Og Linda 135

8950 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, An-gela Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Laurenţiu Măgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mi-haela Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

Corectura nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se poate procura de la sediul re-dacţiei şi de la chioşcul Muzeului Litera-

turii Române Bucureşti şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:Adela RovenschiAdelina BălanAdrian Dinu

RachieruAl Florin ŢeneAleksandar

StoicoviciAndreea RosuAura ChristiAureliu GociAwwad RiadBogdan UlmuCamelian PropinaţiuCarmen FocsaCezarina AdamescuConstantin DobrescuCorneliu FloreaCorneliu LeuCosmin ParghieCostel MăgureanuCristina BîndiuDan AnghelescuDan BrudascuDiana OlaruElena MândrilăFlorin DorcuFlorin RogneanuG. TopârceanuGabriela Căluţiu

SonnenbergGeorge CornilăGeorge PetrovaiGeorge PruteanuGeorge RocaGeorgeta RestemanGheorghe Andrei

NeaguGheorghe

Constantin Nistoroiu

Gheorghe OncioiuIoan Alexandru

DespinaIoan DobreanuIon CojaIon Iancu ValeIon LazuIon M Ungureanu-

Ticleni-GorjIon MăldărescuIon TăranuIon VineaIonel CândeaIsabela

Vasiliu-ScrabaIuliu-Marius MorariuLazar MaguLelia Mossora

Livia MoreanuLivia-Diana PlopeanuLiviu PendefundaLorin CimponeriuLuchian DeaconuLucian GruiaMadalina CerbanMagdalena AlbuMarcel MarcMaria Cezara

GusanuMaria Diana PopescuMariana Vicky

VârtosuMariana Zavati

GardnerMaura AnghelMihaela AlbuMihai PopaMihai ŞtirbuMioara BahnaMorariu Iuliu-MariusNae GeorgescuNicolae

Nicoara-HoriaNina Elena PlopeanuOana DragusinOctavian Dumitru

CurpaşPaul SpirescuPetru AbabiiPetru BotezatuPetru HamatRadu CârneciRamona MereutaSimona AntohiStănică BudeanuŞtefan Alexandru

PătraşcuŞtefan DumitrescuŞtefania OproescuTeo CabelTeodora Alina RoşcaTh. D. SperantiaTheodor CodreanuTheodor DamianTiti DamianTudor CicuValerica AiftincăiValeriu RusuVasile MenzelVictor MartinVictor Mihail

StinghiteanuViviana Poclid

DeheleanVlad Petreanu

8951www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Era timpul, era moda să proslăveşti

comunismul şi binefacerile sale.

„Îmi vine să-mi tai mâna cu care am

scris Drum fără pulbere”, spunea

Petru Dumitriu într-un dialog cu George

Pruteanu în 1995. Nu şi-a tăiat-o, şi-a

tăiat legăturile cu ţara în 1960. Cred însă că l-a ars tot

timpul, acolo, în patul străinătăţii, ruşinea

de a fi cedat sub un motiv sau altul.

Marele Mihai Ralea, cu stânga în suflet, n-a trebuit convins

să critice nedreptăţile din Extremul

Occident . Marin Preda a răzbunat Ana Roşculeţ şi Desfăşurarea cu

Cel mai iubit dintre pământeni. Dan

Deşliu şi-a dat demisia din Partidul

Comunist în 1980 şi a suferit un înec într-un septembrie

democratic.

Mă întreb uneori ce-au făcut unii dintre contemporanii mei cu armatele de „chinezi” care mobilau în perioada anilor’80 bufetele şi vitrinele sufrageriilor. Prezenţa, dar mai ales numărul lor, bifa un anumit nivel de bunăstare în monotonia egalitaristă, căci preţul destul de piperat şi accesul limitat la cumpărarea lor făceau vizibile diferenţele. Vânzătoarele de alimentara, şefi de măcelării, se aflau cel mai adesea în top. Şi dacă mai aveau alături Cel mai iubit dintre pământeni sau Magicianul , somnul era mai dulce ca al zeilor. Era o modă, era un anumit nivel de educaţie, rezultat din multiple frustrări.

Cei care nu-şi permiteau „chinezi” pescari sau vagabonzi, îşi umpleau fructierele cu fructe din plastic. Portocale, banane, struguri. Ieftine şi cum se spune, pe toate drumurile. Era şi asta o modă. O întreagă industrie producea „delicatesele”. Tragismul venea însă din faptul că oamenii le cumpărau de bună voie. Ce poate fi mai lipsit de logică decât un platou cu fructe false în case reci şi fără lumină? Stătea cineva să se întrebe? Asta oferea timpul, asta se consuma.

Când comunismul a pornit alfabetizarea în masă a populaţiei, n-a făcut-o doar de grija celor aflaţi în întuneric. O populaţie ştiutoare de carte era mai uşor de influenţat prin cuvântul scris, pentru care oamenii aveau încă un respect deosebit. Nume mari şi cunoscute au fost „convinse” să intre în jocul impus. Era timpul, era moda să proslăveşti comunismul şi binefacerile sale. „Îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris Drum fără pulbere”, spunea Petru Dumitriu într-un dialog cu George Pruteanu în 1995. Nu şi-a tăiat-o, şi-a tăiat legăturile cu ţara în 1960. Cred însă că l-a ars tot timpul, acolo, în patul străinătăţii, ruşinea de a fi cedat sub un motiv sau altul. Marele Mihai Ralea, cu stânga în suflet, n-a trebuit convins să critice nedreptăţile din Extremul Occident . Marin Preda a răzbunat Ana Roşculeţ şi Desfăşurarea cu Cel mai iubit dintre pământeni. Dan Deşliu şi-a dat demisia din Partidul Comunist în 1980 şi a

suferit un înec într-un septembrie democratic. Alţii au reuşit să supravieţuiască împreună cu scrierile şi crezul în regimul pe care l-au slujit (Nina Cassian). Toate acestea s-au petrecut şi au fost o modă, aidoma portocalelor din plastic, în care şi-au rupt dinţii o vreme niscai păcăliţi. Dar de încercat, s-a încercat din greu. O modă nouă invadează în acești ani sfera educaţiei cu mijloace mai facile şi mai penetrante. Cuvântul scris, devenit Cenuşăreasa sistemului nu mai are putere de convingere. E uşor de închipuit modul în care scriitorii erau ademeniţi altădată în capcana constrângerilor. Avantaje materiale, ranguri, ameninţări cu retragerea scrierilor şi dispariţia în anonimat. Nu înţeleg însă cum se face că azi apar pe scena grotescului nume ale artei româneşti pe care încă le considerăm sacre. Ce să caute Horaţiu Mălăiele sau Maia Morgenstern într-un sordid serial de televiziune? Cu ce-au fost convinşi să abdice de la o anumită ţinută morală? Nu cred să fi stat material atât de rău, cât să mănânce portocale de plastic. Copiii care vin din urmă ce să înţeleagă? După ce joci rolul mamei lui Iisus, să te cobori la rangul de şleampătă şi vulgară cârciumăreasă? Mălăiele, cel mult apreciat pentru talent şi pentru „şopârlele” strecurate în texte, care ne bucurau altădată, să fie emblema prostului satului? Sau Gheorghe Visu? Sau Florin Zamfirescu? Sau Marin Moraru? Urmările încep să înmugurească. Prostul gust şi violenţa câştigă teren chiar în leagănul educaţiei. Şcolile se transformă treptat în lăcaşuri nesigure.

O publicaţie de umor are într-un număr din ianuarie 2013 un text cu titlu aparent comic: „3 motive pentru care Florin Piersic ar trebui să trăiască foarte, foarte mult”. Fără să facă un elogiu nemăsurat performanţelor sale actoriceşti. Unul din motive ar fi că, după dispariţia sa, unor Bobonete sau Bendeac li s-ar putea spune maestre. Sau: „se vor difuza secvenţe din În puii mei la emisiunile de cultură”.

Trist. Foarte trist.

Portocala de plastic

Ştefania Oproescu

Răscolind prin bibliotecă într-o noapte mai „albă”, privirea mi-a căzut pe cotorul îngălbenit al unei cărţi care mi-a produs frisoane. Mitrea Cocor. Nu ştiam că port după mine de mai bine de cincizeci de ani, cartea care mi-a torturat anii de gimnaziu. Extemporale, teze, admiteri. Aflasem de ceva vreme că nu Sadoveanu ar fi scris-o, ci doar a semnat-o. Noaptea era întreagă înainte şi curiozitatea mi-a ţinut de urât cât mi-am rupt dinţii în lectura de bună voie a cărţii care trebuia să mă educe şi să mă formeze ca om. Şi îmi plăcea şi îmi place Sadoveanu. Dar asta era altceva. După primele pagini în care se recunoaşte mâna autorului, restul e o mare de clişee proaste. Înclin să cred că n-a scris-o el. Numele lui pe copertă îmi răneşte însă, ochii.


Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ şi-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat…/ Pe uliţele lungi se mişcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară`n ritm de pas,/ dăngăte ce din tăcere muşcă…/ E denie… şi-s multe evanghelii/ la slujbă, e Joia Mare;/ Iuda este gata de vânzare,/ Iar Petru azi e simbolu`ndoielii…/ Doar codrul înverzit suspină`n vânt/ de durerea proprie-i vieţi,/ căci mugurii sunt singurii asceţi/ cari ştiu să-şi ţină gruel legământ. (Denie, Joia Mare 1947).

Pe sânul rozaliu al primăverii se aude un glas de heruvim şi sus, Bolţile de borangic ale cerului se scutură peste cireşul amărui al grădinii. Privirea sa ca o iie aţintită pe liliacul înflorit se leagănă-n cântarea privighetorii, iar din lanţurile de tăceri şi-a nituit fulgere de-nvieri.

Din orga milioanelor de piepturi/ cresc psalmii biruinţii asupra morţii;/ sunt Paştile: e soare, cânt şi jocuri,/ Pe scene planetare de gând, se joacă însă tragedia sorţii./ Doamne, mi-e inima pădure de Golgothe,/ şi buzele s`adapă cu foc şi cu oţet,/ şi`n coasta lumii toate/ se`mplântă-al durerilor stilet./ De când din veşnicia fără ţărmuri, /se nasc mereu puzderi de popoare,/ trec toate sub a suferinţei flamuri,/ şi glasul tuturor vueşte de`ntrebare:/ De ce numai prin moarte se învinge moartea?/ Şi greutatea pustie a mormântului?/ Şi uşa car duce în lumea cea/ plină de chinul luminii şi-a duhului? /De ce martirul îşi rosteşte ultimul discurs,/ prin gâlgâitul săngelui ce curge?/ De ce al vieţii tragic curs,/ Din Niagara morţii apale îşi strange?/ Pentru tot ce-I pe pământ există o`nviere:/ În mugurul tinereţii, în tinereţea anilor,/ doar pentru zilele pline de fiere,/ Nu găsim floarea grea de înviere a primăverilor. (13 Aprilie 1947, Sfintele Paşti).

Virgil Maxim, luminător de neam şi de ţară şi-a închinat toate năzuinţele credinţei, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început şi-a plămădit cântarea, devenind un nuntaş al cerului. Isihia voinţei sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape şi-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele paşilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet Icoana iertării. Vigoarea sufletului vioară răsună în răvaşul anilor albi, imnul tinereţii. Nopţile albe ale crezului său, trec pe lângă el în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor, pregătind întâmpinarea Nunţii Cereşti.

Duh drept, Duh sfânt, Atotstăpânitor, domneşte peste mine,/ întru aceste Înalte şi Sfinte şi Tăcute zile, în care corcoduşii măceşii, porumbarii,/ şi-au pus pe frunte albul, parfumul, şi dulceaţa,/ împodobind mormântul-comun în care viaţa/ s-a îngropat de vie ca Viaţa lui Iisus/ Străjerii făcând pază în noapte minunată/ au aşteptat ca ucenicii furându-L/ să mintă că Iisus a înviat…/ Şi neştiind că moartea nu biruie Viaţa/ s-au prăbuşit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieţii dăduse

Moartea…morţilor!/ Mărire lui Iisus şi Învierii Lui!.../ În Dimineaţa-Înaltă şi Caldă a Primăverii/ nici

piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-au biruit Viaţa!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul… şi îngerul de pază!.../ De-aceea corcoduşii, măceşii, porumbarii…,/ şi-au pus pe frunte albul, parfumul şi dulceaţa…/ Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viaţa!/ Şi florile… Nu Mint! (Paşti, Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit dar…sînt vii…).

Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-şi inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării şi-a stropit crezul în închinare Neamului. În foşnetul cumpătării şi-a cuibărit înţelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferinţă şi-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a ţâşnit jertfa sa măreaţă pentru Neam.

Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ uşor, pe nesimţite, ăn suflet năvălesc,/ trezind uitate taine şi gândul mi-l sfinţesc./ Sub fulgerele vremii şi crâncene blesteme/ m-au părăsit şi codrii şi inima-mi greu geme./ Sunt ţintirimul tragic,, cu morţi ce n-au murit,/ ce-n cazne lungi şi grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morţii ce stă să ne sugrume,/ în gropniţe commune ascunşi de cer şi lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrăţişezi cu morţii şi ierţi toţi temnicerii…/ Şi-n suflete se-aşează lumina Învierii. (De Paşte).

Alaiul împlinirilor sale a căzut pradă conspiraţiei răului, a celor schimonosiţi de ură. Din lacrimi de durere şi-a poleit raze de soare. Din frângerea mâinii torturate şi-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru cei din jur. Acasă şi-a lăsat mireasa tinereţii, prigonită de legefii minciunii, dar inima sa primenită de ninsoare a primit hrisovul binecuvântării. Stihul credinţei i-a topit în psalmi biruinţei, Liturghia Învierii.

Mi-i tristă această noapte, cu zornăit de fiare,/ m-apasă ca o piatră trecutul izgonit;/ vin amintiri din vreme şi calde ca un soare,/ vin să-mi aducă linişti din Templu zăvorât./ În „cuşca”unei dube ce duce viaţa mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri…/ puterile-mi sleite de aşteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoţească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbuşită mă ţine pironit,/ stau nemişcat în rugă, tristeţile-mi supun,/ desprins ca dintr-un cleşte în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un şopot,/ aleargă trenu-n noapte cu şuiere în gol,/ fărămiţând în aer făşii subţiri de clopot./ Când temnicerul mişcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătuşele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cuşcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morţii şi raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu…/ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă şi-n bezne iar mă-ngrop. (Noaptea de Înviere).

Peste giulgiul de lumină, Dorul şi-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria şi Fecioarele, Ucenicii şi Îngerii, Mamele şi Florile, Copiii şi Arhanghelii, Taţii şi Apele, Vinul şi Eroii, Păsările şi Muceniţele, Cuvioşii şi Cucii, Pâinea şi Crucea, Catapeteasma şi Codrul, Vieţuitoarele şi Magii, Păstorii şi Sibilele, Cireşii şi Sfinţii, Stelele şi Ostaşii, Albinele şi Martirii, Rândunelele şi Mărturisitorii…, Totul în Toate răsună de Imnul Luminii:

HRISTOS A ÎNVIAT !/ ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Paşti 2011

ESEU

Gheorghe Constantin Nistoroiu

CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI

(urmare din numărul anterior)


OPINII

De la „noocraţia necesară”, am dat în partea cealaltă: zerocraţia. Lucrul acesta, cum vedem, loveşte şi literatura.

Zerocraţii au un defect folosit ca o calitate supremă: îngâmfarea, soră cu suficienţa, soră cu autobăgarea în seama, soră cu orgoliul zvăpăiat, soră cu mulţumirea de sine exagerată, soră cu ţâfna. Și celelalte surori. Acest defect îl face pe zerocrat să parvină moral şi material. Pentru asta, caută oa-meni la fel ca el, iar aceştia, slavă Domnului, se găsesc din belşug.

Zerocraţii se organizează, îşi tipăresc pe scoarţele cerebrale coduri de conduită ad-hoc şi caută să pună mâna pe orice fel de putere. Aici, vorbim de puterea literară şi, prin extensie, de puterea organizatorică a literaturii române.

Avem două feluri de zerocraţi: cei ce compensează prin şmecherie şi cei ce sunt complet inconştienţi de zerotehnia lor. Deşi sunt şi ei foarte periculoşi, nu are nici un rost să vorbim despre zerocraţii înnăscuţi; mama-natură e dificil de pus sub acuzare. Vorbim despre zerocraţii isteţi, cei care îţi întorc vorba tot timpul, ca metodă imuabilă de a face, din alb, negru.

Zerocratul nu poate accepta că e zerocrat, tocmai din această cauză: faptul că e zerocrat. Și nici nu l-ar putea interesa să ştie. El trăieşte un paradox; din cauza asta, a zerocraţiei. Nu vei auzi niciodată un zerocrat că afirmă: „Bă, da zerocrat am fost!”. El se crede deştept şi e fericit. Ceilalţi sunt nefericiţi pentru că e el fericit şi îi priveşte de la înălţimea unde s-a cocoţat. Zerocratul nu e niciodată nefericit.

Societatea nu-şi pune niciodată mintea cu ei şi, din cauza asta, trecând neamendaţi, zerocraţii ies în faţă. Și ne conduc, dar nu în tăcere; trebuie să ştie tot norodul ce frumos coloraţi sunt. Ei îşi asumă construcţia societăţii.

E normal ca zerocraţii să-i considere nefericiţi pe oamenii normali, deoarece sunt făcuţi nefericiţi chiar de ei, zerocraţii. „Zerocrat să fii, noroc să ai” sau „Zerocrat, dar tenace” nu sunt vorbe goale.

Aş putea să întind pelteaua la nesfârşit, dar asta ar fi de domeniul zerocraţiei, ca unul dintre principiile de bază ale acesteia. Cine are urechi de auzit aude. Și înţelege fiecare ce poate sau cum îl mână interesul.

Zerocraţii înţeleg doar ce vor ei. Ei hotărăsc cine, ce şi cum. Ei dau verdicte şi tot ei le iau înapoi.

Îţi sunt necesari foarte puţini bani să fii zerocrat, dar poţi câştiga din asta. Intelectualul are o reţinere când e vorba să se bage în faţă; ridicolul existenţei îl avantajează doar pe zerocrat. „Ce contează că nu-l duce capul. Nu vedeţi ce muncitor şi ce locvace e?”, puteţi auzi nu de puţine ori.

Cei mulţi şi zerocraţi nu au totdeauna dreptate, dar, structural, în lun-gul fir al timpului, forţa pumnului poate fi înlocuită foarte uşor cu forţa pumnilor. Și, mai ales, forţa inteligenţei poate fi înlocuită cu forţa pumnilor, pentru simplul fapt că inteligenţa, prin definiţie, exclude forţa.

ZEROCRAȚIA NECESARĂVictor Martin

Alianţa în zerocraţie creea-ză forţă. Zerocraţii simt nevoia să se adune; întâi la o bere. Mai pe urmă, să nu rămână berea fără efecte, iau şi decizii. Nu în ce îi priveşte, ci în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi. Și cred că au dreptate. Zerocraţii nu au cum să nu creadă că au dreptate. Nu stau să li se dea dreptate. Se aliază tocmai pentru a da ei dreptate altora.

Zerocratul nu-şi pune pro-blema dacă are dreptate sau nu. Nu poate să-şi pună problema asta tocmai din cauza condiţiei precare în care se află şi nu are cum să stie. Zerocraţii nu au un coeficient de inteligenţă ridi-cat; nici nu le trebuie. Și-l ridică singuri. Și se înveselesc fără nici un motiv. Intelectualii, cei cu noocraţia, duşmanii lor genetici, au toate motivele să fie trişti; inteligenţa te face să ai îndoieli şi să nu fii prea vesel de ce vezi.

Zerocraţii au doar instinct genezic. Se înmulţesc în pros-tie. Sunt veseli. Sunt bucuroşi că pot fi mai mulţi. Oricare din-tre ei îţi poate da în cap pentru a-ţi lua banii.

Cu mulţi bani, te poţi crede orice vrei, te poţi crede chiar şi deştept. Îţi poţi imagina că poţi influenţa destinele celor din jur. Neavând prea multă imaginaţie, chiar faci asta, cu mult înainte de a crede că gândeşti.

Noocratul e trist că trebu-ie să coabiteze cu zerocratul, în cadrul Fandomului. Zerocratul e vesel să-l vadă pe noocrat că-i suportă existenţa. Unitatea în diversitate e, în acest caz, uni-tate în diversiune.

Ion Iancu ValeAfirmă unii că poezia clasică

a devenit anacronică şi plicticoasă, că poeţilor (şi implicit cititorilor) supranumiţi neomodernişti, transfrontalieri etc., le repugnă rima, vraja metaforei, frumuseţea epitetului şi a comparaţiei sau a jocului de cuvinte, că poezia clasică este de acum depăşită, mucegăită, fiind de mai mare efect adresarea fără ocolişuri stilistice, exprimarea vulgară sau scabroasa având un impact mult mai mare... Spre exemplu, chiar despre nevoile fiziologice, se spune că este „cool” să te adresezi cât mai pe şleau, fără pudoare, căci astăzi,

argumentează neomoderniştii, nici fetele de şcoală primară nu mai zic „merg să fac pipi”, ele rostesc cu toată graţia şi candoarea vârstei „mă duc să mă piş”.

În felul acesta, autorii de poezie transfrontalieră vor avea, afirmă ei, puzderie de cititori, succes de librărie şi, bineînţeles, bani...

În consecinţă, „Poeţi din toate mahalalele, uniţi-vă!”. Indiferent de naţionalitate, vârstă sau de sex, daţi-vă jos blugii şi chiloţii, prindeţi-vă de mâini şi uşuraţi-vă fără nicio jenă, adică produceţi poezie,

artă nouă şi faceţi abstracţie de priveliştea, zgomotele şi mirosurile aferente, şi aşa pute peste tot de trăzneşte... Printre icnete, vâjâituri şi bubuituri puteţi striga şi lozinci precum „Trăiască căcarea lumii”, pentru că, întradevăr, acest fenomen este extrem de prolific şi poezia voastră în pas cu el, aşa că scremeţi-vă cu forţă, fără nicio reţinere, neopoezia e cu voi...

Notă: Vă rog să îmi scuzaţi cacofonia din lozinca de mai sus. Ar fi trebuit să spun „Trăiască a lumii căcare”, dar n-am fost atent, m-am grăbit. Asta e...

Text despre noua condiţie a poeziei


ESEU

„PĂTRATUL NEGRU” AL POEZIEIAgatha Grigorescu-

Bacovia ne spune că ultimele cuvinte, pe patul de moarte, ale autorului poeziei Negru, G. Bacovia, au fost: Vi-ne… în-tu-ne-ri-cul…! Poetul bârlădean Iorgu Gălăţeanu şi-a propus (aproape în descendenţă bacoviană), în recentul său volum publicat la Editura „Cronica” din Iaşi (2012), să se adâncească în acest întuneric al sfârşitului şi al începuturilor, convertindu-l în magie poetică, de unde şi titlul la care s-a oprit: Magia întunericului. În ultimul deceniu, Iorgu Gălăţeanu s-a remarcat îndeobşte ca prozator, publicând nu mai puţin de şase romane şi un volum de proză

scurtă, argument decisiv în recunoaşterea lui ca profesionist în breasla Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi. Totuşi, scriitorul a început ca poet, cu Iubiri imaginare (2000), continuând, în alternanţă cu proza, să finalizeze editorial alte două volume (Voci din manuscris, Editura Junimea, Iaşi, 2002 şi Tălmăciri de gânduri, Editura Cronica, Iaşi, 2009), Magia întunericului fiind al patrulea.

Deşi, prin anul naşterii, autorul ar fi trebuit să fie un „optzecist”, literatura lui e mai degrabă a unui „neomodernist”, cu puternice ingerinţe „tradiţionaliste”, după remarca istoricului literar Niculae Gheran, cunoscutul editor al lui Liviu Rebreanu: „În vălmăşagul zilelor noastre, şi-aşa împleticite, când bâlbâiala unor «lirici cu scăzământ» – cum îi numea Arghezi – face concurenţa «cuvintelor încrucişate», versul tradiţional al lui Iorgu Gălăţeanu se răsfaţă în lumină, legitimând un poet autentic.” Pentru contrast, să amintesc că literatura lui Iorgu Gălăţeanu a fost editată şi comentată de unul dintre liderii ieşeni ai postmodernismului, Valeriu Stancu, el semnând şi postfaţa consistentă la Magia întunericului, sub titlul Mirajul visului nevisat. Valeriu Stancu începe prin a-i „reproşa” autorului că nu a rezistat tentaţiei de a scrie o Justificare în cuprinsul căreia să ne ofere o cheie de lectură: „Dar oare o carte, pentru a apărea, are nevoie de un asemenea demers?! Poezia nu se justifică prin ea însăşi?” (p. 129). Desigur, se justifică mai sigur, prin ea însăşi, decât o poate face autorul deghizat în critic şi îndrumător al publicului. Dar poate că este benefică şi o astfel de ipostază, dacă autorul nu s-a putut desprinde de ea. Iar Iorgu Gălăţeanu ne previne că poemele sale sunt concepute „pe muchea dintre somn şi veghe”, ancorate, totuşi, în concretul existenţial, care i se prezintă tot mai sufocant, ducând, în ultimă instanţă, „la ruinarea fizică şi morală a naţiei” (p. 5). În consecinţă, scriitorul nu poate sta cu mâinile încrucişate, încât o notă angajantă devine o miză a literaturii, imaginarul poetic putând contribui la asanarea spiritului public, la întâlnirea dintre imaginar şi concret: „O îmbinare a imaginarului cu relatarea crudă a realităţii, o zămislire de rânduri ale unui suflet torsionat cu veninul coşmarurilor din somn, iar veghea cu multitudinea crudelor asperităţi cotidiene.” (p. 6). Există, altminteri, o veche tradiţie „pedagogică” în literatură, la noi şi aiurea.

Din fericire, cum observă şi Valeriu Stancu, în majoritatea lor, poemele din Magia întunericului urmează buna logică nelogică la modul sublim (Al. Macedonski) specifică poeziei, supravieţuind sau făcând credibilă voinţa auctorială în materie de conţinut. Desigur, pentru a anihila teza angajantă, Iorgu Gălăţeanu ar fi putut recurge la tehnicile postmoderniste ale ironiei şi ale jocului textualist, dar autorul ţine să se delimiteze încă o dată de moda generaţiei sale, pariind pe inocenţa primordială, ludicul îmbrăcând la el o altă haină, apropiată de tradiţie. La postmoderni, parodicul înlocuieşte inocenţa. Postmodernul nu mai poate spune te iubesc cu sinceritatea lui Romeo şi a Julietei, ci parodiază, bunăoară, povestea de iubire a Luceafărului eminescian prin „povestea” unei chiuvete (Mircea Cărtărescu). Ei bine, Iorgu Gălăţeanu, cu evidentul risc de a nu fi recunoscut în „canon”, se încăpăţânează să creadă în inocenţa primordială, cu

acea „scoatere-din-ascundere” aproape heideggeriană a trăirilor: „De ce trebuie să ascundem cine suntem şi ceea ce simţim?”, se întreabă autorul (p. 5). În consecinţă, „arta poetică” a volumului său poartă titlul Naivitate, ca asumare a întoarcerii în inocenţa copilăriei şi adolescenţei: „M-aş întoarce pe strada cu gropi/ să fur adolescentului sacul cu griji,/ tata mi-o ura noroc şi om ridica paharul/ să sorbim licoarea din struguri albi,/ vinul dulce-amărui…” Mai mult de atât, poetul vede în sinceritate împăcarea existenţială care deschide calea spre cer: „Aş fi nedemn, de n-aş fi sincer,/ nedemn ar fi să nu ştiu ce simţi,/ nedemni am fi şi neprimiţi în cer,/ de paşnic nu ne-om strânge mâinile…” (Împăcare).

Confruntarea cu o realitate dură a violenţei şi a morţii atingea cote sufocante, la Iorgu Gălăţeanu, în romanul cel din urmă, Sub ghilotina vieţii…(Editura Cronica, Iaşi, 2011). Eschivările în simulacre de factură postmodernă, prezente oarecum în cărţile anterioare, sunt eliminate printr-un limbaj nud, acoperit doar de figurile poeziei, cu prim-planul metaforei. Magia întunericului lasă impresia că s-a născut din grundul a ceea ce nu a încăput în Sub ghilotina vieţii…, cu partea lui lirică şi didahică, acele prăbuşiri existenţiale pricinuite de spectrul bolii şi al morţii. Romanescul a fost abandonat pentru adâncirea în tenebrele întunericului ca singura cale de salvare finală prin iubire. În alchimie, este treapta nigredo. Întunericul este imaginea arhetipală a morţii. Poetul i se abandonează ca fascinat, căci lumina se poate naşte chiar din întunericul primordial, cum spune Geneza biblică, invocată şi de Valeriu Stancu. Poate că mai potrivit ar fi să invocăm pătratul negru al lui Kazimir Malevici, căci acesta deja ne trimite la cuadratura lumii create, cu toate miasmele vieţii în era Kali Yuga. Or, din noianul de negru (G. Bacovia) al pătratului lumii se poate contura cercul născător de lumină.

Pentru a traversa „cuadratura cercului”, Iorgu Gălăţeanu se descoperă un retractil. Violenţa şi cruzimea lumii neantizează lumina. Poetul nu mai percepe decât această întoarcere în întuneric, moartea cu care se confruntă prin iubirea ce-o va redescoperi în copilărie. Seva, substitut al luminii ascunse, nu mai urcă în „verdele dogorit”: „Oh! Seva nu mai urcă,/ îţi scoboară în adâncuri,/ rădăcinile-i tari se-nfrăţesc pământului,/ întind la mormânt aşternutul tăcerii…” (Verde dogorit…). Nici iubita nu mai aude chemarea vieţii: „Iubita n-a venit, n-a auzit chemarea,/ nici tu n-ai găsit floarea,/ trecerea nopţilor o aşterne/ strat peste strat zidurilor eterne…” (Nocturnul aşternut). Retragerea în întuneric pare universală: „Și izvorul seacă-n timp,/ fierul termină-n rugină,/ liniştea lasă-n răstimp trecătorului uitarea,/ apăsarea întunericului…” (Legătura…). Asemenea, ca o apocalipsă: „Zdruncinate-s în văi anotimpuri/ rozătoarele împânzesc omenirea,/ miriapozi ronţăie pajişti, totu-i haos,/ de-un secol e deschisă, o va-nghiţi pieirea.” (Închideţi cioclii). Se-ntunecă şi fiinţa interioară: „Pustiite mi-s credinţele năuntrului” (Nebunatico!). Și totuşi există o magie în întuneric: din „pătratul negru” poate năvăli lumina: „tulbure e magia întunericului;/ fermecat, crezi că afli viitorul/ sau poţi să-nvingi moartea/ oricărui trecător împins în pământ.” (Dezamăgiri. Magia întunericului). Din această magie neagră străbate nostalgia cuplului primordial: „şi-n limpezimea lacrimilor/ vor învia seminţele albilor crini…” (Floarea purităţii). Seva urcă din nou. Se naşte floarea inimii, căreia poetul vrea să-i fie seva urcătoare: „N-o să-i rup rădăcina,/ n-aş ucide-o,/ doresc să-i fiu seva,/ altfel nu ţi-aş mai zâmbi” (Floarea inimii). Altfel spus, o mântuire individuală nu-i posibilă. În magia întunericului poetul descoperă nu doar floarea cuplului primordial, ci şi strămoşii, pariind pe „dezmorţirea”/învierea lor, „întru trezirea seminţiei neamului/ la hramul Fiului Etern/ – Păstor pe plaiul gândirii!”, deodată cu înălţarea la Luceafărul românilor (Fiul etern).

Cu siguranţă, dacă ar fi rezistat mai bine tentaţiei sapienţiale, de „pedagog” al neamului şi al existenţei, lirica lui Iorgu Gălăţeanu ar fi câştigat în forţă expresivă, căci simbolismul întunericului, de n-ar fi fost rarefiat prin unele texte insuficient armonizate cu ansamblul, i-ar fi permis adevărata revanşă la impasul postmodernităţii. Revigorând „seva strânsă-n valurile tinereţii…” (Chemarea trecutului…), poetul se dovedeşte a fi un optimist, ca în „justificarea” de început. Magia întunericului nu se poate nutri decât din lumina hristică.

Theodor Codreanu


ESEUunguri. Deşi dispunea de o armată naţională ungurească – honvédség - de peste 150.000 de oameni, are de ţinut piept armatei imperiale condusă de intransigentul Haynau, dar şi sârbilor conduşi de Kuzman Todorovic, şi croaţilor conduşi de Josip Jelacic, şi românilor lui Avram Iancu, care luptau pentru autonomia lor naţională. Tot mai multe probleme, tot mai multe incertitudini, tot mai palid spiritul de realizare a Ungariei Mari după ideea şi principiile lui Kossuth. Forţat de aceste împrejurări Kossuth se vede obligat să accepte negocieri cu sârbii, croaţii şi valahii despre drepturile lor naţionale, ca să salveze revendicările şi pretenţiile ungureşti. Realitatea istorică a demonstrat că a fost duplicitar, ipocrit şi în această problemă. Astfel, Ioan Dragoş, deputat al comitatului Zarand în Dieta ungurească, este trimis din partea preşedintelui, guvernator şi regent, Kossuth, să înceapă convorbirile de pace şi înţelegere cu Avram Iancu şi prefecţii legiunilor sale.

Prima întâlnire are loc la sfârşitul lui aprilie 1849, în casa lui Ion Buteanu din Mihăileni unde Ion Dragoş s-a înfruntat cu prefectul Dobra, Vlăduţiu, Moldovan şi Avram Iancu. Pentru început se hotărăşte încetarea focului pe timpul convorbirilor, pe care atât Kossuth cât şi maiorul Hatvani, comandantul trupelor din zonă, o acceptă şi dau asigurările lor. Convorbirea e anevoioasă datorită punctelor de vedere diferite. Ion Dragoş pretinde supunere pe baza principilor şi pretenţiilor lui Kossuth la care Ion Buteanu răspunde: „Principiul nostru este libertatea naţională ori moartea”. Convorbirea s-a încheiat doar cu precizarea poziţiilor celor două părţi şi Ion Dragoş pleca cu promisiunea de-a reveni cu noi amănunte şi decizii de la Kossuth.

În acest timp, conducătorii moţilor aflară cu stupoare că, deşi au primit asigurări de încetarea luptelor pe timpul convorbirilor de pace şi al înţelegerilor, noi trupe ale honvédség-ului se îndreaptă spre intrările în Munţii Apuseni, ceea ce le stârneşte indignare şi neîncredere în adevăratele intenţii ale lui Kossuth. Când, la începutul lunii mai, Ion Dragoş, se reîntoarce pentru continuarea convorbirilor, Avram Iancu îl avertizează: „Să ştii însă ca de se va întâmpla ceva mişelie din partea ungurilor nu-ţi mai duci măselele dintre munţi”. Ion Dragoş protestează şi susţine ca vine cu promisiuni de egală îndreptăţire, de libertatea limbii şi credinţei româneşti.

De la Mihăileni plecară cu toţii la Abrud să se consulte cu poporul în vederea condiţiilor de înţelegere şi depunerea armelor. În această vreme, încălcând încetarea focului pe timpul înţelegerilor, maiorul Hatvani cu armata sa se apropia de Abrud. La aflarea acestor veşti, moţii se întărâtară rău împotriva lui Ion Dragoş, pe care-l acuză de trădare şi pe Hatvani de mişelie. El încercă, şi în parte reuşi, să-i liniştească cu omenia lui şi puterea ce o avea, fiind trimisul personal a lui Kossuth, spunându-le atâta vreme cât sunt între voi nici un fir de păr nu vi se va mişca din cap şi făgăduindu-le ceriul şi pământul. Prefecţii Ion Buteanu şi Petru Dobra se încrezură, dar Avram Iancu nu se mai încrezu în Ion Dragoş, şi plecă la Câmpeni să se pregătească pentru ceea ce bănuia că va urma.

În 7 Mai 1849, dimineaţa honvezii lui Hatvani asediară Abrudul şi începură jaful, maltratarea şi omorârea fără temei, fără pricină a românilor. Prefecţii Buteanu şi Dobra fură puşi sub pază, preoţii şi românii fruntaşi fură arestaţi, casele românilor scotocite sub pretextul de a găsi arme, de fapt pentru a găsi şi însuşi aurul şi argintul moţilor. Hatvani omorî cu mâna lui pe Crişănuţ din Roşia, numai pentru că a spus „să nu fie aşe de trufaşi şi să salte aşe curând, ci să aştepte până vor auzi şi părerea moţilor”. Honvezii încurajaţi de vitejia lui Hatvani îi luară exemplu cu mai multă îndârjire şi avânt. În acest timp Ion Dragoş îi trimite solie la Avram Iancu să depună armele în faţa lui Hatvani!

„… Ar fi fost mai bine să nu va fi născut, deoarece nimeni nu va avea parte de milă

şi indulgenţă. Dar şi până atunci s-a dat ordin poporului maghiar şi secuiesc să măture gunoiul

ingrat…” (din Proclamaţia către poporul valah a lui Kossuth din 10 octombrie 1848)

Proclamaţia către poporul valah a lui Kossuth ( jumătate slovac, jumătate german) revoluţionarul poporului ungar şi secuiesc din 1848-1849, este neîndoielnic, mai degrabă un ultimatum, ce va dezlănţui un război în ideea exterminării românilor ardeleni ce se împotriveau alipirii Transilvaniei la Ungaria, prin forţă armată. Aceasta este convingerea generală a românilor şi a istoricilor ardeleni, printre care şi Florian Dudaş autorul volumului „AVRAM IANCU ÎN TRADIŢIA POPORULUI ROMÂN” o remarcabilă frescă istorică

a rezistentei române pentru independenţă naţională. Florian Dudaş scrie: „Potrivit manifestului, profund şovin şi reacţionar, a lui Kossuth, maghiarii din Ardeal, în primul rând gărzile lor naţionale, pretind românilor unirea sau moartea!”. Adică, ardelenii români, autohtoni şi majoritari, să accepte şi să se supună în continuare, ca toleraţi „unirii Transilvaniei cu Ungaria” fiindcă altfel „ungurii şi secuii se vor ridica în masă, exterminând pe toţi trădătorii şi rebelii neascultători” subliniază Kossuth în proclamaţia sa către valahii ardeleni. Și gărzile naţionale ungureşti şi secuieşti nu aşteaptă de două ori acest îndemn şi, fără nici un motiv sau instigare din partea românilor ardeleni, declanşează acte de teroare, spânzurări şi ucideri în toată Transilvania. Încep la Iernut unde sunt spânzuraţi 26 de români, fiindcă sunt trădatorii patriei ungare, urmează atrocităţile anti româneşti la Târgul Mureş şi Secuime, de pe Valea Mureşului şi după ce revoluţionarii dreptăţii şi independenţei ungureşti cuceresc Huedinul şi Clujul, în decembrie 1848, dezlănţuirea ungurească împotriva românilor este de exterminare totală.

Și nu există un exemplu mai elocvent decât LUPTELE DE LA ABRUD, pe care Florian Dudaş le exemplifică cu amănunte istorice din toate sursele vremii şi le comentează profesional într-un capitol de cincizeci de pagini din cartea sa, o adevărată istorie a războiului de eliberare naţională a moţilor, conduşi de Avram Iancu, împotriva cotropitorilor împilatorii.

Primăvara 1849 vine târziu cu lipsuri şi griji multe pentru moţi şi ceilalţi români retraşi în fortăreaţa naturală a Munţilor Apuseni, împresurată de armatele lui Kossuth si de „gărzile naţionale ungureşti şi a tribunalelor de sânge cărora le cad pradă mii de români”. Românii de aici sunt practic asediaţi fiindcă drumurile lor de legături cu şesurile transilvane sunt blocate de honvezii lui Kossuth, împiedicându-le comunicaţiile şi schimburile comerciale. Produsele comerciale nu mai pot fi valorificate, producerea lor încetează, minele se închid. Îngrijorare şi nevoi peste tot.

Dar nici revoluţia lui Kossuth nu mai merge atât de bine ca în primăvara trecută. În decembrie 1848, împăratul Ferdinand abdică în favoarea nepotului sau Franz Iosif de 18 ani şi cu această ocazie noua gardă habsburgică a hotărât să reducă pretenţiile ungureşti la nivelul celorlaltor provincii imperiale şi porneşte o campanie militară împotriva lor, cucerind Budapesta în Ianuarie 1849. Anul începe rău pentru Kossuth şi kossuthişti ce trebuie sa se retragă, fugind zice Paul Lendvai, la Debreţin devenit capitala provizorie a revoluţionarilor

EPOPEE ÎMPOTRIVA ÎMPILĂRII

Corneliu Florea

(continuare în nr. viitor)


î

LA ANIVERSARĂ

Prin ,,Tetraion’’* discursul poetic al d-lui Petru Solonaru, într-un limbaj articulat cu grijă, relevează ,,ne-rostitul’’ ca sens, intuind predicative nuntiri şi mediind, totodată, noi termeni cu desemnări osebitoare.

Cu acest volum ( după ,,ÎN’’, din 2008 şi ,,OR’’ din 2009 apărute, ambele la Editura ,,Semne’’ ) poetul deschide un orizont problematic, de ordinul meta-fizicii (neabordat de prozodişti încă ) în jurul verbelor mereu chinuitoare: ,,a fi’’, ,,a şti’’, ,,a numi’’. În el, funcţia creatoare a cuvântului este aceea ce capacitează focali-zator o aşezare permanent euristică, iar interpretarea-i figuratorie suscită prin curiozităţi semantice şi distilări de grafii graţioase.

Bănuim că poesia, ca acţiune admiratorie a Fiinţei, este o repovestire a monadelor ( de unde şi titlul de mai sus ). În fluviul încântător al Limbii, poeţii cu har vin să-şi scalde pustiirile, aflând că între penumbra fiinţării lor

şi Marea Umbră nu-i chip de linie separatoare.Acum şi aici, meditaţii asupra formelor, antiteze, epitete, inversiuni, de-

rivări de un farmec cuceritor, hiperbole, simetrii, opozivităţi şi, mai cu seamă, eufonii îi ating lira esenţializată.

Parabolă a jocului dintre nominaţiile conţinătoare şi semnificările lor de conţinut, unde estimea ( ce este-le ) se abandonează balanţei absenţei sale, enunţul expresiv următor, apropiere insolită a speculaţiei filosofice de ,,raţiona-mentul’’ poetic, ne dezvăluie un proiect semantic de adâncă anvergură:

,,Conţinătorul, iată-l!... Dar conţinutul nu e.Cărăruind surpare ce surp’o cărăruiea toată nimicia, aflăm cumplita veste:Estimea absentează, deşi absenţa este...’’ ( ,,Tetraion’’, poemul 41 ). Făcând o deviaţie în raport cu limbajul curent, poetul ne înlesneşte mersul

pe cărarea metaforei adevărate, ce urcă pe aceeaşi tijă ( solară ) unde semne-le sunt în coborâre, după ce au marcat o viziune amplă a imensităţii lumii vis-a-vis de nimicul pur.

Inversată nu este numai succesiunea atributelor, căci însăşi liniştea se-nin-întrebătoare a Neascunderii este chemată nu să fie consecinţă, ci chiar să prefaţeze tăcuta şoaptă poetizatoare, ce, exteriorizând interiorul, interiorizează, în final, exterioritatea.

,,Poet e trandafirul, ce sacru’l dă, să’însemne,sub treizecie roză, cu sens, parfum de semne.Îi trece critic vântul, ţesut din acribie...Miroase’în vis la scrisu’i...Visând, mirosuri scrie...’’

(,,Tetraion’’, poemul 89). Ne lămurim că, sub caligrafia lui Nimeni, sensul figurat al posiei îl atrage

pe cel propriu. Aşadar, vederea gravitaţionează către privire, iar sufletul glisea-ză din ce se arată, spre ascuns. Rămâne totuşi a replica: - Imaginarul orfic al celui de faţă, este poeto-sofie?... Nu avem decât să perindăm desluşirea nedumeririi, bătând urzeala de rânduită plăsmuire a tomului.

.......................................................

*,,Tetraion’’, 100 catrene, Petru Solonaru, Editura ,,Nelinişti metafizi-ce’’, Constanţa, 2010, prefaţat de Nicolae Georgescu, având o postfaţă de Costache Ariton.

Fapt este că autorul rescrie lumea prin rostiri şi, lumind-o în felul său unic, o în-rosteşte ca scriitură simbolică.

De altfel, între ficţiune şi recreionare, meta-fora sa îşi găseşte singură lo-cuirea în amintitul verb ,,a fi’’, dăruitor de imediateţe celui, parcă, inexprimabil ,,a nu fi’’.

Importanţa fascinaţiei figurative rezidă la Petru Solonaru nu atât în adă-ugarea de semnificaţii ori de inovaţii semiotice, ci în aptitudinea de a închi-de deschizător nenumărate poteci de interpretare, sub modele cogitative de referinţă.

Strofele (rubaiatele), ascultând de imersii esoterice, lasă din tăcerea lor să se vadă sonuri mirabile. Poticnirea finală, prin rimă, dispare atunci când noime-le dezlănţuite se în- lănţuiesc, înrâurind o muzică inconfundabilă.

,, Căzând în sine Punctul, dă pururea lumină!Oglindă celui nimeni, când totul i se’închină,închide prin deschisul, ce’întru închis deschidelimbajul spre gândire, deplinul, formei vide...’’

(,,Tetraion’’, 6).Tablouri de spleen-uri michelangeleşti veghează adăpostul Cuvântului,

amintind că dintre oglinzi paralele nimicul ne cheamă. Este o mitizare a raţiu-nii, când simţurile se estompează şi reflectarea vremelnicului îşi găseşte dinco-lo de obiectul oglinditor curajul sfielnic de a-şi îndura spaimele în faţa abisului, destrămare arhetipală, ce, ieşind din fixitate, şi-a pulverizat uitarea în deter-minări obscure. Și totuşi, când într-un punct vastitatea şi-a găsit certitudinea de a fi, omului nu-i rămân decât înmirările:

,, Imensitatea lumii stă’în punct ce nu se vede.

O poetosofie a arheuluiNoetizând deschisul, deschi-

de căi noedespre timpul fără margini,

prin care clipa-alesemirările deapururi răma-

se ne’înţelese...’’(,,Tetraion’’, 34).

Scrutând dincolo de părel-nicie, Petru Solonaru caută me-nirea ordonatoare, osia lăuntrică a ideii, care-l poate distribui în echilibrul originar. Trăind o experienţă a facerii, iese din constrângerea existenţială, spre ,, a învăţa a muri’’, aşadar. Prin sintaxa-i luciferică, sub contururi elaborate durabil, poetul slujeşte o topică în care eufonia fiecărui sem are o străfirească rezonanţă cu frumuseţea întregului. Vibrare a indefinitului din sine, el stabileşte consonanţa verbelor cu ,,otrava’’lor afundă, într-o simfonie a intuirii, concentrată, dramatică şi, mai presus de toate, impunătoare. Astfel că, nu rareori, un singur fragment ne poate oferi înţelesuri fără număr şi, în aceeaşi vreme, trezindu-ne atâtea ne-înţelesuri.

Entitate emotiv-cogitală, înconjurată de Patru matrici-al şi, la rându-i, înconjurându-l, placheta ce o notăm acum este martoră amintirii timpului fără nume. Eclipsele şi conjuncţiile si-labelor compunătoare stau legă-mânt necuprinsului, cel dăruit de Dumnezeu ca miză lui ,,a şti’’.

Translaţia substantivelor din prima parte a unor stihuri în ver-be şi invers, transferă cu ea deno-minaţii revelatoare. Sfoara figu-rativului este toarsă cu o precizie de geometru şi ea devine, astfel, un instrument de cunoaştere.

Structură conceptualizată, arta rară a ,,Tetraion-ului’’, aş-terne concordie între sensibil şi esenţial. S-ar putea numi poesie esenţialistă, atâta vreme cât ea dăruieşte o gândire a gândului, o gramatică mlădiată a sinelui de către sine.

Având întocmai temei cu lucrurile şi cugetându-le în aceeaşi în-temeiere, ne aflăm într-o spaţialitate gnostică aparte, probă că adeverim solidar condiţia umană la neschimbata condiţie eternă.

Știm că sufletul nostru găz-duieşte două puteri: Philia (iubi-rea ) şi Neikos (discordia), care, când ne adună, când ne risipesc. Iubirea alătură dezbinarea, iar ura dezbină alăturarea. Cu ele spiri-tul lui Empedocle din ,,Purificări’’ atinge vălul închipuirilor de faţă. Sunt prezenţi de asemeni, ca matematici, şi trec în desem-nările acestea Parmenide, Zenon şi Gorgias, mari problematizatori aporetici ai gândirii, semnifică-rii şi rostirii Fiinţei. Peste tăcerile ocrotitoare ale destinului poetul numeşte armoniile spiritului, ale Unului:

,,E totul numai Unul...iar timpu-i încreare.

El, înlumind părutul, drept lume pururi pare.

Sortindu-se pieirii ca vis ce piere, soartă, prin sfera-i

Radu Cârneci


OPINII

După cum evoluează lucrurile /după cum involuează ele, mai corect spus, cred că aceasta va fi ultimul meu comentariu pe blogul dlui LIS cu privire la “Scriitorii şi Securitatea”, cum îmi intitulam un articol, cu destui ani în urmă. Fiind o chestiune legată de scriitori, de onoarea, demnitatea şi reputaţia lor printre concetăţeni, desigur că marea mea obidă, frământarea cea grea şi amară a fost pe tema: De ce au turnat aceşti scriitori? Încercam să-mi imaginez împrejurările

concrete, totdeauna dezagreabile, strâmtoarea şi stresul la care au fost ei supuşi ca să cedeze. Cât de încolţiţi au fost, şantajaţi, ameninţaţi… ca în fine să cedeze, să semneze pactul cu diavolul, să se lase manipulaţi, călcaţi în picioare, umiliţi, dispreţuiţi de chiar oprimatorii lor… Ce are mai scump un om de talent, care se sumeţeşte să vorbească pentru semenii lui, să pledeze pentru frumos şi adevăr, în numele marilor valori dintotdeauna ale omului? Îmi imaginam această cădere în fundul genunii ca pe o imensă durere/sfărâmare/zdrobire spirituală - în sinea mea, neavând poate o scară a suferinţelor personale de la un capăt la altul, mă gândeam că respectiva cedare va fi semănat cu durerea la pierderea unui copil… Iar aceste două decenii de după căderea comunismului, cu atâtea veşti rele privind cedările din breasla scriitorului nu m-au făcut să mă desolidarizez de cei dovediţi a fi trădat. Mai credeam că pentru un pact de acest fel e nevoie de doi: unul atutputernic şi necruţător, securitatea şi celălalt, nefericitul de scriitor… M-am vexat cazurile de deconsiprări, înşirate unul după altul… Și mărturisesc: Mi-au mâncat bucuria zilelor aceste cazuri de deconspirare. Însă abia acum, în aprilie 2011, şi nu spre lauda mea, ci spre disperarea cea neagră, cu autodenunţul poetului Ioan Es Pop mă lămuresc o dată pentru totdeauna cum stau de fapt lucrurile - nu neapărat cu scriitorul român, care nu este decât tot un om sub vremi, ci mai grav încă, cu societatea română. Fosta poliţie politică este în

Ion Lazu: comentariu în cazul Ioan Es Pop

Ion Lazu

continuare ce-a fost, ba cu mult mai puternică decât sub comunism. Ea face jocurile, ea dă “liber” celui/celor ce au voie să iasă în faţă, să ocupe funcţii cheie, să câştige notorietate, faimă, glorie literară. Totul ţinut sub cel mai strict control, cu mînă de fier. Securitatea nu face acum decât să frunctifice din plin, în propriul beneficiu (de grupare mafiotă!) jalnicele trădări, pe nimic, de altădată. De ce totuşi a marşat Groşan, după căderea dictaturii? De ce a marşat Es Pop? Deşi, aparent, situaţia s-a schimbat, nu? Atunci o făcuseră de nevoie, cu inima grea, pentru că voiau să-şi publice lucrările - şi asta depindea nemijlocit de cenzură, de securitate, de organele discreţionare ale dictaturii. Și acum întrebarea - şi răspunsul meu la ea: De ce au continuat să o facă şi după căderea comunismului, timp de două decenii? Răspuns clar, tranşant, fără fasoane: pentru că acum nu te împiedică nimeni să scrii tot ce vrei, eventual să şi publiici scrierile tale, fie ele geniale sau mai de toată mâna - însă (aici e aici!): nicicum nu vei putea în post-comunism să trăieşti din drepturile de autor - iar mai pe şleau, la modul explicit: nu poţi trăi nici modest, la limita de jos a pretenţiilor. Cu atât mai puţin nu vei reuşi să trăieşti înlesnit. De glorie, de succes social nici nu mai vorbim… Numai cu “ausvais” de la noua/vechea securitate se poate accede la conducerea unei publicaţii, la o poziţie care îţi asigură traiul zilnic etc, etc. Ea este singura în măsură să te agreeze/promoveze sau dimpotrivă, să te ţină la distanţă. Și acum, răspunsul la ultima întrebare, căci, repet, eu ies din această discuţie: de ce i-au folosit pe cei doi Ioani, Groşan şi Es Pop? Nicicum de dragul lor, din duioasă simpatie, şi ca să-i răsplătească pentru insignifiantele lor turnătorii de pe vremuri. Nu. Ci ca, la un moment dat (ales cu grijă), să-i dea în gât - însă tot aşa, nu pentru a le dovedi acestora că de fapt i-au dispreţuit din start, ci ca să discrediteze o dată pentru totdeauna, în faţa opiniei publice, numele de scriitor, demnitatea şi onoarea sa, autoritatea sa în faţa societăţii civile. Astăzi deja nimeni nu mai deschide o carte, pur şi simplu pentru că mesajele noastre au căzut în desuetudine, înlocuite de subcultura online. Mâine însă va fi şi mai rău: dispreţul, oprobriul public vor acoperi pentru vecie numele de scriitor. Vom fi ocoliţi precum ciumaţii. Vai de cei învinşi pe teren propriu! Vai scriitorilor! Nu îi vor mai spăla “toate apele mării”!

nimeni tace şi nouă taina poartă...’’(,,Tetraion’’, 20 ).Pe urma lui Ion Barbu, dar nu în umbra-i, poetica

prezentă, ca ,,nadir latent’’, deşi e unduire, creşte scă-zând şi scade crescând sub gerunziale farmece, fără re-ferire la timp ori persoane, când, într-o ne-clipă, aerul văzduhului şi apa mării, învrăjbite etern, se sărută.

Iscodirea formei pure constituie, observăm, eşafo-dajul remarcabil al poesiei în cauză. În ea sărbătoarea muzelor face ca vulcanul tipsiei primordiale să izbuc-nească peste câmpia profană a limbajului. Visând, afla-rea-i meta-forică neuitătoare dă semne demiurgului.

Interogând hermeneutica buche a Absolutului, scri-itorul mai speră ca aceasta să ne poată învăţa ceva des-pre sortire:

,,Ascunsu-mi, cum de este şi totuşi pururi nu e?...Nimicul întru nimeni să-l trec sfiit altcuie,mi-e preţul clipei care a morţii germen poartă,sortindu-se rostire’în a se rosti ca soartă...’’

(,,Tetraion’’, 18).Aşadar, poesia lui Petru Solonaru, asmeni aceleia tri-

mise nouă în timp de Omar Khayyam, Johann Hölderlin, Stephane Mallarmé, Rainer Maria Rilke sau Paul Valéry, ca artă muzicală a literelor subânţelesului, ne dă sugestia că din Cuvânt am venit şi că în Cuvânt ne vom întoarce.

Ca drum al revenirii la arheion, prin poem, sufletul se logodeşte cu frumosul. Trăsăturile minţii (smintirile

sale ), alături de mister!...Probabil că meritul cel mare al cărţii de faţă este

de a formula o poetosofie tensională de propovădui-re a îndreptării noastre către principii, în care centrală nu este încordarea enunţiativă, ci acea dispunere între semne (aparenţa) şi arhitectura semnificărilor simbolic- epifanice(substanţa), unde edificiul, poeionul, se arată, paradoxal, prin ascundere.

Aducând categoria lui ,,ce face’’ la hora ctitori-rii, prin ,,Tetraion’’ Petru Solonaru dăruieşte scrisului românesc şi o paradigmă a dubitaţiei.

Înmirat de eleaţii presocratici, el se adresează ex-clusiv esotericilor gnozici şi propune o extază a Limbii, astfel, caz rar în literatura ultimilor decenii, aşezând poe-sia chiar în Poesie.

În sfârşit, la încheierea acestor colegiale aprecieri (reprezentate, nu o dată, prin zicerile autorului ), pri-vind ,,Tetraion-ul’’, mă bântuie un gând-întrebare: -Ce se va întâmpla cu acest gen de poesie-experiment, va provoca o deschidere înnoitoare, sau, aşa cum observa criticul Nicolae Georgescu, va staţiona într-o afundătură poetică, fără continuatori, asemeni lui Ion Barbu?... Dar autorul mi-a răspuns în credinţa meşterului Manole din baladă: ...,, altă mânăstire, pentru pomenire, mult mai luminoasă, şi mult mai frumoasă!...’’

Aşa să fie!...


Evocarea personalităţii Luceafărului poeziei româneşti „cel ce şi-a iubit neamul cu pasiune” a fost o preocupare permanentă atât a oame-nilor de cultură cât şi a istoricilor. Cu toate că au trecut mulţi ani atât de la naşterea cât şi de la dispariţia sa, to-tuşi continuă să apară informaţii noi despre acesta, informaţii risipite în di-verse publicaţii şi presa vremii. Opera sa poetică, filosofică şi politică n-a fost nicicând un teritoriu rezervat doar isto-riei literare.

Astăzi când naţionalismul şi exis-tenţa statelor naţionale independen-te nu mai sunt la modă, nu mai sunt agreate de purtătorii stindardului uni-tăţii europene, opera eminesciană pur-tând ideile naţionale se află doar în su-

fletul şi inima societăţii civile şi nu în ale oficialităţii româneşti. Aceştia nu-l pot renega pe Eminescu, dar îi tratează opera naţională cu discreţie, cu tăcere. Nu este prima dată. La fel au procedat oficialităţile româneşti sovietizate. Se consideră că acea parte a operei lui Eminescu purtătoare a ideilor naţiona-le este perimată, deoarece drumul prăfuit al naţionalismului este un drum înfundat.

Nicolae Teclu preşedinte al Comitetului Central definitiv al studenţilor din Viena în 1870 a semnat împreună cu M. Eminescu (secretar) şi Petru Pitei (casier) manifestul în nu-mele studenţilor români „de la toate academiile şi universită-ţile române şi străine” prin care aceşti studenţi îşi propuneau să se întâlnească la Mânăstirea Putna pentru a comemora cu prilejul împlinirii a patru secole de la sfinţirea mânăstirii pe Ștefan cel Mare „carele cu braţul său puternic a fost cel mai mare apărător al românismului în Orient şi al civilizaţiunii creştine în secolul al XV-lea.”

Astfel Aug. B. Sînceleanu în articolul „Amintiri despre Eminescu” publicat în „Neamul românesc literar” din sep-tembrie 1909 precizează că „Eminescu înainte de a colabora la <Familia> publicase mai multe poezii în <Aurora>, foaie beletristică, ce apărea în Oradea Mare supt direcţia lui Iustin Popfiu.” Autorul menţionează apoi că „leagănul de publicist al lui Eminescu a fost <dincolo>, lucru cu care Ardelenii au dreptul a se mândri.” Nu întâmplător poetul „căuta să se afle de preferinţă în societatea Ardelenilor nu numai în Bucureşti, dar şi la Iaşi.” Mai departe, autorul menţionează că l-a „cu-noscut pe Eminescu în Iaşi, în societatea lui de toate zilele, Creangă institutor, Miron Pompiliu profesor şi inspector, Ion Niculescu secretar al Consiliului de disciplină al avocaţilor din Iaşi şi alţi doi-trei al căror nume îi scapă acestuia. Aceştia ţineau o „casă ultra modestă pe Valea Plângerii”, iar masa o luau la un Neamţ care avea un restaurant „La Cerdac”, iar cafeaua o serveau la „Chateau-aux-fleurs, cafenea en vogue pe acea vreme unde-şi „făceau regulat partida de şah AD Xenopol, Burlă, Bodnărescu, Voicu şi alţi membri ai elitei in-telectuale şi financiare.”

Autorul aminteşte că în vremea când era bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Iaşi, Eminescu „începuse a face pe suspinătorul, seara, la lună, pe dinaintea casei aceleia care mai târziu îl idolatriza ea pe el. Adesea era însoţit în promena-dele sale nocturne de Niculescu care suspina şi el pentru ace-laşi idol, dar nu avea curajul de a se destăinui lui Eminescu.” De asemenea autorul arată că în timpul Congresului de pace de la Berlin „când toată lumea discuta cu aprindere palpitanta chestiune a acordării drepturilor la evrei”, Eminescu discuta negreşit în <Timpul>( al cărui prim-redactor era). Poetul era un înverşunat adversar al acordării drepturilor la evrei, încât nu înceta a declara sus şi tare că „în caz când li s-ar acorda drepturi evreilor în masă dânsul va părăsi această ţară, se va expatria pentru totdeauna şi se va duce tocmai în America.”

Trebuie să reamintim că Eminescu a scris şi publicat în ziarul „Timpul” în 1878 câteva articole asupra chestiunii Basarabiei „acest petec de pământ pe care ziarul <Le Nord> ar voi să-l sacrificăm prieteniei noastre cu Rusia, şi nu are

ESEU

OPERA ŞI PERSONALITATEA LUI M. EMINESCU REFLECTATE ÎN PRESĂ

Constantin Dobrescu

Constantin Dobrescu, Carmen Băjenaru

pentru noi nici un echivalent în lume. El însemnează misiu-nea noastră istorică, tăria noastră.” Pentru Eminescu, „toate elementele morale în această afacere sunt de partea noas-tră. Dreptul nostru istoric, incapacitatea juridică a Turciei de a înstrăina pământul românesc, trădarea unui dragoman al Porţii , recăpătarea acestui pământ printr-un tratat european semnat de şapte puteri şi obligatoriu pentru ele, garantarea integrităţii actuale (1878) a României prin convenţia ruso-română, ajutorul dezinteresat ce l-am dat Rusiei în momente grele, toate acestea fac ca partea morală şi de drept să fie pe deplin în partea noastră. Mai vine încă în partea noastră îm-prejurarea că acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărţitului şi nenorocitului popor românesc.” Acestea dovedesc că Eminescu deşi n-a fost istoric, în sensul profesional al termenului, a avut un simţ acut al istoriei.

Tot aici credem că este cazul să amintim şi chestiunea aromânilor care din actualitate intră în publicistica eminescia-nă. Această problemă este abordată fără exaltare patriotică şi Eminescu a urmărit să integreze pe românii balcanici în sfera conştiinţei româneşti şi să stimuleze României oficia-le „sentimentul datoriei de a contribui la menţinerea fiinţei etnice.” Poetul a susţinut renaşterea culturală şi spirituală a românilor balcanici cu sprijinul statului român pentru că din-tre toate etniile balcanice doar românii n-au intrat în atenţia Congresului de la Berlin (1878) (ceea ce demonstrează in-diferenţa marilor puteri faţă de această etnie) deşi erau răs-pândiţi în întreaga peninsulă şi reprezentau una din cele mai vechi populaţii cu „un trecut strălucit şi păstrându-şi limba şi datinile mai bine decât slavii”.

Prin tot ce a scris, Eminescu reprezintă apogeul cultu-ral al seriei istorice a conştiinţei naţionale. Generaţia care i-a urmat avea să preia concepţia care va juca un rol decisiv în definirea ideologiei naţionale în secolul al XIX-lea.

Cultura istorică a avut un rol decisiv în structurarea gândirii eminesciene. Poetul a moştenit climatul favorabil al receptării istoriei, istorismul fiind un element definitoriu al culturii româneşti încă din Evul Mediu.

Tradiţiile istorice, creştinismul şi românismul sunt pen-tru Eminescu izvoarele fundamentale ale civilizaţiei noastre.

Aflăm că Eminescu însoţit de prietenul său Chibici făcuse o călătorie în Italia şi că în vremea când Alecsandri era încoro-nat la Montpellier ca poet al latinităţii pentru <Cântecul gintei latine> el considera că „vestitul <Cântec al gintei latine> este cea mai prostă poezie a lui Alecsandri.” Interesant este faptul că Eminescu nu l-a cunoscut personal pe Alecsandri deşi îl vedea uneori la şedinţele „Junimii” din Iaşi. Totuşi Alecsandri se interesa de soarta lui Eminescu nu ca prieten, dar ca un om înduioşat de soarta lui, ajutându-l financiar câteodată. În anul 1886 societatea „Tinerimea Română” care aprecia per-sonalitatea de excepţie a poetului întruchipată prin opera sa poetică a hotărât trimiterea sumei de 100 de lei acestuia, urându-i „o grabnică însănătoşire.”

În anul 1883 apare prima ediţie a poeziilor lui Mihai Eminescu, ediţia Maiorescu, despre care Perpessicius scria că „a rămas până astăzi modelul celei mai înalte orânduiri a poeziilor” Luceafărului literaturii noastre. Volumul intitulat „Poesii” cuprindea 64 poezii, plus trei variante la „Mai am un singur dor.” Se spune că Eminescu nu şi-a dat acordul pentru apariţia acestui volum, mai mult chiar, l-ar fi „detestat” deşi cei pasionaţi de poezia lui Eminescu l-au primit cu nerăbda-re. Astfel revista „România liberă” din 23 decembrie 1883 îşi informa cititorii cu aceaste cuvinte: „poeziile eminentului nostru poet Eminescu au apărut... Recomandăm cu stăruinţă cetitorilor noştri volumul apărut în librăria Socec, o perlă fără preţ a poeziei noastre.” Iniţial s-au vândut 700 de exempla-re. Titu Maiorescu scrie într-o epistolă trimisă poetului în fe-bruarie 1884 că „Poeziile dumitale sunt astăzi citite de toate cucoanele, de la Palat până la mahala la Tirchileşti şi la întoar-cerea în ţară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.”



POEZIE

ZBORUL MEU

Zbor de cocorPe un cer cu norProaspăt vineţiuDe un rău târziuCa să nu mai zboareSpre soarele cu soareCă şi-a prins culoarePe aripa ce-l doare.Şi galbena arsurăO duce-n zbor cu urăŞi zborul de cocorE doar un zbor de dorSpre Primul VeghetorCe duce o speranţăCu mare cutezanţă.Şi-n zborul lui cu dorCu Primul VeghetorSă îl atingă, poate,Pe CEL CE E ÎN TOATEŞi-n zboru-i cu durereDoar ruga-i dă putereS-ajungă-n DumnezeuŞ-acel cocor...sunt eu.

PROTESTUL MEU

Doamne, m-am săturat de vânzătorii de visuri, de credinţă vândută pe ochi de femeie, de dor răzvrătit în deşertul cu vânt revândut, de urcuşuri în nebunul efort al unor vorbe, de timp limitat în prefăcută iubire, de cerul torturat de rachete, de stele mici în telescoape, de...mine, de cel ce nu iartă când timpul se joacă cu vremea din urmă.M-am săturat, acum, Veghetor!

DACĂ ÎŢI MAI AMINTEŞTI

Iubito,Dacă îţi mai aminteşti de mine, de cel cu ochii negri şi cu buze dulci, ia mâinile de acum şi răvăşeşte-ţi părul ca şi cum ar veni un gând din apusul soarelui meu.Şi într-un început de noapte, poate-ţi vei aminti de dragostea neterminată cu miros de iarbă abia încolţită.Iubito,Dacă-ţi mai aminteşti de mine, nu rupe fotografia care mai zace în sufletul tău, du-o la buzele tale, ca să-mi simţi gustul sărutului meu atât de adolescentin.Iubito, Dacă-ţi mai aminteşti de mine, ia mângâierea şi-o poartă în trupul şi-n mişcarea inimii tale, prinde-o apoi în visări trecute, ca să-mi alungi dorul din privirea mea.Iubito,Dacă-ţi mai aminteşti de mine, lasă o pată de rouă în prima dimineaţă a începutului de soare, ca să ştiu că m-ai uitat. Eu am fost doar în tine şi-n Dumnezeul meu...

IANUARIE

Luna isi curbeaza formele printre gemetele cristalineale iernii de margaritar,Stelele tes povesti cu miros de chihlimbar,Strang in brate dansul argintiu al buzelor de zapada si suspinul marii ce valseaza…Tipatul oval al zapezii se ascunde sub pleoapele mele…Visez…Inimile roz ale fulgilor de zapada isi topesc rasetele sub trupul meu cald…

INGERI

Suspinul meu iubiteL-am ascuns sub aripa unui inger,O soapta spiralata de mrejele viselor albeSe rataceste sub miile de scoici ascunse in zapada…Norii se desprind din matasea cerului,Fulgi de stele se dezmiarda cu respiratia zapezii,Ingeri mov coboara Si ma invelesc cu zapada fierbinte…

OGLINDA

Poetul imbracat in gheata,Cu privirile infasurate in zari albastreAluneca peste visele ondulate ale lunii,Poeta invesmantata in luceferiToarce buzele ingerilorPeste harpa impletita din respiratia lui Dumnezeu…

RITUAL DE IARNA

Oglinzi din zapada se frang deasupra padurilor cu parfum de ingeri, Frigul ingana imbratisarile unui soare de lut,Desenez pasii Albei-ca-Zapada peste chipul padurii…Vantul auriu ia in brate timpul,Mi-asez trupul argintiu in oglinzile de zapada care gem sub padure…

VIS

Aseara l-am intalnit pe Dionis,Mi-a daruit o suvita rece din pletele timpului,Dionis mi-a sarutat corpul faramat de lumina albastra a lunii,Dionis imbracat in inger a dansat langa aripile mele…

LUNA

Marea se contopeste cu Luna,Marea suspina,Trupul meu se topeste deasupra chipului oval al lunii,Bratele mele desfac miresme aurii,Buzele Lunii imi spiraleaza sarutul,Ovalul argintiu se scunfunda in mare…

SIMONA ANTOHI

victor mihail stinghiteanu

MARIA CEZARA GuSanu

DEBUT

Antiteză de caracter

De azi trăiesc in ieri,mă opresc fugindşi am să uit de tine,purtândute în gând.Imbrăţişez nimiculcălcând pe aer fin,Scot ură din iubire,şi leacuri din venin.Am să şterg nescrisul;mut pururi fie cântul,căci te-ai născut din chaosodată cu cuvântul.Şi ai murit cu Pheonixde mii şi mii de ori,trăind prin alb şi negruo viaţă în culori.A răsărit amurgul;(pe) când se lăsase întunericşi auzisem glasultăcutului feeric.Iar sosise Toamna,Când înflori grădina;În urmă fu rămasun trubadur cu mandolina,venind din începuturi,cătând spre infinit,trecând prin suspendarePe mine m-a găsit.

Ţara

Un cer senin, O limbă ce-o vorbeşti,Un codru sub stele E ţara ce-o iubeşti.

Păduri de stejari, Livezi roditoare,Izvoare dulci O ţără ca o floare.

Un pământ sfânt Strălucind sub soareVegheat de strămoşiiCe stau la hotare,

Un tărâm de basm Scăldat de două apeÎnchid ochiiSă-l văd întreg sub pleoape.

Pictorul

Un glob de lut În mâna unui pictor surdDouă culori,o lacrimă sărată,Şi-o inimă ce-a început să bată.Frământată din cenuşa nemuririi,Străpunsă de o rază din haosul iubiriiUn pic de ură,Un strop de bunătate;Un bob de-nţelepciuneŞi parcă le-ntruni pe toate.Sufland în ea al vieţii cald fiorVăzu pustiu, şi se-ntristă uşor.Scăpând din mâini al vieţii nestemat ,Căzu acesta din Eden Şi-n două s-a sfărmat.În două jumătăţi egale,Ce din cenuşă-au renăscut Şi-a dispărut atunci pustiul,Tot de culoare s-a umplut. Bătut-au în acelaş ritm Mai bat încă şi-acuma Pulsând le-ascultă un pictor surd, Ţinând în mâini un glob de lut În ochiCu soarele si luna.


ESEU

Motto: Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe

vârf de munte să se ascundă. (Matei, 5, 14)

Cu toate că, iată, scriu despre această monografie sui-generis, recunosc a fi în ipostaza acelor cititori ce nu-şi pot găsi cuvintele după ce o lucrare inspirată le-a indus cele mai fericitoare emoţii. (Și cauza, presupun, nu e aceea că ambitusul receptivităţii ce mi-am format ar fi pauper).

Printr-un noroc în soartă, cunoşteam încă de prin anii ‘70, din veacul anterior, cu ce putere rarisimă de înălţare ideatică este înzestrat poetul mult dăruit şi medicul maestru George Popa. Deci eram conştient, eram pregătit ca speranţă că voluminosul interviu realizat de Vasile Diacon (156 de pagini), George Popa – homo universalis, îmi va produce o satisfacţie aprinsă la maximum, de ordinul unora dintre poemele Domniei Sale, cu nimb de-a pururi între capodoperele poeziilor gânditoare ale românilor, scrise spre a ilustra superior formula proteică a fiinţei neamului nostru. Ideea profesorului medic, filosof şi eminescolog, de recunoscută autoritate azi, de a adăuga la confesiunile Domniei Sale o selecţie de epistole entuziaste şi catrene ale unor prsonalităţi de marcă, precum şi un grupaj de poezii proprii, complineşte în mod lăudabil lucrarea iniţiată de cercetătorul filolog, istoric şi jurist dr. Vasile Diacon. O garnitură de nume de învăţaţi şi citate din textele acestora va fi edificatoare în încheierea câtorva impresii de lectură, pe care îmi voi permite să le aliniez sub forma unei scrisori de suflet. Am ales că aceasta ar fi formula cea mai potrivită pentru a reflecta asupra acestui roman autentic al devenirii spirituale a omului George Popa.

*

Mult iscusite şi iubit poet, eminescolog de anvergură universală, traducător faimos atât din „clasicii modernismului” european, cât şi din poeţii emblematici ai Persiei şi Indiei, comparatist în beletristică, reputat critic şi istoric al artelor plastice şi strălucite conferenţiar; asemenea demnităţi îngemănându-se cu excelenţa ca medic practician şi totdeodată cu erudiţia în magistratura de profesor, de cicerone pentru zeci de promoţii de doctori aspiranţi din Institutul de Medicină de la Iaşi. Toate aceste virtuţi asociate în personalitatea dumneavoastră se constituie într-o simbioză paradoxală ce duce cu gândul atât la acei arhicunoscuţi oameni de Renaştere, stăpâni pe multe arte, meserii manuale, dar la fel de pricepuţi şi în ştiinţa arhitecturii, ingineriei şi a războiului – ne vin în minte întâi spiritele universale Michelangelo, Leonardo da Vinci –, dar obligatoriu, ne zboară gândul mai în adânc la înţelepţii taumaturgi, discipoli ai lui Zamolxis, ori la măreţii doctori fără de arginţi, unii pomeniţi de cele două biserici creştine, alţii, iar aceştia sunt cei mai numeroşi, intraţi o vreme în legende şi apoi uitaţi. Prea puţini trecători prin lumea aceasta românească – şi să o spunem răspicat, la nivel internaţional – pot avea parte cu legitimitate, precum dumneavoastră de o adresare atât de amplă, de reverenţioasă la superlativ şi totdeodată fiecare din domeniul îmbrăţişat să fie acoperit printr-o competenţă de o atât de frumoasă calitate. (Indiscutabil, înţelegem să păstrăm proporţiile. Interpolez prezenta paranteză ca nu cumva vreun oarecare răuvoitor – îl ştim cu toţii că există acolo la postul său! – să pretindă că, auzi colo! profesorul George Popa de la Iaşi a fost comparat cu Da Vinci şi cu Michelangelo. Negreşit, cunoaştem că spaţiul nostru mioritic s-a afirmat îndeosebi prin numărul

mare de martiri născuţi prin deciziile puternicilor din alte neamuri, cât şi – din belşug – ale unor conaţionali mai mari sau mai mărunţi. De aceea cred sincer că, atunci când se ridică mai sus cu multe capete un contemporan cu aptitudini înnăscute de Homo universalis, se cuvine să alegem cele mai înalte valenţe ale cuvintelor de rând pentru a le înnobila înţelesul şi a omagia astfel fenomenul).

*

Îmi place să cred că o seamă de admiratori ai Domniei Voastre au aşteptat cu un interes special mărturiile din această carte şi interesul le-a fost răsplătit. (Nu mă îndoiesc că şi unii buni neprieteni o vor citi spre a căuta eventuale pete în soare. Ei vor fi deziluzionaţi că nu aţi aruncat săgeţi otrăvite spre acele persoane care v-au păscut, eventual să le înscrieţi şi numele).

Vă încredinţez că, personal, am fost străbătut ore în şir de o mare bucurie şi o neîncercată, din adolescenţă, energie sufletească, metafizică şi estetecă în contact cu multe-multe pasaje din George Popa – homo universalis. Sentimentele de plenitudine bine temperate, proprii învăţaţilor ce cunosc cu adâncul substanţa proteică asupra căreia se pronunţă, din stirpea cărora faceţi parte, mi-au generat o stare de spirit pornită spre a aplauda răspunsurile atât de elevate şi de pline de miez la întrebările provocatoare şi care probau că autorul lor ştie încotro ţinteşte. Tonul defel pedant, defel trufaş, exprimarea dumneavoastră atât de rafinată, de aristocratică şi totuşi, paradoxal, atât de permeabilă sunt sigur că vor fi particularităţi asupra cărora recenzenţii lucrării vor glosa admirativ şi pe bună dreptate. Eu însumi, care îndrăznesc a afirma că vă cunosc de aproape 50 de ani şi pot garanta că v-aţi manifestat, indiferent de timpuri, cu o gândire liberă şi nu numai în cercul cunoscuţilor, am rămas uimit de înălţimea excerptelor de filosofie a artei, incluse în partea a doua a cărţii, elaborate între 16-19 ani, anotimpul vârstei eroului din „Adolescentul”, de F. M. Dostoievski. Conştiinţa filosofică relevată precoce, deducţiile iluminate despre libertatea spirituală şi problematica eului, arhitectura ideaţiei, construcţia strânsă, extrem de rezistentă a frazelor, limbajul filosofic perfect asimilat îmi justifică acel motto de incipit:”nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă”. Forţa şi maturitatea reflecţiilor filosofice şi estetice din adolescenţă prevesteau devenirea Domniei Voastre de excepţie în spaţiul cultural naţional. Ar fi de dorit ca persoanele avizate din aceste domenii filosofice să comenteze respectivele excerpte ca provenind de la un elev încă în formare. Îmi permit să observ că altitudinea interogativă, în chestiuni atât de sensibile, reflectă nu doar puterea de gândire a unui elev foarte talentat, dar probează şi nivelul foarte ridicat de instrucţie ce prezida o şcoală vocaţională dintr-un oraş de provincie – Roman – în perioada interbelică.

Am întârziat asupra meditaţiilor din prima tinereţe nu fără un rost. Ar fi posibil ca anumiţi comentatori ai cărţii, captivaţi de dezvăluirile care mai de care demne de luat aminte să piardă din vedere revelaţia capitală din 17 iulie 1942, iluminare care i-a diriguit omului de statură faustică, George Popa, întreaga existenţă. Pe întreg parcursul vieţii Domniei Voastre, sub statutul de medic v-aţi îndeplinit exponenţial chemarea de alinător al suferinţei umane şi de vindecător al trupului, iar ca scriitor şi susţinător al artelor v-aţi urmat vocaţia de a înnobila spiritul contemporanilor şi al generaţiilor ce ne vor urma.

Carte rară despre cum poate fi cucerită o nemurire cu blazonIon Tăranu



literare contemporane. De fapt majoritatea criticilor doresc să se convingă de bogăţia cunoştinţelor personale decât de justeţea judecăţilor emise pe marginea textelor unui autor.

Julieta nu ţine seamă de modă în critica literară ci emite plină de curaj, ba chiar şi cu destulă îndreptăţire judecăţi pline de originalitate asupra autorilor recenzaţi.

Volumul în întregul lui este un fel de a gândi critic despre scriitorii de astăzi şi nu numai cu un plus de desluşire asupra unor momente sau chiar teze importante apărute în scriitura unor condeieri, adeseori neglijaţi de Manolescu et. co.

Mărturisesc fără nici un fel de prejudecată bucuria de a-l vedea pe Constantin Arcu recenzat alături de Constantin Coroiu, fiind nevoit să-i compar pe cei doi Constantin prin ochii unei doamne ce-şi permite să găsească până şi la Aura Muşat un cuvânt de luare aminte.

Citind cronica despre Constantin A. Băluţă, am ajuns să cred că şi Gabriel Chifu este demn de luat în seamă. Poate că George Şerban ar fi meritat o abordare mai amplă, dar când şi lui Mircea Eliade i se acordă cam acelaşi spaţiu mă opresc plin de respect în faţa intenţiilor autoarei care ştie ce face, neîntârziind prea mult asupra unor texte scrise de multe ori din politeţe pentru unul sau altul dintre autori.

Cred că autoarea punctează doar existenţa unor nume în literatura română urmând să le acorde o abordare mai largă după o strădanie mai cuprinzătoare acelora din volumul de faţă.

O aştept cu nerăbdare.

ESEU

Înarmată cu instrumentele necesare receptării literaturii autoarea vine să întregească spaţiul criticii mioritice din ce în ce mai sărac în ultima vreme cu o carte care nu este numai necesară ba chiar şi binevenită.

Practic majoritatea scriitorilor importanţi din zona carpato danubiană sunt prezenţi în acest volum. De fapt volumul pare să fie structurat într-un fel de eseu al criticii criticilor literare ce pune la punct o scară a valorilor în care un Emilian Marcu, Adi Cristi, Calistrat Costin vine să stea alături de James W. Thorburn, unde Fănuş Neagu se poate bucura de compania celorlalţi emuli ai literaturii române, unde Nichita Danilov se poate compara cu Sterian Vicol şi alte şi alte fericite îngemănări literare.

Aplombul doamnei Julieta Carmen Pendefunda este cu atât mai meritoriu cu cât îşi permite să nu fie de acord cu ceea ce s-a spus până acum de Sadoveanu sau de alţi mari clasici, demonstrând prin abordările sale că este loc de noi interpretări, ajungându-se prin lecturile reluate cum zice autoarea la dominarea trăirilor semnalând sensuri ascunse termeneutic aşa cum puţini critici s-au pronunţat.

Aş adăuga şi eu un mic accent lămuritor despre gândirea masonică al marelui Sadoveanu, ca ultim Mare Maestru înainte de instalarea comunismului în România în Creanga de aur, unde nu ştiu de ce lumea criticii evită acest aspect al creaţie acestui Ştefan cel Mare al prozei române cum i-ar fi spus odinioară Călinescu.

Cred că autoarea aduce un plus de vigoare dar mai ales un aer proaspăt în hrubele criticii contemporane, lepădându-se cumva de limbajul doct de un academism prăfos, ce se practică într-o aşa zisă abordare comparativă a criticii

Despre cronici

ROMÂNIA, JUDEŢUL VRANCEA CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUDCASA DE CULTURĂ „TUDOR VORNICU” – MUNICIPIUL ADJUD

Str. Libertăţii nr. 7; [email protected]; Tel. 0237/641.946; Fax: 0237/640.732

În zilele de 18 – 19 mai 2013, Casa de Cultură „Tudor Vornicu” Adjud, organizează ediţia a II – a, a FESTIVALULUI CONCURS DE POEZIE „EMIL BOTTA”.

Scopul festivalului este descoperirea şi promovarea tinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

1. La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial.

2. Sunt acceptate minim 5 şi maxim 10 poezii, în 5 exemplare, la un rând, font Times New Roman, dimensiuni 12, obligatoriu diacritice.

3. Lucrările dactilografiate în 5 (cinci) exemplare şi pe suport CD sau DVD vor fi trimise pe adresa Casa de Cultură „Tudor Vornicu” –

Municipiul Adjud, strada Libertăţii, nr. 7, cod poştal 625100, cu menţiunea pentru FESTIVALUL CONCURS DE POEZIE „EMIL BOTTA”.

4. Lucrările se trimit până la data de 1 mai 2013. Ele vor purta în loc de semnătură un motto ales de autor. În coletul poştal va fi introdus un plic închis (având acelaşi motto), care va conţine un curriculum vitae al autorului. Se va specifica:

- numele şi prenumele autorului;- motto-ul pus pe plicul mic şi grupajul

de poezii;- locul şi data naşterii;- studii;- activitate literară;- adresa completă;- numărul de telefon.5. Lucrările nu se returnează, ele

urmând a intra în patrimoniul Concursului „Emil Botta”.

6. Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 12 mai 2013, pentru a fi prezenţi la festivitatea de premiere, care va avea loc la Casa de Cultură „Tudor Vornicu” Adjud.

7. Juriul concursului va fi alcătuit de scriitori, membri ai Uniunii

Scriitorilor din România.

8. Juriul va acorda următoarelor premii:

- Premiul I – 500 lei- Premiul II – 300 lei- Premiul III – 200 lei.Juriul îşi va rezerva dreptul de

a redistribui anumite premii.Vor fi acordate în funcţie de

posibilităţi, premii ale unor reviste literare.

9. Organizatorii vor asigura cazarea, transportul şi masa (diurna) invitaţilor.

Relaţii suplimentare: tel: 0744891319 – prof. Catană Ion

tel: 0723719439 - prof. Spirescu Paul.

DIRECTOR,PROF. ION CATANĂ

FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE EMIL BOTTAEDIŢIA a II-a, ADJUD 18 – 19 MAI 2013


ESEU

Motto: “Am terminat [Pe strada Mântuleasa] în ‘stilul’ pe care-l voiam şi care salvează între-gul, pentru că prelungeşte şi ‘expli-că’ întâmplările narate de Fărâmă prin gura şi interpretarea ancheta-torilor /…/. Mă întreb dacă Pe stra-da Mântuleasa ar putea pătrunde în ţară /…/, text pe care, sunt sigur, foarte puţini îl vor înţelege în adânc (subl. lui Mircea Eliade, Jurnal, 4 şi 5.nov.1967).

Faimosul Mircea Eliade, ales în 1966 membru al Academiei Americane de Arte şi Știinţe (1), îl sfătuia într-o scrisoare pe un prie-ten de-al său bucovinean - poetul şi romancierul Vasile Posteucă (2)

- să nu cumva să-l sărbătorească la împlinirea celor 60 de ani în revista “Drum” (scoasă de poetul devenit doctor în filozofie cu o lucrare despre Rilke) pentru că “sute de ochi” [de foşti anchetatori ai temniţelor politice comuniste, ex-perţi în lichidarea creaţiilor culturale româneşti împreună cu creatorii acestora] atât aşteaptă: să găsească un pretext ca să-i îngoape de vii pe amândoi (v. 27 martie 1967 în co-respondenţa dintre Mircea Eliade şi Vasile Posteucă publi-cată de Ion Filipciuc în rev. “Convorbiri literare” nr.9/2001, p.8). În toamna aceluiaşi an, recitind Pe strada Mântuleasa pentru a scoate din ea un fragment pentru revista “Destin” a lui George Uscătescu, Eliade s-a lăsat prins în mreje-le povestirii, continuând a o scrie, după o întrerupere de doisprezece ani. El consemnează că a reluat manuscrisul ultimului text literar redactat în 1955, când încă era “liber” de servituţi profesionale, probabil pentru că n-ajunsese a trece Oceanul spre Lumea cea nouă a gloriosului său pro-fesorat de la Chicago (M.E., Jurnal, 28 octombrie 1967).

În L’epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H. Rocquet, Paris, 1978), este inserată o discuţie (3) în mar-ginea acestei cărţi, considerată de critica europeană drept una dintre capodoperele literare ale scriitorului Mircea Eliade. De aici aflăm părerea hermeneutului credinţelor re-ligioase cu privire la “universul nesecat al vechilor poveşti care ne încântă mereu”.

In Le vieil Homme et l’officier (Paris, 1977, 189 p.) ceea ce contează ar fi în primul rând “faptul că Fărâmă se face ascultat”, că “cititorul, ca de altfel şi poliţia, este se-dus, fascinat”(Mircea Eliade, Încercarea labirintului, trad. rom., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p.155).

Sensibil la tragedia românilor ajunşi după 23 au-gust 1944 să fie martirizaţi cu sutele de mii prin puşcăriile politice şi în lagăre de muncă forţată, Eliade sublimează “teroarea istoriei” în pagini de literatură filozofică la care ştia bine că nu mulţi vor avea acces (4). Căci literatura poate deveni o “cale de cunoaştere”, când ajunge a “mâ-nui verbul în toată amploarea lui, şi nu numai o parte din el, specializată într-un sector sau altul al cunoaşterii” (cf. Vintilă Horia, Despre numele exact al lucrurilor, in Revista Scriitorilor Români, Muenchen, 21/1984, p.129).

Mircea Eliade (din 1970 membru al Academiei Britanice, din 1973 al Academiei Austriece şi din 1975 membru al Academiei Belgiene), în conversaţia sa cu Rocquet, l-a îndemnat pe acesta să rezume subiectul ro-manului său (5), foarte citit în occident, fiind tradus în germană şi olandeză fără nici o schimbare de titlu cum s-a întâmplat cu traducerea franceză şi cu unele traduceri în alte limbi.

În Franţa, volumul Pe strada Mântuleasa fusese me-diatizat de Marcel Brion (membru al Academiei Franceze), care l-a prezentat la televiziune, însuşi autorul volumului Le vieil Homme et l’officier (Paris, 1977, 189 p.) fiind ono-rat în 1976 la Sorbona cu titlul de “Doctor honoris causa”. In anul apariţiei traducerii franceze a romanului eliadesc tocmai îi fusese decernat lui Eliade Premiul Academiei Franceze pentru Istoria credinţelor şi ideilor religioase.

Ca si în Noaptea de Sânziene (în traducere franceză

Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc “Pe strada Mântuleasa”

Isabela Vasiliu-Scraba

roman tipărit cu titlu schimbat în “Pădurea interzisă”), şi în romanul Pe strada Mântuleasa – publicat în româneşte cu vreo nouă ani înainte de traducerea sa în franceză-, întâmplările se succed aidoma avalanşei de nenorociri din ţara sa rămasă după Cortina de Fier:

Teroarea poliţiei politice, în România aflată sub “ocu-paţie bolşevică” (apud. Vasile Băncilă), se declanşa din se-nin, fără a fi nevoie de motive întemeiate cât de cât. Era suficientă confundarea unei persoane cu o alta purtând acelaşi nume (6).

S-ar putea ca tocmai arestarea şi anchetarea fostului director de şcoală (numit semnificativ Fărâmă) ca urmare a acestui banal qui pro quo, să-i fi făcut pe traducătorii francezi si englezi să modifice titlul în “Bătrânul şi ofiţe-rul”. Ei nu şi-au dat seama că prin schimbarea de titlu se deplasează în mod neinspirat accentul asupra timpului is-toric într-o scriere literar-filozofică, în care timpul istoric şi monştrii pe care i-a făcut posibili aveau o importanţă cu totul secundară.

Interesant este că o eroare cumva similară face şi Vintilă Horia. Cu toate că el sesizase - în scrierile literare ale prietenului său care-i trimisese în 1955 manuscrisul Nopţii de Sânziene îndată ce l-a terminat -, “apariţia poli-ticului transpus pe altă dimensiune” (V.H).

Romancierul Vintilă Horia (1915- 1992) i-a reproşat lui Mircea Eliade că ar fi acordat “prea multă umanitate” Anei Vogel, crezând că modelul personajului Ana Vogel ar fi fost Ana Pauker, cea care pusese la cale “Experimentul Piteşti” şi care, prin “filiera NKVD”, a scăpat de judecată datorită prieteniei sale cu Stalin şi cu Molotov (v. Dennis Deletant, Securitatea şi disidenţa în Romania, Bucuresti, 1998, p.59).

În opina sa, agenta Ana Pauker care a orchestrat decimarea românilor trimişi cu milioanele după gratii (v. Monumentul victimelor comunismului ridicat în Elveţia la Thone Chene Bourg) ar fi fost din familia “monştrilor celor mai limitaţi la ură şi distrugere pe care i-a fătat acest secol darnic în teratologii” (v. scrisoarea lui Vintilă Horia către M. Eliade din 23 ian. 1969). La data când făcea aceste obser-vaţii, laureatul Premiului Goncourt al Academiei Franceze nu avea de unde să ştie părerea lui Mircea Eliade:

Filozoful religiilor scrisese limpede şi hotărât că Ana Vogel, personaj “prea uman” pentru funcţia de anche-tator, nu are corespondent în realitate (v. scrisoarea lui Eliade din 21 mai 1969 în vol. Europa, Asia, America…Corespondenţă, vol.I, A-H, p.368-369). Dacă anchetatoa-rea Vogel ar fi avut vreun model, -mai adaugă el -, atunci autorul acestui personaj cu greu ar fi putut să ignore acele trăsături caracteristice sinistrei figuri politice. Or, pentru reabilitarea Anei Pauker, al cărui portret tronează şi azi la loc de cinste în clădirea Ministerului de Externe, s-a zbă-tut agentul sovietic Leon Tismăneanu la finele deceniului cinci al secolului trecut. Eforturi în acest sens sînt vizibile şi în cripto-comunismul de după 1990, prin prezentarea Anei Pauker la emisiunea TVR2 “Femei celebre” (v. Aristide Ionescu, Se încearcă reabilitarea agenţilor care au acţionat pe teritoriul României, în rev. “Origini/Romanian roots”, vol.VIII, No. 4-5 (82-83), April-May 2004, p.90).

Dar Mircea Eliade, cu delimitările sale clar formulate, lasă o singură posibilitate pentru înţelegerea personajului nefiresc de uman în postura sa de anchetator: Aceea de a o considera pe Ana Vogel drept simplu semn pentru ceva lipsit de individualitate. Cum scrie însuşi filozoful religiilor: un semn menit să ilustreze “scepticismul, cruzimea şi în-crederea oarbă în automatizare, statistică şi tehnologie”(v. M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967).

Puterea comunistă descifrează poveştile lui Fărâmă în cifru politic, aşa cum aveau să descifreze după 1990 crip-to-comuniştii filozofia lui Noica (7), sau chiar scrierile lite-rare şi ştiinţifice eliadeşti (8). Cei care deţin puterea “sînt incapabili să-şi închipuie că ar putea exista un sens în afa-ra câmpului lor politic” îi spunea Mircea Eliade lui Rocquet (v. M. Eliade, Încercarea labirintului, 1990, p.155).



SCRISOARE trimisa de dl Bata Marianov, fost coleg de facul-tate şi de an al d-lui Andrei Pleşu (Facultatea de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)

Către Sorin Ilieşiu, membru (ex-clus) al Grupului pentru Dialog Social, Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012

Marea păcăleală“Intr-adevăr, s-au înregis-

trat până acum foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în

institutul nostru şi aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dar aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” – Andrei Plesu

Dragă Sorine, am aflat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în inci-tante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia că situaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nu se vor mai lăsa multă vreme “aburiţi”… (…)

Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţa tinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de opor-tunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentru evoluţia sa ulterioară. O apreciam ca fiind o schimbare pozitivă şi destul de “iluminată”. În decursul acestor 22 de ani de “tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câ-teva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns. Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele mele intenţii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de “socoteală” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: “N-am a-ţi da socoteală…!” De fapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţia lui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toată lumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă de mâneca cu fel de fel de întrebări: “Ce treabă are “x” sau “y” să se amestece în biografia mea?”, îşi va spune dumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa de intens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe cea de purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poate aştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de una sau de alta… (…)

În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lu-cru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţia acelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)

Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, o generaţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informată şi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentru aceştia, “piruetele biografice” întortochiate şi contradic-torii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe să nu mai fie o garanţie morală. În orice caz, nu una care să mai justifice imbatabilele poziţii pe care şi le-au mo-nopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac: s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzurează şi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pe vremea “odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că

EVOCARE

Andrei Pleşu în amintirile colegilor de studenţie

Ion Coja

aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare în fund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.

Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – “Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majo-ritatea “disidenţilor” români din vremea “iepocii de aur”, o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi între-ba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom conti-nua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pe care ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acum înainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de la acea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absur-dului nu se putea naşte decât în România!

Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul “de generaţie”, al meu şi al “ayatolahului” sufletesc al românilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de artă “N. Grigorescu”, eu student la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Mişcările studenţeşti din 1968. Dictaturii lui Ceauşescu i se făcuse frică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris şi alte locuri fierbinţi, să ajungă şi la noi. Atunci, preventiv, s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exma-triculări etc.

Într-o după amiază am fost convocaţi la Centrul studenţesc “Grigore Preoteasa” – toată suflarea studen-ţească de la cele trei institute artistice: Arte plastice, Conservator şi Teatru. Prezenţa era absolut obligatorie. Cel care ar fi lipsit se putea alege cu urmări grave – ni se spusese înainte. Noi, grupul de sculptori – cărora li se spunea “Gibonii” -, eram ca deobicei undeva prin ultime-le rînduri, ca să fim cât mai departe de “oficiali”. Şi, bi-neînţeles, circula din mână în mână, pe ascuns, nelipsita noastră sticlă de votcă. În prezidiu, la tribună, cine crezi că se afla alături de tovarăşii de la Comitetul Central UTC? Nimeni altul decât colegul nostru, viitorul “teore-ticean” Andrei Pleşu. Până au vorbit ceilalţi tovarăşi nici nu ne-am sinchisit, dar, când a luat cuvântul Andrei, am ciulit cu toţii urechile. Răposatul Mihai Mihai, care stătea lîngă mine, îmi dădu un ghiont: “Mă, fii atent, ăsta vor-beşte împotriva noastră !”…

Andrei Pleşu era pe-atunci “ucenicul vrăjitor” al ma-estrului Frunzetti, marele păpuşar al culturii române şi se pregătea să rămână asistentul acestuia. Deci, cu alte cuvinte, avea de urmat o strălucită carieră universitară pentru care, nu-i aşa, trebuia să “dea puternic din vâs-le”: era, în acelaşi timp, secretar UTC (PCR ?), secretar al Asociaţiei studenţilor din artă sau mai ştiu eu al cărei drăcovenii… Ce spunea Andrei Pleşu atunci? Pot reprodu-ce doar vag, din memorie: zicea, printre altele că, într-adevăr, s-au înregistrat până atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi că aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dacă bine îmi aduc aminte, chiar arăta de la tribună cu mâna înspre noi (nu mai sunt, totuşi, chiar aşa de sigur de acest amă-nunt; la urma urmei, au trecut vreo patruzeci şi ceva de ani de-atunci…) “Dar, aşa ceva – spunea el în continuare – nu se va mai repeta în viitor!”. Îşi luase angajamentul în numele nostru, al tuturor studenţilor artişti, el, colegul nostru de generaţie şi viitorul teoreticean Andrei Pleşu.

O a doua secvenţă, cu şi despre el: era după ce se întorsese de la “domiciliul său forţat”, de la Tescani. Eram personal de faţă, la o masă de cârciumă (cred că, era deja alcătuit “Grupul 8+1″ ); Andrei Pleşu ne po-vestea cu stilul său hâtru, din amintirile de “arestat”. Cică îl păzeu doi ofiţeri de Securitate, unul de grad mai mic, probabil căpitan şi altul de grad mai mare, să zi-cem maior. Căpitanul avea şi sarcina să facă de mâncare pentru toată lumea. Andrei juca table cât era ziulica de lungă cu maiorul. La un moment dat, în timp ce băteau zarurile, se apropie căpitanul de ei –avea un şorţ alb legat peste pantalonii de uniformă– şi-i spune conspi-rativ lui Andrei (nu maiorului!) frecându-şi palmele cu

(continuare în pag. 8885)


CRITICĂ

î

Aceleaşi idei le regăsim în L’Hymne de France, 1540, de Ronsard.

Căile pentru a ajunge la acest prestigiu al limbii franceze - ea va poseda aceleaşi aptitudini ca şi latina şi greaca şi va depăşi italiana - sunt raţionalizarea gramaticii şi îmbogăţirea vocabularului.

Du Bellay propune în La Deffence imitarea scriitorilor latini şi greci şi a celor italieni şi aplică această idee în L’Olive, prima creaţie de acest gen de poezie inedită.

Genurile literare (proclamate ca „noi”), care sunt practicate în acest sens sunt oda şi sonetul.

Du Bellay va publica, astfel, primul, în istoria literelor franceze, o serie de sonete originale.

Secolul al XVI-lea este secolul codificării francezei, în ce priveşte gramatica, ortografia, lexicul (consecinţă a unei politici regale favorabile dezvoltării şi afirmării „limbii vulgare” (p. 28).

Astfel, în 1539, Louis Magret publică prima gramatică a francezei, în franceză. Acelaşi autor propune, în 1542, o reformă a ortografiei, la care se asociază, ceva mai târziu, Jacques Peletier du Mans.

Ce se întâmpla în secolul al XVI-lea în spaţiul cultural românesc este o acţiune tot atât de profundă: Coresi pune, prin traducerile sale de cărţi religioase, publicate mai întâi, la Tîrgovişte, apoi la Braşov, bazele dialectale ale limbii literare.

Du Bellay reclama îmbogăţirea lexicului francez, pentru a face din acest idiom o limbă „de savoir”, deci „de pouvoir” (p. 28).

Considerând că poezia este mijlocul cel mai eficace de a purta limba spre cel mai înalt grad de perfecţiune. Du Bellay susţinea ideea - expusă teoretic în La Deffence şi aplicată în L’Olive - că trebuie reînnoită vechea poezie, bazată pe imitaţia (exclusivă) a autorilor greci, latini ( „les Anciens”) şi italieni. Și anume prin exploatarea genurilor noi, oda şi sonetul). Du Bellay publică, fidel acestei idei, un canzoniere de sonete originale (şi nu numai câteva sonete sau traduceri din Petrarca, aşa cum au făcut ceva mai înainte alţi autori (Scève, 1544, Marot, 1538 etc.)

Ronsard va fi unul dintre cei mai prestigioşi creatori pe această linie: crearea şi publicarea de culegeri de sonete de dragoste.

Diferenţa este că în timp ce Sébillet acorda un loc de seamă traducerilor şi imitaţiei naţionale. Du Bellay preferă imitarea străinilor şi respinge modelele franceze în favoarea „Anciens”-ilor şi a italienilor.

Aceleaşi procedee vor fi folosite şi de Ronsard în Odele sale (1550).

Du Bellay susţine că sustras de inspiraţie, mai cu seamă în ce priveşte „sonets amoreaux” este creaţia poeţilor italieni şi îndeosebi a lui Petrarca (p. 32-33), devenit un „perfect post şi un perfect amant”.

La curtea lui Francçois I, care dorea să fie apreciat „prinţ italian”. Petrarca s-a bucurat de un prestigiu excepţional.

Ediţia din opera lui Petrarca, publicată la Lyon (1543) a contribuit considerabil la amplificarea mitului Poetului italian şi a acreditat ideea descoperirii mormântului Laurei, inspiratoarea sonetelor, la Avignon (1533).

Astfel Marot traduce /1439) şase sonete de Petrarca, la cererea lui François I.

Du Bellay va (re)defini raporturile dintre rege şi poet, punând în lumină misiunile şi puterile poeziei (p. 33).

Poetul este un erou al limbii şi al poeziei, convertit la viaţă solitară şi virtuoasă, plin de înţelepciune şi de cunoştinţe, pentru care regele este singurul interlocutor legitim.

Recent a fost publicat un volum de studii, coordonat de Roger-Vasselin cu colaborarea lui Cécile Alduy, Nicolas Lombart, Gérard Milhe, Poutingon, Corinne Noirot-Maguire, consacrate lucrării lui Du Bellay, La Deffance, et l’illustaration de la Langue Françoyse & L’Olive (1549-1550) (nouă ediţie, Genève, Droz, 2007), în care se discută o problemă „veche” (s. XVI ) şi atât de actuală încă, în această perioadă de excepţie culturală, în care francofonia, se pare, e din ce în ce mai emancipată de universul anglo-saxon.

Dilema în secolul al XVI-lea era: traducerea creaţiei anticilor şi a contemporanilor italieni (graţie prestigiului acestora), sau integrarea acestor creaţii în gândirea franceză şi în limba franceză.

Recunoaştem, în această dilemă, peste secole ( în secolul al XIX-lea ), în spaţiul cultural românesc, dilema în faţa căreia se afla Mihai Kogălniceanu, când arăta în Prefaţa la „Dacia Literară” (1840): traducerile sunt bune, utile, dar ele nu pot constitui o literatură naţională, originală. Sursele pentru o literatură naţională fiind tradiţiile istorice (naţionale) şi creaţia populară (folclorul).

Du Bellay nu îşi propune să traducă totul în franceză, ci să integreze contribuţiile tradiţiilor antice sau contemporane ( de prestigiu, italiene, în speţă), pentru a hrăni, întări şi amplifica gândirea şi limba franceză (p. 9).Franţa, în viziunea lui Du Bellay,t trebuie să se manifeste ca o ţară de prestigiu internaţional şi de înrâurire culturală asupra celorlalte ţări şi-a culturilor respective.

Să menţionăm, de la început, că Joachim du Bellay va deveni din ce în ce mai surd, ca şi prietenul său Ronsard11, ceea ce a făcut ca surditatea să fie considerată ca o emblemă a marilor poeţi (şi nu numai, vezi şi cazul lui Beethoven), aşa cum orbirea lui Homer devenise, de asemenea simbol al marilor poeţi.

De altfel, prima creaţie a lui Du Bellay a apărut alături de cea a lui Ronsard, într-o culegere publicată de prietenul lor, matematicianul Jacques Peletier (care tradusese Arta poetică a lui Horaţiu şi cîteva sonete de Petrarca (p. 10)

Limba, pentru Du Bellay, este mesager a unei culturi, idee pe care o vom regăsi, peste secole, la Roman Jakobson.

În secolul al XVI-lea asistăm la o creştere prestigioasă a numărului cărţilor publicate în franceză, în raport cu cele apărute în latină: dacă la începutul secolului proporţia era de 80 % de cărţi în latină, faţă de 20 % cărţi în franceză, în jurul anului 1600 proporţia devine 60% de cărţi în franceză, faţă de 40 % în latină.

Ne aflăm, între 1549-1550, în faţa unei adevărate „revoluţii politice” (p. 14), în care actorii de bază sunt Du Bellay şi Ronsard.

Cartea lui Du Bellay este compusă din partea întâi, „apărarea limbii franceze”, punerea în lumină a posibilităţilor sale satirice şi a demnităţii sale; partea a doua, conţine ilustrarea acestor principii. De asemenea, el apără superioritatea poeziei faţă de proză (vezi, în acelaşi sens, Ovid Densusianu, Evoluţia estetică a limbii române - 1938 -, în Opere, III, ed. de Valeriu Rusu, Editura „Minerva” 1977, p. 190 ş.u. ).11 Originile sale… româneşti sunt de reţinut: vezi Vaillant, La Roumanie, 1840, Vasile Alecsandri, Poezii Populare ale Românilor, adunare de … 1866: Banu Mărăcina a fost tradus în franceză prin Ronsard. Cf. şi Epître à Pascal de Ronsard; or, en ce qui concerne mes ancetres, ils viennent d’un pays lointain,du-délà dela Hongrie froids, du pays de Thraces (Daces).

Valeriu Rusu

Dezbateri literare în Franţa secolului al XVI-lea (Du

Ballay, Ronsard etc.)


CRITICĂNu este exagerat să comparăm această atitudine

cu exemplul atâtor prinţi şi domnitori români care s-au afirmat fie ca inspiratori, adevăraţi mecena ai vieţii culturale româneşti din epocile respective, fie ca autentici şi semnificativi creatori (Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu şi Șerban Cantacuzino, Matei Basarab şi Vasile Lupu etc. ).

Du Bellay va „completa” poeziile sale de dragoste cu poeme lirico-eroice de circumstanţă (vezi Récueil de poésie, nov. 1549), ca şi prietenul său Ronsard, de altfel (în L’Hymne de France, 1549).

Premisele mişcării literare „Pléiade” sunt astfel anunţate.

Du Bellay a jucat un rol esenţial în această aventură poetică, prin prima culegere de sonete franceze, L’Olive şi prin întâiul manifest poetic care îşi propune să lanseze o avant-gardă literară, La Deffence et l’Illustration de la Langue Françoyse, ambele în 1549, şi semnate I.D.B.A. (Joachim du Bellay Angevin). Ambele lucrări fiind concepute de autor ca o creaţie unitară, care va fi, totuşi, mai târziu (1550), desfăcută în cele două părţi, critica interesându-se din acest moment mai ales de Sonete (poezia!), uitând contextul polemic, geneza lor în două etape etc.

Ambele creaţii ale lui Du Bellay se luminează şi se susţin, în fond, reciproc, pentru a afirma proiectul poetic şi politic al autorului, şi unirea, încă posibilă, între poezie şi acţiune, între poezie şi naţiune, pentru a crea, astfel, un nou spaţiu de scriere în franceză: spaţiul naţional francez (p. 36).

Să precizăm că chiar titlul culegerii de sonete ale lui Du Bellay, L’Olive, atestă dorinţa autorului de a deveni un Petrarca francez: a face, într-o zi, L’Olive egal cu Laurier-ul imortel, a ridica L’Olive până la înălţimea simbolului poetic al lui Petrarca, Le Laurier, mereu verde. a-l ridica (măslinul), inclusiv limba respectivă, la înălţimea a ceea ce s-a numit „dolcezza pétrarquienne” (p. 43).

Drumul pe care şi l-a ales Du Bellay pentru a ajunge, traversând pe această mare, cu „beaucoup de perliz et de flotz étranger”, pentru a descinde, astfel, după aventurile cu Grecii, Latinii în portul Franţei, atât de mult dorit, pentru a fonda literatura franceză, este semnificativ.

Poetul francez se compară, în acest punct precis, cu Enea, eroul lui Virgiliu, cel ce ales calea călătoriilor, care te învaţă, te învaţă…

L’Olive, simbol de înţelepciune, este metafora vegetală pentru limba franceză - ales pentru pământul din care vine: Atena -, care trebuie cultivată, după ce i s-au grefat ramurile străine. Și această plantă, transplantată din Grecia, în pământul angevin, de pe Loire, este mesagerul poetului spre cerul strămoşilor săi:

„Allez, mes vers, portez dessus vos aelesLes sainctez rameauy de ma plante divineSeul ornement de la terre Angevine”. (Sonet 61,

p. 49). Romanii, ca buni agricultori, au transferat limba

dintr-un loc sălbatic, într-un mediu cultivat (domesticus), tăind ramurile inutile, pentru ca acolo pomul să dea roade (fructe) (p. 45)

Arborele poetic - L’Olive - devine astfel un mediator între car şi pământul angevin.

Rivalitatea politică şi culturală între Franţa şi Italia îşi are sursa în rolul Italiei, ca naţiune exemplară în Europa, începând cu sfârşitul Evului Mediu (p. 58). Prezenţa artiştilor italieni la curtea lui François I şi a diplomaţilor francezi în Italia (între care şi cardinalul Jean de Bellay, căruia îi este, de altfel, dedicată La Deffence) au favorizat această interpenetrare culturală între cele două ţări romanice.

Aici îşi are originea „poezia patriotică” actualizată exemplar în L’Olive, începând cu elogiul Italiei şi blamarea Franţei, pentru a evolua la Elogiul Franţei şi Cucerirea Italiei.

Toscana clasică, ilustrată de Dante, Boccacio, Petrarca, şi devenită limbă de erudiţie, este simbolul naţiunii italiene, „doctă” şi ingenioasă” (p. 60).

În schimb, Franţa nu afişează în epoca respectivă decât o divizie de ignoranţă (perceptibilă în enumerarea peiorativă: petit magister, conard, badault, mignone) şi absenţa unei „urechi naţionale” aptă, între adevăr „să judece”, să aprecieze noua poezie.

Petrarca ocupă un loc privilegiat prin „revoluţia sa poetică”: crearea sonetului. Du Bellay îi aduce elogiul său, Petrarca fiind desemnat prin formula „Laurier immortel” (p. 61).

Sperone Speroni, cu al său Dialogo delle lingue (1542), constituie, la rândul său, o srusă certă de inspiraţie pentru Du Bellay (La Deffence).

Aceste discuţii şi creaţiile hrănite de aceste manifeste poetice, care îşi propun să creeze o limbă literară franceză, au fost, fără îndoială, favorizate de ordonanţa Villiere-Cotterêts (1539), care instituie franceză ca limbă oficială, prin politica lingvistică şi culturală centralizatoare dusă de François I şi continuată de Henri II (p. 72).

François I, în special, regele-filozof, care va încuraja dezvoltarea limbii „vulgare” printr-o serie de comenzi de traduceri, realizate de excelenţi scriitori din epoca respectivă.

Lupta pentru limbă (inclusiv pentru poezie ) este lupta pentru patrie, căci Franţa este destinată să domine lumea, după Du Bellay, din punct de vedere politic şi cultural, ea este destinată să ţină frâiele Monarhiei Universale (p. 73).

(Roum. limbă, „mijloc de comunicare lingvistică” şi „popor, naţiune” este un simbol al acestor interferenţe, vezi Eminescu, Scrisoarea III: „Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă…”).

Un raport profund se naşte, astfel, între „poezia patriotică” şi „patria poetică” (p. 82).

Du Bellay îşi asociază în această luptă pe Ronsard, „O, de mon cœur la seconde moitié” (L’Olive, v.5), căci precum Horaţiu şi Virgiliu, trebuie să inventăm aceste „paires fraternelles des poètes” /p. 79), o nouă comunitate poetică.

L’Olive (50 de poezii în 1549, 115 piese în 1550”) devine, astfel, o etapă majoră în istoria sonetului francez, şi se impune, alături de odă, ca element cultural al „revoluţiei lirice” dorite de Du Bellay, Ronsard şi apoi de întreaga Pleiadă (p. 99), opuse (sonetul şi oda genurilor literare medievale (rondelul, balada, cântece regale, etc. ).

În partea a doua a acestor studii (p. 121 ş.u.), aflăm o serie de exerciţii - studii consacrate lui Du Bellay şi istoriei sonetului în poezia franceză.

Recenta culegere de studii publicată de Bruno Roger - Vasselin, consacrată manifestului poetic şi creaţiei poetice a lui Du Bellay, deşi se referă la contextul literar al secolului al XVI-lea, este de o actualitate evidentă.

Într-un moment în care şi în cultura românească asistăm la un întreg „complot” contra valorilor sigure, clasice ale literelor româneşti sau la marginalizarea , ba chiar la ridiculizarea acestora (cazul Eminescu este simptomatic: „un cadavru din debara” de care trebuie să ne descotorosim, dacă vrem să fim primiţi în Europa, în viziunea lui H.R. Patapievici etc. când imitarea şi plagiatul alimentează zeci de „opere”, sute şi sute de pagini, înălţimea dezbaterii problemelor poetice, ale destinului limbii franceze, iniţiată şi susţinută de Du Bellay, Ronsard şi de întreaga mişcare a Pleiadei, este un mesaj optimist, reconfortant pentru contextul literar şi lingvistic actual în spaţiul românesc, marcat astăzi, mai ales, de sterilitatea evidentă de idei şi atitudini, de absenţa dezbaterilor profunde asupra destinului literelor româneşti.

Se impune, de aceea, ca revistele literare, între care şi „Oglinda Literară”, să-şi consacre paginile, cu precădere, acestor noi direcţii ale creativităţii româneşti.

Marsilia, 4 februarie 2008


î

ATITUDINE

Istoriceşte, postromânismul este expresiunea cea mai joasă a calităţii deplorabile a vieţii noastre spirituale de după 26 iunie 1940, dată la care a început Hiatusul, bolşevizarea ireversibilă a Neamului Românesc, asuprire ştiinţifică naţională, socială şi culturală care ne-a aruncat înapoi în premodernitate, aşa încât minţile luminate tre-buie iar să se preocupe de Luminarea Poporului, dar nu s-a ivit încă din rândurile baronilor, corsarilor, mogulilor, shogunilor sau nababilor vreun nou boier patriot boier ca Dinicu Golescu, să ceară guvernanţilor să aibă milă de populaţie şi să investească în Infrastructura Intelectuală la toţi, nu doar în clientela tehnocrată.

În loc să li se facă ruşine de ei înşişi, că n-au reu-şit în unionism, monarhism şi anticomunism, dincontra, multor intelectuali li se făcu, de pe la colţul de cotitu-ră din 1997 încoace, silă de propriul popor, de viitoarea recuperare a trecutului său! Această dialectică absurdă, a infezabilităţii, e o prioritate naţională să fie examina-tă din toată materia, deci răsturnată fecund înapoi cu picioarele în sus! O generaţiune puturoasă, cum ne-ar sudui din matricea sa ţeranul, care viteji am ratat incali-ficabil tot ce se putea rata, îşi permite pentru ca să ia la mişto generaţiunile eroice de-au întregit Ţara şi Neamul, sau temporal zis, râde ciob din 1997 de o oală spartă la 1940, două decenii de Epocă Mooye şi de risipă face ca-terincă, în pustie după Hiatusul bolşevic, de două milenii de statornicie şi de miracol pe meleag! Am ajuns de râsul curcilor şi, păcat, de-al bibilicilor!

Adevăratu-i că e vorba numai de nechezolii de ambe speţe, dar ăştia au o vitalitate comparabilă cu a carieriştilor activişti de odinioară, încep cu UTC-ul şi cu 50 de sutimi suplimentare la medie pentru activitate în UASCR sau voluntariat, decisive la repartizări, slujesc orice Stăpân, toarnă sau ling aici şi acolo, inclusiv la am-basade, pamfletează, sunt acelaşi tip uman de gestionar, manager sovietic, securist sau ideolog, dispun de por-tavoce, au greutate precum pântecoasele cărturărese şi sunt mai vizibili decât adevăraţii cărturari din biblioteci, ajungând să se erijeze în tribuni, fără a şti nimic despre gloată, se agită, urlă în numele ei şi parvin a funcţiona drept adevăraţii şi singurii noştri intelectuali activi, chiar împotriva interesului naţional. Ceilalţi, resemnându-se cu sofismul că, aşa cum aceste fiinţe umane sunt nişte inexistenţe, şi postromânismul este în sine o inexistenţă, dar ne doare, cum pe marii mutilaţi membrele amputate eroic la cele două Războaie, de Întregire şi Reîntregire.

Numai de muşcătura megaintelectualilor momentu-lui trebuie să stai cu frică! Fiindcă lotul variabil de me-gaintelectuali are, spre deosebire de nechezoli, tot atâta influenţă asupra oamenilor de stat şi filantropilor ca şi celelalte vipuri. Swift le-a vorbit primul comesenilor săi de micro- şi megaintelectuali, iar Voltaire de shogunul Micromegas. Aşa că, odată recunoscut în nişa ta ca spe-cialist generalist, nu atât pe căi critice, cât autopublicitar civic, că nu există infrastructură critică decât de circuit închis, între evaluatori autorizaţi, accesul maxim la pu-blicitate, deci la dominanţă, ţi-l asiguri real numai după ce ascensional faci ca ei, cum am face toţi, dacă ajungi să dispui de supraputere, adică de putere de stat (poziţie instituţională, resurse financiare şi de voiaj, oportunităţi de a primi şpagă metafizică, relaţii de gaşcă şi chiar ma-fiote sau imperialiste, eventuală cooperare cu serviciile supreme) combinată cu putere de la stăpân, atunci când slugăreşti şi la shogun, mogul, corsar mobil, baron local sau nabab străin, publicându-ţi panseurile pe organele acestuia şi exprimând în deciziile de stat interesele aces-tui finanţator de abjecţii, nu pe-ale amărâţilor!

Și mai face spume gloata în eresul că Ei, mega-nechezolii, nici n-ar aplica şi performa de să urce pe

firmament ca stele gigantice, firmate, dacă cleptocraţia sau burghezia de merit, capitalul român şi cel străin im-perialist (transnational capitalist class), nu le-ar tolera strălucirea de o opulenţă care nu se opune nicidecum exploatării omului de către om în general, ca să nu mai zicem nimic de exploatarea omului român de către omul occidental în particular, şi toate acestea în bezna unei crize bugetare neprofeţite şi inexplicabile. Adică nu s-au văzut şi nici n-o să se vadă vreun megaintelectual care în bătălia pentru principii, pentru Neam şi Ţară, să-şi pri-mejduiască aici în Levant totul: avere, libertate, pacea familiei, pacea extraconjugală, opera, sănătatea, con-turile, mediateca cercul prietenilor, publicul consumator şi mai ales rubricuţa. Pentru un Ideal! Având şi drep-tate, pentru că spre deosebire de magnaţi, pe care nu i-a văzut muncind nimeni, Autoelita priveşte la gloată de pe un munte al suferinţei trudnice în diferite biblioteci, muzee, teatre, temple şi alte locaţii ale Infrastructurii Intelectuale.

Pe scurt, în termeni de-ai măsurabilităţii ingine-reşti diplomectuale, nechezolul mai nu parcurge vreun Itinerariu Spiritual pentru micile sale nevoi de pamfle-tar, ci se bazează pe numai două-trei bestselleruri şi atâta tot cu gură mare, fiindcă el are însuşi Bazinul de Spiritualitate redus la sub 100 de cărţi, şi alea din trend, pe când al megaintelectualului autentic veritabil, Bazinul sare de 1001 cărţi clasice sau trăiri iniţiatice, ceea ce nu se poate să nu-l blagoslovească înzecit şi cu virtuţi magice faustice esoteric secrete, nefiind nici o vrăjeală că ai motivaţie să te poziţionezi ca postac la respect in-conturnabil în subterană, cu cea mai serioasă frică de el.

Ci sarcinile redresării după Hiatusul bolşevic (1940-1989) sunt urieşeşti şi cer umeri herculeeni de geniu na-tural, dar batjocorindu-l noi pe Eminescu, altul fără mari penitenţe nu ni se va livra. Nu ne putem răzima realist decât pe geniul obligat, la care oricum suntem constrânşi toţi ca să supravieţuim în Copleşitoarea Complexitate, anume în accepţia lui de geniu sintetic, proiectat şi im-plementat cu cele mai grele sacrificii (sănătate, avere, familie), ca Erou care te-ai fi jertfit pentru Ţară, Neam şi Preşedinte, dacă exista sens, Beatrice şi cine să-ţi ţină lumânarea fără a te ţepui.

Puterea megaintelectualilor – care la noi pot fi efi-cienţi într-o veselie, chiar lipsindu-se de geniu sintetic – asupra masilor şi decidenţilor politici, e atunci implicit vrăjitoreşte imensă, aşa că în munca webistică de câi-nească monitorizare populară, desfăşurată de postacii noştri idealişti cu ei, seară de seară, trebuie păzite urmă-toarele principii antiderapante, toate legate ambidextru de frâna de picioruş sau de mânuţă:

1) un megaintelectual nu poate fi desfiinţat, iar atacurile la valoarea lui se întorc împotriva lansatorului raton, postănac, popândău, cameleon, zdreanţă, tono-mat sau cocalar; e ca cu căţelandrii vieţii ca o pradă, nu oricine deţinând competenţe de cum se sfâşie hoitul armăsarului care a fost, dar oricine agent poate interpre-ta oricând în circulaţie orice, ca derapaj, ca substantiv atributiv constatator;

2) micile greşeli ale megaintelectualilor, chiar şi tă-cerile lor exact când nu te aştepţi, au nişte consecinţe semnal-efect gigantice, descrise de teoria catastrofelor, anume că fluturele dupe buturuga mică răstoarnă carul mare, aşa că aceşti proţapi vizibili ai societăţii tractate trebuie monitorizaţi fără încetare de postacii neadormiţi ai mişcării civice, pentru a le fi sancţionate derapajele chiar din faşa fractalului haotic;

3) nu te aştepta ca obiecţia unui pieton scatologic să fie luată în seamă de pilot într-un plurivers mediatic, unde nu contează decât adevărurile propulsate publici-tar, plătite, aşa că singura ta şansă de a fi auzit de ăia din cocpit şi a săvârşi binele este să ai idei puţine, dar fixe,

Camelian Propinaţiu

POSTROMÂNISMUL – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC



folosită-n comunicarea reciprocă a rezultatelor a ce anu-me cerceta fieştecare!

Însă, ceea ce e mai rău e necazul că atât nechezolii de şcoală germană maioresciană şi-au pierdut legăturile cu ai lor colegi din Weimaruri şi Dresde, cât şi nechezolii de nostalgii sincronice lovinesciene cu tovarăşii lor de frondă, de cinismul şi de lene din lupanarele şi cafenelele Parisului, cea mai recentă consecinţă fiind ştirea spărgă-toare de auz că nu alte ţări, cum ar fi Italia sau Spania cele cucerite de agricultorii şi nomazii noştri după mode-lul slavilor de sud-est, ci tocmai Germania şi Franţa s-au aliat, trăgându-ne din senin peste căile de comunicaţie şi comunicare o Cortină de Vidia, cum ar dori-o Nicolas Sarközy de Nagy-Bocşa, ca să nu se fofileze şi cleptocra-ţia noastră Kitsch în Schengen!

Nu e nicidecum primul eşec diplomatic al gene-raţiilor intelectuale ale Epocii Mooye, dar nevroza vine de la calmul secund că Autoelita, ca ipotetică structură criptonomenclaturistă de 52-53 de membri activi, după ce a ratat până la 2 iunie 1997 Recuperarea Basarabiei, Monarhia şi Lustraţia, adică însuşi Idealul Continuităţii, nesuprimându-se Hiatusul, va să zică nereuşindu-se re-înnodarea firului istoric de la 26 iunie 1940, când a înce-put bolşevizarea critificţional ireversibilă a Neamului, în loc să-şi facă ea mea maxima culpa pentru sterilitatea de a fi folosit practic mai mult în scop autopublicitar miş-carea civică, şi fără grija strategică de a se înmulţi, este unii nechezoli alcoolizaţi în Nesimţirea la Tricolor, maida-nezul comunitar are dreptate, necăjiţi a zavistie că de ce să iniţializeze tot ea, Autoelita, campania corosivă contra simţirilor patriotice ale tineretului nostru idealist din RO şi DRO în WO, atâta cât se mai poate el forma nemankurt sub corupţiune şi fără biblioteci Borges-Eco, impregnân-du-ne ea sofismul colonial imperialist de râde Duşmania cum că e firesc să fim o generaţiune de postaci din clasa de mai jos de mijloc a spiritului, deoarece aşa e toată is-toria Neamului Românesc, o fecală, te pişi pe ea în acest chaosmos levantin, nice strămoşii noştri şi ai altora pe meleag n-au realizat vreodată ceva măreţ, însăşi Marea Unire de la 1918 fiind de tot autodispreţul, câştigată no-rocos la un fel de Bingo, iar modernismul e neglijabil, de ce să ne mai canonim noi cu Luminarea Poporului, fiindcă Marea Recuperare de la Burebista la Windows Vista toate trendurile bat că e infezabilă de implementat! Scape de pe Arcă cine poate! O viaţă are omul şi o gaură în cur, vorba epicuriană a antreprenorului mediatizat ca ce mai simpatic muieratic şi binetrăitor. Restul e subiect de in-vestigaţii secrete, de la om la om.

Cum gândea existenţialist şi Kant: uitându-se fix la unicul nostru cer înstelat şi instabil, internautul conştient accede la maturitate atunci când îşi înţelege datul tragic că, deşi în RO n-are ce vota, el are cel puţin libertatea de a imita, de a alege ca cine să voteze! Fiindcă, spre deo-sebire de omul politic, care răspunde personal dinaintea stăpânului de i-a finanţat campania electorală şi poate, în caz de mari fraude, să-l protejeze contra justiţiei, ne-chezolul, deci şi postacul, poate jongla liber cu ideile ca un iresponsabil. De aici şi creativitatea sa lăţită până la originalităţi devastatoare, incomode. El poate căuta solu-ţii bucureştene chiar în afara UE şi a democraţiei, inclusiv gândind la o Nouă Revoluţie tragică, care să restabileas-că autoritarismul şi ierarhia. Suspendăm democraţia do-uă-trei luni şi ne retragem din UE până când muncitorii, ţărănimea municipală şi proletariatul intelectual face or-dine! Căci în postmodernism, naţiunile nu-şi mai spală onoarea cioraniană dezlănţuind câte un război, ci anga-jânduse sau ambalându-se în revoluţii mai mult sau mai puţin reuşite! Sau poate forumistul cobi un viitor sumbru pentru români nu numai în RO, ci şi în UE sau în WO, ceea ce i-ar întoarce brusc acasă, când antiromânismul ar deveni insuportabil, căşunându-i-se nu numai pe căp-şunari, ci şi pe unii profesionişti! Căci şi Gulagul, şi chiar Holocaustul rămân posibile soluţii finale deja testate, să dezlănţui canibalismul, la criză şi la garanţii privind im-punitatea. Progresul? Doar profeţia că precauţiunile ju-ridice şi contrainformative privind decizia masacrului vor fi, după Nürnberg şi Târgovişte, mult şi incendiar de fără urme, sporite!

ATITUDINE


pe care să le repeţi neobosit pe ambalaje seducătoare, colorate de geniul tău obligat în ale packagingului, reve-nind până la urmă ca o yală tot la sloganuri, la constelaţii de keywords, cum judecă şi gloata, cu modul ei greoi de a fi şi cu urechile ciulite maidanez numai spre scârţa-scârţa pe carosabil a derapaj.

Poate şi din această pricină, ce veleitar, cârcotaş sau naţionalist înapoiat îl urăşte de necrolog pe vreun mega-intelectual, preferă arma tăcerii mediatice, calculând să mai aştepte până ce se încaieră înşişi intelectualii între ei ca nişte ursuleţi, neriscând deocamdată, fără Stăpân cert, a vorbi în plus, ca unul ce se ştie a fi din clasa de mai jos de mijloc a spiritului, şi a-şi răci el relaţiile, îna-inte de atâta ascensiune personală, cu o coaliţie care în imaginarul său angoasat reuşeşte neromâneşte a reuni şi coordona contra lui personal, cum ar strivi o cireadă fluieraşul de soc, Fundaţia Calea Victoriei, Humanitasul, Fundaţia România de Mâine, Poliromul, Fundaţia Ana, Grupul pentru Dialog Social, Institutul Aspen Romania, Curtea Veche, Fundaţia Creştină George Becali, Revista 22, Paralela 45, Fundaţia Renaşterea pentru Educaţie, Sănătate şi Cultură, Colegiul Noua Europă, Dilema, Fundaţia Roza Rozalina, Garantat 100%, Institutul Cultural Român, Fundaţia FC Argeş Piteşti, Translation and Publication Support Programme, Uniunea Scriitorilor şi Profesioniştilor, Profesioniştii, Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, Fundaţia justiţialist con-sumeristă Cameleon Popândău, România Literară şi toată constelaţia revistelor şi blogurilor literare, TVR Cultural, Observatorul Cultural, Evenimentul Zilei, Adevărul, UNITER; România liberă, Fundaţia Dr. George Constantin Paunescu, Înapoi la argument, Cotidianul Vechi, Idei în dialog vechi, Realitatea TV, Societatea Academică Română, Fundaţia Soros, UDMR-ul, Filologia de la Universitatea din Bucureşti, Fundaţia Dinu Patriciu, Fundaţia radical-agrară, Institutele de Istorii, Fundaţia Europeană Dragan, Grupul de reflecţie feminină de la Cluj, Diaspora euroatlantică universitară şi multe alte platforme şi site-uri, instituţii şi organizaţii şi grupuri in-formale sau infernale, inclusiv instituţia prezidenţială cu tot cu serviciile ei interne sau de exterior şi toate bănci-le şi recuperatorii, care apoi i-ar distruge imprudentului postac aproape nechezol propria devenire spre o finalita-te magică ca unul din cei 7-12 viitori megaintelectuali de mâine ai Epocii Mooye sau Wash.

De intelectualul simplu însă, postacul ambiţios evi-dent n-are a se teme, fiindcă omul deştept, dacă n-are ciomag sau bodyguard sau bani, e mai dispreţuit şi decât un postănac notoriu de către sconcs şi de samsari, iar derapajele sale nici măcar nu se aud, ca la zdrenţe, aşa că n-ai ce critica la el dacă le vezi. Dimpotrivă, posta-cii noştri trebuie să aibă, vasăzică, la cină milă creştină de intelectual, necrititicându-l mai deloc, ci aliindu-se cu el contra megaintelectualului, acordându-i întotdeauna credit moral, pentru că această categorie socioprofesio-nală, intelectualul, nu se poate realiza ca virgulă om prin mijloace proprii până la gloria deplină şi, de aceea, se află într-o perpetuă căutare, pe alocuri chiar născocire, a Stăpânului, la stat sau în mediul privat, la ai noştri sau la Duşman, cu speranţa că va ajunge megaintelectual şi cu spaima şi perspectiva în abis de a eşua ca nechezol. Faptul că nechezolii doar se scarpină între ei ca broscu-ţele râioase pe secetă, poporul ucenic neascultător din semiîntunericul televizionar fiind silit să fure spirituali-tate şi meserie de prin conversaţii publicitare mai înalte, purtate în limba păsărilor, adevărul statistic că nechezolii sunt un fel de inexistenţe cu alură de elefanţi se vede orbitor abia în nerecunoaşterea internaţională a valorii fildeşului lor.

Până în prezent, numai megaintelectualii au reuşit să propună candidaţi Nobel viabili, pe când dintre neche-zoli nu s-a recrutat nici unul, absolut nici unul! De aceea, putem anticipa că nu nechezolii ci numai megaintelectu-alii pot salva limba română de la pieire, acţionând de o aşa manieră încât măcar ea să supravieţuiască poporului român păcătos, devenind limba paneuropeană unică, în locul la English (U.S.A.), cum a mai şi fost, de fapt limba noastră, înainte de modernism, ca limbă latină arhetipa-lă a tuturor intelectualilor valoroşi de la Atlantic la Ural,


Din trista poveste a templierilor, Cristian Tiberiu Popescu a ales răspunsul cavalerului Elie Aymeri, din dioceza Limoges, care, la 1 aprilie 1310, a remis tribunalului inchiziţiei o lungă rugăciune în chip de mărturisire a credinţei sale. Tribunalul

dorea dovezi ale trădării acestor bravi luptători pentru apărarea locurilor sfinte, şi, timp de şapte ani, i-a ţinut la închisoare schinjuindu-i pentru a-i facă să mărturisească de bună voie că l-au renegat pe Cristos, au scuipat pe cruce, au practicat sodomia, etc. Mulţi templieri au recunoscut formal, alţii au murit în chinuri, alţii au fost – cum, se ştie – arşi pe rug. Istoria e istorie – literature, nu. Autorul scenarizează o situaţie face realitate din decupajul istoric şi discută liber, adică actual, rupt de timp, patimile acestui cavaler şi ale acelor cavaleri cu destine diferite. Din necesităţi narative, el îşi imaginează că Elie Aymeri a fost lăsat în temniţă după ce a predat rugăciunea sa către tribunal

– şi acolo el a reluat tema pe mai multe voci, adică a scris şi rescris această rugăciune pentru gardienii care-l păzeau. Unuia îi spunea ceva, altuia altceva, celui de-al treilea îi repta povestea sau îi adăuga lucruri noi, etc. Astfel, poemul conţine şapte “voci”, numite ca atare, întrerupându-se, completându-se, dând la început impresia de amestec dar distingându-se cât se poate de clar pe măsura înaintării în lectură, cu intenţia se se armoniza. Nu este, aşadar, o rugă continuă, sunt mai multe rugi, iar în spatele fiecăreia se văd stări diferite ale acestui Elie Aymeri pe care Cristian Tiberiu Popescu îl aduce în literatura română. Este, desigur, şi o voce pioasă – dar şi una revoltată, una a credinţei dar şi una a credinţei zdruncinate, chiar o revboltă în genunchi – o psihologie întreagă, adică harta sufletului unui individ care poate fi contemporan cu noi. O singură grijă pare a avea bravul cavaler: să nu semene cu Prometeu în faţa lui Zeus. El îşi ia, de aceea, continuu aproape, măsuri de precauţie: ”Eretic nu sunt, nu mă ştiu; / poate devin pe dată, / când Ţie-acestea Ţi le spun, / şi nu o fac în şoaptă, / ci-Ţi spun fără să mă feresc, / aşa cum se spun toate / Lui Dumnezeu Cel prea iubit / ce Tată-ţi e-n vecie. // Templierul cel nebun îmi zic, / nu-I nume de ocară, / cum nici de laudă nu e - / neobişnuit se-arată / şi este nume de-ncercări, / nume de unghi, ca piatra. // … Azi, Doamne, mi-ai rămas dator / şi am să-mi cer răsplata.” (II,Vocea I). În altă parte: “ Îngerul meu ocrotitor / Îşi face bine slujba – / că îmi aduce în urechi / din nou, ce poruncit-ai: / Dacă duşmanul ţi-a lovit / obrazul, dă-l pe cel’lalt…/ Dar ameţii de-atât întors / şi nu se mai sfârşeşte!” (X, vocea VI).Observăm: cu toată reţinerea, “datoria” este definită în munele pietrei unghiulare, deci este fundamentală – iar vorbele lui Crist sunt interpretate. Mai impresionante decât aceste ieşiri prometeice sunt, însă, rugile adevărate, calde, către divinitate - şi nu pentru sufletul sau trupul său, ci pentru ceilalţi fraţi de suferinţă şi pentru urmaşi. Dacă i se poate reproşa ceva, din punct de vedere inchizitorial, desigur, acestui cavaler – este că se vrea întemeietor de religie (creştină), face din experienţa luptei şi a suferinţei proprii – temei pentru interpretarea dogmelor existente la acel moment. Autorul doreşte, parcă, să dea argument tribunalului pentru decizia de condamnare a templierilor: ei au făcut altă religie creştină, au fost nişte reformatori cu mult înainte de literă. Dar, acesta fiind conţinutui de idei al cărţii, ca să zicem aşa, mai interesantă ni se pare, pentru litreratură, maniera tratării, scrierea ca poezie. Cristian Tiberiu Popescu topeşte în aceste poeme literatura mare a lumii, intelectualismul adânc atrăgându-te la tot pasul. Mi se pare, apoi, o interesantă salvare a versului românesc clasic, de factură Coşbuc-Alecsandri să zicem: eliminând rima, care ştanţează, dublează, bruiază – Cristian Tiberiu Popescu păstrează ritmul arătându-ne cât de vie poate să devină această curgere /aşezare de cuvinte într-un urdiniş fără praguri. Asta mă face să revin, zicând împotriva zicerii: câtă literatură – atâta istorie.

Îm totul, un volum remarcabil de versuri care se aşează regal în şirul operei ştiinţifice şi litrare a autorului – marcând, ca să zic aşa, cărţile care de acum încolo, la maturitatea deplină, fi-vor cu toate purtătoare de coroană.

Urmărind presa scrisă, emisiunile tv şi internetul, am ajuns mai debusolat decît un papuaş care ar fi invitat la decernarea Oscarurilor ! Fiindcă, de la o zi la alta, specialiştii se contrazic, iar consumatorii nu mai ştiu pe cine să creadă, ridicînd rata depresiilor naţionale, an de a.

Cîteva exemple:- „beţi minimum

doi litri de apă, zilnic!” ni se recomandă la tv; da, dar apa are clor şi ne otrăvim, lent & sigur, organismul; apoi, se reco-mandă apa plată, ca fiind mai uşoară stomahului; însă cea gazoasă are minerale, atît de necesare organismului...;

- „alcoolul dăunează grav sănătăţii!”; poate, numai că francezii beau, zilnic, trei-patru pahare de vin roşu, pentru inimă; şi au un prag ridicat al longevităţii; iar un bătrîn din Tibet, la împlinirea frumoasei vîrste de 115 ani, a declarat că ...rachiul şi tutunul l-au ţinut în viaţă !;

- „pîinea îngraşă!”; dar fără pîine, cică nu se produce corect digestia;

- „ardeiul iute distruge ficatul!”; poate, dar omoară paraziţii intestinali şi mai ajută şi la slăbit;

- „brînza cu mucegai este inadmisibil de grasă!”; însă, consumată moderat nu cred să facă rău; n-am auzit de inşi internaţi fiindcă au hăpăit fromage bleu!...;

- „dulciurile strică dinţii şi duc la diabet!”; explicaţi asta, convingător, unui copil de 5-6 ani...;

- „caviarul este minunat!”; dar 50 de gra-me conţin tot atîtea calorii cît un porc de 80 de kile; şi colesterolul se face praf! (da cine are atîţia bani să mănînce 50 de grame de icre negre?!; la mine, spre exemplu, asta-i raţia pe doi ani!...);

- „iaurtul are calciu!”; însă, cercetări re-cente au demascat organele dubioase ale anima-lelor din care se recoltează bacteriile (mi-e jenă să vi le comunic!);

- „ouăle sunt indispensabile micului de-jun!”; or fi, da umflă ficatul; iar alea de raţă, dacă nu-s bine fierte, sunt periculoase; iar prea fierte, n-au niciun gust...;

- „grepfruitul este un excelent antioxi-dant!”; dar dacă iei antibiotic, anulează efectul medicamentului...

Un singur lucru ne rămîne de făcut: să igno-răm orice sfat al nutriţioniştilor. Fiindcă eu cred că e şi-o doză de sadism în avertizările lor schim-bătoare! Numai ei să mănînce bine, ai naibii!...

Fac un împrumut la Bancă şi-mi cumpăr un sfert de kil de caviar, o sută de grame de trufe, o bucată de brînză roquefort, o langustă, o sticlă de whisky de 18 ani şi trag un chef monstru, să moară medicii de necaz!...

Ceea ce vă doresc şi vouă, derutaţi lectori! Că ăi de-mi citesc confesiunile, merită să mănîn-ce tot ce-i mai bun pe lume, indiferent ce-ar zice Mencinicopschi & comp....

ESEU

Bogdan UlmuNae Georgescu

Un cavaler medieval printre noi(Coroana cavalerului) Sfatul (inutil al)

nutriționistului


D a n i e l a Gifu scrie cu p r i m ă v a r a în suflet, cu sufletul în vis şi cu visul ca un soare răsărind şi asfinţind ca în zilele facerii lumii. Volumul „ P ă c a t u l neliniştii” este expresia unui „dor purtat în suflet o vreme-ndelungată”, care „oricât l-ar paşte moartea

nu moare niciodată”, cum ar zice Victor Eftimiu, dor ce se manifestă atât în căutarea firească a împlinirii prin iubire, cât şi într-o generală stare de graţie şi gratitudine faţă de Dumnezeu pentru darul iubirii născător de fiinţă nouă în adâncul fiinţei iubitoare.

Capitolele din volum sunt organizate, în mod original, după lunile anului, începând cu martie şi terminând cu februarie, ca într-un calendar al iubirii, unde după modelul mărţişorului, firul alb şi roşu, cei doi îndrăgostiţi, Ea şi El, îşi împletesc destinele într-o călătorie ce se vrea pe viaţă şi pe veci.

Aşezarea capitolelor pe luni sugerează de asemenea curgerea anului, deci curgerea iubirii prin luni şi ani, şi cu aceasta creşterea continuă, ca cea a unui râu de la izvor la vărsare. Vag, formatul poemelor şi conceptul alcătuirii volumului (patru pagini pentru fiecare lună: primele trei având câte două poeme-coloane, El şi Ea, faţă-n faţă, ordinea se va schimba lună de lună, iar pagina a patra având doar o singură strofă-bloc), trimit către alcătuirea specială a tipului de poem-acatist (cu icoase şi condace pentru fiecare stare, tot douăsprezece, asemenea celor de aici), gen poetic în care, în literatura română contemporană, a excelat Valeriu Anania (vezi volumul File de acatist).

Cartea Danielei Gifu poate fi citită şi ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Aşadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea şi El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existenţialistă, o declaraţie de iubire ce aminteşte atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât şi, mai ales, de celebra „Cântare a cântărilor”, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată şi celebrată în acelaşi timp.

Precum cartea biblică, şi poemul Danielei Gifu este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet şi sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e suflet şi sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiţia umană prezentă, trebuie înţeles cel puţin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniştii”, ce trimite la asceza părinţilor pustiei.

Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor” o spune însăşi poeta: „Am scris primul cânt...” (p. 40). Neliniştea iubirii, apropos de titlu,

este prezentă şi în Cântarea cântărilor, şi nu în sensul de păcat, ci de bucurie: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (5,2) pentru că Ea, cea din Cântare, singură recunoaşte: „Sunt bolnavă de iubire” (5,8).

În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El şi Ea e percepută ca un fel de ireversibilă predestinaţie: „De m-ar înrobi înnorarea/ tot te-aş chema” (p. 68). E aici dovada unirii totale asemănătoare cu unirea ca încununare a treptelor desăvârşirii din mistica patristică, implicând purificarea şi iluminarea ca trepte precedente. Aceasta e de parcă poeta ar identifica iubirea cu unitatea indestructibilă (indestructibilă tocmai pentru că întemeiată pe purificare sau puritate şi iluminare sau înţelegere, ambele în formă maximă) la care se ajunge în urma parcurgerii drumului de la natural la supranatural. Cu alte cuvinte, există în iubirea ce uneşte astfel o asceză a suferinţei ce implică lepădarea de sine ca drum al mersului sigur spre ţintă. În acest context iubirea e atât de mare că e mai puternică decât moartea, şi precum credinţa, mişcă şi munţii din loc (p. 60).

În iubire, dăruirea totală are fazele ei după cum ea implică şi o anumită necesară pregătire. În limbajul poetei acest lucru se petrece astfel: „Mă/ abandonez desfătărilor/ care mi-au copleşit de/ mult împotrivirea./ De va veni furtuna,/ sloboade-mă!” (p. 56). În dăruirea totală erotismul nu mai are înţeles de păcat, ci de virtute; cuplul, unitatea desăvârşirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie şi înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre asini. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă eşti, tu draga mea, fără nici o pată” (4, 5-7). Aici, în volum, ea cheamă asemănător: „În lumina de amurg/ a iubirii ce se apropie ne/ vom înfrupta din plăcerile/ atingerilor./ Vino,/ strecoară-te/ sub sânii mei!” (p. 46).

Iubirea cântată în „Păcatul neliniştii” este concepută ca un dar divin. Poeta ne spune: „Am fost poftiţi acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde aşezate de/ călăuza cerească” (p. 44). Într-o astfel de unire nu mai contează încotro mergi, căci există o călăuză. Doar trebuie s-o urmezi. „Nici eu,/ nici tu nu cunoaştem/ încotro-ul” (p. 44). Sau altfel: mergi şi fă din însăşi calea, ţintă, şi din însuşi mersul, scop. Vorba Fericitului Augustin: „Cântaţi cum cântă călătorul. El merge şi cântă. El cântă şi înaintează”.

Ca-ntr-un discurs filosofico-teologic de factură ascetică, aşa cum întâlneşti la părinţii pustiei de tip Pateric, poeta vorbeşte de rafinarea conştiinţei prin actul căinţei (o trimitere la neliniştea din titlu?), o rafinare a conştiinţei până la a deveni un fir de lumină (p. 38). Dacă această căinţă indică un păcat, o rană, autoarea nu e departe de Van Gogh care spunea: „Să faci din rană o lumină”. Transformarea, subţierea

conştiinţei, afectează întregul mod de a fi al persoanei faţă de lume. Iubirea faţă de persoana iubită aduce cu sine o dispoziţie generală de iubire şi apreciere faţă de tot şi de toate: „Totul acum e/ iubire” (p. 30), zice poeta. Iubirea deci face ca lumea întreagă să fie percepută altfel decât înainte, adică în modul cel mai adecvat cu putinţă: ca obiect demn de iubire.

Lectura volumului arată că dragostea se cere celebrată, şi odată cu ea şi viaţa, pentru că dragostea este un eveniment al vieţii, ceva care vine, survine (vine de sus) şi, aşteptat sau neaşteptat, se cere sărbătorit. Aşa vedem şi în „Cântarea cântărilor”, unde ea declară: „Eu sunt a lui, a celui drag. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la ţară să petrecem” (7, 11-12); iar aici poeta (el, în dialogul poetic), cere: „să înceapă sărbătoarea/ vieţii” (p. 30).

La Daniela Gifu, iubirea, deşi e spontană şi apare ca o stare de graţie şi ca o necesitate a modului de a fi într-un anumit moment în viaţă, presupune şi sacrificiu. „Crucea iubirii” (p. 22) de care vorbeşte ea duce cu gândul la o iubire răstignită, sacrificată dar şi sacrificială, de tip hristic, deci la o iubire ce implică totala dăruire a celuilalt, ca cea a lui Hrisos, pe cruce, omenirii.

Poemul volumului e ca un drum pe care-l citeşti mergând. Drumul e fascinant în el însuşi, dincolo de surprizele pe care le poţi întâlni la orice pas. De aceea el poate implica şi nelinişte. Dar dacă eşti în fascinant, în miracol, de ce să fii neliniştit? Nu e oare acesta „păcatul neliniştii”? Poate. Totuşi, în finalul volumului, poeta mărturiseşte că, în sfârşit, ca şi cum acomodarea s-a terminat, nu mai e neliniştită: „Acum, cu zâmbetul/ prelung sub sărutarea/ ispititoare,

ţi-am întâlnit acea privire/ înmuiată în fericire. O/ strălucire ispititoare în/ care mă pierd plăcut. Mi/ s-a astâmpărat inima” (p. 104). Cam aşa cum spune şi ea, cea din „Cântarea cântărilor”, acum liniştită şi sigură: „Eu al iubitului meu sunt, şi el este al meu” (6, 3).

***Vorbeam de poemul ca drum şi de

surprizele acestuia. Parcurgând poemul de iubire, cititorul găseşte multe perle pe care să le aşeze în vistieria sufletului său. Iată doar câteva: „Ne plimbăm mână-n mână, în vis” (p. 22); „Să/ îmbătrânim căutând/ împreună/ împrimăvărarea” (p. 22); „Te chem de/ teama de a nu-ţi uita/ numele” (p. 28); „Asfinţitul aşezat uşor peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale şovăieli” (p. 68); „Încotro-ul fost-a definit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să priveşti în/ pustietatea din mine” (p. 84).

***Daniela Gifu scrie cu primăvara

în suflet, cu sufletul în vis şi cu visul ca un soare răsărind şi asfinţind ca în zilele facerii lumii”.

-----------------------------* Prefaţă la volumul de poezie

„Păcatul neliniştii” de Daniela Gîfu, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012

RECENZIESCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS

Theodor Damian


EVALUĂRI

bine ca oricine că lumea obiectivă/e tot mai mult ademenire”. De fapt, cu „Scrisoarea a II-a”, poetul lansează percepţia celor două planuri ale singurătăţii: lumea reală (cea din „scrisori”) şi lumea virtuală (cea din „facebook dreams”), asupra cărora vom mai reveni. În schimbul eliberării de singurătăţile noastre zilnice, prin vis - „facebook”-ul, devine o navigare continuă prin ţinuturile unor „rânduri de disperare” ce-i oferă „numai copaci tăiaţi pentru nopţi de frig şi de spaimă”. „Tot ce există provoacă, mai devreme sau mai târziu, coşmarul”, spunea Cioran. Poetul, conştient de acest pericol, veghează, ca aici „în noul meu creier/nimeni nu spintecă pe nimeni” (p.13). Tocmai de aceea, e încă vie imaginea unor animale fantastice, căţărate în visele noastre, cu scopul de a ne devora visele, aşa cum ne sugera J.L.Borges, despre oglinzile mincinoase. Poetul ne vorbeşte despre „o lume din oglinzi vorbitoare... gata de apărare şi atac” şi ne asigură asupra certitudinii armelor sale: „sunt pregătit să trec întunericul cel mare”. Cu „Scrisoarea a IX-a”, poetul îşi asumă, printre elementele portretistice, pe de o parte, poezia străzii, care „aşteaptă să-i privească pe scutieri şi duhovnici/cât mai aproape de propria lor frică”, pe de altă parte, el, poetul, care se va „lupta cu morile de vânt/şi mai ales cu mine însumi/pentru un singur vers de libertate”, e optimist că va ieşi învingător. Invocaţia sa, în acest context, al eului cu poezia, e firească: „trăiesc până la capăt/în acest poem pe care îl intuiesc/dar pe care nu-l voi scrie niciodată”. Și, fiindcă o spune sincer (neavând aroganţa poeţilor zgomotoşi), neapărat să-i găsim şi corespondenţa din „facebook dreams (IX)”. Iat-o: „eu nu sunt realitatea/nici oglinzile ei mincinoase”, unde, din

nou, realitatea şi oglinzile ei intervin între lumea reală şi cea virtuală a unei portretistici ideatice, pentru ca disperarea sa, să nu aibă nimic din aceea a romanticilor şi chiar, nimic sentimental: „nu mai vând iluzii/nu mai cumpăr indulgenţe”. Optimismul său, vine de la poziţia câştigată în disputa cu spaimele sale „departe de năluciri şi primejdii”, ca şi a autosugestiei benefice, a puterii cuvântului, în terapeutica sufletului: „în creierul meu e un pământ sfânt/pentru scris şi vindecare”. În cel de al (XIV) „facebook dreams”, poetul revine la imaginea ochilor înţelegători ai iubitei, ca la acel colţ de lume de faima acelui uitat „El Dorado”: „nu te mai privesc de atâta vreme în ochi/îţi trimit

doar mesaje de câteva ori pe zi/chiar dacă ştiu că vânezi totul de la mine”. Astfel, această gândire va dobândi consistenţa unei fiinţe vii, pe care o va urmări cu toate aspiraţiile sale, după ce singurătatea „facebook-ului”, a nimicit-o complet în aşteptarea zilei următoare. Din aceste tranşee ale „pândei şi aşteptării”, în războiul numit „singurătate”, iubita e precum soarele, „aşteptarea mea de sus şi de jos”: „tu eşti o dragoste de nisip mişcător/tu eşti pisica pe care o fotografiază în secret/rabinul/patriarhul/imamul”, ca ademenire şi viaţă. Cu „Singurătatea vine pe Facebook”, poetul îl radiografiază, în principal, pe gânditorul care a înţeles să profite de tăcerile şi de solilocurile sale pe facebook, pentru a înţelege ce se petrece în jurul său în această lume vastă: „stau pe munţi şi pe ape de singurătate/<<într-o relaţie cu POEZIA>>/viitorul străluceşte ca o stea căzătoare/aşteaptă un singur/enter” (Scrisoarea a XV-a). Cititorul, aflat mereu într-o relaţie de intermezzo cu cel care gândeşte, devine „hipnotizat la cireşul alb din faţa casei”, în lumea prin care poezia „e tot mai mult adrenalină şi spaimă”. Cartea îi prilejuieşte cititorului, o serie de aforisme (ca aparţinând singuraticilor): 1) „orice suflet călcat în picioare este oglinda unei trădări” (p.21) ; 2) „fericirea e un mod de întrebuinţare” (p.24) ; 3) „singurătatea e o biserică în care Dumnezeu mai poate aduce/mântuire sau alinare” (p.41) ; 4) „să nu ne grăbim în acelaşi cont vom ajunge cu toţii” (p.68) ; 5) „singurătatea e un cântar care nu minte” (p.76). Etc… Mesajul poetic al acestui volum de poezie, e de a readuce sufletului, cerul cu lumina soarelui atotputernic, ca o solie a gândirii care triumfă şi, intuiţia profetică, vizionară, a omului îndrăgostit de frumos „gata de o revoluţie interioară”, cum că, pentru „fericirea pe care o lăsăm să ne scape printre degete”, va trebui să lupte cu fiecare clipă a singurătăţii sale, întrucât „din amintiri şi spaime/scot la iveală/ (oameni-n.n.) gândiri devoratoare/încremenite în lavă/atinse de suflul unui asteroid/egotic” (Facebook dreams XX).

Cu noul volum de poezie „Singurătatea vine pe Facebook”, ed. Tracus Arte, 2012, Dan Mircea Cipariu, aflat în postura de poet-prizonier al lumii (în general) şi un însingurat rătăcitor în lumea Facebook-ului (în particular), aruncă o „lumină/ pentru inima mea/ şi a celor care nu sunt în ea” (Scrisoarea a XII-a), asupra creatorului din exterior, şi a ziditorului din interior, căci, dat îi e poetului, a-i examina efectele, fără a-i judeca, în totalitate, cauzele. Noua sa carte de poezie, poate fi încadrată în categoria culegere de gânduri, de aforisme şi

imprimerii subiective şi virtuale a profunzimilor insondabile ale existenţei. Puţini ştiu, însă, că poetul avea în imagine şi pe bătrânul oştean pornit călare pe mârţoaga sa, încercând să-şi găsească desfătarea în acea vale a lunii „unde sălăşluieşte timpul care a fost risipit de vise” (după J.L. Borges) şi, în cele din urmă, înfrânt de realitate, se va întoarce „slăbit şi galben, întins pe o mână de fân, într-un car cu boi”, spre casă. Casa din singurătate (unică), pe pragul căreia visase cândva „isprăvi mereu tot altele”... senor Miguel de Cervantes Saavedra. Reformulez gândul poetului: prin poezie am vrut să visez şi să cuprind omenirea de pe Facebook. Criticul va reconstrui, mereu şi mereu, acest cal troian al înţelegerii sfidate de poet.

Cartea are o construcţie poematică, gândită ca pe o lucrare „faţă către faţă”, realitate-imaginar, lumea reală cuprinsă în gândurile exprimate din cele 20 de scrisori, cu lumea imaginară, răsfrântă din „oglinzile mincinoase” ale visului, prin cele 20 de „facebook dreams”-uri, care le urmează. Cu prima scrisoare, poetul aruncă pieptenele, oglinda şi gresia, în calea cititorului său: „sunt şi eu un proprietar de suflet/o măsură a lucrurilor pe care le intuiesc/pe care le iubesc” ca, în „Scrisoarea a XIII-a” chiar să pluseze („sunt un proprietar de singurătate”). Aşadar, nu-i ucideţi visele „o măsură a lucrurilor (şi ele n.n.)”, ce vor veni cu fiecare scrisoare trimisă. Una din primele explicaţii, o găsim, tot aici, în cuprinsul primei scrisori: „evadez din statistica suferinţelor mari/într-un regat de singurătate/unde pot visa cu ochii deschişi”. Fantasmele visului, din cartea de vise a poetului, oglinda în care te priveşti cum te pierzi în gura unei arătări uriaşe de pe lumea cealaltă „o gaură neagră”, acolo, e şi ceea ce spunea cândva poetul „Corbului”: „Cei ce visează ziua cunosc multe lucruri, care le scapă celor care visează noaptea”, spunea E. A. Poe. E de la sine înţeles că poetul îşi asumă coeficientul de risc, în a nu umbla la baierele ghicitorii aruncată ca pe tarabă în piaţa oraşului şi nici nu-şi face iluzii ca Don Quijote, care-şi lua avânt în dezlegarea enigmelor. Dacă am avea, la tot pasul, interpreţii cei mai teribili de vise, am putea avea şi noi o percepţie a realului ca expresie a „unei lumi magice”. Și, am putea zări prin năclăiala beznei sau în nesiguranţa obscurului secol, ori, chiar să facem mai multă lumină în păienjenişul întâmplărilor dictate de Sus. Cu această remarcă (aproape borgesiană: „visele mele nu ştiu niciodată să zămislească mult doritul tigru”), ne îndreptăm spre o minimă fereastră prin care vom evada odată cu poetul D.M.Cipariu. Despre fantasmele singurătăţii, poetul ne şi explică, mai apoi, cum se consumă – până când – „o gaură neagră/îmi strigă numele/şi adaugă în dreptul meu/<<un om eliberat>>”. Însă, explicaţia unui refugiu total, în lumea visului, ar putea veni, odată cu primul poem din ciclul „facebook dreams”, dacă l-am citi într-o cheie aparte. Să vedem: „Ultimul meu simţ e visul/cu el voi cerceta invizibilul”. Și, afirmă, mai apoi, cu tărie: „cu puterea visului voi trece pe nevăzute/printre popoarele de insomniaci/care îşi venerează zeii şi nostalgiile cu un like”. Ieşirea din vis, nu-i decât clipa de a privi în faţă necunoscutul, în momentele fireşti ale zilei: „cu care voi trece iarăşi prin realitate ca într-un film fără final/şi fără prea multe înţelesuri”. În „Scrisoarea a II-a”, există şi o explicaţie a „timpului” perceput în momentele evadării în vis, ca fugă de singurătatea unei biografii petrecute printre cărţile din biblioteca personală: „am intrat şi eu în pântecul unui vis de eliberare/înţelegând mai

Tudor Cicu

Dan Mircea Cipariu: Scrisorile realităţii „faţă către faţă” cu oglinzile facebook-ului


î

CRITICĂ LITERARĂ

Titi DamianExamenul cel mai dificil pe care şi-l propune

să-l treacă un poet îl reprezintă Psalmii biblici, fie că intenţionează să realizeze o simplă versificare, o tălmăcire poetică inspirată sau, pur şi simplu, devin o sursă de inspiraţie pentru alte sau ample lucrări artistice. Aceasta, şi pentru că poetul are în faţă experienţe notabile, începând cu Calvin, Clement Marot, Jan Kochanowcki, iar lista celor care s-au „luptat” cu psalmii este impresionantă. În literatura română, modelul indiscutabil îl reprezintă Dosoftei care a dat, prin versificarea psalmilor, „întâiul monument de limbă poetică românească” (Nicolae Manolescu). De asemenea, avem în vedere şi faptul că psalmul devine o specie literară cultă, frecvent cultivată în lirica modernă, ca să-i amintim doar pe Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi, Doinaş, etc. Şi în poezia contemporană nu puţine sunt încercările – multe dintre ele izbutite – de a da o nouă viaţă psalmilor. Aceasta pentru că Psaltirea luminează toate cugetele sufletelor aflate în căutarea adevărului, conducându-le spre descoperirea dumnezeieştilor taine, pătrunzând prin toate visteriile înţelepciunii şi sporind apropierea de Dumnezeu.

Valeria Manta Tăicuţu, prin volumul LAUDATE DOMINUM, editura Valman, 2012, Râmnicu Sărat, (162 pag.) este o voce lirică profundă - aş putea spune unică – în corul poeţilor contemporani care s-au apropiat cu sfioşenie de psalmi. Prevăzătoare, cu modestie şi sinceritate, într-o „Notă a autoarei”, îşi dezvăluie intenţiile: „Volumul de faţă nu intenţionează o rescriere orgolioasă şi o <<răstălmăcire>> a Psalmilor; el cuprinde 150 de rugăciuni poetice inspirate din Psalmi şi turnate în forma fixă a sonetului.” Poeta, cu dreptate, le denumeşte rugăciuni, chiar putând fi interpretate ca o specie literară aparte, dar în textul de faţă, din motive procedurale, le vom spune tot psalmi.

Mai întâi, trebuie făcută precizarea că poeta îşi asumă oarecare libertăţi prozodice, în sensul că, deşi pleacă de la modelul sonetului shakespeare-ian şi voiculescian (trei catrene legate şi un distih), foloseşte fie un singur vers drept concluzie („când nu ai legi, te zbaţi între ispite.”(1) ori adoptă formula consacrată, cu distihul final („slăvite Doamne, dă-ne zile bune/ şi-nvinge Tu a lumii viclenie.”/ (9), sau terţină („Tu iartă-ne greşelile şi toate/ făţărniciile ce ne-au fost hrană/ şi la lumina soarelui ne scoate.”/(18), sau, pur şi simplu, renunţă la concluzia finală. Păstrează ritmul iambic şi endecasilabul (excepţie psalmul 99, cu versuri de 13-14 silabe), dar, pentru a da o mai mare intensitate rugăciunii, foloseşte cu succes şi cu măsură variaţia de rimă feminină sau masculină (pereche, îmbrăţişată, încrucişată). Scrie toate versurile cu iniţială mică, ceea ce face ca ideea poetică să capete profunzime şi fluenţă, şi prin tehnica modernă, foarte des utilizată în volumul de faţă, a imgambamentului.

Primul dintre psalmi se dovedeşte a fi şi poemul - temă al volumului – ca specie literară, o meditaţie – aducând în prim-plan o constatare despre respectarea legilor morale şi avertizarea de a nu se cădea în ispită. Reflecţia este pe teme precum bunătatea, răutatea şi fericirea umană: cel care nu umblă „cu viclenii pe căi bătute”, nu-şi „împute” cuvântul „prin mlaştini”, nu înoată în „zarvă şi ocară”, este fericit. El dă roadă potrivită ca un pom bun, trunchiul lui nu-i „pomana viermilor”. Din contră, păcătosului, „uscat şi vesel în prostie”, îi este ursit „să intre iadu-n mintea sa pustie.”

Pornind de la această temă eternă a bunătăţii şi răutăţii umane, începând cu psalmul al doilea, poeta dezvoltă tema relaţiei dintre individ şi Dumnezeu,

LAUDATE DOMINUMde Valeria Manta Tăicuţu

sauizbânda limbii române prin

rugăciunea poetică

cu discrete ecouri stilistice din Goga şi Arghezi, pe care, fin intelectual, îi ştie din scoarţă-n copertă, cum se spune. Se particularizează, îndepărtându-se de maeştri, imaginând divinitatea în numeroase ipostaze, cum vom vedea mai încolo, dar socotind-o autoritatea supremă - singurul judecător al faptelor bune sau rele ale oamenilor, căci „pe toate le aşază/ într-un cântar ce nu dă greş niciodată” (2). Dumnezeu nu este singur în lupta cu duşmanul, are în poetă un aliat de nădejde care, precum Oedip, îşi îndreaptă privirile mai întâi spre interior, altfel s-ar simţi derutată şi înstrăinată: „rănită de cuvinte mari” (25) ,„eliberată din calea şarpelui” (33), „bolnavă sunt de uitare” (37), „născută din păcat” (50), „prinsă în vârtejul lumii,/ săracă şi mâhnită peste poate” (68), „scăldată-n apa grea a ignoranţei” (69), „mâhnită sunt cu-asupra de măsură” (87), „străină-s pe pământ” (118), etc.

Psalmii din acest volum pot fi, ca specie literară, meditaţie, rugăciune, sau o combinaţie de meditaţie şi rugăciune, uneori blestem, sau, mai rar, odă. Structural, cei mai mulţi realizează, într-o primă parte, o prezentare a universului moral degradat, iar în a două parte o rugăciune, precum în exemplul de mai jos: „s-au înmulţit cei slabi, în gând cu fuga/ la dumnezeii de aur şi de-aramă/ căci întunericul din ei îi cheamă/ spre surzi şi orbi să-şi risipească ruga/; eu vin la Tine, Doamne, cu speranţa/ că nu mă vor tenta cândva arginţii”/ (15)

Universul înconjurător este desacralizat, duşmanii sunt numeroşi, ateii s-au înmulţit, capătă chipuri demonice, hidoase, îmbracă cele mai neaşteptate înfăţişări morale, surprinse în expresii caustice, acide, demolatoare: „poartă zale de oţel, perfide/ şi-n miez veninul pur îi clocoteşte”(9); „vânători noptatici, cu inimă îmbrăcată-n piei de şarpe, lupi cu ochi galbeni,/ otrăviţi, hipnotici ce varsă foc”(10); „saltimbancii bolii şi-ai ruşinii”(11); „stricaţi de-o boală fără leac în lume/ urâţi şi trişti, şi fără de repere/ par cârtiţe în adânc, fără vedere/(13); „hoţi, vicleni, ce ţi-ar lua şi pâinea de pe masă,/ proşti cu tupeu sunt cei cu ceafa groasă”(19); „falşi baroni, cu sufletele goale”(20); „nebuni ca haita cea murdară şi turbată”(21); „ruine, javre şi hoitari”(25); „fii de slugi din care n-ai ce-alege/ golani şi hoţi, pe drumul avuţiei”(32); „vânători vicleni şi fără lege” (34); „troglodiţi” (36); „bestii” (40); „cresc ca mătrăguna în tot locul”(52); „cuiburi de năpârcă”(56); „făţarnicul duşman”(57); „merg cotit, târâş şi prin hârtoape”(58); „născuţii din bordeluri”(62); „cei lacomi şi perfizi în jurăminte”(67); „javre” (69); „au ieşit/ din vizuinile săpate în pădure”(73); „mincinoşii, fii depravării,/ ucigători de mame, turmentaţii”(93); „idoli fabricaţi şi jalnici” (94); „neghiobii”(96); „ticăloşiţi de lene şi prostie”(102); „roase de ură inimi,/ în priviri şi-n oase le picură otrava”(108); „bufoni şi actori de operetă”(109); „vânzători de neam şi glie”(115); „defăimători a totul ce-i credinţă”(122); „rozători frenetici,/ devoratori de moaşte şi biserici”(123); „vrăjmaşi care din umbră se ridică”(144), etc.

De multe ori, aceşti duşmani ai lui Dumnezeu îmbracă şi haina prostului pe care poeta, cu spiritul său caustic, îi dispreţuieşte şi desfiinţează: „ne-am săturat de proştii cu tupeu”(11); „proştii, de cutează/ să umble cu scorneli pe-ntins meleagul,/ reduşi sunt la tăcere cu toiagul”(2); „îmi prieşte/ sălaşul Tău de pace luminată,/ acolo unde prostul, niciodată/, deşi ajunge, nu se dumireşte/ în ce constă comoara căpătată”)14); „proştii/ fac zeci de cruci pe zi şi temenele”(20); „şi dacă joc îşi bat de cele sfinte/ o fac de proşti nu cu un scop anume”(39); „şi-au năvălit, cu foc şi cu secure,/ ca să-ţi doboare templul sub tăişuri;/ când l-au văzut ruine-au, râs ca proştii”(73); „Stăpâne, fiii proşti ai neputinţei/ ne-au răscolit ogorul şi livada”(88); „n-am intrat cu proştii în misterul/ veşmintelor de nori şi de sineală”(130)

Pedeapsa pentru hidoşenia lor îmbracă şi haina blestemului: „pe cei ce Ţi-au greşit în vifor adu-i/ să-i mistuie furtuna ce nu minte,/ să-i caute moartea ca pe trestii vântul,/ să cadă sub topor, precum pădurea,/ să nu-şi găsească locul şi iubirea,/ să nu-i ajute gestul şi cuvântul,/ ruşinea să-i topească precum ceara,/ să nu mai vadă soarele la vară,/ iar tot ce seamănă în pământ să moară/ şi-n loc de grâu, să macine la moara/ de suferinţe, zilele ce zboară”/(82)


CRITICĂ LITERARĂSingurul aliat în lupta cu duşmanii lui Dumnezeu,

care sunt şi duşmanii săi, este rugăciunea pe care o realizează la persoana întâi singular sau întâi plural, socotindu-se şi o voce a mulţimii: „Părinte, apără-mă şi mă scapă”(143); „ne iartă nouă, Doamne, rătăcirea”(94).

În taina sfântă a rugăciunii, Dumnezeu este un interlocutor care tace, dar căruia poeta îi simte permanent prezenţa şi ajutorul, de aceea comunicarea se face pe trei voci. Într-o primă voce, poeta îl caută, recunoscând puterea lui Dumnezeu (e nădejde, milos, păstor, rege peste ape, pavăză, răbdător, iertător, poruncitor, etc.), pe care-l numeşte cu recunoştinţă şi cu evlavie: Domnul (de 37 de ori), Tatăl Ceresc, Păstorul Blând, Ziditorul, Tatăl Sfânt, Dumnezeu, Tatăl, Prea Bunul, Stăpânul, Creatorul, Atotştiutorul, Înălţimea Sa: „ne cere Domnul să-l slujim cu frică”(2); „să ne îndrume Cerescul Tată cu a lui putere”(13); „ai fi Păstorul Blând care mă paşte”(35); „mă voi supune/ doar Celui peste toate Ziditorul”(61); „aşa-mi încearcă Tatăl Sfânt credinţa”(65); „căutai/ de slavă pentru unsul lui Dumnezeu”(86); „călători/ veniţi la Tatăl lor să se prosterne”(86); „te apără Prea Bunul când te ştie al său”(90); „am preamărit pe Tatăl cu iubire”(136); „l-am slăvit pe Atotţiitorul”(130); „la Dumnezeu din cer luaţi aminte”(134); „ să caut umbra Înălţimii Tale”(139, etc. Este un Dumnezeu umanizat, înzestrat cu atribute supreme, de natură morală (unsul, preabunul, domnul, împăratul), cu atribute pământeşti (creatorul, ziditorul, păstorul, atotştiutorul), recunoscându-i-se şi atribute domestice (tatăl ceresc, tatăl sfânt, stăpânul, părinte, apărător, mire, foarte des tată.) În felul acesta, comunicarea cu divinitatea este asigurată.

O a doua treaptă a comunicării cu Dumnezeu este realizată prin utilizatea apelativelor, conferind rugăciunii mare efect stilistic, asigurând apropierea sufletească deplină: Părinte (de 39 de ori), Domnule (de 15 ori), Stăpânule (de 12 ori), apoi Domnul meu, Tată, Prea Slăvite, Împărate, Preafericite, Preasfinte, Apărătorul meu, Ziditorule. Aceste chemări reprezintă tot atâtea mărturisiri de credinţă, destăinuiri sufleteşti, recunoaşteri ale puterii divine, sfaturi cerute, dar mai ales dorinţe. Sunt stări sufleteşti contradictorii, ale neputinţei în lupta aprigă cu duşmanii, de aceea doreşte orânduială, linişte şi dragoste divină: „părinte ne apără de foşgăiala de târâtoare”(7); „te-ascult, Părinte, că-mi prieşte/ sălaşul tău de pace luminată”(14); „Părinte, să ne cerţi de-aşa ţi-e voia”(17); „eu vin la Tine, Doamne, cu speranţă”(15); „Tu, Domnul meu,/ de ce, o, Doamne Sfinte mă părăseşti?” (21); „Părinte, ai să ierţi a mea prostie?”(24); „Stăpâne, glasul Tău zdrobeşte munţii”(28); „nu mi-am dorit, Părinte, vreo cunună”(42); „eu vreau cântare nouă, Împărate” (56); „Părinte, toţi mă vor o anonimă-n gloată”(69); „Părinte, luminezi din munţii rodnici”(75); „Apărătorul meu, mă chemi la masă”(83); „că l-ai salvat, Părinte,/ tot neamul ţi-aduce imn de slavă”(104); „e veşnică şi mare mila-Ţi, Doamne”(135); „sminteala celorlalţi nu i s-arată/ lumina Ta, Stăpâne al meu şi Tată”(140); „îţi spun, mărire Ţie, Ziditorul” (148); „te lăudăm, Stăpâne/, pentru cerul boltit deasupra noastră” (150), etc.

Cea de-a treia voce capătă accente mai intense, apelativelor adăugându-se şi porunca: Doamne (de 34 de ori), Părinte (de 18 ori), Stăpâne (de 5 ori), apoi Dulce Mire, Stăpâne şi Tată. În felul acesta, dorinţele capătă maximă intensitate prin intermediul verbelor la imperativ (folosite de 61 de ori) sporeşte motivaţia rugăciunilor, realizând o mai mare apropiere de divinitate prin asocierea inteligentă cu un complement direct, indirect, spre a defini obiectul direct sau indirect al dorinţei, dar mai ales a-şi vedea speranţele împlinite: „ascultă-mi Doamne, graiul, şi înţelege”(5); „slăvite Doamne, dă-le zile bune”(9); „ridică-mi Doamne vălul neştiinţei”(12); „ieşi din cămară, dulce Mire veşnic”(18); „Stăpâne, să-i bagi în iad pe puii de căţele”(20) „mă cercetează, Doamne, şi alungă/ din suflet păcatele mortale”(30); „salvează, Doamne, sufletul din mine”(47); „dă-mi ajutor degrabă, Prea Înalte”(69); „desprinde-mă, Părinte, din ţărână!”(56); „şi totuşi, Doamne, să nu-mi dai/ doar drojdia din funduri de pocal”(74); „trimite-o rază, Doamne, peste mine”(87); „nu-mi lua, Părinte, zilele devreme”(101); „te rog, Stăpâne şi Tată,/ să nu mă laşi să fiu cu ei asemeni”(115); „slăvit fii,

Doamne, că-ţi iubeşti supuşii”(123); „o, Doamne, scoate-mi neamul din ruşine”(131); „alină, Doamne-al meu, aceste plângeri”(137); „din suflet, Ţie, Doamne, în veci, mărire!”(150), etc.

Comunicarea are în vedere şi pe creatorul de poezie care-l identifică pe Dumnezeu cu însăşi Poezia: „te implor/ să-mi iei în seamă scrisul şi credinţa”(24 ); „Părinte, ai să ierţi.../şi versurile-mi necosmetizate”(24 ); „mai plâng din când în când în nişte rime,/ când vreun sonet s-oferă să-mi ia jalea”(26); „tu, de fapt, ieşti marea Poezie”(24), etc.

Întâlnim în acest volum versuri de mare rafinament artistic. Spre a justifica această afirmaţie, vom pune, pentru cititor, faţă în faţă, un fragment din Psalmul biblic 136, Psalomul lui David, versificat de Dosoftei, apoi Rugăciunea poetei:

„La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi, ne-au cerut nouă

cântare, zicând: <Cântaţi-ne nouă din cărţile Sionului!>4 Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ

străin?5 De te voi uita, Ierusalime, uitată fie dreapta mea.6 Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-

mi voi aduce aminte de tine[…]9. Fericit este cel ce va arunca şi va lovi pruncii tăi de

piatră!” (Psaltirea)

„La apa Vavilonului,Jelind de ţara DomnuluiAcolo şezum şi plânsămLa voroavă ce ne strânsăm,Şi cu inemă amară,Prin Sion şi pentru ţară,Aducându-ne aminte, Plângeam cu lacrămi herbinte.Şi bucine ferecateLăsăm prin sălci aninateCă acolo ne-ntrebarăAceia ce ne prădarăSă le zâcem viers de carteIntr-acea streinătate[…]Va fi şi-acela-n fericeCe-ţ-va veni să te striceCă-ţî să va-ntoarce darul,Cum ne-nchini tu cu păharul, Când coconii tăi de ziduriVor zdrobi ca nişte hârburi.” (Dosoftei, Psalomul lui

David)

„la zid străin ne-am înecat cu plânsul,căci te-am pierdut de mult, Ierusalime,şi cei ce ne-au robit nu cred în tine,cum nu-l primesc pe Domnul, ci într-însularuncă desfrânaţii fii de piatrăce-au fost crescuţi în pântecul căţeleiiar noi, cântare pentru slava celeice ne-a jertfit, ne muşcă şi ne latrăîn veci nu ridicăm, şi-acele harpece-au preamărit pe Tatăl cu iubirele aninăm în sălcii, cimitirecăutându-le şi-n gurile de şarpe;mai bine morţi, decât miere şi laptepe buza-nsângerată şi subţire.” (Laudate Dominum,

136) În volumul Domniei Sale, al cărui conţinut se

circumscrie perfect sensului titlului (tradus: „Lăudaţi-l pe Domnul” sau „Să lăudăm pe Domnul”) metafora face casă bună cu metonimia, cu epitetul moral, cu ample comparaţii, alegoria-i la mare cinste, toate folosite chibzuit, cu intenţia, reuşită, de a fi subordonate eticului. Verbele capătă o nuanţă acidă, menită a desfiinţa pe duşmanii săi şi-ai lui Dumnezeu, adică răutatea umană. În ultimă instanţă, puse cap la cap, cele 150 de rugăciuni s-ar putea constitui într-un amplu poem, având 2100 de versuri, dovedind că izbânda poetică este deplină. Nu este numai o izbândă a autoarei, ci şi a limbii române care s-a lăsat încă o dată modelată şi mlădiată de o pană feminină de mare sensibilitate. Cu certitudine, este o biruinţă a literaturii române contemporane.


REMEMBER

Iată de ce, după ani de mari încercări prin care trece Europa (al doilea război mondial), România (dictatura, rebeliunea legionarilor, bombardamentele, bolşevismul) şi el însuşi (anii de campanie, moartea soţiei şi a copilului în timpul bombardamentelor), Ștefan Viziru continuă să alerge după cea care i-a fost ursită, şi nu poate s-o

ajungă. „E ca Ileana Cosânzeana”, mărturiseşte el unui alt personaj...

Ajuns la Paris cu mult noroc, fapte şi întâmplări ce conferă

romanului o notă autobiografică smulsă din realismul terifiant al acelor vremi, Ștefan Viziru continuă s-o caute pe Ileana cu aceeaşi înfrigurare. În sfârşit, când după 12 ani are loc întâlnirea lor de-a dreptul magică, tot în noaptea de Sânziene, numai că de data asta în pădurea Royoumont de lângă Paris, şi când Viziru speră că acuma o va păstra lângă el, mor amândoi într-un accident de maşină.

Concluzia romanului este cât se poate de limpede: Nici cuplul ideal, nici fericirea supremă nu pot fi realizate aici pe pământ decât în vis, în imaginaţie! Este ceea ce şi face, de altminteri, Mircea Eliade în acest roman stufos, unde se discută enorm şi cu folos, dar unde nu se realizează tipuri, întrucât personajele nu se coagulează în adevărate caractere, căci ele nu sunt sondate şi disecate fără milă, ci sunt lăsate să viseze, să zîmbească şi să şoptească aproape la fiecare pas!

Prin urmare, Noaptea de Sânziene conţine elemente fantastice, stranii sau fabuloase, inserate firesc în urzeala realistă a acţiunii. Dar, după cum cu justeţe afirmă Dumitru Micu, „fantasticul lui Eliade este de mitologie, un fantastic relativ, consecinţa incapacităţii omului modern de a gândi mitic”. Este ceea ce, cu autoritatea-i cunoscută, susţine şi Eugen Simion: „În prozele mai vechi ale lui Eliade, magicul domină suprafaţa textului, în cele de după război, magicul se retrage în adâncul textului. Locul magicului este luat, de fapt, de o forţă spirituală mai complexă (miticul), care continuă să se manifeste în existenţa omului modern”.

Riguros vorbind, spaţiul şi timpul de translaţie din opera lui Mircea Eliade, acel tărâm fantastic la care aspiră eroii săi, apare astfel doar pentru neiniţiaţi. „Căci în sens elevat”, susţine Dumitru Micu, „acel tărâm e realul însuşi, realul absolut”. Iată de ce, după opinia aceluiaşi critic, nuvelistica de maturitate a lui Eliade – fantastică doar în aparenţă, în pofida inserţiilor de supranatural -, este, de fapt, „o proză de cunoaştere sui-generis, o proză de idei, revelatorie”.

Dacă fantasticul s-ar reduce doar la înspăimântător, atunci dintre toate scrierile sale, doar Domnişoara Christina, o altfel de Prăbuşire a casei Usher, s-ar încadra în această definiţie. Fireşte, la fel ca în scrierile lui Caragiale, altul este cadrul desfăşurării acţiunii din micul roman eliadesc: este un conac din Câmpia Dunării, fosta proprietate a domnişoarei Christina, cea care s-a preschimbat în strigoi după uciderea ei în anul 1907 de către propriul vechil şi, totodată, amant.

Autorul creează în roman o atmosferă de mister şi spaimă, ceea ce, de altfel, conferă valoare artistică scrierii: în curtea conacului se răresc vietăţile, păsările

pier, câinele se târăşte la picioarele oamenilor, iar ţăranii evită conacul ca pe un loc blestemat. Deşi toate personajele se comportă ciudat în această atmosferă îmbibată cu vrajă demonică, totuşi, micul roman dobândeşte tonalităţi terifiante doar în episoadele unde îşi face apariţia domnişoara Christina – frumoasă, diabolică, îmbrăcată exact ca în portretul ei, aşezat pe un perete al conacului. Parfumul de violete pe care-l răspândeşte de fiecare dată, este dovada concretă a apariţiilor domnişarei Christina.

Și întocmai ca în celebra povestire a lui Poe, în final conacul bântuit de strigoi se va prăbuşi, numai că în acest caz el va fi mistuit de flăcări!

Dar Mircea Eliade a studiat şi alte feţe ale fantasticului. Iată, bunăoară, Secretul doctorului Honigberger, nuvelă care, în pofida abundenţei de elemente tehnice din practica yoga, se dovedeşte deosebit de antrenantă prin situaţiile insolite plăsmuite de autor şi prin straniul de natură hoffmaniană căruia îi dă viaţă. Doctorul Zerlendi, elev al indianistului braşovean Johan Honigberger, practică cu asiduitate tehnicile yoga, astfel că – prin asceză şi meditaţie – ajunge să se facă invizibil, să efectueze ieşirea din timp şi apoi să dispară pentru totdeauna în miraculosul tărâm al Shambalei.

Atmosfera de straniu se îndeseşte în finalul nuvelei, deoarece autorul creează o situaţie de derută totală prin tehnica translaţiei în timp: cadrul, deşi pare acelaşi, este schimbat, şi personajele nu se mai recunosc, deci n-au cum să se înţeleagă!

„Omul poate trăi aievea în trecut”, se afirmă în nuvela Nopţi la Serampore, ba mai mult – susţine un iniţiat din această nuvelă -, el poate chiar modifica trecutul, pentru că legile acestui „univers de iluzii şi aparenţe” au putere numai asupra celui ce crede în ele.

Tot o superbă ieşire din timp realizează Eliade cu profesorul Gavrilescu, după ce acesta pătrunde pe domeniul şi în bordeiul „ţigăncilor”. Nuvela La ţigănci, o capodoperă a prozei eliadeşti, ne asigură cu vârf şi îndesat că timpul este o iluzie. Numai că iluzia profesorului de pian Gavrilescu, este inversă aceleia încercată de pustnicul Narada. El crede că a stat în bordeiul „ţigăncilor” doar câteva ore, însă după revenirea în timpul real (în tramvai, acasă, în vizită la eleva sa), constată cu stupoare că a dispărut fără urmă vreme de doisprezece ani!...

Nuvelele editate de Eliade după anul 1960 au ca subiect anumite relaţii ascunse între viaţa „de aici” şi puterile miraculoase „de dincolo”. În nuvela O fotografie veche de 14 ani se învederează puterea concretă a credinţei, facultatea desluşirii viitorului răzbate din Ghicitor în pietre, iar în povestirea Un om mare este redat miraculosul în dezvoltarea sa de neoprit, şi anume cazul unui individ cu nume hazliu – Eugen Cocoaneş, care începe din senin să crească, şi creşte mereu până ajunge la o înălţime de zeci de metri, douăzeci după unii, treizeci după alţii.

N.B.Între povestirea Un om mare şi nuvela Pigmeul a scriitorului rus Fiodor Sologub există similitudini care ne îndreaptă atenţia spre o interesantă paralelă. Ambele scrieri studiază cu mijloace artistice proprii apariţia miraculosului de natură monstruoasă, precum şi groaza tragicomică a indivizilor asupra cărora s-a abătut respectiva năpastă. Dar dacă Mircea Eliade optează pentru miraculosul creşterii înspăimântătoare, Sologub ne prezintă procesul invers – cel al micşorării continue a lui Saranin, până ce aceste ajunge cât un fir de praf, luat mai la urmă de vânt.

George Petrovai

Fantasticul, magicul şi fabulosul în cultura română



ESEU

am uitat” între graniţele imaginare ale acestei existenţe telurice necognoscibile încă, şi-ar răspunde probabil LEOPOLDINA, un miracol scoborât printre oameni din aburul cald al rugăciunii cuvântate cu lacrimi de amară suferinţă a inimii în faţa tulburătoarelor şi incontrolabilelor, totdeodată, taole de destin…

„Să ningă peste noi cu miei” în aceeaşi străveche limbă românească şi nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea de pe urmă a morţii. „Să ningă inima în noi”, căci „Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun şi mieii care ning pe noi”… Sunt versuri aşezate în piatra templului zeesc al Iubirii de către poetul NICHITA STĂNESCU, un templu divin unde, printre altele, ruga eminesciană şi spaţiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană ale sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX au format cu fiecare rostire tânguitoare a lor fundamentul solid al discursului artistic fără precedent al acelei Fiinţe creatoare de vers nemutilat lăuntric (aşa cum se întâmplă astăzi, în postmodernitatea vulgară şi inestetică, pe care suntem obligaţi a o parcurge împotriva voinţei noastre dornice de puritate şi frumos), actriţa cu glas îngeresc şi chip serafic a teatrului românesc şi universal - LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ...

Magdalena ALBU10 decembrie 2012

* Leopoldina BĂLĂNUŢĂ (n. 10 decembrie 1934, Păuleşti, judeţul Vrancea - d. 15 octombrie 1998, Bucureşti) a fost o actriţă română de scenă, film, voce şi televiziune. A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, la clasa Mariettei Sadova şi a lui Marcel Anghelescu. A debutat la Bucureşti, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din „Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din „O batistă în Dunăre”, de D.R. Popescu, la Teatrul Naţional, montat de acelaşi regizor. A avut roluri memorabile în „Vassa Jeleznova” şi „Mama” de Maxim Gorki, „Anna Karenina”, de Lev Tolstoi, „Medeea” de Euripide, „Martin Eden” de Jack London, „Noaptea Iguanei” de Tennessee Williams, „Oameni sărmani” de Feodor Dostoievski, „Livada cu vişini” de Anton Pavlovici Cehov, „Doi pe un balansoar” de William Gibson şi, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, „Ca frunza dudului în rai” şi „O batistă în Dunăre” (alături de Mariana Mihuţ şi Ileana Stana Ionescu). A fost distribuită şi în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, „Nunta de piatră” (1972), „Dincolo de pod” (1975), „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), „Clipa” (1979), „Bietul Ioanide” (1979), „Năpasta” (1982), etc. Leopoldina Bălănuţă a avut şi o colaborare de succes cu Televiziunea. „„Gaiţele” (1993), „Strigoii” (1992), „Trandafirul şi coroana”, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”(1985), „Moartea unui comis voiajor” (1977), „Idolul şi Ion Anapoda” (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune. Deşi a fost considerată o actriţă dramatică, Leopoldina Bălănuţă a avut şi memorabile roluri de comedie. Sceneta TV „Care de dame” de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actriţa întruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referinţă din istoria divertismentului TV românesc.Leopoldina Bălănuţă a fost una din cele mai importante actriţe care a practicat spectacolul de poezie şi care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de şcolile lui Constantin Nottara şi Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuţă a dat un regal de muzică şi poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul „O întâmplare a fiinţei” din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanos, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. „Eu plec cu viaţa mea în teatru; teatrul vine cu viaţa lui în viaţa mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenţei lui: «Doamne, am obosit aşteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii”.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Leopoldina_B)

LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ - FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI…

În genere, se spune că psalmul „scoate lacrimă şi din inimă de piatră”, născând „tristeţea cea după Dumnezeu”. Sfântul Vasile cel Mare a explicat cel mai bine acest lucru în a lucrarea sa intitulată „Tâlcuire duhovnicească la psalmi”. Mergând pe firul acestei fireşti analogii aici conturate, despre LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ se poate afirma incontestabil că, în textura creaţiei sale, această mare personalitate a teatrului românesc şi universal tocmai exact acest lucru s-a şi străduit să nască din propria-i durere şi din patima neţinută în frâu pentru

arta dramatică în sine: să scoată la iveală, cu toate puterile sale dăruite de divinitate, semantica precisă a oricărui crâmpei de vers decodificat la nivel analitic-interpretativ cu o minuţie rară, într-o aşa manieră de parcă el, versul cu pricina, ar fi primit pentru prima oară viaţă atunci şi nicidecum cu ceva vreme în urmă din mintea şi din mâinile creatorului său...

Pentru harul desăvârşit al LEOPOLDINEI, nu s-a conceput în timpul vieţii sale o piesă de teatru care să îi definească în totalitate fiinţa şi care să fi transcens prin forţa mesajului conceput întreaga gamă dramaturgică universală creată până în acel moment de sfârşit de secol XX, când actriţa s-a mutat definitiv în toamna anului 1998 pe tărâmul necunoscut al pieselor de tip monolog cu distribuţie unică. Nu a fost să fie aşa, pentru că, de foarte multe ori, din păcate, priorităţile şi viziunile existente în perimetrul teatral contemporan privesc în cu totul alte direcţii proscrise (de cele mai multe ori) şi nicidecum în lăuntrul cel mai de preţ al unui artist de geniu - sufletul său. Personal, consider că întreaga filozofie a interpretării actoriceşti impuse de LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ, interpretare ce face trimitere, bineînţeles, doar la o mică parte a marii poezii a omenirii, a determinat apariţia unui stil unic în ceea ce priveşte modalitatea de abordare a unui text poetic prin descifrarea sensurilor lui prime gândite de creatorul operei literare respective, propunând astfel, în sfera complexă a actului artistic analizat, un adevărat model semiotic sui-generis demn de a fi studiat şi urmat pe viitor în cadrul şcolii de teatru contemporan de aici şi de pretutindeni, modelul interpretativ-teatral LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ, precum este cel dezvoltat de mezzosoprana ELENA CERNEI în muzica de operă, este vorba aici, bineînţeles, despre modelul CERNEI-POEN.

„Lângă Dumnezeu există muzica, iar după numai tăcerea!“, ne rosteşte în grai românesc desăvârşit acelaşi poet CEZAR IVĂNESCU. Prin ne-masca spiritului său de esenţă angelică, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ a adus în inima celui care i-a ascultat versul toate cugetările profunde ale spiritului creator omenesc. În arta dramatică plină de sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organic de matca genuină a religiozităţii sale vădite, s-a simţit întotdeauna plutind peste firea răsfăţată a imperfectului spectru humanoid melancolia unei emoţii fără umbre şi fără vreme a ne-temporalităţii celeste, ne-temporalitate în cuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate, azi sălăşluieşte, prin Voie divină, din toamna unui an cu multe zile nefaste şi goale de conţinut, când mormântul de frunze de dimprejurul paşilor mult prea zgomotoşi ai omenirii îmi năştea în suflet o tăcere extrem de greu de suportat interioriceşte, de care doream să mă desprind cu orice preţ spre a nu mai reveni niciodată pe pământ printre oameni…

„Ce este fericirea?”, se întreba cu o retorică scăldată în tristeţea unei lumi pierdute în neputinţă şi alienare LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ, prin modulaţiile distincte al glasului său încărcat de o sensibilitate ieşită din comun şi dublată în permanenţă de accentele grave ale unei meditaţii personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu


Magdalena Albu


POEZIE

Bărbaţii pescuiesc la copcă

S-a nărăvit pescarul iar la copcă,în iarna grea cu drumeţii prin casă ...E gheaţa groasă-n cana lui cu vodcăşi ochiul vede lac în loc de masă.

Vecinului i-a îngheţat acvariulîn timp ce aprindea un foc de vodcă ...În cratiţă şi-au început travaliulpeştii exotici pescuiţi la copcă.

Un biet nebun părând că se sufocăa îngropat în curte un butoi ...Mima şi el un pescuit la copcăşi peştii toţi i-am cumpărat chiar noi.

Când cerul lumii e de ger şi vodcă,bărbaţii-n casă pescuiesc la copcă.

Cimitirul radioactiv

Ciudaţii morţi de la Ciudanoviţa-struguri de plumb ce nu i-a ţinut viţa-cum moartea-şi dorm întinşi lângă sicrie,la Înviere primii ei să fie!

Pe acest loc, zăpada-n veci nu cade,nici ploaia nu zideşte-aici arcade …Doar luna grea îşi picură lumina.Iradiate-s crucile şi tina.

În noapte, aici, claxoanele amuţesc.Maşini şi ceasuri - toate se opresc…Doar dozimetrul urcă-ncet şi straniu,spunând că morţii-au urme de uraniu.

În loc de boabe, creşte cranii viţa,pe dealul minei, la Ciudanoviţa.

Lupul

E prieten statornic cu vântul.Străbat împreună pădurea.În mâinile lor, cântă secureaşi horă încinge cuţitul.

El poartă un război mondialcu foamea, cu setea, cu viaţa.C- un urlet coboară el ceaţadin cer şi-o aşterne pe deal.

Şi, totuşi, el e parte din mine -în el sunt când prada sugrumă,privim împreună spre lunăşi-l aud cum urlă în mine.

E lupul doar partea păgânăa omului luat din ţărână.

*

Ies cu mâna din cercMâna se face de sânge pe lemnŞi se scuturăDouă zâne păgâne îşi aprind părulDespletind noaptea.Piatra se face mugur,Dulce ,înecăcios.Am lăsat o jertfă de tămâieLa poarta pe unde treci,O să vină semnul cu o ramurăDe finic că s-au retras apeleŞi cea mai albă icoanăMi te va aduce aminte

*

În urmă coama dealuluiSe mai zărea o flacără.A venit îngerul şi mi-a zis.,,Urcă-te pe calul alb şi du-te,De vezi pe cineva orb deschide-i ochiiPână ce trec”.Însemnasem toate fântânile,Toate păsările,Cu acelaşi deget cu care am deschisOchii orbi.Pământul era o flacărăCa o inimă de copil rănită.

*

Trecem prin umbra ei cu degeteleCând răvăşim ţărână,De aceia nu ne putem simţi nemuritori.Piscul de pasăre se pierde în cenuşăŞi numai învie niciodată.Semnul când se pot opri toate ploile,Când ti îmi arăţi palmaCum face mătănii tot mai adânci.Trecem prin umbra ei cum am intrat în secundă.

*

Dă-mi voie să-ţi mângâi semnele de la mâini.Ca să pot să fiu pregătit pentru când vei veniM-ai iubit destul în timp ce euTe slujeam cu o singură aripăAzi umbra îmi va fura totulÎmpotriva firului de iarbă Se varsă o cană de foc.

*

Eternitatea e albăDumnezeu se joacă Cu degetul pe clipăŞi o luminează.Ne scriem dorinţelePe o bucată de cerPrelungind undeva iubirea

Vremi

Adu-ți aminte, dragul meu,Cand mirosea a tei și soc prin parcuri,Iar noi, nebuni de-atâta dor,Ne închinăm romanțe ceasuri-ceasuri.Adu-ți aminte, dragul meu, Când mirosea a iarbă proaspătă-n grădină,Și brațul tău de flori iți era greu;Și fruntea mea, de margarete era plină.Și mirosea iubite-al meu, a viață!Și mirosea iubite a suflete pereche!Și dulci parfumuri, dragoste, speranță,Ne îmbătau pe-a parcului alee veche.

Toamnă

Plâng salcâmii de prin parcuri, Luna cânt-a dor cu jale, Sfinţi bătrâni stejari, în cale, Ne învăluiesc în ramuri.

Soarele se-ascunde-n vreascuri, Îngânând un tainic imn, Al venirii peste veacuriToamnei, cea cu chip pelin.

Frunzele din ceară, moarte, Într-un vals se prind, dansând, Peste crângurile toate Sfânta Toamnă anunţând.

Stele ruginesc în ceruri, Cerul însuşi rugineşte, Necăjindu-se prin ramuri Că şi vremea lui se trece.

LORIN CIMPONERIU

LAZAR MAGU

ANDREEA ROSU


PORTRET

Adrian Dinu Rachieru

„M-am temut de viaţă s-o trăiesc”

Cu ceva vreme în urmă ne-a părăsit, fără zarvă mediatică, Aureliu Busuioc, un important scriitor basarabean, oferindu-ne, la capăt de drum, un roman-recviem, cum îl considera, îndreptăţit, Maria Şleahtiţchi, o universitară din Bălţi. Fiindcă Şi a fost noapte..., un roman concentrat, „cinematografic” închide un cerc, dedicat soţiei (Tanţi), cea care n-a avut parte „de omul la care ea ar fi avut dreptul”. Şi care, prin mesaj, se dovedeşte o pilduitoare poveste de dragoste, confirmând spusele autorului, rostite la o lansare cu fast: dragostea este „cea mai frumoasă parte a vieţii”. Cei doi îndrăgostiţi, ofiţerul austriac Werner Stroch, căzut prizonier şi Lenţa Velceva, despărţiţi de urgiile războiului, într-o lume întoarsă pe dos, se caută şi, finalmente, se regăsesc, romanul – aproape testamentar – propunând o scriitură care dezvăluie o altă ipostază a scriitorului, un octogenar falnic, obligându-ne să ne reamintim că intrarea sa în lumea romanului se aşeza sub un titlu cumva prevestitor: Singur în faţa dragostei (1966).

Dar Aureliu Busuioc era „întruchiparea scriitorului total”, frecventând toate genurile, cu rezultate de apreciat;o figură singulară, uşor histrionică, afişând masca dezinvolturii, de elevaţie şi „cinism” simpatic, cultivând stilul dandy, risipind inteligenţă şi umor, învăluite într-un aer seniorial. El se trăgea dintr-o familie de boieri basarabeni (neamul Russo) şi a impus / s-a impus prin elevaţie stilistică şi alerteţe, pigmentată ironic, exercitând o benefică influenţă modelatoare în spaţiul basarabean. A studiat la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, a fost redactor-şef la Tinerimea Moldovei şi la Chipăruş (revistă satirică), redactor de editură, consultant şi secretar al U.S. (1977-1987), oferindu-şi un dublu debut, cu placheta pentru copii La pădure şi cu versuri umoristice (facile, să recunoaştem, în Prafuri amare, 1955). Până a atinge acea „vârstă plină” când va muta „tot ce am din inimă în cap” (v. Memorii), va mai publica, apărând „vestigiile inimii”, volume fără relief: Piatra de încercare (1958), Firicel de iarbă rară (1961), Dor (1963), Poezii (1964). Abia În alb şi negru (1977) ironia jucăuşă, în regim ambivalent, însoţind producţia romanescă, bine cotată, asigură scriitorului un loc de prim-plan. Cu atât mai vârtos Îmblânzirea maşinii de scris (1988), Plimbătorul de purici (1992), Concert (1993) evidenţiază ingeniozitatea fabulistică, dinamitând clişeele sacrale, evitând tonalitatea gravă; ori ţinându-se la distanţă de patriotismul inflaţionar, fără a se dărui „minciunii dulci”, vădind „resurecţia veteranului” (cf. Iulian Ciocan). Aureliu Busuioc (n. 26 octombrie 1928 la Cobâlca, azi Codreanca, jud. Orhei) a atins o „vârstă plină” şi îşi oferea – ca poet – o autoantologie, „temporar antumă”, cum şugubăţ zicea („aproape” melancolic, gânditor, clasic, maliţios, epigramatic), simţind că intră „în declin” (biologiceşte vorbind), dar rezervând drepturile cuvenite „vestigiilor” inimii, adevărat, fără înduioşări sămănătoriste. Antologia Punct deschidea o frumoasă serie pusă la cale de cei de la Editura Ştiinţa. Elegantul op ne procura plăcerea unei reîntâlniri cu cel care îşi dădea bacalaureatul, în 1948, la liceul timişorean „Constantin Diaconovici Loga” (coleg fiind cu viitorul profesor universitar Mihail Dragomirescu) şi care, trăind „sub călcâiul optimismului naţional” (vezi Eheu!...), s-a exprimat, pe traiectoria unei existenţe creatoare, ca poet, prozator, dramaturg şi – inevitabil / benefic pentru cei din spaţiul basarabean – ca traducător, cu performanţe notabile.

Om subţire, causeur infatigabil, A. Busuioc devenise celebru şi prin folclorul scriitoricesc. În mediile literare ale Chişinăului numele său circula, discuţiile, brusc, se animau când fostul decan de vârstă al scriitorimii de acolo îşi face apariţia aruncând replici ascuţit-inteligente, de un cinism „simpatic”. Dar Aureliu Busuioc nu era un boem de meserie. Iar cartea pomenită dezvoltă, se înţelege, un lirism memorialistic, etapizând o devenire, mustind de omenesc. Şi probând, definitiv, opţiunile sale estetice, departe de limbajul preţios-intelectualizat, dar şi de inflaţia neaoşismelor arhaizante, vânturate harnic de cohorta bucolicilor folclorizanţi. De fapt, confesivitatea sa îmbracă o tentă parodică pe suportul unei meditaţii existenţiale, ca discurs reflexiv, uşor solemn-mustrător, uneori teatralizat, împletind contrastele. În totul, avem de-a face cu un „sentimentalism ironic”, cum exact s-a rostit Arcadie Suceveanu. Acest scenariu liric, străin de pastelizarea în exces, suportă, corectiv, baia ironică. În fond, Aureliu Busuioc, fără a-şi macula începuturile, s-a manifestat ca un om liber, făcând doar ce-i place. Congenital umoristică, melancolizându-se odată cu vârsta, lirica sa trece cu virtuozitate prin „şcoala sonetului”, aflând în semnatarul ei un estet. Care, pendulând între sentimentalism şi ironie, contemplă cu luciditate spectacolul lumii: „Râdem cu toţii. // Plângem aşa, / Câte unul”. Şi care îşi glorifică subminator „tinereţea nemuritoare”. Trecut prin experienţe dure (Centrul de filtrare de la Sighet), expatriat, A. Busuioc, va încerca, compensator, să se joace cu evenimentele şi persoanele, fie că vorbim de o piesă pseudoistorică precum Radu Ştefan Întâiul şi Ultimul (montată în 1969), fie că avem în vedere fresca unei epoci ciudate, aşezată – ca proză cinematografică – în ramă romanescă, de la periplul veteranului kaghebist Verdikurov cu „învăţăturile sale” la patosul demistificator, maliţios, exersat pe lumea de azi (Heraldică) ori voioşia caustică din Hronicul Găinarilor, cercetând surghiunul „întemeietorului” Panteleu Avădanei. Aureliu Busuioc reuşeşte să reconstituie parabolic o istorie dramatică; mai nou, prelucrând ficţional anecdotica, el cultivă amuzant-savuros spiritul parodic (vezi O sumă de cuvinte, 2008) în care, sub pretextul unei descoperiri epocale (un „manuscris jerpelit”, conţinând nuvelele necunoscute ale lui Neculce, cum citim în Predoslovie) va coborî analiza în stricta contemporaneitate, amestecând ficţiunea politică cu memorialistica şi documentarul.

Ca poet, Aureliu Busuioc este, s-a spus, un simbolist întârziat. Nu poate fi ignorată, desigur, tenta simbolistă a celui care, aventurându-se pe linia Minulescu, e cutreierat de „nesfârşite melancolii”. Doar aşa, credem, l-am putea defini mai aproape de adevăr, situându-l în zona de impact dintre cele două poetici (cf. M. Cimpoi). Observator nemilos, cu nerv ironic şi vervă corosivă, persiflatoare, A. Busuioc e străin de molcomeala moldavă. Ca dovadă, apetitul pentru grotesc, burlesc, absurd (vezi Lătrând la lună, 1997), explodând în romanele sau piesele sale, „smulgând” subiecte de succes, tratate alegoric (Pactul cu diavolul; Spune-mi Gioni ş.a.). Aureliu Busuioc ştia prea bine (şi o spunea apăsat) că meseria de literat este non-profit. Îi înţelegea pe tinerii insurgenţi şi, dorindu-se permeabil, se deda, câteodată,

AURELIU BUSUIOC, LA „DESPĂRŢIRE”...

unui experimentalism febril, tardiv totuşi. Peste toate, însă, rămâne un fiu al limbii române, „tragic de frumoasă”. Cu sufletul precum „pădurea-n fremătare”, chemând în sprijin visele şi copilăria („Copilul ce mai zace viu în mine / Din când în când se-nduplecă şi vine”; v. Alter ego), poetul deplânge anii „răpuşi”, timpul plecării, punctul pe care se simte obligat să-l aşeze la capătul unui drum. Nu e vorba de sfâşieri metafizice de vreme ce duhul sprinţar, alertat de presimţiri negre, coabitează cu această mobilizare afectivă. Avem de-a face, bănuim, cu o sinceritate elaborată. „Bătrânul poet”, atins de „degradare”, îşi joacă fastul sentimental. Jocul imagistic, cu aluzii livreşti, poate fi şi un exerciţiu ludic, volatilizând reveria (ca într-o amuzantă Heraldică). Ostenit şi învins, locuind în noul Babilon, migălind „în acelaşi caiet”, el, simţind că vine ora, îşi contemplă drumul, mixând trăirile. Recapitulând o existenţă care „a ars caravanele” (v. Miraj) şi care încă invocă, ruminându-şi extazele, „ţărmuri calde”. Aşadar, un discurs melancolizant, repertoriat, torpilându-şi voluptuos suportul sentimental prin veghea unei lucidităţi devorante. Precum în splendidul poem Eheu!...: „râd nemuritor / până-n însăşi / măduva morţii...” Fără a fi fost un poet de pregnant relief, fără a fi revoluţionat peisajul liric, Aureliu Busuioc merită a fi re-descoperit. Şi, desigur, adus „acasă”...

Mucalit, galanton, pus pe farse, pozând într-un „bătrânel aşezat”, ispitit, totuşi, de mondenităţi, Aureliu Busuioc era un boier al spiritului. Figura-i statuară, capul de împărat roman, aura aristocrată, exerciţiile de auto-persiflare, sentimentalismul cenzurat, baia ironică, distanţa critică îi asigurau o prezenţă tonică, de conviv fermecător. Iar distincţia estetică, intelectualismul, elevaţia stilistică etc., au aflat în Aureliu Busuioc un eficient agent al modernizării limbajului (nu doar poetic) în spaţiul basarabean, încercat, se ştie, de sfâşierile unei „identităţi disonante”.


ESEU

Maitreyi Devi, În arşiţa dragostei. Poeme şi confesiuni despre Mircea Eliade, Traduceri, note, interviuri şi cuvânt înainte de Adelina

Patrichi, Bucureşti, Editura Taj, 2012, 96 p.

Motto:„Chiar de ne-amăgim, crezând c-am învăţat a uita

În adâncul inimii retrăim tot ceea ce a muri nu vrea.”Maitreyi Devi

„O fată din Bengal şi un băiat din România au început această frumoasă poveste de dragoste cu mult timp în urmă...” (confesiunea lui Priydarshi Sen, fiul lui Maitreyi, martie 2007, p. 80). Deşi pe piaţa cărţii româneşti, Maitreyi Devi e cunoscută prin romanul de succes, Dragostea nu moare (Na hanyate), replică la binecunoscutul roman exotic al lui Mircea Eliade, iată că au fost publicate şi primele replici ale acesteia de la aflarea veştii că este un personaj de roman. Dovadă este volumul În arşiţa dragostei. Poeme şi confesiuni despre Mircea Eliade, coordonat de Adelina Patrichi, realizator de emisiuni culturale la Televiziunea Română. Cele patru părţi ale volumului: Scrisorile despre Mircea (Corespondenţa cu Sergiu Al-George), Aditya Marichi (Poemele pentru Mircea), Cealaltă jumătate a poveştii (Confesiuni despre Mircea Eliade şi Maitreyi, cu: Chitrita

Devi – sora lui Maitreyi, Shangamitra Sarkar – specialist în relaţii internaţionale, Bhavani Ganguli – profesor de filozofie, Rupa Sen şi Priyadarshi Sen – nora şi fiul lui Maitreyi) şi Dosar foto evidenţiază personaliatea unei femei puternice, încrezătoare în propriile-i forţe. „Maitreyi nu semăna cu nimeni. Era unică.” (Rupa Sen, nora lui Maitreyi, interviu cu Adelina Patrichi, martie 2007, p. 71). „A fost întotdeauna foarte îndrăzneaţă. (...) ...e lucrul pe care l-a făcut cel mai bine, toată viaţa ei! Să fie curajoasă.” (Priydarshi Sen, fiul lui Maitreyi, martie 2007, pp. 77-78). Într-adevăr, a dat dovadă de mult curaj când, după atâţia ani, şi-a recunoscut, în faţa lumii întregi, „povestea iubirii... indestructibile” (scrisoare adresată lui Sergiu Al-George, 2 decembrie 1972, p. 17). Dorea să-şi lămurească sentimentele, dorea să risipească orice urmă de îndoială în ceea ce priveşte anumite amănunte din romanul lui Mircea Eliade: „Aş vrea să-l văd (pe Mircea Eliade – n.n.) şi pentru că i-am citit cartea – e plină de lucruri care au fost greşit înţelese. M-a iubit, dar nu m-a înţeles. De aceea a trebuit să scrie atâtea neadevăruri. (...) Nu i-am spus niciodată că-l iubesc. Întrucât eu nu am înţeles profunzimea acestui sentiment decât în momentul când îşi lua rămas-bun.” (scrisoare adresată lui Sergiu Al-George, 12 februarie 1973, pp. 18-19). Despre călătoria lui Maitreyi în S.U.A., Rupa Sen menţionează: „Îl iubea pe acest om, pe soţul ei. Dar toate vechile sentimente au năvălit peste ea (după ce a citit romanul lui Eliade – n.n.). Și au început s-o obsedeze. Atunci s-a gândit că ar fi bine să îşi scoată treaba asta din sistem, să plece, să-l viziteze şi să scoată din rădăcină durerea. Voia să scape de sentimentele alea – să le pună undeva de unde să nu o mai deranjeze – nu voia să să le mai ţină fierbând aşa în sufletul ei. Și era un lucru foarte corect.” (Rupa Sen, p. 71). Tot ca o eliberare pot fi văzute şi poemele scrise de Maitreyi la finele anului 1972. Poeme de dragoste sfâşietoare, „o sublimare artistică a disperării... (...) Numai o femeie indiană poate fi capabilă de o asemenea memorie absolută, o memorie care nu are nimic de-a face cu viaţa obişnuită.” (Sergiu Al-George, scrisoare către Maitreyi, 20 martie 1973, p. 20).Aceste poeme, scrise în spiritul pur indian, sunt, de fapt, prima replică a autoarei la romanul Maitreyi. În total sunt doisprezece poeme: Copac fără frunze (28 noiembrie 1972), Doamne, de ne-am cere viaţa înapoi (1 decembrie 1972), Hoinărind ca duh (2 decembrie 1972), Să te mai văd o dată (12 decembrie 1972), Radha (3 decembrie 1972), Setea deşertului (2 decembrie 1972), Umilită în piaţa mare (9 decembrie 1972), El, şi niciun altul (5 decembrie 1972), Lumea văzută de sus (9 decembrie 1972), Piciorul atins pe sub masă (8 decembrie 1972; reluare a cunoscutului episod descris în romanul Maitreyi), A avea şi a nu avea (18 decembrie 1972), Diamante în fântâna timpului (18 decembrie 1972). În scrisoarea datată 12 februarie 1973, Maitreyi explică de ce a ales un asemenea titlu pentru volumul său de poezii – Aditya Marichi – „înseamnă «raze de soare» (aditya = «soare»; marichi = «raze»), aşa îl numea tata (pe Mircea – n. red.) – sună foarte asemănător.” (scrisoare către Sergiu Al-George, p. 19). În interviul Cristinei Scarlat cu Adelina Patrichi, aceasta din urmă face

„Dragostea nu moare”... niciodată...

Viviana Poclid Dehelean

o „radiografie” obiectivă: „După evenimente (publicarea celor două romane – n.n.), ştim ce s-a întâmplat, din cartea lui Maitreyi, din ce ne-a spus Chitrita, din scrisori etc. Știm cum s-a căsătorit Maitreyi, cum nu a vrut să îl vadă pe pretendent înainte de nuntă, ştim cum tatăl şi-a părăsit familia... (...) Știm şi cum a descoperit Maitreyi conţinutul cărţii şi cum s-a hotărât să-i dea o replică literară. Dar ştim din scrisorile pe care le-a scris peste foarte mulţi ani lui Sergiu Al-George ce suferinţă a mocnit în inima ei. Până în ultima clipă (noaptea nunţii!) a sperat că Mircea va apărea şi o va salva în ultimul moment. I se părea că îi aude paşii. A avut o căsnicie foarte reuşită, după modelul indian – înainte căsătorie, după aceea dragoste de tip prietenie. Dar ea privise pe furiş în lumea cealaltă, a dragostei-pasiune (...) A fost la limita lumii ei. (...) ...a înţeles însă că dragostea e mai importantă decât reputaţia. Că inima ei este încă în mâinile lui. Și a făcut nebunia de a scrie şi ea versiunea ei. Care i-a adus un premiu şi ruptura totală de familie.” (p. 83) Despre această ruptură de familie vorbeşte şi fiul lui Maitreyi: „După cartea ei, toată familia s-a retras de lângă ea. Noi am hotărât tacit, fără să vorbim între noi, să-i fim alături. Ea avea dreptate şi ceilalţi nu erau destul de mari la suflet ca să-i vadă măreţia. Asta am zis noi.” (p. 80). Aşadar, această carte ne-o dezvăluie pe adevărata Maitreyi, reprezentând, în acelaşi timp, un reper în biografia spirituală a lui Mircea Eliade.


În critica literară contemporană, în special în critica poeziei postbelice basarabene se observă din ce în ce mai clar, o încercare de a denatura uneori adevărul şi de a-l camufla cu ajutorul unor argumente confuze, generate de o tentativă de a particulariza caracterele de bază ale poeziei prin încadrarea lor, cu orice preţ, în schemele unor curente literare tradiţionale. Aşa cum ele se ocupă de conţinutul, forma şi sensul operei artistice ca produs

indispensabil al naturii ei, unii critici de poezie, fără să ţină cont de caracterul iminent al fenomenului în cauză, prin stăruinţa lor excesivă de a părea originali, în loc să faciliteze descoperirea şi ocrotirea valorilor esenţiale ascunse în ea, se angajează, de fapt, în demolarea şi neglijarea lor. În acest fel, ei înşişi devin producători de noi scheme şi noi tipare în care încearcă să încadreze fenomenul literar autohton acolo, unde şi când nu este cazul să o facă. Căci ce ar vrea să însemne faptul că orice operă de artă este încadrată, chiar şi atunci când acest lucru este aproape imposibil, în limitele cutărui sau cutărui curent literar? Oricare ar fi modul de creaţie a unui poet, oricare ar fi specificul valorificării capacităţii sale de creaţie, oricare ar fi crezul său artistic, el riscă să fie împins în schemele obligatorii ale uneia din multiplele orientări literare. Insistenţa criticului de poezie de a ataşa cu orice preţ omul de creaţie la unul din aceste curente a devenit aproape o necesitate academică, un cult al criticii cu orice preţ. Dacă omul de litere posedă o capacitate creativă ieşită din comun, capabilă să genereze o operă artistică neordinară, ai cărei parametri calificativi nu se pot înscrie în tiparele schemelor literare deja cunoscute, atunci se face totul ca să se găsească o formulă artificial inventată, în care să poată fi înscrisă şi particularizată. În caz că acest lucru nu reuşeşte, atunci operei respective i se hărăzeşte soarta unui destin literar neîmplinit, recurgându-se la modalitatea de demolare a structurilor sale artistice şi de încadrare a lor, aproape cu forţa, în una din schemele tradiţionale bine cunoscute. Potenţialul de creaţie al unui om de litere adevărat nu poate produce valori care să copie întocmai nişte tipare prestabilite. Decimarea excesivă până în cele mai mici detalii a unei opere literare cu scopul pretins de a-i valorifica resursele riscă să ducă la năruirea temeliilor acelor repere artistice, care fac din ea un edificiu al artei adevărate. Acest lucru se face numai pentru a se reuşi adaptarea ei la cerinţele schemei structurale a unui curent literar. Or, trebuie să recunoaştem, că de cele mai multe ori o astfel de modalitate de a face o analiză critică, poate deveni un procedeu de răfuială cu o operă literară de mare preţ. În acest context vreau să mă refer la unele studii critice care vizează opera poetică a lui Gr.Vieru. Ele au „descoperit” că poezia lui este influenţată de toate curentele literare cunoscute astăzi în poezie: premodernist, modernist şi postmodernist, dorind să spună că poetul ar fi împrumutat din toate câte ceva pentru a-şi construi opera, sugerând, chipurile, ideea că aceasta nu ar avea valoarea pe care i-o atribuie publicul cititor şi cei mai mulţi dintre criticii literari. Criticii respectivi subestimează, de fapt, conştient sau inconştient, caracterul şi valoarea inedită a poeziei sale. Poezia lui Gr.Vieru nu este nici tradiţionalistă, nici modernistă, nici postmodernistă. Ea este o poezie a frumosului şi a esenţialului în artă, este o poezie a purităţii spirituale umane, este o poezie a sensibilităţii emotive a acestui spirit, a trăirilor sufleteşti profunde, izvorâte dintr-o metamorfoză

organică a poetului în sânul factorului divin care-l stăpâneşte, este o poezie care transcendentează toate mediile simţirii sale onirice şi ale felului său specific de a-şi trăi existenţa. Nesesizând aceste adevăruri, studiile critice respective lasă impresia că, oricare ar fi valoarea unui poet, el neapărat va cădea sub incidenţa tăişului usturător al criticii literare, care neapărat îi va găsi nişte neajunsuri - păcatul de a fi tradiţionalist, romantic, postmodernist sau poporanist etc. Considerând că ajută la înţelegerea şi pătrunderea mai bună a operei respective, ei, de fapt, fac un deserviciu poetului. Cititorul neavizat, îşi poate face impresia, că odată ce poetul nu se poate încadra concret în unul dintre aceste tipare literare, creaţia sa nu atinge parametrii unei opere de artă valoroasă. El se poate întreba: Când o operă de artă este cu adevărat preţioasă, atunci când ea înglobează în sine toate aceste criterii (curente literare) sau atunci când se încadrează perfect în una din aceste orientări? De parcă ele ar fi calificativul de bază valoric după care s-ar aprecia un spirit creativ. Nu încape îndoială că poezia lui Gr. Vieru devansează toate aceste curente, neglijându-le pe fiecare în parte prin natura ei unică, dizolvându-le în materia amorfă, dar pură a conceptului fundamental al crezului său poetic. Poezia sa izvorăşte din sinceritatea creştină, din reţinerea pe care o manifestă faţă de slăbiciunea omului în faţa ispitei, din patima pentru adevăr şi dreptate, din credinţa sinceră că păcatul va putea fi ispăşit prin bunătate. Simbioza acestor calităţi al Eu-lui fiinţial cu capacitatea extraordinară de a da vibraţie sonorică trăirilor astfel născute a şi dat naştere fenomenului poetic Grigore Vieru - exprimat printr-o sintetizare a gândului poetic, atât la nivelul expresiei metaforice, cît şi a conţinutului ei semantic. Poezia sa nu poate fi confundată nici cu o altă poezie. Cei ce nu

au înţeles acest lucru au căutat să împace inegalabilul cu tradiţionalul, curentul literar cu ineditul literar, mediocritatea cu certitudinea valorică a spiritului creativ poetic. Aceştia în loc să aducă dovezi care să justifice şi să protejeze integritatea edificiului operei literare a poetului, se stăruie să-i demoleze şi să-i dezmembreze structurile de rezistenţă. Nefiind în stare să găsească o explicaţie trăiniciei poeziei lui Gr. Vieru, ei au găsit o ieşire din situaţie atribuindu-i operei sale valenţele unei creaţii influenţate de toate orientările literare posibile. Pe când, de fapt, poezia lui este mare nu de aceea că el s-a folosit în mod mecanic de tot ceea ce se cunoaşte în această materie (chiar dacă ar şi făcut-o, tot ar fi fost un mare poet), dar este mare ca fenomen natural intrinsec, şi ca produs a-l acumulării în fiinţa sa a perceperii şi simţirii generaţiilor

precedente ale neamului său. Poezia lui Gr. Vieru, prin simpleţea aproape incisivă, prin concentrarea celor mai tainici fiori ai sensibilităţii sufleteşti, prin capacitatea sa de a exprima sensul univoc al esenţialului în general, prin descoperirea legăturilor sale tainice cu puterea divină, rămâne a fi o poezie adânc spirituală. Prin aceasta este şi o poezie a filosofiei spiritului, a sensurilor lucrurilor, expusă în forma cea mai rafinată, dar şi foarte profundă. Este o poezie sprijinită pe bazaele transparente ale dedesubturilor subacvatice ale aisbergului vieţii . Poezia sa concentrează toată transparenţa, luciditatea şi puritatea de suprafaţă, dar şi interioară, a stărilor descinse din fenomenologia legăturilor spiritului uman cu acest mare monolit care este viaţa. Iată de ce poezia lui Gr. Vieru va înfrunta toate vânturile potrivnice ale vremii, călcând peste toate canoanele şi schemele academice literare, anulând orice încercare de minimalizare, voită sau nevoită a valorii ei. Poezia sa este percepută şi va fi percepută ca un fior, pentru că exprimă o trăire adâncă a inimii şi sufletului, şi va fi, la rândul ei, înţeleasă în primul rând cu inima, căci trece la început prin ea, apoi cu tot cugetul, pentru că pune în mişcare şi gândirea, prin sensibilitatea simţului emotiv.

ESEUG. Vieru - un poet în

afara oricăror curente şi modele literare

Petru Ababii

Cavalerii Unirii şi văduva poetului Gr. Vieru la înmânarea diplomei de cavaler

în faţa statuii de la Rîmnicu-Sărat


ESEU

Împlinirea, la 10 ianuarie a.c., a 520 de ani de la naştere, ne oferă prilejul de a evoca viaţa şi activitatea lui Nicolaus Olahus, primul, cu adevărat, umanist român de talie europeană Nicolaus Olahus s-a născut, cum spuneam mai sus, în data de 10 lanuarie 1493, în Sibiu. Mama lui se numea Barbara Hunzar (alias Hânsar), după unii, Hunszar vel Hunzar, iar potrivit lui Gheorghe Şincai, Vârvara Ciasar. Nici o sursă consultată de noi, până în acest moment al cercetării noastre, nu-i menţiorează, însă, neamul, singurul calificâţiv indubitabil rămânând cel de seţie a boierului muntean de os domnesc Stoian, după alţii, Ştefan, despre care ştim că fugise din Muntenia spre a scăpa de prigonirile la care era expus. El se stabileşte la Sibiu. Prima atestare documentară a prezenţei sale în acest oraş datează de la 1493, când este considerat “concivis noster”. La Arhivele Statului din Sibiu se păstrează o scrisoare autografă, datată 1503, semnată Stefanus Olahus, ca şi registrele de impozite ale locuitorilor oraşului. În anul 1504 el va fi ales jude de Orăştie. Acest lucru stârneşte protestele vehemente ale saşilor din Orăştie adresate deopotrivă “universităţii” lor din Sibiu şi regelui Ungariei.

Ioan Aurel Pop, univeritar clujean şi cel mai tânăr membru al Academiei Române, vede în aceasta un “semnal al discriminărilor pe care secolul al XVI-lea le va promova tot mai des” în detrimentul românilor. Fratele lui Nicolaus era, la momentul respectiv, minor. Or la o asemenea vârstă este greu de crezut că ar fi putut fi ales într-o dregătorie care presupunea atât o bogată experienţă de viaţă, cât mai ales maturitate în luarea unor decizii importante pentru bunul mers al comunităţii respective. Asta indiferent de starea socială şi re!aţiile pe care le-ar fi avut.

Numele de Stefanus Olahus figurează, începând cu anii 1506-1507, în registrele de impozite ale oraşului Sibiu. Poziţia lui socială - dovedită şi de nivelul foarte ridicat al impozitului plătit, dar şi de funcţia de jude de Orăştie, - face ca, la 1509, Ştefan Olah să fie delegat la Congregaţia nobillară de la Micăsasa. Nu cunoaştem, la acest nivel al cercetării noastre, datele naşterii şi morţii sale. Totuşi, potrivit scrisorii lui Ioan Zapolya, din 1520, rezultă că Matei este numit jude regal la Orăştie în locul tatălui său. Deci, Matei va ajunge şi el jude la Orăştie, dar abia după 16 ani. Precizarea din scrisoarea lui Zapolya că acesta i-a urmat tatălui său ne ajută în stabilirea, în

Nicolaus OLAHUS – primul umanist român de talie europeană

jurul anilor 1519-1520, a datei morţii lui Stefanus Olahus. Matei va deţine această dregătorie vreme de 16 ani, căci el va muri la 4 iunie 1536.

În diploma de înnobilare a lui Nicolaus Olahus, tatăl său este menţionat cu numele de Stephanus Olahus. Se afirmă că acesta se trage din familia Drăculeşti sau Dăneşti care a dat atâţia voievozi în Muntenia. Unchiul lui Nicolaus după tată, Stanciul, plătise cu capul sângele domnesc pe care-l avea în vine. Mama lui Ştefan şi a luio Stanciu, bunica dinspre tată a lui Nicolaus Olahus, Marina, era fiica Iui Iancu de Hunedoara, după alţii doar sora acestuia şi, în primul caz, chiar sora, deci, a vestitului rege Matei Corvin. Marina se căsătorise cu boierul muntean Manzilla sau Mânzilă. Stephanus şi Barbara au avut patru copii: Nicolae, marele umanist de mai tîrziu, întâiul născut, Matei, care, aşa cum am arătat, ajunge, în anul 1520, judecâtor regesc la Orăştie în locul tatălui decedat, Ursula şi Ileana.

Tot la arhivele din Sibiu se păstrează o invitaţie, din 1554, la nunta Iui Toma, fiul lui Matei. Acesta se căsătorea cu Margareta, văduva altui nobil de origne română, Ioan Chendea (Kendefi).

Din diploma de înnobilare a lui Nicolaus Olahus şi dintr-o scrisoare către Cornelius Schepper, aflăm că regele Matei Corvin i-ar fi propus lui Stephanus sa-l facă domn în Muntenia, dar că acesta ar fi refuzat: “Nu din micime de suflet sau teamă, dar pentru că prefera să trăiască până la bătrâneţe ca simplu particular”. În schimb, cariera fiului lui Stephanus şi al Barbarei va fi strălucită. Nicolaus învaţă în familie, pe lângă limba maternă: româna, şi ceva latină, după uzul vremii în familiile care se respectau. Din anul 1505 urmează cursuri de latină şi în limba latină: elocinţa, poezia, muzica, astronomia, religia la şcoala capitulară din Oradea, cea mai vestită şcoală din Ardeal din acel timp, când spiritul umanist ia locul tradiţiei scolastice. La 17 ani, în luna mai 1510, după dorinţa tatălui său, merge la Curtea regelui Vladislav al II-lea, ca paj. Aici urma să înveţe bunele maniere corespunzător statutului său social şi nobiliar. În anul 1512 termină studiile şcolii capitulare de la Oradea. Fiind calm din fire şi aplecat spre studiu şi contemplare, tânărul Nicolaus îşi dă seama, pe la 23 de ani, că este atras de viaţa ecleziastică. Sub imperiul acestui impuls ajunge secretarul cancelarului regal George Szatmári, episcop de Pécs, iar, doi ani mai târziu, în iulie 1518, este hiorotonit preot şi ulterior a fost numit canonic de Pécs. După ce, în anul 1521, George Szatmári este ales arhiepiscop de Strigoniu, Olahus a mers la Curtea regală a tinerei perechi Ludovic şi Maria, beneficiind, după cum precizam, şi de recomandarea lui Filip More de Ciula, episcop de Pécs. În data de 16 martie 1526 el devine secretar regal, dar numai pentru o perioadă de 6 luni deoarece regele Ludovic moare, la 29 august, în pustiitoarea luptă cu turcii, de la Mohács.

Ferdinand, care urmează la tron, îi propune lui Olahus o funcţie religioasă,

dar, în cele din urmă, nu se ţine de cuvânt. Astfel că va rămâne în anturajul reginei Maria, care ţinea foarte mult la serviciile lui, ceea ce, probabil, o fi cântărit, în secret, mult mai mult în luarea hotărârii regelui Ferdinand. O urmează pe tânăra regină Maria în peregrinările sale prin Viena, Linz, Innsbruck, timp în care e solicitat de episcopul din Eger, ajuns între timp cancelar, să vină, ca secretar, în serviciul regelui Ferdinand. Dar regina se impotriveşte din nou. Olahus suporta cu greu viaţa de la Curte, fiind atras mai mult de studiul teologiei, al literaturii, al istoriei, după cum rezultă din exclamaţiile lui: “literatura dă sufletului cea mai mare desfătare [...] unde poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi să-ţi cultivi mintea”, cuprinse într-o scrisoare către un prieten ce vroia să vină la Curtea Regală.

Fratele reginei Maria, Ferdinand, regele Ungariei, îi promite din nou un post de episcop, dar Maria se împotriveşte. La 1 iulie 1530 începe corespondenţa lui Olahus cu eruditul umanist Erasmus din Roterdam. În anul 1531, împăratul Carol Quintul oferă surorii sale, Maria, demnitatea de vice-regină a Ţărilor de Jos. Maria refuză la început, dar apoi acceptă şi pleacă la Bruxelles. Aici, la Bruxelles, Olahus termină, la 5 mai 1536, lucrarea sa istorică Atila, iar la 14 mai 1536, termină de redactat a două sa lucrare istorică Hungaria, care-i va aduce o mare faimă, dar care conţine şi numeroase date şi înformaţii de mare preţ despre istoria, cultura şi civilizaţia românilor din provinciile lor istorice. Mai ample, variate şi bogate sunt cele despre Transilvania, unde se născuse şi se formase autorul însuşi. Între timp, moare Matei, fratele mai mic al lui Nicolae Olahus, eveniment care generează, după eticheta vremii, o serie de epistole de consolare din partea prietenilor săi batavi şi flamanzi.

Dan Brudascu



În Noul Cinema Românesc poziţia femeii ar putea fi considerată ca fiind crucială, dacă ar fi să ne raportăm la ultimele două producţii regizate de Cristian Mungiu: 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi mai recentul După dealuri sau la filmul din 2006 al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Care este însă imaginea pe care producţiile mai sus menţionate o atribuie femeii? Mungiu şi Mitulescu au ales în aceste situaţii să-şi fixeze personaje feminine proeminente, puternice, care sunt puse în faţa unor situaţii limită şi reuşesc să răzbată prin curaj şi perseverenţă. Să ne gândim doar la Otilia din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile sau la Eva din Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Ambele luptă pentru a-şi găsi locul în cadrul unui sistem care nu este compatibil cu structura lor interioară şi, deşi am putea spune că săvârşesc la un moment dat o abatere de la regulile oficiale stabilite prin lege (Otilia o ajută pe Găbiţa să facă avort, deşi la momentul respectiv acesta era ilegal

iar Eva încearcă să treacă graniţa pentru a ajunge în final în Italia), nu există nici un moment în care spectatorul să nu empatizeze cu personajele, să nu in-tuiască tumultul interior al acestora şi să nu-şi dorească reuşita celor două, cu atât mai mult cu cât de-a lungul filmelor apar fel de fel de situaţii şi personaje puternic contrastante cu cele două, tocmai pentru a evidenţia unicitatea aces-tora şi necesitatea de evadare dintr-o asemenea lume (este cazul Gabiţei în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile sau a colegilor de clasă ai Evei în Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii). Despre cele două personaje feminine din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Roger Ebert scria într-unul din articolele sale: „Găbiţa este probabil una dintre cele mai stupide femei întruchipate de un personaj principal într-un film care tratează, în esenţă, propria ei sarcină.[…] Acesta este un film puter-nic, dar nu datorită Găbiţei. Personajul conducător este aici Otilia, care duce în spate greul poveştii.” (Ebert, Roger, 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, la adresa http://rogerebert.suntimes.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20080207/REVI-EWS/802070302/1023, accesată la data de 12.01.2013), la care adaugă „Otilia este eroică în acest context. Îmi aduce aminte de asistenta de pe ambulanţă din Moartea domnului Lăzărescu.” (Ibidem). Într-adevăr, personajul asistentei se constituie într-un alt exemplu clar care ilustrează imaginea femeii în Noul Cinema Românesc.

Pe de altă parte, observăm în filmele lui Mungiu înclinaţia de a-şi si-tua cele două personaje feminine de o parte şi de alta a axului caracterologic, tendinţă conturată mai accentuat în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi mult mai subtil în După dealuri. Cele două filme pornesc de la acelaşi şablon al persona-jelor centrale, pe care se construieşte însă în manieră diferită, de la un film la celălalt. În primul, Găbiţa ne este înfăţişată ca un personaj slab de înger, inca-pabil de a gândi dincolo de propria-i nenorocire, manipulator, în timp ce Otilia se situează exact la polul opus: ea este hotărâtă şi capabilă de auto-sacrificiu pentru cei din jur. În După dealuri, conturarea celor două personaje centrale se face în mod diferit în comparaţie cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, în sensul că de această dată spectatorul nu se poate decide cu uşurinţă de care parte a ba-ricadei se situează. Ambele femei sunt personalităţi puternice care până aproa-pe de finalul filmului se regăsesc într-un conflict continuu (aspect prezent de altfel şi în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, însă mult atenuat): Alina vine ca o forţă revoluţionară pentru a zgudui din temelii fanatismul religios al prietenei sale, în timp ce Voichiţa este cea capabilă de sacrificiu. Finalul aduce cu sine o mo-dificare în structura psihologică a ambelor personaje, spre deosebire de 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, unde pare că singura care a evoluat în urma evenimen-telor recent petrecute este Otilia (după avort, Găbiţa coboară în restaurantul hotelului unde îşi comandă mâncare iar când Otilia îşi verbalizează îngrijorarea provocată de dispariţia ei din camera de hotel, fata îi răspunde cu o nonşalanţă surprinzătoare: „Mi-era foame!”). Un articol de pe site-ul Bonjour Tristesse care tratează interpretarea celor două personaje din După dealuri sună astfel: „Amândouă ne atrag atenţia în moduri foarte diferite. Flutur dă dovadă de o intensitate brut-expansivă înspăimântătoare, în timp ce Stratan, cu trăsăturile ei fine, cuvintele rostite încet şi emoţiile atent ţinute în frâu, dar cu un impact la fel de mare asupra spectatorului, este exact opusul Alinei.” (Beyond the Hills, la adresa http://www.bonjourtristesse.net/2012/10/beyond-hills-2012.html , accesată la data de 14 ianuarie 2013). Până la sfârşit aceasta din urmă pare că şi-a găsit pacea şi a acceptat situaţia prezentă, anume credinţa pe care Voichiţa o resimte ca principala componentă a vieţii ei, în timp ce călugăriţa

ARTE

Livia-Diana Plopeanu

Imaginea femeii în Noul Cinema Românescîncepe să gândească dincolo de regulile bisericeşti şi chiar să se îndoiască de ele. În acest con-text ea renunţă în final la straiele călugăreşti pentru a purta pulove-rul prietenei ei care tocmai muri-se.

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii aduce în prim plan o ero-ină care se încadrează în acelaşi model psihologic. Încă de la înce-put ne este evident că Eva este diferită şi că nu va sacrifica nimic pentru a ascunde asta. Relevant în această direcţie este episodul exmatriculării fetei şi reînscrierea într-o şcoală profesională unde atunci când este întrebată dacă a fost dată afară de la fosta şcoală, ea răspunde simplu şi la obiect: „Nu, am plecat eu!”, toate acestea completate de refuzul ei de a vor-bi în momentul în care autorităţile fostei şcoli i-au cerut să dea o declaraţie cu privire la bustul spart al lui Ceauşescu. „Înţeleaptă şi pasionată, are o inteligenţă atât de aprigă încât frumuseţea ei de-vine aproape copleşitoare. Aflată la graniţa dintre copilărie şi ma-turitate, se exprimă prin punerea sub semnul întrebării a tuturor lucrurilor care vin în contact cu ea – nu neapărat ca o formă de respingere, ci mai ales ca o meto-dă de autodezvoltare” este descri-erea pe care Martha Fischer i-o face Evei pe site-ul Cinematical (Martha Fischer, TIFF Review: The Way I Spent the End of the World, la adresa http://blog.moviefo-ne.com/2006/09/12/tiff-review-the-way-i-spend-the-end-of-the-world/ , accesată la data de 14 ianuarie 2013). Capacitatea de auto-sacrificiu pentru bunăstarea celorlalţi apare şi aici, ca şi în cele două filme ale lui Mungiu: Eva îşi îngrijeşte cu devotament fratele mai mic, nu declară nimic împotri-va lui Alexandru, deşi el fusese vi-novat de spargerea statuetei care îl înfăţişa pe Ceauşescu şi este singura care se apropie de Andrei, în ciuda prejudecăţilor celorlalţi vizavi de băiat.

Observăm, în concluzie, o tendinţă, pornind bineînţeles de la cele trei filme abordate mai sus, de a construi personaje principa-le feminine puternice, distinctive, cu spirit luptător pe care şi-l ma-nifestă, îndeosebi, prin punerea lor în contrast cu alte personaje. Indiferent dacă reuşesc sau nu în demersurile lor, impactul acestor personaje asupra lumii nu rămâ-ne unul minor, ci devine cu atât mai pregnant cu cât însăşi struc-tura lor psihologică se modifică în urma celor petrecute.


Herta Müller, Im Haarknoten wohnt eine Dame, În coc locuieşte o damă, ed. Vinea, Bucureşti 2006

Ce poate fi mai trăznit, mai gogonat decât un suprarealism şi nemţesc, şi feminin? Când foarfeca devine cea mai performantă ustensilă de scris – a folosit-o mai întâi Tristan Tzara – şi un fel de emblemă a spiritului ludic, textul, pagina tremură pentru integritatea lor în faţa ustensilei efemeride. Lăsând gluma la o parte, să spunem că nu ne aşteptam ca Herta Müller, după performanţele superlative,

ulterior nobelizate, ale prozei, să performeze şi în discursul poetic. El apare imprevizibil într-o atmosferă poetică adversă şi nesusţinut de niciunul din contextele lirice (român şi german) la care se raportează autoarea. Dacă există o puternică tradiţie a expresivităţii ludice în formule dadaiste şi suprarealiste, în schomb, în întreaga noastră avangardă nu există niciun fel de reprezentare feminină, ca atare Herta Müller urmează şi performează un model unic masculin reputat.

Aşa cum romanele Hertei Müller aparţin literaturii germane pentru că sunt scrise în limba germană, dar pot fi ataşate literaturii române pentru că vorbesc despre o lume plenar românească, şi poezia deţinătoarei Premiului Nobel se înscrie în tradiţia poeziei româneşti pentru că aparţine cu certitudine avangardei noastre istorice, pe urmele lui tristan Tzara, Ilarie Voronca sau Barbu Fundoianu. Totul adăugat la o predispoziţie urmuziană.

Creativitatea deschisă rămâne principala facultate scriitoricească a autoarei, o disponibilitate multiplă, cum ar fi reluarea formulelor creştine ale avangardismului românesc (şi ale suprarealismului imediat postbelic), care este unul dintre principiile postmodernismului românesc de strictă actualitate în noul mileniu. În acest sens, se poate admite că scrisul Hertei Müller performează poetica dadaistă şi o contemporaneizează cu fenomenul poetic actual. S-ar putea ca elementul de noutate pentru poezia germană să fie mai evident, mai amprentat decât noutatea pentru poezia românească, tocami datorită cauzalităţii expuse mai sus. În actualitatea literară românească, Herta Müller potenţează distincţia de REMAKE, de reluare şi performare estetice.

Lângă foarfecă şi condei, care sunt obiecte ale spiritului ludic, n-ar trebui să lipsească nici chibriturile, cu care am putea da foc capodoperelor, deci colajelor, atingând astfel apogeul exprimării estetice. Sigur, ar fi o eroare dacă am căuta o semnificaţie în textele rezultate din jocurile aleatorii, când semnificaţia este însuşi actul de creaţie, de confecţionare a artei. Jocul, ca şi copilăria fac parte din regula creaţiei bazate pe virtualitate şi pe probabilităţi combinatorii. Desenul sau retorica urmuziană apare ca evidentă în „creaţia” sau fabricaţia lirică prin care se joacă Herta.

Oricât am schimba perspectivele de abordare a operei (fie proză fie poezie) referinţele româneşti rămân evidente şi dominatoare: „seara târziu îmi bate-n uşă / amicul meu făr-o mănuşă / alb ca cimentul şi îmi jură /

ESEU

Avangardă şi dadaism în noul

mileniu

c-a luat-o strâmb pe arătură / din mai când soaţa şi cu criza / i-au încuiat romanul şi valiza / şi-apoi a încolţit xenofobia / şi bundeswerhul şi-a deschis cutia / că ştie el ce câine are popa / de-l strigă în secret europa / munca la negru şi televiziunea / corupţia ne-a cotropit naţiunea / şi p-ormă vrea să plece zice / că frunza are-o gaură şi stă să pice / mai pupă-mă în cur amice / se duce noaptea pe pustii / îşi pune fuste arămii / şi îmi recită hölderlin / că-i place mult şi e divin / când suntem doi / şi-n cap n-a mai rămas nimic / decât un pic de joi”(p.189). Regulile şi procedurile dadaiste sunt reactivate poate cu mai multă dexteritate şi credibilitate, câştigate în timp. Oricum, jocul favorizează comunicarea – mai ales cea poetică – interacţiunea dintre autor şi cititor, dintre receptor şi text.

Pe fundalul acestei partituri neo-avangardiste, în curgerea dicteului automat şi a automatismului psihic, poeta ridică edificii onirice, cartilagii suprarealiste, fiinţe şi lucruri himerice, distorsionează timpul şi dezlănţuie entropia într-o continuă exaltare dionisiacă şi explozie valpurgică. Aleatoriul catalizează diseminarea conotaţiilor şi favorizează multiplicarea sensurilor. Conotaţia poetică mai cuprinde şi sensul de deriziune, de atitudine dispreţuitoare faţă de lumea recreată prin cuvinte: „când te uiţi la străzile acelea / printre degete vezi trenurile nu pielea pe / tata îl ştiu după cărţile poştale de pe front / şi din sala goală de aşteptare unde stâlpii de telefon /aleargă perechi perechi de picioare / mama a vrut să-şi cumpere doi şi paznicul râse / madame pe bărbatul acesta ori îl uitaţi ori terminaţi dacă / nu mai răbdaţi şi privea zmeura c-o privire gravă / ca pe-un degetar cu otravă / eu mă gândeam s-o culeg imediat / s-o mănânc sau s-o fac îngheţată şi să văruiesc / lemnul îndată să vgăd şopârlele speriate / cum cad pe spate / dar mama spune tu n-ai să poţi niciodată / să te-ascunzi printre zmintiţi / tu ai genunchi ascuţiţi” (p.93)

Să fi devenit, după atâtea experienţe tragice ale lumii, poezia o doamnă pedantă, sofisticată, abstrasă şi abstractă, puţin gongorică, parcă pozând în eternitate pentru un portret patafizic?

Este momentul să vorbim şi de strălucita traducere pe care doamna Nora Iuga o realizează, apropiind şi mai mult intenţiile autoarei de orizontul de aşteptare a cititorului român. Colajele Hertei Müller suna foarte firesc în româneşte, parcă în prelungirea universului urmuzian: „în fiecare dimineaţă ne-mpărţeau eu/ falsificator de iepuri şi ca adversar pe Klondik /mi-l dădeau pentru că era brunet / şi cânta la clarinet / Ce să zic aş fi cântat un pic mai sus / dar Mângâelână s-a dus glonţ la dulap /a scos de sub rufe un copil neglijat / şi a prins a cânta cam aşa / zilele mi le-ai mâncat /şi l-a pus pe-o ladă / Copilul era prost grămadă / dar tot a făcut ochii roată /d-aia Klondik cântă cu mâna tăiată” (p.7)

Uneori se pot descoperi rudimente memorialistice, deşi este sigur că discursul poetic a preluat din imediatitatea semnificantă câte ceva din ideile minimalismului şi mizerabilismul exprimării estetice: „ pe omul de la instalaţii / în ultimii 30 de ani l-am chemat / de zeci de ori să schimbe ţeava de la subsol / nu s-a arătat / poate peste 20 de ani în locul lui / o să-i vină copilul încă nenăscut / nu-i deloc plăcut să faci scandal / când emigrezi e linişte / scaunul de plastic la etajul cinci / sau vulpile le-auzi din cer nu mă crezi / cântă muzicantul beat / şi n-are nicio valoare cântecul / lui alb tărăgănat / care pe toţi îi prinde-n cleşte / nu mai număra pe deşte / tra ra ra tra ra ra / rămâi acasă Emilia” (p. 151). Poeta devine astfel, fără să o dorească aproape, contemporană cu cea mai tânără generaţie de creatori lirici, potenţând întreg sistemul tradiţiei dadaisto-suprarealiste, inclusiv prin includerea unor avansate programe de calculator.

Aureliu Goci


Turist politic prin partide; Guvernu-a devenit chirurg; Cerşetoria e la modă!; La bârfă suntem campioni etc. – concomitent, îndeplinesc două sarcini: asigură respectarea structurii speciei literare şi satisfac dorinţa autorului de a sublinia abaterile de la ceea ce e considerat ca firesc de majoritatea societăţii, în vederea corijării acestor disfuncţii. Primul text din volum, în care e invocat Păstorel, amintind, dacă schimbăm proporţiile, desigur, invocaţia către muze, din epopei, de pildă, este prilejul pentru autor de a avertiza – deşi e superfluu, pentru că fiecare e în stare să remarce aceasta – asupra continuităţii, la scara societăţii, în materie de imoralitate mai ales, sursă abundentă în fiecare epocă pentru satiră, fiindcă, potrivit unui vers-refren, Totul este alandala. Impregnat de concret, nutrindu-şi verva – ironică, satirică – din el, poetul resimte, în aceste circumstanţe, preocuparea sau măcar gândul spre

absolut, dacă nu ca o impietate, măcar ca o perversiune – Ce limpede vibrează mut / Un clopot, animal bătrân, / Aş vrea în palma-i să rămân / Visând pervers spre absolut –, câtă vreme vizează, prin actul scrisului cel puţin, o influenţă civică benefică, apelând la „instrumente” (Biblia creştină, exemple din viaţă etc.) prin care mecanismul abaterii de la ceea ce e considerat de majoritatea obştii ca normal, în sens etimologic, să fie anulat sau cel puţin temperat. Cu ecouri voite sau întâmplătoare din Alecsandri, Coşbuc, Voiculescu etc., poezia lui Ștefan Al.-Saşa aduce, în forma rondelurilor, un conţinut şi o abordare amintind de epigramă şi de parodie, forme literare cultivate, de asemenea, de autor. Mesajele sunt, prin

urmare, limpezi, de actualitate ori făcând trimiteri la preocupări general-umane, atemporale, expuse cu volubilitate, într-un limbaj accesibil publicului larg, fără a răzbate, totuşi, din texte, amărăciune profundă, disperare, debusolare etc., fiindcă sugestia e că nimic din ceea ce constituie deviere / rătăcire în raport cu obişnuitul nu e iremediabil. Nu scapă atenţiei şi limbii ascuţite a poetului nimic din ceea alcătuieşte existenţa în manifestările ei cotidiene – nici latura ei privată, nici socială, nici arta, nici manifestări ale naturii, nici bogăţia, nici sărăcia, nici sentimentul suprem, nici inteligenţa, nici absenţa ei şi, cu precădere, nici politica, asupra căreia se aruncă, mai mereu, responsabilitatea pentru tot ce e rău. Fără o organizare tematică sau o ierarhizare anume a problemelor aduse în discuţie, rondelurile din volum dezvăluie o hartă a vieţii sufleteşti a autorului, trasată, deci, prin aportul decisiv al afectivităţii, care, aşa cum arătam mai sus, nu ocoleşte nimic din ceea ce umple perimetrul cotidianului omului legat de tradiţie şi al celui postmodern.

CRITICĂ

Dacă destul de mulţi poeţi contemporani cultivă sonetul –iar, în cazul unora dintre aceştia, ceva aproximativ, numit, de ei aşa –, celelalte specii ale poeziei cu formă fixă, nu se bucură de aceeaşi atenţie din partea celor care scriu, situaţie, fireşte, apreciată diferit, în funcţie de unghiul din care e privită: e pozitivă, dacă versul tradiţional e considerat desuet, şi e negativă, dacă se apreciază că un poet autentic, indiferent de chemarea / convingerea

/ pasiunea lui, indiferent de drumul principal pe care merge, trebuie să-şi certifice dreptul de a fi acceptat în spaţiul poeziei, ca slujitor al acesteia, şi prin creaţii pe care majoritatea – scriitori sau cititori, de orice fel – le asociază, în primul rând, cu noţiunea de poezie, respectiv scrieri care pun în evidenţă sau sunt realizate după canoanele consacrate de mult, cele tradiţionale. Pe de altă parte, a scrie doar valorificând canoanele poetice consfinţite de-a lungul timpului, nu este însă o garanţie absolută a apartenenţei la casta poeziei. Volumul lui Ștefan Al.-Saşa – Rondeluri triste, vesele şi politice, Fundaţia Culturală Libra, (probabil) 2012 –, tributar tradiţiei, aşa cum se anunţă prin titlu, mai întâi în plan formal şi, în al doilea rând, în planul conţinutului, şi acesta anunţat, prin subtitlu, e una dintre cărţile contemporane prin care se pledează pentru ceea ce e consacrat, în acest caz pentru rondel, „specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al şaptelea şi al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea şi ultimul vers” (conform DEX). Totodată, subtitlul cărţii sugerează modalitatea abordării „materialului” investigat aici – adică româneşte –, cu veselie şi tristeţe, în acelaşi timp, variantă, aşadar, a hazului de necaz naţional, risc pe care autorul şi-l asumă deliberat, din moment ce se ştie că, în general, cel care e preocupat, mai mult decât alţii, de asanarea morală a societăţii – ceea ce promit a fi rondelurile de faţă – e, în egală măsură, admirat şi detestat, mai ales de către cei care se simt vizaţi cumva de cuvintele lui. Mai mult, prin structura sa, în care un element definitoriu e refrenul, rondelul slujeşte foarte bine ţelului propus de autor, fără a risca, în felul acesta, ca repetarea unor idei, imagini, mesaje să fie supărătoare, atrăgându-i, cum se întâmplă, în mod obişnuit, celui care are intenţii educative, în vreo formă sau alta, catalogarea drept cicălitor / sâcâitor, fiindcă, în cazul acesta, repetiţia e impusă de configuraţia tipului de poezie în care alege autorul să se exprime. De aceea, versurile-refren – între care: Poetul plânge tot mai rar;

Un moralist – Ştefan Al.-Saşa: Rondeluri triste, vesele, politice

Mioara Bahna


î

parte din acele memorabile clipe în care simţi că întradevăr ai reuşit în existenţa ta artistică.

Bucureştiul mi-a oferit şi în anii următori foarte multe bucurii şi satisfacţii artistice ca o recompensă pentru amărăciunea pe care mi-o produsese cu ani în urmă. Dar am plecat din Bucureşti pentru că mentalitatea mea despre viaţă, conversaţiile mele cu cei din jur erau cu totul altele decât cele existente acolo. Limbajul, cuvintele, forma de viaţă existente la Bucureşti aveau cu totul alt sens decât cel pe care-l aveau pentru mine. Am fost un mare neadaptat! De câte ori mă duceam la Bucureşti, de infinite ori am rămas închistat pe stradă, în tramvai, în autobuz sau troleibuz, cu dorinţa de a ajunge cât mai repede la Operă, sau într-o sală de balet, sau la televiziune, unde eram invitat.

Baletul din Timişoara, formându-se cu absolvenţi de la Bucureşti şi Cluj, a ajuns într-o situaţie destul de favorabilă pe plan naţional. După anii ’60, eu având de partea mea seriozitatea cu care mi-am privit meseria, am început să fiu invitat la Televiziunea din Bucureşti. S-a întâmplat pentru prima dată în 1961, iar astăzi, după 50 de ani de activitate în Televiziunea Română am fost distins cu o „Diplomă de onoare” în care scrie negru pe alb că „Vă

mulţumim pentru aportul dumneavoastră scris în istoria Televiziunii Române”. Este un act pe care l-am primit cu mare plecăciune sufletească şi care îmi aduce compensaţia multor nopţi nedormite în trenuri, a multor ore petrecute aşteptând avioane cu destinaţia Bucureşti, Timişoara şi aiurea, dar care mi-au oferit şansa să exist pe scena naţională. Mai târziu, a fost un om care s-a numit Tudor Vornicu şi care a apreciat la maximum seriozitatea şi felul în care s-a prezentat baletul din Timişoara sub conducerea mea. El a considerat că participarea într-o emisiune de televiziune nu este un ciubuc, o „şuşanea”, ci trebuie să fie un act artistic, un act profund, gândit special pentru televiziune. Devotamentul nostru şi sinceritatea pe care le-am avut în relaţia cu publicul naţional ne-au adus acest succes de a fi colaboratori ai Televiziunii Române.

George ROCA: Faceţi parte din generaţia de aur a baletului

românesc. Câteva cuvinte despre succes, despre cei cu care aţi lucrat la Timişoara...

Francisc VALKAY: Pentru mine succes înseamnă să fii rechemat o dată, de mai multe ori, în locul în care ai mai dansat. Asta s-a întâmplat în foarte multe turnee de-ale mele în străinătate şi de nenumărate ori la Televiziunea Română din Bucureşti. Datorită ei am devenit cunoscut pe plan naţional, iar baletul din Timişoara a fost favorizat de mai marii Ministerului Culturii care i-au permis plecarea peste hotare, aprobându-i în anii 1970-1980 turnee în multe ţări din Europa. Era ca o recunoaştere a muncii noastre de la Timişoara, o recunoaştere a seriozităţii cu care am abordat baletul. Noi întotdeauna am considerat că a dansa este eminamente profund prin crearea unei relaţii interumane. Existenţa pe scenă este precum o conversaţie, este cuvântul pe care îl spui spectatorului şi pe care îl primeşti înapoi. Acestea sunt marile plăceri şi favoruri pe care această meserie mi le-a oferit.

George ROCA: Aţi făcut foarte multe turnee în străinătate, efectiv pe patru continente, în diferite ţări ale lumii, din SUA până în Egipt, din Rusia până în Mexic, din China până în Portugalia, sau din Canada până în India, via Bulgaria. Cum a fost posibil? Care au fost spectacolele reprezentative şi teatrele care au organizat deplasările. Ce amintiri plăcute aveţi de pe aceste scene pe care le-aţi cucerit, sunt convis, cu ropote de aplauze? Cred că aţi gustat din plin laurii gloriei supreme...

Francisc VALKAY: Turneele în străinătate le consider cele mai frumoase evenimente din profesia mea. Toate

George ROCA: Nu după mult timp după terminarea liceului bucureştean aţi devenit maestru coregraf al Operei din Timişoara. Cum a fost posibil? Eraţi totuşi atât de tânăr... Ştiu că tot în aceeaşi perioadă aţi lucrat în paralel ca balerin şi regizor la Televiziunea Romană din Bucureşti. Înseamnă că talentul dumneavoastră a fost apreciat şi de specialiştii în materie din oraşul copilăriei. Ce ne puteţi povesti despre această perioadă. Mă refer la

legături, spectacole, merite, colaborări şi eventual câteva amintiri demne de consemnat. Care a fost impactul reîntorcerii în urbea natală?

Francisc VALKAY: Timişoara anilor 1957 a fost pentru mine un nou început, a fost o altă experienţă. A început viaţa mea palpabilă pe marea scenă a baletului timişorean, naţional sau chiar mondial. Timişoara mi-a oferit posibilitatea să dansez în toate producţiile de balet care s-au montat acolo. Am fost Siegfried în „Lacul lebedelor” , Romeo în baletul lui Prokofiev, Albert în „Giselle” şi lista... este destul de lungă. Un fapt îmbucurător pentru mine a fost că am avut şansa, probabil datorită calităţilor mele sau chiar talentului meu, de a interpreta rolurile opuse în acelaşi spectacol. Să vă imaginaţi că într-un spectacol am dansat în rolul lui Romeo, iar în următorul spectacol am fost distribuit în Tibald. În al treilea spectacol am dansat Mercutio! Am dansat în străinătate Othello şi mai apoi Iago. În „Lacul lebedelor” am dansat toate rolurile bărbăteşti inclusiv bufonul, inclusiv Rothbart, geniul rău care vrăjeşte acea fată într-o lebădă albă.

Acestea au fost marile curiozităţi şi satisfacţii pe care mi le-a oferit meseria. Lucru mai rar întâlnit... N-am prea văzut dansatori care să aibă o valenţă atât de întinsă în distribuţia spectacolelor şi în aceste roluri diferite. Este o nebunie să poţi să fii azi Othello şi peste o săptămână să poţi să fii Iago. Lucrurile astea mi-au întărit convingerea că nimic în meseria mea nu este inutil, sau pregătirea mea care a fost atât de grea la începuturi şi-a arătat într-adevăr marile recompense pe care le-am cerut în timpul copilăriei mele. Acestea sunt pagini pe care am dorit neapărat să vi le spun pentru că ele au colorat viaţa mea într-o paletă extraordinar de mare, cât toate culorile curcubeului şi mi-au dat puterea să insist cu atâta peseverenţă, efort şi atâta sudoare pe acest lemn bătătorit care se cheamă scenă.

Timişoara este oraşul în care eu sunt participant la crearea acelui repertoriu mondial de titluri şi în care am dansat toate cele trei balete ale lui Ceaikovski: „Lacul lebedelor”, „Spărgătorul de nuci” şi „Frumoasa din pădurea adormită”. N-au lipsit marile titluri „Romeo şi Julieta”, Giselle”, „Don Quijote”. Ajungând într-un anumit vârf al pregătirii mele, am început să fiu invitat deseori la Opera din Bucureşti ca solist, dansator, exponent. Partenerele de la Bucureşti au cerut participarea mea alături de ele în spectacole şi aşa am avut şansa să dansez cu marile vedete ale anilor 1970-1980, ca Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Elena Dacian sau Cristina Saru. Cu ele am îmbrăţişat valenţele succesului care se cheamă „din zi în zi mai bine”, „din zi în zi mai sus”, „din zi în zi mai reuşit” decât ai putut să fii ieri. Aceste succese mi-au confirmat încă o dată că sacrificiile din copilărie n-au fost în zadar. Revin asupra acestui gând pentru că meseria mi-a oferit foarte multe cadouri, iar aceste participări la spectacole, ca invitat, fac

INTERVIUINTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN,

COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL

George Roca



INTERVIUla Bucureşti, Cristina Saru, în Armenia, la Erevan, în două spectacole memorabile: „Lacul lebedelor” şi „Don Quijote”. Lângă mine, dansatori tineri, artişti ai poporului, faimoşi dansatori armeni, o naţiune superbă, foarte credincioasă, cu o istorie monumentală. Am fost impresionat să văd că pe pereţii caselor lor, în magazine, nu figura nici un portret al „marelui conducător de partid şi de stat”, Leonid Brejnev. În acele locuri de cinste se afla portretul lui Aznavour, un armean convins, care niciodată nu şi-a negat originea, el numindu-se Aznavurian şi pentru care lucru a fost cinstit de conaţionalii lui.

O altă amintire se leagă de succesul spectacolului „O seară vieneză” montat cu compania de balet a Operei Maghiare din Cluj-Napoca pe care am condus-o. A fost un spectacol în care am exploatat toate posibilitătile oferite de muzica straussiană. Am organizat cu acest spectacol al trupei de balet de la Cluj-Napoca, şi împreună cu o parte a orchestrei Filarmonicii din Bucureşti, zece turnee în Franţa şi am fost rechemaţi de 3-4 ori în acelaşi oraş şi în aceeaşi sală, spectatorii dorind să vadă acelaşi spectacol.

George ROCA: Recunoscut atât pe plan naţional cât şi pe cel internaţional ca un mare artist, maestru coregraf, regizor, aţi fost invitat să puneţi în scena spectacole de balet atât în ţară cât şi în afara perimetrului naţional. Când, cum şi care a fost motivaţia de a fi cooptat în elaborarea unor asemenea evenimente?

Francisc VALKAY: Pentru mine satisfacţiile au fost deja ale creatorului pentru că... dansatorul a apus, iar creatorul din mine n-a încetat să existe ieşind dintr-o sală de balet ca dansator. „Nu te teme să mergi încet, teme-te să te opreşti!” este maxima care m-a călăuzit întotdeauna şi am avut grijă ca acest mers andante la un moment dat să se transforme într-un spectacol care s-a numit „Andante - Allegro”, pe muzica lui Vanghelis. Creaţia mea s-a întins între clasic şi modern, între clasic şi acel contemporan care s-a chemat Jean Michel Jarre sau Vanghelis. Într-o stagiune am montat „Spărgătorul de nuci”, iar în următorul spectacol am montat „Andante - Allegro”, sau un alt spectacol cu J.M. Jarre. Acestea au fost marile bucurii pe care mi le-a oferit scena – posibilităţile imense de a mă exprima - şi cred că acum sunt în plenitudinea capacităţilor mele de a mai arăta ceea ce mai pot. Păcat că timpul care mi-a rămas e din ce în ce mai puţin ca să mai exist într-o competiţie naţională sau mondială.

Arta baletului este acum în România într-o cumpănă, ca în general toată societatea românească, iar dansul nu este apreciat la reala lui valoare, el nedefinindu-se între contemporan, modern sau clasic. Păstrez un respect, o stimă deosebită pentru Baletul Operei din Bucureşti care m-a invitat în urmă cu trei ani să montez „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”. Maestrul Cornel Trăilescu şi directorul Operei Naţionale, Cătălin Arbore, m-au ales să fiu coregraful acestei superproducţii de dimensiuni hollywoodiene, cu optzeci de dansatori în care am putut să exprim minunata poveste a fraţilor Grimm cu toată forţa şi monumentalitatea ei.

O altă mare satisfacţie am avut-o în anul 2003 când s-a montat opera „Oedip” în cadrul Festivalului George Enescu, iar eu am fost ales de regizorul Petrică Ionescu de la Paris să fiu coregraful lui şi al acestui spectacol. „Petrika Ionesco”, cum este cunoscut în străinătate, este plecat la Paris de 30 de ani şi nu mă cunoştea. Am fost trimis la Paris şi într-o discuţie cu el mi-a oferit un rol de interpret în spectacol, un alter ego al lui Oedip, un bătrân orb care leagă de la început până la sfârşit toată acţiunea ce se petrece în spatele lui, acest personaj existând fără cuvinte, dar exprimând tot tragismul lui Oedipus Rex. Spectacolul a avut premiera la Bucureşti în 17 septembrie 2003, eu fiind şi coregraf şi unul din interpreţii acestuia. A fost pentru mine marea surpriză a carierei mele să revin pe scenă după cincisprezece ani interpretând un personaj aproape principal într-un spectacol monumental. Oedip la Bucureşti a fost pentru mine una dintre cele mai sublime şi de neuitat apariţii pe scenă, una dintre cele mai mari satisfacţii ale carierei mele. A fost unul dintre acele momente care îţi marchează viaţa. Sunt marile emoţii care m-au încercat, m-au răscolit, pentru că la şaizeci de ani mai puţin speri să mai apari pe scenă, să mai fii aplaudat în calitate de interpret şi coregraf..

aceste drumuri peste hotare le consider şi acum cadouri din partea meseriei. Nu se poate spune prin cuvinte ce înseamnă un drum Timişoara – Moscova – Pekin – Coreea. Și acum, privind zecile de fotografii de pe pereţii casei mele cu Zidul Chinezesc, cu Teatrul Balşoi, cu palatele din Coreea de Sud, îmi aduc aminte de specificul relaţiei dintre artist şi omul asiatic. Ei se apropiau de europeni ca de nişte idoli, nişte zeităţi care au venit să le arate ceva ce la ei nu există. Eu am păşit cu destul de mare emoţie în marile oraşe ca Pekin, Shanghai, Seul, Canton, în părţile Extremului Orient, sperând şi aşteptând să văd o altă lume. Orientul Îndepărtat este întradevăr fascinant datorită fanatismului cu care aceşti oameni îşi construiesc viaţa.

Fascinant a fost şi turneul din India din 1990, la o zi după pensionarea mea, un turneu de o lună de zile în marile oraşe Calcutta, New Delhi, Bombay. Am avut atunci cu trupa de balet de la Timişoara un spectacol special care s-a numit „Un strigăt pentru mine”. Am prezentat acolo „Mica serenadă nocturnă” de Mozart, prima parte din „Patetica” lui Ceaikovski, „Boleroul” lui Ravel şi am încheiat cu marea „Suită” de Jean Michel Jarre. În ultima seară a turneului, am dansat la Bombay într-o sală imensă, cu patru mii de spectatori aplaudând frenetic evoluţia dansatorilor Baletului din Timişoara.

Am iniţiat asemenea drumuri şi consider că i-am îmbogăţit pe colegii mei care au văzut atât de multe lângă mine, dar eu la rându-mi, am fost cu atât mai bogat... pentru că am avut lângă mine spirite cu care am putut să construiesc un compartiment de lucru plin de efervescenţă, compartimentul de balet al Operei din Timişoara care a marcat cu prezenţa mea istoria baletului naţional.

Turneele noastre au fost sublime pentru că au îmbrăţişat anii tinereţii mele şi în acelaşi timp anii maturităţii mele artistice. Drumul cel mai fulminant a fost cel din 1984 cu Baletul „Fantasio” din Constanţa care a făcut un turneu de patru luni de zile în Statele Unite. Maestrul Oleg Danovski m-a invitat, împreună cu partenera mea, Rodica Murgu, să participăm la turneu. Am dansat atunci în 52 de oraşe ale Americii, înconjurând de la New York, trecând prin Florida, New Mexico, California, toată America, întorcându-ne prin Cicago. Acolo ne-am întâlnit cu foarte mulţi prieteni, foarte multe cunoştinţe care văzând odată baletul românesc au căutat pe afiş nume cunoscute şi spre surprinderea lor între acele nume s-a nimerit să fie şi Francisc Valkay, coleg cu alţi copii de douăzeci de ani, pentru că toţi erau mai tineri decât mine.

Acest turneu a fost cea mai frumoasă „cireaşă de pe tort” primită în dar de la maestrul Oleg Danovski care m-a remarcat şi m-a distribuit în foarte multe spectacole. El a fost cel căruia i-am dedicat în scris pe un program, spectacolul numit „Dans, dans, dans”, în anii în care dedicaţiile artistice erau posibile doar unei singure persoane (şi mă refer aici la Ceauşescu!). Istoria acestui spectacol a început în 1982, când maestrul Danovski m-a cooptat într-un alt turneu cu Baletul „Fantasio” în Olanda. Cutreierând împreună magazinele din Amsterdam, într-un magazin de muzică mi-a pus discul cu „Oxygen” al lui Jean Michel Jarre care tocmai se lansase şi mi-a spus: „Pe acestă muzică ai să faci un dans mare, ai să faci un balet mare!”. În 1982 J.M. Jarre a fost o revoluţie prin explozia, prin inovarea pe care a adus-o în muzică. Eu aveam încă mari influenţe romantice, admirator al muzicii tatălui său, Maurice Jarre, cu neuitatele lui lucrări, acele sublime simfonii şi muzica sa din filme, apogeul fiind muzica din filmul „Doctor Jivago”. În urma acelui turneu am venit hotărât acasă la Timişoara, am luat toate discurile pe care le-am găsit cu muzica lui Jean-Michel Jarre şi am compus acel spectacol: „Dans, dans, dans”!

Dedicaţia a fost totală pentru maestrul Danovski. Programele mai sunt şi acum actuale iar spectacolul s-a jucat de foarte multe ori. Tudor Vornicu a auzit şi el de acest spectacol şi în 1984 ne-a invitat şi la Televiziunea Română. Noi am adaptat spectacolul pentru studiourile de televiziune şi astfel a fost filmat, dar la vizionare a fost oprit... A fost dat insă... în februarie 1990 (!!!) pe postul naţional de televiziune cu titulatura: „Dansează baletul Operei Române din Timişoara în spectacolul «Dans, dans, dans», sub coregrafia lui Francisc Valkay”.

Un alt loc minunat unde am fost invitat să dansez a fost Armenia. Pentru un dansator, să danseze în ţara dansului clasic cum era cunoscută vechea Uniune Sovietică, este ca şi cum un cântăreţ ar fi invitat să cânte în Italia, o mare scenă a operei mondiale. Am dansat cu partenera mea de


Știind că există o falie imensă între autorii de succes ai genului şi restul umoriştilor, Constantin Iuraşcu vine cu paşi grăbiţi la întîlnirea cu cititorul, „pocnind din bici” pe lîngă confraţi. Inspiraţia i-a dictat să introducă, după nume, pe copertă, o menţiune: „Tataia” - neîndoielnic importantă pentru biografia sa şi, probabil, pentru cunoscuţi. Cine crede că în umor nu se împart bobîrnace se înşeală. Cînd sub acelaşi acoperiş virtual dau nas în nas scriitorii de umor, se aprind iute scînteile şi creşte pălălaia, reacţiunea,

vorba lui Nenea Iancu, find în persoana lui Constantin Iuraşcu. Tare grijuliu, a adunat cartuşele fumegînde de pe cîmpul de luptă „Agonia”, şi-a dat fuga cu ele la editură. De ceva vreme, tot mai mulţi scriitori de umor au luat cu asalt editura Rocad Center. Aici vede lumina tiparului şi cartea domniei sale. Pe afară e frumos vopsită coperta, iar înăuntrul, leopardul şi gîlcevile cu confraţii pentru supremaţie fac să sară săgeţi otrăvite. Tataia şie că nu trebuie să ignore temele de interes general. Altfel, cartea ar fi inutilă (observaţia are deja o vîrstă respectabilă): „Evident, a fost eroare/ Că românii derutaţi, / Au plasat un lup de mare/ printre lupi adevăraţi.” Atunci cînd consideră că are de bătut un cui în locurile comune, Constantin Iuraşcu, un „agonist înverşunat”, îşi provoacăcu abilitate adversarul, folosind umorul ca pe un mijloc de luptă care biciuieşte moravurilor celor care-i stau în cale: „Eşti cam libertin, bădie,/ De-ţi iei astfel de avânturi;/ Că de unde spui, se ştie,/ Nu ies gânduri, ci doar vânturi”.

Construită pe replici „realiste”, cu efect polemic, marea temă a orgoliului răzbate din duelurile inserate în volum, Constantin Iuraşcu privilegiază scriitura policromă, directeţea exprimării, vocabularul nefigurat, uneori licenţios, dar nu ezită să apeleze la exprimarea

satisfacţie: “Nea Andreiaş, am făcut rost de o brânzică extraordinară” (Andrei îl imita cu talentul său de actor înnăscut). Căpitanul îşi duse trei degete la gură, ale că-ror vîrfuri le sărută zgomotos “Nea Andreiaş, pe legea mea, aşa ceva n-ai mai mâncat de mult. Ce zici, facem o mămăliguţă cu brânză şi, mai trântim şi două ochiuri pe de-asupra?” După aceea, Andrei, imitându-se pe sine, ca un adevărat Domn Goe ce era, îi răspunse plictisit: “Lasă-mă, dom´le, în pace, nu vezi că sunt ocupat ? Fă orice, numai să fie ceva bun !”…

Mi-am amintit de toate poveştile acestea nu de mult, în timp ce citeam din cartea bietului Adrian Marino: opt ani de ocnă grea şi încă cinci-şase de deportare în Bărăgan… Andrei Pleşu, erou naţional al rezistenţei an-ticomuniste, iar Adrian Marino, un veşnic marginalizat (?)… Mi-am mai amintit şi de detenţiile altor disidenţi, de pe alte meleaguri, mai puţin băşcălioase ca ale noastre (Havel, Adam Mihnick sau alţii). (…)

În luările tale de poziţie era vorba de Leonte Răutu şi de alţi ideologi de sorginte comunistă. Pe Răutu îl numeşti “groparul culturii române”. Sunt de acord cu tine că poate fi numit aşa, numai că, mă mir de naivitatea de care dai dovadă, crezând că odraslele lor – colegi de-ai tăi din Grupul de Dialog Social -, care, încă mai mănâncă “pâinică culturală” de la mămuca Românie, pot fi total

altceva decât au fost părinţii lor (?). Andrei Oişteanu, de exemplu, e văr primar cu fata lui Leonte, respectiv cu Anca Răutu (actualmente Oroveanu), care Anca, la rândul ei, este mâna dreaptă a lui Andrei Pleşu, adjunctă la Colegiul Noua Europă (Fundaţia Noua Europă). Toţi aceştia se ştiu de mici, din Cartierul Primăverii, au mers la aceeaşi şcoală, s-au jucat “de-a doctorul” când erau de-o şchioapă. După aceea, mulţi dintre ei au ajuns la Facultatea de Istoria şi teoria artei — i-au băgat tăticii şi mămicele lor acolo, că dădea bine la imagine. Era şi fata lui Borilă printre ei, pe care o curta Valentin Ceauşescu, venea şi el destul de des la vestitele petreceri ale Institutului de artă unde, la un moment dat, găseai mai mulţi ghitarişti pletoşi decât la Conservator. Celor din “Primăverii” nu le făcea nimenea nimic, numai pe noi ne fugărea miliţia să ne taie pletele şi să ne radă bărbile… Sorine, toţi aceştia sunt din una şi aceeaşi gaşcă. Sunt la cataramă cu Petre Roman (puţin mai mare ca ei), fiul lui Valter Roman, şeful politic al armatei române de pe vre-mea lui Stalin (atunci când părinţii noştri erau la ocnă, ca deţinuţi politici)… Ce fac aceşti domni şi doamne acolo, la Fundaţia “Noua Europă” — înfiinţată special pentru ei, ca să aibe lefuri frumuşele? La ora actuală nu fac nimic remarcabil: doar taie frunze la câini pe banii “tăiaţi” de Băsescu din amărâtele de pensii ale lui nea Grigore şi tanti Mărioara…

BIBLIOFIL

(urmare din pag. 8863)

Tataia Iuraşcu, cu biciul pe lîngă confraţi

„Pocnind din bici” – Editura Rocad Center

Maria Diana Popescu, Agero

indirectă, la sugestie, la echivoc: „Cu catrenul tău dai tonul/ pentru-apucături mai fruste/ Căci stârneşte iar plutonul/ De căutători de fuste”. Scriitor al instantaneului viu, Tataia abordează instrumentele umorului cu dinamism dur, apropiindu-se de motivele polemicii şi de semnificaţia lor cu o notă personantă: „Dragi confraţi de pe redute,/ Nu fac azi pe-acuzatorul:/ Cu chiloţi şi paraşute/ Nu putem salva umorul.” Probabil cititorii îşi vor aminti în momentele de răgaz de Constantin Iuraşcu şi de biciul punerii la punct, pe care nu se indură să îl reteze prea curînd. În alte genuri, concizia ar însemna sărăcie, dar în speţă, e o calitate esenţială, fiindcă Tataia poate condensa spontan, prin secvenţializare, în doar patru rînduri, o imagine de „război”. Ingenioasă mi s-a părut utilizarea sarcasmului, cu rol inhibitiv pentru adversar: „Eu ca amic al tău din România/ Vreau să-ţi prezint aici părerea mea,/ De ce te-a părăsit, cred, pălăria:/ Văzu ce-ai scos matale de sub ea!”. Nici adversarii nu se lasă, însă. Și exemplific aici pe Atropa Belladonna: „Sper sa nu

mă pape gaia,/ însă ceea ce contează/ E, că astăzi, la Tataia/ Vrabia mălai visează!”. Și tot aşa, duelul continuă, Tataia încălecat pe o şa, singur împotriva unui batalion de săbii, aruncă maşinal şi sacadat catrene fumigene de la nord la sud. Avem în carte, precum afirma Avianus la sfîrsitul secolului al IV-lea, „un umor cu care să-ţi înflăcărezi imaginaţia”, şi din care afli că epigramiştii nu sînt nişte sfinţi: „Pe-al umorului arene/ Adoptă unii căi înguste,/ Găsind subiecte de catrene/ Şi pe sub fuste şi-n izmene.”

Mesajul cărţii îşi extrage seva din conflictele intestine ale reprezentanţilor genului, marcînd, totodată, propensiunea autorului pentru ofensiva artistică moralizatoare. Aşadar, Tataia contribuie, după posibilităţi, la zîmbetul larg al literaturii contemporane, cu meritul de a învrednici teoria despre cealaltă suprafaţă a genului, de unde, încetul cu încetul, îşi construieşte structura umoristică, fără să

devină manivela unei flaşnete cu melodii stereotipe. Cum Caragiale (reprodus în prolog de George Petrone) spune că se poate glumi cu oamenii de spirit, sper ca pe autor să nu-l necăjească tonul şugubăţ al cronichiei, folosit în beneficiul unei perspective de amuzament pentru cititor. Deşi rîndurile mele sînt aşezate în strîmtoarea acestui procedeu, Constantin Iuraşcu-Tataia, cu toate bobîrnacele primite de la confraţi, corespunde întru totul portretului excepţional întocmit de prefaţator.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de


ESEU

de aici avem şi o serie de obiceiuri care se întalnesc numai la ei precum „cinişora”33 sau „ramura verde de la Sfântul Gheorhe”34, ei având şi un calendar agricol pe care il respectau cu stricteţe.

Primele mărturi referitoare la îmbrăcămintea românilor din Timoc au fost facute în anul 1875 când etnograful Isaba a publicat la Budapesta lucrarea „Note de călătorie din Serbia din punct de vedere geografic şi etnografic. În această lucrare vorbea şi despre populaţia din Valea Timocului despre care spunea că ţin cu dârzenie la portul lor tradiţional şi limba maternă.35 Portul popular bărbătesc din zona timocului se compune din: izmene, cămaşa, brau şi chituş iar pe cap purtau vara pălări iar iarna căciuli de mari dimensiuni. Camaşa barbateasca se caracterizea prin faptul ca nu are deschizatura la piept fiind frumos ornamentată cu diferite motive în general de culoarea rosie sau neagra. Portul popular femeiesc din zona timocului este compus din: poale şi ciupag scurt cu mâneci lungi ambele confecţionate din bumbac sau cânepă, doua cătrinţe şi brâu sau brăcire care erau confecţionate de obicei din lână36.

În privinţa învăţământului la românii sud dunărenii putem spune că a început din secolul al-XVIII-lea dar acesta se făcea în limba greaca.

Aromânii au fost primi dintre români din sudul Dunări care beneficiau în secolul al-XVIII-lea de un important centru cultural în orasul Mescopole care cuprindea o tipografie, şcolii înalte şi biblioteci, însa singura problemă pentru aromâni era datorată faptului că învăţământul se făcea în limba greacă.37

Florin Rogneanu

Portul tradiţional istroromân era compus la bărbaţii din cămaşă, care se baga în cioarecii care erau lungi şi strâmţi, Bărbaţii purtau peste cămaşă „ o jiletcă numită crujat, şi un minten pe care-l numesc coretu, făcut de stofă de suman, tot fără înflorituri”. Pe timp de iarnă ei purtau „o manta numită halea, în forma chebei ciobanilor de la noi, iar la gât pun o eşarfă de lână pe care o numesc faşă iar pe cap purtau pălării.

Femeile istroromâne purtau în secolul al XVIII-lea pe cap o căiţă albă „ cu margini crestate şi încreţite părul pe sub căiţă era împletit în cosiţe, iar în secolul al XIX-lea purtau pe cap „un tulpan, numit faţola.

Cămaşa, de culoare albă, fără înflorituri era până la genunchi, acestea fiind nevoite să poarte în piciore calţete peste care purtau opinci, încălţăminte prin care se pot observa similitudinile cu românii. Peste camaşă se purta firtuhu (un şorţ, de diferite culori, în care una predomină, iar celelalte conturează motivele de factură vegetale, geometrice sau animale.

În ce a ce priveşte ocupaţile istroromanilor documentele ni atestă ca fiind la început păstori, ocupaţie care va dispărea de-a lungul secolelor. Se vor mai ocupa cu producerea cărbunelui din lemn, pe care ulterior îi vindeau la Fiume şi Abazia. O altă ocupaţie practicată mai ales de bărbaţii din comuna Suşnieviţa, apare prezentată doar de către Teodor Burada, şi se referea la „cultura frunzei de salvie”27.

Romani Timoceni:Populaţia Vlahilor Timocenii prin poziţia geografică pe

care o ocupă în sud estul Europei, putem spune că a luat naştere în urma procesului de romanizare care a cuprins Peninsula Balcanică, la sfărşitul secolului al-III-lea î.Hr. la momentul în care imperiul roman a supus o serie de populaţii care locuiau în această zonă a continentului precum traci, geto-daci sau iliri. Pricipalii strămoşi ai timoceniilor pe lângă romanii au fost o populaţie de neam tracic, (după Strabo sau Diodor), sau iliric (după Ștefan din Bizanţ) numiţi Tribalii. Aceştia sunt atestaţi în regiune încă din secolele VIII-III, având o organizare statală proprie făcându-se remarcaţii în urma bătăliei cu Filip al-II-lea al Macedoniei, pe care lau înfrânt şi lau rănit28. Romani timoceni au fost singuri din marea masa a românilor sud dunăreni care în timpul dominaţie bizantine cat şi otomane au beneficiat de o autonomie locală, o administraţie proprie şi libertate religiosa.29

După pacea de la Adrianopol din 1829 români timocenii sunt împărţiţi în doua grupe o parte ajung sub autoritate sârbă iar cealanta bulgară. După înglobarea timocenilor în statul sârb aceştia au dus un intens proces de sârbizare şi s-au luat o serie de masuri precum înlăturare preoţilor români din biserici, slujba trebuia făcută numai în limba greaca iar copii erau botezaţii cu nume sârbeşti.30

Românii Timoceni alături de bulgarii, sarbii şi mutenegrenii au pornit în anul 1876 o rascolă împotriva turcilor. Răscoală în urma careia românii timocenii au ieşit foarte rău deorece din râundul lor au pierit aproximativ 1000 de români, mai multe sate au fost incediate şi o serie de învăţaţii români au fost spânzuraţi de către turci printre aceştia s-a numărat şi învăţătorul Ioan Ciolac.31

Referitor la numărul locuitorilor din Valea Timocului nu avem nici o statistica din timpul dominaţie otomane singurele statistici referitore la acestă ramură a romanilor sud dunărenii le avem facute dupa 1846 de catre statul sarb petru timoceni de sub stăpânirea lor si cele bulgare de după 1910. Românii timocenii din Serbia în anul 1846 numărau 79215 persoane, în anul 1850 erau 104343, în 1854 numarul lor era de 122593, la 1900 numărul lor ajungea la 160000, iar în anul 1921 numarul românilor din valea Timocului scădea la 149,593 persoane. Pentru românii timoceni din Bulgaria nu avem satatistici petru secolul al-XIX-lea primele statistici le avem la începutul secolului al-XX-lea mai exact în 1910 cand numarul românilor era de 79429, şi în anul 1921 cand numarul acestora scădea la 58312.32

În ce a ce priveşte ocupaţiile românilor timoceni, se ocupau mai mult cu agricultura şi mai putin cu pastoritul

Aspecte din istoria şi cultura românilor din sudul Dunării în epoca modernă

__________________27 Plantă erbacee cu flori viu colorate, cultivată ca plantă medicinală sau decorativă.28 Nicolae Dumbrăvescu, Vlahii Timocenii orogini şi supravieţuire secolele II-X, în Preparandia, nr. 1, 2011.29 Gheorghe Zbuchea, Românii, p. 228.30 Marian Niţă, Serbia de răsărit o mare de romani, în Acub Pro, nr. 5, 2008, p.6.31 Cristina Răduleanu, Răscoala Timoceană de la 1876, în Acub Pro. Nr. 5, p.13.32 Annemarie Sorescu Marinković, Cultura, p. 77.33 Cinişoare este un obicei al praznicului casei. Astfel în ajunul prasnicului femeile mai învârstă realizează o pâine rituală pe care se pune sare, fructe şi un pahar cu vin, colivă şi neapărat lumânare. Această cinişoară se aşează pe podea pe un ştergar alb direct pe podea, în acel moment gazda mai învârstă face câteva mătănii şi se închină zicând. “Bună seara sfinte praznice iată ţiam aprins lumina sfinte......” (se spune numele sfântului). Dacă în acel moment mai exista cineva în cameră îi răspundea astfel. „Mulţumesc că ai aprins lumina la sfântul praznic”, dacă nu îşi răspundea singură, aceste replici se spuneau de trei ori. După acest prim ceremonial se ia cinişoara se ridică la grindă şi se spune următoarea replică: „Snopul cât plopul/ Spicul cât grămăticu”, s-au „nici atâta rău să nu fie în casa noastră”, aceste replici se spuneau în cadru comunităţii de câmpeni, iar la comunitatea de ungureni se spunea: Cei afară să jivenească, adică să se umple coşarele de animale. Această cinişoară era înpărţită la apusul soarelui la toţii cei care luau parte la praznicul casei. Pentru mai multr amănunte despre acest obicei vezi: Monica Budiş Comunitatea românească de pe Valea Timocului Bulgăresc, Bucuresti, 2001, p. 25-36, şi Emil Ţârcomnicu Români dintre Vidin, Dunăre şi Timoc. Sărbători, Credinţe, Obiceiuri, Bucureşti, Editura Institutului cultural Român, 2010, p. 19-20.34 Ramura verde este un obicei întalnit în satele de câmpenii de pe Valea Timocului cât şi în unele sate de la nord de dumare din Zona Olteniei. Ramurii verzi se punea la stâlpul casei la sarbatorii crestine precum Flurii, Paşti, sau Sfântu Gheorge. La flurii se punea remurii de salcie verde, la paşti se punea frunze de leuştan iar la sfântu Gheorghe se punea o creangă de înfrunzită, care se mai numea şi “arminden”. Pentru mai multe informaţi vezii: Dragisa Kostandinovici-Traian, Românii din sud-estul Serbiei, Craiova, 2008, p. 43-56.35 Gheorghe Zbuchea, Români Timoceni, p. 45.36 Turcuş Aurel Descinderi în cultura populara, Bucureşti Editura Universitară, 2007, p.5937 Nikola Vangeli, Aromani, p. 110.




POEZIE

Câte ceva despre sinele meu

Aici, în spaţiul acesta orfan de lumină,sferele existenţei se întretaie ca nişte mingi de omăt,fiinţa gândirii de nefiinţă e plinăşi înaintea-sinelui-meu priveşte-ndărăt,

căutând nucleul unor lăuntrice spaţii,transcosmice (vorbesc de cosmosul sinelui meu,pentru că doar el e capabil de levitaţiiîn jurul ideii de Dumnezeu).

În spaţiul sinelui meu răzvrătitîmpotriva noţiunii de moarte totală,lumina, chiar dacă încă nu a murit,e tot mai bolnavă, mai pală.

Şi-n haosul fals, aparent, care-ascundeo ordine grea, neclintită în veci,perpetuu mă leagă magnetice undede polii gândirii apatici şi reci.În sinele meu, prea greu şi prea gri,se descompun pătratele în linii –cred totuşi în salvarea ce va fio înviere caldă a luminii.

Aici, în spaţiul acesta golit de lumină,întunericul încă n-a prins rădăcină.

Nebunia unei lumi stângace

Nebunia unei lumi stângaceCapătă treptat statut de lege.Ţipă cel mai tare că vor paceCei ce nici nu ştiu a o-nţelege. Ciuma nepăsării ne inundă,Seacă marea şi dispare râul.Oamenii tot mai ades confundăLibertatea vieţii cu desfrâul. Boala n-are leac şi nici măsurăŞi ne cade peste creştet veacul greu.Când de Dumnezeu nu se înjurăÎnjurat e însuşi Dumnezeu. Fii de sânge şi-au uitat părinţiiŞi-au fugit spre noi meridiane.În biserici au rămas doar sfinţii –Neînduplecaţii din icoane.

Ei se roagă stinşi, cu vocea arsă,Iar lumina Focului de SusPeste chipuri lin li se revarsăÎmpărţind din taina lui Isus. Plouă rar. Şi ploaia e de sânge.Parcă rana Cerului ne udă.Ţara plânge. Viaţa plânge. Omul plânge.Şi nu sunt urechi care s-audă.

NostalgieDin tagma mea de vise, mai am numai fragmente.In timpuri duse inchiseIn clipe, in momente.Cand sclipitoare amintiriDulci cantece vanturaTunete-ncep cerul sa sfarteceZambetu-l inlatura.Multe au fost si ori fiCu nevrut rost ori fara...Nu e cine sa asculteDin a sperantei daraBalada mea nocturnaCand cai tacite cutreierSi in al linistei urnaVre sa ma imite un greier.Eram copii in stropi de ploaieLucind ca luna-n mlastinaDar din ochi viata schimba nu doar straieCi si imaginea de bastina.Stau pe strada mea sub cerStrivind surcele de nostalgie,strada noastra soare, ger,galagie si armonie.Parca ropota cerul turbatDe solul sec cu sete suptSi in hohot de copii urlamAlergand sub un tol rupt.Lintoliu placerii cade,Caci doliu-I timpul pentru uniiEu gust sunetul tacerii ce sadeCu mine in lumina lunii.Si acum ma gandesc la tot,desi totul nimic nu-ipandesc astrele si-n cordsimt gustul sortii amarui.Iar de asta crezi mai desAsa ne-a fost sortit sa fieEu orice nefast gand am dresCu un zambet si o poezie.

Oda noptiiNoaptea e un inger mutCe sta de veghe peste maine,ca-n zbucium brut din timp pierdutin ureche ecou latrat de caine.Si fanfare de licuriciAlina o clipa de repaos,cand curg ca lacrimi pe furisisecunde ce nu tipa in haos.‘’de unde vii, poet pierdut?Portret de suflet fara om!Monstru diform ca fum pe horn,Pus sa rasufle fara somn!’’‘’de unde vin poate ca stiuUn car fara roate pot sa fiuPe a treia cruce un talhar,spatiu intre vis si cosmar.O noapte! Eram glasul ce te invioaraPasul incet ca mangaierea ce te-nfioara.Noapte! Eram pe o colinastrigat de sihastru lupcand zilei violai caldurasi purul ei albastru trup.Eram camila in munti si vaiPurtand daruri de nunti, smirna tamai,pentru un prunc de oameni uitat,de tine noapte, anuntat!Eram un Soare pentru o oarba,in alte amintiri sucitedin care raul are sa soarbe,seva altor zane amagite.’’O inalte culmi de flama,ca scari ce urca lejer,nu mai slujiti umbroasei damacaci dansa nu duce spre cer!Si am ramas si am vorbit Cu preafrumoasa noapteDar dupa un ceas am orbitFii-su somnu s-a pus pe fapte.

Spuneam

încerc să cuprind noţiunea de tuîntre buze,să simtvibrînd tristeţi în cuvintepline.atît a mai rămas,doar dorinţă lichidăîn vene şigurifără vorbe de ipsos.

obişnuiam să trag în piept iluzia unui albastrumai mare decît adriana.o sintagmă din care să mă culegi.

mi-a amuţit încrederea în pernă.dai noţiunii de eu inflexiuni amare.ieri uit.uit si expir.expir si uit.nu au ordine şi îmi zgîrie obrajii de la dau nume.

oboseşte cărăuşia asta a sufletului.nu vreau să apreciezi mintea meacu oglinzi pe tavan şi cenuşă sub preş.n-o vei face,nici lupii nu-i urla luniiziua.

...caut căldura.vezi,curg maluri în frontispicii,îmi surîd iar copii cu capete de neon în stradă.viaţa merge cu picioarele rupte şi strigă mult prea tare : „ Stai!”. vrea să imortalizeze expresiipe timp de noapte. atunci cîndnu suntem noi,cifaruri.

i-am spus să se oprească.ce păcat! nu ştiam să înot.cum să m-auda cîndnu dau din braţe?e oarbă. cum să mă vadă?

Din tine

vezi tu,nu este momentul în care cred,este clipa în care plec capulsub sabia,clişecio-poetică,a lui Damoclesde care n-aş fi auzit fără de vînt.azi e linişte,cum n-a fost niciodată pînă ieri,se odihneşte trufia,ştim azi că eşti straină de mine,tu,imagine în oglinda tulbure.eu sunt încă aici.nu aştept,dar încă nu am abandonat reflexul condiţionat de speranţă.uită-l tu,poate,înaintea mea,sub sine.nu măsor timpul în eu,dar te măsor în timp.

STEFAN ALEXANDRU PATRASCU

Petru Botezatu

oana dragusin


î

Mircea Arman este absolvent al Facultăţii de Filologie, care şi-a dat

doctoratul cu domnul profesor Mircea Muthu şi este licenţiat şi în drept. A publicat volumele Poezia ca adevăr şi autenticitate (2002), Despre divin, poetic şi filosofic în gândirea preplatoniciană (2004), O istorie critică a metafizicii o c c i d e n t a l e (2007). E

cunoscut ca autor al traducerilor din Martin Heidegger, Fiinţă şi timp (1994), în colaborare cu Dorin Tilinca, Timp şi fiinţă (1995) şi Fiire şi timp (2001). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. La sfârşitul anului trecut, Mircea Arman a câştigat, prin concurs, postul de redactor-şef al revistei Tribuna. În primul număr al acestei foi de cultură naţionale, în editorialul intitulat sugestiv Noua Tribuna, noul redactor-şef al acestei vechi şi prestigioase publicaţii, dl M. Arman declară, din capul locului, intenţia programatică de a transforma revista într-o tribună naţională de propagare a valorilor naţiunii române: „De la o gazetă gândită a fi, în esenţă, un rezonator al valorilor şi autorilor transilvăneni, poate mai restrâns, clujeni, Tribuna trebuie să devină, cu adevărat, o tribună naţională”. Până aici totul e scris fără reproş, căci e limpede faptul că publicaţiile culturale de patrimoniu ce apar pe tot cuprinsul ţării nu e salutar să fie transformate în foi locale, lipsite de personalitate – cum a fost Tribuna de până acum mai bine de o lună – riscul fiind împotmolirea în provincialism. Rândurile următoare ar fi semnate de oricare dintre prestigioşii conducători ai vechilor publicaţii româneşti, neînregimentate grupului de comentatori insolenţi, fără operă, care conduc, de mai bine de douăzeci de ani, cultura română: „Nu ne interesează găştile, afinităţile sau coteriile literare, ne interesează valoarea, deschiderea, patriotismul adevărat bazat pe valorile naţionale şi europene”. Din nou, absolut corect, autorul editorialului notează următoarele: „Cultura română se află la un moment de răscruce al existenţei ei. Nu cunoaştem o perioadă mai tulbure, mai lipsită de elementul valoare decât cea pe care o trăieşte cultura noastră după Revoluţia din 1989”. Nu credem să fi existat o perioadă mai tulbure – cu excepţia perioadei stalinisto-dejiste – decât cea post-decembristă, în care s-a instalat o criză a valorilor şi a modelelor de o gravitate evidentă, iar creatorii au fost îmbrânciţi în marginea societăţii româneşti. În continuare, Mircea Arman susţine că „valorile trebuie recunoscute şi promovate, impostura şi autosuficienţa păguboasă căreia i se mai zice «prostie cu ştaif» trebuie arătată şi dezavuată. Nu există deţinători ai adevărului absolut şi nici promotori de valori certe, această confuzie uriaşă o pot face doar cei mânaţi de setea de putere şi arghirofilie”. Ce

face, în continuare, Mircea Arman? Cu seninătate şi detaşare, calcă pe un teren minat. E drept că o face aluziv, suficient de transparent însă, ca unii dintre cei avizaţi să sară ca arşi: „În cultura noastră acest mod de a privi lucrurile aparţine unor epigoni ai lui Constantin Noica”.

În nr. 250, urmează un alt editorial, incendiar, subiectul acestui text armanian fiind „falşii profeţi”, care vin „îmbrăcaţi în mantia filosofiei”; iniţiaţii înţeleg, desigur, că este vizat acelaşi grup de comentatori, autori de jurnale, însemnări sau eseuri, în frunte cu autorul jurnalului păltinişian şi eseistul H.R. Patapievici, care a întocmit, în grabă, o „nouă tablă de valori acceptate” şi l-a expediat pe Mihai Eminescu în sintagma „cadavrul din debara”, afirmând că „steaua lui Eminescu a apus” (România liberă, 15 ianuarie 2000).

Într-un editorial care ne uimeşte, publicat în România literară (8 februarie 2013), preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, încearcă să-l pună la colţ pe coji de nucă pe neînregimentatul Mircea Arman, care a îndrăznit să se atingă de citadela oficializată a culturii şi literaturii române vii, guvernată de grupul liicean. Limbajul folosit de domnul profesor? În opinia d-sale, dl M. Arman este „diletant, veleitar fără operă şi fără conştiinţă literară, băiat de mingi într-un partid politic” etc. Urmează un interviu, de fapt, o replică de fiară încolţită a domnului M. Arman, publicată în Cotidianul (11 februarie 2013). Câteva declaraţii sunt, evident, inacceptabile şi constituie rodul furiei, în mod cert, ulterior regretate; dacă facem abstracţie de tonul intempestiv, dl Arman are, în câteva puncte esenţiale, dreptate. Apoi este dat publicităţii un protest elaborat de „un grup de iniţiativă”, în componenţa căruia intră Doina Cetea, Ion Mureşan, Marta Petreu, Adrian Popescu, Mircea Popa, protest asumat, între timp, de alţi scriitori. Dacă reciteşti textul protestului, vei vedea că, la un moment dat, este invocată conducereafilialei Cluj a USR. Din câte ştiu, nici unul dintre semnatarii iniţiali, cei cinci, nu este membru al conducerii filialei. Interesant e că Irina Petraş, preşedintele Filialei Cluj a USR, refuză să semneze protestul, după cum a refuzat explicit şi subsemnata. Citind protestul, nu ştiu de ce nu m-am putut debarasa de tonul auzit în literatura epocii staliniste; o seamă de colegi îl pun din nou la colţ pe coji de nucă pe dl Mircea Arman. E totuşi vorba de un membru al USR.

Să recapitulăm. Un membru al Uniunii Scriitorilor din România, în urma unui concurs iniţiat de Consiliul Judeţean Cluj, a câştigat un proiect editorial şi şi-a propus să renască revista Tribuna. Cum poate fi justificată reacţia unor colegi, membri ai USR? Din ce motive, nici unul dintre ei n-a iniţiat un protest atunci când din paginile aceleiaşi Tribuna erau atacaţi – într-un limbaj ce l-ar concura pe cel caracteristic Săptămânii barbiene – importanţi scriitori ai Ardealului? Oare din ce motive nici unul dintre semnatarii actualului protest n-a lansat pe circuitul presei naţionale un comunicat în care să

apere de atacuri imunde mari scriitori, artişti şi intelectuali români, acuzaţi, pe toate canalele media, fără dovezi, că au colaborat cu securitatea: Adrian Marino, Nicolae Breban, Mihnea Berindei sau Mihai Botez? Cartea bine documentată a lui Gabriel Andreescu – Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii – este edificatoare în acest sens. Într-o analiză, nuanţată şi incendiară, Virgil Nemoianu, citat şi altădată, se întreba: „De ce plânge lumea aproape în unanimitate de calitatea deplorabilă, joasă, a păturilor politice din România? Nu cumva, zic eu, tocmai din cauza decimării sălbatice a elitelor, continuată prin auto-exilarea valorilor naţionale? (...) Cum se face că loviturile abuzive, violente s-au îndreptat şi se îndreaptă prin excelenţă împotriva generaţiei celei mai europene, celei mai echilibrate pe care a cunoscut-o România în secolul XX? Cât de periculoasă este stârpirea valorilor în numele unor adevăruri inchizitoriale simpliste şi totodată cam dubioase?”

Oare din ce motive scriitorimea românească nu s-a solidarizat, cu aceeaşi rapiditate şi eficienţă, ca să-şi apere valorile ce aparţin „generaţiei celei mai europene, celei mai echilibrate pe care a cunoscut-o România în secolul XX”, valori atacate sistematic în epoca post-decembristă? De ce scriitorii români, solidarizându-se, nu-şi apără valorile de tăvălugul consumismului, al mediocrizării şi tabloidizării, impuse ca stil de viaţă? De ce anume le este frică scriitorilor ardeleni? De renaşterea revistei Tribuna? De renaşterea valorilor naţionale, care au fondat naţiunea română modernă, valori, pe care scriitorii români nu s-au grăbit câtuşi de puţin să le apere în ultimii mai bine de douăzeci de ani?

Cum îşi apără valorile fondatoare ale Imperiului Rus scriitorii, prozatorii, intelectualii, academicienii şi profesorii ruşi de epoca trivializării, a consumismului şi mediocrizării programatice, ascunse, uneori, sub masca aşa-zisei globalizări sau a post-modernismului, interpretat abuziv, toate laolaltă menite să saboteze identitatea unei naţiuni? O cultură imperialistă, de veche tradiţie, ca cea rusă, care îi are în epicentrul ei pe coloşii Puşkin, Dostoievski şi Tolstoi, o cultură recunoscută şi respectată pe întreg mapamondul, procedează dezarmant de simplu: îşi solidarizează vârfurile şi aduce conceptul de literatură naţională alături de… cel de securitate naţională! Citind eseul doamnei profesor Livia Cotorcea (Contemporanul nr. 2, 2013), veţi afla nu puţine lucruri, între care felul în care domnul profesor Igor Ivolghin, la o masă rotundă moderată de d-sa şi intitulată Literatura naţională şi securitatea naţională, a lansat un „semnal de alarmă”, o „provocare şi un avertisment”, „trimise televiziunilor, revistelor, ziarelor, şcolilor şi, nu în ultimul rând, guvernului”. Straniu e că nici unuia dintre colegii d-sale nu i-a trecut prin cap să-l acuze pe poetul Ivolghin de patetism, „predispoziţi pentru exces”, nici de „insistenţa nebună în promovarea unor cauze care au izbândit deja”. Nici „băiat de mingi într-un partid politic” nu

POLEMICI

Aura Christi

Cultura română vie - acasă


SCRIITORI ÎN AGORA

Domnia Sa şi-a dezvoltat nu numai crezul didactic al cultivării deşteptăciunii prin simţul umorului, dar a evoluat într-o splendidă diatribă asupra umorului totalmente involuntar, acelaşi ca pe vremea tradiţionalelor lupte ale intelectualilor cu ciocoii: Umorul pe care-l produc politicienii avizi ce s-ar dori potentaţi, alături de potentaţii stupizi ce se doresc politicieni.

Dar întrebarea care se pune oriunde, numai la Consiliul Audiovizualului nu, întrebarea celor care ne-am săturat să luăm în râs atacurile subculturii agresive, ar trebui să fie: Oare, dacă umorul poate fi involuntar, poate fi involuntară şi prostia agresivă?!... Umorul, fie el şi involuntar, poate trezi reacţia sănătoasă a râsului în batjocură: „ridendo castigat mores”; în vreme ce agresivitatea e altceva. Ea poate fi considerată forţare a deculturalizării societăţii şi dorinţă de a impune cu forţa un model de om acultural, faptă ce ar trebui pedepsită prin lege.

Spun asta cu toată tăria pentru că modele, precum cei cu blaturile din fotbal care erau preferaţii tuturor prim-secretarilor, ştabilor de partid, conducătorilor de mari întreprinderi finanţatoare ale fotbalului „muncitoresc-socialist” şi eroi ai ziarului „Sportul popular”, sunt încă pernicioase devenind sechele ale corupţei bolşevice. Cândva, la nişte alegeri când un preşedinte de ligă îşi cumpărase un post de parlamentar, l-am văzut lăudându-se la televizor cu faptul că „el n-are facultate; ce, doar n-a fost prost să piardă patru ani degeaba!”. Și, ne având cum să fiu supărat pe el, m-a indignat reporterul care nu s-a simţit deloc lezat în propia-i cultură. Aşa că zilele trecute, când l-am auzit pe altul că „vrea să facă parte din Comisia Juridică, fiindcă are trei ani de drept”, nu m-a mai deranjat reportera care, şi ea, pesemne că „avea profesionala la bază”. Și ne mai mirăm de degringolada tinerei generaţii, când e plină televiziunea de asemenea modele!

Din pricina aceasta făceam comparaţia (din punct de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitatea confraţilor noştri de la Chişinău, spunându-mi că, imperială sau mahalagească, agresiunea impotriva culturii, mai ales când e vorba de una şi aceeaşi pe are o vedem lovită din ambele părţi, este întotdeauna la fel de periculoasă, impunând uneori momente când n-ar trebui numai să râdem. Ci, cel mult, dacă ţinem la umorul nostru, să râdem eradicând.

Și, fiindcă, în această perioadă, condeiul meu şi-a propus să-i lămurească pe unii lideri europeni asupra sensibilităţilor de psihologie naţională pe care ar trebui să ni le respecte, îi rog să se gândească, mai ales pe cei care au trecut prin asta, că, lăsând la o parte unele ţări africane unde tradiţia tribală profită de cea colonială, sau invers, deci e o problemă strict locală şi nu una geo-politică, în afară de aspectele comunismului asiatic, de altă natură decât esenţele europene, suntem singura naţiune a lumii obligată a trăi împărţit. Am vorbit şi despre sărbătoarea acestei limbi, care trebuie să devină o Săbătoare Naţională, a tuturor românilor şi a tuturor locurilor în care se vorbeşte româneşte, a tuturor locurilor în care prin această limbă se consolidează edificiul culturii române.

„Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale şi ale slugoilor celor care i-au dominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vine din partea celor cărora le-am căutat în coarne”...

Cam asta e concluzia cu care m-am întors de la o încărcată şi plină de duh manifestare culturală mizileană, unde cei ce semnăm în mai multe publicaţii bucureştene, ne-am întălnit - şi-am înflorit idei, şi-am petrecut, şi-am râs, şi-am plâns împreună – cu confraţii noştri care publică

în frumoasă limbă română publicaţii din Chişinău şi Cernăuţi.

Am schimbat idei cu veselie, în virtutea convingerilor noastre că omul vesel este şi fecund şi creator; şi am deplâns starea de agresiune asupra culturii noastre care produce o situaţie paradoxală. Deoarece, cu toate că este vorba de o cultură unică şi unitară, agresiunea împotriva ei se manifestă din două motive, vine din două direcţii şi are, implicit, două categorii de duşmani.

Și, fiindcă în ultimă instanţă a fost vorba de un festival de umor şi poezie, ne-am dat drumul şi ne-am spus năduful; unii mai liric, alţii mai înţepător, dar simţind cu toţii intelectuala răspundere de a ne opune acestei agresiuni. Fiindcă, printre confraţii cu care am petrecut se aflau chiar şi cei care, în zilele de 29-31 august 1989 deveneau eroii desţelenirii soartei limbii noastre pentru o bună parte din românime; cei care, au organizat marile proteste şi manifestări împotriva deculturalizării prin presiuni imperiale şi au reinstaurat „limba vechilor cazanii”.

Pentru ca acum la aproape un sfert de veac, datorită făţărniciilor politice, încă să se mai confrunte cu cei care duşmănesc asta, încă să-şi simtă agresată cultura care, de fapt, înseamnă însuşi viitorul. Da, aceeaşi cultură pe care o simţim agresată şi noi dar, din păcate, ne având nici măcar mândria de a ne înfrunta cu nişte tendinţe imperiale. Ci, doar cu cele mai meschine acte de politici aşa zis culturale, de la ploconirea în faţa comercialului de import şi până la gratuitatea interesată a televiziunilor care dezbat în aceste zile problemele legii presei, dar cultivă ele însele aceleaşi nulităţi degradante a căror fotogenie greţoasă sfidează nu numai elementarul culturii, ci orice urmă de bun simţ. Astfel, fenomenul de becalizare se multiplică mereu şi-n diferite sfere, pesemne prin regăsirea cărturărească pe care şi-o află cei care-l mediatizează. Și-l mediatizează căutându-i în coarne, încurajându-l în prostie, în loc de a-l ţine cât mai ascuns, ca pe-o ruşine naţională atunci când deschide gura.

Olimpian, cu înţeleaptă senectute, academicianul Solomon Marcus, trecea peste acest sentiment degradant, punând totul pe seama umorului involuntar.

AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE

Corneliu Leu

l-a numit nimeni. Nici unuia dintre colegii ruşi nu i-a venit ideea să facă un protest „energic”, pentru a-l „linşa” public sau pentru a-l „ucide” în efigie pe poetul Igor Ivolghin, preşedintele Fundaţiei „F.M. Dostoievski”.

Ce fac majoritatea scriitorilor români? De mai bine de douăzeci de ani se devorează între ei. Între timp, romancierul, poetul şi prozatorul – creatorul roman, din opera căruia se hrăneşte şi prosperă inclusiv comentatorul – au dispărut din cetate. Da, ne-am trezit acasă, în exil. În viaţa literară românească există găşti

care se sfâşie între ele. Ferească-te Dumnezeu să nu accepţi, vorba lui H.R. Patapievici, „noua tablă de valori acceptate”. Ferească-te Dumnezeu să nu accepţi înregimentarea sau să mârâi la adresa acelei table. Ferească-te Dumnezeu să pomeneşti vechea tablă de valori europene, în care a fi european înseamnă, în primul rand, a fi tu însuţi, adică a fi român şi a-ţi conserva identitatea, specificul naţional, despre care excelentul şi inegalul scriitor Mircea Cărtărescu scrie, fără să tresară: „N-am crezut niciodată în specificul naţional”.

Pe scurt, noi am dori, din colţul

nostru, ca forţele literare ale Clujului şi Ardealului să se anime în cu adevărat realele şi acutele probleme ale culturii de astăzi. Biata revistă Tribuna a avut şi sub regimul comunist, dar şi după Revoluţie, o soartă ingrată; a jucat, mai degrabă, un rol secund. Noi, de aici, din capitală, ne-am dori ca marile reviste tradiţionale ale Ardealului să reprezinte cu adevărat spiritul Ardealului dintre cele două războaie. Să-i dăm, totuşi, o şansă dlui Mircea Arman şi Consiliului Judeţean Cluj să încerce să pună pe picioare o importantă şi necesară Tribună a Ardealului românesc.


Privit la raze „X”, trupul poporului român abia dacă este o umbră; el nu are cheag, radiografia plaiului

mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării:”

(Horia Roman Patapievici - Preşedintele Institutului Cultural Român)

Urmând tradiţia tatălui - zice-se, N.K.V.D.-ist şi GESTAPO-vist cu state de plată - neromânul, inamic declarat al românilor, a penetrat ani de zile o serie de structuri ale Statului Român. Actualul Preşedinte al României l-a uns, l-a re-uns şi l-a lipit cu super-glue de scaunul celui de-al doilea Minister de Externe al ţării, conferindu-i rang de Secretar de Stat cu salariu „neruşinat”. Fotoliul confortabil unde s-a cocoţat ca să-şi arunce veninul elitist, şi de unde tare n-ar vrea să se ridice, i-a permis să manevreze fonduri la care alte organizaţii nici n-au visat. Institutul Cultural Român (I.C.R.) Stockholm este laureat al premiului Bifrost, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender (L.G.B.T.), pentru „contribuţii excepţionale la consolidarea relaţiei dintre comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală», pentru „încurajarea şi sprijinirea comunicării cu L.G.B.T. din România şi cea din Suedia, vizibile în mod special în proiectul său de colaborare cu Festivalul Moonbow. Cu acest prilej, menţionează Mediafax, I.C.R. Stockholm i-a avut ca invitaţi pe vicepreşedintele Accept România şi pe organizatorul Bucharest GayFest, prezenţi la o serie de evenimente din cadrul festivalului.» Ce legătură au atribuţiunile Institutului cu plimbarea, pe banii contribuabilului roman, a reprezentanţilor minorităţii homosexuale la Stockholm? Premiul acordat I.C.R. pentru „contribuţii excepţionale la consolidarea relaţiei dintre comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală» pune I.C.R. într-o postură cu totul diferită de menirea sa. Rău a ajuns România, dacă „interfaţa» ei este reprezentată de homosexuali si lesbiene! Iată cum, Institutul Cultural Român, condus de Horia Roman Patapievici a găsit în sfârşit „cea mai potrivita cale» de promovare a valorile cultural-spirituale româneşti. Despre români, Institutul Cultural Român are alte păreri: cadavrul din debaraua lui HoRo(r)Pa, cum îl numeşte distinsa jurnalistă Maria Diana Popescu, a fost de multă vreme trecut pe lista neagră, la fel: Cioran, Ţuţea, Iorga, Eliade... În schimb, taraful ţigănesc „10 prăjini», arvunit de I.C.R. şi de Ministerul de Externe a fost lăsat să se „dea în stambă» la Shang-Hai, cu prilejul deschiderii Pavilionului Românesc. Cu manele porno şi cu nădragii în vine, „hartiştii» au pus pe fugă vizitatorii oripilaţi de spectacolul grotesc. Scandalurile de la reprezentanţele I.C.R. din New York şi Berlin, cu falusuri patologice şi „poneiul profund» au ţinut, multă vreme, prima pagină a ziarelor din Occident. Ei, şi? Timpul trece, leafa merge, iar I.C.R., încet, dar sigur, demolează tradiţia spirituală românească. „România Medievală» constituie un tablou deliberat deformat, comandat de duetul HoRo(r)Pa-Baconschi şi executat de un istoric-mercenar polonezo-elveţian şi încă ceva (de parcă în România nu se găseau oameni competenţi). Amintesc aici reacţia istoricului Emilia Corbu la inepţia numită „Istoria Medievală», prezentându-vă şi răspunsul official primit la sesizarea-protest.

De parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, mintea supra-încălzită a unui miha-lustragiu-de-casă a fumegat ideea unui premiu pentru Întunecimea Culturii Române, nici mai mult, nici mai puţin decât un Doctor Honoris Causa, pentru „opera» scatologică privind România. Titlul a fost acordat de Universitatea de Vest din Timişoara, iar „felicitările, masa şi dansul» s-au consumat pe tarabele Humanitas de la Târgul de Carte Bookfest. Încercând să salveze onoarea culturii timişorene, numeroşi oameni de cultură şi ştiinţă, profesori universitari, scriitori şi jurnalişti din Timişoara, scandalizaţi de această mizerie tipic-abuzivă, au semnat un protest:

Protest împotriva maculării memoriei Universităţii

de Vest din Timişoara

„Dezavuăm cu fermitate iniţiativa unui grup de activişti servili de a se acorda titlul de Doctor Honoris Causa lui Horia Roman Patapievici (17 martie 2012, la orele 12), în Aula Magna, iniţiativă ce se distinge şi prin ocolirea etapelor legale prevăzute de Carta Universităţii de Vest din Timişoara. Cu deplină convingere, protestăm contra acestei impietăţi, întrucât Aula Magna a U.V.T. a cunoscut emoţionante momente de gratitudine şi respect prin desfăşurarea ceremoniilor dedicate multor prestigioase personalităţi ştiinţifice, culturale, cu realizări excepţionale în diverse domenii, şirul glorios fiind deschis de marele savant Eugeniu Coşeriu, aceste figuri luminoase distingându-se prin puternic, deschis ataşament demonstrat prin fapte faţă de România, de valorile sale consacrate şi emergente. Decernarea celui mai preţios titlu de gratitudine aceluia care a publicat fraze precum „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană», „Eminescu este incorect politic», „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături», „Privit la raze X, trupul poporului român abia

dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării», „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă»... „un popor cu substanţă tarată. Oriunde te iţi, vezi feţe patibulare...» etc, etc. este inacceptabilă şi total inoportună, realitatea însăşi contrazicând premoniţiile cu iz de blasfemie publicate de H.R. Patapievici, recentele sale încercări de a drege busuiocul rămânând inconsistente şi perpetuu neconvingătoare. Personaj controversat inclusiv de rapoartele repetate ale Curţii de Conturi, HoRo(r)Pa îşi poate face un „titlu de glorie» numai din autoproclamarea

sa ca anticomunist şi antisecurist (întreprindere deloc nouă în ultimii ani, însă contrazisă de fapte, de viaţa cotidiană), căruia i se pot imputa „realizări» precum anularea proiectului Anul culturii române în Italia, participarea la evenimente de înalt nivel cu tradiţii decenale ca Bienala de Arhitectură de la Veneţia şi la Salonul cărţii de la Torino fiind puse în primejdie de managementul defectuos al actualei conduceri a Institutului Cultural Român. [...] Despre ferventul „anticomunist» şi „antisecurist» aflat (încă) în fruntea Institutului Cultural Român, vom reveni inclusiv asupra multor iniţiative maligne ale sale, înfăptuite în ţară şi în afara fruntariilor, delimitându-ne fără pic de ezitare, solicitând justiţiei şi altor instituţii abilitate să se facă dreptate.»

Semnează: Dr. Cristian Ardelean artist liric (Timişoara), Prof. univ. dr. Viorica Bălteanu (Timişoara) filolog, italienist, scriitor, Prof. univ. dr. Doina Benea (Timişoara) istoric, Ing. Titus Bojin (Timişoara), Dr. Cătălin Bungescu (Timişoara) medic, Scriitor Nina Ceranu (Timişoara), Nicoleta Colceiar artist liric (Timişoara), Adrian Vasile Cotuna artist liric (Arad), Prof. Alexandra Dogaru (Timişoara), Dr. ing. Lia Lucia Epure (Timişoara) jurnalist, Prof. univ. dr. Suzana Fântânariu (Timişoara) artist plastic, Prof. univ. dr. Vasile Frăţilă (Timişoara) filolog, Prof. Elena Gaja artist liric (Braşov), Ing. Eugen Georgescu editor (Timişoara), Conf. univ. dr. Mariana Istrate (Cluj-Napoca) italienist, Ing. Ioan Aurel Laslău editor (Timişoara), Ing. Sociolog Ioan Doinel Malcoci (Timişoara), Dr. Luminiţa Niculescu (Timişoara), Scriitor Alexandru Petria

PORTRET

Ion Măldărescu


Defecalizarea Institutului Cultural Român


ESEU

Iar dacă, în zilele noastre Poetul a devenit, pentru unii, o problemă, afirm şi eu precum D.Vatamaniuc: „E foarte bine că avem o problemă Eminescu”. Acesta să fie motivul că Eminescu a devenit Poet Naţional pe bază emoţională? Mă gândesc că la un românism cu o recunoscută băşcălie a desconsiderării de sine, Eminescu poate să capete, cum spunea Eugen Ionescu, în 1932, un „rol de figurant în cultură”. Sunt destule încercări de deconstrucţie a mitului eminescian, însă nu a fost găsit un înlocuitor. A încercat N. Manolescu să-l impună pe Mircea Cărtărescu dar, vorba lui N. Georgescu, tot demersul a rămas “o formă fără fond.”

Vor mai fi multe încercări de demolare a statui lui Eminescu, însă opera lui este şi va rămâne un spaţiu al ritmului. Este o respiraţie creatoare prin limba română. Iar literatura noastră expiră şi inspiră prin acest mare poet. Și, când vorbim de geniul lui Eminescu şi opera lui ca aspiraţie către Absolut, vorbim de fapt despre efortul, pe durata existenţei umane, de a integra cât mai perfect cu putinţă ritmul lor esenţial într-un ritm universal sau, de a se ridica, prin particular, la puterea de adevăr a generalului. Literatura Română a avut mare noroc cu acest poet născut la Ipoteşti. Ritmul celui ce creează rămâne în opera sa. Un ritm devenit culoare, contur, sunet. „Numai când ritmul devine singurul şi unicul mod de a exprima gândul, numai atunci există poezie. Orice operă de artă nu este decât un singur şi acelaşi ritm” spunea Holderlin în convorbirile sale cu Sinclair. Iar valoarea filosofică a operei eminesciene constă în efortul său de a investi umanul cu eternal, pieritorul cu nepieritorul, relativul cu absolutul. Și astfel, oricât ar părea, Eminescu nu poate să fie abstras din timpul său şi din spaţiul său. Judecata operelor sale trebuie făcută în acest context. Valoarea operei eminesciene nu constă atât în ce şi cât a putut să cuprindă în sine din absolute, ci în tensiunea spirituală cu care s-a dorit acest lucru, în ceea ce numim zbaterea poetului, arderea sa lăuntrică. Pentru că tensiunea spirituală naşte întrebări, iar acestea vis-à-vis de existenţă sunt hrana necesară cunoaşterii. Opera eminesciană este o împlinire pentru el şi pentru Literatura Română şi este cu atât mai mare, cu cât constituie o împlinire ulterioară.

În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat. Ea depinde de gradul în care prezentul şi viitorul este implicat, ca opera eminesciană să aparţină ea însăşi viitorului. Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră. Originalitatea operei eminesciene constă într-o ştiinţă a mijloacelor artistice şi o conştiinţă creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoaşterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creaţie şi existenţă. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume îşi face încercarea/ Bătrânul demiurgos se opreşte-n van;/ În orice minte lumea îşi pune întrebarea/ Din nou: de unde vine şi unde merge floarea/ Dorinţelor obsure sădite în noian” (Împărat şi Proletar).

Existenţa eminesciană este o existenţă întru Poezie. Dar să nu uităm că Poetul a fost şi un jurnalist de excepţie. A abordat, în articolele publicate, mai ales în Timpul, mai toate temele ce frământa sociatatea românească în timpul său. A publicat articole: filosofice, economice, sociale, politice, etc. Marele poet a publicat zeci de articole în apărarea Bisericii Ortodoxe Române. Î.P.S. Nicolae Corneanu spunea în acest sens: „Marele nostrum poet a fost un creştin authentic, ceea ce rezultă din viaţa, ca şi din opera sa. Poeziile, proza şi publicistica sa sunt o mărturie în acest sens. Se poate însă vorbi şi despre relaţia lui Eminescu cu teologia? Când zic teologie mă refer la ştiinţa teologiei, adică la un interes pe care l-ar fi arătat Eminescu cercetărilor teologice. La acest capitol opera lui literară nu ne poate ajuta, în schimb ne îmbie mărturii aproape neaşteptate manuscrisele constând din mii de pagini, unele investigate, altele cercetate şi comentate,

Motto:„Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului.

Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei.”

(Mihai Eminescu)

Când se cercetează cu acribie opera unui poet ca Eminescu se caută înţelesuri, sensuri, forme, ambianţe, se încearcă de fapt parafe alături de cel ce semnase simplu dar dramatic la viaţa sa, creatorul. În situaţia noastră actuală când poetul este analizat cu admiraţie, ori cu îndoială, ajungându-se până la denigrare, mă duce cu gândul la ce spunea autorul „Sărmanului Dionis”: „Ce-

au fost românii pe când eu n-am fost, ce vor fi ei când eu n-oi mai fi?”

Aprecierea, respectul, adoraţia, admiraţia sau contrarele lor caută cu ustensile pe măsura celui ce începe arheologia poetică eminesciană. Superlativul ar fi atins în condiţiile, şi numai atunci, când cel ce studiază şi analizează vestigiile scoase la suprafaţă are mai mult decât ochiul atent, este de bună credinţă, decât ştiinţa unei astfel de arheologii, când însăşi cercetătorul re-creează. Căci aceasta ni se pare a fi specificul: se reconstituie un suflet de poet ce nu poate fi despărţit de viaţa sa şi mediul social-politic în care şi-a desfăşurat activitatea, inclusiv nivelul la care a ajuns dezvoltarea limbii române. Se re-creează un Eminescu recunoscut, trebuie, în aceste condiţii să ni-l amintim prin ce a lăsat în urma sa, inclusiv şi prin mărturiile contemporanilor săi.

În lumea încărcată de simboluri ale antichităţii helene, Luceafărul simboliza călăuza călătorilor spre lăcaşurile zeilor. În căutarea Luceafărului poetul îşi străbate în felul său viaţa. Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forţa sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a şti să-l facă să poposească, pentru contemplaţia a ceea ce zăreşte, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel îşi realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n colţ/ Luceafărul aşteaptă”. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R.Kunish, al cărui fond de idei se bazează pe antagonismul dintre superioritatea creatorului de geniu şi lumea mărginită. Coborârea la realitatea pământeană se face sincopat, de la înălţimea Geniuluila la iubirea pământeană dintre Cătălin şi Cătălina. Și dacă, magic, Eminescu creează o magie tainică şi locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară şi pe care îl străbate. Nu se întâmplă să avem feerice nopţi. Ele există în realitate, Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă: „Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine… Singuratic/ În zadar suspin şi sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului şi apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenţei şi Visării, prin Cuvânt.

Începând cu ridicarea bustului Eminescu din Botoşani, în anul 1890, a bustului poetului din Dumbrăveni, jud. Botoşani, în 1902, a apariţiei cărţii „Omagiu lui Mihail Eminescu”, la Galaţi, cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, cu o prefaţă de A.D. Xenopol, urmată de manifestări culturale dedicate Poetului, de-alungul timpului au fost ridicate statui Poetului Naţional în aproape toate oraşele mari din ţară. Și de atunci în fiecare an la 15 ianuarie şi 15 iunie comunităţile localităţilor noastre îl comemorează, depunând flori la statuile lui, organizându-se simpozioane pe teme din opera sa. Oare aceste pelerinaje de două ori pe an la statuile lui nu sunt o formă de pioşenie faţă de o personalitate ce merită să o numiM „Sfântul Literaturii Române”!? Eminescu în acest răstimp a devenit în memoria noastră culturală un brand. Atât prin geniala sa operă dar şi prin destinul său martiric, cum ar spune Adrian Dinu Rachieru.

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU !

Al Florin Ţene



î

ESEUdeosebite timpuri”2, motiv pentru care evoluţia spre dimensiunea flexiunii estetice, prin completarea spaţiului şi timpului cu parafraza logosului specializat, se încadrează pe coordonata limbii literare ce: „se formează pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică şi culturală a unui popor. Calitatea de limbă unică, naţională, se realizează prin impunerea normelor gramaticale, în condiţii diferite de la o naţiune la alta. Dar norma are şi ea caracter istoric, de unde rezultă că imuabilitatea ei este relativă, adică variabilă în timp şi dependentă de întregul proces de dezvoltare ideologică, ştiinţifică, literară, transcris în limbă.”3 Limba este constanta pe care se construieşte arhetipul logosului, anume se manifestă acel model interpretativ care transpune, în ficţiune, structura formei corespunzătoare reflecţiei asupra conceptului.

Estetica limbii este reflex al momentului transcris în amplitudinea decelării schemei artisticului, aşadar, este adus în discuţie caracterul sintaxei logosului, a primordialului, în cadrul căruia se manifestă duplicitatea actului discursiv. Artisticul se deformează prin relaţiile dintre actul propriu-zis şi forţa expresivă a evoluţiei spre toposul funcţiei, ceea ce determină limbajul elementelor individuale sunt textualitatea conceptelor şi însuşirilor care influenţează dialogul. Spiritul public înseamnă, în contextul estetic al epocii vechi, denunţarea formei, a stilului şi a evoluţiei în structurile toposului artei şi al limbii române, a unei modernităţi care flexibilizează întregul demers hermeneutic, în fapt, este vorba despre acea atitudine obiectivă prin care se materializează prezumţia existenţei sensului şi intuiţiei estetice. Metoda şi matricea, prin care se adnotează discursul şi comunicarea cu sintagma societăţii în epoca veche, sunt reflectate printr-o strategie gândită în sensul reflexivităţii, în corpusul dialogului cu modernitatea şi cu specificul naţional, pentru că societatea este regândită şi modelată în funcţie de influenţele în care se încadrează literaritatea. Societatea este descoperită prin implicarea în viaţa culturală, prin noţiunea de arhetip supus dezbaterii şi reflecţiei, dar şi prin preponderenţa unei aplicaţii a comunicării, fapt care face din stil un mesager al expresivităţii, al unui discurs în care: „Amestecul de cuvinte de originile cele mai felurite, privind atât obiectul cât şi subiectul (inteligibilul e mai ales latin, iraţionalul neologistic), cu păstrarea nuanţelor, dă limbii române o bogăţie extraordinară de culori lirice, în ciuda unei aparente sărăcii cantitative. Accentele psihice se schimbă de asemenea cu repeziciune în frază pe măsură ce se desfăşoară impasibilele latinităţi, smeritele gângăveli slave, răstelile maghiare, caraghiozlâcurile turce, grecismele peltice.”4

Identitatea religiosului reprezintă mediul estetic în care se dezvoltă atitudinea unei psihoze a culturalului, argumentul central al aceste implozii artistice se valorifică prin complexul subterflu al nuanţei limbajului, devenit concept al substituţiei artei, această perspectivă devine liantul dintre obiectul textual şi subiectivitatea matricei societăţii. Existenţa unui caracter cosmopolit, în această perioadă, este evidenţiat de resurecţia limbii literare, de necesitatea unui spirit religios care să reflecte şi care să fie reflectat, astfel, discursul conduce spre o reprezentare de semne creştine care coordonează evenimentele istorice, sociale, iar polemica se instituie prin introspecţie la nivelul imaginarului cultural, al farmecului şi erudiţiei. Biserica şi societatea se constituie în entităţi ale spiritualităţii şi culturalului, ale dimensiunii confesionale în care se încadrează demersul hermeneutic de evidenţiere a stilului şi artei. Pentru a fi comprehensibilă, societatea din epoca veche trebuie reprezentată prin intermediul evoluţiei spre ciclicitatea limbajului, spre starea de ambiguitate reflectată în matricea/elementul de originalitate. Tipologia care denumeşte atitudinea în faţa culturii este redată de sens şi iluzie, de forma şi perspectiva toposului imaginat, ceea ce face din reflecţia asupra societăţii model al asumării fundamentului original al limbajului şi limbii - fragmentări ale strategiei decriptării simbolice.

Implicarea în atitudinea şi structurile de substrat ale ştiinţei denumesc comunicarea şi concentrarea în elementul virtuos şi decorativ al stării de existenţă, al

a. Matrice, limbaj şi reflecţie a societăţii

Focalizarea esteticului, sub incidenţa căruia se dezbate problematica societăţii în epoca veche, se manifestă sub auspiciile prezumtive ale unei matrice a ficţiunii şi realităţii, precum şi în perspectiva modelului artistic ce subsumează, în structurile sale de suprafaţă, emergenţa unui arhetip al elementului subiacent al reprezentării. Conceptul artistic aderă la modelarea şi evoluţia spre constituirea unui topos al artei, reflectată de probabilităţile moderatoare ale începutului scrierii în limba română, fapt care implică ideea de matrice a societăţii, aceasta fiind, astfel, consemnată în realizarea conceptului cultural, dar şi în evidenţierea parcursului literar al limbii, al evoluţiei acesteia spre însemnătatea momentului reprezentării. Reflecţia asupra societăţii devine elementul care face legătura între complexitatea estetică a utopiei unui topos decadent, acela al fluidităţii transmiterii mesajului şi al influenţelor străine, şi modelul realităţii unei lumi care se regândeşte din perspectiva artei şi a frumosului drept afirmare a paradoxului limbajului. A regândi modalitatea de articulare a noului limbaj, a esteticii şi logosuirii religiosului, înseamnă a substitui conceptului de artă modelul istoric, economic şi social, întregul demers se manifestă în paralaxa simpateticului, printr-o stare incipientă, din care se detaşează curiozitatea împlinirii în doxa reprezentării. Matricea artei se constituie în elementul subiacent ce ţine de o anumită providenţă, de evidenţierea culturală, prin intermediul căreia forma şi nuanţa ritualului estetic profită de naivitatea, uneori a stilului, alteori această strategia arhitectural-estetică consemnează un limbaj obiectiv şi o perspectivă asupra societăţii definite într-o unitate comună.

În structura panopticului sugestiei, analiza imaginarului cultural este concepută prin reflecţia asupra influenţelor străine, fapt care este notificat de introspecţia critică, de complexitatea actului discursiv. În acest sens, trebuie înţeles că intenţia se încadrează în strategia estetică, în acordul, tacit, dintre cultură şi modelul preluat şi explicat prin intermediul textului. Literatura este maniera de a aduce în discuţie amplitudinea fenomenului creativ, precum şi relaţionarea cu obiectul logosului. Sextil Puşcariu vizează acest sens al unităţii structurale, care este evidenţiat în însăşi actul imaginarului, în acea dualitate culturală din care se detaşează etica unui text - complexul literar al modelării. În acest acord cu paradigma culturală, literatura veche este o moştenire de influenţe manifestate într-un paradox funcţional, fie al percepţiei, fie al sincronismului cu atipicul perioadei.

Este, aşadar, o receptare a noţiunii de spaţiu şi atitudine, de structură şi matrice evolutive, de acord şi interpretare a simbolului, iar caracteristica, prin care se transcende spaţiul literar, se reflectă în acea dualitate structurală a sensibilităţii creatoare, impusă, în epocă, printr-o varietate de abordări programatice. Prin acest corpus interpretativ, sintagma estetică devine expresie a verbalizării, a arhetipului critic de analiză textuală. Textul se construieşte ca element al arhitecturii formei, iar ceea ce face din imaginar cod al sugestiei, al supoziţiei şi al ficţiunii este răspunsul la continuitatea receptării: „Literatura unui popor e ca râul, influenţele străine ca munţii, dealurile, văile şi şesul prin care el curge. Acestea din urmă îi vor determina cursul, vor da matcei sale formaţiuni diferite, vor putea chiar să silească apa limpede de munte să primească părticele din solul lor, care o pot tulbura un timp oarecare şi într-o regiune anumită, dar creşterea râului nu poate fi determinată de ele, iar în ajungerea ţintei lui finale, formaţiunile terenului pot să-i pună în cale piedici, să-l iezească sau să-i netezească drumul, niciodată să o oprească.”1

Ceea ce trebuie înţeles este starea spirituală, acel amalgam, conglomerat artistic, de fundamente lingvistice, prin intermediul cărora literatura şi paradigma textualităţii sunt acceptate prin revitalizarea momentului reprezentat. Este ceea ce Sextil Puşcariu numeşte „spiritul public în

Petru Hamat

Antim Ivireanul: matrice estetică şi element

subiacent al reprezentării


ESEUpauzei de respiraţie în care se realizează constructul fluidului reprezentării, ethosul şi pragmatismul implicării în dezvoltarea şi progresul limbii şi al limbajului. Societatea este matricea în care unitatea neamului românesc îşi concepe întregul demers al discursivităţii istorice/al panopliei estetice, obiectul artistic este înscenat în devenirea acestuia în centrul unui mundus ce anunţă un nou limbaj, o altfel de strategie a arhitecturii stilistice. Accentul cade pe reflecţia în subtextul identităţii, pe influenţa bisericii/religiosului în societate, dar şi pe focalizarea într-un sistem de valori ce denumesc începutul dialogului dintre creaţie şi literaritate, dintre subiectiv şi obiectiv, dintre elementul discursiv al simbolului şi reflecţia asupra textului propriu-zis.

b. Numenul şi configuraţia receptării spaţiale/temporale

Prezenţa şi inducţia unui element al surescitării numenului se configurează prin implozie a figuralităţii, proiectată în contextul epocii vechi, într-un spaţiu literar românesc, funcţional în devenirea sa în matricea pluralităţii estetice. Existenţa unor învăţaţi ai vremii nu poate aduce în discuţie decât calitatea unei evoluţii spre instituirea de situaţii problematice, iar acest prototip al dimensiunii arhetipal-logoreice se constituie într-o comprehensiune sincronică şi diacronică a momentului reprezentat. Receptarea ideatică a motivaţiei elementelor spaţiale/temporale se realizează sub aspectul unei matrice a sintaxei logosului, a coordonatei reflexive a discursului, precum şi a momentului în care se manifestă acest început literar pe meleagurile româneşti. Configuraţia înscenării numenului aduce în discuţie expresia unei developări pragmatice a esteticului şi a schematismului cărturăresc/religios, a tipurilor artistice, prin paralaxa cărora se argumentează întreaga etapă a provocării iluziei şi a resurecţiei materiei prime, a capacităţii de a transcende fiinţarea logosului prin arhetipalizare.

Este, cu siguranţă, impusă prezenţa lui Antim Ivireanul drept punct central/matrice-obiect al/a dezvoltării limbii literare, complexitate accentuată de contribuţia acestuia la realizarea stigmatului literarităţii şi a textualului, din care transpare funcţia logosului, imaginarul cultural, precum şi retorica unui stil al flexiunii artistice, argumentat de subtilitatea stilistică. Ceea ce este de reţinut se dublează în funcţia transcendentă atât a copilăriei, cât şi a tinereţii lui Antim Ivireanul, deşi nu foarte bine cunoscute, aceste coordonate ale arhetipului mitropolitului se definesc prin construirea unei figuri proeminente, într-o modelare fundamentală, fapt care-l plasează între cei mai vrednici ierarhi ai bisericii noastre. Imaginea lui Antim Ivireanul concepe, astfel, o modalitate de a percepe noul limbaj literar, noua limbă şi noul mesaj, transmis prin intermediul cărţilor, al scrierilor, care se vor împlini într-un creuzet artistic. Se cunoaşte despre Antim Ivireanul că a fost fiul unor Ioan şi Maria, indice recognoscibil din cuvântările sale, însă acest aspect-argument este valorizat, explicat şi analizat şi de Nicolae Iorga drept reacţie, de altfel firească, la afirmaţiile mai mult sau mai puţin bazate pe dovezi concrete ale unor istorici, susţinători ai premisei că părinţii mitropolitului ar fi români, aflaţi în pribegie dincolo de Azov.

Discuţia legată de numenul/statutul nominal al lui Antim Ivireanul se află de fiecare dată sub semnul prezumţiei, al dispoziţiei cercetătorului de a reflecta asupra situaţiei propriu-zise, astfel, unele presupuneri indică informaţii, potrivit lui Alexandru Odobescu, că Antim s-ar fi născut în sudul Dunării şi s-a călugărit la Mănăstirea Ivir (Iviron) din Athos, altele susţin ideea că ar fi venit în Moldova încă din copilărie, unde ar fi pribegit vreme îndelungată. Episcopul Melchisedec al Romanului propune varianta că Antim Ivireanul s-ar fi născut în Caucaz, în Iberia sau Iviria, motiv pentru care Antim se semna, recomandându-se „ivirean”5. Sunt coordonate spaţiale care acceptă acordul cu prezumţia ideaticului/configuraţiei reprezentării, cu posibilitatea ca acestea să fie marcate de sentinţa veridicităţii, însă ceea ce rămâne remarcabil este faptul că fiecare dintre aceste surse evidenţiază un Antim Ivireanul bun cunoscător şi vorbitor al mai multor limbi, dintre care limba maternă îi era georgiana. Mai aproape de adevăr pare a se încadra, în toposul disponibilităţii spaţiale/temporale, afirmaţia lui Melchisedec, deoarece perspectiva lui este demonstrată şi prin exerciţiul cercetării ştiinţifice depuse

de către istoricii contemporani, Petru Haneş, Ioan Bianu, P. Constantinescu-Iaşi, D. Bogdan, Emil Picot sau Mario Ruffini. Subscriind la modalitatea hermeneutică şi exegetică a vieţii lui Antim Ivireanul, reflecţia estetică propune ideea de apartenenţă a ierarhului la poporul georgian - element evident al contextualizării activităţii cărturăreşti/religioase, dar şi al evocării, în subiacenţa stilului/în predicile sale, a disponibilităţii sale în elementul strămoşesc georgian, descendenţa din părinţii Ioan şi Maria, şi totodată, faptul, psihotic, că este străin de poporul român, aşa cum îi şi spune, de altfel, domnitorului Constantin Brâncoveanu, într-o scrisoare din 13 ianuarie 17126. Potrivit mărturiilor istoricului florentin, Anton Maria del Chiaro, se poate elucida problematica originii etnice a lui Antim Ivireanul, astfel, acesta afirmă că mitropolitul era georgian, iar numele său de botez era Andrei, că în adolescenţă a fost „luat sclav şi dus la Constantinopol”7. Afirmaţia lui del Chiaro poate fi percepută în complexitatea contextului socio-politic, iar explicaţia se pliază pe elementul conceptual al spaţialităţii/temporalităţii, pentru că cele două aspecte ale guvernării toposului estetic/artistic propus devin expresie a evoluţiei şi încadrării în axa sincronică şi diacronică: în acea vreme, sec. XVII, locuitorii Caucazului de Nord răpeau oameni, făcând incursiuni în zona georgiană a Mării Negre şi îi vindeau în sclavie în Crimeea, de unde îi aduceau atât în capitala Imperiului Otoman, Constantinopol, cât şi în alte zone aflate sub stăpânire turcă. De aici se subînţelege care ar fi mijloacele prin care Antim, viitorul mitropolit al Ţării Româneşti, va fi ajuns la Constantinopol.

Despre perioada aceasta, nu se cunosc, cu exactitate, problematicile/responsabilităţile unui excurs în modalitatea de receptare a funcţiilor unei scindări/developări a configuraţiei semantice/estetice, astfel, ceea ce se sustrage ideaticului este intenţia unei evidenţieri a faptului că din situaţia lui Antim, ca sclav al turcilor, se poate concluziona că s-ar fi născut în jurul anului 1650, şi că la vârsta de 16 ani ar fi fost vândut la Constantinopol, loc în care, datorită aptitudinilor sale, se face remarcat în ceea ce priveşte însuşirea limbilor greacă, neogreacă, turcă şi arabă, informaţie care se fundamentează în studiul lui Fanny Djinjihasvilli. Profitând, Antim Ivireanul, se pare că ajunge la Patriarhia Ierusalimului, care în acea vreme funcţiona la Constantinopol, şi devine traducătorul corespondenţei dintre patriarhul Ierusalimului şi împăraţii georgieni, dar şi dintre patriarh şi catolicosul Georgiei. Situaţia îi permite o îndelungată şedere la Constantinopol, perioadă în care, se pare, îşi câştigă libertatea şi îşi creează chiar şi o situaţie materială, lucru demonstrat de ceea ce îi va spune lui Constantin Brâncoveanu, mai târziu, că nu vreo săsăcie sau lipsă l-au împins să vină în Ţara Românească8.

Coordonatele spaţiale/temporale se întrepătrund şi se argumentează într-un studiu de caz, din care transpare funcţia acordului prezumţiei, supoziţiei şi receptării, în sintaxa devenirii unei figuri cărturăreşti, în spatele căreia se ascund şi se descifrează statutul venirii şi stabilirii în Ţara Românească, la sugestia patriarhului Dositei al Ierusalimului, a lui Antim Ivireanul. În cadrul cultural, influenţa şi iubirea de carte/artă a lui Constantin Brâncoveanu sunt hotărâtoare pentru atragerea viitorului mitropolit, dar, în acelaşi timp, se concretizează un concept arhitectural, din care transpare limbajul, acordul tacit cu împrospătarea limbii literare, prin trecerea prin fusul literarităţii/textualităţii greceşti, în întreaga ortodoxie.

(continuare în nr. viitor)_________________1 Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ediţie îngrijită de Magdalena Vulpe, postfaţă de Dan C. Mihăilescu, Eminescu, Bucureşti, 1987, p. 13. 2 idem, p. 12. 3 Ștefan Munteanu, Vasile D. Ţâra, Istoria limbii române literare, ediţie revăzută şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 22-23. 4 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent, ediţia a II - a, revăzută şi adăugită, prefaţă de Al. Piru, Minerva, Bucureşti, 1982, p. 9. 5 Fanny Djinjihasvilli, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Junimea, Iaşi, 1962, p. 19. 6 Antim Ivireanul, Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, Minerva, Bucureşti, 1972, p. 227-228. 7 Fanny Djinjihasvilli, op. cit., p. 20. 8 Teodor Cerbuleţ, Antim Ivireanul, Cartea Românească, Bucureşti, 1939, p. 21-22.


î

fără destăinuire” sau altădată „un conţinut referenţial vid.” (Slama-Cazacu, 2000: 23, 58). Avem uneori însă şi surpriza unor forme determinative inedite, dar tot cu o conotaţie negativă, ca de exemplu „duşmani înciudaţi de peste hotare”.

Întâlnim în aceste articole substantive şi verbe împrumutate frecvent din câmpuri semantice care nu au nicio legătură cu literatura (cum sunt, de exemplu, cel al armatei ori cel medical4). Cum calificativele abundă în toate textele, acestea sunt de cele mai multe ori, cum uşor se putea observa, previzibile prin repetabilitate. Aşadar, o serie de substantive trebuie să apară în orice discurs, dar nu singure, ci însoţite obligatoriu de adjective cu care formează grupuri nominale, care sunt repetate cu obstinaţie în acelaşi text. Se ajunge la un fel de reţetă, de cod verbal, de „limbă nouă” (v. Orwell etc.), o „lingua franca” bună de exprimat orice despre orice, limbă care nu mai comunică direct, prin înţelesul termenilor, ci stăpâneşte prin suprasensul pe care îl acceptă ambii actanţi – emiţătorul şi receptorul/ receptorii. Este un fel de „incantaţie” în care înţelesul este anulat şi importantă este afirmarea puterii,5 impusă astfel subversiv prin limbaj. Despre acesta, devenit un „vehicul al puterii” (Fronçoise Thom), s-a scris deja mult, dar probabil încă nu suficient.6 Ceea ce mi se pare de extremă importanţă este faptul că această funcţie fusese conştientizată, iar limbajul folosit deliberat dintru început de către cei care conduceau, rolul principal al limbii de lemn devenind în acest fel „afirmarea arogantă şi reiterată a puterii.” (Thom, 2005: 139). Această afirmare era „arogantă” deoarece emiţătorul discursului îşi exprimă punctul de vedere în sentinţe, el este sigur că deţine adevărul absolut, iar „mărcile” acestei aroganţe pot fi întâlnite la tot pasul şi în textele de critică literară, nu numai în discursul politic: „Adevărul vieţii însă e acesta: noi învingem, căci noi mergem mereu înainte, înaintăm lovind în duşman.” (N. Moraru, art. cit., în Contemporanul, nr. 5/ 4 feb. 1955: 5, s.n.).

„Să zugrăvim mai adânc şi mai artistic eroii

Cel mai bine se pretează schemei recenziile sau prezentările volumelor autorilor tineri. Astfel, alături de semnalarea operelor recente ale scriitorilor consacraţi, adaptaţi la noile formule şi deveniţi „modele” pentru poezia nouă, în paginile revistelor întâlnim frecvent rubrici dedicate creatorilor tineri. Criticul impune de fapt noua ideologie prin comentariile asupra scrierilor acestora, prin ceea ce scot în evidenţă – patriotismul, oglindirea vieţii noi, zugrăvirea unor figuri din rândul clasei muncitoare sau ţărănimii muncitoare etc. Superlativele („un liric aproape prin excelenţă”, „cea mai izbutită”, „una din realizările cele mai îmbucurătoare” etc.), verbul care revine constant – trebuie (cu varianta ce induce acceptarea necondiţionată a ideologiei marxiste – „vrei şi trebuie”, umorul tragic rezultând din nou din îmbinarea celor două acţiuni contradictorii sau, mai degrabă, inducerea obligativităţii de anihilare a voinţei proprii), adverbul desigur care nu lasă loc îndoielii, precum şi sublinierea aspectelor negative ale lucrării sunt tot atâtea căi subversive/ indirecte de promovare a unor opere şi a unor scriitori aserviţi Puterii. Sunt articole în care „rolul educativ al literaturii”3 (în spiritul în care „clasicii marxism-leninismului au apreciat operele literare”) este direct exprimat, şi, din tot delirul de cuvinte, se va înţelege (presupune semnatarul anonim) „justeţea acestei orientări”. De aceea „trebuie criticată tentativa unor scriitori de a lăsa în umbră figura eroului pozitiv …”, „scriitorii noştri trebuie să-şi concentreze atenţia asupra sarcinilor fundamentale ale educaţiei comuniste …” etc., etc. Toate acestea devin mărci ale unei „imperativităţi disimulate” (Irimiaş, 2004: 131) – fără a se feri nici de cea făţişă – şi impun modele despre care se cere – (mai mult sau mai puţin disimulat) – să fie urmate întocmai.

Libertatea de opţiune era astfel total suprimată.Am redus la o schemă modelul de alcătuire a unui

articol de critică literară.Aproape orice exemplu, luat la întâmplare,

demonstrează că acesta era construit după ceea ce putem considera a fi fost (impus ca) un scenariu fix: dacă se începea cu meritele, urmau automat scoase în evidenţă scăderile (care erau de regulă de ordin ideologic); se încheia însă apoi – neapărat – cu alte merite. Dacă se începea cu reproşuri (mai rar), acestea erau contracarate cu episoade laudative. Era probabil un fel de zigzag absolut necesar pentru ca un articol să primească acceptul publicării. Luăm pentru exemplificare o cronică la piesa Mariei Banuş, Îndrăgostiţii, cronică în care alternează episoadele de apreciere cu cele critice într-un stil de înlănţuire şi totodată de opoziţie: „Dacă forţele duşmane sunt înfăţişate cu măies- trie, dacă autoarea reuşeşte deplin să răscolească în noi revolta şi ura împotriva lor, dacă ne cheamă la vigilenţă tocmai prin faptul că făureşte artistic, convingător imaginea complexă a taberei duşmane, nu acelaşi lucru se întâmplă cu lumea constructorilor şantierului. Şantierul apare oarecum abstract.” Urmează apoi o frază construită invers – de la minus la plus: „Și chiar dacă în piesă chipul masei, al poporului privit în măreţia efortului său cotidian nu apare suficient de puternic redat, eroii pozitivi secundari îţi dau convingerea că aici, pe şantier ai pe cine să te sprijini.” (…) Urmează şi alte „scăderi”:

„Un loc însemnat în piesă se acordă muncii de partid. ... Dar în piesă munca partidului ca forţă conducătoare este oglindită extrem de palid.” De asemenea, un personaj „lasă un sentiment de gol, de incomplet. De ce? Pentru că autoarea n-a mers cu eroul ei curajos, până la capăt.” (N. Moraru, Dramaturgia şi actualitatea, Contempo- ranul, nr. 5/ 4 feb. 1955: 4-5, s.n.).

Toate cronicile se bazează pe o fixitate formală (repetiţii lexicale la distanţă mică, grupuri de cuvinte care sunt preluate dintr-un articol în altul, sintagme care migrează, adjective care parcă se aşază singure lângă un substantiv şi trec dintr-un text în altul, de la un autor la altul („luptă hotărâtoare”, „libertate deplină”, „succese de seamă”, „duşmani făţişi sau camuflaţi”), în fapt „cuvinte calpe” care şi-au pierdut sensul, ajungându-se astfel la ceea ce numea Tatiana Slama-Cazacu „comunicarea

REMEMBER

Mihaela Albu

Triumfalistul an 1955 şi critica literară

__________________3 „Problema rolului educativ al artei, tratată în

aspectele ei felurite la Congresul scriitorilor sovietici este esenţială pentru înflorirea creaţiei noastre literare. Numai înţelegând în profunzime ideile marxism- leninismului, politica clasei muncitoare, rămânând credincioşi zugrăvirii veridice a realităţii, în dezvoltarea ei revoluţionară, – scriitorii din patria noastră vor putea îndeplini marile sarcini ale educări comuniste a poporului.” (v. Gazeta literară, nr. 14/ 07.04. 1955: 1, s.n.).

4 „Morbul cosmopolitismului n-a izbutit însă nici în trecut să infecteze conştiinţa artiştilor autentici. Cu sentimentul viu ca opera lor să fie expresia poporului căruia îi aparţin şi să afirme în planul culturii universale originalitatea geniului său creator, cei mai buni scriitori ai noştri au rezistat tendinţelor burgheze de a inocula întregii noastre literaturi această maladie mortală.” (Viaţa Românească, nr. 7/ 1955: 206).

5 Printre cele trei „dimensiuni ale comunicării”, semnalate în volumul

Semiotică, societate, cultură, autoarea (Daniela Rovenţa-Frumuşanu) o defineşte pe cea politică în funcţie de faptul că aceasta „angajează rapor- tarea la problematica puterii şi a strategiilor (de impunere, legitimare şi păstrare a sa) prin intermediul semnelor verbale şi nonverbale” (Rovenţa-Frumuşanu,1999: 28).

6 Pentru România, înainte de 1989, aşa cum observă şi Sorin Antohi în Prefaţa la cartea lui Fronçoise Thom, „degradarea limbii sub acţiunea ideologiei nu a fost analizată decât de românii din diaspora.” (op. cit.: 21).



ajutându-i să-şi găsească o viaţă mai fericită”, scria Henri Wald în articolul Teoria Marxist-leninistă a reflectării şi fantezia artistică din Gazeta literară (nr. 25/ 23.06.1955: 4), cu siguranţa celui aflat pe poziţiile puterii şi nelăsând posibilitatea îndoielii.

3. Directive, indicaţii

Pe lângă monologurile Puterii, au existat, după cum iar bine cunoaştem, cele ale uneltelor9 Puterii. Și nu se ştie care au fost mai nocive! În cazul de faţă este vorba despre scriitorii aserviţi noului regim, dar, desigur, aici ar trebui făcută diferenţierea10 între cei care slujeau din convingere şi cei care se aliniaseră prin constrângere ori din teamă. În ambele cazuri, rezultatul concret este acelaşi. Indicaţiile lor despre cum trebuie să se scrie şi mai ales ce trebuie să cuprindă literatura pot fi întâlnite în revistele literare în diferite ipostaze, dintre care două sunt mai frecvente:

a) articole de fond (nesemnate), cititorului impunându-i-se astfel ideea că acestea exprimau punctul de vedere şi orientarea echipei redacţionale, ori articole semnate, dar cu un conţinut generalizator sau sentenţios. Aici se dau directive, se arată clar cum să se scrie – deopotrivă – literatura şi critica literară. Spiritul combativ, zugrăvirea omului nou, a eroului pozitiv, lupta împotriva vechiului şi încă multe alte asemenea „cerinţe” – trebuia să fie prezente în tot ceea ce se scria în era nouă.

b) articole semnate de criticii momentului – mai mult sau mai puţin tineri –, devenind însă toţi uneltele impunerii noii ideologii,11 înregimentaţi în corul celor ce cântau „era nouă”, „măreţele realizări”, „ascensiunea realistă a literaturii noastre” etc. Articolele acestea vizează de cele mai multe ori în mod direct o carte sau un autor.

REMEMBERconstrucţiei socialiste”, cerea şi Nagy Istvan în Gazeta literară (nr. 28, 14 iulie/1955); „Pentru scriitorii noştri o sarcină principală, mereu actuală este relevarea puternicei şi indisolubilei legături dintre activistul de partid şi marea masă de oameni ai muncii. În această trainică legătură cu masele stă secretul forţei şi tăriei activistului comunist, chezăşia succeselor sale”, citim şi în articolul Activistul de partid, figură centrală a literaturii noastre din Gazeta literară, nr. 27, 7 iulie/1955.

Afirmarea puterii trebuia desigur „reiterată”; se poate spune că nu există pagină, nu există text, nu există subiect în care să nu se vorbească într-un fel sau altul despre obligativitatea îndeplinirii directivelor partidului, mai ales prin „luptă”.7 Căci ne aflăm în perioada în care limbajul şi comunicarea deveniseră „strategii, arme puternice ale Puterii comuniste”, în perioada în care frica, teama se induceau şi prin vorbe, nu numai prin „mijloacele represive” cunoscute (Slama-Cazacu, 2000: 16).

2.2. Impunere şi inducere subversivă

O a doua observaţie este aceea a impunerii/ inducerii doctrinei marxist-leniniste prin forma specifică a cuvântului. Marxismul este pentru criticii-ideologi „o busolă” care arată „punctul cardinal de reper” (Gazeta literară, nr. 11/ 17.03.1955: 1).

Inducerea subversivă a acestei doctrine are ca mijloc de realizare repetarea (fără teama de ridicol!) a aceloraşi scheme şi sintagme, iar impunerea foloseşte ca metodă, printre altele, verbele care, aşa cum am mai amintit, prin sens şi mod verbal, nu lasă loc opţiunii – trebuie, se impune, a avea menirea, vrei şi trebuie să fii etc.! Noua literatură nu mai este lăsată la propria inspiraţie şi talent al scriitorului, acesta fiind obligat (dar nu prin forţă, ci prin metode mult mai rafinate!) să se conformeze directivelor partidului pe toate planurile.

O cerinţă expresă era „reflectarea realităţii în literatură”, scriitorul trebuind să fie „un secretar fidel al epocii sale”, dar toate impunerile sunt mai mult sau mai puţin subversiv induse prin afirmarea permanentă a „interesului” scriitorilor (dar şi al cititorilor!) pentru aceasta. Pentru a introduce însă şi o nuanţă de autocritică sau mai degrabă pentru a lăsa loc unor afirmaţii viitoare referitoare la obligatoriul progres la care tind (şi pe care îl vor atinge!) scriitorii, ideologii de partid (ca şi criticii-ideologi), bine racordaţi la toate schimbările care vin dinspre Congresul al II-lea al Scriitorilor Sovietici, permit şi o marjă de eroare şi afirmă că acest interes îl manifestă „majoritatea scriitorilor din ţara noastră”. Una dintre metodele rafinate la care făceam referire mai sus şi cu o funcţie de recul în raza impunerii (şi fără putinţă de sustragere) este şi afirmaţia (frecventă) că numai această „reflectare” conferă girul calităţii, ea devine, în terminologia colectivului redacţional de la Gazeta literară, de exemplu, „piatra de încercare a forţei creatoare a fiecărui artist autentic”. Sau, cu alte cuvinte, când se scrie despre „marii artişti ai realismului socialist” se transmite indirect ideea că cei care scriu „pe linia partidului” despre „realizările fără precedent” sunt aproape automat şi „mari artişti”. (v. articolul de fond – nesemnat – Oglindirea clasei muncitoare în literatură, Gazeta literară, nr. 26/30.06. 1955:1). Numai dacă scriitorul „se achita” (precum Balzac!?8) „de această misiune istorică”, el putea fi considerat drept un scriitor „autentic”. Dar achitarea de sarcină nu era nici pe departe opţională, ci absolut obligatorie, de vreme ce se afirma în mod direct că scriitorul „n-are dreptul să rămână în urma vremii.” Iar pentru a fi în pas cu „vremea” însemna în principal a-şi lua subiecte numai din viaţa „clasei muncitoare”. Cu o logică aberantă (care era de asemenea impusă), această „clasă”, fiind „cea mai nouă”, nu putea fi, în mod firesc, decât „cea mai înaintată.” De aceea, total condam- nabilă era „înstrăinarea de viaţa poporului”, dar şi inspiraţia din „trăirile mărunte” care reflectau „persistenţa ideilor vechi în mentalitatea oamenilor”, „recrudescenţa ideologiei burgheze” ori „ideile mic burgheze”. Desigur, pentru a nu se înţelege că aceste „tendinţe” primează în literatura română a momentului, criticul-ideolog (un Sergiu Fărcăşanu în cazul de faţă, Gazeta literară, 11/ 1955) introduce în pledoaria sa informaţia că ele apar pe plan restrâns, numai „într-o mică parte a creaţiei”. Și totuşi, adaugă el, dat fiind „virulenţa lor latentă”, ideile vechi trebuie „combătute”. Avem prin astfel de termeni un exemplu al uneia dintre modalităţile cu care sistemul impunea crearea unei literaturi menite nu numai „să educe” omul nou, dar să-i aducă şi fericirea (!?). „Este limpede – (opera de artă) îi educă pe oameni,


__________________7 „Literatura noastră populară evocă cu o

mare putere de convingere viaţa de mizerie a celor exploataţi, lupta lor permanentă împotriva asupritorilor.” (Contemporanul, nr. 12/ 18 martie 1955: 5); „ea (opera de artă) a luptat fără cruţare” (Contemporanul, nr. 18/ 6 mai 1955: 1); „Un scriitor acceptă implicit ideea criticii de partid atunci când aspiră ca literatura sa să servească într-adevăr cauzei proletariatului. El intră într-un front de luptă bine definit” (Viaţa Românească, nr. 12/ 1955: 201); „Lupta pentru adevă- rata originalitate artistică e, aşadar, o luptă pentru triumful realismului, şi mai concret în epoca noastră, o luptă pentru triumful realismului socialist.” (Viaţa Românească, nr. 7/ 1955: 210).

8 Apelul la un mare scriitor (şi această referire, aşa cum se specifică, vine plecând tot de la afirmaţiile lui Marx şi Engles) este menit să inducă, de asemenea, ideea că numai dacă „se achită” de „misiunea istorică” de „a oglindi în creaţia lor viaţa şi sensul clasei muncitoare”, scriitorul român poate deveni „mare”! (Gazeta literară, nr. 26/ 30.06. 1955:1).

9 În această categorie, pe lângă „oportuniştii de meserie”, cum îi numea Virgil Ierunca, criticul din exil încadrează (în ton categoric) „creaţia pură a regimului”, adică „funcţionarii tocmiţi să întreţină fala sistemului. Recrutaţi din tineri sau mai puţin tineri – tineri fără viitor sau senili fără trecut – această categorie este avangarda propagandei care se vrea cultură, este oastea stăpânirii, bună la toate: ea dă tonul în materie de rimă sau de gest, culoare sau doctrină, osana sau genunchi.” Și mai departe, tot în ton violent pamfletar, conştiinţa lucidă a exilului care a fost Ierunca, îi numeşte „oaste impură care administrează patrimoniul poliţist al unei culturi totalitare” şi care „a venit o dată cu regimul, a fost impusă de regim şi toate zvârcolirile ei sunt fireşti.” (Ierunca, 1991: 87).

10 A făcut-o în mai multe rânduri Virgil Ierunca, numindu-i pe scriitorii aserviţi Puterii „suflete moarte” şi distribuindu-i pe o „hartă” a gradului şi motivaţiei gestului lor. Astfel, el îi viza pe cei care „păcătuiesc din frivolitate”, pe alţii, „din inerţie aşa-zis revoluţionară”, alţii „de teama răscolirii trecutului lor”. Într-o „categorie mai grea”, consideră criticul, intră cei care „au căzut în mrejele colaboraţionismului cu sfială şi distanţe”, după care urmează „oportuniştii de meserie” şi „creaţia pură a regimului”, aşa-zişii scriitori şi critici care promovau exclusiv ideologia şi nu aveau nimic în comun cu arta. (Ierunca, 1991: 86-87).


- Elena, Vicotor...Coborâţi imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele uşii din stejar bine lustruite.

Elena şi Victor tresar. Se privesc vinovaţi. Ies din dormitor şi coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu faţa hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile şi încheieturile.

- Repede Elena... ieşi în stradă şi strigă o birjă! ordonă Victor.

- Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă şi-i caută pulsul.

- Îîîî...Colonelul se luptă să pronunţe, dar limba-i alunecă şi se dizolvă în dantura falsă.

-Domnule Colonel, mă auziţi? Puteţi să zambiţi, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colţul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise muşcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufişuri uriaşe. Visează?...despre ursul, un urs al nopţii, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufişurile dese. Parcă vine şi se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârşit?

Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea-i confuză se deplasează de la faţa Colonelului la cea a lui Victor, ca şi cum ar privi un film mut. Se simte încordată şi tulburată. Fata ei este cizelată ca în marmură. Se simte pusă în priză.

Elena aranjează perna pe care Colonelul îşi odihneşte capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii şi-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usor şi încearcă să-l facă să înghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închişi abandonat condiţiei sale.

- Ce-o fi cu birja? Șopteşte Victor.Corpul Colonelului se frământă în fermentaţie

intensă cand sufletul lui prins în capcană evadează pe furiş în faţa ochilor lor.

Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna Colonelului şi încearcă să-i vorbească la ureche.

- Nu am puls! Șopteşte Victor.- Doamna Ghervescu, îmi pare rău dar nu mai

putem face nimic pentru Domnul Colonel. Îmi pare atât de rău.

Cu inima chinuită, Doamna Ghervescu-şi ridică faţa unghiulară spre Victor, respiră profund şi pronunţă cu glas egal.

- Viaţa Colonelului a fost ordonată în ore bine definite şi precise, ca feliile tăiate de un curţit ascuţit. Scrisoarea pe care a primit-o ieri este de vină.

Spune aşa pe măsură ce se calmează. - Doamna Ghervescu, să vă fac o cafea sau un

ceai? O intreabă Elena cu lacrimi în ochi.- Dacă vrei, un ceai, te rog. Îi răspunde Doamna

Ghervescu cu faţa ca cizelată în marmură.- Nu-l găsiţi că arată foarte bine?Ploaia contaminează vegetaţia grădinii. Mesajul

ei ud pătrunde înăuntru prin uşile deschise dinspre grădină şi zăboveşte pe parchetul din stejar.

PROZĂ

- Nu vreau sa iau prânzul cu buldogul!Elena îşi trage scaunul aproape de cel al lui Victor,

a cărui faţă se luminează. Îi atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate.

- Trebuie Elena!- N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicile

astea, aş vrea să lenevesc în pat. E ca oţelul afară!- Hai să discutăm la rece! Elena îşi adăpostete

buclele blonde sub braţul bronzat al lui Victor.- Să fim realişti! Nu vreau să merg nici in ruptul

capului! Nici într-un caz! Nu după dimineaţa asta! Mă tot dirijează! Cu hotarârile ei de guvernare a casei! Elena se pierde în ploverul lui din bumbac.

- Suntem faţă în faţă cu o problemă serioasă! Încă o oră până la prânz! Îi exploră absorbit rădăcina nasului prin ochelari.

- Te simt enervată. Hai să considerăm situaţia cu mintea limpede. Victor apucă biscuitele orfan rămas în cutia din carton de pe măsuţa de toaletă şi-l ronţăie cu poftă.

- Au! Cred ca mi-a căzut plomba.- Victor, trezeşte-te la realitate. Trebuie neapărat

să ne mutam. Cât se poate de repede. Tropăie peste demnitatea noastră. Nu vezi cum se poartă cu Colonelul ca şi cum i-ar fi valet.

-Îmi dau perfect seama că trebuie să luam imediat o decizie, iubito.

- Victor, am ajuns dincolo de cuvinte. Să fim realişti. Trebuie să scăpăm de aici. Să ne eliberăm de prânzul ei duminical! Ai privit-o cu atenţie? Arată ca un linţoliu în basorelief pe o stelă. Vocea Elenei strangulează strâns aerul.

- ...un ou spart împrăştiat într-o capsulă a timpului...te înţeleg perfect, Elena.

- Îi conectată cu întreruperi. Să fim realişti. Nu pot să sar la fiecare moft al ei, numai pentru că-i suntem chiriaşi! M-am săturat! Sunt prea obosită la sfârşitul fiecărei zile! Ce sugerezi Victor?

- Problema este că... suferim din lipsă de timp...după orele nesfârşite..cu pacienţii din spital! Sunt sigură!...Sunt convinsă că vom găsi ceva potrivit.

- Victor, cu lipsa asta acută de locuinţe?... să fie cel puţin o cameră cu vedere la gradină, într-o casă cu baie...un loc unde să putem dormi până la prânz dumineca! Ca aici, dar fără...

- Vreau să-mi trăiesc viaţa fără Doama Ghervescu! E posesivă şi mereu nemulţumită! Mă bagă în boale cu atâtea amintiri întemniţate...Vorbele Elenei i se coagulează în gât.

-Mă bucur că nu mi-a fost directoare la liceu! Vreu să revin la Iaşi! Numai dacă nu se pierde subit...astfel...vom fi cu toţii feriţi...Privirea lui de oţel îi arde tapetul.

- Nu vorbi aşa, Victor! Suntem medici. Trebuie să fim înţelegători! Pretind ca nu te-am auzit pronunţând aceste cuvinte. Cand am mers la baie dimineaţă, m-a încolţit pe palier...Colonelul se lupta deja cu maşina de gătit, camuflat strategic de o grămadă de prosoape de bucătărie, iar un morman de crătiţi i se urcau în faţă ca o piramidă.

- Ea ne face să ne simţim consumaţi de vină!- Elena, Victor...Elena, Victor...! ţipă strident o

voce ca glaspapirul de partea cealaltă a uşii.Un ciocanit greu reverberează prelung.

Mariana Zavati Gardner

PLOAIA DE VARĂ


POEZIE

Iarnă insulară...

Pribeag şi deşirat printre ruineGândul trudeşte-adesea-n miez de noapteSe răsucesc ghirlande reci de şoapteŞi nesfârşiri de dor... de dor de bine.

Întunecaţi, bolnavi de neputinţăPlâng nori de plumb peste nisip şi pietreDin trupul lor ţâşnesc vii arbaleteDe parc-ar scrie-a Cerului sentinţă

Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna!În loc de fluturi albi pe coapsa-i finăSau fulgi gingaşi din picuri de luminăPrin situri zei amorfi îşi sună goarna...

Mă biciuie cu stropi miraţi de ploaieUn vânt neiertător ce-şi ia tainul De răvăşire... şi sporeşte chinul Când chiparoşi în coama lui îndoaie.

Pe ţărmul mării, plini şi ei de-ocară,Trişti pescăruşi sosiţi din larga zarePrivesc cu nostalgie-n depărtareGândind la iarna noastră... insulară.

Limassol, Cipru, 7 ianuarie 2013

Plecăm din noi în fiecare iarnă

Plecăm din noi în fiecare iarnăSă adunăm din gheţuri visuri muteCând ne-nfăşoară în tăceri duruteZăpezile ce-au început să cearnă.

Doar Cerurile ne primesc ofrandaArce de curcubeie în cununăCu gânduri line prinse-n flori de lunăCând pe pământ mai joacă sarabanda

Fals deşănţat şi ură şi minciuni.Trăim tăcuţi, cu sufletul plângândDe alb, de pace, de frumos flămândDar ne găsim speranţa-n alte lumi...

Suntem destine-nţepenite-n brumăŞi-n ierni pătrunse-n vieţi năpăstuiteNi-s visele dorinţi neîmpliniteIar noi cobaii tăi, lume nebună!

Plecăm din noi în fiecare iarnăŞi-n primăveri sădimu-ne credinţaDoar Cel de Sus ne poate da sentinţa!Şi norii-au prins din nou zăpezi să cearnă...

Limassol, Cipru, 10 ianuarie 2013

poemul XIIIaici odihneşte paharul cu spirt medicinal şi lângă pahar moartea.cineva mi-a spus că moartea nu existăcineva mi-a spus că viaţa e cea care doare cu adevăratacum ce să cred ea e acolo o privesc mă priveşte şi tace mâlc cu fiecare înghiţitură se apropie e din ce în ce mai rânjităşi pielea ei neagră şi pielea mea albă dau să se uneascăşi atunci din durere îşi scoate capul satan şi mă împunge cu coarnele de taurşi urlu şi gem. vărs şi paharul cu spirt medicinal de fapt ultima speranţă.…da în cădere ştiu sigur n-am să prind aripi n-am să plutesccine ştie unde mama dracului se va termina zborul ăstaşi dacă se va termina. îmi zic pot să rătăcesc aşa mult şi bine n-am să ştiu dacă-s încă în mine sau în burdihanul pământului.

poemul XIVîn sufletul meu sunt căi nebănuite. tu tu tu sau tu creator de dezordineai lăsat urme adânci peste tot care acum dor. îmi zic am să fiu plin de curaj într-o zi am să m-aplec peste marginile mele. am să-mi dau drumul.de fapt golul din prăpastia sufletului e plin de răni căscate sângerândeurme aici urme dincolo mai mici mai mari. în cădere ştiu sigur şi-mi iau pălmi de la viaţă, căci n-am să le pot pansa pe toate.cine ştie poate cel de sus care acum se ascunde-n cuvântul dumnezeuîmi va da nu-mi va da aripi voi călca pe îngeri nu voi călca… îmi mai zic sunt făcut să-ndur. în ochii mei vezi durerea şi-n inima durerii e adevărul care împunge ca un taur

poemul XVcele mai reale lucruri sunt cele nevăzute.îmi zic durerea nu e în paharul cu vodcă durerea e culcuşită-n fiecarealături de multe altele. acolo la fund dacă există aşa cevacurge un râu amar şi negru cu de toate. nu e acid gastric nu e styxul, ci semne … îmi mai zic rănile adânci lucrate de o mână de om rămân pe vecie mai ales când porţi pe buzele celorlalţi tatuat copil orfan…te gândeşti la urma urmei că nu trece mult şi poate…te gândeşti că mâine nu va mai fi nevoie să te trezeşti pe strada câiniloriar mototolit de frig şi de foame şi-nsetat şi cu atâtea boli ascunse-n tinete gândeşti că cerul e la o aruncătură de băţ şi pământul sub tinete gândeşti că eşti o bombă cu ceas. ai să faci bummm. şi părţi din tineşi bucăţi din carnea lui Adam şi a Evei şi toate visele şi toată durerea din omul gravidăşi sufletul vor fi şi aici şi dincolo. şi poate c-ai să reuşeşti să te (re)naşti cândva fie el şi-n cerul nevăzut de nouri fie el şi-n iadul nevăzut de pământdar are chipul tău cel nou să şteargă durerea vie de pe faƫa rămăşiţelor tale ?

CLOPOTE SURDE

(POEME)

UN POEM CÂNTAT ORICUI !

preasunt clopotele surdeşi ni-s clipele prea scurte!

preane stingem - lumânareîntr-un rost ce mereu doare!

preane scuturăm aleanulmult nevindecaţi tot anulde nevolnice iubiri,de vise trandafiriicurse-n palmele de miereşi în gândurile - fiere !

preane ducem pe apuspe un mal ascuns, ascuns…

preane cerem asfinţitulşi de toate mult iubitul !

preane dăruim oricuiagăţaţi în vârf de cui !

preadorim ca azi să frângemşi în braţe să iar strângemamintirea veşnic înger,în iubirile ce... sânger’!

preane mai dorim mereusă fim amândoi doar EU !

preane adunăm hai-huiun poem cântat oricui !

nu ne-ascultă şi ne doareo mirare stinsă-n zare !

preane-ascundem între noides udaţi de triste ploi !

mult şipreaşi des…si tot,o iubire de norod,care nici măcarnu strigăcând se stinge pe-o ferigăşi nici nu ne mai petreceîntr-o noapte aşa rece,când ne-adunăm în noiîmbrăcaţi în mult noroi,ce l-am strânsfără să vremîntre amintiri ce gemde atâta mult iubirece ne-a fost-a…

COSMIN PARGHIE

Georgeta Resteman

Lelia MOSSORA


PROZĂ

O tensiune în aer îmi accentuează oboseala şi-mi dilată proaspătul sentiment al ratării, apărut odată cu ultima aniversare încercuită de singurătate. Statul prelungit în sala de lectură al bibliotecii, o bucurie altădată, n-a reuşit să păcălească rosătura vârstei în care am alunecat ca într-o capcană, mergând orbeşte prin cavernele propriilor mele închipuiri. Cerul întunecat coboară din ce în ce sporind zăpuşeala prin care înaintez cu picioare de vată şi doar ritualul aparenţelor, decenţa de faţadă, mă călăuzesc spre locul numit acasă, aspirat ca de un reflux pustiitor. Ar fi trebuit, gândesc, să am propria corabie până acum care să-mi poarte în siguranţă, bagajul care a rămas neconsumat. Dar, poate că azi sunt prea deprimat şi de mâine voi fi primit în frăţia înţelepţilor. Sigur că mă amăgesc, posibilitatea este cam aceeaşi cu existenţa vieţii după moarte. Să n-o mai lungesc, azi împlinesc 40 de ani şi nu mă aşteaptă nimeni acasă. Faptul că nu mi-a păsat până acum, este probabil apăsarea din care îmi iau cu îngăduinţă o porţie consistentă, cadou de ziua mea, peste care s-a grefat ca o tumoră o frază aproape infantilă, versurile unui cântec sau aşa ceva, dintr-un roman altfel celebru: „N-are rost să te piteşti pe sub copaci, strângându-te de unul singur în braţe”.

***

Cine eşti tu, întreb de fiecare dată când deschid ochii într-o realitate care mă cuprinde ca un sorb din care lupt să mă salvez alcătuindu-mă din ce-a rămas întreg, după. Pentru că eu m-am născut după. Nu ştiu cum mi-au rămas întregi ochii. Prin care văd mai mult decât alţii, drame, condamnaţi la suferinţă, născuţi gata infirmi. Cel mai puţin mă impresionează orbii. Dacă aş fi avut curaj mi-aş fi mutilat singură privirea. Laşitatea mi-a fost hrănită şi de inutilitatea actului în sine. Câtă vreme m-am văzut deja, nu mai pot şterge cu întuneric chipul grotesc pe care-l cunosc de când mă ştiu. Câteva poze ale unui copil sugar, inexpresiv, nu-mi spun nimic. Mi-am chinuit copilăria şi adolescenţa urând acel prunc nevinovat de despărţirea noastră. El a rămas acolo, inocent, eu m-am desprins tulbure ca ceaţa de pe oglinda lacului. Cred cel mai adesea că cicatricele chipului s-au prelungit în interior, anesteziindu-mi judecata, altfel nu ştiu cum rezist, dar mai ales de ce. După ce oamenii se obişnuiesc cu mine, mă acceptă. Îmi pare rău pentru ei dar n-am ce

CadoulŞtefania Oproescu

să le fac. Cum am trecut eu prin colectivităţi şcolare sau locuri de muncă, n-au decât să treacă şi ei cu mine în preajmă. Eu mi-am antrenat privirea prin exerciţii îndelungi, să-mi ocolească faţa când îmi aranjez părul, sau îmi asortez hainele, privindu-mă în oglindă. Cred că şi ei fac la fel, dar nu-i problema mea. Mai am o stânjeneală doar când sunt nevoită să întâlnesc persoane necunoscute. Călătoria cu trenul este încă, unul din lucrurile care-mi alterează sistemul de apărare. Iarna e mai simplu, un fes tras până la sprâncene, un fular acoperind obrajii, diminuează impactul. Vara însă, ca acum, în toiul zăpuşelii sale, sunt dezgolită privirilor de-a dreptul impudic. Înaintez prin coridorul aglomerat. Oamenii se înghesuie, n-am înţeles niciodată de ce o fac după ce a plecat trenul. Este bine că măcar n-au timp să se uite în jur. Îmi găsesc locul, mă aşez şi încep exerciţiul. Deschid o revistă, mă prefac cufundată în ea, las răgaz celor din jur să se aşeze şi să-şi revină după ce mă privesc. Liniştea se prelungeşte mult peste experienţele mele, compartimentul deşi e plin, e tăcut ca un fund de mare. Nu văd nimic în revistă, literele se amestecă, de încordare simt că încep să-mi tremure mâinile şi mă tem să nu mi se întâmple lucrul de care mă feresc cel mai mult şi care poate să sporească grozăvia. Să-mi curgă lacrimile într-un spectacol dezgustător. „Intraţi în normalitate”, mă rugam „ce vă este aşa de greu să vă reveniţi”? Lupta asta de-a şoarecele şi pisica devine insuportabilă, şoarecele s-a decis să rişte. Ridic ochii din revistă şi prima imagine pe care o văd este bărbatul din faţa mea care mă priveşte fix, tăcut, fără sfială. În general oamenii îmi evită privirile, se prefac indiferenţi sau preocupaţi de orice altceva. Îl privesc la rându-mi şi simt sângele cum mi se adună în obraji. Nu mă tem, masca nu-mi dă voie să roşesc. El continuă să mă privească, eu insist într-o sfidare conştientă până simt că ameţesc privindu-l fix. Nu văd decât ochii aceia străpungându-mi ochii. Nu mai pot să dau înapoi. Atâta cutezanţă n-am avut niciodată dar nici n-am întâlnit-o. Mă rog să se întâmple ceva din afară care să întrerupă jocul acesta prostesc, prelungit peste fire. Să pună trenul o frână bruscă, să urmeze o staţie, să vină controlorul… - Plouă! rosteşte cineva de alături. Brusc îmi mut privirea pe geamul compartimentului unde rafale de ploaie crează adevărate izvoare şiroind prin stratul de praf. Ca treziţi din somn, călătorii discută despre ploaia mult aşteptată. Eu o binecuvântez azi mai mult decât plantele. Se discută despre fotbal, despre berea de la vagonul restaurant, despre secetă, despre orice ca şi cum o necesitate a conversaţiei a scăpat dintr-o lungă perioadă de interdicţie. Privesc în jur, citesc, privesc pe geam, dar niciodată înainte.

***

Sunt obosit, dar nu ca după o muncă fizică, sunt mai mult mahmur după băutul cu inconştienţă a diverselor reţete existenţiale. Cineva mă împinge din spate pe coridorul trenului, căutând să treacă mai în faţă cu bagajul cât o căruţă. Neatent, dau peste ,persoana din faţă, o fiinţă firavă, o adolescentă gândesc şi tocmai mă pregăteam să cer scuze când ea s-a întors şi gura mi s-a încleştat, lipsită brusc de aer. Încadrată de un blond cenuşiu, aranjat într-o dezordine estetică, faţa întreagă îi era desfigurată de o arsură veche. Am uitat că sunt obosit, am uitat că-mi caut locul, m-am lăsat împins pe coridor, fără revoltă.

Când într-un final m-am aşezat, am descoperit-o acolo, stând în faţa mea. O eleganţă decentă, studiată, din ţinuta ei contrasta violent cu chipul schilodit, greu de reprodus în cuvinte. Cu o uimire privesc siguranţa gesturilor sale, îi admir curajul. După minute lungi de tăcere, închide revista în lectura căreia se cufundase şi mă priveşte în ochi. O înfrunt, deşi mă simt umilit, că îl folosesc nedrept orgoliul. Dar azi, pot să mă simt umilit, aşa că o privesc mai departe. Mă intrigă puterea ei. Mă întreb dacă-i adevărată sau doar bravează. Ploaia rupe tensiunea strivind-o în picături mari ce se izbesc cu violenţă de geamul murdar. De acum înainte mă evită. Ultima staţie. O geantă de voiaj, o carte… N-are bagaje care să solicite ajutor. Liniştiţi, în staţia din care trenul nu mai pleacă, oamenii se pregătesc pe îndelete să coboare, Mă strădui să fiu mereu în urma ei, studiindu-i atitudinea nepăsătoare, cântă vreme suntem prea aproape. Peronul îngust păstrează un timp densitatea călătorilor, apoi aceştia se răsfiră spre multele ieşiri. O urmez, scurtând distanţa până când suntem atât de aproape, să-mi audă vocea. - Un moment, vă rog, vreau să vă întreb ceva… Nu aude sau nu vrea să audă şi merge mai departe. Nu ştiu cum s-o opresc. Fac un pas înaintea ei, mă întorc şi insist: - O clipă vă rog…. Se opreşte, mă priveşte intrigată, îmi dau seama de asta după privire şi nu după privirea ei care nu poate exprima nimic. - Pot să vă însoţesc o parte din drum? Face un pas într-o parte, nu-mi răspunde dar merge puţin mai încet, dându-mi de înţeles că am un loc alături. - Mă auziţi? Ochii ei uimiţi mă săgetează. Continuă apoi să meargă cu pasul în pasul meu. Nu pare să fi sesizat gafa care, poate doar în mintea mea luase proporţii catastrofice. Se opreşte într-o staţie de autobuz. Mă simt ca un copil, neavând altă grijă decât să urmeze mâna care-l conduce. Urmăresc mâinile ei făcând gesturi obişnuite cu o delicateţe care mă înfioară, dorind să le simt pe mâinile mele. Tresare, face câţiva paşi repezi care mă surprind. Dar nu, nu fuge de mine, se apropie doar maşina care o aşteaptă. Înainte ca autobuzul să oprească în staţie, se întoarce spre mine şi mă întreabă cu o voce care părea fără vârstă. - De fapt, ce doriţi domnule? N-am avut timp să mă gândesc, întrebarea m-a luat prin surprindere iar timpul scurt nu-mi dădea răgaz de meditaţie. - Azi împlinesc 40 de ani şi nu mă aşteaptă nimeni acasă!, spun repede ca să mai rămână timp şi pentru răspuns. Râsul ei ca o cascadă m-a oprit în loc în timp ce uşile autobuzului se închideau, ştrangulându-l.


care sunt extrem de violente, chiar devastatoare, nu însă de nedepăşit, dar mai mult ţinând de o înfruntare cu exteriorul decât cu sinele. Novicele nu poate trece în cercul următor decât după ce şi-a învins obstacolele propriului interior. În acest mod trebuie înţeleasă dezlănţuirea furtunii pe care tânărul o înfruntă până va ajunge la templul magului. Discipolul, asemenea eroilor din basme, trebuie să treacă anumite probe pe parcursul iniţierii, iar furtuna este una din ele.

Înainte de a beneficia de ritualul iniţierii săvârşit de mag, prinţul are parte de o altă etapă iniţiatică în timp ce urcă muntele, făcută de „seraful mare” trimis de Dumnezeu „Să scap a ta fiinţă de caosu-i imens”. Discursul lung al serafului, încărcat de idei filozofice, are rolul de a-l anunţa pe discipol că nu are nici un înger, nici o stea, iar viaţa lui este o greşeală în planul eternităţii. Totuşi, tânărul prinţ nu trebuie să se îngrijoreze, deoarece însuşi Dumnezeu îi este tată: „Și pune pe-a lor frunte gândirea lui bogată”. Discipolul primeşte de la seraf câteva lecţii importante: să nu bea vinul-uitării atunci când se coboară din ceruri, deoarece „Deschise-ţi-s, nebându-l, a lumilor misteruri”, şi mai ales să se ferească de cântecul ademenitor al amorului care l-ar ruina, care i-ar aduce moartea: „Seducător trimite plăcerile - alegre / Și de asculţi cântarea-i geniu-ţi e sfărmat. / A celor trecătoare în mâna lui e soarte, / Frumosu-i ca nealţii şi numele-i e: Moarte! / De-aceea să n’asculţi tu sublima lui cântare / Căci morţi-s pe vecie acei ce o ascult.”

Ajuns în vârful muntelui, ritualul iniţierii tânărului continuă în sălile secrete din adâncul muntelui unde este condus de maestrul său. Înainte de ritualul propriu-zis al iniţierii, magul îl pregăteşte pe prinţ, avertizându-l asupra pericolelor care-l aşteaptă şi oferindu-se să-i arate calea pierzaniei de care el trebuie să se ferească. Într-o atmosferă plină de mirosurile plantelor halucinogene, magul îşi începe ritualul iniţierii. Ridicând în aer „puternica-i vargă”, bătranul evocă îngerul somnului „pe-oglinda cea neagră, profundă şi largă” care-i apare sub chipul unei femei înaripate, cu chip vânăt şi plete blonde. Pentru a-i induce novicelui starea necesară, ridicarea din contingent prin restrângerea conştiinţei5, magul se foloseşte de „paharul somniei” şi de florile de mac care au proprietăţi halucinogene, fiind folosite îndeosebi de şamani pentru provocarea stărilor de catalepsie, de transă, stări ce facilitează cunoaşterea lumilor transcedentale. Tanărului prinţ îi este impusă o tăcere rituală pentru a nu tulbura desfăşurarea actului magic, ba mai mult, magul îl avertizează să-i urmeze sfaturile cu stricteţe: „E somnul, bătrânu ‚n ureche îi spune - / O vorbă să nu spui, căci dacă nu taci / Ca visul el piere - cu greu se supune / La magica-mi vorbă - las stele să sune, / Ca ‚n tabla cea neagră să-l prind - Tu să faci / C e - o i u spune”.

Somnul tânărului, dezlipirea de cele lumeşti şi călătoria astrală sunt provocate şi de paharul cu vin pe care acesta trebuie să-l bea din cupa cu cifre de maur. Magul îi dă ultimele indicaţii discipolului său: atunci când somnul îi va săruta ochii, el să-l prindă de grumaz şi să-l urmeze în lumea de vis. Astfel, el va putea fi dus în diferite părţi ale lumii, spre a cunoaşte viaţa sub multiplele sale aspecte. Întrucât poemul este neterminat, celelate etape ale iniţierii sau evoluţia tânărului prinţ sunt necunoscute.

_____________1 Joseph Maxwell, Magia, traducere de Maria Ivănescu,

Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1995, p. 36.2 Perpessicius prezintă aceasta variantă şi cu titlul

Călugărul şi chipul.3 Romulus Vulcănescu, Dicţionar de etnologie, Editura

Albatros, Bucureşti, 1979.4 Dan Mănucă, Pelerinaj spre fiinţă. Eseu asupra

imaginarului eminescian, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 19.5 George Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. 1,

Editura Hyperion, Chişinău, 1993, p. 23.

ESEU

Opera eminesciană este impregnată de simboluri, ritualuri, elemente, agenţi şi acte magice. Orice ritual (magic, religios etc.) presupune existenţa obligatorie a agenţilor magici şi a ritualurilor magice. Cei care săvârşesc actul magic conştient şi deliberat (magul sau preotul cel păgân din Strigoii), cât şi cei care nu au fost încă iniţiaţi (fata de împărat din Luceafărul) sau cel care doar participă la ritualurile magice (Brigbelu şi soldaţii care-l însoţesc pe preot din poemul Gemenii) pot fi numiţi agenţi magici.

Magia este o ştiinţă dificilă, inaccesibilă profanului, care nu poate fi transmisă decât prin iniţiere. În societăţile primitive, scria Joseph Maxwell1, iniţierea se înfăţişează sub două forme, generală şi specială. Prima are drept scop constituirea cetăţeanului, a bărbatului matur, a războinicului, conferind o nouă personalitate iniţiatului căruia îi corespunde un nume nou şi misterios. Al doilea fel de iniţiere este rezervată indivizilor aleşi şi iniţiaţi de spirite sau chiar de magi. Iniţierea specială conferă celui iniţiat ştiinţă şi puteri magice.

Figura centrală în poemul eminescian nu este magul, ci discipolul, tânărul fiu de împărat trimis de rege la prietenul său din tinereţe, pentru a fi iniţiat. Pentru a deveni magician, discipolul are nevoie de o perioadă de pregătire severă, perioadă ce are rolul de a testa calităţile tânărului dornic să pătrundă ştiinţele oculte. În această perioadă de iniţiere, discipolul se izola de restul comunităţii şi rămânea în compania magului pentru a dobândi puteri speciale care îi permiteau să întreţină raporturi cu spiritele, cu forţele supranaturale.

Nu oricine poate participa la ritualurile de iniţiere magică. Discipolul trebuia să posede o serie de calităţi, unele înnăscute, altele dobândite pe parcursul iniţierii. Una din principalele calităţi ale novicelui trebuie să fie aşteptarea, răbdarea, deoarece procesul iniţierii presupune mai multe etape. Într-o variantă a poeziei Povestea magului călător în stele2, prinţul este nerăbdător să-l întâlnească pe „bătrânul meu stelariu” de la care aşteaptă să înveţe „înţelesul acestei arătări”, a călugărului din templul în ruină, cât şi cheia cifrelor pe care nu le poate pricepe. Nerăbdarea prinţului se datorează dorinţei lui nestăpânite de a învăţa, de a pricepe, de a ajunge la cunoaştere. Magul îi reproşează prinţului faptul că încă nu şi-a însuşit una din virtuţile principale, aşteptarea: Magul - (de după scenă). Îndată. . . omul cu gânduri înţelepte / Nainte el de toate învaţă să aştepte. / Tu n’ai deprins-o încă. Dar iată-mă ‚nsfârşit. Prinţul - Eu văd cifrele toate din lecţia-mi de azi / De şi a le pricepe nu pot. Te rog dă-mi cheia / La cele ce privesc eu ca să strevăd idea.

O altă calitate importantă a novicelui trebuie să fie obedienţa: în timpul ritualului de iniţiere, novicele trebuie să asculte indicaţiile magului şi să le respecte întocmai, fapt ce asigură succesul ritualului: „Tu să faci / «Ce-oiu spune»”.

De asemenea, este important ca novicele să dorească această iniţiere, să abandoneze, pentru o perioadă sau pentru totdeauna, lumea comună în care a trăit şi să se dedice instruirii şi formării într-o altă dimensiune, cea metafizică. Tânărul prinţ este conştient de importanţa acestei etape şi acceptă să plece spre muntele unde se află magul.

Iniţierile sunt ciclice sau neciclice: cea ciclică se desfăşoară în etape succesive, ţinând de etapele vieţii (pubertate, maturitate, bătrâneţe etc.); iniţierea neciclică se efectuează o singură dată în viaţă şi priveşte anumite practici sau profesiuni considerate sacre: magia, şamanismul, preoţia etc.3 Tânărul prinţ va avea parte de o iniţiere neciclică, sortită a-l transforma, la final, într-un mag care să-i ia locul învăţătorului său, magul ce-l bătrân, care citise în carte apropierea sfârşitului său.

În opera lui Mihai Eminescu nu este precizat timpul când are loc iniţierea magică, însă putem observa că aceasta are loc în mai multe etape.

Prima etapă a iniţierii prinţului este călătoria. Cu aceasta începe iniţierea tânărului, destul de dificilă şi plină de peripeţii. Ajuns la poalele muntelui, acesta trebuie să renunţe la calul său deoarece „cine - enigma vieţii voeşte s’o descue / Acela acel munte pe jos trebui să-l sue”. Dan Mănucă4 vede în furtuna pe care trebuie să o înfrunte tânărul prinţ, escaladând muntele, trăirile omului comun

Iniţierea magică în Povestea magului călător în stele

Florin Dorcu


în pictură, locurile natale fiind surprinse de penelul său în toată măreţia lor. Familia şi ţara au fost templele unde poetul şi-a adus ofrandele, versurile mustind de simplitate şi totuşi atât de profunde.

Poezia ,,Prutul lacrimilor noastre” vibrează de patriotism, acel sentiment curat izvorât din prundul natal, legănat de doinele străbune şi de rugăciunile strămoşilor. Aceasta este icoana istoriei adevărate, în faţa căreia cei de astăzi ar trebui să tremure în rugăciune.

S-a stins la 2 august 2002 înghiţit de valurile Jijiei, ale acelei ape care a considerat-o tutelară, dus de data aceasta la vale, împotriva voinţei lui, prin care a înotat toată viaţa, împotriva curentului, spre izvoarele adânci ale neamului nostru, în sus.

Prutul lacrimilor noastre

Moto:„Cine a mai văzut graniţa

prin mijlocul ţării?” (Badea Cârţan)

Prut cu lacrimi mult amare, du-te-n mare să te culci,Că ţi-om umple matca iarăşi tot cu lacrimi, dar mai

dulci,Lacrimi limpezi ce probează ca de mii de ani încoaceSângele de aceeaşi limbă apă nu se poate face.Curgi-n marea cea sărată, ea sărată, tu amar,Și să uiţi c-ai fost odată suplinire de hotar.Unde-i oare să se-ntrebe badea cel din Cârţişoara?„Ce-o mai fi şi apa asta care taie-n două ţara?”De cincizeci de ani ce bancă îţi plăteşte, oare, solda,Prut – coloana vertebrală – legendarei noastre

Molda? Și-a mai fost un veac în care muscălimea românovă

Te-a făcut o rană lungă-n sărmănuca de Moldovă:

Te-au croit cu iataganul, te-au somat cu gura ţevii

Și ţi-au zis hotar şi basta! ţarii şi Rumeanţevii.

Fără-a socoti că graiul sângerându-ni-l cu forţa

Sângerează Roma însăşi, fala Europei, torţa …

Deci, schimbându-ţi rostul, simplu, doar printr-un tratat sinistru

Au schimbat geografia şi ţi-au dat statut de Nistru.

Câte inimi la mânie te-or fi blestemat să seci

Să te-arunci cu capu-n mare, până-n Bosfor să te-neci

Și să vină vreo furtună, un prăpăd din fundături,Peste noapte grâu să crească peste tine şi păduriȘi-apoi vină ţari, ţarine, Molotovi şi RiebentroppiSă se-agite ca o gloată de-aiuriţi şi de miopiSă-şi înalţe Kutuzovul singurul lui ochi spre cerȘi să-ntrebe: „Doamne sfinte, unde-i Prutul-

grănicer?”Prut cu matca şi izvorul în Carpaţii PăduroşiCum mai adăpai tu caii pe la moşi, pe la strămoşi!Adăpai cu dărnicie cal tătar, cazac, polon,Dar îl adăpai mai dulce pe-al lui Ștefan ori Ion …Azi, mai tulbur şi mai sumbru luneci pe acelaşi mâl Mâl ce totuşi nu-i acelaşi, că-i bolnav de Cernobâl.Cu-ale norilor eşarfe, cu-ale ceţurilor rochiiNu mai pot în zorii zilei stelele să-şi spele ochii,Îţi mor peştii pe sub maluri, nu mai trag nici la

cârlig,Tremuri parcă-n plină vară de un frig ce nici nu-i

frig,Că-i un soi perfid de cancer, rod al domnilor savanţiCe şi-or fi vândut formula pe o mână de talanţi …Prutule cu suflet tandru ca un şarpe blând de casă,Mulge-mi turmele pe maluri să te invităm la masă,Te durem cu steaua noastră şi, cum tu la fel ne dori,Ca-ntr-un ritm iniţiatic azi te-acoperim cu flori,Doar s-o-ntoarce Dumnezeul cel din biblice verseteSă ne mântuim odată de-a dreptăţii sfântă sete! …

ESEU

A scris cu sufletul plin de durere şi dor, dor de mai bine, dor de ţară … însă nu a reuşit să publice poeziile sale, pentru că nu elogia persoanele importante epocii de aur. A fost arestat în anul 1959 – arestare înscenată – „pentru activitate de spionaj în serviciul … Franţei”!!, dar şi pentru că a cântat „Deşteaptă-te, române!” prin „toate internatele, barăcile şi şantierele”. Iată cum descrie această arestare poetul în prefaţa volumului: „Îi mulţumesc căpitanului Voicu Mihai pentru ordinul de arestare, deoarece subalternul său de la Bârlad, mascul frumos cu laba mare,

mi-a slobozit sânge din gura care din copilărie a tot slobozit spre ceruri acest imn nepereche al românilor”.

S-a născut la 11 septembrie1937, în localitatea Andrieşeni, judeţul Iaşi, într-o familie modestă, aşa cum scrie poetul: „Momit de ursitoare ca din cutia milei, / Pe-un pat de scânduri pentru doi prea-ngust, / Am fost văzut şi eu lumina zilei / Într-un septembrie mirosind a must”. (Autobiografie din volumul Poezie şi pedeapsă, apărut la Editura Moldova, 1993, p. 118)

Absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii AL. I. Cuza din Iaşi, a fost vreme de mai bine de treizeci şi cinci de ani, dascăl de limba şi literatura română la diferite şcoli din judeţul Iaşi. Amintirea lui a rămas, neîndoielnic, încă vie în memoria discipolilor săi, prin harul pe care îl avea, prin exigenţa lui dulce şi unică – ca un fulger aproape – care a ajutat generaţii întregi de copii să se înalţe din întunericul încă existent în mediul rural. A rămas întipărită şi prin ceea ce a reuşit să publice în revistele „Iaşul literar” şi „Cronica”, în unele volume colective, editate de Centrul de Îndrumare a Creaţiei Artistice de masă.

Adept al nonconformismului, adversar neînduplecat al compromisului de orice fel – cum scrie în Poezie şi pedeapsă: „Mi-e poezia partizană / Trăiască-i inima şi flinta / Și-i duc la buze plina cană / Când văd că nu-şi greşeşte ţinta. // Eu sunt poetul cascador, / Fac poezie pentru risc, / Mai scriu de mama şi de dor / Sub argintul lunii disc.” – a reuşit să debuteze editorial abia după 1989, pe cont propriu, cu volumul de versuri ,,Poezie şi pedeapsă”, apărut la Editura Moldova din Iaşi, în anul 1993.

Începuse să-şi clădească din ruinele vieţii şi sufletului cuibul lui, al vulturului care a fost, întotdeauna rămas fără cuib de vecie – „Melc fără casă patruzeci de ani / N-am spart vreo copcă-n niciun cer concret, / Arunc mereu anatema pe bani, / Fiindcă s-a-ntâmplat să fiu poet.” (Mamei mele-ngrijorate, din volumul Poezie şi pedeapsă, p. 82)

Un chip angelic, asemenea mamei pe care a adorat-o şi căreia i-a închinat versuri tulburătoare – „Rău mă doare-n suflet, maică, / Spada, glonţul, lancea, schija, / Dar mai rău mă doare, maică, / Grija că ne tot porţi grija”, sau „Straiele mele ţin la frig şi molii, / Blindat în felul meu stau drept în şa, / Sunt cântăreţ nu doar din vina şcolii, / Scriu versuri, mamă, şi din vina ta.” (Mama sfântă-a celor şapte) Dumitru Hănceanu şi-a revărsat sensibilitatea şi

„Prins într-un flux de ioni”, un poet mai puţin

cunoscut nouă – Dumitru Hănceanu

Valerica Aiftincăi


de la televiziune, am venit cu o provocare.L-am întrebat: „ - Domnule Amza,

spuneţi-ne şi nouă cum aţi ajuns miliardar ?!”. Întrebarea l-a încruntat şi mai tare, de parcă s-ar fi simţit la un adevărat interogatoriu de anchetă, că imediat, iritat, m-a întrebat: – „Zău, da- ce vorbă-i asta ?.”

Am zâmbit şi i-am spus că aşa circulă vorba în popor şi că această veste mi-a adus-o chiar soţia mea, de la Sibiu. Și ne-am explicat: -„Știţi, după ce aţi jucat în „Nea Mărin miliardar” circulă un banc: Cum a ajuns Nea Mărin miliardar ? şi răspunsul motivează că Dumneavoastră aţi cumpărat olteni la valoarea lor şi i-aţi vândut la valoarea la care se cred ei, după care v-aţi însuşit diferenţa.” Auzind acestea, marele Amza s-a înseninat, a râs, zicând că e, întra-devăr, o diferenţă, după care a început să se destăinue, povestind foarte multe. Spunea că este mereu ocupat – cu teatrul, cu cinematografia, cu televiziunea, solicitări la radio, turnee, etc, că, deşi a fost la filmări pe litoral mult timp, în mare a intrat într-o zi când ploua, din lipsă de timp, chiar dacă atunci când se filma „Nemuritorii”, el stătea cu ceilalţi actori, îngropaţi, până la gât, în nisip, pe malul mării. În timp ce a fumat câteva ţigări „Amiral”, ne-a mai povestit că se filma „Mihai Viteazul” la Șelimbăr, iar după filmări, convoiul de maşini ale cinematografiei a pornit spre Bucureşti, pe Valea Oltului, el rămânând îmbrăcat în bine cunoscutul rol ce l-a interpretat, când un miliţian a oprit convoiul şi după o lungă aşteptare, unul însărcinat cu problema transportului s-a dus la miliţian să-l roage să-i lase să treacă, pentru că ei sunt cu „Mihai Viteazul”. Miliţianul l-a întrebat unde este Mihai Viteazul, că vrea să-l vadă şi el. Miliţianul a fost condus la maşina în care se afla Amza Pellea. L-a măsurat cu privirea, după care i s-a adresat, revoltat, celui cu care vorbise mai înainte: -„Fugi, Domnule, că umbli cu cioara vopsită, ăsta nu-i Mihai Viteazul, ăsta-i Decebal !”. În timp ce savuram cele povestite, pe uşă a intrat cineva, stabilit dinainte, ţinând în mâna dreaptă o cană de sticlă, cu zaibăr negru, iar în dreapta, o azimă cu un pui rumenit, deasupra, pregătite de o harnică

gospodină, la ţest. Cum Nea Mărin se afla cu spatele spre uşă şi nu văzuse pe cel care intrase, l-am întrebat: -„Un zaibăr merge ?”. A întors capul, răspunzând afirmativ: -„Anul ăsta, aici la Dvs. e prima dată când beau zaibăr, că încă nu am ajuns pe la Băileşti. Știţi că un coleg, actor englez, pe care l-am vizitat în Anglia, mi-a întors vizita şi, acasă, la mine, l-am servit cu zaibăr. I-a plăcut foarte mult. După ce a plecat de la mine şi a ajuns la Atene Palace, unde era cazat, s-a dus la bar şi a încercat toate soiurile de vin existente, spunând că nu-i plac, la care barmanul, supus la atâtea încercări, l-a întrebat de care vin ar vrea să bea, că toate vinurile pe care le are sunt bune. Și i-a explicat englezul că a băut un vin foarte bun la un actor român – Amza

Pellea. Barmanul i-a spus că e vorba de „zaibăr”, dar zaibăr nu are decât Amza Pellea. După ce s-a întâlnit iarăşi cu Amza Pellea, englezul i-a spus: -„Mister Amza, am aflat că Dumneata deţii monopolul zaibărului în România”. Și cu această impresie a plecat englezul.

Ulterior, barmanul l-a căutat pe Amza Pellea şi i-a povestit cele întâmplate cu actorul englez, după care, de câte ori se întâlneau, numai despre povestea zaibărului le era vorba.

Din cana, adusă, nu a băut decât un pahar de zaibăr şi, cu o vădită mulţumire însoţită de marea satisfacţie de a gusta, „ca la mama acasă”, produsele naturale tradiţionale ale gliei romaneşti, a rupt o bucăţică din azima de pâine şi o

aripioară de la pui. Celelalte au fost împachetate şi a zis că le va servi cu cei din ansamblu, în autobuz.

A mai spus că, în Bucureşti, unde locuieşte, are o grădină şi are dorinţa de a construi un cuptor şi o vatră pentru foc, un văr al său de la Băileşti i-a promis că îi va aduce un ţest de pământ, să-şi poată face pofta măcar o dată sau de

două ori pe an, după gustul oltenilor. Nu ştiu dacă a mai avut timp să-şi inplineasca dorinţele exprimate, dar acest mare cetăţean al ţării nu şi-a uitat niciodată glia strămoşască şi poporul pe care l-a slujit până la dăruirea de sine.

După ce Ansamblul „Doina Gorjului” şi-a încheiat misiunea, ne-am deplasat la Casa de Cultură A PETROLIȘTILOR, foarte aglomerată. „Nea Mărin”, care purta vesta de oltean cunoscută, din al cărei buzunar a scos mustaţa ce şi-a aplicat-o înainte de a intra în rol, şi cu greu ne-am îndreptat spre scenă prin aglomeraţia spectatorilor petrolişti. Întreaga sală l-a aclamat îndelung. Nu se va mai naşte cineva care să-l egaleze în a etala calităţile olteanului „Nea Mărin”.

Prima dată, pe scenă, a recitat o poezie patriotică, a lui George Coşbuc – „Decebal către popor” – , ca un adevărat Decebal, mişcând sufletele auditorilor, mai ales când a ajuns la mesajul poeziei:

...” Eu nu mai am nimic de spus!Voi braţele jurând le-aţi pusPe scut ! Puterea este-n voiȘi-n zei ! Dar vă gândiţi, eroi,Că zeii sunt departe, sus,Duşmanii lângă noi !”.Ne bucurăm că Oana Pellea

duce mai departe opera tatălui său şi îi dorim deplin succes şi să fie puternică să depăşască greutăţile cauzate de pierderea prematură a ambilor părinţi, dar de acolo, din pulberea de stele, „ din palma lui Doamne, Doamne”de unde se află, ei pot fi mulţumiţi de urmaşa lor şi de iubirea tuturor românilor, păstrând frumoasa lor amintire, spre neuitare

[email protected]

REMEMBER

7 aprilie 1931 este ziua venirii pe lume a unei mari valori umane româneşti – Amza Pellea.

Dar în acel trist decembrie, 1983, trecea în eternitate marele artist cetăţean, Amza Pellea, cel care a slujit cu mult devotament şi har, cu dăruire de martir, teatrul şi cinematografia românească, îdurerând mult cultura romaneasca. În anul 2003 a trecut în nefiinţă şi soţia sa – distinsa Doamnă Domnica – despre care, Marele Amza Pellea mi-a rostit cuvinte foarte frumoase, în acea vreme când Oana era la liceu şi care ducea mai mult „greul casei”, marele actor, fiind foarte ocupat în profesiunea sa, în care îşi câştigase o bine cunoscută popularitate, rar întâlnită. Voi evoca, în cele de mai jos, un moment fericit al întâlnirii cu Amza Pellea.

Citind articolul „ Dorurile Oanei Pellea” publicat în prestigioasa revistă clujană, la 4 decembrie 2009, m-am gandit sa relatez un episod frumos, zic eu, din viata mea şi a oraşului Ţicleni.

Am avut fericitul prilej, la 1 noiembrie 1979, să fiu gazdă şi, într-un dialog cu marele actor, mai mult de trei ore, înaintea spectacolului „Să râdem cu Amza Pellea”, desfăşurat la Casa de Cultură Ţicleni, când destinele lăcaşului culturii oraşului erau păstorite de inimosul Bebe – Alexandru Mihu, soţul si impresarul renumitei privighetori a cântecului popular românesc, Maria Dragomiroiu. Ca dovadă, redau si invitaţia personală pentru acel spectacol.

Cred că, pentru foarte mulţi, ar prezenta un interes deosebit cele împărtăşite de „Nea Mărin” în cele trei ore.

Prilejul mi l-a oferit domnul Prof. Ion Sanda, truditor al culturii gorjene, căruia îi mulţumesc şi cu această ocazie.

Cum acel început de brumar sosise cu un frig timpuriu, D-l Prof. Ion Sanda, foarte atent, mi-a cerut părerea, siîn acelaşi timp mi-a adresat rugămintea, de a fi găzduit marele actor, la un loc mai cald, ca să nu răcească, urmând să intre în scenă după programul Ansamblului „Doina Gorjului”. Am găsit rezolvarea. Mi l-a prezentat şi am mers împreună la locul respectiv cu un Renault 10 ce îl aveam la acea vreme. Mărturisesc că şi acum păstrez, cu multă pioşenie, uşa din faţă-dreapta a autoturismului după scoaterea din uz, precum şi invitaţia la spectacol, din acea minunată zi din viaţa mea, ce am aratat-o mai inainte.

Când am ajuns la locul găzduirii, l-am întrebat pe marele actor dacă serveşte un coniac. Mi-a răspuns că nu poate, că va urma un spectacol şi la Bâlteni după cel de la Ţicleni. „ - Dar o cafea ?. Mi-a răspuns: „ - O cafea beau !”.

În timp ce cafeaua se încălzea pe reşoul electric, ce il aveam la birou, şi îl văzusem oarecum obosit şi nu prea vesel, cum îl ştiam de la multele spectacole, de la teatru sau

Marele Amza Pellea, oaspete la ŢicleniIon M Ungureanu-Ticleni-Gorj


PROZĂ

Vântul uscat sufla dinspre miazăzi, împrăştiind nisipurile arămii şi făcând caprele din ţarcuri să se întoarcă şi să îşi închidă ochii. Soarele începuse deja să ardă peste sărăturile care mărgineau Deşertul Iudaic, încingând pietrele şi făcând aerul să tremure în zare. Uliţele satului Kfar Nirit, uitat de lume şi de timp printre canioane, erau pustii. Oamenii mai cu dare mână plecaseră de cu o seară înainte spre Ierusalim, Betleem sau Ierihon pentru slujba de Yom Kippur. Cu mulţi ani în urmă, fostul rabin începuse construcţia unei sinagoge, dar impunătorul schelet al acesteia fusese lovit de trăsnet, iar planurile fuseseră abandonate. Privind mormanul de lemne arse, oamenii îşi făcuseră semnul crucii şi îşi spuseseră că era un semn rău. Mai toţi cei care nu plecaseră spre oraş, se aflau în casa preotului, cea mai mare din sat, construită din lemn de pin pe dealul de pe care puteau fi văzute pietrele albe ale cimitirului. Îngenuncheaţi, ameţiţi de post şi de mirosul puternic de tămâie, se rugau pentru izbăvire, aşteptându-şi rândul la spovedanie.

La ceasurile amiezii, după a treia rugăciune a zilei, suflarea fierbinte venind dinspre deşert se potoli. Mâinile aspre, arse de soare şi cu vine albăstrii ale noului preot apucară de coarnele spiralate ale unui ţap alb, dintre cei fătaţi în iarna care trecuse într-o noapte în care pe cer sclipeau străvechi stele călăuzitoare. Animalul îndărătnic scutura şi se smucea, scoţând behăituri înduioşătoare. Ţinut de doi flăcăi, care slujeau ca dascăli la slujbele oficiate în casa preotului, ţapul se linişti, îndeosebi după ce fusese stropit din belşug cu agheasmă. Rabinul, îmbrăcat în haine negre, începu ceremonia de dezlegare cântând din Tanakh şi Talmud cu voce tunătoare, împrăştiind în jur mireasma dulceagă a smirnei, care se înălţa în vălătuci albăstrii peste chipiul rotund. Credincioşii, cu capetele plecate, asistau pioşi, spunând rugăciuni în gând, iar unele dintre femei, cu capetele acoperite de batice îi ţineau isonul preotului. Cuvintele antice care ieşeau din gura omului sfânt, scuturându-i gâtlejul şi mănunchiul de busioc îmbibat în agheasmă se abătură asupra ţapului. Tonul şi neliniştea rabinului creşteau, mâinile i se zbăteau, mirul, apa şi vinul sfinţit se năclăiau în blana aspră şi albă. Un pâlc de nori zdrenţuiţi acoperiră soarele şi un fior rece îi străbătu pe toţi cei de faţă atunci când fuseseră rostite ultimele condace, cu mâna grea a preotului apăsând fruntea osoasă a animalului, ca pentru a trece în acesta toate păcatele sătenilor, cele rostite şi cele nerostite. Ţapul se zbătu şi behăi sinistru, iar ochii lui cu pupile rectangulare se tulburară. Istovit, rabinul ridică palma care îi zvâcnea şi făcu semn dascălilor să deschidă poarta din lemn a ţarcului. Oamenii începură să facă gălăgie, unii dintre ei lovind în străchini, în timp ce alţii apucau pietre prăfuite. Speriat, ţapul fugi, urmat de copiii care urlau cât de tare puteau şi aruncau cu pietre, până la ieşirea din sat. Acolo, ca şi cum s-ar fi aflat în faţa unei linii invizibile, toţi se opriră. Dobitocul fugi cât îl ţinură picioarele. După ce silueta sa dispăru de după o colină arămie, toţi sătenii se întoarseră la treburile lor sau la masa lungă întinsă în faţa casei preotului, pe care fiecare familie pusese de-ale gurii.

Sara Yvdad şi fiicele sale, Sara, Aliza şi Rivka, ţeseau năframe, aşezate în faţa casei pe scaunele cioplite şi montate de capul familiei, Yefet, care trudea cu mâinile sale negricioase în baraca ridicată din scândurile care alcătuiseră vechiul gard al rabinului şi pe care acesta le dăduse de pomană când îşi construise o împrejmuire din ciment. Familia Yvdad nu participase la slujbă, aşa cum nu participa la nicio sărbătoare, ruşinaţi de straiele lor ponosite, de mâinile umflate, pline de bătături şi de aşchii şi de zâmbetele lor fără dinţi. Erau săraci şi săraci fusese întreg neamul Yvdad încă de pe vremea când Moise se suia pe Muntele Sinai. Casa lor, din lemn cenuşiu de salcâm care scârţâia la fiecare rafală de vânt şi crăpa la fiecare cutremur, se afla la marginea satului, unde nu creştea niciun copac, iar pământul era tare şi nerodnic. Ei nu aveau ce să aşeze ca ofrandă pe masa preotului. Mâncau fiertură de urzici şi turta-pământului şi, o dată pe lună, Yefet se ducea la târg în Ierihon şi vindea lingurile, străchinile şi fluierele din lemn pe care le făcea în baraca sa şi ţesăturile nevestei şi ale copilelor, întorcându-se cu un sac de năut, un ciubăr de untdelemn şi două găini. Se duceau în sat doar după apă, întrucât în preajma casei lor, pământul era atât de tare încât nu se putea săpa o fântână.

În acel an, de Yom Kippur, după rugăciunea de dimineaţă, Adin, singurul rod de spiţă bărbătească al familiei Yvdad, plecase după smochine dincolo de crestele pietroase care se vedeau vineţii în zare. Trecuse bine de orele amiezii şi desaga sa era plină. Se întorcea spre casă, fluierând şi aruncând cu pietricele în mormanele de praf fin, de culoarea fierului ruginit, care se întindeau de-o parte şi de alta a drumului. Înalt pentru cei zece ani ai săi, moştenise ochii negri şi vioi ai mamei Sara, chipul rotund şi plin al bunicii Rashela şi firea aventuroasă a bunicului Elazar, cel care călătorise pe şapte mări, risipindu-şi agoniselile în cele patru colţuri ale lumii şi întorcându-se doar cu sute de poveşti dintre cele mai incredibile spre întântarea nepoţilor care, ascultându-l, nu mai simţeau chiorăitul maţelor. În faţa micului Adin, se vedeau în depărtare stâncile abrupte, ieşite din pământ ca o pavăză pentru micul şi anticul sat Kfar Nirit. Prin ele era săpată de om, de duhuri sau de vreme, o deschidere arcuită, prin care puteau trece, fără a fi nevoiţi să se caţere sau să ocolească, toţi cei ale căror drumuri îi purtau spre Ierusalim. Soarele era sus pe cer, aruncându-şi lumina roşie peste sărăturile sălbatice. Adin îşi strânse mai tare baticul cu care îşi înfăşurase capul. Pielea măslinie îi era fierbinte şi acoperită din loc în loc de broboane

Ţapul negru

George Cornilă

de sudoare. Scoase o smochină violacee din desagă, o desfăcu şi muşcă din pulpa roşiatică, închizând ochii şi lăsând capul pe spate în delectare. Când îi mai rămăsese în gură doar o fărâmă din aroma bogată, văzu înspre stânci un corp alb, iar pe măsură ce se apropia, îşi dădu seama că era un ţap care rumega alene un ciulin pe marginea drumului. Animalul nu era sperios şi când îl văzu pe Adin, lăsă să-i scape un behăit sacadat, continuând apoi să-şi mişte mandibula într-o parte şi în alta. Băiatul se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni până în zare. Strigă de mai multe ori, fără să primească alt răspuns decât ecoul vocii sale subţiri ricoşând de stânci. Mângâie ţapul pe creştetul capului şi simţi în degete o uşoară furnicătură şi un tremur care parcă venea dinăuntrul animalului. Nu luă în seamă şi continuă să îşi treacă mâna peste blana aspră şi să îl scărpine sub barbă. Se aplecă apoi pe vine şi îi luă capul lungăreţ între palme. Se uită în ochii lui sticloşi precum nasturii de os, iar pupilele rectangulare ciudate se îngustară uşor. ”Ce ai zice tu să vii cu mine acasă?”, îl întrebă Adin. Ţapul continua să rumege, în timp ce îşi mişca urechile rozalii pentru a alunga muştele. ”O să te botez... Alb. Asta pentru că eşti alb. Că de nu erai...”. Ţapul behăi scurt. ”Acum haide, cât soarele încă mai e sus”. Băiatul ţopăi vesel, gândindu-se la bucuria pe care avea să o prilejuiască familiei şi la laudele pe care avea să le primească. Ţapul îl urma conştiincios. Adin se gândea că întreaga lor viaţă avea să se schimbe şi visa cu ochii deschişi că vremea lipsurilor se încheiase. Dacă ar fi tăiat ţapul şi ar fi pus la sărat şi la afumat carnea, le-ar fi ajuns cu săptămânile. Dacă l-ar fi vândut tatăl lui în târg, ar fi putut cumpăra de toate, de la mâncare, la haine şi încălţări. Dacă l-ar fi ţinut, ar fi putut să îl dea la montă prin sat şi să ceară bani sau iezi pentru prestaţiile lui. Părea tânăr şi în vână. Cu timpul, ar fi putut să ajungă să deţină o turmă întreagă.

(fragment)


subtile. În acest tip de roluri anumiţi actori îşi dau măsura talentului.

În opinia mea, locul criticului e în partea neluminată a teatrului, în sală adică, în fotoliul de spectator. În lumina reflectoarelor, vizibili trebuie să fie actorii. Am avut odată chiar o mică polemică pe această temă cu domnul George Mihăiţă. Dar sunt, într-adevăr, critici, destul de mulţi, care se consideră mai importanţi decât creatorii, care îşi doresc vizibilitate mai mare decât actorii înşişi. Nu e genul meu!

- Și totuşi, dacă ai fi actor, ce fel de critic ţi-ai dori? - Generic, mi-ar plăcea un critic sever. Sincer! Pentru

că aş şti că raţionamentele lui sunt demne de încredere, că nu are prejudecăţi, că nu utilizează eufemisme doar pentru a fi popular. Profesiunea de critic nu e una care se fundamentează pe popularitate. Chiar mi se par suspecţi cei prea iubiţi de creatori, criticii trebuie respectaţi în primul rând. Fiecare are un stil, şi profesional şi interuman, nu există reţete, dar o anumită distanţă faţă de zona scenei se impune.

- Social vorbind, nu jucăm teatru în fiecare zi, nu purtăm toţi nişte măşti? Iar femeile au mereu roluri…

- Societatea e plină de „actori”, într-adevăr. Unii sunt mai talentaţi, alţii mai puţin, dar la un moment dat cu toţii se trădează, le cade masca şi rămân ei înşişi. Cei care simt nevoia de mască nu ştiu, probabil, cine sunt cu adevărat şi au nevoie de acest tip de suport. Poate unora le şi foloseşte, dar cred că e bine să fim ceea ce suntem. Măştile sociale apar din nevoia aceasta de a se conforma unor modele – omul de succes, tânărul întreprinzător, corporatistul, femeia puternică, femeia fatală etc. Și atunci se străduiesc să se încadreze în aceste tiplogii. Dar frumuseţea lumii constă în marea ei diversitate, în faptul că unii suntem bruneţi, alţii blonzi, unii mai înalţi, alţii mai scunzi. Nu trebuie să ne standardizăm. Poţi să fii şi femeie de succes şi soţie, şi mamă, în acelaşi timp, ce-i drept, cu un efort fizic mai mare, cu mai multe nopţi nedormite, cu vreo câţiva centimetri în plus de ţesut adipos, dar cu un tip bucurii unice pe care doar o familie le poate oferi. Dacă eşti de succes şi nu ai cu cine împărtăşi bucuriile, atunci la ce-ţi folosesc? La ego, da!?

- Doar teatru, Oltiţa? Și… filmul?- Nu, evident, nu este şi nici nu poate fi numai teatru.

În prezent, între arte există atât de multe interferenţe, încât ar fi eronat să le izolezi. Filmul e… amantul meu, cu el trădez măcar o dată pe săptămână teatrul. Îmi plac filmele de artă, policier-urile, cele care au o poveste spusă inteligent pe calea imaginilor, în care îi revăd pe Meryl Streep, Al Pacino, Robert de Niro, Jack Nicholson. Filmele proaste mă întristează, mi se par o irosire de resurse şi o mare pierdere de timp. Când, totuşi, nimeresc la un film slab, dacă nu plec, încerc să mă amuz şi să anticipez intenţiile scenariştilor şi evoluţia interpreţilor. Din copilărie obişnuiam să fac asta, atunci ţinta erau desenele animate! De acolo mi se trage!

---------------------------------------------------* Oltiţa CÎNTEC, critic de teatru şi publicist,

doctor în Teatrologie. A semnat mii de cronici teatrale, consemnări, eseuri, studii, recenzii, interviuri, portrete. Este şi autor de carte, membru al Uniunii Scriitorilor, care în 2011 i-a acordat Premiul Secţiunii Critică pentru volumul Hermeneutici teatrale, apărut la Editura Niculescu. A iniţiat multe proiecte de teatru dedicate tinerilor, este selecţioner al multor festivaluri de gen, membru în juriile de specialitate ale Galelor UNITER. Profesor asociat la Departamentul Teatru al Universităţii de Arte “George Enescu” Iaşi, secretar general al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru-Secţia Română. A fost decorată cu Medalia Meritul cultural clasa I. Un CV impresionant, semnat de un om pasionat de frumos şi de teatru.

DIALOGURI

Filmul e… amantul meu, cu el trădez măcar o dată pe săptămână teatrul !

Vă invit la un taifas cu Oltiţa Cîntec, directorul artistic al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din Iaşi, un cunoscut critic şi un prieten drag mie. De la ea am învăţat că nu trebuie să ne temem de cuvinte şi nici să ne ascundem în spatele lor. Când ai de spus ceva, spune! Atitudinea contează!

- Femeie şi critic de teatru. Nu sună cam dur?- Critica, în general, nu numai cea teatrală, nu e o

profesiune care ţine de gen. Deşi e „o critică, două critici”, deci cuvântul e la feminin! Și dacă stau să socotesc bine, cred că avem mai multe doamne care practică această îndeletnicire intelectuală decât domni, aşa că, iată, statisticile indică o majoritatea feminină. Poţi să fii o mână de fier într-o mănuşă de catifea ori o mână finuţă, care nu se teme de bardă!

Ca să fii un bun critic trebuie să ai calităţi înnăscute, şlefuite în cursul formării profesionale şi exersate prin practică. Printre cele „obligatorii” sunt spiritul de observaţie, curajul, capacitatea de analiză, puterea de sinteză, memoria. Evaluarea unui spectacol e o operaţiune complexă, care presupune cultură generală, o solidă cultură de specialitate, adică sute de spectacole vizionate în cât mai multe locuri, lecturi teoretice de istoria artei, muzicii, teatrului, informaţii privind artiştii despre care scrii. Și, ca şi în actorie, fără pasiune nu se poate!

Ideea că actorii, pictorii ori scriitori eşuaţi virează spre sfera criticii e cât se poate de falsă. Există o diferenţă structurală între creatori şi analiştii fenomenului scenic, pentru a excela în cele două domenii ai nevoie de calităţi diferite. Și dacă în preistoria ei, „critica” se manifesta cu aruncatul de ouă ori legume stricate dinspre public spre scenă, acum critica înseamnă urmărirea spectacolului, conturarea unei opinii, eventuale discuţii cu realizatorii, dacă aceştia sunt deschişi. Statutul criticului la noi se combină cu acela de teatrolog, de cercetător în sfera artei scenice, selecţioner pentru anumite festivaluri, de implicare, uneori, în sfera creaţiei, prin traduceri, dramaturgie, colaborarea cu regizorul pentru realizarea textului de spectacol etc. Sigur că atunci deontologic e să nu te exprimi public în privinţa reuşitei ori nereuşitei acelui proiect.

- Ce analizează un critic? - De analizat, se analizează totul, teatrul e o

artă sincretică, în care intră şi literatură, arte plastice, arhitectură, muzică, regie, actorie, scenografie, ecleraj etc. Uneori, studenţii mei, cei mai nerăbdători, mă întreabă din prima zi cum se scrie o cronică teatrală. Când le răspund că nu există o reţetă şi că e vorba despre un proces, le simt dezamăgirea. Dar pe parcurs înţeleg că mai întâi e nevoie de cunoştinţe privind textul de teatru, actorie, regie, muzică, adică un orizont cultural destul de larg, fără care nu se poate. În această profesiune, mai mult decât în oricare alta, trebuie să te informezi mereu, să fii la curent cu tendinţele estetice, cu ce se face prin alte părţi, să compari, să evaluezi. Criticul nu e un judecător care dă sentinţe, e un evaluator, un expert care lansează, cu argumente, judecăţi de valoare. Argumentarea e întotdeauna foarte important, nu se poate fără ea.

În ultima vreme, aud tot mai mulţi confraţi de breaslă care susţin ideea că lumea nu mai citeşte critică de teatru. Nu le împărtăşesc părerea! Lumea citeşte în continuare, e drept că în presa scrisă nu e prea mult spaţiu pentru cultură. Dar eu cred că şi noi, criticii, trebuie să ne adaptăm stilul la spiritul timpului. Adică una e să scrii pentru un cotidian, mai puţine rânduri, mai puţină teoretizare, un stil mai accesibil şi e altceva să faci un articol pentru o revistă de specialitate. Exact ca în artă, trebuie să ţii cont de cui i te adresezi. Altfel, vei rata destinatarul.

- Te-ai gândit să schimbi rolurile şi să urci pe scenă? -Nu mi-am dorit niciodată să fiu actriţă. Ca

teoretician, mi se par mult mai generoase personajele negative şi cele secundare. Pentru că şi unele şi celelalte necesită mecanisme ale creaţiei mai complicate, mai

Maura Anghel

FILMUL E... AMANTUL MEU !


POEZIE

fractal

1. o amprentă pe ceara moale a pielii taleca o şoaptă uscată în lobul urechii iau foc şi ard în tine

mă mişc sub pielea sticloasă ca un vagon de carne îmi înfăşor în jurul pieptului cea mai lungă venă a ţipătului mâna ta – o locomotivă ruginită pe care o urmez în tăcere

2. am auzit că atunci când îndrepţi un deget spre cineva trei degete sunt îndreptate spre tine

se macină toţi peştii şi se înalţă cerulo lupă sub care aşezăm placenta de paiemă nasc pentru toate degetele ce îndreaptă carnea în aerul îngenunchiat

3. când scriu despre peşti mă întorc într-un loc pustiu. o mirişte de sticlă căldura trupului tău

apoi trec desculţ prin ochiul îngust îţi ating pântecul pielea se abureşte ca sticla unui acvariu desenez cu degetul minute până la buric şi adorm

buricul începe întotdeauna ziua de mâine

4. o dimineaţă răcoroasă întinsă între două biserici de lemno bătaie de clopot. o bătaie de inimă mirosul de tămâie şi icoanele decojiteaerul umed şi sfinţii înghesuiţi sub unghii

ne-ar trebui un cer puţin mai josun cuţit ceresc

şi-o să ne răzuim oasele până când aerul va mirosi a toamnă un fel de apropiere mâna ta - o cădere în gol

jazz amar

între sunetul salvării şi duke ellingtonîmi înghesui mâinile transpirateochiul se umple de lacrimi şi se închidee mijlocul primăverii şi curge apă de vie peste tot în jurul nostru

(dezbrăcatăpe marginea patuluicu o felie de lămâie în gură îmi arăţică întotdeauna sunt câteva lucruri ce rămân în urmăcâteva lucruri ce nu se văd cu ochiul liber strigătul tău e mai rece decât oasele sfinţilor la slujba de dimineaţă)

între trupul tău şi luptele câştigate într-un război pierdutîmi ascund ochiul încătuşatrespiraţia ta are ceva din înălţimea mănăstirilor tibetanee mijlocul primăverii şi se întâmplă cele mai frumoase lucruri în viaţa noastră

Ornic nesupus

Amintiri false

… Şi cum simţi iar trezitul parfum de altădată,- pe veştede alei fântânile-au tăcut - ce dor smintit te prinde, o, inimă ciudată,să chemi iubirea moartă ce nici nu s-a născut?

Pe lespedea crestată de nume şi de dateA pregetat minutul întâiului sărut,Şi deopotrivă seara de vânt când gândul mutA desluşit minciuna romanţelor uitate.

Azi parcul iar roieşte de fluturi şi polenŞi mâna ta o caut, - din care vis? – dar nu e.Ironică pe soclu-i stă veşnica statuieŞi goarnele-n cazarmă adorm pe un refren.

Tăcerea creşte-n mine, bătând. Nicio ispită?E noapte. Stele. Parcă sunt obosit. Şi-atât.Şi ninge luna clară, o, lună nelipsită! – Pe lespede şi-n suflet petale de urât.

Capitol

Când voi pleca, - povestea-i la ultimele file, -Voi ţine minte-odată şi pianul de ebenŞi fruntea ta-nclinată prin moartea unei zileŞi treptele ce-ngână tristeţea lui Chopin.

Şi inimile de fildeş plutind încet pe clapeCa lebede vrăjite de-un ison monotonCercând în somnul tainic din când în când să scapeViclenelor spirale, pe-al aripilor zvon.

Voi ţine minte ora, perdelele uşoareŞi cărţile de aur şi vazele, iar jos Ogarul alb şi ager, pe-o coastă, în covoare, Păzind tăcerea noastră cu ochiul credincios.

Voi duce-n gând privirea portretelor vetuste, Penumbrele culcate pe iazul din oglinzi,Şi pletele de doliu şi tâmplele înguste Pe care le-apeşi în palme, sfârşind, şi le cuprinzi.

Romanţă

Dovada iubirii supremes-o afli în anii ce vincu vise plutind peste chindeparte de vechile teme.

Tăcerea ca-n piatră şi fierO carceră aspră-i durează, În care cu gând temnicerDe veghe stă taina ei trează.

E jertfa sfinţită prin vreme La sufletul tău neajunsă,Dovada iubirii supremePrin viaţă, prin moarte ascunsă.

Dor românesc(formă populară)

Frunză verde de dudău,Neico, dorul meu şi-al tăuDe s-ar face ferăstrău,Ferăstrău cu pânza nouăAr tăia munţii în două;Ferăstrău cu pânza nouăAr tăia munţii în două; Ferăstrău cu pânza lată, Ar tăia munţii îndatăŞi-ar deschide-o tăieturăPână la noi în bătătură; Ca să umble careleSă ne vedem rudeleCă le-am uitat feţele, Feţele şi numeleDe când s-au pus vămile.

Frunză verve de dudău,Neico, dorul meu şi-al tăuDe s-ar face ferăstrău,Ferăstrău cu pânza nouăAr tăia munţii în două;Ferăstrău cu pânza latăAr tăia munţii îndatăŞi-ar deschie-o tăieturăPână la noi în bătăturăCa să umble fraţi la fraţiŞi să nu mai stea uitaţiDe străini înconjuraţi;De străini de neamul meu,Să ne scape Dumnezeu.

Albina

Albino, cuminte vieţuitoare,Puteai-mi vei spune al artei tale nume?Nectar aduni, zburând din floare în floare,Cu munca ta tu îndulceşti o lume,O lume înveţi a-şi fi folositoare.

În blându-ţi suflet nu se simte ură,De ceartă tu nici când nu caţi pricinăTu miere porţi nu clevetiri în gură:În sufletu-ţi din fire i-o grădină:Iubeşti pe orice floare din natură.

De-ai vrea să spui cum poţi tu face miere,Ar învăţa şi omul de la tinePe alţi a nu mai adăpa cu fiereA simte bucurie de orice binePlăcerea ăluia a-i fi plăcere.

Albino, cuminte vieţuitoare,Putea-mi vei spune al artei tale nume?Nectar aduni, zburând din floare în floare,Cu munca ta tu îndulceşti o lume,O lume-nveţi a-şi fi folositoare.

Ion Vinea

Aleksandar Stoicovici

Th. D. Sperantia

(text preluat din revista Albina,, Revista Enciclopedică populară; duminică, 4 octombrie, 1898; ortografie actualizată, conform normelor ortografice ale Academiei Române).


î

PROZĂ Motto: Mai degrabă ruptă decât

neumplută!

O agăţasem în biroul agenţiei de turism ”Un uomo felice”.

Avusesem un an greu, dar cum afacerea la care mă înhămasem începuse să-şi dea drumul, simţeam nevoia unei descătuşări de barem o săptămâna, în care pur şi simplu să nu ridic nici măcar un pai de jos, să stau cu burta în sus, fără să-mi pese de nimic şi de nimeni.

Dar cum să rezişti fascinantei creaturi, micuţă, brunetă şi cu ochii de un verde viperin -având tot ce-i trebuie, pus unde trebuie şi mai ales, exact cât trebuie- ce sprijinea tăblia biroului agenţiei şi care, măsurându-mă scurt, din cap până în picioare, mă întreba şăgalnic:

- Ok, am înţeles, Las Palmas de Gran Canaria, 7 zile, all inclusive, dar… singur- singurel?

Aşa că... am dublat ofertă de 800 de euro, şi, după încă două săptămâni edenice petrecute împreună, în care chiar îl felicităm pe Doamne-Doamne pentru ideea izgonirii din Rai, iată-mă-n Boeing-ul companiei Vueling Airlines, survolând Atlanticul şi absorbind prin toţi porii palmei căldură molcomă degajată de mânuţă fină a mignonei Mălina, după cum se recomandase.

Simţeam o uşoară şi plăcută toropeală, întotdeauna în călătoriile mele zborurile peste mări sau oceane îmi provocau o dulce somnolenţă, pleoapele începură să devină din ce în ce mai grele...

* * *

- Tudoor, Tudoreee.... Doruleţulee... Ia, hopa-sus! că s-a făcut deja de 9! Dimineaţă, mamă!

Cred că aţipisem, am deschis ochii, din tavan se hlizea batjocoritor matahala aia de lustră conjugală, primită cadou acu’ vreo 20 de ani - până la urmă tot o să te schimb eu! o ameninţai în gând- i-am închis şi i-am redeschis, dar nimic semnificativ nu se schimbă. Ba, mai rău, între lustră şi privirea-mi cârpită de somn se interpuse figură blândă a înţelegătoarei mele neveste, care, abia abţinându-se să nu izbucnească în râs, mă linişti:

- Ei, ai aţipit şi ai avut un coşmar, hai, te aştept în bucătărie, ţi-am făcut şi cafeluţa. Doar ştii că astăzi îţi vine fata şi cu giner’tu, franţuzul, plus aia mică, nepoţica. Copăcel! Și… poate îmi spui şi mie cine-i vampiroaica aia de te chinuia aşa năprasnic în somn, aia de-o alintai... Mălina? Că tot îmi propusesem eu, săptămâna viitoare să spăl nişte covoare, poate m-o ajuta, mă fulgeră ea cu smoala ochilor ei codaţi.

- Uite, că să-ţi mai treacă din sperietură coşmarului prin care abia ai trecut, îmi zâmbi ea enigmatic, te duci mătăluţă în piaţă şi târguieşti ce ţi-am scris pe lista asta. Că vin băieţii aia de pe drumuri şi nu se cade să-i aşteptăm aşa, cu mână goală. Barem la masă să-i punem. Și, nu uita, legumele le cumperi de la baba Vasilica, de la aia de-i zice lumea Babuşka. Are tarabă în capătul

Sulă cu ciolan(Cotidiană)

şirului de mese, lângă boxa cu carne. Și dacă tot ai drum încolo... plimbă şi javra, că s-o fi săturat săraca tot dând târcoale pe lângă uşa de la intrare.

Am oftat, mi-am băut cafeluţa, m-am spălat şi îmbrăcat, am luat listoiul întocmit de nevastă-mea şi plasele...

Pe hol, cu lesa în gură, dând fericit din coadă, cotarla, Mizdrache, după cum îl daco-romanizase fie-mea încă de pe când era căţelandru, părea că a câştigat la loto potul cel mare.

Scarpin potaia între urechi, îl agăţ în lesă şi îmi încep lungul drum al zilei către...piaţă atacând coborârea celor trei etaje ale blocului în care locuiesc, târând după mine coker-ul spaniel care se încăpăţâna să inspecteze fiecare uşă pe lîngă care treceam.

Toate bune şi frumoase până prin dreptul apartamentului 6, unde, jivina, amintindu-şi probabil că acolo este sălaşul unei pisici birmaneze, se pune pe un lătrat apocaliptic.

Aveau ei ceva de împărţit de vreme ce, din spatele uşii, mahalagioaica aia de mâţă mieuna ca prinsă în draci şi încerca să treacă prin ea.

I-o adusese vecinului, de prin ţări străine, fiu-su, inginerul. Era un puiandru, cu blană sidefie, un gri metalizat, având ochi albaştri şi cele mai groase lăbuţe pe care le-am văzut eu vreodată la specia în cauză.

Ne-am îmbătat mangă într-o seară, invitaţi fiind la ei, de nu’ş ce sărbătoare, şi am botezat-o, împreună, turnându-i un pahar cu Galbenă de Odobeşti în cap -că era o ea- Bigfoota.

Udă, s-a înfoiat ca o păpădie, a ţâşnit că din praştie din braţele vecinului şi s-a oprit cu gheruţele fix în botul umed al lui Mizdrache, care o studie curios, fiind prima oară când vedea o asemenea creatură şi apoi o expedie cu o scurtă lovitură de labă tocma în fundul supatului. Cam de pe atunci cei doi şi-au jurat ură neîmpăcată.

Înjur birjăreşte în gând, iau coteiul în braţe şi ies din bloc, aplanând astfel conflictul

interrasial cu Bigfoota şi mă îndrept spre piaţa agroalimentară a orăşelului în care-mi duc existenţa.

Eliberat, Mizdrache face fiecărui pomişor, pe lângă care treceam, câte o inspecţie de rutină, contabilizând grija primăriei urbei mele pentru generatorii de oxigen.

* * *Soare, praf, forfotă... lumea alergă,

care-ncotro, după cele necesare traiului zilnic.Sub uriaşul castan, ce umbrea parcarea

motelului şi, în care-şi făcuseră cuiburile vreo cinci familii prospere de guguştiuci, plin de transpiraţie, cu şapca pe ceafă, Tilică Peveu, sectoristul cartierului meu, lustruia cu sârguinţă şi cu mâneca vestonului, capota, pe care se lăfăia inscripţia consacrată, AIŢILOP, a Loganului din dotare. Mă observă:

- Să trăiască învăţământul românesc!

- Să trăiască don’ comisar! Ce mai face braţul drept, dârz şi sculat al legii? nu-i rămân eu dator.

- Ca deobicei, pe plantaţie, barosane, mă dumiri el, ducând două degete la chipiu şi salutându-mă milităreşte. Da’ matale ce mai faceţi?

- Mai nimic, Tilică, iote-aşa, vreau să văd ce se întâmplă. Ceva noutăţi?

- Păi...ce, matale nu te uiţi la teveu ? N-ai văzut-o aseară pe aia... pe trasexuală?

- Care trasexuală, Tilică? Că io mă uitai la meci. Era pe teren, cumva? încerc eu marea cu degetul.

- Da’ matale nu eşti în rândul lumii? Chiar nu te interesează ce se întâmplă în jurul lu’ matale? Pe ce plaiuri trăieşti?

- Zău, nu mă uitai, Tilică. Să mor, na! Deci... ce spuneai despre aia? Ce se întâmplă? Și cum vine chestia asta, trasexuală? Făcea sex în transă sau, poate... pe traseu?

- Ei, pe naiba! S-o strâmbat lumea asta, bre, o cucoană de vreo 30 de ani a poftit musai să se facă bărbat. Și s-o operat. Acolo jos... ştii matale unde. Și i-au pus doctorii o de aia... de care avem noi.

- Aşaa... Păi, ce-a apucat-o? Că de aia se găseşte pe toate drumurile.

- Ei, dacă nici matale nu ştii... chestia cu... “de-ar avea baba ...”

- Aha, mă dumirii. Ei lasă că vorbim noi când mă întorc. Da’... nu văd eu bine, sau pe bordul maşinii ai cumva o carte deschisă?

Mă zgâiesc prin parbriz şi silabisesc: Gabriel Garcia Marquez...

- Opaaa! I-auzi, ia! Marquez... Câinele cu ochi albaştri...

- Neee, Ochii câinelui albastru, mă corectă el, ridicând didactic, arătătorul. Deh, mai citim şi noi.

- Da’ ce s-a-ntamplat? Știam că va obligă şefii voştri să cunoaşteţi o limbă străină, da’ chiar columbiana ai ales-o? îl încerc eu. Cred că o s-o termini de citit anul acesta. Sper că e în româneşte, continui eu compunându-mi cea mai serioasă figură din dotare.

- Ehe, ce stii matale... Mai am vreo doi ani până ies la pensie si m-am gândit să mă apuc de scris. Povestioare de astea, că am vazut că se caută. Eu stiu... poate mă lipesc şi pe la vreun cenaclu sau poate pe la vreo asociaţie literară... Pensioara şi cu încă jumate din ea, că am auzit că se plăteşte scrisu’, mi-o face viaţa mai uşoară. Ca deh, talent se găseşte, poate m-o mai ajuta si socru-miu cu ce mai are prin cramă...

- Sper, Tilică, că la cât ai tras tu pentru biata ţărisoară... Să fie intr-un ceas bun !

Stănică Budeanu


PROZĂ... De fapt îl chemă Constantin

Iftode şi cu numele de Tilică se procopsise încă de când venise ca sectorist în orăşelul nostru. Locuia, pe atunci, în gazdă, undeva, pe la marginea localităţii, la Mioara lu’ Boştină şi lumea zicea că această-l spurcase la cele femeieşti. Şi că ea-l potcovise cu numele de Tilică. O fi ştiut ea de ce.

Peveu, îi ziceau şoferii şi copiii, din cauza ticului care-l caracteriza, acela de a-i avertiza, de fiecare dată, când aceştia mai călcau pe bec într-ale circulaţiei, cu invariabilul “să ştii că dacă te mai prind odată îţi fac peveu!”. Mai lua, din cand în când ventilele de la bicicletele năpârstocilor şi le arunca cât colo, peste garduri.E adevărat, că, nu băgase pe nimeni în tribunal până acum şi nici procese verbale nu prea scrisese la viaţa lui.

Îmi iau un vremelnic rămas bun de la Tilică şi traversez părculeţul spre piaţa agroalimentară, încercând din trei în trei metri să descâlcesc dintre tufele gardului viu de tuia, lesa lui Mizdrache, care se încăpăţîna să caute printre acestea, urme şi mirosuri ale cine ştie căror vietăţi rămase amintire în nucleotidele lanţului său genetic.

Ochesc boxa de zarzavaturi a babei Vasilica, salut câţiva locuitori ai urbei, îl parchez pe Mizdrache, legându-l de fierătaniile rastelului pentru biciclete şi mă aşez cuminţel la coadă.

Dincolo de tarabă, printre zeci de lădiţe pline cu zarzavaturi, care mai de care mai ochioase şi etichetate cu “produs eco-made în Romania”, Babuşka, înfoiată şi gureşa ca o turturică abia ouată se învârtea un prâsnel. Era ajutată de nepoată-sa, Flory, o iep’şoară de vreo 17 ani, model “she’s a long legged woman dressed în black”, cum poartă tineretul din ziua de azi.

La rând, un flăcăiaş, cu ochii cât ceapele, proptiţi pe fundul nepoatei, care se ştia privită, arată cu degetul spre nişte ridichi de lună mari cât portocalele:

- Cum le dai, bunică? - La kil, la bucată şi la snop!

Și, bunica-i mă-ta! se izmeni ea, umflându-şi pieptul sărăcuţ.

- Și dai şi factură la cumpărături? nu se lasă intimidat flăcăul.

- Factură să-i ceri mă-tii, bă, când îţi spălă izmenele. Că tot pristare de servici, e! se oţărî Babuşka. Ei, ia, spune-mi: nu cumva tu eşti de-a lu’ Mitică Jughinea? Ai ? Da’ când o-nghesuiai pe Leana lu’ Cepoi în nucu’ lu’ Dobrică, alaltăieri noapte, de credeam că a venit toamna şi se gogesc nucile, ţi-a dat aia factură ? Aud? Eeee...!

- Lasă fă, baietu-n pace, s-o fi săturat de muncă şi vrea şi el să glumească, interveni o femeie din rând.

- Ce muncă, tu, Dorină, că ăştia micii dacă nu-i împingi de cum se luminează, să facă şi ei ceva, numai prin baruri stau toată ziua. N-ai văzut că acu’ avem ministru nou ? L-au pus ăştia pe Lăzărescu ăla, la muncă. C-au zis la stiri.

- Pe Lazaroiu, mamaie, că Lazarescu e altcineva, unul de muri într-un film. Și l-a pus la ministerul muncii, nu la muncă, bunicăăă....că nu-i tot una! simţi nevoia să-i ia apărarea Flory tânărului.

- Păi, eu ce ziceam? E tot un drac. Mă gândeam eu că n-or să se apuce aiştia de muncă. Să se scoale şi ei cu noaptea-n cap şi să dea cu sapa-n pălămidă, să bea apa fiartă. Da’ ei, to-ot la umbrică... N-au vâna-n ei, ce mai, zici că-s castraţi cu toţii.

- Da, fă, Vasilică, aşa-i. Mai bine le-ar pune ouţe de siliciu, cum am văzut eu aseară la teveu. Ca lu’ aia, lu’ trasexuala interveni şi lelea Ştefana.

- De silicon, mamaie, de silicon, că siliciu e pentru calculatoare, la microprocesoare, încerca s-o ajute Flory.

- Chiar, fă, Vasilico, da’ io-nţelesei că lu’ trasexuala asta, în boţu cela de carne, ăla de vrea să fie ca de bărbat i-o băgat în el un ciolan, aşa… ca să steie şi drept.

- Păi da! Cică i-o făcut implant penal, mai întâi, interveni moş Marin Cosor, aflat şi el la coadă.

- Implant penian, moş Marine! îşi etală Flory cunoştinţele.

- Aşa, implant de asta, penal. Ca să fie ca acelea, de care au bărbaţii. Da’ nu ca alde tine, că te văz cam pirpiriu acuma, îl inţepă Babuşka, zâmbind complice unei fugare aduceri aminte. Că de când o pus Măria laba pe tine parcă ţi-or stârchit simţurile, mămăligă te-o făcut. Și nu mai zâmbi ca un serafim...

- Serafic, mamaieee... interveni fata ridicând din umeri ruşinata şi cerând înţelegere.

- Tu să nu-ma-nveti pe mine, fa, ce şi cum! Și mişcă-ţi târtiţa ceea mai repede! Ce bleojdesti ochii aşa? Doamne, Doamne...tineretu’ din ziua de azi...

- Deh, nu toţi au avut norocu’ să treacă ruşii şi prin bătătura lor, în tinereţe, zâmbi subţire moş Marin.

- Tu să taci, ghijoi ce esti , c’acu-ţi pui pătrunjelul ista în cap! Și de vreo 5 lei cartoafe, dacă mă întărâţi! Te-ai prostit şi tu la bătrâneţe, Marine.

- Ei, un sfert de bulină de Viagra şi-şi revine moş Marin, tuşă Vasilica, se băgă în seamă flăcăul.

- Îşi revine pe dracu. Viagra asta e ca paracetamolu’, baiete, n-ajuta dar nu-ţi mai curge nasu’, încercă să-şi impună ultimul cuvânt Babuşka.

- Aşa-i, fă Vasilică, avea dreptate părintele Matei, în biserică, când spunea că... simţi nevoia să pună lucrurile în ordine Dorina.

- Da’ mai lasă-l dracului de popă, fă, ptiu, iartă-mă Doamne, se oţări Babuşka, înghesuind repede trei cruci. Toaaată ziua, popa Matei şi popa Matei. Ce-ai păţit? A dat pioşenia în tine? Că nici prea curviştină n-ai fost la viaţa ta ca să te duci toată ziua la biserică şi să ai de spălat păcate.

- Ei, lasă că ai fost tu, şi pentru noi, n-o ierta cealaltă.. Da’ tu n-ai de unde să ştii, că pentru tine, parcă-i dată cu smoală sfânta biserică. Ce ştii tu, e un preot cu har!

- Da, aşa-i! Că de tânăr avea popa Matei asta ... un ditamai haru’! Oi avea eu vreme să tot stau pe acolo, pe lângă biserică.. Și nu mă mai plânge tu pe mine. Că de aia merg treburile aşa cum merg în ţărişoara asta a noastră, sări ea de la una la alta. Da’ acu’ n-o zic cu răutate! O şi merităm, că ta-are proşti mai suntem! îşi asumă ea participarea la vina colectivă a neamului.

- Dumneavoastră? mă interpelă ea, că tocmai îmi venise rândul.

Îi întind listoiul şi plasele, bodogăne

ea ce bodogăne, se învârte printre lădiţele cu zarzavaturi şi îmi pune în sacoşe cele comandate. Mi le întinde peste tejghea, ridicând arătătorul cu un aer doct:

- Şi-asculta la mine, dom’ profesor : nu te lua după ce spun unii sau alţii. Ţine matale minte, de la baba Vasilica: aşa a fost de când lumea şi cât lumea! Totdeauna un pumn de lepre i-a condus pe ceilalţi. E ca-n povestea asta cu trasexuala. Ei cu ciolanul... noi cu sula!

Și-mi trânti, plină de năduf, într-una din sacoşe, încă trei legături de ridichi de lună. Peste care tufli şi două mănunchiuri de pătrunjel.

- Aşa, să fie de 14 lei! Următorul, va rog!

* * *Il reactivez pe Mizdrache şi

refac, în sens invers, drumul către casă.

Prânzesc copios, în familie, având grijă să pigmentez cu un pahar de vin şi cu încercari de a încropi o conversaţie cât de cât coerentă, cu giner’miu. Ca orice francez nu poate concepe că mai pot exista şi alte graiuri, pe planetă în afară de cel pe care-l ştia de la mă-sa. Deşi nu înteleg nimic din ceea ce turuie, încerc să fac faţă, bălmăjind câte ceva din ceea ce-mi mai amintesc de prin timpul liceului, apostrofat de fiică-mea : “Lasă-l, tata, Lucien nu înţelege hotentota. “

Ne retragem în sufragerie. “Barbatii cu barbatii“, fetele –nevasta-mea si cu fie-mea- împărtăşindu-şi experienţele într-ale mariajului fericit, clopoţind ca nişte zurgălăi, în bucătărie.

Lucien flendureşte canalele televizorului, “caută TV cinque“, ma lumineaza fiică-mea. Simt cum mă prinde un soi de dulce molşeală, ochii mi se împăienjenesc şi uşor-uşor capul imi cade şi se odihneşte pe sânul pietros al Mălinei, în susurul motoarelor de avion.

Mai apuc să aud cum nepoata-mea, Miruna, proptită cu picioarele în tocul uşii de la baie încearcă să-l urnească pe Mizdrache -lăţit pe gresia holului şi având chef de joacă- tragându-l de urechi şi zbierând scadat, din toţi bojoceii ei :

Esi a-fa- lă Zavlă ol-di-na-lă!

n.a. : Anul trecut, toată presa romanescă, scrisă sau nescrisă, televiziunile, chiar şi cele dedicate subiectelor strict culturale, anunţau cu surle si trâmbiţe succesul repurtat de o echpiă de medici de la nu ştiu care clinică,în transplantul penian efectuat unei cuconiţe care se hotarâse să restabilească egalitatea -cel puţin numerică- între sexe. Reuşita operaţiei a spălat ruşinea ce plana asupra medicinii romaneşti, prin prestaţia doctorului Ciomu, reprezentând încă un pas în acţiunea de “ restitutio in integrum“ demarată de tânărul nostru stat democratic.


bine capului. Numa’ el n-a plecat. Și nici n-o să plece. C-a zis că el nu-şi părăseşte domiciliu’. Că ăia care pleacă sunt nişte trădători de neam şi ţară pă care nu-i doare inima de popor. Că, dac-o trebui să plece vodată, el pleacă ultimu’. Că el mai are treabă de făcut… Aaa, că s-a dus şi el până colea la Viena? Păi ce era să facă dacă i-au zis ăilalţi? Că i să făcuse şi lui rău. Și la noi, în spital, a zis că nu să internează. Că el nu vrea să moară. Da’ pân’ la urmă, ăi de pă lângă el l-au convins. Și el a zis că să duce la Viena doar aşa… Că, dac-o fi să moară, să moară la ăia. Ca să-i facă p-ăia de râs.

Și mortu’ a dat iar să să înece, de parcă… Însă şi-a revenit iar şi iar a continuat. Da’ parcă nu mai era el. Parcă nu mai avea suflu’ de dinainte. Și l-am întrebat dacă-l are cineva la mână cu vun dosar. Și el mi-a spus că da, îl are. Îl are c-un dosar de pensie. Că l-a pus dracu’… C-a zis că de ăsta n-a scăpat şi nu scapă nimeni. Doar, ca să zic aşa, ăia care-şi iau seama înainte… Păi unde s-a mai pomenit să trăiască cineva c-o aşa pensie nesimţită? C-aproape nici n-o simţi când îţi trece pân mână.

Ș-a dat iar… Da’ iar… Şi mi-a mai zis că să vă mai spun c-a zis dom’ preşedintele că vrea

să stârpească hoţia din ţară. Că s-a umplut ţara de hoţi de-au ajuns toţi bişniţarii, toţi borfaşii să stea cu el la masă. Şi că el nu mai vrea. C-a stat destul. C-a stat destul cu mâinile-n sân. Şi că lupta sa cu hoţii s-a transforma într-o întrecere de care pă care. Da’, pân-la urmă, le-a zis că tot le-o face el; ca să vadă şi ei cine-i ăl mai mare…

Ș-a vrut să mai zică iar ceva, da’… Da’ iată că… iată că nici eu… că nici eu nu mă simt prea bine…

- Parcă se îneacă, a catadicsit cineva…- Se sufocă, a remarcat altcineva…- Să-l ajutăm, s-a mai auzit un glas… Mulţimea şi-a împreunat palmele ducându-le la gură şi şi-a îndreptat

ochii către cer… Glasul alinător al părintelui s-a armonizat, înălţător, cu murmurele

credincioşilor:- … Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe

diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi, Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi…

HUMORESCA

Gheorghe Oncioiu

Din aceste şcolii se vor ridica o serie de învăţaţi români care vor duce mai departe la înflorire învăţământului aroman printr-o serie de lucrari. Primul dintre aceştia este Teodor Cavalioti38 cel care va tipări în anul 1770 la Venţia lucrarea „Protopiria” (Prima Învăţătură), care cuprindea pe lângă textele religiose greceşti şi un vocabular de 1700 de cuvinte srise în trei limbi şi anume: „greacă”, „aromână”şi „albaneză”39.

Un alt aromân care a avut contribuţi valoroase la înflorirea învăţământului a fost Daniel Moscopoleanu care a tipărit la Veneţia între ani 1734 – 1802 lucrarea „Învăţătura Introducătoare” în 2 ediţi căreia îi este anexat şi un „Lexicon Tetraglosar” scris în „greacă”, „aromână”, „macedonă”şi „albaneză”. Munca lor va fi continuată incepand cu anul 1797 de Constantin Ucuta care tipăreşte tot la Veneţia un abecedar intitulat „Nea Pedagogie” dar şi de Mihail Boiogi care tipăreşte la la Viena în anul 1813 lucrarea „Gramatica Aromană” aceasta find considerată prima gramatică aromanească.40

În ce a ce priveste însă învăţământul în dialectele aromâne şi în limba română acesta debutează o dată cu anul 1864 când este deschisă prima şcoală românească la Târnovo. În continuare domnitorul Alexandru Ioan Cuza dar şi Regele Carol I au dat numerose sume de bani pentru dezvoltarea învătământului la români din dreapta Dunări. Până la debutul marelui război România va acorda pentru dezvoltarea învăţământului românesc de la dreapta Dunări suma de 10 milioane lei aur. Datoritită acestor investiţi ale statului român numărul şcolilor din balcani ajungea la inceputul primului razboi mondial la un numar de 118 şcolii primare şi 7 şcolii secundare. Pe lângă acestea mai existau şi 37 de biserici în care preoţi şi dascăli ţineau slujba pe înţelesul românilor. În această perioadă un număr tot mai mare de tineri români din dreapta Dunări îşi vor continua studile în România în special la Bucureşti dar şi la Iaşi cum este cazul istroromanului Alexandru Glavina41.

În şcolile din balcani înăţământul primar începea cu folosirea dialectului vorbit în zona. Datorită dezvoltari învăţământului din balcani o serie de aromâni vor tipări carţi care vor uşura şi mai mult dezvoltarea învăţământului dintre aceştia aşi dori săi amintesc pe I. Atănăsescu, Alexandru Bogav şi Simion Cionescu. Dintre cei prezentaţi mai nainte cel

mai harnic al fost Ĭ. Atănăsescu care în decursul a doua deceni a scris numeroase lucrări dintre care aşi dori să amintesc „Alfabetul Simplu” în anul 1864, „Gramatica Aromanească” în anul 1865, „Istoria Românilor” în anul 1867, „Alfabetul pentru Feciori parţile I şi II” în anul, 187242. Pe langa lecţile propriu zise romani sud dunăreni se mai cultivau şi cu creaţi populare orale exprimate prin poezi lirice cantece şi jocuri populare.

În şcolile româneşti din spaţiul balcanic nu lipseau nici pedepsele îndreptate împotriva celor ce nu se omorau a învăţa, cele mai cunoscute pedepse find: pusul în genunchi pe boabe de porumb sau pietricele43. Un caz special în privinţa învăţâmântului îl reprezintă istroromâni care nu au reuşit să aibă o şcoală proprie cu toate că au fost mai multe încercări până în anul 1921, cand Andei Glavina un tânăr istroromân care a studiat la Iaşi şi Blaj, cu sprijinul Guvernului român a deschis prima şcoală românească de aici. Însă datorită morţii lui Alexandru Glavina din 9 februarie 1925 şi această scoală se va închide44. În concluzie comunitatea românilor de la sud de Dunare deşi pe parcursul întregii epoci moderne sa comfruntat cu un proces continu de asimilare, totuş ea a râmas îm mare parte neatinsă de acest fenomen, ba mai mult din rândurile acestor comunităţi s-au ridicat o serie de intelectuali care prin aportul lor au dus la o înflorire a culturi româneşti la sud de Dunăre. Astfel că noi ar trebui să ne îndreptam mai mult atenţia asupre acestor intelectuali românii şi să le punem în valore operele prăfuite de negura anilor ce au trecut peste elle.___________________________38 S-a mascut în 1728, in Moscopole (azi in Albania. A urmat studii umaniste la Colegiul elen din Moscopole, apoi la Colegiul „Marutian” din lanina (Grecia), condus de Evghenie Vulgaris; mai tarziu a calatorit la studii in Germania si Italia. Dupa 1750, preot, profesor, predicator si director la „Noua Academie” din Moscopole, la care a predat Gramatica, Poetica, Filosofia, Teologia, Stiintele Exacte. 39 Nikola Vangeli, Aromânii, p. 110.40 Ibidem, p. 100.41 Mircea Dragu, Gheorghe Zbuche, O istorie a romanilor de pretutindeni, Bucureşti, Editura DC Promotin, 2004, p. 273.42 Gheorghe Zbuche, Românii, p. 800. 43 Ivana Iancici, Elemente din viaţa, p. 87.44 Nicolae Dumbrăvescu, Primul făuritor de şcoală la istroromânii. Andrei Glavina, în Singur revistă de cultură civilizaţie şi atitudine morală, 2011.

- Întristată adunare! Acum nu vă vorbesc eu. Vă vorbeşte mortul. Asta a fost ultima lui dorinţă – pe care mi-a lăsat-o cu limbă de moarte – ca, înainte de a fi coborât în mormânt, să poată să vi se adreseze. Toată viaţa, n-a vorbit. Însă acum, când şi-a luat soarta în propriile-i mâini, s-a hotărât. Și ce m-a rugat el să vă transmit?…

- Păi, cică – mi-a zis el – eu acuma plec. Mă duc în loc luminat, în loc…

- În locul tău, eu n-aş vorbi deloc, i-am retezat-o eu. În loc să fii mulţumit că scapi, tu te-apuci acuma să vorbeşti? Și unde? Taman în locul ăsta şi taman acuma când toată lumea trebuie să tacă?

- Baaa, zice el, cum să nu vorbesc? Păi dacă n-oi vorbi acu, atunci când? Iar acu, vorbesc pentru că trebuie; şi pentru că mi-a venit şi mie rându’. Mi-a venit rându’ să vobesc liber. Fiecăruia dintre voi, îi vine rându’. Căci, aşa cum vă spuneam şi înainte, eu o să mor, voi n-o să mai trăiţi. Însă adevărul spuselor mele abia după aia va ieşi la iveală.

Ș-a dat să să înece, parcă cineva l-ar fi strâns de gât. Da’ şi-a revenit ş-a continuat:

- V-a zis dom’ preşedintele „Să trăiţi bine“ şi voi nu l-aţi ascultat. Ba, mai mult, l-aţi luat în râs ş-aţi vrut – şi încă mai vreţi – să-l vedeţi suspendat. E! De-aia io vă spun că sunteţi nişte neascultători. Fiindcă el v-a ascultat întotdeauna. Și vă mai ascultă ş-acu. Că, altfel, cum ar şti el ce să-ntâmplă pă lumea asta. Cum ar şti el ce face fiecare dintre voi şi ce nevoi are. Și de câte n-are omu’ nevoie?! Da’, uite, dom’ preşedintele s-a gândit la toate. Ș-a creat condiţii ca fiecare să plece unde-o vedea cu ochii. Să-şi cate fiecare

DISCURS FUNERAR

(urmare din pag. 8836)


ESEU

Societatea Medievală, ca de altfel, toate societăţile lumii, a fost o societate complexă, purtătoare a unei ,,pulsiuni fundamentale”1, care i-a asigurat stabilitatea şi continuitatea. În cadrul ei, fiecare verigă constitutivă avea un rol aparte. Cu atât mai mult femeia, atât de des întâlnită în acele vremuri, de la cele mai joase şi până la cele mai înalte structuri sociale.

Modul în care femeia şi feminitatea a fost concepută a variat de-a lungul perioadei medievale, bărbaţii fiind cei care conturau anumite curente şi concepţii, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în lucrările lor cu caracter cultural. Aceştia, ,,au conceput atât texte ostile femeilor (admonestări, defăimări, scrieri cu conţinut misogin), cât şi texte favorablie lor (pledoarii, laude, scrieri cu conţinut filogin)”2, contribuind la transmiterea peste timp a imaginii femeii medievale.

Definirea ei, precum şi felul cum a fost ea văzută iniţial, s-a făcut, după cum remarcă Christiane Klapisch Zuber, prin trei elemente: ,,trupul său, sexul său, prin relaţiile sale cu grupurile familiale”3. Un rol definitoriu în percepţia ei, au avut incontestabil şi bărbaţii, care i-au oferit adesea un statut social.4

Datorită lor, femeile au ajuns adesea până pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei societăţii, sau şi-au adus aportul în diferite domenii: cultura, social, economic. Istoria consemnează multiple cazuri de femei aflate în posturi cheie în perioada medievală, care au coordonat anumite activităţi deosebit de importante. De exemplu, criza iconoclastă din Bizanţ5 a fost soluţionată, în două rânduri, de două femei împărătese: Irina şi Teodora, iar în cultura bizantină, la loc de cinste alături de Fotie, Simeon Noul Teolog, Nikita Stithatul, îşi găseşte cu certitudine locul şi principesa Ana Comnenna, aflată atât pe o postură socială înaltă, cât şi având un statut aparte (în ciuda nedreptăţii care i s-a făcut, căci, deşi, prima în ordinea naşterii, nu a fost desemnată succesoare, Alexios I Comnenul preferându-l pe fratele ei, Ioan),6 şi un rol şi o valoare culturală deosebită, reliefată în parte de magistrala sa operă: ,,Alexiada”.7

Ana Comnenna este de altfel o personalitate dacă nu unică, atunci cel puţin rarissimă, literatura medievală fiind dominată constant de bărbaţi care, cel puţin în partea de început a Evului Mediu, scriu lucrări cu conţinut eclesiastic.8 Cu toate acestea, ei nu vor neglija prezentarea unor imagini feminine paradigmatice, bunăoară femei care s-au învrednicit de cinstea martiriului9, sau, o parte dintre scriitori, vor vorbi despre Maica Domnului şi rolul ei, ceea ce reprezintă o recunoaştere a unui statut privilegiat al femeii.

Una dintre reprezentările feminine speciale, un portret ideal al femeii în Evul Mediu l-a constituit cu certitudine Maica Domnului. Deşi apartenentă cronologic Antichităţii, portretul ei şi imaginea ei eclesiastică s-a conturat de-a lungul mai multor veacuri, momentul paroxial al cultului marial constituindu-l perioada medievală.

În mare parte, el a supravieţuit până astăzi, astfel că ea este văzută ca model al mamelor creştine şi al comportamentului feminin prin excelenţă10. Cultul marial şi cinstea de care s-a bucurat el în Evul Mediu n-a reprezentat însă un moment de schimbare a concepţiei despre femeie la nivel general, deşi unii cercetători erau tentaţi să creadă acest lucru11

Nici Maica Domnului şi cultul de care s-a bucurat ea, şi nici jertfa martirică a Sfintelor creştinismului primar şi medieval, nici viaţa plină de cuvioşie a unor Sfinte ale Evului Mediu târziu, nu au reuşit aşadar să modifice din temelii concepţia despre femeie în această perioadă. Ele reprezintă însă perspective interesante şi elemente care contribuie la creionarea imaginii ei.

Un rol aparte în preceperea femeii şi în modificarea felului cum era ea privită până atunci (modificare parţială totuşi), l-au avut incontestabil şi cavalerii medievali, acei ,,nobili care se luptau călare şi locuiau deseori în castele”, cum îi defineşte Philip Brooks.12 Peregrinările, luptele, năzuinţele lor şi faptele lor de arme aveau adesea drept motiv o femeie. Pentru ea ei luptau, ea era

Femeia şi imaginea ei în Evul MediuMorariu Iuliu-Marius

ţinta năzuinţelor lor. Aşa se face că, trecerii timpului i-a supravieţuit sintagma, unanim acceptată de ,,dragoste cavalerească”, pe care ,,contemporanii primei sale înfloriri o numeau dragoste rafinată”.13 Cavalerii, deci, care erau promotorii dragostei, nu puteau să nu manifeste interes pentru dragoste şi deci, pentru obiectul şi subiectul ei genuin, femeia.

Din fericire pentru noi, aceştia erau adesea oameni educaţi şi-şi transpuneau în opere literare viaţa şi faptele lor. Alteori, admiratori de-ai lor le imortalizau în texte aventurile, iar alteori, pur şi simplu, oameni cu imaginaţie bogată expuneau fapte de vitejie care erau rodul minţii lor. Aşa s-a dezvoltat o întreagă literatură, aşa au apărut romanele, poeziile, poveştile şi epistolele cavalereşti. De exemplu, în Portugalia, cea dintâi dintre specii a fost asociată întotdeauna în Evul Mediu protagnoştilor ei, cavalerii.14

Dragostea şi respectul cavalerilor pentru femeie şi pentru protejarea ei se datorează probabil şi principiilor care guvernau tagma cavalerească medievală, principii sănătoase, aşa cum reies ele din operele păstrate, căci, ,,definitoriu pentru această literatură este umanismul promovat prin recunoaşterea valorilor latinităţii”.15 Oameni şi ei, doreau o viaţă stabilă, liniştită, dorindu-şi ca element definitoriu căsătoria cu o domniţă frumoasă şi eventual bogată. O operă în care aflăm informaţii despre căsătoria cavalerilor este cea a scriitorului Yves de Chartres,16 unde este descris întreg procesul complex pe care îl presupunea aceasta în acele timpuri.

___________________1 Georges Duby, Evul Mediu Masculin, traducere de Constanţa şi Stelian Oancea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1992, p. 8.2Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu până în zilele noastre, traducere Mariana Cristina Bărbulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 9. 3 Christiane Klapisch Zuber, Femeile şi familia, în vol. Omul medieval, traducere Ingrid Ilinca şi Dragoş Cojocaru, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 263. 4 ,,Nevastă, văduvă sau fecioară, personalitatea ei juridică şi morala cotidiană i-au fost conturate în raport cu un bărbat sau cu un grup de bărbaţi”. Ibidem, p. 263.5 Despre criza iconoclastă, a se vedea: A. A. Vasiliev, Istoria Imperiului Bizantin, traducere Ionuţ - Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă, Sebastian - Laurenţiu Nazâru, Editura Polirom, Iaşi, 2010, pp. 249-310, şi Avram Andea, Sinteză de istorie bizantină, Editura Mirton, TImişoara, 1995, pp. 103-121. Am ales această formulare, întrucât am mai întâlnit termenul de ,,iconoclasm” şi în Franţa secolului al XVII-lea. Jean Delumeau, Frica în Occident ( secolele XIV-XVII), o cetate asediată, vol. 1, traducere Modest Morariu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 307. 6 Nicolae Șerban Tanaşoca, Prefaţă, în vol. Ana Comnenna, Alexiada, vol. 1, col. ,,Biblioteca pentru toţi”, Editura Minerva, Bucureşti, 1977p. XII.7 Lucrarea există şi în limba română. A se vedea în acest sens: Ana Comnenna, Alexiada, vol. 1 şi 2, traducere Marina Marinescu, col. ,,Biblioteca pentru toţi”, Editura Minerva, Bucureşti, 1977.8H. Munro Chadwick, N. Kershaw Chadwick, The gowth of the literature, vol. 1, Cambridge Universitz Press, Cambridge, 1986, p. 477.9 Avem multe astfel de cayuri, o parte fiind adunate într-un volum de Gherasim Timuş: A se vedea în acest sens: Gherasim Timuş, Sfintele creştinismului. Dicţionar, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.10 Dumitru Stăniloae, Dogmatica Ortodoxă, vol. III, Ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p. 107.11 Cf. Luminiţa Diaconu, L’Imaginaire medieval de la sexualite: le topos du ,,coeur mange”,Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006, p. 102.12 Philip Brooks, Cavaleri şi castele, trad. Mihai Mănăstireanu, Editura Teora, Bucureşti, 2003, p. 4.13 Georges Doby, Evul Mediu Masculin, …, p. 79. 14 Laura Bădescu, Epistola în literatura medievală portugheză, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2007, p. 104.15 Ibidem, p. 86.16 Georges Duby, Cavalerul, femeia şi preotul, traducere Petru Creţia, Editura DU Style, Bucureşti, 1997, p. 165.



şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile ...Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa , sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ....«

Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru

Populaţie

“In cautarea unui nou dusman care sa ne uneasca, ne-a venit ideea cu poluarea, amenintarea incalzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele.... Dar , uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin

schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea.“

Alexander King, Bertrand Schneider - Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, «Prima revoluţie globală» Pag 104-105, 1991

“Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni ... Noi trebuie să mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operaţiunea va cere multe decizii aparent brutale şi lipsite de inimă.. . “

Paul Ehrlich , profesr la Stanford,în cartea : «Bomba numita Populaţie»

«Pamantul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii».

Merton Lambert, formator in cadrul Fundatiei Rockefeller.

«Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala:

«Virusul-Om».»«Primele mele trei obiective

principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii.»

- Dave Foreman

ABOMINABIL

MI-A FOST GREU SĂ CITESC...Costel Măgureanu

Programul EUGENIA este de mult in aplicatie, doar eu va vorbesc de el de peste 17 ani iar preventia este un remediu doar pentru unii ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la Arthur Furst (fostul lider al Comitetului Stiintific Mondial- decedat si el la 94 de ani) a fost sa nu ma despart de nutrientii alimentari de la GNLD, stia el de ce...restul cititi singuri (daca relansati acest mesaj, stergeti va rog de la cine a fost trimis)

“Societatea nu face nici o afacere, daca permite degeneratilor sa-si perpetueze specia.”

Theodore Roosevelt

“Ma l t hu s a fost justificat, realitatea a fost surprinsa

bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulata, este un dezastru economic, si nu exista nici un mod în care acestea ar putea ieşi din ea cu această populaţie în creştere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat “.

Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund, Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984:

“O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai putin decat in prezent, ar fi ideal.”

Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon

«Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: - trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine

rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador , sau în Iran sau în Beirut . Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei.... Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni ... Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă (continuare în nr. viitor)

(Gherla), Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru (Timişoara) scriitor şi sociolog, Ing. Mircea Răulescu editor (Timişoara), Scriitor Ileana Silveanu (Timişoara), Dr. Robert Stănciugel istoric (Bucureşti),Dr. Eugenia Tăurescu (Timişoara) medic, Prof. univ. dr. Vasile D. Ţîra (Timişoara) filolog, Prof. ec. jurist Amalia Vrusie (Timişoara), Prof. univ. dr. Petru Zugun-Eloae filolog şi scriitor (IAŞI)

La sosirea în faţa universităţii, preşedintele I.C.R. a fost întâmpinat de protestatari. „Îi reproşăm lui Patapievici că a călcat în picioare istoria României. Nu există vreo persoană care să-i urască atât pe români şi valorile noastre ca Patapievici”, a declarat profesoara Viorica Bălteanu, iniţiatoarea protestului. Preşedintele HoRo(r)Pa s-a oprit în faţa celor care îl contestau, sfidându-i: „Nu aţi citit textul meu. Aţi citit alţi antisemiţi, legionari sau naţionalişti, care au complotat acest lucru! [...] Dar sunt sigur că nu aţi citit cărţile mele, iar dacă aţi citit ceva, nu aţi înţeles nimic!”, a clămpănit întunecimea sa, nemulţumit

(urmare din pag. 8890) că „prostimea» nu-i pricepe înaltele emanaţii fecalizate. După primirea contestatului titlu de Doctor Honoris Causa, infatuatul inamic declarat al românilor s-a adresat celor prezenţi în Aula Magna: „Despre cei care au protestat aş spune că nu înţeleg nimic. Nu înţeleg nimic pentru că nu citesc. [...] Nu am putut să conving pe nimeni!». (Nici nu avea cum - n.a.) Proaspătul premiat a declarat că este onorat, mai ales că este primul titlu de acest gen din viaţa sa. „... Laudelor nu le rezistă nici timpul aşa că trebuie să te smereşti adânc atunci când lumea te laudă. E o bucurie să fiu integrat în acestui alma mater extraordinar care este Universitatea de Vest. Sunt onorat [...] România s-a schimbat enorm şi în bine. Cine ar fi crezut în 1990 că vom ajunge în miezul Europei, instituţional şi militar. Stăm foarte bine!» a glăsuit „profetul». Iartă-l, Doamne! Ăsta nu ştie ce spune! Deşi mult prea târziu, se impune ca cei ce conduc astăzi România să numească la conducerea Institutului Cultural ROMÂN un român. Unul care să-i respecte pe români şi valorile lor sprirtual-culturale, nu un alogen foarte „tulburat”.


RECENZII

Poezia lirică imaculată se naşte din uimirea cu care autorul priveşte miracolul existenţei. Inocenţa copilărească inerentă generează o trăire extatică, sacralitatea universului apărând ca imanentă.

Este ceea ce se întâmplă în lirica Emiliei Dănescu din volumul Recurs la memoria nopţii (Ed. Singur, Târgovişte, 2012). Matematician-infor-matician, poeta a debutat

editorial cu volumul de versuri Zestrea toamnei (Ed. Singur, Târgovişte, 2011). Este redactor la revistele: „Singur”, „Climate literare”, „Impact cultural”- toate din Târgovişte şi „Starpress” – revistă internaţională online, din Râmnicu Vâlcea.

Recursul la memoria nopţii constituie în acelaşi timp recursul la copilăria duminicală ca locuire (în sens heideggerian de armonie a tetradei: pământ-cer-muritori-zei), a centului fiinţei, loc privilegiat de unde, aşa cum subliniază Mircea Eliade, comunicarea cu cerul este posibilă : „Locuiesc într-o copilărie târzie,/ Veşnicia mă ţine de mână,/ Scrijelesc cuvinte şi semne pe hârtie/ Și memoria nopţii le-adună.” (Recurs la memoria nopţii)

Emilia Dănescu este uimită nu numai de realitatea cotidiană, de poeţii prieteni cărora le dedică versuri tandre, dar şi de scrierile acestora pe care le comentează liric, retrăind astfel gândurile lor. Se realizează în acest fel un duet liric cu scopul accentuării sentimentelor.

Dragostea îndeobşte este trăită pur, paradisiac, fără sentimentul păcatului biblic: „Aureola ta suav străluce,/ Din depărtarea unei nopţi năuce,/ Sufletul meu, o coală de hârtie,/ Aşteaptă îngerul care să-l scrie.” (Aureola ta)

Iubirea, trăită ca zbor transcendent, se împodobeşte cu simbolurile regimului celest, caracterizat prin ascensionalitate, pasăre, cântec vertical, puterea sentimentului oprind timpul devorator: „Să zbor aş vrea, precum o ciocârlie,/ Spre focul soarelui, cu aripi frânte,/ Să-mi cânt iubirea, norilor, târzie,/ Stiletul clipa-n loc să o împlânte!// Te chem în noapte, luna mă aude,/ Te mângâie cu braţele-i de stele./ Se-aruncă-n mare, degetele-i ude/ Îţi tatuează gândurile mele.” (Ciocârlia cântă clipa)

Poezia Emiliei Dănescu, din cele două volume publicate până în prezent, poate fi caracterizată printr-o stare de uimire şi trăire paradisiacă a dragostei, sub presiunea tot mai acută a trecerii timpului. Alungarea din rai e iminentă şi va urma o schimbare de registru stilistic care, sunt convins, va aduce frisonul tensionat al modernităţii.

Aşteptăm cu interes.

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei „albe“ (oficială, integral asumată de guvern), „gri“ (parţial asumată) şi „negre“ (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de

culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Emilia Dănescu – Locuirea edenică

Lucian Gruia

Decalogul Chomsky


RESTITUTIO

Se ştie că dramaturgul şi-a trăit ultima parte a vieţii în Germania, datorită moştenirii (o moşie-n Vlaşca) rămase de la vara primară a mamei sale, Ecaterina Momolo, după un lung proces între urmaşi. Dar la Berlin a plecat cu orgoliul sângerând. Nu primise premiul Academiei, însă a continuat să scrie cu şi mai mult foc. Tot fiica sa Ecaterina Logadi ne introduce în intimitatea creaţiei tatălui său: “Aveam nouă ani când ne-am mutat la Berlin. Îmi amintesc odaia de lucru a tatii, unde şi-a petrecut ultimii ani. Era orientată spre nord, căci tata nu suporta mult soare. În odaie era numai strictul necesar: un pat, un birou, câteva scaune, rafturi de cărţi la care umbla mereu lăsându-le răvăşite. Pe masa de scris o lampă verde ardea zi şi noapte, luminând teancuri de manuscrise.

Moartea l-a smuls pe Caragiale din plină fericire. L-a lovit dintr-odată şi l-a luat de lângă blânda lui soţie. Ea l-a găsit. A îndrăznit să intre în camera unde dormea singur. Suferea de insuficienţă cardiacă, boli de bătrâneţe uşoare, avea doar 60 de ani.

Notă: Pentru a nu umbri amintirea unor scriitori (scriitoare), care sunt nişte nume, poate nişte idoli ai cititorilor români, trebuie spus că voi evita să amintesc secvenţele urâte din viaţa trăită de ei (ele), menţionând doar sursele bibliografice.

BIBLIOGRAFIE:

-Fereastra, anul IX, nr. 7 ,,Berarul, bibliofilul şi colecţionarul Caragiale’’ - Emil NICULESCU;

-convorbiri-literare ,,EMINESCU DESPRE CARAGIALE’’ - Cassian Maria SPIRIDON;

-scritube.com/personalităţi Ion Luca Caragiale;-Alexandru Ţiclea ,,RETORICA’’, curs universitar;-Moftul român Joi, 15 Iulie 2010;- România Literară nr. 13-14 / 1999,,Scrisori de

dragoste’’ de Z. Ornea;-http://numărul1.net/2011/04/26/ion-luca-

caragiale;-Numărul 1 – 26.04.2011 ,,Ion Luca Caragiale’’;-http://centenarcaragiale.radio3net.ro/?p=597

Posted By Pusa Roth On Sunday, June 24, 2012 06;- junalul.ro Autor: Carmen Anghel 08 Iun 2012; -http://absentul.blog.com/2011/12/07/dinastia-ca-

ragiale-2/ dinastia caragiale* 07 Dec 2011 ion_murgeanu MATEIU I. CARAGIALE: “PRIM ŞI

ULTIM CARAGIALI”;-ION LUCA CARAGIALE - BIOGRAFIE Joi, 15 Iulie

2010;-convorbiri-literare ,,EMINESCU DESPRE

CARAGIALE’’ - Cassian Maria SPIRIDON;-ziarulnatiunea.r serie nouă, Anul II ,,Caragiale

şi Eminescu’’, publicat în 1 martie 2012 Ion Ionescu-Bucovu;

-TOTPAL’S DAILY NEWS Lucreţiu Tudoroiu – “Caragiale şi ultima lui iubire”;

- jurnalul.ro.,,Doamnele domnului Caragiale’’ autor: Rodica Mandache 04 Mai 2012;

- Formula AS, anul 2008 numărul 836 ,,Asul de inima - Un destin tragic: Veronica Micle’’ Victoria Goga; - România Literară nr. 2002, numărul 22 ,,Revelaţiile cartofiliei’’ de Gabriel Dimisianu;

- jurnalul.ro Doamnele domnului Caragiale autor: Rodica Mandache 04 Mai 2012;

- adevarul.ro 17 iun 2012 Ion Cristoiu ,,Un bărbat care se pricepe la femei: Caragiale.’’

După vreo doi ani, perioadă după care Eminescu şi Veronica se împăcaseră, firesc, poeta îşi dorea să intre în posesia scrisorilor pe care i le trimisese lui Caragiale. Printr-o scrisoare din 23 decembrie 1881, în naivitatea ei, arată că ea credea în cavalerismul autorului comediei ,,O scrisoare pierdută’’: „Pentru un om care are ambiţia cavalerismului, încetarea unei corespondenţe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine”. Bineînţeles, Caragiale nu

avea „ambiţia cavalerismului” şi nu i-a returnat scrisorile.Într-un final, pentru a-şi arăta adevăratele sentimente

faţă de poet, şi pentru a-l linişti în privinţa viitorului lor împreună, i-a trimis încă o epistolă: „Domnului îi voi scrie sã-mi trimitã scrisorile prin poştă, îi voi spune că e superfluu de a mi le remite personal, şi presupune-mi, te rog, atîta tact de femeie de a şti cum să-l pun în respect cînd întîmplător ar veni fără veste la mine. Dragul meu, am nesocotit persoane influente, jur pe cruce, pentru tine de care atîrnă soarta mea şi a copiilor mei, şi te-aş uita, crezi tu, pentru domnul Cutare?”.

Se ştie că în ultima perioadă a vieţii, Veronica s-a retras la la Văratec, unde era şi Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, care a înţeles-o, cunoscând-o bine. Ea avea să povestească despre marea amărăciune a Veronicăi Micle, „un caracter ferm şi o inteligenţă ieşită din comun”.

Despre triunghiul amoros în care au fost înscrişi Caragiale, Veronica şi Eminescu, Ion Cristoiu concluzionează ironic-acid: ,,Eu însă, beneficind de avantajul de a nu fi om de cultură, cred că Eminescu şi Caragiale se deosebesc într-un plan mult mai pământesc: în cel al părerii despre femei. Eminescu idealizează femeile. Caragiale se culcă cu ele!”

O altă legătură vinovată, ultima sa iubire de fapt, a trăit-o Caragiale cu fiica minoră a bunului şi vechiului său prieten, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cella, deşi mai tânără cu 35 de ani decât maestrul, l-a fermecat cu talentul său de pianistă, şi nu doar... Caragiale o poreclea pe Cella – Aghiuţa.

,,Laudelor ditirambice le-a luat locul, spun gurile rele, o relaţie când Cella nu împlinise nici 15 ani. Era totuşi o vârstă la care fetele erau nubile, iar în societatea vremii, relaţiile sexuale cu fete de această vârstă nu atrăgeau nicidecum acuzaţia de pedofilie. Să nu uităm că cealaltă iubită a lui Caragiale, Veronica Micle, se căsătorise la 14 ani cu soţul său, profesorul universitar Ștefan Micle, iar la 16 ani a născut primul copil!

Caragiale era un mare admirator al talentului de pianistă a fiicei mai mari a prietenului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. El a fost cel care a anunţat succesul repurtat de tânăra pianistă la München, unde fusese în sală împreună cu fiica sa, Tuschi (Ecaterina, care a trăit aproape 90 de ani, până în 1954. A fost cunoscută drept Ecaterina Logadi şi a fost memorialistă. De la ea a rămas un manuscris, cu amintirile despre viaţa de familie alături de părinţi şi de fratele ei, Luca). Articolul său publicat în Universul din 4 Mai 1909, începea cu ,,A fost odată un copil mintos...’’ şi parabola se termina cu ,,...tânărul erou este Cella Delavrancea, monstrul sălbatic este arta, iar baba bătrână din poveste sunt eu, Ion Luca Caragiale’’.

CARAGIALE ŞI ALEXANDRINA BURELLY

Mihai Ştirbu



POEZIE

Dumnezeu mă privește încruntat

Dumnezeu mă privește încruntat de pe tâmpla catapetesmei.Cutele frunții Lui, poziția genelor, pupila dilatată ce mă urmărește cu înverșunare,mandorla ce-i reliefează slava divină,toate-mi sunt potrivnice.

Enervat, mă-ntorc încruntat spre chipul său. Dar, minune! În ochii Lui nu zăresc decât pâlpâirile roșiatice în care ard păcatele mele,iar din sprâncenele Lui văd cum se prelinge sudoarea iertării.

Arborele vetust

Stau şi-ascult bătăile inimii copacului.De sub coaja lui cea groasă, din ființa tulpinii lui, un tremur puternic îi răzbate întreaga fire.

Veverițele sfioase, obișnuite cu puseurile lui,nu par a se sinchisi prea mult de ipohondriile sale.,,Ce să-i faci, așa sunt bătrânii”, îmi șoptesc ele.

Amicul

Cu un lătrat zglobiu mă întâmpină zilnic la poartădupă care, lăbuțele lui murdareîși lasă amprenta languros pe hainele mele,iar coada lui se învârte încontinuu, asemeni unui sonar,în timp ce privirea lui mă țintuiește recunoscător.

Răceala

Norul pufos ce-mi străjuiește cu conștiinciozitate satul a răcit.După cea stat zile-n șir desculț și cu gâtul dezgolitîn bătaia vânturilor atmosferice, pe când soarele era plecat în concediu,acum strănută cât e ziua de lungă,făcând un zgomot asurzitor, iar ochii îi lăcrimează întruna, spălând pământul.

,,Așa-i trebuie dacă umblă dezbrăcat”, Zice cu o urmă de satifsacție în glas norul vecin.

CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE

(POEME)

SPINI ÎNFIPŢI ÎN INIMĂ

Câte faci tu pentru mineO Luceafar, sfântă floareTrupu-ţi e suflare vieDar simt sufletu-ţi cum moare.

Griji, nevoi, necazuri, releEu ţi le-am sădit pe toateRăzvrătire şi mândrie, Necredinţă, neascultare,Plăceri multe, Patimi grele,E robia care vine…Şi mă ia de lângă tine,Şi mă duce-n disperareIar speranţa-n tinemoare…

SPRE FERICIRILE DEPLINE

În ochii tăi căprui mă pierdMă fascinează a ta privireŞi ma topesc zburând în gândSpre raza-ţi dulce de iubire.

Aş vrea să merg pe-al tău drum Tu eşti lumina-n depărtareCe se preface-n praf şi scrumCând noapte se scufundă-n mare.

Tristeţe-adâncă, de morminteMă sfâşie când nu mai eştiŞi simt în trupul meu cum curgeSângele alb cu mii de cleşti...

Luându-mi inima cu-asaltDragostea ta mă doare-n vine,M-aş vindeca dacă-aş putea Să fiu... mereu- mereu cu tine.

CREZI CĂ DORMI?

Pe de-o parte fructu-i dulceMireasma ce te doboarăCând să fugi n-ai un` te duceCăci te prinde ca o ghiară.

Puf, porfir şi diamanteTe învăluie-ntr-o mreajăÎn himerele galanteCrezi că dormi, dar tu eşti trează!

Prea ai vrea să-mi dai de toateŞi iubire şi venin...Din amar şi voluptateSă mai beau câte puţin.

Mintea, ce era... seninăMonştrii negri a născutM-ai lăsat fără luminăŞi... m-am prăpădit demult.

Chin curat şi delăsareDureri dulci, coşmar de-alinSunt pierdută-n disperareDe mă chemi, N-am să mai vin!

POETUL ŞI LUMEA (2)(POEME)

POEZIA MEA EXISTĂ

Obosit de tumult,în Veacul meu ce dă în clocot,întotdeanua mi-a plăcut să ascultliniştea de după clopot...

Poezia mea e simplă,N-o-ntreba de unde vine,Precum vântul când se-ntâmplă.Poezia mea e simplă,Seamănă leit cu mine.

Poezia mea e clarăŞi aşa o să rămână,Mereu curge în afară,Poezia mea e clarăPrecum apa din fântână.

Poezia mea existăNu de azi şi nici de mâine,Dacă uneori e tristăPoezia mea există,Poezia mea rămâne...

POEZIA MEA

Mă întrebi mereu de ce ‚mi-eşti dragă,De ce îți sunt? Eu nu ştiu să răspund,În întrebarea, ta cu gust de fragă,Ca într-o veşnicie mă cufund...

Din Cerul tău de lacrimă curată,Ochiul meu te mântuie sub pleoape,Poezia mea, ce mi-ai fost datăSă te văd şi să te simt aproape...

Ce sfântă-i bucuria când te scriu,Cum Aerul înlăcrimat pe liră!Cu tine niciodată nu-i târziuŞi ființa ta întreagă mă inspiră...

POEZIA

Niciun balsam în lume ca Poezia nu-i!Când e mâhnit poetul şi veşnicia-l doareŞtergându-i de pe frunte broboana de sudoareEa stă mereu de veghe la supărarea lui...

Eu am văzut cu ochii minunea asta vieŞi am simţit cu duhul acest cuvânt divin,Aşa cum simte pâinea când e muiată-n vin,Ori clopotul ce bate înalt a liturghie...

Atunci când ea mă strigă îndrăgostit pe nume,Ca să îi pot răspunde, doar linişte vă cerŞi mă-nfioară gândul de jos şi până-n Cer,Iar trupul mi se umple de bucurii antume...

Nimic mai sfânt în lume ca Poezia nu-i!Când e bolnav poetul e lacrimă şi doare,Ştergându-i de pe suflet povara de sudoareEa stă mereu alături de suferinţa lui...

Diana OLARU

Iuliu-Marius Morariu

Nicolae NICOARA-HORIA


RESTITUTIO

Motto: „Femeia e fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extra-ordinarul să pătrundă în

lume.“ (G.Liiceanu)

Reprezentând debutul poetic al lui George Coşbuc, volumul Balade şi idile din 1893 reuneşte atât creaţii de prim rang ca Nunta Zamfirei sau Moartea lui Fulger, aflate de-a lungul timpului în atenţia criticilor, cât şi piese care au trecut neobservate. La capitolul figurilor lirice discrete se încadrează şi idila Rada, lipsită de popularitatea surorilor ei La oglindă, Numai una!

Stilistic, faptul pare justificabil: nici tropii, nici imaginile nu se constituie în acolade cu artă. Epitetele – uneori cromatice, alteori hiperbolice şi în inversiune – nu sfidează regulile „cosiţă gălbioară”, „necontenitul zâmbet”, comparaţiile urmează calea liricii populare, surprinzând atributele fetei în termenii naturii „grai ales şi lin ca apa”, iar metaforele sunt puţine şi relativ previzibile „casa lor toată-i oglindă”. Dintre comoditate şi spontaneitate, Coşbuc înclină aici spre cea dintâi.

Ca versificaţie, idila îşi etalează ţinuta folclorică prin octosilabul trohaic şi absenţa formelor neologice. Doar rima pereche, voit întreruptă spre finele septimei, indică posibila distanţare de modelul popular şi denotă vocaţia artistică. De miza esenţială a sonorităţii a părut mereu preocupat poetul, de aceea „versurile sunt bine numărate, defilează ordonat, rimează plin”1.

Dincolo de armonia versului care susţine o sensibilitate în special auditivă, G. Coşbuc se distinge printr-o disponibilitate vizuală a cărei emanaţie este, de pildă, portretul adolescentei Rada, constând din „proiectarea generalului în particular, notarea cu mare naturaleţe a gesturilor, a mimicii, a mişcării.” 2 Fără a fi o fire apolinică, Coşbuc observă îndelung fiinţa şi îi înscrie traiul simplu în cadre şi ritmuri ancestrale, aflate în acord cu tradiţia.

Imaginea idilică a Radei alăturată celorlalte figuri feminine din volum – Păstoriţa, Rea de plată, Mânioasă, Subţirica din vecini, Fata morarului, Crăiasa zânelor, Numai una! – aşază începutul carierei poetice a lui Coşbuc sub semnul feminităţii tutelare. Din perspectiva studiilor de gen, Balade şi idile se prezintă, dacă nu ca un mic tratat poetic de feminitate, atunci în mod cert ca un spectacol al sexului frumos. Viziunea artistică despre condiţia femeii nu se abate de la mentalitatea tradiţionalist – patriarhalistă, care impune o grilă ontică restrictivă, cu prerogative limitate la parteneră obedientă şi apărătoare neobosită a căminului. Deloc reformatoare, adică străină de teoria emancipării, concepţia lui Coşbuc ilustrează, în fond, percepţia sfârşitului de secol al XIX-lea despre condiţia atât de constrângătoare a femeii, mai ales

_____________1 Vl. Streinu, în George Coşbuc interpretat de …, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982, p. 2472 Eugen Simion (coordonator general), Dicţionarul literaturii române, I, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012, p. 3973 Simone de Beauvoir, Al doilea sex, III, Editura Univers, Bucureşti, 2006, p. 254 id., p. 355 id., p. 36

George Coşbuc şi formula feminităţiiîn lumea satului românesc. Tinere, tenace, uneori graţioase, alteori viguroase, dar totdeauna distinse în simplitatea portului lor, fetele sunt pentru poetul transilvănean un aliaj preţios de luciditate şi ludicitate. Din galeria aceasta de tablouri, redând siluete zvelte şi chipuri luminoase se desprinde Rada, expresie superlativă a feminităţii în expansiune.

Oare ce înseamnă pentru G. Coşbuc natura feminină?

Pentru a răspunde se cuvine să urmărim ideile care se formulează pe parcursul textului.

Mai întâi, este schiţată poziţia centrală a fecioriei, a purităţii în cadrul modelului valoric tradiţional la care Coşbuc se raliază: „Are Dochia mult cât are, / Nu e mult o fată mare?”. Consecvent apărător al preceptelor morale, poetul de la Hordou admiră, se pare, femeia aflată în aşteptarea demnă a Bărbatului căruia urmează să-i închine întreaga viaţă.

În completarea neprihănirii se adaugă îndeosebi pudoarea, explicabilă în psihanaliza freudiană printr-un „complex al castrării”. Obligatorie, crede Coşbuc, este ruşinea fetei mari ca ecou al educaţiei promovate de familia tradiţională: „Ori când seara stă-n portiţă, / Și-o întrebi - «Ce-aştepţi, iubită?» / Și pe dup-un stâlp s-ascunde, / Galbenă de zăpăcită.” De aceea, incipitul idilei fixează raportul mamă – fiică drept o prelungire a feminităţii pe linia neîntreruptă a temporalităţii. În concepţia lui Simone de Beauvoir „fiica e pentru mamă în acelaşi timp dublul său şi o alta, în acelaşi timp îndrăgită imperios şi privită cu ostilitate; ea îi impune copilei propriul ei destin - este un mod de a-şi revendica orgolios feminitatea şi în acelaşi timp de a se răzbuna pe această feminitate.” 3 Tot ca reflex al conservatorismului se regăseşte printre servituţile din matricea feminităţii recunoaşterea autorităţii familiei. Prin adverbul cantitativ mult repetat în secvenţa inaugurală se vehiculează tocmai că asupra odraslei se revarsă nu doar adoraţia, ci şi exigenţele parentale.

Apoi, explorând virtuţile psihologiei feminine, poetul pune accentul pe latura comunicativ-relaţională, bine articulată din reacţii spontane şi intervenţii surprinzătoare: „Că-ntre domni, dar orişiunde, / Dacă-ţi ştie ea răspunde / Grai ales şi lin ca apa”. Nu e întâmplătoare asemănarea vocii senzuale a Radei cu elementul acvatic, emblematic pentru feminitate, în măsura în care lichidul se modelează după vas precum femeia se conformează partenerului. Din acelaşi grupaj liric reiese că intuiţia fetei deghizată în inteligenţă nativă îi aduce un plus de farmec şi, în acelaşi timp, posibilitatea de afirmare la nivelul comunităţii rurale. Cu naturaleţe, tânăra îşi etalează calităţile fără a se lăsa descurajată de majoritatea virilă a grupului în care se află. Dacă forţa masculină rezidă preponderent din încordarea braţului, se înţelege că varianta ei feminină apare ca o erupţie imprevizibilă a spiritului, manifestată, printre altele, prin impactul verbal şi conturul intonaţional. Nu doar din perspectiva discursului transpare vocaţia comunicării – „Rada, când o vezi, te fură / […] / Cu a vorbelor căldură” –, ci şi din unghi paraverbal, căci „pentr-un râs al ei se ceartă / Și din joc se prind feciorii / La trânteli, cât Doamne iartă!”.

De frumuseţea fizică, de armonia liniilor care încântă privirea bărbatului nu se poate face abstracţie în nicio definiţie a feminităţii. Nici G. Coşbuc – mare iubitor al perfecţiunii clasice – nu avea cum să o uite, dimpotrivă urma să îi confere gradul superlativ absolut:

„Dar găseşti ca ea vreo doamnă? / Cu cosiţă gălbioară, / Ea e naltă şi uşoară - / S-o vezi numai şi să tremuri!” În continuare, exemplele susţin o apariţie care, paradoxal, apropie firescul şi extraordinarul: „Rada-i nălucire vie / Când aleargă pe câmpie / Și-i bat vânturi în cosiţă” sau „Și cum ştie ea s-aleagă / Ce-i frumos! Atât de dragă / O dă portul îmbrăcându-l / Când o vezi, te-mbată gândul”. În cartea sa dedicată „celui de-al doilea sex”, Simone de Beauvoir încearcă să ordoneze după criteriul importanţei nevoile femeii şi ajunge, deloc surprinzător, la concluzia că „suprema necesitate pentru o femeie este să farmece inima unui bărbat”, că cel mai adesea, „nu se cere de la ele altă virtute decât aceea a frumuseţii”

4. Autoarea identifică în atenţia excesivă acordată de urmaşele Evei înfăţişării lor o adevărată obsesie. Spre deosebire de bărbat care aproape îşi ignoră corporalitatea, femeia resimte acut conştiinţa perfecţiunii fizice. „Fie că e vorba despre prinţese sau ciobăniţe, ele trebuie să fie frumoase pentru a cuceri dragostea şi fericirea” 5, conchide eseista franceză. Aici indicatorul care măsoară frumuseţea fetei este reacţia furtunoasă şi unanimă a publicului de sex masculin: „Fug la râu vreo patru fete, / E şi Rada? Fug flăcăii / Și ei, toţi, şi nu le-e sete”. La farmecul irezistibil al eroinei concură şi „veselia din fire ”, altfel spus mina senină prin care maschează soarta neprielnică „de osândă / Pentru sat”. Suavă, teatralitatea gesticii şi a mimicii câştigă inimile bărbaţilor indiferent de vârstă: „De-o-ntâlnesc în drum bătrânii, / Ei fac pod cu palma mâinii / Peste ochii slabi, s-o vadă: / «- Draga moşului, tu Radă!» / Și uimiţi de fata Dochii / O dezmiardă şi, când pleacă, / Umezi au de lacrămi ochii”.

Fără să abdice de la „datină”, G. Coşbuc întruchipează în Rada nu doar fata nespus de frumoasă, ci şi gospodina desăvârşită, care îşi pune energia în slujba căminului.

Teodora Alina Roşca



î

scurt, evenimentele principale care v-au marcat viaţa şi cariera după ce aţi luat drumul pribegiei?

Mihaela MIHAI: Începând cu anul 1978, mi-am construit cu migală viaţa nouă, în Franţa, în exil, bazându-mi cariera pe pilonii experienţei profesionale din consultanţă şi medii de comunicare. Am colaborat, timp de 16 ani, la derularea campaniilor electorale municipale, legislative, prezidenţiale (sub Valéry Giscard d’Estaing ), dar şi la campanii publicitare comerciale, pentru parteneri precum Primăria Parisului, Ministerul Agriculturii, Prevenţia Rutieră, parfumurile Guerlain, Hitachi, etc. În 1988 mi-am continuat studiile la Universitatea Paris X - Nanterre şi am devenit membru al Societăţii Franceze de Autori şi Compozitori Dramatici (SACD). După căderea Cortinei de Fier m-am implicat în liberalizarea audio-vizualului din România, punând bazele Departamentului de Publicitate al T.V.R – Bucureşti, ca directoare. Între anii 1994 şi 1999 am colaborat cu Societatea Naţională de Televiziune „France 3 Télévision” şi am predat cursuri de Tehnici de Comunicare şi Expresie Orală jurnaliştilor francezi. După căsătoria mea cu Ambasadorul României la Paris, în toamna anului 1999, am participat la diverse dialoguri, susţinând şi completând activitatea soţului meu.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: O viaţă palpitantă şi o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparenţelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care aţi urmat-o după revenirea în ţară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă : sunteţi la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din Bucureşti (din anul 2000); între 2006 şi 2008 aţi deţinut Preşedinţia Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Cultură şi Artă – Cartel-Alfa iar din anul 2005 sunteţi Preşedinta Uniunii Artiştilor Liber-Profesionişti din România (U.A.L.P.R.). Depăşind sfera artisticului, în anul 2008 aţi candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilităţi oficiale pe care vi le-aţi asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că aţi inaugurat o nouă etapă în viaţă?

Mihaela MIHAI: Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienţei adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învăţat şi să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijaţi şi dezavantajaţi. Pentru început mi-am îndreptat atenţia spre colegii mei de breaslă şi sunt mândră că am reuşit să fiu iniţiatoare, autoare şi membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii

INTERVIU

„Când este vorba despre ţara mea, eu nu fac compromisuri !” (M.M.)

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Bună ziua Doamna Mihaela Mihai. Înainte de toate vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns invitaţiei de a-mi acorda acest interviu, în condiţiile în care sunteţi angrenată momentan în numeroase activităţi de reprezentare. Românii din întreaga lume vă cunosc şi vă iubesc. Sunteţi una din cele mai apreciate cântăreţe din România, remarcată în ţară începând cu anul 1967 şi în străinătate cu începere din 1969, când aţi câştigat Marele Premiu la Festivalul Internaţional al Prieteniei din Germania. Ce alte premii şi distincţii v-au marcat cariera ulterior?

Mihaela MIHAI: Deşi a trecut multă vreme de atunci, mă umplu de emoţie şi bucurie amintirile legate de Menţiunea obţinută la Festivalul Internaţional «Cerbul de Aur» din Braşov, în acelaşi an, apoi Menţiunea la Festivalul Internaţional de la Sopot – Polonia, în 1971 şi Marele Premiu la «Coupe d’Europe du tour de Chant» (retransmis prin Eurovision ) la Knokke le Zoute, Belgia (1971).

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Spre deosebire de mulţi artişti cu calităţi îndoielnice, care au profitat de vremurile tulburi ale proletcultismului, fâcând carieră sub mottoul „Voi ce-n lume cântaţi/ pe la televizor/ nu uitaţi c-aveţi fraţi/ pe la Conservator”, sunteţi una dintre cântăreţele noastre profesioniste. Aţi absolvit cu brio Facultatea de Muzicologie a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Dacă îmi amintesc bine, la scurt timp după debutul muzical a urmat cel artistic, pe marile ecrane.

Mihaela MIHAI: Aşa este. Am avut şansa de a colabora cu regizorul Mircea Mureşan, jucând alături de actori consacraţi precum Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Ion Besoiu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, Dan Nuţu, Draga Olteanu-Matei. Am fost distribuită în rolul feminin principal din filmul „Asediul”, în 1972, respectiv „Bariera”, în 1973.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Pentru cititorii noştri români stabiliţi în străinătate, ar fi interesant de ştiut prin ce ţări aţi efectuat turnee şi pe unde aţi mai participat la spectacole.

Mihaela MIHAI: Am apărut în numeroase emisiuni TV si Radio, concerte, discuri, turnee în ţară şi în străinătate, începând din anul 1967. Printre ţările în care am fost invitată se numără Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Elveţia, Franţa, Germania, Israel, S.U.A., Turcia, fosta URSS.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Din nefericire, mulţi dintre noi au mari lacune la capitolul informării despre activitatea personalităţilor din cultura noastră, care au optat pentru emigrare. Puteţi descrie, pe

INTERVIU CU MIHAELA MIHAI

Gabriela Căluţiu Sonnenberg


INTERVIU109/2005. Legea reglementează îndemnizaţia pentru activitatea de liber profesionist a artiştilor intrepreţi sau executanţi din România… Din 2006, graţie acestei legi, în jur de 7000 de artişti primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizaţie pe care o aşteptau de 50 de ani...

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Înţeleg că v-aţi îndreptat atenţia şi spre reprezentarea României în afara graniţelor, mizând pe experienţa acumulată în cei 24 de ani petrecuţi în Franţa. În ce mod intenţionaţi să interveniţi pe plan european? Vă propuneţi să interveniţi şi pentru românii din străinătate?

Mihaela MIHAI: În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deşi candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susţină, am reuşit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulţi mi-au scris că mă iubesc şi că mă respectă; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenţia mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 şi sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experienţă. Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor naţii. Știu de ce şi pot propune soluţii, atât pentru consolidarea solidarităţii românilor din străinătate, cât şi pentru obţinerea şi respectarea drepturilor noastre în contextul european.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Concret, care ar fi măsurile la care v-aţi gândit?

Mihaela MIHAI: Voi face demersuri pentru a obţine în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetăţenilor români, recunoaşterea diplomelor, recunoaşterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapaţi, etc ). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE şi se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: În paralel, înţeleg că doriţi să vă implicaţi în continuare şi în procesul decizional din interiorul ţării. La alegerile parlamentare din decembrie candidaţi la postul de Senator responsabil pentru interesele românilor din diaspora. Care sunt atuurile pe care vă sprijiniţi această candidatură ?

Mihaela MIHAI: Singura misiune a Parlamentului este aceea de a face Legi. Eu ştiu nu numai să studiez şi să-mi fac o opinie, dar ştiu să şi concep, să scriu şi să susţin în Parlament

un Proiect de lege. Am făcut-o deja, în 2005. Spre deosebire de alegerile pentru Parlamentul European, când nu aveam un partid care să mă susţină, de data aceasta propunerea vine din partea PRM, cu toate avantajele şi dezavantajele pe decurg din acest demers. PRM, ca toate partidele, are adepţii şi adversarii săi. Insist pe faptul că şi aceste alegeri sunt uninominale şi că, implicit, se votează în primul rând omul. Îmi bazez întreaga activitate pe un cuvânt-cheie: respectul. Eu respect România şi fac tot ce pot pentru ca românii să fie respectaţi oriunde în lume. Romania are un destin de indeplinit, important este sa fim mulţi care credem in el. Politica, aşa complicată cum este, rămâne o artă a compromisului.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Care sunt concret problemele de rezolvat în interiorul ţării, în interesul românilor din diaspora?

Mihaela MIHAI: Ca probleme de rezolvat în colaborare cu autorităţile române au prioritate: obţinerea mai uşoară a documentelor de stare civilă, stimularea întoarcerii acasă, problema copiilor rămaşi acasă, problema infracţionalităţii atribuite cetăţenilor români. În acest sens, lucrez deja la un proiect de Lege al expatriaţilor. Odată ce Legea aceasta va fi adoptată, voi vizita personal Ambasadele şi Consulatele române din

ţările europene, pentru a accelera punerea ei în aplicare.

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Idealurile şi proiectele la care puneţi umărul sunt extrem de pozitive şi în interesul românilor de pretutindeni. Vă dorim succes la punerea lor în aplicare! Pentru final, aveţi un mesaj pe care doriţi să-l adresaţi românilor din diaspora?

Mihaela MIHAI: Românii din străinătate sunt o populaţie foarte pestriţă, cu probleme şi cu moduri de viaţă extreme: ţigani, paria, cerşetori, dar şi muncitori, aventurieri şi, mai ales elite. Distanţat de destinul său şi de destinul României, fiecare îşi cere dreptul la o viaţă mai bună, liberă.

În tragedia românilor care s-au rupt de ţară, suferă şi cei plecaţi, dar şi cei rămaşi. Eu îmi propun să vin în ajutorul ambelor părţi, acţionând ca o punte de legătură. Ca să nu se rupă generaţiile şi continuitatea lor. Trăiesc cu convingerea că iubirea şi frumuseţea naşte iubire. Îmi doresc să fiu agentul de legatură între sufletele dispersate şi ţară. Românii doinesc de dor iar eu ştiu doini mai bine decât oricine. Eu personal, la fel ca şi românii din diaspora, când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri, ci, după cum am dovedit, am preferat mai bine să plec. Acum avem şansa de a confrunta societatea noastră, aparent pierdută, cu oglinda celor învăţate prin locurile prin care am trăit în străinătate. Numai aşa putem să-i vedem defectele, numai aşa o putem ajuta.

Interviu realizat şi editat deGabriela CĂLUŢIU SONNENBERG

Decembrie 2012


Motivul şarpelui este frecvent şi el se referă atât la teama cât şi viclenia omului, iată de plidă, poemul:“blestemul rădăcinii: în ziua aceea / păsările au căzut secerate / sub ierburi pârjolite / şerpii şi-au lăsat amprenta / din ziua aceea / un dor de muguri stă răstignit / în scoarţa bolnavă / prin crengi încovoiate de rugăciuni / moliile macină / povara pântecului sterp / printre paragini / frunza vândută pe talanţi /cu umilinţă încă strigă: / „ întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / şi iartă-mi nerodirea “

Poeta practică panseul, versurile sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înţelepciunea se situează chiar la suprafaţă, sub formă de definiţie poetico-filozofică, şi o detectezi uşor, ajunge doar să arunci o privire. Iată: “viaţa / căruţă răsturnată de vise / în care caut acul să peticesc un sens”.

Într-un poem emblematic pentru întregul volum, Mihaela Aionesei spune: “adorm legănată de chipul din năframă / la marginea unei simţiri / copleşită de melancolie / lumina îmi dezleagă pupilele”(Chipul din năframă).

Reîntoarcerea în patria copilăriei nu se produce întotdeauna cu lejeritate. E multă hărmălaie acolo şi intrarea nu-i liberă. E nevoie de un preţ, un bilet de voie pe care nu-l ai. Trebuie să pândeşti momentul prielnic. Nimic nu mai este cum a fost şi căutarea continuă în chip dureros, pentru că multe locuri sunt goale.

“toate îşi au rostul lor / numai eu / când vreau să întorc / spatele crucii / regăsesc aceeaşi toamnă / care păstrează în frunze / parfumul mângâierilor ei / şi-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veşnicia”.

Atunci te simţi bântuit de nostalgie ca de năluci şi nu ştii cum să le alungi: “în odăi răvăşite de vânt / paianjenii ţes aceleaşi pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-aşteaptă vatra de lut / pâinea / şi-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / şi mi-e urât / găsesc puterea să încolţesc o rugă / împrăştii norii şi adorm / ca un copil cu tine în gând” (Nostalgii).

Aici apar simbolurile cristice: pâinea şi vinul. Pâinea întru fiinţă, sângele vinului. Ca simbol al perenităţii, al statorniciei şi al familiei reunite, apare şi vatra de lut. Orice împlinire sau orice nereuşită înseamnă pentru Mihaela Aionesei o pagină de viaţă, pe care le consemnează cu scrupulozitate în cronica inimii.

Ea practică paradoxul ca stare existenţială şi lege a compensaţiei: dacă dobândeşti ceva bun, neapărat trebuie

“plătit”, ca într-o fatalitate, cu ceva rău: “pentru fiecare dor ascuns / sub pleoapă / fărâma de umbră râde şi/ plânge / pierdută în haina de om / încă ridică pe umeri castele / păpuşilor de lut / visele se sfarmă tot mai des / şi nu ştiu în ce să adun / bucăţile de suflet din mâinile căuş / între noi o umbră crestează dimineţi”. Nimic nu este gratuit, nimic nu se obţine fără jertfă şi fără muncă istovitoare, aproape insuportabilă. Foarte frumos poemul: “Adie o mirare de înger” dedicată memoriei lui Fănuş Neagu: “hergheliile s-au oprit / în păşunea albastră / nu mai nechează nici umbra / agăţat de un nor / a rămas doar un strigăt / să spargă liniştea / prăbuşită de ieri în fereastră / pe creanga de zarzăr înflorit / atârnă o lume buimacă”.

Există în volum imagini tulburătoare, cu sintagme reuşite, i n o v a t o a r e : precum: “cerul ca o pâine se frânge / de prea multă lumină”; “pădurea toată a căzut pe gânduri”; “mulţi păstori au învăţat să cânte / dar numai doina unuia se auzea / din osul cerului; “cu sufletul pe buze / primăvara şi un miel rătăcit / la piciorul crucii aşteaptă”, “păstoresc liniştea / fără să găsesc păşunea / învăţ

muţenia bobului de grâu / ştiu transferul luminii se face / înghiţind un anotimp de întuneric; “mă apasă cununa de spini / resemnată / duc stigmatul de a fi”; ş.a.

În drumul ei către sine, poeta a descoperit un dualism pe care cu greu îl poate învinge: “dualism: deschid coperţile aceleiaşi cărţi / filă cu filă / desfac sufletul unui orb / dincolo / fereastră şi zid / umbre încăierându-se / eu şi cu mine”. E firesc. Nimeni nu are doar un chip, ci doar un singur suflet care nu poate fi multiplicat.

Poeta se fereşte de clişee literare, de drumuri bătătorite, poezia ei este limpede, subscrisă nici unei generaţii, ea este pur şi simplu singulară în spaţiul liric de azi, atât de poluat de texte prefabricate, cu influenţe străine.

Cu aceste cuvinte de recomandare şi cu simţământul datoriei faţă de o colegă mai tânără, apreciez noua alcătuire lirică şi cred în evoluţia fericită a acestei poete.

CRITICĂ

„Cerşetorii de stele” – titlu metaforic, cât se poate de misterios şi tainic, sugerând căutarea şi neliniştea continuă a creatorului, veşnic visător, veşnic înamorat, pururi cu ochii pe boltă, fascinat de lună, de astre şi de toate fenomenele cosmice la care asistă, conştient sau nu, dar, fără doar şi poate, inspirat în cel mai înalt grad.

Mihaela Aionesei defineşte poetul drept „etern truditor de cuvinte / precum fântânarul / adâncit în groapa înfricoşătoare / până aude cu urechea sufletului / murmurul apei / dincolo de oglinda obscură / nimeni nu ştie taina / numai poetul strecoară lutul / şi soarbe apa” (Poetul). Poemul care dă titlul volumului, închipuie un spaţiu de graţie unde poeţii se simt în largul lor, pe o stea la un murmur de ape: “cerşetori de stele: există un oraş invizibil suspendat / în care se întâlnesc poeţii / stau pe o stea la un murmur de ape / un oraş în care timpul se încovoaie mai greu / fântânile ies cu plinul şi întâmpină fiecare suflare / tremurată pe buza lunii / îngeri cu o singură aripă umplu călimări / pentru liniştea umbrelor / în partea asta de lume e altfel îmi spun / iubirile se nasc şi nu mai mor nasc şoapte / lucrurile devin fantasme se îmbracă în idei / şi aşteaptă la răspântia cerului lumina / la porţile oraşului suspendat / îngenuncheate sunt doar aşteptările cerşetorilor”

Motivele cosmice sunt prezente (cum altfel?) – în aproape orice poem, şi e firesc aşa, fiindcă suntem legaţi de celest, mai mult decât de teluric.

Limbajul metaforic, alegoric şi uneori hiperbolic din poeme, scot la iveală o autoare preocupată, nu numai de lună şi stele, dar şi de fenomenele sociale cu care omenirea se confruntă, fenomene la care ea nu poate rămâne indiferentă, datorită educaţiei morale şi civice: “jefuiţi de sărăcie amanetăm / rănile conservate cu sare / din pâinea amară dăm câinilor / care au ros ani în şir ciolanul / şi-acum bat cuie în mâini / joacă ţonţoroiul pe capete sparte / lihniţi le plângem de milă / foamea din noi o donăm în rate la bănci / lingem durerea asfatului ud de lacrimi / taxa mizeriei cu sudoare o plătim / mogulilor care n-au nici un Dumnezeu / aprindem torţe din trupuri strivite / sub greutatea zilei de ieri / azi înfruntăm furtuna ne zbatem în valuri / mâine învăţăm mersul pe apă /înghiţim disperarea acceptăm nepăsarea / „ potoliţi-vă foamea / înmulţiţi pâinile şi peştii din suflet ” / e singura lege pe ordinul de zi”(Solidaritate).

PE TREPTE DE FRUMOS – SPRE ÎNĂLŢIMI STELAREMihaela Aionesei, Cerşetori de stele, Poezii

Cezarina Adamescu


SEMNAL

Născut la 12 noiembrie 1952 în localitatea Ungureni, Dâmboviţa, Vali Niţu a absolvit dreptul şi jurnalismul, conduce revista „Impact cultural” din Târgovişte şi realizează o emisiune (talk-show) la TV Columna din oraşul menţionat.

Ca poet a publicat mai multe volume de versuri, unele în ediţii bilingve româno-albaneze, româno-franceze, româno-ruse.

Volumul pe care-l prezentăm cititorilor, Secunda celestă (Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012) apare în ediţie trilingvă, traducerile în limba franceză datorându-se Corinei Luca, iar în limba engleză, Andreiei Puşcaşu.

După cum menţionează şi titlul cărţii, personajul principal este timpul. Dacă în volumele anterioare acesta era perceput de autor, în general cu seninătate mioritică, în buna tradiţie românească, conform căreia omul este parte integrantă a universului, acum, cu trecerea anilor, curgerea sa ireversibilă aduce nostalgie, reverie şi amintirea iubirilor trecute: „... sună prelung ceasul tăcerii celeste/ şi mă dojeneşte blând dimineaţa/ cu

ochiul timpului deschis/ desluşesc cuvântul iubirii/ scris de copil” şi ceasul bate. „... tic tac de apus”. (ceasul tăcerii celeste) Trăirile lirice atingând incomunicabilul, este invocată tăcerea atotcuprinzătoare.

Simbolul trecerii timpului este clepsidra care

Lucian Gruia

VALI NIŢU - SECUNDA CELESTĂ

înregistrează momentele vieţii rememorate justiţiar cu scop terapeutic: „... hai să ne cunoaştem greşelile/ pentru a călători în picioare/ prin timpul din esenţa clepsidrei” (clepsidra ce ne curge)

Tristeţile dobândesc acente de revoltă citadină, provocare de relaţiile sociale terfelite moral: „... sunt trist în dimineaţa dinspre ziuă/ (...)/ şi cafeaua poartă doliu/ suferind răceala unui timp cu cearcăne” (clipe celeste)

În relaţia cu timpul, Vali Niţu se dovedeşte heraclitian, zilele curg spre îmbătrânirea iminentă: „m-am dezbrăcat de încă o dimineaţă/ şi mă simt mai sărac/ în meditaţiile îngenunchiate pe rid” (... mai sărac). Unele poezii amintesc de cifra 57, adică de numărul anilor pe care i-a împlinit autorul când le-a scris.

În poezia care dă titlul volumului, autorul lucid îşi consideră poezia martoră a trecerii şi petrecerii prin lumea efemeră: „... în ochii timpului îmi privesc mâna/ ce-şi scrie pe un cerc/ nu se mai întoarce niciodată/ arcul ceasului celest” (secunda celestă)

Compensarea nostalgiilor o aduc: iubirea, cultul părinţilor, contemplarea naturii, credinţa.

Elogiul mamei devine recunoştinţă pentru rodnicia fiinţei dar se încarcă şi de nostalgii datorate trecerii timpului: „... scumpa mea maică prea bătrână/ anotimp cu aripi dintr-o frescă/ dăruit din inima-ţi pură” (ramul tău, măicuţă)

Viaţa cu bune şi rele modelează poezia autorului. Dincolo de dezastrul provocat de cutremurul din 4 martie 1977, se petrece o minune, născându-se Raluca, fiica poetului.

Iubirea curată constituie sensul existenţei noastre de fiinţe muritoare: „...Știi ceva iubire?/ cred în flori../ şi am îngenunchiat pe pământul ce le dă viaţă/ aşa cum eu sunt hrănit de iubirea ta specială/ ce este atât de aproape de sufletu-mi” (arcul celest) Rodul iubirii, copiii ne justifică existenţa.

Din punct de vedere stilistic, Vali Niţu uzitează de imagini fruste, uneori rebele, incitante. Modernitatea expresiei a câştigat în incisivitate şi a acutizat tristeţile provocate de trecerea timpului.

Alunecând spre toamna vieţii, autorul nu şi-a pierdut sentimentalismul curat, adolescentin, în versurile de dragoste: „... reverenţă/ pentru tine femeie-cântec/ cu melodia unor acorduri fecunde/ (...)// meriţi poeme tu floare albă/ în fiecare zi să fie 8 martie/ pe faleza ta de eternitate” (reverenţă de 8 martie)

Poezia lui Vali Niţu, câştigă, de la volum la volum, expresivitate, incisivitate şi profunzime.

CENTRUL CULTURAL “LUCIAN BLAGA” SEBEŞB-dul Lucian Blaga; Nr. 45; Cod 515800; Jud. Alba; Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844

E-mail: [email protected]

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”EDIŢIA a – XXXIII– a, 10 – 12 MAI 2013

În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naţionale (devenite tradiţionale):

1. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile (maxim 10) şi eseurile din opera blagiană, trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ce conţine datele biografice ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.

Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primul rând la realizarea unor portrete Lucian Blaga, rămân la aprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în mod special, lirismului şi mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa: Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal 515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45,

Sebeş, jud. Alba până la data de 25 aprilie 2013, data poştei, însoţite de fişa personală a creatorului şi un număr de telefon.

Juriile celor două concursuri vor fi formate din istorici, critici literari şi, de artă, specialişti, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şi ale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri, rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menţionăm că lucrările premiate vor apărea în revista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga” din anul următor, iar după jurizare, materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

Director festival: Prof. Constantin Șalapi


de Tournon şi a dovedi trădarea contelui de Saint-Lô. Spionul aflat în slujba nemţilor îi ghiceşte drumurile şi încearcă să-l ucidă cu otravă, la un han din Veneţia, sau îl torturează pentru a afla motivul exact al călătoriei în Franţa. În ciuda obstacolelor – cel mai important este că ministrul francez la care trebuie să ajungă informaţiile despre contele Saint-Lô este chiar văr cu acesta – şcoala de spionaj a lui Constantin Cantacuzino îşi dovedeşte înalta clasă, logofătul Radu Andronic găsind calea de a fi primit de însuşi Ludovic, căruia îi oferă informaţii despre urmaşul la tron al regelui Spaniei, dar şi dovezi despre trădarea contelui şi nevinovăţia lui Etienne de Tournon. Răsplata primită – o şuviţă de păr a regelui – stârneşte logofătului (ce se aştepta la un titlu de nobleţe sau un castel, după obiceiul de la curtea Valahiei) hohote de râs: Logofătul înlemnit simţi cu spaimă cum râsul cel nestăvilit îi încearcă pântecele urcând repede spre gâtlej. Umerii largi începuseră a-i zvâcni. Spre a zăgăzui hohotul, îşi strivi unghiile vătămate în podul palmei.

Ultimele capitole îl aduc pe logofătul Radu Andronic într-o confruntare a minţilor iscusite cu Carol Neurautter, spion de elită al curţii de la Viena, care urmăreşte să îngenuncheze cerbicia românilor transilvăneni, care refuză să renunţa la credinţa şi tradiţiile lor, pentru a putea fi asimilaţi mai bine de Imperiul Habsburgic. În lupta pentru românii transilvăneni, logofătul este ajutat de jupâniţa Tofana, de Ion Singuru, moţul Drăgan. Aflând că oamenii habsburgilor încearcă să găsească şi să distrugă peceţile şi hrisoavele vechi, să astupe cu pământ temeliilor vechilor aşezări, într-o încercare disperată de a distruge orice legătură a românilor cu trecutul lor, sperând ca astfel aceştia să-şi uite, încetul cu încetul, credinţa şi neamul, oamenii aflaţi sub conducerea logofătului Andronic – la îndemnul domnitorului Brâncoveanu şi sfatul stolnicului Cantacuzino - adună mărturiile trecutului pentru a le pune la adăpost. Carol Neurautter îşi probează stofa de spion de temut reuşind să-şi strecoare propriul om printre însoţitorii logofătului. Încercarea este zădărnicită de logofăt, care-şi cheamă tatăl în ajutor – pe boier Costache Andronic, spion de valoare şi el în tinereţe.

Savoarea romanului este dată atât de descrierile (fie a oamenilor, fie a lucrurilor sau a locurilor) care au fineţea unor bijuterii lucrate în filigran, de limbajul moale şi colorat al oamenilor, cât mai ales de personaje ca slujitorul lui Radu Andronic, Ilie Machidon, alt zălud – după cum gândeşte cucoana Irina - ce-şi lăsa de izbelişte gospodăria, muierea şi pruncii umblând alături de logofăt după coada prepeliţei. Isteţ şi hâtru, Ilie era subţirel, iar în straiul leşesc, cu ceapchen scurt şi nădragi strâmţi, semăna a băietan. Purta cămaşă albă, din in, împunsă cu înflorituri în care citeai mâna muierii, Smărăndiţa, frumuseţe vestită în Ţara Vrancei la acea vreme. Mintea ascuţită a plugarului sclipea în ochii verzi, înfipţi la rădăcina nasului puţin strâmb. Poveştile cu tâlc pe care le rosteşte, dospind de un umor sănătos, priceperea în mânuirea parului şi devotamentul absolut faţă de logofătul Andronic pe care nu-l însoţeşte din obligaţie ci din drag şi datorinţă fac din el nu numai un personaj de un pitoresc deosebit, dar şi model de iscusinţă şi înţelepciune.

La fel de pitoresc este şi personajul Marghioliţei, negustoriţa de podoabe, ale cărei farmece, erau deja, la numai 20 de ani, în slujba Cancelariei Negre. De o frumuseţe care tulbură ochii şi minţile, femeia se dovedeşte a fi şi ea o iscoadă pricepută, a cărei valoare e recunoscută de însuşi stolnicul Cantacuzino. Tiparul trupului îl luase de la gorjence, ochii verzi, plini de păcat, îi furase de la jupâniţele din ţara Moldovei, umbletul îţi purta gândul spre băciţele deprinse cu săritura ciutelor din piatră în piatră. Înveşmântase în ziua aceea pieptar terteluit cu horbotă scumpă, în strânsura căruia sânii cerşeau drumeţilor ajutor, caţaveică strâmtă după modelul domniţelor leşe şi o fustă retezată cu ştiinţă drăcească ca să-i ghiceşti poalele cămeşuicii fierte în busuioc şi verbină. În picioare îi săltau ciuboţele roşii, de Braşov, iar pe umeri pletele negre. În aceeaşi linie se înscriu şi jupâniţa Tofana – fecioara-haiduc, Ioan Singuru – inteligent şi solitar, uriaşul Drăgan de o putere ieşită din comun.

Astfel, în romanul Logofătul de taină, Rodica Ojog-Braşoveanu reuşeşte să contureze un tablou de o frumuseţe stranie şi seducătoare a Ţării Româneşti în timpul lui Constantin Brâncoveanu, o ţărişoară mică, dar cu oameni frumoşi, puternici, înţelepţi, care-şi înfruntă soarta râzând, care privesc existenţa cu îngăduinţă şi cu umor, dar care nu ezită să-şi dea viaţa în numele unor realităţi cu nume pe care poate nu le cunosc, dar le simt, profund, care fac parte din ei şi fără de care nu pot exista, noţiuni ca devotament, patriotism, neatârnare.

LECTOR

Pe 4 septembrie 2012 s-au împlinit 10 ani de la trecerea în lumea misterelor de dincolo a celei care a fost numită de critica literară „doamna romanului poliţist românesc” sau „Agatha Christie a României”. De formaţie jurist, Rodica Ojog-Braşoveanu renunţă la avocatură în favoarea scrisului, alegere fericită, dacă luăm în considerare că va publica în jur de 35 de romane, atât poliţiste, cât şi istorice, romane ale căror fire urzesc cu măiestrie istorii mustind de taine şi de personaje memorabile.

Dacă în romanele poliţiste misterul este construit în jurul unor acţiuni de spionaj industrial sau al unor crime, cele istorice construiesc misterul în jurul unor maeştri ai spionajului din epoci pe cât de diferite, pe atât de magistral evocate. Unele au acţiunea fixată în timpul celor două războaie mondiale (Al cincilea as, Întâlnire la Elysée, Să nu ne uităm la ceas) şi aduc în prim-plan figuri ca cea a colonelului Tamaş, iar altele în timpul domniei lui Cuza (A înflorit liliacul).

Un loc aparte pare să aibă în proza istorică a autoarei, ciclul Andronic (Ochii jupâniţei, Letopiseţul de argint, Logofătul de taină, Vulturul dincolo de cornul lunii, Agentul secret al lui Altîn-Bey), în al cărui centru se află figura controversată a „logofătului de taină” al domnitorului Constantin Brâncoveanu – Radu Andronic - şi sistemul de spionaj al voievodului român, sistem atât de temut în acele vremuri şi în umbra căruia veghează figura ascetică a stolnicului Constantin Cantacuzino. De ce controversată? Pentru că acest logofăt Radu Andronic, un soi de James Bond al evului mediu românesc, contrazice toate teoriile despre cum trebuie să arate şi să se poarte un adevărat spion. Mai exact, toate şcolile de spionaj ale vremii – şi nu numai – spun că cea mai mare calitate a unui spion este să fie aproape invizibil. Cu toate acestea Radu Andronic, străluceşte prin aspect fizic şi vestimentaţie – are o pasiune pentru culoarea albă a veşmintelor, deşi culoarea specifică uni spion ar fi cenuşiul – atrăgând atenţia peste tot pe unde ajunge: un valah cilibiu, cu umeri uriaşi, în strai alb. Părea prieten cu toţi, munteni şi venetici.[…] Andronic era cu adevărat chipeş, şi când râdea, faţa prindea o lumină a cărei putere doar muierile o simt.[…] în horbota revărsată din vesta argintie sclipeau diamanticale de preţ. O perlă mare, parcă atunci smulsă din inima scoicii, sclipea rozalb dulce la degetul cel mic. Mai mult decât atât, isprăvile sale sunt cunoscute şi temute de toţi spionii vremii, după cum arată „fişa” pe care i-o întocmeşte Felipe cel Gras, spion de temut al Siciliei: Radu Andronic, valah, douăzeci –douăzeci şi cinci de ani, foarte chipeş, novac, păr şi ochi păcurii. Slujitor credincios al principelui Brâncovan, cu rang de logofăt. Ager, spadă iscusită, mânuieşte la fel de dibaci stiletul şi laţul. Nu poate fi răpus pieptiş, peste putinţă a fi cumpărat. Grăieşte toscana, franceza, nemţeasca şi otomana. Ucenicia şi-a făcut-o în Cancelaria Neagră a stolnicului Constantin Cantacuzino. Spre a-l răzbi, trebuie ademenit prin vicleşug sau muieri…

Acţiunea din Logofătul de taină îl poartă pe Radu Andronic pe urmele unui alt spion temut al vremii, contele de Saint-Lô care, deşi francez, se află în slujba nemţilor şi urzeşte atât împotriva propriului popor, cât şi împotriva românilor din Transilvania. Acest conte de Saint-Lô se află în atenţia stolnicului Cantacuzino, fiind bănuit de faptul că i se datorează aruncarea în închisoare, în Franţa, a vicontelui Etienne de Tournon, unul din puţinii prieteni ai Valahiei la curtea lui Ludovic. Primele şase capitole ale romanului îi aduce faţă în faţă pe cei doi adversari – logofătul Andronic şi contele de Saint-Lô - pe pământul Ţării Româneşti, prilej pentru scriitoarea noastră de a creiona cu abilitate şi talent tabloul acelor timpuri, de la năvala ucenicilor pe străzile cetăţii de scaun, la cel dintâi ceas al zilei, până la chefurile pantagruelice ale boierilor moldoveni, care ţineau zile şi nopţi întregi: Ce znamenie de creştini or mai fi şi valahii? – se întrebă cu mirare însuşi contele de Saint-Lô – De şaisprezece ceasuri cărau în ei merinde şi băutură cât să astâmperi cu ele o oaste de flămânzi, şi tot îşi căinau pântecele. Asemenea urgie nu pomenise nici la Hamburg, oraş vestit în Evropa pentru mâncăii lui, nici în Sicilia unde muierile se semeţeau că-şi înţarcă pruncii cu o oală de spaghetti. Un capitol întreg este dedicat Cancelariei Negre, inima şi mintea sistemului de spionaj organizat de stolnicul Cantacuzino, loc ce adăpostea taine din toată Europa acelor vremuri şi unde se formau viitoarele iscoade.

Următoarele cinci capitole poartă paşii logofătului spre capitala Franţei unde trebuie să izbândească să ajungă la regele Ludovic pentru a proba nevinovăţia vicontelui Etienne

Nume de cod: Mister

Cristina Bîndiu


DRAMATURGIE

OAMENI DE CULTURĂ DESPRE PIESA DE TEATRI RÂSUL ŞI DESPRE AUTORUL EI

Piesa de teatru “Râsul” a fost citită pentru prima dat în Cenaclul dramaturgilor al Uniunii Scriitorilor, în seara zilei de 2 martie 1981, bucurându-se de aprecieri critice deosebit de favorabile, de elogioase. Revista Teatrul, nr 4, 1981

DORU MOŢOC, dramaturg : “Râsul”, de Ștefan Dumitrescu este una dintre cele mai inteligente piese ale dramaturgiei româneşti. Montată pe scenele Europei, ar face pur şi simplu ravagii şi s-ar juca cu sălile pline zeci de ani. Îmi pare rău că n-am scris eu această piesă, şi acesta este, cred, cel mai frumos elogiu care i se poate aduce unei opere”

TUDOR GHEORGHE, actor la teatrul Naţional din Craiova : “Râsul”, de Ștefan Dumitrescu este un strigăt împotriva cancerigenei şi cumplitei curse a înarmărilor. Cel puţin aşa am văzut-o eu. Cu o seară înainte de a citi “Râsul”, am văzut jucată de teatrul din Piteşti piesa “Cui îi e frică de Virginia Woof”, a lui Eduard Albee, una dintre cele mai mari piese contemporane. Piesa lui Dumitrescu este mai bună.”

PAUL TUTNGIU, redactor la revista Teatrul : “Ștefan Dumitrescu este un dramaturg care se anunţă foarte serios”. (Revista Teatrul, nr 3 / 1981)

TEODOR MĂNESCU : dramaturg, Redactor şef al Revistei Teatrul : ”Ștefan Dumitrescu nu scrie localist, ceea ce e foarte important. Autorul “Râsului” scrie cu o libertate interioară demnă de invidiat. El nu se gândeşte când scrie dacă o să-l aprobe revista “Teatrul” sau nu. Când scrie el nu trăieşte acea meschină şi mizerabilă autocenzură care-l anulează pe scriitor şi pe gânditor. Ștefan Dumitrescu, sunt convins, va fi un dramaturg important în dramaturgia românească de mâine. Tânărul acesta bătăios şi optimist e făcut să ridice coloşi în teatru.” (Revista Teatrul, nr 4 /1981)

MARGARETA BĂRBUŢĂ, critic de artă : “Râsul e o piesă bogată în sensuri. O parabolă…E vorba în această piesă de un fenomen de “ridocerizare”. În prima parte a piesei “ ridocerizarea” duce la un proces fantastic. Cred că a fost în intenţia autorului, să combată un anume fenomen de mimetism, mimetismul. Încerc să descifrez intenţiile autorului. Piesa ar putea să poarte drept moto : “Râzi, tu, râzi Harap Alb, dar…”Acest dar este catastrofa finală…sau ”tot ce-i mult nu-i bun”, chiar şi râsul care este o reacţie pozitivă a omului.” Revista teatrul, nr 3 /1981

TUDOR POPESCU, DRAMATURG : “ Această piesă e foarte interesantă ca idee…Mi se pare că atuul său este tocmai ideea, originală, interesantă ; şi cine umblă după idei interesante ştie cât este de greu să pui mâna pe una, care, doar expusă ca atare, ne produce un şoc. Ștefan Dumitrescu va fi un dramaturg foarte interesant“. Revista teatrul, nr 3 /1981

FRANCESCA PINI, CRITIC LITERAR : “Apariţia piesei de teatru “Râsul”, de Ștefan Dumitrescu, un eveniment în istoria dramaturgiei româneşti şi universale. Aşadar, după 10 ani de la apariţia “Râsului”, concluzia mea indubitabilă este că ne aflăm în faţa uneia din operele cele mai importante ale acestui veac în literatura universală, iar apariţia ei, în sfârşit, într-o revistă românească,

Ştefan Dumitrescu

RÂSUL(PIESĂ DE TEATRU ÎN 14 TABLOURI)

după ce a circulat ani de zile clandestin, trasă la xerox, vânzându-se cu 2000 de lei exemplarul, mi se pare unul dintre evenimentele editoriale cele mai mari din istoria dramaturgiei naţionale şi universale.” (Revista Dacia Politică şi literară, nr 1 / 1990)

CEZAR FORTUNESCU, critic literar : “ RÂSUL”, o capodoperă despre care se vor scrie multe cărţi. Nu cunosc în literatura română şi în cea europeană să se fi scris în ultimii 50 de ani o asemenea piesă care, conţinând toate adevărurile epocii ei, pur şi simplu te răvăşeşte, te înspăimântă “ (Dacia Politică şi Literară”, nr 1 /1990)

“Am citit piesa d-vs de teatru “Râsul” şi am găsit-o originală, interesantă şi amuzantă ! Sunt alături de dumneavoastră. Vă voi ajuta să spargeţi crusta indiferenţei. Intenţionez s-o dau la “Theatre de poche”, înfiinţat de Eugen Ionesco, unde şi-a jucat piesele lui de teatru şi în virtutea cărora a ajuns membru al Academiei Franceze. De-asemenea, mă gândesc s-o dau unui actor, foarte cunoscut în Franţa, care stăpâneşte în mod desăvârşit arta de a râde.”

Celestin Duca. 16 iulie 2000. Paris.

“Înţeleg de ce acum treizeci de ani Teatrul Mic a pus piesa (piesa de teatru “Râsul” n. n) la sertar. Desigur i-a speriat – pe atunci, stilul modern al piesei – şi îşi făceau gânduri despre posibilele aluzii şi comparaţii cu prezentul.”

Liviu Ciulei. 20 iulie 2000.

“Vocaţia pentru scrisul consacrat teatrului prinde culorile certitudinii. “Râsul” lui Ștefan Dumitrescu se constituie ca un “op” solid sub raportul construcţiei, al problematicii ce stimulează interes şi al expresiei literare expresive. Talentul este vizibil, ca şi experienţa dramaturgică. Inventiv, inteligent, profund, aluziv - document şi ficţiune, artă a portretului moral şi a intensităţii conflictuale – omul şi drama alcătuiesc o structură pe care breasla se cere a depune efort spre justiţiară proiecţie şi proiectare. “

Profesor universitar, doctor, academician, Ion Toboşaru, estetician. Text apărut pe coperta a IV-a a cărţii “ Dicţionarul complet al dramaturgiei lui I. L Caragiale.”

RÂSUL. PERSONAJELE:

JEAN ALEN, Psihiatru IVAN HARAȘOV SPECTATOR 1, 2, 3, 4, 5, …1OASISTENTUL SECRETARA MINISTRUL ECONOMIEI ȘERBAN DESAY. Ministrul Adjunct al Economiei DOAMNA ROMANENCO ELISABETA COMAN CEI DOI FII STUDENŢII NICOLAE GAMA FIUL LOR IULIU PISARO, Preşedintele Consiliului de

AntropologieCEZAR VERDI, EMANUEL BRUNO, ELENA CATINA,

AntropologiPRIMUL MINISTRUMINIȘTRILI TAI NE, ViitorologHENRI COMANDOMNUL ROMANENCODOAMNA LI TAI NEHERMAN HERBERT, profesor UniversitarMARGRIT GAMAPACIENTUL

Acţiunea piesei de teatru Râsul se petrece în statul Humana, din insula cu acelaşi nume. De asemenea acţiunea acestei piese se petrece într-un viitor apropiat.

(fragment)


POEZIE

Chitanţa

Tanta , domnişoara Tanta E-o duduie foarte şic, Zveltă, cu ochi mari şi negri, Cap superb, năsucul mic, Picioruşe lungi şi durde Şi când se plimbă prin Tei Toţi birjarii o admiră: - Mă, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta ? Uite, n-aş putea să spun; Nici nu mă interesează Chiar dacă o presupun. Dar cum Tanta-i delicioasă Şi are maniere fine, Nici nu vreau să ştiu ce face, Nici cu ce şi nici cu cine. Ca vecini se mai întâmplă Ca sa-i cer un ac sau aţă, Sau îmi cere ea o carte Până mâine dimineaţa.. O vecinatate dragă Ne-a prins zilele-n cătuşe Că ades intru la Tanta Fără să mai bat la uşe. Tot aşa-ntr-o seară intru Era iarnă grea si ger, Şi-o găsesc in pielea goală Stând lângă calorifer. Năucit de frumuseţea-i Dau să mă retrag un pic Însă Tanta-mi spune: - Intră, intră dragă, nu-i nimic ! Am intrat şi beat de farmec O-ntrebai plin de mister: - Pentru ce stai goală, scumpo Langă acel calorifer? - Fiincă-a fost proprietarul, Mi-a răspuns şăgalnic Tanta - Şi-uite mi-am plătit chiria, Iar acum, usuc chitanţa.

Dilema

Aţi vãzut prea bine, cã la consultaţii Doctorii te-ntreabã despre emanaţii Vor sã ştie tonul, abundenţã, faze, Unii le zic vânturi, alţii le zic gaze. Dar sã nu vã mire dacã medicina Studiazã astãzi foarte mult bãşina Fiindcã-n biologie pentru toţi e clar: A bãşi e-un lucru foarte necesar. Toatã lumea bese. Asta-i axiomã. Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã În privinţa asta toţi suntem la fel Bese şi-mpãratul în palat la el, Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese, Papa de la Roma, bese şi iar bese. Încã-o chestiune trebuie-nţeleasã: Fiecare bese, dar la el acasã! Fãrã martori, merge, tare sau încet Nimeni nu-ţi dicteazã ca sã beşi discret. Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune? Treaba ta, eşti liber, poţi sã faci şi spume. Si chiar dacã nimeni nu-ţi stã împrejur Poţi sã beşi în lege, pânã cazi în cur. Eticheta însã cere sã fi pudic, Bunul simţ pretinde sã nu beşi în public!

ODA PROSTILOR

Motto: Mama prostilor este mereu gravida ! De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ Au fost întotdeauna...PROŞTII. Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Mai bine urlă-n gura mare : “Iubite Doamne, fă-mă....PROST!” De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci o carieră, Ajunge numai să fii...PROST. În lumea asta cu de toate, Unde se-nvaţă contra cost, Păcat că nici o facultate Nu dă şi diploma de....PROST. Avem impozite cu carul, Dar înotăm în sărăcie şi ce buget ar avea statul Dintr-un impozit pe.....PROSTIE.... Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de ...PROŞTI. Si-n lumea asta răsturnată, Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, Savanţii noştri mor de foame Si numai PROŞTII sunt deştepţi. DE REŢINUT : Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pe când prostia, nu ! Oamenii neinstruiţi sunt mai “scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se “vând” ieftin. Nu te certa niciodată cu un prost. Te aduce la nivelul lui şi te bate cu experienţa. Şi apoi, mai are şi mintea odihnită!!!!!!!!!!!!!!!

Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare C-a bãşit în public doamna... nu ştiu care Sau cã domnişoara, profesoara X S-a bãşit în clasã, ieri, la 2 fix?! Cum ar fi privite sau calificate? Ar mai fi prestigiu, autoritate? Aş, le-ar spune neted „de-al de bese tare” Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase? Ar fi pur şi simplu nişte bãşinoase. Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã. Sã-ţi rişti sãnãtatea pentru o bãşinã? Sã n-o laşi sã iasã dacã eşti în public, Fiindcã eticheta cere sã fi pudic? În privinţa asta sunt pãreri mai multe Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte? Astfel, dupã unii, poţi sã beşi oricât Dar sã ştii la vreme sã le strângi de gât. Poţi sã fi acelaşi om cu demnitate De-a le da fâsâite drumu-n libertate. Asta-i o pãrere, una dintr-o mie Dar morala spune cã-i ipocrizie Ce deosebire e-ntre om şi cal? Ar mai fi însã şi-un aspect moral Când te-arãţi în public falnic, gras, fãlos şi-n realitate esti un bãşinos, Câţi nu sunt dintr-ãştia care bãs de zor Parcã ştii vreodatã ce-i la curul lor!? Dar rãmâne lege cã e indecent Sã slobozi la gaze de eşapament. Fie, cu morala nu te poti certa Dar mai iese gazul fãrã voia ta. Suierã şi geme cu prelung ecou Iar tu ai neşansa sã fi la birou. În astfel de cazuri, spune, ce te faci? Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci? Din experienţã, eu vã spun cinstit Cã oricând în viaţã nu am îndrãznit Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu Sã roşeascã lumea toatã-n jurul tãu ! Am târşâit un scaun, am fãcut ceva Ca sã nu se creadã c-am bãşit cumva. Si oricât se spune cã sunt ipocrit, S-au fãcut şi ceilalţi cã n-au auzit. Chiar îndrãgostiţii când admirã luna Cu sau fãrã voie scapã câte una, Si cu-o tuse seacã, bine regizatã, Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã, Fac ca sã vibreze tot a poezie Chiar şi nedorita, scurta gãlãgie. Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt Dar astfel de cazuri, când ipocrizia Este-asociatã chiar cu poezia Crime moraliştii noştri le socot, Cãci morala-şi bagã nasul peste tot. În final tot omul se întreabã trist Sã-l asculţi pe medic sau pe moralist? Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã: Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???

Marcel MarcG. Topârceanu


î

Caron. Atacatorii trebuiau să-l „omoare” pe taximetrist, iar pe turistul amator de emoţii tari să-l tortureze o noapte. Sub ameninţarea teroriştilor, durerea fizică nu însemna nimic pentru Greg, care era mai mult măcinat şi chinuit de remuşcări, rememorând faptele prin care fiul l-a dezamăgit. Greşelile fiului, amintindu-i de propria-i laşitate din adolescenţă, l-au împins pe Greg să-şi dea foc, în timp ce nişte falşi salvatori simulau că-l scapă din mâinile pretinşilor răpitori. Spre exasperarea lui, fu salvat şi, în ciuda gravelor arsuri, menţinut în viaţă în spital, până când îi reveni cunoştinţa şi-şi dădu seama că încă trăieşte. Astfel, călătoria ca fugă de sine nu şi-a atins ţinta, deoarece călătoria trebuia să se împlinească înlăuntrul fiinţei sale.Situat în permanenţă sub influenţa Karmei şi a Dharmei, Greg considera că Dumnezeu a greşit când le-a dat oamenilor liberul-arbitru. Aflat în circumstanţe ameninţătoare de la graniţa dintre viaţă şi moarte, şi-a acordat însă răgazul de a medita asupra unei Inteligenţe Superioare care ar ţine lumea în echilibru, în antiteză. Greg observase că sunt pe Glob locuri paşnice, prospere, cu populaţie îmbătrânită, bolnavă şi locuri beligerante, cu populaţie tânără şi sănătoasă. Vocea auctorială şi vocea interioară a personajului se împletesc pe mai multe pagini, unde sunt aduse în discuţie chestiuni filozofice: sensul vieţii, anularea eului, dorinţa de a avea un copil, dragostea pentru urmaşi, păcatul originar şi pedepsa de mii de ani a urmaşelor Evei de a naşte în dureri, până la anestezia epidurală. Se formulează întrebări retorice asupra opţiunilor pe care le-au făcut odată Iisus, Buddha şi Cain, asupra motivelor unui suicid. De asemenea, se aduce în prim-plan chestiunea existenţei lui Dumnezeu, a modului divin de a comunica oamenilor, menţionându-se problema traduttore – traditore: cuvântul lui Dumnezeu este transpus în cuvinte omeneşti de către interpreţi, traducători, iar interpretul cedează tentaţiei de a fi coautor, ba chiar Autor. Destinaţia turistică ne creionează varianta unei lumi contemporane în derivă, înşelătoare, imperfecte, plină de defecte. De-a lungul întregii naraţiuni, invariantul moarte este zugrăvit din prisma omului aflat în era internetului: cu indiferenţă. Turiştii filmau execuţia prin spânzurătoare a unor condamnaţi la moarte, privind-o ca pe o secvenţă de amuzament, iar pozele le trimiteau apoi ca MMS-uri. Personajul feminin care avea trăsături fizice comune cu ale Larei Croft (din filmele cu Angelina Jolie), despre care Greg credea că-i jurnalistă, era doar o însoţitoare ce făcea, pentru bani, ca o fantezie să devină realitate. Ironie a sorţii, alternanţă de karmă şi dharmă în călătoria sa spre moarte, turistul s-a trezit în spital, privind uimit bustul generos, prea voluminos pentru halatul strâmt al „asistentei” ce semăna cu Lara Croft. Fiul lui Greg este creionarea romanescă a miilor de băieţi de bani gata, din întreaga lume a secolului XXI. Tragedia familiilor personajelor victime ale accidentului este tragedia tuturor victimelor accidentelor rutiere, la nivel mondial. Greg alesese o regiune în care femeile trecute de 40 de ani nu trebuiau să fie în raza vizuală a turiştilor, deoarece aceştia nu mergeau în vacanţă acolo pentru a vedea replici ale soţiilor sau ale mamelor.După cum recunoaşte însuşi autorul în nota de la sfârşitul cărţii („toate textele interacţionează vrând-nevrând cu alte texte”), se observă că Destinaţia turistică este o Odiseea pe dos. Ulise se îndrepta spre căminul său din Itaca-i dragă, la soţia iubită şi fiul adorat, încercând să scape teafăr din diverse încercări, primejdii sau ispite, să treacă de toate piedicile puse de zei în calea sa (ciclopi, furtuni, sirene, nimfe, vrăjitoare). Homer cântase peripeţiile unui Ulise ce navigase ca erou întors din războiul troian, voind să rămână viu când alţii îl credeau mort. Rui Zink creează un oarecare Greg care călătoreşte ca turist într-o regiune cu război, pentru a întâlni moartea. Banalul Greg fugea de soţie, de viaţa anterioară, căutând tot felul de prilejuri şi metode de a muri. Ulise nu avea cum să-i comunice soţiei

LECTOR

Literatura universală este bogată în opere literare care au în trama lor narativă invarianţii călătorie şi moarte, indiferent că apar ca temă centrală, ca simbol sau motiv literar. În mitologie, antropologie, în istoria mentalităţilor şi literatura universală, invariantul călătorie are multe semnificaţii. Călătoria poate simboliza: căutarea adevărului, a nemuririi, a păcii; descoperirea unui centru spiritual, a unei axe a lumii. Călătoria poate fi interpretată şi ca progres spiritual sau ca o serie de încercări pregătitoare ale iniţierii. Respectând liniile directoare ale acestui set de articole (tema centrală – „fiinţa umană între predestinare şi liber arbitru”; lectura dinspre prezent spre trecut), aduc în atenţie tinerilor cititori opera Destinaţia turistică, de Rui Zink. Autorul, născut la Lisabona în 1961, este profesor de literatură la universitate, iar cartea i-a fost publicată la noi în 2011, la Editura Humanitas.Aparent o carte de noptieră, indicată lecturii de relaxare, de deconectare, Destinaţia turistică aduce totuşi în atenţia cititorului problemele lumii contemporane. Personajul principal, după un zbor cu avionul, ajunge la destinaţia dorită, fără a fi precizată cu exactitate. Fără a întâmpina probleme la aeroport, observase totuşi că unii pasageri erau reţinuţi de către autorităţi, pentru că aveau asupra lor arme. Regiunea în care ajunsese se afla într-o permanentă stare de nesiguranţă, deoarece războiul se lungea, „aparent fără sfârşit, nici început, din negura vremurilor până la sfârşitul timpurilor, ca un şarpe enorm care se-nghite pe sine însuşi”. Pasagerul, autointitulat Greg, se voia a fi un turist neobişnuit, deoarece alesese ca destinaţie acea „nenorocită parte a lumii”, plină de conflicte militare, de atacuri teroriste, tocmai pentru a-şi găsi moartea.Greg (numele său adevărat, Servajit Duvla, fiind rostit de recepţionerul hotelului) era fiul unei femei din Goa şi al unui hindus. Deoarece călătoria, în general, poate fi mărturia unei nemulţumiri şi poate exprima o profundă dorinţă de schimbare interioară, aflat la vârsta „înşelătoare” de 48 de ani, Greg voia să uite de accidentarea a mai multor persoane, pe care o produsese fiul său, copil unic, răsfăţat, care primisese o maşină nouă. Acelaşi fiu, dintr-un atac de panică, omorâse un pieton, dându-i cu o bară de fier în cap. După ce a fost arestat, autorităţile au declarat că fiul s-a spânzurat. Se presupunea că familiile victimelor plătiseră ca şoferul să fie spânzurat în celulă. S-au mişcat mai repede decât mama lui (soţia lui Greg), care pregătise o sumă de bani ca să-i evadeze fiul, considerând că acesta făcuse doar o greşeală de tinereţe, cum fac toţi băieţii.Refuzând ideea sinuciderii, Greg îşi căuta sfârşitul lumesc, hazardându-se printre ruinele unui oraş bombardat, cu străzi pe care le descria ca fiind „mai degrabă poteci de capre”. Locul, care fusese cândva un paradis, devenise un infern. Totuşi hotelul în care se cazase se voia o oază de civilizaţie în acea zonă barbară, plină de obuze, unde copiii se jucau printre dărâmături sau aveau atârnate mitraliere, pe pieptul gol, fără veşminte. Deşi ajunsese acolo printr-o agenţie de turism şi plătise pentru un pachet de servicii de o săptămână, Greg spera ca în două-trei zile să încheie socotelile cu viaţa, pe care o trăise „conform lui Ce-o-da-Dumnezeu”. Dar, constatând că „Dumnezeu-n-a-dat”, decisese măcar să aleagă el locul unde se va întâlni cu moartea. Opţiunile sale sunt zădărnicite de o forţă mult mai puternică decât voinţa lui. Oricâte modalităţi a încercat Greg de a se întâlni cu moartea, toate i-au fost contracarate. În timpul plimbării sale prin oraş, o bombă distrusese aripa hotelului în care era camera sa. În altă plimbare, strada, pe care trecuse deja, a devenit câteva ore mai târziu blocată din cauza unui accident între două maşini. I s-a schimbat de mai multe ori camera, pentru că, în lipsa lui, ori hotelul era bombardat ori camera îi era incendiată de suspicioşi, care credeau că ar aparţine vreunei „agenţii secrete”.Taximetristul Amadu, cel care îşi oferise serviciile pe durata sejurului lui Greg, imediat după ce au fost atacaţi, şi-a dat seama că în cazul acestuia fascinaţia pentru pericol era autentică. Că nu era la fel cu atracţia superficială a celorlalţi turişti, care oscilau între risc şi autoconservare. Pentru că l-a simţit a fi un om care dorea să se autonihileze, Amadu a înscenat o răpire, taxiul amintind de luntrea lui

Elena Mândrilă

Karma şi Dharma în călătoria spre moarte


NOTES

iubite că trăieşte, iar Greg pentru că soţia nu-i răspundea la telefon, intrând mereu robotul, i-a trimis un SMS în care-i scria că o dispreţuia şi că era proastă că nu-şi dăduse încă seama de acest lucru.Astfel, Destinaţia turistică devine operă literară universală prin invarianţii pe care îi conţine: meditaţia omului (asupra Dumnezeirii, asupra liberului-arbitru, asupra morţii şi a

vieţii); călătoria; conflictul militar şi terorismul; condiţia copilului şi a femeii într-o societate anume. Lectura acestei cărţi, îi poate determina pe liceeni să (re)citească, în mod comparat, epopeea Odiseea a lui Homer (sec. VIII î. H.) şi romanul Ulysses al lui James Joyce (1922), prin raportare la epoca în care au fost create, la mentalităţile şi valorile umanităţii din vremurile respective.

Viviana Poclid DeheleanMircea Handoca, Fost-a Eliade necredincios?, Iaşi, Editura, Tipo Moldova, 2011,

382 p.

Iată că Eliade este mereu în actualitate! Dovadă sunt diversele articole şi cărţi dedicate vieţii şi activităţii prolifice în varii domenii ale literaturii şi cunoaşterii ale marelui savant.

Deşi au existat şi, din păcate, încă mai există detractori, exegetul Mircea Handoca aduce, cu fiecare carte, noi lămuriri asupra lui Mircea Eliade.

În cartea sa, Fost-a Eliade necredincios?, autorul afirmă: „Textele din volumul de faţă au fost scrise – în cea mai mare parte – în anul 2010. Câteva dintre ele au apărut în unele

reviste. / Biografia spirituală şi multiplele faţete ale creaţiei scriitorului şi savantului au într-o măsură mai mare un caracter informativ decât interpretativ.” (p. 5).

Dintre studiile cuprinse în acest volum amintim: Mircea Eliade „par lui-même”. Mărturiile unei lucrări lexicografice, Colaborarea lui Mircea Eliade la enciclopedii, Mircea Eliade – În lumea viselor, Viceversa (Adrian Marino despre Mircea Eliade), Colaborarea lui Mircea Eliade la „Cuvântul”, Bucureştiul lui Mircea Eliade, Aventură spirituală – o dramă inedită a lui Mircea Eliade, Pe marginea unui îndreptar spiritual, Pro şi contra Mircea Eliade, La o lansare de carte ş.a.

Un articol ce reţine atenţia cititorului este Fost-a Eliade necredincios?, articol în care semnatarul acestuia face referire la conceptul de ortodoxie. Ortodoxie care, în concepţia eliadiană, reprezintă o experienţă religioasă în care îţi manifeşti „dragostea către Christ”. Eliade, la fel ca mentorul său, Nae Ionescu, de la care a preluat ideile, vedea „naţiunea ca o comunitate de destin, în care se poate găsi soluţia sui-generis a comunităţii culturale – prima care

poate salva spiritul românesc, atât de apropiat ortodoxismului. Nae Ionescu trata ortodoxismul, în primul rând, ca un pilon al revigorării naţionale. Îşi propunea, prin intermediul «Cuvântului» şi prin prelegerile sale de «filozofia religiei», să-l regenereze pentru că ortodoxismul, susţinea el, constituie esenţa noastră plămădită pe tradiţia românească spirituală.” (cf. Viviana Poclid Dehelean, Teză de doctorat, Publicistica lui Mircea Eliade şi opţiunile „tinerei generaţii”, conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, Timişoara, 2009, pp. 51-52). Deşi îşi accepta ortodoxia, Mircea Eliade înţelegea şi celelalte religii, dovadă fiind implicarea sa „în toate cele trei modalităţi” (p. 63) şi cercetarea amănunţită a fiecăreia în parte.

Alte dintre articole evidenţiază schimburile epistolare dintre Mircea Eliade şi diverşi oameni de cultură: Adrian Marino, Ștefan Lupaşcu, Georges Dumézil, Mac Linscott Ricketts. Pe lângă lucrările ştiinţifice şi beletristice din întreaga sa carieră de literat, publicist şi savant, Mircea Eliade a întreţinut o vastă corespondenţă cu cele mai importante personalităţi din România şi din întreaga lume. Pentru a cunoaşte mai bine aspiraţiile, succesele, dar şi dezamăgirile, acest corpus de corespondenţă trebuie studiat cu mare atenţie. Mircea Handoca a făcut posibil acest lucru, editând volumele de corespondenţă, cărţi de referinţă în literatura română, la fel ca volumul în discuţie.

Pe de altă parte, o importanţă deosebită îi acordă autorul Jurnalului inedit al lui Mircea Eliade, conchizând: „Jurnalul inedit ne prezintă zeci de faţete ale personalităţii lui Eliade, îndoielile şi certitudinile lui, contradicţiile gândirii. Totul e spus sincer şi firesc, fără să-i pese că unele afirmaţii îl dezavantajează.” (p. 117).

Pe lângă aceste studii, autorul inserează câteva fragmente inedite din opera eliadiană, precum: Dragostele de astă vară şi Viaţa nouă (fragmente).

O mare parte a volumului cuprinde studiul Pro şi contra Mircea Eliade care prezintă „în rezumat – cu extrase – cele mai importante articole pro şi contra despre Eliade, apărute în revistele româneşti şi străine” (p. 220).

Astfel, Volumul XIX – 1989 conţine, printre altele, recenzii despre Romanul adolescentului miop: Eugen Simion („România literară”), Adrian Marino („Tribuna”), Ion Itu, Paul Dugneanu, Valentin Mihăilescu („Luceafărul”), N. Balotă („Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”), Liviu Petrescu („Steaua”), Cristian Livescu („Cronica”), Gabriel Stănescu („Viaţa Românească”), Constantin Miu („Ramuri”), Nae Antonescu („Transilvania”); Seymour Cain – Mircea Eliade, Garda de Fier şi antisemitismul românesc.

Volumul XX – 1990-1991 Un savant „poet” sau România în eternitate însumează o selecţie de articole ale unor străluciţi exegeţi: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ion Negoiţescu, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Dan C. Mihăilescu, Pericle Martinescu, Al. Piru, Cornel Ungureanu, Gheorghe Glodeanu, Alex. Ștefănescu, Cezar Baltag etc.: „Cititorii au aflat amănunte despre geneza şi construcţia romanelor, tainele laboratorului de creaţie, precum şi informaţii despre activitatea orientalistului, eseistului şi istoricului religiilor” – notează Mircea Handoca (p. 227).

Volumul XXI – 1992 cuprinde articolul lui Norman Manea împotriva lui Mircea Eliade, Cronica literară a lui Laurenţiu Ulici, articolul Ioanei Pârvulescu despre Memorii – Intelectualul între intelectuali, eseul lui Vistian Goia – Mircea Eliade şi labirintul identităţii, textul lui Dumitru Ţepeneag – Mircea Eliade şi cercul „Eranos”.

Volumul XXII – 1993 conţine eseuri, recenzii şi exegeze care se referă în egală măsură la beletristică, memorialistică şi eseistică: Gheorghe Glodeanu – Şantier – Poetica autenticităţii, prezentarea celor două volume ale Jurnalului lui Eliade este realizată de Cristian Bădiliţă, Elisabeta

Mircea Eliade – portret spiritualLasconi şi Tania Radu; „radiografia” cărţii lui Gheorghe Glodeanu – Fantasticul în proza lui Mircea Eliade este realizată de Luminiţa Urs şi Cornel Moraru, studiul lui Radu Bercea – Sergiu Al.-George sau despre rosturile indologiei româneşti, foiletoanele lui Cornel Ungureanu (1993, în „Luceafărul”) – Mircea Eliade şi detractorii săi.

Volumul XXIII – 1994-1995 conţine „subtile observaţii asupra memorialisticii” (p. 278): N. Balotă, Zigu Ornea, Cristian Bădiliţă, Gheorghe Glodeanu, Al. Andreescu. „Eseistica glosează pe marginea textelor din volumul Fragmentarium” (p. 284): cronica lui Zigu Ornea – Istoricitate şi hermeneutică la Mircea Eliade; Miron Caragea prezintă activitatea literară, publicistică şi diplomatică a lui Eliade.” (p. 285).

Volumul XXIV – 1996-1997 grupează cronologic articole, eseuri, „exegeze subtile şi interesante” (p. 287): Saviana Stănescu, Pericle Martinescu, Liviu Grăsoiu, Greta Tartler, Mac Linscott Ricketts, Constantin M. Popa, Ioan Stanomir; Cristina Scarlat şi Eugenia Vodă – despre filmul lui Dan Piţa – Eu sunt Adam, o ecranizare a operelor lui Mircea Eliade.

În Volumul XXV – 1998-1999 se regăsesc informaţii şi interpretări ale unor personalităţi marcante, dar şi câţiva începători: cronica lui Zigu Ornea, C. Stănescu – Eveniment editorial – Capodopera lui Mircea Eliade, Alexandru Ruja – Aproape de capodoperă, recenzia lui Gheorghe Glodeanu, Mircea Itu – Mircea Eliade şi vocaţia universalităţii, Cristina Scarlat – cu eseul Mircea Eliade dramaturgul, Gheorghe Grigurcu – Mircea Eliade şi spiritul religios, Ioana Lipovanu cu cele două foiletoane ale sale – Mircea Eliade şi Camil Petrescu au fost teoreticieni ai autenticităţii; Monica Lovinescu, Gabriel Dimisianu, Josefina Batto, Mircea Itu, Aude Lancelin.

Volumul XXVI – anul 2000 debutează cu recenzia Elenei Bortă despre cartea, în versiune românească, lui Bryan S. Rennie – Reconstructing Eliade: Making Sense of Religion. Printre alte studii enumerăm: Libuše Valentova – Obsesia întregului, Emil Manu aduce în discuţie comparatismul lui Eliade, într-un amplu eseu, Mircea Itu „ne informează asupra interpretării operei lui Eliade de Gilbert Durand” (p. 323), Gheorghe Glodeanu comentează eseurile lui Sorin Alexandrescu despre Mircea Eliade, Octavian Soviany, Cătălin Ghiţă şi E.S. Rajiv Dogra comentează studiile de orientalistică ale lui Eliade, C. Stănescu – O nouă „despărţire”: de Mircea Eliade.

Din păcate, aceste câteva mii de pagini care ar trebui să fie publicate în următoarele 20 de volume, nu vor putea vedea prea curând lumina tiparului, după cum menţionează Mircea Handoca. Sperăm, totuşi, că aceste volume vor fi redate publicului cititor, deoarece sunt puncte de reper în înţelegerea şi cercetarea personalităţii lui Mircea Eliade.

Volumul de faţă se încheie cu câteva xerocopii după diverse facsimile, scrisori şi fotografii aflate în arhiva personală a exegetului Mircea Handoca.


ESEU

î

1981 - 1982) şi “Ecumenical and Theological Commission” (1978 - 1980; 1983 - 1998).

După stabilirea în Statele Unite şi-a continuat prin Arhiepiscopia Ortodoxă Română, activitatea teologică, artistică şi editorială începută în 1948, în sectorul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind permanent ajutat de soţia sa Ruxandra Didi Alexe (n. Ursu), licenţiată a Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, Facultatea de Artă Decorativă, secţia Imprimeuri Textile (1957) şi a Scolii de pictură bizantină bisericească de pe lângă Patriarhia Română (1958). Împreună au înfiinţat şi condus Societatea Corală şi Culturală “România” din Detroit, Michigan (1971 -1994), iniţiind o vastă acţiune de valorificare a tradiţiei naţionale în cadrul numeroaselor concerte de colinde şi muzică bisericească bizantină, conferinţe pe teme de istorie şi spiritualitate ortodoxă, expoziţii de artă şi comemorări. Între 1974 şi 1988 George Alexe a susţinut rubricile de religie ortodoxă şi cultură la postul de radio şi televiziune româno-american din Detroit, Michigan. A conferenţiat la simpozioane, congrese şi conferinţe internaţionale organizate în Statele Unite, Canada şi Austria: Romanian Ritual of Colinda (Wayne State University, 1974), The Romanian Orthodox Church and the War of Independence (Kent State University, 1977), Christian Essence of the Romanian Humanism (San Francisco, California, 1979), Viena în folclorul românesc (Viena, 1983), Théologie et Spiritualité orthodoxe dans le folklore roumain (Toronto & Hamilton, Ontario, Canada, 1984), Ethnicity and Autocephaly of the Romanian Christianity (Viena, 1985). După 1990 a prezentat mai multe comunicări (Thraco-Roman Distinctiveness of Byzantine and Romanian Christianity, 1990; The Thracian Origin of Byzantine and Romanian Sacral Music, 1991; Thraco-Roman Realities of the Byzantine Empire and Eastern Romanity, 1992; St. Basil the Great of Cappadocia in Romanian Folklore, 1993; Eastern Romanity and Western Romanity on the Eve of the Byzantine Empire Collapse, 1994) la Congresul Internaţional de Studii Medievale de pe lângă Western Michigan University, Kalamazoo, Michigan. A conferenţiat în universităţi americane despre mari scriitori români: Tudor Arghezi în literaturile romanice (The University of Michigan, Ann Arbor, Michigan, 1980), Sadovenian Humanism (The University of Michigan, Ann Arbor, Michigan, 1980), American celebration of a Great Romanian Poet: Vasile Voiculescu (The University of Michigan, Ann Arbor, Michigan, 1984), Toward a Theological Interpretation of Mihai Eminescu (International Institute of Metropolitan Detroit, 1985). A colaborat la reviste din ţară (Biserica Ortodoxă Română, Studii Teologice, Ortodoxia, Glasul Bisericii, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, Revista Teologică, Tribuna, Argeş, Ateneu) şi din Statele Unite (Credinţa, Detroit, Michigan; Calendarul Credinţa, România pretutindeni, New York; Lumină Lină/ Gracious Light, New York; America, Cleveland, Ohio; Calendarul America; Acţiunea românească, New York; Adevărul, Detroit, Michigan; Universul liber, Hollywood, California; Lumea liberă românească, New York; Micromagazin, New York; Lupta, Providence, Rhode Island; New York Spectator, New York); Germania (Observator, München; Almanahul Capelei Române “Mihail Sturza”, Baden Baden); Canada (Adevărul, Hamilton, Ontario; Tricolorul, Toronto, Ontario; Luceafărul, Montreal, Quebec); Franţa (Le Courriere roumaine, Paris); Austria (Unirea, Viena; Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena) şi Anglia (The Altar, Londra). Între 1970 - 1976 a fost editor asociat şi business manager al revistei Credinţa (Detroit, Michigan), purtătoarea de cuvânt a

„Îmbracă-te în doliu frumoasă BucovinăCu cipru verde-ncinge antică fruntea taC-acuma din pleiada-ţi auroasă şi seninăSe stinse un luceafăr, se stinse o luminăSe stinse-o dalbă stea.”(M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)

Teologul competent, scriitorul, eseistul, filosoful şi ziaristul de talent şi de profundă capacitate de analiză şi sinteză, mai specific vorbind, poetul de mare vibraţie şi sensibilitate patriotică în cel mai înalt şi nobil sens al cuvântului, muzicianul pasionat (compoziţii şi interpretare, fondator şi director al coralei „România” în Detroit, Michigan, între anii 1971-1994, dar şi psaltichistul irevocabil îndrăgostit de muzica bizantină bisericească), editorul de reviste academice şi de cultură care şi-a pus sufletul şi amprenta intelectuală şi de credinţă pe fiecare pagină publicată, românul de necompromisă conştiinţă românească, credinciosul adânc înrădăcinat în tradiţia şi spiritualitatea creştină a neamului nostru, prietenul de nădejde şi Omul de omenie îndumnezeită, George Alexe, a plecat dintre noi pe calea Împărăţiei.

El a fost, aşa cum spunea Eminescu despre admiratul său profesor Aron Pumnul, un adevărat luceafăr pe cerul spiritual al diasporei româno-americane, dar şi pe cel al culturii române în general, o lumină, o dalbă stea. Teologic vorbind însă, paradoxal, „a fost”, nu înseamnă că nu mai este, căci aşa cum tot Eminescu spune, în celebrul poem La steaua „Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre// Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie/ Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem şi nu e,” George Alexe a fost o lumină şi continuă să lumineze, să-şi împărtăşească strălucirea şi căldura peste noi cei rămaşi în urmă.

Aşa cum îl prezintă reputatul critic şi istoric literar Aurel Sasu în Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada (vezi şi www.romanian-institute-ny.org/georgealexe.html), George Alexe s-a născut la 26 noiembrie 1925, comuna Smârdan, judeţul Buzău. A făcut şcoala primară la Smârdan (1933 - 1937) şi a urmat Seminarul teologic “Kesarie Episcopul” din Buzău (1937 - 1945). Studiile începute la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1945 - 1948) le-a continuat la Institutul Teologic de grad universitar din capitală (1948 - 1949). Titlul tezei de licenţă, pregătită sub îndrumarea profesorului Dumitru Stăniloae a fost Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici şi combaterea lui. Între 1951 şi 1955 a frecventat cursurile de doctorat în teologie, secţia sistematică, specializarea principală teologia fundamentală şi istoria religiilor, secundar teologie dogmatică. A urmat studii speciale de muzicologie şi muzică bizantină cu profesorul şi compozitorul Nicolae Lungu. A fost redactor la Editura Institutului Biblic de Misiune Ortodoxă (1957 - 1959); bibliotecar şi cercetător la Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1960 - 1965), inspector general patriarhal şi cercetător în Departamentul Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Române (1966 - 1969). În 1969 s-a stabilit în Canada, apoi, din 1971 în Statele Unite. A studiat la College of Applied Arts and Technology din Waterloo, Ontario, Canada (1970), iar între 1986 şi 1991 a urmat cursurile prin corespondenţă la The Ambassador Bible College din Passadena, California. Din 1969 a lucrat la Departamentul publicaţiilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite şi Canada (Detroit, Michigan, din 1976 fiind secretarul Departamentului). A fost reprezentant al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române la Conferinţa permanentă a episcopilor ortodocşi canonici din America, în “Educational Commission” (1975 - 1977;

La plecarea lui George Alexe

Theodor Damian


ESEUArhiepiscopiei Misionare Ortodoxe din America, apărută din 1952 (editor din 1966, arhideacon Bartolomeu Valeriu Anania).

Din 1971 până în 1975 a fost editor, împreună cu arhimandritul Bartolomeu Valeriu Anania la Calendarul ortodox Credinţa, Detroit, Michigan.

A înfiinţat şi editat revistele Comuniunea românească (1973 - 1984) la Detroit, Michigan, şi Vestitorul românesc, Kitchener-Waterloo, Ontario, Canada (1969-1970).

În literatură George Alexe a debutat în revista Muguri din Buzău (1940/1941) cu povestirea Un vis.

Şi-a făcut debut editorial cu volumul de versuri Ţărmul dinspre cer (1991). E autorul volumului Diorame: eseuri teologice şi literare (1996) şi al volumului de poezie Ajungă vieţii (2007).

A fost membru în Asociaţia naţională a Scriitorilor Profesionişti din America (The National Writers’ Association, Aurora, Colorado), în The Society for Romanian Studies in America (Huntington, Indiana), în Uniunea Scriitorilor din România; a fost editor al revistei Credinţa şi al almanahului Credinţa ale Arhiepiscopiei din Detroit, membru în colegiul de redacţie al revistei Lumină Lină/ Gracious Light din New York şi chairman (director) al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, şi co-editor (cu Theodor Damian) al revistelor Symposium şi Romanian Medievalia ale aceluiaşi Institut.

George Alexe a fost o personalitate, după o expresie americană, “mai mare ca viaţa”. Dumnezeu l-a dăruit cu daruri cât pentru mai multe vieţi, iar el a fost un slujitor al Domnului cu jertfelnicie toată viaţa alături de soţia sa dăruită lui de Dumnezeu, artista Didi Alexe care înţelegându-i firea, personalitatea şi vocaţia, l-a ajutat, l-a stimulat, l-a îngrijit cu credincioşie şi jertfelnicie până în ultima clipă.

Ea, înţelegându-i destinul special, l-a ajutat să crească, să se dedice, să creeze, să devină şi să rămână.

George Alexe nu a predat cursuri la universitate, dar el a fost Profesorul. Oameni de rând din toate cărările vieţii, studenţi şi profesori, toţi au avut ceva, şi încă mult, de învăţat de la el. El a fost profesorul profesorilor. Un om de o super-vastă cultură teologică şi laică, informat la zi cu ceea ce se publică în domeniile ştiinţelor umaniste, cu o minte profund inchizitivă şi provocativă, George Alexe vorbea în orice împrejurare, de la discursuri oficiale, prezentări academice, prelegeri teologice demne de cea mai prestigioasă catedră, şi până la discuţiile neformale, prieteneşti având mereu noutăţi din diverse domenii de cercetare umanistică şi idei personale, descoperiri şi conecţii, care făceau orice conversaţie o plăcere şi un privilegiu, dar în acelaşi timp o lecţie admirabilă şi de neuitat. A fost un interdisciplinar de calibru şi redutabil enciclopedic, un reprezentant, acum rarisim, din generaţiile marilor profesori enciclopedici de altădată. Expert în teologie dogmatică şi fundamentală, în istoria ţării şi cea universală, dar şi bisericească română şi ecumenică, în drept canonic, liturgică şi morală, în muzică bisericească şi liniară, în filosofie, psihologie, sociologie şi antropologie, George Alexe strălucea inepuizabil în explorarea de noi orizonturi şi în “predarea” cunoştinţelor sale temeinice, “predare” făcută însă în totală modestie şi “ştergere de sine”, într-un fel, după modelul monastic din autentica tradiţie creştină de veacuri.

Dacă ar fi să-l caracterizez în două cuvinte, lucru extrem de dificil, după îndelungi ezitări şi căutări, aceste două cuvinte ar fi “patriot” şi “teolog”.

Patriot, în cel mai nobil sens al cuvântului. Un om conştient de valorile culturii şi spiritualităţii neamului său, valori pe care le-a promovat “cu timp şi fără timp”, o viaţă întreagă. Nu am cunoscut un om mai “arzător” şi mai luptător ca el pentru aceste valori.

Teolog, în ambele sensuri : atât ca om credincios,

de rugăciune cu inima curată şi smerită, devotat învăţăturii de credinţă ortodoxă, neo-apologet al acestei învăţături în epoca ultra-secularizată în care trăim, dar şi ca un nou “Pavel”, propoveduitor doct, imbatabil, neobosit, al adevărului de credinţă al Bisericii ortodoxe în general şi române în special.

L-am cunoscut pe George Alexe din scris, înainte de a-l fi cunoscut personal la venirea mea în America în 1988. Ceea ce am spus aici despre personalitatea sa este o mărturie adevărată ucenicească şi prietenească. Colaborarea noastră pe tărâm cultural şi teologic, la nivel academic, a început în 1993, imediat după ce am înfiinţat Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Biserica “Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Cenaclul literar “M. Eminescu” şi, un pic mai târziu, revista de cultură şi spiritualitate românească Lumină Lină/Gracious Light.

Odată cu începerea organizării sesiunilor academice de medievalistică ale Institutului în cadrul Congresului Internaţional de Studii Medievale de la Western Michigan University din Kalamazoo, la iniţiativa sa, colaborarea noastră la revista Lumină Lină, dar şi la revista Symposium şi apoi la revista Romanian Medievalia, ambele editate şi publicate de Institut, a devenit tot mai strânsă, George Alexe devenind director de Studii în cadrul Institutului şi alături de mine redactor al acestor unice reviste în diaspora româno-americană. Împreună am formulat teme generale de sesiuni academice atât pentru Congresul anual de Studii Medievale cât şi pentru Simpozionul ecumenic şi interdisciplinar anual al Institutului, am selectat participanţi, lucrări şi sub-teme, am promovat cercetători şi profesori români din ţară şi din SUA şi Canada în mediile academice americane, am organizat şi condus sesiunile ştiinţifice de la aceste evenimente, am făcut şi publicat reportaje despre ele. În câţiva ani la rând, alături de distinsa sa soţie, Doamna Didi Alexe, a venit la New York pentru a organiza împreună Crăciunul, Simpozionul “Eminescu” şi Simpozionul dedicat Unirii Principatelor Române. George Alexe, cu căldura-i spirituală caracteristică, s-a integrat imediat în comunitatea română din New York, a organizat un cor, a participat la munca de mobilizare a românilor pentru ca aceste evenimente să fie celebrate după cuviinţă, la nivel academic, dar şi tradiţional autentic creştinesc şi românesc.

Întâlnirile noastre, o mie şi una, la Detroit, la New York, şi în special la Kalamazoo, ani la rând, nenumăratele ore de conversaţii telefonice, cel mai adesea săptămânale, au constitutit întotdeauna un fel de “praznic luminos” de idei, de credinţă, de românism.

George Alexe a fost un om frumos. “Prea frumos”, ca sa citez un vers din Shakespeare, cu profunde sensuri teologice, în special în ceea ce priveşte teologia chipului lui Dumnezeu. Zice poetul englez: “ Eşti prea frumos să vrei de tot să mori/ şi viermii doar să-i laşi moştenitori.”

George Alexe a plecat, dar nu de tot. Căci ceea ce este “prea frumos”, nu moare de tot. Cum spunea, teologic, Horaţiu: Non omnis moriar, nu se moare de tot. Iată inima învăţăturii de credinţă creştine. Prietenul nostru a plecat pe calea Împărăţiei luat de mână de îngeri şi condus de Păstorul Hristos, Cel pe care credinciosul Său ucenic L-a slujit cu jertfelnicie până la moarte.

George Alexe a luptat lupta cea bună, a păzit credinţa cu străşnicie, şi-a isprăvit alergarea ca un atlet al lui Hristos luând laurii devotamentului şi rodinciei muncii sale. El a murit în Hristos ca să învieze întru Domnul şi Dumnezeul său, fiind el, dar şi noi, încredinţat de promisiunea Mântuitorului care zice: “Cel ce crede-n Mine, de va şi muri, viu va fi” (Ioan 11, 25). Avem credinţa că el este viu întru Hristos Domnul său şi al nostru, dar şi în inimile noastre, şi că acum, la despărţirea temporară de noi, sufletul său aude chemarea cea sfântă şi îmbucurătoare a Mântuitorului nostru: “Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25, 23).


î

Majoritatea copacilor sacri şi ritualurile pe care le îndeplinesc tămăduitorii sunt replici ale acestui arhetip al copacului plutitor situat în centrul lumii, proecţie magică a locului de care omul religios se simte atras, loc magic de comunicare cu forţa începuturilor. Multe societăţi tradiţionale, din diversele colţuri terestre îşi respectă altarul divin al cosmosului, al ordinii, dincolo de lumea cunoscută fiind un tărâm haotic impropriu vieţii umane, populat de fantome, demoni şi sufletele celor morţi. Acesta ar putea fi axis mundi, un corolar necesar pentru împărţirea realităţii în Sacru şi profan. În întinderea omogenă şi infinită, în care nici un punct de referinţă nu este admis conceptului uman, hierofania relevă un punct fix absolut, care ne dă o orientare pentru viaţă, o valoare prin care omul se poate orienta pe sine în timp, mai mult decât în spaţiu. De aici, rosicrucienii şi în timpurile moderne, masonii, desfăşoară ritualuri de consacrare ce reconstituie hierofania fondatoare a centrului şi cercului, construind fizic clădiri tradiţionale, în special temple prin care imită imaginea mitică de axis mundi, limba clopotului care uneşte diferitele niveluri şi nivele cosmice. Am amintit, de altfel, despre ziguratele babiloniene, piramidele ameridiene, egiptene, chineze, indiene sau tumulii ce au fost construite să semene cu munţii cosmici ce au calitatea de a trece prin sferele cereşti, sau piatra templului din Ierusalim care trebuia să ajungă adânc în tehom, sau apele primordiale.

După ce a terminat lucrările sale de creaţie, Dumnezeu ar fi părăsit pământul şi s-a retras în cea ceruri, ceea ce a determinat apariţia magilor, a tămăduitorilor, a iniţiaţilor capabili să treacă de la primeşe trei arcuri reflexe la un patrulea asociat celui divin. Înţelegerea prezenţei angelice ca apropiere şi legătură cu cel de-al cincilea arc reflex şi ultimul la care pot accede prin mintea limitată şi pe care, acum, cititorul meu drag, ţi’l împărtăşesc, demonstreayă tocmai un exemplu de distanţă faţă de sacralitate a vieţii trăite de umanitate după vârsta mitică. De unde, cum explică filosofii, încercarea permanentă a iniţiaţilor de a scăpa de starea profană prin comportament religios şi prin zborul sau ascensiunea lor, să realizeze ceea ce un Moise a reuşit, ca ales, să acceadă la a primi logosul „faţă în faţă” de la Dumnezeu. Acest arc reflex este o dovadă incontestabilă a eternei întoarceri. Un plan de arhitectură divină, o geometrie în care cifrele sunt esenţiale şi lucrarea fiecărui iniţiat de a se cunoaşte pe sine şi prin sine divinul, pentru a ajunge la beatitudinea sacră a unei fiinţe umane mai bune, iată scopul tainic, dar revelat al învăţăturilor primordiale.

Omul a ales să se închine naturii, minunatei creaţii care’l înconjoară. Fiecărui element sau acţiune i’a dedicat un nume şi un zeu, toate şi totul fiind Marele Anonim, arhitectul cosmosului şi al său însuşi. Contemplând ceea ce îi stimula simţurile şi îi dăruia afecţiunea şi puterea de a medita, pentru că a înţeles simplitatea frumosului definit de trup şi suflet, a răspuns genetic genezei, adresîndu-se supremului necunoscut prin rugăciune, mulţumire şi laudă vieţii: Tatăl nostru... este acelaşi dintotdeauna şi pentru toţi locuitorii Terrei. Și pentru că El este pretutindeni şi în noi, oamenii au vorbit cu plantele, stâncile, animalele, dar şi cu apele, aerul şi focul, înţelegând că aparţin sine qua non celei de-a cincea esenţă. Tămăduitorii, magi şi îngeri, prezenţi în areale diverse din timpuri străvechi au însoţit istoria, fiind, de asemenea, preoţi, mistici şi poeţi. Prin intermediul lor s’a încercat redobândirea stării omului de dinaintea căderii sale în afara timpului sacru, trădând nostalgia paradisului, dorinţa de a recupera starea de libertate şi fericire, moartea, învierea fiind funcţii secundare care nu erau străine nici în Asia, nici în Africa, nici în America, nici esenienilor. Moartea simbolică, retragerea din lume şi revenirea sunt comune tuturor iniţiaţilor. Basme, mituri, poveşti relatează aceleaşi permanente idealuri. Ritualul bine cunoscut demonstrează faptul că iniţiatul moare, astfel că el se poate ridica deasupra naturii umane ân mod filosofic. După ce a fost dezmembrat de către spiritele iniţiatice, acestea înlocuiesc de multe ori organele sale vechi cu altele noi, magice, fiind redus la oasele sale, reducerea la un schelet fiind echivalentă cu

AESOTERICAEre-intrarea acestuia în matricea vieţii primordiale, definind o reînnoire completă, o renaştere mistică , ceea ce e o altă eternă întoarcere. De altfel, fenomenul morţiiş învierii repetate reprezintă o transfigurare, depăşind în esenţă cu spiritul trupul timpului profan. Ceea ce se poate afirma este tocmai capacitatea sa fizică, dar de fapt spirituală, de a urca şi coborî muntele, Arborele Lumii, coloana cosmică, scara sacră, sau orice altă formă de axis mundi. El urcă pentru a vorbi cu Dumnezeu şi coboară pentru a aduce Cuvântul Său oamenilor. Această întreprindere reprezintă o eliminare a istoriei, deci a timpului, şi o întoarcere la vârsta mitică. Pe aceeaşi axă dintre nadir şi zenit, pe crucea simbolică în centrul căreia se află omul, anthropos nedefinit şi sacru, el poate coborî la tărâmul morţilor, de unde şi capacitatea sa de a vindeca. Cuvintele folosite pentru a reda adevărurile nu puteau fi, însă, permise decât cu mare restricţie. Ele erau simple şi rar pronunţate prin voce, iar tonalitatea şi inflexiunea muzicală aveau importanţa lor. Multe coborau direct în mintea celorlalţi sau a aleşilor telepatic. Tocmai acestea explică prezenţa celor două feluri de taine, una a creării lucrurilor fizice, a legilor ce le guvernează existenţa, iar cealaltă aparţine lucrurilor fundamentale şi relaţiilor lor cu Creaţia. Este cheia pe care o căutăm, depăşind mişcările religioase diverse acoperite de termenul atribuit de gnosticism ca doctrine pe care lumea înconjurătoare este fundamental greşită sau neprimitoare, o lume bazată pe păcat şi în care ne sunt prinse destinele printr-o vină care nu e a noastră. Ideea că putem fi mântuiţi din lume numai prin cunoaşterea secretă (gnosis) a fost adesea la originea polemicilor filosofice din ultimile secole şi chiar din ultimile milenii. Și toate acestea pentru că interpretarea unui semn, a unui simbol, o putem face doar atingând treapta atribuită acestuia, orice semn fiind mărturia unei manifestări specifice.

3. „Adevărul este pretutindeni, dar nu îl recunoaşte decât cel care îl caută” Nicolae Iorga;

Aici sunt, maestre al adevărului, dumnezeu al meu, suveran al universului. Umilă parte a trupului, sufletului şi spiritului tău, eu sunt admiratorul celor patruzeci de zei care slujesc cerurilor, fascinantului ochi ce străbate lumina din întuneric. Aici sunt, călăuză pe muntele fără pisc. Mi’am adus cu mine compasul pe care m’ai învăţat să’l mânuiesc pentru a hrăni milioane de inimi. Și când te gândeşti că eu însumi sunt lumina născută ieri la orizonturile apelor din sfintele constelaţii ale neantului. Sunt aici pentru a’mi apăra convexitatea lumii. Din taina tainelor culeg numele şi piatra ce-a fost şi este, ce va fi.

Potrivit tradiţiei, omul simte că ceea ce îl înconjoară dobândeşte realitate numai în măsura participării sale la o realitate transcendentă. Lumea profană este altfel lipsită de sens, şi doar cei ce se pot ridica din aceasta printr’un model ideal, mitic, asemenea filozofiei lui Platon, care a crezut că fenomenele fizice sunt palid imitaţii tranzitorii ale modelelor eterne, pot să se confrunte cu divinul, cu sursele creaţiei. Mulţi au considerat că întotdeauna există o realitate absolută, sacră, care transcende această lume, dar se manifestă în această lume, sfinţind-o şi făcând-o reală. Prin imitarea unui comportament presupus divin, omul se simte aproape de zei, fiind, în sfârşit, cel-care-este. În acest context îşi are originea ritualul, evenimentele istorice câştigând semnificaţie prin imitarea evenimente transcendente. Lipsit de acestea, omul se priveşte pe sine doar ca subiect şi pion al istoriei, o piesă mai mult sau mai puţin importantă pe tabla de şah. Cum spuneam în prelegerile liberei gândiri, mitul l-a învaţat pe om poveştile care i-au determinat existenţa. Din punct de vedere al gândirii seculare, dogma îşi are rolul său şi nu constituie un obstacol pentru om libertatea sa de gândire ci, dimpotrivă, îi alimentează imaginaţia. În vizualizarea propriului eu, ca participant la evoluţia societăţii, el se supune ordinii impuse sau modelului prin care se simte modern şi nu desacralizat.

Mircea Eliade spunea că omul nu poate scăpa de robia gândirii religioase. Prin însăşi natura sa, secularismul său

Tămăduitorii şi îngerii

Liviu Pendefunda



AESOTERICAEdepinde de religie în sensul său de identitate; prin evitarea modelelor sacre omul laic se identifică doar prin opoziţie la religie, afirmând că putem recunoaşte în noi eliberarea şi purificarea de superstiţiile strămoşilor. După cum scrie el, omul modern încă mai păstrează ca moştenire mituri şi ritualuri degenerate şi camuflate. Astfel îşi explică eruditul nostru compatriot de ce evenimentele timpurilor moderne au încă similitudini cu ritualurile de iniţiere tradiţionale, pe care multe, prea multe romane contemporane oferă motive mitice şi teme prin care participăm la o acţiune concertată parcă de genul eternei întoarceri. Prin citirea literaturii omul modern se transpune şi obţine o evadare din timp, comparabilă fenomenului de apariţia din timp realizate de miturile străvechi. În scrierile sale Mircea Eliade apreciază că există şi azi o gândire religioasă în mediul academic şi că oamenii de ştiinţă moderni sunt motivaţi de dorinţa de a reveni la timpul sacru al originilor. S-ar putea spune că există o veşnică şi asiduă căutare a noastră pentru descoperirea originilor vieţii şi ale minţii, conduşi de fascinaţia tainelelor naturii, de nevoia de a pătrunde şi descifra structura interioară a materiei. Toate aceste căutări denotă un fel de nostalgie pentru timpurile primordiale , pentru matricea universală originală. Materia, substanţa, reprezintând originea absolută, începutul tuturor lucrurilor în cercetarea materialiştilor din secolul 19, ar fi determinat apariţia disciplinei căreia el i s’a consacrat, istoria religiilor, care în acest context cultural a urmat un model de abordare pozitivistă a faptelor şi originea credinţei. A urmat o obsesie ce a completat căutarea naturalistă pentru originea speciilor, visul antropologic pentru originea vieţii, al geologilor şi efortul astronomilor de a înţelege originea Pământului şi Universului. Psihologic, Eliade descifrează până şi aici aceeaşi nostalgie pentru primordial şi original. Poate fi ea experienţa abisală în care omul poate efectua un pas hotărâtor pentru dezvoltarea sa spirituală şi în creaţia artistică, poate fi aceasta o explicaţie a degringoladei în care se zbate lumea contemporană ?

Am studiat polemicile filosofice ale acestei epoci. Conştienţa umană este transcedentală. Ea nu se poate reduce la evoluţia noastră istorică şi nici nu este condiţionată de cultură. Accept prin teoria arcurilor reflexe faptul că există o transconştienţă ceea ce nu înseamnă neapărat ceva supranatural sau mistic. Dacă aşezăm în acest noian de informaţii simbolurile, imaginile, şi nostalgiile primite prin ADN sau akashic, cunoscute universal şi le cercetăm cauzalitatea, originile, nu putem reduce determinismul lor la istorie şi cultură. În unele dintre scrierile sale, Mircea Eliade consideră că ideologiile politice moderne sunt asemenea mitologiei secularizate, discutând despre preluările marxiste sau naziste din marile mituri eschatologice ale Orientului Mijlociu, din India sau din lumea mediteraneană. Fiecare relevă mitul epocii de aur, originare şi finale pentru omenire (precedent pentru viziunea lui Karl Marx pentru o societate fără clase în ideologie mesianică). Este, de fapt, cred că o imitatio pentru ouroboros, aceeaşi simbolistică a Frăţiei Șarpelui care leagă un ciclu de civilizaţie cu un altul pe spirala din clopot. Omul modern se menţine prin comportament mitologic de timpul sacru şi de eterna întoarcere pe care le are înscrise genetic şi cu care vine permanent în contact vital prin arcurile relaţionale. În ciuda pretenţiilor omului modern de a fi ateu, el duce o permanentă luptă împotriva timpului, speranţa sa de a se elibera de greutatea scurgerii vieţii, a timpului care zdrobeşte şi ucide. Filosoful o numeşte teroarea istoriei, şi se întreabă cum poate omul modern să accepte catastrofele şi ororile evenimentelor istorice sau de ce divinitatea le acceptă. Fără sacrul său mitic, pentru a conferi o valoare absolută, obiectivă asupra evenimentelor istorice, omul modern înfăţişerază o viziune relativistă sau nihilistă a istoriei, care, în final, a dus la ariditate spirituală şi constituie un factor de anxietate pentru lumea contemporană. Eliade susţine că omul modern ar putea scăpa de acxestea prin exemplul culturilor tradiţionale (dând ) exemplul hinduismului în care lumea timpului istoric este iluzorie, iar singura realitate absolută este sufletul nemuritor Atman sau în om; dar omul nu este, şi el nu poate fi nimic altceva decât istoria, pentru că aici, el este esenţa şi temporalitatea. „Unul este devorat de timp, de istorie, nu pentru că trăieşte în ele, ci pentru că se gândeşte la realitatea ei şi, în consecinţă, o uită sau subevaluează eternitatea.”, afirmă el şi eu confirm că singura ştiinţă care îmbină omul ca axis mundi da-vincian, aflat în punctul din centrul universului şi care îşi recunoaşte în Dumnezeu obârşia şi apartenenţa este gândirea multi

milenară rosicruciană. Culturile tradiţionale văd suferinţa şi moartea ca un

rit de trecere. De fapt, ritualurile de iniţiere ale acestora implică de multe ori o moarte simbolică şi înviere, sau încercări şi probe simbolice. Omul modern poate învăţa să vadă suferinţele sale istorice, chiar moartea, asemenea lui Zamolxe, după cum iniţierea este necesară în următoarea etapă a existenţei cuiva. Sfârşitul nostru este o mare trecere, sfârşitul lumii nu poate fi privit decât în acelaşi sens. Aşezarea timpului ca factor de reperare a fost la fel de necesar în creaâie precum celelalte dimensiuni. Lumile paralele, construcţia timpului ciclic şi, prin urmare, creşterea inevitabilă a unei lumi noi sau civilizaţii pe ruinele alteia vechi au fost o necesitate a planului divin pentru o renaştere spirituală. Astăzi se încearcă prin televiziune, cinematografie, internet sensibilizarea omenirii şi chiar de la cele mai mici vârste pentru un nou umanism, o nouă viziune asupra realităţilor acceptate odinioară ca magice ce au stat şi stau la baza umanităţii. Timpul liniar, ireversibil trebuie înlocuit în memoria colectivă şi conceptual acceptat viziunea pe care tradiţia moştenise de timp ciclic şi virtual, componente adecvate spaţiului armonic, neantic şi cauzal. Aşa încât creştinismul se straduieşte să salveze istoria, prin încorporarea sacrului în om. Astfel, din perspectiva lui Eliade, evanghelia devine mitul perfect pentru omul modern, pentru că Dumnezeu a intrat de bună voie în timpul istoric, prin Cristos, şi a acceptat suferinţa care a urmat. Prin identificare, omul modern poate învăţa să se confrunte cu evenimente istorice dureroase. Deci aceasta este lumea noastră, parte din cea divină. Dacă unii o văd ca pe un experiment precum masoneria roşie sau diverse alte societăţi construite arbitrar ce se vor apropiate paradisului, eu cred că numai credinţa adevărată poate salva omul de la teroarea istoriei. Adepţii arhetipurilor primordiale pierdute de om eludează deja valoarea timpului istoric pe care creştinismul o reaşează la locul cuvenit prin anthropos, fiu al omului şi al divinităţii totodată. În el se întrupează cuvântul Logos bătând din aripile unui porumbel alb sub podul curcubeu, coborând de pe ramurile copacului plutitor pe un nor romboid în spiralele clopotelor în care se opintesc velele şi roţile carelor mnemonice către porul fântânii iniţiatice.

Poate că cea mai interesantă dilemă este gnosticismul modern. Oare miturile dezvăluie un adevăr atemporal ? De ce democraţia, atât în antichitate ca şi în prezent dă naştere dictaturilor ? de ce ştiinţa folosită pentru binele nostru a accentuat prăpastia dintre averile imense şi sărăcia abisală ? Artiştii, magii artelor au căutat prin libera lor gândire răspunsuri trecute şi prezente nu numai în cursul evenimentelor exterioare omului, ci în cunoaşterea începutului lumii, în ceea ce se află mai sus şii dincolo de lume sau în locurile secrete ale sufletului uman. Romantismul, care a stimulat studiul modern al mitologiei, a fost cel care a subliniat faptul că emoţiile şi imaginaţia au aceeaşi demnitate şi constituie căi de cunoaştere, căi de înţelegere şi tălmăcire pentru eterna reîntoarcere la vârstele primordiale, mai ales atunci când valorile care conduc lumea au fost falsificate.

Am primit cuvântul sacru, spune adeptul ajuns în faţa porţii. Îl cunosc şi am meditat asupra lui tot drumul, înţelegându’i puterea. Știu că acesta a fost prima mea viaţă. Dar ce nume poartă eternele forme care mă însoţesc acum ? Oh, Maat, de mi-ai permite adevărul cuvântului rostit, irezistibil marilor tăceri în armonia lui ! Dar ce virtute să aibă sunetul divin pe care glasul unui om îl poate emite ? Oh, suflet ce te-ai separat din cântecul celui de-al şaptelea stăpân coborât prin lumină, tămăduitor şi înger, ca un dar te simt în haosul vocii mele, un singur cuvânt.

Știind astfel esenţa, pătrunderea e vis, arcane de-adevăr, eternă armonie de abis. Iar dincolo nu’i viitor. Și nici trecut. E adierea apelor şi mângâierea unei pietre care arde; nu’i noapte, dar nici zi. Sunt eu, trecând multiple piedici şi oprelişti, treptele grădinii. Sunt semnele care vin să încălzească sufletul ce’l simt al meu, oceanu’n care-un soare străluceşte, iar picătură ce gândeşte sunt şi eu. Eu însumi sunt lumina născută ieri, hrănit de adevăr, cu aripi străbătând viaţa din Cuvânt.

E vocea mea în formele eterne, destin justificat de zei. E-o altă poartă, încă una, cea care se deschide mai mult spre sinele’nflorit din marea’nţelepciune. Din beznă sunt un om venit pentru-a mă şti, ca spiritul ce mă rosteşte să mă poarte şi să mă facă să’nţeleg puterea cheii sacre, singurul Cuvânt.


ESEU

4. CONCLUZII

Ștefan cel Mare a impresionat nu numai oamenii din perioada domniei sale, ci şi pe cei care i-au urmat până în zilele noastre. Cronicarul polonez Dlugosz îl elogia prin cuvintele: „O, bărbat demn de admirat, întru nimic mai prejos ducilor eroici pe care îi admirăm, care cel dintâi dintre principii lumii a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strălucită impotriva turcilor. După părerea mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales funcţia de comandant şi conducător contra turcilor, cu sfatul comun,înţelegerea şi hotărârea creştinilor, pe când ceilalţi regi şi principi creştini trândăvesc în lene, în desfătări şi lupte civile”[10]. Analizând dezvoltarea arhitecturii în epoca ştefaniană, ne dăm seama că în această perioadă au fost folosite, pe lângă forme stilistice autohtone, şi idei novatoare importate din arhitectura baltică, rusească, bizantină şi occidentală. Aceşti factori, având în compoziţie tradiţie, influenţe şi inovaţie, au dus la crearea unui stil propriu moldovenesc, fapt care a reprezentat un moment de răscruce în consolidarea fenomenului arhitectural românesc. De aceea, multi cercetători de

prestigiu, din ţară şi din străinătate, au un interes deosebit în studierea acestor monumente, exprimându-şi admiraţia faţă de cel care le-a construit. După părerea mea, Ștefan cel Mare a fost, cel mai prodigios ctitor din istoria poporului poporului român. Cu sprijinul şi cheltuiala faimosului domnitor s-au materializat forme artistice majore, precum pictura, sculptura monumentală şi bineânţeles arhitectura, care împreună cu consolidarea relaţiilor diplomatice cu alte state şi cu succesul în războaiele duse pentru păstrarea independeţei naţionale, i-au creat acestuia o aureolă de sfânt, o bună faimă, recunoscută însăşi duşmanilor săi, cărora le-a câştigat nu numai teama, ci şi respectul şi admiraţia, înscriind astfel, una dintre cele mai strălucite perioade de glorie din istoria ţării noastre. ----------------------------------------- REFERINŢE BIBLIOGRAFICE[1] „Epoca ştefaniană”, după cum o numeşte în scrierile sale academicianul Răzvan Theodorescu[2] Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, p.42[3] Sergio Rivier, The history and art of the Northern Moldavian monasteries in Romania, Emisiunea “Global Village”, SBS Television, Australia, 07 iunie 2004[4] Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, (Arhitectură), p.44[5] Mircea Păcurariu, Sfinţii daco-romani şi români, p.131[6] Mihai Manea, Mic dicţionar de termeni istorici, p.149[7] Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei Basarab, Vol.I, p.19[8] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Vol.3 (P-Z), p.367[9] Manea, M., Op.cit., p.183[10] Păcurariu, M., Op.cit., p.127

Octavian Dumitru Curpaş

DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A

BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT


Ţineţi în mână o carte al cărui loc nu ar trebui să se afle în bibliotecă, nici pe noptieră, ci mult mai aproape de noi - chiar în sufletul nostru.

E poate cel mai important lucru să cunoaştem viaţa lui Iisus înainte de a ne cunoaşte propria viaţă, pentru că numai prin El, astăzi ne putem bucura de existenţă şi de tot ce ne oferă aceasta.

El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, de aceea Lui i se cuvine toată atenţia şi lauda

noastră. Marea majoritate este obişnuită cu formularea

„Iisus, fiul lui Dumnezeu”, deşi în Noul Testament este descrisă perioada în care Iisus a venit pe pământ şi a fost „Fiul omului”, născut într-o iesle din Betleem, fiul lui Iosif şi al Mariei.

„Iisus, fiul omului” întăreşte ideea că Iisus a primit trup de om la naştere, carne păcătoasă - şi în ciuda acestui lucru, în El nu s-a găsit păcat.

Cunoscând personalitatea lui Iisus îndeaproape vom putea înţelege o parte din nemărginirea caracterului Său, prin descrierea faptelor lui de către cei care l-au cunoscut vom putea vedea ca într-o oglindă cine a fost Iisus.

Kahlil Djibran a lucrat aproape 28 de ani la această carte, (aproape cât a fost viaţa lui Iisus pe pământ) prezentând opinii ale multor persoane care L-au cunoscut şi însoţit în misiunea Sa de pe pământ. Viziunea autorului aduce o completare şi o dezvoltare a evangheliilor scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan oferindu-ne o nouă perspectivă asupra vieţii lui Iisus pe pământ, dacă vreţi, un zoom de calitate într-o perioadă îndepărtată pe care din păcate creştinii noştri o uită tot mai mult.

Toate mărturiile sunt interesante şi ne apropie tot mai mult de chipul lui Iisus, punem spune că ne oferă cel mai amplu portret al lui Iisus prin ochii celor care l-au cunoscut, buni şi răi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, puternici şi slabi.

Nu există termen de comparaţie între ceea ce ne poate oferi o scriere despre Iisus, şi oricare altă scriere, pentru că lucrurile sfinte sunt cu mult superioare celor lumeşti.

În încheiere, ultima mărturie este cea a lui Kahlil Djibran, o rugăciune în care arată cât de mare este slava lui Iisus, şi cât de multe amintiri ne-a lăsat până în prezent şi în veşnicii. Numele lui Iisus este mai mult decât o certitudine, este însăşi existenţa noastră, este pâinea cea de toate zilele, aerul şi apa dătătoare de viaţă.

De domnul ambasador Prof. Dumitru Chican mă leagă multe amintiri frumoase, îndepărtate temporal, dar foarte aproape de sufletul meu până astăzi. Dumnealui a tradus multe poezii de-ale tatălui meu, poetul Suleiman Awwad în limba română, creând o punte de legătură între universul cultural arab şi cel român.

Pe puntea creată de el am reuşit să mă apropii de limba română şi s-o iubesc ca pe limba mea maternă.

Prof. Dumitru Chican ne oferă o traducere originală, din arabă, în care pune toată dragostea de Dumnezeu, credinţa în El şi experienţa pe care a acumulat-o în Orient.

Un mesaj reflectă întreaga lui valoare şi uneori prezintă o valoare nemăsurată atunci când este bine înţeles. Această traducere îndepărtează barierele lingvistice care ne împiedicau să citim această minunată poveste a „Fiului Omului” şi ne pune faţă în faţă cu Mântuitorul nostru cu care putem vorbi în aceeaşi limbă. Acesta transpune în spiritul limbii române adevăruri existenţiale despre Iisus, lucruri care valorează mai mult decât toate bunurile lumeşti.

Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să privim la viaţa lui Iisus cu atenţie, să citim în ochii lui iubirea pentru noi şi sacrificiul pe care l-a făcut la cruce, şi să-l invităm să locuiască în viaţa noastră.

“Isus, fiul omului”


ESEU

a băut domnitorul au fost păstrate şi se află unul la mine (Mihai Portocală) şi unul la fratele meu Alexandru”.

Pe de altă parte, acelaşi Mihai Portocală relatează: „Pe vremea când era prefect de Galaţi, Cuza venea deseori la Brăila, unde era intim al casei noastre. Îi plăcea foarte mult compania lui Tache şi Iaca (Eliza Divani, soţia acestuia) cu care se întrecea în glume, fiind amândoi oameni veseli. Cu Iaca vorbea greceşte (Al. I. Cuza).

Tache Djuvara era liberal, în casa lui veneau toţi marii liberali: M. Kogălniceanu, Ion Brătianu, Golescu, mai ales în timpul alegerilor, iar mai târziu Alexandru Djuvara, care se alegea în Parlament la Brăila”.

Dar Amalia Djuvara, fiica lui Tache Djuvara şi a Elizei Divani, va deveni soţia lui Miltiade Portocală. Acesta din urmă, şcolit în Apus (Academia de Comerţ din Anvers, 1878/79), a fost funcţionar la Crédit Lyonnais.

Revenind în ţară, a fost funcţionar La Banca Naţională din Galaţi, după care a fost trimis la Brăila să fondeze sucursala de acolo a Băncii Naţionale, construind şi clădirea Băncii.

Aflăm însă din actele păstrate astăzi la familia Radu Portocală (strănepotul acestui ctitor de Bancă Naţională la Brăila) că încă din 1884 era maestru al Marelui Orient al Franţei, probabil încă din perioada în care a lucrat la Credit Lyonnais, reprezentând o a doua generaţie de masoni legaţi de istoria noastră modernă, după Alexandru Ioan Cuza şi Constantin (Tache) Djuvara.

„Istoria prin familii” reprezintă de multă vreme un deziderat dar şi o cale de urmat în istoriografia europeană. Mă grăbesc să adaug faptul că şi în literatura noastră istorică aflăm rezultate dintre cele mai însemnate încă de mai mult de un veac. Este suficient să ne gândim la volumele Despre Cantacuzini, Genealogia Cantacuzinilor şi Documentele Cantacuzinilor, publicate în 1902 de către N. Iorga sau încercarea ceva mai târzie (1919) a lui Ioan C. Filitti care a publicat Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino. Rămânem astfel în orizontul aceleiaşi strălucite familii venită în Ţara Românească de la Constantinopol în secolul

al XVI-lea, ce a lăsat urme atât de însemnate în istoria ţării noastre.

S p a ţ i u l brăilean, atât de bogat material şi spiritual printr-un „du-te – vino” din punct de vedere etnic încă din veacul al XV-lea şi apoi, tot mai accentuat sub turci şi după aceea, nu putea face excepţie.

O familie strălucită cu origini greceşti, aşezată în Ţara Românească, mai întâi în Prahova – la Filipeştii de Târg – apoi deplasându-

se spre Râmnicul Sărat şi în final la Brăila – a fost familia Portocală.

Actele publicate de noi – cele mai vechi din cele păstrate în arhiva familiei Radu Portocală (Paris) – datează din secolul al XVIII-lea.

Zapisele de cumpărătoare de la Tâmboeşti sunt o confirmare a prezenţei familiei Portocală în preajma Filipeştilor de Târg, unde fiul lui Diamandi Portocală şi al Sofiei, Temistocle (născut în 1821) s-a căsătorit cu Smaranda Mihu de la Tâmboeşti.

Legăturile familiei Portocală cu Brăila se realizează prin Amalia Djuvara (1866-1957), fiica lui Constantin (Tache) Djuvara şi al Elizei Divani, care va deveni soţia lui Miltiade Portocală, fiul lui Temistocle Portocală şi al Smarandei Mihu de la Tâmboeşti.

Interesul nostru se polarizează asupra lui Constantin (Tache) Djuvara, primar al Brăilei în timpul războiului din 1877, dar care în amintirile de familie trece drept amfitrionul lui Alexandru Ioan Cuza: „Când Tache Djuvara era primar, a venit la Brăila domnitorul Cuza şi i s-a dat un banchet la Prefectură; cele două pahare din care

Cuza şi Brăila(DIN DOCUMENTELE FAMILIEI PORTOCALĂ)

Ionel Cândea

Miltiade Portocală(1856-1905)


ISTORIE

Domnul colonel Gheorghe Cristescu m-a rugat, într-o scrisoare, să obţin acceptul noilor proprietari ai casei bunicului său (în care a copilărit), de a-i permite să doarmă acolo, cel puţin o noapte. Obţinusem acceptul solicitat, dar din nefericire, a trecut la cele veşnice, cu marea durere sufletească de a nu fi putut reveni, măcar o zi, din ultimele, pe meleagurile copilăriei de la Ţicleni.

Pentru toate cele de mai sus, datorez multă recunoştinţă şi respect Domnului Colonel Georgică Cristescu. Am purtat

corespondenţă cu dânsul aproape 3 ani, fără să ne cunoaştem. În martie 1978 am mers la Bucureşti să-l găsesc.

M-a întâmpinat un om cărunt care mi-a zis: „- Să nu-mi spuneţi cine sunteţi, că vă spun eu. Sunteţi domnul Ungureanu de la Ţicleni. Să nu-mi spuneţi pe cine căutaţi că vă spun eu: Îl căutaţi pe domnul colonel George Cristescu. Îmi pare rău. A murit acum o lună.”. Cel care m-a întâmpinat era ginerele său Ing. Nicolae Pricop.

M-a cuprins o totală tristeţe. D-l Ing. Pricop m-a invitat în casă, rostind cuvinte de mare admiraţie pentru socrul său.

După cum reţine în cartea sa, C Măciucă, menţionată mai înainte, după instituirea domniilor fanariote în cele două ţări române, Marele patriot Dimitrie Cantemir nota: „Moldovenii care odinioară luptau pentru libertăţile lor, acum sunt însă siliţi de tirania turcească nu numai să taie cu securea copacii din pădurile lor, dar să supuie aceloraşi securi… însăşi capetele lor. Până când Doamne, va dăinui nelegiuirea ?”.

Domnul colonel Gheorghe Cristescu a precizat că, în primăvara anului 1938, fiind în inspecţie la Secţia de Jandarmi Adamclisi din judeţul Constanţa, a fost informat de către şeful secţiei despre colonistul Constantin Nicoară şi localnicul Cadâr Mahmet Curt, ambii din satul Tekederesi, care folosindu-se de traducerea unei cărţi scrisă în limba turcă de către Dimitrie Cantemir în anul 1704, tradusă în 1926 de către preotul musulman şi în acelaşi timp învăţător de limba turcă, la şcoala din localitate, Abdulamit Seit Omer, au făcut săpături arheologice în zona fostei frontiere româno-bulgare dintre anii 1913 - 1940, găsind resturile unui drapel otoman, pierdut în timpul unei lupte din 22 iulie 1593, între armata valahă condusă de Mihai Viteazul şi armata otomană condusă de Cara Omer Paşa.

Pe Cadâr Mehmet Curt nu l-au mai găsit deoarece plecase, ca emigrant, la Istambul cu manuscrisul original pentru a obţine recompensă promisă de sultan găsitorului drapelului.

De la Constantin Nicoară s-au recuperat: traducerea manuscrisului, semiluna drapelului şi toporul de fier ruginit, care au fost trimise la Comisia Monumentelor Istorice din Bucureşti, str. G-l Berthelot nr. 28, condusă de către Acad. Prof. Nicolae Iorga.

Distinsul colonel a mai precizat că în vara anului 1938 l-a întâlnit la Mangalia pe savantul Nicolae Iorga şi l-a întrebat dacă resturile drapelului otoman şi traducerea

ÎNAINTE DE DOMNIE, A MAI DAT O BĂTĂLIE

manuscrisului menţionat mai sus trimise de Legiunea de Jandarmi au ajuns la comisie şi i-a confirmat primirea. Totodată, i-a permis colonelului să publice informaţiile rămase de la Dimitrie Cantemir, ceea ce a şi făcut în februarie 1939, în revista „Pontice”, a Tineretului – Marea, Constanţa. La tricentenarul naşterii lui Dimitrie Cantemir – 1973 - a solicitat Bibliotecii Academiei Române o copie de pe articolul său publicat în revista „Pontice”, aflat la cota P II 18.159, pag. 46 – 50, şi a obţinut-o, constatând două erori de tipografie. Prima, că în revistă a apărut titlul „Bătălia de la Cara Omer” şi corect era „de la Asarlâc”, iar a doua eroare, că anul corect al bătăliei era 1593 şi nu 1594 cum greşit s-a tipărit.

Muftiul cultului musulman Mehmed Iacub, cât şi unii locuitori bătrâni bulgari din satul Dobromir Deal, înainte de repatrierea din 1940, urmare Convenţiei de la Craiova, au confirmat Domnului colonel Gheorghe Cristescu, existenţa celor două cimitire otomane din 1593, amintite de Dimitrie Cantemir în manuscris.

De la Mehmed Iacub a primit chiar o scrisoare datată 20 iunie 1975, din Constanţa, în sensul confirmării existenţei celor două cimitire.

Rugămintea finală a D-lui Colonel Gheorghe Cristescu, pe care mi-a adresat-o a fost următoarea:

„În speranţa că înaltul dvs. spirit patriotic şi ca un omagiu adus marilor noştri patrioţi şi vitejilor ostaşi căzuţi pentru independenţa şi unitatea neamului românesc, veţi face totul pentru aducerea la lumină a informaţiilor istorice, ce întregesc istoriografia Marelui Voievod Mihai Viteazul şi recunoştinţa faţă de marele cărturar şi patriot Dimitrie Cantemir, vă urez din toată inima de ostaş veteran, sănătate şi multe succese. Ss/Colonel ® Gh. Cristescu”.

Această rugăminte a sa şi în primul rând ca obligaţie de suflet şi de conştiinţă, a mea, încerc să o îndeplinesc prin relatarea celor de mai sus.

SUS INIMA, ROMÂNI !AJUTĂ-I, DOAMNE, PE ROMÂNI !

Jurist, Ion M Ungureanu [email protected]

NOIGEORGE DIMITRIE BIBESCULKU MILA LUI DUMNEZEU DOMN STĂPÂNITOR

A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ

Ion urmaş al lui Radu Ţicleanu din satul comuna Ţicleni judeţul Mehedinţi, atât din acturile ce a înfăţişat la Comisia de catagrafie a periodului al 3-lea cât din condicile visteriei din anul 1828 şi 1831, dovedindu-se adevărata însuşire de Boier de Neam, s-a trecut numele lui în condica statului închipuită dupe art. 80 din Regulamentul Organic tot într-o vreme i s-a dat la mână şi această Diplomă încredinţată cu pecetea şi subscrierea Domniei Noastre spre a-i sluji drept, aceea dovadă şi a se bucura şi pe viitor de privilegiile de Boier de Neam. SS/ indescifrabil. Anul 1845 Luna Noiembrie Nr. 3259”.


Coperta 1, manuscris, a Amintirilor din Primul Război

Mondial.

Anexă: Diploma de boier de neam obţinută de Ion Ţicleanu, descendent al lui Radu Ţicleanu. Traducerea lizibilă făcută de Ion

M Ungureanu:


î

AESOTERICAE

X. MITUL MASONULUI ALEXANDRU MORUZI SAU CUM SE NAŞTE

O STRUŢO-CĂMILĂAm ajuns, în sfârşit, la ultimul episod extras din „eseul

istoric” (6) pe care-l vom analiza în cadrul acestei Planşe şi anume cel referitor la „masonul Alexandru Moruzi”. El reprezintă, de departe, cea mai năstruşnică invenţie a autorului, care a făcut din acest personaj o veritabilă struţo-cămilă:

„Să ne amintim şi de principele Alexandru Moruzi. Vizionar sau aventurier, venit de la Istambul la Sibiu, în loja Sf. Andrei, el propune prinţului Ferdinand de Braunschwieg, cu o fantezie rar întâlnită, planul imaginat de el de refacere, prin forţa armelor, „prin sabie şi foc”, a Ordinului Templierilor. O adevărată <<Cruciadă>> creştină (!) la început de veac XIX. Moruzi va deveni, rând pe rând, voievod al Moldovei şi al Ţării Româneşti, unde va domni de şase ori între 1792-1807”. (6-pag.8)

Struţul din personajul de mai sus este, într-adevăr, domnitorul Alexandru Moruzi, care domneşte de cinci ori (nu de şase), alternativ, când în Moldova, când în Muntenia, între 1792-1807. Era „fiul lui Constantin Moruzi, fostul domn al Moldovei (1777-1782) şi nu era lipsit de ca-lităţi; avea simţul gospodăriei şi era întreprinzător... Din nenorocire avea şi un cusur fundamental: lăco-mia de băni”. (4-pag.231) La sfârşitul primei domnii în Muntenia, el „porneşte spre Stambul cu multă avuţie, ca unul ce fusese – cum spune cronica - <<foarte măestru a strânge bani>>”. (4-pag.232)

Cămila este tot un Alexandru Moruzi, dar fratele lui Constantin Moruzi şi deci unchiul primului care, spre deo-sebire de primul, a fost într-o veşnică pană de bani. Viaţa lui de mason şi aventurier escroc este un adevărat roman şi este înfăţişeată, cu multe detalii, în lucrarea Dr. Ernest Krivanec, din care voi sintetiza cele ce urmează:

Se recomanda Alexander Murusi (uneori Marusi), Prinz de Maurocordato şi se născuse la Constantinopol în 1744. Îşi spunea „Prinz de Maurocordato”, de la mama sa, Sultana, fiica lui Nicolae Mavrocordat, pentru că, în acea vreme, Mavrocordaţii se bucurau de un renume la care nu puteau spera cei din familia Moruzi.

Prin relaţiile familiei sale, este numit cadet în marina de război a Rusiei, sub conducerea prinţului Orlov. Dar, în bătălia de la Livorno, îi piere cheful de marină şi militărie. Părăseşte marina şi, în drum spre Constantinopol unde se afla mama sa, se opreşte la Sibiu. Acolo, se entuziasmează după F.M. şi este iniţiat la 24.03.1776 în loja Sf. Andrei. În cursul anului următor, accede la toate gradele, până la cel de Cavaler al Corbului.

În 1778 îi scrie prinţului de Braunschwieg – care se afla în vârful ierarhiei Strictei Observanţe – o scrisoare în care îşi oferă serviciile pentru constituirea unei trupe de 50.000 de ostaşi, care să repună, prin forţa armelor, Ordinul Templierilor în fostele sale drepturi. Evident, cu condiţia ca acţiunea sa să fie subvenţionată corespunzător. Prinţul nu-i respinge propunerile, dar îl roagă să nu dea dovadă de prea mult zel. Urmează o perioadă grea pentru Moruzi în care acesta imaginează tot felul de planuri fanteziste, pentru a face rost de bani, planuri care se dovedesc falimentare. Ajunge la statutul de datornic de care nu-l salvează nici jocurile de noroc. Escrocheriile sale financiare îl compromit în Transilvania şi este exclus din lojă la 9 octombrie 1782.

Ajunge la Pesta unde găseşte creduli cărora le vinde, la preţuri grase, gradele cavalereşti pe care le poseda. Dar,

ORIGINILE FRANCMASONERIEI ROMĀNE ÎNTRE

MIT ŞI FABULAȚIE

pentru că escrocheriile sale încep să iasă la iveală, părăseş-te Pesta şi se duce la Viena, unde mai găseşte fraieri cărora să la vândă grade cavalereşti. Nici la Viena malversaţiunile sale nu ţin prea mult timp şi este nevoit să se întoarcă la Pesta. Acolo, cu un complice, Stromayer, care avea o pozi-ţie înaltă în poliţia secretă pestană, fondează o lojă, „La Cele Trei Ancore”. Dar fondurile stoarse prin intermediul acestei loji nu-l satisfac şi, ca de obicei, se compromite prin acţiunile sale, complicele îl abandonează, iar loja se desfi-inţează. În 1790 pleacă în Rusia, la cele două fiice ale sale, unde i se pierde urma.

Aşadar, „adevărata <<Cruciadă>> creştină la în-ceput de veac XIX” nu era altceva decât planul unei uria-şe escrocherii, dar la sfârşitul veacului al XVIII-lea, care, din nenorocire pentru iniaţiator, a eşuat. Iar dubla personalitate de mason şi domnitor a lui Alexandru Morzi, bazată pe ase-mănare de nume, rămâne doar o stranie creaţie a autoruui eseului, concluzia fiind, poate, deprimantă pentru acesta: nici Alex Moruzi, domnitorul, nu a fost masonul pe care şi-l imaginase, cu atât entuziasm, autorul.

În sfârşit, în încheierea „episodului Alex Moruzi”, autorul recurge, în continuare, la acelaşi procedeu neprofe-sional prin care, printr-o insinuare nefundamentată, vrea să sugereze o certitudine. Iată textul:

Moruzi, spune autorul, se preocupă printre altele „şi de crearea unui cod de legi în care scop îl însărci-nează cu această operă pe <<Fratele>> Toma Carra” (6-pag.8)

Folosind ghilimelele pentru cuvântul „Fratele”, auto-rul nu se mai simte obligat să argumenteze pe ce se bazea-ză când îi atribuie calitatea de mason lui Toma Carra, lăsând să se înţeleagă că acesta este un fapt de la sine înţeles. Dar despre Toma Carra, Constantin C. Giurescu ne spune următoarele:

„Moruzi a vrut să înzestreze Moldova cu o nouă condică de legi. La 13-25 Iunie 1804, el scria Mitropolitului şi marilor boieri să cerceteze antepro-iectul paharnicului Carra care tradusese în româneş-te codicele bizantin a lui Constantin Armenopol şi să-l completeze cu dispoziţiile din <<obiceiul pământu-lui>>. Lucrarea n-a ajuns însă până la sfârşit, nu ştim să fi fost promulgată…Nici a doua încercare de a se alcătui, în 1806, tot cu ajutorul lui Carra, un codice civil şi penal, nu are mai mult succes”. (4-pag.247)

„Opera” lui Toma Carra este, de fapt, o simplă tra-ducere lipsită de finalitate şi cam atât se cunoaşte despre acest paharnic. Rămâne ca autorul să producă dovezile care să-i susţină ghilimelele la cuvântul „Fratele”.

Se pare însă că, pentru autorul eseului, numele de Carra este predestinat doar unui francmason, pentru că, în O.M.R., această calitate este atribuită, cu aceeaşi nonşalan-ţă, altui Carra, Jean Louis, despre care spune:

- 1774 sept. 28: „Impreună cu voievodul Grigore Ghica… soseşte în principat şi Jean Louis Carra (con-siderat multă vreme ca fondator al F.M. române)” (7-pag.44)

Despre acest al doilea Carra, Nicolae Iorga ne oferă informaţii interesante:

„Grigore Ghica deci, în dorinţa de a-şi creşte co-piii după normele apusene, a chemat pe Carra ca se-cretar, reţinându-l o bucată de vreme la Iaşi. A plecat nu ştim din ce cauză, dar foarte nemulţumit, şi a în-trebuinţat experienţa lui pentru a ne prezenta în chi-pul cel mai dezagreabil” (14-pag.380), în cartea lui des-pre „Istoria Moldovei şi Munteniei”. Astfel, „Tăranii, spune el, se înfăţişează în sate mizerabile şi îşi face râs de dânşii subt toate raporturile. Hora i se pare cu adevărat sălbatecă şi nu găseşte, într-un cuvânt, ab-solut nimic bun la un neam care a avut marele defect de a nu se fi plecat adânc înaintea lui şi de a nu-l fi plătit după dorinţă”. (14-pag.380)

Despre destinul ulterior al lui J.L. Carra, acelaşi Nicolae Iorga mai spune:

„Rolul lui în Revoluţia franceză.. nu este deose-bit de însemnat: cu toate acestea a fost unul dintre aceia care au ieşit la iveală dintre mulţi ambiţioşi care se îmbulzeau să influenţeze asupra soartei Franciei turburate”. „…şi, cum iarăşi s-a întâmplat cu mulţi în aceeaşi epocă, a plătit cu capul înălţarea sa răpede, isprăvind pe eşafod”.

(14-pag.379)

Dan Anghelescu(urmare din numărul anterior)


AESOTERICAEAşadar, nimic care să ateste apartenenţa la F.M. a

lui Carra, iar profilul său moral ca şi atitudinea lui faţă de Moldova şi faţă de moldoveni, în scurta sa şedere în Principat, nu ne-ar putea convinge că francezul s-a preocupat de alt-ceva în afară de obţinerea unor profituri personale. Probabil că, în cei 12 ani scurşi între editarea O.M.R. şi cea a eseului, autorul ajunge şi el la aceeaşi concluzie, pentru că, în ultima lucrare, Carra, „fondatorul F.M. române”, asemenea lui Del Chiaro, dispare, fără nicio explicaţie, în neantul istoriei.

CONCLUZIIAjuns la capătul acestei lungi analize, mai lungi decât

îmi propusesem iniţial, o voi încheia cu câteva considerente finale:

1- Rezultatul demersului meu poate fi şocant, pentru unii chiar inacceptabil. Și mie îmi vine greu să acceprt că istoria F.M. române în secolul al XVIII-lea, aşa cum este ea prezentată în lucrările comentate, nu este nici măcar una romanţată: ea este una imaginară, o fabulaţie construită din prezumţii şi euforii patriotarde.

2- Uimeşte, în primul rând, dezinvoltura cu care sunt lansate afirmaţii, idei şi mituri, lipsite de orice acoperire, cu un dispreţ suveran faţă de adevărul istoric, în numele unui patriotism păgubos şi prost înţeles, marcat de un protocro-nism ridicol, perfect ilustrat în următoarele mostre aparţi-nând principalului său artizan:

- ”Dacă Anglia avea la 1717 o Mare Lojă, de ce să nu avem curajul să afirmăm cu mândrie…că Moldova avea, graţie principelui fanariot luminat, Constantin Mavrocordat, o Lojă francmasonică la 1734!...

- De ce să nu ne facem un titlu de glorie că la 1772, ca şi la 1774, se băteau medalii ale unor Loji francmasonice din Moldova, de la Iaşi?

- De ce să nu ne mândrim cu faptul că încă din secolul al XVIII-lea noi avem o primă traducere a operei abatelui Pérau, ‹‹Taina francmasonilor››, ope-ră a unui călugăr-cărturar francmason, arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei?” (18-pag.45)

Rezultatul acestei mistificări patriotarde a istoriei F.M. române este – cum ar spune Lucian Boia – „o paradoxală combinaţie de superioritate iluzorie, cu un obsedant complex de inferioritate.” (8-pag.295)

3- Uimeşte, de asemenea, uşurinţa cu care multe din aceste fabulaţii au fost preluate şi citate, drept informaţii certe, în lucrări de înaltă ţinută. In afara celor citate mai sus, iată încă două exemple de „Note şi comentarii” la Vol. VII şi VIII ale „Istoriei Românilor” de Nicolae Iorga:

- „Lascarache Geani (Ginetul)… se crede că a fost venerabilul unei loji masonice ce funcţiona la Iaşi (1756), din care mai făceau parte marele slu-ger Leonte (1757) şi marele vistiernic Stavarache (1760), (conform Horia Nestorescu-Bălceşti, Ordinul Masonic Român…Bucureşti 1993)” (5-pag.163)

- „La 1774 altă medalie aminteşte de loja Moldova… Intre membrii: Leon, episcop de Huşi, Ioan Cantacuzino, Iordache Balş, Matei Cantacuzino, Ilie Catargi, Gheorghe Jora, Ion Ghencea, Alexandru Bogdan, Manole Bogdan, Ion Cuza. Din ea a făcut parte şi francezul J.L. Carra, ghilotinat apoi în 1793, la Paris. Venerabilul lojii era Jacque Le Doulx, baron de St. Croix; după expulzarea acestuia, loja a intrat în adormire.

Principele Alexandru Moruzi, viitorul domn al Moldovei, a intrat în 1776 în loja St. Andreas din Sibiu; în 1779 era „vicarius” al lojii. V. mai mult la Horia Nestorescu-Bălceşti; Ordinul Masonic Român, Bucureşti.” (19-pag.15)

Și toate acestea, în ciuda faptului că nimeni nu a putut produce, până în prezent, dovada certă şi verifica-bilă a constituirii, de către o obedienţă recunoscută (Mare Lojă sau Mare Orient), ca şi a funcţionării vreunei loji re-gulare româneşti, în Ţările Române, în secolul al XVIII-lea. La fel cum nimeni nu a produs dovada calităţii de „iniţiat”, într-o lojă regulară, a vreunui român, în aceeaşi perioadă. Aceste dovezi vor veni mult mai târziu, probabil după 1825 şi, mai sigur, după 1830.

4- Uimeşte, în sfârşit, lipsa de profesionalism cu care au fost redactate aceste „opere sau eseuri masonice” (6,7) din care mi-am extras cele mai multe exemple. Ele sunt lipsite de atât de necesarele „Note şi comentarii” (nici mă-car unele în subsolul paginilor) în care să se insiste asupra

detaliilor semnificative ale unor informaţii din text. Și fapt total inadmisibil este lipsa oricărei „Bibliografii”, nici măcar a uneia selective, la care să se raporteze referirile din text. Rezultatul este o mostră de diletantism şi de superficialitate.

5- Faptul că astfel de „opere” au apărut sub egida Centrului Naţional de Studii Francmasonice ar trebui să constituie un semnal de alarmă şi să pună pe gânduri con-ducerea MLNR.

Este momentul ca cercetarea masonică din România să fie încredinţată unor tineri cercetători dăruiţi şi entuzi-aşti, nemolipsiţi de mituri şi poncife patriotarde şi care să studieze, cu discernământ şi profesionalism, documentele existente în bibliotecile din ţară, dar şi cele din străinătate, mai ales cele din arhivele Marilor Loji europene. Abia atunci vom şti pe ce să contăm în clădirea acestui edificiu complex care este istoria F.M. române.

În încheiere, recomand tuturor celor care se vor aple-ca - în viitor - asupra istoriei F.M. române să mediteze, mai întâi, asupra următoarelor principii, exemplar formulate de Lucian Boia:

„Nu o versiune ameliorată şi amplificată a fapte-lor ne va promova în lume, ci propria noastră calitate de istorici, de oameni capabili de a discuta inteligent probleme care se discută astăzi…Discursurile patri-otarde sunt cel mult pentru <<uz intern>>, în cazul în care se mai speră ca prin ele să se acopere starea jalnică în care se află societatea românească. Ele nu servesc însă deloc în afară, dimpotrivă. Este exact ti-pul de discurs care astăzi discreditează. In istorie, ca în orice alt domeniu, trebuie să ai ceva de oferit şi să vorbeşti aceeaşi limbă cu interlocutorii. Dacă nu, ieşi din discuţie, oricât de patriotice ţi-ar fi intenţiile». (8-pag.294)

OBSERVAŢII: Trimiterile din text se referă la următoarele lucrări:

1. Ligou, Daniel: „Dictionnaire de la Franc-Maçonnerie”, Presses Universitaire de France, 1987

2. Coil, Henry, Wilson: „Coil’s Masonic Encyclopedia”, Macoy Publishing & Masonic Supply Co. Inc., Richmond, Virginia, 1995

3. Roberts, E. Allen: „The Craft and Its Symbols”, Macoy Publishing & Masonic Supply Co. Inc., Richmond, Virginia, 1974

4. Giurescu, Constantin C.: „Istoria Românilor”, Vol.III, All Educaţional, Bucureşti, 2003

5. Iorga, Nicolae: „Istoria Românilor”, Vol.VII, „Reformatorii”, Enciclopedica, Bucureşti, 2002

6. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Francmasoneria din România”, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti, 2005

7. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Ordinul Masonic Român”, Casa de editură şi presă „Sansa” SRL, Bucuresti, 1993

8. Boia, Lucian: „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, Humanitas, Bucureşti 1997

9. Szobotka, Sebastian Stefan: „Francmasoneria în Transilvania secolului al XVIII-lea”, Planşă de arhitectură

10. Berindei, Dan: „Românii şi Francmasoneria în epoca modernă”, Bucureşti, 1997

11. Iorga, Nicolae: „Francmasoni şi conspiratori în Moldova secolului al XVIII-lea”, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928

12. Panaitescu, P.P.: „Medaliile francmasonilor din Moldova în secolul al XVIII-lea”, Revista istorică, nr.14, Bucureşti, 1928

13. Charpentier, Louis: „Misterele Templierilor”, Elit, Iaşi, 1997

14. Iorga, Nicolae: Istoria Românilor prin călători”, Eminescu, Bucureşti, 1981

15. Stoenescu, Alex. Mihai: „Revoluţie şi Francmasonerie”, RAO, Bucureşti, 2006

16. Daşchevici, Vasile: „Istoricul francmasoneriei din România”, Bucureşti,1930

17. Inst. de Studii Istorice Cluj-Napoca: „Horea şi Masoneria”, Cluj-Napoca, 2006

18. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Calea spre perfectibilitate”, Nestor, Bucureşti, 2003

19. Iorga, Nicolae: „Istoria Românilor, Vol. VIII, Revoluţionarii”, Enciclopedică, Bucureşti, 2006

Dan AnghelescuLoja Axis Mundi – Orientul Sinaia


LECTOR

____________________13 Idem, Sentimentul românesc al fiinţei. Bucureşti, Editura Humanitas, 1996, p. 179.14 Ibidem, p. 167.15 Vezi idem, Pagini despre sufletul românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991, pp. 78–83.16 Idem, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, ed. cit., p. 102.17 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996, p. 12.18 Ibidem, p. 13.19 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, ed. cit., p. 171.20 Emil Cioran, op. cit., p. 13.21 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, ed. cit., p. 93.

Eminescu lucrurile spiritului”, spune Noica relativ la poziţia celor doi faţă de natură şi spirit, aşa cum ne este vădită din manuscrise16.

Având în comun aceeaşi capacitate de a se subordona scopului prin care îşi definesc maniera artistică – asimilarea prin artă şi pentru artă a propriilor trăiri sau cunoaşteri, pentru unul, a naturii, prin experiment, pentru celălalt, a culturii, prin studiu şi interpretare –, Eminescu şi Leonardo se ridică dintre oameni, dar nu pentru a deveni mai puţin umani. Prin ei – sau prin creaţia lor – omenia devine un gen la care se raportează fiecare dintre noi. Ei sunt la antipodul artiştilor dezumanizaţi de care vorbeşte Cioran, pentru care „pasiunea” devine o a doua natură, transformându-i în semizei sau demoni: „Beţivii, sfinţii, îndrăgostiţii şi poeţii se află iniţial la aceeaşi distanţă de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deşi toţi sunt pe cale să nu mai fie oameni. – Aşa se explică de ce o voluptate a imanenţei îi condamnă în mod egal”17. Pesimismul cioranian poate fi şi un mod de a suprasolicita vigilenţa conştiinţei apăsând pe coarda trăirii morale (şi a cunoaşterii etice) dincolo de capacitatea de înţelegere. Noica însă cultivă un optimism pe care îl extinde de la cultură la istorie, el nu îşi permite luxul de a fi sceptic în legătură cu niciun domeniu al cunoaşterii. Pe când, ca un nou Moise, Cioran preferă să scoată „cu toiagul regrete din stânci”18, Noica vede în devenire un bun prilej de întâlnire a spiritului cu sine, o cale către fiinţă: „Cunoaşterea omului intră în felul acesta în «devenire», sub un adevăr în acelaşi timp aflat şi căutat, aşa cum viaţa unui exemplar uman, scos din statistică, sau a unei colectivităţi care s-a integrat procesului istoric intră în devenirea sub un sens, sau aşa cum productivitatea lor comun umană trece în creativitate întru o formă de armonie superioară şi conştient înregistrată”19.

Comparaţia între poziţiile celor doi, Noica şi Cioran, faţă de actul artistic este menită şi să dezvăluie cum, în ceea ce-l priveşte pe cel dintâi, fenomenul artistic iese din contingent, ca şi cel istoric, o dată pentru că salvează omul de propria-i înstrăinare, resimţită faţă de natură sau faţă de istorie, a doua oară pentru că arta este un domeniu în care el îşi caută o cale altfel decât cea întredeschisă prin actul raţiunii. Nu de puţine ori Cioran sau Noica fac apel la creaţia artistică pentru

a-şi ilustra propriile teze. Însă ceea ce la Cioran pare un act deliberat prin care îşi verifică scepticismul sau un alt mod de a cultiva paradoxul – „Paradoxul împrumută vieţii farmecul unei absurdităţi expresive. Îi întoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru început”20 –, la Noica este unul dintre modurile de a accede la adevăr. Noica recunoaşte artei, dincolo de rolul purificator atribuit de greci, depăşind autonomia estetică, capacitatea actului artistic de a armoniza diferitele domenii ale socialului sau trăirilor psihologice (poate şi pe cele morale). El vede în artă mai ales o modalitate de bună aşezare în real şi de bună intrare în cultură. De fapt, poezia eminesciană (în chip excepţional, Luceafărul) este o modalitate de a relaţiona (sau de a rata această relaţie) a generalului – pornind de la o carenţă resimţită de orice general în raport cu viaţa – cu individualul într-o ontologie poetică sui-generis „sau, în termenii modulaţiilor româneşti ale fiinţei: un Va fi fiind, în legănarea sa din lumea generalului, şi un Ar fi să fie, în legănarea sa din lumea individualului, îşi întind mâna – dar mâinile lor nu se prind”21.

Mihai Popa

ARTA ŞI TIMPUL


Tot astfel, la Brâncuşi nu disociază creaţia de biografia autorului, dar mai ales nu o disociază de semnificaţia românească, prin intermediul căreia sculptura sa se înscrie în universal. De pildă, la un moment dat, Noica se gândeşte că opera fiului de ţăran din Hobiţa ar putea spune pe înţelesul unei fiinţe cugetătoare extraterestre semnificaţia unor gesturi sau lucruri mult mai bine decât dacă aceasta le-ar studia direct la faţa locului: „Toate creaţiile omului par să aibă un înăuntru = înăuntru, cum are Piramida mormântul ei ascuns; în schimb, ceva de ordinul Cocoşului are un înăuntru = în afară, are sinea lucrului dezvăluită: este un cântec ce creşte, o făptură sau un gâtlej ce creşte, într-un cuvânt o creştere, ca şi în Coloană, iar aşa ceva se percepe de către oricine, chiar dacă nu ştie de Cocoş şi de cucurigu”13.

De ce alege Noica exemple din domeniul artei pentru a dezvălui sensul fiinţei (spiritului), când exemplele clasice pentru orice ontologie sunt ştiinţele naturii, la limită, ştiinţele spiritului, iar numai într-un mod subiacent arta? Faptul că el acordă egală îndreptăţire artei de a accede la fiinţă, ca şi disciplinelor care au un discurs raţional, iar apoi, în operele de maturitate – mai puţin, în cele de tinereţe – oferă şi istoriei un rol privilegiat în devenirea către fiinţă, faptul acesta, spunem, se datorează concepţiei metafizice a autorului Devenirii întru fiinţă. Și nu este lipsită de semnificaţie, iar, de această dată, de o semnificaţie profund românească, în gândirea lui Noica, distincţia pe care o face între creaţia general-umană şi cea specific brâncuşiană relativ la adverbul înăuntru. El pune permanent la încercare formele spiritului, fără a lăsa deoparte nici pe cele mai puţin semnificative, aşa cum s-a văzut în modulaţiile româneşti ale fiinţei, în care cele şase ipostaze lingvistice relative la forma lui „a fi” – fiinţa ca un n-a fost să fie, ca un era să fie, ca un va fi fiind, ca ar fi să fie, este să fie şi a fost să fie – dau seamă mai degrabă despre o „prevenire” a fiinţei, decât despre o totală instituire a sa, şi nici pe cele specific româneşti din operele amintite la începutul acestui articol. Însă artei româneşti (ca şi diferitelor ei ipostaze în registru universal sau în dialog cu universalitatea) Noica îi acordă un statut cu totul aparte, iar acest lucru este evident când vorbeşte despre creaţiile celor două personalităţi de excepţie ale culturii noastre, Eminescu şi Brâncuşi. Căci, spune el în ultimul capitol al Sentimentului românesc al fiinţei, dorind parcă să întregească un orizont cultural semnificativ în zona devenirii noastre spirituale, problema fiinţei are la noi o rezolvare la fel de profundă ca şi în cultura germană şi, poate, mai bogată în semnificaţii: „Dacă am admite o clipă că devenirea se opune fiinţei – cum s-a spus prea des, cu riscul de-a preface devenirea într-o disoluţie şi fiinţa într-un îngheţ –, atunci ar trebui recunoscut de asemeni că limba şi spiritul românesc ar avea mai ales organul fiinţei.”14

Nu este lipsită de importanţă nici această constatare pe care o face Noica: problema fiinţei în cultura noastră s-a pus prin „trei mari gânditori”, limba, un poet şi un sculptor. Preţuirea filosofului pentru arta românească nu este contextualizată însă de punerea şi desfăşurarea (rezolvarea) problemei fiinţei. Se ştie cu ce abnegaţie a susţinut Noica facsimilarea manuscriselor eminesciene. „Fenomenul” Eminescu, o spune clar în Cuvântul înainte la Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, nu se poate explica numai prin volumul de versuri publicat în timpul vieţii poetului sau prin unul sau două volume de proză „neîmplinită”. Eminescu este de căutat şi, îndeosebi, de înţeles în laboratorul Caietelor. Efortul creaţiei şi, mai ales, dialogul lui profund cu marile tentaţii ale spiritului, ca şi cu personalităţi din varii domenii ale cunoaşterii – una dintre ele, Immanuel Kant –, efortul de a se instrui continuu şi de a se depăşi pe sine în creaţie îl pun pe Eminescu alături de Leonardo da Vinci, Valéry sau Goethe. Este un exemplu de supunere la realitate prin cultură, dar prin modalităţi cu totul diferite, care pot deveni şi o răzvrătire a spiritului faţă de natură, chiar o ruptură de fire, cum nu văzuse Noica în multe dintre creaţiile noastre naţionale, începând cu Învăţăturile… lui Neagoe Basarab15. „Dacă este supunere la natură în Caietele lui Leonardo, faţă de supunerea la cultură şi la frământările spiritului în cele ale lui Eminescu […], nici Leonardo nu lasă lucrurile naturii acolo unde le găseşte, nici



POEZIE

ISTORIE SENTIMENTALĂ

… Când însuşi Dumnezeu visa ceva mai frumosCa de obiceiOamenii mureau fericiţi că le-au dat progeniturilorNume alese, şi-o să le poarte noroc…

Înţelepţii lumii, până- şi răsuceau o ţigarăMuritorii de rând vorbeau aceeaşi limbă secretăÎn care poeţii scriau poezii pentru frumoasa târguluiDespre care n-a spus nimeni că-i proastaDoar în zilele de post.

NICIO CĂRARE

Ploi înăsprite anunţă ceva toamnăCa şi-atunci când erai fuga mea de-acasă,Te regăseam cu buza uşor lăsată, ca un copilCare-abia-nvaţă plânsul,Cu atâta nesaţ te purtam prin Indiile mele secreteÎncât lumina verde a porumbeilor se micşoraLuna zâria, devenea colţuroasăNicio cărare nu semăna cu cealaltăȘi totuşi, fiecare urmă ar putea fi a ta.

NINGE LA ISTANBUL

Ninge la Istanbul şi mă mirCă tocmai mie mi-e dat să aflu de-această-ntâmplareO voce albă, ca o lume brusc apărândAnuntă ştirile cu nepăsare…

Şi nu ştie nimeni că, de fapt abia fulguie, ca şi cumÎngerii-şi ţin cu greu răsuflareaSă nu spulbere-ntre noi însutite corăbiiÎncărcate cu miere şi fum.

Cine m-ar crede că până şi astă ninsoareO presimţisem acut, ca pe-o durere în coasteDoar pe jumătate adevăratăȘi fiecare atom de zăpadă sparge liniştea luniiDând ora exactă-n cetatea de frig.

Nu vreau să o aud şi de accea nu te strig,Adorm precum caii-n picioareAlminteri, dacă te-aş privi, aerul ar sângeraȘi de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată.

Parcă n-a mai nins niciodată şi zăpadaSe face tot mai grea, tot mai greaPrecum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoiOricât de sus l-aş urca.

Sunt ochiul uriaş, neadormit, la pândăŞi asta-mi ajunge, ba încă prea destulDe plâns ori frig mi-e lacrima arzândăCât ninge prea târziu la Istanbul.

O LUME NEBUNĂ

O..lume aprinsǎ..,o.. lume nebunǎ..Te-mbeti cu furie, te-nneci în furtunǎ,Te pierzi printre lacrimi şi uiţi sǎ zâmbeşti,Pe firul clepsidrei ai uitat sa trǎieşti.

Iţi blestemi azi iubirea ce ieri o cântai,Şi mai vezi doar Iadul , nu colţul de Rai,Nu mai vezi stele, doar cerul închis,Nu mai vezi cascada , ci doar un abis.

De ce mai ceri ”mâine” dacǎ “astǎzi” îl pierzi?De ce ceri o şansǎ, dacǎ nu vrei sa ierţi ,Şi-ţi plângi doar apusul ,uitând rǎsǎritulCe-ncepe un “mâine” si nu e sfârşitul?

TOAMNA

Şi toamna asta parcǎ copacii au înnebunit,Iar frunzele se luptǎ turbate-n zborul lor,Vântul cântǎ o arie ajunsǎ la sfârşit,Şi-o ceaţǎ grea susţine un trist şi des decor.

Iar norii sunt prea joşi şi poate prea închişi,Şi apasǎ ce-a din urmǎ, razǎ ce a rǎmas,Sub bruma groasǎ se-nneacǎ, doi muguri ce-s deschişi,Şi se ascund de frigul ce parcǎ a prins glas.

Prin ramuri ce se-nfruntǎ acum, goale şi reci,Stǎ zgribulit şi speriat un porumbel stingher,Şi-nfruntǎ singur vântul, rǎzboiul toamnei seci,Ce rǎscoleşte acum prin orice-ascuns ungher.

PESIMISM

Triste feţe-n jurul nostru, triste voci, triste priviri,Numai mǎşti gri, cernuite şi lipsite de sclipiri,Sunt doar paşi reci şi grǎbiţi, şi doar chipuri încruntate,Nişte umbre, nişte forme, ce din umeri-s aplecate.

Doar arar se mai aude câte-un râset cristalin,Ce se-nalţǎ cǎtre soare dintr-o voce de copil,Printr-un val de priviri seci, şi lipsite de culoare,Care-şi cautǎ-nainte numai nişte coridoare.

Şi-n aceastǎ vânzolealǎ,fǎrǎ noimǎ, farǎ rost,Nimeni nu mai vede-un mâine, se hrǎnesc din ce a fost,Se grǎbesc spre nicǎieri, printre gânduri fǎrǎ glas,Merg cu frunţile plecate, cu nesiguranţǎ-n pas.

Furtună pe plajă

Cutremură totul puhoiul de apăCe-mproşcă pământul cu stropi de oţel,Cutremură cerul şi se face piatră,Nervos se aruncă spre ţărmul stingher.

Valuri nebune, violente, de spumăSe strivesc de stâncă, se aruncă-napoi,Par spirite, îngeri, o ceată nebunăArsă de nervi, răcorită de ploi.

Doar fum mai rămâne când fulgerul cadeŞi-i spintecă trupul unui copac,Plânge pădurea, plânge cu jale,Plânge şi-şi cheamă copilul sărac.

Distrusă e plaja de furia-aprinsăA furtunii ce acum e departeFără putere zace întinsă,Sălbatică, albă, cu ţărmuri deşarte.

Agonie de toamnă

Noapte-ceea ameţitoare,înveşmântată că o cadânăîn văl albastru presărat cu aur,parfumatăcu mireasmă nucului bătrân,plină de vitalitate,mişcându-şi frunzele uscateîn dans frenetic, mistic şi păgân...

Vântul acela obraznic,colindând la întâmplarecărări niciunde însemnate,biciuindu-mi trupulşi înfiorându-lcu şoaptele-i reci,amăgitoarecuprinzându-l,învingându-l...

Ploaia-ceea rece,căzând fără noimă pe pielea-mi îngheţată,lovind frunzele moarte,amestecându-le cu pământul,pierzându-le-n noapte...

Noaptea-ceea,ploaia,vântul...atât de vii, dar totuşi reci,ameţitoare spirite păgânem-au rătăcit spre iarnăpe poteci.

ramona mereuta

Carmen FocSA

LIVIA MOREANU


cea mare peste naos, iar cele-lalte două dea-supra absidelor. Nestânjenită de nimeni şi de ni-mic, am admi-rat în voie pic-tura refăcută de curând, ce-mi amintea de ver-dele de Suceviţa. Am făcut multe fotografii, dar paradoxal, semn că sfinţii nu s-au lăsat fotografiaţi, foar-te puţine au fost reuşite. Mulţumită că nu mi-am iro-sit dumica, am ieşit din catedrală şi am pornit pe aleea personalităţilor. În capătul aleii într-un rondou m-au în-tâmpinat N .Bălcescu, M. Eminescu dar şi scriitorii ruşi Maxim Gorki şi Puşkin - m-am mirat că au scăpat - statui ce datează de prin anii 50 şi care nu poartă semnătu-ră. Pe partea stângă am zăbovit în faţa busturilor ce înfăţişau pe Costache Conachi, boierul poet, filozoful Ion Petrovici, poetul Ștefan Petică şi economistul Mihai Ma-noilescu. În partea dreaptă se auzeau sunetele Concer-tului din muzică de Bach al Hortensiei Papadat Bengescu ce schimba impresii cu criticul Iorgu Iordan, sculpturi

realizate de tecuceanul D. Mateescu în anul 2000. Un portal din lemn prin care vi-zitatorul era pus în faţa unor întrebări existenţiale prefaţa parcul lui Pazvante, o atracţie turistică demnă de văzut şi de admirat pentru strădania celui ce a pus ceva din sufletul lui aici. De inspiraţie exotică şi autohtonă, parcul este o sim-fonie florală cu note stridente pe alocuri. Într-un spaţiu relativ redus se etalea-ză ochiului straturi cu flori, trandafiri, azalee, pasiflora, magnolii, bujori, liane căţărătoare, cascade artificiale, papagali multicolori şi uni, galbeni sau albaştri, mai mari şi mai mici, o colecţie de mine-rale şi lucrări de artă naivă. În faţa co-liviilor părinţi şi copii priveau cu atenţie păsările frumos colorate, grupate în pe-rechi, provenite din diverse zone ale glo-bului. Mi-a plăcut colecţia de minerale,

un adevărat muzeu, 5000 de specii, 15 000 de expona-te, cam îngrămădite şi acestea în câteva vitrine. Aleile răcoroase, adevărate tunele vegetale, co-pie în miniatură a Cişmigiului, de fapt întregul parc sea-mănă de departe cu cel bucureştean, îndemnau la odih-nă. Era destulă lume; turişti amestecaţi printre localnici, copii, adolescenţi, tineri dar şi oameni trecuţi de prima tinereţe se plimbau, făceau fotografii, se relaxau la um-bra teilor. Mi-a reţinut atenţia în mod deosebit o familie frumoasă formată din patru generaţii: străbunicul, bu-nicii, părinţii şi nepoţelul. Tihna interioară s-a întrerupt în momentul în care un grup gălăgios, câteva mămici tinere, sub treizeci de ani, îmbrăcate lejer în colanţi, o ţinută de casă, mai degrabă, decât una de oraş, însoţite de adolescenţi de doisprezece – treisprezece ani, şi-au făcut apariţia pe aleile parcului. Cu ţigara într-o mână şi sticla de cola în cealaltă aveau pretenţia, probabil, că pot oferi copiilor lor „cei şapte ani de acasă”. Ne mai întrebăm de ce, când trecem pe lângă un grup de tineri, suntem nevoiţi de multe ori să întoarcem capul în partea opusă. După câteva ore petrecute printre îngeri, flori şi păsări am plecat convinsă că frumuseţea trebuie să în-cânte ochiul, dar să constituie şi hrană pentru suflet.

În urmă cu mai mulţi ani, într-o duminică de la mijlocul lunii iu-nie 2012, am trecut întâmplător prin parcul din centrului oraşului Tecuci şi mi-au rămas întipărite în memorie parfumul odihnitor al teilor în floare şi grandilocvenţa catedralei Sfântul Gheorghe, care, deşi închisă, te impresiona cu imaginea exterioară atât de măreaţă şi durabilă. Pentru aces-te două elemente doream să re-vin în oraşul gălăţean, dar n-am ştiut atunci că va trece aproape un deceniu până la reîntâlnire. În vara trecută tot în luna iunie spre sfârşit, s-a ivit mult aşteptata

ocazie, dar, din păcate, mireasma florilor de tei trecuse. În schimb, miracol, catedrala era deschisă deşi slujba de duminică se sfârşise. Am urcat în grabă scările şi fericită am intrat în pridvor, unde mă aşteptam să găsesc pe cineva de la care să cer permisiunea să intru, să-mi arunc ochii în interior măcar pentru câteva minute. Cum n-am găsit pe nimeni, am păşit ti-mid, cu sfioşenie, uitându-mă în stânga şi în dreapta, cu grijă, ca nu cumva să fac ceva ce nu se cuvenea. Pacea interi-oară, în ciuda dimensiunilor ( aveam să aflu mai apoi că biserica are o lungime de 35 de metri,i o lăţime de 12 metri în pronaos şi o înălţime de 35 de metri), a pus stăpânire şi pe sufletul meu şi am înaintat cu paşi siguri spre catapeteas-mă unde mi-am plecat genunchii şi am mulţumit lui Dumnezeu că a dat putere şi forţă omului ca în plină epocă atee să înfăptuiască o aşa minune. Deşi piatra de temelie a fost pusă în 1938 pe lo-cul unei vechi biserici, avariată de cu-tremurele de la sfârşitul secolului al XIX lea şi dărâmată după primul război mondial, catedrala a fost sfinţită abia în 1969. Construită în stil moldovenesc a fost prevăzută cu subsol, unde se oficiază paraclisul pentru slujbele celor adormiţi, cu parter în plan treflat cu abside laterale cu o lungime de 22 de metri ţi trei turle,

REPORTAJPopas în Grădina Publică

din Tecuci

Nina Elena Plopeanu


î

PROZĂ

Atunci când Dumnezeu vrea să-i ofere unui om ceva în dar, îl face ca, mai întâi şi mai întâi, să-şi dorească din toată fiinţa lui acel lucru. Darurile care vin aşa, pe neaşteptate, fără ca omul să se fi gândit la ele, să şi le fi dorit îndelung şi din toată inima sa, care sosesc aşa, şi–ţi bat la uşă, ca nuca-n perete, fără ca omul să se fi pregătit îndelung pentru a le primi, sunt, de fapt, daruri care nu

vin de la Dumnezeu, ci de la Satan. Antonie ştia adevărul acesta din fragedă

pruncie. Toată viaţa lui a fost marcată de ghearele sărăciei, astfel că, de mic copil, se dezobişnuise să-şi mai dorească ceva cu adevărat, nici tu bicicletă, nici tu blugi sau adidaşi, aşa cum aveau copiii mai înstăriţi din sat, cu excepţia, poate, a unei vieţi mai liniştite în casă, fără scandaluri interminabile, când tatăl său se întorcea acasă pe trei cărări şi i se căşuna atunci pe orice, mai ales pe mama lui, nepierzând nicio ocazie să o facă în toate felurile, să o înjure de toţi sfinţii şi, într-un final, să o învineţească în bătaie.

În nopţile acelea albe, de scandal continuu şi de ropote sfâşietoare de plâns, Antonie şi-a dat seama că… încă nu era pregătit sufleteşte să primească de la Dumnezeu o viaţă, aşa cum şi-ar fi dorit-o, calmă, echilibrată, fără bucurii explozive, dar şi fără căderi în disperare. Aceasta însemna că Dumnezeu chiar nu voia să-i ofere o astfel de viaţă, chiar pregătea altceva pentru el.

Mult mai târziu, la mănăstire, avea să se convingă pe deplin de adevărul acesta. Lăcaşul care i-a oferit prima şi cea mai adevărată oază de linişte fusese, de fapt, pregătit cu migală de Dumnezeu în însuşi sufletul lui chinuit, cu mult mai înainte, încă din vremea frământărilor, peregrinărilor şi orgiilor sale adolescentine şi de primă tinereţe, când încă mai credea că viaţa cea mai frumoasă este aceea pe care o trăieşti la cea mai înaltă tensiune, clipă de clipă, cu urcuşurile şi coborâşurile ei inevitabile, cu alergările ei obositoare şi cu popasurile dese pe la mesele cârciumilor cu rachiu ieftin şi prin odăile bordelurilor de mâna a doua, când încă nu putea înţelege cum mama dracului au făcut unii prostia să părăsească o astfel de viaţă şi să o schimbe cu aceea cenuşie, ternă şi lipsită de perspective, între zidurile unei mănăstiri.

Îşi aduce bine aminte sentimentul acela de stânjeneală, sau poate de frustrare, care îl încerca ori de câte ori întâlnea pe stradă vreun călugăr ori vreo măicuţă, cu hainele lor negre şi ponosite, cu ţinuta lor dezordonată şi parcă venită din altă lume, cum le ocolea privirile, care lui i se păreau pe atunci prea iscoditore, prea aducând a intruziune obraznică în sufletul său, cum evita să se aşeze în tramvai alături de cineva îmbrăcat în haină monahală şi cum parcă ar fi vrut să se descotorosească de orice ar fi adus cumva a viaţă de mănăstire.

Mai târziu, când a intrat pentru prima dată pe porţile schitului, având deja conştiinţa deplină a adevărului că nu-l va mai părăsi niciodată până la moarte, ţine bine minte, cu un fel de memorie a cărnii, liniştea deplină care i-a cuprins sufletul deodată, ca un trăsnet venit din ceruri şi incendiind pădurile de brad din preajmă, aceeaşi linişte aducătoare de eternitate pe care o va simţi mai târziu şi atunci când va fi

Paul Spirescu

„ A C E S T A E S T E D A R U L M E U !!!” *trebuit să părăsească acelaşi schit, la însăşi porunca dată, de pe patul morţii, a stareţului Theodosie.

Într-adevăr, toate întâmplările şi peripeţiile unei vieţi de om sunt pregătite dinainte de însuşi bunul Dumnezeu, care, la rândul său, te pregăteşte pe tine, din timp, în mare taină, pentru a le putea trăi cu adevărat, pentru a le putea suporta greutatea, caracterul lor inevitabil, şi, mai ales, noutatea clipei unice şi irepetabile pe care o trăieşti, ca şi cum doar ţi-ai aminti-o. Poate că aici, în acest adevăr fundamental, stă întregul secret al Vieţii şi al Morţii…

Stând aşezat pe singurul scaun de la singura masă din camera sa, în faţa unui pahar de votcă ordinară, din care nici nu apucase să guste măcar o picătură, Antonie se gândea la toate acestea ca la nişte lucruri menite să-i mai pună ceva ordine în viaţă, să-l împace cu întregul său trecut, dar, mai ales, să-l pregătească pentru viitorul extrem de apropiat, de care era sigur, dar care i se ascundea totuşi, în toate detaliile sale imprevizibile ce aveau să urmeze.

Se uită la ceas: mai erau zece minute până la sosirea Doamnei Isadora şi, acum, când timpul se precipita cu aproape viteza luminii, începea să înţeleagă că o aşteptase, de fapt, întreaga lui viaţă şi că tot ce se petrecuse până acum, fapte menite să intersecteze cumva această viaţă, sau chiar să facă parte inevitabilă din ea, au fost simple evenimente colaterale, destinate să-l pregătească pentru ceva care abia avea să urmeze. Era, cum s-ar spune, evenimentul vieţii lui.

Sorbi pe nerăsuflate paharul de votcă, apoi îşi mai turnă unul, cu care procedă întocmai. Şi încă unul… timiditatea se vindecă numai aşa !!

Exact la ora fixată, fără nici un minut întârziere, uşa camerei se întredeschise timid şi, pe crăpătura care se căsca din ce în ce mai mult, Antonie reuşi să întrevadă, treptat – treptat, mai întâi chipul, apoi trupul cernit al Doamnei Isadora. Era aşa cum şi-o reamintea el, desigur ceva mai ofilită, trecuseră doar mai bine de zece ani de atunci, nici măcar nu avusese curiozitatea să-i numere.

Rămăsese ca ţintuit în scaun, nu ştia dacă este cazul să se ridice sau nu, parcă o ghiulea de fontă îi atârna legată de amândouă picioarele şi, cu toate acestea, simţea în tot trupul o toropeală binefăcătoare de parcă adevărata lui naştere abia acum s-ar fi petrecut. O naştere ca un ţipăt de eliberare….

De cele mai multe ori, în viaţă , oamenii se comportă cu adevărat contradictoriu faţă de aşteptările celorlalţi, dar, mai ales, faţă de propriile lor aşteptări. Una se aşteaptă ei şi ceilalţi că ar trebui să facă, dar cu totul şi cu totul altceva fac ei în realitate. Parcă ar exista înlăuntrul lor un resort imperceptibil care îi împinge să se comporte altfel de cum ar fi vrut, de cum ar fi fost normal să se comporte. Un astfel de resort îl ţintuia acum pe Antonie în scaun, deşi ar fi vrut din toată fiinţa lui să se ridice şi să-i iasă în întâmpinare cu braţele deschise, iar pe Doamna Isadora o îndemna să se apropie vijelios de scaunul lui, deşi ar fi vrut să facă rapid stânga – împrejur şi să se întoarcă în lumea de unde a venit. Fără nici un cuvânt, doar privirile, care spuneau mai mult decât un ocean de vorbe, l-a ridicat cu blândeţe, protector, de pe scaunul în care rămăsese încremenit, s-au privit pentru câteva clipe adânc în ochi, apoi, tot fără cuvinte, s-au îmbrăţişat cu un fel de încleştare disperată şi binefăcătoare, în acelaşi timp. Au rămas


PROZĂaşa, încleştaţi, câteva secunde lungi cât o veşnicie. Apoi, cu aceleaşi gesturi blânde şi protectoare, l-a dus şi l-a aşezat pe patul care parcă numai asta aştepta. Patul veşniciei nunţii lor, neîntâmplate vreodată.

Ea rămăsese în picioare, în faţa lui şi, cu gesturi lente, discrete şi vecine cu intimitatea cea mai profundă, începu să se dezbrace.

- Ai mai făcut asta vreodată? - întrebă ea. Antonie îşi coborî privirile spre podea şi, din gestul lui, Doamna Isadora înţelese tot ceea ce ar fi trebuit să înţeleagă: bărbatul acesta puternic din faţa ei nu fusese niciodată dat la vreun trup de femeie.

- Te-am visat de câteva ori în tot răstimpul acesta, de când nu ne-am mai văzut, eu eram la mănăstire şi, mai ales în nopţile cu lună plină, întotdeauna către dimineaţă, îmi apăreai în vis, goală şi cu părul despletit, aveai sânii exact cum îi ai acum, mari şi fleşcăiţi de vârstă şi de greutăţi, aveai şi chipul tot ca acum, ridat şi cu ochii adânciţi în orbite, eu eram tânăr ca atunci, doar tu erai bătrână ca acum…

Se opri brusc, dându-şi seama că, fără să vrea, scăpase cuvinte nelalocul lor, ofensatoare pentru o femeie încă frumoasă şi încă în puterea vârstei. Dar Doamna Isadora parcă nici nu auzise cele spuse de el, se dezbrăca în continuare, cu aceleaşi gesturi lente dar imperturbabile, oferind treptat vederii lui Antonie, mai întâi sânii, mari, obosiţi şi atârnând în jos ca două ştreanguri de spânzurătoare, apoi picioarele lungi şi cărnoase, apoi, în sfârşit, izvorul dătător de viaţă şi de moarte, acoperit temeinic de o pajişte de culoare neagră şi ascuns undeva, în partea de sus,dintre cele două pulpe.

Poezia aceasta a vieţii, Antonie n-o mai citise niciodată până acum , poate doar în „Cântarea cântărilor”, pe care, pe vremuri, o citea şi-o recitea, în fiecare dimineaţă, la ceasul de rugăciune, aşezat în genunchi şi cu fruntea lipită de pardoseala rece a chiliei sale. Acum stătea însă încremenit cu privirea însetată, îndreptată spre toate ascunzişurile trupului celei pe care o visase neîncetat, încă din adolescenţă şi întâia lui tinereţe, o privea şi se ruga în gând, aceeaşi rugăciune păgână şi înfiorătoare: „Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie…”

Goală pe de-a-ntregul, Doamna Isadora se apropie de el şi, cu aceleaşi gesturi lente, începu să-l dezbrace, mai întâi cămaşa albă, descoperind părul negru, aspru şi des, răsărit ca iarba câmpului de pe pieptul viguros, apoi pantalonii, lăsând să se vadă doua picioare puternice, virile şi cu muşchii încordaţi la maxim.

Îl aşeză apoi cu capul pe pernă, ca pe un copil neajutorat, ea rămânând în genunchi lângă pat, cu capul deasupra trupului lui.

- Şi eu te-am visat pe tine de nenumărate ori. Într-unul din aceste vise se făcea că suntem amândoi copii, ştii tu, exact ca atunci când eram copii de şcoală stăteam în aceeaşi bancă, iar tu mă trăgeai de cozi şi-mi puneai piuneze pe aşezătoarea băncii, fericit nevoie mare că mă poţi face să sufăr şi să urlu de durerea înţepăturilor…Doar că, în visul acesta, tot în aceeaşi bancă stăteam, dar tu, în timpul orelor, când învăţătoarea ne scria pe tablă, întoarsă cu spatele la noi, îmi strecurai tiptil mâna pe sub fustă mai întâi, apoi pe sub chiloţi, şi-mi mângâiai îndelung părul abia crescut deasupra porumbiţei nevăzute, care se zbătea în captivitate, eram atât de fericită în visul acesta, încât dimineaţa, când m-am trezit şi mi-am dat seama că a fost doar un vis, mi-a venit, aşa,

dintr-o dată, o poftă nebună de sinucidere.În vreme ce îi spunea aceste cuvinte, Doamna

Isadora, strecurându-i mâna în chiloţi, îi prinsese deja, în căuşul palmei, tulpina zdravănă, învârtoşată şi fremătândă, palpând-o frenetic, până când Antonie simţi într-adevăr o uşurare de dincolo de lume şi o fericire eliberatoare.

„Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este… Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dacă ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o” –astfel se ruga în continuare Antonie, frământând în palme aluatul moale al sânilor ei fierbinţi şi eliberând, din când în când, câte un strigăt scurt şi victorios.

Doamna Isadora se apropiase deja cu buzele de tulpina lui învârtoşată, mai întâi i-o sărută scurt şi repetat, apoi i-o cuprinse cu buzele fierbinţi, mişcându-şi sacadat capul înainte şi înapoi, înainte şi înapoi…O a doua eliberare, la fel de puternică şi de universală ca prima, după care aceeaşi linişte de dincolo de lume…

Se aşeză în pat, alături de el. O boare de aer răcoros, intrată pe fereastra deschisă a odăii, le răcorea trupurile goale.

- Ţi-am pregătit cel mai mare dar pe care ţi-l pot eu oferi – îi spuse Doamna Isadora într-un târziu şi el simţi în glasul ei o indiferenţă rece, soră cu moartea. Se ridică încet, se îndreptă spre uşa de la intrare şi o deschise brusc. În faţa uşii stătea încremenită o fetiţă, tunsă băieţeşte, cu păr de culoarea smoalei şi cu sâni abia înmuguriţi, palpitând printre cutele rochiţei. Doamna Isadora o luă de mână, o aduse în faţa patului, aşezând-o lângă el cu grijă, părinteşte.

- Te-am iubit toată viaţa mea, încă din copilărie – îi spuse cu vocea tremurată şi cu ochii în lacrimi. Aceasta este fetiţa mea, Cristina, făcută din flori cu văcarul şi prostul satului, imediat după ce tu te-ai hotărât să pleci la mănăstire. Am vrut să fie un fel de răzbunare. Fetiţa abia a împlinit paisprezece ani. Dar aşa cum Dumnezeu, din prea multă iubire de oameni, şi-a dăruit unicul său fiu, sacrificându-l, tot astfel ţi-o dăruiesc eu ţie pe unica mea fiică.

Începu să o dezbrace chiar sub ochii lui, cu mişcări leneşe, cu grijă, părinteşte şi cu lacrimi în ochi. Fetiţa tremura toată, mutându-şi privirile când la mama ei, când la el, erau nişte priviri febrile, dornice şi pline de aşteptare, Antonie le înţelegea bine sensul, erau privirile acelea de novice care ar fi vrut din toată fiinţa ei să scape o dată pentru totdeauna de povara fecioriei.

Mama ei o aşeză în pat, în stânga lui, iar în dreapta se aşeză ea. Aşezat între două femei goale, Antonie chiar că nu ştia ce să facă... Îi sărută fetiţei, mai întâi amândoi ochii, apoi sânii, apoi îşi lăsă buzele să lunece de-a lungul trupului ei, treptat şi cu răsuflarea din ce în ce mai vie şi mai înfierbântată, până ajunse, în sfârşit, acolo spre fructul crud dintre picioarele larg desfăcute în aşteptarea izbăvirii... Zvârcoliri haotice în sus şi în jos, buzele lui, apoi limba, căutând parcă începuturile universului, geamătul prelung al fetiţei, îngemănând, într-un întreg organic, suferinţă şi bucurie, viaţă şi moarte, căuşul fierbinte al palmei Doamnei Isadora, alinându-i lui învârtoşarea… apoi trei ţipete de eliberare, ţâşnite din gâtlejurile a trei oameni care încercau, chiar şi pentru câteva secunde trecătoare, să fie fericiţi …

„Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino” !

______________________ * Fragment din romanul „Iadul până-n poarta Raiului”


CENACLU

Demonstrînd tenacitate, Marina Raluca Baciu a fost întîia cititoare a anului 2013.În ipostaza de poetă declarată nu s-a dezminţit şi, a citit cîteva poezii de calitate(perfectibilă).Astfel Marina Raluca Baciu ne-a reamintat prin poeziile ei că…:Visele cresc în copaci,Reîncarnare,Maraton,Lecţia de limbi străine,Inimi second hand sunt tot atîtea teme poetice pentru orice vîrstă, teme pe care Raluca le-a atacat temerar.Recomandările pertinente ale poeţilor Ştefania Oproescu, Petrache Plopeanu, Gheorghe Sucoverschi, Virginia Bogdan sunt un îndemn, un semn al preţuirii al aplecării serioase şi mature asupra pasiunii sale,,literatura.Gheorghe Andrei Neagu, cu bune intenţii, recurge la extirpări estetice, la amputări şi cicatrizări benefice textului poetic, discursului poetic.Critica sa constructivă n-o( mai) uimeşte pe Marina Baciu,nici n-o dezarmează.Dimpotrivă.Deja este un îndemn… binevenit.Adelina Cristiana Bălan a citit proza scurtă ,,Gemeni bicolori,,.Şi, ca să nu rămînă mai prejos de tinerele sale college de cenaclu, Ionel Dogaru a citit o proză scurtă, cu un verdict de nestrămutat:Să moară Iulian! Tenebrele şi personajele lui pe măsură, tenebroase, nu sunt caracteristice modului său de exprimare.Timiditate refulată în această manieră, a conchis Gheorghe Andrei Neagu.Mda!Să fie, dar Ionel Dogaru, în ale exprimării estetice poate şi altceva.La următoarea întîlnire s-au exprimat două cititoare, două poete:Marina Raluca Baciu şi Roxana Branişte.Marina Baciu a vrut să demonstreze că poate cocheta şi cu proza.A făcut-o…Avînd în vedere că, să zicem, exerciţiul este lăudabil, tema este majoră, dar…trebuie multă muncă,(nu) trecem cu vederea slăbiciunile textului prezentat. Pentru proză e mare nevoie de acumulare…Roxana Branişte a citit poezie şi prozo-poeme.În fine, o proză poetică fascinantă.,,Scrisorile ei de dragoste,, scrise din perspectivă masculină, cu un erotism bine temperat, într-o învăluire magică, au forţă, au susţinere, au mesaj, formă şi conţinut.Au carne şi esenţă. Elena Otavă a sesizat profesionist maniera de exprimare, mijloacele folosite şi tehnica utilizate de autoare.Plăcut surprinsă a felicitat-o pe Roxana Branişte, la fel au procedat şi Ştefania Oproescu şi Virginia Bogdan.Personal am regretat absenţa poetului Petrache Plopeanu căruia aş fi dorit să-i aud părerea. Din punct de vedere valoric, poeziile Roxanei sunt un fel de feedback al poemelor lui Petrache Plopeanu(este opinia mea).Gheorghe Andrei Neagu îi reproşează autoarei aşezarea în pagină care, o acaparează şi o deturnează de la scop:,,te laşi furată de aşezarea în pagină şi uiţi de ce faci acest lucru.Rişti să nu fii citită,,- a avertizat-o scriitorul…Printre noii veniţi în cenaclu şi o elevă (la clasa prof.Ionuţ Ţandără), Adela Rovenschi, a citit în ultima întîlnire de lectură din ianuarie. Tot atunci au mai citit:Mariana Vârtosu, proză scurtă - Cabana norilor; tot proză scurtă, Nina-Elena Plopeanu,Paltonul,iar Adela Rovenschi,două pilule( eseistică)una dintre ele, de foarte bună calitate:Nu vreau să calc pămîntul.Proza cuminte a Ninei-Elena a cucerit prin deznodămînt.Bine scrisă, cu o frazare limpede, autoare conduce acţiunea din aproape în aproape spre un final tulburător.Lumea descrisă de Nina Plopeanu fascinează prin autenticitatea limbajului, prin veridicitate şi subtilitate(opinia cititorului elitist, Ionel Boc).

Acesta a fost ianuarie. Şi, fiind ianuarie, noi cenaclul ,,Duiliu Zamfirescu,, o felicităm din toată inima pe poeta Diana Flavia Sava care şi-a aniversat ziua de naştere în această lună:LA MULŢI ANI, Diana Sava, la cît mai multe reuşite şi bucurii în trudnicia muncii tale creative.

EVENIMENTE CULTURALE IANUARIE:

1. 15 ianuarie, după-amiază de iarnă blîndă, zi în care se sărbătoreşte Ziua Culturii Naţionale. Ateneului Popular Mr.Gheorghe Pastia şi-a propus un colocviu, susţinut de două personalităţi marcante, scriitorul Laurian Stănchescu şi actriţa Claudia Motea.Cu o temă generoasă, ce a însumat şi comemorarea zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu, în aşteptarea discursului, publicul freamătă de curiozitate şi aşteptare.Scriitorul gorjean Laurian Stănchescu, prezintă, în afara marelui poet alte două mari personalităţi representative ale culturii române: pe poetul Nichita Stănescu şi pe sculptorul Constantin Brâncuşi. Prin discursul scriitorului cunoaştem un Eminescu, poet, prozator, filozof, pe cel care, în poezia sa La Steaua dezvoltă întîia oară teoria relativităţii.(fapt menţionat în memoriile sale chiar de Einstein).Cunoscîndu-l îndeaproape,poetului Nichita Stănescu îi conturează un portret din amintiri, de pe vremea cînd… i-a citit propriile încercări poetice.( Testul a fost trecut cu brio, dovadă, valoarea poeziilor scrise de Laurian Stănchescu.) Pe cea de-a treia personalitate, Laurian Stănchescu o prezintă cu multă afectivitate, legătura cu sculptorul producîndu-se încă din copilărie: ,,Copil fiind,treceam cu bunicul, cu căruţa pe lîngă pietrele lui Brâncuşi - mărturiseşte scriitorul, încercînd să-i contureze portretul. Dar, cel mai mare vis, ca omagiu adus memoriei şi personalităţii sculptorului universal Constantin Brâncuşi, este dorinţa de a i se aduce osemintele în ţară. Toate demersurile, toată lupta purtată cu reprezentanţii puterii, toate bătăliile cîştigate pînă în present sunt imboldul pentru continuarea luptei puse sub semnul credinţei, al puterii visului,al puterii credinţei.Dizertaţia scriitorului a fost susţinută de intervenţa oportună a actriţei româno-canadiană, Claudia Motea.Mulţumim celor două personalităţi contemporane, scriitorului Laurian Stănchescu şi actriţei Claudia Motea pentru darul spiritual oferit cu prilejul Zilei Naţionale a Culturii.

2.Urmaşul lui Eminescu la Goleşti…

Într-o dimineaţă de iarnă autentică, scriitorii Gheorghe Andrei Neagu, Ștefania Oproescu, membri ai Uniunii Scriitorilor şi Mariana Vârtosu preşedintele LSR-filiala Vrancea, răspund invitaţiei directorului Casei Tineretului a localităţii Goleşti, Ana-Maria Botezatu şi, poposesc pe meleaguri goleştene. Hotărîtă să marcheze Ziua Naţională

Mariana Vicky Vârtosu

CRONICĂ DE CENACLU

a Culturii printr-un eveniment deosebit, în primul său mandat în această funcţie managerială, Ana-Maria Botezatu a vrut să-şi surprindă concetăţenii, în speţă pe cei tineri, iniţiind o (re-)cunoaştere a spiritualităţii vrîncene prin invitaţia celor mai sus numiţi.Cu inima deschisă spre astfel de manifastări, ne-a mărturisit că, domnia sa are planuri mari, că-şi doreşte să lase un semn al trecerii sale prin această funcţie(instituţie) pentru încrederea acordată, să însemne locul cu fapte demne de un asemenea edificiu.Aşadar, scriitorii Gheorghe Andrei Neagu, Ștefania Oproescu şi Mariana Vârtosu s-au prezentat în faţa unei săli arhipline, antrenîndu-se într-un dialog cu elevii prezenţi.Scriitorii s-au prezentat prin citirea unor fragmente din creaţia lor.Notabile au fost atît curiozitatea cît şi atenţia elevilor; entuziasmul şi bucuria cu care au aplaudat-o în mod special pe Ștefania Oproescu recitînd din creaţia poetică proprie. Au răspuns gestului scriitorilor, printr-un program de recitare din opera poetului omagiat.Am ascultat poeziile Lacul, în interpretarea elevului Nicoară Ionuţ Aurel; poezia Trecut-au anii…a fost recitată de Elena Zamfir;O, rămîi…a recitat-o eleva Bianca Dobre;Lepădatu Ana-Maria a recitat poezia Şi dacă…;Andrei Alina, Ce te legini;Mateiu Georgiana, cu talent actoricesc, a recitat poezia O, mamă…Cu bună-voinţă şi bun simţ,demonstrînd respect şi interes pentru actul cultural, ca formă estetică de manifestare, elevii au punctat o primă bilă albă în palmaresul ambiţiosului director al Casei de Cultură, Ana-Maria Botezatu. Întîlnirea a fost o reuşită avînd şi spijinul Primăriei locale.De ce, un urmaş al lui Eminescu la Goleşti? Răspunsul îl veţi afla fiecare în funcţie de interpretarea presupusei întrebări.

3.Tot în ianuarie:

În cadrul ,,Zilelor Liceului Ioan Slavici,, - la Panciu a avut loc a lansare de carte semnată de Georgică Pătrăşcanu, dedicată poetului Mihai Eminescu:,,Scrisori către Eminescu,,.Noi mulţumim Primăriei şi directorului Casei de Cultură, Camelia Ciobotaru pentru ospitalitate.Atâta câtă a fost.


României comuniste şi unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia, pe 2 octombrie 1935. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate şi reţinut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate şi arestate sub acuzaţia de anticomunism. A reuşit totuşi să se înscrie la liceul “Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susţinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureşti, la filologie română, şi la Institutul de literatură şi critică literară “Mihai Eminescu”. A reuşit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiţa, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie “judecat” de rectoratul universităţii. A apărut pentru prima dată “cazul Goma”. După înfrângerea revoluţiei maghiare

din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiaşi an, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de “tentativă de organizare de manifestaţie ostilă”. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti, azi Borduşani, din judeţul Ialomiţa, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reuşit să publice în revista România literară un scurt articol, “Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reuşit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea

guvernului României respectarea drepturilor omului în ţară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecinţă, a fost permanent urmărit, apoi arestat şi bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident şi repertoriat de organizaţia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat şi condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soţia şi copilul, au fost decăzuţi din calitatea de cetăţeni români şi expulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea sa anticomunistă, a fost ţinta unui atac cu colet-capcană şi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureşti.

Printre cărţile lui Goma se numără “Jurnal de apocrif” (1999), “Garda inversă” (1997) şi “Basarabia” (2002)

Nota redacţiei: E timpul să răsară soarele şi pe uliţa noastră! Doamne, ajută! Că mult l-am ajutat şi noi...

EVENIMENT

Decizia a fost luată de Consiliul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, care s-a întrunit vineri la Chişinău. Este pentru prima dată când este făcută publică o informaţie privind propunerea oficială a unui scriitor de origine basarabeană pentru acordarea premiului Nobel pentru literatură.

Contactat de timpul.md., preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu, a declarat că Paul Goma merită să i se acorde acest premiu, informeazătimpul.md.

Dosarul prin care Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îl va propune pe Paul Goma pentru premiul Nobel pentru literatură urmează să fie expediat Academiei Suedeze până pe 31 ianuarie, potrivit informaţiilor publicate în presa moldoveană.

Pe de altă parte, contactat de publika.md, Paul Goma a declarat că nu ştia despre decizia Uniunii Scriitorilor din Republicii Moldova.

Potrivit site-ului nobelprize, în fiecare an, Comitetul Nobel trimite membrilor Academiei Suedeze, profesorilor universitari, oamenilor de ştiinţă din numeroase ţări, laureaţilor la acest premiu, dar şi unor alte categorii de persoane invitaţii prin care îi roagă să facă propuneri pentru candidaţii la premiile Nobel din anul următor.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Laureaţii primesc câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (930.940 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

În 2012, scriitorul chinez Mo Yan a primit premiul Nobel pentru literatură.

Scriitorul Paul Goma trăieşte în prezent la Paris, unde a ajuns împreună cu familia în 1977, având statut de refugiat politic. Relaţiile sale cu statul român au fost tot timpul deosebit de reci. În timpul comunismului, scriitorul a avut probleme cu Securitatea, iar după publicarea, în 1997, a incomodului său “Jurnal”, Paul Goma a fost hărţuit şi marginalizat de elitele româneşti ale momentului pentru că “prea critica pe toată lumea”. În 1980, scriitorul a refuzat cetăţenia franceză, considerând că este prea târziu pentru aceasta, iar, timp de mai mulţi ani, Goma s-a declarat apatrid.

În 1977, o scrisoare deschisă prin care Paul Goma cerea respectarea drepturilor omului în România a fost citită la Radio România Liberă, rezultatul fiind excluderea lui din Uniunea Scriitorilor din România (USR).

Scriitorului i-a fost reconfirmată calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România în noiembrie 2011. Într-o şedinţă din octombrie 2012, Uniunea Scriitorilor din România a decis acordarea unor indemnizaţii de merit în valoare de 1.608 lei, lunar, unor scriitori români, printre care şi scriitorului şi disidentului Paul Goma, a anunţat la momentul respectiv Varujan Vosganian, vicepreşedintele USR, pe blogul personal.

Unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi din timpul

Paul Goma, propus la premiul Nobel pentru literatură de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova

Madalina Cerban

sursa foto ideeaeuropeana.ro


oferiţi. ”…Deşi am doisprezece

ani şi v-aş fi mult mai recunoscătoare dacă v-aţi şterge rujul acela atât de strident. Cred că roşul e o manie, o fi ultima modă cu pretenţii pariziene.”, continuă în gând.

-Aşa e, draga mea Ada Maria.

-Doam… mătuşă, sunt doar a mea. Îmi aparţin numai mie şi, sufleteşte, mamei.

Nu s-a putut abţine, dar oricum nimeni nu înţelege, cu excepţia celei care a vindecat-o de atâtea ori. Ei sunt prea ocupaţi cu discursurile de genul ”Oh, Mara, cât de mult ai apropiat-o de tine!”.

În timp ce mama ei intervine într-o nouă conversaţie

care profanează tăcerea ce domina sufrageria când Ada îşi scria sufletul cu perfecţionism, micuţa ia păpuşa de porţelan şi pretextează că doreşte să o ducă în cameră. O ţine doar cu mâna stângă, care de-abia e mânjită de cenrneală.

-Mulţumesc, mătuşă Simona, îngaimă, oferind un zâmbet prea puţin oacheş privirii îmbâcsite de ”rimel de la Paris”.

În urma sa, uşa oftează şi tânjeşte după prezenţa Adei, ştiind că acum odaia e într-un haos de discuţii despre aspiraţii şi diferenţe sociale.

-O, Mara, zâmbetul Adei seamănă perfect cu cel al păpuşii!

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care micuţa le aude. Îi vine să se întoarcă şi să-i spună să înceteze cu toate comparaţiile ieftine.

Ea nu va ajunge niciodată o păpuşă de porţelan,

trasă de sfori, de la Paris. Ea e doar crescătoarea de visuri de cerneală. Ea e doar lumina rătăcită într-o nebunie alarmantă.

”Numai puţin… Vă promit, nu mai durează mult…”*** Pătrunde pe uşa camerei ei, fosta mansardă. În

apropierea apusului, micuţa Ada Maria suspină lângă fereastră, privind cu dispreţ păpuşa franţuzoaică. Degetele sale s-au liniştit. Inima şi sufletul, însă, îi zvâcnesc în contradicţii.

-Niciodată nu voi fi o marionetă aparent perfectă, cu rochii apretate, dar de prost gust. Niciodată nu o să zâmbesc mimetic celor pe care chiar îi iubesc. Niciodată n-o să fiu o papuşă depersonalizată care pretinde că e angelică. Niciodată n-o să fiu ca ei, ca voi! strigă în spatele perdelei când o zăreşte pe geam pe doamna Simona – deja se pregăteşte de plecare.. Doar ”doamna”, nimic mai mult.

Izbeşte păpuşa de duşumeaua rece… Se sparge în zeci de cioburi… Până la urmă, iluziile ieftine de a materializa o

perfecţiune falsă în care ei cred cu îndârjire ajung simple cioburi.

Ada nu tânjeşte după aşa-zisa lor perfecţiune. -Am să renasc, ştiu asta. O simt. Slovele şi regăsirea

luminii din lume mă vor ajuta, îşi promite, ridicându-se de la marginea ferestrei.

Apusul se naşte şi el la fereastra odăii în care copila continuă să compună cu patos, ocrotind fiecare cuvânt.

O să crezi poate că destinul şi purificarea Adei se

vor încheia aici, însă de-abia acum romanul copilei cu idealuri perfecţioniste începe.

Priveşte apusul! În el micuţa Ada Maria-şi va sădi, la poalele cerului, visurile Adei Maria, raza de lumină de mâine…

PROZĂ

Nu poate fi ca ei, o marionetă depersonalizată, trasă de sfori de demoni mascaţi ce-i afundă tot mai mult în întuneric. Unii ar crede că un copil de doisprezece ani ar putea fi nebun urând aşa.

”Ura mea e doar o tendinţă răzvrătită spre purificare. Nu sunt inumană, nu mă dezumanizez. Doar caut o metodă de a mă revolta împotriva a ceea ce pretindeţi că sunteţi.”

Cuvintele continuă să i se adune printre ideile autocritice. Se mustră pentru faptul că e atât de revoltată uneori, însă apoi contemplă şi conştientizează că doar îndepărtându-se şi căutând înălţarea sufletească poate creşte cu adevărat.

”Azi, literele mele n-au vibrat, iar degetele aveau

să păcătuiască dacă renunţau. Nu pot să cred că voiam să uit penelul, foile, totul… Aş fi devenit ca ei, o neputincioasă cu aripi crăpate de nebunie.”

-Ada… Ada… Ada Maria, la ce te gândeşti? o întrerupe vocea stridentă ce-i exprimă o indignantă curiozitate femeiască.

-La nimic, mă… mătuşă, îi răspunde ezitant, trezită din transă.

”Mătuşa mamei, dar eu tot aşa trebuie să-i zic! Doamne, îţi mulţumesc că vibrează slove-n loc de sânge în mine, că altfel mi-ar fi fost scârbă să spun că suntem rude de sânge!”

-Pari puţin gânditoare. -Da… poate e supărată… sau bolnavă, intervin

ceilalţi de la masă. Doar mama Adei o priveşte cu subînţeles. Este

singura care-i poate educa răzvrătirea din privire doar privind-o. Este singura care-i alină sufletul chiar şi la o distanţă de trei scaune şi-atâtea priviri străine.

-Eşti bine, Ada Maria? Oh, dar stai! Era să uit…! Doamna Simona scoate din poşeta de-un roşu

aprins, mai supărător decât cel al pantofilor cu toc lăsaţi la intrare, o păpuşă de porţelan, fragilă, scundă, cât palma.

Ada se bucură că a scăpat măcar de necesitatea imprevizibilă de a lua acel aer teatral şi de a pretexta diverse răspunsuri care ar fi avut aceeaşi aparenţă: ”Sunt bine, mulţumesc”, dar şi aceeaşi esenţă: ”Lăsaţi-mă naibii cu oribirea şi cu ideile voastre inculte!”.

-Un simbol pentru tine, draga mea. Să o ţii pe birou sau într-un loc special şi mereu să-ţi aminteşti că eşti la fel de frumoasă ca această păpuşi…

-Doamnă… ăăă, mătuşă… urăsc diminutivele. Am crescut, întrerupe cu o aparentă bunăvoinţă.

-Diminutivele? vine răspunsul întrebător. -”Păpuşică”. Spuneţi păpuşă, e mai natural, îi

explică pe un ton ironic. Adaugă un zâmbet formal, dictat de privirea

discretă şi rugătoare a mamei, unica fiinţă care i-a cusut aripile visurilor atunci când au fost zdrobite de neputinţă.

-Mda…, răspunde doamna Simona printr-un surâs care ascunde, bineînţeles, faptul că memoria dumneaei e atât de redusă, încât nu poate ţine minte ideea de acum câteva secunde.

-Voiaţi să-mi spuneţi, probabil, că sunt la fel de frumoasă – strâmbă din nas la pronunţia termenului, cu o tentă subtilă de autoironie – ca păpuşa pe care mi-o

Adelina Bălan

Păpuşi şi-oglinzi de porțelan(urmare din numărul anterior)


OPINIIgăsit a ridicat şapte biserici româ-neşti, printre care şi vechea bise-rică ortodoxă din Roşia Montană în 1781, cu un turn zvelt de 31 de metri, ceea ce a fost un semn de emancipare pentru moţi, prin-tre celelalte confesiuni cu biserici mai mari.

SECOLUL XX În tim-pul Primului Război Mondial mulţi mineri au fost recrutaţi şi duşi pe diferite fronturi, multe mine s-au închis iar, după 1918, noua administraţia românească a fost nepricepută şi obstruată, în fel şi chip, de fosta stăpânire. Au trecut nişte ani buni până ce mineritul la Roşia Montană sub administraţie românească să atingă ritmul anterior războiului, şi într-un deceniu a reuşit ex-ploatări pe noi galerii în lungime de 20 Km. Când totul începuse să meargă ca pe roate a intervenit Al Doilea Război Mondial, ocuparea şi exploatarea României de către eliberatoriI sovie-tici, naţionalizările şi sovromurile impuse.

Naţionalizarea din 1948 a trecut automat toate aso-ciaţiile şi societăţile miniere în proprietatea statului de demo-craţie populară ce era încătuşat şi tras, în marş forţat şi dur supravegheat, să ajungă comunismul fratelui de la răsărit. În vocabularul dictaturii comuniste apare sintagmele: sarcina principală, producţii mărite, întreceri socialiste, cincinale, vic-toria comunismului în întreaga lume. Chiar aşa, trebuie însă precizat că mineritul, în noua societate comunistă impusă, a beneficiat de foarte buni specialişti români, formaţi la Institutul de Mine din Petroşani, care au proiectat minele şi instalaţiile miniere la parametri mondiali, dar la norme de producţie pes-te putinţe ce au fost trasate ca sarcina de partid şi stat.

Nevoia tot mai mare de aur a impus o cercetare rigu-roasă a zăcămintelor de aur din patrulaterul aurifer din Munţii Apuseni, cu maximum de focalizare la Roşia Montană, unde au fost angrenate mai multe echipe complexe de specialişti, for-mate din ingineri, tehnicieni, geologi, topografi, forjori pentru eşantioane, care au adunat cu mult profesionalism date nece-sare, concrete. La sfârşitul cercetărilor concluziile au evaluat că la Roşia Montană se găsesc 300 de tone de aur şi 1.600 tone de argint, plus alte metale preţioase necesare în tehno-logiile actuale, moderne. Pe aceste date Consiliului de Miniştri au hotărât ca din 1970 să se înceapă exploatarea minereului de aur de la suprafaţă, începându-se cu derocarea muntelui. Tehnologia exploatării la suprafaţă, chiar dacă nu a fost la cel mai ridicat nivel, a reuşit să exploateze minereu din care se extrăgea 340 Kg de aur şi 1.800 Kg de argint pe an. Din 1974 exploatarea subterană s-a sistat şi galeriile au fost părăsite îm-preună cu o mare parte din utilajele din ele.

DUPĂ DECEMBRIE 1989, s-au instalat la guvernare oportunişti şi parveniţi dornici să se îmbogăţească mai rapid decât încrâncenaţii capitalişti. Capitaliştii străini, în patologica lor stare de înavuţire şi dominare economică, au găsit în guver-nanţii post-decembrişti marionetele care răspund rapid, bine şi slugarnic la comenzile lor, mulţumindu-se cu mărunte favoruri şi comisioane. Prin strategia lor de dresori dominanţi le-au indus ideea că industria română este doar o grămadă de fier vechi ce trebuie blocată, stopată, degradată şi apoi vândută lor la preţul fierului vechi !! Iliescu cu Petre Roman şi Adrian Năstase au depus zel şi râvnă în acest sens şi rezultatele s-au văzut în câţiva ani. În industria mineritului, ruinarea se vede peste tot, dar Roşia Montana este un caz special de urmărire şi vânare a bogăţiei după o ruinare programată, ca apoi să fie vândută de zeci de ori sub adevărata ei valoare. Fapte: în 1989 exploatarea la suprafaţă funcţiona cu 1200 de angajaţi şi era în limitele eficienţei, în anul 2000 mai erau 800 de angajaţi cărora li se inducea ideea de ineficienţă, nerentabilitate, nesi-guranţă şi în 2006 exploatarea de la Roşia Montană s-a închis, punând în şomaj de mizerie 450 de angajaţi. Cifrele sunt din volumul ROȘIA MONTANĂ – AUR şi ARGINT lucrare scrisă de inginerul miner Valentin Rus, director al Societăţii Roşiamin . Astăzi autorul este şi ghid turistic ale galeriilor romane din Roşia Montană şi nădăjduieşte ca, odată şi odată, fostele gale-rii miniere să fie amenajate în cel mai mare muzeu minier al Europei, pentru că atât ca lungime cât şi în timp istoric este pe primul loc.

ŞI IO AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ

Munca cea dură şi grea o făceau sclavi, care odată băgaţi în mină nu mai ieşeau decât morţi, fiindcă acolo traiau şi săpau după aur până la epuizare şi moarte. Inginerul miner Valentin Rus care a scris o documentată istorie a mineritului la Roşia Montană şi ne-a fost ghid în galeriile romane a le minei, ne-a spus: mulţi sclavi din mină cereau să devină gladiatori şi să se lupte pe viaţă şi moarte decât să mai rămână în întunericul minele de aur de aici. În contrast, gladiatorii care nu dădeau dovadă de luptători cutezători şi viteji în arene erau amenin-ţaţi că vor fi trimişi în mina de aur de la Alburnus Maior, unde vor muri ca nişte şobolani în întuneric. Plebea romană, venită în goana după aurul noii provincii romane, răscolea mai mult albiile râurilor din Munţii Apuseni, a Arieşului şi ale Crişurilor. Aurul adunat, se topea în creuzete de lut şi se turna în lingouri ce luau drumul de aur spre Roma. Se estimează că romanii de la Roşia Montană trimeteau trei tone de aur pe an şi astfel, în timpul stăpânirii lor în Dacia au dus la Roma trei sute de tone de aur, pe lângă cel prădat la început, în 106 AD, când Traian la învins pe Decebal, fără să-i aducă în dar nici măcar o lupoică deformată, cu trei ţâţe siliconate, cum au fixat-o nişte aberanţi de curând pe scările muzeului de istorie din Bucureşti. Mă rog, pentru câtă istorie românească ştiu bucureştenii e toc-mai potrivită (îmi cer scuze de la excepţii, şi sunt destule, dar nu-i scuz pentru că o acceptă acolo, în continuare)

POPOARELE MIGRATOARE fiind în deplasarea jefuirii nu s-au oprit să minerească, s-au mulţumit cu ce au prădat. Hunii sufereau în spaţiile închise, muntoase, împăduri-te aşa că nu au lăsat nici o urmă de aşezare după trecerea lor. Ostrogoţii au fost mai receptivi la aurul de aici şi de la ei ne-a rămas Tezaurul de la Pietroasa ”Cloşca cu pui de aur”

FEUDALISMUL timpuriu a început cu ungurii care au aflat de aurul munţilor şi au urcat pe Mureş şi Crişuri pentru că în albiile acestor râuri încă se mai găsea aur, ajungând până la sursa cea fabuloasă auro-argentiferă din Munţii Apuseni. Cum ungurii nu aveau nici o pricepere, dar le plăcea aurul, s-au învrednicit să-l prade de la moţi iar regii lor au colonizat zona cu mineri saşi. Astfel, în 1325 Regele Carol Robert de Anjou a concesionat Baia de Arieş unor mineri din Saxonia, ce au venit cu unelte şi tehnică minieră mult mai avansată, deci au fost mult mai productivi. Odată cu minerii au sosit şi alţi meseriaşi ceea ce a dus la o superioară dezvoltare a localităţilor miniere. Atunci, galeriile romane ce însumau vreo şapte kilometri sunt prelungite cu alte galerii cu profil diferit, boltit, susţinut de zidărie uscată din piatră cioplită. După înfrângerea regatului ungar în 1526, Transilvania devine principat autonom dar vasal otomanilor, care nu îşi aduc prea mare contribuţie în minerit, doar în colectarea aurului prin toate mijloacele. Odată învinşi otomanii, Transilvania este încorporată în Imperiul Habsburgic iar mineritul din Munţii Apuseni ia un avânt nemaiîntâlnit din epoca romană. Însăşi Maria Teresia se implică în accelerarea şi performanţa mineritului, dând poruncă să se facă tăuri speci-ale pentru apa necesară ştampurilor – instalaţie mecanică din lemn folosită la sfărâmarea minereului – după care numărul ştampurilor a depăşit mia, după cum reiese din raportul baro-nului Ignatz von Born, ce a fost trimis de curtea imperială la Roşia Montană pentru un raport amplu despre starea şi perfor-manţa mineritului, după cum scrie şi inginerul miner Valentin Rus în istoria sa. Ei au deschis noi galerii, cărora le-au dat de-numiri religioase ca: ”Sfânta Treime”, ”Înălţarea Domnului” sau ”Sfânta Cruce”, ultima fiind cea mai lungă şi bogată în care vagoneţii de lemn pe şine din lemn au fost treptat înlocu-ite cu cele din fier. Astăzi, când privim cu admiraţie cât de mă-reaţă este Viena, fosta capitală a imperiului habsburgic, ştim că la baza ei stă munca perseverentă a habsburgului şi aurul moţului.

La sfârşitul Secolului XIX-lea în Munţii Apuseni, scrie Inginerul Valentin Rus în documentata sa lucrare istorică despre Roşia Montană : existau mici exploatări miniere, pro-prietate individuală sau proprietatea unor asociaţii miniere pe cuxe şi precizează că deşi mici proprietari lucrau rudimentar au atins cele mai mari şi bogate minereuri aurifere. De amintit, pentru că merită ca exemplu, printre mici proprietari individuali din vremea hasburgică se afla şi un mecena al moţilor, Mihail Gritta, care, fiind foarte norocos în exploatarea sa, din aurul

Corneliu Florea



DEZVĂLUIRI

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”.

Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finantele, do-meniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii).

Oamenii sunt numiţi “grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi ma-nipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cer-cetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

Ei nu sunt lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care în-drăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Și la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca “mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei cre-at la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al compani-ei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionarii sunt numi-ti pompos “ingineri sociali” sau “savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de “şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii şti-inţe de la Institutul Tavistock.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetă-tori au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost predece-sorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.

Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pre-gătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această “maşinărie” funcţioneaza din 1946 şi

Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării: experimentele şi planurile criminale

elaborate de Institutul Tavistock

fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionari ale ei.

De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost con-diţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani pe-riculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi, ameri-canii erau convinsi că inamicii tre-buiau într-adevar să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevă-ratul inamic. Mai recent, am văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucru-rile acum cu asmuţirea lumii împo-triva Iranului. Evenimentul cataliza-tor a fost mereu unul de tip „şoc al viitorului”.

Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pre-textul invadării Irakului este simi-lară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin mani-pulare si programare par să nu înve-ţe nimic din ea.

Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. Odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o se-rie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închi-soarea Vacaville din California.

Libertatea este un drept funda-mental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din ini-ma omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorin-ţa de libertate a fiintei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.

Vlad Petreanu(urmare din numărul anterior)


Trec Șoseaua Kiseleff, ajung pe Barbu Delavrancea, caut numărul 20, dau de o vilă cochetă, are trei porţi, două sunt inaccesibile, blocate. La a treia văd o luminiţă la demisol. Sun, se stinge lumina, sun din nou, dau glas, răspunde o doamnă: nu poate discuta, e grăbită să facă mâncare pentru soţul internat la Urgenţă. Aştept să-şi ia ceva pe ea, vine la uşă, o femeie trecută de 75 de ani, încă în formă; discutăm, e din Avrig, dintr-o familie de 12 copii, a plecat de-acolo la 14 ani, are patru fraţi răspândiţi în Europa, unii sunt profesori universitari. Nu ştie de familia Jugăreanu, numeroasă şi ea, la care am stat în gazdă patru campanii. Gh. Lazăr e din Avrigul ei, avea sânge de Brukental, a contribuit şi ea la monumentul de la mormântul lui Gh. Lazăr, preot fiind un Constantinescu. L-am cunoscut şi eu. Îi spun că Paul Everac face parte din acea familie. Doamna recunoaşte: alde Pandrea au fost daţi afară din casă, noaptea, aruncaţi în stradă, au venit alţi locatari, s-au folosit de mobila domnoasă a lui Petre Pandrea. Ei au venit în locul acelei familii, prin 1957, apoi s-au băgat gaze în imobil. Soţul e la transfuzii, la Urgenţă. Îi las telefonul meu, promite să-i pună problema peste câteva zile, când speră să se refacă.

Iau pe 300 până la sala Oneşti, cobor spre Brezoianu şi acolo constat că imobilul în care a locuit pe vremuri Mircea Cojocaru este dezafectat, dărăpănat, nelocuit de ani... Renunţ. Intru pe moment în Cişmigiu. Miros de petunii, dar pe alee s-au grupat trei ţigănci tinere punând la cale noi strategii: să nu mai fie fraiere, să piardă timpul cu de-ai lor, care nu au bani – şi ele cu ce se aleg?!

14 august, 07, marţi. Luni la 9:55 sunt în staţia Polizu, acolo aştept maşina pietrarilor timp de vreo oră. Nici măcar o umbră ca lumea, pe marea căldură. Dincolo de gard, marele cvartal dintre Polizu, Griviţa şi Buzeşti, acum în ruine, mai rău ca la bombardament, te ia cu fiori...Mergem la Istrate, dă telefon lui Popescu, ajungem la US, acolo îl aşteptăm, lăsăm o parte dintre cele 20 plăci aduse, luăm alte câteva – e începutul acţiunii şi am mari emoţii, mă arunc în necunoscut, iar răspunderea e foarte mare, nu?; urc la etaj să văd dacă mi-au venit aprobări de la locatari, o aud pe secretară vorbind cu cineva de dincolo, se dovedeşte a fi vorba despre NM, mă cheamă, schimbăm câteva fraze, ştie tot ce fac, îl ţine la curent GC; o să revină pe 10 septembrie, apoi în noiembrie. Vorbindu-mi, îndesa mari romane de Breban şi de alţiii într-o mare valiză, probabil cu gând să le ia la Paris, pentru re-lectură. Pentru Istorie...

Ieşim în Calea Victoriei şi pe străzi lăturalnice ajungem la blocul Mariei Banuş. Interfon la Liviu Pătrăşescu, nu răspunde, sun la Traduceri, nu-mi poate da curent căci îi e teamă să nu i se defecteze aparatura, are clienţi. Să merg la etajul III; vorbesc acolo, coborâm la I, discuţii, coborâm în holul mare şi acolo apare LP, îl văd urcând din greu pe scări. Vine de la doctor, ne va da el curent. Punem scara, scoatem placa, primim ştecherul pe fereastra bucătărioarei, ne cuplăm la reţea, dăm cele patru găuri, fixăm placa. Între timp vorbisem cu LP, se dovedeşte a fi bucovinean; îi spun că am scris o saga basarabeană, se arată interesat. Cu despăgubirile ce ni se cuvin, din primii 30 de pe lista luată în rezolvare, doar 5 au actele complete, ceilalţi trebuie să mai aducă dovezi. Deci ce speranţe să aibă el, aflat la numărul 900 pe listă, dacă lucrurile merg aşa de anevoie? Eu: nu se grăbesc defel cu aceste drepturi pe care erau datori să ni le acorde încă din 1946. Statul ştie să ia, te omoară cu amenzile dacă întârzii; dar de dat nu se îndeamnă... O discuţie foarte plăcută; îmi dă o printare cu Maria Banuş, cu care aflu că a fost bun prieten. Începuse prin a mă întreba dacă Lazu este adevăratul meu nume sau mi l-am schimbat, ca alţi evrei. Nu e cazul, zic, sunt nepot de-al doilea al lui Ștefan Ciobanu, din Sfatul Ţării, etc.

Mergem spre casa lui Eugen Barbu, dar e sens interzis pe Eminescu, ocolim prin Dacia şi Polonă, Sun la parter, răspunde Marga Barbu, va coborî, m-a aşteptat, dar între timp s-a apucat să mănânce ceapă... Spune asta

Odiseea plăcilor memoriale

în semn de scuză. Nu-i nimic. Coboară. Omagii. Vede placa, dar constată că nu a murit în 96 ci în 93, ştie asta bine. Ar fi vrut ea să mai fi trăit măcar câţiva ani. Pleacă în Franţa. Coboară cu greu pe trepte, o sprijin eu, spune că se ajută cu un băţ, acum l-a uitat. Îmi dau seama că o mai văzusem, spre Romană, gen stafie, abia păşind, sprijiniţă într-un baston... Focoasa hangiţă de altădată, parcă de veacuri... Ieşim pe trotuar, tot la braţ, stabilim locul anume unde vom fixa placa, promit să revin cu alta, corect datată. Aşa e în dicţionare, spun. Foarte rău, dicţionarele rămân – şi sunt pline de greşeli impardonabile. Zic: Destui alţii nici nu sunt trecuţi, sau apar cu greşeli şi mai mari.

Mergem pe Dacia şi pe calea Moşilor până la Obor, detectez blocul lui Caraion, intru la parter, aranjez cu dentistul să ne dea curent electric, dar... se dovedeşte că nu am luat placa, ne-am încurcat în liste..., vom reveni mâine. Manevrăm şi ajungem la scara 7 a blocului lui Leonid Dimov... Noroc că-l găsesc pe administrator, care merge să-l aducă pe preşedintele de bloc. Găsim locul cel mai potrivit, între două ferestre, la nivelul parterului, ştiut fiind că bucureşteanul nu-şi ridică în veci privirile dincolo de parter: a recunoscut locul, ce-i mai trebuie? Un neam cu ochii în pământ... Ne dau curent angajaţii unei firme de la ferestrele respective, începem să fixăm placa, se adună oameni din bloc, se arată bucuroşi, inclusiv locatarul care data trecută ne privea tare circumspect; se dovedeşte un mare cititor, vorbim de Dimov, de alţi scriitori şi artişti în trecere pe-aici; mi se aduc de sus cărţi cu autograf de la poet. Aflu că şi Alexandru Chiriac, basarabeanul meu cu lucrări din trecutul provinciei urgisite a locuit aici. Și poeta Mira Lupeanu, soţie de ataşat cultural în China, cea care în final şi-a pierdut minţile. Le spun că a decedat de curând. Se mutaseră în Titulescu. A făcut traduceri iscusite din Li Tai Pe. Îmi dau seama ce bine e să ştii astfel de lucruri, ca scriitor, să nu dai din colţ în colţ când vine vorba de un confrate de condei.

Ieşim dintre blocuri şi prin Piaţa Iancului, prin Pake, ajungem pe Agricultori, apoi în Ilarie Chendi nr. 9. Sun la familia lui Al. Philippide, coboară nepotul şi apoi fiica. Bucuroşi. Alegem locul unde vom pune placa, exact la mijlocul vilei, mai dăm de-o parte nişte viţe de iederă, acum zidul cu placa de marmoră albă arată frumos, luminos; ne bucurăm, gazdele ne dau să bem apă tonică şi aflu că au fost plecaţi vreo săptămână undeva pe lângă Pucioasa, în satul lui Alexandru Philippide. La revenire, au găsit un mandat cu bani de la Uniune. Exclamaţie: Și din cer îi ajută Poetul! Îmi arată anume camera unde poetul scria şi asculta muzică. Le spun ce mare audienţă aveau în anii şaizeci recitalurile de poezie, cu Sala radio arhiplină, un auditoriu entuziast. Despre prietenia mea cu Ludovic Antal, marele recitator. Mi l-a arătat pe poet în primul rând de scaune. Murmur: „Mă-agăţ de tine, poezie / Ca un copil de poala mumii...”. Măcar am reuşit să-l văd, le spun, cu convingere.

Plecăm spre Mihai Bravu, ajungem la blocul lui Cristian Popescu, caut scara 5, sun pe mobil şi dau de administrator; vine, ne dă curent, aduce şi o bormaşină mai performantă, căci zidul e foarte dur. Administratorul e mai nou aici, nu ştie de CP, îi spun unde locuia, că apartamentul a fost vândut. Mai apar şi alţi colocatari, le spun că CP merită din plin această recunoaştere publică, a fost un poet extrem de talentat, mort foarte tânăr, la doar 26 de ani. Au auzit de spectacolul „Un tramvai numit Popescu”?

Întrucât familia lui George Munteanu nu răspunde la telefon, intrăm pe Barbu Văcărescu şi de pe drum o sun pe dna Velea, îmi anunţ sosirea în Mozart nr. 2, scara B. Fixăm placa, doamnei Lala i se pare cam sumbră culoarea neagră a literelor. Nu sumbră, ci sobră, stimată doamnă Lala! Iar cu auriu se scriu acum firmele, ministerele, tribunalele, DNA-ul... Dna Velea ar vrea să facă dezvelirea plăcii memoriale pe la începutul lui septembrie, acum toţi actanţii fiind plecaţi.

Ion Lazu



CONFESIUNI


Perechi de însurăţei ies de la cununiile civile iar larma se înteţeşte odată cu desfundarea sticlelor de şampanie şi a cântecelor de veselie.

Turişti de pe multe meridiane aşteaptă răbdători la rândul care înaintează mereu spre nişa cu relicvele sfântului în timp ce alţii îşi potolesc foamea prin berării şi restaurante. Animaţia durează până târziu în noapte.

Se spune că celor ce ating nişa cu relicve li se iartă păcatele comise pe timp de un an.

În spatele faţadei catedralei în stil baroc se află „El Portico de Gloria” iar în pridvor e reprezentată „Judecata de Apoi” de Maestro Mateo. Ea nu mai sperie pe nimeni. Sub altar o criptă construită în fundaţia unei biserici din secolul al IX-lea ar fi adăpostit rămăşiţele pământeşti ale Sfântului şi a doi dintre

discipolii săi, Teodor şi Atanasie. În faţa Primăriei se află o

statuie în bronz a Sfântului Iacob îmbrăcat în armură şi călare pe un armăsar. Mă uit la această statuie şi nu mi-l pot imagina pe Sfânt în această ţinută.

Muzeul catedralei adăposteşte preţioase elemente de arheologie şi tapiserii vechi, sculpturi şi pânze pictate datând din secolele al XII-lea şi al XIV-lea, numismatică şi documente vechi. Din păcate toate aceste obiecte le vedem în fugă deoarece se anunţă ora închiderii. Ne retragem la marginea oraşului la hotelul unde vom fi cazaţi. Ne gândim acum

aici la pelerinii din Evul Mediu care dormeau atâtea nopţi sub cerul liber, în lungul lor drum. La puţini le dădea mâna să tragă pe la hanuri pentru a găsi un acoperiş şi ceva de ale gurii.

Plecăm în zori fiindcă până la Madrid avem de parcurs 680 kilometri şi trebuie să facem scurte popasuri la Zamora, Salamanca şi Escorial.

Peste un pod roman construit în secolul al XII-lea ajungem în oraşul Querense care-şi trage numele de la aurul ce-l extrăgeau romanii de aici.

Nu putem trece prin Zamora care se află în afara drumului nostru la 50 kilometri nord de Salamanca. Aici am fi văzut sculptate scene satirice obscene din viaţa monahală.

Popas la Salamanca şi Avila

Salamanca, acest vechi centru universitar spaniol, a fost cel mai vestic oraş cucerit de Hannibal.

Au venit apoi vizigoţii, creştinii, maurii şi iar creştinii. După ce prin 1085 este eliberat, oraşul se umple de biserici.

Încă din secolul al XIII-lea, Alfonso al IX-lea a întemeiat aici una din cele mai vechi universităţi din Europa concurând cu cele din Oxford, Paris şi Bologna.

Unamuno, filozof şi romancier a fost rector al acestei universităţi înainte şi în timpul Războiului Civil. Moare răvăşit de atrocităţile acestui război. Pentru

scurt timp însă aduce momente de glorie în viaţa universitară a Salamancăi.

Nimeni altul n-a explorat cu atâta luciditate sufletul spaniol. Opera sa, „Sensul tragic al existenţei” rămâne una de referinţă.

O mare bibliotecă cu peste 40000 volume rare precum şi valoroase manuscrise vechi

formează tezaurul acesteia. Pe tavanul bibliotecii sunt pictate semnele zodiacale,

dovadă că pe vremuri universitatea avea şi o secţie de astrologie.

Se spune că în Capela „Santa Barbara”, unde studenţii susţineau examenele în timpul examinării atingeau mormântul unui episcop pentru a le purta noroc, iar după ce reuşeau erau purtaţi în triumf de colegii lor şi îşi scriau numele pe pereţi cu sânge de taur.

Si numele lui Franco este scris aici cu menţiunea „învingător”, deşi n-a participat la universitate la nici o oră de curs.

La 113 kilometri nord-vest de Madrid, înainte de apusul soarelui, ne oprim pentru puţin timp la Avila, oraş al cărui întemeietor legendar a fost Hercule.

Mai vechi decât venirea grecilor în provincie şi în peninsulă, oraşul este şi acum înconjurat de ziduri înalte de 10 metri şi late de 3 metri, are 18 turnuri de apărare şi 9 intrări fortificate, motiv pentru care a fost numit de poeţi „un sicriu”.

Aflăm că la catedrala din oraş cea mai veche din Spania, a fost o vreme capelan Lope de Vega. Aici s-a născut şi a petrecut viaţa în curăţenie şi asceză Sfânta Tereza, întemeietoarea ordinului călugăriţelor carmelite care umblă tot timpul anului desculţă.

După scurtele popasuri la Salamanca şi Avila, după ce am parcurs 680 kilometri de la Santiago de Compostela, ajungem la Madrid seara la orele 22 şi debarcăm în faţa unui hotel de 3 stele la marginea oraşului. Aici vom rămâne 2 zile.

Ioan Dobreanu



REPORTAJ

ÎNSEMNĂRI DINTR-O CĂLĂTORIE ÎN SPANIA

Muzeul catedralei

În piaţa Cibele

Faţada principală a Muzeului El Prado

Piaţa din spatele catedralei


Liceul « Carol I », unde a studiat, îsi aminteau că filele caietelor lui erau pline de păsări fantastice.

In timp ce părintii priveau cu rezervă si cu teamă experientele de zbor ale fiului lor, pe care colegii îl numeau « soferul aerului », spiritul iscoditor si dorinta neastîmpărată a copilului a devenit vointă si proiect. Vroia să construiască, vroia să zboare cu aparate realizate cu mîinile sale.

« Era în el atîta dragoste de mai bine – spune Marcel -, încît si-ar fi dat toate puterile, tot sufletul, ca să dăruiască ceva nou stiintei». Aprecierea fratelui mai mic nu este doar o afirmatie fără acoperire, ea reflactă un adevăr care a fost consacrat de munca, dăruirea, dragostea, pasiunea, talentul si încrederea adolescentului pe care doar sfîrsitul prematur l-a împiedecat să-si împlinească destinul omului de stiintă si al inventatorului care se anunta, alăturîndu-se lui Aurel Vlaicu, lui Traian Vuia si lui Henri Coandă. Realizările sale au demonstrat din plin calitătile, talentul înnăscut si vointa de neoprit care l-ar fi putut impune în galeria selectă a asilor aviatiei.

Si-a amenajat în podul casei un mic atelier în care, din stinghii date la rindea, din cîteva mosoare de sîrmă si bucăti de tablă tăiate si găurite cu unelte primitive, a alcătuit coada si aripile unui biplan. A abandonat primul proiect si a început să construiască un monoplan pe care l-a botezat Nr. 2. In cele din urmă, după multă trudă si transformări succesive, în 1910, la vîrsta de 15 ani, realizează planorul nr. 3, un biplan pe patine cu care, tras cu o funie de doi colegi de scoală, s-a ridicat la înăltimea de 70 cm pe hipodromul din Parcul Bibescu.

In vacante, în prezenta mamei, a fratilor si a prietenilor, la statiunea Movilă, care a devenit ulterior Carmen Sylva si apoi Eforie Sud, si-a luat zborul de pe malul stîncos pe plajă cu « un monoplan mic, de o

simplitate rară, pe care îl demonta în 15 minute si-l ducea în spinare ».

Asa dar, suntem în 1911, anul cînd Ionel Romanescu a realizat primul zbor cu planorul pe tărmul românesc al Mării Negre.

Toate aceste realizări, probate de documente, fotografii, mărturii, au fost rodul creatiei unui adolescent înzestrat cu un talent tehnic nativ si cu o vointă pe care n-au putut s-o oprească nici părintii, nici dascălii si nici frica de primejdiile care-l pîndeau. Respingînd obiectiile si sfaturile familiei, suportînd cu stoicism

măsurile punitive luate de părinti, tînărul constructor de planoare a continuat. Abia mult mai tîrziu, va consientiza pericolele la care s-a expus. « Am făcut multe greseli si mari prostii. M-am schimbat mult. Iti promit că voi iesi din război cuminte si bine pregătit pentru viată », le va scrie, de pe front, părintilor.

Pentru a-i struni firea independentă, pentru a-l abate de la pasiunea primejdioasă a zborului cu planorul, părintii l-au « exilat » la Liceul internat « Costache Negruzii » de la Iasi. Dar, după doar cîteva luni de la sosirea la noua scoală, în aprilie 1912, si-a luat zborul cu noul biplan pe care l-a construit aici.

Implinise 17 ani cînd primul planor realizat la Iasi si zborul cu el au fost recunoscute oficial de publicatia «La Revue Aérienne». La 12 octombrie 1912, redactia revistei pariziene confirmă primirea documentatiei expediată de elevul Ioan Romanescu din clasa a II-a de la Liceul internat din Iasi. «Am primit scrisoarea dumneavoastră – precizează răspunsul redactiei « Revistei Aeriene » - ca si interesantele fotografii care o însotesc. Sunteti, fără îndoială, cel mai tînăr constructor de planoare. Ne face plăcere să publicăm, în unul din numerele noastre viitoare, documentele pe care ati binevoit să ni le trimiteti. Primiti, domnule, asigurarea sentimentelor noastre de deplin devotament. Pentru director, M. Noyer. »

Ionel a păstrat în comoara amintirilor parfumul serilor « de-acasă », mîngîiate de muzică si poezie, al colocviilor despre literatură, muzică, artă, istorie, al aniversărilor si sărbătorilor traditionale. Casa părintească, bijuterie de arhitectură fermecătoare, proportionată si echilibrată, saloanele bogat decorate si mobilate cu piese stil Ludovic XIV, XV, XVI, cu sobe, vitralii si luminatoare ce degajau elegantă, monumentalitate, solemnitate, creind o atmosfera de liniste si ospitalitate, l-au însotit pînă în ultimele clipe ale vietii. De pe frontul francez, la 15 septembrie

1918, le scrie părintilor, aflati în Norvegia : « De multe ori mă gîndesc la voi, la tine, la mama, la fratii cei mici. Iti aduci aminte de pomul de Crăciun, la Craiova. Eram toti pe lîngă voi si noi jucam piesa de teatru. Ce frumos era ! Aceste timpuri vor reveni, fii sigur. Noi vom fi un pic mai mari, dar vor fi altii mai mici. De la cei mici va veni bucuria ta. Gîndeste-te cîtă bucurie te asteaptă încă ! Pentru acest viitor, pentru acesti copii, pentru serile linistite în jurul focului de iarnă si a brădutilor de Crăciun, ne batem noi acum. Fie si numai amintirea acelor lucruri risipeste orice îndoială în privinta utilitătii sacrificiului. Cei dragi, de acasă, nu trebuie să se îndoiască de aceasta…La ce ar servi să ne expunem viata, dacă nimic nu s-ar schimba în bine după aceea ? O să ne revedem curînd, foarte curînd, cu totii, în jurul pomului de Crăciun.»

Copilăria, adolescenta si tineretea lui Ionel Romanescu nu semănă cu cea a fratilor, colegilor si prietenilor săi. « Avea - îsi aminteste Lucia Romanescu - un spirit cercetător, întreprinzător, căuta să descopere ceea ce cu putină stăruintă ar fi putut găsi în cărti. Vorbind odată despre inventiile lui privitoare la aeroplane, generalul Coandă i-a spus : « Mon enfant, vous perdez votre temp ă chercher ceux qui est dèja inventé ».

Copilul Ionel a comprimat si a exclus din preocupările sale timpul pe care cei de vîrsta lui l-au acordat jocurilor, povestilor, distractiilor si plimbărilor. A iubit cu patimă devoratoare stiinta, îndeosebi mecanica. L-au pasionat masinile, motocicleta, avionul. Sosit în Capitală, în 1914, a devenit spaima gardistilor, cutreierînd străzile cu o iuteală uimitoare pentru acele vremuri într-un sasiu de 15 kg, făcut din stinghii si sîrmă, la care montase un motor sforăitor.

Copilăria lui coincide cu începuturile aviatiei. Este perioada despre care site-ul « Histoire de l’aviation », evocînd numele celor dintîi constructori de aparate de zbor cu motor precizează : «Aceasta nu trebuie să ne facă să uităm numele celor care au făcut mari progrese în aviatia cu ajutorul planorului : în primul rînd germanul Lilienthal, apoi scotianul Pilcher, americanii Montgomery si Maloney, francezii Ferber, Charles si Gabriel Voisin. »

Dispunem de dovezile necesare pentru a completa această listă onorantă a precursorilor aviatiei cu un nou nume românesc, cu cel al elevului Ioan N Romanescu.

Am precizat deja că Ionel Romanescu a fost atras ca de magnet de aeroplan, inventie miraculoasă care s-a născut si a crescut odată cu el. Si-a procurat cărti si reviste despre primii zburători. Si-a dedicat, total si neconditionat, timpul documentării, proiecării si constructiei de planoare, învătării si desăvîrsirii pilotajului. « Din Paris – îsi aminteste fratele său, Marcel - îi sosiseră primele tratate de aviatie. Studiase cercetările lui Marey care-i întăriseră convingerea că va putea să zboare». Fratii si colegii de la Institutul « Javait », de la Scoala de băieti nr. 3 « Ion Heliade Rădulescu » si de la

MOZAICROMÂNI ÎN « LEGIUNEA STRĂINĂ »Eroul caporal aviator IOAN N. ROMANESCU (1895 – 1918)

O VIAŢĂ DĂRUITĂ LIBERTĂTII, UNITĂTII ŞI PROSPERITĂTII EUROPEI

Dr. Luchian Deaconu



PROZĂ

(urmare din pag. 8891) (urmare din pag. 8913)

Adela RovenschiNu vreau să calc pământul...

ştiu că tu plângi în timp ce eu râd! E jalnic...cred!... dar nu am ce face... Nu vreau să mai gândesc, cad roiuri de pulbere şi de sclipiri atunci când viaţa mea rămâne aceeaşi şi nu mai pot cânta în struna clipelor. Respir schimbarea, dar n-o simt.

Am obosit să te-ncălzesc, vorbindu-ţi despre împliniri, dar tot mai vreau să continui scrisoarea infinită, dedicându-ţi pasajul existenţei mele la fiecare bătaie de ceas... M-am săturat să tot aştept chemarea, să mai visez la ideal, vreau să închei acest capitol sumbru, dăruindu-ţi îmbrăţişarea luminii cu întunericul! Și cam atât...

Cade din nou o ploaie de stele peste ochii închişi de veacuri... Iar tu taci. Nu spui nimic, dar faci lucruri din vise! Nu vreau să te judec, dar mi-ai furat cheia SOL de pe portativul complet, aşezat atent pe o frunză şi scrijelit cu un

Nu vreau să calc pământulpicior de păianjen, iar fără ea mă obligi să-ţi spun cuvinte cu sens, când în mintea mea roiesc doar hieroglife... Am încetat să-ţi mai vorbesc, căci nu mă asculţi şi deja doare... Din nou mă scufund în marea de iluzii, pentru că acolo simt că se ascunde singura barcă de salvare. M-am hotărât să mă lupt, am abandonat armele bizuindu-mă pe trăire şi iar am pierdut! Nu mai am timp de falsitate, vreau doar o bucăţică din adevăr şi e destul...

Aş pleca, dar mi-e teamă că sunt nevoită să rămân. Trebuie să găsesc soluţia de a smulge din mine universul cu numele tău. Limitele lui sunt pretutindeni şi niciunde. Le simt ca o ameninţare şi, în acelaşi timp, ca o mângâiere. Adevărul e că, numai prin intermediul tău, mă simt vie, dar tot adevărat e că aş ucide în mine dorul de a te respira clipă de clipă. Îmi vreau libertatea, fiindcă n-am încredere decât în ceea ce înţeleg, iar pe tine nu cred că te-am învăţat deplin.

Focul din mine l-ai sădit tu, dar nu mi-am dat seama că la rădăcina lui ai pus pământul tău.

De aceea, tot ceea ce creşte are gust

de tine. Cred că ştii deja şi, astfel, îţi explici neputinţa de a pleca şi durerea de a rămâne. Câteodată flacăra aceasta este umilitoare, te cheamă dincolo de circumstanţe şi orgoliu. Nici nu auzi, nici nu recunoşti necuvintele mele. Probabil stai liniştit, urmărind alte jocuri şi jucării. Nici nu mai are rost să vorbim despre chemarea mea. Nu ştiu cum să te transform, turnându-te din nou după măsura potrivită.

Am greşit şi, până la întâlnirea sub alte zodii, nu vreau să mai calc pământul tău, nici să-ţi mai permit mutarea lui în mine...

Ultima oară am îngenuncheat în palma ta şi-am ridicat privirea... Oare e destul să simţi atingerea, dar să nu vezi ocrotitorul? Cred că am înţeles esenţialul doar din răsuflarea ta... EU şi TU formăm un oximoron, iar restul nu mai contează! Rămâi cu bine, pământul meu!

altele încă necunoscute” (Eminescu, Ortodoxia, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003).

În 1871, în august, a fost organizată Marea Sărbătoare de la Putna, la care a participat şi Eminescu împreună cu Slavici şi unde Xenopol a ţinut o importantă cuvântare. Această serbare era prilejuită cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii de către Ștefan. Serbarea trebuia să se ţină în 1870 dar din cauza războiului franco-german a fost amânată cu un an. Scrisoarea către D. Brătianu din 3/15 august 1871 este un document însemnat pentru cunoaşterea stadiului la care ajunsese Eminescu în dezvoltarea sa sufletească şi intelectuală. În perioada organizării serbării de la Putna Ion Slavici îi spunea că mulţi se vor pune de-a curmezişul acţiunii. Însă Eminescu îi răspundea: „Dăi fără milă în ei!” Cu această ocazie poetul a publicat un articol în „Timpul” în care spunea, printre altele, că Ștefan apărătorul Moldovei şi al creştinătăţi este un sfânt al Bisericii noastre strămoşeşti. Prin noiembrie în acelaşi an un ziarist anonim scrie în publicaţia liberală „Democratul”, atacându-l pe Poet, spunând că „Domnul Eminescu ne-a obijnuit cu nebuniile sale publicate în Timpul. Cu ocaziunea sărbătorilor de la monastirea Putna acest domn a îndrăznit să-l numească sfânt pe Ştefan cel ce la mânie a tăiat capete.” După atâţia ani, care dintre cei doi, Eminescu şi ziaristul de la „Democratul”, şi-a exprimat nebunia? După cum se vede Mihai Eminescu, în această situaţie, a avut dreptate. Ștefan cel Mare şi Sfânt a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Sunt sigur că propunerea noastră ca Eminescu să fie canonizat, peste ani, v-a fi acceptată de Biserica Ortodoxă.

Prin opera şi viaţa sa Eminescu a avut, totuşi, „o… răsplată jertfei sale: cunoaşterea. Acum el va afla că îngerul – simbol al desăvârşirii, al purităţii - nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalţe prin ea, ci ea, fiinţă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numeşte o realitate.

Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitaţie disimulată, o invitaţie disimulată, spre Întrebare, spre nelinişte. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlineşte astfel. Opera poetică şi publicistica eminesciană trezeşte latenţe spirituale. Ea se identifică uneori cu speranţa, căci speranţa este şi ea o tensiune spirituală spre viitor. Opera lui Eminescu este o reaşezare de lumi. El este un ritm aparte în poezia modernă. El este propria sa poezie. Căci el este, veşnic, Poetul.

Deşi „de-abia pe la Sân-Petru / Umple optsprezăce vremuri”, tânăra preia sarcini prin care – apreciază Simone de Beauvoir – „este precoce integrată universului seriozităţii”, deci prin care „îşi va asuma treptat feminitatea.” 6 Nimic mai firesc decât intrarea adolescentei în rolul de casnică, moştenit de la tradiţie: „Harnică, din zorii zilei, nu stau mâinile copilei / Fără lucru, tot să prindă, / Casa lor toată-i oglindă”. Pentru Rada banalele treburi gospodăreşti devin provocări care, pe de o parte, îi facilitează asimilarea activă a feminităţii şi, pe de alta, îi determină sentimentul plăcut al propriei utilităţi. „Cum nu i se cere decât un efort pe măsura ei, tânăra încearcă o mare mândrie simţindu-se eficace ca un om mare şi se bucură să fie solidară cu adulţii” 7, dezvăluie Simone de Beauvoir din culisele psihologiei feminine. Abilităţile practice proiectate pe fondul atenţiei distributive întregesc fizionomia spirituală a femeii şi sunt indispensabile în perspectiva devenirii ca soţie şi ca mamă: „Și-n amurg copila-n tindă / Foc în vatră vrea s-aprindă,/ Dar mu-mu, Joiana muge- / Radă, fă, s-alergi degrabă, / Că-n şopron viţelul suge”. Pe scurt, aceste versuri trimit la ceea ce un veac mai târziu Carol Gilligan numea „etica grijii”, sintagmă preluată şi inclusă de Mihaela Miroiu în definirea feminităţii ca „set de reguli ce guvernează comportamentul şi înfăţişarea femeilor, reguli ce subsumează existenţa feminină eticii grijii, sacrificiului de sine, pentru realizarea celuilalt.” 8

Recapitulând, în formula feminităţii G. Coşbuc integrează frumuseţea răpitoare, puritatea asortată cu pudoarea şi, nu în ultimul rând, hărnicia, simţul practic. Astfel, Rada oferă o apariţie feminină de urmărit cu neslăbit interes de la titlu până la ultimul vers, datorită sintezei factorilor sociali cu cei anatomici.

La o lectură atentă şi orientată spre morfologie, cititorul descoperă perfecta concordanţă dintre fond şi formă, altfel spus dintre genul natural şi cel gramatical. Prin urmare, mesajul literar central al feminităţii este transmis printr-o lungă serie de substantive feminine (toamnă, şcoală, sapă, vorbă, zi, mână, casă etc.) şi ambigene (râu, pahar), care confirmă „feminitatea limbii române”. 9

Mai puţin investigată până acum de exegeţi, centrarea lui G. Coşbuc pe femeie în atributele ei fundamentale deschide scrisul acestuia în direcţia genosanalizei. Deşi apărută în urmă cu aproape două veacuri, lirica poetului ardelean se dovedeşte în continuare viabilă, chiar inepuizabilă.

6 Simone de Beauvoir, op.cit., p. 297 id., p. 30.8 Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir, Lexicon feminist, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 152


î

ARTE„Cărăruie care suie în vârf de munte”.

23) Florin PiersicActor carismatic, june prim

al teatrului şi filmului românesc, Piersic a jucat mult şi a avut parte de roluri frumoase. Dintre piesele în care a fost distribuit amintesc câteva, cum ar fi: „Orfeu în Infern” în regia lui M. Ghelerter, „Oameni şi şoareci”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, regia Horia Popescu, pe scena Naţionalului Bucureştean, şi mai nou „Străini în noapte” în regia lui Radu Beligan. Dintre filme menţionez: „De- aş fi....Harap alb”, „Visul unei nopţi de iarnă”, „Totul se plăteşte”, „ Aventuri la Marea Neagră”, sau „Eu, tu şi Ovidiu”. Atras de arta cântatului, Florin cântă în muzicalul „Corina” scris de compozitorul Edmond Deda, după „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian, apoi o compoziţie de Ion Cristinoiu intitulată „Să ne-amintim de jucării”. Cântă şi la pian; iar nu de mult, compozitorul Dan Iagnov, îi scrie mai multe cântece adunate într-un CD cu titlul „ Hoinărind prin amintiri”.

24) Florian PittişAbsolvent I.A.T.C. promoţia

1966 la clasa profesorilor Radu Beligan-Elena Negreanu, este repartizat la televiziunea română. Joacă la teatrele Nottara, în „Bună seara domnule Wilde” de Eugen Mirea în regia lui Alex. Bocăneţ, la Teatrul Naţional Bucureşti, în „Oraşul nostru” de Th. Wilder, regia M. Berechet şi la Teatrul Bulandra în „ A 12-a noapte”, „Mincinosul” de Goldoni, „Furtuna” de W. Shakespeare. Este distribuit în filme

ca: „Gioconda fără surâs” de Malvina Urşieanu”, „Înnebunesc şi-mi pare rău” reg. Ion Gostin, dar şi în musicalurile Elisabetei Bostan: „Veronica se întoarce” şi „Mama”. A făcut parte din trioul celebru, Dan Tufaru-Anda Călugăreanu-Florian Pitiş conduşi de Al. Bocăneţ la Televiziunea Română. Într-un timp lucrează la Radio. Renunţă la teatru şi face parte din formaţia de muzică folk, Pasărea Colibri. A învins muzica.

25) Stela PopescuDupă absolvirea I.A.T.C., a

debutat la Teatrul Dramatic din Braşov, apoi la Teatrul „C. Tănase” şi T. de Comedie unde joacă în: „Mandragora” de Machiavelli, „Alcor şi Mona” de M. Sebastian, „Mutter Courage” de B. Brecht, dar şi în „Mofturi” de I L Caragiale. A făcut şi film. Iată câteva dintre ele: „Alo, aţi greşit numărul”, „Omul de lângă tine”, „Faust xx”, „Astă seară dansăm în familie”. Este invitată în numeroase show-uri la televiziune în care cântă şi dansează, de asemenea şi în spectacole ale Teatrului de estradă „C. Tănase”. Face un cuplu de revistă deosebit de reuşit cu actorul Ştefan Bănică, iar mai târziu cu Alexandru Arşinel. La Radio, alături de Mihai Fotino, a prezentat celebra emisiune „De toate pentru toţi” realizată de Ion Ochinciuc.

26) Mitică PopescuLa început actor la Teatrul

din Piatra Neamţ, apoi a trecut la Teatrul Mic din Bucureşti. Nu a făcut compromisuri de nici un fel. Bonom şi reţinut, talent multiplu, el refuză vulgaritatea. Joacă în roluri complexe în piese ca: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello în regia Cătălinei Buzoianu, „O şansă pentru fiecare” de Radu F. Alexandru, regizată de Silviu Purcărete, „Maestrul şi Margareta” de Bulgakov,dar şi în „Alex şi Morris”

de Michael Elkin în regia lui Gelu Colceag. În 2003 a jucat în filmul „Dulcea saună a morţii” regia Andrei Blaier, apoi în „Sistemul nervos” de Mircea Daneliuc, „Moromeţii” de Stere Gulea, etc. Talentul lui muzical dar şi de dansator, (tatăl său a fost instructor de dansuri populare) îl propulsează în televiziune unde face numeroase show-uri scrise pentru el de Ovidiu Dumitru şi regizate de Sergiu Ionescu. La Teatrul Mic,

20) Vasile MenzelTermină I.A.T.C., secţia actorie.

Autorul muzicii a 90 de spectacole care includ: muzică de teatru, de film, balet, jazz, rock, astrală şi muzică pop, V. Menzel este şi dramaturg, (3 piese jucate), scenarist, (8 scenarii apărute pe casete audio şi CD-uri pentru copii), poet, (8 volume de versuri), eseist ( în jur de 60 de eseuri), membru al Uniunii Scriitorilor din România. A jucat în jur de 40 de piese; teatru de proză şi musicaluri, unde a făcut şi coregrafie. Menţionăm: Proză - „Nu se ştie niciodată” de G.B. Shaw, „Manevrele” de Deak Tamas, „Capcana” de Robert Tomas, „Băiatul cu floarea” de Tudor Popescu – muzical – „Nu puneţi dragostea la încercare” de B. Locatelli şi pentru copii „Albă ca Zăpada”, „Moştenitorii” de I. D. Sârbu, toate pe muzica sa. A regizat mai multe spectacole, a jucat în filmele: „Examen” de Titus Muntean, „Jocul de-a vacanţa” după M. Sebastian în regia Olimpiei Arghir, „Felicia, înainte de toate” de Răzvan Rădulescu şi Melisa de Raaf, dar şi în filme muzicale unde a şi cântat, precum: „Game pentru televiziune” de V. Lazarov şi „Mama” de Elisabeta Bostan. La Radio, sala Dalles şi la mai multe televiziuni, recitaluri de poezie şi muzică pe versuri proprii, acompaniindu-se la chitară. În calitate de solist vocal a cântat singur, făcând în jur de 30 de înregistrări la Radio şi TV., cu muzica şi versurile proprii. A scos două CD- uri „Un buchet de fericire” şi „How do you do”, iar cu fratele Eugen, (duetul Fraţii Mentzel), un disc cu Lavinia Slăveanu, altul cu Roxana Matei, altul cu Pompilia Stoian, altul numai cu Fraţii Mentzel, la Electrecord, în limba germană şi în final un CD „Toată tinereţea mea” lansat la Sala Mare a Teatrului Naţional din Buc. La Radio, TV şi pe CD-uri au înregistrat arii din „Oklahoma”de Richard Rodgers, din opereta „Rochia de bal” de A. Giroveanu şi din „Vrăjitorul din Oz” de Arnold Harold.

21) Aurel MunteanuActor şi cântăreţ, a funcţionat la

mai multe teatre: la Teatrul Municipal din Chişinău, Compania de Operetă şi Comedie, la Compania de Operetă „Marioara Cinski, la care a jucat şi cântat în „Mademoisele Nitouche” pe muzica lui Albert Millaud, regizat de I. A. Maican, apoi în „Ţara surâsului” de Franz Lehar tot în regia lui Maican. Vine la Bucureşti la Teatrul Naţional, joacă în „Orfeu în infern” de Tennessee Williams alături de Irina Răchiţeanu, Silvia Popovici şi

Florin Piersic. În acest spectacol juca un rol de bătrân bolnav care locuia într-o cameră la etaj. Urmând să coboare pe scară, picioarele îl lasă şi cade rostogolindu-se. Această scenă era uluitoare numai că într-o seară, o seară de neuitat, acea scenă avea să se sfârşească tragic. Actorul moare cu adevărat şi odată cu el, acel spectacol minunat... A jucat în filmele „Nufărul roşu” (1955) şi „Pasărea furtunii” (1956).

22) Hristu NicolaideArtist emerit, actor de teatru,

televiziune şi film; scriitor dar şi diseur care a avut mari succese în special în teatrul de revistă. A jucat în: „Faxum melodi...” scris de el şi Nicolae Chiriţescu, „Colţ cu Brezoianu” de asemenea scris de el şi de Puiu Maximilian şi dirijat de compozitorul Elly Roman, în „Pigulete plus cinci fete” la Teatrul Mic. Şi-a scris singur cuplete, scenete, pe care le-a interpretat pe scena Teatrului de Revistă „C. Tănase” din Bucureşti. A jucat în filmele: „Dragoste la zero grade”, „Directorul român” şi „Mofturi 1900”, ambele regizate de Jean Georgescu. La TV. a jucat în anecdotele

„Starea de leşin”, „A dispărut copilul” şi altele. A mai apărut într-o emisiune pentru copii „Măzgălici şi Zugrăvici” la TV, în care desena şi cânta. A scris versurile la celebrul şlagăr

Actorii şi muzicaVasile Menzel



versuri de Puiu Maximilian „Ţi-a ieşit coşaru-n drum”.

29) Dumitru RucăreanuAbsolvent al Institutului de

Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, actor al Teatrului Naţional din Craiova, al Teatrului Nottara din Bucureşti şi al Teatrului de Comedie, Dumitru Rucăreanu a abordat nu numai teatrul şi filmul, ci şi muzica. Joacă în numeroase piese. Spre exemplu: „Burghezul gentilom” de Moliere, „Nuntă la castel” de S. Andras, „Mandragora”, „Troilus şi Cresida” de W. Shakespeare, dar şi în muzicalul „Alcor şi Mona „după Mihail Sebastian” în care actorul cântă şi la acordeon. Dintre filme amintesc: „Toate pânzele sus”, „Căsătorie cu repetiţie”, „Acţiunea autobuzul” şi filmul muzical „Dragoste la zero grade”. Calităţile muzicale de care dispune îl aduc în postura de cântăreţ, postură râvnită de toţi actorii. Mare boem, îşi alege cu grijă repertoriul. Cu un farmec aparte, el cântă romanţe, cântece de petrecere, în numeroase emisiuni, unele adevărate show-uri personale, cum ar fi „Vedetele şi fanii lor”. Colaborează şi cu Teatrul de revistă „C. Tănase”. Îi apar şi două CD-uri intitulate: „Oceanul vieţii” şi „Sunt vagabondul vieţii mele”. Titi, cum îi spun prietenii, îmi apare ca un personaj pitoresc desprins dintr-un tablou de epocă al Bucureştiului de altă dată – Micul Paris.

***Sunt mulţi actori care au cântat, dar îmi este imposibil să-i

cuprind pe toţi într-un articol. Pentru asta, ar fi trebuit să scriu o carte. Poate o voi face cândva. Deocamdată pot doar să-i menţionez pe unii dintre ei. Ion Finteşteanu, Fory Etterle care cânta şi la chitară, Traian Dănceanu, vicecampionul olimpic la tir Marcel Roşca, care a devenit cântăreţ de operă, Emilia Popescu, care a cântat în filme şi la TV., Silviu Stănculescu, Irina Mazanitis, care a cântat pe muzică de Ceaikovski, Dan Tufaru din trioul cu Anda şi Pittiş, Cristina Sârbu, cu frumoasele ei cântece de odinioară, Cristian Popescu, Paula Sorescu-Lucian, Annemary Ziegler, Toma Caragiu, Silvana Ionescu, Mihaela Coveşeanu, care cântă deopotrivă şi muzică uşoară şi populară, Cristian Nicolae, Robert Radoveneanu, Florina Luican, Mircea Muşatescu, Arcadie Donos, care a interpretat-o pe Coana Chiriţa, Ciprian Cojenel, Ştefan Velniciuc, Dumitru Furdui, Jeanine Stavarache.

Mărturisesc că un aport important în promovarea spectacolelor cu cântece, în afară de teatrele cu specific muzical, l-au avut teatrele de proză „Excelsior” şi „Ion Creangă” Pe cei despre care am omis să scriu, negăsind suficiente date, îi îmbrăţişez, oriunde s-ar afla, mulţumindu-le pentru cea ce au făcut şi fac de dragul teatrului şi al muzicii.

Mitică Popescu este solicitat în muzicalul „Mitică Popescu” (ce coincidenţă) pe muzică de Nicu Alifantis. În prezent realizează emisiunea „D’ale lui Mitică” la TVR 2.

27) Genoveva PredaDupă facultate, repartizată la

Teatrul din Galaţi, Genoveva Preda reuşeşte să vină în Bucureşti la Studioul actorului de film „C. I. Nottara”, apoi trece la Teatrul Giuleşti unde joacă în „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Poveste neterminată” de Alecu Popovici dar şi în spectacolul cu cântece „Motanul încălţat”cu muzica lui Dumitru Capoianu. La Teatrul Mic o regăsim în piesa „Pigulete plus cinci fete” în regia lui Ion Lucian. Îşi continuă drumul artistic la Teatrul „I. Creangă” unde joacă în musicalurile: „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” şi „Moştenitorii” de I. D Şerban, ambele pe muzica lui Vasile Menzel dar şi în „Merry Poppins”. Invitată în trupa Teatrului „Excelsior”, joacă în musicalurile „Mica Sirenă” pe muzică de H. Mălineanu şi „Cocoşelul neascultător” cu muzica de Vasile Menzel. Cântă şi interpretează roluri înregistrate pe casete audio şi CD-uri în: „Goangă şi Târlică”de Titi Dumitrescu şi muzica V.M, dar şi în „Tarzan în vizită la... Muppets”, scenariul, muzica şi regia Vasile Menzel. Face mai multe turnee cu două spectacole regizate şi interpretate de ea: recitalul „Emil Cioran” şi „Legende vechi româneşti”. Este distribuită în filmele: „Gelozia, bat-o vina” şi „Citadela sfărâmată”.

28) Colea RăutuCu numele său adevărat Nicolae

Rutkovski, Colea Răutu, a absolvit Conservatorul de artă dramatică, dar înainte fusese corist la opera din Cluj. Iubea caii. Tatăl său fusese un strălucit făurar de carete (trăsuri). O trăsură făcută de el a luat medalia de aur la expoziţia internaţională din 1925. A debutat la Teatrul de revistă „Cărăbuş” condus de Constantin Tănase, unde interpreta cuplete social satirice. Apoi a mai jucat la

Piteşti, la T. „Giuleşti”, la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Operetă.

Roluri în teatru: „Visul unei nopţi de vară”, „Sfârşitul escadrei”, „Domnişoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu. A jucat în aproximativ 70 de filme cum ar fi: „Explozia”, „Nemuritorii”, „Desfăşurarea” – regia Paul Călinescu, „ Mihai Viteazul”, „Moara cu noroc” etc. Având un simţ muzical deosebit, o voce interesantă şi experienţa teatrelor muzicale, lansează cu imens succes melodiile: „Anticarul”, „Mica maimuţică” şi mai ales şlagărul scris de Gherase Dendrino pe

SEMNALARE

Incepând de azi, 11.2.2013, puteţi trimite lucrările dumneavoastră pentru CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR, PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ „DOR de DOR” IPOTEŞTI - Ediţia III-a, 2013.

În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele elemente tradiţionale ale mediului sătesc şi ale sufletului românului sunt în pericol de a cunoaşte mutaţii sau vor dispărea. În scopul menţinerii, măcar în memoria creaţiilor artistice a acestui izvor de trăiri autentice, revista literară fondată în urmă cu 8 ani ,, DOR de DOR” şi „ASOCIAŢIA PENTRU PROGRESUL ŞI DEZVOLTAREA SPIRITULUI RURAL, înfiinţate şi conduse de scriitorul Marin Toma , organizează cu sprijinul Consiliului judeţean BOTOŞANI şi Centrului Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Tradiţiilor Naţionale BOTOŞANI, Concursul Naţional de Poezie, Proză, Proză satirică,Teatru, Reportaj literar, Eseu, Epigramă, Pictură şi Fotografie artistică cu generoasa temă ,, UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”. La acest concurs pot participa creatori din întreaga ţară, indiferent de vârstă, membri şi nemembrii unor uniuni de creaţie, membri ai Uniunii Scriitorilor şi din diaspora. Comisia de jurizare formată din critici literari şi de artă, poeţi, scriitori, artişti de imagine, va acorda pentru fiecare secţiune câte trei premii: premiul I, II şi III. Şi menţiune I, II şi III. Premiile constau în diplome, bani şi publicarea în revista ,, Dor de Dor „ din luna august, septembrie şi octombrie. Concurenţii vor trimite 5 poezii dintre care una dedicată poetului naţional,

poate fi odă, baladă, glossă, doină, 5 epigrame, două proze scurte ( pot fi şi satirice), o piesă de teatru, scrisă pe maximum 8 pagini în WORD- FONT Arial 11 sau TIMES NEW ROMAN 12.

P.S. Fotografiile vor avea dimensiunile 20x30(cinci lucrări) iar pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ. Aceste lucrări (fotografii şi tablouri) vor fi expediate până la data de 15 iulie, 2013 pe adresa : Toma Marin, localitatea Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, cod 917055

Tablourile nu vor fi înrămate. Toate celelate lucrări literare se vor trimite pe adresele: [email protected]; [email protected]

Relaţii la telefon: 0231/580293 sau 0242/643722/ ( Marin Toma şi Doina Săbădeanu după 15 martie). Rezultatele concursului se vor publica în presa locală şi în revista ,, Dor de Dor” dupa data de 15 iulie 2013.

Faza finală a concursului se va desfăşura la la Memorialul IPOTEŞTI în data de VINERI 16 AUGUST 2013, în amfiteatrul Bibliotecii Naţionale de poezie ,,Mihai Eminescu”

Din dorinţa noastră de a menţine vie flacăra culturii naţionale, în limita timpului şi a mijloacelor de informare, vă rugam colegial, să ne faceţi public acest regulament cadru al concursului. Vă mulţumim şi aşteptăm confirmarea primirii acestui regulament şi participarea dumneavoastră.

Cu respect, Marin Toma şi Doina SăbădeanuNotă: Revista literară Dor de Dor este organizatoarea a şapte ediţii a

Concursului Naţional de Poezie ,, Dor de Dor” şi a celei de a treia ediţii a ANTOLOGIEI,, DOR de DOR”, IPOTEŞTI, 2012.

CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR,

PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ „DOR de DOR”

Date post:	13-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	doryn4ik
View:	266 times
Download:	1 times

Og Linda 135

Documents