul! Până să mă

prăval, mai apuci domnia ta să-ţiaprinzi ciubucul. Proaspeţi caroua, numai buni de înfruntatdrum îndelungat, sunt şi işti cai.Barem bietul Simion, de-atâta


-504-

vioiciune şi-a prăpădit coada înţărână.

Logof ătul se uită la câine, păşeadomol cu capul în pământ şiurechile pleoştite. Limba îispânzura cârpă.

Descălecară în faţa unei osterii .Deasupra porţii, în bătaiavântului spânzura un botforstrălucitor după numele crâşmei:La ciubota de aur . Înainte de aîntâmpina năvala argaţilor, boierAndronic grăi către slujitor: — Să fii cu luare-aminte la

arme şi chimir, căci talienii suntsprinteni de mână. Încolo sedovedesc cugete pioase, cudragoste de semeni. — Te pomeneşti că-s neamuri

cu finu-meu Dobrică din


-505-

Chipriana. — Vameşul? — Vămuieşte el, ce-i drept, dar

numai la drumul mare. Află dară că Dobrică aista a despuiat unneguţător în miez de iarnă până la izmană. Marama însă tot i-alăsat-o, să aibă cu ce-şi ştergenasul.

Hangiul îi întâmpină în prag cutemenele. Hodorogi ceva cătreslujitorii ce luaseră caii, apoiîncepu a măcina pe nerăsuflatesperiind urechile lui Machidon. Ţăranul se uita hăbăuc la guralargă în care vorbele se buluceaudându-şi coate, hăituite parcă devră jmaş ascuns în gâtlejulcreştinului. Simion da târcoalemeselor lungi cu ochiul


-506-

lăcrămând spre blidele decositor, umplute cu maţe de cocă şi vârfuite cu cârnaţi.

Două slujnice rotofeie şistăpâna, ţunţurlie, toată numaigropiţe şi cârlionţi, grijeau debărdacele drumeţilor turnând vinlimpede, zmeuriu ori cauntdelemnul, din căni înalte cucapac de argint.

Radu Andronic ceru două odăi,hârdaie cu apă dată în undă şicina. Urcară treptele dintâiuluicat. Un slujitor le desluşeadrumul păzind în căuşul palmeiflacăra luminării.

Către miezul nopţii, logof ătul îşifuma ciubucul într-un jilţ înaltcu braţe şi urechi de catifea. Prin


-507-

fereastra deschisă, vântulcuminte aducea răsuflarealagunei – zid, lemne şi buruiană putrezite de apă – crenelurilepalatelor zimţuiau cu horbotă deargint zarea. Din depărtare veneazvon de vâsle, viersul vră jit algondolierilor, în sfeşnicul de pegheridon stăruia flacăra uneisingure lumânări. Linişteaîncremenită a odăii îmbia lasomn.

Un zâmbet adie pe chipullogof ătului. Se mişca clanţa uşii.Cineva o apăsa cătinel, ferindzgomotul.

„Nu te încrede în zăvorulcămării“, îl povăţuise boierCostache. Nici măcar nu seostenise să-l tragă… Apoi uşa se


-508-

deschise desluşind în prag trupulsubţire varga al lui Filip D’Antin.

Radu Andronic îl cercetă iute.N-avea arme. — Pofteşte înăuntru, Saint-Lô,

râse încetişor, şi du-ţi gândulpână la capăt. — Am încurcat odăile, se vede

treaba, şi îmi cer cuvenitaiertare, spuse franţuzulînaintând.

Logof ătul râse din nou. Nu intriîn cămara ta ca în biserică, cupaşi de pisică luând aminte să nu strici liniştea. De altfel,franţuzul nu se opintea spre a-lîncredinţa de minciună. Pechipul prăvalnic uimirea n-aveavlagă. — A! logof ătul Andronic!


-509-

— Nu te aşteptai să mă întâlneşti? — De bună seamă! Să înţeleg

oare că vinul şi muierile Valahieişi-au vlăguit farmecele? — Pricepi repede, conte. — Poate că ţinerea de minte nu

mă ajută, dar nu ştiu să-mi fiîmpărtăşit la Bucureşti gând decălătorie. — Voroava ne-a fost scurtă, căci

trudeam amândoi la ospăţulclucerului. De altfel hotărâreaam luat-o a doua zi. Moşnegiinoştri povăţuiesc ca voinţa şifapta să meargă într-o glăsuire. — Cobori dintr-un neam de

înţelepţi, rânji D’Antin. Ai şi altă învăţătură să-mi aduci? — Da. Când baţi drumurile


-510-

stăpânite de lotri, bine e să nu ledeprinzi năravul.

Contele de Saint-Lô zâmbi, şiochiul teaf ăr scăpără fulger verdepe obrazul sulemenit. RaduAndronic îi arătă perechea

jilţului în care se afla tolănit. — Teamă mi-e să nu te

ostenesc. Ai înfruntat drum greu. — Nu mai anevoios decât al

domniei tale, surâse logof ătul. Iarla Veneţia, spune un cuvântvechi, doar bătrânii dorm. Tineriise culcă.

Franţuzul se lăsă pe braţul jilţului rezemând un cot defereastră. În jurul lui pluteaaromă de ambră şi tuberoze.Luna îşi azvârlea lumina pedegetele lungi catifelii, ghiulurile


-511-

îndesate îi astupau încheieturile. — Eşti stup de pilde, logofete.

Cea despre deprindereanăravurilor mi-a plăcut în chipdeosebit. Îţi voi încredinţa şi euuna, culeasă pe malurileDâmboviţei. — Să înţeleg oare că pentru

asemenea treburi cinsteştedomnia ta uliţele Bucureştiului? — Înţelegi degrabă… Acea zicală

povăţuieşte să asculţi povaţapopii, dar să nu faci ca el. Valahiinu dispreţuiesc năravultâlharilor. Înainte de a părăsicetatea de scaun m-au sărăcit destraie. — Cum a fost cu putinţă?

Domnia ta mânuieşte spada curar meşteşug, iar mintea nu ţi-


-512-

era păienjenită de vinars.Filip D’Antin îşi arătă dinţii. Din

pricina chipului ghilosit şi abuzelor înviorate cu roşu deSpania semăna cu un pehlivan.Un pehlivan primejdios. — De unde şti, logofete, cum

mă slujesc de spadă?Radu Andronic stinse luleaua.

În ochii negri încreţiţi de râsscăpărau lumini jucăuşe. — E lesne de prepuit pentru

oricine te priveşte. Dintâi, ţi-omărturiseşte boiul sprinten. Aniiţi-au înspicat tâmpla, dar n-auvătămat tinereţea trupului. Cândspada prinde rugină, pântecelesporeşte. Şi-apoi nu te-ai fiîncumetat să porţi comoară degiuvaiericale, la orice ceas,


-513-

aţâţând ochii şi hangerelelotrilor, ştiindu-te f ără vlagă. Deaceea mă uimeşte că pumnaleletâlharilor te-au biruit. — Nu cu spada m-au înfruntat,

ci cu viclenie.Logof ătul clătină capul:

— Iar domnia ta n-aideprinderea vicleşugurilor. Teascult cu părere de rău,asemenea isprăvi nu fac cinsteValahiei, iar Măria Sa veghează cu străşnicie ca avutul şi f ăpturastrăinilor să nu fie vătămate.Sârgul lui Vodă sporeşte cândacei străini se dovedesc prieteni.Or, domnia ta ai dovedit-o cuprisosinţă. Răsuflă cu obidă: Ne-ai prins la strâmtoare, conte.Dacă în târgul Bucureştilor s-ar


-514-

fi aciuat şi altă sămânţă deoameni, puteam pune fapta peseama lor spre a ne spălaobrazul.

Gândul la neguţătorii greci şiarmeni buluciţi în cetatea descaun a Ţării Româneşti, cababele la poarta raiului, stârnizâmbetul franţuzului. — Ai ridicat jalbă? întrebă Radu

Andronic. — Nu. — Pricep, te zoreau treburile. — Dimpotrivă, zăbovesc cu

bucurie ori de câte ori se iveşteprilejul, căci drumurile mele nusunt poruncite. — Am băgat de seamă. Când

risipeşti cinci zile ca să ajungi laVeneţia, e la mintea cocoşului că


-515-

nimic nu te goneşte…Îl zădăra pe franţuz. Pentru a

cuprinde în cinci zile drumul dinBucureşti în lagună, D’Antintrebuise să rămână călareoptsprezece ceasuri din zi.

Contele de Saint-Lô îi căută privirea. — Ai ochiul limpede, logofete,

iar cei care şi-au încrucişatspada cu a domniei tale zvonescprin iad că n-ai potrivnic pemăsură. — Călătoreşti mult… — Un asemenea novac, urmă

franţuzul dezmierdând braţul jeţului, poate dobândi averi f ără seamăn dacă-şi dă silinţa.

Radu Andronic îl cercetă printregene apoi îşi aprinse luleaua.


-516-

— N-am ucenicit printre lotri şinu le stăpânesc meşteşugul. — Cunoşti în schimb

vicleşugurile umbletului de taină. — Oare contele de Saint-Lô are

nevoie de un slujitor? — Regele Soare. — Bag de seamă că pofteşti să

ajung la sapă de lemn. Vistierialui Ludovic geme de slăbiciune. — Pofteşti să cred că te-ai vinde

necredincioşilor, spre pildă,numai pentru că au vistieriilepline? — Nimeni nu trăieşte de două

ori, rosti Radu Andronic,lepădând fumul pe nări, iaraverile f ără seamăn de carepomeneai nu se dobândesc princredinţă.


-517-

Se cercetară în tăcere. FilipD’Antin desluşi şiretenialogof ătului. — M-aş bucura să cred că şuguieşti. — Te-au supărat vorbele mele,

senior D’Antin? Aş fi nemângâiatcăci n-au izvodit din gând rău,ori spre a te umili. Domnia tacunoşti năravul valahilor de agăsi mereu prilej de şagă. Îmi cercuvenita iertăciune şi te poftesc adeşerta dimpreună o caraf ă devin.

Înşira molatic, cu zâmbet înochi, cuvinte de prisos care nulecuiesc rana. Cuvinte născocitede canoanele creşterii alese ce tedeprind cu vorbirea mieroasă,strai străveziu gândului


-518-

neobrăzat.Contele se ridică sprinten din

jilţ. Îşi ţinea ciuda bine ascunsă sub sulimanul obrajilor. — Sunt prea ostenit căci, după

cum ai băgat de seamă, nu maiam vlaga tinereţii, iar mâine înzori încalec. Vom bea carafa cualt prilej. — Nădă jduiesc să-l găsim,

surâse Radu Andronic.Ochiul verde al franţuzului

sticli: — Eu sunt încredinţat.Logof ătul îl însoţi până în prag.

Aici D’Antin păru să-şi aducă aminte de ceva şi scoase dinclapca cingătorii o fâşie depergament răsuriu, mică şirotundă cât oul, cu marginile


-519-

aurite. — De când am părăsit Valahia

mă bate acelaşi gând. Tâlharii m-au despuiat pismuindu-miveşmintele. Aci se află numelemeşterului din Paris care-mi taiehainele. Poate ai bunătatea,logofete, s-o înmânezipoftalnicilor, odată întors laBucureşti.

Boier Andronic azvârli pemescioară fâşia de pergament, îşilepădă râzând halatul, trase pemâneci ceapchenul şi ieşi dincămară. Cu ultimele sale cuvintehainitul voise să-i înf ăţişeze că aghicit tâlcul veşmintelor prădateşi pe cel care poruncise isprava.

În dreptul uşii lui D’Antin, îşi


-520-

drese glasul cu zgomot, răspunseapăsat bineţelor unui călătorînchipuit, şi coborî în cârciumă.Zăbovi la tejgheaua geluită calede-o cupă de basamac, secată din patru înghiţituri, după careurcă pisiceşte treptele celor două caturi pătrunzând în podulhanului. Călca cu luare-aminteprintre bodroanţe şi lemne vechi,saltele betegite, paturi şimescioare şchioape, lighenenăpădite de rugină, şi sumedeniede alte boscârţe lipsite detrebuinţă.

Înainta ţinând seamaferestruicii unde păianjeniistatorniciseră pânză groasă.Ajuns în dreptul ei se lăsă pepântece lângă o sobă de tuci


-521-

îngropată într-un maldăr de paieşi lipi ochiul de crăpăturabârnelor. Îşi recunoscu cămara,halatul de atlas lepădat laîntâmplare, luleaua cu găvanulscobit în ambră.

Cu urechea ciulită, FilipD’Antin, conte de Saint-Lô,meşterea cu un briceag asuprasunducului persian, cercândzadarnic să-i vină de hacîncuietorii rânduite de un lăcătuş din Lipsca.

Radu Andronic, cuprins deveselie, se întoarse în cârciumă şiceru încă o cupă de vinars.

A doua zi, pe răcoare, dinainteageamurilor oblonite alemuşteriilor care-şi mai măcinau


-522-

somnul, Filip D’Antin se afla gatasă încalece. Cerca chingile şeiicând i se înf ăţişă Ilie Machidoncu o teşcherea mică însoţită derăvăşel din partea logof ătului.

Ca totdeauna când se simţeaîncolţit, franţuzul îşi purtă maiîntâi degetele pufoase lagrimeaua de pe ochi. Slujitorul n-avea poruncă să aştepterăspuns, căci pierise.

Nu-mi plac datorin ţ ele, conte,scria logof ă tul, ş i cum nu ţ esaceea ş i încredere plin ă den ă dejde în viitor, dup ă pildadomniei tale, pentru a a ş teptaalt ă r ă scruce de drumuri unde s ă ne întâmpin ă m, încerc s ă ter ă spl ă tesc acum în chipneînsemnat. Pentru m ă rinimia de


-523-

a fi dezv ă luit tâlharilor valahinumele me ş terului croitor,

prime ş te, rogu-te, cheile din pungu ţă . Sunt ale sunducului persian. Nu ţ i-am deslu ş it, ş i-mi pare r ă u, monseniore, c ă r ă tezuluinem ţ esc nu-i vine de hac stiletul.Ţ i-a ş fi scutit osteneala. Slugadomniei tale, Radu Andronic,logof ă t.

* * *

Târgul Lyonului, va istorisi IlieMachidon mai târziu, după ceaveau să se întoarcă în Valahia,îi plăcuse cel mai mult. Aici,


-524-

printre casele din bârne cuacoperământ plumbuit, ori dinţigle ghiordii, cu volbură deadormiţele şi glicină la fereşti, şibănci vechi dinaintea porţilorunde jupânesele îşi ostoiau,după asfinţit, dogoarea obrajilordeşertând bărdace cu zeamă recede mere, ori sporovăiau subumbrare de viţă strângându-şimereu nodul maramelor,slujitorul se simţise mai aproapede Valahia.

Pe uliţa mare, stră juită de ulmi,treceau călăreţi, se strecurauanevoie, printre orătănii slobode,căruţe şi glasuri ascuţite,negustorii ocoleau stivele delemne vârfuite şi câini uliţarnicicare picoteau la soare. La


-525-

catedrala cu ziduri cenuşii şiturnuri suliţă, înalte depieptănau bărbile sfinţilor,privirea slujitorului nu zăbovi,după cum nu luă aminte nici laregele dăltuit în piatră din Piaţamare. Cât despre franţuşte,acestea rămâneau cu mult înurma veneţienelor şi anemţoaicelor. Placă cui vrea – şimai cu seamă logof ătului, aicărui ochi căutau f ără astâmpărla fustele unduioase,înveşmântate câte trei-patru odată – nasurile lungi de un degetcu nări lipite, dinţii despicaţi destrungăreaţă, părul fumuriu cume griul uscat de secetă.

În dughene se afla vavilon detrenţe şi bucate. Căscând ochii la


-526-

tapiseriile de Flandra, dinAuvergne şi Bergam, la sticlăriiledin Orleans, faianţele din Neversşi Rouen şi oglinzile din Saint-Gobain, holbându-se lacrivaturile înalte, perdeluite, cupodoabă de pene şi panglici,Machidon găsi o bucată demătase neagră, lucioasă,chindisită cu păuni de aur. Îidădu târcoale un ceas până ce-şiluă inima în dinţi şi o ceruneguţătorului cu gând s-o ducă Smărăndiţei.

Nu-i vorbă, gemea Valahia deatlasuri şi brocarturi, şizaramfiruri, şi catifeluri, şiadamascuri, dar asemeneaţesătură minunată izvodită demâini vră jite nu-i fusese dat să


-527-

vadă. Ciudat i se păruslujitorului că jupânul nu voiasă-i reteze atâţia coţi cât îiporuncise. O ia pe de-a-ntregul,ori cale bună. Îndărăpnicneguţătorul, dar şi Machidonţinea catâr în ogradă, spre pildă.După ochiul şi socotinţele sale,cinci coţi ajungeau pentru rochiaSmărăndiţei. Rămase pe a

jupânului şi numără în palmă treizeci de livre şi şaptesprezecesoli.

Când, bucuros peste măsură,desf ăşură ţesătura dinaintealogof ătului, acesta începu a râdecu lacrimi ţinându-se de ziduri, îidesluşi că mătasea e adusă dinîndepărtata Chină şi îndeplineşteslujbă de despărţitoare în


-528-

iatacele avuţilor. În spatele ei seascund isprăvile ce nu se cuvin afi săvârşite în priveala altora, şide aceea negustorul nu seînvoise a scurta bucata.

Pleoştit, Machidon întrebă: — Cum spune domnia ta că se

cheamă această despărţitoare? — Paravan, rosti desluşit

logof ătul, sughiţând din pricinarâsului. — Paravan… Tot astfel

dondănise şi mămularul celablestemat… îşi rândui musteaţazâmbind: Ştii ce-a spus Vasile

T ătăraş când şi-a prăpăditcuşma în apele Milcovului şi n-amai putut-o ajunge? — Îmi fac nădejdi c-o să aflu. — „De-amu fie de sufletul lui


-529-

tataia, că tot nu m-am spetit cupomenile când o murit.“ Ţ i-odăruiesc dară domniei tale,chibzuind că soacră-mea vapricepe lesne, pe cealaltă lume,gândul meu bun.

Logof ătul îl împinse de umerispre uşă poruncindu-i hodină.Peste patru ceasuri aveau să sepornească iar la drum. Într-o zişi-o noapte, urgisind armăsarii,socotea să ajungă la Paris.

Când Radu Andronic încuieobloanele, pieri de la fereastracasei de peste drum şi ochiul luiFilip D’Antin.

O dată cu zorile, Ilie Machidonstrânse în pripă calabalâcul, grijide cai, apoi la porunca


-530-

logof ătului se întoarse în crâşmă,căci cuvenit era să astâmperiglasul pântecelui înainte de a teîncumeta la drum anevoios.

Se aflau singuri la ceasul acelatimpuriu. O slugă, cu ochiiîncleiaţi de somn, picotea pebăncuţă tresărind subdezmierdarea muştelor, altaştergea în dorul lelii pocalelecositorite şi le rânduia cetăţuiepe marginea tejghelei. Aromă îmbietoare venea dinspre cuhniişi Simion, poftalnic, se zbuciumasub masă priponit între ciubotelestăpânului. Când tipsia încărcată de bucate poposi dinainteadrumeţilor, izbuti să se smulgă şisăltând pe labe se rezemă demarginea mesei f ără a cuteza


-531-

însă altă necuviinţă. Era înaltacum cât Machidon, ai fi zis că stă pe scăunaş poftit să seîndestuleze, doar că-i lipseaublidele. Radu Andronic îi zbârlicreştetul şi urechile lăţoase, apoise răsuci spre hangiu: — Cu multă cinste ne

îndatorezi, jupâne. Ţ i-ai scurtatnoaptea spre a ne ospăta cumâna domniei tale şi după soiulmerindei chibzuiesc că somnulnu ţi-a lipit geana. Asemenea viptnu găseşti nici în hanurile vestitedecât la prânzul cel bun.

Pe talger se aflau două prepeliţegrase, bine rumenite, iepuremărunţit şi apoi păturit în aluatce prinsese coajă ruginie laflacăra cuptorului, o zeamă aurie


-532-

de găină şi o ciozvârtă de ursdreasă cu usturoi şi pătrunjel.Hangiul se închină purtândmâinile la piept. — Mi-ai spus aseară,

monseniore, că porneşti la drumlung şi doreşti să fii trezit înainteca luceaf ărul dimineţii să piară de pe cer. La astfel de drum secer bucate calde care să aţâţevlaga. Trag nădejde că în viitordomnia ta nu va ocoli hanulnostru.

Se îndepărtă după pildaracului, cu spinarea încovoiată şitemeneli dese.

În vremea aceasta, Simion,săgetat parcă de bondari,schelălăia înfundat şi se învârteade colo-colo f ără astâmpăr. Acum


-533-

zgrepţăna masa, acum o f ăcearoată, mârâia, urca primeletrepte ale scării şi se întorcea îngoana mare. Machidon îi zvârli oaşchie de carne, dar cotarla of ăcu mototol în rumeguşulduşumelei. Ţăranul, mânios, nu-lmai luă în seamă şi se întoarse labucate. — Vinovat îi stăpânul, nu

dobitocul, mormăi înciudat. L-amcăutat de păduchi şi amu îmizvârle el cuşma în ţărână.

Logof ătul cerceta câinele culuare-aminte. Nu rostise o vorbă şi Machidon, temându-l supăratdin pricina marazurilor luiSimion, cercă să-i abată gândulapucând un copan de prepeliţă.Radu Andronic îi prinse mâna.


-534-

— Ce-i cu Simion? — Nu ştiu, logofete. Când m-o

prinde durerea de ceaf ă şi pentruţâfna potăii, o însemna că-schivernisit de-a binelea şi mi-amisprăvit grijile. — Ciudat… Câinele-i lacom, şi

cu gândul mereu la pântece. — De-amu, o chibzui flămând,

ce să-i fac?Îl cerceta înnegurat, încerca să-i

citească nebunia. Boier Andronicapropie tipsia şi trase îndelungaroma bucatelor. Simion tăbărîasupra lui lovit de streche şiînfipse colţii în umărul dulamei.

Trăgea cu nădejde vrând să-lscoale cu orice chip de la masă.Palma slujitorului ţâşni scatoalcă spre botul câinelui.


-535-

— Lasă-l! porunci logof ătul.Merindele-s stricate de otravă!

Machidon tresări. Pricepuse.Vorbi f ără credinţă: — Nu merindele-s stricate,

boierule, ci capul lui prost deţăran. Otrava are miros… — Hm, pe mulţi i-a răpus

arsenicul în Francia din aceeaşipricină. Simion i-a simţit aroma.

Jupâne!Ochii logof ătului aprindeau

flacără. Strigă a doua oară şi IlieMachidon simţi suliţi în urechi.Încercă să-l domolească cu vorbede şagă. — Dacă domnia ta se teme că

pântecele dulăului va avea depătimit, povaţa mea cea bună arfi să guşti dintâi…


-536-

Hangiul se ivi cu un ştergar albpe braţ. Văzu merindele neatinse,şi căută spre obrazul întunecat alboierului. — Nu-ţi sunt pe gust bucatele,

monseniore?Andronic îşi dezveli dinţii în

rânjet drăcesc. — Bucate cu adevărat gustoase

sunt cele pe care le cinsteştedintâi crâşmarul, doborât deispită. — E adevăr răsştiut în breasla

hangiilor. — Dovedeşte-l, f ăcându-ţi tainşi prânzind alături de noi. — Ne îndestulăm în cuhnii,

monseniore, iar la masa domnieitale nu îndrăznesc a mă aşeza,căci cunosc cât şi până unde mi


-537-

se cuvine. — Poţi rămâne în picioare. — Iertare, monseniore, sunt

prea sătul şi nu tocmai sănătosdin pricina unui vechi beteşug…

Machidon se uită la Simion. Starezemat în coadă privind culuare-aminte când la hangiu,când la logof ăt. — O îmbucătură nu te va

răpune, rosti Radu Andronic.Pofteşte!

Luă tipsia şi i-o ridică până îndreptul bărbiei. Jupânul se dăduînapoi. Mai zâmbea, dar în privirii se desluşea spaima. — Am priceput! Nu vă place

vânatul. Dar pot aduce,domniilor voastre, alt soi decărnuri.


-538-

Logof ătul trânti talgerele depământ. Dintr-un pas fu lângă hangiu. Îl prinse de grumaji, iarcu mâna cealaltă îi trecudinaintea ochilor stiletul. — Mănânci, ori te deschid!Vorbise f ără să-şi descleşteze

dinţii. Cârciumarul clătină dincap cât îi îngăduia strânsoareaboierului. Logof ătul îl ţinea substăpânire cu privirea neagră şi

jungherul. — Cine te-a tocmit să ne

otrăveşti bucatele?Simţind ascuţişul în pielea

grumajilor, hangiul bolborosi: — Iertare, monseniore…

Iertare… — Cine?! — Sunt negustor cinstit şi silit


-539-

am fost să închei târgul. N-aş fiprimit nici pentru de zece ori osută de ludovici. — Cine? scrâşni logof ătul

îndesind strânsoarea.Ochii hangiului bulbucaţi

căutau drum să iasă din găvane.Suflă gâtuit: — Chiorul cu faţa sulemenită.

— Franţuzul ne-a citit cărările,logofete, deşi îl slujeşte un singurochi, spuse Ilie Machidon,îndemnând calul lângă armăsarul lui Radu Andronic. — Când te simţi cu musca pe

cuşmă, prepuielile nasc pui de jivină la fiecare ceas. FilipD’Antin a luat pilda tâlharilor depe drumurile mării. Gura celui ce


-540-

ţi-a văzut chipul numai jungherul, otrava şi apa o închid.

— Teamă mi-e că n-o să aducspor trupului mistuind bucatelefranţuzilor. De-amu, oi zice şi euca Sucitu din Chipriana, când şi-a prăpădit desaga: mulţumesc,Doamne, c-am scăpat de ceagreutate… — Până una alta, să-i aduci

mulţumită lui Simion, spuselogof ătul.

Machidon întinse mâna să-lmângâie. Câinele îi ocolidezmierdarea şi se îndepărtă f ără a căuta în urmă. Pe drum alergă doar pe lângă logof ăt. Nuîntoarse o singură privire cătrestăpână-su. Simion nu-i iertaobrazul ocărit f ără pricină, iar


-541-

Machidon, mâhnit, o ştia.

* * *

Lyon, Mâcon, Chalon-sur-Saone, Auxerre, Fontainebleau…

Copitele cailor băteau drumulcel mare al Franciei străbătândsate şi sihlă albăstrie ce-iamintea logof ătului codriimoldoveni iscaţi pe valea

Trotuşului. L ăsaseră în urmă rădvane strălucitoare cu câtedoisprezece bidivii, ori călăreţimuchelefi cu atâta prisos deodoare la pălăriile cu gardinilargi şi pe pieptul năpădit dehorbotă, panglică şi bumbi, încâtdacă mai socoteai zgărdiţele de


-542-

aur ce le încingeau genunchele,spada, cătărămile încălţeilor,mulţimea de copci şi odoare,părea de mirare că armăsarii nucad răpuşi sub greutate. Căruţeproaste, încărcate cu zdrenţe,vârfuite de câte un prunc cudegetul în gură, catârul orimârţoaga şchioapă ce opinteauîn ham alături de stăpân, fereaucalea. Gloata terfegoşilor n-aveagrabă, părea pornită pe drumulacela poruncit blestemaţilor desoartă care nu duce nicăieri.

Pentru a da răgaz dobitoacelorsă răsufle, logof ătul RaduAndronic şi slujitorul f ăceaupopas în târguri cenuşii, cu caserăsărite din lemn şi piatră, cuulicioare mici, întortocheate.


-543-

Castele trufaşe, iscate pe câte ungorgan pleşuv, ridicau stavilă privirii, ţinând sub stăpâniretârgurile. Flamuri înguste, roşii,verzi ori albastre, crestateprecum limba şarpelui, muşcauvăzduhul vestind de departe că stăpânul întors de la vânătoare,ori te miri ce cumetrie în vecini,ori răfuială cu supuşii, se află înbătătură.

Ciudate i se părură însă de la ovreme lui Machidon ţarinapăcurie f ără fir de iarbă, satelemute, copacii vârtoşi cu frunzaneîncolţită în Florar. — Tot mă întreb, logofete, oare

cu ce năpastă grea să-i fi obijduitcerul pe bieţii creştini? Cemolimă cumplită să fi răpus


-544-

buruiană şi dobitoace? Miriştea-iseacă, nu văd fir de iarbă, oricâtmi-am aţintit urechea n-am auzitglas de cocoş – să nu-mi zici,rogu-te, că fac zeamă din cei detinichea căţăraţi în vârful casei –neam de câine nu ne-aîntâmpinat, nu zăresc mâţă,curcă, raţă, ori altă orătanie. Că foamete aprigă stăpâneştemeleagul, asta pricep şi eu, darce blestem anume a pricinuit-o?

Logof ătul ţinea buzele strânsesub musteaţa subţire albită depulberea drumului, ochiicercetau cu înfrigurare zarea.Răspunsul zăbovi şi slujitorulcrezu că nu vorbise îndeajuns detare, ori că gânduri mohorâteastupaseră urechile boierului.


-545-

— Molima aceasta se cheamă ovistierie goală, Machidoane.Ludovic a secat-o bătândrăzboaie ce au sporit hotarulFranciei şi i-au înălţat steaua pebolta Evropei unde ţaraBourbonului se socoteşte azi ceadintâi. A istovit-o ridicând lăcaşeneasemuite spre slava CeluiVeşnic, dar şi a sa, căci numelesău va rămâne viitoriei cu zestrebogată de palate, castele şi tot cepoate rodi mai de preţ din minteaşi mâinile f ăpturii omeneşti. Niciun principe vreodată, în afară destirpea florentinilor Medici, n-aoblăduit cu atâta sârguinţă stihuitorii, cioplitorii de slovă şipiatră, meşterii argintari, aurarişi ai penelului. Dar o dată cu


-546-

acestea, a pierit găina cu carebunică-său, al patrulea Henric,se fudulea că fierbe în oala celuimai sărman dintre supuşii săi.Osândiţi la foame, calicii auajuns a stârpi iarba, scurmă ţarină spre a găsi manapământului, rod frunzelecopacilor, şi nu-i încearcă sila să se îndestuleze cu carne scârnavă de cloţan, cârtiţă, câine oripisică.

Slujitorul se închină, alungândpiaza rea. Îşi amintea că pruncfiind, pe vremea celuilalt domn,Şerban Vodă, foamete cumplită se abătuse asupra Chiprianei.Atunci auzise dintâia oară demana pământului, un soi de lutgras. Muierile scoteau din el o


-547-

zeamă păcurie ce-ţi umflapântecele dovleac. Cei ortomanidosiseră în tainiţele undealtădată păstrau galbenii câţivapumni de mazăre uscată. Rodeautrei boabe în zi şi zăceau pe vatră cruţându-şi osteneala de a ieşi înogradă. Dar nici atunci nu sespurcaseră creştinii dinChipriana cu stârvuri dedobitoace netrebnice.

Îşi rosti gândul cu glas tare.Radu Andronic clătină capul f ără zâmbet. — Pesemne n-aţi fost lihniţi

îndeajuns. — Pesemne…Foametea îşi arătase colţii cu

patruzeci de ani în urmă poposind în Normandia, Anjou,


-548-

Maine, Touraine, Blésois şiAuvergne. Ţăranii îşi lepădaseră vetrele năvălind lăcuste asupratârgurilor. Montauban scria la1695 că în ţinutul său mor zilnicpatru sute de oameni,intendentul din Limousinnumăra 70 de mii de sufletecare-şi îndopau pântecele cucastane putrede. Copiii răscoleaupământul cu beţişoare ascuţiteîn căutarea mortăciunilor…

Ilie Machidon oftă îndreptându-se în şa.

Străbăteau codru de stejaribătrâni. Cununile împreunateboltă lepădau umbră groasă,străpunsă ici-colo de suliţeleaurii ale dimineţii. Tropotul cailor


-549-

acoperea ciripitul păsărilor, darurechea slujitorului desluşea larăstimpuri râsul ciocârlieiscăpate din laţurile înfometaţilor.Simion zăbovea adulmecândciuperci cu chivere roşii, oripintenul voinicului, răsărit dinrăcoarea muşchiului catifeliu,gonea apoi cu urechile căzute peceaf ă să prindă din urmă călăraşii. Îi opri dintr-o dată zvonde glasuri şi spade încrucişate.Logof ătul descălecă, îi f ăcu semnslujitorului să stăpânească armăsarii şi, părăsind poteca, seafundă în frunziş. Călca f ără multă luare-aminte, căci vuietulcelor ce se înfruntau era mare şile-ar fi fost peste putinţă să-iaudă paşii.


-550-

Paisprezece zdrahoni dinsteagurile de pedestraşi aleMăriei Sale Ludovic sârguiau să răpună un bărbat sprinten,învăluit în mantie vineţie, care leţinea piept cu iscusite lovituri despadă. Pedestraşii încercau cuvicleşug să-i abată ochiulfluturându-şi lampioanele,pălării negre cu marginileîntoarse, chenăruite în terţeigalben şi alb. Prin straieledesbumbate li se vedea pieptulnăpădit de rapăn; tălpileciubotelor largi, răsfrânte, îşiţineau zilele prinse cu capete desârmă şi sfoară.

Logof ătul părăsise Francia deşase ani, dar în ăst răstimpoştenii nu-şi uitaseră


-551-

deprinderile. În zadar ostenisemarchizul de Louvois, dregătorde seamă al Bourbonului, să deatipar şi rânduială nouă armiei.Steagurile se întregeau şi acumdin calicii arcăniţi cu şiretenie,ori de-a sila, din pungaşi şidatornici trimişi la temniţă,ucigaşi, vântură-lume, ori hainiicare-şi îndopau chimirul dinsarea şi tutunul trecute pestehotar f ără îngăduinţa stăpânirii.Simbria nevoiaşă – cinci bani pezi pentru oşteanul de rând – şi-osporeau asudând la înălţareacetăţilor, dar cel mai ades dinfurtişaguri mărunte, în satelesilite a-i găzdui, ori tâlhărind ladrumul mare. Oştenii luau pildă de la căpeteniile lor. Mareşalul de


-552-

Villars nu se ruşina a poruncidări grele de război păstrând înteşchereaua senioriei sale o partedintre ele. Celor ce-i ştiriciseră că mareşalul face ruşfeturi, Ludovicle-o curmase scurt: „Da, dar leface şi pe ale mele…“ — Punga, monseniore! strigă

oşteanul şi drumul e al domnieitale.

Bărbatul în strai vineţiuîncepuse a da semne deosteneală, încerca să-şi ţină spatele slobod. Întoarse o clipă capul, purtând răspuns spadeivră jmaşe, venite lăturiş, şilogof ătul desluşi cu uimiregrimeaua neagră care despica de-a curmezişul obrazul străinului.Oştenii trudeau să-l răpună pe


-553-

Filip D’Antin, conte de Saint-Lô. — Franţuzul trebuie izbăvit,

Machidoane, şopti RaduAndronic, altminteri nu vom aflaniciodată ce diavolii a pus la calecu nemţii în Transilvania.

Slujitorul îşi f ăcu semnul crucii,stupi în palmă şi apucă cunădejde ciomagul. Simion îşidezveli dinţii, boierul trasearmele din teacă. Se repeziră vultureşte din trei părţi. Spada şi

jungherul logof ătului vătămauîncheieturile oştenilor-cumaşi,răsuciţi spre a-i pune stavilă,născoceau scântei întâlnindfierul potrivnicilor. Moartea deom nu-şi găsea cinstire încugetul boierului. Pe buze, îistăruia zâmbetul cel rău iscat în


-554-

asemenea lucrări. Patruascuţişuri căutau pieptullogof ătului. Radu Andronic leînfruntă bărbăţia cu loviturideprinse sub podurile Romei,f ără pereche în vicleşug. Patrumâini însângerate lepădară săbiile.

De cealaltă parte, Ilie Machidondesluşea vră jmaşilor ştiinţabacilor din Ţ ara Vrancei.Ciomagul f ăcut roată frângeaoţelul hangerelor subţiratice, aşacum frângi osul de găină,poposind pe grumaji şi şale.Răcnetele celor atinşi zdruncinauatunci pădurea, gonindu-ivietăţile spre cotloane umbrite. Obubă zgâlţânată din somn căscă ochii cât străchinioarele cercând


-555-

să desluşească străvezimeaalbastră a codrului. Scânteileizvodite de ascuţişul spadeloralunecau f ără a-i răni privireaoarbă, deprinsă a destrămavăluri noptatice. — Spor la coasă, Machidoane!

strigă, râzând, Radu Andronic. — Mulţumesc de vorbă bună,

boierule! O rugăminte aş avea,dacă domnia ta îngăduie. Lasă mie buruienile rămase să le aducînvăţătură nouă, căci gustul

jungherului îl ştiu.Simion îşi f ăcea slujba printre

oştenii cu flinte. Îndată ce unulsălta pocnitoarea la ochi, dulăulzbura către el înfigându-i colţii înceaf ă.

Filip D’Antin, sărăcit de


-556-

vră jmaşi, rămase în priveală.Ochiul teaf ăr măsura cudeosebită uimire f ăpturalogof ătului. Îşi lepădase haina.Cămaşa albă născocea petefugare printre veşmintelecârjaliilor, spada şi jungherulţeseau giulgiu subţire curepeziciunea ţintarului lovit destreche. Semăna cu un diavol.

Haita oştenilor tâlhari sesubţiase. Ilie Machidon înaintaspre Saint-Lô cu spateleînvârtind bâta. Gândul celşugubăţ al ţăranului era să miruiască măcar o dată şezutulfranţuzului, chipurile dinnepricepere. Când scula senăpusti fulger spre şalelecontelui, Filip D’Antin feri,


-557-

vestind: — Stinge-ţi pornirea, slujitorule!

Vră jmaşii s-au risipit!

Saint-Lô îşi încopcie mănuşa deamandină şi porunci luiMachidon în valahă: — Scutură-mi colbul!Plugarul roşi de mânie până la

rădăcina sprâncenelor. Rămaseneclintit. Ochii logof ătuluiscăpărară flacără, buzele i sedespicară în rânjet hain. — Îndrăzneala ţi-e f ără pereche,conte! — De ce? întrebă D’Antin cu

zâmbet uşurel. M-ai îndatoratînmânându-mi cheile sipeţelului,ţi-ai dovedit apoi dragul ce mi-lporţi, scoţându-mă teaf ăr de sub


-558-

stăpânirea jungherelor vră jmaşe.Cu asemenea poliţe am îndrăznita te socoti prieten. Iar slugileprietenilor mei sunt şi ale mele.

Râdea mânzeşte, zgândărindu-lanume. Radu Andronic îl cercetă scurt, apoi scapără amnarul,aprinse luleaua şi slobozi fumulzâmbind. — Prieten!… Doamne, cum le

desluşeşti tu pe toate! Acumpricep rostul bucatelor poruncitehangiului. — Care hangiu?Logof ătul căută către slujitor.

— Vezi, Machidoane? Făpturaaleasă prea lesne îşi uită milosteniile, dar aceasta nu-i opricină care să ne sece nouă mulţumită. Hangiul din Lyon,


-559-

conte, căruia i-ai umplutbuzunările cu aur spre a ne punedinainte merinde cu cheltuială.Când risipeşti o sută de livre secheamă că datornicul ţi-e prietenşi nu de soi oarecare. — Nu-ţi pricep vorba, dar mă

legăn cu nădejdea că urmândîmpreună drumul mi le-oidescâlci pe toate cu rândul.

Boier Radu Andronic rămasestană. — Alungă asemenea gând,

monseniore.De astă dată ochiul franţuzului

se miră cu adevărat. — Ce anume te împiedică? — Chipul domniei tale! Nu-mi

place! Iar tovărăşia mi-ar plăceaşi mai puţin.


-560-

Machidon strecură căutătură iute către Filip D’Antin.Franţuzul, albit sub suliman,încercă să surâdă. O văpaie roşieîi fulgeră privirea. — E bine, logofete… Preţuiesc

oamenii f ără ascunzişuri învorbă. Îngăduie doar o întrebare.Socotindu-mă vră jmaş, de ce mi-ai izbăvit zilele?

Boier Radu Andronic sări fulg înşa f ără a atinge scăriţa. Saint-Lôîi prinse calul de dârlogi. Sângelese vedea clocotind în vineleîntunecate. — Aştept răspuns. — Am chibzuit că nu ţi-a sunat

încă ceasul. Aşadară, te maiîngădui.

Filip D’Antin scăpă dârlogii şi


-561-

începu să râdă. — Mă îngădui?! — Nu pentru multă vreme,

spuse Radu Andronic şi dădupinteni calului.

De patru nop ţ i ploaia ciobanuluiasupre ş te conacul. Ceasurile setârâie mo ş nege ş te, ghebo ş ate deap ă ş i osemintele frunzelor biruiteîn luna lui Brum ă rel. Sprijin foculcu vreascuri uscate, dar joaca

fl ă c ă rilor nu izbute ş te izbând ă asupra urâtului strecurat ho ţ e ş teîn chilioara mea. Îmi simtîncheieturile posomorâte, le aud

jelitul. Trag oghealul pe umeri ş im ă aplec f ă r ă bucurie asuprac ă r ţ ii p ă rintelui Ilarie.

Drumul oamenilor M ă riei Sale


-562-

prin acel târg al Parisului, maibogat în stric ă ciuni decât Sodomaş i Gomora luate laolalt ă , îmivat ă m ă cugetul. M ă gândesc ladomnia ta, frate cetitorule, carelete afli în urma lor, ş i- ţ i tem fiecare

pas. Valahii ş i-au p ă strat trupulneprih ă nit de ispite spurcate,trudind s ă n ă tos în ceasurile dedragoste, în case ş i pe uli ţ e aur ă s ă dit f ă r ă hodin ă floarea desulcin ă a cur ăţ eniei.

Mi se face dar ă inima puriceş tiind c ă muierile lor te vor tragede mânec ă la tot felul de ispr ă viscârbavnice, c ă vei vedea cum

preacurvesc la umbra ş an ţ urilor,ori c ă spurc ă hudi ţ ele sub privireac ă l ă torului.

Ascult ă ruga nevrednicului


-563-

Pahomie, cetitorule, ş i fere ş te- ţ iînc ă l ţă rile, dar mai vârtos cugetulde glodul acelor stric ă ciuni ca s ă nu necinste ş ti la întoarcere uli ţ eleBucure ş tilor.

-564-

Capitolul VIII

TÂRGUL BLESTEMAT

Intrară în Paris la prima scaldă a dimineţii. Lumina cenuşiepoposi dintâi pe bolta de laDomul Invalizilor, dezbrăcă denegură calul şi trupul de bronz allui Henric, pe Podul cel Nou, sestrecură adânc pe poarta SfinteiAna, de la Notre-Dame, desluşindsubţioara scobită în piatră aSfântului Marcel ce răpunea


-565-

balaurul. Statuile celor douăzecişi opt de răsbunici aiMântuitorului, rigile Iudeei şi alelui Israel, stăpâneau catul dintâial catedralei, căutând cublândeţe asupra târgoveţilor.

Deşi Sfântul Bernard îndemnala cumpătare „căci lăcaşul cuzidurile acoperite de aur îşi lasă credincioşii f ără izmene“,Maurice de Sully, feciorul uneistrângătoare de vreascuri, ajunscanonic, aşeză la 1163 primapiatră a catedralei f ără seamănîn măreţie şi numărul de pungisecătuite.

Zorile îşi înfipseră torţa în rozaiscată din cioburi ce se afladeasupra porţii judecăţii dinveac, alcătuind nimb f ără


-566-

asemuire Fecioarei, după care,păstrând cuviinţa, vestiră răsăritul dintâi palatelor de peuliţele Saint-Jacques,Saint-Martin, Saint-Antoine şiSaint-Denis şi numai după aceeaciocăniră în ferestruicileghimirliilor din chirpici şi lemntencuite cu ghips, ale mişeilor.

Cei mai harnici târgoveţi sedovedeau neguţătorii de rachiuri,îşi statorniciseră polobocul deholercă la răscruce de uliţi, abiaprididind să umple cupele secatedintr-o înghiţitură demeşteşugarii zoriţi spre slujbă.Brutarii din Gonesse şizarzavagiii picoteau pe capracăruţelor, cu hamurile slăbite înpoala pestelcilor de piele,


-567-

încredinţându-se cu totul cailorcare mânau singuri spre pieţeleşi halele din parohia Saint-Eustache. Deschideau rar unochi spre a nu se treziîmpresuraţi de turmele de boi,vaci şi oi pe care le aşteptausecurile măcelarilor. Când ochiultoropit de somn nu veghea, seisca halima mare. Un ceas, pepuţin, îi lua neguţătorului să sedescurce din oastea de dobitoace.Suduia, privind cruciş de mânie,maica netotului şi Joia lui grasă,poala Fecioarei şi ibovnicapreotului din satul celui nătâng.Ciobanul fluiera în vremea astaf ără habar, în hazul jupâneselorpornite la târguială şi al diecilorcu călimări de corn la brâu care


-568-

se desf ătau ca la panoramă.Când lumina aurie şi plină derăcoare cădea tremurând pedalele cheiurilor Gesvres, LaPelletier, Conti şiQuatre-Nations, se iviră cu huiet,din pricina roţilor cu verigi defier, primele rădvane.

Machidon însă cerceta cumirare mare scaunele purtate decalici, unde-şi odihneau trupurilegroase feţele subţiri. Aceeaşibuimăceală, se vede treaba, îlîncercase şi pe doftorul englezLister, căci, după cum însuşidomnia sa mărturisea, asemeneacălătorie necinstea obrazulParisului.

Privirea ţăranului din Chiprianafugi apoi la racla cu două roţi –


-569-

vinegret ă – la care opinteaînhămat un creştin cu trupfiratic, poreclit „catâr botezat“. Îidădea ajutor împingând lădoiulmuierea trenţăroasă, ori prunculştirb, cu privire ostenită.Picioarele goale intrau până laglezne în glodul negru. Ţăranul îşi f ăcu o cruce

îndesată. — Spune-mi, rogu-te, logofete,

eşti încredinţat că n-am apucatstrâmb drumul? — De ce? — După învăţătura părintelui

Sofronie din Chipriana, aşa s-arînf ăţişa împărăţia celui cucorniţe. — Ţ ine-ţi inima, împărate, căciăsta-i abia începutul.


-570-

Târgul se însufleţise de-abinelea. O dată cu obloaneleridicate dinapoia drugilor grei defier ce fereau deopotrivă ferestrele avuţilor şi calicilor, seiviră în uliţe pruncii. Desculţi, cucămeşuicile ferfeniţă, lăsând înpriveală pântecele, viermuiausugând din beţişoare lungi desfeclă dulce printre neguţătoriicare trăgeau norocul de poaleîncă din primele ceasuri aledimineţii.

Pentru a le pricepe strădaniilerăcnite cu toată vlaga gâtiţei,Machidon le cerceta tejghelele şitarabele purtate pe umeri: gogoşişi plăcinte, sau talpă de pus laciubote. Negustorul era însoţit deun meşter care te slujea f ără


-571-

zăbavă, te descălţa şi, cât aiînghiţi o bârdacă de zeamă dinaguridă verde de la tarabamegieşă, îţi dregea încălţările. Semai aflau de vânzare blăni deiepure şi miţă, prune cu gâtsuleag stropite de brumă, din

Tours, unt galben din Vannes,mere roşii smălţuite, a cărorcoajă fusese lustruită cu postavaspru, cârnaţi graşi şi hribi albi,ca omătul, butii mari cu brânză grasă de Brie, piersici aurii dinCorbeil, frunze şi coji de nucă pentru cănitul pletelor şimusteţilor cărunte.

Deprins cu hărmălaia din Târgul Stambulului, IlieMachidon nu ţinea seama larmei,pândind paşii lui Simion care se


-572-

strecura anevoie printrepicioarele târgoveţilor. Se putealesne rătăci în halimaua decoşuri cu marf ă, potăi uliţarnice,măgari încălecaţi de lucrători înstraie din piele şi pânză surie,călugări şi grămătici, trenţăroşipuşi de-a curmezişul norocului.

Jupanii, ţanţoşi, cu bărbia şinasul în vânt, păşeau măsuratspre curţile unde vreme de treiceasuri aveau să împartă dreptatea. Băietani de 7-8 ani leţineau cu amândouă mâinilecoada lungă a veşmântului, sprea nu o târî în glod. Aveauporuncă aspră să nu se holbezeîn lături. Hazul gloatei n-aveapereche când, din pricina vreuneiminunăţii, pruncii înţepeneau


-573-

uitându-şi slujba. Arcănit şineştiind ce se petrece în spate,dregătorul se împiedica ori,opintindu-se prea tare, îşi lăsabucata de veşmânt în mânabăietanului.

Desfrânate tinere – cele săritede 25 de ani fereau ceasurilecrude ale dimineţii – încercau să-i ademenească vârându-le subnas umerii calzi, aromiţi cumosc, le prindeau mâna cu de-asila, spre a-i face să-şi întoarcă ochii la obrajii trecuţi prin f ăină de Veneţia, a căror albeaţă osporeau „muştele“ – bulzuri câtgămălia din tafta neagră –aciuate pe bărbie, ori în pufulauriu de lângă ureche. — Nu te holba, Simioane!


-574-

porunci Ilie Machidon,răsucindu-se spre câine. Ia pildă de la mine şi mai vârtos pildalogof ătului. Amarnic mă maimustră cugetul c-am îngăduit să ne urmeze rigoarea asta dedulău. Domnia ta ştii cum îiţăranul, deprinde repede…

În Piaţa Dauphine f ăcură popas. Logof ătul descălecă şiprinzând calul de dârlogi începua trece prin sita ochilor mulţimeade pierde-vară, oşteni şipodărese, învăţăcei, f ără dor deşcoală, paji, teleleice, borfaşi şicoţcari. Se îmbulzeau să vadă drăcăriile păpuşarilor, ascultaunăscocirile celor bogaţi de gură,cumpărau te miri ce mărunţişurisau flecăreau cu ochii la


-575-

orologiul Samaritainei, cugetândcum să rostuiască până spreamiezi cei câţiva gologani pentruo ciorbă de varză şi o măsură deholercă.

Spre mirarea lui Machidon,mulţi târâie-brâu îi f ăceauînchinăciune logof ătului. Boierulrâdea cu ei, le zicea pe nume şiîmpărţea gologanii. — Sănătos, Charlot?… Ai găsit-o pe Lucienne, moş Luc?Unchiaşul tresări. Ochii clociţi

clipiră mărunt în lumina soareluiapoi, recunoscându-l pe RaduAndronic, zâmbi ştirb. — Te-ai întors, monseniore? N-

am găsit-o… Blestematul acelade grenadir o ascunde bine. Dartot le vin de hac! Nu-l cunosc ei


-576-

pe moş Luc! Nu-l cunosc defel! Şiîn fundul iadului îi găsesc!

Logof ătul îi azvârli o teşchereamică. — Sunt încredinţat.Îşi f ăcură vad spre statuia rigăi

Henric al IV-lea. Ilie Machidon îşilepădase privirea la terfegoşiiintraţi în voroavă cu logof ătul. — Cum se cunoaşte boierul!

Numai cu obraze alese poartă prieteşug…

Sub copitele calului de bronz,lângă rindeaua unui teslar,logof ătul îl zări pe Toine, unpotlogar ciumpav care ţipa ca dingură de şarpe rânduindu-şi f ără încetare marfa: besactele mici,cât o acăriţă, pocale, uleiuri,parfumuri şi dresuri, leacuri


-577-

vră jitoreşti ce f ăgăduiesc scutpentru glonţ şi deochi de oşteanşi cal roib, apă descântată devraci pentru dobândireafrumuseţii şi a vieţii îndelungate.Un gavanos cu zeamă siniliesorbită vreme de şase săptămâniîmpreună cu o lingură decenuşă, la ceasul când battunurile vestind că Regele Soareşi-a deşertat pântecele, îţischimba ochii negri ori alunii înalbaştri. Toanta abia aşteptazorile, îşi cerceta cu inima puriceochii în mirază şi dădea buznamânioasă în piaţă. De la oasemenea ispravă i se trăgeatâlharului braţul betegit. Cel maiadesea însă, Toine grijea soroculşi îşi statornicea pentru o vreme


-578-

negustoria la altă răscruce aParisului, lângă Bastilia oriSaint-Germain. Pe care o simţeamai neghioabă o aştepta,încredinţând-o că privireaîncepuse a-i bate către albastrudacă o cercetezi cu luare-aminte.Încă un gavanos şi îngerii vorrătăci drumul spre cer,bezmeticind în apele ochilor eiazurii. Dar poate că printreneamuri sau megieşi se află vreomuiere pe care o cheamă Mathilda. Trebuia să i-o spună din vreme şi să nu-i caute cunedreptate pricină. Orişicine ştiecă asemenea nume e cu deochi şialungă rodul farmecelor şileacului oricât de iscusit.

Logof ătul îl cercetă zâmbind o


-579-

bucată de vreme. Când îiîntâmpină privirea, ciumpavulscoase un chiot de bucurie, sărizvârlugă peste taraba cu uleiurişi-i apucă mâinile. — Seniorul valah!

Binecuvântată zi! — Te văd teaf ăr, Toine! — Să mă fi văzut domnia ta ieri! — Cum merge negustoria? — Vorba gasconilor,

monseniore, binişor spre prost.Cum să meargă?! Muşterii-snătângi, dar şi norocul meu leseamănă.

Logof ătul strecură privirelăturişă şi îşi apropie buzele deurechea cioflingarului. — Am o vorbă cu tine Toine. Totla Trei Clopote stai?


-580-

— Până cumpăr palatul duceluide Guise… Când să te aştept,seniore? — Diseară, după zece ceasuri.

Întrebă în treacăt: Tabarin maitrăieşte? Toine zâmbi. Tabarin era

gardian la temniţa Bastiliei. — Dacă nu l-a împins cumva

necuratul să-mi încerce doftoriilepentru îndreptarea ochilorcrucişi, poţi fi încredinţat. Să-idau de veste?

Radu Andronic îi f ăcu cu ochiulşi se îndepărtă. Îl găsi peMachidon dinaintea unei tarabecu movilă de berneveci.Neguţătorul îşi prăpădeaputerile, f ălindu-şi marfa:nădragi strâmţi ostăşeşti, alţii


-581-

retezaţi de la genunchi cu bumbişi panglici, fesfesele şi fireturi, oridimpotrivă, f ără podoabe pentruminţile aşezate, berneveci de soidin atlas pentru zaiafeturi alese,din piele şi canavăţ, din postavulflamanzilor, ori al ţesătorilor dela Alep.

Negustorul răscolea mormanulf ără să-şi cruţe osteneala,fluturând pânzăria, trăgea vârtosde craci încredinţând muşteriiide trăinicia ţesăturii, îi poftea să-i încerce urmându-i pilda. IlieMachidon îl cercetă cu zâmbet,chibzuind că avan se maiînghesuiau dracii la gura lui.Simţindu-l pe Radu Andronicalături, îl rugă să-i desluşească vorbele.


-582-

— Ce necaz îl munceşte peaista, logofete, că-mi ţiuieurechile de atâta jelanie? — Încredinţează târgoveţii că

marf ă ca a lui nu se întâmplă întot Parisul. Aşa-i el, negustornătâng, vinde în pagubă şi cubiruinţă mare pentru muşterii.Face şi o prinsoare. De izbuteştisă dezghioci nădragiismulgându-i de craci, îi dă depomană.

O muiere roşcovană, sub uncortel de horbotă, se ivi în capulpieţei. Zărind-o, logof ătul începua-i face semne şi îi ieşi înîntâmpinare. Teleleicii îicrescuseră dintâi ochii, scoaseun ţipăt nedesluşit, apoi îi pică în braţe. Slujitorul, oftând cu


-583-

tâlc, se întoarse la iţariineguţătorului. Creştinul îşiîncerca norocul acum cu alţigură-cască. Limba îi f ăcea iară clăbuci, mâinile opinteau lacrăcii nădragilor.

Un gând năstruşnic răsări înmintea slujitorului. Râzând într-ascuns, scoase cosoraşul dinchimir şi-l piti în palmă. Pândiochii neguţătorului care cercetauîntr-altă parte şi crestă iutecusătura. Se pref ăcu apoiademenit de prinsoare încercândde mântuială un nădrag floriu.Neguţătorul bucuros, îi înghesuimarfa dinainte, poftea oamenii lapriveală. Machidon trase cunădejde de bernevecii crestaţi şise pomeni cu câte un crac în


-584-

fiece mână. Piaţa Dauphine seumplu atunci de hohoteletârgoveţilor. Jupânul rămasedintâi stană de buimăceală,azvârli nădragii în capulplugarului şi bolborosind vorbece nu aduceau a dezmierdare îif ăcu vânt de umeri.

Ilie Machidon, urmat de câine,se îndepărtă râzând. Dibui după vreo zece paşi un trenţăros cestâlpea zidul Samaritainei şi îilepădă câteva părăluţedimpreună cu nădragii.

* * *

La unsprezece ceasuridimineaţa, soarele poposea în


-585-

crivatul cu polog al conteseiHenriette-Anne de Motteville.Aurul luminii opintea să ridicepleoapele ostenite, umăr la umărcu ceasornicul de pe gheridonuldin lemn aromitor de santal careslobozea unul din cântecele luisieur Lully. Contesa ascultazvonul vesel al clopoţeilorîntinzându-şi mădularelesubţirele în aşternutul dehorbotă, apoi săltându-se încapul oaselor dădea bineţe celuide-al treisprezecelea Ludovic.

Statuia rigăi veghea de lapatruzeci de paşi număraţiferestrele contesei spre a primi înfiece dimineaţă sărutările trimisedin vârful degetelor firave. PeRegele Soare îl veselea din cale


-586-

afară preţuirea Henriettei deMotteville pentru părintele său şifusese cel dintâi care f ăcuse hazla Versailles când curtenii îişoptiseră cuvintele contesei:„Henric al IV-lea cu prostimeastau pe Podul cel Nou, Ludovic alXIII-lea cu oamenii de neam înPlace Royale, fecioru-său –buzele bătrânei pufneau adispreţ – cu birarii şi sămădăiilui în Place des Victoires.“ Căciaici fusese înălţată cupaisprezece ani în urmă statuiaultimului Ludovic.

Hotărât, contesa n-avea să priceapă în veac învoielile RegeluiSoare cu oamenii de proastă seminţie, chiar dacă ele aduceauruşfeturi grase. La urma urmei,


-587-

dacă chibzuiai drept, maică-sa,bălana aceea cu minte devrăbiuţă, dovedise gusturi la felde proaste. Când te cheamă Anade Austria şi ai fost soaţă luiLudovic al XIII-lea, nu primeşti încrivatul tău pe Mazarin, unsocotitor italian de stirpeîndoielnică…

Henriette-Anne de Motteville îşialungă gândurile. Ziua se arătaprea frumoasă pentru a-i aducestricăciune. Trandafirii rozalbi aicovorului înfloreau subdezmierdarea soarelui, un hulubîşi primenea penele în frasinuldinaintea ferestrei – îl vedea bineprin miraza veneţiană şi sebucura, căci turtureaua vesteştezi bună – pântecele n-o mai


-588-

năcă jea, dovadă că ultimul leacdin sânge de viperă, răşină,miere şi păr ars de cloţan era cuadevărat tămăduitor.

Aroma lui Florar îi stârni gustulpentru o preumblare în rădvanulroşu de Englitera spre Bois deBoulogne. Contesa zgâlţâi veselă clopoţelul de argint şi slujnica seivi într-aceeaşi clipă purtândtipsia prânzului cel mic. Ciugulicu poftă din oaia cu sos şiusturoi, culese câteva fire desparanghel, duse la buze degetulmuiat în miere de Narbonna,sorbi câteva linguri din zeama deceapă şi broaşte, meştericocoloaşe din brânza de Gruyereşi, înghiţindu-le unul câte unul,f ăcu semn slujnicii să ridice


-589-

blidele. Rămase pe margineacrivatului bălăngănindu-şipicioarele. Purta colţuni de lână albă, moale, căci temea cudeosebire junghiul şi guturaiul. — Ce s-a mai întâmplat,

Madeleine? Ai veşti de soi, ţi-ocitesc pe vârful nasului.

Chicoti, şi zulufii suri îi jucară pe umeri. Slujnica, o muieresprintenă din Touraine, cuprivirea vicleană, îşi coborîpleoapele, întrebarea contesei eraaidoma în fiece dimineaţă. — Nu-i un ceas de când

prinţesa palatină a trecut curădvanul luând caleaFontainebleaului. — Ah! Nemţoaica n-are somn

deloc. N-o lasă să doarmă


-590-

cârnaţii cu varză şi gândul că Françoise1, „bătrâna maimuţă“,mai răsuflă. Amândouă nişteneghioabe… Altceva, Madeleine? — Contele de Soisson e datornic

bancherului Bernard 5 mii descuzi. — Iar? Sunt sătulă de el şi

Mazarinetele2 lui… Vorbeşte-midespre cineva de soi. De pildă,Madeleine de Scudery. Mi-arplăcea să arăt la fel de chipeşă.Ştii câţi ani a împlinit? — Nouăzeci. — Nouăzeci şi trei, Madeleine!

Ei? — E mânioasă foc că suta de

scoici se plăteşte trei livre, iar

1 Françoise d’Aubigne, marchiză de Maintenon, văduva poetuluiScarron, soţia morganatică a lui Ludovic după moartea Mariei Tereza,spaniola.

2 Poreclă dată nepoatelor lui Mazarin.


-591-

perechea de potârnichi roşii două livre şi opt soli. Jupâneasanoastră l-a întâlnit pe bucătarullor în piaţa Quinze-Vingts.Doamna contesă s-a jurat că nuva mai pune gura nici pe nisetru,căci regele, de bună seamă, s-abetegit la cap prepuind că ea îşiva uşura punga de douăzeci desoli pentru a mânca un peşte.

Bătrâna îşi izbi palmeleînveselită straşnic. — Ah, zgârcita! Văd limpede că-

i teaf ără de vreme ce ia aminte lapreţul broaştelor. Să faci bine să-l trimiţi pe Julien cu un paneraş de roze şi gânduri de sănătate înuliţa Poseaux. — Doamna de Scudery nu

iubeşte rozele…


-592-

— Ei bine, atunci umple-l cu altzarzavat. Noi am primit flori,Madeleine? — Bineînţeles. Crini roşii din

grădina contelui dePontchartrain. — Vrea să-mi arate că nu-şi

uită prietenii, deşi Ludovic a fostdestul de gogoman ca să-lcocoaţe cancelar. Atât? — Grădinarul marchizului de

Dangeau, urmă slujnica, a venitîn zori cu un copac de liliac alb şiporuncă să-l răsădească subferestrele trapezei noastre.Doamna contesă va vedeasingură isprava.

Henriette-Anne de Mottevilleîncepu să râdă. — Bietul marchiz! Când eşti


-593-

îndeajuns de norocoasă ca să ainepoate chipeşe, se născocescchiar la şaptezeci de ani copaciînfloriţi peste noapte înadinspentru tine. Mai sunt veşti,Madeleine, căci abia aştept să-ţiistorisesc visul meu. — Prinţesa d’Harcourt a

câştigat două mii de scuzi lapharaon. — Femeia aceasta are degete

îndemânatice… Ai isprăvit,Madeleine? — Cea din urmă veste ne-a

adus-o însuşi grădinarulmarchizului. Ducesa de Gesvresa primit din punga cămătaruluiBernard douăzeci şi cinci de miide scuzi, „pourboire“ pentru birulpe fanarele Parisului.


-594-

— Nu mă miră deloc. Ducesa ecroită pe potriva părinţilor,negustori sadea. Hm,Boisfranc!… Dar ciuleşte bineurechile, Madeleine! Am visat…

Contesa se preumbla prinodaie. Boiul subţiratic, învăluit înpânză gingaşă, ţesută lamănăstire, aluneca pe cleştarulmirazelor din Saint-Gobain. Ocolicu dibăcie mescioarele auriiîncărcate cu sticlărie dinOrleans, şi poposi lângă o zeiţă păgână, dăltuită în argint demeşterul Benvenuto Cellini cumai bine de o sută cincizeci deani în urmă. — Am visat… Ochii împâcliţiclipeau a mirare, în vreme cedegetele dezmierdau potirul din


-595-

mâna zeiţei. Am visat un bărbatcălare pe bidiviu alb.

Slujnica îşi dosi căscatul. Tipsiacu blide atârna greu, iar contesavisa în fiece noapte. — Mă asculţi? Nu i-am desluşit

chipul, dar ce mi s-a părut cudeosebire ciudat e că stăteastrâmb în şa. Şi totuşi semăna agentilom. Cunoşti tu pe cinevacălărind într-o rână? Mi-arplăcea să ghiceşti căci eu nu mă mai pot bizui pe ţinerea mea deminte. — Sunt încredinţată că visul se

va desluşi până la amiază, spusef ără credinţă slujnica. E vineri, ziprielnică răstălmăcirilor. — Straşnic! Atunci, îmi voi

struni răbdarea încă un


-596-

ceas-două. Grijeşte de rochiacireşie cu pene şi ciucuri. Poftesco plimbare în pădure… Să nu uit!Porunceşte-i lui Julien lumânăride 22 de parale şi să se schimbeneguţătorul. Escrocul îmbină ceara albă cu seu ca să-mivateme ochii.

Slujnica f ăcu închinăciune şipărăsi camera. Contesa deMotteville se proţăpi dinainteamirazei. Îşi muie buriculdegetelor în pocalul cu unsoarede Cordoba şi începu să-şi frececreţurile chipului hârbuit.

„Gentilom pe bidiviu alb,călărind strâmb… Cine să fie?“

* * *


-597-

— Încaltea nu-mi pare rău c-amgonit pe deşelate, zi şi noapte dinValahia până în târgul ista,spuse Ilie Machidon, cercetându-l pe logof ăt printre gene. Înotămfrumos prin glod şi alte celea,spre a număra calicii şi vântură-lume la ceasul când musca îşicaută adăpost în ochi, iarsudoarea curge Milcov. Prepuiesccă e taman slujba pentru carene-a mânat Măria Sa încoace… — Ai auzit de vorba ceea ce se

numeşte răbdare, împărate? — Domnia ta şuguieşte sau uită

că eu sunt ţăran. Să tot fie vreo omie şapte sute de leaturi de cândrăbdăm…

Se îndepărtaseră de Place


-598-

Dauphine şi, acum, tăind agaledrum prin ulicioare pipernicite,boier Andronic părea să umbledupă frunza frăsinelului. Făceapopas dinaintea unor căsoaief ăţuite, desluşindu-i slujitoruluicine-i procopsitul care lestăpânea, ducele de Guise, deLauzun, ori de Guiche, conţi,paraconţi, cavaleri şi alţiiasemenea, rămânea la priveală dinaintea zidurilor neguroase demănăstire. Se învârtiră apoi peCours-la-Reine, uliţă largă cupădure de ulmi scornită anumepentru hălăduiala avuţilor, cu unsoi de piaţă la mijloc unde zeci derădvane se puteau învârti şirăsuci f ără a-şi aduce pagube.

Bărbaţi muchelefi dădeau


-599-

bineţe oricărei carete săltându-şipălăria ghiftuită de pene – n-aveaMachidon în toată ogradapănăraie cât creştea aici pe osingură cuşmă – neguţători deacadele, omeniţi cu câţiva soli,duceau de colo-colo răvaşeledulci. Muierile, ghilosite casfântul altar în duminicaPaştelui, le primeau în vârfulmănuşilor, îşi zvârleau ochii peele, apoi le strecurau cu zâmbettainic în horbota sânilor. — De, f ăcu slujitorul, ştiu că

aiştia au mântuit cu aratul, iargrija secerii n-o hâţână nici pedomnia ta, căci, har Domnului,suntem în Florar. — Ai luat deprinderi noi,

împărate, râse Radu Andronic.


-600-

Nu te ştiam grăind în deşert. — Aşa o fi! De când mă ţin lipit

ca izmana cea udă de alţii,deprind toate celea… — Tragem în gazdă la cucoană

de neam mare şi nu se cuvine apoposi la casele dumneaeiînainte de amiezi. Spre aîntâmpina năvala celor cuproastă creştere, porţile rămânînchise, iar dulăii veghează zidurile. Ai priceput?

Ilie Machidon clătină capul,fâcând buze de harap. — Cum să nu? Află, domnia ta,

că asemenea învăţătură adobândit şi văru-meuGheorghiţă. De câte ori îl poftescsă-mi cinstească bătătura zice:Aş veni pe la voi, dar mi-e ruşine


-601-

de câini… Ce nu pricep e altceva.De ce nu ne oploşim la vreunhan ca tot drumeţul, şi cădempopic pe capul creştinilor? — Franţujii socotesc rateşul

gazdă pentru cei de proastă seminţie, iar noi avem a bate laporţi înalte. Al doilea, jupâneasa

– contesă de Motteville – e muierecu rubedenii şi prietenii de soi laCurtea lui Ludovic şi va depunemultă râvnă spre a ne sări înajutor.

Slujitorul îi strecură căutătură lăturişă. — Chibzuieşte bine, logofete…

Mi-e că doi ţărani ca mine şiSimion ţi-om da pricină de sfială. — De-acuma, se pref ăcu a ofta

Radu Andronic, m-am deprins cu


-602-

pocinoagele celor din Chipriana.Om adăuga la răboj şi om socotila urmă. — Voia domniei tale, boierule…

Dacă îngădui mai pun oîntrebare şi apoi tac, căci multecuvinte de laudă am să-ţi aduc îngând… Ce hram poartă râvna

jupânesei? Ochi negri, ori alt soide păcate? — Gândul contesei, râse

logof ătul, pentru asemeneablăstămăţii a ostenit de mult. Emuiere în asfinţitul vieţii. L-acunoscut însă cândva pe tata. — Deci tot ochi negri, descâlci

iute Machidon. Acum oriodinioară, tot un drac, chiar dacă a năpârlit. — Pesemne ţi-o fi f ăcut boier


-603-

Costache mărturisenie, spuseRadu Andronic. Mie nu mi-adeşertat isprăvile inimii. — Lesne de priceput. Cine

dăscăleşte raţa a pluti pe baltă?Hei, Simioane, pe undehăimăneşti?

Câinele, luând pilda celor de-oseamă cu el şi a târgoveţilor,săltase laba dinapoi rezemândstatuia din inima pieţei.Slujitorul suspină cuamărăciune, mormăind: — Nu ştiu cum l-oi descotorosi

de asemenea deprinderi, logofete,căci statuie spre a-i fi defolosinţă, la ceasul nevoilor, nucred să ne ridice Măria Sa Vodă în Chipriana…

Radu Andronic reteză de-a


-604-

curmezişul Place Royale şi oprilângă clopotul de sticlă cestreşinea porţile PalatuluiMotteville. Sub herbul contesei,un dragon cu cunună de ghinde,se desluşea numele încrustat cubuchii de aur pe marmura pâclie.

Două ceasuri petrecuseHenriette-Anne dinainteamirazei. Ajutată de patru slujniceisprăvise dărăcitul anevoios alpărului, înălţat pe caturi dinsârmă şi petice de postav. Dincreştet cădeau în neorânduială bine chibzuită panglici, pene şizulufi cumpăraţi în dugheananegustoresei Martin.

Venise apoi rândul obrajilor,împrospătaţi cu lapte virginal şinectar de Nissa. Pomăda din


-605-

Florintia şi ceara de Madridalcătuiră tencuială de nădejdepulberii de orez grecesc şi roşuluide Spania. Contesa şovăi înaintede a statornici bolzul de taftacumpărat la Perla mu ş telor , dinuliţa Saint-Denis. Îl hotărî încolţul ochiului şi porunciaromele. Slujnicele se îndesară cu clondiraşele târguite la jupânGuilleri din uliţa Tablettiere,deşertând pe umerii şi braţelecontesei apă de tuberoze şiambră, scorţişoară, ceruză şimaghiran.

Cercetându-se în miraza cudouă uşi, bătrâna ceruMadeleinei să-i îndrepte un fir desprânceană şi deschisebesacteaua cu odoare. Alese


-606-

colan greu de mărgean,asemenea cerceilor, şiunsprezece brăţări de aur menitesă-i încolăcească braţele până îndreptul coatelor pentru aascunde privirii pielea încreţită de vreme. Tot atâtea ghiuluri, şidin aceeaşi pricină, îndesă îndegetele înnodate de gută. Trecuse astfel al cincilea ceas şi

contesa îngădui răgaz slujnicelorsă-şi tragă sufletul. Prinse putereşi domnia ei, deşertând un pocalcu rachiu de mărar din Ile deFrance, după care-şi îndestulă nara cu mahorcă. Oftă mulţumită şi porunci straiele.

Peste cămaşa gingaşă,Madeleine îi rândui două fuste detafta vârtoasă. Beţigaşe din fildeş


-607-

şi lemn, ţesute între ele, stâlpeaupântecele vlăguit al bătrânei.Veni rândul rochiei zmeurii. Pepoalele din brocart, slujniceleaninară mănunchiuri de aur şiargint. Henriette-Anne deMotteville începu a se preumblaprin încăpere cu ochii lipiţi deoglindă. O nemulţumea coadarochiei căci măsura abia doiarşini şi jumătate. Prostul deLudovic îngăduia 17 arşini doarreginei, 13 prinţeselor de sânge,vreo 4 duceselor. Năpăstuireaînfierbânta dimineaţă dedimineaţă obrajii contesei şirostea vorbe grele despreslobozenia calică ce-o dăruiaBourbonul supuşilor săi. Cândstraiul era nou, mânia nu i-o


-608-

ostoia decât laptele de busuiocdres cu mosc pe care Madeleinegrijea să-i stea la îndemână pentru a-l plimba sub nasulstăpânei. Trecea cu asemenea prilej un

ceas bun până când Henriette sehotăra să poruncească vânturarul. Avea sumedenie,zugrăvite cu flori, poame, coşari,maimuţe, pagode, ori te miri cealte năzbâtii. Mănuşile cuhorbotă de aur şi arămite cuambră îi ţineau culoarea.Mercure galant , gazeta domnuluide Visé, povăţuise cu cinci ani înurmă jupânesele ca „straiuldegetelor“ să fie croit în Francia,din piele de Spania şi cusut înEnglitera.


-609-

— Sunteţi tare chipeşă! selinguşi vicleană o slujnică tinerică, pripăşită de puţină vreme la casele contesei. Ca untrandafir… — Scuturat! i-o reteză

Henriette. La şaptezeci de aninici bunul Dumnezeu nu-mipoate porunci să mai fiufrumoasă. Măscuţa, Madeleine, şigrijeşte ca altă dată să nu-miintre orice neghioabă în iatac!

Madeleine strecură toanteicăutătură apăsată, apoi dibui înpuiul mesei un petic de catifeaneagră cu două borte lunguieţe.În preumblările cu caleaşca, lapădure, ori pe Cours-la-Reine,

jupânesele ţineau pe ochimăscuţă spre a aţâţa dorinţa


-610-

călăreţilor de a le desluşi taina.Slujnica n-avu vreme s-o aşeze

pe chipul contesei. Bătrânaazvârlise privirea pe fereastră şidintr-o dată îşi purtă f ără graipalmele la pieptul sărac. Guracăscată cerşea picuriş de aer.Muierile se îmbulziră nepricepând ce se petrece. DoarMadeleine, ascuţindu-şi privirea,desluşi tulburarea stăpânei. Sesimţea la fel de uimită. Doicălăreţi şi un câine tăiau Place-Royale de-a curmezişul,îndreptându-se spre porţile lor.Iar unul dintre ei se afla strâmbîn şa… — Valahul! rosti sugrumată

contesa.Apoi ceru Madeleinei laptele de


-611-

busuioc.

Îl întâmpină în sala cea mare aprimului cat, aşezată pe uncrivat îngust şi lungăreţ, cuspetează înaltă, căci picioarelen-o mai slujeau. Spre a dobândivlagă, Henriette-Anne deMotteville poruncise încă două cupe de basamac, aţâţând roşulobrajilor sub suliman. Întinsemâinile şi Radu Andronic i leprinse îngenunchind. Depusesărutare cuviincioasă din vârfulbuzelor pe fiecare. Contesa şi lesmulse f ără prea mare grabă,râzând cu tulburare. — Altfel s-ar cuveni să-l

primesc pe feciorul boieruluiConstantin Andronic, dar


-612-

bătrâneţea îşi are poruncile ei. — Doamna contesă de

Motteville a ştiut să ocolească asemenea pacoste… — Cunoşti istoria cu trunchiulşi aşchia. Ei bine, eşti croit cutotul pe potriva părinteluidomniei tale. Ai fagure pe limbă,iar mierea nu-ţi lipseşte nici dinpriviri. Nu, nu rosti o singură vorbă! Dintâi poftesc veşti dinValahia… Madeleine! Covorul n-are trebuinţă de îndreptare, iarde porţelanuri să îngrijeşti înlipsa oaspeţilor. Porunceştevizitiului să deshame, căci mi-asecat pofta de pădure.

Slujnica pieri pe uşa albă cudichisuri de aur şi Henriette îşistrânse poalele spre a îngădui loc


-613-

alăturea logof ătului. Chipurile lorse iţeau acuma în miraza aninată între două sfeşnice. Soarele deamiază pătrundea prin borţilerotunde aflate deasupra uşilor,cărora parizienii le spuneau„ochiul boului“. Pe zidul dinstânga spânzura un chilimgobelins, chindisit în ţesătoriastatornicită de domnul Colbert.Închipuia o vânătoare de cerbi şiprivindu-l, logof ătul îşi zise că numărul purtătorilor de coameîntrecea călăreţii şi ogarii socotiţiîmpreună. Nimic nu seschimbase de când păşise ultimadată în salonul contesei. Capul şiumerii lui Ludovic al XIII-leacioplite în alabastru se aflau totpe mescioara de marmură,


-614-

ceasornicului îi lipsea aceeaşibucăţică de smalţ, acolo undeacele se îmbinau. Simţi, ca şialtădată, dulceaţa lemnuluimoale în urechile scoicilor ceîmpodobeau jeţurile.

Istorisi pe îndelete cum o ducecu sănătatea boier Costache,născocind tot felul de isprăvi carenu mai intrau de mult însocotelile bătrânului. Contesa îlasculta privindu-l cu luare-aminte. — Te-ai f ăcut bărbat, logofete!

Când ai plecat din casa mea,acum cinci ani, erai uncopilandru… Ochii şi dinţii suntai lui Constantin. Celelalte… Deunde ai celelalte daruri? Ah!Hotărât, n-am să-ţi dau prilejul


-615-

să-mi cunoşti nepoatele! Vreausă le tihnească somnul. — Voi fi nemângâiat. Mi le

amintesc zburdălnicind pringrădina doamnei contese.Angelique, Marie, Athenais,Charlotte… Deşi fetiţe, biruiseră încă de pe atunci o oaste deinimi. — În zadar apeşi, râse doamna

de Motteville. Nu sunt deprinsă să rostesc de două ori o vorbă.Am spus nu, şi nici prin mintenu-mi trece să mă răzgândesc.Au capete de vrăbiuţă. Un bărbatca domnia ta izbuteşte lesne să lerăsucească în jurul degetului celmic cât ai întoarce privirea. — Nu pentru asemenea isprăvi

am bătut drumul Parisului,


-616-

spuse Radu Andronic.Bătrâna îşi rotunji ochii mici de

buhă şi izbi palmele înciudată debraţele jilţului. — Voi, Andronicii, cu slujbele

voastre o să-mi veniţi într-o bună zi de hac. Speram un popas decel puţin doi ani. Ai fi alungatzilele sărace în bucurii din caseleunei sărmane bătrâne. Tocmaiporuncisem slugilor să îngrijească odăile domniei tale.Aripa dreaptă a palatului areprivelişte neasemuită. — Cer iertăciune doamnei

contese… — De şaptezeci de ani iert f ără

odihnă. Cât ai de gând să zăboveşti?

Logof ătul îşi plecă privirea în


-617-

poalele largi de atlas. — Cinci, poate şase zile. Slujba

domnească mă mână. — Slujba domnească! pufni

Henriette-Anne. Bag de seamă că valahii nu cunosc mai mult dedouă cuvinte. Nici principeleBrancovan nu-şi primeneştedeprinderile. Ţ ine gonaci laCurte, nu dregători. — Dacă doamna contesă

îngăduie, i-aş aminti că tata aavut cinstea să o cunoască întreburile sale neguţătoreşti.Făgăduiesc ca la spartul verii… — Fără f ăgăduieli, i-o curmă

bătrâna. La şaptezeci de ani n-aivreme să aştepţi… Hm, mă miram că nu mă iscodeşti asupraCharlottei.


-618-

— Mi-aţi poruncit să n-o fac şimă supun, răspunse RaduAndronic surâzând. Nădă jduiescîn schimb că pot îndrăzni să aflucâte ceva despre marchizul deBarbezieux1. — E un prost, spuse iute

contesa. N-a moştenit nimic de latată-său, Louvois, în afară deifose şi nasul bârligat. Ludovic i-a dat dregătoria pe vremea cândse afla stăpânit de farmeceleFrançoisei. Se întrerupserăsucindu-şi tot trupul spreboier: Ascultă! Ce treburi ai cumarchizul?

Logof ătul căută răspuns f ără însemnătate, care să n-o aprindă pe contesă. Bătrâna nu era

1 Louis le Tellier, marchiz de Barbezieux, ministru de Război.


-619-

nătângă şi avea inimă pentruValahia. Trecuse prin Bucureştiîn celălalt veac şi f ăcuse popassilit de o vătămătură a piciorului.Se afla în drum spre Stambul,unde frate-său, trimis alBourbonului pe lângă padişah, opoftise să petreacă o vară. Cuacel prilej îl cunoscuse pe stolnic,pe Brâncoveanu, care încă nusuise treptele domniei, pepărintele Fărcăşanului şi pe alţiboieri de seamă.

Cu Costache Andronic se maivăzuse de două ori la Paris, căcidrumurile omului le poruncesctreburile, inima şi soarta. Prinsla strâmtoare, logof ătul n-ar fiştiut să dezlege potecile lui boierCostache în Francia. E adevărat,


-620-

doamna de Motteville trăgea încârcă un spor de zece ani faţă depărintele său, dar iar eraadevărat că franţuşca fusesemuiere dibace, cu mijloc mlădiosşi cu haz pe care anii îlvlăguiseră, dar ţinerea de minte acelor ce o cunoscuseră îlpomenea şi azi. Mai intra lasocoteală şi jupâneasa Irina,trează veşnic în inima boieruluiCostache, aşa că scarmene şidesluşească cine o putea zileleduse.

Slujba logof ătului era însă cuprimejdie şi silea la taină. Or,ştiut este că limba muierii n-ocetluiesc şapte lacăte nemţeşti.Contesa îi simţi şovăiala. Surâsedepunându-şi degetele firave pe


-621-

umărul boierului. — Nu te ispitesc. Răposatul

conte avea vorba lui: decât nimicmai bine o minciună. Eu gândescaltfel.

Săltă cintezoi şi străbătu odaiade la un cap la celălalt. Poalelerochiei de atlas dezmierdauţesătura covorului. — Cum pot ajunge la marchiz?

întrebă încet Radu Andronic. — Tocmai la aceasta chibzuiam.

Multe cărări duc spre acelaşi loc,dar nu toate-s pietruite. — Galbenii şi muierile au fost

dintotdeauna călăuze sigure,surâse logof ătul.

Bătrâna săltă umerii. Se oprisedinaintea capului retezat al luiLudovic. Trăgea nasul de


-622-

alabastru prins între degeteleîncârligate. — Hm, pufni, galbenii şi

muierile! Asta o aflăm dinscutece şi clipă de clipă sub celde al paisprezecelea Bourbon.Dar câţi galbeni şi care muierianume trebuie să-i primească? — Mă bizui pe iscusinţa şi

poveţele doamnei contese. — Fă-o cu socoteală, logofete.

Văd rar Versaillesul şi nici regelenu se înghesuie cu invitaţiile. O fiavut el supuşi statornici însimţăminte, dar ale mele suntf ără pereche, căci l-am duşmănitdintotdeauna şi o ştie.

Radu Andronic încercă s-oabată din calea aduceriloraminte. Că nu-l iubea pe Regele


-623-

Soare şi că doar silită dedregătoria contelui se abătea dinan în paşte la Curte, o ştia întregParisul. Dar bătrâna îi ţinea şirăbojul f ărădelegilor. Dacă începea să le numere, n-ar fiatins jumătatea spre asfinţit. — Aflu cu mirare că multe case

mari şi-au hârbuit blazonul.Doamna de Motteville îşi înfipse

mâinile în păr. Dădu însă de ace,pânză şi sârmă, şi le trase friptă,cu un strigăt uşurel pe careîncercă să-l pună pe seamamâniei. — Pricina tot Ludovic se

cheamă! A născocit petrecerilespre ruina celor avuţi. Averilemari s-au istovit pe straie,odoare, echipaje şi jocuri de


-624-

cărţi. Spre a nu li se scorojiblazonul, nobilii noştri sunt siliţila însoţiri de proastă seminţie.Bancherul Samuel Bernard facetot ce pofteşte din Ludovic,pentru că are o avere de 60 demilioane. Iar regele dă pilda.Sângele năvălise în obrajiicontesei învineţindu-i, mâinile îitremurau de nemulţumire. Cândde Gesvres ajunge să-şi însoarefiul cu odrasla unui Boisfrancoarecare, iar un Cossé, unCossé!, duce la biserică, peburgheza Béchameil, nu-ţi parerău că moartea începe să deatârcoale casei tale.

Auzind ţipetele bătrânei,Madeleine crăpă încet uşa. — Doamna contesă a cerut


-625-

laptele de busuioc? — N-a fost nici o clipită vorba

despre laptele acela afurisit. Ieşi!Slujnica îşi trase capul,

strecurând privire grea şiapăsată logof ătului. — O neobrăzată! se stropşi

Henriette-Anne, ştergândzâmbetul de pe buzele boierului.Singurul ei necaz e că nu s-anăscocit ceva care să întreacă înrepeziciune degetele când trebuiesă-şi dezbumbe rochia dinainteaunui bărbat.

Logof ătul îşi drese glasul. Rosticu gândul la ale lui: — Pe fiul ducelui de Gesvres l-

am avut tovarăş în şcoliţa dinStrasbourg. — Bună învăţătură a primit, nu


-626-

pot tăgădui. A luat zestre 700 demii de livre. Acesta-i preţul unuifecior de neam! Şi când tegândeşti că Isus a fost vândutpentru câţiva arginţi. Dacă Iudaera senior francez, nu mai ieşeaupăgânii atât de lesne lasocoteală… Vrei şi alte preţuri?Ei bine, am să ţi le dau. Te costă două mii de livre dacă ai poftă să ajungi valetul regelui, şase sutede livre dacă eşti oştean şi ţi s-aurât să veghezi Alsacia, tot două mii de livre de tânjeşti după căpitănia unei fregate. Două miide scuzi a numărat ducesa deLude spre a fi poftită la serbărilelui Marly. Iar acestea suntpourboire-uri mărunte. Celelalteajung la un milion, da, da, atât a


-627-

primit Filip, fratele regelui,pentru învârtelile armurierilor.Oftă: Se vând de toate la Paris,logofete, iar târgul cel mare nu seaflă la poarta Saint-Michel, ori laSaint-Nicolas-des-Champs, ci înpatul muierilor.

Contesa mai zburătăci o vremeprin cămară. Dădea din braţeasemenea unei păuniţe bătrâne,rozându-şi supărarea în vorberepezi şi încâlcite. Când osteni,îşi dădu drumul în jeţ f ără a mailua aminte la orânduiala poalelorde atlas. — În Valahia, spuse logof ătul,

am fost povăţuit să încerc apătrunde la ducesa de Arles,ibovnica lui Barbezieux. — Burgheza aceasta se crede


-628-

neasemuită, şi-a născocitstrămoşi, aşchie de os regesc, şitânjeşte din toată inima să-şifacă un salon. Când ştii că bunică-su era un Portchardiercare lustruia ceaprazăria în casaunchiului meu, baronul deRouvroy, nu poţi să nu teprăpădeşti de râs.

Logof ătul se pref ăcu mâhnitpeste măsură de asemeneaîntâmplare. Îşi strecură zoritîntrebarea printre suspinelebătrânei: — Doamna contesă o vede

uneori?Henriette-Anne de Motteville

sări din jilţ. — Unde ţi-e mintea, logofete?

Când doresc să văd pe cineva


-629-

caut chipuri mai de soi decât alcumetrei Denis, căci muiereaaceasta îşi primeneşte numele odată cu ibovnicii şi mult mai desdecât aşternutul. De altfel, urmă cu voce mai cumpănită,Barbezieux, ca toţi bărbaţii f ără vlagă, nu-şi ia hotărârile îniatacul muierii. Ducesa n-are nicio înrâurire asupra lui.

Bătrâna sporovăia gaiţă. După toate semnele, socoti logof ătul,contesa nu mai sta în privealaParisului ca altădată. Vârstnică acum, se mulţumea să spurceisprăvi cu nimic mai straşnicedecât cele săvârşite în tinereţeaei. Pe Ludovic îl cuminţiseră aniişi marchiza de Maintenon, iarCurtea nu mai semăna cu


-630-

Sodoma ce înspăimântaseEvropa cu treizeci de ani înurmă. La vremea aceea prinţi,dregători şi cancelari secutremuraseră ori f ăcuseră haz,după înţelepciunea fiecăruia, deticăloşiile Versaillesului.

În timp ce spaniola Maria Tereza căuta întunericul capeleipentru a-şi ascunde obrajiidogoriţi de ocară şi inimavătămată, Bourbonul se desf ătaîn iatacele a două ibovnice. LaVallière şi contesa de Montespan,iar mai ales izmenita aceea cuzulufi înflăcăraţi de Fontanges îlurmau pretutindeni până şi însfânta biserică de la Saint-Germain. Plozii, legiuiţi şinelegiuiţi, viermuiau


-631-

pretutindeni, chiar şi în cămărilereginei, şi nu se afla muiere laCurte să nu pizmuiască noroacele teleleicilor. Nobilii ceimari – Rohan, Treville, Guiche,Guise – nu trebuiau mânaţi cugârbaciul spre a trăi după acelaşitipar. Curtea mustea la vremeaaceea de sforării, uneltiri,răvăşele de dor şi leacurileaţâţătoare ale spiţerului Voisin,iar petrecerile eretice se ţineaulanţ.

La aceste petreceri, Bourbonul,fudul nevoie mare de trupul săubine croit, se ivea aproapedespuiat în straie romane, cu coifbătut în adamante. Frate-său,Filip, alt zălud, îi ţinea umbra cuun vânturar turcesc, ducele de


-632-

Enghien călăuzea indienii, iarConde cel năsos se afla, Doamneapără-mă!, în fruntea seniorilorînveşmântaţi în bodroanţeotomane.Şi cine putea oare uita zaiafetul

acela de pomină „bucuriileostrovului vră jit“?! 600 de oaspeţipetrecuseră atunci, şapte zileîncheiate. Comedianţii lui jupânMoliere înf ăţişaseră Prin ţ esa dinElida , Tartuffe şi Înso ţ irea silit ă ,meşterul Vigarini grijise de

jocurile iscusite de ape şi artificii,marchizul de La Vallière, frateleibovnicei, norocos la prinsoareainelelor, câştigase o spadă, unchimir bătut în adamante şi câteşi mai câte! Numai cu prilejulacelei petreceri, istorisea mereu


-633-

boier Costache ce se afla atunceala Paris, un neguţător vândusehorbotă pentru 80 de mii de livre.Cumetriile regelui de laVincennes şi Fontainebleau nuosteneau decât după trei zile. Încea dintâi, oaspeţii îmbrăcaustraie de târg, în cea de-a douavânătoreşti, într-a treia se iveaumăscuţele şi veşmintele măsluite.Pe Craiul Soare, de n-ar fi fostbărbat răsărit, l-ai fi pututîncurca luându-l drept ţigan dinţara spaniolului, Montespancastârnea mânia cerului, în zdrenţede podăreasă, culeasă pe malulNilului, contesei de Motteville,ochioasă şi nurlie, i se desluşeaburicul între ilicul mărgeluit şişalvarii străvezii.


-634-

Toate acestea le depăna boierCostache cu fereală de urechile

jupânesei Irina. Radu Andronicf ăcea haz ascuns denemulţumirea cuviincioasă pecare o dovedea acum contesa.

Doamna de Motteville, maidomolită, îşi sătură cea de adoua nară cu mahorcă. Începu a-şi răsuci inelele şi grăi cu buzelef ăcute pungă: — Am chibzuit, logofete. Nu-mi

place să trag de poale gogomaniicare-l slujesc pe Ludovic, dar îmicalc pe inimă. Voi întocmi două scrisori, una pentru marchiz,cealaltă pentru soră-sa, contesade la Rivière, care mi-e fină. Dacă tinerii nu şi-au pierdut de totrecunoştinţa, îţi pot îngădui că


-635-

vei fi primit de Barbezieux. Nu,nu-mi mulţumi…

Îşi lăsă totuşi mâna în mânalogof ătului, care i-o purtă labuze, surâzând cum ştiadumnealui că-i stă mai bine. — M-am bizuit mult pe

bunăvoinţa şi iscuseala doamneicontese, f ără a mă teme o clipă că nu voi găsi dezlegarenecazurilor mele.

Henriette-Anne trase uşor deurechea boierului, apoi îl certă cu degetul. — Nu-mi umbla cu zaharicale!

Poruncesc îndată prânzul şi câtse moşmondesc slugile, ai să-miistoriseşti despre Valahia.Stolnicul Cantacuzène maitrăieşte? O f ăptură straşnic de


-636-

ursuză. Eşti destul de mare casă-ţi pot spune că a fost singurulbărbat din târgul Bucureştiuluicare nu mi-a f ăcut ochi dulci.

* * *

Cumătra Michaud, muiereaprigă cercată de ani şi necazuri,ţinea hanul Trei Clopote , rateş deschis calicilor îndeajuns deprocopsiţi spre a-i putea lepădadoi soli în fiece noapte, pe o uliţă desfundată de la margineaParisului ce se chema Saint-Sauveur. Pentru blestemăţiile şif ărădelegile petrecute aici, uliţadobândise şi al doilea nume:Curtea Miracolelor.


-637-

Zece asemenea curţi se maiaflau în cuprinsul târgului.Pentru a te încumeta să calciaceste locuri, îţi era de trebuinţă îndrăzneală ţeapănă, ori dor desomn lung în crivat de iarbă verde sub candela cea veşnică astelelor.

În curţile minunilor seînghesuiau toţi mişeii, hoţii şidesfrânatele, trenţăroşii şibetegii. Oştenii fugiţi de subporunca regelui cereau miluială cu flinta în mână şi hangere înpriviri. Vătămaţi ori pref ăcuţi, curăni deschise la priveala slobodă,ori înf ăşurate în trenţe murdare,leproşi, râioşi şi ciungi pedinafară sau pe dinăuntru trăiauîn turme f ără frică de Dumnezeu,


-638-

dar cu spaimă năprasnică deMarele Coësre. Căpetenia îistăpânea neîngăduind crâcnet,îşi avea tain din agonisealaamărâţilor, le împrumuta după plac muierile ticăloase care sedesfrânau la margine de uliţă pentru doi dinari. Toţi aceştia se socoteau

norocoşi căci izbutiseră să scapede bolniţele lui Ludovic.Stăpânirea încercase f ără istov să primenească văzduhul Parisuluide duhoarea lor. Cu două veacuriîn urmă, milogii erau trimişi lagalere, Henric al III-lea îi sminteaîn case de nebuni, cel de al IV-leale rădea scăfârliile. Netrebniciitemeau bolniţele ultimuluiBourbon, adevărate temniţe de


-639-

unde numai Dumnezeu teslobozea înaintea Judecăţii deApoi. La Salpêtrière, muierilezăceau câte şase într-un culcuş de paie, primeau un veşmânt delână, saboţi, o zeamă lungă,pâine şi apă. Pentru muncasăvârşită sub porunca nuielelornu aveau simbrie. Traiulbărbaţilor la bolniţele Bicêtre,Hôtel-Dieu, Châtelet sauFor-l’Evêque nu se dovedea maibun.

Hoţi, ucigaşi, vântură-lumenoptatici şi milogi orbeau dinpricina cămăruţelor neguroase. Îirăpuneau pecinginea, osândelegrele, apa de pe ziduri şi cloţaniihulpavi. Toate acestea i le desluşi


-640-

logof ătul lui Machidon, care secrucise dinaintea straielorterfegoase poruncite de RaduAndronic. Slujitorul zări printretrenţe pielea boierului însemnată de cuţit. O crestătură veche sedesluşea la vintre. Machidon ocunoştea, fusese rană primejdioasă pricinuită de ospadă scurtă, tătărască. Aceeaşispadă ruginea acum în cula unuideal din târgul păgânesc alIenichioiului, alături de ţeastagăunoasă a vră jmaşului. — Milosârdia târgoveţilor, îşi

urmă boierul învăţătura, e taresăracă, aşa că netrebnicii îiîndeamnă la fapte plăcuteDomnului punându-le beregatasub stăpânirea hangerului.


-641-

Pentru a-l sili pe franţuz să-şilepede teşchereaua, trebuie maiîntâi să-i deschizi pântecele. — Îmi creşte inima cât o pâine

moldovenească, zâmbi slujitorul,când văd că dovedeşti atâtabărbăţie, logofete. Era la noi însat unul Poalelungi carele umblacu cămeşa desf ăcută spre a-i citioamenii rănile dobândite înbătălia cea mare cu tătarii. — Mi-e capul doldora de

istoriile chiprienilor, Machidoane.Ia-o pe scurtătură, căci timpul nee măsurat! — Într-o zi rea, urmă slujitorul,

focurile iscate de stră ji pe dealuriau vestit năvala pagânilor.Sătenii au prins degrabă să-şiascută coasele spre a-i primi


-642-

cum se cuvine. Ce crezi domniata că a f ăcut văru-meu,Poalelungi? — Şi ăsta ţi-e văr? întrebă

logof ătul măsurându-l dintr-oparte. — De soartă. S-a ras în cap şi a

îmbrăcat pe ascuns straietătărăşti… Până la urmă, ţăraniiau biruit năvălitorii, căci nunumărau mai mult de două sute,iar Poalelungi s-a ales cu oureche retezată. Pasămite îlluaseră creştinii de păgân. — Socoteşti cumva, râse Radu

Andronic, că am putea ţine pieptcelor patruzeci de mii de terfegoşicare pândesc podurile Parisului?

Îşi apropie chipul de mirază şi-lmânji cu un ciot de cărbune.


-643-

Peste frunte legă maramă roşieprecum obişnuiau cumaşiiapelor. Simion îl pândeaschimbând priviri cu stăpânu-său. Machidon trântise pe elbodroanţe pe măsura celorîmbrăcate de boier şi mult îivenea să râdă chibzuind ce ochiar căsca jupâneasa cea sfrijită dând nas în nas cu ei. Sepotriveau cu cămările depurpură, argint şi aur, unde-igăzduia contesa, ca usturoiul înprescure.

Slujitorul păşea cu grijă,temând să nu spargă mărunţişurile de jad, fildeş şisticlă lăptoasă. Laiţele,mescioarele şi scăunaşele serezemau pe stâlpişori răsuciţi, ca


-644-

un cârnat gâtuit din loc în loc.Logof ătul îşi bătuse guraspunându-i că asemenea lemneaveau căutare în vremea luiLudovic al XIII-lea, dar plugarulsăltase din umeri. Puţin îi păsaal câtelea fusese, de vreme ce nu-i cunoscuse pe ceilalţidoisprezece. Apoi prepui o clipă ce-ar gândi gospodarii dinChipriana dacă el, Machidon, arîncepe să-şi boteze pruncii Ilie celdintâi, al treilea, ori al şaptelea?Cu oleacă de strădanie, punândla socoteală şi milostiveniacerului, putea ajunge lesne laşaptesprezece-optsprezece,lăsându-i de ruşine pe Bourboni. — Chibzuiesc, spuse slujitorul,

ferind cu sfinţenie covorul alb de


-645-

Bagdad de călcătura ciubotelordespicate, că creştinul cela carelevindea minciuni în piaţă… nu i-am deprins încă numele… — Toine. — Aşa, aşa! Ei bine, prietenul

ista al domniei tale nu s-a preachivernisit, de vreme ce şi-aîntocmit bordei printre ticăloşi. — Trei Clopote , îi desluşi Radu

Andronic ghiftuindu-şi luleaua, ehan. Ce-i drept, nu pentrupungile îndesate. Dar nu dinlipsă de taleri şi-a statornicit

Toine sălaşul în uliţa Saint-Sauveur. Negustoria lui e cuvicleşug. Teme osânda şi nicăierinu se află mai la fereală decât înbârlogul mişeilor, căci slujbaşiistăpânirii nu cutează a se avânta


-646-

în aceste curţi. — Aferim, logofete, văd că bine

ai deprins az-bucoavnacârjaliilor… Cum gândeşti a ocolimuierea ce ne găzduieşte şislugile ei? — Ferestrele sunt la doi

stânjeni, iar dedesubt pământu-imoale. Vom sări apoi la fel delesne ulucile gardului.

Machidon îşi rândui musteaţadupă obicei. — Ţ ine minte vorba lui văru-

meu Mirică, boierule: cine saredin par în par, lesne-i trece unulprin şezut…

* * *


-647-

Asemenea sărăcie nevrednică nu pomenise nicicând IlieMachidon. Hălăduise dimpreună cu logof ătul pe uliţeleStambulului, străbătuse Moldovaşi târgurile muscăleşti, bătuse

Transilvania, f ăcuse popas laViana şi chibzuise că după atâtahaimanalâc cu greu s-ar maiputea născoci aşezare, f ăptură omenească sau dobitoc care să-lbuimăcească.

Păşind în uliţa Saint-Sauveurînchinase cruce lungă şi lată.Ferească Dumnezeu de un foc că n-avea ce arde… Ticăloşiileînşirate de logof ăt, spre a-ldeprinde cu drumul, se dovedeaudeparte de priveliştile ce seînf ăţişau ochiului. Muieri şoldii


-648-

şi despuiate, beţivani, leproşi şiciumaţi, prunci cu buricul gol,aşteptându-şi mamele la unîntins de braţ să-şi mântuiască ticăloşiile pentru a dobândi ocoajă de pâine, ologi, orbi şicodoaşe, bărbaţi ce-şi tocmeaunevestele pentru o zeamă deceapă şi o măsură de holercă,muieri care te pofteau să priveşti,în schimbul a zece soli, isprăvilescârbavnice săvârşite dimpreună cu dobitoacele, haidamaci care-şi

jucau în zaruri copiliţele ce abiadeprinseseră a păşi. Toine îi aştepta în cămara lui de

la Trei Clopote . Grijise să se aflepe mescioara rezemată de sobă,din pricina piciorului beteag, ogâscă friptă în jăratic şi clondirul


-649-

cu basamac, dar Machidon nuizbutea să-şi alunge nodularducat în gâtlej. Nici Simion,hulpav ca un calic, nu da semnecă ar pofti.

Singur logof ătul, meşter mareîn a se preface că ospătează, sestrăduia să cinstească merindea.Neguţătorul cerea mereuiertăciune pentru sărăcia cămăriişi a bucatelor. Dădea cupraftoriţa f ără să ostenească,desluşind că Tabarin, temnicerulde la Bastilia, va veni f ără greş,arătându-se prea fericit a-lîntâmpina pe seniorul valah.

In vremea aceasta, Machidon,care nu pricepea vorbuliţă dinsporovăiala franţuzului, răscoleadin ochi cămara. Nu se afla între


-650-

pereţii coşcoviţi nici o boscârţă mai de soi. Pe două mese pusecap la cap, leacurileneguţătorului biruiau aerul odăii.Sticlărie şi văscioare cu pomezi,vopseluri, buruieni şi altedrăcovenii aromeau iute, câmindnasul câinelui. Un mindir azvârlitpe duşumea îşi pierdea paiele,bodroanţele ridicau movilă chiarîn mijlocul încăperii.

Slujitorul socoti că de-acumneguţătorul şi-a luat grija de-amai scotoci în ladă după dulamă,izmene ori colţuni. N-avea decâtsă înfigă mâna în gorganul dezdrenţe f ără a-şi îndoi şalele. Toine mânca zorit. Oasele

sărăcite până la ultima aţă decarne le azvârlea într-un


-651-

lighenuş cu apă nedeşertat demai multe zile. Zoaiele săreau înlături şi de fiece dată Simion sevâra mai adânc sub picioarelestăpânului scuturându-şi blana.

Logof ătul asculta cu o urechetrăncăneala pehlivanului. Toineîşi jelea neguţătoria ticăloasă.Dacă te luai după el, nemţii şiitalienii, toţi vântură-lume dinEvropa opinteau să-i rupă pâineade la gură. Îşi curăţi buzele şibărbia, brobonate de unsoare, cuun boţ de pâine. Din şerpar seiţiră luleaua şi mahorca. RaduAndronic îl cerceta zâmbind. — Anii ţi-au încovoiat inima,

Toine. Nu te ţin minte căinându-te. Iar răsplata trudei ţi-eraaceeaşi: coşmelia cumetrei


-652-

Michaud, găina şi clondirul. — Judeci cu strâmbătate,

monseniore, se înfierbântă ciumpavul. Aminteşte-ţi, rogu-te,cât sârg cheltuiam. Era de-ajunssă-mi ostenesc glasul două ceasuri pentru a-mi rostuibucatele. Azi, mucenicesc dinzori până la răsăritul stelelor. — Oamenii au prins învăţătură

de minte… — Şi cine-i, rogu-te, vinovat?

Eu? Mi-am cheltuit ştiinţa cusocoteală, chibzuind că-i f ără dreptate a lua dobândă nemăsurată din neghiobia altora.Îşi pierdu dintr-o dată cumpătul:Când am statornicit eu oare,monseniore, cinci livre, preţ uneipomezi puturoase care alungă,


-653-

dragă Doamne, zbârciturile într-osingură noapte? Atât pretindeCorado Mânălungă pentru unclondiraş din care n-ajungi să ieide două ori f ără a-i citi fundul. — S-au înmulţit tămăduitorii,

bag de seamă. — Ca iepurii de prăsilă! Dar mai

abitir născocirile. Bavarezul celşchiop m-a dat gata! Zece livre şitreisprezece soli cheltuiescmoşnegii de şaptezeci de ani sprea dobândi, chipurile, hărnicie înaşternut de muiere tânără, iardacă poftesc să-i şi odrăslească mai adaugă opt scuzi. Deveru-iatât de îmbelşugat, că hoţul n-are vreme să-şi întocmească licorile. Muşteriii poruncescmarfa cu o săptămână înainte.


-654-

— Şi izbuteşte să-i amăgească?întrebă înveselit logof ătul.Roadele unei asemenea cheltuielinu pot zăbovi prea mult. Toine îşi culese clăbucii cu

mâna teaf ără. Braţul olog sesmucea singur f ără pricină oritrebuinţă, semn de mânieînverşunată. — Ţ i-oi tălmăci-o şi pe aceasta,

monseniore. Vei pricepe apoisingur ce fel de neguţător am aînfrunta. Bavarezul tocmeştepentru câţiva soli câte un găliganchipeş. Acesta îndeplineşteslujbă cinstită, f ără ştiinţabărbatului, şi după câteva luni,pântecele jupânesei începe a serotunji. Moşului îi cresc penele,şopteşte prietenilor că pehlivanu-


-655-

i dracu’ gol şi vră jitor neasemuit.Muierea dă o raită la biserică, iarduhovnicul iartă… — Isprăveşte, Toine! mugi un

glas gros, cunosc pomelnicul pedinafară. Corado… Lombardul…Neamţul… Ascute-ţi iscusinţa şinu vei mai avea pricină să-ipizmuieşti. Când vecinul ajungela inimă moartea-i aproape.

Un bărbat novac, în putereavârstei, ajunse din doi paşi înmijlocul cămării şi f ăcuplecăciune adâncă logof ătului. — Tabarin, supus vrednic al

maiestăţii sale Ludovic, dar maicu seamă al domniei tale,monseniore!

Simion ţâşni de sub scaunul luiMachidon şi adulmecând straiele


-656-

haidamacului îşi rânji colţii. Temnicerul nu-l luă în seamă. Turnă basamac singur, ca unulcare se ştie prieten bun cu gazda.Radu Andronic îşi muie buzele. — Mă bucur că te văd sănătos,

Tabarin. — Punga mea cea goală se

înveseleşte întreit, căci ţi-adeprins dărnicia. — Cum o mai duci? — Află, monseniore, că m-am

însurat. Cerul m-a chivernisit cuo muiere dolofană şi doi vecinicare-mi pun coarne. — Primeşte-mi urările de bine,

Tabarin, surâse logof ătul. Tragnădejdea că simbria ţi-e pemăsura gurilor ce ai deastâmpărat.


-657-

Temnicerul îi azvârli căutătură pe sub sprâncene, cercetândîncotro bate. — Ludovic e mai zgârcit decât

un ţăran normand, când e vorbasă-şi răsplătească slujbaşiimărunţi, spuse Tabarin cu glasscăzut, căci pilda zgârceniei aluat-o de la gasconi. Iar muiereatânără e poftalnică… Vreacornete de dantelă, ţesătură decaşmir. Scaunele tapisate cu părde cal nu mai sunt destul debune… — Să fi secat ruşfeturile în

Bastilia? întrebă Radu Androniccu pref ăcută mirare. — Cu cinci şi zece soli nu prinzi

cheag de avuţie.Logof ătul îi căută adâncul


-658-

ochilor şi izbucni în râs. Cinci şizece soli dobândeau în învârtelilelor paznicii, din Châtelet sau For-l’Evêque. La Bastilia erauîntemniţaţi, pe lângă vră jitori,şarlatani, hoţi şi scribi, tineri deseminţie aleasă priponiţi deneamuri spre căinţă şiîndreptare, precum şi vră jmaşiinobili ai lui Ludovic. Aceştia îşiaduceau în cămările însorite dinturnuri crivat perdeluit, slujitori,porunceau în târg bucate cucheltuială. Or, ştiut este că asemenea oaspeţi de soi nu-şiplăteau însărcinările de taină cucâteva parale. — Pricep, vrei să mă sărăceşti,

Tabarin! — Pot pricepe că domnia ta are


-659-

slujbă să-mi încredinţeze?Logof ătul trase o teşcherea din

chimir, f ără a-şi curma râsul, şi-o azvârli pe mescioară. Pentruîntâia oară temnicerul îşi aţintiochii şi degetul cel gros asupralui Machidon. — E mut? — Nu-ţi pricepe graiul. — Hm, Toine în schimb mi-l

pricepe şi când tac. Lasă-nesinguri. Neguţătorul se ridică,adunându-şi trenţele împrejurulboiului şiştav. — Nu eu sunt acela căruia îi

pasă de învârtelile tale, Tabarin.Singura mea grijă e să nu uiţicine ţi-a adus muşteriul. Temnicerul rămase cu ochii pe

clanţă până veni la loc, după


-660-

care se sculă pe nesimţite şideschise uşa dintr-o dată.Urechea lui Toine rămase f ără reazăm şi neguţătorul veni de-aberbeleacul. Machidon şilogof ătul izbucniră în râs. Înainteca Tabarin să se dezmeticească,

Toine o rupse la sănătoasa.Zdrahonul se întoarse la masă mânios. — A deprins năravul muierilor,

ticălosul! Poţi vorbi, monseniore,pentru astă-seară e lecuit.

Radu Andronic îşi trase scaunulmai aproape. Simţea în nărirăsuflarea grea a temnicerului. — Îl ştii pe vicontele Etienne de

Tournon? — Îl ştie toată Bastilia.

Vânzarea tainelor a stârnit vâlvă


-661-

mare. Va fi descăpăţânat de aziîn cinci zile… Dacă nu purcedeadin sânge nobil, îl ardeau pe rug. — Unde se află întemniţat? — În turnul Bazinière. Nu-i

lipseşte nimic, căci regele caută de oaspeţii săi: două soiuri demerinde, vin, are învoire să joacetrictrac şi să citească. Îşi înghiţicuvintele, şoptind cu spaimă:Ascultă, monseniore, dacă chibzuieşti să-l faci scăpat,caută, rogu-te, altă unealtă. Nuoftez după ştreang. Ia-ţi aurul şif ăgăduiesc să nu-mi intre muscaîn gură… Om cinsti o cupă derachiu şi om vorbi despre altele. — Fii pe pace! Doresc să-i trimit

anume răvăşel, lesne de dosit înpodul palmei când îi duci tainul.


-662-

E sănătos? — Năpasta l-a cam vlăguit şi,

după cât mă taie capul,chibzuiesc c-ar vrea să-şi ia zilelepentru a ocoli ocara securii.Zăboveşte ceasuri dinainteacrucifixului şi pare cumplit deînsetat. De trei ori îi umpluclondirul în vreme ce blidele lescot neatinse. Şi-a pus gând rău,sunt încredinţat.

Chipul logof ătului se întunecă. — Grijeşte să nu şi-l

împlinească, Tabarin, şi vei maidobândi o pungă.

Dibui în cingătoare un plumb şiun petic de hârtie. Aşternu învalahă:

Vicontelui Etienne de Tournon, în


-663-

turnul Bazinière al temni ţ eiBastilia, s ă n ă tate! Sunt prieten aldomniei tale ş i sosesc din Valahiaspre a- ţ i a ţ â ţ a n ă dejdea.Dovedindu- ţ i cinstea, îl vomînf ăţ i ş a înaintea regelui Ludovic

pe adev ă ratul vr ă jma ş .Dumnezeu s ă te binecuvânteze.Radu Andronic, logof ă t al M ă rieiSale Constantin Vod ă Brâncoveanu.

* * *

— Oftezi, împărate?Ilie Machidon săltă capul. Ochii

i se strecurară printre crengilesălciei căutând cerul năpădit denori. Mirosea a balegă, a smârc


-664-

putred şi a stârv lepădat lamargine de uliţă. La oazvârâitură de băţ, se zăreau, ici-colo, focurile calicilor. Un vântiţit dinspre miazănoapte îndoiaflăcările. Limbile răsurii serăzvrăteau, căutau pământul cuzvârcoliri de şarpe. Glasurirăzleţe strigau după vreunprunc, o treanţă de pus pe umerisau clondirul cu basamac. Unurlet înjunghie noaptea şi mânaslujitorului se porni singură,zugrăvind o cruce popească. — Încă unul care şi-a dat

suspinul… Slută omenire,logofete! Slută şi sărmană. Stauşi mă tot întreb cum n-au izbutitei, paisprezece Ludovici,paisprezece, nu doi-trei, în atâta


-665-

amar de vreme să stingă stirpeamişeilor? — Lumea n-o îndrepţi cu

umărul, Ilie. — Şi-atunci vorba lui văru-meu

Dirică: Decât să mă opintesc învan, mai bine oi şedea degeaba.Nu-i acela jupânul temnicer,logofete? Tabarin se împiedică în pragul

de la Trei Clopote . Trase osudalmă lată, cercetând cuîndărătnicia beţivului ce anumeîi încurcase paşii. Neaflândnimic, adăugi o grijanie, apoi oapucă prin mijlocul uliţei. Călcarăşchirat, fluierând cu poftă nespusă. Când în urma lui se ivitrupul şiştav al lui Toine, unzâmbet întinse buzele logof ătului.


-666-

Ilie Machidon îl cercetă iute.Neguţătorul purta o măciucă înmâna cea teaf ără. Se strecurapisiceşte căutând umbra ulmilorapoi zvâcni în mijlocul uliţeisăltând ciomagul. Nu avu vremesă-şi sfârşească lucrarea. Mânalogof ătului îi prinse încheietura.Ilie Machidon astupă gurabicisnicului. Îl sloboziră după ce

Tabarin se îndepărtă binişor. — Aşa ne-a fost înţelegerea,

Toine? întrebă boierul.Neguţătorul îi căzu cârpă la

picioare. — Iertare! — Iertarea e dreptul lui

Dumnezeu! — Spurcată sămânţă de om,

spuse slujitorul ştergându-şi


-667-

scârbit palmele de nădragi. Aista-i din ceia croiţi de nouă taţi şiisprăviţi de un călugăr beat.

Culese măciuca lepădată înţărână şi o cercetă cu pricepere,căci îndrăgea ciomagul maipresus decât flinta. Franţuzulînsă n-avea ştiinţa bacilorvrânceni, şi-l întocmise din lemnlud, f ără noduri. Jelanianeguţătorului îi ţiuia în urechi. — Mă jur, monseniore, n-am

altă vină decât că sunt f ăptură nevolnică şi f ără ocrotinţă. Silitam fost să săvârşesc netrebnicia.

Tabarin mi-e prieten, iarpreţuirea domniei tale n-aş fivrut s-o pierd nici pentru totaurul din lume. — Am băgat de seamă.


-668-

— Batjocoreşte-mă, dar f ă-miîncredinţare. M-am împotrivit dinrăsputeri târgului.

Începu să se despoaie trăgândde trenţe, cu sâmbăta sărită.Smulse din pieptar o pungă depostav şi-o azvârli în ţărână. — Cu de-a sila mi-a vârât-o,

monseniore! N-am nevoie detalerii Iudei! Ticălosul însă mi-apus în primejdie negustoria şimai presus libertatea. Iar unulde-alde mine când intră la For-l’Evêque nu-l mai scoate de-acolonici bunul Dumnezeu.

Chipul lui Toine se boţi dintr-odată şi lacrimile îi ţâşniră nestăvilite. Sub musteaţa săracă se iviră doi dinţi sparţi. RaduAndronic îl cercetă cu luare-


-669-

aminte. — Pentru care f ărădelege să te

întemniţeze? — Îţi spun, monseniore. Mă

biruise foamea. CumătraMichaud mă azvârlise în uliţă. M-am întovărăşit cu doi lombarzi şiam născocit livre calpe.

Logof ătul şuieră a mirare. — N-ai lăsat să-ţi scape o

singură ticăloşie!Ciumpavul îşi drese nasul,

retezându-şi chipul cu mâneca. — Stăpânirea i-a dibuit, dar

după alergătură aprigă prin piaţaQuinze-Vingts, şi-au dat sufletulrăpuşi de flintele stră jilor. Ovreme m-am ascuns, apoi amprins curaj şi mi-am înnodat iarnegustoria. Tabarin a cercetat


-670-

printr-un socotitor de la vistierieşi m-a încredinţat că nimeni nuştie dacă lombarzii mai aveau untovarăş.

Boier Andronic zâmbi subţire. — Dar iată că se află totuşi

cineva care ştie. — Un nemernic, monseniore.

Mi-e ruşine pentru herbul lui… — Ţ i-a spus cum îl cheamă? — Nu, dar mă prind pe orice că-

i nobil.Sprâncenele logof ătului se

încreţiră. Spuse măsurându-lţintă: — Unul cu trup suleag de

muiere, vătămat la ochiul stâng. — Domnia ta îl cunoaşte?

întrebă neguţătorul gâfâind. Cuadevărat e chior, iar beteşugul şi-


-671-

l astupă cu o cârpă neagră. Maiadaug, spre deplină încredinţare,că se poartă sulemenit şi cupuzderie de odoare. — Mda… f ăcu logof ătul pe

gânduri. Ştia că ne cunoaştem? — Gândesc că ne-a zărit

vorbind în Place Dauphine. Îmimâncam plăcinta la Coco ş ulÎndr ă zne ţ când s-a pus stâlpdinaintea mea. Mi-a înşirat ceştie despre mine, apoi m-aîntrebat de domnia ta. — Şi i-ai mărturisit că am

trebuinţă de Tabarin, temnicer laBastilia. Toine îşi plecă ochii suspinând. — Strâns în cleşte, monseniore. — Mai departe! — Mi-a cerut să-i repet desluşit


-672-

ce aţi pus la cale, iar de-iînmânezi vreo scrisoare lui

Tabarin să i-o smulg cu oricechip. — Ai fi putut să-l minţi, Toine.

Îţi cruţai astfel prietenii.Machidon desluşi în ochii

negustorului privire amarnică decâine uliţarnic. Ciumpavul îistârnea deopotrivă milă –amărăluţă viaţă, vai de zilişoarelelui! – şi silă. — Iertare, monseniore, dar n-

am cutezat. Tem închisoarea şiînainte de a-i păşi pragul, îmipun juvăţul. Corado Mânălungă m-a încredinţat că chiorul e maiviclean decât diavolul. Nimeninu-l poate amăgi. Dacă domniata mă cruţă îmi strâng o boccea


-673-

de zdrenţe şi de-acum, drumulmi-e bordei. Poate izbutesc să ajung în Savoia. — Gândul e chibzuit. Nu-i rău

să lipseşti o vreme din Paris.Poate că norocul te aşteaptă pealt meleag. Dar pentru a ajungepe alt meleag şi a prinde cheag,ai nevoie de parale. Îţi f ăgăduiesco sută de scuzi…

Ochii negustorului se zvântară într-o clipă. Căutau cu nesaţ chipul boierului, nădejdea încă firavă – cine ştie ce blăstămăţiicu neputinţă de împlinit pofteavalahul – îi gâtuise răsuflarea. — Vorbeşte, monseniore. — Alcătuiesc alt răvaş. I-l vei

lepăda chiorului sub cuvânt că l-ai smuls prin vicleşug, f ără a-l


-674-

doborî pe temnicer. Tabarin tragela măsea, n-a trebuit decât să-iîndeşi cupele cu basamac. Oricâtte-ar încerca, ţine-ţi inima căcinu are cum dovedi minciuna.

Pehlivanul cercetă cu spaimă întunericul din jur. Chibzuifrântură de minut înainte de a-şida răspunsul. — Mă învoiesc, monseniore. Îmi

îngheaţă sângele în mădularecând gândesc că o să dau iarochi cu diavolul cela, dar o voiface pentru a-mi spăla ticăloşia.

Logof ătul rezemă pergamentnou pe şaua bidiviului şi aşternula iuţeală: Steaua ciobanului, 17zile dup ă Crai Nou.

În ochi îi scăpărau luminiţevesele. Filip D’Antin avea să


-675-

zăbovească ceasuri întregidinaintea cărţii, încercând să-idescâlcească înţelesul, căcislovele n-aveau noimă. Îi lăsadoar răgaz pentru a descurcadrumurile spre marchizul deBarbezieux. Iar Tabarin putea să-şi împlinească nesupăratînsărcinarea. — Ne-om mai întâmpina

vreodată, monseniorule? întrebă Toine, dosind răvaşul întrezdrenţe. —Nu ştiu, căci soarta nu se

lasă trasă de limbă. Nu m-aş mira însă, găsindu-mă în Savoia,să aflu despre negustoriaîmbelşugată a lui signor Antonio,un cinstit franţuz pripăşit depuţină vreme în acele locuri…


-676-

La cotitura uliţei, logof ătul îşiîntoarse privirea. Toine, ghemuitîn ţărână, scormonea după punga lui D’Antin.

Luna spăla blana lui Simionîmbrăcându-l în omăt.

* * *

Contesa Henriette-Anne deMotteville îşi cinstise vorba. Adoua zi dimineaţă, îndată după ceasurile zece, Julien, slujitoruldomniei sale, ţâşni pe porţilepalatului purtând răvaşele ceaveau să deschidă drumlogof ătului spre marchizul deBarbezieux. Se întoarse cătreprânz cu slujba împlinită şi


-677-

gâtlejul dezmierdat de holercasorbită din cornuri de bou lahanul lui jupân Martin, Pisica ş iClopo ţ elul . — În câteva ceasuri, vicontele

de Tournon îşi va afla dreptatea,spuse Radu Andronic lui IlieMachidon. Duc dregătoruluidovada.

Se înf ăţişă la vreme de seară.Înveşmântase strai neguros, cupuţină podoabă, iar în sileafîmpăturise dovezile desprevânzarea lui Saint-Lô.

În cămara lungă şi lată ardeaulumânări. Deşi se găseau în lunalui Cireşar, ferestrele erauastupate cu perdele groase,buşteni zdraveni dădeau vlagă focului din cămin. Aroma grea a


-678-

chiparoaselor, împrăştiatepretutindeni, părea să sporească fierbinţeala odăii. Friguros dincale-afară, se vede treaba,marchizul ţinea în spinare ocaţaveică îmblănită. Dedesubtpurta strai de catifea azurie şipieptar din păr de maimuţă.Stătea ghemuit într-un jilţ priponit în spatele unei mese,îndeajuns de lungă să întinzi peea bucate pentru 30 de suflete.Degetele sidefii trudeau să amestece în anume fel cărţi de

joc cu spinarea încondeiată înaur.

Un zâmbet fugar se iţi submusteaţa logof ătului. Dregătorullui Ludovic încerca să deprindă matrapazlâcuri, dar iscusinţa


-679-

nu-i era de soi. Curmă cu omişcare iute închinăciunile deighemonicon ale boierului valahşi spuse piţigăiat, f ără a încetazbuciumul cărţilor: — Bătrâna Henriette nu s-a

astâmpărat defel. Unelteştemereu câte ceva, deşi s-a jurat înnenumărate rânduri că nu vastărui în veci pe lângă îmbroboditul de Ludovic şinetrebnicii lui miniştri. — Îmi îngădui să cred că nu

despre doamna contesă deMotteville e vorba.

Marchizul râse adunându-şibuzele împrejurul dinţilormărunţi. — Te-ai supărat? N-ai temei,

crede-mă, pe Henriette o ştiu


-680-

dinainte de a mă naşte. A fostprietenă bună cu tata, Louvoiscel straşnic, dacă domnia ta aauzit de el. Sfetnicul care a datrânduială nouă oştirii lui Ludovicşi drept mulţumită a primit unpicior în şezut. Pe vremea aceeacontesei îi spuneam mătuşă…

Îşi ridică ochii zâmbind, f ără aconteni amestecul cărţilor, şiabia atunci avu Radu Andronicprilej să-i vadă chipul. Gâtul firavţâşnea din f ăptura puţintică,rezemând un cap ascuţit şiprelung, ca al ogarilor. Ochii,neaşteptat de blajini, ştiau să scormonească. Moartea ce aveasă-l secere peste un an, îndeplină tinereţe, i se cuibărise înpiept şi găvanele cenuşii ale


-681-

tâmplelor. Logof ătul îl cercetagândindu-se ce cruci de bărbaţifuseseră taică-său, marchizul deLouvois, şi bunicu-său,cancelarul Le Tellier. Dar snaganeamului ostenise, în f ăpturaodraslei pâlpâia doar un firicelsubţire de viaţă. — Te ascult, seniore, spuse

marchizul zâmbind.Netezi harţaloagele de pe masă,

împinse în lături o movilă dehrisoave cu peceţi roşii, negre şiverzi, apoi mâinile intrară dinnou în slujba cărţilor. — Dintâi, spuse logof ătul, cer

îngăduinţa de a aduce domnieitale gândurile de bine şi sănătateale stolnicului ConstantinCantacuzino.


-682-

— A, Cantacuzène! surâsemarchizul. E un bărbat dibacicare le cam dă de furcă prietenilor noştri nemţi. Sezvoneşte că nici o cancelarie nunăscoceşte vicleşuguri pe măsuracelor ticluite în Cabinetul săuNegru. Principele Brancovan aavut noroc, căci seminţiaminiştrilor vrednici e pe cale să piară. — Am pricină să cred, surâse

boier Andronic închinându-seuşor, că de acelaşi noroc sebucură şi regele Ludovic. — Te gândeşti la mine?

Mulţumesc pentru cuvintelefrumoase, dar n-am dovedit înnici un prilej că sunt şiadevărate. Dacă aş fi fost sănătos


-683-

poate că… De ce râzi, seniore? — Bag de seamă, rosti logof ătul,

urmărindu-i zbuciumuldegetelor, că domnia ta încearcă să scoată cu orice chip la iveală riga de inimă, carte de mare preţ la Faraon . — Ai ochi ageri. La Paris, toată

lumea joacă cărţi. Câştigă însă doar iscusiţii. N-are însemnătatecă înşeală, câtă vreme nu-i poţiafla şiretlicul. — Dacă domnul marchiz o

doreşte, i-aş putea desluşiasemenea şiretlic. Mi l-aîncredinţat un paladin toscan.

Louis le Tellier, marchiz deBarbezieux, îl cercetă cuneîncredere, dar înveselittotodată, şi-i întinse cărţile.


-684-

Degetele boierului le bătură laiuţeală şi, înainte ca franţuzul să clipească de două ori, scoase laiveală riga de inimă. Marchizul seaplecă peste masă cu ochii lipiţide carte. Şopti aţâţat: — Cum ai izbutit asemenea

ispravă?Radu Andronic o luă pe îndelete

de la capăt. Vicleşugul sedovedea lesnicios şi marchizul îldeprinse repede. — În două-trei zile veţi adăugi

iuţeala de trebuinţă şi atuncinimeni nu vi se va puteaîmpotrivi. — Doar dacă nu vei împărţi şi

altora aceeaşi învăţătură. — Sunt deprins să nu fac

lucrurile pe jumătate, zâmbi


-685-

logof ătul. — Mulţumesc, seniore. E un

dar nepreţuit, căci beteşugulcare-mi încearcă pieptul nu mi-alăsat multe prilejuri de desf ătare.Râse încetişor: Şi când tegândeşti că i-o datorez scorpieide Henriette. Dar nu mi-ai spusce necazuri te-au mânat încoace.Sunt gata să te ascult cu mareluare-aminte.

Lepădă cărţile şi îşi împletidegetele sub bărbie. Perdeauarăsurie care înveşmânta porţileînalte din spatele logof ătului adieuşor f ără ca acesta ori franţuzulsă bage de seamă. — Însărcinare de mare taină mă

aduce dinaintea domniei tale,şopti logof ătul pipăindu-şi


-686-

cingătoarea. Vodă Brâncoveanuşi stolnicul Cantacuzino îţivestesc primejdia prin glasulmeu. — Primejdie? întrebă dregătorul

scormonind cu mirare chipultuciuriu. Din partea nemţilor? — Întocmai. După toate

semnele, Leopold chibzuieşte să-şi lăţească hotarul imperiului.Are iscoade viclene, oştire binerânduită, iar ochiul lui batedeparte. — Asupra Franţei?Marchizul se lăsă pe spătarul

jeţului. Braţul rezemat de masă trase după el o parte dinpergamente lăsând în priveală altul şofraniu, cu pecete neagră.Două clipe zăboviră ochii


-687-

boierului asupra lui şi sudoarerece îi broboni fruntea. Îşidesprinse privirea şi opinti să zâmbească. — Nu, monseniore. Pentru a se

lua ia trântă cu Ludovic,Habsburgul caută să dobândească vlagă la alteizvoare. Primejdia apasă acumasupra Valahiei şi Moldovei. — Mă înfricoşaseşi de-a binelea,

seniore. Îngăduie să răsufluuşurat, deşi mă mâhnesc multnecazurile Ţărilor Române. Şicum socoteşte oare principeleBrancovan să-i sară Franţa înajutor? Rănile de la Ryswig încă nu s-au tămăduit, am pierdutLorena şi Luxemburgul, iartronul Spaniei ne dă mult de


-688-

furcă. Împotriva noastră au f ăcutlegământ nemţii, Anglia şi Ţărilede Jos. Ţ esem o singură nădejde:războiul să nu izbucnească înainte de un an sau doi, căciţara şi oştirea sunt istovite.

Logof ătul îi binecuvântă limbuţia. Trebuia să născocească o istorie vrednică de crezare, f ără nici o legătură cu cărţile păturiteîn şerpar. Întâmplarea îl ţinusede poale când era gata să seprăvale în prăpastie. Dacă marchizul nu-şi trăgea mânaîmprăştiind astfel pergamentelepe masă, soarta vicontelui de

Tournon ar fi fost pecetluită. — La alt soi de reazăm

chibzuieşte Măria Sa Vodă Brâncoveanu. Valahia nu are


-689-

oaste. Nu o îngăduie padişahulspre a nu ne aţâţa pofta derăzvrătire. Câteva steaguri însă tot se află şi la ceas de primejdiese pot întocmi şi altele, căcibărbaţii viteji nu ne lipsesc.Avem dară mare trebuinţă dedascăli care să ne dea învăţăturacuvenită în mânuirea flintei,despre rânduiala şi vicleşugulrăzboiului. Oştenilor lui Leopoldnu li te poţi pune de-acurmezişul cu furci şi topoare.De aceea Vodă Constantindoreşte ca Ludovic să-i îndrepteacei dascăli, încredinţându-l că ei vor găsi la Curtea Valahieirăsplata cuvenită. — Altîn-Bey nu-şi drămuieşte

aurul şi iscusinţa, spuse


-690-

Barbezieux, bătând cu degeteleîn marginea mesei. Îi e teamă oare principelui că turcii nu vorsări să vă apere hotarul nesocotitde Habsburg? — Imperialii au drum mai scurt

de înfruntat decât ienicerii. Şiapoi, adăugă aţintind privirepătrunzătoare asupramarchizului, sâmburii oasteivalahe trebuie să încolţească f ără ştiinţa osmanlâilor. — Da, da… Încep să pricep

încotro bate Brancovan. Desigur,seniore, dascălii aceia vor plecaspre Valahia. Şi tot de la sine seînţelege că regele nu va avea niciun amestec. Ludovic e îndeajunsde puternic pentru a nu dasocoteală de faptele sale, dar nu-i


-691-

ceasul să asmuţim acum nemţiişi păgânii. — Ne vom strădui să nu se

întâmple asemenea necaz. — Mă bizui pe iscusinţa

stolnicului Cantacuzène închestiunile de taină. Mâine, înzori, voi trimite scrisori la şcolilede cadeţi din Metz şi Tournaispre a afla cine doreşte asemeneaslujbă… Nu-mi mulţumi, seniore,râse marchizul. În schimbulvicleşugului regelui de cupă,puteai să-mi ceri mult mai mult.Plecăciunile mele bătrâneiHenriette.

După plecarea logof ătului RaduAndronic, perdelele celuilalt rândde uşi se dădură în lături. Filip


-692-

D’Antin, conte de Saint-Lô,învăluit în mantie păcurie, reteză încăperea cu paşi neauziţi.Adâncit în potrivitul cărţilor,marchizul îi zări întâi umbraaşternută pe masă. Nedumeritridică ochii. Un surâs îi lumină chipul scofilcit şi-l întâmpină vesel. — Ah, Filip… Păşeşti ca un

tigru. N-am să pricep niciodată cum izbuteşti. Sunt de două orimai uşor decât tine şi totuşi cândmă mişc mă aud slujitorii din atreia cămară. Înaintea ta a fostaici un valah. Un adevăratgentilom. Îmi pare rău că n-aiavut prilejul să-l cunoşti.

Ochiul verde al lui D’Antinscormonea hrisoavele împrăştiate


-693-

pe masă. Spuse scurt: — Îl cunosc. E o iscoadă

primejdioasă. — Ai început să vezi

pretutindeni doar condotieri,uneltitori, ticăloşi şi paladini.Acest valah… — E cea mai primejdioasă

iscoadă! Ţ i-o spun a doua oară.Am stat ascuns în pologul uşii şiv-am ascultat. Nu din lipsă dedascăli ţi s-a înf ăţişat, Louis. — Dar pentru ce? — Asta mă străduiesc să

ghicesc. L-am simţit retezându-şigândul şi apucând altă cărare. Apriceput, a ghicit, ori a văzutceva.

Îşi roti ochiul prin odaie, apoiîncepu să adune zapisele unul


-694-

câte unul, grijind să nu le stricerânduiala. Pergamentul şofraniuîi desluşi taina. Îl trimisese elînsuşi cu două zile în urmă marchizului, în căpătâiul cărţiise citea desluşit vere Louis , după cum desluşit îşi aşternusenumele sub cele opt sau zecerânduri scrise: cu prietenie, v ă rult ă u Filip D ‘Antin, conte de Saint- Lô .

La flacăra lumânărilor, chipulghilosit părea de ghips. Degeteleputernice i se încleştară pemânerul jungherului. Oalexandrină se desprinse subapăsare şi D’Antin o azvârlimânios.

Logof ătului i-ar fi trebuit cumult mai puţin să priceapă că


-695-

Barbezieux nu-i va fi de nici unfolos.

Dac ă o venit stolerul s ă m ă cerceteze, înseamn ă c ă de-amugata, s-a mântuit! Mihailtâmpl ă re ş te cu tic ă ial ă , câte cincizile st ă la un co ş ciug… Am

fierbin ţ eal ă mare, sunt st ă pânitde vedenii. Nicul ă i ţă plânge prinunghere, la ferestruic ă plânge

ploaia… Doftorii adu ş i de prietenul Vasile Alecsandritrudesc s ă -mi ţ in ă inima, dar euş tiu c ă -s pe duc ă . Aud fer ă str ă ulstolerului t ă ind scândura. Mihailnu s-a am ă git niciodat ă . El le-acroit boierilor Flore ş ti, c ă l ă torispre v ă mile v ă zduhului, ultimulantiriu.


-696-

Hm, chibzuiam s ă m ă doboarev ă t ă m ă tura cea rea, nu o proclet ă de umezeal ă . Necunoscute-s c ă iletale, Doamne!

Sunt împ ă cat de mult cu tot ş i cutoate, numai un gând nu-mi d ă

pace: n-am izbutit s ă a ş ez pehârtie nou ă cartea cuviosuluiIlarie. Cine o s-o duc ă maideparte? Ucenicul? Nicul ă i ţă eb ă iet de n ă dejde, dar nu are aniide trebuin ţă cugetului. Ieri i-aml ă sat mo ş tenire taina dulce ţ urilor.Înseamn ă c ă de-amu…

Îmi tremur ă pana între degete,ochii mi s-au aburit. Iart ă -m ă ,

frate cetitorule!

-697-

Capitolul IX

PÂNZA DE PĂIANJEN

Pogorâse beznă deplină asuprauliţelor, căci, din poruncastăpânirii, fanarele erau aprinsedoar în vreme de iarnă. Logof ătulAndronic se opri la câţiva paşi deporţile marchizului deBarbezieux şi trase cu nesaţ văzduhul nopţii alungind dinpiept mireasma apăsătoare achiparoaselor. Şuieră scurt şi


-698-

Simion îi ieşi vesel înîntâmpinare. Labele colbuitecăutau umerii boierului. RaduAndronic trase uşurel urecheapleoştită căutând spre IlieMachidon, care se apropia aleneţinând dârlogii cailor. — Anevoioasă trebuşoară,

logofete, aşa-i? — Care anume? întrebă

Andronic descotorosindu-se deSimion.

Slujitorul săltă bărbia spreferestrele bobotaie de lumină alepalatului şi slobozi oftat greu. — Vai de iepurele care ridică

jalbă împotriva vulpii şi-i facelupul judeţ.

Boierul răsuci iute capulcercetându-l cu mirare.


-699-

— Nu te minuna, logofete, căciam priceput lesne ce se petreceînlăuntrul hudubăii, de-ndată cel-am văzut pe franţuzul cel chiorpoposind dinaintea acestor porţi.Iar după plecăciunile şi zâmbreleslujitorilor, iarăşi am ghicit că slutul e de-al casei, prieten aflatîn cinstirea gazdei, ori poate şimai mult. Greşesc? — Din păcate nu, Machidoane…

D’Antin îi vine văr bunmarchizului şi m-am aflat la unpas de purice de a zădărnicitoată truda noastră. Suntdeprins a nădă jdui până în ceadin urmă clipă, dar mă cearcă teama că norocul vicontelui estrâmb. Patru zile i-au rămaspână la descăpăţânare.


-700-

— În patru zile se poate izbândimult, logofete. — Dacă socoţi că Dumnezeu a

izvodit lumea în şase, e mult. LaParis însă înseamnă mai puţindecât oleacă. Trebuie să străpungi urzeală încâlcită pentru a dobândi un lucru oricâtde mărunt.

Radu Andronic păşea întunecat.O lună burduhănoasă da semnecă e gata să se prăbuşească întreulmii de strajă pe Cours la Reine. — Pretutindeni se întâmplă la

fel, boierule. Unde-i fântână suntşi broaşte. La Stambul, dacă domnia ta îngăduie să-i aducaminte, am întâmpinat aceleaşinecazuri: şi bolovanii uliţeiînainte de a se supune ciubotei


-701-

cereau plocon. — Drum lung îi desparte pe

osmanlâi de franţuji. Dacă vreisă smulgi ceva turcului – muftiu,paşă, ori te miri ce efendi – deajuns e să umbli la chimir şi să numeri atâtea pungi. La Paris n-apuci însă să te înf ăţişezidregătorului cu pricina. Ocohortă de trepăduşi, slujbaşi „n-am ce face“ şi mai cu seamă muieri ridică zăplaz înaltdimprejurul său. — Socoteam că aurul nu-ţi

lipseşte. — Aurul se dovedeşte

neputincios când vremea ţi sepune de-a curmezişul. Două lucruri nu va stăpâni omul înveci: timpul şi norocul. Trebuie


-702-

să ajung la Ludovic, Machidoane,oftă logof ătul, căci pe cinsteasfetnicilor lui nu mai lepăd nicidoi zimţi. Marchizul îi neam cuD’Antin, ăstălalt i-o fi prieten, cucelălalt s-o încuscri prinibovnică. Or vieţui şi din ceivrednici, căci cât ar fi griul deneghinos tot rămân boabe de o

jimblă, pe aceia însă trebuiedintâi să-i afli. — De-amu ce să facem,

logofete! Om opinti să ajungem laLudovic, şi cu reazămul CeluiVeşnic, poate om izbândi.

Radu Andronic îşi izbi cu ciudă pumnul înmănuşat în palmă. Ţ ineau marginea aleii prunduite,lăsând cale slobodă caleştilorînzorzonate. Dinlăuntrul


-703-

rădvanelor poposeau asupravalahilor căutături mirate, căcifranţujii nu erau deprinşi să-şinecinstească ciubotele în colbululiţei. Preumblările se f ăceaucălare, ori în trăsurică. — Patru zile! rosti cu mânie

mocnită boierul. Patru zilepentru a ajunge dinaintea luiLudovic, când trimişi de seamă ostenesc pentru asemeneaîngăduinţă săptămâni de-arândul. Solul lui Wilhelm deOrania a zăbovit treizeci de zilenumărate la Paris împingândruşfeturi peste ruşfeturi spre a-izări vârful nasului câteva clipe.Înf ăţişările la Bourbon levămuieşte nevastă-sa, doamnade Maintenon…


-704-

— Vai de ograda unde găinastrigă cucurigu! — Cousseau, cel care-i face

tocmelile, se află în Spania, aşacă drumul la marchiza deMaintenon trece acum prinpalatul marchizului de Gramont,prietenul domniei sale. — După capul meu, zece pungi

l-ar zori oleacă. — Ochii moşneagului nu se

aprind la vederea aurului,Machidoane. Doar poruncanevesti-sii, Françoise, poate să-lurnească. — Sărmană ţară! oftă slujitorul.Şi cum chibzuieşte domnia ta să ajungă la ea? — Stârnind întâmplarea.Grăise f ără a-şi cântări mult


-705-

vorbele. Dar rostite cu glas tare,îi biciuiră urechile. Gândnăstruşnic îi fripse mintea şi f ăcusemn slujitorului să-l urmeze.

Luând firul unei ulicioaredespicate între ulmi, ajunseră într-o clipită dinapoia uneidughene cu plăcinte şi siropuri.Logof ătul săltă în şa spre a cernepână departe şirul f ără sfârşit alrădvanelor. Pălăriile călăreţilor,cât roata carului, cu vâlvătaie depene ce se zbuciumau subadierile văzduhului, împiedicaupriveliştea. În curând, RaduAndronic desluşi butcă albă cuherb auriu la care trăgeauîncovoindu-şi grumajii optarmăsari negri. Un surugiutinerel în straie roşii cerceta


-706-

fudul uliţa, cu capul dat pespate. Pajul ce veghea coadarădvanului holbăţea ochi speriaţişi nu era greu de prepuit că substraiele arătoase, poruncite deslujbă, abia îşi trăgea sufletul deatâta uimire băietanul vreunuiţăran de pe moşiile stăpânului.

În cuşca căptuşită cu atlascireşiu, o muiere tânără îşirânduia pletele întunecateascultând cu luare-amintevorbele unui moşneag muchelef acărui privire zburătăcea f ără astâmpăr iscodind uliţa. — Asta-i muierea! şopti

logof ătul. — Şi hodorogul cela? — Bărbatu-său.Machidon dădu din cap cu


-707-

înţelepciune. — Ehe! Geaba dă Dumnezeu

pâine bună dacă îţi ia dinţii…Ochii lui Radu Andronic

scăpărau. Porunci înfundat: — Sperie caii!Slujitorul îl scrută iute, apoi se

dumiri. Porni în goană sprecaleaşca alburie şi ajuns îndreptul ei slobozi o şuierătură ciobănească din cele năprasnice.Bidiviii, cuprinşi de spaimă,zvâcniră pe neaşteptate,doborând surugiul, şi prinseră aalerga cu nădejde. O ţineau într-o întinsoare, retezând drumneted prin stupul de rădvane.Pajul aninat în spatele butciistrângea pleoapele f ără a cutezasă privească primejdia. Auzea


-708-

doar ţipete, nechezaturiînfricoşătoare, tropotul îndesat alcopitelor.

Călăreţii spilcuiţi se dădeau înlături, căutând marginea uliţei,căci armăsarii cei negri răpuneautotul în drum. În ochi le jucauflăcări verzui.

Când socoti că spaima i-ahâţânat îndeajuns, logof ătulîmpinse pintenii în pântecelebidiviului şi, adunat strâmbpeste coamă, goni în urmacaleştii. Azvârli căutătură iuteînlăuntru. Zării ochii muierii,adormiţele înfricoşate.

Radu Andronic alergă în rândcu cei opt armăsari, apoi,descotorosindu-şi ciubotele dinscăriţă, sări în spinarea


-709-

bidiviului fruntaş. Trase dedârlogi, lăsându-se mult pespate, până ce calul începu aşovăi. Caleaşca oprită în mijlocululiţei avea să fie înconjurată deoameni, cât ai spune Doamneajută, şi logof ătul, urmându-şisocotinţele, descălecă iute.Moşneagul zăcea lepşit în perneletrăsurii.

Radu Andronic ridică pălăriazugrăvind covrig în văzduh, sărifulger în şa şi pieri. Muierea privimult în urma lui, f ără grai.

Hohote de râs tânăr, în caredesluşeai lesne batjocura, îiîntoarseră capul. Logof ătul zări laferestruica unui rădvan, cusemnele herbului ascunse de


-710-

vopsea proaspătă, chipul f ăpturiicare încercase să-i scurteze zilelelui D’Antin în curteaFărcăşanului, zvârlindu-i osăgeată. — Jupâniţa Tofana! şopti

cuprins de mirare. — Cu asemenea vicleşuguri

pofteşti să supui inima muierilorfrânce, muntene? Vai ţie!

Porunci vizitiilor să îndemnecaii. Rădvanul pieri curând înforfota de caleşti, dar râsul

jupâniţei îi mai stăruia în urechi.

* * *

Madeleine, slujnica Henrietteide Motteville, le pândea


-711-

întoarcerea în pragul uşilor desticlă ale trapezei. Strecură căutătură adâncă lui RaduAndronic, plină de nepăsareslujitorului, îşi strânse fusteledinaintea lui Simion, apoi vestică doamna contesă îl aşteaptă negreşit pe logof ăt în iataculdumneaei.

Boierul o găsi întinsă în crivatulperdeluit. O muiere îi schimbaştergare ude pe fruntea zăbrelită,a doua primenea văzduhul cu unvânturar, cea din urmă îi plimbasub nări laptele de busuioc drescu mosc. Contesa se ridică anevoie în capul oaselor, ceru să fie rezemată în perini şi sedescotorosi de slugi cu unzvâcnet al bărbiei.


-712-

La lumina sfeşnicelor,tapiseriile aninate pe pereţipăreau presărate cu nisip auriu.Orologiul ticăia retezând vremeacu picurişul.

Radu Andronic se întrebă dintr-o dată, f ără nici o noimă, unde orfi petrecând la ceasul acelaînsomnurat Ioniţă Fărcăşan şiclucerul Negoescu. Mai lesne deprepuit erau cele ce sedesf ăşurau în conacul îmbrăţişatde mesteceni, din uliţa SfinţilorApostoli, căci jupâneasa Irina îşif ăcea virtute mare din împlinireaf ără greşeală a rânduielilorstatornicite. Scufiţa, ulcica denoapte, bulzul de bumbac pentruurechea cea vătămată, apaîndulcită cu zahăr pentru


-713-

dumneaei şi cupa cu laptepentru boier Costache îşi aveaufiecare canonul său. Şi tot după canon, la cel dintâi horăit alcucoanei, Andronic cel bătrândeşerta laptele în ghivecele cuflori de gheaţă şi angelică,umplând cupa cu rachiu deanason, ispitit cu scorţişoară. Jupâneasa Irina se fudulea

nevoie mare cu ghiveceledumneaei, în nici o altă casă dintârg nu se pomeneau flori degheaţă mai purpurii, cu frunzegrase din care seva sta gata să ţâşnească, angelică maiaromitoare. Taina n-o dibuise şin-avea s-o dibuiască nimeni… — Sunt straşnic de supărată,

logofete, susură între panglici şi


-714-

danteluri doamna de Motteville.Mâna plăpândă căuta reazăm înpologul de brocart. Slugile mi-audat de veste că în lipsa domnieitale cămările ţi-au fost prădate.N-am ştiinţă ce mărunţişuri ţi-autâlhărit, dar… Dumnezeule! Vinao poartă în întregime Ludovic!Nicicând hoţii nu s-au doveditatât de cutezători.

Sprâncenele boierului seumplură de creţuri, apoi zâmbetneaşteptat le netezi. După toatesemnele, Filip D’Antin nu-şiprăpădea vremea… — Doamna contesă n-are

pricină de necaz. Paguba nupoate fi mare, căci nu m-auînsoţit lucruri de soi la drum. — Asta o spui ca să mă mângâi.


-715-

Doamne, cât mă ruşinez! Palatulcontelui de Motteville a ajunsmai puţin sigur decât un han ladrumul mare. Ce o să gândească Constantin despre asemeneagăzduire?

Se mai smiorcăi o vreme,îngăduind logof ătului să-iprimenească ştergarul şi cerubesacteaua cu tutun. Îşi astupă nara azvârlind către boier priviretemătoare. — Nu vrei să cercetezi ce-ţi

lipseşte?Radu Andronic săltă umerii.

— Slujitorul meu va rânduitotul după cuviinţă. Aduc însă încredinţare doamnei contese că ştiu cine-i tâlharul şi cât desărac i-a fost norocul. Ce căuta el


-716-

se află asupra mea. — A! Slavă ţie, Doamne! Spune-

mi, ai scos ceva de la nătângul deLouis? — Nu. Adăugi cu ciudă: Trebuie

să ajung la rege. — La Ludovic?!Bătrâna îşi săltă spinarea şi

movila de perne zbură în toatepărţile. În ochi i se desluşeau de-a valma tulburare, spaimă, milă pentru o f ăptură dragă. — N-ai să poţi pătrunde la el,

copilul meu, rosti cu blândeţe.Din tot sufletul aş dori să te ajut,dar mi-e cu neputinţă. Nu osingură dată mojicul acesta aspus despre mine că-s ovră jitoare bătrâna. „Dacă ozăresc dimineaţa, sunt


-717-

încredinţat că până în seară îmivoi rupe un picior…“ — Putem încerca prin doamna

de Maintenon. — Ea e cea mai rea dintre toţi.

O văgăună de şerpi! Tartorulînvârtelilor! — Tocmai.Contesa îşi ridică braţele.

— Nimeni din neamul nostrunu s-a înjosit să-i intre în casă. — Se zvoneşte că-i prietenă

bună cu marchizul de Gramont. — Ca să ajungi la el trebuie

câştigată nevastă-sa. — Ştiu.Ochii Henriettei-Anne clipoceau

de râs. Un sughiţ mic îi tresăltă la rădăcina gâtului, se străduiaparcă să scape din strânsoare.


-718-

— S-o cucereşti pe Françoise deGramont?! Hotărât, dragul meu,ţi-ai lăsat norocul în Valahia.Femeia asta a fost zămislită strâmb, chibzuiesc că-i lipseştevreun mădular. S-a măritat cubietul Gramont care, înţelegi… lavârsta lui n-o stinghereşte. S-auf ăcut şi prinsori, nebunul de LaFayette, cu Lucian de Valery şiîncă vreo trei bidivii la fel dechipeşi. Nici unul n-a izbutit să-ismulgă un surâs. — Aş încerca totuşi… — Îţi pierzi vremea, logofete. — Doamna contesă cunoaşte

altă cale? — Nu. — Dacă în patru zile nu ajung

la Ludovic, se cheamă că am


-719-

bătut degeaba drumurile cătreFrancia.

Henriette-Anne f ăcu ochii mari. — Chibzuieşti s-o birui pe

Françoise în patru zile?! — Trebuie. — N-am nimic împotrivă, căci la

vârsta mea nu prea ai prilejul să te înveseleşti, eu însă mi-amf ăcut datoria şi te-am înştiinţat. — Cine m-ar putea înf ăţişa

marchizei? — Mătuşă-sa, Solange de

Monaco, o venetică numai ifose.Gurile rele zvonesc că şi-ar ficumpărat blazonul.

Zvârli plapuma şi părăsiînviorată crivatul. — Pe Solange, urmă dându-şi

un deget peste cap, o vei


-720-

cunoaşte la Madeleine deScudery. Mâine seară toatecoţofenele Parisului se întâmpină la ea spre a-şi citi una alteianăscocirile. Solangei nu-i ridicagard de nuiele căci, ca şinepoată-sa, dovedeşte multă nepăsare bărbaţilor. Ascultă-idoar cu răbdare predicile.Cunoaşte Sfânta Scriptură maidihai decât cei ce au scris-o.Izbuteşte să-i placi îndeajuns şite va pofti miercuri la balulmărgăritărelului, unde o veiîntâlni negreşit pe Françoise… — Întortocheate cărări, oftă

Radu Andronic. — Şi din păcate f ără sorţi de

izbândă. Noapte bună, logofete.


-721-

* * *

De peste o jumătate de veac, înfiece joi, doamna de Scudéry îşiîntâmpina prietenele în caseledumneaei din uliţa Poseaux.Chibzuise îndelung la această alegere, fiind silită să sestrecoare între miercureacontesei de La Suze şi vinereadoamnei de Sabie. Ninon deLenclos, deşi mai tânără cucincisprezece ani, luase înstăpânire cea dintâi zi asăptămânii, retezând hotărâtă orice nădejde că s-ar putearăzgândi. Nasul ei căuta cusemeţie spre înaltul cerului dinpricina chipului îngeresc şi a


-722-

seniorilor Boileau, Molière şiSaint Évremond care-i cinsteausalonul. Iar marţea se iscaîmbulzeală mare în uliţaVaugirard, la contesa de LaFayette, unde ducele de LaRochefoucauld – să fi trecutdouăzeci de ani de când a închisochii? – îşi citea cândvaapoftegmele şi chibzuia cu glastare asupra cugetărilor luiPascal. Vreme de cincizeci de ani,

joile din uliţa Poseaux îşiurmaseră negreşit şirul şi doarmoartea Madeleinei de Scudery,ce avea să se întâmple peste unan, va curma rânduiala. Înaceste joi dăduse dumneaei citirevestitelor noveluri Marele Cyrus ,Clelia şi Artamena , ciulind


-723-

urechile unor scribi şi stihuitoride seamă ca Sarasin, Conrart şiChapelain.

Dar vremurile acelea pieriseră.Ostenită de ani, doamna deScudéry se mulţumea să ascultenăscocirile altora, aşternând rarcâte un madrigal, două-treistihuri ori cugetări pe carebătrâneţea le iscă lesne. Dinchipul tinereţii, contesa păstraseochii bulbuşaţi, colţurile buzelorrepezite în sus şi pieptănătura.Părul, despicat la mijloc, erastrunit în spelci de adamante,câţiva zulufi cădeau pe ceafaîncovoiată de perlele unui colan.Muierile tinere râdeau în taină derochia din brocart, cu eşarf ă bogată, ce-i reteza trupul de-a


-724-

curmezişul. Găseau asemănarehazlie cu straiul oştenilor luiLudovic, născocindu-i dinaceastă pricină nume nou:„Mama grenadir“.

Îi preţuiau însă salonul,prietenii vestiţi ce-i îngropase înatâta amar de vreme, bibilurilegraiului. Madeleine de Scudérynu spunea niciodată pieptăn, cilabirint, cămeşii de piele –credincioasa, sânii se chemaumunţii lui Venus, privata –singurătate, ori mărul deporţelan. Bujorul, ceapa, crivatulşi câte altele îşi aveau numelelor.

Contesa Henriette-Anne deMotteville f ăcea haz de asemeneasclifoseli şi fusese una din


-725-

puţinele doamne ale Parisuluicare nu-şi schimbase vorba după pilda preţioaselor.

În dimineaţa următoare, îşivesti prietena că se va înf ăţişa înuliţa Poseaux însoţită de unmare senior valah, venit înadinsla Paris spre a o cunoaşte peMadeleine de Scudéry ale căreinoveluri se află mai presus deorice în inima sa. După ceîntocmise răvaşul, clipise veselă spre logof ăt, încredinţându-l: — Chiar dacă nu le-ai citit, n-o

să bage de seamă. Madeleine apierdut ţinerea de minte şi nu-şimai aminteşte decât trei lucruri:să vorbească f ără să asculte, să obijduiască bucătăreasa pentrudoi soli strecuraţi în şorţ la


-726-

târguieli şi să se închipuie ceamai însemnată muiere a Franţeidin ultimii o sută de ani. Vei grijidoar să-i asmuţi limbuţia.

Contesa de Motteville coborî diniatacul dumneaei către ceasulasfinţitului. În curte, şasearmăsari negri înhămaţi aşteptaucu girurile încovoiate. Prinferestrele larg deschise, o dată cumireasma pământului reavăn şia boabelor roşii de scoruş,năvăleau ţipetele pruncilor ce sezbânţuiau în Place-Royale. Unbăietan mâna dimprejurul statuiilui Ludovic un cerc de fier, alţiidădeau târcoale, asmuţind-o,unei fetiţe ce bâjbâia cu omaramă legată peste ochi.Porumbeii goniţi din piaţă


-727-

ciuguleau umerii şi ţeasta luiLudovic, apoi căutau adăpost îngrădina contesei.

Când bătrâna pătrunse încămara aurie, logof ătul sedesprinse de fereastră şi-i ieşi înîntâmpinare, purtându-şi mânala piept. Contesa îl cercetă câtevaclipe cu ochii muierii deprinse să nu-i scape nici un singurmărunţiş şi bătu din palme: — Straşnic gând ai avut,

logofete! Ai să dai gata toatebabele din salonul Madeleinei,cele care mai răsuflă şi celeatârnate pe pereţi. Nu şi peSolange…

După oarecare chibzuială, RaduAndronic îşi alcătuise straiciudat, nemaiîntâlnit pe uliţele


-728-

Parisului, îmbinând veşminteleEvropei papistaşe cu cele aleValahiei. Astfel bernevecii strâmţide atlas alb erau sugrumaţi lamijloc în şerpar din piele de rencu bumbi mari de perle, după cum tot în perle se afla ticluit şimânerul jungherului persiancare scotea capul lăturiş dincingătoare. Dantelă din fir deargint şi borangic migălită laghergheful maicilor din Schitul

Jugurenilor îi înfoia pieptul, iarpe umeri azvârlise caftan dincatifea azurie. Hermina care-ichenăruia poalele şi mânecilelargi măsura două palmerezemate în degete.

Madeleine de Scudéry picotea în jeţ. Lumânările înfipte în sfeşnice


-729-

de sticlă verde, bogate înghirlande, îi aşterneau pe chipumbre jucăuşe. O mână de sidefvechi, istovită, zăcea în creţurilepiersicii ale rochiei, cealaltă serezema în bastonaş. Pe obrajiiîncreţiţi ca pergamentul mototolitîn pumni şi streşiniţi de zulufitrăiau doar safirele aninate înurechi.

Pe pereţii odăii spânzurau încadre grele chipuri de bărbaţi şimuieri a căror tinereţe seîntâmplase acum un veac ori maimult. Fratele Madeleinei, Georgede Scudéry, la fel de buzat şi cuochi poncişi, trimitea zâmbetostenit de dincolo de pragulveşniciei. Dimineaţa, cândmintea i se limpezea, doamna de


-730-

Scudery se întreba adesea dacă nu cumva George, de la a căruimoarte se împlineau 23 de ani,îşi pierduse răbdarea. „Să nuzăboveşti, îi spunea mereu înultimele zile, nu vreau să fiusingur acolo… Martial, dinpăcate, se află în purgatoriu…“

La cea dintâi privire, logof ătuluii se păru că în chip ciudat toatemuierile se aseamănă. Aveaumijloace zgribulite, pieptul sărac,năpădit de flori şi horbotă, nasulle sta înfipt cioc de pasăre întreobrajii turtiţi. O zvârlugă de vreo30 de ani, sprintenă ca o ştiucă,citea cu glas şuierător stihuri învreme ce celelalte dădeau cubunăvoinţă din cap căscânddinapoia vânturarelor.


-731-

— …În dantel ă -iconopida/Borangic a pusaspida/P ă uni ţ a o cunun ă /Dinargint zvârlit de lun ă …

Se opri dintr-o dată simţind că n-o mai ascultă nimeni. Parcă bătuse vântul în cămară răsucind toate capetele spre uşă.Apoi rămase cu gura holbată. Unbărbat în strai alb, cu hermină bogată azvârlită pe umeri,pătrunsese neauzit în salon,însoţind-o pe contesa deMotteville. Când zâmbi, cămarase umplu de lumină. Îşi culcasecruciş palmele pe piept f ăcândînchinăciune cu care jupâneseleParisului nu erau deprinse. Ochiimuierilor cercetară f ără sfială trupul puternic cu umeri de


-732-

căpcăun, capul cioplit cuiscusinţă şi musteaţa neagră subţiratică, dinţii strălucitori,hermina al cărei omăt scotea laiveală pielea tuciurie, pălită desoare şi vânt.

Liniştea o trezi pe doamna deScudéry. Privirea păienjenită n-oslujea dincolo de doi paşi şiîntrebă speriată: — Ce se petrece, Solange?Doamna de Monaco, muiere în

puterea vârstei, cu un chip acărui dulceaţă nu amăgea penimeni din pricina ochilor vicleni,şopti iute, lipindu-şi buzele deurechea bătrânei: — A venit Henriette-Anne. — Ah, mi-amintesc. Trebuia să

o întovărăşească cineva… Un


-733-

turc, poate un maur, nu ştiubine…

Doamna de Motteville aruncă osingură privire spre coţofeneledin salon şi îi fu de ajuns. Erautulburate, ochii le luceau,începuseră să-şi îndreptemijlocul şi zulufii, săltau dinîntâmplare poalele pentru a li sezări juponul şi trei degete dingleznele subţirele, în ciorapi demătase albă. Zvârluga care citisestihuri găsi prilej să taie odaiavârându-se cu dinadinsul înpriveala logof ătului, îşi ştiatrupul mlădiu, mersul plin deispite. — O întovărăşeşte într-adevăr

un gentilom, susură doamna deMonaco.


-734-

Bătrâna îşi pipăi obrajii şi cerurepede: — Sf ătuitoarea frumuseţii!1 Solange luă o mirază mică cu

mâner de argint de pe gheridonşi i-o purtă dinaintea ochilor. — Ce bine-mi pare că te văd,

Henriette. Dumnealui… — E seniorul valah pe care am

f ăgăduit să ţi-l aduc. Unde potgăsi un jilţ, Madeleine, căci nicieu nu mai am cincizeci de ani.

Se uită la doamna de Monacocu zâmbet apăsat, dar,amintindu-şi că asemeneaîmpunsături nu-l slujesc pelogof ăt, se strădui să picuremiere: — Verdele acesta te prinde de

1 Oglinda, în limbajul preţioaselor.


-735-

minune.Solange ridică din umeri f ără a

o lua în seamă. Tot Parisul ştiacă Henriette de Motteville esmintită.

Doamna de Scudery ascultaseprimele cuvinte ale lui RaduAndronic cu mai multă luare-aminte ca de obicei, dar i-ocurmă repede, f ără răbdare: — Te înşeli, seniore! Dar nu-mi

place să stai în picioare ca undrapel. Apropie-ţi o înlesnitoarela vorbă1. Desigur, Clelia e foartecunoscută şi aceasta din pricinaacelei hărţi a iubirii, darArtamena se află cu mult maipresus. Mă bucur că am cititoriîn Valahia… Dacă ai vrea să

1 Fotoliu.


-736-

asculţi, ţi-aş desluşi taineleadânci ale novelei, pentru a leputea desluşi la rândul domnieitale, când, istovind ghemuldrumului, te vei fi întors acasă. — Sunt prea bucuros, doamnă,

surâse Radu Andronic, iar valahiiaşteaptă cu nerăbdare asemeneadesluşiri.

Madeleine de Scudéry păruîntru totul mulţumită de acestrăspuns şi îşi începu cu vocelâncedă voroava. Logof ătul dădeamult din cap, trăgând cu ochiulla Solange de Monaco.

Gândul că soarta vicontelui de Tournon ţinea de bunăvoinţaacestei muieri lipsite deînsemnătate – căci cărpănoşeniainimii şi viclenia nu-s de ajuns


-737-

spre a le cocoţa vârf pesteoameni – îi picurau otravă însuflet. L ăsând să-i alunece pelângă urechi tolocănealabătrânei, Radu Andronic socoteaînfrigurat că doar 70 de ceasuri îldespărţeau pe prietenul Valahieide descăpăţânare. Îi trecu fierprin inimă: Solange nu-l lua înseamă nici cât cerea cuviinţa.

Luneca de la o mescioară la altaculegând ciucurii de ceară ailumânărilor. Pe chip nu i se citeamare lucru. Gândurile păreau s-o fi azvârlit departe de salonulîmbâcsit cu boscârţe, moşteniteşi adunate vreme de un veac, pebuze îi stăruia un zâmbetrăutăcios. În curând, Madeleineavea să adoarmă, iar coţofenele –


-738-

guşa i se umflă când le îmbrăţişaîntr-o singură privire – aveau să năvălească asupra străinuluiprecum calicii la supa luiLudovic, împărţită în UliţaMuşchetarilor.

Muierile o trăgeau de limbă peHenriette-Anne. Bătrâna îl înălţape Andronic până la cer. Valahulera neasemuit de bogat,neasemuit de viteaz, stirpea i sefurişa până hăt-departe, înpoalele caftanelor de aur şi perleale împăraţilor bizantini. Seniorimari din toată Evropa sesocoteau mândri dacă le cinsteacastelele, iar principele deLiechtenstein opintise mult şizadarnic să-l aibă ginere.Contesa vorbea anume cu glas


-739-

tare pentru a o stârni pe doamnade Monaco. Aceasta păşeanepăsătoare, cu pumnul plin deceară, îndreptând ici-colo rozeledin glastre. — Am fost la Bucureşti acum

douăzeci de ani şi i-am văzutpalatul, născoci f ără să roşească doamna de Motteville. O zidireneasemuită, cu băi de marmură,cămări din cleştar şi statui deaur la fiece pas. Nu zău, nu ştiaila ce să te uiţi mai întâi… Câtdespre pohfală…

Un horăit uşurel, pe o singură nară, îl vesti pe boier Androniccă-i slobod să se desprindă de

jeţul bătrânei. Henriette-Anne îizâmbi, f ăcându-i semn să seapropie. Muierile deveniră dintr-o


-740-

dată pitulici, dădeau cupraftoriţa pe voci subţirele.

Zvârlugă ce-şi curmase stihuriledespre conopidă şi ceapă laintrarea logof ătului întrebă de-adreptul: — Te vei afla sâmbătă la Paris,

seniore? — Aşa prepuiesc. — Te poftesc atunci, dimpreună

cu soţul meu, la un zaiafet derămas-bun. Vara o petrecem lacastelul nostru de pe malulGaronei şi nu ne întoarcemînainte de mijlocul toamnei.

Doamna de Motteville prinseprivirea logof ătului. Deşi părea înapele lui azvârlind spre toateungherele odăii zâmbeteucigătoare, îl simţea la pândă, cu


-741-

mintea clocotind de griji. Dădudin cap într-o mişcare desluşită pentru Radu Andronic „ţi-amspus eu“, apoi se aplecă spreSolange. Doamna de Monaco,aşezată cumva lăturiş, cu capulrezemat de cămin, îşi dosicăscatul dinapoia vânturarului. — Eşti ostenită, draga mea? îi

zâmbi contesa. — Îndeajuns. Dimineaţă am fost

cu Françoise la târnosireaBisericii Sfinţilor Îngeri, iarcaleaşca mă istoveşte totdeauna.Voi pleca după ce se trezeşteMadeleine.

Ridică bărbia cu cinci degetemai sus decât îngăduia cuviinţa.Henriette-Anne n-o ţinea lângă inimă pe Solange, iar nasul


-742-

cârnit avea darul s-o scoată dinfire. Spre a-şi obloji mânia şiobrajii peste măsură deînfierbântaţi, începu a zgâlţâivânturarul zugrăvit cu maimuţe.Hâţânată vârtos, o pană de struţ se desprinse şi zburătăci câtevaclipe prin văzduh poposind lapicioarele Solangei. Aceasta o

jucă în vârful încălţeluluisurâzând. — Te arăţi din ce în ce mai rar,

Henriette, zise într-o doară,luând aminte la Radu Androniccare se strecura cu vorbe iscusiteprintre jupânesele dornice să-lvadă la petrecerile lor.

Contesa de Motteville îşi strivibuzele între dinţi, dar tot nuizbuti să pună stavilă cuvintelor.


-743-

— Oamenii pe care poftesc să-ivăd sunt şi ei din ce în ce mairari. — Păcat, spuse în doi peri

Solange.Muierile iscodeau acum despre

Valahia. Logof ătul istoriseaîntâmplări hazlii, stârnind râseteascuţite. Ochii negri, adânci,gura mărgeluită de dinţistrălucitori, dar mai cu seamă croiala trupului după tiparulhoţilor de fecioare iscau patimi.Franţuzeasca logof ătului aveadulceaţă, mustăcioara îi juca cuanume zâmbet.

Boierul îşi ţesea farmecelefurând-o pe Henriette deMotteville cu privirea. Bătrâna n-avea politichie şi nu-şi strunea


-744-

slobozenia gurii, socotind că străbunii dumneaei aveau celpuţin o coastă din Jupiter. Oricevorbă nechibzuită putea retezanădejdile pe lângă Solange deMonaco.

Sporovăiala umplea cu murmurnedesluşit cămara. Glasurile nuse înălţau, iar râsetele alunecauuşurel. În afara doamnei deMonaco, în mintea căreia nimeninu putea ghici ce se petrece,singura care nu se străduia să azvârle vorbe iscusite erazvârluga. Cercetă apăsat chipulboierului şi rosti: — Ne aflăm şase doamne în

salonul acesta, seniore… — Şapte, o îndreptă căutând

spre tavan Solange de Monaco.


-745-

Zvârluga o fulgeră cu privireaprigă săltându-şi umerii. — Cu voia domniei tale,

vorbeam de doamne! Ne aflămdar şase doamne, din cele maivechi familii ale Franţei, carete-am poftit în casele noastre. Iardomnia ta, seniore, cu multă iscuseală ne dai a înţelege că serbările noastre nu te ispitesc,de vreme ce nu răspunzi niciuneia. Sunt straşnic de curioasă să aflu pricina.

Vârât în strâmtoare, RaduAndronic îşi scormoni minteadupă răspuns uleios. — Sunt oaspetele contesei de

Motteville şi mă aflu sub poruncadomniei sale. — Adevărat, îi sări în ajutor


-746-

Henriette. Mi-am îngăduit cammult, dar la anii mei trebuie să ceri mult pentru a căpăta numai

jumătate. Cele dintâi zile ce lepetrece logof ătul la Paris îmi suntf ăgăduite. Sfârşitul săptămâniine va găsi la Corbeau.Bineînţeles, vom fi în familie.Sora şi nepoatele mele, vară-mea,ducesa de Guise. — Pui o nuntă la cale,

Henriette? întrebă Solange.Contesa o străpunse cu ochii.

Vocea răsună sâsâit de şarpe: — Draga mea, după ce am

văzut cât de bine ai izbutit tu s-ocăpătuieşti pe fiică-ta, Germaine,eu nu mai vâr pe nimeni în patulnimănui.

Doamna de Monaco îşi îndreptă


-747-

umerii. Nările îi zvâcneau ca laarmăsarii cei nărăvaşi. Se răsucispre logof ăt privindu-l pentruîntâia oară în ochi. Tânărulchipeş, cu căutătură fierbinteclipocind a râs şi a tainică chemare, nu-i spunea nimic. Seîmplineau douăzeci de ani de la oanume seară de vară, cândSolange îşi lepădase inima într-un castel din munţii Bavariei.

Se simţi dintr-o dată cuprinsă de-o poftă straşnică să-şiînfrunte prietenele. — Te poftesc, seniore, mâine

seară la balul mărgăritărelului.Voi adăugi că de cândVersaillesul a rărit serbările,balul acesta e socotit dreptpetrecerea cea mai de soi a


-748-

Parisului. Chibzuieşte bine… Nu,nu, dragele mele, nu stăruiţi, n-omai aştept pe Madeleine să sedeştepte, căci am zăbovit preamult.

Ochii muierilor îi înfigeau suliţeîn spinare. Pe buzele Solangei deMonaco alunecă zâmbetulbiruinţei. Era încredinţată că valahul nu va lipsi de la bal, spresângele cel rău adunat cu doniţade „doamnele coborâte din celemai vechi familii ale Franţei“.

Radu Andronic răsuflă cuuşurare. Prima punte spreFrançoise de Gramont fusesecoborâtă.

* * *


-749-

Petrecerea Solangei de Monacoîncepea cu o panoramă laComedia Franceză, aflată pe uliţaFossés-Saint-Germain-des-Prés,unde cei mai vestiţi actori aiParisului aveau să-şi dovedească măiestria în ultima plăsmuire alui sieur Floriot.

Aşa spunea desluşit cartearăsurie ce o primi logof ătul, adoua zi dimineaţă, din parteaSolangei. Balul avea să urmezeimediat după aceea, cam pe laşapte ceasuri, în palatuldumneaei din Passy.

După o scurtă chibzuială, RaduAndronic hotărî să lipsească dela comedie. În vuietul şihărmălaia pricinuite de


-750-

învălmăşeala târgoveţilor s-ar fiapropiat anevoie de Solange şi denepoată-sa. Şi apoi altfel tedesluşeşti sosind ultimul lazaiafet, după ce ai pus la greaîncercare nerăbdarea gazdei.Acestea fiind însă socoteli demuiere, logof ătul nu suflă cuvinţel, căci temea zâmbetul şilimba cea ascuţită a slujitorului.Îi porunci dară să-şi cumpere cu15 soli un bilet în picioare, laprostime, de unde putea să iscodească nestingherit încotrobat ochii Françoisei de Gramont,ce o veseleşte şi ce nu-i e pe plac.

Ilie Machidon poposi laComedia Franceză urmat deSimion. Erau ceasurile două aleprânzului cel bun şi, după cum


-751-

vesteau puzderia de zapise câtcearşaful aninate ici-colo,caraghioslâcurile urmau să înceapă negreşit. Slujitorul f ăcuochii mari când văzu că înhudubaia înaltă şi lată, cucafasuri înşirate jur-împrejurpână la poalele unei podine descânduri, unde aveau să ţopăieboscarii, se aflau doar câţivatârâie-brâu. Slujitorul n-avea deunde să cunoască ighemoniconulnasurilor subţiri şi rămase uimitcând băgă de seamă că boieriiîncep a se ivi abia către ceasuriletrei, iar ultimii, printre care seafla şi Solange împreună cunepoată-sa, abia spre chindie.

Muierile şi bărbaţii domniilorlor, cu, ori f ără cununie, fură


-752-

poftiţi în cafasuri căci plătiseră cinci livre şi zece soli de cuşmă,preţul unui stânjen de pământ şia nouă pâini.

Cei care se socoteau mai cu moţ urcară de-a dreptul pe podinaunde boscarii trudeau din greutrăgând lumeţul de poale să râdă. În hudubaia plină ochi seafla gol doar scaunul logof ătului.

De la o vreme, Machidon simţică-i vâjâie căpăţâna. Atâta huietnu-i fusese dat să rabde nici laBâlciul Sânzienelor. Pehlivaniiurlau din răsputeri, cei veniţi lapriveală nu se lăsau mai prejosşuierând haiduceşte, dând dinpicioare ori răpunându-şi doarpalmele.

Beţivanii având, se vede treaba,


-753-

să-şi ştiricească lucruriînsemnate, strigau peste capetelemulţimii şi cereau numaidecâtrăspuns cu mâna pâlnie laureche. Ilie nu pricepea nimic dincele ce se întâmplau pe podină,dar când văzu târgoveţii ţintindun boscar cu barabule, ouă clocite şi roşii, ghici că dintr-opricină sau alta bietul creştin îimâniase. Târzior, spre sfârşitul comediei,

Machidon prinse căutăturaSolangei de Monaco poposind pe

jilţul logof ătului. După ce scotociîntreg şirul de cafasuri, ridică vânturarul în dreptul gurii şişopocăi nepoată-sii câteva vorbe.Françoise de Gramont clătină capul îndreptându-şi privirea


-754-

spre scaunul arătat de mătuşă-sa. Ochii alunii, însomnuraţi,cercetară f ără râvnă, din cuviinţă pentru Solange. Aceasta îicroncăni din nou la ureche şimarchiza săltă din umerii goi.

Ilie Machidon citi zâmbetulmuierii şi îşi zise că logof ătul vaavea oleacă de furcă.

* * *

Hărmălaia cea f ără de perechese afla pe o ulicioară din spateleComediei. Patruzeci de creştini,fiecare cu câinele lui, puneau lacale o prinsoare între dobitoace.Ilie Machidon pricepu rămăşagul.Se lepădau câte două livre într-o


-755-

cuşmă şi stăpânul câinelui careleavea să ajungă cel dintâi lacapătul uliţei câştiga toateparalele.

Slujitorul cercetă liota de dulăi,armăsari nu alta, apoi ochii îipoposiră la cotarla lui. Simionmoţăia sub un gard, căscândmoldoveneşte.

Ilie Machidon se scarpină laceaf ă muncit de bănetul strâns,şi-o dată gândul cel năstruşnicprinse a-i sălta musteaţa.Pătrunse în dugheana unuifierar, târgui ce târgui, şi numaidupă aceea plăti preţul întrecerii.

Cum nimeni nu mai da semnecă ar pofti să umble la chimir,câinii fură aşezaţi în dreptul unuihat, tras cu călcâiul de-a latul


-756-

uliţei. Zăvozii cei mari trudeau să se rupă din mâinile stăpânilor,dornici să-şi arate cât maidegrabă vrednicia. Slujitorul îltrase pe Simion de urechi lângă dulăi, căci duglişul nu voia cunici un chip să se desprindă dela umbra gardului, spre mareaveselie a celor din jur.

Omul cu cuşma vârfuită de livrechiui semn de pornire. Câiniiţâşniră ca din puşcă. Numaitigoarea lui Machidon rămaserezemată în coadă, la priveală.Slujitorul scoase repede din sânun lanţ şi i-l clopoţi la ureche. — Legat!Simion o rupse săgeată la

sănătoasa, ajunse degrabă liotade zăvozi şi-i lăsă de ruşine…


-757-

Ilie Machidon îndesă gologaniiîn buzunar, cercetând cu zâmbetmirarea târgoveţilor. Făcuseră roată împrejurul lui Simioncercând, după toate semnele, să ghicească ce snamenie de câine ofi. Cotarla, prăbuşită dealergătură, răsufla greu, culimba ieşită de un cot.

Zadarnic îl ispitiră chivernisiţiipe slujitor cu pungi grele pentrua intra în stăpânirea dulăului.Ilie clătina din cap, pleftorind câtse poate de desluşit, în valahă: — Noi suntem ţărani slobozi,

boieri dumneavoastră!Fiindcă târgoveţii o ţineau pe a

lor, slujitorul trecu bâta lasubţioară şi săltă din umeri.


-758-

— Hai, Simioane! Aiştia n-auurechi şi umblă să-şi cumperecercei.

* * *

Contesa de Motteville încredinţalogof ătului cel mai arătos rădvanal domniei sale. Îl întovărăşi laporţile de sticlă ale trapezei,urmărindu-l lung până ce RaduAndronic pieri între copaciigrădinii.

În ochii tulburi ai Henrietteiscânteie o lacrimă şi după mulţi,foarte mulţi ani, inima înrourată căi asfinţitele ceasuri aletinereţii. Urcă anevoie în iataculdumneaei, goni slujnica şi-şi


-759-

petrecu singură seara dinainteaunui secretăraş veneţian. Aici seaflau douăzeci şi opt de fildeşuri,cât palma, pe care pictori vestiţiai vremii îi aşezaseră chipul.Stărui îndelung asupra aceluiazuriu. Poftise să fie zugrăvită înstrai de nimf ă, cu cunună deroze pe frunte şi la piept. Când îlcunoscuse pe Constantin,părintele logof ătului, tocmisepictorul pentru al doilea fildeş,aidoma. Se întreba adesea dacă valahul îl mai păstra…

* * *

Panglicile, oglinzile ş i dantelelesunt trei lucruri f ă r ă de care


-760-

francezii nu pot tr ă i, însemna cutrei ani în urmă domnul Maranaşi pe sfântă dreptate.

Mirazele saloanelor Solangei deMonaco trudeau vârtos să înf ăţişeze puzderia de horbotă deAlençon sau de Anglia,îngrămădită à la Marly , ori creaţă à la Jardinière , stânjenii buni depanglică aninaţi la rochii cuanume chichirez de doamnaCharpantier, care croiaveşmintele muierilor blagoslovitela pungă.

Dacă socotim că puteaicumpăra cu banii cheltuiţipentru o catrinţă de satin peste omie de pâini, pricepi lesne de cepetrecerile sărăciseră cele maiîndestulate case.


-761-

Domnul Lenglée ajunsesemarele judecător al portuluinăscocind straie cu cheltuială,iar gazeta Mercure galant îi cântaîn strună povăţuind jupânesele şibărbaţii muchelefi unde să-şifacă târguielile. Trebuie adăugitcă nici purtătorii de nădragi nuieşeau mai ieftin la socoteală.Ciorapii se cereau a fi din mătaseamestecată cu păr de capră şi firde aur, bernevecii trebuiausugrumaţi la genunchi de-ocataramă bătută în pietrescumpe, de jupânul Perdrigeonde la Quatre Vents . Peste cămaşabogată în danteluri, se cereavestă din acel satin aflat îndugheana domnului Temple de laGrand Monarque . Tot neguţătorul


-762-

din Place Dauphine rostuiaţesătură de lână pentru haină,căci, spre marele necaz almuchelefilor, stofele de mătasecu bibiluri de la 1667 muriseră.

Cei 144 de bumbi, aninaţi la osingură haină, iscaseră războiaprig între meşteşugarii caretrudeau să-i facă şi croitorii cenăscociseră bumbul îmbrăcat înpostav. De la sudalme seajunsese la păruială şi numaihrisovul Rigăi Soare mai potolisezavera.

Bărbierii erau să-l gâtuie peLudovic când şi-a ras musteaţa,pentru că toţi bărbaţii Franţei s-au repezit ca oile în a-i urmapilda. Năravul perucilor îi dădusegata. La serbările cele mari se


-763-

purtau peruci à la Royale şi in- folio şi cum părul se dovedeaneîndestulător, meşteşugariiretezau de zor cozile cailor.

Pătărania Mariei-Angelique,ducesă de Fontanges, ţiitoareaBourbonului, aduse mare beleape capul muierilor. Călărinddumneaei alături de Ludovic,odată i-a zburlit vântul părul.Din ziua aceea toată parteamuierească şi-a chinuit pletelecercând să le învolbure à laFontanges …

Săpunul era vândut ieftin de jupânul Joubert din VieillesEtuves şi tot muritor de foameajunsese, săracul.

Civilité nouvelle povăţuia să nudai cu apă pe obraz, căci îţi


-764-

vatămi vederea şi te apucă durerea de dinţi. Dacă ar fi să-idăm crezare contesei deMotteville, mâinile regineiCristina a Suediei erau năpăditede rapăn şi îşi prăpădiseră oricefrumuseţe. Apa şi săpunul sedovedeau f ără trebuinţă de vremece Simon Barbe, cel mai vestitneguţător de arome, te sf ătuiacum să alungi duhoarea.

La ceasul când poftiţii Solangeide Monaco îşi plimbau pentru atreia oară chipurile ghilositezdravăn şi bodroanţeleîmbelşugate sub luminacandelabrelor, spurcându-se înşoaptă unii pre ceilalţi, apăruvifor de tinereţe logof ătul RaduAndronic.


-765-

Chipul împrăştia strălucireaaceea pe care o dau hotărârea,dorinţa aprigă de izbândă,încrâncenarea întregii fiinţesupuse unui singur ţel. Capetelese răsuciră spre uşile înalte,închise f ără zgomot în urmalogof ătului.

Boierul rămase nemişcat preţ de câteva clipe apoi înaintă cătregazdă. Pantera, gentilomul,paladinul şi oşteanul alcătuiseră acel mers. Muierile, săgetate,urmăriră cu fior ascuns mişcareaumerilor largi şi sprintenealamijlocului.

Se aşternuse linişte adâncă. Unstrigăt uşurel chemă ochiilogof ătului spre ungherulFrançoisei de Gramont. I se


-766-

închină după tipicul valah,despre care băgase de seamă că află multă trecere la Paris şi seîntoarse către Solange deMonaco. Muierea îl cântări dincap până în picioare, privireaşovăindu-i între uluială şizeflemeaua obişnuită.Lepădându-şi deprinderea,logof ătul înveşmântase strai decatifea neagră. Berneveciistrâmţi, contăşul, ciorapii şiîncălţeii, toate erau neguroase.Volbura dantelei de Bruxellesţâşnea pârâu înspumat pe pieptşi la mâneci, podoabele –numaiadamante – îi încopciau vesta,picurau stele în cătărămileîncălţeilor ascuţiţi şi capaculceasornicului cu mirază. Două


-767-

ghiuluri, un safir şi o perlă rară,păcurie, încovrigată de altelerozalbe, chemau ochii asupradegetelor lungi.

Cercetându-i chipul întunecat,cu semn de rană veche la tâmplă asupra căruia zulufii de argint aiperucii zadarnic osteneau să-lascundă, Solange de Monacoîncercă să-şi astâmpere uimirea.„E mai chipeş ca Lucifer…“ — Ai zăbovit, seniore! Ţ i-au

plăcut stihurile lui Floriot?Se pref ăcea că nu cunoaşte

lipsa logof ătului de la Comedie.Radu Andronic trebuia să priceapă că nu-i f ăptură îndeajuns de însemnată pentru afi căutat cu dinadinsul în potopulde omenire, îşi apăsă zâmbetul


-768-

cu marama şi o privi şăgalnic înochii aurii, ca mierea. — Trag nădejdea unui alt prilej

pentru a-l asculta pe jupânFloriot. Făgăduisem de multdoamnei contese de Motteville că voi lua parte la petrecerea dingrădinile sale. Bucuria de a vă vedea a fost astfel amânată doarcu câteva ceasuri.

Solange îşi săltă capul cumişcarea trufaşă ce-i sta mereula îndemână. — Îmi pare rău că ţi-am

încurcat socotelile, seniore. — Dimpotrivă, surâse logof ătul,

cinstea de a fi fost poftit în caseledoamnei de Monaco a încununatnădejdi asupra cărora nici nuîndrăzneam să zăbovesc.


-769-

O mişcare uşoară în dreapta saîi curmă vorbele. PrivireaFrançoisei de Gramont cercetă osingură clipă nasul drept şibuzele pline, bine arcuite, a cărortăietură o urma musteaţa neagră subţire aţă. Apoi ducesa îşicoborî pleoapele. Se închină îndoind genunchiul şideschizând uşor palmele culcatede o parte şi de alta a poalelordin tafta verde, ca pântecele debrotac. Mătuşă-sa o privi mirată,căci îndeobşte Françoise nu seînf ăţişa singură unui bărbatnecunoscut. — Acesta e seniorul valah

despre care ţi-am vorbit, dragamea. — Acesta este necunoscutul


-770-

despre care ţi-am povestit,scumpa mea, o răsuci Françoise.Căută ochii logof ătului. Dorescsă-ţi mulţumesc, seniore, pentrucurajul dovedit alaltăieri, peCours la Reine. Eu şi marchizul,soţul meu, îţi purtăm datorinţă mare.

„Nu îndeajuns ca să-mideschidă drum spre Ludovic“,chibzui logof ătul.

Cunoştea datorinţele franţujilor. Te pofteau oricând la o serbare,cu cheltuială, ca să poţi ştiricilumii cât sunt de cuprinşi, îţispuneau lesne „sluga domnieitale“, dar nu mişcau un singurdeget, căci vorba cea bună,strecurată unde trebuie, toceşterepede urechea care o ascultă,


-771-

iar a doua oară grăieşti în pustiu. — Ah, iar datorii! spuse

Solange. Sunt sătulă de-ale mele.Ai prilejul, Françoise, să ţi leplăteşti însoţindu-l pe seniorAndronique – rosti ciudatnumele, trăgându-l pe c de coadă

– în grădină. De altfel e vremeasă ieşim cu toţii.

La chemarea doamnei deMonaco, oaspeţii începură apărăsi salonul. Se îndreptaunerăbdători spre grădină,schimbând zâmbete şi vorbeuşurele, căci petrecerea abiaacum se urnea. Jupâneselestrecurau căutături pline de tâlclogof ătului şi marchizei. Obaroană micuţă, cu chipul plinde aluniţe, şopti strâmbându-şi


-772-

buzele rumene: — Nu mai e nimic de f ăcut! Ca

totdeauna, Solange şi nepoată-saau pus mâna pe ce era mai bun.

Cealaltă, o bălană, statuă a Junonei, cu păr de aramă, zâmbirăutăcios. — Din fericire lucrurile se

limpezesc cu Françoise în maipuţin de trei zile, iar după toatesemnele valahul nu pare unneghiob. Sărmana e dăltuită-ngheaţă. De altfel tot Parisul ştiecă după moartea marchizului vaîmbrăca rochia de mireasă a luiIsus. — N-ai poftă s-o faci şi tu? — Cu dragă inimă. În ziua când

va muri ultimul bărbat.Se pierdură chicotind pe aleile


-773-

grădinii.

Logof ătul păşea alături deFrançoise. Ochii muierii, cu genebogate, lâncezeau între somn şinesfârşit plictis, mărturiseau lafiecare fluturare a pleoapelor că epeste putinţă să se întâmple cevacare să le aţâţe jarul, nărilestrăvezii tăiate în ceară n-aveauviaţă, după cum neînsufleţiţierau şi obrajii de alabastru carecoborau într-o bărbie binerotunjită, trădând dulceaţainimii, dar şi îndărătnicie.Smaragdele lungi, aninate înurechi, îi dezmierdau umerii goi,cununa din aceleaşi pietre îireteza fruntea pierzându-se înconciul castaniu.


-774-

— Marchizul, răspunseFrançoise logof ătului, deşi înafară de primejdie, nu s-aînzdrăvenit de-a binelea după sperietura trasă. E un om bătrânşi la asemenea vârstă nicidoctorii nu mai pot săvârşiminuni.

Avea felul ei de-a vorbi, deschis,care-l miră pe boier Andronic.Muierile cu creştere aleasă nupomenesc niciodată de anii şibeteşugurile soţilor preavârstnici. Desluşindu-i gândurile,marchiza adăugi: — Este cea mai aleasă f ăptură

care s-a născut vreodată. După moartea lui, voi îmbrăcaveşmântul călugăriţelordominicane.


-775-

— Nu vă ascund că-l pizmuiescpe marchiz. Puţini bărbaţi aunorocul de a stărui în inimilevăduvelor lor. — Acestea sunt vorbe frumoase,

seniore… Să ne oprim puţin, căcimătuşa mea se va supăra aprigdacă nu-ţi voi arăta toatenăscocirile serbării. Truda iscusită pentru frumos

pref ăcuse grădina doamnei deMonaco într-o sărbătoare.Copacii, aleile, bolţile de piatră,până şi văzduhul gemeau subpotopul de floare. Opt mii delumânări, f ără a pune lasocoteală torţele, iscau după sticla de aur, albastră ori roşie,ce le priponea în fanare, lumină hărăzită de Dumnezeu


-776-

meleagurilor binecuvântatedespre care băsnesc cărţile celevechi. Fiece tufiş era astfelluminat, înşirând de-a lungulpotecilor bulgări de foc.

Smerenia doamnei deMaintenon toropise Versaillesul,veselia Fontainebleaului pierise odată cu zglobia Henriette,gingaşa ducesă de Orléans,răpusă prea timpuriu. Desprepetrecerile acelor vremi doarrăvaşele ruginite în scrinulbunicilor mai pomeneau.

De multe primăveri cugetul luiLudovic stăruia doar spremântuirea sufletului, trecândpovara zaiafeturilor asuprasupuşilor. Pungile risipite cuasemenea prilejuri ar fi


-777-

astâmpărat pe un an foameamultor uliţe mărginaşe.

Solange de Monaco, socotită venetică şi de stirpe tulbure, sestrăduia să spulbere asemeneacleveteli, azvârlind colb gros deaur în ochii oaspeţilor. Se luaastfel la întrecere în strălucire şicheltuială cu cele mai mândreblazoane ale Franciei şi, după cum se dovedea, nu f ără sorţi decâştig.

O adiere înmiresmată începusea încreţi undele lacului, zvonindfoşnet de argint. Nenufari pedeplin înfloriţi deschideau gurifragede şi cărnoase, înfiorându-se sub dezmierdarea aripii delebădă. Gâturile sulege, ridicatecu semeţie, alunecau tainic


-778-

asemenea corăbiilor corsarilornormanzi care prăduiauodinioară drumeţii apelor. Cătreostrovul din inima laculuiîndruma podeţ înnodat dinrăchită şi ramuri de mesteacăn.Printre nuiele, grădinariiînfipseseră roze sângerii. Aceleaşiroze, închise în boboci dolofani,înfloreau o inimă de trei stânjeni.Săgeata sprintenă de argint ce ostrăpungea părea slobozită dearcaş ceresc, un disc de foc îidesluşea marginile grijind să nupârjolească petalele răsurii.

Ghiers minunat slobozit dinpântece de scripcă speriasesomnul brotacilor. Ţ opăiaubezmetici pe frunzele de nuf ăr, caîntr-un blid de smaragd,


-779-

cercetând orbiţi spre o lună domoală şi f ără zor, rămasă lapriveală. La flacăra torţelordănţuiau lin bărbaţi şi muieriacoperiţi cu văluri şi împletitură de floare. Boarea nopţii trudea să le smulgă straiul, tipărindu-letrupurile, aproape despuiate, înmarmură. Scripcarii sestatorniciseră pe o plută cuodgoane împletite din lalele şicrini, care se puteau trage după pofta inimii într-o parte ori alta alacului. — Minunat, şopti logof ătul

solomonit.Françoise de Gramont îşi

muşcă uşor buza. Îi desluşialungând o gâză poposită peumărul gol:


-780-

— Aceasta e insula iubirii. Dacă te ispiteşte, domnia ta va găsiacolo straiele cuvenite şi cununide flori, căci dănţuitorii nu te vorprimi printre ei înveşmântataltfel.

Boierul o cercetă iute şi pricepucă Françoise de Gramont nu-l vaîntovărăşi pe ostrov. Dispreţulascuns gâlgâia sub vorbelenepăsătoare. — Mi-e teamă că voi stârni

veselia doamnei marchize, darnu-s deprins cu asemenea dansslobod, născoci logof ătul,strecurându-i cea mai curată căutătură. Când jucăm înValahia, păstrăm caftanele peumeri.

Doamna de Gramont nu surâse.


-781-

Doar un licăr de batjocură trezi oclipă ochii însomnuraţi. Marchizanu f ăcuse încredinţare cuvintelorsale, dar Radu Andronic ştia că nimic nu-i place mai multmuierii decât să te lepezi degusturi şi bucurii proaste dedragul ei. — Atunci vom face roată

grădina, hotărî marchiza,luându-i braţul. De-aproape şasesăptămâni doamna de Monacotrudeşte dimpreună cu o oaste demeşteri şi slugi pentru această serbare. Dorinţa ei este ca fieceoaspete să petreacă acolo unde îlîndeamnă inima. — O născocire bine chibzuită. — Da, rosti moale Françoise, te

fereşte de îmbulzeală. De cealaltă


-782-

parte a lacului se află rateşulpiraţilor. Acesta îmi place cel maipuţin şi mi-e teamă că ai să-l vezisingur. Ulcica de vin trebuiedeşertată dintr-o înghiţitură, iaroaspeţii îşi spintecă singurivânatul viu, cetluit în cuşti,înainte de a-l pune la proţap. Învremea aceasta, dansul urmează necontenit împrejurul unui bradîn flăcări.

Logof ătul, care-şi zise că slobodfiind ar fi alergat în goana marespre focul piraţilor, rostiîmpotriva gândului: — Zaiafetul între seniori îşi are

rostul său. Nu-l văd însă la oasemenea serbare. Prepuiesc că doamnele lipsesc din jurulfocului.


-783-

— Din păcate, spuse aspruFrançoise şi un creţ îi despică fruntea între sprâncene,doamnele nu lipsesc.

Rezemând cotul marchizei încăuşul palmei f ără a strângedegetele, aşa cum îngăduiacuviinţa, Radu Andronic îicercetă chipul f ără vlagă,străduindu-se să ghicească ceanume ar putea scăpăra flacără cât de firavă în ochii alunii.

Françoise nu lua aminte lapriveliştile ce-şi felureaufrumuseţea la tot pasul, alunecagingaşă, dar ţeapănă. Sedesluşea povara datorinţeiîncovoindu-i umerii, nasulstrăveziu căuta cu dinadinsulprundişul potecilor, ascultând cu


-784-

mintea dusă vorbele boierului.Marchiza dezmierdă ghirlandelede volbură, garoafe şimărgăritarele ce cădeau ploaiedin crengile copacilor. Larugăciunea boierului, opridinaintea merilor, pe care gustuldoamnei de Monaco îiînveşmântase în poleială argintie,aninând lângă poamele suflatecu bronz fanare arăbeşti.

Din pâlcul copacilor izvorapotecă mlădie ce urca un gorgan.Ochii boierului scânteiară vră jiţi.Sute de candele scăpărau dininima unor potire de apă ţâşnitoare. Corolele înspumateurmau bătaia vântului, iar latreizeci de paşi depărtare unşarpe de foc părea să se


-785-

zvârcolească pe dâmb. În creştetaripile unei mori primeneauvăzduhul aromându-l cu floarede crin. — Urcuşul e anevoios, auzi

glasul marchizei, căci trebuie s-oţii pieptiş. Eu una nu mă încumet. Beteşugurile mă încearcă înaintea anilor cuveniţi.

Logof ătul pricepu că Françoiseavea felul ei de a se dezmierda.N-o f ăcea cu vorbe toarse depisică, nici cu gângurit de prunc,îi da însă mâna, la tinereţe abiaînmugurită, să vaiete metehne şibetegeli închipuite. Şi îşi mai ziseRadu Andronic că el, în loculmarchizului, prea lesne ar fitămăduit-o. Se mulţumi însă să spună că priveliştea neasemuită


-786-

se află la poalele gorganului, iarosteneala de a-l urca ar fizadarnică.

Françoise de Gramont scutură zulufii castanii şi scânteile dinurechi aprinseră licurici verzi. — Te înşeli, seniore. Moara a

fost zămislită din cofeturi şifloare de crin. E prima lucrare deacest fel a simigiului Lepuit.Poate domnia ta te vei simţi maiademenit aflând că pe morăriţace îmbie oaspeţii cu dulciuri şisiropuri o cheamă Germaine dela Fayette, socotită cea maichipeşă doamnă din Paris.

Chiote prelungi înfiorară noaptea şi dintr-o dată logof ătulşi Françoise se treziră împresuraţi de o ceată sălbatică


-787-

de bărbaţi şi muieri în strai demichiduţă cu măscuţe şi limbipurpurii. În frunte se aflaBelzebut, o namilă smolită curubine la mâini şi degetelepicioarelor. Îi urma un cazan deargint ţinut de patru gâzi ascunşisub un maldăr de pânzărie roşie.Erau încinşi cu lanţuri de careatârnau securi. Marchiza sesperie căci cunoştea rânduiala ceavea să urmeze. Orice oaspeteaflat în drum trebuia despuiat şiîmbăiat în cazanul cu apă deportocale.

Înainte de a căsca gura, treidiavoli se năpustiră asupraFrançoisei trăgându-i rochia depe umeri. O drăcoaică sprintenă,cu nasul plin de alunele, se


-788-

azvârli de grumajii logof ătuluivârându-i în urechi şoaptă înfierbântată: — Hai cu noi, valahule! Las-o

pe Françoise. În vinele ei curgeagheasmă.

Radu Andronic îi despresură braţele zâmbind, apoi sări înajutorul marchizei. Răsucindcâteva încheieturi, o smulse dinmâinile diavolilor şi fugiră sprecortul padişahului.

Asemenea corturi de atlas alb,cu herburi brodate în fir de aur,argint şi purpură, răsăreauciupercă la tot pasul. Înlăuntru,oaspeţii îşi astâmpărau setea, sehodineau, ori jucau după năravlansquenet , trictrac şi biribi .Înrăiţii căutau anume cort din


-789-

mătase neagră cu flamură sângerie. Faraonul , neîngăduit deLudovic din pricina averilor ce ledestrămase, se juca în marefereală, mesele alcătuindu-se dinochi şi pe şoptite. Corturilerăsurii, cu un divan încăpător,erau cele mai căutate, căci aiciîşi potoleau perechile foameasângelui.

Urmăriţi de ceata diavolilormânioşi, logof ătul n-avu vremesă zărească decât o liotă demuieri cu pântecele golzbânţuindu-se dinaintea duceluide Guise, care rânjea lacom subun turban cârmâziu, cu surgucide perle. Un armăsar murgnecheza cercând zadarnic să-şizvârle cununa de flori trecută pe


-790-

după urechi.În spatele cortului se afla un

altul, mai mititel, unde oaspeţiiîşi lepădau straiele. — Aici! şopti Françoise.Înăbuşiţi de mulţimea şi aroma

bulendrelor, trup lângă trup,logof ătul simţea inima şirăsuflarea marchizei scotocindu-ihorbota de pe piept. Ţ ipetele şiafuriseniile diavolilor le ajungeaula urechi. Françoise de Gramont,cu obrajii goliţi de sânge,tremura de ciudă. Dacă i-ar fidibuit cineva în cotlonul bucşitcu trenţe, zvonurile ar fiîntemniţat-o în mănăstire înaintede soroc. Ridică ochii spre boierşi întâmpină o privire caldă,plină de zâmbet.


-791-

— Îmi pare rău, doamnă marchiză. Din pricina mea… — Cu oricine mi se întâmpla la

fel. Nu-mi plac asemeneazaiafeturi. Sunt sălbatice şilipsite de cuviinţă.

Era atât de mânioasă, încâtvorbele, gâtuite, abia sedesluşeau. Adamantele de lavesta lui Radu Andronic îizgâriau umărul, încercă să-şifacă alt loc, dar zdruncină cuconciul înalt o movilă debesactele pentru pălării.Logof ătul luă seama la maldărulde sipete gata să-i cadă în cap şiîi înlănţui umerii.Calabalâcul se prăbuşi cu

zgomot. Boierul râdea,strângând-o pe Françoise la


-792-

piept. Pe neaşteptate, cinevaîncepu a-l trage de pulpană şirăsuci capul cuprins de mirare.Rămase înlemnit. Limba luiSimion flutura flamură, nu-şigăsea locul de bucurie şi după zbuciumul cozii, Radu Andronicpricepu că ostenise oleacă până să-l dibuiască.

La o azvârlitură de băţ, IlieMachidon, strecurat printreoaspeţi în strai de hidalgo,trudea zadarnic prin semne să-lîntoarcă. Adunând întreagaputere a ochilor negri, logof ătulaţinti privire aprigă asupracâinelui. Simion socoti întâi că şuguieşte şi se veseli mai abitirsăltându-şi labele pe umeriilogof ătului.


-793-

Radu Andronic cetluit întrenţăraia cortului, cu Françoiseîn braţe şi Simion în spinare,afurisi muierile răzgâiate şistirpea dobitoacelor dinChipriana. Câinele pricepu dincoatele logof ătului repezite costiş că e de prisos. Se dădu trei paşiînapoi şi rămase stană, cântărindcu multă luare-aminte tot cesăvârşea boierul.

Françoise începuse să plângă.Radu Andronic simţi că e gatasă-şi piardă cumpătul. — Doamna marchiză poate fi

liniştită, şopti. Dacă porunciţi, vă însoţesc până la conac f ără ateme o singură primejdie. — N-am vrut să vin… Lui

Solange însă nu i te poţi pune


-794-

de-a curmezişul, atât e deîncăpăţânată. L-a învârtit şi pemarchiz în aşa fel, încât de treizile se vaită că lipsa mea de laserbare îi va spori slăbiciunea.Iartă-mă, seniore, că nu-mi potstăpâni tulburarea. — Vom fura bidiviul

padişahului şi într-o clipă veţi fila palat. — Nu ştiu să încalec, suspină

Françoise. — Neajunsul e lipsit de

însemnătate.După ce trecu pragul cortului

însă, zâmbetul de pe chip îi pieri.Chibzuise ca până în zori să înmoaie inima marchizei şi iată că după două ceasuri, alungată de deşertăciunea petrecerii,


-795-

muierea îi reteza orice nădejde.Cătrănit, se strecură lângă poalele cortului. Ducele de Guise,sătul de dansul cadânelor,poruncise pluta pe care avea să-şi urnească întreg haremul.Muierile săreau cu ţipeteascuţite, sporite de scrâşnetelediblarilor. La o mişcare a ducelui,într-adins neîndemânatică, zeiţacu plete arămii căzu în apă. Înhărmălaia de chiote şi râsete,logof ătul prinse murgul dedârlogi şi-l mână către cortdezmierdându-i botul catifelat.

Când doamna de Gramont se ivişovăitoare, boierul îi cuprinsemijlocul, o săltă cu uşurinţă înşa şi sărind în spatele ei dădupinteni armăsarului.


-796-

— Urmează drumul ulmilor,seniore, spuse marchiza. Esingura parte pustie a parcului.

Cu tâmpla lipită de obazulaspru al logof ătului, cu umeriiîncătuşaţi de braţele puternice, acăror vlagă se desluşea subcatifeaua neguroasă, gata să biruiască ţesătura, Françoise sesimţi cuprinsă de un tremurciudat. Vântul îi săltase poalelerochiei înflorind horbota

juponului, luna strecura undeşovăielnice în poalele de tafta.Văzu dintr-o dată frumuseţeapriveliştii, focurile de pe gorganeunde păreau să dănţuiască zâne,nu f ăpturi omeneşti, bolţile depiatră sub care cei mai vestiţipehlivani ai Franciei îşi dovedeau


-797-

iscusinţa trupurilor goale, muiateîn pulbere de aur, scrânciobul dechiparoase înălţat pentru reginabalului, se văzu pe ea, Françoise,iureş de simţăminte tulburi înbraţele unui bărbat străin, acestvalah ciudat, cu trup de paladinşi ochi îndrăzneţi. Se rezemă molatic de pieptul boierului,lăsându-şi ochii alunii să rătăcească peste crestelecopacilor ninse cu argint, sprestelele ce încopciau cerul.Novelurile cavalereşti citite laMănăstirea Saint-Mèrecuprindeau multe asemeneaminciuni… închise ochii ameţită.Îşi simţea inima uşoară, ar fi vrutca goana aceasta să nu încetezeniciodată.


-798-

Aroma ademenitoare de bărbatîn plinătatea puterilor îidezmierdă nările. Se aplecă tremurând peste grumajiicalului, cercând să alunge ispita.Sângele învolburat pentru o clipă îşi domoli zbuciumul, scânteiadin priviri i se stinse. Lepădă mânioasă gândul drumului f ără de sfârşit, încercat la pieptulvalahului. — Opreşte, seniore! Am ajuns.Sări din şa f ără ajutorul

logof ătului. Sila pentruslăbiciunea încercată i se citealimpede în ochi.

Doamna de Monaco împărţeaporuncile ospăţului. Când văzuchipul marchizei, se sperie. — Eşti bolnavă, Françoise?


-799-

— Cheamă rădvanul!Solange se întoarse spre logof ăt.

— Ce s-a întâmplat? — Ceata dumitale de diavoli m-

a scos din fire şi nici celelalte numi-au plăcut mai mult, răspunsemarchiza. Vreau să plec cât maigrabnic. — Eşti o răzgâiată, fetiţo, iar

vina ştiu cine o poartă.Vorbea răstit şi din privirea

aspră se pricepea lesne că nu-ideprinsă cu nesupunerea. Şi maiales nu era deprinsă cuasemenea cuvinte lipsite decuviinţă. Solange îşi pierducumpătul. — Hm! Toată lumea petrece de

minune, toţi mă hiritisesc pentrucea mai strălucită serbare a


-800-

anului, dar nimic nu se poatenăscoci destul de bun pentrumarchiza de Gramont. Foartebine, copila mea! Întoarce-te lacanarii tăi! Voi porunci caleaşca.

Ieşi furioasă, cu umerii ţepeni,f ăcând zdrenţe o maramă demătase. Françoise se lăsă pespatele jeţului şi închise ochii. — Doamna de Gramont îmi

îngăduie s-o întovărăşesc? — Nu, seniore. Ai f ăcut destul

pentru mine. Urmează-ţipetrecerea. — Plecarea doamnei marchize o

sărăceşte de orice ispită.Françoise îl fulgeră iute cu

privirea apoi închise iar ochii.Radu Andronic, adumbrit de

griji, chibzuia la vicontele de


-801-

Tournon care strângea nădejdeala piept în temniţa din turnulBastiliei.

Urmări cu inima nod rădvanulmarchizei care se îndepărta.Când întoarse capul, diavolii ce-lcăzneau îşi sporiră degrabă numărul. Dintr-o caleaşca alcărei herb – un leu rânjitstrăpuns de săgeată – aninaseprivirile slujitorilor, coborâse

jupâniţa Tofana. Purta strai albînvăpăiat de trandafiri sângerii,zvârliţi cu aleasă ştiinţă pe poale.Un rubin cât nuca îi spânzura pefrunte, între sprâncenele piezişe,rubine mai mititele plouau pecondurii de atlas, gingaşi cabobocul de floare.

Râsul fetei, acelaşi din Cours de


-802-

la Reine, îi şfichiui obrajii. Îicerceta cu veselie răutăcioasă straiul, podoabele, fiecarelucruşor.

Radu Andronic se simţi dintr-odată boscar caraghios, cu prisosde zorzoane. Tofana alunecă uşoară,

azvârlindu-i peste umăr: — Nu prea eşti iscusit,

muntene! Ca s-o cucereşti peFrançoise nu-i de ajuns să porţiveşmânt ghilosit şi musteaţă bârligată… Mai deprinde!

Doamna de Monaco îi ieşi înîntâmpinare cu braţele deschise. — Scumpa mea! Credeam că nu

mai vii… Ducele de Guise mi-arăsturnat parcul pe dos. Îşiînchipuie că te ascunzi de el. Mi


-803-

se pare mie…Cu catran pe chip şi în cuget,

logof ătul urcă în rădvan,poruncind cale întoarsă lapalatul contesei de Motteville.

* * *

Ilie Machidon înţelese dintr-oprivire. Chipul întunecat allogof ătului, creţurile frunţii şilicărul sălbatic ce-i stăruia înochi vesteau neizbânda.Strunindu-l pe Simion, veselnevoie mare din pricina uneicupe de vin dulce secată f ără ştirea nimănui la zaiafet,slujitorul se mulţumi să rezemeungherul, luând seama zimţilor


-804-

unui pumnal tătărăsc. Când îiauzi măselele pârâind, ţăranulpricepu că hotărârea a fost luată.

Radu Andronic îmbrăcă bulendrele lepădate, îşi zvârlimantia pe umeri şi în drum spreuşă ascunse jungherul subpulpanele de mătase. — Te însoţesc, boierule, spuse

slujitorul ridicându-se. — Nu mi-eşti de trebuinţă, Ilie.

Odihneşte-te.Glasul opintea greu sub valul

de amărăciune. Iar „Ilie“ eranume pentru acele clipe cândzâmbetul pierea de pe buzelelogof ătului. — Dacă stăpânul socoteşte de

cuviinţă să-şi ia hangerul, nicislujitorul nu-i de prisos.


-805-

— Celelalte cugetări lasă-le,rogu-te, pe mâine. Noapteaasmute poftele tâlharilor. Fii cucugetul împăcat, căci acesta-itâlcul hangerului.

Nedumerit, câinele se învârteade colo-colo între ciubotele luiRadu Andronic şi parulslujitorului. Le simţea necazulplutind în văzduh, asemeneaunei gângănii primejdioase, şiscutură cu nădejde din coadă cercând parcă s-o alunge.Pleoapele lui Machidon coborâră.Privirea logof ătului apăsa greu,nu-i putea ţine piept. — Ne-au rămas două zile, Ilie.

* * *


-806-

— Te-ai întors degrabă, dragamea, nu te aşteptam înainteazorilor.

Marchizul Jean-Marie deGramont închise cartea şi îşiîmbrăţişa muierea într-o privireplină de zâmbet. Şuviţe sure depăr îi scăpau din scufiţaînhorbotată, nasul încovoiat cuşaua ascuţită se isca în umbraaşternută de pologul crivatului.

Françoise îşi lepădase doarmantia. La flacăra lumânării depe gheridon, umerii gingaşi, goi,desluşeau două mere mici dealabastru. — Am urcat la tine…Lipsa de noimă a cuvintelor o

ruşina. Un văl de purpură i se


-807-

caţără pe umerii obrajilor. — Ce frumoasă eşti, Françoise!

Pun rămăşag că ai fost reginabalului.

Îi f ăcu loc şi marchiza se lăsă ostenită pe marginile crivatului.Poalele de tafta răsfirară foşnetde frunze uscate. — Ce-a zis Moretti? — Să urmez înainte curăţenia

pântecelui şi în curând îmi vaîngădui băile de la Bourbon-l’Archambault. Am recititscrisorile doamnei de Sévigné.

Trebuie să fie un paradis.Doctorul Guy Patin socoate însă că apele de-acolo iscă mai mulţiîncornoraţi decât tămăduiţi. Seîncruntă: Te văd tulburată,Françoise. N-ai petrecut bine?


-808-

Ochii marchizului o cercetau cugrijă, căutând să străbată dincolode chipul încremenit. — Solange s-a străduit mult.

Nu-i vina ei că nu-mi placserbările. — Păcat, copila mea. Râdem

atât de puţin… Ţ i-a atras cinevaluarea-aminte? Doamna deMonaco se dă în vânt după chipuri noi.

Genele muierii tremurară uşor.Ridică ochii aţintindu-l cuîndrăzneală. — Am cunoscut un valah. O

f ăptură ciudată… Pare ungentilom, dar în alte straie l-aiputea socoti căpetenie de piraţi. — Lume amestecată, suspină

bătrânul.


-809-

Rezemându-şi mâna înstâlpişorul pologului, Françoisese ridică anevoie. Un vânt caldînfoia poalele perdelelor şimarchizul trase cearşaful până îndreptul bărbiei. — Eşti ostenită, draga mea. Du-

te şi te culcă. Mâine dimineaţă vom lua ceaiul în grădină. Suntmereu nerăbdător să sosească dimineaţa.

Marchiza trecu în iataculdumneaei. Îngădui slujnicei să-itragă doar şireturile care-icetluiau mijlocul şi o alungă poftind să rămână singură. Într-oglastră azurie, după culoareabodroanţelor din cămară,trandafiri galbeni îşi înălţaucapetele bondoace născocind


-810-

mireasmă de grădină.Françoise culese o roză şi

purtând-o la buze sorbi aroma cadintr-un potir. Fără gând anume,poposi dinaintea ferestrei.Noaptea stăpânea târgul, o boaredomoală necă jea florile. Şi dintr-odată, inima marchizei încetă să bată. Un bărbat răsărit, învăluitîn mantie, privea spre ferestreleei. Încremenise în mijlocul uliţeif ără a căuta reazem în umbracopacilor. Luna îi desluşeatiparul îndrăzneţ al umerilor,vântul îi răscolea horbotapieptului, capul ridicat păreaîncins în coif strălucitor deargint. Marchiza crezu că desluşeşte în privirea aţintită văpaie necruţătoare şi


-811-

primejdioasă. — Valahul! şopti înspăimântată.Dinţii i se înfipseră în carnea

moale a trandafirului, retezându-l. Închise ferestrele, le perdelui şidupă ce suflă în lumânare sestrecură tremurând întrecearşafurile reci.

La spartul întunericului,marchiza de Gramont se trezi cuinima ghem. Se răsuci în fel şichip, dar somnul pierise. Zorileciocăneau la fereşti. Françoisedeschise geamul şi încremeni.Valahul o privea împietrit învileagul uliţei.

Doamna de Gramont îşi strânsepărul într-o panglică şi zvârlindpe umeri strai uşor de muselină


-812-

cu pansele brumării, coborî întrapeză împărţindu-şi din mersporuncile.

Ziua era cu adevărat frumoasă.Marchizul stătea în jilţ de trestiecu ochii închişi la soare, pe masă străluceau ceainicul şi ceştile deporţelan. Rob, ogarul alb aldomnului de Gramont, goneaprin iarba retezată scurt după fluturi şi viespi, ferind tufişurilecu bujori, lalelele şi stânjeneiigingaşi, încă grei de rouă. Tulburată de frumuseţea

priveliştii, Françoise îşi sumecă poalele, lepădă încălţeii şi o luă de-a dreptul prin iarbă. Ciripitulumplea văzduhul – parcă niciodată canarii nu fuseseră mailimbuţi – şi după câţiva paşi,


-813-

marchiza se opri nevenindu-i să-şi creadă ochilor. Zeci, poate sutede colivii de argint, aurii, cuscrâncioburi mici de mărgean,cleştar şi cornalină, cu panglici,canafuri, clopoţei şi cununi defloare, cetluind zeci şi sute decanari, ridicau stive înalte subferestrele trapezei. Era asemeneaîmbulzeală de cuşti şi păsări,încât ai fi zis că slujitorii îşipierduseră capul neştiind undesă le mai grămădească.

Râsul marchizului o trezi. Seapropia şontâc, rezemându-şitrupul plăpând în toiag. — Bună dimineaţa, copila

mea… Îţi place? Din zori nuîncetează să ne sosească acestecolivii şi după toate semnele nu


-814-

va înceta curând. Am numărat,până acum jumătate de ceas, treisute şaizeci. Valahul tău acheltuit o avere. Trupul Françoisei încremeni. Îşi

duse degetele la tâmplâîngânând: — Valahul?! — I-ai istorisit, socotesc, că

îndrăgeşti canarii şi acestAndronique a cumpărat toatepăsărelele din Paris.

Doamna de Gramont îşi aminticuvintele Solangei: „Întoarce-te lacanarii tăi.“ Simţi că roşeşte.Roşea a doua oară în răstimp decâteva ceasuri din pricinastrăinului. — Câtă cutezanţă! — Nu trebuie să te superi, e un


-815-

dar regesc. Îmi pare doar rău că nu mi-a trecut mie prin minteasemenea gând.

Françoise, cu ochii podidiţi delacrimi, îşi muşcă buzele. — Eu nu am nici o vină. — Decât că eşti atât de

frumoasă. Înf ăţişarea ta îitulbură pe oameni şi nimic nu mise pare mai firesc. Hai, copilamea! Ceaiul nostru, desigur, s-arăcit.

Un slujitor însoţit de cinci băieţide prăvălie le reteză paşii. Li sezăreau doar picioarele. Capetele,umerii şi braţele piereau subpovara coliviilor. Unul dinbăietani, încărcat peste măsură,ţinea în dinţi panglica unei cuştimititele ca o pagodă.


-816-

Marchizul o ajută pe Françoisesă se aşeze, ferindu-se să-iprivească obrajii împurpuraţi.„Împlinesc 73 de ani… N-aremult de aşteptat. Valahul… Hm,mi-ar fi plăcut să nu audniciodată despre el…“

Îndemnată de marchiz,Françoise îngădui logof ătului să vină la palatul Gramont un ceasdupă asfinţit.

Radu Andronic se întorsese lastraiul alb de brocart cu vestă argintie şi lepădase peruca.Sărutându-i degetele reci, cercă zadarnic să-i citească chipul.Doamna de Gramont priveaîmpietrită, nici cel mai miczvâcnet nu-i însufleţea obrazul.


-817-

Ceea ce răsucea însă piroane înpieptul logof ătului era înf ăţişarealipsită de strălucire a marchizei.Cât de multă nepăsare i-ar stârnimuierii un bărbat, tot zăboveştedouă ceasuri înaintea mirazeispre a aduce spor părerilor derău.

Françoise îşi netezise păruldupă urechile nu prea frumoase,priponindu-l într-o agraf ă de oţel,rochia cafenie cu bibiluri depanglică neagră îi întunecaobrajii. — Îţi mulţumesc pentru canari,

seniore. Te-ai ostenit mult şi niciîndrăzneala nu ţi-ai drămuit-o cuzgârcenie.

Boierul o privi iute. Îşi vopsiglasul spre a răsuna tulbure şi


-818-

gâfâit: — Trag nădejdea că din

nechibzuinţă n-am supărat-o pedoamna marchiză. — Domnia ta vii din meleaguri

cu deprinderi prea mărinimoase.Asemenea dar, la Paris, poate fisocotit în fel şi chip. — Rog pe doamna marchiză să

zăbovească doar asupra celei maismerite preţuiri. Sub acest semnau poposit canarii la porţilepalatului de Gramont. — Neştiinţa dobândeşte iertare,şopti Françoise. Căută o clipă spre faţa arsă de vânt alogof ătului, apoi ochii îi coborâră în poale. De fapt, rosti încet, vinao port singură.

Logof ătul dădu să se apropie.


-819-

Muierea îi reteză gândul. Vorbelei se rostogoleau iureş, în vremece mâna boţea rochia în dreptulgrumajilor. — Sunt vinovată, seniore. Când

ai nouăsprezece ani şi un bărbatde şaptezeci, oamenii prepuiesccă-şi pot îngădui toatenecuviinţele. — Marchiză! — Lasă-mă să isprăvesc!

Fiecare judecă după cum a fostdeprins şi nu poţi desluşituturora ce se ascunde încugetul tău. Ai în schimbslobozenia să le ocoleşticutezanţa, veghind între zidurilecasei tale. — Aş dori s-o încredinţez pe

doamna marchiză, spuse Radu


-820-

Andronic şi unghiile îi crestară podul palmei, că nu-mi dautârcoale asemenea gândurinevrednice. Adăugesc că altfel n-aş fi îndrăznit să păşesc pragulmarchizului de Gramont.

Françoise îşi ridică obrazul şi înlumina asfinţitului boierul îiputu desluşi ochii înecaţi înlacrimi. — Ca să pricepi ce f ăptură

aleasă e domnul de Gramont, voispune domniei tale că el m-aîndemnat să te primesc, după cum tot el m-a îndemnat să nu tecert pentru pozna canarilor.

Logof ătul chibzui că moşneagule mai viclean ca nouă vulpi. Cugreu ar fi putut născoci lănţugmai sigur, trainic prin gingăşie,


-821-

care s-o ţină pe Françoiseţintuită lângă bătrâneţele sale.Dăruind slobozenie largă marchizei, îi răpunea cu multă iscusinţă poftele pe careopreliştile le-ar fi iscat. — Să nu mă mai cauţi, seniore,

sfârşi Françoise privindu-l înluminile ochilor.

Radu Andronic simţi că seînvârte cămara cu el. Izbuti să îngâne: — Mă osândiţi greu, doamnă

marchiză. Şi mai socotesc că asemenea osândă întrece cu multgreşeala. — Să nu mă mai cauţi! poftori

Françoise aţintind covorul.Drumurile de noapte ale domnieitale pe sub ferestrele palatului


-822-

Gramont nu fac decât să mă înspăimânte. Mă ispiteşti înzadar, seniore. Ţ i-am mărturisitgândul mănăstirii la serbareadoamnei de Monaco. — Caznă grea, şopti Radu

Andronic, poruncită de tinereţeneştiutoare.

Françoise îl fulgeră cu privirea. — Doar un păgân poate chibzui

astfel. Voi îmbrăca straiulmonahal cu inima plină debucurie. Această bucuriesălăşluieşte de pe acum încugetul meu şi alung f ără cruţareorice ar putea-o întina. Şi dacă se află măcar un sâmbure desmerenie în f ăptura domniei tale,mă vei ocoli.

Muierea părăsi jilţul. Rămase în


-823-

picioare iscodind chipulîntunecat al logof ătului şi dându-i să priceapă că a zăbovit destul. — Mă voi supune poruncii, oftă

boierul.Doamna de Gramont îi întinse

mâna rostind iute: — Îţi mulţumesc, seniore. Nu

m-am înşelat socotindu-te unadevărat gentilom. Adaug că mă vei da curând uitării. Parisul,zâmbi, a fost născocit anumespre a alunga gândurilemohorâte. — Parisul şi-a pierdut

strălucirea. Când podoaba ceamai de preţ… Nu, asemeneavorbe nu sunt pe placul doamneimarchize şi-mi cer iertare. Înzori, apuc drumul Valahiei.


-824-

Zâmbi întristat. Când norocul ţi-e cărpănos, spun bătrânii,schimbă meleagul. Porţilepalatului de Gramont tragzăvorul, n-am izbândit mai binenici în slujba care m-a mânat înFrancia. — Nu înţeleg, rosti marchiza. Ce

fel de slujbă? — Am poposit la Paris din

porunca principelui Brâncoveanucu cuvânt anume pentruLudovic. M-am străduit însă zadarnic să răzbat până la el.Dregătorii m-au împiedicat.

Privirea Françoisei se aprinse. Ocută aspră îi îmbină sprâncenele. — Doreai să-l vezi pe Ludovic?

întrebă cu voce răguşită.Ciudat… Încep să-ţi desluşesc


-825-

pânzele, seniore. Aflând că marchizul de Gramont areintrare slobodă la rege, cine oaren-o ştie în Paris, şi mai cu seamă ce nu ştie contesa de Motteville,ai ales cale lăturalnică ispitindu-inevasta.

Un văl sângeriu îi năpădiseobrajii, ochii ardeau mânioşi. — Răstălmăcirea e iscusită,

spuse logof ătul. Dacă doamna deGramont a născocit-o spre a-mispori mâhnirea, a izbutit pe de-a-ntregul. Rămas-bun, marchiză.

Îşi frânse trupul într-oînchinăciune repezită şi părăsicămara f ără a privi în urmă.Curând se auzi tropotul calului.La fereştile palatului nu tresărinici un colţ de perdea.


-826-

* * *

Negru la chip şi la cuget seîntoarse logof ătul acasă. — Pregăteşte armele,

Machidoane! La cel dintâi cântatal cocoşilor spargem porţileBastiliei.

Slujitorul ar fi voit să spună că hotărârea logof ătului dovedeştemultă înţelepciune, dar îi întâlnicărbunii ochilor şi o cârmi. — Câţi purtători de musteţi şi

ascuţişuri socoteşte domnia tacă-i păzesc zidurile? — Cam la o sută. — Merge…Radu Andronic îşi izbi pumnul


-827-

mâinii deprinse cu spada încăuşul palmei. — Fapta-i bezmetică,

Machidoane, ştiu. N-am pututajunge la Ludovic, iar mâine sprechindie capul vicontelui de

Tournon va cădea. Aş putea plătiterfegoşii din Saint-Sauveur să-şiascută cuţitele şi să ne urmeze,dar asemenea faptă n-ar fi peplacul Brâncoveanului. — Atunci? — Dacă izbutim slobozenia

vicontelui, mă dau prins. IlieMachidon tresări. — Logofete! — E singura cale de a răzbate

în priveala lui Ludovic…Asemenea socoteli tulburi

plăsmuia mintea înfierbântată a


-828-

boierului, când contesaHenriette-Anne de Motteville îiieşi în întâmpinare. Strecurându-i privire ascuţită, bătrâna îl luă de mână şi-l petrecu în salonuldumneaei. Îl aşeză cu de-a sila în

jilţ şi-i răsfiră dinaintea ochilorun maldăr de răvaşele,ghiurghiulii, ca şofranul oriazurii. — Ai primit peste douăzeci,

logofete. Serbări, vânători,ospeţe, la toate eşti poftit.

Radu Andronic le împrăştie pemescioară f ără luare-aminte.Buzele bine croite se boţiseră pierzându-şi dulceaţa. — Alungă gândurile pâclii,

logofete, spuse blând bătrâna.Nimeni n-a răzbit încă pe lângă


-829-

Françoise. Sărmana a fostzămislită pe de-a-ndoaselea.

Logof ătul zâmbi cu amărăciune. — Am băgat se seamă. — A! Madeleine! Ce mai e?! Nu

poţi răbda o frântură de ceas f ără să iscodeşti?Mustrarea opri slujnica în prag.

— Îngăduiţi, doamnă… A sositcarte grabnică pentrudumnealui, seniorul valah.

Logof ătul îi mulţumi din ochiridicând f ără grabă răvaşul de petipsia de argint. Sigiliul marchizeide Gramont îl sculă din jilţ.Răvaşul cuprindea două rânduri:

„Ast ă -sear ă , dup ă ceasurilezece, lâng ă castelul Madrid dinBois-de-Boulogne, F.“


-830-

* * *

Pădurea Boulogne din coastaParisului îşi sporise întindereadupă 1670 prin „dania“călugăriţelor din Long-Champs.

La cele 365 de ferestre aleCastelului Madrid, câte unapentru fiecare zi a anului, înălţatde Măria Sa Francisc I, slujitorii,stăpânii şi poftiţii priveau alaiuloştenilor şi alergările dearmăsari, obiceiuri statornicitede curând pe pământul Franciei.

Pădurea cunoştea şi năravurimai vechi. O dată cu întunericul,soseau caleştile cele înzorzonate,vărsând jupânesele dornice dedragoste nelegiuită. Potecile


-831-

întortocheate, cu prisos detufişuri, înlesneau rochiilor detafta şi bernevecilor strâmţi să iasă din priveala lunii şi astihuitorilor singuratici.

Braţele logof ătului îi înlănţuiautrupul învăluit în mantieîntunecată. Françoise îşi ridică fruntea cercetându-i lacomă chipul. În ochii înstelaţi boieruldesluşi bucurie aprigă,pârjolitoare. Pletele scăpate dinspelca de oţel alunecau slobodepe lângă obraji, buzele, rodieînrourată, tremurau.

Din pădure răzbăteau glasuri şichicoteli îndepărtate, rădvane cublazonul ascuns sub cârpe negrese îndreptau spre locuri tainice.


-832-

Un vânt ascuţit, iscat din senin,le alina dogoarea obrajilor, hrăniclipocitul dulce al eleşteului. — Dacă Dumnezeu hărăzeşte

osândă pentru asemenea faptă,spuse printre lacrimi doamna deGramont, caznele mă voi ruga să le îndur doar eu. — Dumnezeu a iscat bucuria şi

tot el a dăruit-o oamenilor. — O plătesc atât de scump… — Din vina noastră,

Françoise… Canoane strâmbene-au sluţit judecata. — Eşti un păgân, zâmbi cu

ochii şi obrajii uzi marchiza. Să nu pleci… — N-am să plec.Rostise vorbele moale,

simţindu-şi inima ruşinată de


-833-

minciună. Muierea îşi ascunsechipul la pieptul boierului. — Nu mai ai pricină de ducă.

Sunt aici, lângă tine, iar mâine…Mâine la douăsprezece ceasurivei fi primit de Ludovic. Mi-af ăgăduit-o marchizul.

Vlagă nouă îndârji braţele ce-iîmpresurau mijlocul şi închiseochii aninându-se de buzelelogof ătului.

La fereală, sub un umbrar deroze, Machidon îşi trecu palmapeste creştetul câinelui oftând cutâlc: — Grea slujba Măriei Sale,

Simioane! Ce gândeai tu?…

— Ziua bun ă , mo ş Pahomie!Trec mai departe, pref ă cându-


-834-

m ă fudul de ureche. Auzi,neru ş inatul! Dup ă ce c ă s-arepezit s ă -mi me ş tereasc ă sicriulcând eram înc ă verde, pofte ş te ş ibine ţ e!

P ă i eu sunt om s ă -l pun ă la podele un gutunar? Degeaba,adic ă , am supt ş aptezeci de aniaerul cel d ă t ă tor de via ţă almuntelui?

Gata, stolerul ş i-a mâncatlefteria cu mine! Poate a ş a, dedragul Sfântului Ieremia s ă -l iert,dar altminteri…

Om ă tul a pus st ă pâniretemeinic ă pe mo ş ia boierilorFlore ş ti, se tânguie la fiecare pas.P ăş esc pe c ă r ă ruia rânit ă deslugi, cu capul pr ă v ă lit pe spate,spre a primi dezmierdarea


-835-

fulgilor. Un ţ ân ţ ar de gerule ţ îmi pi ş c ă obrajii. Gândul c ă închilioar ă m ă a ş teapt ă focul celş turlubatic ş i-o caraf ă de vin fiertm ă împinge din spate. În c ă mar ă spânzur ă un hartan de sl ă nin ă ,supus fumului. Numai ast ă zi mainecinstesc porunca postului, darîncepând de mâine…

Ochii îmi l ă crimeaz ă sub b ă taiaalbului cel f ă r ă de hotar, cea ţ atrude ş te s ă ş tearg ă Mun ţ iiVrâncioaei, dar r ă suflarea lor oalung ă zdrean ţă .

— Strânge, mo ş Pahomie?întreab ă ucenicul ie ş it în cerdac.

— Oleac ă , bre Nicul ă i ţă . Cearc ă o bort ă în ghea ţ a iazului, poate selas ă am ă git vreun pe ş te cuvederea v ă t ă mat ă . Ş tii c ă


-836-

începând de ast ă zi…— Ş tiu.Nu mi-a pl ă cut zâmbetul

ucenicului. Ş tie se vede treaba ş ialtele…

Îng ă duie, frate cetitorule, s ă - ţ iluminez c ă r ă rile în negurasataniceasc ă a Versaillesului,unde chite ş te s ă r ă zbat ă dumnealui, logof ă tul RaduAndronic.

Riga Soare, s ă racul, ierte-lDumnezeu c ă tare mai erastrâng ă tor de p ă cate, avea demititel o sminteal ă : nu ş i nu, c ă eos din osul Celui Ve ş nic. Maic ă Precist ă ! Pesemne l-a pocnit popacu capul de cristelni ţă , la botez,c ă ci alt ă chibzuial ă nu se afl ă .


-837-

Asemenea ciolan se cerea ţ inutîn priveal ă . Cum a sim ţ it ochic ă tur ă de mustea ţă , a poftit lacumetrie toat ă floarea supu ş ilor.Purt ă toarele de catrin ţ e muncitede diavolul preacurviei au prinss ă se p ă ruiasc ă între dumnealorcare s ă -i ajung ă cea dintâi încrivat. Ş i d ă -i zâmbre ş i d ă -iincuri, cum s ă n-o apuce petoloac ă bietul cre ş tin?Ş i-a l ă sat dar ă bun ă tate de

muiere – o puicu ţă de gospodin ă cum îi titirezul, c ă nu-i ş edeaumâinile o clipit ă nici la secer ă , nicila f ă cut pl ă cinte – s ă -i cârpeasc ă oftând c ă me ş ile, ş i s-a pus pecrailâc.

O, de ş ert ă ciune ade ş ert ă ciunilor! La câte dou ă


-838-

ţ iitoare slujea o dat ă , nu eranoapte de la Dumnezeu s ă nusar ă pârleazul ş i prin alte ogr ă zi,dând pild ă de stric ă ciunesupu ş ilor. Ş i-apoi vorba ceea, r ă ul

fat ă iepure ş te. De îndat ă ce pogora întunericul, boierii plecau precum motanii la dragostele loratât de încâlcite, încât nici stolerulnostru, cel în ţ elept peste m ă sur ă ,nu le-ar fi dib ă cit cap ă tul.

Fiecare ibovnic ă nou ă aBourbonului poftea în cinstea eizaiafet f ă r ă pereche, chibzuind s ă le încruci ş eze celorlalte ochii den ă caz. Ş i unde s-a pus osul celsfânt s ă zvârle aurul din chimirulFranciei cum arunci gr ă un ţ e laor ă t ă nii.

Dar c ă în vremea aiasta plugul


-839-

ruginea în ţ arin ă , dar c ă popu ş oiul r ă mânea nepr ăş it, darc ă lotrii ş i fl ă mânzii strujeau pedrume ţ i, ce s ă -i pese dumnealui?!Numai într-o petrecere o ducea de- a uimit o lume.Ş i-apoi s ă -i fi v ă zut i ţ arii ş i

dulama, ţ esute în aur ş i pietrescumpe, ş i-apoi s ă fi p ăş it pringr ă dina Versaillesului f ă r ă unsingur r ă sad de usturoi ori deceap ă , ca la tot omul gospodar!Muierile lep ă date de b ă rbat, darmai cu seam ă cele tinere ce ţ ineausub st ă pânirea farmecelor câtecinci- ş ase, umblau de frunza

fr ă sinelului la tot pasul, îin ă p ă diser ă bojdeuca.

Într-o bun ă zi – taman împlinise40 de ani – o sim ţ it Riga c ă -l ţ in


-840-

ş alele, c ă r ă sufl ă cu greutate, c ă mintea i s-a hârbuit. De, cum s-arzice, nop ţ ile pr ă p ă dite î ş i cereaudobânda. Ş i-apoi trebuie s ă maiş tii domnia ta, frate cetitorule, c ă

pe atunci tinere ţ ea omului aveaghemul cât nuca.

O ş tile nu-i mai aduceau izbânzi peste izbânzi, pruncii croi ţ i peacoperi ş uri începuser ă s ă -l trag ă de poale, intrig ă raia ţ iitoarelor îlostenea peste m ă sur ă . Ş i-o dat ă azis: Ia mai duce ţ i-v ă bre, oamenibuni, pe la casele voastre, c ă nuv-am legat de prispa mea! Ceia,ce s ă fac ă , l-au spurcat oleac ă pela col ţ uri ş i ş i-au mutatzaiafeturile în târgul blestemat.Ş i unde s-a pus Ludovic pe

m ă t ă nii ş i rug ă ciuni, socotind s ă -


-841-

ş i mai spele din p ă cate. În anulDomnului 1700, la 62 de ani,Bourbonul cel f ă r ă de pereche înstr ă lucire era un huhurez demo ş neag carele numai la bucuriile

pântecelui chibzuia, Doamneiart ă -m ă ş i p ă ze ş te!

Cine are urechi s ă aud ă , mo ş Pahomie!

-842-

Capitolul X

BOURBONUL

Marchiza de Gramont urcă îmbujorată în rădvan. Ochii îiaprindeau f ăclii de bucurie.Porunci vizitiului să pornească şiflutură băsmăluţă albă până când caleaşca se mistui înnoapte.

Logof ătul simţi dintr-o dată durere ascuţită în ceafa şi senărui.


-843-

Ilie Machidon petrecu marchizadin ochi, apoi îşi întoarse privireaspre Radu Andronic, rămas înbătaia lunii. Dintâi, crezu că visează.

Patru haidamaci, în straiepăcurii, îndesau trupullogof ătului într-un rădvan. Serepezi vânteş strângând ciomagulîn palmă. Alerga din răsputeri,dar paşii armăsarilor, zoriţi desurugiu, se dovediră mai harnici.

Văzu ochiul norocos al lui FilipD’Antin cercetând în urmă prinferestruică. Colbul ridicat decopite înghiţi repede rădvanul.

Slujitorul coti spre caii priponiţide un ulm. O sudalmă moldovenească îi ţâşni de pebuze. Iepele lor erau mânate de


-844-

doi lotri către inima pădurii. — Simion!Dulăul tocmai trudea să

amăgească cu vorba o căţeauliţarnică. Veni lângă stăpân,căutând vinovat în lături.Machidon îi arătă drumul luat derădvanul cumaşilor, poruncindscurt: — Logof ătul!

* * *

— Mărturiseşte!Pe buzele boierului, stâlcite de

lovituri, răsări surâs însângerat.Se afla priponit pe o laviţă decazne. Făcliile aninate în belciugeluminau tulbure zidurile


-845-

năpădite de mucegai.Radu Andronic îşi roti privirea.

Văzu ţepuşele înroşite pecărbuni, cleştii cu dinţi, lanţurilepentru lăcătuitul mâinilor, apoiotrava din ochiul contelui deSaint-Lô. Rezema uşa durată dinfier trainic, cercetându-l culuare-aminte. Alături, un slujitornovac, despuiat până la brâu,aştepta poruncile. — Ce cauţi la Paris?Logof ătul clătină din cap.

— Eşti nătâng, D’Antin! Aşachibzuieşti să-mi descurcipânzele? — Ce pofteai să-i spui lui

Barbezieux? — Întreabă-l.Contele se apropie de boier


-846-

răsucind băsmăluţa terteluită cuhorbotă între degete. — I-ai păşit pragul cu anume

gând. Şi l-ai strâmbatdumirindu-te că suntemneamuri. Răvaşul meu ţi-adeschis ochii… — Îţi risipeşti vremea! — Aceasta o vom vedea, rânji

chiorul. Ce-a izbutit Françoise? — Ai năravuri de slugă,

D’Antin! Iscodeşti prin broascauşilor, nu cruţi nici privata. Iareu îs deprins a porunci slugilor,nu să le port răspuns.

Ochiul teaf ăr al conteluiscânteia lucoare drăcească. Şi-lapropie de obrazul logof ătului.Vorbele se strecurară şuierate: — Când te primeşte Ludovic?


-847-

— Mă osteneşti! — Ce treburi te mână la

Ludovic? — Mă osteneşti, Filip D’Antin!Contele f ăcu un semn

casapului. Radu Andronicînchise ochii şi-şi încleşta dinţii.

Caznele franţuzului sedovedeau bogate în născociri.Logof ătul simţi că mintea i setulbură. Îngână răguşit: — Filip D’Antin, conte de Saint-

Lô, ascultă bine ce-ţi spun: Despada mea ai să sfârşeşti!

* * *

Ochii lui Ilie Machidon băteauuliţa în aşteptarea câinelui.


-848-

Simion se ivi într-un târziu,călcând oblu de trudă. Se gudură scâncind, după care f ăcu caleîntoarsă îndemnând paşiislujitorului.

Noaptea, cu belşug de stele,lumina uliţele pustii. Colţiidulăului, dar mai cu seamă bâtaşi diavolii din privirea ţăranuluimuiară poftele terfegoţilorsinguratici, tupilaţi la adăpostulîntunericului. Simion ieşi lamalul apei celei mari carespinteca Parisul în două şiispitind anume semne ştiute deel, coti pe o uliţă largă, îndesată cu hudubăi boiereşti. Opri în faţaunei porţi, căutând ochiistăpânului.


-849-

* * *

Radu Andronic se trezi pelespede de piatră. Avea mâinilecetluite în lanţuri vârtoase,pornite din belciuge îngropate înzid. Sudoarea şi sângele îi şiroiaupe frunte. Îşi privi degetelestrivite, pieptul însemnat deţepuşa trecută prin foc. Durereacea rea îi măcina harnică trupul.Gândul că picase în laţulfranţuzului, la un pas deizbândă, spulberă pâcla cuibărită în minte.

Răsuci greu grumajii. Asemeneaîncăperi se statorniceau înbeciuri adânci pentru ca urleteleschingiuiţilor să n-ajungă îa


-850-

lumina zilei. Sculele de caznă seodihneau rânduite la locul lor,f ăcliile ostenite pâlpâiau f ără credinţă.

Filip D’Antin şi casapulpieriseră. Cercetă trăiniciabelciugelor. Dacă izbutea să aducă slobozenia unei singuremâini, putea ajunge la scule.Ochii îi poposiră pe zid, căutânddrumul apei ce se prelingea înşuvoaie subţiratice şi băgă deseamă că belciugul mâinii dreptese afla în calea lor. Apa, după toate socotelile, trebuia să fibetegit zidăria. Se culcă anevoiepe pântece şi, proptind picioareleîn zid, trase cu nădejde lanţulcare-i priponea încheieturadeprinsă cu zvâcnetul săbiei.


-851-

* * *

Lumina unui opaiţ lupta cuîntunericul la ferestrele cămărilorrânduite pentru slujitorime, înfundul curţii.

Ilie Machidon stupi în palmă şiapucând vârtos ciomagul senăpusti furtună asupra uşii.Scândurile zburară surcele şipătrunse într-o încăpere f ără risipă de bodroanţe. Patrubărbaţi, purtători de săbii,suceau zarurile deasupra mesei.Bâta ţăranului se abătu seceră asupra lor, pricinuindu-lebeteşuguri însemnate. Privireaplugarului din Chipriana zvârlea


-852-

fulgere. — Unde-i logof ătul Radu

Andronic?!

* * *

Boierul gâfâia înfundat. Trupulîncordat varga de oţel tremura,ochii se zbuciumau să iasă dingăvanele lor. Fierul îi intraseadânc în carne.

Radu Andronic strânse dinmăsele şi se opinti încă o dată.Zgomotul lanţului izbit de piatră vesti că izbutise să smulgă belciugul. Rămase cu privirea lauşă răsuflând greu. Paşi zoriţiveneau din odaia alăturată.

Logof ătul sprijini peretele. L ăsă


-853-

capul pe umeri şi închise ochii.Părea că aţipise. O cheie sezvârcoli în broască şi în prag seivi casapul. Din cele patru fachiiuna singură da semne de viaţă sporind ţesătura umbrelor.Slujitorul contelui înainta,poftind să desluşească de undese iscase zgomotul. Când se află la un singur pas de RaduAndronic, logof ătul îi trecu lanţulslobozit în jurul gâtului şistrânse până ce omul căzu petică la pământ.

* * *

— Unde-i Radu Andronic?!poftori Ilie Machidon, cântărind


-854-

ciomagul în palmă. Vorbiţi,lepădăturilor, sau vă mărunţesc!

Găsi în minte răspuns lamuţenia slujitorilor betegiţi.Franţujii nu pricepeau valaha.Stăteau grămădiţi pe podele, cumoartea în suflet. Ţăranul puse bâta la subţioară şi trecu la graiul semnelor. Arătă desluşit un chior subţiratic, cuiscusinţă în mânuirea săbiei,furişat pe urmele unui munte debărbat carele îşi vedea cinstit detreburile inimii într-o pădure.Betegiţii pricepură. — Filip D’Antin şi valahul. — Unde se află?O mână teaf ără arătă pivniţa

caselor boiereşti. Ilie Machidonse scarpină după ceaf ă, apoi


-855-

porunci dulăului. — Rămâi strajă, Simioane, şi

rupe-i gâtiţa cui dă semne devoinicie!

* * *

Truda pentru izbăvirea celui deal doilea belciug, cu reazămulsculelor de caznă, se arătă maianevoioasă decât îşi închipuise.

Leoarcă de năduşeală, cutrupul numai o rană, logof ătulizbuti în cele din urmă să-lîngenuncheze. Încolăci lanţurileîn jurul braţelor şi ţinând înmâini capetele slobode urmă drumul gâdelui.

Alături se afla odăiţa de veghe,


-856-

iar din acea odăiţă urcau treptede piatră f ăţuită cu dalta şiciocanul. Picioarele logof ătului,căznite de fierul înroşit, încercaudureri aprige la fiecare pas.

Uşa spre cel dintâi cat alhudubăii, meşterită din bârnetrainice, rămase surdă laopinteli. Logof ătul ţinu drumulscării. Îl cuprinse fierbinţeala,fanarele aninate pe pereţi îi jucauîn faţa ochilor. O deschizătură f ără oprelişti cotea spre dreaptaşi logof ătul chibzui să-i cercetezedrumul. Era un coridor strâmt,vegheat de uşi bibilite, f ără lacăte. Le deschise pe rând ferindzgomotul. Şirul încăperilorrostuite după toate semnelepentru musafirlâc aveau


-857-

ferestrele întărite cu împletituridin fier subţire, dar trainic.

Radu Andronic desluşi o caraf ă cu apă. Bău mult, vărsă prisosulîn creştetul capului şi pornirezemând pereţii spre curmăturaacelui coridor. O altă scară dinlemn suia roată. Încheieturile ei,betegite de umblet şi ani,scrâşneau zgâriind liniştea.

Logof ătul răsufla greu,fierbinţeala alungată o clipită îicetluia fruntea în strânsoare defoc, durerile cuibărite în trup îisecătuiau vlaga. Încleştă dinţii şiurcă cu şovăieli de beţivan.

O boare firavă se strecura pesub uşa de la capătul treptelor.Radu Andronic apăsă clanţa şi senărui sub cerul puzderie de stele.


-858-

Vântul cel blând, cu miros defloare şi salcie tânără, îi răcorifruntea. Se afla pe o prispă lată născocită deasupra acoperişului.Se târî până la margine, socotinddin ochi drumul către temeliahudubăii. Măsura 15 paşi de omînvăţat cu umbletul, iardedesubt, pământul purta straibolovănos din pietre.

Logof ătul chibzui, blestemândceasul vră jmaş, să înjumătăţească acel drumcoborând până la ferestreleprimului cat. Chindiseala ziduluiisca multe ieşituri de care seputea anina. Trase adânc înpiept aerul nopţii şi lunecă pepântece. Picioarele găsiră repedereazăm, dar degetele strivite


-859-

nesocoteau porunca de-a încleştabuza acoperişului. O ameţeală tulbure îl cuprinse. Simţi că seprăbuşeşte şi apucă cu dinţiigrinda mărginaşă. Mâinile îitremurau neputincioase. Rămasenemişcat. Lemnul putred sefrânse dintr-o dată şi RaduAndronic căzu pe spate. Simţicum îl cuprind două braţevârtoase.

„Lefegiii contelui“, socoti boierulşi trecu lanţul pe după gâtulnovacului care-l ţinea cetluit. Oşoaptă sugrumată îi ajunse laurechi: — Sfântă învăţătura din

bătrâni! Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti!

Logof ătul Andronic răsuflă


-860-

uşurat. Recunoscuse graiul luiIlie Machidon.

* * *

— Cum s-ar zice, dă, Doamne,slugi că de mâini nu mai amtrebuinţă, chibzui Machidonascultând rânduiala statornicită la Versailles de către Riga Soare.

Auzise şi slujitorul deighemonicon, căci, harDomnului, nici Măria Sa Vodă Brâncoveanu nu vieţuia după pravila plugarilor din Chipriana.Râs nestăvilit însă îl cuprinseseaflând că la opt ceasuri, cândLudovic deschidea ochii îniatacul domniei sale, o sută de


-861-

creştini îl întâmpinau cuplecăciuni rupte din şale.

Cu spălatul nu se ostenea multnici Bourbonul. Îşi gâdila larepezeală chipul cu un ştergarmuiat în basamac aromit, după care începea panoramaînveşmântatului. Veşmintele i leîntindeau cele mai vestite herburiale Franciei, seniori fuduli nevoiemare de asemenea cinste căcinu-i era dat oricui să ţină înmână izmana ori colţunii luiLudovic.

De pildă, îi desluşise logof ătul,cămeşa aflată pe şervet demătase albă o aducea feciorulBourbonului sau un prinţ desânge. Mâneca dreaptă i-oînveşmânta odăiaşul dintâi, cea


-862-

stângă primul valet al hăinăriei,nădragii îi trăgea şi îmbumbapăstrătorul acestor straie. După câteva porunci slobozite încancelaria crăiască, Ludovicasculta slujba la capelă lepădându-se de păcate spre aface loc altora, ţinea apoi sfat cudregătorii până spre ceasuldouăsprezece şi numai după aceea bătea cărările grădiniipentru a dobândi curajulpântecelui, căci la răscrucea zileiîl aşteptau bucatele.

Măiculiţă Doamne, şi-apoi să vezi vânzoleală! Trei slujitorihotărâse Ludovic pentru a-iumple cupa, iar la ospeţele desoi, treizeci îndeplineau aceeaşislujbă. Cu asemenea prilejuri,


-863-

prostimea era îngăduită întrapeză spre a se minuna cum dă Bourbonul din f ălci. Toate acestea i le înşirase Radu

Andronic către prânzul cel mic,în vreme ce-şi cerceta rănile.Somnul şi leacurile întocmite deMachidon, după ştiinţacălugărilor din Munţii Vrancei, îiîngăduiseră să se ridice. Răniledegetelor le ascunse în mănuşialbe, din piele de căprioară,cămaşa bogată în dantelă îiastupa pieptul, dres cu unsoritămăduitoare şi învăluit înscutece subţiri.

După ce logof ătul părăsi palatulcontesei de Motteville, Machidonrămase în tovărăşia cupei şi alulelei. Avea ce să povestească în


-864-

Chipriana în serile neguroase deiarnă. Deşertând câte o balercă de vin şi îmbiindu-se la plăcintecalde, gospodarii or râdechibzuind ce pehlivan neasemuite Ilie aista de înşiră la minciunif ără să clipească…

* * *

Marchizul Jean-Marie deGramont îşi avea loc statornicitîn inima lui Ludovic. Se ştiau deprunci, iar în tinereţe, fie că fusese vorba de petrecere orirăzboi, la vreme însorită şi lapagubă, marchizul se aflasemereu la dreapta sa.Şi nu o dată lecuise cu vorbe


-865-

iscusite cugetul rănit al Mariei- Tereza. Isprăvile de dragoste alelui Ludovic îi stârneau regineialeanul şi dorul de ducă,primejduind liniştea Curţii. DeGramont se pricepea ca nimenialtul să facă împăcăciuneperechii crăieşti. Prieteniastăruise de-a lungul anilor, şidupă moartea spaniolei, căcimarchizul se afla printre puţiniinobili preţuiţi de doamna deMaintenon.

De aceea, f ăcându-i hatâr mare,Ludovic îl primi pe RaduAndronic la ceasuriledoisprezece. Se aflau într-ocămară înaltă, titirită cuiscusinţă. Prin fereastra deschisă se desluşeau cărăruile


-866-

Versaillesului cu plopi deopotrivă retezaţi, iar lângă un şir detrepte, Iarna închipuită deGirardon. Ludovic iubea trupulplin de vlagă dăltuit în piatră,chipul hâtru al bătrânului,surâsul plin de miez.

Fără să curme plecăciuneaboierului valah, Bourbonul îlcântări cu pricepere. Era chipeş acest supus al lui Brancovan,privirea dovedea ascuţime,bărbia încăpăţânată putere deînf ăptuire. Straiul de brocartargintiu înveşmânta f ără cusurtrupul de gladiator, odoarelearătau preţ şi gust ales. Chibzui,f ără zâmbetul trufaş pe carealtădată i-l stârneau asemeneacugetări, că valahul va pomeni


-867-

până la ultimul suspin desprecinstea de a-i fi vorbit, iar după el, urmaşii, peste două şi treisute de ani, se vor f ăli cu ispravastrăbunului.

Îi ascultă mulţumirile rostiteîntr-o franţuzească binedeprinsă, căutând în minte loculValahiei pe harta Evropei. O ţară mică, apăsată din trei părţi.Poftele lui Leopold, Petru şiMustafa sunt ţinute în cumpănă de vicleanul Brancovan, povăţuitde mult mai vicleanulCantacuzène… E departe însă,prea departe de hotarul Francieispre a-i stârni luarea-aminte. Seîntoarse la cuvintele valahului.Vorbea despre Leopold… Mereudespre Leopold!… ca şi cum nu


-868-

s-ar gândi îndeajuns la el. — Măria Sa Vodă Brâncoveanu,

urmă logof ătul, socoate că primejdia nemţească pândeşteazi întreaga Evropă.

Un zâmbet spânatic miji pebuzele regelui. — Mulţumim principelui pentru

grija ce ne-o poartă. Temând oareliniştea Franciei te-a îndreptatspre noi?

Logof ătul îşi muşcă buzele.Cercetă chipul Bourbonuluiînainte de-ai purta răspuns. La62 de ani, regele păstra preapuţin din frumuseţea zeului deodinioară. Ochii i sebulbuşaseră, nasul încovoiatcăuta arc spre bărbia grea,năpădită de umbre verzui. Zulufii


-869-

perucii cânepii cădeau lungi pestraiul de postav roşu, seîncurcau în dantela de aur de lagât. Trufia, abia domolită de ani,îi stăruia în colţurile guriirepezite în jos, în grumajiiosteniţi care trudeau să-iîmpingă capul spre spinare.

Unde era Ludovic cel buiac,carele se căţăra pe acoperişuridupă nepoatele lui Mazarin?Dregătorul Lombardiei, domnulPrimo Visconti, punea mâna înfoc că la vremea aceea nu se aflao singură muiere de neam caresă nu jinduiască crivatulBourbonului. Unde era RigaSoare ce născocise vrajbeledragostei mai încâlcite decâttreburile politichiei, care poftise


-870-

la serbarea cea mare din 1668trei mii de boieri şi boieroaice,cheltuind 500 de mii de livre?

Radu Andronic măsura uimitmoşneagul gros la trup, cudegetele lipsite de podoabe.Despre el povestea Saint-Simoncă se încovoia sub greutateaadamantelor în ziua când îlprimise pe solul Persiei? — Principele Brâncoveanu, rosti

logof ătul, nu-i apăsat de grijaFranciei, ştiind-o păstorită deminte strălucită şi mână puternică. Istoria însă cunoaşteîmprejurări când soarta unei ţărimici poate schimba drumulaltora cu hotar neasemuit maicuprinzător. — Cuvinte bine ticluite, seniore,


-871-

dar nedovedite. Soarta ne epecetluită înainte de a sloboziprimul gângurit. Şi asemeneaf ăpturilor, se întâmplă cupopoarele. Destinul lor eînsemnat înainte de a fi înfiptprima piatră care să lestatornicească meleagul. Eştitânăr, seniore… Cândva îţi veiaminti vorbele mele! Niciodată oţară mică nu va clinti, prin eaînsăşi, cu un singur degethotarele zugrăvite pe harta lumii. — Iudeea, şopti cu zâmbet

supus logof ătul, nu era altcevadecât o neînsemnată stăpânireromană. Ea a scăpărat totuşiflacăra ce avea să mistuie unimperiu care dăinuise sute deani.


-872-

Ludovic îl cercetă surprins. — Din păcate Isus nu se naşte

a doua oară… Şi acum, să neîntoarcem la Leopold. Poartă dară gând vră jmaş Franciei.Mâna grăsulie năbuşi un căscat:Hm, nu ne aduci veste nouă,seniore.

Zeflemeaua era limpede.Logof ătul văzu jeţul cu ţesăturachindisită în fir de argint după pilda chilimurilor de pe pereţi, şiîşi zise că moşneagul care maipăstra doar ifosele Regelui Soareare unde-şi găsi reazăm auzindu-i vestea. — Carlos al Spaniei, grăi încet,

despicând cuvintele, şi-a întocmitdiata.

Ludovic rămase nemişcat


-873-

aţintindu-l lung. — Taina acestui testament e

cunoscută la CancelariaValahiei?! — De cinci săptămâni.Desluşi în ochii Bourbonului

căutătura babelor clevetitoaredin Târgul de Sus. Nerăbdarea şiteama de veste proastă alungaseră trufia. Întrebă abiamişcându-şi buzele: — Cine va fi rege în Spania? — Strănepotul măriei tale, sire,

ducele de Anjou. — A! f ăcu uşurel Ludovic,

lăsându-se pe spătarul jilţului.Carlos s-a ţinut de cuvânt.Pleoapele cafenii prinseră a sezbate, mâna se închise peste unglob de aur care adăsta pe masă.


-874-

Vestea-i sigură?Spre a-l încredinţa pe Ludovic,

boierul avea dezlegare să-l poarteo vreme prin lumea iscoadelor,f ără a intra însă în mărunţişuri. — Sigură, sire. Taina a prins

aripi pe drumul ce duce de laiatacul lui Carlos la amvonulPapei Clement.

Calea era lungă şiîntortocheată, se încurca întreciubotele a sute de dregători şislugi de toată mâna. — Măria Ta cunoaşte

adevăratele îndeletniciri aleacelui valet cu beteşugulmuţeniei aflat în slujbacardinalului de Brebeuf. — E omul meu. Clătină din cap

a mirare: Cancelaria Neagră de la


-875-

Bucureşti nu-şi dezminte faima.Bietul Colbert avea o vorbă: „Nudau o iscoadă bună pe zecesteaguri de tiraliori.“ Cumtălmăceşte principele Brancovanaceastă veste, seniore? — Nemţii vor bate război asupra

Franciei şi Spaniei, socotind să schimbe diata cu pumnul lor defier. Înainte de aceasta însă, vorîncerca să biruiască ŢărileRomâneşti. Aceste ţări aumeleaguri bogate şi hotar trainicla Dunăre. Numai după aceea, cuputeri sporite, vor întâmpină oştile frânce. — Când eram copil, spuse pe

gânduri regele, lăsându-şi ochiisă rătăcească pe cerul alburiu,Mazarin îmi povestea despre un


-876-

joc persan. Treizeci şi două destatuiete înşirate pe placă defildeş şi care pot fi mişcate după anume rânduială. Fiece mişcareînsă trebuie aşa fel chibzuită,încât să pună temelie celor ce-iurmează, prepuind totodată şigândurile vră jmaşului. StolniculCantacuzène ne-a amintit acel

joc…Ludovic îşi curmă vorba

rămânând cu ochii zgâiţi peferestrele largi. O namilă de câinegonea cu limba de un cot,căutând ascunziş prin boschetelegrădinii. Îl urmau o liotă deslujitori care cercau cudinadinsul să-i vină de hac.Afuriseau în gura mare în vremece câteva muieri în straie


-877-

muchelefe îşi suflecaseră poaleleşi alergau care încotro ţipândopărite.

Radu Andronic îşi ţinu râsul.Simion din Chipriana chibzuisesă se preumble prin grădinileVersaillesului. — Hm, ciudat, mormăi Ludovic.Ceata de hăitaşi pieri în grădina

de portocali sădiţi în hârdaie.Undeva, în palat, se auzi bătând

jumătatea la douăsprezece şifoamea începu a-i vestiBourbonului prânzul. O umbră întunecă ochii bulbucaţi. Doftoriise arătau de la o vremenecruţători şi avariîncuviinţându-i de fiece masă doar un castron cu supă debroaşte şi melci pentru a-i


-878-

asmuţi pântecele prea trândav, o jumătate de gâscă, două prepeliţe, o coastă de iepure, şi înloc de douăsprezece numai şaseouă vârtoase. În Regele Soaresuspină gămanul. Cercetă cupismă boiul sprinten alvalahului. — Pe prietenul nostru Leopold,

rosti, nu-l poţi rupe de la pravila judecăţii nemţeşti. Oricâtă vlagă ar dobândi supunând Răsăritul,armiile Franciei îi vor retezamâna întinsă către coroanaSpaniei. — Chiar dacă tainele acestor

armii i-au fost desluşite?Ludovic îi căută privirea.

Condotierul, piratul acesta dinRăsărit îndesat cu veşti, îi vorbea


-879-

despre trădare. Trădare la CurteaFranţei! Hotărât, era prea mult. — Vorbele ţi-s avântate,

seniore, şi mă tem că n-ai pus înele îndeajunsă chibzuinţă. Nemţiiîşi au iscoadele lor, nu-i o vestenouă, dar că aceste iscoade s-aufurişat până la Curtea noastră n-o să mă încredinţeze nimeni.

Radu Andronic îl lăsă să-şiastâmpere mânia. Nu fuseseniciodată prea bogat la minteBourbonul. Avusese însă dintotdeauna cumpănă, sfetnicibuni şi înţelepciunea de a leasculta povaţa, îi plăcuseră

judecata dreaptă şi lucrulîndelung chibzuit. Trufia hrănită de gândul, cam într-o ureche, că Cel Veşnic i-a pus degetul în cap


-880-

ungându-l crai al Franciei,ajunsese însă a-i strâmba

judecata dând încredinţare doarcelor ce i se potriveau cugetuluişi inimii. — Cer îngăduinţa Măriei Tale de

a înşira întâmplările. Iscoada ceamai primejdioasă, spunînvăţătorii chinezi, e lupul înpădure, călugărul în mănăstire şipasărea la stol. Asemenea f ăpturicunosc dedesubturile cele mai depreţ ale obştii. — Cu alte cuvinte, după

domnia ta, seniore, unul dintresupuşii mei s-a vândut nemţilor,răspunse regele surâzând. — N-ar fi prima oară. — Pe olandezi i-a înştiinţat la

Houque, vicontele de Tournon,


-881-

carele prin sânge e mai degrabă valah decât francez. — Nu el a trădat puterea

tunurilor, sire. — Dovedeşte! — Vicontele se află la Bastilia,

iar între timp numărul oştenilor,orânduirea steagurilor, afregatelor şi a catargelor,baioneta născocită pentrutrabenţi şi mai cu seamă rânduiala fortăreţei lui Vaubanau ajuns pe masa lui Leopold.Voi adăugi că urma iscoadei, prinosârdia stolnicului Cantacuzino,a fost adulmecată încă dinValahia. Iar din Valahia şi până la treptele Versaillesului, aceeaşiiscoadă ne-a împiedicat, folosindvicleşuguri ticăloase, să ajungem


-882-

înaintea Măriei Tale. — Dovedeşte!Radu Andronic zâmbi. Cu o

mişcare iute îşi lepădă mănuşilede amandină. Degetele vătămateglăsuiau destul. Ludovic îşiîntoarse ochii cu silă. — Altceva! — Sunt încredinţat că înţeleptul

rege al Franciei se va întreba deunde cunosc valahii tainabaionetei şi a fortăreţei luiVauban de vreme ce prietenul lore întemniţat, căci acestenăscociri au văzut lumina zileidupă ce vicontele a luat drumulBastiliei.

Bourbonul rămase în cumpănă. — Dar le cunosc? — Măria Ta va judeca singur,


-883-

şopti logof ătul.Descopciindu-şi anevoie

şerparul, scoase la iveală pergamentele aflate la Bucureştiîn bastonaşul lui vonBlaremberg. Ludovic le luă azvârlind asupra lor priviregoală. Dintr-o dată, fruntea îi funăpădită de creţuri adânci. — Cum ai căpătat asemenea

zapise?Logof ătul îi povesti pe îndelete,

curmat mereu de Ludovic care-şistrecura întrebările. Cândisprăvi, ceasurile unu bătuseră de mult. Doamna de Maintenontrimisese slujitorii în două rânduri spre a-i vesti prânzul,apoi îngrijată îşi vârâse singură în cămară nasul de nevăstuică.


-884-

Strecură privire mirată străinuluicu chip smead, căci omul orivestea trebuiau să fie de soideosebit dacă poftalnicul Louisîşi osândea de dragul lorpântecele. Tot muţeşte sedepărtă, poruncind slugilorzăbavă. Şi într-aceeaşi clipă chibzui uimită la lucru ciudat, pecare dintâi nu-l luase în seamă,tulburată de postul regelui.

Ludovic îngăduise străinului să-şi scoată pălăria şi să stea josdinaintea lui. Nu se aflau o sută de f ăpturi în toată lumea care să se fi bucurat de aceeaşi cinste.Când împlinise 15 ani, necă jit pemaică-sa, Ana de Austria, dinpricina virtuţii sleite în iatacul luiMazarin – maimuţoiul acela din


-885-

Florintia – o ţinea în picioare să stâlpească văzduhul spre a-isimţi mai abitir dispreţul… — Ne-am dobândit datorinţe

mari la Curtea Valahiei, spuse încele din urmă regele ciupindu-şibărbia. Prin iscuseala domnieitale aceste zapise n-au căzut înmâna vră jmaşului. — Nu mă pot f ăli, sire, decât cu

ascultare deplină. Măria Sa Vodă Brâncoveanu şi stolniculCantacuzino mi-au îndrumatcărările. — Fireşte. Astfel glăsuieşte orice

slujitor vrednic şi de neam ales.Dar numele vânzătorului tot numi l-ai spus. Socotesc că e vreunpaladin, netrebnic şi f ără stirpe,aflat în slujba diavolului.


-886-

Spre a alunga Satana, dacă seafla cumva în cămară, ori datârcoale, Bourbonul săltă corniţearătătorul şi degetul cel mic. — Măria Ta, zâmbi logof ătul, îi

cunoaşte mai bine stirpea: FilipD’Antin, conte de Saint-Lô.

Ludovic tresări. — D’Antin? Eşti încredinţat?

D’Antin, vărul ministrului nostruBarbezieux?! De neînchipuit… — La porunca regelui, se pot

aduce cărţile lui Saint-Lôîndreptate către dregători spre ase limpezi dacă buchiile suntaşternute în acelaşi chip.

Două ceasuri le-au trebuitştafetelor şi Cancelariei de taină a Bourbonului să facă dovada.


-887-

Cerul zvonea a ploaie, iscândvânt în perdelele subţiri. Aurul şiargintul din cămară începură aluci tulbure, sângeriul din hainalui Ludovic prinse cheagîntunecat.

Se opri dinaintea logof ătului.Pulpele sugrumate în berneveciide brocart îi zvâcneau, mânia îimânjise cu cenuşă obrajii. — Vicontele de Tournon va fi

slobozit în răgazul trebuinciosunui cal vânteş să ajungă laBastilia, iar Filip D’Antin îşi vaprimi osânda cuvenită. — Îngăduiţi-l, sire, doar cinci

zile, până va izbuti să-lîntâmpine pe misionarulNeurautter. I-a îndreptat vorbă că-l aşteaptă între 7 şi 11 ale lui


-888-

Cireşar. E singura cale de adesluşi politichia Habsburguluifaţă de Transilvania şi dovadă vârfuită a vânzării. — Zece muşchetari vor sta sub

poruncile tale, seniore. Îi pusedegetul pe umăr: Teîmputernicesc să duci solie laCurtea Bucureştilor, mulţumirileregelui Franciei. Cartea o vomîntocmi chiar azi. Trimitemîntreaga noastră recunoştinţă principelui Brancovan şistolnicului Cantacuzène. Valahiaşi-a dobândit prieten care nuuită.

După ce Radu Andronic înşiră ploconelile de ighemonicon,regele urmă: — Iar domniei tale, care ai


-889-

dovedit vitejie f ără seamăn, îţivom face dar spre a săpa loc îninimă şi cuget amintirii celui de-al XIV-lea Ludovic.

Bătu scurt din palme şi unslujitor în fireturi purpurii se ivicât ai clipi de două ori. În vremece regele îşi tolocănea porunca,logof ătul chibzuia la crăiesculdar. Cu asemenea prilejuri, Vodă Constantin obişnuia să facă danii de moşii, ori de caftaneboiereşti.

Căutând pe sub sprâncene laîncălţeii regelui, Radu Andronicchibzuia că i-ar fi anevoie să vegheze din Bucureşti asupravreunui castel din te miri ceducat al Normandiei sauBretaniei. O dată cu pământurile


-890-

întinse, Bourbonul îl va milui şicu niscaiva herb. CavalerAndronic… Ori baron RaduAndronic ot Bucureşti, MoaraNeagră, Lunca şi Saint-Vallon…Hm! Parcă nu se îmbinau.

Spre a reteza din socoteli,poposise cu mintea la o spadă bătută în diamante. Cândslujitorul se întoarse în cămară,purtând pe braţe perniţă decatifea roşie pe care o înf ăţişă regelui, Ludovic plin de trufieculese un forfecel de aur şi sepropti dinaintea mirazei cuciubucărie de cleştar. Cu mişcarelargă, măsurată, tăie un zulufdin perucă. Pe aceeaşi perină,slujitorul adusese o răcliţă dearamă. Vârî înlăuntru zuluful şi


-891-

se apropie cu zâmbet larg delogof ăt. — După cum senioria ta a

băgat de seamă, şuviţa a fostretezată chiar în dreptul urechii.Asemenea cinste o hărăzesc doarcelor ce şi-au câştigat preţuireamea, cheltuind truda unorînsuşiri alese.

Logof ătul înlemnit simţi cuspaimă cum râsul cel nestăvilit îiîncearcă pântecele urcând repedespre gâtlej. Umerii largiîncepuseră a-i zvâcni. Spre azăgăzui hohotul, îşi striviunghiile vătămate în podulpalmei. Durerea îi aduse lacrimiîn ochi.

Marchiza de Maintenon se ivi înodaie f ără ca boierul să fi auzit


-892-

uşa. Ludovic îi ieşi înîntâmpinare. — Te însoţesc, doamnă.

Cat pe ferestre ş i mi seîmprim ă v ă reaz ă inima: mugurii

plesnesc de s ă n ă tate, zâmbetulsoarelui a fug ă rit z ă pada dinograd ă , ici-colo brându ş ele înal ţă scufi ţ e liliachii. Dac ă am ajuns ş iziua asta sfânt ă , cum s-ar zice, ebine. Iar ai am ă git timpul cu unan! Mare mehenghiu mai e ş ti bre,mo ş ule!

Nicul ă i ţă alung ă urmele ierniidin odaie cinstind podelele cu

fiertur ă de le ş ie, a ş a c ă mi-ammutat har ţ aloagele în cancelarie.

Vom asculta împreun ă , fratecetitorule, ş u ş otelile dintre


-893-

misionarul neam ţ ş i contele deSaint-Lô. Pentru a pricepe undeb ă tea gândul spurcat al luiNeurautter, îng ă duie s ă - ţ ideslu ş esc c ă r ă rile cugetului,umblate de românii transilv ă neni.

Mâna de sa ş i ş i unguri,num ă ra ţ i pe degete, s-au rupt înanul 1540 de catolicism, luândcalea Bisericii Protestante.Odraslele nem ţ ilor umblate prinş colile Evropei aduseser ă treiînv ăţă turi. Una era cea a

puritanilor, care pov ăţ uiaomenirea s ă dea de p ă mântîmp ă ra ţ ii ş i st ă pânitorii de feude,ba ş ca episcopii. A douaînv ăţă tur ă î ş i avea izvoarele încuget ă rile lui Descartes ce seb ă teau cap în cap: adic ă s ă te ţ ii


-894-

ş i de poalele lui Dumnezeu, s ă ţ iiseama ş i de cele lume ş ti.

A treia înv ăţă tur ă o adusese undasc ă l din Leyda pe nume IoanCocceius. Dumnealui s ă rise într- un picior de bucurie c ă a pusdegetul pe ran ă , dovedind cums ă -l împaci ş i pe Cel de Sus ş i peă l cu corni ţ e.Ş i-apoi vorba ceea, când sunt

prea multe moa ş e r ă mâne prunculcu buricul nelegat. Cum s ă sedescurce puiul de ţă ran printreatâtea înv ăţă minte? Nu se aflatârg mai r ă s ă rit în Ţ araTransilvaniei f ă r ă o ş coal ă încredin ţ a ş i limba fiec ă ruia, c ă ciastfel poftise cehul Ioan AmosComenius, mare dasc ă l ş i iubitoral luminii iscate din înv ăţă tur ă .


-895-

Crezi domnia ta, frate cetitorule,c ă românii no ş tri au r ă mas dec ă ru ţă ? Ei bine, afl ă c ă la 1675,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxea dat porunc ă fiec ă rui preot s ă deslu ş easc ă credincio ş ilor dup ă slujb ă az-bucoavna în limbastr ă mo ş easc ă a daco-romanilor.Ţă ranii din Sili ş tea de Sus ce ş i-

au zis atunci? Haide ţ i, oamenibuni, s ă punem mân ă de la mân ă ş i s ă în ă l ţă m o ş coal ă ca s ă nu nedogoreasc ă obrazul dinainteaurma ş ilor! Dreg ă torii care ţ ineau

pâinea ş i cu ţ itul în mân ă s-augândit s ă -i am ă geasc ă sprecalvinism ridicând ş coli la Lugoj,Ha ţ eg, Caransebe ş ş i Sighet, cuvorbire româneasc ă , c ă ci a ş a le

poruncea Dumnezeul lor.


-896-

B ă ietanii no ş tri s-au ar ă tat pleca ţ i, le-au supt înv ăţă tura întainele cifr ă riei ş i altor asemenea,dup ă care au luat frumos din noucalea credin ţ ei str ă vechi.

Nici ş colile reformate de la Cluj,Or ăş tie, Aiud, Târgu Mure ş ş iBaia Mare n-au f ă cut purici cunoua lor propov ă duire, nici ş coaladin F ă g ă ra ş iscat ă din poruncaSusanei Lorantffy, v ă dana

principelui Gheorghe Rákóczi I.Bun! Iaca vin imperialii

gr ă mad ă , aducând în din ţ iDiploma lui Leopold prin careViana poftea s ă -i suceasc ă pe to ţ ila catolicism. Neam ţ ul n ă du ş ea însec c ă ci gândul românilortransilv ă neni tot înd ă r ă pnic sedovedea. C ă r ţ ile latine ş ti din


-897-

bibliotichia lui Mihail Halici ş i amitropolitului Sava Brancovici ş iale ş colii din Scheii Bra ş ovului,multe în graiul românesc,hoin ă reau din mân ă în mân ă , seciteau pe ner ă suflate.

Predoslovia Noului Testament,tip ă rit ă la Alba lulia în 1648 demitropolitul Simion Ş tefan,deslu ş ea limpede c ă to ţ i româniiau aceea ş i limb ă ş i trebuie s ă seţ in ă aproape, unul cu cel ă lalt.

Dasc ă lul Vasile SturdzaMoldoveanu a b ă tut Transilvaniacu opinca, înv ăţ ând pruncii dup ă c ă r ţ ile aduse din Ţ ara Moldovei;Oprea Al ă m ă nu ţ din Sili ş teaSibiului a dat fugu ţ a la Ie ş i s ă deprind ă acolo înv ăţă tur ă . C ă tresfâr ş itul veacului, Gheorghe


-898-

Brancovici, fratele mitropolitului,s-a apucat s ă scrie o cronic ă despre stirpea ş i începuturile celortrei ţă ri surori, Moldova, Munteniaş i Transilvania, care a unsromânii pe suflet ş i a opritneam ţ ului dumicatul în gât.

Geaba trudea Viana s ă ne înve ţ emar ş urile dumneaei, c ă ci inimatransilv ă nenilor tot la „Cânteculromânesc de dragoste“ era, dup ă cum se poate citi ş i azi în Codicelelui Nicolae Petrovai dinMaramure ş .

D-apoi tip ă riturile, poruncite deM ă ria Sa Vod ă Brâncoveanu laAlba Iulia, d-apoi glosarul latino- român, scos de Teodor Corbea laBra ş ov, d-apoi letopise ţ ul luiMiron Costin, care deslu ş ea


-899-

limpede de unde se trag românii?Toate acestea se aflau la loc de

cinste în sufletul transilv ă nenilorno ş tri, alungind somnul neam ţ ului

poftalnic.Ş i-atunci…

-900-

Capitolul XI

GÂNDUL SATANEI

Patru zile a citit Radu Androniccărările lui Filip D’Antin, sfârşindprin a dibui locul statornicit devânzător pentru întâlnirea cumisionarul neamţ. Era un handin Paris, căutat de pungilevlăguite, cu o tinicheaspânzurată deasupra porţii pecare sta zugrăvit un şoim dearamă. Contele de Saint-Lô


-901-

folosise tot soiul de vicleşugurispre a se dumiri dacă nu-i ţinecareva umbra de poale.

Logof ătul tocmise odăiţa unuinegustor de rachiu aflată încoasta hanului. Între încăpereade taină a contelui şi acea odăiţă se afla un singur zid despărţitor,în care logof ătul meşteri o bortă mică ascunsă privirii.

Carol Neurautter sosi în acincea zi. Era un omuleţ f ără belşug de vlagă, înveşmântat însutana călugărilor iezuiţi.Logof ătul şi Ilie Machidon nuizbutiră să-i desluşească chipulîn întregime, căci purta glugaprăvălită pe ochi. Misionaruldovedise mare grijă pentrudrumurile sale, trimiţând înainte


-902-

un slujitor firatic, îmbrăcat înaceeaşi sutană.

Păşi pragul Ş oimului de Aram ă la spartul zilei, numai după ce seîncredinţa că poterele regelui nu-i cetluiseră sluga. Filip D’Antin îlîmbrăţişa. — În sfârşit! Începusem să cred

că muierile şi vinul Valahiei i-auprăpădit lui Blaremberg minţilepeste măsură. Cum ai călătorit?

Omuleţul dădu din mâini alehamite. Ochii mici de viezurecercetau cu grijă încăperea. Poftisă afle dacă dregătorii Franciei n-au mirosit că umblă cu două proţapuri la car, apoi petrecură ovreme cu gândul, stârnindaducerile aminte. Neamţul aveavorba pe măsura trupului,


-903-

puţină şi moale.Saint-Lô vru să ştie dacă

primejdiile şi osteneala călătorieii-au răsplătit rosturile. — Cunoşti aceste rosturi? — E de la sine înţeles, Carol,

răspunse Filip D’Antinştergându-şi zâmbetul cuhorbota băsmăluţei. Suntiscoadă bătrână, poruncadrumului către inima Franciei aiprimit-o de la Leopold cu două luni în urmă spre a desluşi dacă riga Spaniei şi-a întocmittestamentul. Am socotit dară că fiind la Paris, poţi găsi un ceasslobod şi pentru mine. Vei plecaiară în Transilvania, căci CurteaVianei nu şi-a secătuit desaganeghiobiilor… Nu vreau să-ţi


-904-

umbresc inima, dar mă temstraşnic că voi nu-i cunoaşteţi peromâni.

Neurautter asculta f ără să clipească. — M-ai înştiinţat în răvaş. — Îţi repet. De trei ori mi-am

f ăcut drum prin cetăţile de scaunale Moldovei şi Valahiei, şi defiecare dată mi-au stârnit şi maiabitir luarea-aminte. — Adică? — Cum chibzuieşti că au izbutit

să nu se clintească de pemeleagurile lor atâta amar de aniaflându-se sub apăsareaîmpărăţiilor? — Cum? — Au miere pe limbă, dar

cugetul vârtos. Bătrânii


-905-

bucovineni obişnuiesc să spună că vorba dulce mult aduce şi poţisă-mi faci încredinţare, povaţanu-i strâmbă. Pe turci i-au ţinutdeparte de hotare cu amăgele, iarcând nu s-a mai putut, au trassabia. — Şi?Liniştea aşternută pe chipul

misionarului încruntă sprâncenele logof ătului.

„Curtea Vianei şi-a ales bineomul. Va izbândi!“

Filip D’Antin se foi neliniştit. Nuputea să citească o singură buche în ochii de viezure. — Cunoşti ce soi de piatră

scumpă fierbe în CancelariaNeagră a stolniculuiCantacuzino?


-906-

— Chibzuiesc să aflu. — Ascultă povaţa mea, Carol.

Soarta coroanei lui Filip nu laParis ai s-o afli. — M-am încredinţat. — Încearcă să-ţi strecori

iscoadele în palatulCantacuzinilor, căci marile tainepe-acolo trec. — Ai isprăvit? — Nu.Ochiul nevătămat al contelui

prinse a se zbuciuma şi logof ătulînţelese că D’Antin era muncit dediavol. — Nobilii stăpânitori au izbutit

în atâta amar de vreme să-ilipsească de drepturi pe româniitransilvăneni, şi iată că Diplomalui Leopold le dă nas. Sunt


-907-

recunoscuţi ca naţiune, dacă trecla catolicism. Ştii cum se cheamă isprava asta, Carol? Să pui capulsănătos sub evanghelie.

Misionarul îşi lepădă gluga pespate, scoţând la luminaopaiţului o tigvă chilugă numaifrunte. Spuse încet, f ără patimă: — Mă dezamăgeşti, D’Antin! N-

ai priceput nimic! ImperiulHabsburgic, ca toate imperiile,ţine sub stăpânire popoare f ără cheag trainic între ele. Numaicredinţa în aceeaşi biserică poatesă le zidească laolaltă. În

Transilvania se află patru religii:catolică, protestantă, unitariană şi ortodoxă. Dacă nu izbutimunirea cu Roma, cetatea în careLeopold şi-a pus toate nădejdile


-908-

se va nărui înainte de-a vedeatururile înălţate. Saşii sunt deneamul nostru, îi vom întoarcelesne la Dumnezeul Vianei.Românii în schimb… DiplomaLeopoldină de acum un an le dă nădejdi că nu vor mai fi socotiţiîng ă dui ţ i pe pământul lor.Spune-mi, rogu-te, de ce nu seîmbulzesc la noua credinţă? — Îşi fac nădejdi să capete un

preţ mai bun. — Nu, D’Antin! Românii

transilvăneni trag vârtos cuochiul spre cei din Moldova şiValahia, aşteptând ziua când îşivor da mâna. Şi-au priceputlesne că ruptura de Bisericarăsăriteană i-ar depărta deasemenea înf ăptuire. Când ţi-am


-909-

poruncit moartea preotuluiCristea din Alba Iulia,nădă jduiam că e singurul care sepune de-a curmezişul. M-amînşelat.

Contele îl măsură pe gânduri. — Cu alte cuvinte n-aţi f ăcut

decât să le stârniţi aducereaaminte. — N-au uitat o clipită că se trag

din aceleaşi rădăcini. Cât despresupunere… Nobilul Gavril deNoţig a cerut generalului Rabutinsă facă numărătoarea pentru a-idovedi că mulţimea cea mare oalcătuiesc românii. În sunduculfiecăruia se află păstrat cusfinţenie câte un zapis dinvechime, care dovedeşte că ei aufost stăpâni dintâi. Îşi culeg


-910-

învăţătura în şcolile noastre sprea putea buchisi slovele acelorcărţi care vorbesc despre popasullor pe meleagul Transilvaniei lacele dintâi începuturi, f ără a seurni pe urmă din loc. SasulLaurentiu Toppeltin din Mediaş aavut neghiobia să însemne înscrierile sale1 că românii de lacetatea Romei se trag. ValentinFrank von Frankenstein facerisipă de prostie aducând probedespre colonizarea saşilor după 1140, pe timpul craiului Geza alII-lea2. — Neghiobii! — Adaugă scrierile moldo-

valahilor, aflate în mare cinstire,

1 Origines et occasus Transsylvanorum .2 Breviculus originum nationum et praecipue saxonicae in

Transsylvania .


-911-

care umblă din mână în mână,adaugă sprijinul arătat deprincipii Ţărilor Române şi maicu seamă letopiseţele de piatră ocrotite cu grijă. — Chibzuieşti la acele urme de

aşezări străvechi? — Aşezări, oale vârstate după

obiceiul dacilor, unelte sauparale bătute în aur, argint şiaramă. Am să-ţi istorisesc oîntâmplare, Carol. O baroneasă din Saxonia a poftit să înfieze doicopii uliţarnici. Unul nu-şicunoştea mama şi pământul pecare se născuse. A catadicsitdegrabă. Celălalt trăia cu icoanapărinţilor în suflet, păstra cusfinţenie în sân un petic depergament ce-i desluşea neamul.


-912-

Toate încercările baronesei aufost zadarnice până când cinevai-a şoptit să-i fure acelpergament şi să-l ardă. Cinci animai târziu pruncul s-a dat pebrazdă. Îşi feri ochii de luminaopaiţului. Câtă vreme mărturiilevor dăinui, va dăinui şiîndărăpnicia românilortransilvăneni.

Radu Andronic căută privirealui Machidon. Slujitorul înţelese.Se uită la iscoadă. Înţelesese şiFilip D’Antin. — Îndrăzneaţă socoată. — E singura cale, Saint-Lô.

Dovezile se cer nimicite, o ispravă trudnică la care oamenii mei s-au şi înhămat. Zapisele aflate însunducuri trebuie adunate sub


-913-

cuvânt că vor fi înf ăţişateîmpăratului spre deplină încredinţare a întâietăţiiromânilor pe pământultransilvănean. Sate întregi vor fistrămutate, iar dregătorilor li seva lepăda poruncă să strâmbenumele celor rămaşi astfel, încâtsă fie socotite nemţeşti sauungureşti la numărătoare. Vorbacea dulce despre care pomeneai,strecurată din belşug în DiplomaLeopoldină, şi apăsarea îi vorrupe până la urmă de BisericaOrtodoxă. Moldo-valahii dau depe acum semne de mânie, în ziuaaceea le vor întoarce spatele.

Logof ătul şi Ilie Machidonascultau încremeniţi. Ochiul luiFilip D’Antin sticlea rece.


-914-

— Pricep de ce m-ai povăţuit să le cercetez graiul şi obiceiurile. Aitrebuinţă de un om carecunoaşte vorba acelor letopiseţe.

Misionarul îşi întinse buzele azâmbet. — Ştiam înainte de a părăsi

cancelaria Vianei că momealanu-i va ispiti vreme preaîndelungată. Dovadă: sunt din ceîn ce mai tari românii care neîncredinţează letopiseţele „spre afi cercetate de Leopold“. Maimult, în cinci rânduri au încercatsă-mi trimită moartea. — Pentru ce nu m-ai înştiinţat

de la început, Carol? Socoteamcă între noi nu se află taine. — Sunt trei ani de când nu ne-

am văzut, iar soarta


-915-

destăinuirilor scrise e să ajungă dinaintea altor ochi. Cere-i luiBarbezieux încuviinţareacălătoriei spre Lehia şi, ajuns în

Transilvania, caută-l pe generalulRabutin. În preajma lui voi fi eu.Îi puse mâna pe braţ: Oameniimei se descurcă greu. Ţ i-amporuncit să fereşti în ultimavreme ţinuturile aflate substăpânirea lui Leopold spre a nustârni bănuială. Acum poterelefranceze şi-au astâmpăratumbletul. Am nevoie de tine,Filip. — Voi veni, spuse contele după

o clipă de chibzuială. Pe chipulmisionarului se aşternu lumina. — Ce se aude cu fortăreaţa lui

Vauban?


-916-

— N-ai desluşit însemnărilemele? — Care însemnări?Contele de Saint-Lô tresări. În

ochiul teaf ăr sticli spaima. — Pergamentele din baston. — Glumeşti, D’Antin. Tainiţa

cuprindea numai cartea deîntâmpinare. — Numai?! — Îmi fac nădejdi că nu pui în

cumpănă credinţa lui vonBlaremberg.

Contele sări în picioare, muşcatde un gând. — Logof ătul Andronic! Îi desluşi

dintr-o răsuflare: IscoadeleCantacuzinului au dezlegattaina, Carol. Dovada vânzării seaflă acum sub ochii lui Ludovic.


-917-

Azvârli o privire pe ferestruicaîngustă, apoi săltă chepengulascuns sub scoarţă. — Repede! Hanul e înconjurat

de muşchetari.Se mistuiră în întuneric.

Logof ătul porunci slujitorului: — Aleargă spre catedrala cea

mare, Machidoane. E plină dehrube.

Boierul ocoli Ş oimul de Aram ă şise năpusti în odaia hangiului. — Te aşteaptă galera,

neguţătorule! N-ai înştiinţatoamenii regelui că odaia luiSaint-Lô e vizuină.

Omul da semne de nesupunereşi logof ătul îi cetlui gâtlejul întredegete.


-918-

— Unde-i capătul drumului detaină? Vorbeşte, altminteri numai apuci osânda lui Ludovic. — Sub Podul cel Nou, seniore,şopti înecat hangiul.

Boierul îl lepădă treanţă şiporni vânteş spre malul Senei.Lumina puţină îi împiedica paşii.La capătul podului, văzu două umbre urcând malul pieptiş. — Saint-Lô! strigă logof ătul.Filip D’Antin se opri scoţându-şi

armele. — Fugi, Carol!Misionarul lipi umbrele cu pas

de pisică, căutând izbăvirea sprecelălalt mal. Ochiul verde alfranţuzului înota în otravă. — Îndrăzneşte, valahule! — Închină-te!


-919-

Înainta ţinându-şi ascuţişurileplecate. Ajuns la două lungimi debraţ, sabia iscoadei fulgeră ţintind pântecele logof ătului.Radu Andronic o îndepărtă dinmers cu o zvâcnire a încheieturii.Saint-Lô bătu înapoi, prinzând

jungherul de vârf. — Apucă slujitorul cel mic după

cuviinţă, D’Antin, cunoscvicleşugul. Cu asemenea lovitură netrebnică l-ai omorât pescundac sub ferestrele lui vonBlaremberg. Primeşte!

Sabia boierului reteză întâinoaptea cruciş şi numai după aceea născoci rană adâncă pebraţul nărăvit în ticăloşii. Contelescăpă jungherul. — Drept răsplată pentru


-920-

osârdia valahilor de a-ţi înf ăţişacele mai bune bucate ale lor,urmă Radu Andronic, ai poruncithangiului din târgul Lyonului să-mi necinstească ospăţul cuotravă. Primeşte!

Ascuţişurile lungi seîncrucişară de şase ori deasupracapului şi la vintre, apoi sabialogof ătului crestă de-acurmezişul buzele lui Saint-Lôretezându-i sudalma.

Spaima cea rea încolţise înochiul franţuzului. Încercă lovitura mincinoasă a lombarzilorla pântece spre a-i găsi gâtul f ără apărare, apoi iscusealaîmpunsăturii din Andaluzia.Oţelul logof ătului se răsuci şarpeşi-i smulse sabia.


-921-

— Ridică-ţi scula, D’Antin! Încă n-am isprăvit. — Satană! bâlbâi franţuzul

culegându-şi arma. — Te-am izbăvit de tăişurile

oştenilor tâlhari în codrii de lapoalele Parisului şi în loc derecunoştinţă m-ai osândit lacazne. Fereşte-ţi mâna care a datporuncă gâdelui! Toţi diavolii cuibăriţi în cugetul

franţuzului îşi scoseseră coamele. Contele lupta cudeznădejdea f ăpturii ce nu maiare nimic de pierdut. Sabia luiRadu Andronic ţesea giulgiusubţire, dar D’Antin îi găsirăspuns sărind lăturiş şi înapoi. — Păzeşte-ţi dreapta, Saint-Lô!

poftori logof ătul. Ea va primi


-922-

osânda.Braţul franţuzului, care uitase

de mult cum se croieşte semnulcrucii, primi curândîmpunsătură adâncă şi scăpă pentru a doua oară sabia. FilipD’Antin rămase în vileagulpodului răsuflând greu. Logof ătulmăsură cu silă zdreala de omnumai răni. — Am voit să-ţi osândesc şi

ochiul poftalnic să cunoască obiceiurile valahilor… Fii pepace, Saint-Lô! Ţ i-l las teaf ăr,căci doresc să vezi cum arată harapnicul în ziua când veiajunge pe galere. Strigă cătremuşchetarii aduşi de Machidon:Luaţi-l!

Slujitorii regelui împinseră


-923-

trupul betegit spre Bastilia. — Şi neamţul? întrebă Ilie. — A scăpat.Suci capul la strigătul oştenilor.

Filip D’Antin, conte de Saint-Lô,alerga spre inima podului.Încalecă iuteş parmaclâcul.

În aceeaşi clipă, o săgeată i seînfipse între umeri. Vaiet răguşitde fiară înjunghiată sperienoaptea şi Saint-Lô se prăbuşi înapele întunecate. Logof ătulîntoarse capul. Jupâniţa Tofana,în straie de băietan, îşi ascundeaarcul sub mantie. — Îmi fac griji pentru soarta

Brâncoveanului, rosti fata, dacă toţi slujitorii săi dovedesc aceeaşirisipă de înţelepciune.

Ilie Machidon văzu cum ochii


-924-

logof ătului se încrucişează împunşi de draci. Vorbe f ără pereche în ascuţime, culese dinCurtea Miracolelor, i seînvălmăşeau pe buze. Nu maiavu vreme să le rânduiască după cuviinţă, căci jupâniţa dispăruse.Râsul batjocoritor mai stărui ovreme, apoi pieri.

Scutur ă - ţ i colbul târguluiblestemat, de pe ve ş minte ş icuget, ş i fii binevenit, fratecetitorule!Ş tiu, ai b ă tut drum lung, bogat

în primejdii, te-au ispitit tâlharii ş ide ş ert ă ciunile ă stei lumi bicisnice,gândul spurcat al misionaruluineam ţ ţ i-a picurat otrav ă în suflet.Acum ai grabnic ă trebuin ţă s ă - ţ i


-925-

cl ă te ş ti ochii. Potrive ş te- ţ i dar ă pa ş ii dup ă c ă lc ă tura beteag ă anevrednicului Pahomie ş i hai cumo ş ul s ă - ţ i deslu ş easc ă

frumuse ţ ea cea f ă r ă de prihan ă din ţ ara miori ţ elor bârsane.C ă tinel bre, omule, c ă ci nu maiam anii buiaci ai domniei tale!A ş a, de-amu e bine.

Intr ă m în împ ă r ăţ ia Bârseiîn ţă rcat ă cu mireasma florii demunte, ş i a cetinii, ş i a aburuluin ă scocit de grohoti ş uri. C ă r ă ruiaasta duce spre Tamana, râul carese pr ă vale de sus peste PiatraCraiului. Aerul chi ş c ă mai dihaica chiperiul, s-adap ă din apa

f ă râmi ţ at ă pulbere la temelia pr ă pastiei ca s-o stupeasc ă ploaiezorit ă asupra cetinii. Hai s ă ne


-926-

ad ă postim în beuca aceea pân ă trece du ş manca. Hm, o gur ă der ă chie? Nu ş tiu dac ă se cuvineunui hârb de mo ş neag… Puah!Tare-i r ă ! Mai umple, rogu-te, om ă sur ă , parc ă m ă cat ă r ă coareala ş ale…

Iaca, am am ă git drumul cuvorba ş i l-am biruit. De aici, dinvârfi po ţ i s ă - ţ i mul ţ ume ş ti ochiicitind bucuriile Bucegilor. Voiniculcela de munte, pieptos, ePost ă varul, cu zestre mare de

potecu ţ e rupte, când ţ i-e lumeamai drag ă . Dac ă te ui ţ i la poaleletrufa ş ului, ai s ă - ţ i hodine ş tic ă ut ă tura în horbota de spum ă aTimi ş ului. A ş a, amu cearc ă s ă - ţ iîntinzi b ă taia privirii spre M ă guraCodlei ş i Piatra Craiului.


-927-

Afl ă , frate cetitorule, c ă întreaceste minuni de frumuse ţ e, daciiau n ă scocit cea dintâi a ş ezare aBra ş ovului. Ian ş ezi oleac ă s ă - ţ ispun dou ă vorbe despre târgulaista, c ă ci prin el vei p ăş i,împreun ă cu dumnealui, logof ă tulde tain ă … Zici c-o mai r ă mas ochic ă tur ă de… cum îi zice? Oarenu mi-o face r ă u? Ei, toarn ă amu,dac ă tot ai desf ă cut butelca. A ş a!

Oameni cu roua cinstei ş i-a priete ş ugului în cuget,daco-romanii i-au îng ă duit peungurii veni ţ i taman din Atelkuzs ă - ş i trag ă sufletul priponindu- ş icaii în satul Blum ă na, care cutrecerea timpului avea s ă ajung ă o mahala a târgului. Se vedetreaba c ă tare le-a mai pl ă cut


-928-

locul, c ă ci nu s-au mai urnit.Trebu ş oara aiasta se întâmpla la

praznicul anului 1000. Peste alte150 de toamne, au venit încumetrie sa ş ii, o s ă mân ţă de

flandri de pe Rinul de mijloc…Pofti ţ i ş i domniile voastre, oamenibuni, au zis ai no ş tri, mutându- ş icatrafusele în Schei, cealalt ă margine a a ş ez ă rii.

Andrei al II-lea al ungurilor a poruncit pe la 1211 cavalerilorteutoni s ă dea pofti ţ ilor o mân ă deajutor. Ş i-au lep ă dat fl ă c ă iic ă me ş ile turnate în fier ş i s-au

pus pe treab ă în ă l ţ ând casetrainice, dup ă gustul nem ţ esc, ş i ocetate pe Tâmpa pentru ceasurilede primejdie.

Amu, s ă nu vorbim cu p ă cat,


-929-

sa ş ii s-au dovedit oameni harniciş i buni gospodari, dând pild ă desârguin ţă . Dup ă vreo 13 ani,teutonii stricând brânza cu Andreial II-lea ş i-au înve ş mântatarmurile ş i s-au dus, Dulu ţă !

V ă zând Vlaicu Vod ă c ă bie ţ iicre ş tini au r ă mas de c ă ru ţă le-aîng ă duit s ă - ş i verse m ă rfurile înValahia, de unde luau, la rându- le, cear ă , pe ş te, vin ş i piei de

fiar ă .Trebuie s ă mai ş tii domnia ta,

frate cetitorule, c ă al ţ i sa ş i,negu ţă tori la fel de pricepu ţ i, seaflau la acea vreme în târgulSibiului. Ş i unde s-au luat lauciganie suduindu-se pre limbadumnealor. A trebuit s ă -idespart ă principele Ţă rii


-930-

Române ş ti cu vorbe pline deblânde ţ e: Osândi-v-ar Dumnezeu!Dac ă nu ş ede ţ i bini ş or bre,zghihui ţ ilor, slobod porunc ă s ă numai calce picior de neam ţ încetatea de scaun!

La anul 1421, turcul Amurad,c ă l ă uzit de Radu Praznaglava,adic ă chelbosul, bate Bra ş ovul cuo ş tire mare, sem ă nând pustiu.Deprinzând drumul la pl ă cintecalde, dup ă 13 ani a venit dinnou. Numai c ă de ast ă dat ă s-alins dumnealui pe boti ş or c ă ciora ş ul era cetluit în dou ă chingide ziduri. În jurul lor se afla ş i unş an ţ cu ap ă spre a reteza de tot

pofta n ă v ă litorilor. Brâul de piatr ă fusese în ă l ţ at din punga ş i trudatârgove ţ ilor împ ă r ţ i ţ i pe bresle. O


-931-

sut ă de gospodari negu ţă tori ş ime ş teri, afla ţ i sub ochiul unui

jude, n ă scoceau legi dup ă pildaburgurilor nem ţ e ş ti. Când se aflaula un pas de p ă ruial ă veneadegrab ă s ă -i împace contele sasdin Sibiu, „Comes Saxonum“.

Românii din Schei, porecli ţ i„trocari“ dup ă scula cu careme ş tereau ceaprazurile, audeprins de la megie ş i cinsteamuncii, cur ăţ enia, cump ă tul lavorb ă ş i mai vârtos la parale.Dreg ă torii sa ş i au dovedit maregrij ă pentru gazdele lor de la anul1150, cea dintâi fiind s ă nu

prind ă ace ş tia cumva osânz ă la pung ă .

I-au lipsit dar ă de trudan ă scocirilor la care opinteau


-932-

nem ţ ii ş i a sculatului în zori. Ceidin mahalaua Scheiului puteau s ă târguiasc ă bucate începând de laceasurile nou ă , adic ă dup ă ceneam ţ ul smântânise oalele.

De-amu, ce-a fost a fost, vorba ec ă împreun ă au pus um ă rul lanevoie, biruind anii aduc ă tori despaime, spre a l ă sa urma ş ilortârg f ă r ă pereche. Satele de

prinprejur le-au luat pildah ă rniciei, ridicând a ş ez ă ri rupte

parc ă din uli ţ ele Bra ş ovului.Prin aceste a ş ez ă ri vei p ăş i ş i

domnia ta îndat ă ce pana p ă rintelui Ilarie î ş i va mântuitreburile în cetatea Bucure ş tilor…

Ian cat ă , puiul cela de vânticel a prins aripi, n ă scoce ş te dihonie încetin ă , speriind cioc ă nitoarele. Se


-933-

cheam ă c ă de-acuma ziua ş i-acheltuit paralele, întinde mânac ă tre soare dup ă pilda milogilor.S-ar cuveni s-o lu ă m c ă tinel lavale, c ă odat ă începe s ă plou ă cuîntunecime.

Ce spuneai, frate cetitorule? S ă de ş ert, drept mul ţă mit ă pentruînv ăţă tur ă , ce mai ş u ş ote ş te însticla ceea? M ă rog, p ă catul s ă fieal domniei tale, c ă eu mi-amc ă ptu ş it de mult buzunarele.

Stau la m ă su ţ a din pridvor ş icitesc ce am scris. Bre, bre, mult ă minte î ţ i mai lipse ş te, mo ş Pahomie!

-934-

Capitolul XII

SE ALEG VITEJII

După cele din urmă cuvinte alelogof ătului se aşternu liniştea. ÎnCancelaria Neagră fanareleclipeau lumină tulbure dinpricina sticlelor neprimenite, căcislugile pătrundeau rar în odăilede taină. Anevoie ai fi pututprepui aici, între zidurile păcurii

– unde dăinuiau, în ciuda foculuide butuci şi a hârtiei de Armenia


-935-

arsă f ără contenire, aromă şirăceală jilavă de temniţă –dimineaţa înaltă, cu străvezimide cleştar ce da târcoalepalatului. Stolnicul Cantacuzinose rupsese de harta ţintuită înperete şi tăind cămara din câţivapaşi îşi rezemase coatele înpoalele unui pupitru italian. Încăuşul palmei, păstra găvanullulelei stinse. Ochii pâclii,mistuiţi de jarul nesomnului,scociorau obrazul boierului. — Mi-ai istorisit faptele, dar nu

mi-ai spus ce gândeşti.Boierul îşi dezmierdă canaful de

la mânecile contăşuluistrecurându-i privire încurcată.Stolnicul nu obişnuia să ţină seama de chibzuielile slujbaşilor,


-936-

de aceea în Cancelaria Neagră ploua cu porunci în vreme ceîntrebările abia picurau. — Nemţii şi-au limpezit

politichia. — Anume? — Ceea ce domnia ta prepuia de

mult a prins cheag. Vianapofteşte să frângă cerbiciatransilvănenilor, retezându-lerădăcina. Astfel vor putea fiadăugiţi lesne la plămadaimperiului.

Cantacuzinul lepădă luleaua.Cu unghia degetului mic îşiînghesuia colţul buzelor. — Hm, nu-i cunoşteam pe

nemţi atât de dibaci. Şi dacă auavut totdeauna răbdare înmeşteşugurile lor, n-au dovedit-o


-937-

până acum în ţesăturilediplomaticeşti. Ceea ce seamănă ei va rodi peste sute de ani…Cum a primit Riga Soare vesteaacestor iscuseli?

Radu Andronic îşi miji ochii.Fanarul zugrăvea un covrig delumină peste capul bătrânului. Îlvăzu o clipă aşa cum aveau să-lvadă urmaşii peste veacuri,ţintuit pe zid de mănăstire, laHorezu. — Craiul Franciei, spuse

ocolind cu un pas flacăra, aresfetnici bogaţi la minte.

T ălmăcirea unor asemeneaiscuseli cade în seama lor. — Îţi pricep gândul, logofete,

dar te înşeli. Bourbonul nu-ineghiob. Nu-i neghiob cel de ştie


-938-

să-şi aleagă dregători vrednici şiizbuteşte vreme de cincizeci deani să nu scape cârma din mână.Pentru Ludovic însă,

Transilvania, Valahia ori Moldovanu înseamnă decât petice deţarină anume născocite deDumnezeu spre a împiedicadrumul turcului către inimaEvropei şi a fi apoi stăpânite devecini puternici. În locul luiLeopold, Bourbonul ar fi cercetatcu aceleaşi socotinţe spre ŢărileRomâne. Oftă adumbrit: Trebuiesă-l vestesc pe Vodă.

Se auzi ceasul din turn bătândde unsprezece, apoi glasul unuiapar şi roţi de căruţă hurducatepe bolovănişul din ulicioara


-939-

Cucului. — Găteşte-te de drum, logofete,

porunci stolnicul intrând. MăriaSa pofteşte să iei f ără zăbavă calea Braşovului. Boier SanduMiclăuş, scutierul lui Gavril deNoţig, te va îndruma către aceiromâni, târgoveţi, nobili oriplugari, ce ţin piept cancelarieiimperiale. Îţi vei alcătui o ceată şivei căuta să dobândeşti înaintealui Neurautter letopiseţe orisemne iscate în fier şi piatră caredovedesc obârşia şi dreptulstrăvechi al transilvănenilorasupra meleagului lor. Aceledovezi le vei aduce în Valahia,unde vor găsi tainiţă de nădejdeîn aşteptarea unor zile maiblânde. Semnele care nu pot fi


-940-

urnite trudeşte să le ascunzi. Îicăută luminile ochilor: Măria Saîşi pune mare nădejde îniscusinţa domniei tale.

* * *

O ciocârlie reteză snopii delumină, îşi lepădă viersul învăzduh şi pieri spre inimacodrului. Talanga aninată lagrumajii unui taur clopoţeadeparte alungând fluturii şialbinele. La capătul imaşului,între uluci date cu var, picotea însoarele amiezii Mănăstirea SfântaEcaterina. Din pădure se ivi omăicuţă tânără, rumenă înobraji, cu un paneraş plin ochi


-941-

de hribi. Dădu bineţe f ără să-şidezlipească ochii din pământ şiîşi urmă drumul păşindmărunţit. Marghioliţa se răsuci,cercetându-i straiul înnegurat. — Oftezi? zâmbi logof ătul.Negustoreasa nu-i răspunse.

Din pricina arşiţei îşi înnodasecozile cunună şi înveşmântase iede borangic subţire ce-i lăsa înslobozenie gâtul şi umerii. — Când chibzuieşti să pleci?

întrebă muierea. — La noapte. — Diavolul cel bătrân ţi-a

poruncit drumul? — Ghiceşti repede, Marghioliţă. — Oare? Mi-ar plăcea de pildă,

să ghicesc de ce intrând înBucureşti, pe podul lui Şerban


-942-

Vodă, nu mi-ai bătut în fereştispre a-mi vesti întoarcerea?

Logof ătul o învălui în priviremângâioasă. Obrajii, gura, ochiinegustoresei pârjoleau. — Nu scăpăraseră încă zorile,

Marghioliţă, şi-mi era teamă că-ţivoi alunga somnul. — Hm! Acum un an dovedeai

mai multă îndrăzneală. Pesemnetot de teamă mi-ai ocolit şiprăvălia în drum spre Curte. — Veştile aduse nu mi-au

îngăduit zăbavă. — Pricep. Şi mai pricep că

milogii şi-au pierdut cu adevăratvederea, că Avram cavaful adobândit peste noapte orbulgăinilor, iar privirea plăcintarilorde pe Dâmboviţa se vaită de


-943-

beteşug, de vreme ce cu toţii te-au zărit mânându-ţi armăsarulspre casele domniei tale de laMesteceni şi-abia după un ceascătre Curtea Măriei Sale.

Radu Andronic izbucni în râs.Încercă să-i prindă mâna, darmuierea şi-o smulse, şi o vârîpumn sub ilicul mărgeluit. — Ai umplut Bucureştiul de

iscoade, Marghioliţă. Stolniculpoate lua învăţătură… Eramîncredinţat că am ferit până şiurechile stră jilor. — Tolocănind în schimb cele ale

vornicului Leurdeanu care,numai bine sculat din crivatulibovnicii, poftea să afle veşti dinţara Bourbonului. V-aţiîntâmpinat pe pod, dinaintea


-944-

dughenii arvanitului. — Uite un arici, Marghioliţă! — Uite un logof ăt de taină careşi-a rătăcit dibăcia vorbei…

Boierul se opri în mijloculpotecii şi îi prinse umerii încăuşul palmelor. Negustoriţa sef ăcu mică sub privirea caldă careo cerceta cu blândeţe. Buzelemuierii, rubinii, tremurau,şoapta i se umplu de lacrimi: — Ce se cere să pricep?Logof ătul îşi desprinse mâinile

cu suspin abia auzit. Urmară drumul. O adiere fierbinte clăteaaromele de cetină, fân încins şimuşchi. — Nu-ţi cer să mă duci la

biserică, şopti negustoreasa. Nuţi-am cerut-o nici altă dată, căci


-945-

cunosc rânduiala şi până undemi se cuvine a năzui. — De asemenea oprelişti

neroade nu m-am împiedicatniciodată. Ai toate darurile dinlume, Marghioliţă. — Oricât de multe, tot nu-s de

ajuns pentru domnia ta. — Mi-aduc aminte de o

întâmplare istorisită odinioară…La cincisprezece ani te-a peţit unnegustor din mahala. Era chipeş,tânăr, avut, te îndrăgea. — Dar nu-l îndrăgeam eu!

Aspre vorbe, logofete! — Minciuna nu-şi poate

statornici cotlon între noi. Mi-eştiprea dragă pentru a te amăgi. — Adevărul nu-i totdeauna

bun, suflă gâtuit muierea.


-946-

Radu Andronic îi dezmierdă cununa de plete, apoi mânaalunecă cu gingăşie în lungulobrajilor şi prinse în vârfuldegetelor bărbia rotundă.Lacrimile umpleau de stele ochiiverzi şi negustoreasa îşi coborîpleoapele frănjurite.

Lupta cu năvala plânsuluiînfigându-şi unghiile în braţe.Fluturii ei semănau licurici pepotecă. — Ce-mi lipseşte, Doamne?şopti. Luminează-mă! Ce-milipseşte?

Logof ătul o privi neputincios. — Nu-i pot porunci inimii, deşi

aş dori-o din adâncul sufletului.Ultimele cuvinte se pierdură în

larmă de zurgălăi, chiote şi


-947-

tropot de copite. Două rădvane seiviră la cotul potecii stricândliniştea codrului şi somnulcucuvăilor. Ioniţă Fărcăşan mânaîn picioare, suduind f ără pricină surugiul. Vreo şapte-opt boieritineri îl stârneau să gonească.Erau roşii la chip, cu caftaneledescopciate, şi câte o ploscuţă înfiece mână. În urmă, trăsuraNegoescului îi ţinea pereche lazgomot şi alergătură. Se străduias-o ia înaintea gămanului, darIoniţă nu-i îngăduia potecă,mânând caii şerpeşte. ArmăşelulStroe, cu ochii îndreptaţi cătrecer, încercă să sece amândouă ploscuţele dintr-o dată. Izbuti să le deşerte pe piepţii anteriului decanavăţ.


-948-

Logof ătul o trase din drum peMarghioliţa, căutând ascunziş între stejari. — Smintitul o să-i răstoarne…

Vin de la crâşma din Copăceni, şipun prinsoare că se îndreaptă spre Rădiţa.

Negustoreasa scoase maramadin sân şi-şi primeni obrajii uzi. — Să te măriţi, Marghioliţă,

rosti boierul cu blândeţe.Negustoriţa simţi că i se face

frig. Sprâncenele negre şi dreptelegară nod strâns pe frunte. — De aceea îmi vâri târlicii în

picioare, ca să mă căpătuiesc? — Şi de aceea. Vreau să-ţi fie

bucuroşi anii care vin. Ai fi poftitsă te amăgesc? — Nu ştiu. Nu-ţi port pică,


-949-

Radu Andronic, şi nu teafurisesc, căci mi-e inima preaplină de f ăptura domniei tale.Dimpotrivă, mă rog să te ferească Dumnezeu de ziua când veiîntâmpină muiere care să-ţiaprindă cugetul, iar când te-ofrige mai vârtos, să-ţi dea povaţă de însurătoare, apoi să-şi strângă fustele şi s-o ţină tot la vale. Toaca Mănăstirii Sfânta

Ecaterina începu a mărunţivăzduhul. Soarele înfipsese f ăcliepe crestele cerului, învăluindcodrul în mantie fierbinte şistrălucitoare. Pe imaş, romaniţaşi ciuboţica-cucului îşi plecaseră capetele orbite de lumină.


-950-

* * *

Slujitorul, dar mai cu seamă Simion îl aşteptau la hotarulBraşovului, după înţelegere. IlieMachidon dăduse ascultareinimii gonindu-şi armăsarul spreChipriana, iar acum se afla dinnou la porunca logof ătului. — Te-a recunoscut Smărăndiţa,

împărate? întrebă Radu Androniccoborând din şa.

Se aflau sub o sprânceană amuntelui, loc tainic de careaveau ştiinţă numai olacii MărieiSale. Aţa cărăruii, dosită privirii,cosea inima pădurii cu vicleşug.Slujitorul îşi potrivea din cosor obâtă călită la flacără. Purtacămaşă nouă, cu belşug de


-951-

împunsături, în care boierul ghicimâna Smărăndiţei. Simion era şiel muchelef, în blană curată. — Apoi, cinstite boierule,

răspunse într-un târziuMachidon cu surâs doselnic, amîncredinţarea că domnia ta aiauzit de văru-meu, Tudorică. — Ţ i-ai hrănit traista cu istorii,

Ilie? Înălţă ochii spre ceruri:Doamne, dă răbdare urechilormele căci cugetul mi l-ai împăcatde mult! Acum poţi înnoda vorba. — Tudorică aista, urmă

slujitorul, s-a dus într-o zi să macine doi saci cu grăunţe depăpuşoi. Bun!… Nevastă-sa, ozgâtie de muiere din cele f ără ocoastă la numărătoare, tocmaiîntindea albiturile sub zâmbetul


-952-

zilei, când iaca vine popa cusfeştania. Ce mă povăţuieşti,părinte? întreabă muierea. Amu,dacă bărbatu-meu e plecat lamoară, să-l aştept ori să-mi iaualtul? Clătină din cap. Tare mă tem că drumurile poruncite deMăria Sa or să pună la greacumpănă statornicia celor carene aşteaptă şi n-or să ne mai aflechipul…

Logof ătul îşi aduse aminte dechipul Marghioliţei şi inima i seadumbri. Săltă din umeri. — Pe mine nu mă aşteaptă

nimeni, Machidoane! — Nu pofteşti. — Nu poftesc să poftesc! — Mare blestem!Se măsurară o clipită, fiecare cu


-953-

gândurile lui, apoi slujitorulînf ăşură copitele cailor în trenţespre a amăgi urechea poteraşilornemţi.

Duceau armăsarii de dârlogi,călcând cu multă luare-aminte.Cărăruia se strecura hoţeştenumai pe sub cetină deasă,numai! prin grohotişuri stăpânitede ceaţă. Răcoarea munteluicurgea domoală şi Ilie Machidonîşi strânse dulama la piept. — Se cere să-ţi schimbi

cămaşa, şopti cu fereală logof ătul. Florile Smărăndiţeidesluşesc limpede dincotro vii.Adăugă moale: Îmi pare rău, Ilie. — Unde nu dă Dumnezeu

numai asemenea păreri de rău!Boierul îl măsură iute şi îşi


-954-

urmă drumul. Urcau anevoie căcirăsuflarea dimineţii umplusepoteca de rouă. O lumină suleagă vlăguită de sihlă întindea torţealburii. La porunca slujitorului,Simion o luase înainte spre a citiprimejdiile drumului.

Ajunşi pe creasta ieşită dinstrânsura codrului, RaduAndronic hotărî popas. — Aşteptăm dezlegarea

stră jerilor Măriei Sale. Vor înălţafum pe spinarea golaşă amuntelui îndată ce nemţiislăbesc drumeagul din priviri.Strâmbă-ţi înf ăţişarea,Machidoane!

Slujitorul cercetă veşmintelelogof ătului. Purta mintean dinaba sinilie, după gustul


-955-

neguţătorilor braşoveni,berneveci strâmţi şi ciubote unsecu dohot. Îşi cercetă desagii şiscoase un rând de straie croite înaceeaşi sâmbătă. — Cunoşti graiul nemţilor,

împărate? — Cum să nu! Mamaia mi-a

tocmit doică pe muiereaîmpăratului Leopold… Dacă numi se înnoadă limba în măsele,socotesc să-ţi pot fi de marefolosinţă. — În târgul Parisului, nu fie de

deochi, te-ai descurcat frumuşel. — Aşa-i! Ştiu mâinile istea ale

mele o franţuzească că mă dor şiamu de-atâta sporovăială.

În ochii boierului clipoci râsul.Îşi hrăni luleaua, privind spre


-956-

locul statornicit pentru vestitoriiMăriei Sale. Dimineaţa prinsesevlagă, prăvălea întunericul înprăpastia născocită de ape lacâţiva stânjeni depărtare.Mirosul florilor de munte zburdanestingherit, îmbăta răcoarea. — Trebuşoara la care ne-am

înhămat nu-i lipsită de primejdie,Machidoane. Trebuie să-lslobozim pe nobilul Gavril deNoţig, cetluit în cetateaBraşovului din poruncageneralului conte Rabutin deBussy… Nemţii îl strâng cu uşapoftind să afle unde a tăinuitdovezile despre statorniciaromânilor pe meleagul

Transilvaniei.Slujitorul rupse un fir de iarbă


-957-

şi prinse a-l mesteca. — Am fost noi pe cale să bortim

zidurile Bastiliei, n-o să ne speriedară o cetăţuie, acolo… Dacă dă şi Simion un dinte de ajutor, cuvoinţa lui Dumnezeu ajungemtoţi trei repede sub poruncasecurii nemţeşti. — Ajutoare vom alege dintre

românii transilvăneni deprinşi cusabia şi vicleşugurile. — Pricep. Cât ne-am desf ătat

noi ochii în târgul blestemat,sămânţa vitejilor a pierit dinValahia. — Îţi strâmbi priceperea după

obicei, Machidoane. Măria Sapofteşte să aducem biruinţă împreună ca să le aprindă curajul. Îşi vor însoţi zestrea


-958-

letopiseţelor până la hotare.Boier Miclăuş cunoaşte pre aceibărbaţi destoinici, dornici să-şiapere avutul.

Vom opri numai doi, pentru că o ceată prea numeroasă ar puteaisca prepuielile iscoadelorîmpărăteşti.

Ilie Machidon scuipă firul deiarbă socotind pe degete. — Doi, cu domnia ta trei, cu

Simion patru, şi cu mine zece,fac paisprezece… E bine! Râse:Şuguiesc, logofete, eu oricumsunt a cincea roată la căruţă,căci n-am deprins să mă slujescdecât cu prăpădita iasta de bâtă.

Logof ătul sări în picioare. Pemuntele cel chilug se înălţa ozdreală subţiratică de fum.


-959-

— Drumul e slobod,Machidoane.

* * *

Când soarele rămase aninat înrăscrucea zilei, slujitorii MărieiSale ajunseră la Sărata, moşiaboierului român GheorgheMiclăuş. Conacul alb, cupântecele încins în brâu de florişi poame, după gustul lui Vodă Brâncoveanu, desluşea f ără zăbavă încotro bat gândurilestăpânului. Cafasul, rezemat pestâlpi scundaci, părea rupt dinPalatul Mogoşoaiei şi numaiporţile înalte, chindisite cu dalta,arătau strădania întru frumuseţe


-960-

a sătenilor transilvăneni: astrulzilei se afla înf ăţişat prin obrazulunui băietan râzăreţ, luna ţineachip de fecioară, puzderie destele plouau lemnul.

Ilie Machidon cercetă lucrăturacu luare-aminte. Iscusinţa celordin Chipriana bătea alte poteci.

Îi întâmpină cu potop de bineţeMiclăuş cel tânăr, scutier laCurtea nobilului Gavril de Noţig.Bătrânul Miclăuş aştepta stană în cafas. Ochii verzi, adânci,buchisiră pe îndelete dohotul dinprivirea logof ătului. Dădumulţumit din cap şi coborî cubraţele deschise. — Din înf ăţişarea boierului

Costache Andronic, bag deseamă că n-ai luat decât


-961-

căutătura cinstită. Fii binevenit,logofete! — Domnia ta îl cunoaşte pe

tata?! — Hotarele n-au putere când

oamenii trudesc sub stăpânireaaceluiaşi gând. Iar dacă acelgând se dovedeşte curat, poţigăsi mulţi prieteni în Valahia.Pofteşte, rogu-te!

Rotofei şi nu prea înalt, cetluitîn haine de la Liov, bătrânulMiclăuş îşi stăpânea anevoieglasul aspru, deprins cuporunca. Păşea ţeapăn, cu un soide semeţie care-i aduselogof ătului zâmbetul pe buze.Cercetă zidurile casei trupeşe şichibzui că bătrânul poruncise să i se înalţe cetate, nu conac. Avea


-962-

odăi puţine, şase sau şapte, darchivernisite de ochi subţire.

Toată lemnăria era cioplită cuflori bogate în vrejuri. Podelelezugrăvite în răsuriu, apoi ceruitedin belşug străluceau, peste totstăpânea aromă de gutuiepârguită. Armele bătrânuluispânzurau încrucişate pe o blană de urs în ungherul răsăritului,candela sinilie stârnea lumină săracă la picioarele SfântuluiGheorghe, turnat în argint.Nezărind niciunde o singură ulcică cu flori, Radu Andronic îşizise că pe Miclăuş cel bătrân l-aiertat Dumnezeu de moaraneferecată a muierii.

Una dintre odăi adăpostea baia.Sus, aproape de bagdadie, se afla


-963-

zidit un poloboc pântecos, ochide apă, ce putea fi îndreptatstropitoare asupra trupului.Logof ătul lepădă colbuldrumului, îşi primeni straiele şipătrunse în odaia de oaspeţi. Seiviră îndată slugile cu chisele dedulceţuri şi apă rece, scoasă dininima pământului. RaduAndronic ar fi poftit un cof ăiel devin şi o lulea bine îndesată, darcitind obrazul bătrânului,pricepu iuteş că asemeneadesf ătări nu-şi găsesc adăpost încasele dumnealui. — Noi, spuse Miclăuş cel

iernatic, poruncim prânzul după ce soarele ia în stăpânire spateleconacului, dar dacă domnia tapofteşte, putem schimba


-964-

rânduiala statornicită destrăbunul meu Dimitrie, mare

jude al obcinei.Logof ătul socoti că nu era el

omul care să strice obiceiurile judelui. Înghiţi dară dulceaţa cunoduri, ticluind vorbe demulţumită. Jeţul neprietenos îista junghi în spinare, aroma degutuie îi cetluia nările.

Miclăuş cel tânăr, primindîncuviinţarea bătrânului,descălţă ciubotele şi pătrunse cusfială în încăpere. Se aşeză într-un ungher mâncând din ochif ăptura lui Radu Andronic. Toateîntrebările pământului i seadunaseră pe buze, dar una nucuteza să răsufle. — Te ascult, logofete! tună


-965-

boierul.Radu Andronic deşiră pe

îndelete diavolia pusă la cale deCarol Neurautter, desluşi povaţaMăriei Sale Vodă Brâncoveanucătre românii transilvăneni.Miclăuş cel bătrân ceru să-ipoftorească a doua oară diavolianeamţului şi numai după aceeaîncruntă sprâncenele. — Feciorul meu priceput-a

oare? — Am priceput, tată. — Atunci e bine. — Asemenea ticăloşie…

îndrăzni Miclăuş cel tânăr, dar seopri fulgerat de căutăturabătrânului.

Radu Andronic întrebă repede: — Când socoteşte domnia ta că


-966-

poate să-i adune pe acei vitejihotărâţi să mă urmeze? — Apoi departe tare nu-s.

Feciorul meu va pleca de îndată să-i vestească şi mâine în zori îţivor sta sub poruncă.

Miclăuş, scutierul nobiluluiGavril de Noţig, sări titirez înpicioare, sărută cu smereniemâna bătrânului, se închină adânc dinaintea logof ătului şiieşi. Tropote de cai ştiriciră încurând că vestitorii au prins să bată drumurile.

Grija cea grea stăpânea chipulbătrânului. Privi o vreme colbulstârnit de copitele armăsarilor,apoi ochii căutară ungherulicoanelor.

Radu Andronic desluşi roua


-967-

lăcrămiţelor lunecându-i peobraji.

La cel dintâi ceas al dimineţii,cinci sute de români, căptuşiţi dearme, umpleau moşiaMiclăuşilor. Logof ătul, ieşit încerdac, fluieră a pagubă. — Dacă domnia ta îngăduie,

zise bătrânul, nemulţumit deosteneala feciorului, până înprânzul cel bun mai adunămcinci sute. — N-am de gând să cuceresc

Viana, cinstite boier Miclăuş.Porunceşte, rogu-te, vestitorilorsă nu încalece, căci vâlvastârnită va deschide ochiivră jmaşi.

Machidon se apropie alungind


-968-

urmele somnului. Pricepuisprava scutierului şi prinse arâde. — După socotinţele mele, până

la vremea omătului om izbuti, cuajutorul lui Dumnezeu, să-isupunem la încercare pe toţi.Văd mulţi croiţi din stejar, dar şislăbii… — Cinsteşte-le bărbăţia, Ilie! Un

singur zvon de primejdie a fost deajuns pentru a-i ridica pestenoapte. Cheamă-l pe feciorulboierului.

Miclăuş cel tânăr veni în grabă.Osteneala îşi tipărise semnele pechip, era totul o apă. — Câte ceasuri ai petrecut înşa? întrebă logof ătul. — Chibzuiam să le socotesc


-969-

după ce sfârşim lucrarea. — Ai f ăcut treabă cinstită,

scutierule. Pentru început însă,drumurile noastre cer slujitorimai puţini. — Să-i cernem la jumătate. — Mulţi! — Unul din cinci?Scădea cu durere şi spaimă.

Radu Andronic îi petrecu braţulpe după umeri. — Nu vreau să-ţi necinstesc

osârdia, boier Miclăuş. Graba cucare i-ai vestit şi ai găsitascultare vă cinsteşte deopotrivă.Vina o port eu căci nu te-amînştiinţat de la început. Adăugă încet: Numai de doi oameni amtrebuinţă.

Ochii scutierului holbăţiră


-970-

privire buimacă. — Numai doi?! — Opreşte dară zece căpeteniişi roagă-i pe ceilalţi să seîmprăştie ştiricind că un şugubăţ i-a amăgit cu năvala tătarilor.Poftesc ca iscoadele imperialilorsă nu ne ţină cărările de poale.

Zece bărbaţi aleşi pesprânceană rezemau umbragardului. La porunca logof ătului,Ilie Machidon rostui o stâncaaproape la şaizeci de ocale1 şi olepădă în vileagul curţii. Măsură apoi de la acea stânca patru coţişi trase o roată jur-împrejur. Eranăscocirea dascălului franţuz,cheltuielnic în ocări, care asuda

1 Aproximativ 75 de kilograme.


-971-

să oţelească braţul viitoareloriscoade ale Cancelariei Negre.Învăţăcelul trebuia să înalţebolovanul deasupra capului şisă-l azvârle în afara cercului.

Radu Andronic desluşitransilvănenilor legile prinsoriişi-i pofti să-şi arate bărbăţia.

Miclăuş cel bătrân sta în cafasalături de logof ăt, cel tânăr nu-şigăsea locul. Era un pui dedimineaţă cuminte, dezmierdată de răcoarea iscată din răsuflareamuntelui. Bolta cerului purtascutec siniliu, terteluit pemargini de codri. Pe o spinare dedeal, soarele înălţase sprânceană cireşie.

Rând pe rând, vitejii săltară piatra zvârlind-o mai aproape ori


-972-

mai departe de roata lui IlieMachidon. Se înf ăţişă apoi untaur de creştin, lat în spate.Purta pieptar din piele moale,f ără mâneci, ce lăsa slobodedouă braţe croite parcă dincedru. Palmele, pe măsuraceaunelor moldoveneşti, le ţineadeparte de trup, la priveală, unchimir împodobit după ştiinţabacilor îi strângea mijlocul.Obrazul cioplit în piatră, dar maicu seamă ochii în culoareabahnei stătute mărturiseau că nu cunoşteau moliciuneazâmbetului. Se închină în faţaboierilor din cafas şi săltă piatracu uşurinţă. Un murmur lungţâşni din mulţime. Stâncaazvârlită de novac zburase peste


-973-

gard. — Cum te cheamă, omule?

întrebă logof ătul mulţumit delucrare. — Drăgan.Vorba se strecură oftat adânc.

T ăcu măsurând cu credinţă privirea lui Radu Andronic.Boierul f ăcu un semn şi IlieMachidon se desprinse de cerdaccu două bâte la subţioară. Zvârliun par novacului, poruncind: — Apără-te!Drăgan cercetă scula şi o

lepădă în tină. Desf ăcu picioareleridicând uşurel lopeţile palmelor.Slujitorul îl privi nedumerit apoicăută spre Radu Andronic.Logof ătul clătină din cap. Bâtazugrăvi în văzduh tot felul de


-974-

semne, căci novacul sărea buiaclăturiş. Machidon simţi un cleştecetluindu-i încheietura, se văzuf ăcut roată la un cot de pământ,apoi înţelese că zboară pestezăplaz, luând urma pietroiului.

Cei de faţă rămaseră o clipită curăsuflarea tăiată, după careprinseră a-şi măcina gureşimirarea. Radu Andronic râdea cupoftă. — Ce cauţi pe după uluci,

Machidoane?Slujitorul se ivi cercetându-şi

oasele. — Traista cu poveţele

chiprienilor, logofete. Printre elese află una care sf ătuieşte să nu-l ispiteşti pe necuratul. Întinsezâmbind mâna lui Drăgan: M-ai


-975-

înfrânt în luptă cinstită, omule.Spune-mi, rogu-te, nu cumvamaica domniei tale te-a înţărcatcu păsat de cremene? Sfântă Paraschivă! adăugă pipăindu-iţesătura braţelor. Fier nu alta!

Radu Andronic pofti să afle: — De unde eşti, Drăgane? — Din Ţ ara Moţilor.Răspunsese scurt şi îşi

înfipsese din nou ochii în privirealogof ătului. Boierul îi cercetă căutătura curată. — Dacă slujitorul meu nu

voieşte să te mai încerce o dată… — Doamne fereşte şi apără!

spuse repede Machidon. Amacasă copii şi oleacă de muiere… — Atunci, urmă logof ătul, f ă-ţi

bunătate, frate Drăgane, şi adă


-976-

înapoi stânca să-i supunemîntrecerii şi pe ceilalţi.

Ultimul carele se desprinse degard era un băietan subţiratic,cu sticle nemţeşti la ochi,născocite în sprijinul vederii.

Când se ivi în bătaia privirii,boier Miclăuş cel bătrân socoti că vânticelul călător spre asfinţit aresă-l dea la pământ cu uşurinţă.Culoare lipsită de vlagă îi vopseachipul. Avea frunte înaltă şidegete lungi, vlăguite. — Ioan Singuru, feciorul

preotului Ştefan, din Sânzieni,spuse Radu Andronic. Nudomnia ta eşti acela care însoţeaio anume jupâniţa în Bucureşti? — Întocmai.


-977-

— Pofteşte, rogu-te!Cei rămaşi în priveală chibzuiau

pe şoptite că nu era nici onădejde să clintească stânca.Băiatul popii îngenuncheaselângă piatră poftind parcă s-oasculte cu urechea. — Îi spune ocina ş ele , şopti Ilie

Machidon logof ătului.Ioan Singuru se ridică şi porni

spre cafas aplecat, după obiceiulracului, stârnind şi mai vârtosmirarea boierilor. Ajuns cuspatele la ziduri, scapără amnarul. Un şarpe de foc porniiuteş spre piatră sâsâindgânsăceşte. Îndată ce-i atinsecoastele, stârni bufnitură năprasnică şi un nour de fum.Vântul alungă nourul dovedind


-978-

că în locul cu pricina nu se maiaflă f ărâmă de stânca. RaduAndronic aşteptă colbul să sedomolească, apoi grăi: — Asemenea meşteşug ne poate

aduce foloase f ără număr. Undel-ai dobândit? — În şcolile nemţeşti din

Saxonia, zâmbi cu sfială Singuru. Dacă domnia tapofteşte, pot să-i desluşesc şialtele.

Avea vorba domoală,grădinărită cu grijă. IlieMachidon îşi potrivi bâta subbraţ dând din cap. — Eşti încredinţat bre, omule,

că taica părintele nu-i slujeştecelui cu corniţe?

Auzi îndată pocnet de harapnic


-979-

şi văzu cum ciomagul îi zboară,smuls de-o mână nevăzută.Întoarse capul năuc. IoanSinguru cântărea în palmă unpistol turcesc care fumega.

Radu Andronic îi cercetă căutătura, dar nu putu s-obuchisească din pricina sticleloraninate de nas. Se răsuci spreMiclăuş cel bătrân. — Vom lua cu noi pe Drăgan şi

Singuru. Am pofti de asemenea,dacă se dovedeşte cu putinţă, să-l avem alături şi pe fecioruldomniei tale, spre a ne descâlcicărările.

Scutierul îşi ridică ochii plini derugăciuni, spre chipul părintelui.Bătrânul îi dădu slobozenie. — Să nu-mi faci neamul de


-980-

ocară dovedindu-te nevrednic,băiete!

Soarele aflase stăpâniretemeinică pe sineala cerului.Alungate de învăţătura lui IoanSinguru, păsările, deprinse cuconacul, năpădiseră ulmiiînşiraţi, f ără rânduială anume,pe tăpşanul închinat apusului.Vânticelul îşi vlăguise puterile,opintea f ără credinţă să vânturevăzduhul. Radu Andronicmăsură depărtările, apoi seîntoarse spre bătrân. — Porunceşte, rogu-te, cinstite

boier Miclăuş, olacilor să ştiricească acelor români,păstrători de dovezi, îngăduinţaMăriei Sale Vodă Brâncoveanu alValahiei de a le primi în păstrare.


-981-

În noaptea asta, cu ajutorulCelui de Sus şi al bărbaţilortransilvăneni, nădă jduiesc să-iaducem slobozenie nobiluluiGavril de Noţig, iar de mâine vompurcede să strângem hrisoavele.

Nu-şi sfârşi vorba. Tropot de calzorit se iscă dintr-o dată pedrumeagul conacului. Unarmăsar roib zbură nălucă pestegard şi opri forăind leoarcă despumă. Îl călărea o nuia de fată,în ilic şi catrinţă lungă din pielede căprioară, ciuboţele răsurii şiie lipsită de podoabă. Obrajii cupomeţi înalţi erau pârguiţi debătaia vântului, ochii, pietre marismulse din munţii cei albaştri aicerului, fulgerau spre tâmple.Pletele negre, muncite de


-982-

alergătură, se sloboziseră demult din rânduială statornicită.Plesni biciuşca de carâmbbortind cu privirea chipulbătrânului.

Radu Andronic înălţă, fluierânda pagubă, ochii spre ceruri. Orecunoscuse pe Tofana. — Poftesc să ştiu, boier

Miclăuş, pentru ce n-am fostvestită că oaspeţii domniei talene aleg vitejii? — Cine-i jupâniţa? întrebă

Radu Andronic, socotind că avenit ziua să-i afle rosturile.

Ochii fetei îşi adunară albastrulîntr-un semn scurt. Miclăuş celbătrân plecă căutătura.Răspunse cu sărăcie. — Om de încredere. Pofteşte să-


-983-

şi arate vredniciile. — Spune-i, rogu-te, zise

logof ătul, că valahii preţuiescîndeajuns fecioarele Transilvanieica să nu le necinstească mâinileîn treburi poruncite muierilor.Hrana o vom rostui după pildahaiducilor, iar de primeneli vomgriji singuri.

Vorbise f ără s-o privească. Unşuierat subţire îi trecu pe lângă ureche şi simţi că palma i selipeşte de canatul uşii. Căscă ochii şi văzu cu buimăceală marecă o săgeată îi ţintuia o mânecă acontăşului de uşor. Altă săgeată îi cetlui braţul drept. Rămăseserăstignit. Fata anină arcul deoblânc şi îi grăi cu asprime: — Învaţă, muntene, să-ţi


-984-

cântăreşti cuvintele înainte de ale rosti! Cinstim ajutorul, nu şiburuiana vorbei deşarte.

Ilie Machidon îşi frecă mâinile. — Mulţumescu-ţi, Doamne, că

m-ai învrednicit să văd în faptă socotelile vărului meu Leonte:trebuie să fie şi un lup mâncatde miel.

Radu Andronic izbuti să-şiadune braţele, lăsând zălogmânecile contăşului. Vorbiboierului ocolind cu bună ştiinţă arătarea ce-i zvârlise săgeţile: — Aibi bunătatea, cinstite boier

Miclăuş, şi spune-i jupâniţei cuobicei de lotru că în Valahiaasemenea ispravă se osândeşteroşindu-ţi palma pe spinarea ceamoale a cutezătorului.


-985-

Din ochii fetei ţâşneau scânteialbastre. Suci calul de dârlogi şi-lbiciui scurt, sărind zăplazul într-un vârtej de colb.

Când înserarea îşi arătă colţii,logof ătul se smulse din aşternut.Poruncise oamenilor odihnă temeinică: după socoteliledomniei sale, îi aşteptau ceasuritrudnice, f ără de sfârşit.

Scutierul nu izbutise să aşezegeană peste geană. Gândul că până la întâiul cântat al cocoşilorîşi va vedea stăpânul slobod, îisurghiunise somnul. Nici IoanSinguru nu arăta nou-născut.Împărţise odaia cu Drăgan, iarde-ndată ce moţul pusese capul

jos, dovedise aceeaşi bărbăţie şi


-986-

în horăituri, speriind întreagasuflare de pe moşia boieruluiMiclăuş. Bubuit înfricoşător detunet şi şuierături haiduceştiînsoţiseră răsuflarea novaculuizguduind geamurile şi carnea depe slujitorime. — L-am căutat pe dracu’ şi-am

dat peste tătâne-său! spuse IlieMachidon stăpânului. Ştiuîncaltea că buhaiul ista debărbat n-o să ne ruşinezepustietatea somnului.

Îmbrăcară haine întunecate şila cel dintâi licăr al stelelor seaflau pe drumul Braşovului.

Ciudat peste măsură i se părulogof ătului Radu Andronic unanume lucru: bătuse ţaraFranciei şi republicile italiene,


-987-

Florintia, Toscana, Veneţia,retezase de la un cap la altulimperiul Habsburgului, secălătorise în ţara muscalului şitrecuse de trei ori hotarulpadişahului, iar în atâta prisosde haimanalâc nu străpunsese osingură dată porţile meşterilorbraşoveni. Miclăuş cel tânărnesocoti veghea zidurilor şi astră jerilor imperiali, purtându-iîn cetate printr-o hrubă tainică,născocită sub pământ deneguţătorii dornici să-şi ferească marfa de căutătura vameşilor. Ţ inând umbra scutierului prin

ulicioare covrigate şi strâmte –într-atâta de sulege, încât din doibărbaţi ce s-ar fi întâmpinat pedrum, unul ar fi trebuit să


-988-

lipească zidul spre a nu-şi zăticniumerii şi paşii – boierul valahsimţea răcoarea străpungându-ipostavul contăşului. Copitelecailor, legate în scutece, călcaumut pietrele drumului grămăditeca nişte pâinişoare de casă sărmană. Miclăuş cel tânărpăşea în frunte, pândindumbrele.

O lună de ceară se împiedica înzidurile înalte ale târgului,pustiind uliţele de lumină. Subochiul stelelor strălucea ninsdoar Turnul Alb răsărit dinaintealăcaşului cel mare, falnică întemeiere a meşteruluiConradus Lapicida. Târgoveţii sedeprinseseră de vreo unsprezeceleaturi să-i spună Biserica


-989-

Neagră, căci limbile de foc ce-iîncercaseră trupul în anuldiavolului 1689 se citeau şi azipe ziduri. Târgul arsese atuncicăpiţă de fân, iar asemeneavăpaie – socoteau oamenii – nuputuse fi scornită decât de aprigblestem.

Pace îndelungată nu-i fusesesortită sfântului lăcaş încă de lazămislire. Capela, ridicată dinosârdia unor monahi, fusesedărâmată de tătari prin leat1241. Altă temelie se pusese la1385, iar crucea o înfipseseră strănepoţii acelor întemeietoriabia peste o sută de ani.

Radu Andronic trăgea cuurechea la zgomotele nopţii.Moţul cerceta cotloanele porţilor


-990-

înalte, Ioan Singuru grijea întoată clipa să-i fie strânsă năframa împrejurul grumajilorbetegi.

Despre târgul Braşovului ca şidespre întreaga ţară a

Transilvaniei scutierul le grăisef ără istov de cum părăsiseră conacul bătrânului. În cuvintelelui, logof ătul desluşise dragostenesecată şi clocotul sângeluiaprins de prea multă tinereţe.

Calice, ori îmbrăcate în straiscump, casele ţineau strânsumăr lângă umăr, după rânduială de luptă a străbunilor.Căci cimbrii şi teutonii, cândopinteau dinaintea vră jmaşului,se aflau legaţi cu frânghii trainiceîntre ei, ridicând zid de netrecut.


-991-

Uliţa sforii, Schnurgasse – vorbă care izbutise să-i înnoadezdravăn limba lui Ilie Machidon –ridica pildă.

Duceau caii de dârlogi. Miclăuş oprea ceata la orice curmătură de uliţă scormonindîmprejurimile. Căuta drumlăturiş spre a nu ieşi în caleastră jilor, ori a te miri căruipândar de dugheană chivernisită.În vremea aceasta, Machidon şilogof ătul, străini de meleag,cercetau hudubăile înghesuiteuna într-alta, f ără a-şi lăsarăsuflet. Se aflau în buricultârgului stăpânit de saşi.

Sub acoperişurile ascuţite, cufrunte teşită, căsca ochi ungeamlâc mititel pe unde adesea


-992-

se strecura ţeava flintei.Dedesubt, ferestrele înguste,oblonite, spărgeau zidurile cuzugrăveală rozalbă, şofranie oriverde. Porţile înalte, f ără podoabă, nu îngăduiau privire înogrăzile dinlăuntru, neguroase şiîncâlcite, cu prisos de ganguri şibolţi ce iscau umbră plină derăcoare.

Aici zăceau la vreme de izbeliştevătămaţii căzuţi pe metereze şitot aci chindiseau la gherghef, înceasurile cuminţi ale după-prânzului cel bun, jupâniţedogorite la obraji, cu fuste creţeşi cornete albe din moţul căroracurgea câte o horbotă scumpă.

Hudiţele desluşeau puzderie deprăvălii mărunte, cu două-trei


-993-

măsuţe, în care la vreme de zi semâncau dulciuri f ăcute f ără furtişag. Fanarul de fier înfipt îngrumazul casei răspândea cuzgârcenie un pumn de lumină săpunie…

La toate acestea chibzuialogof ătul Andronic prepuindu-setot mai mult în inima unui burgnemţesc. Erau case trainice şif ără fesfesele, ridicate detârgoveţi cu sârg de muncă şichiverniseală. Fala deşartă nu-şigăsea cuvânt în pravilarăsbunicilor. Straiul negru, depostav săsesc, trainic, moştenitadesea din tată în fiu şi lăsat culimbă de moarte nepotului, nulipsea de pe trupul dumnealor,după cum şorţul de piele nu


-994-

lipseşte fierarului.Seara, înaintea primului căscat,

se adunau în odaia cea bună pentru a cânta din flaut saudiblă muzicile vechi, născocite înEvropa papistaşă. Alteori luaudrumul crâşmei. Berea ledogorea obrajii şi-i pocnea cuciomagul în moalele capului spre

jumătatea de veac, pentru a lăsaîn urmă două rânduri de straie,douăsprezece linguri şi unceainic din argint, taleri care facpui şi o Biblie în scoarţe de pieleneagră.

Cercetat din vârful BisericiiNegre, târgul se dovedea priponitca într-un lighean de zidurilecetăţii. Turnurile lăcaşuluiSfântul Nicolae împungeau luna


-995-

ivită în priveală spre a o sili să-şilepede lacrima de argint pestemahalaua Scheiului, locuită deromâni.

Valea săracă şi strâmbă poruncise caselor să se caţere pestânci, ori să-şi vâre şoldul unaîntr-alta. Porţile înalte grăiaulimpede despre dragostea defrumos dobândită din strămoşi.Dregătorii cetăţii nemaigăsindpiatră şi pentru uliţele românilorle lăsaseră în stăpânireacolbului. Nici fanare nu se aflau,trăiau din milosârdia lunii.

Meşteşugari de mărunţişuri şicărăuşi neîntrecuţi, cumpătaţi lavorbă şi tari de virtute, româniiScheiului şi-au scris istoria lor.Nu i-a îndoit nici porunca saşilor


-996-

de-a lua drumul bisericiiprotestante, nici a Vianei de-a seuni cu Roma. Domnii ŢărilorRomâne nu i-au lăsat deizbelişte. Pilda a dat-o VladCălugărul, cel în tinereţe pribeag,trimiţând bani şi meşteri pentrua ridica Biserica Sfântul Nicolae.I-au urmat-o, f ără şovăieli, Vladşi Neagoe Basarab, şi PetruCercel, şi Aron Tiranul alMoldovei.Şi parcă spre a curma şirul

faptelor cu belşug de preţuiremarele logof ăt Neculai Ruset,ginerele Brâncoveanului, avea să întoarcă dania soaţei sale cătresfânta biserică – o cunună deadamante preţuite la 2500 detaleri – înapoi în besactea, căci


-997-

spre a dobândi carte de conte,acel Ruset trecuse la credinţapapistaşilor.

În inima Braşovului, căruiaurmaşii aveau să-i spună Braşovechi, ceasul BisericiiBartolomeu bătu de două ori.Era cel mai bătrân lăcaş înălţatprin anul Domnului 1223.Geamurile cafenii ascundeauochiului pereţii dinăuntru, albi şilipsiţi de podoabă.

Privirea se poticnea apoi înzidurile cetăţii acoperite cu ţiglă.

Turnul Negru cel lătăreţ cătacârcotaş la trupul de fecioară gorjancă al Turnului Alb.Bastionul fierarilor ridica osprânceană spre poarta ceamare, ticluită după înf ăţişarea


-998-

arcurilor de triumf romane, careînchidea adeseori drumulromânilor spre cetate. Tot laaceastă poartă era stăvilit şialaiul burlacilor din Schei.

Flăcăii care nu-şi închinaseră inima vreunei catrinţe îşiîncepeau jocurile în SăptămânaLuminată sub poruncile unuivătaf. Surla păstrată vreme de unan în Biserica Sfântul Nicolaevestea de Blagoviştenie şiDuminica Floriilor serbărileromânilor buiaci. În prima zi dePaşte, burlacii, îmbrăcaţi înstraie ţărăneşti cu flori la pălăriişi arme la brâu, toţi călări,băteau uliţele Scheiului vestindgospodarii dornici de desf ătare.

Zvârlirea buzduganului cât mai


-999-

sus, spre a fi prins apoi din zbor,se afla la mare preţ în ochiiprivitorilor, stârnind haz ori decâte ori vreun motântoc dovedeanepricepere. Nici aruncarea în ţ ol nu se bucura de mai puţină căutare. La porunca vătafului,burlacii prindeau un covor decolţuri spre a sălta de trei ori înînaltul cerului flăcăii cu inimaslobodă.

Ziua de miercuri îşi avea tâlculei. Datina poruncea alaiului să dea ocol hudubăii care adăposteaSfatul Celor O Sută. Izbutindasemenea ispravă, cetatea ar fiintrat în stăpânirea românilordin Schei. Dar porţile erauzdravăn ferecate de saşi.

Gând de-o clipă răsări în


-1000-

mintea logof ătului. Călca peurmele lăsate de paşii lui Mirceacel Bătrân, carele a înnodat celdintâi firul sorţii româneşti atârgului. Şirul voievozilor valahişi moldoveni intraţi cu alai sau înpribegie pe porţile Braşovului n-avea sfârşit: Vlad Dracul, Vlad Ţ epeş, după ce-şi osândisemegieşii nestatornici din Ţ araBârsei, Petru Rareş, întors cuizbândă după bătălia de laFeldioara cu craiul Ferdinand.

Tunurile sale, aşa cum aveau să spună urmaşii, „stricaseră bunătate de ziduri“ spre asupune cetatea.

Drumurile lui Rareş spre acelelocuri n-au contenit nici când seafla în pribegie. Sângele aprins al


-1001-

părintelui, marele voievod Ştefan,i-a poruncit să născocească unprunc împreună cu nevasta luiWeis Iorg, din Sfatul Celor OSută. Petru Cercel n-a uitat să-şivadă ctitoria în timp ce secălătorea către Francia. L-auurmat paşii lui Mihai cel Viteaz şiumbletul apăsat al lui RaduŞerban, şi cel molatic al luiNicolae Pătraşcu, feciorul luiMihai… — Primejdie! şopti scutierul

venind în goană. Imperialiicercetează uliţele.

Lipiră zidurile ţinând botulcailor. Radu Andronic apucă braţul lui Ilie Machidon. — Strâmbă-le vadul!Slujitorul se prelinse în umbră


-1002-

până la încrucişarea uliţelor.Dibăci în traistă praştia şitrimise o piatră cât gutuia pesteşirul de case. Ţ ipătul olanelorsparte spori paşii oştenilor pealte ulicioare. — Slobod! spuse Machidon.După ştiinţa scutierului, nobilul

Gavril de Noţig se afla priponit înturnul Sfatului Celor O Sută. Îlmăsurară la adăpostulîntunericului în fel şi chip. Aveapatru feţe şi era încins cu uncafas. Sub para aşezată încreştet, la vreo 40 de stânjenipescăreşti, se afla un foişor depază cu un singur stră jer. Lunarăsărită le arătă încă patruvestitori de primejdie aflaţi încafas, câte unul de fiece faţă a


-1003-

turnului.Radu Andronic îşi muşcă

înciudat buzele. Jur-împrejurulhudubăii locul era pleşuv, iarnourii fugăriţi de pe cer n-aveauputere să astupe ochiul lunii.Nici un cloţan n-ar fi izbutit să sefurişeze f ără ştiinţa oştenilor decaraulă.

Logof ătul citi feţele oamenilor.Ilie Machidon dezmierdă f ără credinţă blana câinelui, semn că-şi frământă mintea, Singuru îşiştergea pe gânduri sticlele cu obăsmăluţă, Drăgan cercetaîntunecat turnul. Radu Andronicse întoarse către Miclăuş celtânăr. — Alt chip de a pătrunde

înlăuntru nu se află?


-1004-

— Nu. — Priveala stră jerului din vârf,şopti Machidon, o putem amăgiiscând tărăboi în altă parte.Rămâne cel din cafas cu ochiicătre noi. — Aici e buba, Ilie.Glasul domol al lui Singuru

ajunse firicel de fum la urechealogof ătului: — După socotelile mele, la

răscrucea nopţii se stârneştevântul. Asta înseamnă că noriiiscaţi de Tâmpa se vor prăvăliasupra târgului născocindumbrele de trebuinţă. — Îngăduie, logofete.Vorbise scutierul. Îşi frământă

degetele, privirea avea jăratic. — Spune.


-1005-

— La miezul nopţii, stră jileprimesc întărituri. Oşteni cuf ăclii veghează jos, la porţi. — De unde ştii? — E a cincea noapte când mă

strecor în locul ăsta, chibzuindcum să ajung la stăpânul meu.

Clopotul orologiului nemţesc altomului vesti ceasurile zece.Stră jerul din cafas îşi astupă urechile. Se frânse dintr-o dată,ducându-şi degetele la gât.Lumina lunii desluşi pricina:avea înfiptă sub bărbie o săgeată.

Logof ătul întoarse repede capul.La două întinderi de braţ, înspatele lor, se afla jupâniţa cuarcul. Îl privea f ără să-şi ascundă batjocura. — Drumul e slobod, muntene!


-1006-

Străbătură piaţa pisiceşte,dintr-o singură suflare, şipriponiră zidurile hudubăii. Lasemnul logof ătului, moţul lunecă către uşorul porţii. Îşi f ăcusemnul crucii apoi aceleaşidegete se întinseră spre gâtlejulstră jerului înţepenit în prag.Papistaşul dovedi cuminţeniapuiului de găină. Se lăsă purtatpe sus până la rădăcinaumbrelor şi numai după aceea senărui supus pentru veşnicie.

Pătrunseră în sala Sfatului.Miclăuş cel tânăr arătă o uşă măruntă. De la acea uşă coborautrepte din piatră muşcate deumblet. Îi urmară drumul pevârfuri, grijind să nu-şi lovească


-1007-

armele de ziduri. Poalele scării seodihneau pe buza unui coridorsuleag, luminat de torţe priponiteîn belciuge.

O vorbă nemţească, al căreiînţeles Machidon n-avea să-ldesluşească niciodată, îi oprilocului. Paisprezece oşteniturnaţi în fier ţâşniră dinamândouă capetele coridorului.Fără să mai aştepte poruncilelogof ătului, oamenii se împărţiră frăţeşte spre a stăvili năvala.Miclăuş, Drăgan şi Singuruţineau piept nemţilor căzuţi înspinare, Simion, Machidon şiRadu Andronic opinteau decealaltă parte. Bâta slujitorului şiloviturile viclene de spadă alelogof ătului molcomiră vrednicia


-1008-

nemţilor. Dădeau rac înapoi,slobozind icnete adânci ori decâte ori parul plugarului leîndesa coifurile pe cap. Ascuţişullogof ătului, deprins cu tainelearmurii, se strecura hoţeşte pe laîncheieturi, dând vad sângelui.

La piciorul scării, Miclăuş celtânăr tăia vârtos cu spada.Singuru descărca pistoalelerânduite la cingătoare; moţul,credincios palmelor goale, strujeanemţimea de vlagă, zvârlindu-ipe cei băgăreţi de piatra zidului.

Un strigăt gâtuit întoarse capullui Radu Andronic. Nesocotindcelelalte primejdii, patru săbiistrăpunseră trupul scutierului.Miclăuş cel tânăr se năruicăutând ochii boierului valah.


-1009-

— Asta-i tot ce-am putut facepentru domnia ta şi stăpânulmeu. Nădă jduiesc ca tata…

Moartea îi cetlui ultimelecuvinte. În ochii oamenilor seadunase toată talpa iadului.Năvăliră spre nemţii teferiîmpărţind lovituri şi blesteme.

Două grămezi de leşuri plăteauviaţa scutierului. Radu Andronicîngenunche luminându-i chipul.Murise cu ochii deschişi, voindparcă să vadă sfârşitul lucrării. — Ţ i-ai cinstit moartea, boier

Miclăuş, şopti logof ătul. Odih-neşte-te în pace!

Îi închise pleoapele şi se ridică.Machidon, Drăgan şi Singuruaşteptau cu frunţile plecate.


-1010-

Capătul coridorului sfârşeaîntr-altul, bortit de temniţe f ără număr. Ieşirea din acele temniţeera stăvilită de porţi trainice defier. Trecură zoriţi pe lângă elestrigând: — Gavril de Noţig! — Aici!Răspunsul ţâşnise dintr-o

hrubă neguroasă. Rând pe rând,Radu Andronic, Singuru şiMachidon cercetară în van tainarătezului, moţul îi puse laîncercare bărbăţia cu umărul.Poarta din lemn gros, încinsă înşerpare de fier, rămase neclintită. — Supune-o prafului de puşcă,

porunci logof ătul.Ioan Singuru meşteri cu

jungherul o bortă la rădăcina


-1011-

uşorului, în furca coridoarelor,Machidon pândea zgomotele. — Nobile Noţig, grăi feciorul

popii din Sânzieni, lipeşte, rogu-te, peretele!

Făcu celorlalţi semn să sedepărteze şi zvârli f ăclia lapoalele uşii. Bubuitura zgâlţâizidurile, născocind ceaţă şoriciede fum. Din ea se desprinse,tuşind vârtos, un bărbat croit pemăsura lui Ilie Machidon. Purtaciubote întunecate, bernevecileşeşti şi o cămaşă ferfeniţită, cuurme de sânge. — Eşti vătămat? întrebă Radu

Andronic. — Nu domniile voastre sunteţi

pricina. Îi petrecu din ochi: Cinear fi prepuit că patru oameni pot


-1012-

dobândi asemenea izbândă? — Am fost cinci. Să mergem!

Tevatura stârnită va grămădi,curând oştenii imperialidimprejurul turnului.

Când văzu trupul scutierului,privirea nobilului se îngustă aţă.Îi trecu degetele peste obrajiîngânând: — Bietul copil! — Feciorul boierului Miclăuş s-

a dovedit bărbat de soi ales. Făcusemn moţului să-l ridice şiurcară zoriţi treptele.

* * *

Cinci săbii răscoleau pământul Tâmpei spre a-i statornici


-1013-

scutierului loc de îngropăciune,după datina datorată celor viteji,îi aşezară armele alături, iar lacăpătâi o cruce meşterită de IoanSinguru dintr-o inimă de cedru.

Noaptea îşi rătăcise întunericul,da semne de slăbiciune. Dinporunca boierului Miclăuş celbătrân, două care braşoveneştiîncărcate cu poloboace, doniţe şilăzi de zestre, adăstau într-ovăiugă. „Marfa“ avea să lege laochi prepuielile poterelor. Aşasocotea logof ătul poruncind luiDrăgan, slujitorului şi lui IoanSinguru să îmbrace anteriulcărăuşilor. — Şi eu? întrebă Gavril de

Noţig. — Cunosc dorinţa românilor de


-1014-

a pune umărul şi o preţuiesccum se cuvine. Domnia ta, însă,ai grabnică trebuinţă de odihnă. — De altceva am trebuinţă!

spuse nobilul smulgându-şicămaşa. Priveşte!

Pe spinare şi grumaji aveasemne vineţii de harapnic,aşternute de-a curmezişul. — Nimeni din neamul meu n-a

îngăduit asemenea umilinţă şinu-mi voi găsi odihna până cândnu deschid cu hangerul totatâtea inimi de papistaşi. — Pentru ce te-au supus

caznelor? întrebă Ioan Singuru. — Carol Neurautter poftea să-i

desluşesc drumul spre tainiţa ceadăposteşte dovezile străbunilor. — Neamţul se dovedeşte zorit,


-1015-

grăi Ilie Machidon. — Nu pricep.Radu Andronic poftori gândul

satanicesc al misionarului şiporuncile Măriei Sale, Vodă Brâncoveanu. — De douăsprezece ceasuri

vestitorii boierului Miclăuş batdrumurile Transilvaniei ştiricindromânilor să strângă mărturiileîncrustate în fier şi piatră. Vomstrâmba drumul ştiut spre aceledovezi ale pământului ce nu potfi clintite, născocind altul calp.

Nobilul Gavril de Noţig măsură pe gânduri semnele dimineţii,apoi chipurile oamenilor aflaţisub porunca lui Radu Andronic. — Vrednică lucrare, dar cu atât

mai primejdioasă. Cunoaşteţi


-1016-

cărările ascunse oştenilorimperiali? — Pentru Ţ ara Moţilor îl avem

pe Drăgan.Novacul clătină capul şi rămase

apoi stană de piatră. Nu scăpasetoată noaptea un singur cuvinţel. — Dacă domniile voastre

îngăduie, prin Maramureş şiobcinele Bucovinei vă pot călăuzieu, spuse Singuru. — Pământurile de pe Târnave şi

Mureş le cunoştea Miclăuş celtânăr, adăugă logof ătul.

Gavril de Noţig zâmbi cuamărăciune. — Le-a bătut alături de mine,

numărând satele de români. Euîi voi ţine locul, căci numai astfelpot să-mi dovedesc recunoştinţa.


-1017-

Logof ătul citi în ochii cetaşilorlumina mulţumitei şi zâmbi larg. — Hotărârea domniei tale mă

vâră în mare încurcătură. N-amavut până la ceasul de faţă călăuză cu herb… — Sloboade-ţi poruncile f ără

grijă, logofete, şi mă voi supunecu dragă inimă. Fapta e maipresus de fala celor de neam.

Făcură roată pe un dâmb bogatîn verdeaţă, spre a chibzuicărările ce aveau să urmeze.Hotărâră să urce până laobcinele Bucovinei şi numaidupă aceea să pogoare spre AlbaIulia şi Cetatea Huniazilor. — Socoteala e bună, muntene!Radu Andronic ridică biciuit

privirea. Rezemată de roata


-1018-

ultimului car, fata cu arculsurâdea. Ilie Machidon buchisi încăutătura logof ătului poftanestăvilită de a-şi încercaşerparul pe anume loc al

jupâniţei. — Văru-meu Postolache, spuse,şase toamne s-a ţinut de catrinţaunei zvârlugi de copile, pline deincuri, care nu-l poftea şi pacebună. Ştiţi ce i-a zis flăcăul cânda văzut că nu se arată semnelebiruinţei? Iubeşte-mă sau te tai!Istoria asta, bag de seamă, af ăcut pui…

Logof ătul se stăpânea anevoie.Întrebă cu duhul blândeţii: — Numele domniei tale! — Tofana. — Uite care-i povestea, jupâniţă


-1019-

Tofana, urmă dăscăleşte boierul,trudind să-şi alunge paraponul,am datorinţe mari pentru ispravacu stră jerul din cafas şinădă jduiesc să mi le plătesc latimpul cuvenit. Până atunci însă,ai bunătatea şi rămâi la rosturilecuvenite unei fecioare!

Albastrul din ochii fetei seîngustă ascuţiş de brici. — Rostul meu e să-mi slujesc

neamul şi nu domnia ta,muntene, ai căderea să-mi ridicistavilă. Despre buna meacredinţă a pus chezăşie boierMiclăuş. Ioan Singuru o poateîntări.

Radu Andronic rupse roataridicându-se. — Hotărâţi.


-1020-

Se depărtă cosind îndrăcitburuienile cu sabia. Cel dintâivorbi Gavril de Noţig: — Gândul e bun şi-ţi face

cinste, dar nu în asemenealucrări, îmi cer cuvenita iertare…

Privi spre Drăgan, semn să-şispună cuvântul. Moţul chibzuigospodăreşte vreme îndelungată,apoi rosti răspicat: — Nu-i de trebuinţă muierea.Părea ostenit peste măsură de

atâta vorbă. Se lăsă stâncă aplecată într-un cot. IoanSinguru îşi potrivi sticlele la ochicăutând lăturiş. — Batem drum cu primejdie şi

în loc de ajutor poţi să ne fiipovară. Iartă-mă!

Era rândul lui Ilie Machidon. Îşi


-1021-

netezi musteaţa, măsurânddintr-o parte chipul întunecat alfetei. — Apoi, cinstită jupâniţa, tare

mă încearcă necuratul să-ţiistorisesc o pătăranie. Umblă vorba că a fost odată un moşneagcarele avea patru cucoşei înogradă şi nici o altă orătanie.Cucoşeii iştia trăiau precumfraţii gemeni, în înţelegeredeplină. Într-o zi, iaca rostuieştemoşneagul o puicuţă albă cuispită satanicească în călcătură.Râse încetişor, clătinând din cap:Ştii domnia ta ce s-a întâmplatcu acei cocoşi? Şi-au scos ochiiunul altuia! Cine are urechipoate lua învăţătură.

În căutătura jupâniţei jucau


-1022-

flăcări albastre. Încălecă dinmers, după năravul nohailor, şipieri în cetină.

„La mul ţ imea faptelor mele celerele, cugetând eu tic ă losul m ă cutremur de înfrico ş ata zi a

judec ăţ ii. Ci îndr ă znind spre milamilostivirii tale, ca David strig ţ ie:miluie ş te-m ă , Dumnezeule, dup ă mare mila ta!“

Închin a zecea m ă tanie.Balamalele oaselor se tânguiesperiate de slujba la care lesupun. Ucenicul m ă ajunge dinurm ă în cel ă lalt ungher:

…Ca David strig ţ ie!…Amândoi isp ăş im canon greu. Pe

mine m-a osândit b ă di ţ a Grigore, fratele meu cel mare, preot la


-1023-

Pufe ş ti, lui Nicul ă i ţă eu i-am poruncit osând ă .

Toat ă dos ă direa a pornit de laun ş ip cu r ă chie adus de prietenulAlecsandri pentru ceasurile cândm ă urgise ş te vremea cea rea.Ucenicul, pus pe ş otii, a de ş ertatîn lipsa mea bun ă tate deb ă uturic ă la r ă d ă cina pridvorului,turnând pân ă la semn ap ă sfin ţ it ă . S ă m ă apuce pandaliile ş imai multe nu când am dus sticlala gur ă ! R ă mas ă slobod ă ,agheasm ă necuratului a umplutconacul de vorbe. Taman atunci

pic ă fr ăţ âne-meu.— Ai c ă lcat poruncile sfin ţ ilor

p ă rin ţ i! zice.— Neclintit stau în fa ţ a lor,

p ă rinte ş i b ă di ţă Grigore, precum


-1024-

masa aiasta.N-am sfâr ş it bine minciuna ş i

unde o ia la vale masa cu pricina!B ă di ţ a, crezând c ă -i semn de sus,a c ă zut în genunchi îndesind crucim ă run ţ ele, eu am rezemat

peretele.Un chicotit sub ţ iratic ne-a

deslu ş it vicle ş ugul. Nicul ă i ţă legase piciorul mesei cu o sfoar ă ş i a trecut-o apoi pe sub ţ ol pân ă în chilioara lui…

M ă doare sufletul, fratecetitorule, c ă ci din pricinacanonului nu voi putea c ă l ă torial ă turi de domnia ta prin ţ inutulSome ş ului. Trebuie s ă înf ă ptuiesco sut ă de m ă t ă nii ş i de tot atâteaori rug ă ciunea de poc ă in ţă .

„Ca fiul cel desfrânat am venit ş i


-1025-

eu, îndurate, carele toat ă via ţ aam cheltuit pentru îndestulare…“

Nicul ă i ţă urmeaz ă oftând dinr ă runchi.

„Prime ş te-m ă acum când m ă poc ă iesc, Mântuitorule, ş i m ă miluie ş te…“

Seara ş i-a lipit ochii vine ţ i de ferestruic ă .

Ne cerceteaz ă .

-1026-

Capitolul XIII

TOFANA

Înaintau anevoie pe drumeagurinedeprinse cu pasul. Zestrea deurice şi hrisoave, culeasă înţinutul Braşovului, se afla întainiţa născocită de Ioan Singuruîntr-un poloboc cu două funduri.Simion alerga cercetaş în frunte.Îl urmau, călări, Radu Andronicşi Gavril Noţig. Înaintaşii carelorse aflau mânaţi de Drăgan şi


-1027-

feciorul popii din Sânzieni.Slujitorul logof ătului păzea urmastupind gros, năpăstuit de colb.

Lumina răsăritului f ăcuse pui,solomonea văzduhul rezemat pecula dealului. Ciuboţelele cuculuizvârlite prin pârloage îşi clătinaucarâmbii subţiri, suduind într-unglas cu Machidon ţărână răscolită de copite. În vale sticleastins oglinda unei ape.

Radu Andronic cercetă hartaîntocmită de Ioan Singuru. Lapoalele acelei ape se afla, substraja pământului, letopiseţul depiatră al Gavei, aşezare aveacului VIII. Zidurile, vătămatede ani şi de pribegia noroadelor,se năruiseră de mult, lăsândmărturie doar temelia întinsă


-1028-

până la buza iazului. Năvalaundelor era stăvilită de oîntăritură temeinică din piatră.

Carele f ăcură popas la umbraunui stejar rătăcit de pădure.După ce burduful cu vin trecudin mână în mână alungânduscăciunea gurii, logof ătulporunci lui Singuru să măsoarepământul aşezării. Sculelemânuite de feciorul popiidesluşiră că stăvilarulstrăbunilor fusese ridicat cuchibzuinţă — După ochiul meu, spuse

Radu Andronic, dacă-l smintim,apele vor năvăli acoperindurmele cetăţii.

Ioan Singuru rândui cifrăraiaîncurcată pe un pergament şi


-1029-

numai după aceea îşi scoasesticlele de la ochi. — Sculele nemţeşti chibzuiesc

ca şi domnia ta. Aş povăţui să bortim adânc zăgazul larădăcină, în douăsprezece locuri,şi să îndestulăm acele borţi cupraf de puşcă. Doar aşa îl putembirui.

Cu dalta şi ciocanul în mână,cetaşii se rânduiră de-a lungulstăvilarului. Vechii locuitori aiaşezării f ăcuseră treabă temeinică, folosind piatră f ără demoarte, astfel că truda nu fiideloc uşoară. Gavril de Noţig,deprins mai degrabă cu pana şicugetările grecilor vechi, îşi stâlcidegetele binişor stârnindzâmbetul slujitorului.


-1030-

— Îngăduie, cinstite boierule,spuse Ilie Machidon, să sfârşesceu lucrarea.

Nobilul, leoarcă de năduşeală,clătină catâr din cap opintind cunădejde. Drăgan meşterea tăcut,după obicei, Ioan Singuruferindu-şi sticlele din bătaiascânteilor de cremene. Nicimâinile lui Radu Andronic nudovedeau iscusinţă, dartrebăluiau înainte temând limbacea spurcată a lui Machidon. Decâte ori da pe de lături cuciocanul, logof ătul privea sculamânios. — E strâmbă! — Văru-meu, Lixandru, spuse

slujitorul, avea o vorbă: Mânacare nu ştie să scrie, dă vina pe


-1031-

condei…Soarele ajuns deasupra

copacilor îşi lepăda vră jmaş căldura, limpeziciunea apei îmbiamai dihai ca aşternutul vădaneiaflate în floare. Suspinauînfundat, căci logof ătul hotărâsescalda după mutatul apelor. IoanSinguru măsură încă o dată borţile. — De ajuns.Înşirară douăsprezece potecuţe

de pulbere înnodate în unasingură, îndeajuns de lungă, apoighiftuiră scobiturile. Feciorulpopii porunci cetaşilor să sezvârle pe pântece şi scapără amnarul. Vlaga prafului de puşcă birui stăvilarul, bubuindînfricoşător. Apele iazului


-1032-

năvăliră puhoi asupra aşezării,apărând-o de gândul celnetrebnic al misionarului CarolNeurautter.

Stejarul ales loc de popasîntindea braţe vânjoase,perdeluite de frunziş. Laadăpostul lor, jupâniţa Tofanaprivea cu zâmbet satanicescforfota cetaşilor aflaţi dedesubt.Îşi lepădau în mare grabă straieleispitiţi de undele iazului. Cândrămaseră numai în cămeşuici,fata zvârli dibace năvodul rostuitanume pentru asemenea ispravă.Poalele împletiturii aveaubelciuge grele din fier, însăilatede o frânghie cu laţ. Capătulacelei frânghii, trecut pedeasupra unei crengi groscioare,


-1033-

se afla legat de şaua roibului. Tofana fluieră scurt şi

armăsarul opinti, ridicândsăculeţe prostovolul plin ochi debărbaţi tineri şi blestemebătrâneşti. Ilie Machidon stascrumbie, cu picioarele în sus,între Gavril de Noţig, Ioan şiSimion, Radu Andronic, îndoit la

jumătate, ţinea ocalele moţuluipe şale. Dădură semne de maremirare până când auziră clopoţind vorba jupâniţei: — Trage-ţi cămaşa, muntene,

nu se cuvine să zăboveşti astfeldinaintea unei fecioare!

Izbucniră deodată, f ăgăduindu-ichinurile iadului şi cele lumeşti: — O gâtui! — O jupesc!


-1034-

— O înec!…Ilie Machidon fu cuprins de râs

cu sughiţuri. — Sfântă-i vorba chiprienilor!

Fereşte-mă, Doamne, denăscocirile celui cu corniţe, darmai dihai de-ale purtătoarelor decosiţe! Bre, bre, ştiu încaltea că ne-a copt-o, diavoliţa! Tofana îi asculta, legănându-şi

a joacă ciuboţelele. Cândf ăgăduielile prinşilor osteniră,grăi f ără patimă: — Mi-ai dispreţuit ajutorul în

două rânduri, muntene!Primeşte-ţi dară osânda! Veiputrezi cu malul cela de moţ înspinare, căci nu-i chip deizbăvire.

Dracii buluciţi la gura


-1035-

logof ătului izbutiră să îngâne: — Nu scapi de mâna mea,

jupâniţă, nici pe lumea cealaltă! — Gavril de Noţig, urmă fata,

am auzit că ai săvârşit multefapte care-ţi cinstesc herbul.Pentru ultima ispravă teosândesc!

În ochii nobilului clipoceatrufia. — Dovedeşti cutezanţă f ără

pereche! Nu îngădui nimănuiasemenea şagă. — Crezi că şuguiesc?! Ridică

din umeri. Află, moţule, că nu-s„muiere“, şi nu domniei tale secere să-i fiu „de trebuinţă“.

Drăgan scrâşni aprig dinmăsele şi logof ătul simţi că-ipârâie oasele.


-1036-

— Nici istoria cu tâlc a luiMachidon nu mi-a plăcut, şi niciteama lui Ioan Singuru, spuse

Tofana liniştită.Sângele slujitorului prinse să-i

izbească cu pumnii în tâmple,curmându-i râsul. — Aferim, cocoş, că te bat

găinile! Îngăduie, sfioasă jupâniţă să-ţi stârnesc aducereaaminte. Printre osândiţi se află şicâinele meu, carele n-a spus unsingur cuvinţel împotrivadomniei tale. Slobozeşte-l, rogu-te! — Voi chibzui.

Chibzuia moşnegeşte, trudindsă-şi ascundă râsul. Căutăturaalbastră fulgera din când în când


-1037-

cetaşii priponiţi. În cele dinurmă, le desluşi că inima ei bună îi porunceşte să le aducă iertaredacă jură să nu-şi verseparaponul, ci, dimpotrivă, s-opoftească frumos alături dedumnealor.

Machidon se repezi cel dintâi,adăugind că pătărania cucucoşeii moşului e scornită. Îlurmară Ioan Singuru şi, cu o

jumătate de gură, Gavril deNoţig. Radu Andronic mormăiceva nedesluşit. — Tare şi rar, muntene, porunci

jupâniţa, după cum ai dovedit că ştii s-o faci în două rânduri cândm-ai alungat! Trebui să poftorească

legământul de trei ori, căci


-1038-

Tofana da semne de beteşug laureche. Drăgan în schimbrămase mut. — Jură bre, creştine, îl

înghionti Ilie Machidon, cât maiam o chicătură de viaţă. — Nu! — Leagă-te, pentru numele lui

Dumnezeu, omule, că m-aideşălat! gemu logof ătul. — Nu.Clătina încăpăţânat capul

stârnind zavera. Jură numaidupă ce Radu Andronic sloboziporuncă aspră. Jupâniţa îşi jucă o vreme

ciubotele, chibzuind să primească ori nu rugămintea de-ai urma, apoi rosti cu suspin: — Bine… Dacă altminteri nu se


-1039-

poate, voi purcede alături dedomniile voastre.

Scoase jungherul şi reteză frânghia. Năvodul vărsă cetaşiiclaie peste grămadă la pământ.

* * *

Istoria cea veche a românilorsomeşeni se afla scrisă peulcioare, unelte şi lucrături depodoabă ieşite la lumină lasăpatul vreunei fântâni. RaduAndronic le rânduise într-unpoloboc pântecos, vârfuindu-l cuceară topită.

Înaintau către miazănoapte,spre obcinele Bucovinei, înfereală mare. Din spusa


-1040-

localnicilor, poteraşii imperialirăscoleau ţinutul. O pânză deploaie iscată de aburul munteluibătea vră jmaşă stârnindmireasma buruienii şi apământului răscolit de plug.

Jupâniţa călărea pe urmele luiSimion, în frunte, cu pletelelăsate de izbelişte. Apa îi şiroiape obraji, se înnoda sub bărbieţuţuroi neîntrerupt. IlieMachidon cercetă căutăturalogof ătului. — Martor mi-e Dumnezeu că n-

am poftit răul nimănui, spuseboierul în şoaptă, dar multă bucurie ar aduce inimii mele Celde Sus poruncind măcar ungutunar diavoliţei.

Gavril de Noţig tăif ăsuia cu Ioan


-1041-

Singuru. — Calul roib, socoti nobilul, s-a

dovedit rău tovarăş la vremeudă… Odată-şi leapădă povara.Nu zic să-şi frângă gâtul,Doamne fereşte, însă ar putea să dobândească un picior înlopăţele…

Rezemat de roata carului, cutălpile ciubotelor îndreptate sprefoc, Ilie Machidon căuta pestecreştetul fagilor, la bolta pâclie,f ără stele.

Făcuseră popas în luminiş iscatla poalele codrului cu două ceasuri înainte de miezul nopţiişi socoteau să se urnească la celdintâi pâlpâit al zorilor. Temândmereu junghiul, Ioan Singuru,


-1042-

abia descălecat, aţâţase foc dinbelşug în mai puţină vreme –socoti moţul – decât lotrii cuoasele înnodate de traihaiducesc. Tofana, pierită f ără vorbă în

inima pădurii, se întorsese cuvânat de preţ: un pui decăprioară răpus, ce prindea coajă rumenă acum în frigareaîntocmită de Machidon.

Caii, slobozi, căutau cu botulmuşchiul jilav, cozile băteaualene văzduhul. Pierit de somn,nobilul Noţig adormise pe unmindir, între pânzele coviltirului.Ochii logof ătului rătăceau, f ără gând anume, pe feţele cetaşilor.Drăgan stâlpea un trunchiviersuind abia auzit din frunză.


-1043-

Cântecul zăticnit de flacără setopea, cu aripi arse, în văzduh.

Din chipul jupânesei sedesluşeau doar pomeţii pârguiţide soare. Văpaia îi zugrăvea cuaramă, fulgerată arar dealbastrul căutăturii. Dibăciseîntr-o besactea mititică, deabanos, unsoare pentru grijitulmâinilor. Pe buzele lui RaduAndronic înflori surâsul. Fata îşifreca degetele măslinii cu luare-aminte, zăbovind îndelung şi f ără fereală de ochiul sau zâmbetulbărbaţilor.

Coşcovit dinaintea focului, cugulerul dulamei săltat pesteurechi, Singuru meştereadrăcării din găteje şi cetină. N-avea astâmpăr, muncit de


-1044-

diavolul născocirilor. IlieMachidon nu întâmpină privirealogof ătului. Mâna îi poposea pecapul lui Simion care pândeafrigarea cu ochi mijiţi de somn.Gândurile slujitoruluizburătăceau spre Chipriana…

…Satul grămădit sub coviltirulnopţii stinsese opaiţul.Plugarului i se înf ăţişau atât delimpede casele, chipurileoamenilor, le simţea atât deaproape, încât îi venea să sară din loc, să reteze într-o fugă pădurea. Iacă, uliţa mare,prunduită de bunicii răzeşi în anîmbelşugat, care desluşeştecărare de omăt în nopţi cu lună holbată, duzii ţaţei Mărioara,avan scărmănaţi de prunci cu


-1045-

obrajii şi pântecele cămăşuiciimânjite, bisericuţa cu acoperiş de tablă albă, ridicată dechiprinaşi Sfântului Vasile celMare.

Nu-i creştin în toată aşezarea să nu-şi boteze la fel primul prunc,iar în Ghenarie, la zi de întâi, câtar fi gerul de mare, oameniiîncing foc năprasnic în ogradabisericii, frig gâşte şi beau vinopărit cu cimbru şi busuioc… Dela biserică până la fântâna

T ătarului sunt douăzeci şi opt depaşi număraţi, iar de-aici până înograda lui Machidon mai puţinde atâta. Supusă gustuluiSmărăndiţei, casa are cuşmă deolane răsurii şi zidurile năpăditede zorele. La ferestre râd flori de


-1046-

muşcată, lalelele mascate adusede Machidon din împărăţiaturcului născocesc cupe feluritzugrăvite, sub cerdac. Dinpricina lor cumetrele şopocăiescf ără abatere că Smărăndiţa şi-arepezit nasul spre luceferi. Maişopocăiesc şi din alte pricini:Smărăndiţa e subţire în boi,mlădie ca şarpele, când tecercetează, ochii verzi îţi picură lacrimă pe inimă. Pe omul ei l-alovit strechea. Nu dovedeşte sârgde gospodărie şi muiere, căci cinea intrat în slujba drumului aresâmbetele pălite cu leuca.Smărăndiţa, îi drept, nu umblă f ără copcă la catrinţă, nu păşeştecu ochii în ţărână, dar nici nu-isaltă peste gardul megieşilor.


-1047-

Iacă însă lupii au început a datârcoale ogrăzii.

Ionică a lui Sătulu, de-o pildă!Zor-nevoie, toată ziua la uşanevestei după povaţă, de parcă n-ar fi popă în sat ori moşnegi cuprisos de înţelepciune cât să îndeşi, ba să şi dea pe de lături, oladă braşovenească.

Crunt la chip, slujitorul îşismulse ochii din crestele fagilorşi cât ai clipi f ăcu cale întoarsă din Chipriana.

— Sloboade cu credinţă,Drăgane, să auzim şi noi, îl îmbielogof ătul întinzându-se într-orână.

Moţul clătină capul. — Ăsta se cere şoptit, mă rog


-1048-

frumos.Şoapta născocită de buzele

novacului tremura sfioasă, gatasă se stingă la cel dintâi opintit.Drăgan îşi vărsa durerile luităinuite.

Ilie Machidon se uită la Singuruşi oftă cu poftă. Aista chiar că n-avea griji. Pe obrajii rozalbi, defecioară, stăruia pururi zâmbetvesel, ochii cercetau cu blândeţeşi mirare de prunc din spatelesticlelor. Mânia nu-l încercaoricât l-ai fi tras de coadă, păreacă ştie toate cele, dar le rosteaf ără ifos, cu zâmbet şi râs, caîntr-o joacă.

Singuru îi simţi căutătura, clipiîn semn de înţelegere şigândurile i se răsuciră spre alte


-1049-

meleaguri.…De n-ar fi fost Flavia, fata

primului grămătic al lui Duma deMaramureş, nu s-ar fi aflat acumprintre cetaşi. Oamenii aceştia îiplăceau şi trăia mereu bucurienouă că le e tovarăş de trebuinţă.Îi plăceau mintea şi trupulboierului valah, cutezătoaredeopotrivă amândouă, f ăcea hazmare de vorbele slujitorului celhâtru şi-i ţinea pulpana spre anu prăpădi un singur cuvinţel. ÎnDrăgan se strânsese putereaclocotitoare a pământului,pieptul şi umerii dăltuiţi înstânca i-i zămisliseră munţii,văzduhul tare, ameţitor, cabasamacul moţilor, codrii şiapele sălbatice… Iar Tofana…


-1050-

Ioan Singuru chicoti înfundat.Doamne! De-ar şti ei cine-i

jupâniţa cu plete păcurii… Ioan oţinea minte şi pe mama Tofanei,o muiere răsărită cu ochi maricafenii, două rândunici avântatespre tâmple… N-avea prunc şimulte lumânări şi sărindareistovise în zadar. Apoi, mama luiIoan, în ascuns de ştiinţapărintelui, o învăţase, după obiceiul sânziencelor, să fiarbă trandafir şi liliac alb în vin, să bea zeama şi să se scalde înfiertură de crăpusnic, hamei şiromaniţă. La urmă, păstrândtaină straşnică – preotul Ştefanera în stare să le afurisească –ispitiră pe pălimarul bisericii,care strecură sub sfânta masă


-1051-

din altar o cordică. Cordicarămase acolo vreme dedouăsprezece liturghii şi după ce

jupâneasa se încinsese cu aceacordică, purcese grea cu

Tofana…Singuru clipi mărunt, alungind

usturimea ochilor. Gândulpoposea îndărătnic, dar f ără amărăciune, asupra Flaviei.

„M-o fi pomenind“, zâmbi.Flavia e croită după alt tipar:rotundă, bălană, are părul în coziaşternute cuminte, una pe piept,cealaltă pe spinare. Ioan seîntreba, clipind nedumerit sprefoc, dacă o îndrăgise cu adevărat.De la şcolile nemţeşti îi trimitearăvaş în care dădea rost de tot cesăvârşise peste săptămână.


-1052-

Răspunsul se călătorea repede:„Am chindisit, am pus porcul labute, am fost la biserică, muierealui Becker se ţine cu vagmistrul,am fost cu taica la curte, mi-amretezat cosiţă şi ţi-am împletitghiul.“ O dată cu zvonul primelorcete de răzvrătiţi români,începuse a întoarce umerii. Lavoroava căutată cu dinadinsul înodaia bună a grămăticului,Flavia îşi descopciase gura.Vorbele însângeraseră obrajii luiIoan… „Vitejii sunt acum încodri, doar cine nu-i bărbatpăzeşte plita.“ Năvala ocărilorastupase cu vuiet urechile.„Prunc şcolit, cu grumajii betegi,nu-mi face trebuinţă.“

Lui Singuru i se păru că focul a


-1053-

îmbătrânit şi azvârli o mână devreascuri. — Doamne, că tare-i bine! oftă

grămădindu-se lângă IlieMachidon. — Mă rog? — Ziceam că-i bine. — Este. — Mai postim mult, împărate?

întrebă logof ătul, cu voce săracă.Voia parcă să ocrotească

liniştea. Liniştea ţesută degânduri şi sihăstria pădurii.

Machidon clătină capul. Nu eraîn apele lui şi boierul nu-l îndesă cu vorba.

Tofana închise tolba, o vârî subceaf ă şi se întinse pe aşternutulde frunze şi rămurele proaspete


-1054-

de răchită. Asemenea rămurelesunt moi şi nu strâng răcealapământului. Îşi încrucişa braţelepeste chip şi trupul se desluşivergea mlădie sub veşmântul depiele. Jupâniţa ascultă o vremenecazurile moţului mărturisitedin frunză. Aminteau ghiersulascuns peste iarnă în ungher desobă…

…O sobă albă de porţelan cughirlande de roze, poruncită laViana. Crivatul cu polog dincatifea azurie se află de cealaltă parte a odăii. De pe gheridon, nulipsesc nicicând florile, în văsciorzvelt de argint. De atâta folosinţă,herbul emailat ţinut de hulubiinăscociţi la buza ulcelei aînceput să piardă smalţul.


-1055-

Mistreţul şi-a prăpădit un picior,câmpul de purpură parcă nu maiare hotar… Baba Raveca grijeştede flori şi tot ea înfige la puiulserii lumânare nouă în sfeşniculde alabastru. E din sat deromâni, Adâncata, dar a luatportul săsoaicelor. Scufiţă albă de horbotă, rochie neagră,creaţă, cu înflorituri de hurmuz,tot negru, şi cruce grea de aur pepiept. În fiece an, citeşte, de laun capăt la altul, Biblia. Chipulzgrunţuros pare tăvălit în nisip,ochii blajini lăcrămează uşor.

Sub ferestrele înalte, perdeluitecu un rând de dantelă şi altul decatifea, se aude lătratul vesel alcâinilor întorşi de la vânătoare.La vreme de iarnă, negura


-1056-

coboară atât de repede… Cina estatornicită la şapte ceasuri, întrapeza cu pereţii îmbrăcaţi înpaltin. Argintul e prea greupentru mâna fetiţei şi de aceea is-au poruncit tacâmuri mititele,cu mâner de fildeş… Dincolo deporţile înalte, cu suliţe, urlă lupii. În iatacul cald aşteaptă greierii pitiţi în sobă, stihurile luiRonsard şi somnul… — Mi-e foame, o scăpă Ioan

Singuru şi zâmbi cerându-şiparcă iertăciune.

Drăgan îl cercetă cu mirare. Judecând după trupul şiştav,f ără vină, ai fi zis că Singuru nuîmbucă decât la asfinţit desăptămână, când îşi aduceaminte. Iar ţinerea de minte îi e


-1057-

scurtă. Moţul mânca o dată în zi,la crăpatul zorilor, un cuptor depâine, o oală de borş, un godăcelde zece zile. Aşa se deprinsese pevremea când lotrea minele deaur. Prăduiala din miez denoapte stârneşte pântecele. Şimai abitir îl îndeamnă goanapână în satul din cula dealului,unde aurul i se f ărâmiţează întredegete. Plugarii sunt amărâţi, nuştii care sunt mai mulţi: copiii orinevoile… În scăldătoarea abianăscuţilor, după datinastrăbunilor daci, oamenii punpietricică pentru ca pruncul să fie răbduriu dinainteanecazurilor precum piatra…

Logof ătul îşi răsuci privirea spreIoan Singuru.


-1058-

— Ai de ajunat zdravăn, omule,căci mi-am luat mireasă, nuslujitor. În schimb, tare repede-imai lucrează limba. Hm, mi-amrupt mâinile născocind găteje, iardumnealui răsuceşte frigareaceea în dorul lelii!

Diavolul cel şugubăţ din IlieMachidon, plecat o vreme să zidească biserici, se întoarsevânteş la rosturile lui: — Sfântă-i vorba lui văru-meu

Trandafir! Iepuroaica fată şiiepurele se vaită de inimă…

Singuru chicoti înfundat.Machidon îi înţepa aducereaaminte. T ătâne-său, părinteleŞtefan, avea drept paracliserf ăptură ciudată şi cam într-oureche. La orice vorbă purta un


-1059-

singur răspuns: Ba! „De câşlegi,om drege clopotniţa…“ „Ba!“„Săptămână asta intrăm înpostul Sfintei Marii.“ „Ba“ oîntorcea creştinul. „Vrei răchie?“„Ba!“ şi întindea mâna…

Radu Andronic sări în picioareşi scotocind între bodroanţelecarului scoase un burduf de vindulce, darul românilor someşeni.

Trase o duşcă zdravănă şi-lîntinse moţului. Într-aceeaşiclipă burduful îi fu rupt dinmâini. Fără a rosti un cuvânt,

jupâniţa Tofana vărsă în ţărână trei degete spre a curaţi şipul debuzele logof ătului, apoi îl duse lagură şi înghiţi pe nerăsuflate omăsură bună, sub ochii holbaţiai cetaşilor. După care trecu


-1060-

burduful lui Drăgan.Un zâmbet descreţi musteţile

lui Machidon. „Îndrăcită muiere!“Şi-o închipuia anevoie plămădindpâine, veghind coada vacii şidând năvală desculţă la mă-safiindcă a scărmănat-o oleacă bărbatul. „Aiasta pune singură mâna pe par, nu-şi mai aşteaptă fraţii! Vai de flăcăul care oîncerca să-i împiedice picioarele!Mai bine lefegiu în oasteaîmpărătească…“ Împunsespinarea rumenită a vânatului cu

jungherul. Zeama ţâşniuntdelemnie şi jăraticul scrâşni. — Gătiţi-vă pântecele, cinstiţi

boieri! îi gata.Aşeză carnea pe scoarţă de

mesteacăn, trecută prin foc.


-1061-

Simion scâncea de poftă, darprivirea stăpânului îl struni.Machidon scoase din traistă unardei verde, îl descotorosi demărul seminţelor albe, apoi îlumplu cu basamac. Nu că n-ar fifost deprins cu clondirul, darholerca deşertată din asemeneacupă are gust şi aromă f ără pereche, prinde putere îndoită.Doar vrâncenii cunoşteauvicleşugul.

Zvon harnic de f ălci îi săltă privirea. Rămase ca la panoramă.Uitând de ceilalţi, Drăgan seaşezase turceşte în faţamaldărului de cărnărie şi trudeavârtos s-o mântuie.

Ochii moţului căutau doar spreîmbucătura următoare, iar


-1062-

plugarul îşi zise că din treiînghiţituri gămanul venea de hacunei halci ce-ar fi îndestulat ocasă de gospodari cu prunci,oaspeţi şi popa din sat aflat încinstea mesei. Oasele sesf ărâmau vreascuri netrebniceîntre f ălcile novacului, nu lepădanimic, rămăşiţă cât de mică, ai fizis că lăcustele s-au pornit laseceră pe buzele lui.

Ioan Singuru îl cerceta cu guracăscată. Asemenea pustie n-ar fiizbutit toate drăcăriile domnieisale puse stivă. Se trăsese maiaproape de mâncău să-i vadă bine isprava. Şi Simion rămăsesede lemn, după pilda logof ătului.Radu Andronic măsura curăsuflarea tăiată sârgul arătat de


-1063-

Drăgan în lucrarea sa. În ochii jupâniţei Tofana, un sfârâiac deflacără vestea râsul abia stăvilit.

Până la ciotul cozii n-ar fi băgatnimic de seamă novacul de nu l-a fi cercat setea. Întinse mânadupă burduf f ără a-şi ridicaprivirea de la bucate. Cum acestanu-i ieşi în întâmpinare, ghiontitde dogoarea gurii, răsucigrumajii. Căutătura moţuluidesluşi patru stane încrememtede mirare. Întoarse ochii lamerinde. Din puiul de căprioară rămăsese o ciozvârtă, s-o dai depomană la calici, cu un măr şiun blid de colivă.

Namila se vârî între umeri, îşiîntinse picioarele şi scoaseîncurcat din chimir punga cu


-1064-

mahorcă. — No, bine! suflă.Şoapta fu auzită la celălalt

capăt de meleag. Tofana ţâşniciută şi-o luă la goană printrecopaci dezlegându-şi baierelerâsului. Fu molimă! Dintâiizbucni Ioan Singuru – râdea capruncii şi muierile, cu şiroaie delacrimi – apoi hohotele gâlgâiră în toate piepturile. Trezit, nobilulNoţig ieşi de sub coviltir cu ochiiplini de somn. Se lăsă lângă foc,mormăi ceva despre râsul înpustiu şi dădu să înfigă

jungherul. Privirea i se holbă limpezită de mahmureala viselor. — Atât mi-aţi hotărât din

ditamai dobitocul? Bulzul ista decarne? Hm, trag nădejde că cel


-1065-

puţin v-aţi îndestulat…Râsul izbucni cu putere întreită

f ăcând să răsune pădurea.Sticlele de pe nasul lui Ioan seaburiseră, iar Machidon uită frântură de ceas drumurile luiIonică din Chipriana pe subferestrele Smărăndiţei.

Moţul ar fi vrut să sedesluşească, dar cugetulîmpurpurat căuta zadarniccuvintele.

* * *

Obcinele Bucovinei plesneau defrumuseţe. Păreau fecioare gătitepentru nuntă, primăveri cuprisos de floare, catrinţe


-1066-

chindisite în mănăstiri. Cerulpurta maramă sinilie, mirosea aruf ă curată. Vânticelul demiazănoapte furase miresmeleflorilor din Ţ ara Maramureşuluişi trudea să umple caretacetaşilor.

Înaintau către MunţiiCernahora cu poalele clătite deapa celor două Tise, Albă şiNeagră. După însemnările luiIoan Singuru, undeva pe ocreastă, se aflau urmele cetăţuiiridicate de românii vechi cu vreo300 de ani înainte de-a descălecaîntemeietorul Moldovei, Bogdandin Cuhea, voievod deMaramureş.

Două zile şi multe ceasuri denoapte cheltuiră cetaşii opintind


-1067-

să biruiască drumurile. Ajunseră la vremea când dimineaţamântuise să-şi împletească cosiţele. Zidurile negre, trecuteprin focul şi sabia şleahticilor,depuneau mărturie despreiscusinţa dovedită de meşteriiromâni. Fuseseră arducate pevârf de munte bont, cetluit deprăpăstii adânci. — O vară întreagă i-am dat

târcoale, spuse Singuru. Nu seaflă sămânţă de potecă pentrupiciorul omului şi-alsălbăticiunilor.

Ilie Machidon măsura cuprinsde uimire crestele golaşe,prăvălite drept. — Să nu-mi spui, rogu-te, că a

născocit-o f ăptură pământească.


-1068-

— Peste hăul prăpastiei, desluşifeciorul popii din Sânzieni, seafla, în vremurile ce s-aucălătorit de mult, un podumblător carele era înălţat înceasurile de primejdie. Bătrâniiprepuiesc că numai o iscoadă aflată în cetate a putut înlesnipătrunderea vră jmaşilor. — Hotărât!Radu Andronic răsuflă cu

uşurare. — Dacă acel pod nu se mai află,

aşezarea scapă poftelor luiNeurautter. — Mă tem că nu. Sunt opt luni

de când nemţii trudesc să înnoade o punte. După ştiinţamea, până acum n-au izbândit. T ăcură. Şase perechi de ochi


-1069-

răscoleau grohotişurile. Azuruldin căutătura jupâniţei Tofanaprinse dintr-o dată a se întuneca.Fata arătă cu degetul un furnicarde oşteni, scări şi frânghii pe-ocreastă a muntelui. Logof ătulnumără peste o sută de oameni. — Greu de biruit! spuse nobilul

Noţig. — Greu, greu! oftă Ilie

Machidon. Se cere născocit unvicleşug. Jupâniţa îşi muşcă buzele. Avea

dinţi albi, măşcaţi, după tiparullogof ătului. — Dacă am prăvăli stâncile? — E peste putinţă să ajungi la

ele, spuse Singuru. — Mda…Radu Andronic f ăcu semn


-1070-

slujitorului să-l urmeze.Lunecară umbre prin cetină,ocolind luminişurile şi cărăruiacu urme proaspete de paşi. Suiră un gorgan şi aflară margineapădurii. Nemţimea, scăpată destrânsoarea straielor turnate înfier, se înf ăţişă privirii la maipuţin de cincisprezece stânjeni.

Oştenii opinteau cu nădejde laun odgon, cât braţul logof ătuluide gros, împletit în opt.Năduşeau sub porunca unuiomuleţ spelb, înconjurat depergamente înnegrite cu socoteli.

Radu Andronic privi prindeschizătura cortului ridicatalături şi degetele îi zvâcniră peumărul lui Machidon. — Ştii cine se află înăuntru?


-1071-

Filip D’Antin! — Şuguieşti, logofete! şopti

slujitorul. S-a înecat sub ochiimei în apele cele mari din târgulblestemat. — Priveşte!Contele de Saint-Lô ieşi dintre

pânze şi se apropie de omul cuporuncile. Braţul drept îispânzura într-o parte, tăieturabuzelor pricinuită de logof ăt pepodul cel nou purta semnelecusăturii. — De-amu gata, m-am luminat!

Aista-i necuratu’ gol! — Adăposteşte toată talpa

iadului, Machidoane, dacă avândatâtea stricăciuni a putut biruiSena. — Îndrăznesc să-ţi judec fapta,


-1072-

boierule. Mărinimia îşi aresocoatele ei, iar contele nu-şigăseşte loc printre ele. Trebuiarăpus!

Radu Andronic măsuraîntunecat ochiul teaf ăr alvânzătorului. — Aşa i-a fost scris. — Tare mă mânie câteodată cel

care scrie!Ceru îngăduinţa logof ătului şi

urcă pisiceşte într-un bradrăsărit, spre a cerceta ispravanemţilor. Un fluierat subţire îiscăpă de pe buze. Oşteniiizbutiseră să întindă deasupraprăpastiei o punte trainică,spânzurată de două hârzoabe.Capetele acelor hârzoabe se aflauînnodate la gâtul unor ţăruşi


-1073-

zdraveni, din fier, îngropaţi înstâncă. Machidon socoti că imperialii mai au de trebăluitcale de trei-patru ceasuri spre aîntări podina de scândurele. — La vărsatul nopţii puntea e

gata! şopti logof ătului îndată cecoborî. Lucrare nemţească, f ără moarte… — Oare? Ţăranul pricepu. În ochi îi juca

lumina chibzuielilor. — Mda. Îndată ce se prăvale

noaptea, cu oleacă de noroc m-aş putea strecura până la buzaîmpletiturilor. — Ne vom strecura împreună,

Machidoane!

Muntele trăgea seara de


-1074-

mânecă, ceaţa pogorâse.Răcoarea se strecura hoţeştepână la umerii jupâniţei Tofana.Îmbrăcată subţire, fata da semnecă tremură gros.

Radu Andronic se lepădă degândul cel rău încercat pe ploaie,îşi scoase dulama şi i-o puse laîndemână. Ochii albaştri sclipiră oţel. — Păstrează-ţi bodroanţa,

muntene! Curând ai să scânceşti.Logof ătul săltă umerii şi voi să

se îmbrace, dar jupâniţa îismulse haina apoi se depărta.

Slujitorul ispiti surâzândanume semne şi spuse: — Numai două ceasuri va bate

luna. — Întocmai, întări Ioan


-1075-

Singuru.Radu Andronic îşi împărţi

poruncile şi porni urmat deMachidon spre pădure.Întunericul ştergea umbrele,cetina groasă născocea vră jmaşila tot pasul. Slujitorul purta

jungherul la brâu, pe umeri colacde funie subţire, dar trainică.Urcară pieptiş creasta de care erapriponită puntea, grijind să nustârnească pietrele.

Vorba cea bolovănoasă anemţilor şi lumina unor fanare sedesluşiră curând. Culcat pepântece, deasupra stânciimărginaşe, Machidon cercetatabăra. Socotise bine. Ostaşii îşimântuiseră treaba şi acumstrângeau sculele.


-1076-

Filip D’Antin tăif ăsuia cuomuleţul spelb la gura cortului.Fu statornicită straja, apoi, rândpe rând, fanarele se stinseră.Oamenii îşi căutau hodina.

Aşteptară un ceas ferindliniştea, până când nemţimeaprinse să mâne porcii la jir. Abiaatunci logof ătul legă zdravănfrânghia la rădăcina unui brad şiporunci slujitorului să ţină loculsub privire. Luna, urmândsocotelile lui Machidon, îşiascunse obrazul. Radu Andronictrecu funia peste creastă şiîncepu să coboare în mâini,ferind stânca de orice atingere,până ajunse la ţăruşii de fier.Dedesubt stră jile, două mogâldeţe cu săbii şi flinte,


-1077-

cerneau noaptea din ochi. Urletullupului poruncit de logof ătmoţului, la temelia prăpastiei, deîndată ce lumina lunii se va fistins, priponise căutăturanemţilor. Picioarele boieruluighiciră ţăruşii. Se aplecă şireteză iuteş cu jungherul celedouă odgoane întinse arc.

* * *

Drăgan, cu mâinile căuş lagură, născocea urlete lungi.Alături, Gavril de Noţig, jupâniţaşi Ioan Singuru priveau podinazvârlită deasupra hăului.Feciorul părintelui Ştefan dinSânzieni socotea înfierbântat


-1078-

lungimea acelei podine şiadâncimea prăpastiei. Puteauîndeplini porunca logof ătuluinumai dacă amândouă eraudeopotrivă. Iar porunca lui RaduAndronic era să născocească focvârtos la capătul punţii de îndată ce aceasta se va nărui. — Nu pricep rostul, spuse

Gavril de Noţig. Retezândhârzoabele truda nemţilor oricume zăticnită.

Ioan Singuru clătină capul. — Oştenii pot ridica puntea la

loc pogorând frânghii trainice.Supunând-o focului totul trebuieluat de la Adam, iar în trei lunise betegeşte vremea. Astaînseamnă că până la cealaltă iarbă verde cetăţuia scapă de


-1079-

năpastă. Jupâniţa îşi roti căutătura.

Fundul prăpastiei, însemnat cuprăvălitură de piatră, era udat deaţa unui pârâiaş zorit. Jepimărunţi născoceau pe alocuriumbre de fiară. Tofana segrămădi sub dulama logof ătuluisuspinând înfricoşată. IoanSinguru îi desluşi spaima şizâmbi ascuns. — Gândesc că era mai bine să

rămâi lângă care, jupâniţa.Grohotişurile adăpostesc jivinetârâtoare. — Mişună viperele! întări Gavril

de Noţig cântându-i în strună.Fata sări pe o stânca zvârlind

priviri în jur. Zgomot prelung,poftorit de ecou, îi chirci inima.


-1080-

Capătul punţii se năruise. — Diavolul şi-a pus papucii pe

dos! spuse înciudat Singuru.Podina rămăsese aninată la

patru stânjeni deasuprapârâiaşului… O priveauneputincioşi. Moţul scrâşni: — Născoceşte ceva! — Ce? întrebă feciorul

părintelui Ştefan. Vremea-imăsurată, într-un sfert de ceasoştenii ne taie ieşirea.

Peretele prăpastiei era croit cucuţitul, f ără o crăpătură de caresă te poţi anina. Jupâniţa Tofanaîşi lepădă spaimele şi începu să meşterească f ăclii la capătulsăgeţilor. Singuru îi pricepugândul. — Grijeşte de amnar şi


-1081-

cremene, Drăgane!Moţul îşi scoase sculele f ără

credinţă. Patru flăcări ţâşniră bortind întunericul, patru limbide foc încolăciră capătul podinei.

Cetaşii, cu unghiile înfipte înpodul palmei, aşteptau. Pălălaiaşovăitoare prinse puteri,scândurile începură să trosnească. Răsuflără cuuşurare. — Să mergem! porunci Gavril

de Noţig. Zăresc fanarelenemţilor.

Un şirag de luminiţe căutaufundul prăpastiei. Moţul, deprinscu umbletul de noapte, porni înfrunte citind repede drumul.

Bucuria izbânzii le dănţuia în


-1082-

priviri. Scăpaţi din strânsoareaimperialilor, îşi mânau caii, pedrum tainic, spre Ţ araMaramureşului. Ioan Singurulăudă logof ătului născocirea

jupâniţei. — Ne-a fost de mare folos,

recunoscu Gavril de Noţig.Radu Andronic se uită la

Tofana. — Bag de seamă că datorinţele

faţă de domnia ta umplu răbojul. — Va veni şi ziua socotelilor,

muntene, spuse fata. Până atunci caută, rogu-te, o babă să-ţi descânte oamenii de spaime.

Tremurau vârtos la gândul că vreo râmă de şarpe s-ar puteaivi…

Dădu pinteni roibului şi ţâşni


-1083-

nălucă pe urmele lui Simion.

* * *

Când ciocârlia începu a trage depulpana somnului, în codru,unde zorile poposesc anevoie,stăruia lumină de candelă albastră. Jupâniţa se ridică încapul oaselor. Singur treaz, întrecetaşi, se afla doar Simion. Seapropie vesel călcând f ără grijă peste trupul moţului. Fata îldezmierdă sub grumaji căutândspre ceilalţi.

Logof ătul dormea pe pântece şirăsuflarea adâncă îi sălta umeriiputernici. Alături îşi cercetauodihna Machidon şi Ioan


-1084-

Singuru. Pe chipul slujitoruluistăruia surâsul visului bun.Feciorul părintelui Ştefan,înfofolit până peste cap, desluşeadoar o movilă de mantii şibodroanţe. Drăgan, cu trupulrăstignit în bătaia luceaf ărului dedimineaţă, horăia haiduceşte, iardin car atârnau ciubotele dinpiele de bivol ale nobilului Noţig.

Păşind în şoaptă mare, Tofanaîşi luă tolba şi arcul, apoi dibuiceva în clapcele de la şa. Simion,aşezat în priveală, îi urmăreafiece mişcare, căutând să-idesluşească rostul. Jupâniţa duse degetul la buzeşi se îndepărtă printre copaci.Călca sprintenă şi cu grabă.Văzduhul tare, stropit de rouă îi


-1085-

bucura răsuflarea, vietăţi de-oşchioapă, gonind după bucateleprânzului cel mic, îi fereauciuboţelele şi piereau f ără zăbavă în inima codrului. Tofana răsuci capul. Simion îi

păşea pe călcâie adulmecând totce-i ieşea în cale: vreascuri,rădăcini cioturoase, hribi viclenicu cuşme sângerii. Cercă zadarnic să-l gonească.Chiprinaşul habar n-avea, ocerceta vesel stâlpit în coadă şide îndată ce Tofana întorceaspatele, i-o lua pe urme.

Mireasma de brotac şi buruiană udă vesti apa înainte de a coborîgrohotişul. O adiere zornică primenea undele, le gonea încreţuri mărunte spre mal.


-1086-

Soarele începu să se caţăre încopaci. I se desluşea talgerulprintre ramuri, puzderie decioburi din sticlă roşie. Tofana îşizvârli armele, deschise largbraţele şi râse dimineţii.

Cu picurişul, dezbumbind curăbdare straiele, dezmierdându-se parcă, începu a se dezbrăca.Sub veşmintele de piele purtafustă subţire de borangic. Olepădă smulgând o singură copcă. Soarele înveli trupulsuleag, cu rotunjime de arc, înmantie arămie.

Simion, rămas la pândă printrerămurelele unui merişor, plecă ochii, după care, f ără a prăpădivreme chibzuind, întoarse coada.Urcă grohotişul şi o luă repejor


-1087-

spre tabără.

La locul de popas stăruia grija.Cel dintâi care băgase de seamă că jupâniţa Tofana lipseştefusese Ioan Singuru. Se învârtisece se învârtise în jurul taberei,frecase până la scânteie sticlele,apoi nemairăbdându-l inima, îşislobozise gândul către logof ăt.Oare n-a fost răpită jupâniţa?

Plecată de bunăvoie nu era, căcicalul şi tacâmul său se aflaulângă care. Grija se lăţisepecingine către ceilalţi. După sfatscurt, hotărâră să se risipească în cele patru vânturi pentru ascotoci pădurea.

Simion lătra de zor, dar nimeninu-l lua în seamă şi, de nu s-ar fi


-1088-

aflat în priveala lui Machidon,moţul, mânios, ar fi zvârlit cuceva după el. Când însă dulăul îilăsă în plata Domnului, luând cudinadinsul anume cărare,logof ătul şi slujitorul se învoiră a-l urma.

Tofana se răsuci şerpeşte pespinare, simţi dezmierdareaundei în jurul pântecelui şi selăsă plută în voia apei.

Din tipsia de cleştar răsăreauchipul cu nimb de plete păcurii,bumbii sânilor şi degetelepicioarelor. Dintâi îşi lăusetrupul şi părul cu săpunnemţesc, aromit cu iasomie, apoise frecase cu nisip, după pildarămasă de la Cimberi, spre a


-1089-

alunga trândăvia sângelui. Înrăgazul scurt ce-i rămăsese,retezase lacul înot, iar acum cuochii închişi, primind soarele peumerii înalţi ai obrajilor, lungeabucuria, căci înainte de-a isprăvinumăratul sutei trebuia să fieînveşmântată, gata să iagorganul în piept.

Clipele trecură nălucă. Jupâniţa îşi îngădui încă oscufundătură, după care căută fundul cu picioarele. Sedescotorosi de apa din urechi,lăsându-şi capul pe un umăr şicelălalt, trecând după aceea lastorsul şi rânduitul pletelor.

Pitit în spatele unui tufiş de jepi, logof ătul surâdea frumuseţii


-1090-

trupului turnat în aramă. Drept,cu şolduri şi umeri înguşti, păreaînchipuit şi dăltuit de meşteriivechiului Eghipet. Jupâneasa Irina, de pildă, ar fi

socotit-o croită prea zgârcit –asemenea coapse zămislescprunci piperniciţi, care-ţi vin de-a-ndoaselea – şi oricum,neîngăduit de neagră. În Valahia,până şi ţigăncile se fereau depălitura soarelui. Muierea trebuiesă fie doar miere, lapte şi bobocde roză, singura îmbinare cehotărăşte frumuseţea. Darfeciorul dumneaei socotea altfel… Tot altfel socotea şi nobilul

Noţig, care lipea trunchiul unuicedru. Domnia sa trăise aniîndelungaţi în republicile cele


-1091-

însorite ale Italiei, văzusesumedenie de muieri despuiate,în carne şi oase, ori zugrăvite pepânză, şi având pildă bogată oasemuia pe Tofana cu anumezeiţă a unui anume meşter,Giorgione.

Moţul, ferind să nu prăvalestânca, îşi simţea cugetullăcrămând. Tot aşa lăcrămadinaintea florilor albastre pe carevârful de munte le născoceştesub pojghiţa de zăpadă a luiMărţişor. Ioan Singuru, cu obrajiibobotaie, cerceta dintâia oară, dedupă sticlele înceţoşate,alcătuirea trupului de muiere. Sesimţea amarnic de ruşinat şi-lmustra cugetul, căci preţuiaicoană chipul şi sufletul


-1092-

jupâniţei.Machidon, singurul cu căpătâi

din ceată, chibzuia că ce-ifrumos îi plăcut şi Domnului şideci, se cere privit. Jupâniţa deschise ochii şi-l

văzu pe Simion pândindgorganul, cu botul pe labe. Făcuroată împrejurimile. O flacără îiînvăpăie albastrul căutăturii şi seapropie de mal înotândvoiniceşte. Începu a cotrobăiprintre bodroanţe. Moşmondeacu spinarea îndoită, căci ia şifusta de borangic alunecau greupe trupul ud.

Soarele arducase încă o palmă,în apropiere o ciocănitoarerobace îşi începuse slujba.

Dintr-o dată, Tofana ţâşni


-1093-

luminare în picioare, întinsearcul şi slobozi săgeată cătretufişul de jepi. Strigătul îi dovedică nu şi-a greşit ţinta. Într-aceeaşi clipă, se iviră dinascunziş de stânca, copac oritufiş cetaşii. Machidon o luă lasănătoasa spre jepi, ocărându-lpe Simion care-i pusese peurmele fetei.

Logof ătul îi ieşi în întâmpinarecercând să-şi smulgă săgeata dinumăr. — Afurisita! şopti Radu

Andronic.Slujitorul oftă cu tâlc.

— Tot băieţii bătrâni dovedesc judecată şi învăţătură bună. Nucăuta la muierea f ără catrinţă şipe popă sub patrafir. Dacă


-1094-

jupâniţa ştia că domnia ta eşticel care o aţinteşte cu atâta sârg,nu-şi greşea ţinta… — Domnia ta aţinteai stelele,

prepuiesc. — Vorbeşti cu păcat, boierule.

Eu, mulţumesc lui Dumnezeu,sunt om însurat. Tofana îşi sumecase fustele şi

alerga spre ei mâncândpământul. Se opri la un passuflând repede. În ochi i sedesluşea spaima, dar şistrădania de-a o ascunde.Porunci cu glas tremurat: — Arată-mi rana, muntene!Radu Andronic o cercetă iute,

apoi scutură dârz capul. Izbutisesă smulgă săgeata şi se clătinafulgerat de dureri. Sângele


-1095-

năvălea harnic zugrăvindu-icămaşa. Chipul fetei se albi. Seîntoarse spre moţ şi îndreptă cuvoce şi ochi de căprioară rugăciunea: — Să-l ducem în tabără.

Apăsând în fel şi chip, jupâniţaizbutise să-l înduplece a-i grijirana. Îi reteză cămaşa în dreptulpieptului, spălă sângele, scoasedin sipeţel scutece şi sumedeniede alifii tămăduitoare.

Dezmierdarea degetelor, gingaşă ca aripa de fluture, scăpărabucurie în trupul logof ătului.Gemea surd şi caznele prepuiteîncovoiau inima jupâniţei.Machidon, cârtitor din fire, îşiîngăduise privire iute asupra


-1096-

vătămăturii, după care căutasecu dinadinsul ochii boierului.Râse după obicei, din colţulmusteţii, dovedindu-i că în elunul nu-şi găsise muşteriu.Drumul săgeţii era f ără primejdie, o înţepătură acolo.Pentru asemenea betegeală, altă dată, Radu Andronic nu şi-ar fiscos nici măcar cămeşa. Privirealogof ătului îl aţinti mânioasă.Slujitorul nu-şi şterse zâmbetul,abia dacă-l dosi. — A prins vulpea rană! spuse.

Hai, Simioane, să-ţi desluşesc ces-a întâmplat în ziua aceea…

Grijind să-i fie moale, Tofanasăltase în poale capul tuciuriu alboierului. Grăia cu dulceaţă,spre mirarea cetaşilor deprinşi cu


-1097-

vorba de până atunci, scurtă şiaspră. — Trupul ţi-e însemnat în

multe locuri, logofete.Fata îl rătăcise dintr-o dată pe

„muntene“. Radu Andronic băgă de seamă cu mulţumire, dar nuspuse nimic. Tofana urmă: — T ăieturile dovedesc trai

primejdios pe meleagurivră jmaşe. — De cinci ani mă aflu în slujba

lui Vodă Brâncoveanu. Sunt unom bătrân… — Eşti un prunc! Nu te supăra,

rogu-te, pozna de azi odovedeşte. — Nu mă supăr. Socotesc că în

preajma domniei tale e maisănătos. M-ai pescuit cu


-1098-

năvodul, mi-ai betegit umărul… — Te doare? — L-aş mânia pe Dumnezeu să

spun că nu.Minţea f ără să roşească.

— Îmi pare rău, şopti jupâniţa.Cinstit! — Când nu eşti cinstită? Tofana ocoli răspunsul. Ochii

albaştri se întristară, măsurândo rană veche care-i însemnacelălalt umăr şi pieptul până labrăcinar. — Unde ai dobândit asemenea

crestătură? — La Marsilia. Am zăcut

patruzeci de zile, îşi amintizâmbind logof ătul, şi-am luatînvăţătură pentru toată viaţa să feresc corsarii cu vlagă în braţul


-1099-

stâng. Tofana mântuise oblojitul şi

boierul, temându-se că-l vaalunga din poale, căuta vorbe şiisprăvi ce i-ar fi putut abateluarea-aminte. Jupâneasamirosea a livadă de cireşi dată înfloare. Degetele adiau vânticel deprimăvară, clopoţeii vorbelorclipoceau în şoaptă subţiratică,cerul ochilor întindea văluriînstelate.

Fata îl iscodea singură,cercetându-i semnele. Pădurea setrezise de-a binelea, soareleaprindea nimbii păpădiilor, iscateîn luminişuri. Cetaşii pieriseră după vânat. Numai IlieMachidon, aflat sub poruncadiavolului şugubăţ, nu se rupea


-1100-

de poalele logof ătului.Radu Andronic îi auzi fluieratul.

Când slujitorul fluiera era semncă ciopleşte par nou şi pildevechi. Îi veghea doar Simion, caredovedea totdeauna râvnă pentruasemenea privelişti. — Bag de seamă, ciripi Tofana,

că norocul îţi ţine umbra. Nicirana de la tâmplă n-a fost f ără primejdie. — Aceasta o datorez unei spade

tătărăşti. Puţin a lipsit să mă doboare, dar vră jmaşul a lovit cumilă, având braţul vătămat.

Machidon suspină din adânculrărunchilor. — Ia învăţătură, Simioane! Să

nu-ţi istoriseşti vrednicia uitândpe cei care te-au ocrotit…


-1101-

Logof ătul răsuci iute capul,poftind să-l gâtuie cu privirea. — Şi semnul de sub coaste? — L-am primit în Toledo, pe

Uliţa Crucii. Sarazinii facîncredinţare doar jungherului cudouă tăişuri. Îl mânuiesc cudibăcie vicleană.

Ochii fetei cătară departe,printre fagi. — Uliţa Crucii, şopti cu zâmbet

tremurat. Lângă dugheana cuceaprazărie e hanul Gâscanul dinToledo , apoi prăvălia de cofeturi alui moş Hassan. Nicăieri nu seaflă sirop de coacăze mai gustos.Simţi tot rodul livezii într-osingură sorbitură. Să stai înpragul lui moş Hassan, să-ţirăcoreşti palmele pe cupa rece şi


-1102-

să priveşti Piaţa Albă, pustiită debobotaia soarelui…

Boierul o cercetă cu nespusă mirare. — Cu ce prilej te-ai aflat,

jupâniţa, în ţara spaniolului? Tofana tresări scurt

dezmeticindu-se. Râse, cercândsă ocolească răspunsul drept. — A trecut o vreme de-atunci şi

teamă mi-e că am uitat.Radu Andronic se săltă într-un

cot. Îşi aminti că-i vătămat şi selăsă înapoi cu vaiet, grijind să nuosândească genunchiul fetei. — Leacul domniei tale ogoieşte,

dar strecoară slăbiciune în trup.Ai călătorit mult, jupâniţa?

Simţea că întrebările n-obucură, dar nu le putea stăvili


-1103-

năvala. Când o trăgeai de limbă,ochii Tofanei se întunecau,păreau ferestre oblonite dintr-odată. — Nu cât aş fi poftit. — Tinereţea ţi-e bogată, spuse

boierul, şi nenumărate cărări ţise pot aşterne dinainte. Iar de veiavea parte de bărbat drumeţ… Tofana îi reteză vorba râzând: — Ne-om petrece toată viaţa în

rădvan. Dar cunoşti asemeneabărbat, logofete, să-şi ia muiereaîn hălăduială? — Cunosc.Ilie Machidon îşi drese glasul

mângâind urechile câinelui. — Află de asemenea, Simioane

tată, că trei lucruri îi sunt urâtelui Dumnezeu: bogatul


-1104-

nemilostiv, calicul fudul şimuieraticul umblat.

Radu Andronic ridică ochiicătre ceruri, apoi îi întoarse sfioşispre Tofana. Gândurile feteizburătăceau departe. Plimba îndreptul buzelor o albăstriţă,geamănă cu cercelul mic ceaprindea scânteie azurie printrecosiţele întunecate. Întrebareanăbuşită atâta vreme rupsezăgazul: — Cum te cheamă, jupâniţă

Tofana?Fata zâmbi.

— Tofana.De astă dată logof ătul îşi uită

de-a binelea vătămătura. Seridică într-un cot căutându-iochii.


-1105-

— Cum te cheamă? Cine eşti?De ce te ascunzi de noi? Unde-aideprins să tragi cu arcul? Cumse face că jupâniţa de neam ales

– o desluşeşte totul, vorba,păşitul, privirea – bate drumurileEvropei, apoi însoţeşte slobodă ceată de paladini?

Fata îi urmă rana de la tâmplă cu degetul, îl cercetă parcă înveselită, apoi începu a-şirândui părul înnodându-l conciîn creştetul capului. — Bag de seamă că leacul meuţi-a fost de ajutor, logofete. Mă bucur, căci mi-era teamă cabetegeala să nu ne fie cu zăbavă la drum. — Nu mi-ai dat răspuns. Tofana săltă umerii.


-1106-

— La ce ţi-ar folosi? — Lui Ioan la ce-i foloseşte? — Ioan… Ioan e altceva.Un piron căută inima

logof ătului. Şoapta răsună înfrigurată: — De ce Ioan e altceva? — Întâmplarea l-a scos de sub

porunca vrerii mele. — Te cunoaşte de mult, pricepu

Radu Andronic. — Să chemăm oamenii, căci am

zăbovit prea îndelung.Ilie Machidon simţi iar coamele

necuratului. — Să nu-ţi osteneşti mintea,

Simioane fiule, cercetând taineleăstei lumi, ci urmează învăţăturavărului meu Lixandru: pe muiereo cunoşti după rochii, iar hoţul


-1107-

după ochi.Logof ătul nu slobozi privirea

jupâniţei. — Taina e a domniei tale ori

poruncită de alţii?Capul Tofanei zvâcni. Vorbele

ţâşniră trufaşe: — Nu mă aflu sub porunca

nimănui. — Atunci? Cruţi pe cineva

anume! — N-am pe cine cruţa. Încercă

să zâmbească: Nu-mi placoamenii îndărătnici, logofete. — Am priceput, oftă boierul. N-

am să te mai supăr. Dar oare…Oare îmi vei spune vreodată cineeşti, jupâniţa Tofana?

Ilie Machidon râse încetişor. — Ia învăţătură, Simioane! În


-1108-

oala acoperită nimeni nu ştie cefierbe.

Se iviră toţi deodată, chemaţiparcă de trâmbiţă, şi la începutlogof ătul nu pricepu ce-i pălise.Umbriţi la chip scoteau gemeteînfundate, ţinând în priveală betegeli proaspete. Iacă, moţul îşistrivise un deget, mai mare mila,cioplind parul, Machidon sealesese cu palma crestată,Singuru dobândise ceva la falcă,nobilul Noţig se văita de umăr şivârfuind atâta alean, Simionîncepuse a păşi în trei picioare.Oamenii se priviră lung şiplecară ochii.

Logof ătul izbucni în râs.Hohotele îl zgâlţâiau într-atâta că


-1109-

umărul începu să-l doară cuadevărat. Tofana zâmbiîntr-anume fel. Se pref ăcu a nule fi desluşit gândul şi, f ără arosti cuvânt, aduse sipeţelul culeacuri.

Peste jumătate de ceasstrânseră tabăra şi ceata se urni.Dimineaţa de Cireşar îşi lepădacu dărnicie frumuseţile. Simionţinea urma fetei şchiopătând.Când nu se simţea în primejdiaprivirii, păşea ca dobitoacele petoate patru picioarele.

Un soare strălucitor împărăţeapământul.

* * *


-1110-

— Stai!Porunca ţâşnise săgeată. Peste

o sută de flinte nemţeşti f ăcură roată cetaşii, ţintuindu-i în inimadrumului. Ilie Machidon îşimăsură cu asprime câinele. Înloc să adulmece primejdiaalergând cercetaş, tigoarea segudură pe lângă jupâniţă cerşetorindu-i dezmierdarea.

Din cetină se desprinse uncăpitan bălan, subţire în boi şilat în umeri, cu ochii înecaţi înalbastru, după pilda Tofanei.Călărea armăsar alb, bogăţia defireturi îi dădea strălucire deluceaf ăr. Făcu roată pălăria înfaţa fetei, apoi pofti să ştie cinesunt şi încotro umblă.


-1111-

Radu Andronic deschise gurasă-i poarte răspuns, dar jupâniţai-o luă înainte într-o nemţească dulce cum nu mai pomeniseră imperialii. — Treburile neguţătoriei. Cu

îngăduinţa domniei tale, ducemceara târguită în Bucovina cătretârgul Aradului. Arătă sprecetaşi. Sunt slujitorii mei.

Surâdea diavoleşte. Căpitanuldesluşi cu vorbe meşteşugite,care dovedeau creştere aleasă, că ar fi bucuros să-i cinstească tabăra măcar o pereche deceasuri. Făcu semn şi oşteniideschiseră potecă printre piniigrămădiţi la marginea drumului. T ăiară perdeaua de verdeaţă

ajungând într-un luminiş cu


-1112-

puzderie de corturi. Logof ătul citidintr-o privire rosturileimperialilor: îndemnau o armată de trenţăroşi să smulgă aurulpământului. Mai află din vorbeleschimbate cu Tofana că pecăpitan îl cheamă von Gunther.

Drăgan mâna caii înhămaţi lacăruţe. Suflă lui Machidon: — Urâtă treabă. — Potriveşte-ţi căutătura, şopti

slujitorul, ai brice în loc de ochi.Dacă intră la prepuieli, deschidpoloboacele. — Primejdie mare! spuse Ioan

Singuru, trecând pe lângă ei. Numă înşeală niciodată inima.

Von Gunther le arătă loculunde să oprească şi slobozicâteva porunci. Patru oşteni


-1113-

bucătari aduseră îndată merindecalde şi o bute de vin. Se aflau laumbra unui brad singuratic,într-o coastă a luminişului. Pecortul căpitanului, rânduit cătremijloc, se afla zugrăvit herbuldomniei sale: un mistreţ călcândîn picioare stelele cerului. — Tare mi-e teamă că străbunii

neamţului n-au greşit alegereablazonului, spuse RaduAndronic. Omul ăsta nu-miplace. — Cunoşti povestea cu mâţa

cea blândă? întrebă Gavril deNoţig.

Bucatele fuseseră aşternute peştergar cu împunsături, din Ţ araOaşului. Mestecau f ără poftă,


-1114-

stâlpind pe sub gene masaaşezată în faţa cortului. Jupâniţaşi von Gunther înălţau cupele.Ilie Machidon râse încetişor. — Vorba ceea, frumos la frumos

trage, dar noi sluţii ce ne-omface?

Neamţul era într-adevăr ruptdin soare, însă logof ătul, Noţig şiIoan Singuru cârniră cuminciună din nas. — Cam spălăcit, spuse Radu

Andronic. — Fără vlagă, adăugă nobilul. — Nici o muiere de pe la noi nu

l-ar băga în seamă, hotărîfeciorul părintelui Ştefan.

Pentru prima oară, moţuldovedea cumpătare dinainteabucatelor. Lingura frământată


-1115-

între degete îşi schimbă repedeînf ăţişarea. Soarele rătăcitprintre vârfurile brazilornăscocea umbre lungi, răcoaredomoală, ciocârliile coseau cerul.Logof ătul îşi rupse căutătura dela masa neamţului şi măsură fluierând chipurile f ără griji,depărtările. — Aşezarea e f ără asemuire… — Hotărât, apăsă Ioan Singuru.

Izbucni cu ciudă: Ce draciîndeasă spurcatul cela laurechea jupâniţei?

Von Gunther turuia vârtosstârnind veselia fetei. — Râde! băgă de seamă

întunecat nobilul Noţig. — Gata, s-a mântuit! Aici o las!

rosti logof ătul ridicându-se.


-1116-

Întâlni zâmbetul lui IlieMachidon şi se lungi din nou.Muierile noastre n-ar cuteza să-irâdă vră jmaşului… Dacă eradobrogean ori moldovean seputea hlizi până îi trosneauf ălcile. — Îmi creşte inima, începu

slujitorul, când văd cât deadâncă-i grija domniei tale,logofete, pentru cinsteapământenilor. — Mă superi, Ilie!La masa lui von Gunther

slujitorii grijeau să umple cupele. Talgerele cu bucate alesecurgeau bistriţă. Neamţulporunci ceva şi îndată se iviră doisprezece oşteni. Se închinară adânc, lepădară fiarele de pe ei,


-1117-

apoi cel mai îndesat se desprinsepoftind luptă cu rămăşag.Rânduială era lesne de înţeles.Potrivnicii aruncau într-un coifcâte un galben. Învingătorulpoftea pe al doilea doritor să-şiîncerce puterile care trebuia să plătească şi el, apoi pe al treilea.Doar dacă înfrângea trei voinicila rând, putea lua agoniseala.Pravila era greu de înf ăptuit, căcitotdeauna al doilea sau al treilease dovedea mai tare.

Moţul scoase din chimirgalbenul statornicit şi se apropiecu pas de urs. Potrivnicul rămasîn întrecere după întâia izbândă se năpusti tăureşte, chibzuindsă-i cetluiască grumajii înîncheietura cotului. Spre uimirea


-1118-

tuturor, Drăgan sări sprintenîntr-o parte şi răsucindu-sefulger prinse coatele vră jmaşuluide la spate. Cetaşii îl văzură cântărind din ochi drumul până la von Gunther. Cât ai clipi,neamţul zbură ghiulea pe masacăpitanului, pricinuindu-ipagube însemnate.

Palmele jupâniţei bătură aripide turturică. Cum oştenii nu seînghesuiau la colivă, vonGunther prinse să-şi dezbracemundirul. Rămas într-o cămaşă iscată din dantelă, zvârli unpumn de aur în coiful birarului şise apropie cu braţele deschise.Ighemoniconul nu îngăduia unuinobil să poarte luptă cu cei derând, dar căpetenia socoti că


-1119-

obrazul oştenilor imperiali e maipresus de asemenea poruncă.

Miere din belşug să fi curs încugetul cetaşilor şi tot n-ar fiîncercat bucurie mai mare.Stăteau lungiţi pe pântece, cubărbiile rezemate în pumni,hotărâţi să nu prăpădească dinochi o singură mişcare.

Von Gunther feri cu priceperelabele de urs ale moţului,chibzuind să-i ajungă în spate.Drăgan pricepu tărăşenia. Sepref ăcu că l-a prăpădit din bătaiaprivirii şi îndată ce neamţulîntinse braţele să-l cuprindă, serăsuci şopârlă şi i le cetlui înmenghina palmelor. — E pierdut! suflă Ilie

Machidon.


-1120-

— Părea om de ispravă,sărmanul, îl căina inima ceabună a logof ătului. — Măcar de l-ar buşi cu

credinţă, oftă nobilul.Ioan Singuru îşi frecă degetele

cu mulţumire. — Nu-ţi f ă griji, cinstite Noţig,

două-trei luni tot rămâneneamţul la aşternut.

Drăgan îşi răşchiră picioarele,cercetă iarba din vârful ciubotei,dacă nu-i vicleană, şi numaidupă aceea prinse a se roti titirezcu braţele întinse. Rupt depământ, von Gunther urmă roatamoţului şi zbură piatră în bradulrânduit cetaşilor. Un oftat lungde uimire străbătu nemţimea.Radu Andronic citi ochii


-1121-

jupâniţei şi se lumină. Râdeau.Ilie Machidon, mulţumit delucrare, îşi ridică privirea. — Dă-te bre, creştine, jos din

copac, spuse, că ne tulburiumbra.

Spre înnegurarea tuturor, vonGunther coborî nevătămat.Scoase din mindir o pungă dolofană şi i-o zvârli moţului: — Ţ i se cuvine!Se aşeză lângă Tofana şi

porunci cupe noi. Drăgan seînvârtea aşteptând al treileapotrivnic. Două cepe mari îicrescură în ochi când îl văzu peslujitorul logof ătului plătindbirul. — Bine o fi? — Nu, Machidoane! strigă


-1122-

jupâniţa, ducând înspăimântată degetele la gură. — E limpede, spuse Radu

Andronic, rămâne vădană Smărăndiţa. S-a îndurat bunulDumnezeu să-mi ia de pe capciocanul ăsta.

Simion, ghicind primejdia,începu să se tânguie ascuţit pelimba lui. Slujitorul cercetazâmbind după obicei chipul luiDrăgan. — Îndrăzneşte!Moţul îşi depărta braţele

clătinându-se pe un picior sau pecelălalt, după cum şerpuiaMachidon. Ţăranul pândi clipacând Drăgan rămase în cumpănă pe ciubota stângă şi se azvârli cucapul înainte retezând-o de la


-1123-

pământ. Moţul ajuns pe pânteceîşi simţi îndată gâtlejul strâns înclapca cotului. Ce a urmat,numai Cel de Sus poate desluşi,căci din vălmăşagul de trupurizvârcolite în fel şi chip nudescurcai o singură buche.

O jumătate de ceas s-au tăvălitcheltuind iscusinţă şi vlagă f ără a dovedi a cui e biruinţa. Când seridicară din nou în picioare, cubraţele desf ăcute, gata s-o ia dela capăt, jupâniţa Tofana searuncă între ei. — Ajunge! Buzele îi tremurau.

Porunceşte, logofete, să sfârşească. — Aţi dovedit aceeaşi bărbăţie,

hotărî Radu Andronicapropiindu-se.


-1124-

Zâmbetul răsări din nou pechipul slujitorului. Drăgan îiîntinse mâna, stăpânit de uimire. — Nu pricep! Acolo, la Sărata… — Pofteam să te numeri printre

cei aleşi de logof ăt, moţule. Mi-aiplăcut.

Drăgan şi Machidon însurară banii agonisiţi pe patrupoloboace cu vin, poftindnemţimea la zaiafet. RaduAndronic zgâlţâi umeriislujitorului pus pe împărţireaulcelelor pline. — Mare pehlivan eşti, Ilie! Ai

luptat strâmb în ograda luiMiclăuş cel bătrân. — Apoi, cinstite boierule, am

încredinţarea că domnia ta îl


-1125-

cunoşti pe vărul meu Vintilă. — S-auzim învăţătura… — Vintilă avea o vorbă: din doi

săraci, lesne scoţi o pereche decalici. Moţul ista şi cu minesuntem aduşi pe lume în ziuacând noroacele băteau la curţilecăftăniţilor. Am socotit, dară, că-imai cu folos să sudui în doi decâtsingur. — Văd că lesne aţi zvârlit

galbenii. — Porunca jupâniţei. — Aha! Ştiam că te afli în slujba

mea…Când se aprinseră fanarele,

imperialii cântau de mamafocului zgâriind urechilecetaşilor. Un ceas mai târziu seprăvăliră cu rândul. Tofana îl


-1126-

trase pe Radu Andronic deoparte. — Le-am viclenit băutura. Până

se iscă zorile nu mişcă unul.Sloboade băieşii închişi în mină.

Logof ătul o măsură, apoiizbucni în râs. — Cum Dumnezeu ţi-a trecut

prin cap asemenea năzbâtie? Îiprinse mâinile: Ai să-mi ierţivreodată neghiobia de a fi cercatsă mă lipsesc de domnia ta? — Voi chibzui, Radu Andronic. Tresări. Dintâia oară jupâniţa îi

rostise numele.

Blestemaţii de soartă, osândiţisă trudească sub pământ,luaseră de mult calea codrilorcărând aurul poftit de imperiali.Urmând povaţa lui Ilie Machidon,


-1127-

băieşii strujiseră oştenii adormiţide cai, arme şi bodroanţe,lăsându-i numai în izmene.Isprava nu era lipsită desocotinţe, căci, astfelînveşmântaţi, nu le-ar fi datnemţilor mâna să răscolească sihla în căutarea lotrilor şi nicipe urmele lui Radu Andronic nuaveau să plece curând.

Dintâi, un nor vineţiu bolovanicerul. Se aflau spre înserare şivipie aprigă apăsase întreaga zi.Machidon, sleit de fierbinţeală,cerceta cerul cu nădejde. — De-ar da Domnul o sfântă de

ploicică, încaltea nu mi-ar părearău.

Moţul ridică bărbia şi rămase


-1128-

neclintit, încercând parcă să desluşească glasul văzduhului.Semăna cu o jivină careadulmecă primejdia. Vântulsăltase capul dintre buruieni, senăpustise cu sminteală asupracopacilor. — Nu-i bine, rosti Drăgan.Singuru, zgribulit, îşi ascunse

nasul în gulerul dulamei şi legă încă un nod la maramă. — Patru ceasuri ne despart de

prima aşezare omenească, iardrumul e ca-n palmă, nu poţirostui adăpost nici pentru ovrabie.

Dădură pinteni cailor, în vremece primele picături de ploaiesăpau gropniţe cât unghia încolbul drumului. Rană sângerie


-1129-

spintecă cerul şi un bubuitprelung vesti mânia furtunii.Apoi ploaia se porni harnică,deşertată cu hârdăul. Călăreţiigoneau pe deşălate, îşi croiaudrum, retezând suliţele de apă.

Gospodăria era calică. Ceataceru îngăduinţă pădurarului să înnopteze într-un şopron al căruiacoperiş părea să ţină pieptfurtunii. Singuru griji ca deobicei de foc şi oamenii îşilepădară straiele, leoarcă.

În bătaia flăcării, ochii Tofaneistrăluceau, pe umerii obrajilor ise căţăraseră două mere roşii şirâdea veselă, găsind la oricemărunţiş prilej de straşnică veselie. Logof ătul nu-şi dezlipea


-1130-

ochii de chipul jupâniţei şisocotea că nicicând nu fuseseatât de frumoasă. Schimbaseveşmintele cu alt rând de straie,din piele albă de viţel, şi cum stacu braţele rezemate pe genunchiiaduşi sub bărbie, i se desluşea,prin ia albastră, scoica gingaşă asubţiorii. Ioan Singuru îi cercetă cosiţele ude din care apa maişiroia şi clătină capul. Îi întinseun săculete cu pulbere demuştar şi păr de porc ars,îmbiind-o: — Freacă-ţi pieptul şi spinarea,

jupâniţa. E leac de nădejde, cealungă primejdia junghiului. Tofana îşi scutură pletele

râzând: — N-am zăcut niciodată, Ioane.


-1131-

Nobilul Noţig pândea cu ochipoftalnici ceaunelul urcat pepirostrii. Vinul îndulcit sta gatasă dea în undă şi aroma iute decimbru şi scorţişoară îi aţâţanările. — Acesta-i leac cinstit şi f ără

greş. Nu cunosc meteahnă să nu-i vină de hac. — Aha! f ăcu Machidon şi pe

chip i se citi că s-a dumirit deadevăr mare, după care tânjisemult. Nu ştiam pricina pentrucare văru-meu Chirică, şchiopsărmanul, nu dezlipeşte şipul cuholercă de la gură. Creştinul îşigrijeşte piciorul, vasăzică.

Închinară cupele. Vinulfierbinte, sorbit cu înghiţiturimărunte, picură moleşeală dulce


-1132-

în trupurile ostenite. Furtunatrudea din greu, se auzeaustreşinile plângând, crengi frântese desprindeau cu scrâşnetascuţit. — Eram prunc, spuse Noţig cu

glas ce vestea aducerea aminte,şi mă aflam cu părintele meuAlexandru de Noţig şi scutierulsău în drum spre mareleiarmaroc, urmat de turnir, de laBolonia. Urgia ne-a ajuns dinurmă la hotarul oraşului. Dintâiaoară am văzut copaci smulşi dinrădăcini, case furate de apă,oameni şi dobitoace înghiţiţi delăcovişte şi mâl…

Ilie Machidon îşi sorbi fiertura. — Eu, zise, am cunoscut

puterea văzduhului, cea


-1133-

adevărată, la vremea când, dragă Doamne, mi-a răsărit pestenoapte o păpădie de musteaţă şiîn nări nu aveam decât miros decatrinţă. Dam bună ziua toată ziua unei puiculiţe de vădane,din cele cu jar în căutătură.Pleca muierea la Milcov să-şiclătească albiturile, gata şi eu cuprostovolul; bătea cărărilepădurii după găteje, popândău şiIlie s-adune hribi! Odată, pe lasfântul care şi-a luat numeledupă al meu, ţineam de urâtulucilor din gardul dumneaei.Purtam cămeşă nouă, cu arnici,gândind să îndoi inima vădanei.Măiculiţă Doamne, şi unde serup baierele cerului, şi undeprinde să bată cu piatră cât


-1134-

zarzărea. Chibzuind că urgiapoate să-i aducă stricăciunicămeşii, am scos-o degrabă împreună cu bernevecii spre a-iticlui adăpost. Am uitat să spundomniilor voastre că trebuşoaraaiasta se petrecea la vreme denoapte. N-aveam dară de ce să tem căutătura babelor. Bun!Ajung eu acasă numa’ înciuboţele şi cu cuşma pescăfirlie, când, iaca, dau ochi cubunelu’ Grigore, venit taman dinGalaţi să-l suduie pe tata că de-ovreme a uitat drumul crâşmei.Aflând pătărania, se uită moşu’lung la mine şi zice: Apoi, măinepoate, cuşmă văd că ai, capce-ţi mai trebuie…

Logof ătul nu-l mai asculta. Un


-1135-

zâmbet blând îi stăruia pe chip. Tofana, răpusă de osteneală,adormise cu fruntea rezemată înpumn. Somnul nu-i alungaserumeneala obrajilor, răsuflă iuteşi scurt ca pruncii. Moţul mugi,scuturându-i de amorţeală: — Nu-i bine!Cetaşii îl priviră nedumeriţi, dar

Drăgan tăcea cu ochii aţintiţiasupra fetei. Machidon îşi lepădă luleaua şi întrebă cu anumeblândeţe: — Ce nu-i bine?Moţul împinse cu degetul spre

Tofana. — Are fierbinţeală mare. Nările-

s lipite, ca de ceară, răsufletulf ără capăt.

Ceilalţi îl scrutară uimiţi.


-1136-

Nicicând Drăgan nu sloboziseatâtea cuvinte în şir necurmat.Singuru cercetă: degetele feteiapoi obrajii. — Jupâniţă! şopti. Jupâniţă

Tofana!Intrat în sperieţi, începu s-o

zgâlţâie de umeri. Fata tăcea;sub pleoapele culcate ochii sezbăteau ciocârlii speriate.

Muierea pădurarului, chemată în pripă, porunci cetaşilor să iasă afară, căci se cerea să-i frecegrabnic trupul cu oţet de merepădureţe. Rămaseră în bătătură cu ochii aninaţi de uşaşopronului. Ploaia băteavră jmaşă chipurile de cremene,dar nimeni nu poftea adăpost.

Gavril de Noţig, cu mâinile


-1137-

înfundate în buzunarelebernevecilor, frământa glodulogrăzii. Se opri în faţa logof ătuluizvârlindu-i privire întunecată: — Iată-ţi nădejdea împlinită,

mai repede decât gândeai.Grija logof ătului, cu altoi de

mânie, scapără scânteie. — Nu-ţi pricep vorbele, nobile

Noţig! — Deşi am grăit desluşit. Ai

chemat boala asupra jupâniţei şiblestemul s-a dovedit iute depicioare.

Umerii boierului prinseră atremura. Se apropie de Noţig cupumnii încleştaţi. — A fost cuvânt spus în şagă,

după cum ştii prea bine. — Când şaga trage după ea


-1138-

nenorocul, pricina-i una singură:gura ori gândul spurcat. — Cum cutezi…Lepădându-se de cumpăt,

logof ătul dădu să-i sară îngrumaji. Se vârî piedică Machidon, iar moţul cetluibraţele lui Radu Andronic. — Dă-mi drumul! — Răgaz, logofete.Ioan Singuru îşi ascuţi

căutătura: — Blestem i-ai zvârlit şi domnia

ta, nobile Noţig! Îţi aminteşti?Ilie Machidon prinse clipa de

linişte, când nu le vorbeau decâtochii, şi începu să depene cutâlc: — …Se aflau odată, într-o

ogradă, patru cocoşi care se


-1139-

aveau între ei ca fraţii cei gemeni.Şi iacă, într-o zi, gospodaruladuce şi o puicuţă… Clătină dincap: Ştiam că veţi urma pildapintenaţilor. Păcat, boieridumneavoastră!

Ioan Singuru încercă să râdă.Braţele lui Radu Andronic seînmuiară şi Drăgan îl slobozi. — Ai dreptate, Ilie.Noţig, răsuflând greu, glăsui cu

ochii plecaţi. — Cer iertăciune pentru vorbele

necugetate.Fierbinţeala ogoită o vreme de

leacurile muierii spori din nouspre crucea nopţii, mai aprinsă.

Jupâniţa se zvârcolea rostindvorbe f ără şir, privirea albastră cerceta oarbă încăperea. Cetaşii


-1140-

încremeniseră stană de piatră.Căutau cu spaimă cum leacurileîşi dovedeau rând pe rândneputinţa. Ce nu încercase babaspre tămăduirea Tofanei? Şidescântec, şi farmec, o trăsese cualifie, apoi o afumase, o silise să înghită nalba cea bună pentrutuse, îmbinată cu hreanulrăsfiert în miere de albine.

Se pricepea muiereapădurarului, nici vorbă. Moţulnumărase treizeci şi trei dedescântece, dondănite lacăpătâiul jupâniţei, după cecuţitul fusese înfipt în mijloculogrăzii spre înjunghiereadeochiului. Ce tolocănise înainte,când stupise ţărână cu sânge decocoş negru, nu mai intra la


-1141-

socoteală.Logof ătul, cercetând

neputincios chipul zbuciumat defriguri, afurisea amar pustietateapădurii. Acasă, în Valahia, cândbolii nu-i veneau de hac nicibabele, nici popa, nici doftorii,puneai betegitul pe o cergă dinaintea casei, în uliţă, şi totmai rămânea o nădejde. Căciorişicare drumeţ ce avea ştiinţă despre asemenea năpastă – că bolise el ori unul de-ai săi –putea da leac şi povaţă.

Dar până la uliţă erau doctoriiovrei şi talieni. Îi cunoşteai după potcapiul cenuşiu şi cutia ce-opurtau sub braţ, îndesată cupietre tămăduitoare. Tecuprindea mirarea şi te cruceai


-1142-

văzând ce minuni săvârşeauacele pietre! De pildă, Nefretica lecuia rinichii, Judaica alungarăutăţile din trupul omului,Selenita oprea cât ai clipisângerările, Piatra Vulturului purtată pe pântece împiedicalepădatul pruncului.

Aceştia erau vracii uliţelor, darmai presus de ei se aflau doftoriide curte, a căror ştiinţă părea a fibinecuvântată de însuşiDumnezeu. Cine nu auzise laBucureşti de leacurile doftoruluiPilarino, ale lui Pantaleone, oriIoan Comnenul? Cu opt sute detaleri îi plătea Brâncoveanu peEnache şi Iacob, iar Pandeleprimea o mie. Adevărat, însă,Pandele doftorul venise de hac


-1143-

mâncărimilor ce urgiseau trupullui beizadea Mateiaş. Trei zilesorbise coconul din zeama derevent şi siminică şi-i fusese deajuns spre a-şi alina necazul. Şinu tot jupân Pandele umpluse depăr – păr des şi cârlionţat de numai intra pieptenul în asemeneacăpiţă -ţeasta pleşuvă avornicului Leurdeanu?

Jupâneasa Irina depusese multă străduinţă pentru a afla leacul,căci Pandele, hapsân şi lacom dearginţi, îşi tăinuia straşnictămăduielile. Izbutise însă şi înharţaloagele dumneaei se găseaurmătoarea povaţă f ără preţ:

„Ia un încălţel de muiere, rupe-italpa, taie dintr-însa parteadinspre călcâi, pune-o pe foc. Fă-


-1144-

o cenuşă, îmbin-o cu untdelemn,f ă-o alifie şi freacă-te pe ţeastă…“

Adevărat că acum vorniculzăcea prin străini căutându-şi înVeneţia un beteşug al capului,dar acesta i se trăgea de bună seamă de la firea domniei saledin cale-afară de muieratică. Ţ ipătul babei îi răsuci cui în

inimă. — Se prăpădeşte, oameni bun!

Dă sângele în foc şi se duce!Măselele moţului scrâşniră

cumplit. Buzele lui RaduAndronic prinseră să tremure.Ioan Singuru se năpusti pe uşă.

Smuls somnului, pădurarul celgângav le ştirici următoarele:vraci, moaşă ori babă doftoroaie


-1145-

nu se afla în împrejurimi. Depildă, Zehan din Viroaga, când i-a zăcut feciorul, l-a dus cucăruţa până la Sighişoara, calede douăzeci de poşte. Dar nu deZehan e vorba… De ce adică să bată drum până la Sighişoara devreme ce se află un doftor lamoşia contelui Milan deSöböhazy? Pricina? Muiereadomniei sale, o leahă chipeşă cunărav pentru calul roib – nuîncalecă şi nu înhamă la caretă alt soi de bidiviu – stă să nască…Unde se grăbesc domnii? Spre aajunge la moşia contelui trebuiesă reteze apa şi imaşul de dincolode deal şi apoi s-o ţină tot pemâna dreaptă prin pădure. Bunla bordei omul zornic, dar nu din


-1146-

cale-afară… Primul conac ce sevede e al baroanei Karolyi. Abiahudubaia cârmâzie…

Ultimele vorbe le rosti zidurilor.Cetaşii se azvârliră în şa şi, până să ajungă pădurarul în prag, sef ăcuseră una cu drumul. Omulînchină o cruce şi, înfrigurat, segrăbi să închidă uşa.

Goneau nălucă, croind drumdrept în negură. Primeau în faţă vijelia, crengi vră jmaşe le crestauobrajii, întunericul se lăsa greubiruit de fanarul logof ătului.

Fulgere lungi crăpau ceruldesluşind cinci mogâldeţeprăvălite pe grumajii cailor.Spintecau săgeată noapteahaină, sub stăpânirea aceluiaşi


-1147-

gând: jupâniţa se prăpădeşte.Lacrimile ploii se împleteau cu

altele, izvorâte din durere.Armăsarii, năpădiţi de spumă,nechezau scurt sub împunsăturapintenilor. Toată suflarea iaduluinu le-ar fi putut struni goana.

Trup lânga trup, cai şi călăreţimuşcau pământul, zoriţi să aducă zâmbetul ochilor albaştri.

Prăpădiră în urmă sihla,năpustindu-se pe drum aşternutcu piatră. Douăzeci de copiteiscau snopi de scântei, cosiţi deurgia cerului. Pădurea lesmulsese cuşmele, rupsesehainele de pe ei. Zburau cupletele slobode în bataia ploii şi avântului chilug scăpat dinchingile copacilor.


-1148-

Satul îşi vesti răsufletul, tăindîn întuneric ferestre de lumină.Fu spintecat de-a curmezişul.Călăreţii trecură fulger prinogrăzi, săriră porţi şi zăplazuristârnind spaima gospodariloraflaţi în priveală.

Conacul avea ferestrele treze. Laprimul cat, contele Milan aşteptavestea moaşei dinaintea focului,cu o cupă de vinars în mână. Înodăile aflate dedesubt, forfoteaslujitorimea călcând pe vârfuri.Leaha încă nu adusese prunculpe lume. Doftorul, un omuleţ şiştav, numai zbârcituri, cumânecile sumecate, surâdeablând după pilda sfântuluipriponit în odoare de argint lacăpătâiul muierii.


-1149-

Cinci călăreţi zburară pesteulucii gardului, oprind la buzacerdacului. Radu Andronicsparse uşa cu o izbitură de umărşi năvăli în cămară. Ochii îiardeau tăciuni, avea zgârieturitemeinice pe obraji, veşminteleferfeniţă. Săltă de brăcinaromuleţul înspăimântat şi-l zvârlilui Noţig, ivit în ceardac. De aici,moşneagul ajunse pepene înbraţele lui Ilie Machidon, apoi însubţioara moţului aflat călare.Drăgan îşi îndemnă armăsarul şiporni nălucă înapoi spre căsuţapădurarului. Singuru înhăţă înfugă taşca doctorului. Un ţipătscurt îi desluşi că leaha născuse.Feciorul popii se opri în prag. — De se va dovedi fată, spuse


-1150-

moaşei, s-o botezaţi Tofana.Săriră pe cai gonind pe urmele

moţului…Şaisprezece ani mai târziu,

drumurile lui Ioan Singuru prinţara şleahticilor aveau să seîntretaie cu o primăvară de fată,cu ochi albaştri. Iar acea fată senumea Tofana, contesă deSöböhazy.

Licuriciul de viaţă pâlpâia pebuzele jupâniţei gata să sestingă. Moşneagul, slobozit de lasubţioara lui Drăgan, se nărui pepodele sfârşit de spaimă. RaduAndronic îi deşertă o doniţă cuapă pe creştet şi când doctoruldeschise ochii fu cât pe-aci să seprăbuşească din nou. Cinci


-1151-

mâini frământau jungherele înpalmă. — Dacă n-o scapi, spuse

logof ătul, te spintec!

Te-oi sup ă ra, nu te-oi sup ă ra, frate cetitorule, dar eu de-amu telas singur. Gata! S-a mântuit! Amîn ţă rcat-o cu scrisul, nu maia ş tern o singur ă slov ă ! Când nute ajut ă pana, se cheam ă c ă

pr ă p ă de ş ti cu p ă cat bun ă tate dehârtie.

Eeeh! Sunt negru pe din ă untru!Taie-m ă ş i nu curge chic ă tur ă desânge. Ast ă zi m-a cercetat

prietenul Vasile Alecsandri. Pem ă su ţă se aflau deslu ş irile adusede mine, dup ă cât m-a slujitcapul, despre craiul Ludovic al


-1152-

Franciei. Am azvârlit repejor unş tergar deasupra, dar ochiul

poetului a apucat s ă citeasc ă porunca slobozit ă de Bourbon:„Ian mai duce ţ i-v ă , bre, pe lacasele voastre, c ă nu v-am legatde prispa mea…“

Eeeh! A citit-o, a prins s ă -i saltemustea ţ a a râs! Ş i-o dat ă mi s-aînnoptat cugetul. Eu, în minteamea, cea nedeprins ă cu umbletul,chibzuiam s ă n ă scocesc prilej delacrimi. Dac ă pe boier VasileAlecsandri l-a umflat hlizitul, cums-ar zice, ai pus la fiert fasul ă dePa ş ti, mo ş Pahomie!

Mâine rup tot ce-a ie ş it dinhârbul ista de cap ş i-l las pe

p ă rintele Ilarie s ă - ş i mâne singuristoria.


-1153-

Ru ş inea a tras z ă vorul la u ş achilioarei mele, şă d huhurez, f ă r ă opai ţ , s ă nu-mi dogoreasc ă obrazul la c ă ut ă tura luiNicul ă i ţă …

-1154-

Capitolul XIV

CINCI BĂRBA Ţ I ŞI O JUPÂNI Ţ A

Culcuşul i-l alcătuiseră într-unul din care Drăgan şi IoanSinguru. Dintâi, înlăturaseră coviltirul pentru ca trupul

jupâniţei să primească dezmierdarea cea sănătoasă asoarelui, apoi aşternuseră pestebutii maldăr de cetină şi fâneaţă,şi numai după aceea saricamoţului.


-1155-

Se împotriviseră cu jumătate deglas la dorinţa Tofanei de a-iînsoţi. Cu inima purice, gândindcă ar putea să se supună, îipuseseră de-a curmezişul vlagabeteagă de după boală, primejdiahălăduielii în văzduhul slobod,obrajii cărora zăcutul izbutise să le şteargă rumeneala.

Se bucuraseră vârtos când fatale ştiricise răspicat că nu pofteştecu nici un chip să rămână încasa pădurarului. Cârtind unulde ochii celuilalt şi răsfirândprepuielile primejdiei, începuseră a încărca multă hărnicie plină demulţumire. — Mi-e cugetul împăcat, spuse

Gavril de Noţig. Nu eu împartporuncile. Dacă era după


-1156-

chibzuielile mele…Radu Andronic suspină

ridicându-şi braţele a neputinţă. — Ai băgat de seamă cât am

trudit s-o împiedic. — Adevărat. — Se cere să ne călcăm încă o

dată pe inimă, şopti IoanSinguru, şi s-o luăm cu noi.Suntem creştini şi ne-ar osândiDumnezeu săvârşind altminteri.

Diavolii lui Ilie Machidon îşiarătară corniţele. — Chibzuiesc că părinteleŞtefan, din Sânzieni, amarnics-ar mai bucura văzându-şifeciorul bătând cărări străinefariseului cu două limbi. Îmilăcrămează inima de mulţămită,boieri dumneavoastră, când bag


-1157-

de seamă că numai gânduricreştineşti vă întind piedică…

Pentru a o cruţa de răcoareazorilor, se porniră la drum după ce buruiana îşi lepădă roua.Ceasornicul logof ătului căta sprezece. Moţul însă nu f ăceaîncredinţare unor asemeneadrăcovenii, desluşind timpuldupă ştiinţă greu de împărtăşit:cerceta creştetul copacilor, iardupă aceea cerea încredinţaredobitoacelor. De pildă, goanaiepurelui către apus vesteaamiaza, când veveriţa începea să coboare spre poalele bradului eratrecut de chindie, ariciul se faceghem la ceasurile şase, f ără greş,ale înserării. Furnicile suntzornice, coada vulpii se


-1158-

pleoşteşte o dată cu aţipitulgăinilor…

Acum, în dimineaţa înaltă deCireşar, timpul îl dovedeau ceruldat într-o leşie, soarele căruiavăpaia încă nu izbutise să-itopească hotarul, vopseauaproaspătă a hribilor, ochiulîncleiat de somn al popândăului,viersul văzduhului, tors îngrumaji de grauri, ciocârlii şifilomele, zâmbetul Tofanei. Cubraţul petrecut sub ceaf ă, fatacăta spre înălţimile de necuprins,iar ochii, prea mari pe obrazulpălit de boală, închipuiau cioburide azur. Diminecioara adunasetoate bucuriile acelei primăveriblagoslovite cu belşug de floare,şi fluturi viu coloraţi, şi un


-1159-

văzduh curat lacrimă. O zdreală de vânt, scăpat din sipeţelul dearome ale muntelui, se hârjoneacu fulgii de păpădie, născocindgiumbuşlucuri.

Privirile cetaşilor poposeau cugrijă asupra trupului împuţinatce desluşea tipar de prunc subveşmântul alb croit din piele.Cunună de romaniţe, maci şialbăstriţe îi ţinea fruntea. I-oîmpletise Radu Andronic.

Spre a nu rămâne de căruţă,Ioan Singuru îi întocmise cât aiclipi morişcă dibace care,statornicită în bătaia vântului,alunga viespea, şi musca, şi oricealtă bâzdâganie a văzduhului.Nobilul Gavril de Noţig, pizmaş,scotocea în minte după dar


-1160-

gingaş căci până şi Simion,căţărat lângă căpătâiul jupâniţei,îşi f ăcea de lucru alungând culaba gâze închipuite. — Tigoarea aiasta de câine,

spuse slujitorul către Drăgan, adeprins năravuri boiereşti, nicinu mă mai cunoaşte. Simioane,Simioane, cireşile trec, darobrazul rămâne!

Machidon îi ţinea de urâtmoţului istorisind de pe laChipriana. Vorbele dădeautârcoale Smărăndiţei, troiţei dincapul uliţei mari, grădinilor aflateacum sub stăpânirea sulcinei şimaghiranului.

Moţul află cu uimire isprăvileverilor Chirică, Dobrică, Niculete,Pantelimon – steaguri întregi de


-1161-

neamuri.Logof ătul călărea lângă Ioan

Singuru cercând să pătrundă taina jupâniţei. — Domnia ta, grăi, o ştii de

mult. — O ştiu. — Din pruncie… — Din. — Se cheamă că aţi deprins

împreună az-bucoavna.Feciorul părintelui Ştefan

clătină capul. — Zadarnic mă ispiteşti,

logofete! N-am să-ţi desluşesccine e. — De ce? — Aşa mi-a poruncit. — După socotinţele mele,

numai cei desprinşi dintre


-1162-

blestemaţii de soartă îşi ascundcu grijă obârşia. — Poate… — La orice pas, Tofana aduce

dovada creşterii alese. — Aduce. — Atunci?Sprâncenele lui Ioan Singuru se

ascuţiră săgeată: — Cu îngăduinţa domniei tale,

logofete, trebuie să îndrepthamurile cailor fruntaşi.

Dădu pinteni armăsarului şi sedepărtă. Jupâniţa se desf ăta de

frumuseţea zilei. Nicicând nu-şisimţise cugetul mai împăcat,strădania cetaşilor de a-i înfloriclipa isca sărbătoare inimii.

De n-ar sfârşi drumul


-1163-

niciodată… Deşi crudă, Tofanasimţea că asemenea zile nu seîntorc. Ferice de cel ce are partede ele, dar şi vai, căci nu căieştidecât ce-ai prăpădit. Împărătiţă între bărbaţi viteji, cu inima deprunci, iacă o zestre de bucuriice n-o găseşti în lada oricăreifecioare! Jupâniţa afla pentru întâia oară

sâmburele cel de aur alprieteşugului. Sâmbure alcătuitdin credinţă, gând şi faptă neviclenită, preţuire curată.Fusese Tofana preţuită îndeajunspe acolo unde-i rătăciseră ciuboţelele, la îndepărtatele curţinemţeşti, ori ale zburlituluiPetru, straşnic vegheat demustăcioara estonianei


-1164-

Ecaterina. În palatele leşeşti şiale nobililor florentini, bărbaţii îşirupeau şalele îndoindu-sedinaintea ei. Dar pe cât le eraspinarea de smerită, pe atât denecuviincios cutezătoare sedovedea căutătura ce-iscormonea horbota străvezie apieptului. Tofana ştia că cetaşii o

îndrăgesc. De le-ar fi cerutluceaf ărul, ar fi ridicat scară până la cer ca să i-l vâre în tolbă,dar oare cutezase vreunul să ridice ochii dincolo de tivulrochiei? Râsul se aşternu pestegândurile fetei. Machidon îiacoperi ticăit picioarele cu ţolul. — Nu eşti cuminte, jupâniţa

Tofana. Încă n-am ieşit de sub


-1165-

stăpânirea muntelui. Piatra areinimă de cremene, şi nu îngăduiesă-i umbreşti frumuseţile cufrumuseţea neasemuită adomniei tale. — Vorbeşti cu meşteşug, Ilie. — Limba se îndulceşte numai la

gândul mierii, d-apoi când aifagurele înaintea ochilor? Tânjind după locul slujitorului,

logof ătul f ăcea voroavă câinelui: — Ce te munceşte bre,

Simioane? Te prăpădeşti de grijastăpânului?

Câinele, slobod de oricenecazuri, prindea muşte. Darboierul, prepuind pesemne că doar se preface, urmă a-i picuralinişte în cuget: — Fii pe pace! Un creştin


-1166-

aşezat, cu gospodărie, soaţă şiunsprezece prunci, nu-şi leapădă mintea în poală străină. Iar de-lvezi stând la tăif ăsuială cu

jupâniţa chipeşă, încredinţat fiică-i vorbeşte de Vieţile Sfinţilor.

Machidon căută o singură clipă spre licuricii veseli din ochii

Tofanei şi-şi muşcă buzele să nurâdă. Logof ătul îi răsplăteavorbele apăsând pe grijile degospodar căpătuit, ba adăugindde la domnia sa opt pruncipentru ca spaima jupâniţei – de afi stat o singură clipă încumpănă – să-i fie deplină.

Pref ăcându-se cu urechileastupate, slujitorul se apropie şimai mult de marginea căruţei,ba, ca din nebăgare de seamă, îşi


-1167-

rezemă mâna de loitre la undeget de braţul jupâniţei. — Ştiu, frate Simioane, urmă

logof ătul, eram de faţă când i-a juruit nevestei să rămână la unstânjen de orice catrinţă.

Făcând haz nespus, Tofana îşiîndreptă privirea spre chiprinaş: — Nu mi-ai isprăvit istoria

vărului Chirică. Din câte ampriceput, sărăcise în urma unortârguri nechibzuite, pricină pentru care l-a lepădat muierea. — Întocmai, jupâniţă, căci omul

când cade îl părăseşte şi umbra.Ajunsese bietul creştin demâncau trei dintr-un ou: el,nevasta şi soacră-sa. Muierea ahotărât dară să-şi ia lumea încap. Şi-a încărcat boscârţele şi


-1168-

fiind, vezi bine, suflet milostiv, casă nu rămâie omul singur, i-alăsat răsplată cenuşa din vatră şipe mă-sa. — Bună răsplată, Ilie. — Nu zi vorbă mare, jupâniţa,

căci s-au pomenit altele şi mai şi! Ţ i-o spune unul carele slujeşteobraz boieresc…

Cum logof ătul îl împungea cuprivirea, Ilie Machidon îşiîncovoie grumajii peste loitreacarului. — Îngăduie, rogu-te, să alung

viespea ticăloasă ce ţi s-a aninatîn plete.

Mâna slujitorului dezmierdă oclipă tâmpla Tofanei şi logof ătulcăscă ochii hăbăuc: — Văzut-ai sămânţă de


-1169-

gânganie, Simioane?Câinele însă flutură coada

flamură şi nu-i purtă răspuns,căci se număra printre f ăpturilecare nu pot săvârşi două fapteîntr-aceeaşi clipă.

Muncit de gândul diavolului,slujitorul o rugă din vârfulbuzelor pe Tofana să-i şoptească la ureche Tatăl nostru, înîntregime. Albastrul din ochii

jupâniţei spori cu mirare. — Pentru ce? — Îmi place râsul domniei tale.

Iar dacă socoata se adevereşte,peste un ceas îl voi auzi din nou,cu toţi clopoţeii. Tofana îi îndeplini voia. Ilie

Machidon asculta dând din capapoi rosti îndeajuns de tare spre


-1170-

a fi auzit de ceilalţi: — Asta era taina? Îţi mulţumesc

pentru încredere, jupâniţă. Poţi fif ără grijă, mi-am cetluit gura sub

jurământ. Se răsuci spre Gavrilde Noţig care-şi îndesa calulîncercând să-l rupă de car: Ţ i-aş rămâne cu mare datorinţă,cinstite boierule, dacă te-ai învoisă-mi desluşeşti pricina pentrucare îmi împungi şalele. Iar după aceea, te-aş ruga să-i ţii de urât

jupâniţei, căci logof ătul se află înzi mohorâtă şi f ără drag devorbă.

Se îndepărtă cu zâmbet subţiresimţindu-şi dulama spintecată deprivirea lui Radu Andronic.Gavril de Noţig, cu chipulînvăpăiat de bucurie, îşi căută


-1171-

cuvintele: — Sluga domniei tale, jupâniţă

Tofana. — Nu te-am prea zărit toată

dimineaţa, iar răsuflarea ţi-eopintită, surâse fata. Oare peunde ai gonit, nobile Noţig? — Când liniştea cugetului mi-e

tulburată de mare bucurie,deprins sunt a-mi căzni calul înocoluri largi şi vânteşe. Tofana zâmbi după pilda

îngerilor. — Ce anume ţi-a stârnit atâta

lumină?Noţig, cu obrajii ouă de Paşti, se

uită repede la Radu Andronic.Logof ătul încetase să-l mai tragă de limbă pe Simion şi acum sepref ăcea că ia aminte la albastrul


-1172-

cerului. — Icoana unui chip. Iartă-mă,

rogu-te, graiul mi-e împiedicat,vorba stângace, adăugă încetnobilul.

Musteaţa logof ătului zvâcnidimpreună cu colţul buzelor:„Pehlivanul! Nicicând asemeneagânduri n-au fost rostite mailimpede… Numai afurisitul deMachidon, bătu-l-ar sfântul,poartă vina. L-a vârât degrabă înochii jupâniţei.“

Îşi îndemnă armăsarul şi sedesprinse de car, înnegurat.

Tofana îl urmă cu ochii o vreme,apoi se întoarse la vorbele luiNoţig. — Pricep. Ţ i-ai adus aminte de

măicuţa domniei tale!


-1173-

— Nu în asemenea clipe, jupâniţa. Mama avea ochi detăciune, iar acum altă căutătură îmi porunceşte nelinişte. Tofana pricepu repede

primejdia. Înflăcărarea nobiluluiputea stârni dihonie între cetaşi.Spuse cu blândeţe: — Preţuiesc mult bărbaţii careştiu să-şi ţină buzele cetluite.

Băgă de seamă că locullogof ătului îl luase Ioan Singuruşi abia îşi ascunse râsul. Cel maitânăr din ceată îl aţintea pe Noţigf ără sfială şi nobilul simţi că începe să-i fiarbă sângele. — Inima îmi şopteşte să-i strig

bucuria, dar… Se răsuci aţâţatspre feciorul părintelui Ştefan: Aitrebuinţă de ceva?


-1174-

— Nu. — Spune, nu te ruşina. — Încă nu-i vremea potrivită. Jupâniţa stinse repede flacăra

răsucindu-se către Gavril deNoţig. — Ce ascunzi în pumn? — Dar mărunt şi nevrednic

pentru domnia ta. Desf ăcudegetele cu fereală de căutăturalui Singuru. Primeşte-l, rogu-te.

Tofana văzu o cruce cu lanţ iscată din zamfiruri şi adamante.Meşteşugul rar al giuvaiergiuluise dovedea în verigile înnodatesolzi de peşte şi potrivealapietrelor. — E de prea mare preţ ca să-l

pot primi, spuse jupâniţa.


-1175-

— Îndrept darul cu rugăciunesmerită. L-am găsit la poalelegorganului, prăpădit de cine ştiecâtă vreme, dar giuvaierul – sebagă lesne de seamă – nu-ipotrivit grumajilor unui bărbat.

„Ia te uită! se minună IoanSinguru, cercetând chipulmincinosului. Până maiadineauri i se potrivea deminune. La fiece scăldat i-amvăzut crucea pe piept.“I se păru că darul a tulburat-o

pe jupâniţă şi începu să-şiscotocească mintea după spini înmămăligă. — Acesta să fie drumul cel bun,de Noţig? Mi-e teamă să nu-l firătăcit, căci nu recunoscmeleagul.


-1176-

Întrebarea îl pişcase ţânţar şinobilul dădu din mână înciudat. — Acesta e, şi dacă vrei

încredinţare cercetează-l peDrăgan.

Singuru se arătă mulţumit derăspuns şi rămase o jumătate decal în urmă alăturându-semoţului. Noţig răsuflă cu uşurareşi îşi îndesă şoapta: — Mi-e cugetul plin de domnia

ta, jupâniţa. Sărut locul unde-ţiodihneşti privirea… Primeşte-midarul şi inima şi îngăduie să-ţiîngenunchez dinainte… — Drăgan, spuse Singuru

iţindu-se, socoate că până laHoinăreşti e cale de două ceasuri. — Domnul cu el! se mânie


-1177-

Noţig. — Chibzuieşte de asemenea că

prin vâlcea retezăm bună bucată de drum. — Retezaţi-o!Feciorul părintelui Ştefan

clătină umerii a nehotărâre. — Zice că să ne povăţuim

dintâi, căci carele nu ţin lahurducătură. — Povăţuiţi-vă! spuse gâtuit

nobilul. — Pe de altă parte, dacă

apucăm Vadul Roşu…Noţig îşi pierdu cumpătul.

— Dă-mi pace, măi creştine, şi-apucaţi pe unde ştiţi! N-ampomenit asemenea scaiete de om! Tofana îşi ascunse chipul în

îndoitura cotului. Când trupul


-1178-

încetă să se zgâlţâne, dezdoibraţul şi ochii se iviră leoarcă deatâta râs. Singuru îi azvârlicăutătură pleoştită, ca omulocărât de pomană, şi rămase iarîn urmă. — A bolunzit, sărmanul, răsuflă

adânc Gavril de Noţig. Mă asculţi, jupâniţă? Turui penerăsuflate: De ajuns să rosteştiun singur cuvânt… Popă aflăm înprimul sat. — E printre noi feciorul

părintelui Ştefan din Sânzienicare cunoaşte tipicul. La ceslujbă chibzuieşti? — Ştii foarte bine. Am şi inele… — Ah! f ăcu Tofana, te aşteptai

să mă întâlneşti… — Te aştept de când m-am


-1179-

născut. Vei duce trai deîmpărătiţă! Unde vrea domniata… La Cluj, la Viana, ori înFlorintia…

Feciorul popii da semne că aretreburi însemnate de ştiricit. — Tot moţul zice că popasul cel

bun e satul Vitregei, unde se află han la drumul mare cu odăi şimerinde alese… Încotro goneşti,de Noţig?

Nobilul, vârfuit de draci, îşiluase lumea în cap afurisindînfundat. Tofana râdea să seprăpădească. Dinţii, cu marginealbăstrie, străluceau în luminasoarelui. Singuru zâmbi stângaci. — Pe unii, bieţii, îi apucă din

senin. — Ioane, Ioane… Tot pruncul


-1180-

pus pe şotii al părintelui Ştefanai rămas! Mai că-mi vine să-ţiscotocesc clăpcile dulamei după veveriţe şi popândăi. Nu ştiu cumse face, dar noi încă n-am avutclipă de voroavă. — Eu ştiu, rosti Singuru cu tâlc

privind spre cetaşi.

Ochii lui Radu Andronic îidădeau târcoale. Machidon ştiapricina. În sfârşit, logof ătul îşiîndemnă glasul tuşind uşurel. — Din câte ştiu, frate Iliuţă,

între noi doi n-au încăput taine. — Aşa e, frate Răduţule, cuteză

slujitorul. — Poftesc dară să-mi desluşeşti

taina jupâniţei. — Nu pricep.


-1181-

— Lasă farafastâcurilemuiereşti, Machidoane. Eram lao lungime de cal în spate când ţi-a şoptit-o! Cine e, de unde vine?

Plugarul îşi ţuguie buzeleîncăpăţânat: — Nu pot săvârşi asemenea

faptă nevrednică! Am juruit să pun gura sub lăcată. — Te dezleagă văru-tău, popa… — La noi în Chipriana, nefiind

sămânţă de boier, oamenii îşicinstesc cuvântul dat.

Logof ătul îi prinse umerii.Spuse apăsat: — Te afli în slujba mea, Ilie! Îţi

poruncesc să vorbeşti!Machidon oftă să-şi dea sufletul

ridicând ochii spre ceruri. — Martor îmi eşti, Doamne, că


-1182-

voit-am să-l cruţ! Îşi roti privirea jur-împrejur: Sângele apă nu seface, boierule! N-ai băgat deseamă că jupâniţa are ceva dinfirea cea îndărătnică a domnieitale? — Ba da. — Dar croiala buzelor şi a

nasului nu-ţi mărturisesc nimic?N-o pângări cu căutătură poftalnică, logofete, căcisăvârşeşti păcat f ără putinţă deiertare!

Radu Andronic îl măsură întunecat. — Ce vrei să spui? — Boierul Costache Andronic a

bătut vreme îndelungată drumurile Evropei şi nimeni nupune mâna în foc că a fost uşă


-1183-

de biserică… Şopti apăsat: Jupâniţa ţi-e soră.

Gavril de Noţig sta gata să pună la picioarele lui Machidon mareacu sarea, numai să afle taina

Tofanei. Slujitorul se lăsă ovreme piatră de moară. Răsuflă „vestea“, după ce nobilul seînvineţi la obraji: — I-ai citit, rogu-te, culoarea

feţei? — Nu înţeleg. — Buchiseşte-o pe îndelete şi-ai

să-i desluşeşti istoria. În urmă cu optsprezece ani, o zlătăreasă bogată în frumuseţe şi-anecinstit bărbatul, zămislind întaină un prunc cu zapciul dinBaia. L-a adus pe lume într-o


-1184-

noapte urgisită de fulgere pemoşia contelui ungur Teklay. — Îl cunosc. — Atunci aibi oleacă de răbdareşi-o să-ţi spună dumnealui restulistoriei.

Îşi umplu ticăit pipa. Gavril deNoţig era numai urechi. — Urmează! — Pruncul lepădat de

zlătăreasă s-a dovedit a fisămânţă muierească. Contele acrescut-o la curte. — Vrei să spui că… — Povaţa mea ar fi să-i citeşti

cu alţi ochi obrazul cinstiteboierule.

Moţul, sărac în vorbe, f ăgăduisă-i sucească gâtul dacă nu-i


-1185-

varsă taina. Ilie Machidon îl luă într-o parte: — Jupâniţa se străduieşte să

răscumpere păcatele părinţilor,căci tătâne-său e acela care aporuncit prigoana românilortransilvăneni.

Drăgan îşi holbă ochii cepe. — Neurautter? — Cată ceva mai sus. — Generalul Rabutin?! — Învăţătura dovedită şi

purtările alese grăiesc de la sine.Rosti cu smerenie: E fata craiuluiLeopold al nemţilor!

Logof ătul, Gavril de Noţig şiDrăgan şuşotiră o vreme întredumnealor, apoi scoaseră armeledin teacă căutându-l din priviri


-1186-

pe Machidon.Slujitorul socoti că a sosit clipa

să plece grabnic, cercetaş înfruntea carelor.

Ochii jupâniţei dezmierdauargintiul stejarilor care stâlpeaudrumul. Un surâs firav îi pâlpâipe chip. — Mai trăiesc stejarii din

ograda bisericii?… Ce neghiobie!Fireşte… Ţ i-aduci aminte, Ioane?De Paşti, maica preoteasă ascundea la rădăcinile lor, subrămurele de salcie, paneraşele cuouă roşii şi cozonăcei. În fiece an,într-acelaşi loc, şi de fiece dată uitam. Când venea seara, să mă ia rădvanul, mi se arduca nod îngât. O poveste frumoasă sfârşită


-1187-

dintr-o dată. Anevoie tare mă întorceam la curte… — Baba Rabeca îţi descânta

atunci urechile, râse Singuru,faptă care avan mai îmidezmierdă cugetul. Mă f ăceai să plâng în toată ziua… Tofana îi prinse mâna.

Logof ătul se ivi din pământîntrebând în treacăt: — Ai ostenit, jupâniţă? — Încă nu, logofete… Vorbeşte-

mi, Ioane, ce face taica părintele,preoteasa, Pantelimon „Ba“? Autrecut atâţia ani… De cum adie aprimăvară, îmi hotărăsc drum cupopas îndelungat la Sânzieni. Defiecare dată se întâmplă câteceva… — E ciudat, surâse Singuru. Cu


-1188-

mult mai multe se petrec într-osăptămână, decât într-un an sauzece. După atâta vreme, nu maiai ce povesti. Bagi de seamă că toate au fost mărunţişuri, lipsitede însemnătate. Pe taica auînceput a-l osteni anii. Când nu-ila biserică e la stupi, când îlalungă albinele se întoarce laliturghier ori sporovăieşte cu moş Pantelimon. — Vrei o răchie? îşi aminti

Tofana. Ba! Dar ce vrei, creştine?Ad-o încoa… — Tot sucit e şi-acum. Când au

venit nemţii în sat, l-au chematla primărie: „Tu eşti paracliserulde la Sfintu’ Niculae?“, „Ba!“ „Nute cheamă Pantelimon Aţă?“„Ba!“ „Dar cum îţi zice, olahule?“


-1189-

„Ba Pantelimon, nu Olahu…“ — Bietul moşneag, surâse

jupâniţa. Şi Flavia? Ce faceFlavia? Tofana îi simţi piedica din

cuvinte şi nu mai apăsă. Moţulda târcoale căruţei. — Îi târg mare cu iarmaroc la

Trăineşti, spuse luându-şi inimaîn dinţi. Dacă porunceşti ocol,acum trebuie cotit. — Cum poftiţi voi, Drăgane…Novacul îşi scociorî mintea

după altă cugetare. Cumcuvintele nu-şi găseau drum,socoti că nu se cade a zăbovi f ără pricină şi se depărta cu mormăitnedesluşit. — Încă unul! clătină capul

Singuru. Îi arde lui de iarmaroc,


-1190-

ca scumpului de dat praznic. Temirai că n-am găsit clipă derăgaz… — Nici n-ai căutat-o, Ioane.Singuru îşi plecă privirea

şoptind: — Adevărat, n-am căutat-o. — De ce? Eram prieteni buni. — N-am cutezat. Sticlele de la

ochi se păienjeniseră. Cuvinteleprinseră a se revărsa şuvoinestăvilit: Cu cine să mă iau laîntrecere pentru inima domnieitale? Cu logof ătul? E mai chipeş ca un arhanghel. Mă şi mâniicând văd atâta risipă de daruriasupra unei singure f ăpturi, căcicugetul îi e pe potriva trupului şichipului… Cu nobilul Noţig,bărbat vestit, viteaz şi de


-1191-

seminţie rară? Şi chiar cuDrăgan? Mă simt furnică netrebnică alături de-o stâncă. Jupâniţa îi privi uimită obrajii

învăpăiaţi. Buzele tremurândeslobozeau gânduri răscolite depatimă. — Nu mi-ai grăit astfel

niciodată. — La ce bun, Tofană? Coana

preoteasă m-a croit cu zgârcenie,nu şi nătâng. Am priceputdegrabă că pentru tine voirămâne veşnic băietanulneîntrecut în născociri detrebuinţă în anii zburdălniciei.Au venit apoi alţi ani şi poruncaaltor cărări. — Ai călătorit mult. — Destul.


-1192-

— Şi eu. Cum de nu te-amîntâmpinat? — Cupeul şi căruţa umblă pe

drumuri deosebite, Tofana… Şitotuşi ochii mei s-au bucurat încâteva rânduri zărindu-te. LaViana, de pildă, cunoşteam zilelecând erai poftită la palat şiaşteptam la margine de uliţă ceasuri şi ceasuri ca să-ţi zărescrădvanul şi-o petică din mantiade cacom. De-ţi zăream şi vârfulnasului, mă îmbătăm de bucurie. — Trebuia să mă opreşti. — Nu trebuia, jupâniţă! Să-ţi fi

grăit la Florintia între pintenaţiişi firetaţii ce-ţi cerşetoreauzâmbetul în grădinile palatuluiMedici ori al Orettanilor? La Cluj,la Sânzieni ori la Padova n-am


-1193-

uitat o frântură de clipă că mie,Ioan Singuru, feciorul părinteluiŞtefan de la Biserica SfântulNicolae, nu mi-e îngăduit să ridicochii la domnia ta. Obârşie,avuţie, frumuseţe neasemuită,toate acestea înalţă stavilă denetrecut între mezinul popii dinSânzieni şi Tofana de…

Fata îi astupă buzele, căciMachidon răsărise nechemat. — Jupân Singuru, fiind

priceput în toate cele, eşti bunsă-mi cercetezi oleacă armăsarulla pântece? S-o fi pălit, gândesc,în parii de la curtea contelui.

Ioan cătă cu tristeţe spre chipulslujitorului. — Trăgeam nădejde ca măcar

dintr-o parte să n-am tulburare.


-1194-

— Mama, sărmana, spuseMachidon, m-a înţărcat cu aceafiertură aducătoare de cucuiecare se cheamă dreptate.Vasăzică îl ţin de poale pelogof ăt, iau muierea dinainteamoţului, opintesc după pildaaltora să-l mânii bine pe nobilulNoţig – numai ce l-am văzutadineauri vânăt lobodă – şi să tecruţ pe domnia ta? Ei, iacă, numă aşteptam să mă îndemni laasemenea strâmbătate. Şi-apoisă-ţi mai spui una. Când ochiulşi vorba cea bună a părinteluidezmiardă un singur prunc,lesne se iscă dihonia printreceilalţi. Nu o dată fraţii i-aupurtat sâmbetele mezinului carese bucura de osebită preţuire…


-1195-

Văru-meu Pălitu… — Îndurare, Machidoane! se

sperie Singuru. Pilda mi-o spuialtă dată… Dar mă înşel oare,sau te strigă logof ătul? — Te înşeli, jupâne, însă eu m-

oi socoti chemat, căci deprinssunt pe unde mă duc să nu-mizică nimeni mai stai.

Peste ochii jupâniţei lunecă oumbră. Îşi rezemă capul pemindir privind cerul. — A vorbit cu dreptate. — Ştiu. — Poate că era mai bine să nu fi

intrat în ceată, printre voi.Căutătura lui Singuru cuprinse

într-o icoană chipul fetei. Olacrimă sugrumată îi stricaglasul.


-1196-

— Poate… De când e lumea şipământul, nimănui nu i-a fostdat să-şi lepede umbra. De treiani fug de tine, Tofana. Cea dinurmă oară, te-am văzut laserbarea dogelui, în Veneţia…Stam amestecat în prostime şioricât mă străduiam, nu puteamdesluşi printre toate frumuseţileacelea chip care să ţi se asemuie.Purtai strai minunat, în culoareaflorii de cais, cunună de crini, iarpe umărul gol îţi poposise oturturică. O lună de argint spoiaPiaţa San-Marco. Atunci…

Singuru tăcu. Tofana îl cercetă scurt şi îşi muşcă buzele. — Atunci? — Atunci… Ioan înghiţi anevoie

nodul din gâtlej. Mi-am luat


-1197-

rămas-bun de la tine. Dinrăvaşele tatei îţi cunoşteam loculde popas. De era Florintia, eualergam la Padova. Din Padovaaşterneam drum lung laAvignon… De-acolo la Viana, înBuda ori Pesta. Urzind gând denuntă cu Flavia, fi-voi iertat, totde tine alergam. Când te-amvăzut însă în curtea boieruluiMiclăuş, am priceput…

Singuru simţi în ceaf ă răsuflarea moţului, dar nu-l luă în seamă. Râse încetişor: — Nu, umbra nu ţi-o poţi anina

în cui. — Îmi pare rău, şopti fata. — Ştiu, Tofana. Eu, suspină,

de-acum n-am să te mainecă jesc. Grijeşte însă cum te


-1198-

descurci cu ceilalţi.Un stol de rândunici, buchii

negre pe bolta cerului, seîndrepta către miazăzi. Jupâniţarosti încet: — Am să pier f ără urmă într-o

noapte… N-o să ştie nimeni. — Asta să n-o faci, Tofana!

Fapta nu li se cuvine, nu-i pepotriva credinţei lor şi ar fi deocară numelui ce-l porţi. Tu nupoţi pleca decât în miez de zi, înpriveală slobodă, cu cugetulneîmpovărat. — Chibzuiesc mereu la vorbele

lui Machidon… Tem clipa aceea,Ioane. Un singur cuvântnecugetat şi răstălmăcit va iscadihonia. — Aşa e, Tofana… Mă duc, căci


-1199-

moţul nu ştie multe. — Aşteaptă! Serbările de la

curtea dogelui, din Francia şiducatele nemţeşti, strânselaolaltă, nu mi-au adus o f ărâmă din bucuria zilelor petrecuteprintre voi! Să nu-mi vorbeşti deobârşie! Preţuieşti mai multdecât pintenaţii castelelor, săracila cuget şi inimă! Am cunoscutbărbaţi butie de învăţătură, darpot ei sta alături de mintea ceaascuţită a lui Ilie Machidon?Gavril de Noţig, Moţul şi logof ătulAndronic mi-au dăruit credinţacă alături de ei aş putea străbatef ără teamă şi iadul. Sufletul meua înflorit la căldura voastră, iscă floarea rară a prieteşugului.Ajută-mă s-o păstrez, Ioane!


-1200-

Singuru suspină şi plesni scurtcrupa calului. Tofana aşteptă ovreme ca Drăgan să-şi dezlegelimba. Soarele înfipt în lanciaamiezii îmbia la somn. Închiseochii. Mădularele osteniteprimeau lacome fierbinţeala prinstraiul subţire. Glasurilecetaşilor începură a se depărta,visul îi deschise braţele.

O smulse mişcare uşoară lângă căpătâi şi crăpă pleoapele. Făcuochii mari. Drăgan, prins asuprafaptei, roşi f ăclie şi f ără uncuvânt porni calul săgeată. Tofana surâse printre lacrimi.

Pe mindir, ghem de spaimă,poposise darul moţului, un puide arici.


-1201-

Machidon strecură privire aţă către novac. — Şi tu, Drăgane?Moţul se răsuci în şa şi

slujitorul se întrebă încă o dată cum de nu se prăvale calul subpovară. Şoapta şi ochii moţului îistrăpunseră inima: — Eu nu-s om?

Prânziră într-un imaş ce ţineade satul Sărata, aşezare vestită în întreaga Transilvanie. Pentruce anume era vestită, desluşiIoan Singuru în vreme ce moţulse mulţumea a-i întări spusele cuclătinări de cap. — În Sărata, oamenii „îşi vând“

pruncii nevolnici. De pildă, seîntâmplă câte o muiere care n-


-1202-

are noroc să-i trăiască băieţii.Atunci ocheşte o cumătră, cuodrasle voinice, şi cad laînţelegere. La ziua cuvenită,vecina vine cu banii în maramă şi primeşte pe fereastră prunculf ără vlagă. — Pricep că-i pref ăcătorie,

spuse Radu Andronic. — De bună seamă, logofete! Cu

copilul în braţe, vecina faceînconjurul casei, apoi bate la uşă cerând găzduire, fiind chipurilestrăină de locuri şi împovărată deprunc. Mama îi deschide, opofteşte pe laiţă şi-o întreabă numele omuleţului. Spre a-l silipe Ducă-se pe pustii să-irătăcească urma, vecina rosteştealt nume.


-1203-

De-l cheamă Gheorghiţă îi ziceDumitru ori Stan sau ce-i treceprin minte. — La noi, mormăi moţul,

pentru alungarea duhurilor celorrele pruncul primeşte nume defiară. Pe mine, când m-a„vândut“ maica, vecina m-abotezat Ursu.

Cetaşii îl cercetară cu zâmbet,iar Machidon îşi aminti că asemenea isprăvi se petrec şi înMoldova. Chiar Bogdan, pruncullui Ştefan cel Sfânt, spuneaubătrânii, primise din aceeaşipricină al doilea nume, Vlad. Maivoroviră o vreme, apoi logof ătulporunci strânsul calabalâcului.Până la Dobrotiţa, unde aveau să facă următorul popas, era cale de


-1204-

mai multe poşte.Carele se urniră cu scrâşnet

luând urma călăreţilor. Soarelepicotea de chindie îndemnând-ope jupâniţa la somn.

Drumul cel bun se isprăveadintr-o dată între două şolduri demunte, apoi se vărsa cărare înrepeguş, împiedicată debolovăniş şi cioturi de stâncă.Printre acestea trudea anevoie să răzbată un firicel de râu.

Dintâi se opri Simion. Uitându-şi betegeala, cotarla ţinea frunteacetei. Adulmecă tufişurile demerişori şi chivără albastră aflorii-voinicului, cercă câţiva paşila vale şi se întoarse la drumulcel cuminte.


-1205-

Cetaşii opriseră chibzuind.Până să ia hotărâre, moţul seapucă să cerceteze carele la osiişi roţi, cercă chingile ce aveau să fie greu trudite prin celegrohotişuri. Dând răspunsîntrebărilor nerostite de logof ăt,nobilul Noţig desluşi: — Aceasta se cheamă Poteca

Bă jenarului. E anevoioasă, daraduce bun câştig de vreme. — Cât? — Opt-nouă ceasuri. Drumul

celălalt, al Chintileştilor, o ţineneted, însă cu înconjur mare. — Două întrebări mă apasă,

spuse Radu Andronic cu ochii lacerul albit de pâcla înserării. Ţ incarele la asemenea drum, căci ostricăciune în aceste pustietăţi ar


-1206-

spori zăbava oricărui înconjur,dar mai cu seamă, cum vaîndura jupâniţa hainiapovârnişului? — Carele ţin, mormăi Drăgan,

priponind în lanţ roata dinspreasfinţit. Tofana, cu genunchii aduşi sub

bărbie, necă jea puiul de ariciîmpungându-l cu o nuieluşă dealun. — Luaţi drumul cel scurt,

logofete, căci mă simt pede-a-ntregul înzdrăvenită.

Părea atât de firavă în văzduhulalbăstriu, glasul îi răsuna atât deşiştav, încât Singuru îşi simţiinima ghem. Pieptul şi umeriimoţului fură cuprinşi de tremur.Pe chip i se desluşea mare


-1207-

tulburare. — N-ai drept la poruncă.

Fâstâcit de privirea mirată afetei, adăugi: Acum, după zăcut… Primejdie…

Amuţi şi îşi ascunse iute faţaurmându-şi trebăluiala.Logof ătul surâse cu înţeles spreslujitor, care-l purica pe Simionde scaieţi. — Drăgan are dreptate. Vom

lua hotărâre peste vrerea jupâniţei.

— Aşadară, pricepu Noţig,apucăm drumul cotit. — N-avem încotro. Tofana sări fulg din car, vârî

ariciul în tolbă, înşfacă arcul şicât ai clipi se depărta de cetaşi. — Drumul cotit aduce pagubă


-1208-

de multe ceasuri şi primejdiapoteraşilor nemţi! Nu poftesc să fiu eu pricina! — Jupâniţă!Fata potrivi o săgeată şi întinse

arcul spre Radu Andronic. — Porunceşte drumul scurt,

logofete!Se clătina din pricina

slăbiciunii. Ilie Machidon îşiumezi buzele. — Cu îngăduinţa domniilor

voastre, am putea împăca şicapra şi curechiul, dacă unuldintre noi se învoieşte să poarte

jupâniţa în braţe cât ţinepovârnişul.

Noţig se holbă. — Straşnic ai chibzuit. — Am cugetul slobod, cinstite


-1209-

boierule. Tofana îi cercetă amuţită

căutând de-a curmezişul. IlieMachidon, strecurând priviresubţire către ceilalţi, spuse f ără zâmbet: — Chibzuiesc, de asemenea, că

cel mai nimerit pentru asemeneatrebuşoară sunt eu, avândmuiere în Chipriana şiunsprezece prunci legiuiţi, başcace-a mai dat Dumnezeu în lipsamea.

Logof ătul îl cercetă strâmb pesub sprâncene. Ioan Singurudeznodă marama de la gât şiculcă gulerul dulamei. — Sunt încredinţat că mie mi se

cuvine povara. O cunosc decopilă pe jupâniţa, iar prietenia


-1210-

încărunţită în atâta amar devreme n-are trebuinţă de altzălog.

Moţul se ridică ştergându-şimâinile pe coapsele bernevecilor. — Îi trebuinţă de braţe zdravene

care să îndepărteze primejdia.Mi-s cel mai potrivit! — Braţe zdravene pentru

povară de floare! râse Noţig. Câteşti de butucănos, îi vei aducevătămare. Să nu întindem vorba!Voi purta eu jupâniţa. — De ce? întrebă Radu

Andronic. — Să nu-ţi fie cu supărare,

logofete, căci te cinstesc adânc,dar mă socot a fi de neamul celmai ales. N-ai nici o vină că viţamea duce până la Dragoş


-1211-

Voievod. — Puţin, de vreme ce numai

slujitorul meu îi neam cuîmpăratul Machidon! Poţi lesnepricepe atunci cam ce seminţieare stăpânu-său… Nu ficaraghios, de Noţig! — Atunci să aleagă jupâniţa,

hotărî Ioan. Tofana le urmărea vorbele cu

buzele strânse. O boare de roşu ise căţăra spre albul ochilor.Scutură pletele îndărătnică. — Mă pot descurca singură!Dar era limpede că-i va fi peste

putinţă. O vedea lesne chiar şiSimion, care-i scutura fustele decolb vânturându-şi cu zor marecoada.

Machidon, rezemat într-o lene


-1212-

de pântecele bidiviului, ascultacu zâmbet. — Zăbavă mare pentru pricină

de nimic, logofete! — Aşa e, întări Tofana. Să

pornim! — Când oi întâmpina prima

muiere înzestrată cu duhulrăbdării, ridic biserică nouă înChipriana, jurui slujitorul. Voiamsă-ţi spun, logofete, că jupâniţaare putinţă de alegere… — Nu aleg pe nimeni! îi curmă

fata vorbele. Ţăranul oftă căutând către

cerul f ără picuriş de nor. — Jupâniţa are putere de

alegere f ără a rosti vreun nume. T ăcu lăsând privirile cetaşilor

să-i înfigă piroane pe chip. Moţul


-1213-

stăpânit de nerăbdare întrebă: — Cum? — Leagă-ţi marama la capăt de

săgeată, jupâniţa, şi sloboade-ospre plopul cel singuratic. Nevom prinde în întrecere dreaptă şi cel care va smulge cel dintâisăgeata… — Va purta jupâniţa în braţe pe

Poteca Bă jenarului, ghici deNoţig. Ai chibzuit bine. — Şi de astă dată! adăugă

slujitorul. Bine că măcar domniata bagă de seamă. Stăpânul meuare urechile înfundate…

Se înşirară călări la margineadrumului. Logof ătul se uită plinde prepuieli la slujitor. — Tu la ce te mai vâri?


-1214-

— Slujitor îţi sunt, logofete, şise cade a te urma pretutindeni.Aşa am depus jurământ cucoaneiIrina.

Radu Andronic strâmbă dinmusteaţă. Jupâniţa potrivisăgeata în arc şi o slobozi.Marama chindisită cu terţeiazuriu călători pasăre albastră prin văzduh, apoi se înfipse înplop. Într-aceeaşi clipă, cetaşiidădură pinteni bidiviilor.

Zburau pe toloacă, lipiţi degrumajii armăsarilor. Copitelescurmau pământul, zvârleauţărână născocind vârtejuri decolb. Cinci perechi de ochianinau de marama rămasă înbătaia vântului. Calul lui Radu


-1215-

Andronic prinse a da senine debeteşug şi rămase în urmă. — Cine m-a blestemat?! scrâşni

logof ătul. — Sări pe-al meu!Slujitorul descălecase din

goană. Radu Andronic călări ovreme cu picioarele pe şa, după obiceiul nohailor, şi dintr-un saltcetlui între pulpe pântecelebidiviului lepădat de slujitor. — Mulţumesc, împărate! Ţăranul, ieşit din strânsoarea

colbului, privea întrecerea cuanume zâmbet. În frunte goneaGavril de Noţig. Îl urmau la oîntindere de braţ moţul şi IoanSinguru, din urmă venea furtună logof ătul. Zece stânjeni îidespărţeau de maramă. Radu


-1216-

Andronic trecu de Drăgan şifeciorul popii, dar calul nobiluluise ţinea vârtos, avea o lungimede gât înainte. Logof ătul chiuihaiduceşte stârnind sângelearmăsarului. Se apropia palmă cu palmă. Ajunseră în dreptulplopului amândoi odată. Două mâini căutau maramazbuciumată de vânt.

Oftat plin de pismă sloboziră trei inimi când braţele logof ătuluicuprinseră cu nespusă dulceaţă trupul jupâniţei. Îl urmară mohorâţi, dar f ără gând vră jmaş,căci boierul câştigase în luptă dreaptă, bărbătească. Adevărat,că dacă Machidon nu i-ar fitrecut armăsarul, şi-ar fi ţinut


-1217-

acum nasul în ţărână, dar iar eraadevărat că câştigul slujitoruluin-ar fi adăugat nimic la norocullor. Şi-apoi câţi oare ar fi cutezatsă sară nălucă, pe armăsar iuteş,f ără a-l opri o clipă din goanabezmetică? Acum, înţeleşi parcă,îl lăsară pe logof ăt să seîndepărteze, să-i fie bucuriadeplină. Dintru început, Simionnu pricepuse şi se împiedica înpicioarele logof ătului. Apoi prinsea chibzui şi-i dădu pace.

Pletele Tofanei aromeau averbină şi rozmarin. Cu inima câto pâine moldovenească, logof ătulţinea buzele îngropate în volburacastanie. Ochii negri striveaulacrima bucuriei. Jupâniţa lesimţea roua în glas. Căci glasul


-1218-

lui Radu Andronic îşi rătăciseporunca, se mlădia în şoaptă catifelie pe care puţini o auziseră.O singură dată înălţă Tofanaprivirea spre boier. Închiserepede ochii. Doar fericireazugrăveşte cu asemenea culorichipul unui om. Iar gândul că eşti pricina acestei fericiri, ce totdin pricina ta dăinuie cât clipa,striveşte sufletul. — De-mi sunt vorbele

necugetate, cer cuvenitaiertăciune, jupâniţă. Mi-e inimaprea plină pentru a le cumpăniînţelesul. Nicicând lumină maidulce nu mi-a stăpânit cugetul. — Eşti încă tânăr, logofete,şopti fata.

Ochii boierului poposiră pe


-1219-

obrazul mic. Sprâncenele seavântau îndrăzneţe spre tâmple.Sub pleoapele viorii se simţeazbuciumul ochilor. — Nu tinereţea-i pricina. Inima

poartă rod îmbelşugat de floare şila optzeci de ani, ştii bine.Îngăduie… Braţele-i tremurauuşurel, strângeau cu teamă trupul suleag: Îngăduie,

jupâniţa, să-ţi spun pe nume. Tofana…

Cuvântul fusese rostit cuanume şoaptă. Tot aşa răsună încuget şi pe buze vorbele sfinte. — Îngădui, zâmbi fata. — Şi mai îngăduie… Logof ătul

trase aer în adâncul pieptului,îngăduie să-ţi spun, cruţându-mineghiobia, ce însemni în viaţa


-1220-

unei f ăpturi netrebnice. Tofana, vrând să abată pe altă

albie firul vorbei, cercă să râdă: — Chibzuieşti la misionarul

neamţ? — N-ai să-mi ierţi niciodată

neghiobia dovedită în ogradaboierului Miclăuş şi la poalele

Tâmpei, când m-am lepădat detine. — Nu-mi iert că m-am

împotrivit. — Tofana! — Atunci ai judecat cu

dreptate. Acum… T ăcu f ără să-şi fi isprăvit

gândul. Sub ie, pieptul zugrăvisuspin mic. — Te ascult, şopti logof ătul. — Uneori împrejurările strâmbă


-1221-

ochiul. Domnia ta trăieşte unadintre acestea. — Adică? — Când în măr se află o

singură poamă, aceea e cea maigustoasă. Şir întreg desăptămâni am fost singuramuiere între voi… Acum aiînţeles? — Nu, Tofana. Şi nu astfel poţi

cuminţi inima unui bărbat. — Învaţă-mă cum s-o fac. — O vrei cu dinadinsul?Glasul lui Radu Andronic

tremura. — O vreau. — De ce, Tofana? — Nu-i acum ceasul potrivit

isprăvilor de dragoste. — Va fi altă dată?


-1222-

— Nu ştiu, poate… Tofana îşimuşcă buzele: Nu te mai gândi lamine, logofete. Mi se cuvine cumult mai puţin decât îmi dărui. — Aceasta eu am dreptul s-o

chibzuiesc. Mi-ai răsădit zarzărînflorit în suflet, Tofana, şi n-amsă-ţi îngădui a-i stârpi floarea. — Nu trebuia să mă alătur

cetei…Radu Andronic se opri cătând

cale de trecere, căci bulboană adâncă tăia Poteca Bă jenarului.Socotind că ar putea-o răzbidintr-o săritură, boierul o rugă pe jupâniţă să i se anine degrumaji. Fata ridică braţeleasemenea lujerilor de crini şilogof ătul închise ochii, ameţit dedulceaţa dezmierdării.


-1223-

Ajunşi de partea cealaltă,mâinile Tofanei se deznodară încet, dar logof ătul nu băgă deseamă. Miresmele înserării seîmpleteau cu verbina şirozmarinul din pletele jupâniţei.Închipuirea lui Radu Androniczbura ciocârlie pe drum presăratcu luceferi. Din cioburi de auralcătui viaţă alături de Tofana…Conac arătos, umilind chiarhudubaia Dudescului, odimineaţă de Cireşar răzbind îniatacul azuriu, cu horbotă delivadă în floare şi ciorchini deliliac, nopţi albastre ninse derăsuflarea dulce a Tofanei…

Tofana cu tipsie de cozonacicalzi, în duminica Paştelui, însanie rumenă sub căciuliţa de


-1224-

samur, în drum spre ConaculMorii… Încovrigată la gura sobei,în scrânciobul din grădină,călări, amândoi, prin codriiCotrocenilor… Aveau să mai fie şidrumurile poruncite de slujba luiVodă, drumuri de primejdie. Nuva îngădui Tofanei să-l urmeze…Dar oare Tofana va îngădui să nuîngăduie? Tuse apăsată îl aduse pe

dramul Bă jenarului. Machidon,prepuind sudălmile ceînghionteau limba logof ătului,ţinea ochii în pământ. La câţivapaşi, adăstau cetaşii. — Drumul cel rău a încetat,

spuse încet slujitorul.Radu Andronic oftă surd.

Nevăzut de nimeni, depuse


-1225-

sărutare uşoară în pletele Tofanei.

Sâcâit, logof ătul se răsuci spreMachidon. — Mustăceşti de vreme

îndelungată. Vorbeşte dacă aiceva de spus.

Deschideau drumul. O lună îmbelşugată spinteca pânzelenopţii. Coviltirele carelor îşidesluşeau spinările, alunecândpe lângă plopii muţi. În urmă,Noţig şi Singuru schimbauşoapte. Tofana adormise cumâna uitată pe urechea luiSimion, iar dulăul nu cuteza să se mişte spre a nu-i speriasomnul. — Vorbesc, logofete. Am lăsat


-1226-

doar să se scurgă cuvenitul răgazspre a-ţi lepăda tulburarea. — Mulţumesc de grijă multă.

Ascult. — Pea bine, boierule. În vreme

ce treceam poteca aceeablestemată, am stat oleacă şi-amchibzuit. — Ai deprins năravuri noi, Ilie… — Ghicesc ce se petrece în

cugetul domniei tale. — N-aş fi zis. Şi? — Socot, atât cât mă duce

capul ista uscat, că-n slujba pecare o săvârşim noi e cuprimejdie să-ţi legi dârlogii deinimă.

Ochii lui Radu Andronicaprinseră torţe, izbuti să-şistăpânească glasul.


-1227-

— Vorbeşte desluşit! — Eşti căpetenia cetei. Nu

vreau să-ţi asmut mânia,boierule, dar teamă mi-e că dinpricina jupâniţei îţi rătăceşti

judecata şi ochiul cel limpede.Când nu caţi dincolo de catrinţamuierii, lesne te răzbeştevră jmaşul.

Radu Andronic trase adânc aerîn piept. — Aşa… — Aşa, logofete! — Ţ i s-a părut că mi-am uitat

slujba, ori poate că am săvârşitde mântuială treburi ceporunceau mai multă luare-aminte? — Am încredinţarea. Mai cu

seamă de când am părăsit casa


-1228-

pădurarului, o clipă nu ţi-aidesprins ochii de pe chipul

jupâniţei. Nu-ţi fie cu supărare. — Necazul e că vorbeşti cu

păcat, Ilie. — Să dea Dumnezeu. — Nu-i destul să dea, se cere să şi primeşti. Îl învălui într-ocăutătură caldă. Chibzuiam să nu-ţi înveninez inima, dar gândulse dovedeşte deşert. N-aipriceput nimic, Ilie! — Oare? — Temerile şi cârteala îţi sunt

f ără temei. Oftă: Cel dintâi cătunprin care am trecut se chemaVolbura. Adevărat? — Adevărat. — Deşi miezul nopţii se

călătorise de multişor, ghimirlia


-1229-

din fruntea satului ţipa delumină. Cele două ferestre mariaprindeau torţe, la a treia pâlpâialucoare şiştavă. — O fi bolit careva din casă. — Hm, f ăcu Radu Andronic

îndoit, nu-i de ajuns pentru ca să faci prăpăd de lumânări în bordeisărman. — Nu pricep. Cum s-ar zice… — Pe lângă înţelepciune,

Dumnezeu v-a bucurat pe cei dinChipriana şi cu răbdare. Ia pildă de la ei, Machidoane! Amstrăbătut apoi drum hapsân pemalul apei. În două rânduri s-aauzit desluşit ţipăt de acvilă. — N-am băgat de seamă. — Rău ai f ăcut! Căci e anevoie

de ghicit ce caută acvila în


-1230-

luncă…Ilie Machidon se scarpină la

ceaf ă. — Mă sperii, logofete! — Acelaşi ţipăt de acvilă, deci al

treilea, s-a poftorit scurt şigâtuit, după puţină vreme, laintrarea în văgăuni. Când amtăiat Stăvilarii, satul acela deortomani, ne-au întâmpinat treimuieri cu doniţe de lapte. Două ne-au poftit să ne astâmpărămsetea, a treia a dovedit zgârcenie.

Sprâncenele slujitorului seînălţară spre creştet. — Ai apăsat mereu asupra

numărului. Două chiuituri devultur şi apoi încă unul. Două fereşti încinse, a treia vlăguită…Ce trebuie să desluşesc în toate


-1231-

acestea? — Semne, Machidoane! De n-ai

fi stat cloşcă cu capul întreurechi, luând aminte încotro îmibate inima, ai fi priceput că drumul ne e presărat de veşti curânduială dinainte tocmită, căcitrimiţătorul nu se putea apropiade ceată. Iar cel căruia îi erauhărăzite veştile le-a primit astfel,f ără a se dovedi.

Machidon, cu grumajiiînţepeniţi – o clipă nu-şi dezlipiseochii de obrazul smead al luiRadu Andronic – întrebă sugrumat: — Cine trebuia să citească acele

semne, logofete? — Unul din cetaşi, spuse

boierul cu glas scăzut. Printre


-1232-

noi s-a strecurat o iscoadă.

Slujesc cu privirea îngrop ă ciuneazilei, f ă r ă p ă reri de r ă u. Vânticelulde sear ă îmi tulbur ă barba,hulubii a ş teapt ă la buzacerdacului dezmierdarea privirii ş inu-i v ă d, chiseaua cu dulcea ţă dezmeur ă îmi d ă coate ş i nu întindmâna.

M ă gândesc la domnia ta, fratecetitorule. Ţ i-a tres ă rit inimioara?Ş tiu, n ă d ă jduie ş ti s ă se fi am ă gitlogof ă tul de tain ă al M ă riei Sale.Asemenea gând m-a încercat ş i pemine când am citit pentru întâiaoar ă ispr ă vile acelor b ă rba ţ imunteni ş i transilv ă nenicredincio ş i p ă mântului, ş i taremai poftea bo ţ ul ista de inim ă al


-1233-

meu ca nimic s ă nu adumbreasc ă lumina priete ş ugului ş i a credin ţ eiaprinse de ceta ş i.

La zestrea de p ă cate agonisite,se îndeas ă pope ş te înc ă unul. S ă - ţ i ş tiricesc dezlegarea. Nu pots ă vâr ş i îns ă asemenea fapt ă , c ă cia ş necinsti truda p ă rintelui Ilarie.Ascult ă , dar ă , rug ă mintea mea,

prietene, z ă bove ş te oleac ă ş i nu ponegri cu prepuieli de ş arte peunul sau pre cel ă lalt, ca s ă nu- ş idogoreasc ă obrazul la o adic ă .

Deasupra conacului a pogorâthodina. Flac ă ra opai ţ ului batesfioas ă geamul chilioarei, sfin ţ iizugr ă vi ţ i pe icoane m ă cerceteaz ă cu îng ă duin ţă . Numai scripcilegreierilor ş i pana nevrednicului


-1234-

Pahomie mai cuteaz ă s ă stricelini ş tea.

A ş adar ă …

-1235-

Capitolul XV

ISCOADA

În cămară începuse a încolţiîntunericul, dar CarolNeurautter, misionarul craiuluiLeopold în Transilvania, nuporuncise încă lumânările. Prinferestruica îngustă se zărea cerulmuşcat de dinţii meterezelor,straja înveşmântată în straivineţiu. O adiere de zâmbet jucape chipul neamţului. Slujitorul


-1236-

Brâncoveanului, acel logof ătvalah, se arăta a fi vră jmaş desoi. O dovedeau trupul luiD’Antin crestat cu multă hărnicie, înţelepciunea dovedită în alegerea drumurilor, cutezanţahotărârilor.

Contele străbătea înfriguratcămara dând cu ciubotapintenată în bodroanţele ieşite încale. O cupă de argint cu ierburiaromitoare căzu de pe mescioară rostogolindu-se la picioarele

jeţului, din care, cândva, îşislobozea poruncile Iancu deHunedoara. — Nu pricep de ce zăboveşti,

Carol! Valahul e mai viclean caSatana şi, pun rămăşag, ţi se vastrecura printre degete.


-1237-

— În dragoste şi bătăliiizbândeşte cel ce ştie să-şi ţină nerăbdarea în frâu. Cândva te-aifolosit mult de acest adevăr,D’Antin! — Răbdare. Odată trecut

hotarul… — Nu-l va trece! — Nu-l cunoşti! scrâşni Filip

D’Antin şi verdele putred dinochiul norocos zvârli un pumn deotravă. Nu-l cunoşti şi zadarniccerci să-mi faci încredinţare. — Vră jmăşia îţi întunecă

mintea, conte.Franţuzul rezemă umbrele

tulburi înghesuite în odaie. — Trebuie să-l desfac!

Altminteri nu-mi găsesc odihna.Fiecare clipă dobândită de valah


-1238-

e înţepătură de bold, fiecare zi,muşcătură de pumnal. — Răbdare! — Răbdare, răbdare! Am ajuns

la capătul puterilor, nu mai potrăbda! — Învaţă!Filip D’Antin îl împunse cu

privirea. — Dă-mi slobozenie, Carol! E

ultima mea rugăminte. — N-ai priceput nimic,

franţuzule! Era pentru primaoară când i se adresa astfel şicontele tresări. Valahul, urmă misionarul, opinteşte pentru noif ără să bage de seamă. Strângeacele dovezi, hrisoave şi hârburipe care românii le încredinţează bucuroşi Brâncoveanului spre


-1239-

păstrare. De noi le ascund şi leferecă. Vom pune mâna pe carecând îşi va fi isprăvit lucrarea.Atunci – adăugă apăsat – şinumai atunci Radu Andronic vafi al tău. — Dar va fi? Valahul e născocit

de diavol. — Opt sute de oşteni hârşiţi în

treburi de taină îl ţin sub bătaiaprivirii. — Va scăpa! — Am întreit paza hotarelor. — Le va străpunge! — Leapădă-te de mânie,

altminteri n-ai să ajungipriceperea din urmă.

Filip D’Antin râse. Un râs spelb,lipsit de bucurie. — La Paris se afla cetluit în


-1240-

lanţuri, odaia de cazne era păzită cu străşnicie, slujitorii meiţineau toate ieşirile sub porunca

jungherelor. — Ştiu. — Şi totuşi a scăpat. — La Paris, spuse liniştit

misionarul, nu avea în preajmă prieten viclean.

Ochiul franţuzului încremeni. — Adică? — Printre cetaşi se află omul

meu de încredere.

* * *

Pe chipul lui Singuru surâsulamorţise. Frământă între degete


-1241-

o ghindă, strecurând privirisperiate către cetaşi. Focul tânjeaşi întunericul prinse a biruipoiana.

Pe halca de pastramă rămasă neatinsă în faţa moţuluinăpădiseră furnicile. Drăgan ozvârli lui Simion. Câinele îşiplimbă botul asupra cărnii, apoise încolăci la picioarele Tofanei.

Stăruia liniştea. Ioan cercă să închege vorba, dar nimeni nu seînghesui cu răspunsul. De Noţigtrudea f ără credinţă la un ascuţiş de jungher, logof ătul rezemat deun trunchi trăgea adumbrit dinlulea. În ochii Tofanei clipoceaamarul.

De ce muriseră viersul moţului,veselia de prunc a lui Singuru,


-1242-

focul îmbelşugat şi împunsăturaplină de tâlc a lui Machidon? Dece oare râsul a pierit din ochiilogof ătului, iar buzele nobiluluide Noţig întind lamă de hanger?Până şi în umbletul lui Simionstăruia tristeţea, coada harnică ostenise, zăcea zdreanţă înţărână.

Radu Andronic şi slujitorul nusuflaseră o vorbă despre iscoadastrecurată printre ei şi totuşivântul cel rece al dihonieistăpânea ceata. Se măsurau cuochii străini, tresăreau larăsuflarea adâncă a pădurii.Slujitorul apăsat de griji îşi foiaprivirea de la unul la celălalt.Simţea primejdia împungându-iceafa, ochi de iscoadă bine


-1243-

tupilaţi în beznă dându-letârcoale… Cine să fie cumaşul? Atreia oară îi lua la rând. Pe Noţigl-au scăpat din temniţă, maipăstrează încă semnul caznelorcumplite. Pentru Ioan Singurupuseseră chezăşie boier Miclăuş şi maramureşenii; moţul, plăvanla trup, dar şiştav la minte, iesedin socoteală… Asemenea isprăvicer judecată ageră, nu să-ţirostesc una de Sfântă Mărie şi s-o pricepi la Bobotează. Jupâniţa?Îi drept, îşi ţine în taină marerostul şi neamul, dar o iscoadă bună fuge de lucrul deşanţ, arată că le săvârşeşte pe toate lalumina soarelui, opinteşte înorice mărunţiş să facă încredinţare.


-1244-

Liniştea, ciotcă de prepuieli,stăruia îndărătnică. Din inimapădurii ţâşni urlet lung de fiară.

Răbdarea lui Machidon luă foc.Sări în picioare şi din doi paşi sealătură logof ătului. RaduAndronic îl cercetă iute şi prinsea zâmbi. — Frumoasă noapte… — Nu mă fierbe, logofete!

Domnia ta ştii cine-i Iuda! — Ştiu. — Era o vreme când între noi

nu încăpeau taine.Radu Andronic îşi aminti clipa

când poftise să afle de laMachidon taina jupâniţei.Slujitorul îi poftorea vorbele… — De vrei să dovedeşti

înţelepciune, nu mă cerceta, căci


-1245-

vestea îţi va înnegri amarniccugetul. — Grăieşte, logofete! — Cum ţi-e voia, oftă Radu

Andronic, eu unul am vrut să tescutesc de necaz…

Mai trase de două ori din lulea,ţinându-şi slujitorul într-ociubotă, apoi urmă cu zăbavă mare între vorbe. — Află, împărate, că în

drumurile sale, părintele tău,cinstitul gospodar AntonMachidon, a întâmpinat acumvreo douăzeci de ani muiere tarechipeşă. — Taica n-a păşit mai departe

de al doilea sat. — Tot drum se cheamă şi acela.

Din această întâmpinare s-a


-1246-

întâmplat un prunc… Iarpruncul, îi lesne de înţeles,având stirpe în Chipriana, s-anălţat isteţ din cale-afară. Fiindatâta de isteţ şi cu chimiruluşurel, s-a dat în slujbanemţilor. Iscoada deci, împărate,ţi-e frate, ori poate soră, căciaceasta nu mai am dezlegarea să ţi-o desluşesc. Ţ i-o istorisimărunţişurile alde văru-tăuSăculeţe, carele pe toate le ştie.

* * *

Steagurile paşalâcului înălţatepe zidurile Timişoarei înnodară inimile cetaşilor. Şaisprezece animai târziu ele aveau să fie


-1247-

înlocuite cu flamurile prinţuluiEugen de Savoia, f ără ca nimenis-o prepuiască însă în acea zi.

Îndată ce trecură poartaînchinată răsăritului, CastelulHuniazilor se înf ăţişă priviriipăstrând ceva din măreţiavechilor cneji români aflaţi lastirpea familiei: Voicu şi fraţii săi,Iancu şi Matei Corvin, craiulUngariei. Zidurile, întocmite lavărsarea veacului XIV, căutautrufaşe la celălalt castel ce seînălţa în cinstea paşei.

Printre vechile case aletârgoveţilor ridicau capulhudubăile iscate din poruncastăpânitorilor, f ără podoabă,azvârlite până în vileagul uliţei.Pieţele, atât de dragi burgurilor


-1248-

evropene, căzuseră una câte unasub călcătura temeliilor noi,lipsite de orânduială. Coranulîngăduia supuşilor săi case înaltede trei caturi, iar pentru ghiauri,ceva mai mărunţele.

Radu Andronic, umblat prinîmpărăţia turcului, desluşea luiNoţig, în şoaptă, semnelestatornicite de păgâni. Coşmeliilestăpâniţilor se cereau întocmitedin lemn, căci piatra era hărăzită moscheelor, şi vopsite cu negruspre înţelegerea drept-credincioşilor. Lângă hudubăileturceşti se aflau lipite sarnidihii,poloboace veşnic pline cu apă.Mahomedanii temeau focul şislinul deopotrivă. În coastacaselor mai arătoase, înălţau


-1249-

capetele flori de toate seminţiileşi cu deosebire laleaua îndrăgită de profet.

Înaintau către chearban-serai ,locul statornicit de paşă pentrucaravane, cu moartea în suflet.

Rămaseră în bătaia soarelui şi aochilor neguroşi ai ienicerilorînşiraţi roată împrejurul carelor.Radu Andronic cerceta printregene f ăptura muftiului, tolănit înrădvan. După litera Coranuluidoar sfinţia sa şi serascherul seputeau urni pe patru roţi. AcelaşiCoran însă statornicea doi cai,chingi, în loc de arcuri trudaurcuşului şi a coborâşuluislobode de scăriţă. Iar caleaşcamuftiului număra patru


-1250-

armăsari, îngăduiţi numaisultanului, belşug de odoare şinăscociri nemţeşti la osii pentrua alunga hurducăturile.Şi mai avea dumnealui dinţi de

aur şi nu de argint cum povăţuiaMohamed, tertelul din mătasecuvenit brâului sărea de patrudegete, roşul şi galbenul opritedrept-credincioşilor i sedesluşeau limpede prinbodroanţe. Purta belşug deosânză şi căutătura şarpelui demunte.

„Păstorul paginilor e în slujbanecuratului“, îşi zise RaduAndronic.

Paşa fiind chemat peste noaptede Alah, rânduiala cetăţii se afla,până una-alta, sub porunca


-1251-

muftiului. Pungile cu galbeniînşirate de logof ăt peşcheş nuavură darul să-i alungeprepuielile. Ochi de viperă sfredeleau doagele poloboacelor. — Desf ăceţi-le!Cetaşii încremeniră. Degetele

strângeau plăselele junghereloraşteptând semnul logof ătului. IlieMachidon numără dintr-o privirepeste 200 de şalvaragii, purtătoride arme. Îşi f ăcu semnul cruciicu limba şi apucă zdravăncapătul ciomagului.

Zvon harnic de copite răsucicapul lui Radu Andronic. Uncălăreţ zbura pe vileagul uliţeistârnind colbul şi olecăitultârgoveţilor rămaşi în priveală. — Boier Costache Andronic!


-1252-

suflă gâfâit slujitorul.Nu-şi credea ochilor. Bătrânul,

supus veşnic vorbei şi prişniţelor jupânesei Irina, sărise buiac dinşa la picioarele muftiului. — Porunca prealuminatului

sultan Mustafa, umbra lui Alahpe pământ: sloboziţi carele.

Logof ătul cerceta cu ochiisubţiaţi de râs pergamentulnăscocit de slujbaşii CancelarieiNegre. Slova şi sigiliul sultanuluidovedeau îndemânarea f ără cusur a diecilor domneşti,deprinşi cu asemenea ticluiri. — Stolnicul a prepuit dară

întâlnirea cu şalvaragiii, spuselogof ătul.

Boierul cel bătrân îşi îndestulă


-1253-

găvanul ciubucului f ără să-lprivească. — Asta îi e slujba. — Şi dumneata?! Nu ştiam că

nesocoteşti poveţele jupâneseiIrina. — M-aş bucura să fie aceasta

singura ispravă despre care n-aiştiinţă, băiete.

Băteau drum aspru, născocit înstânca, către CetateaHunedoarei, în urmă, trudeaucarele şi cetaşii. Radu Androniccerceta cu zâmbet bun f ăpturabătrânului. — Cine ţi-a ştiricit că suntem în

strâmtoare şi când? Din târgulBucureştilor până la paşalâcul

Timişoarei e cale însemnată. Să cred oare…


-1254-

— Crede! rosti liniştit CostacheAndronic. M-am aflat tot timpulpe urmele voastre. Iar întreurmele voastre şi ale mele s-aaşternut alt rând de urme, multmai numeroase. — Oamenii lui Neurautter… — Le-ai desluşit paşii? — Nu, dar chibzuiam că departe

nu pot fi de vreme ce iscoada lorcălărea alături de mine.

Chipul bătrânului dobândilumina surâsului. Îi puse mânape umăr. — Mă temeam că înoţi, prunc

nevinovat, în apele acelor ochialbaştri, ispititori peste măsură…

Logof ătul îşi coborî privirea.Bătrânul puf ăi o vreme mulţumitdin lulea, scrutând depărtările.


-1255-

Pădurea trăgea seara de poale,răsufla abur fumuriu. — Ştii cine e? întrebă într-un

târziu Costache Andronic. — Ştiu, tată. T ăif ăsuiră o vreme grijind ca

vântul cel sturlubatic să nu lepoarte vorbele la urechivră jmaşe, apoi boier Costachestrânse mâinile feciorului. — Am sub poruncă trei sute de

ascuţişuri, alese dintre româniitransilvăneni credincioşipământului. Dacă vicleşugul nudă roade, leapădă-mi semn. — Nădă jduiesc să înlătur

vărsarea de sânge, tată. — Şi eu. Nu îndrăgescasemenea isprăvi. Tuşi cu tâlcdregându-şi glasul: Şi mai puţin


-1256-

îmi plac inimile însângerate.Împunse bidiviul cu pintenii şi

pieri pe cărăruie tainică demunte.

Călăreau umbre tăcute, departeunul de celălalt. Dihoniaalungase prieteşugul, zâmbetul şilumina din priviri, căutăturaslujitorului le înfigea piroaneînroşite în ceaf ă.

După ce hotărî locul de popaspentru noapte, Radu Andronic seîndepărtă spre a cercetaîmprejurimile.

Se aflau în apropierea Măgurii,sat românesc iţit între două gorgane, cu coamă bogată deulmi şi stejari. Un pârâu firav


-1257-

chenăruia aşezarea. Chibzuielilelogof ătului cam cârteau pentruasemenea popasuri, căcistârneau primejdie, vră jmaşulputând lesne reteza orice cale descăpare.

Simion se anină de poalaboierului, apoi, curmând oscurtă şovăială, şi dumnealui,nobilul Noţig. Logof ătul nu-l luă în seamă. Abia când îi ajunselângă umăr, spuse încet, f ără să se întoarcă: — Te-ai hotărât? Toată ziua mi-

ai pândit paşii. Mă înşel? — Nu te înşeli, logofete,

răspunse cu acelaşi glas scăzutde Noţig. Am a schimba câtevavorbe numai cu domnia ta.

Boierul îl căută în luminile


-1258-

ochilor. Desluşi înlăuntrul lorhotărâre amară. — Ce fel de vorbe? — Drepte, Andronic, izvorâte

din inimă şi f ără picuriş deviclenie. De paisprezece ceasuritrudesc să le curăţ de minciună. — Vorbe drepte… Mă bucur.

Poate-ţi vei da atunci osteneală să-mi spui şi ce hram purtaiînainte de a te tocmi iscoadă.

Pasul nobilului înţepeni. Şopti,gâtuit de mirare: — Ai priceput dară… — Că nu eşti Gavril de Noţig?

Destul de curând după slobozirea din temniţă. — Misionarul a avut dreptate… — Nu ştiu cine a chibzuit

tărăşenia, Neurautter, contele


-1259-

franţuz ori domnia ta, dar suntîncredinţat că dibăcia nu v-aprisosit. Cea dintâi neghiobie aţisăvârşit-o la temniţa din turnulSfatului. Stră jile luptau f ără credinţă, au grijit să nu ne aducă stricăciuni, trudind în schimbvârtos asupra lui Miclăuş celtânăr. Patru ascuţişuri i-aucercetat pieptul, pentru că scutierul era singurul dintre noicare cunoştea chipul nobiluluiNoţig.

Sângele fugise din obrazuliscoadei, dar asculta cu linişte şi

– i se păru ciudat boierului – f ără necazul neizbândei. — N-aveam altă cale, logofete. — Nu vreau să te înjosesc, dar

teamă mi-e că altceva v-a lipsit…


-1260-

Când ţi-ai smuls cămaşa, lapoalele Tâmpei, cu greu mi-amstăpânit zâmbetul… — În lipsa lui Miclăuş, urmele

caznelor trebuiau să-ţi aducă dovada că eu sunt Noţig. Pentruasta m-au însemnat. — Însemnat, râse Radu

Andronic, dar nevătămat! Urmede bici, dar nu de cleşte şi foc,crestături uşoare de jungher, nuunghii smulse şi nici oasef ărâmate. Să-ţi istorisesc eu câtde pricepuţi sunt nemţii înbiruirea buzelor cetluite? Doargâzii osmanlâilor de la Şapte

Turnuri le pot ţine pereche…Lipsa de iscusinţă ţi-a fosttovarăş de nădejde la drum.Unde se afla oare loc de popas


-1261-

mai bun pentru ceată decât lamoşiile nobilului Noţig? Peacestea însă domnia ta le-a ocolitmereu, cu îndărătnicie, cârtindba asupra oamenilor, ba asupradrumului. Acolo unde Noţig erabine ştiut, te-au vestit prieteniinemţi, spre a te răzleţi de ceată.

Treabă nemţească, după tipic:două ferestre de bordei sărmanmai luminate decât palatulBrâncoveanului, a treia oarbă,două ţipete de uliu statornicit înluncă, al treilea gâtuit, două muieri milostive…

Logof ătul se opri, râzândîncetişor. Rezemă un ulm, scoaseluleaua, o îndesă f ără grabă cututun, apoi scapără amnarul.Simion prinse a lătra f ără


-1262-

pricină. Neluat în seamă, seaşeză lângă ciubotele boierului. — Mi-ai descurcat bine pânzele,

logofete, vorbi iscoada. Pentrugândul vră jmaş, cer iertăciune. — Te-am iertat de mult. Dacă

erai român, fapta domniei talealtfel se chema şi alta îţi erarăsplata.

Sprâncenele iscoadei ridicară mare semn de mirare. — Aceasta cum ai mai desluşit-

o oare? Vă cunosc binedeprinderile, graiul nu mă trădează. — Nu, căci l-ai deprins de

mititel, prepuiesc, trăind prinaceste locuri. Te-ai dovedit înnoaptea când a prins-o junghiulpe jupâniţa. La lumină de fulger


-1263-

te-am văzut închinând cruce, nucu degetele îmbinate, ci cu palmadeschisă precum papistaşii. Or, oştiu şi pruncii că nobilul românGavril de Noţig nu s-a rupt decredinţa strămoşească. — Ochiul ţi-i ager, logofete, râse

cu mulţumire iscoada.Radu Andronic îl cercetă lung.

— Să fie prilej de bucuriepentru domnia ta? — O să afli. Încerc să-ţi

descâlcesc gândul. Mi-ai cititrosturile de la primii paşi. Pentruce m-ai îngăduit atunci în ceată? — De ce te-aş fi alungat?

Totdeauna e cu folos să ştii cecărări bate vră jmaşul. Şi mailesne îl ghiceşti pândindu-l de la

jumătate de pas. Şi apoi, câtă


-1264-

vreme te aflai printre noi, ceata şicarele erau scutite de primejdie.Ostaşii misionarului ne-au ţinutumbra f ără hodină, poterele ne-au curăţat drumul. Chibzuiesccă n-or să ne tulbure încă obucată de vreme. — Până la Hunedoara, logofete.

Sub poalele cetăţii te aşteaptă Neurautter cu două mii de nemţi.

Radu Andronic tresări.Cunoştea vorba petrecută princolbul minciunii, glasul pref ăcut.Iar glasul şi vorba iscoadei aveaualtă plămadă. Îi căută ochii. Îlpriveau f ăţiş, cu zâmbet neticluit. — Socoteşti dacă se cade sau

nu să-mi faci încredinţare.Boierul clătină capul.

— La altceva socotesc, omule.


-1265-

Pentru ce de astă dată mi-aimărturisit adevărul? — Încă n-ai priceput? Nu ştiam

că m-ai ghicit şi-am venit întinssă-ţi răsuflu taina. — De ce?Iscoada rămase neclintită în

bătaia lunii. Umbrele nopţiitrudeau f ără spor să-i alungebucuria de pe chip. — Cu mine s-a petrecut un

lucru de mirare. T ăcu dintr-o dată. Radu

Andronic îi întinse punga cututun, îşi săturară lulelele,fumară o vreme f ără să seprivească. — Ce lucru de mirare s-a

petrecut cu domnia ta? întrebă într-un târziu logof ătul.


-1266-

Râsul amar, râsul ceasuluicând ştii că baba cu coasa îţi dă târcoale şi priveşti în urmă laanii care s-au petrecut, stăpâneaochii şi buzele lefegiului. — Slujesc aurului de-o viaţă.

De-o viaţă trăiesc din vânzare, jur strâmb, ochii mei s-audeprins să citească numaidedesubturile, urechile să audă doar şoaptele de taină. Atât! Avenit apoi o zi când ochii mei auvăzut cu mirare că pe lume crescflori cu belşug de frumuseţe, că luna blestemată de iscoadeveghează cu blândeţe căpătâiulosteniţilor. Urechile mele auauzit dintâia oară viersulprivighetorii şi susurulizvorului… Domniile voastre m-


-1267-

aţi învăţat să le văd şi să le aud.O viaţă am prepuit în fiecef ăptură vră jmaşul. Singuru,Machidon şi moţul m-au deprinscu căldura prieteşugului,

jupâniţa…Îşi muşcă buzele.

— Urmează, şopti RaduAndronic. — M-am lăsat ispitit de

prietenia voastră, logofete, şi mi-e peste putinţă să vă plătesc custrâmbătate. N-o pot vinde pe

jupâniţă, pe domnia ta, peDrăgan, pe Singuru ori peMachidon. Nici măcar pe câineleăsta.

Glasul udat de rouă se pierduîn şoaptă nedesluşită: — Nu mă crezi!


-1268-

Radu Andronic îi prinse braţul: — Te cred, omule. — Atunci îngăduie-mi să

părăsesc ceata. — Eşti slobod.Iscoada se codi. Spuse în cele

din urmă: — Nu istorisi, rogu-te, cetaşilor

nelegiuirea mea. Şi mai cuseamă… mai cu seamă jupâniţei

Tofana. — Îţi voi împlini ruga. Chiar

dacă gândul ţi-a fost potrivnicvenind către noi, el s-a îndreptatcu folos. Voi mai adăugi că nu tesocot vră jmaş, ci prieten.

Iscoada frământă luleaua înpalmă cu tulburare. — Mă bucur mult că am avut

prilejul să te întâlnesc, logofete.


-1269-

Oameni pe măsura domniei talesunt rari. — Pleci f ără să-ţi fi împlinit

slujba? — Voi încerca să-mi rătăcesc

urma prin republicile italiene. — Nu, Hultanule!Iscoada f ăcu ochii mari.

— Ştii cum mi se spune?! — Tata ştia. Chibzuiesc că

Neurautter ţi-a lepădat anumeporuncă pentru ziua când aş fighicit ce hram porţi. — Adevărat! În acea zi, trebuia

să îndes pulbere sub pântecelecarelor şi să-i dau foc. — Fă-o!Hultanul îl cercetă neîncrezător.

— Domnia ta mă împingi laasemenea faptă, logofete?!


-1270-

Radu Andronic surâse. — Carele sunt colb viclean în

priveala nemţilor. Încărcăturacea adevărată o mână tata sprehotarele Valahiei. Drum bun,prietene! Mi-ar plăcea să ne maiîntâmpinăm vreodată.

Logof ătul rămase rezemat deulm, privindu-l cum seîndepărtează. După câţiva paşiiscoada întoarse capul: — Să nu afle Tofana! Mi-ai

f ăgăduit… Bun-rămas, logofete!Radu Andronic f ăcu cale

întoarsă spre tabără, după cebubuitul prelung zguduivăzduhul. Iscoada îşi isprăviselucrarea şi pentru izbândă aveasă primească hiritisirile lui CarolNeurautter, poate chiar ale


-1271-

dumnealui, craiul Leopold.Gândul îl înveselea pe logof ăt.

Spre a aţâţa vrednicia supuşilorsăi, împăratul se deprinsese a-irăsplăti cu herburi ce le înălţanumele, flamură, peste veacuri.Nicicând cancelaria imperială nuiscase atâţia conţi şi baroni,stârnind dispreţulSiegmaringenilor, Hoffensteinilorşi altora pe potrivă, cu sângele şinasul subţiat de agonisealastrăbunilor. Peste o sută-două deani, urmaşii iscoadei aveau să sesemeţească cu faptarăsbunicului, ce-l îndatorase peînsuşi Leopold prin slujbă preaiscusită şi credincioasă. Aşa sescriu letopiseţele…

Ceata fierbea. Din care şi


-1272-

încărcătură rămăsese doar omână de hârburi. Zărindu-lsingur pe Radu Andronic,pricepură că Noţig pierise.Zâmbetul logof ătului îi domoli,stârnindu-le însă nedumeriremare. — Nobilul Gavril de Noţig, rosti

liniştit boierul, a fost silit să părăsească ceata f ără a-şi luarămas-bun. Gânduri de sănătateşi prietenie îndreaptă către toţiprin glasul meu.Ochii albaştri ai Tofanei îl

aţintiră lung. Ioan Singuru,deprins de mititel să-şiastâmpere nedumerirea, îşistăpânea greu năvala vorbelor.Slujitorul întrebă apăsat: — El a pus pulbere carelor,


-1273-

logofete? — Nobilul Gavril de Noţig nu

putea săvârşi asemenea ispravă,Machidoane! Cinsteşte-i, rogu-te,numele aşa cum se cuvine.Adăugă răspicat: Eu le-ampricinuit sfârşitul. — Fapta se cere desluşită,

mărâi moţul.Privirea ţăranului sfredelea

chipul lui Radu Andronic,zâmbetul cel strâmb îi sucisegura şi boierul înţelese că nu i-af ăcut încredinţare. — Încărcătura carelor, spuse, e

mincinoasă. Jupâniţa, Drăgan şi Singuru

întrebară într-un glas: — Cum?!? — Dovezile cele adevărate, urmă


-1274-

logof ătul, se află de două zile îngrija boierului CostacheAndronic. Văzând carelesf ărâmate, iscoadele care auasudat vârtos să nu ne scape dinochi tot drumul vor prepui că truda noastră a fost zadarnică, şinu vor mai avea temei să ne ţină umbra. — Nouă de ce nu ne-ai spus-o,

logofete? Oare nobilul Noţig sebucura singur de încredereadomniei tale?

În glasul Tofanei se desluşeanemulţumire şi mustrare. IoanSinguru şopti adumbrit: — După ce boier Costache ne-a

slobozit din vămile turcului, amdormit neîntorşi paisprezececeasuri. În vremea aceasta,


-1275-

chibzuiesc, s-a înf ăptuitschimbul poloboacelor. Puse cuamărăciune: Nădă jduiam maimult… — N-am vrut să aduc nimănui

ocară, spuse blând logof ătul.Slujba pe care mi-a încredinţat-oMăria Sa Vodă Constantin e deprea mare însemnătate, rodultrudei noastre de prea mare preţ ca să nu-i fi adus toate ocrotirile.Nu de vânzarea cetaşilor mi-afost teamă, ci de caznele gâzilorimperiali. Când însă nu cunoştitaina, n-o poţi răsufla nici luiDumnezeu Tatăl. — Aşa-i, f ăcu moţul şi umerii

până atunci adunaţi parcă sedeznodară.

Ioan Singuru îşi cercetă la


-1276-

flacără sticlele, alungă o gâzuliţă,apoi le puse din nou la ochi. — Judecata-i f ără cusur. Ce

spui, Machidoane? — Ferice de slujitorul care are

asemenea stăpân!Radu Andronic îl fulgeră cu

privirea. Ochii ţăranului cârteau.

Slujitorul îşi trase mindirul maiaproape. Se auzea răsuflareagrea a moţului; din Ioan, ca deobicei, nu zărea decât o movilă de bodroanţe. Tofana surâdeasomnului la rădăcina unui ulm.Dihonia furişată printre cetaşipierise nălucă.

Radu Andronic, rezemat într-uncot, chibzuia că era ultimanoapte pe care o petreceau


-1277-

împreună. Un cârcel îi datârcoale inimii. Ce drum avea să aleagă jupâniţa?… — Văru-meu Mătăcină… începu

Machidon. — Mulţi veri ai, împărate, oftă

logof ătul, şi toţi năpârlesc deprea multă înţelepciune. — Cum îţi spuneam, frate

Simioane, urmă slujitorulmângâind creştetul câinelui,văru-meu Mătăcină socoteştemai bună o minciună iscusită decât un adevăr prost. Gurastăpânului nostru, f ără perecheîn cinste, n-a rostit însă vorbă strâmbă, geaba stai bubă!Numele lui Gavril de Noţig pebună dreptate se cere preţuit,căci nu el s-a aflat printre cetaşi,


-1278-

ci anume iscoadă… Pofteşti să ştii de ce l-a lăsat slobod? Preamulte ceri unui plugar prost camine…

Radu Andronic îi căută ochii. — Ascultă, Machidoane, veşnic

te tângui că ai mintea strâmtă,deşi pricepi lesne. Făleşte-te,rogu-te, cu bogăţia ei măcar odată.

Slujitorul rămase de vorbă cucâinele. — Ochii jupâniţelor au împins

purtătorii de nădragi la multă strâmbătate, Simioane, fiule. Cezici?… Aha! Adică ochii jupâniţei

Tofana să fi şters din cugetuliscoadei gândul cel rău? Bre, bre,dar ştiu încaltea că nu porţicapul cela degeaba pe umeri.


-1279-

— Şi el e din Chipriana,suspină logof ătul.

* * *

Semnul stră jerilor Măriei SaleVodă Brâncoveanu se puteadesluşi numai de pe anumestâncă aflată cu un cap deasupracelorlalte. Drumul era anevoios,căci prăpastia îl îmbrăţişa dintrei părţi. Logof ătul izbuti să ajungă în vârf şi se lăsă într-orână stâlpind depărtările cuprivirea.

Filip D’Antin socoti că a risipitpatru ceasuri de când pândeaspatele boierului valah. Văzând


-1280-

că în cele din urmă s-a desprinsde ceată, răsuflă adânc. Potecaurmată de Andronic era slobodă ochiului, putea fi zărit oricând demoţ sau Ioan Singuru, aşa că alese drum pieptiş, născocit deape la marginea hăului.

Înainta cu trudă mare, căci lafiece pas îl pândea moartea.Gândul că va reteza curând zilelelogof ătului îi sporea vlaga. Prinse

jungherul între dinţi, după năravul dobândit de la lotriimărilor, şi se caţără pisică.

Fumul vestitor se înălţasubţiratic peste creste. RaduAndronic hotărî să coboare, darîn aceeaşi clipă un ţipăt înăbuşitîi întoarse privirea.


-1281-

La un stânjen în spate,franţuzul cel chior spânzura înmâini deasupra prăpastiei. — D’Antin!Spaimele morţii se grămădiseră

în ochiul teaf ăr al contelui. Căutazadarnic să găsească reazempicioarelor. Degetele înfipte într-un ciot de stânca i se albiseră,dădeau semne de slăbiciune.

Inima logof ătului se chirci. Îşidesprinse cingătoarea şi îi întinsecapătul. — Anină-te!O clipă, Filip D’Antin fu ispitit

să-l apuce, apoi clătină hotărâtdin cap. — Nu, logofete! M-ai umilit

destul! În târgul Bucureştilor…La Veneţia… Pe Pont Neuf… Prea


-1282-

destul!Gâfâia, vorbele i se strecurau

anevoie printre dinţi. — Moşnegii voştri au dreptate:

pe vânzători nu-i rabdă pământul…

Degetele se prelinseră pestânca. Fără ţipăt, Filip D’Antin,conte de Saint-Lô, se nărui înprăpastie.

* * *

Dacă ţineai drumul cel stră juitde plopi şi o luai apoi pe mânastângă lăsând în urmă fântânaLeurdeanului, te întâmpină cărare bolovănită care te mânacu dinadinsul către porţile


-1283-

răsărite ale hanului. Acel han senumea Ciuta , avea ocniţe titiriteîn muchia zidurilor, chilii pentrupopasuri mai îndelungate,ogradă încăpătoare undeslujitori, muşterii, care şidobitoace răsuflau în voie, darmai cu seamă avea vin dulce,untdelemniu, de la Drăgăşani,căci rătezul se afla la o singură poştă de hotar.

Hangiul, un unchiaş la vreoşaizeci de toamne stăpânite dezloată, iute titirez, cu obrajişofranii, ţăcălie albă şi cercel deaur la ureche, ştirici cetaşilor că încă din veac îndepărtat obrazelealese au adus laudă pentrubucatele şi vinarsul Ciutei : Vodă Mihai Viteazul, apoi drumeţul cel


-1284-

f ără de hodină din îndepărtatulAram, Paul de Alep, DomniţaRuxandra a Moldovei, cavaleriinemţi şi însuşi contele franţuz

Jean-Louis D’Alençon… Cum,cinstiţii oaspeţi n-au auzit dedomnul D’Alençon?

Unchiaşul se prăpădea demirare. Porunca logof ătului i-oalungă pe dată, gonindu-l cătrecuhnii. — D’Alençon, Mihai Viteazul şi

chiar merovingianulVercingetorix! râse RaduAndronic. Acum douăzeci de anilocul era curat ca-n palmă. Întâiaoară l-am crezut şi eu, nu-mivenea să păşesc pragul de preamultă cinste.

Doar Ilie Machidon f ăcu haz de


-1285-

viclenia ghiujului. Ochii îiscăpărau bucurie mare, căcigândurile slujitorului trecuseră de mult hotarul Transilvaniei. Opoştă înseamnă mai puţin decâtoleacă, vasăzică te puteai socotiîn Valahia. În două zile, cel multtrei, gonind vânteş, avea să seînchine de bun găsit troiţei dincreştetul Chiprianei…

Radu Andronic, desluşindu-isocotinţele, zâmbea domol. Căutamereu spre chipul Tofaneicercând să-i ghicească hotărârea.

Jupâniţa purtă cupa de vinars labuze privind pe fereastrahanului. Soarele dimineţii sestrecura snop de aur prin ocniţe,reteza umbrele.

Ioan Singuru îndesa cupele


-1286-

voind să alunge roua din colţulochilor. Uitase beteşugulgrumajilor, lepădase marama şigâtul îi răsărea lujer firav dintreumerii dulamei.

Popasul acesta hotărât de cetaşiînainte de a se împrăştia puf depăpădie în bătaia vântului îlmuncea din cale-afară. Peste unceas-două, n-avea să mairămână nimic din tovărăşia lor.Ridică ochii spre obrajii arămii ai

Tofanei. Nu cu el va pleca jupâniţa, nu încăpeau prepuieli,nici măcar nu se căznise să tragă nădejde. Îl va însoţi pesemne pelogof ăt… Tofana trudise să amuţească şoapta inimii, daracum, taina nu-şi mai avearostul.


-1287-

„Îmbinată pereche“, gândi cususpin Singuru. — Tu încotro te îndrepţi, Ioane?

întrebă jupâniţa.Feciorul părintelui Ştefan păru

trezit din somn. Clipi mărunt şirăspunse iute, cu bătaie deinimă: — Acasă la Sânzieni. — Îmbrăţişează-i pe părinte şi

pe maica preoteasă, spuse Tofana zâmbind cu dulceaţă.Într-o zi, tot găsesc vreme să mă reped până la domniile lor.

Logof ătul îi îndreptă privireapăsată, dar nu spuse nimic.Intrase hangiul urmat de slujitoricu tipsii şi talere. Îşi frecamâinile împărţind porunci,aşteptă până se vârfuiră blidele


-1288-

şi le ură pântece bun, pe potrivapoftei şi a merindelor.

Singuru cătă cu silă la cărnăriadreasă cu haşmă şi zeamă deusturoi. Nodul din gât îlîmpiedica să ia înghiţitură.De-acum, ştia ce drum avea să urmeze. Va opri câteva zile labătrâni, apoi îşi va rătăci umbraîn republicile italieneşti. Toscana,poate Florintia cea plină desoare, până s-o milostiviDumnezeu şi i-o îngădui uitareblândă…

Moţul luă de două ori, apoiîntinse talerul: — Aşa…Machidon îl măsură dintr-o

parte. Drăgan pleftori amar: — Aşa… Apoi, păru să se mire:


-1289-

Acasă dară…Vorbele lipsite de credinţă

desluşeau drum colbuit ce nuducea nicăieri. — Vino cu noi, îl îmbie Radu

Andronic. — Nu mi-s deprins să fiu slugă. — Ţ i-om găsi alt rost, surâse

boierul. Poate vreo neguţătorie. — Nici la cifrărie nu mă

înghesui… Roşi sfeclă de atâteacuvinte rostite lanţ şi adăugă:Mulţumesc de gând bun,logofete.

Simion căta în ochii jupâniţei.Mâncase pe săturate, iar acum,f ără a desluşi pricina, îl cercanevoie aprigă de plâns. Scheunamoale, grijind cu spaimă să nufie alungat în ogradă. De-afară


-1290-

venea zvon harnic de slugi,nechezat de cai, un cocoş trândav trâmbiţă prânzul cel micmult lăsat în urmă, stricândrânduială ceasurilor. T ăcereaaşternuse pânză albă în cămară. — Aşadară… mormăi moţul. — Mda, f ăcu feciorul părinteluiŞtefan.

Liniştea căznită îi ajunse repededin urmă. Machidon, singur înbucuria lui, opintea să ţeasă voroavă. — Trag nădejde că de vă veţi

afla prin preajma Chiprianei n-osă-mi ocoliţi ograda.

Singuru dădu din cap f ără arosti vorbă, de teamă ca lacrimilesă nu-i răzbească glasul.Logof ătul îşi asculta tropotul


-1291-

inimii. Nu cuteza – nu cutezasenimeni – s-o întrebe pe jupâniţă ce cărare avea să aleagă, darsocotea peste putinţă ca Tofanasă plece, să piară nălucă la unnod de drum. Fata zâmbea şters,

jucându-şi între degetele dogoritede soare un lănţugel ce-i atârnala gât. Se înzdrăvenise, albastrulochilor, scânteietor, părea dinnou argint. — Ne-om mai întâmpină oare

vreodată? Toţi?O lacrimă răzbi pe obrazul lui

Singuru. Jupâniţa i-o culese cucolţul maramei, şoptind cublândeţe: — Nu trebuie, Ioane…Frământau pocalele între

degete, cercetând lung scândurile


-1292-

crâşmei. Ilie Machidon tuşidregându-şi glasul. Chibzuise să înşire o păţanie cu miez, darpricepu repede că s-ar potrivi canuca-n perete. — Eu, şopti moţul, eu… Eu zic

să nu stricăm ceata. — Cum aşa, Drăgane? întrebă

tulburat Radu Andronic. — Aşa, bine! Să n-o f ărâmăm…

Dibuim o palmă de moşie… — În Chipriana-i loc berechet,

surâse Machidon. — O palmă de moşie, spuse iar

moţul privind crunt blidele. Maiapoi om vedea.

Cercară toţi să râdă. Aveauinimile muiate, ochii le luceau înanume fel. — Au fost zile neasemuite,


-1293-

spuse Tofana pe gânduri.Primeam înserarea cu părere derău. Zilele bucuroase n-ar trebuisă aibă somn… Risipesc ceasurimulte.

Îşi muşcă buzele. În genelelungi, răsucite, sclipeau licurici.Căutătura înfrigurată a lui RaduAndronic îi ardea obrajii. — Până una-alta, se îndărătnici

Drăgan, ne-om aciua pe vreomoşie de-a logof ătului.

Nu primi răspuns nici de astă dată.

Ioan, istovit, aţintea bucatelesleite. Asemenea vorbe nutrebuie rostite. Sfâşie, intră unghii lungi în suflet. — Să ne urnim, şopti Tofana.

Machidon se ridică primul.


-1294-

— Văru-meu Mirică are o vorbă:Porneşte-te la drum înainte de aţi se încurca umbra în picioare.

Logof ătul îi azvârli privireneagră. — Nu pleacă Chipriana de pe

Milcov, Ilie.Slujitorul îi cercetă chipul

întunecat şi-i ceru din ochiiertăciune.

Hangiul se uită lung în urmacetaşilor. Suciţi oameni! Altora,vinul le bucura cugetele, le turnaplumb în picioare. Apoi îşi văzude treburi. Tofana griji să rămână în urmă

cu Radu Andronic. — Eu plec, logofete.Hotărârea jupâniţei, deşi o

temuse tot timpul, îi reteză


-1295-

răsuflarea, îngână anevoie: — Nu e cu putinţă! — Trebuie! — Tofana! — Rămas-bun! Jupâniţa ţinea strâns dârlogii,

buzele lipsite de sânge îitremurau a plâns. — Nu, Tofana! Nu! Spaima

îneca glasul lui Radu Andronic.Dacă te-am necă jit, ori vorbelemi-au fost nechibzuite…

Nu putu urma. Durerea i seaninase de inimă. Fata îi cercetă chipul smead, ochii negri plini derugăciune. Îşi trecu degetelepeste semnul de rană vechetipărit pe tâmpla logof ătului. — Trebuie să plec. — De ce, Tofana?


-1296-

Buzele fetei păreau cetluite.Boierul îi prinse braţul: — Nu-mi reteza orice nădejde!

Unde să te caut? Cine eşti? — Să nu mă cauţi, logofete.

Sunt pricini… Pricini mai presusde tovărăşia noastră. Ajută-mă să-mi păstrez cugetul slobod! Îiastupă buzele cu palmaînmănuşată. Taci! Nu mă iscodi!Zilele petrecute alături de voi mi-au picurat lumină în suflet. N-oalunga! Ajută-mă să păstrezneîntinate în inimă icoanelevoastre, într-o zi ai să afliadevărul… — Aştept acea zi. Jupâniţa clătină capul. — Atunci va fi târziu… — Tofana!


-1297-

Strigătul boierului biciuivăzduhul. — Iartă-mă!Prin păienjeniş de lacrimi,

boierul o văzu luându-şibun-rămas de la cetaşi. Moţul îiprinse cu nespusă gingăşie tivulstraiului alb, de piele, şi-l duse labuze. Ioan plângea în voie, f ără fereală. Tofana dezmierdă capul lui

Simion, apoi dădu pinteniarmăsarului. Se opri în cotuldrumului stră juit de plopi şiîntoarse capul către cetaşi.Flutură încă o dată mâna, apoipieri.

N-au mai întâlnit-o. Cine era,de ce bătea Evropa şi pentru carepricină îşi ascundea obârşia,


-1298-

avea să rămână o taină pentruei.

Cetaşii se răzleţiră în cele patruvânturi lăsate de Dumnezeu.Ioan apucă spre Sânzieni,Drăgan luă în pieptmiazănoaptea. Radu Andronic şislujitorul se răsuciră către hotar.

Coada lui Simion rătăcea dâră lungă în colbul drumului.

-1299-

ÎNCHINĂCIUNE

Plou ă cu lumin ă , cu blânde ţ e, cur ă coare suleag ă . Vipia urc ă mo ş nege ş te drumul Foc ş enilor,

pân ă la ceasurile zece nu- ş i arat ă col ţ ii. Cum s-ar zice, pot dar ă tâmpl ă ri oleac ă ulucile cele noi lagardul gr ă dini ţ ei. Se cereîns ă n ă to ş it, c ă ci prea s-au lipsitde obraz stârcu ţ ele.Cârcium ă resele lep ă date latreptele pridvorului ş i-au sp ă lat

pestelca în rou ă , îmi zvârlc ă ut ă turi ru ş inoase, florile


-1300-

m ă runte ţ es scoar ţă olteneasc ă …Irra! Ian cat ă , volbura s-a

strecurat ho ţ e ş te peste noapte,s ă -mi gâtuie dedi ţ elele! Asta secheam ă c ă trebuie smuls ă . Hm,am atâtea de f ă cut…

Cerc toate vicle ş ugurile spre anu m ă rupe de domnia ta, fratecetitorule, acum, când însemn ă rile

p ă rintelui Ilarie s-au mântuit.C ă l ă torind împreun ă pe urmeleslujitorilor M ă riei Sale, noi doi amlegat priete ş ug trainic, c ă ci inimamea cea hârbuit ă ş i inimioaradomniei tale s-au ghemuit arici lavreme de primejdie, dup ă cum s- au bucurat deopotriv ă la vreme deizbând ă .

Iart ă , rogu-te, vreascul ista demo ş neag pentru vorba lui


-1301-

bolov ă noas ă , ş i poart ă -i un gândcump ă tat. Iar dac ă se va întâmplas ă te cerceteze aducerile-aminte,bate-mi la u ş a chilioarei. Dac ă n- ai s ă afli r ă spuns, se cheam ă c ă m ă g ă se ş ti în ţ intirimul din coastaM ă n ă stirii Domni ţ ei.

Ploaia l ă cr ă meaz ă peste cruceade la c ă p ă tâiul p ă rintelui Ilarie.P ă rintele Ilarie…

…Era un plugar slobod, cucugetul împrim ă v ă rat. N ă valat ă tarilor din leat 1711 l-a aflatdeparte de ograd ă . Când s-aîntors, ş i-a g ă sit nevasta ş i

pruncii trecu ţ i prin suli ţ elenecredincio ş ilor. A luat drumulc ă lug ă riei socotind s ă - ş i uitedurerea ş i tot într-un ascu ţ i ş


-1302-

t ă t ă r ă sc ş i-a aflat moartea, optani mai târziu.

Iar acel plugar se numea IlieMachidon.

Cuprins

Predoslovie .......................................................................... 9

1. Noaptea iscoadelor ....................................................... 19

2. Bucureşti – leat 1700................................................... 92

3. Cum petrec boierii valahi ........................................... 203

4. Vizuina ...................................................................... 286

5. Grijile Măriei Sale ...................................................... 384

6. Vestitorul .................................................................. 433

7. Pe drumurile împărăţiilor .......................................... 498

8. Târgul blestemat ........................................................ 564

9. Pânza de păianjen ..................................................... 697

10. Bourbonul ................................................................. 842

11. Gândul Satanei ......................................................... 900

12. Se aleg vitejii ............................................................. 934

13. Tofana ......................................................................1026

14. Cinci bărbaţi şi o jupâniţa ........................................1154

15. Iscoada .....................................................................1235

Închinăciune ..................................................................1299

Date post:	06-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	andreea-toma
View:	233 times
Download:	0 times

Ojog-Brasoveanu-Rodica-Logofatul-de-Taina-v3-0

Documents