O nouă rasă de PISICI - petzoom.ropetzoom.ro/PDF/Petzoom 6 tot.pdf3în 1 Ultima cucerire...

anul II, nr. 6 • martie - aprilie 2013 • 8,9 lei • 96 pagini

POVESTEA lui Skittles,câinele Siellei

O nouărasă de

PISICIsau o

minciunăcomercială?

Handlerul CAMPIONILOR

Românieidin ultimii trei ani

3 în 1

Ultima cucerire „franceză”: „Îi ierţi orice... aproape orice!”

OANA ROMAN şi BUBBLEExclusiv

T imi şoara Winter Trophy :• primul CACIB 2013• Turneul CAMPIONILOR• CÂINELE anului 2012

Concursuri, PREMII şicâştigători

3

Profesie: Dog handlerul cam-pionilor României

Limbaj: Comunicarea dintrecâine şi om

Câinele poate distinge sensul a zecide cuvinte, acestea având o semni -ficaţie dacă se repetă în aceeaşi situ -a ţie şi sunt rostite în acelaşi fel.

CuprinsMARTIE - APRILIE 2013 • ANUL II - nr. 6

Sfaturi utile Rubrici17

50

4 Animal news

5 Editorial: „Verdict în procesul mărcii

Petzoom”

41 Dosar: Câini utilitari

58 Câinii în literatură

93 iPet: gadgeturi şi tehnologii

46 Tratarea osteoartritei la câine Medicul veterinar Weisz Levente dezvăluie noutăţile din managementul terapeutic al bolii articularedegenerative.84 Hipoterapia - împotriva autismului88 Animale tatuate. Cruzime sau artă?Despre tatuarea şi pictarea cu aerograf a animalelor de companie.

6 Câinele Anului 2012- Pentru a treia oară con-secutiv, titlul de „CâineleAnului” i se decernează u -nui patruped din Cluj-Na -po ca, de această dată u nuiAmerican Staffordshire Ter-rier: Ringmaster Papito. 10 COMPETIŢIE - Un Ca -valier King Charles Spaniel acâştigat Turneul Campionilor.26 Rebel şi „câine alpăcii” - Povestea lui Bon -zo, reprezentant al raseiBasset Hound, CampionRomânia Cum Laude.30 „Germanul” Lan -ce lot: botezat după un ca -valer al Mesei Rotunde,mân dria canisei „Von Bal-dur RO” din Baia Mare.34 RASĂ. Câinele Peru-vian Fără Păr (Perro sinPelo del Perú), punkistul cunume de floare.

54 Un iubitor al rasei BullTerrier încearcă să schim -be mentalitatea ma se lor înlegătură cu aceşti câini„dia bolizaţi” prin talent ar -tistic şi creativitate: e cre-atorul proiectului CâineleCu Lipici (CCL).

60 PISICI. Nicio cultură nua elogiat pisica mai multdecât cea a Egiptului, carei-a creat acesteia imagineade zeiţă.

66 IEPUR SI MUOVE. Lacrescătoria de iepuri a bra -şoveanului Adrian Cofaru,Neozeelandezii Albi ocupăo poziţie privilegiată, fiind„că raţi” şi premiaţi la ex po -ziţii naţionale. Află secre -tele creşterii „albilor uriaşiurechiaţi”.72 Micul Alexander -una dintre primele speciide papagali aduse în rega -tele din zona medi te ra ne -eană şi din vestul Europei. 80 Din marea familie acelor „cu sânge rece”:Ţes toasa cu Tâmple Gal-bene.

62 Ashera. O nouă rasăde pisici sau o minciunăcomercială?

SPECIALIŞTI

82 REPTILE. Candy, oreptilă roz... bonbon din spe-cia Nelson’s Milksnake.

martie - aprilie 2013

RECOMPENSĂ. Tessa, o fe me -lă de Beagle, a devenit „cel mai«căutat» câine de la Lassie încoace”,după ce stăpânul ei, Dennis Le hane(în foto), celebrul autor american deromane poliţiste (printre altele alecranizărilor la „Mystic River” şi„Gone, Baby, Gone”), a împânzit în-treaga zonă din cartierul în care lo -cuieşte (Brookline, Massachusets),cu afişe în care anunţă pierdereacâinelui său şi faptul că găsitorul seva bucura de o recompensă neo -bişnuită: pe lângă o sumă de bani,acesta va deveni eroul viitoarelesale cărţi! Deja Tessa are o paginăde Facebook, „Finding Tessa”, iar

scriitorul a apelat şi la serviciile unuiclar văzător specializat în problemede „missing persons”. Tocmai înaceste zile au început filmările laecrani zarea după nuvela lui Lehane,intitu lată... „Animal Rescue”, aşa căeroii urbani au intensificat căutările- în definitiv, cine nu şi-ar dori să sevadă jucat peste un an sau doi deDiCaprio sau Tom Cruise?

NUME. VPI (Veterinary Pet In-surance), o societate americană deasigurări veterinare, a creat un topal celor mai trăznite nume de câinişi de pisici din cele peste 485.000de nume de animale care au asigu-rare la prestigioasa instituţie. Ajunsla cea de-a doua sa ediţie, topul pe2012 şi-a anunţat recent câşti gă -torii: un motan denumit Pico de Ga -

to şi un pudel alb, numit de stăpâniisăi (familia Manzelli din Massachu-setts, fani Star Wars)... ChewBarka(în foto), situat pe primul loc la cate -goria canină, evident. Cei care do -resc să consulte întreaga listă decâştigători (pentru amuzament sau,cine ştie, viitoare inspiraţie), o potface la adresa www.petinsu ran ce.com/wackypetnames.

PREFERINŢE. Dr. Franck Pe -ron, şeful unei echipe de cercetătoride la Universitatea britanică din Lin-coln, a făcut public un studiu caredemonstrează că papagalii au gus-turi muzicale bine conturate. Leo,Zoe şi Shango, trei papagali din spe-cia Psittacus erithacus (Gri African),au demonstrat o înclinaţie faţă demuzica ritmată, simfonică, beat, folksau chiar rock, pe acordurile şi înritmul cărora „dansau”, mişcând ca-pul sau chiar „acompaniind” orches-tra cu propriile lor fluierături şi cârâi-turi. În schimb, păsările şi-au ex primatextrem de elocvent antipatia faţăde muzica dance şi, mai ales, ceaelectronică.

4

PET NEWS

Ştiri din lumea animalelor de companiede Cosmin [email protected]

www.petzoom.roMARTIE - APRILIE 2013

anul II, nr. 6ISSN 2285 - 0236

revistă editată de S.C. MARAVET S.R.L.Director: dr. Korponay Ferenc

Project manager: ing. Attila [email protected]

Redactor şef: Cătălin [email protected]

Editor: Cosmin [email protected]

Layout - DTP: C.A.V.G. [email protected]

Andreea Archip (Bucureşti)Corina Berciu (Maramureş)Oana-Cristina Butta (Timiş)Răzvan Buzoianu (Bucureşti)Liviu Cătană (Iaşi) Miruna Chiriac (Bucureşti)Oana Raluca Ciceu (Cluj)Anca Zoe Georgescu (Cluj)Roxana Grosu (Bucureşti)Sandra Stoler (Arad)Doris Savu (Bistriţa-Năsăud)Livia Şchiopu (Braşov)Olimpia Triţă (Sibiu)Dragoş Tudose (Argeş)

Consultanţi, experţi, colaboratori:dr. Weisz Levente

dr. Konyicska TiberiuDaniel Purcaru

CONTACTBaia Mare (jud. Maramureş) str. Europa nr. 9 tel./fax: 0262.211 964tel.: 0753.151.632e-mail: [email protected]

ECHIPA REDACŢIONALĂ

• Conţinutul revistei „Petzoom” nu poate fi preluatşi reprodus decât cu acordul scris al S.C. Mara vetS.R.L. Responsabilitatea juridică pentru conţinutularticolelor publicate aparţine în exclusi vitate autoriloracestora. În cazul unor personalităţi citate sau alreprezentanţilor unor instituţii, responsabilitateajuridică le aparţine acestora.

PARTENER: revista Asociaţiei Chinologicedin Ungaria „a kutya”

TIPA

R:


EDITOR

IAL

Verdict în procesul Petzoom... 25 ianuarie 2013, în Alicante (Spa -

nia), preşedinte al OHIM (Office for Harmoni -zation in the Internal Market - Oficiul pentruArmonizare în Piaţa Internă), portughezul An-tonio Campinos, a semnat certificatul careatestă dreptul de proprietate al companieiMaravet asupra mărcii Petzoom. Simplificat,Petzoom este marcă comunitară (Commu-nity trade mark - CTM) deţinută de editorulacestei publicaţii. N-am fi anunţat public a -cest fapt, dacă nu exista modificarea efec tu -a tă, începând din acest număr, în parteasu perioară a primei pagini, fapt care ar pu -tea duce la interpretări eronate. În pofida a -pa renţelor, procesul de dobândire a drep tu lui deproprietate asupra mărcii „Petzoom” nu afost simplu.

... agenţia cu sediul în Alicante estesupervizată de Comisia Europeană, fiind sin-gura din Uniunea Europeană care are drep-tul să decidă asupra unei mărci, iar acordulînregistrării mărcilor comunitare se dă nudoar în urma unei proceduri de examinare,ci şi după ce verdictul este făcut public pen-tru a putea fi contestat de persoane saucom panii care consideră că decizia îi a fec -tează. Aceste contestaţii sunt judecate lacamerele de recurs ale agenţiei OHIM şi sesoldează cu un verdict care poate fi anulareadeciziei iniţiale, decăderea din drepturile deînregistrare sau de menţinere a decizieiiniţiale.

... aşa s-a întâmplat şi în cazul „Pet-zoom”, o companie americană contestândsolicitarea Maravet de a deţine dreptul deproprietate asupra mărcii. Ca s-o scurtăm,procesul a durat până la sfârşitul lunii ianu -arie 2013 şi l-am câştigat, „sentinţa” fiindcă, la nivel internaţional, firma româneascăMaravet deţine marca Petzoom. De ce s-a în-tâmplat „deranjul” ăsta şi am fost eu nevoitsă scriu trei fraze care n-au nimic în comuncu animalele de companie? Pentru că măr -cile comerciale (cuvinte, semne grafice,chiar sunete) sunt o parte esenţială a uneiafaceri business, ajutând la crearea unuibrand, de aceea deţinătorii lor sunt protejaţi.Asta nu înseamnă că ni se interzice să vor-bim despre o marcă înregistrată sau să de -senăm o siglă, însă doar deţinătorul ei o

poa te folosi la nivelcomercial.

... ş-asteafiind zise şi scrise -Petzoom este mar -că internaţio na lăde ţinută de Mara vet,ura şi la gară! -, săintrăm, fără emoţii,în povestea propriu-zisă. În ur mă cu unan, prin primăvara anului trecut, su nam dingoarnă şi mergeam la vânătoare de talen-tate licorne - adică selectam echipa celorcare vă determină pe dumneavoastră săcitiţi această revistă încă de pe atunci cândnu era marcă internaţională înre gistrată. Co-rina mi-a adus aminte de asta şi a trebuit s-o con-semnez ca faptă-n trecutul nostru glorios,măcar pentru a simula că nu mi-am amintit,enervat, cât de repede (ne) trece timpul.

... şi mi-am mai amintit că atunci amlucrat ceva vreme să producem primulnumăr al revistei „Petzoom”, care era albas-tru deschis, cu Anda Adam pe copertă şi cu„Baba şi mitraliera. Probabil”, scrierea AncăiGeorgescu, care a fost desemnat de noi, toţi,ca fiind „Cel mai bun”. Observ că nostalgiaasta nu-i bună pe lângă casa omului, nu dălapte, brânză, ouă şi te mai şi determină săspui ce habar n-ai dac-ar fi trebuit. Adică, ammai deconspirat un secret din bucătăriainternă, în fiecare număr decidem împreună(prin vot secret, democratic, dar fără bile şifără şme cheriile care se fac în Parlament!)care este cel mai bun articol. Nu cred că aresens să explic şi motivul pentru care facemasta.

... însă are sens să vă anunţ, nu po -veştile faine scrise în acest număr de re vis -tă, ci viitorul număr, unul aniversar, implicitşi special, care apare la începutul lui mai2013 şi pe care vi-l dedicăm în exclusivitate,cu preţuire sinceră. Cât despre surprizele pecare vi le-am pregătit... cu siguranţă aveţirăbdarea necesară, mai ales că deja aveţicertitudinea că le veţi afla, chiar dacă pentruasta mai trebuie să treacă două luni - alt fel,s-ar mai numi „surprize”?

Cătălin Vischiredactor şef

Următorul număr al revistei va apărea în mai 2013

5martie - aprilie 2013


Timişoara, în ringul cen-tral tensiunea e groasăs-o tai cu cuţitul (mai

ceva ca fumul de ţigară din celălaltcapăt al sălii, unde se vând sucurişi cafele). A sosit momentul culmi-nant: acordarea titlului de Top Dogof the Year pentru sezonul competi -ţional 2012.

Treapta a treia a podiumului- metaforic vorbind, fiindcă podiu-mul nu avea trepte, ci piedestaluride lemn, decorate cu buchete deflori - a fost ocupată de CiobănesculRomânesc Mioritic Guardian Angelde Apuseni (proprietari Diana şiSorin Simuţiu), cu un cumul de 760de puncte. Locul doi i-a revenit Mas-tiffului Tibetan Chenporewa Kam-Bu Kalsange (proprietar Ciprian To-gan), cu 840 de puncte. În fine,după nelipsitul moment de sus-pans, a fost anunţat Câinele Anului2012: Ringmaster Papito (proprietarAdrian Aştilean, originar din Abrud,jud. Alba, domiciliat în Cluj-Napoca),un American Staffordshire Terrier a -lintat „Expresul”, care a câştigat de -taşat cu un punctaj impresionant,dublu faţă de următorul clasat:1.690 de puncte.

„Expresul” de Cluj

N-ar fi trebuit să existe nici ourmă de emoţie pentru tânărul cam-pion. Deşi nu are nici doi ani îm pli -niţi, „Expresul” se poate lăuda cuun palmares impresionant: un titluJunior Champion Balcanic, titluri deJunior Champion în nouă ţări (Ro -mâ nia, Bulgaria, Ucraina, Moldo va,Turcia, Cipru, Filipine, Azerbaidjan,Georgia) şi multiple titluri de Bestin Show obţinute la competiţiile dinţară şi din străinătate.

De altfel, Ringmaster Papitoeste deja cunoscut cititorilor noştridupă dubla victorie CACIB şi CACIB

Open de la Cluj-Napoca 2012, pecare a obţinut-o la vârsta de 11 luni.Papito este un campion cosmopolit:tatăl, Lobotown Gold Member, pro -vine din nordul Italiei şi a obţinut larândul lui titlul de campion SMR, iarmama, Ringmaster Black Diamond,s-a născut în SUA şi a fost adusă ul-terior în România. De menţionat şifap tul că Lobotown Gold Mem ber afost numit de Bill Peterson, proprie -tarul celei mai importante canise deAmerican Staffordshire Terrier din

lume (Willyn wood din Fort Myers,Florida) şi crescător cu peste 50 deani de experienţă în domeniu, ca fiind„cel mai bun mascul Amstaff din Eu-ropa”.

Bineînţeles, succesul „Expre-sului” nu se datorează doar pedi-gree-ului de excepţie, cât mai alesdedicării şi muncii asidue depusăşi de campion, dar şi de proprietarulşi fondatorul canisei lui de origine,medicul veterinar Marius Nedelcu.Situată la 15 kilometri de municipiul

DOG OF THE YEAR

de Oana-Cristina [email protected]

Ringmaster Papito, câinele anului 2012

Ce este Top Dog of the YearConcursul este organizat de către Asociaţia Chinologică din Româ-

nia în fiecare an, la final de sezon competiţional, şi are drept scop de-semnarea celor mai valoroşi câini din România din anul respectiv. Seadresează exclusiv câinilor aflaţi în proprietate românească cel puţin dela începutul anului în care se organizează concursul. Pentru a fi apt săparticipe, un câine trebuie să fi obţinut minim 400 de puncte pe bazarezultatelor acumulate în sezonul respectiv şi să fi fost arbitrat de celpuţin şapte ori în competiţii organizate în România. În urma unei deciziia AChR, din februarie 2011, Câinele Anului este desemnat să reprezinteRomânia la Eukanuba World Challenge Selection în anul următor. Deasemenea, câinii clasaţi pe primele zece locuri ale clasamentului primescreduceri substanţiale la serviciile AChR (de exemplu, taxele de participarela competiţii). În 2010, Câinele Anului a fost desemnat Coco Chanel ofMarso Bulls (proprietar Mădălina Florea, din Cluj-Napoca), un Mini BullTerrier care a câştigat la „mustaţă” (cu 1.340 de puncte, doar 10 maimulte decât Skansehaj's Dalton, un exemplar din rasa Beagle). În 2011,titlul i-a fost decernat unui Rottweiler, Black-Rott Franco, din canisa clu-jeanului Mako Andras.

Deva, canisa Ringmaster a fost în -fiinţată în urmă cu aproape 20 deani (1995) din dragostea şi devota-mentul faţă de animale, aşa cumpo vesteşte chiar proprietarul.

„Soarta bună” din Târgu-Mureş

Al doilea clasat, ChenporewaKam-Bu Kalsange, un exemplar alrasei Mastiff Tibetan din canisa mu -reşeană Kehl Sang. Kam-Bu Kal san -ge s-a născut în Estonia, la canisaChen porewa, şi are la rândul său oserie de rezultate de invidiat în ul-timul sezon: Campion European,Best of Breed Tibet Dog, Best ofGroup 2 şi numeroase titluri Best inShow. De asemenea, a obţinut şi ti-tlul de Best of Breed la dubla CACIB- CACIB Open de anul trecut de laTimişoara.

Canisa Kehl Sang (nume careînseamnă „noroc” sau „soartă bu -nă” în tibetană) a fost înfiinţată rela -tiv recent (2010) de către CiprianTo gan şi familia sa. Cu toate aces-tea, cei doi Mastiffi Tibetani adulţicare reprezintă Kehl Sang (Chen-porewa Kam-Bu Kalsange şi Cham-pion of Champions 2011 Yi DamStrazce Z Tibetu, sosită în Româniadin Cehia) au strâns deja un numărimpresionant de titluri. În 25 ianu -arie s-a născut şi prima generaţiede pui, astfel că Mastiffii Tibetanivor deveni probabil o prezenţă maivizibilă şi la următoarele expoziţii or-ganizate în România.

Îngerul arădean

Guardian Angel Apuseni, alin -tată „Angel” de proprietarii de lacanisa de Apuseni din Arad, estesingura reprezentantă a unei raseautohtone atât pe podiumul din se-zonul 2012, cât şi în clasamentulgeneral al competiţiei. Totodată, An-gel a câştigat şi titlul de Campion alCampionilor pentru rasa CiobănescRomânesc Mioritic.

Canisa de Apuseni a luat fiin -ţă la iniţiativa soţilor Simuţiu, Dianaşi Sorin, reuniţi chiar de dragosteapentru această rasă. Expoziţia de

final de sezon a marcat o premierăde excepţie pentru arădeni; pentrual treilea an consecutiv, titlul de

Breed Champion of Champions afost câştigat de un Apusean, Can'tStop us Apuseni (alintat „Colţ”).

8 martie - aprilie 2013

• F

otog

rafii

: Adr

ian

Stoi

covi

ciu

@ A

Ch T

imiş


Rasa învingătoruluiAmerican Staffordshire Ter-

rier (sau, pe scurt, Amstaff) este orasă nobilă, apărută în Marea Bri-tanie în a doua jumătate a secolu-lui al XIX-lea. Primele exemplareau fost obţinute din încrucişarearaselor Bulldog şi English Terrier,pentru a obţine o rasă puternicăşi agilă în vederea luptelor cu taurii(aşa-numitele „bull-baiting”) careerau, din păcate, destul de popu-lare la acea vreme. Se estimeazăcă Amstaff-ii şi-au găsit drum sprecoloniile americane în jurul anului1870, unde au devenit cunoscuţisub diverse nume - Pit Dog, Pit BullTerrier, American Bull Terrier sauYankee Terrier. Ca personalitate,Amstaff-ii se remarcă în primulrând prin loialitate, apoi prin so-ciabilitate şi instinctul teritorial şide vânătoare. Au fost descrişi laun moment dat ca fiind „un fel depersoană bună la toate, aşa cumera Vineri pentru Robinson Cru-soe”. Au nevoie de companie şi nuse simt bine dacă sunt lăsaţi sin-guri pentru multă vreme. Deşi aufost folosiţi iniţial ca şi câini deluptă, au nevoie de un dresaj ferm,dar şi răbdător şi consecvent.Alături de învingătorul RingmasterPapito, în clasamentul Top Dog2012 a intrat încă un StaffordshireTerrier - de data asta un Bull Terrier-, pe numele său Dream LightDomino Flash.

TURNEUL CAMPIONILOR

de Cătălin [email protected]

Oli, campion absolut!


Bonitos Companeros Im-perator, alintat „Oli”, unCavalier King Charles

Spaniel în vârstă de 4 ani - nu lăsaţidenumirea cu rezonanţă iberică săvă inducă în eroare, a venit din Sze -ged (Ungaria), din canisa Bols Bloom - acâştigat Turneul Campionilor, „com -petiţia smochingurilor”, desfăşuratăîn 19 ianuarie 2013 în Timişoara.Nu ştiu dacă Szabo Ivett (Ungaria),pro prietara cavalerului regal spa -niol, a tresărit la vestea comunicatăde handlerul Hanó Zsolt, pentru căun „tip bine” - descendent al aristo-cratului Rosscrea Diplomatic „Baily”(campion al Germaniei, Austriei,Olandei) şi al „mătăsoasei” sale ma -me, Bonitos Companeros RegencySilk -, nu vânează decât piscul podi-umului. După ce anul trecut s-a cali -ficat la prestigiosul Cruft’s, la înce -putul acestui an, multiplul campionOli şi-a adjudecat cel mai prestigiostitlu: „Cel Mai Bun al Turneului Cam-pionilor” (un soi de… campion ab-solut).

Ce este Turneul Campionilor

Turneul Campionilor este or-ganizat anual de Asociaţia Chi no -logică Română (AChR) pentru pro -mo varea câinilor campioni (lacom petiţie pot participa doar câiniicare au obţinut în anul anterior titlulde Campion al României, CampionInternaţional FCI sau Campion alunei ţări afiliate la FCI - FederaţiaChinologică Internaţională).

Arbitrarea câinilor se face pe

rase şi pe sexe (masculi - femele),la acest concurs existând o singurăclasă de arbitraj. Câinelui care aobţinut calificativul Excelent I i s-ade cernat titlul onorific de „Campio -nul Campionilor” la rasa şi sexul re-spectiv. Apoi, cel mai bun mascul(Excelent I) şi cea mai bună femelă(Excelent I) au concurat pentru titlulde „Cel Mai Bun Câine al Rasei(BOB - Best of Breed) în anul 2012”.În fine, toţi câştigătorii titlului BOBau intrat în competiţia pentru celezece titluri „Cel Mai Bun al Grupei(BOG - Best of Group)”, iar apoi ceizece au intrat în confruntarea finalăpentru titlul suprem: „Cel Mai Bunal Turneului Campionilor (BIS)”.

Cam asta-i povestea cu tur -neul desfăşurat în Timişoara şi că -ruia i se mai spune şi „competiţiasmokingurilor”, pentru că, în urmăcu vreo cinci ani, AChR a decis caarbitrii să poarte, „obligatoriu”!,smoking (bărbaţii) sau ţinută deseară (femeile), iar concurenţii, sa -cou, pantalon, cămaşă şi cravată,pan tofi sau pantofi de sport (băr -baţii) sau sacou, fustă, rochie saupantalon, bluză sau cămaşă, pantofisau pantofi de sport (femeile). Văputeţi convinge singuri, privind fo-tografiile de la faţa locului, că „de-cizia obligatorie” a devenit opţională(cel puţin la arbitri).

Topul campionilor

Prima grupă a fost câştigatăde Aussie Pride Fly Me To The Moon„Freddie”, un tânăr Câine de

Cireadă Australian, născut în 28 au-gust 2011 şi deţinut în coproprie -tate de bucureşteanca Dana Nicu -lescu (în canisa căreia s-a născutAussie Pride) şi poloneza KatarzynaPrzybylska. Freddie a devenit anultrecut Campion European de Juniori.

Grupa 2 i-a revenit lui Black-Rott Erik, un Rottweiler din canisaMako din Cluj-Napoca, aceeaşi dincare provine şi Franco, câştigător altitlului Câinele Anului 2011. La Gru -pa 3 a câştigat Angus, pe numelede pedigree Getic Flames Bullet-Proof, un exemplar promiţător deAmerican Staffordshire Terrier, mul-tiplu campion de juniori, deţinut deRăzvan Ţurcaş. Grupa 4 a revenitunei femele de 1 an şi şapte lunidin rasa Teckel, varietatea cu părsârmos, care aparţine familiei Fle -şieru din Predeal, mai cunoscuţi caşi crescători de Ciobăneşti Româ -neşti Corbi.

My Alaskan North Face, Mon -ty, un Malamut de Alaska multiplucampion, implicit cunoscut al podiu -murilor de premiere de la expoziţiilecanine (campion european încă decând concura la clasa Puppy), acâştigat Grupa 5. Aflat în propri-etatea canisei ArticVillage din Arad,a soţilor Adriana şi Szilard Covaşa,Monty e campion al României şi Un-gariei, dar mai are multe de arătat,mai ales că în 31 martie va împliniabia 3 ani. Campion al României,Un gariei şi Serbiei, Maglodi Biggy-Boys Eminem (4 ani), „veteranul”canisei Best Oradinum Beagle, afamiliei bihorene Laszlo Istvan şi Ju-


• F

otog

rafii

: Adr

ian

Stoi

covi

ciu

@ A

Ch T

imiş


liana (care de curând, pe lângă Bea-gle, s-a completat cu o femelă deCoonhound - o raritate în România,cel mai probabil unicul exemplar),a câştigat Grupa 6. Surpriză în Gru -pa 7, unde a câştigat o femelă BracItalian care încă nu împlinise un an,Fikrets Fly With Fire, a lui BenceKantor (Ungaria).

Grupa 8 a fost dominată de„Mungo” (Garbank Lislone Beauly -cumpărat de la canisa britanicilorKate și Jim Crosbie de către DanaBura şi Adrian Corici), un Golden Re-triever care abia în mai va împlini 2ani şi al cărui nume de alint a fostdat în speranţa că „va fi un GoldenRetriever cu inimă de lup (în celtă,mungo înseamnă „lupul meu”), iarGrupa 9 i-a revenit lui „Oli” (Bonitos

Companeros Imperator, din rasaCavalier King Charles Spaniel - pro-prietar Szabo Ivett din Ungaria). În

fine, în Grupa 10,arbitrul sloven Ste-fan Sinko, a decisca titlul Best OfGroup să îi revinăunei femele dedoar un an şi patruluni, din rasa Whip-pet, Petrezselyem-

Projekt Love Foolosophy „Sophy”(foto mic), cumpărată de la o canisădin Sátoraljaújhely (Ungaria) de soţiiSorin şi Ioana Andrada Crişan.

Podiumul campionilor

Din cei zece câştigători ai gru-

pelor FCI, arbitrii au triat câştigătorii.Locul 3 i-a revenit Malamutului deAlaska Monty, locul 2 a fost adjude-cat de Erik, Rottweilerul familiei Mako -ce ascensiune a avut acest exem-plar!, în urmă cu exact un an, la con-cursul Câinele Anului 2011, câştigatde Franco, un alt câine a clujeanuluiMako, s-a situat doar pe locul 5 îngrupa sa şi acum a câştigat locul 2în Turneul Campionilor.

Ş-acum să bată tobele, pen-tru că anunţăm locul 1 şi CampionAbsolut al Tuturor Campionilor!Câştigător a fost desemnat: BonitosCompaneros Imperator „Oli”, un„spaniol” născut în Germania, laErdingen (sat situat în apropiere deKöln), şi crescut în Ungaria, laSzeged.


Prima expoziţie CACIB dinanul 2013, una des fă -şu rată pe parcursul a

două zile, a avut loc în cadrul eveni-mentului „Timişoara Winter Trophy”(care a cuprins şi Turneul Campio -nilor şi Top Dog of the Year, com pe -tiţii care marchează sfârşitul anuluicompetiţional 2012 în Ro mâ nia), lasala „Expovest” a complexului turis -tic „Senator”, nu departe de zonadeschisă în care a avut loc şi CACIB2012. Competiţia din 19-20 ianu -arie a fost arbitrată de un completde cinci arbitri, trei români (AndreaCsatari, Cristian Ştefănescu şi PetruMuntean) şi doi sloveni (Olga şi Ste-fen Sinko, proprietarii canisei Ju-bilee din Lendava, specia lizată perasa Bulldog). „Ti mişoara există demulţi ani ca un punct important peharta chinologiei româ neşti şi in -ternaţionale, îşi are foarte bine de-finitivat locul. În fiecare an participărase binecunoscute proprietarilor şipublicului larg”, a subliniat, în cadrulgalei, preşe dinta filialei timişene aAsociaţiei Chi no lo gice Române,Daniela Radu.

„Timişoara Winter Trophy” areunit câini din cele 10 grupe aleFCI, iar cele patru ringuri amenajatela „Expovest” au devenit scenă despectacol pentru cei 260 de câinisuperbi înscrişi în expoziţie, sala fi-ind asaltată de participanţi, entu -ziaşti şi curioşi. Cei mai avantajaţiau fost copiii, care s-au bucurat despectacol de pe umerii părinţilor, şipoate cei care au filmat totul cu tele-fonul ca să se poată bucura de „re-luare” mai târziu. Expoziţia a ţinut

două zile tocmai din raţiuni de spa -ţiu, după cum a precizat Daniela Ra -du. „Scopul nostru a fost să avem oexpoziţie elegantă, liniştită, unde oa-menii să poată să vină şi să-şi lasecuştile cu câini, iar spectatorii săpoată să vadă liniştiţi ce se întâm -plă. Sala în care s-a desfă şu rat ex -poziţia nu permite mai mult de 250de câini o dată. Deşi este o pre mie -ră în România, acest lucru nu esteo noutate pe plan european, undeexpoziţiile cu mulţi câini sunt împăr -ţite în mai multe zile”, a menţionatpreşedinta ACh Timiş.

Ca la fiecare expoziţie chino -logică, Timişoara Winter Trophy a re-unit şi veterani ai competiţiilor ca-nine, dar şi participanţi debutanţi.Aşa stau lucrurile şi pentru micuţafemelă din rasa Buldog Francez, VoirDu Soleil at Angel Heart, alintatăJolie, care - aflată la prima com pe -tiţie de acest gen - a reuşit perfor -man ţa de a se clasa pe locul III lacategoria Best Puppy. Vizibil emo -ţionată de victorie, proprietara ei,Dalila Cristanovici, a precizat că nicinu ştia la ce să se aştepte înaintede competiţie, dar este foarte mân -dră de cum s-a descurcat mi cuţaJolie în ring.

Învingătorul

În prima zi s-au „înfruntat”câini aparţinând grupelor FCI 2, 4,5, 6, 7 şi 10, iar câştigătorul zilei afost desemnat „neamţul” Storm inDakota (deţinut în coproprietate decanisa Kan Trace din Zagreb - pro-prietari Natalija Kalecak Rado va -

novic şi Ante Lucin -, Attilio Vaccarişi Claudio Brassini), din ancestralarasă de vânătoare Weimaraner. A -cest exemplar, care anul trecut acâştigat titlul de vicecampion euro-pean de juniori, a fost condus în ringde croatul Radovanovic Kalecak şia entuziasmat atât arbitrii, cât şiasistenţa.

În a doua zi, a fost rândul câi -ni lor din grupele FCI 1, 3, 8 şi 9 săintre în competiţie. Semnalăm con-fruntarea grupei speciale Best Ro-manian Breed, soldată cu un loc 1pentru „arădeanca” familiei Simu ţiu,Guardian Angel Apuseni (Ciobă nescRomânesc Mioritic), secondată deMăruţa De Predeal, Corbul bra şo -venilor Sebastian şi Dragoş Fle şieru.

Titlul Best in Show al celei de-a doua zi i-a fost acordat lui TravellaStage Star „Freddie”, un exemplarîn vârstă de 5 ani din rasa Fox Ter-rier Sârmos (proprietar brazilianul

CACIB

de Oana-Cristina [email protected]

Sârmosul Freddie, victorios în Timişoara

ConstructivDincolo de micile inconve-

niente ale locului de desfăşurare(spaţiul mic şi lipsa locurilor deparcare), era indicat să se in ter -zică fumatul în sala de expo ziţie,în condiţiile în care a ceas ta nu areo aerisire adecvată. Deşi întrestan dul improvizat cu sucuri şigustări şi ringurile de ex po ziţie afost întins un paravan, as ta nu i-aoprit pe fumători să se plim be pes -te tot cu ţigara aprinsă. Aşa se fa cecă, pentru persoanele cu plă mâniiceva mai sensibili, dar şi pentrucâini, plăcerea expoziţiei a fostumbrită de aerul greoi şi „afumat”.


Victor Malzoni jr.). Originar din renu -mita canisă britanică a lui BillBrowne-Cole, Travella a impresionatjuriul, câştigând şi titlul de Best inShow al CACIB Timişoara 2013, în

dauna câştigătorului din prima zi.Canisa din care provine Freddie areo tradiţie începută în 1951 deWilliam Browne-Cole şi continuatăde fiul acestuia, Bill (care este şi ar-

bitru Crufts la grupa Terrier), iarStage Star nu şi-a dezminţit moş te -nirea nobilă, doar s-a născut din tr-untată campion (Travella Special Edi-tion), la 14 ianuarie 2008.

Foto

graf

ii: A

dria

n St

oico

vici

u@AC

hTim

iş


HANDLING

Popularitatea câştigatăde fenomenul chinolo -gic în România ultimilor

ani ne-a determinat să aflăm dacăla noi în ţară se poate face ca ri erădin dog handling (pre zen tarea câi -ni lor în expoziţii de frumuseţe) saueste pură pasiune, accesorie unuijob statornic. De profesie jurist, Mă -dălina Florea este unul dintre re pu -taţii dog handleri profesionişti dinRomânia şi spune că „handlingul adevenit o activitate cu un înalt gradde profesionalism - nu este o activi -tate ocazională, pentru că rezul-tatele se pot obţine numai cu activi -tate susţinută şi constantă. E oac tivitate specială, complexă, carenecesită dragoste mare faţă de că -ţei, răbdare multă, zile întregi demuncă, fără a ţine cont de vreme.Mun ca de handling profesionist pre -su pune foarte multă atenţie în pre -gătirea câinelui şi în zilele dinainteaexpoziţiei, dar şi în ziua expo zi ţiei.Esenţial este contactul cu câinele,lucrul nemijlocit cu acesta, de omanieră frecventă şi periodică, pen-

tru că această activitate este tipicăde educaţie şi dresaj”. Oficial, hand -lingul presupune prezentarea câi -nilor într-un mod profesionist. Ne o -ficial, handlerul încearcă să scoatăîn evidenţă calităţile câinelui şi săa te nueze cu abilitate defectele a ces -tuia, raportate la standardul rasei.

Secretele Mădălinei

Mădălina Florea a condus înring ultimii trei câini cărora AsociaţiaChinologică Română le-a decernat,în 2010, 2011 şi 2012, titlul de„Câinele Anului”: Milka, Franco şiPapito (un Bull Terrier Miniature, unRottweiler şi un American Stafford-shire Terrier). Informaţia poate fiînsoţită de un „oau!” de către ceica re cred în coincidenţe. Însă oricepoveste are un început…

Primul câine prezentat în ringde Mădălina Florea a fost White Pa -loma Corso Vento, din rasa CaneCorso, o experienţă care a determi-nat-o să îndrăgească „această de o -sebită activitate”. „Chiar dacă amterminat o facultate (n.red. - Dreptul)care nu are legătură cu animalele,

plăcerea mea cea mai mare estede a petrece mult timp în aer libercu căţeii, aşa că am ales munca a -ceas ta în locul unui birou de avoca -tură. Încet, pasiunea s-a transformatîntr-o profesie specială: han dling. Cepoate fi mai frumos de cât să ai opasiune pe care să o transformi înmeseria pe care o practici zi de zi?Vreau să fiu alături de câini în fie -care zi, acesta este mottoul meu!”,a mărturisit Florea pentru cititoriirevistei „Petzoom”.

Pregătirea căţeilor de expo -ziţie constă din trei părţi: pregătirefizică, socializare - dresajul propriuzis (de ring) - şi grooming (toaletajspecific fiecărei rase). „Nu putemso coti în ore munca unui handler,în schimb putem să ne bucurăm derezultatele muncii noastre cotidienela finalul unei expoziţii”, e convinsăFlorea.

Handlerul momentului în Ro -mânia, Florea mărturiseşte că pre -zintă mai uşor exemplare din raselemari, pe care le consideră „uşor demanipulat, (de pus în poziţie)” şicărora le înţelege comportamentul- „poate pentru că am fost în con ju -

Handlerul campionilor• Mădălina Florea, handler al ultimilor trei câştigători ai titlului „Câinele Anului”

de Oana Raluca [email protected]

rată de mică de câini de talie mare”.„Este foarte importantă conexiuneape care o ai cu fiecare căţel, pentruca acesta să colaboreze cu tine, sălucreze din dragoste şi, mai ales, cuplăcere. Între mine şi fiecare căţelpe care îl prezint există o legăturăspecială, care cu greu poate fi ex -

pli cată în cuvinte. În această muncănu există constrângere!”. Crede cănu există rase dificil de prezentat,„poate doar căţei insuficient pre -gătiţi sau stăpâni care nu urmeazăanumite reguli impuse de cei carelucrează cu căţeii lor”.

Mădălina Florea susţine că

„în activitatea de handling nu existătrucuri, ci doar abilitate, experienţăşi multă muncă, dar toate acesteanu valorează nimic fără cunoaş tereatemeinică a psihologiei şi etologieicanine şi, mai presus de toate, fărădragostea faţă de CÂINE. Comunica -rea cu câinele este esen ţială în ac-tivitatea de prezen tare. Cunoaştereafiecărui exemplar în parte, a obice iu -rilor, preferinţelor, slăbiciunilor, cali -tăţilor, dar şi a defectelor acestuia,con tribuie la rezultate scontate. Tru-curile nu sunt totu na cu şmecheriile.


„Cel mai intens moment pe care l-am trăit în expoziţii a fost acelacând căţeluşa mea Milka, rasaBull Terrier (Miniature), junioarăfiind, a devenit Câinele Anului în

România, în 2010.” Mădălina Florea

În această ac ti vitate nu poţi înşelape nimeni, pentru că dacă ai încerca,primul înşelat ai fi tu. Ca înorice profesie este crucialăchemarea pentru această me -serie, in spi raţia şi intui ţia. Dacăaceastă combinaţie poate finumită truc, atunci da, existătrucuri”.

Are un singur sfat pen-tru cei care doresc să devinădog handleri profesionişti: „Sănu înceapă să se ocupe de e -ducaţia şi de dresajul câineluidecât dacă iubesc câinele cuadevărat. Dacă există aceastăchemare, atunci totul vine dela sine, bineînţeles cu foartemultă muncă şi dăruire”.


Despre chinologia românească Născută pe 17

aprilie 1976, MădălinaFlorea este membru alAsociaţiei ChinologiceCluj din anul 2000. Semândreşte cu partici-parea la importanteexpoziţii atât în ţară,cât şi în străinătate,unde alături de pre -ţuite exemplare caninea câştigat importantetitluri. „Chinologia ro -mânească este o parteimportantă din viaţamea şi a contribuit deasemenea la formarea

mea ca om. Ca mulţi dintre colegii mei, am descoperit chinologia devenindmembru al Asociaţiei Chinologice din Cluj (n.red., în urmă cu peste 12ani), alături de primul meu căţel, White Paloma Corso Vento. Atunci amînceput să merg în expoziţii, să cunosc şi alţi chinologi şi să înţeleg căevoluţia mea ulterioară nu poate fi decât pe această direcţie. În ultimiizece ani, am avut ocazia şi şansa de a vedea transformări radicale închinologia românească: stabilirea cadrului regulamentar al competiţiilordin România şi, în acest fel, crearea unor premise corecte şi echitabilepentru toţi concurenţii; adoptarea şi stimularea competiţiilor specificepentru stimularea emulaţiei competiţionale (de exemplu, sistemul TopDog Of The Year); reglementarea cadrului statutar pentru funcţionareaeficientă a AChR; înfiinţarea site-ului oficial AChR, unde oricine poatelua cunoştinţă de toate deciziile şi informaţiile care reglementează ac-tivitatea chinologică în România. Faptul că din 2005 şi până acum aufost omologate cele trei rase de ciobăneşti româneşti, au fost organizatedouă ediţii ale Campionatului Est European, iar anul trecut, în octombrie,la Bucureşti, s-a desfăşurat Expoziţia Europeană FCI, duce către o singurăconcluzie: chinologia românească se află în direcţia cea bună şievoluează”, e convinsă Florea.


BU

BB

LEUl

tim

a cu

ceri

re „f

ranc

eză”

,

De peste 10 ani,prezentatoarea emisiunii„Drept la ţintă” este stă -pâna lui Tacha, o căţeluşădin rasa Bulldog Francez.Însă acesta nu este singu-rul animal de companie ca -re a cucerit-o pe vedeta dela Kanal D. Oana Roman l-aavut în grijă şi pe No rocel,un maidanez a doptat de pestradă, iar acum echipa afost com pletată cu un alt„francez”: Bubble. Prezen-tatoarea TV a vorbit, în ex-clusivitate pentru cititoriire vistei „Petzoom”, despreviaţa alături de companioniiiubiţi.

nterviu deAndreea [email protected]

Depre Tacha, de la înce pu tu ri...Tacha a intrat în viaţa mea în

urmă cu 10 ani. A trecut ceva timpde atunci - pot spune că a îm bă -trânit deja. E o băbuţă! Îmi amin -tesc cu drag cât de mică şi fragilă

era când am cumpărat-o Şi cât demult mi-a inundat sufletul de fericireîn fiecare zi, pentru că mi-a fost ală -turi. E o minunăţie de câine! Î nain teaTachei am avut o altă că ţe luşă, totBulldog Francez, Maia. Din păcate asuferit un infarct, avea o problemă lainimă despre care nu ştiam, şi a mu -rit în braţele lui Cornel. Am suferitmult... Sunt o persoană care se ata -şează extrem de tare de animale, iarcăţeii sunt parte din sufletul meu. Cuei împart toate bucuriile şi toate

supărările. După moartea Maiei, amdecis să o cumpăr pe Tacha din Un-garia.

Ai avut, la un moment dat, pla-nuri de „înrudire” a Tachei cu câineleBiancăi Ioniţă. S-au concretizat?

Am încercat, dar nu am reuşit.Tacha era mult prea bătrână pentruUnu, iar după această încercare atrebuit să o castrez. Ca urmare, Ta -cha nu are nici un „copil”.

... stilul de viaţă al căţeluşei?Ca orice Bulldog Francez, Ta -

cha este un câine relativ leneş, caredoarme foarte mult. În general, stăîn casă, iese cât să-şi facă nevo ile.Nu este un câine care să zburde prinparc, să alerge de nebun ore în şir.

După câţi ani te-ai hotărât să îiiei un partener de joacă?

Pe Norocel l-am luat de pestradă, nu mai ştiu după cât timp dela venirea Tachei. Nu s-a obişnuit culocuinţa şi a stat mai mult pe străzi,obişnuia să facă escapade prin car -tier, pleca des. Într-o zi l-a lovit o ma -şină. Tacha l-a iubit foarte mult şipierderea lui ne-a întristat tare. Ca ea

să nu fie singură şi ca eu să-mi alindorul de Norocel, am decis să iau unalt câine. Am ales tot un BulldogFran cez, pe Bubble. Nu ştiu dacă aşputea creşte un câine din altă rasă,poate mi-aş lua un câine de taliemare pentru curte, dar în casă n-aşputea avea altceva.

Cum a fost primit Bubble înnoua sa familie?

La început a trebuit să-l ţin sin-gur - trebuia să facă nişte vaccinuri,aşa că vreo două săptămâni, pânăcând s-a rezolvat totul, Tacha a fostîn „deplasare”. În tot acest timp,Bubble s-a şi obişnuit cu locuinţa.Când Tacha l-a descoperit, a fostfoarte bine, s-au îndrăgit din primasecundă şi acum sunt sursa de lacare mă alimentez cu bucurie în fie -care zi. Mi-e foarte drag să-i văd cumse joacă împreună!

Care dintre ei îţi dă mai multăbătaie de cap?

Bubble, evident, pentru că es -te mic şi pentru că a fost foarte năz -dră van de la început. Cu Tacha n-amavut probleme, el în schimb a ros ca-bluri, mi-a distrus o mulţime de lu-

„Nu au antipatiifaţă de oamenişi nu i-am sim -

ţit niciodată agresivi faţă de oa-meni. Faţă de alţi câini pot de z voltaantipatii, care durează însă doarcâteva minute. După puţină mâ -râ ială, se împrietenesc şi se joa -că.” - Oana Roman

ALEGERE. Vedeta Kanal D a cumpărat-o pe Tacha din Ungaria



cruri, a ros plinta, tocul de la uşă, co -vorul, pantofii etc. Au făcut multenăzbâtii împreună, dar iubirea pentruei şi dragostea pe care ei ţi-o ofe ră e

atât de mare încât treci peste toate.

Îi iei cu tine în vacanţe? Nu, din păcate. Bulldogii Fran -

cezi au o problemă cu respiraţia, iarîn cala avionului ar fi groaznic pentruei. Sunt două persoane cu care-şi îm-part timpul atunci când eu sunt ple -cată. Una este mama, când are timp,când nu, rămâne cu ei doamna careîmi face mie menajul, doamna Elena.

Bulldogul Francez este o rasăsensibilă la temperaturi extreme, cemăsuri preventive iei în acest sens?

Nu-i scot foarte des din casă,nici vara, nici iarna. Stau afară atâtcât au nevoie şi cât vor. Nu se chi -nuie deloc! Dacă vreau să plec cu eiundeva, cu maşina, iarna le dau dru-mul la căldură şi se încălzeşte re-pede, vara e mai complicat. Când efoarte cald, le pun o bandană cu apărece la gură ca să le fie răcoare.

În ce constă hrana lor?În boabe speciale pentru câini,

de o anumită marcă - şi la acest capi-

tol am încercat mai multe variantepentru a vedea care este cea potri -vită pentru ei. Din când în când, camo dată pe lună, le mai fac orez cu pui,dar nu e o regulă.

Le-ai impus restricţii?Cât timp nu sunt acasă, stau

doar în bucătărie şi pe hol - am luatmăsura asta ca să evit alte distru-geri. În rest, au voie să intre pestetot, pentru că este casa lor, la felcum este şi casa mea - de cele maimul te ori, dorm în pat. Când vin a ca -să, se bucură foarte tare! Bubblesare câte o jumătate de metru înînălţime, mă şi mir cum poate să fa -că asta cu picioruşele lui foarte mici.Aceasta este fericirea supremă pen-tru un iubitor de animale... Tacha şiBubble îmi sunt un sprijin foarte ma -re, stau cu mine pe canapea cândcitesc, îmi sunt foarte apropiaţi. Re -u şesc repede să îmi schimbe stareade spirit prin bunătatea şi dragostealor. Să ştiţi că sunt un pansamentmiraculos!

FRANCEZ. Bubble, mic şi năzdrăvan, ultimul Bulldog Francez din familia Oanei Roman

CUCERITOR. Privirea care te facesă-i ierţi (aproape) orice

BASSET HOUND

de Sandra [email protected]

Bonzo, rebel ascuns şi „câinele păcii”


Despre Bonzo se potspune multe, însă de laînceput e bine de ştiut

că va căuta să facă mai tot timpuldoar ce-i place, încercând să-i ma-nipuleze pe cei din jur. De ce? Pen-tru că e un Basset Hound şi îl ţine!Aparent, acest „looong vehicle dog”este liniştit şi cuminte, dar atuncicând îşi urmăreşte interesele îşiarată şi cealaltă latură, diferită celeilăsate la o primă impresie. E un re -bel înnăscut, conştient de far me culsău, care ştie să profite de „efec -tele” privirii sale languroase. Chiardacă e puţin greu de strunit, câineleBasset Hound învaţă să devină cam-pion, cum de altfel este şi Bonzo.

Câine de origine franceză,Basset Hound a fost prezentat pen-tru prima dată în anul 1561, într-ocar te scrisă de aristocratul Jacquesdu Fouilloux. Strămoşii săi au fostcâinii de Artois, strămutaţi din Nor-mandia şi selecţionaţi pentru obţi -ne rea unui câine de vânătoare ma-siv, dar scund, care să exceleze laluatul urmei la vânătoarea „la pi-cior”. Se pare că asemănătoare raseide astăzi au fost şi exemplarele dinvarietăţile Basset Artesien Normandşi Basset Bleu de Gascogne. În fine,în anul 1863, la o expoziţie chino -logică de la Paris au fost pre zen teexemplare foarte asemă nă toa reacestei rase, însă grupate după tipulpărului, scurt sau sârmos. Deşi îlaveau de secole, englezii nu îl pre -ţuiau însă la adevăra ta sa valoare.

Abia în 1886, în Anglia este înfiinţatprimul Basset Hound Club, iniţiatoriiacestuia fiind chinologi cunoscuţi şiaristocraţi de seamă ai vremii.

Părintele rasei moderne estepictorul şi arbitrul canin John EverettMillais, care foloseşte încrucişareaartificială pentru împerecherea unuimascul de Basset cu o femelă deBlood-hound, în anul 1882. Acestmoment de referinţă pentru apariţiarasei a însemnat o îmbunătăţire aliniilor Bassetului din Anglia, dar şio delimitare definitivă de liniilefranceze a noii linii apărute. Practic,atunci apare Basset Hound-ul deastăzi, selecţionat pentru calităţilede vânător redutabil.

Aparenţele înşeală

Bonzo, reprezentant al raseiBasset Hound, are osatura surprin -zător de solidă pentru această talie.Aceşti copoi scunzi au o muscula -tu ră extrem de puternică, bine dez -voltată şi ajung să cântărească între23 şi 30 kg. Corpul este lung şiapropiat de pământ, un aspect că -u tat pentru vânătoare, iar spateleeste drept şi destul de lat. Mem-brele sunt scurte, puternice şi pre -zintă cute, acestea fiind prezente şiîn alte zone ale corpului şi asta pen-tru că acest aspect de piele flascăa fost urmărit special în selecţiaspe cifică rasei. Blana poate fi în


varietăţile tricolor (negru, roşcat,alb) şi bicolor (roşcat şi alb). Ure-chile blajinului în aparenţă suntlungi, suple şi fine, având şi menireade a direcţiona mirosul către nas.Ochii, de formă rombică îi conferălui Bonzo o expresie de cuminţenieşi chiar resemnare, de cele maimulte ori înşelătoare. Lătratul câi -nelui este zdravăn, dar melodios.

La vânătoare, conformaţia şista tura acestor câini este un atu,mai ales dacă te renul es te acci den -tat. Este in te ligent, cu potenţial, cu-rios şi încăpăţânat, uneori până laexasperarea stăpâ nului.

Basset Hound este conside -rat al doilea câine cu cel mai finmiros, după Blood-Hound. Copoii cupicioare scurte sunt independenţi,tentaţi să asculte chemarea naturiişi să meargă în „cercetare”.

„Multă lume crede că e maibleg, dar nu este nici pe departeaşa. Este deş tept, şmecher, foarteîncăpăţânat şi vioi. Contrar apa -renţelor, are foarte mult chef dejoacă, zbenguială şi hoi năreală”,spune arădeanul Octavian PaulDraja, despre al său Bon zo deAzumi (numele de pedigree).

Bonzo, un Basset Hound bi-color în vârstă de patru ani, şi-afăcut cunoscute calităţile în expoziţiichinologice naţionale şi inter naţio -nale. Până acum i-a convins pejuraţi că merită titlul de CampionRomânia Cum Laude, după ce ajun -sese deja Campion Junior, precumşi multe certificate de aptitudini deBOB (Cel mai bun al rasei) şi BOG(Cel mai bun din grupă).

Lumea lui Bonzo

Revenind la temperamentulşi apucăturile de rebel ale lui Bonzo,de remarcat că instinctul de haităal câinilor Basset Hound este pro -nunţat. Pentru că are un simţ olfac-tiv extrem de accentuat, Bonzo aretendinţa de a se lăsa purtat demiros. Veritabil câine de vânătoare,acesta intră adesea într-o stare deexaltare când este vorba de urmeşi miresme. Numai că Bonzo setrans figurează uneori chiar şi atuncicând nu este vorba de îndeletnicireacare stă la baza originii sale, vâ -nătoarea. Câinele pare să fi plecatîntr-o misiune, deşi de fapt a fostscos la plimbare. „Când simte anu-mite mirosuri, e în lumea lui. Nu-lmai interesează ce se întâmplă înjurul său şi îşi ascultă instinctele. Erebel şi vrea să se plimbe de capullui”, explică Octavian Draja. Sespune că luatul mirosurilor este pen-tru câine ca cititul presei pentru om,aşa află noutăţile, însă pe Bonzomirosurile nu doar îl informează, ciîl cople şesc, astfel că uneori re nun -ţă cu greu la plăcerea hoinărelii.

Încearcă uneori să ia ceea ceîşi doreşte făcând pe indiferentul,

29

alteori prin diverse tertipuri. Ştie săse fofileze când a făcut o boacănă,la fel cum ştie să atragă atenţia celordin jur când vrea să fie alintat. „Esteun câine destul de greu de dresat şiasta pentru că este stă pânit de încă -păţânare. Are ne voie de o persoanăcu experienţă. Cu Bonzo trebuie săpun accent pe exerciţii de disciplinăînainte de expoziţii”, spune stăpânullui Bonzo, pe care-l descrie ca fiind…„câinele păcii”, pentru că adorăcom pania oamenilor, este îngăduitorcu copiii, sociabil, prietenos cu altepatrupede şi nu-şi poate stăpâni cu-riozitatea faţă de necuvântătoare, îngeneral, şi nu răspunde agresiv a -tunci când se întâmplă să nu-i con -vină ceva. De pildă, din prea multăcuriozitate a fost „şters” de copitaunui cal, speriat de frenezia pa-trupedului care îl înconjura necon-tenit. Sur prinzător a fost că şi după

această „doză de adrenalină”, co -poiul s-a reîntors la calul puţin re-calcitrant, cu aceleaşi bune intenţiide… cercetare.

Câinii din rasa Basset Houndnu sunt predispuşi la probleme maride sănătate, însă riscă să se îngraşepeste măsură dacă ajung să mă -nân ce cât poftesc. La capitolul în-grijire, cutele de piele, în specialcele din zona capului trebuie cură -ţate periodic.

Din cauza „curiozităţii exce-sive”, exemplarele din această rasăîşi doresc să aibă acces permanentla un spaţiu exterior, de aceea e re-comandat ca, în cazul în care e cres-cut în casă, să i se creeze o uşiţăpe care să o poată deschide cânddoreşte - mai greu este cu ceicrescuţi în apartamente de bloc,dar, până la urmă, ce câine devânătoare e crescut la bloc?

FOTOGRAFIA RARĂUn câine din rasa Basset

Hound apare într-o fotografie rară,din 1 iulie 1956, încadrat de două

celebrităţi nemuritoare: Elvis Pres-ley şi Steve Allen. Dacă despreElvis e inutil să mai precizăm ceva,Stephen Valentine Patrick William„Steve” Allen a fost o mare per-soanlitate a televiziunii americane,prima gazdă a celebrului „TheTonight Show” şi câştigător al pre-miului Emmy, fiind primul care s-aîncumetat să-l prezinte la televi -ziune pe Elvis, extrem de contestatde puritani pentru modul lasciv încare dansa în timp ce cânta. Pen-tru a avea succesul scontat, Alleni-a convins pe telespectatorii săică Elvis nu va face nimic ofensatorşi l-a convins pe viitorul star rock’nroll să poarte costum şi cravată întimp ce cânta „Hound Dog”(„Câine de vânătoare”) în faţa unuiBasset Hound cu pălărie, carestătea pe un piedestal. Fotografiade faţă a fost realizată la HudsonTheater din New York, în timpulrepetiţiilor pentru acea emisiuneistorică, iar Allen a fost surprins întimp ce-i explica lui Elvis că nu enecesar să-şi unduiască şoldurilepentru ca piesa să aibă succes.


Preşedintele Clubului Lo-cal de Ciobănesc Ger-man Baia Mare, Nicolae

Boroş, este şi proprietarul CaniseiBaldur-RO, care poartă un nume delegendă (al zeului luminii şi al puri -tăţii în mitologia nordică), dar a şidevenit aproape legendară printrecunoscătorii în domeniu, fiind în -fiinţată în ianuarie 1999. Pietrar demeserie, Boroş este susţinut atât înactivitatea principală, cât şi în pasiu -nea care îi ocupă mare parte dintimp, creşterea Ciobăneştilor, deGalina (Lia), soţia lui, şi de cei doicopii, Noemi şi Norbert. Despre Ca -ni sa Baldur se poate spune că estelegendară fără a greşi prea mult,do vadă stând rafturile cu trofee ob -ţinute de câinii lui Boroş la concur-suri şi expoziţii, mare parte dintreele în străinătate, canisa fiind în -scrisă şi în două cluburi din Ungaria.

Începutul canisei

Boroş povesteşte despre mo-tivele care l-au determinat săcrească Ciobănesc German: „Noisuntem crescători de câini din tatăîn fiu. Tatăl meu a început cu CockerSpaniel, la un moment dat avea 11

câini. Pe vremea aceea, înainte derevoluţie, cu greu aveam acces launele lucruri. Totuşi, una dintre ru -dele noastre era fotbalist şi a adusdintr-o călătorie în America câtevaperechi de blugi - nu multă lumepurta aşa ceva... Într-o seară, treiperechi erau întinse afară, la uscatşi, cu 11 câini în curte, cineva a săritgardul şi a furat pantalonii! Am che -mat poliţia, ei au venit cu un Cio -bănesc German şi, cum unul dintrehoţi lăsase, în săritură, o urmă pepoartă, pe care câinele a mirosit-o,i-au găsit în mai puţin de 10 minute,pentru că locuiau într-un bloc din

CIOBĂNESC GERMAN

de Corina [email protected]

Von Baldur, acolo unde începe pasiunea

Caracteristicile raseiCiobănescul German este

un câine cu osatură puternică şiconstituţie robustă, fiind reprodusşi utilizat pentru pază şi protecţie,dar şi pentru alte activităţi. Capuleste de dimensiuni mari, cu formăalungită şi o frunte lată, iar maxi-larele sunt puternice, cu dinţi ma-sivi care se închid în „foarfece”.Trunchiul este lung, iar o caracte -ristică sunt şalele relativ drepte,dar oblice antero-posterior. Mem-brele sunt drepte şi paralele, culabe mici, rotunde, dar cu unghiiscurte şi puternice. Coada stufoa -să şi lungă este arcuită în jos. Părulpoate fi fie lung, fie scurt, cu maimulte varietăţi cromatice, de la ne-gru la maroniu, roşcat, şi chiar şigri cenuşiu. Cu o personalitatebine conturată, câinele CiobănescGerman este docil şi foarte ataşatde stăpân, dorindu-şi să îi facă peplac, şi tocmai de aceea este uşorde dresat, acordându-i crescăto -rului întreaga sa încredere. Foarteager şi iute, are reacţii tipicecâinilor de pază şi este foarteadaptabil în situaţii neprevăzute.Chiar dacă este necesară fermitatedin partea stăpânului pentru oeducaţie corespunzătoare, nu tre-buie să fie tratat cu brutalitate.

apropiere. Atunci, tatăl meu a spus:„Mie câine din ăsta-mi trebuie!”, şia cumpărat de la Miliţie primul Cio -bănesc German din familia noas -tră”.

Totuşi, Nicolae Boroş este opersoană care crede că pasiunii nutrebuie să îi fie impuse limite. Dra -gostea pentru Ciobănesc German acrescut treptat şi, de îndată ce afost posibil, în anul 1990, a cum -părat un exemplar cu pedigree dinDebrecen (Ungaria). A participat cuel la expoziţii, s-a implicat în diferiteevenimente în domeniul creşteriiCio băneştilor şi, pe măsură ce aacumulat experienţă, a început săse extindă. În anul 1997 a cumpăratdin Köln (Germania) un câine deo -sebit, pe Zoll von Arlett, apar ţinândcanisei unui arbitru cu vastă ex -perienţă şi foarte cunoscut: Margitvan Dorssen. Zoll a reprezentat o

investiţie mare pentru băimărean,costând 1.000 de mărci germane,dar a constituit şi o bază perfectăpentru canisa care a fost, doi animai târziu, înregistrată oficial. Fiual campionului mondial din 1995,Iata Ulk, Zoll von Arlett a fost un

exem plar cu valoare unică în Româ-nia. Boroş explică ce l-a motivat săîl aducă în ţară: „Eu am ambiţie, nuîmi place pe locul 2! Nemţii repro-duc Ciobănesc German de 110 ani,deci au tradiţie, în schimb în Româ-nia rădăcinile rasei au degenerat,nu mai corespund standardelor in -ter naţionale sau, chiar dacă seîncadrează teoretic, exemplarele nusunt la fel de frumoase. Eu însă amdorit să particip la concursuri înstrăinătate, dar şi să reproduc puide o calitate deosebită, nu pur şisimplu să obţin pui pe bandă ru -lantă”. Tocmai din acest conside -rent, Boroş a preferat de multe orisă vândă pui la preţ mai mic unorpersoane din Baia Mare sau dinlocalităţile din jur, pentru a puteaurmări dezvoltarea câinilor şi a co-

labora cu noii proprietari. Nu întot-deauna însă aceştia au fost dispuşisă înveţe mai mult, uneori limitân -du-se la a creşte un exemplar valo -ros fără a-i exploata frumuseţea. Al-teori, în schimb, au avut dorinţa dea participa la expoziţii, însă nu aurăspuns invitaţiei lui Boroş de a-iajuta să antreneze câinele, ceea cea dus în unele cazuri la situaţii haz -lii, de una dintre acestea amin tin -du-şi crescă torul şi soţia lui, LiaBoroş, în mod deosebit: „La o ex po -ziţie, cu un arbitru respectabil, învârstă şi foarte experimentat, a in-trat primul în ring un tânăr carecum părase un câine frumos de lanoi, dar nu învăţase să îl prezinte.Când arbitrul a spus «Arătaţi dan-tura», tânărul a arătat-o, dar pe alui, nu pe a câinelui. Toată lumea arâs, dar cel puţin acum putem să lepovestim celor care îşi cumpărăcâini despre importanţa antrena-mentului pre com pe tiţional!”.

Mândriile canisei

Câinele cu care se mândreşteprobabil cel mai tare Boroş esteLancelot von Baldur-RO, reprodusîn canisa lui, din Hanno von Bellis-simo şi Eska von Baldur-RO, primulcâine născut în România care aobţinut calificativul VA1 în Ungaria,de 40 de ori locul 1, SchH 3, Kkl 1,HD, A ED, A, DNA, toate obţinute laarbitrii SV Germania. Lancelot esteîntr-adevăr un campion, cu o statură



Alimentaţia Ciobănescului GermanCiobănescul German va fi hrănit în funcţie de activităţile zilnice,

cu hrană specifică pentru carnivore. Alimente recomandate sunt: carneade vită, găină, pui, oaie, lapte, ouă, grăsimi animale, carne de peştedezosată, vânat, orez, morcovi, cartofi, salată, fasole verde şi chiar şifructe, ocazional. Precauţii deosebite sunt necesare în cazul cărnii deporc, ce poate fi administrată doar ocazional sau câinilor cu munci grele,şi în cazul şoricului de porc, acestea putând produce alergii şi leziuni lanivelul ficatului. La fel ca şi în cazul altor rase, de cele mai multe ori sepreferă administrarea de hrană uscată, care ar trebui să aibă un conţinutechilibrat, asigurând astfel câinelui o dietă sănătoasă.

deosebită. Despre numele ales pen-tru el, Boroş povesteşte: „Iarna a -ceasta am revăzut filmul «CavaleriiMesei Rotunde» şi, deşi nu mi-a plă -cut ce i-a făcut Lancelot regeluiArthur, pentru că eu sunt sentimen-tal, mi-a plăcut faptul că cel maibătrân dintre câinii mei poartă nu-mele unui personaj atât de curajos”.

Şi Hanno von Baldur-RO, deşimai tânăr, are un palmares deo -sebit, fiind Campion Club UngariaMNJK, Campion Club Ungaria HNJK,Campion Naţional România, FB1Club, SG1, V1 Campionatul Unga -riei. Luna Isola von Baldur a obţinutde 10 ori locul I şi titlul de Campionde Club al României (arbitru SV KarlHeinz Zygadto), RPJ, HPJ.

Organizare „de Baia Mare”

Datorită împlicării deosebitea lui Boroş şi a soţiei sale în organi-zarea de concursuri şi expoziţii deCiobănesc German în ţară şi în spe-cial în Maramureş, zona a devenitmai cunoscută printre cei interesaţi.De fiecare dată, ei s-au străduit săfacă ceva deosebit: premii valo roa -se oferite de persoane în costumede epocă, prezenţa unor persoaneimportante din zonă, expoziţii des -chise cu fanfara, dar, mai ales,prezenţa unor arbitri de excepţie,care să dea valoare show-ului, pre-cum Margit van Dorssen şi GabrielePettinaroli, arbitri imparţiali, cuvastă experienţă şi cunoştinţe pre-cise referitor la valoarea Ciobă -neştilor Germani prezentaţi.

De fapt, chiar şi arbitrii au fostplăcut surprinşi de organizarea im -pe cabilă a acestor evenimente într-o ţarădespre care probabil nu ştiau preamulte în afară de faptul că de acoloprovine împătimitul Boroş, crescătorde Ciobănesc German, cu care semai întâlneau la competiţiile din Un-garia.

Ca o încoronare a eforturilorsale, el povesteşte despre un actoficial în care arbitrul Pettinaroliscrie: „Profit de ocazie pentru a văfelicita pentru splendida organizareşi pentru deosebita ospitalitate decare aţi dat dovadă”.


Câinele Peruvian FărăPăr (Perro sin Pelo delPerú), numit în America

de Sud „Al’co Calato” („Câinele gol”,chel), este, probabil, printre cele maipuţin cunoscute şi mai controversa -te rase canine, mulţi fiind oripilaţichiar şi la gândul unui contact cuvreun exemplar din această rasă. Eadevărat, mai rar poţi vedea un câi -ne cu creastă şi fără blană, dar nu-i puneştampila-n frunte fără să ştii maimulte despre el. În primul rând, puiipot fi şi cu blană! Şi ar mai fi încăceva… această rasă are o varietate,creată de chinologii din SUA şi nu -mită Orhideea Incaşă Peruviană (Pe-ruvian Inca Orchid - PIO). PIO are altstandard faţă de Perro sin Pelo delPerú. De asemenea, nu-l confundaţicu Xoloitzcuintli (Câinele MexicanFără Păr), sunt două rase distincte,deşi au stră moşi comuni.

O istorie controversată

Se vehiculează diverse teoriicare susţin că rasa a ajuns în Ameri -ca de Sud odată cu imigranţii chi -nezi veniţi prin Strâmtoarea Bering,prin anul 1855, după ce generalulRamón Castilla y Marquesado, alesde patru ori preşedinte al statului

Peru, a abolit sclavia. Alţii afirmă căaceşti câini au ajuns în Peru aduşide africani. Dovezile istorice aratăînsă altceva: aceşti patrupezi auapărut între anii 300 î.Hr. şi 700d.Hr., Peruvianul fiind una dintrecele mai vechi rase de câini. Arhe-ologii au descoperit reprezentări aleCâinelui Peruvian Fără Păr pe frag-mente ceramice din perioada pre-Inca, animalul fiind reprezentat decivilizaţiile Vicus, Mochica, Chancay,Chancay, Tiahuanacoid, Chimu. Maimult, era considerat un animal sa -cru, fiind reprezentat într-un modmai evident în cultura Chancay, îm -pre ună sau în locul pumei, şarpeluisau şoimului. Au fost descoperitechiar şi exemplare mumificate ală -turi de oameni, generând supoziţiacă aceştia erau sacrificaţi la moar -tea stăpânilor pentru a-i ajuta peaceştia să găsească drumul spre Lu -mea Morţilor şi să-i slujească şi-nLumea de Apoi.

Iniţial a fost botezat de cuce -ritorii spanioli din secolul al XVI-lea,care i-au găsit „încolăciţi” în gră -

dinile cu orhidee şi i-au denumit„Perros Floras” (Câinii Floare). Maitârziu, au primit tot un nume defloare „Regina Nopţii”, datorită in-stinctului de a se feri de razele soa -relui (pentru a-şi proteja pielea sen -sibilă, lipsită de blană). Şi tot„da torită” spaniolilor, aceşti câinispeciali au fost pe cale de dispariţieîn acele vremuri - conchistadorilorle plăceau câinii într-un alt decor,mai exact în farfuriile lor. Au reuşitsă supravieţuiască mai mult în zo -nele rurale, unde câţiva crescătorii-au ferit de hoardele de cuceritori.Chiar şi astăzi, în ţara de origine aurămas puţine exemplare.

Aşadar, istoria PeruvienilorFără Păr e mult mai veche şi maiîncărcată decât a multor rase popu -lare, dar originea lor este totuşi in -certă. După ocupaţia spaniolilor,aceştia au ajuns în ţările mai căl -duroase din Europa şi în Americade Nord. În 22 octombrie 2001,Con gresul din Peru a decretat inclu -de rea rasei în patrimoniul naţionalşi desemnarea sa ca rasă canină

PERRO SIN PELO DEL PERU

de Răzvan [email protected]

Punkistul cu nume de floare


naţională.

Înfăţişare şi temperament

Perro sin Pelo del Perú poatefi de talie mică, mijlocie şi mare (ex-emplarele pot măsura între 25 cmşi 55 cm în înălţime şi pot cântăriîntre 4 kg şi 26 kg). Standardul rasei- recunoscută de FCI în 1955 şi deAKC în 1996 - nu prezintă restricţiila culorile pielii sau a blănii (aceastapoate fi creaţă, ondulată sau întin -să, scurtă sau lungă şi nu necesităo îngrijire specială). Varianta fărăblană iese în evidenţă datorită cre -s tei de pe cap, numită şi „kiss spot”.

Sunt câini puternici, agili, cugât lung şi graţios, piept bine dez-voltat şi coadă subţire, îndreptatăîn jos. Urechile trebuie să fie ridicateşi ferme, iar la exemplarele cu blanătrebuie să aibă culoarea rozalie,similară cu cea prezentă la rasa Bor-der Collie. Botul este lung şi ascuţit,ochii sunt ca de migdale, delocproeminenţi. Culoarea ochilor şi apleoapelor diferă în funcţie de cu-loarea pielii sau a blănii. În funcţie

de talie, câinii sunt musculoşi,atletici şi nu trebuie să aibă surplusde grăsime. Între femele şi masculinu există diferenţe mari de aspect.

Peruvianul este vioi, curios,

foarte prietenos cu alţi câini şi poateconvieţui lejer în sânul unei familii -specialiştii rasei spun că are tempera-mentul asemănător cu rasa Whippet.Sunt destul de suspicioşi cu străinii


şi tocmai datorită acestui aspect potjuca şi rolul de câini de pază. Nu latrăîn exces, ci doar atunci când simt căexistă o ame ninţare asupra casei saua membrilor familiei.

Sunt energici şi agili şi suferădacă nu au în preajmă un prietende joacă. De fapt, tocmai din cauzanivelului lor ridicat de energie, nuprea se potrivesc unui stăpân neini -ţiat. Când sunt tineri, există proba-bilitatea să devină temători în situ -aţii nefamiliare, de aceea e necesarsă beneficieze de educaţie şi so-cializare de la vârste fragede. Învaţă

repede, prin joacă şi şedinte scurtede stimulare a comportamentuluidorit de către stăpân. La maturitate,devin calmi, tăcuţi, inte ligenţi, rare -ori agresivi.

Au nevoie de plimbări lungi şide un spaţiu larg pentru a-şi con-suma energia (sunt excelenţi aler -gători, fiind folosiţi la începutul ani -lor 1900 în serviciul de poştă). Leplace să alerge după păsări, obiectezgomotoase şi după orice altceva cese mişcă rapid în câmpul lor vizual.Fiind inteligenţi, alerţi şi atenţi, învaţădestul de repede comenzile de bază.

Probleme de sănătatePeruvianul fără păr nu este

predispus la probleme speciale de

sănătate, cu excepţia celor depiele, provocate de soare - pielealor mai poate suferi de acnee şi dereacţii alergice la substanţe toxice(pesticide etc.). De asemenea, înSUA, din cauza geneticii slabe -majoritatea exemplarelor se tragdin doar 12 exemplare - a fostsem nalată apariţia unor problemede dentiţie. Speranţa de viaţă estede până la 13 ani. În anotimpulrece au nevoie neapărat de adă -post, chiar şi exemplarele cu bla -nă, iar în anotimpul cald (cu soareputernic) trebuie unşi cu cremăprotectoare. Iarna pot fi acoperiţicu diverse articole de îmbră că -minte pentru câini.

BOXER

de Roxana [email protected]

Atunci când aparenţele înşeală


Sasha avea doar câtevasăptămâni atunci cândam primit-o drept ca -

dou de Crăciun. „Moşul” a adus-oîn buzunarul interior al unei geci deiarnă. I-au fost necesare maximum10 minute să se acomodeze cunoua locuinţă pe care a început săo inspecteze minuţios şi, bineîn ţe -les, să o „marcheze”. De atunci şipână în prezent - nu ştiu când afăcut deja 6 ani - Sasha, Boxerulmeu tigrat, este într-o perpetuă pof -tă de viaţă. Dar să vedem care esteistoria acestor „bestii” ju căuşe...

Povestea începe prin 1870...

Boxerul a fost creat în Germa-nia, prin anii 1870, de crescătoriiFriedrich Robert, Elard Konig şi R.Hopner, prin încrucişarea rasei Bra-bant Bullenbeisser (câine de taliemică, acum dispărut) cu Bulldogiiaduşi din Insulele Britanice. Maitârziu, în anii 1890, s-a decis stabi-lizarea rasei şi înfiinţarea primuluiBoxer Club. Se spune că numele ra-sei ar fi fost inspirat de poziţia deluptă caracteristică boxerilor, carese sprijină pe labele din spate şiboxează cu cele din faţă, însă a -ceastă teorie este din ce în ce maicontestată. O alta ar fi că stră mo -şilor lor, Brabant Bullenbeisserii, lise mai spunea şi „Boxl”, numele deboxer fiind astfel un derivat al aceleidenumiri.

Cel dintâi standard al acesteirase a fost redactat în 1902, ră -mânând în picioare până în zilelenoastre, rasa fiind recunoscută demajoritatea organismelor de pres-tigiu în domeniu. În România, Bo -xerul s-a bucurat de o popularitateextraordinară în rândul crescătorilor,mai ales începând cu a doua partea anilor ’70, care a ţinut până spresfârşitul anilor ’90, când rasa a su -ferit un regres vizibil.

Nobleţe şi armonie

Boxerul este un câine de taliemijlocie, cu aspect atletic, corp

solid, scurt, care se înscrie într-oformă pătrată, cu musculatură binedezvoltată, proeminentă.

Mişcările boxerului sunt vi -oaie, mersul elegant şi liber, ţinutamândră şi nobilă, înfăţişarea suplăşi elegantă. Forma capului dă aces-tei rase o fizionomie caracteristică.În primul rând, trebuie să fie bineproporţionat faţă de restul corpului.Partea superioară a capului, puţinbombată, trebuie să fie zveltă, fărăobraji proeminenţi. Frumuseţea ca-pului depinde de proporţia ar mo -nioasă între bot şi partea superioarăa capului, care nu trebuie să fieprea mică.

Botul trebuie să fie bine dez-voltat, nu prea scurt, ascuţit sauprea lung. Forma lui este influenţatăde aspectul celor două maxilare şide dantură. Urechile sunt situate învârful capului, iar din 2002, la ex-emplarele prezentate la expoziţii, numai pot fi tăiate. Ochii exprimă en-ergie şi inteligenţă. Gâtul este ro-tund şi gros, destul de lung, tare şimusculos, totuşi uscăţiv, fără pieleîn falduri sau salbă, cu ceafa pro -eminentă, legat de spate printr-o ar-cuire elegantă. Toracele este adânc,spinarea scurtă, dreaptă, lată, binemuscularizată. Coada prinsă sus,până în anul 2002 se tăia scurt.Părul este scurt, lucios, strâns ade -rent pe corp.


Inteligent, curios şi încăpăţânat

Cunoscătorii descriu Boxerulca fiind un câine extrem de inte -ligent, cu un caracter puternic, foar -te curajos, vesel, curios şi energic.Loial şi afectuos, el se poate integrafoarte uşor chiar şi în familiile cucopii, pe care îi iubeşte şi îi pro -tejează. Este foarte activ şi jucăuşşi se înţelege bine şi cu alte animalede companie. Totuşi, pentru a văasigura că nu aveţi niciun fel deproblemă cu el, obişnuiţi-l de miccu prezenţa altor animale.

Sunt câini ageri, care învaţărepede orice procedură sau tehnicăde dresaj canin, deşi uneori pot fimai încăpăţânaţi şi plictisiţi. „Esteun câine care m-a uimit cât de re-pede învăţa comenzile, însă astăzipur şi simplu nu are chef să facă ni -mic”, mi-a explicat dresorul la primaşedinţă „cu public” a Sashei. Într-a -devăr, peste câ teva zile, când a vrutea, mi-a arătat că învăţase o mul -ţime de lucruri noi. Fiind un câineîncăpăţânat, viclean şi care va în -văţa foarte repede să-şi dominestăpânul, devenind apoi foarte greude controlat, se recomandă dresajulde la vârste cât mai fragede.

Este un câine demn, care arenevoie de un dresaj ferm, mo ti -vaţional şi pozi tiv, aplicat cu multărăbdare şi con stanţă. Câinii din rasaBoxer sunt reco mandaţi şi pentrudresajul com petiţional.

De 3 x mişcare

Boxerul este un câine careare nevoie, zilnic, de mult exerciţiufizic. Dacă nevoia sa de mişcareeste satisfăcută (plimbări zilnicelungi, alergări prin parc), el se poateadapta vieţii în apartament. Este uncâine foarte activ şi energic, careare nevoie de stimulente perma-nente pentru a se evita plictisealaşi dezvoltarea unor probleme com-portamentale. Şi pentru că tot sun-tem la capitolul „mişcare”, am săînchei aici, pentru că mă cheamădatoria: plimbarea şi alergatul „deseară”.

Nu-i pentru oricineBoxerul este un câine de pază excelent şi

poate reţine un intrus în aceeaşi manieră în careo face un Bulldog, în timp ce vizitatorii cunoscuţivor fi mereu întâmpinaţi mai zgomotos. ÎnsăBoxerul nu este un câine potrivit pen-tru oricine. Începătorii, bătrânii şicopiii ar trebui să evite achi zi -ţionarea acestei rase extrem deenergice şi independente, careare nevoie de dominare constantădin partea unei mâini ferme. Seştie despre ei că se păstrează at -letici chiar şi la vârste înaintate. Deasemenea, aceşti câini au multă ne -voie de companie umană, deci aviz şicelor care nu prea stau pe acasă.

CÂINI UTILITARI

„Detectorul” de droguri din închisoarede Oana Raluca [email protected]

Karma Mood „Ada”, unLabrador Retriever Au-riu, este detectorul de

droguri din Penitenciarul Gherla şiîmpreună cu Mircea Paul, agent es -cortă în cadrul unităţii de detenţiedin judeţul Cluj, formează de doi aniechipa AM (Ada şi Mircea) pentrude tectarea substanţelor stupefi-ante. Ada a absolvit cursul de depis -tare a drogurilor şi are în fişa postu-lui „efectuarea percheziţiilor pla ni ficatesau subite”, iar oamenii din peniten -ciar susţin la unison că e foarte a -ten tă, serioasă şi cu iniţiativă atuncicând munceşte.

Atenţiune, Ada în misiune!

Deţinuţii îşi scot din camerelucrurile personale şi lenjeriile depat şi se îndepărtează de încăperilece trebuie percheziţionate. EchipaAM e într-o permanentă mişcare,Ada inspectează fiecare colţişor, a -dulmecând cu vigilenţă camera întotalitate. Atitudinea persoanelor în-carcerate diferă, mergând de la cu-riozitate, atenţie, agitaţie şi dispreţpână la pură indiferenţă. Printredeţinuţi există şi iubitori de animalecare încearcă să o mângâie sau săo cheme la ei atunci când o văd a -proape, însă comportamentul Adeieste fără cusur, atenţia sa fiind con -centrată pe ceea ce ştie mai bine:să efectueze controale - doar pentruasta a fost super-antrenată.

„În cadrul Administraţiei Na -ţio nale a Penitenciarelor sunt 16câini din rasa Labrador, care au fostachiziţionaţi de la o canisă din Bu -cureşti. Pentru detectarea sub stan -ţelor stupefiante au fost antre naţiopt câini, iar ceilalţi opt câini ur -mează să fie antrenaţi pentru detec -tarea de telefoane mobile”, a preci -zat agentul Mircea Paul. Acesta aex plicat şi raţiunea pentru care s-aoptat pentru rasa Labrador: tempe -ramentul („Sunt câini sociabili carese pretează mai bine pentru acţiu -nile de percheziţionare a persoa -nelor”).

Ada a fost achiziţionată în iu-nie 2011 de la canisa Hidalgo Spiritdin Bucureşti - numele ei de pedi-gree este Karma Mood -, pe atunciavea doar 4 luni. „Profilul viitorilorconductori ai echipajelor canine dinsistemul penitenciar românesc tre-buie să cuprindă obligatoriu douăcalităţi: să fie iubitor de animale şisă fie dinamic. Pe lângă acestea, elva trebui să accepte un nou mem-bru în sânul familiei sale. Echipa AMs-a format din momentul în care Adaa fost preluată de conductorul său,Mircea Paul, şi s-a închegat pe pe-rioada stagiului de formare de la

Giurgiu, prin practică şi experienţă”,a menţionat Dan Donciu, purtătorulde cuvânt al Penitenciarului Gherla.

Comportament în misiune

Pe parcursul unei zile demuncă, Ada participă la percheziţiiefectuate în Penitenciarul Gherlasau în penitenciarele din zona aron -dată acestuia (Baia Mare, Bistriţa,Satu Mare, Oradea şi Dej). În afaraorelor de muncă, Ada are parte deplimbare, scurte şedinţe de dresajdisciplinar şi joacă, însă inte rac -ţionează cât mai puţin cu alţi câini,recunoaşte „coechipierul” MirceaPaul.

Antrenamentul iniţial s-a des -făşurat la Giurgiu, acolo unde func -ţionează Centrul de Formare EchipeCanine Giurgiu al Autorităţii Naţio -nale a Vămilor, centru realizat dupămodelul francez, în anul 2005. „Încadrul antrenamentelor, Ada a me -morat mirosurile drogurilor, a învăţatsă le caute în diferite locuri şi sămarcheze locurile respective. Totacolo, conductorul a învăţat să-şiconducă câinele în cadrul căutării,să interacţioneze cu el, să-i cu noas -că şi să-i înţeleagă reacţiile pe du-


rata căutărilor. „La Giurgiu s-a con-solidat legătura dintre noi. Iniţial amfăcut puţină disciplină şi apoi amintrat efectiv în programul de a în -văţa drogurile. Adei îi lua două săp -tămâni ca să memoreze un miros”,a declarat agentul Paul pentru citi-torii revistei „Petzoom”.

Însă „antrenamentul” nu s-asfârşit cu „etapa Giurgiu”. Pregă -tirea este continuă şi se deruleazăzilnic prin exerciţii. „Se lucrează cucârpe impregnate în droguri care seascund, pentru ca Ada să le caute.Pentru Ada, totul este ca o joacă,dar nu e aşa uşor să te joci cu câinii,precum cred unii oameni. Trebuiesă te cobori la nivelul lor, să te mai -muţăreşti, să faci anumite ches tii”,a explicat Mircea Paul.

Specialiştii susţin că în timpulcăutărilor, un câine de detecţie sub -stanţe stupefiante este foarte solici -tat, acesta fiind nevoit să analizezetoate mirosurile întâlnite. „Datorităsimţului olfactiv foarte dezvoltat pecare îl au, ei simt de sute de ori maimulte mirosuri decât simte un om.După o căutare este necesar untimp de repaus de cel puţin 30 deminute. Oamenii cred că obosealapentru câine este una fi zică, dar nueste aşa, de fapt obo seala este unapsihică. Pentru conductor, căutărilesunt de asemenea solicitante, deoa -rece acesta trebuie să fie în per ma -nenţă atent la partener, să fie atentla toate reac ţiile acestuia, să-l con -ducă în cadrul controlului, să aibăîn vedere factorii care ar putea in -fluenţa activitatea câinelui”, a expli-cat conductorul Adei.

În cazul în care câinele depis -tează substanţe stupefiante, acesta„marchează locul cu lăbuţa sau prinalte acţiuni, în funcţie de anumiţifactori”. „Câinele reţine locurile un -de a făcut descoperiri. Când ajunge

din nou în locul cu pricina, mergeprima dată exact acolo. Dis tanţa dela care poate să simtă un câine dro -gul este relativă, depinde de tipuldrogului, de cum e împachetat, decurenţii de aer, căldură. De obicei,percheziţiile se fac cu uşile şi gea-murile închise. Activitatea de per -cheziţionare este foarte complexă,iar metodele diferă în funcţie deobiectul sau locul asupra căruia serealizează percheziţia”, a explicatMircea Paul.

Vârsta de „pensionare”: 7-8 ani

În cadrul PenitenciaruluiGher la, Ada este primul câine dedetecţie, până acum controaleleanti-drog se efectuau de către unechipaj canin din cadrul DirecţieiRegionale pentru Accize şi Opera -ţiuni Vamale Cluj, în baza unui pro-tocol încheiat între cele două in -stituţii. Apariţia Adei a produs unimpact pozitiv în rândul cadrelor dinpenitenciar, susţine agentul Mircea

Paul, deoarece un câine iţi oferă unmare avantaj în lupta cu drogurile -„de asemenea, pe lângă activitateade depistare de substanţe stupefi-ante şi munca de prevenţie este unafoarte importantă”.

Deşi un Labrador trăieşte, înmod normal, până la 12-13 ani, ran-damentul unui câine de detecţieeste în medie de 7-8 ani. „Sunt câinicare trec de la o specialitate la altadupă câţiva ani. Ada nu ar putea săfie un câine de pază niciodată”, econvins agentul Mircea Paul.

Întreţinerea Adei costă aproxi -mativ 150-200 de lei pe lună (sumăcare include mâncarea şi tratamen -tele medicale). „Primeşte doar mân-care granulată, plusată de vita mine,iar un medic veterinar o con sultă înmod periodic.

Datorită faptului că este uncâine pregătit pen tru o activitatespecială, Ada a fost ste rilizată cânda împlinit şapte luni”, a mai men -ţionat „coechipie rul” detectorului dedroguri de la Penitenciarul Gherla,agentul Mir cea Paul.



Cu toţii am fost întrebaţiîn copilărie: „Ce vrei săte faci când vei fi ma -

re?”. Din diversitatea răspunsu rilorpe care le dau oamenii la aceastăîntrebare, am dorit să aflu ce îidetermină pe tineri să ia drumulmedicinii veterinare. Şi pentru căaceastă curiozitate n-a putut fi „stin -să” cu replica standard „Pentru căîmi plac animalele”, în căutarea ar -gu mentelor lor, i-am ascultat pecâţiva studenţi ai Universităţii deŞtiinţe Agricole şi Medicină Veteri -nară Cluj-Napoca, Facultatea deMedicină Veterinară.

Nu-i ca-n filme!

Iulia Gugu spune că ei i-a fostpredestinat să studieze medicinaveterinară şi este convinsă că poţiîncerca să devii medic veterinar, dardacă nu îţi este hărăzit, nu reuşeşti.Ioana Geană îşi aminteşte, zâm-bind, că în copilărie şi-a „vaccinat”toate animalele de pluş, simulândcă le face injecţii ca nu cumva săse îmbolnăvească. Paul Guşteriţeanafirmă că a ştiut din adolescenţă căva deveni medic veterinar, de aceea

s-a şi înscris la profilul tehnician ve -te rinar pentru animale de companiedin Colegiul Agricol Sibiu.

Până vor ajunge să pună pa -rafa cu numele lor pe unde o fi eanecesară, mai au de parcurs o ju -mătate de drum, dar cota entuzias-mului e mereu în creştere. Cu toţiivorbesc despre cât de bine dotatăe facultatea, cât de severi, dar co -recţi sunt profesorii, la câte simpo -zioane participă, cât de intens esteprogramul lor, câtă muncă depun şicum toate acestea sunt doar pentruca ei să devină cei mai bine pregătiţimedici veterinari. „Medicina vete -rinară este mai grea decât medicinaumană, în cazul celei din urmă ai osingură specie, însă noi studiem ani -male de fermă, animale de compa -nie, animale mici, animale mari, a -ni male exotice, mai exact toatea ni ma lele. Absolvim pentru a ajungemedici veterinari generalişti, trebuiesă ştim tot, fără scuze şi fără ex -cepţii. În plus, o problemă majorăeste că în cazul medicilor veterinarinu există asigurare de malpraxis”,explică Paul Guşteriţean.

„Cei care cred că dacă se în-scriu la facultatea de medicină ve -terinară o să întâlnească «pufoşenii»

se înşeală amarnic, însă există stu -denţi şi din categoria persoanelorcare nu ştiu în ce se bagă. Am văzutdomnişoare cu unghii tehnice şi co -coţate pe tocuri încercând să punăchingi unei iepe pentru a pregăti oînsămânţare şi vă imaginaţi ceînseamnă şi cât rău pot face acele

unghii în nasul unei vaci căreia i seface control. Aici nu e loc de mofturişi trebuie să relaţionezi cu anima -lele, ele simt foarte bine comporta-mentul omului. La început îmi eraruşine, aveam reţineri după ce ie -şeam de la biobaza facultăţii, undelucram cu animale vii şi mi se im-pregna şi mie mirosul lor, dar acumm-am obişnuit şi îmi place aşa demult ceea ce fac încât nu mă maiinteresează şi cel mai important ecă nu mă plictisesc niciodată”,dezvăluie Ioana Geană.

MOTIVAŢIE


De ce se fac tinerii medici veterinari

„Cei mai buni medici din lume suntmedicii veterinari. Un medic veterinar nu îşi poate întreba

pacientul de ce suferă, el trebuie să ştie!” - William Penn Adair „Will” Rogers (cowboy, umorist, actor de

film şi de vodevil, editorialist)


Şireturi strâns legate

Materiile studiate sunt varia -te, însă toate se luptă pentru un topal celor mai interesante, de la le -gislaţie, protecţia animalelor, semio -logie, statistică veterinară, manage-mentul cabinetului, până la bu nă stareaşi protecţia animalelor. Paul Guşte -riţean spune că un semestru întregse studiază managementul dureriişi în fiecare zi au de lucru cu cazurireale - vă imaginaţi ce îmbulzeală afost când a ajuns în faţa lor un calcu limba secţionată pentru că şi-aîncurcat-o într-o frânghie? Iulia Guguexplică: „La cai sunt cele mai grele,dar şi cele mai interesante cazuri,dar cel mai important e că toate letrăim atât medi cal, cât şi emoţio -nal”.

O problemă pe care IoanaGea nă o semnalează constă înreticenţa proprietarilor când e vorbaca boala animalului să fie tratată de unstudent, astfel că uneori e mai greucu aceştia decât cu animalele. Însăasta nu îi împiedică să facă practicărelevantă, care poate fi obligatoriesau voluntară. Mulţi studenţi lucrea -ză benevol la spitalul de urgenţe,alţii îşi consumă constructiv timpulîn ferme sau biobaza didactică afacultăţii (foarte bine dotată).

Primul pas pe care îl face unproaspăt student este… întâlnirea

cu „mortăciunile”, mai exact se lu -crează pe animale mumificate, Paulsubliniind că este mai indicat aşa,decât cum este, de exemplu, înItalia, unde studenţii lucrează pemulaje artificiale sau simulatoarecomputerizate. „Trebuie să simţi tex-tura animalului, tocmai de aceea laanatomie se lucrează fără mănuşi,iar la necropsii e chiar invers, fărăechipament adecvat nu ai ce căuta.O singură dată mi s-a făcut rău,când... m-am legat prea strâns laşireturi. Alţii leşină la primul contact

cu animalele, fie ele vii sau moarte”,povesteşte Paul Guşteriţean.

Cu fiecare an universitar, stu -denţii se triază, absenţele în specialde la laboratoare se întorc împotrivalor, mulţi renunţă din proprie ini -ţiativă, alţii sunt respinşi de sistemulde credite. „E greu, e rigid, e multde citit, dar e aşa frumos încât numă văd făcând altceva. Îmi ocupătot timpul, dimineaţa mă duc la fa -cultate ca în excursie, cu mâncare,echipament şi haine de schimb.Oboseala de la sfârşitul zilei e, defapt, o stare de fericire că am maisalvat un animal sau am mai învăţatceva”, dezvăluie Ioana Geană.

Absolvind o facultate cu astfelde profil, ai o mare deschidere înceea ce priveşte oportunităţile demuncă. Poţi alege să lucrezi pestegraniţe sau în România, în ferme,în propriul cabinet veterinar, în car-mangerii etc., pentru că, în „spa -tele” a tot ceea ce mâncăm saucreş tem pe lângă noi se află mediciiveterinari. Poate că nici nu se puteaaltfel, însă consemnăm, să rămânăpentru posteritate: toţi cei trei stu -denţi cu care am dialogat deţin ani -male de companie - Iulia are uncâine, trei pisici şi un hamster, Ioa -na, un câine, doi hamsteri, zece ca-nari şi mai mulţi peşti, iar Paul aavut până de curând diverse reptile.


Boala articulară degene -rativă a câinelui esteobservată şi diagnosti -

cată destul de des de către mediciiveterinari, simptomele acesteia fiindşchiopătura, durererile articulare şidificultatea în deplasare. Aceşti câini,în timp, pierd progresiv capacitateade a efectua mişcare şi adop tă totmai des poziţia decu bitală. Osteoar-trita (Boala articulară dege nerativă -Degenerative joint disease - DJD)reprezintă afectarea cartilajului ar-ticular, formarea de oste ofite în inte-

riorul articulaţiei mobile, fenomenavând ca rezultat perturbarea acti -vităţii funcţiei articulare şi deterio-rarea progresivă a funcţiei articulare.Este o afecţiune degene rativă, aso -ciată cu un proces inflamator localşi cu o durere locală puter nică.

Apariţia bolii

Boala cauzează pierdereamobilităţii cartilajelor articulare ceacoperă capetele osoase într-oarticulaţie mobilă. În timp, aceste

formaţiuni cartilaginoase se ma -cină, lăsând osul expus. Având învedere că aceste cartilaje distruseau denudat porţiunile articulareosoase - oasele fiind inervate -, aparprimele semne ale osteoartritei (pro-cesul inflamator şi durerea), dincauza frecării între cele două capeteosoase. De asemenea, la nivelularticulaţiilor apar şi proeminenţeledenumite osteofite, care provoacăşi accentuează durerea locală. Pro-cesul este progresiv, adică situaţiase înrăutăţeşte pe măsura treceriitimpului, dacă nu se instituie untratament adecvat.

Boala poate să apară la câinicare suferă de diferite afecţiuni alearticulaţiilor (congenitale, evolutivesau dobândite), precum şi la câiniicare au suferit traumatisme ce audus la fracturi apropiate de arti -culaţia în cauză sau la ruptura liga-mentului anterior al articulaţiei ge-nunchiului (aceste cazuri fiind foartedes întâlnite).

Dacă boala este produsă deafectarea/uzura unei foste articu -laţii sănătoase la câini cu vârste îna -intate, este denumită osteo ar trită

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

de dr. Weisz [email protected]

Tratarea osteoartritei la câine


primară. Dacă este rezultatul uneiafecţiuni articulare congenitale (deexemplu acondroplazia, defecte po -sturale, hemartroza cronică), afec -ţiuni articulare evolutive (displaziade şold, defecte angulare, non-uni-unea procesului anconal, osteo-chondritis dissecans, luxaţiile cotu-lui, radius curvus) sau este re zul tatulunor afecţiuni articulare do bândite(traume articulare, se che le post-in-flamatorii, neuropatii, necroză sep -tică - Legg-Calve-Per thes), este de -numită osteoartrită secundară.

Simptomatologie

Factorii care predispun câine -le la apariţia osteoartritei sunt greu-tatea în exces, vârsta înaintată, lezi -uni ale componentelor articulare,efortul articular (în cazul unei arti -culaţii care a suferit diverse traumeîn urmă cu puţin timp). Toate acestesimptome diferă în funcţie de sta-diul evolutiv, de vârsta câinelui şide articulaţia implicată.

Prima dată apare şchiopătura- tendinţa câinelui de a-şi distribuigreutatea corporală pe membrelesănătoase. Apoi se poate observacă animalul evită şi/sau îi este greusă se ridice, preferă şi stă mai multtimp în poziţia decubitală, evită ur-carea şi coborârea scărilor, urcatulîn maşină etc. La nivelul membruluiafectat se observă o reducere în di-mensiune a muşchilor regionali (a -trofiere), iar la nivelul muşchilor care

au preluat activitatea în scopul de„a menaja membrul afectat” seobservă o uşoară creştere a maseimusculare.

Nu de puţine ori, din cauzadurerii accentuate a câinelui, se potobserva şi reacţii anormale careconstau în exteriorizarea durerii prinplânsete sau chiar prin lingerea saumuşcarea zonei afectate. În unelecazuri, durerea este suportată maiuşor şi nu se pot observa reacţii vi-olente, doar faptul că apetitul câi -nelui s-a înrăutăţit, urinează şi de -fecă necontrolat. În ambele cazuri

se poate observa că animalul cautălocuri mai călduroase din casă saucurte şi locuri de odihnă cu con -sistenţă cât mai moale. Dacă me -dicul veterinar examinează aceşticâini, observă o mobilitate articula -ră mai redusă faţă de normal, infla -maţie locală şi reacţia violentă aani malului de a evita producereadurerii prin examinare. În fazele maievoluate se poate observa şi o de-formare a articulaţiei afectate.

Proprietarii acestor exemplarecanine trebuie să se prezinte câtmai repede cu câinele la un medicveterinar, care, pe baza examenuluifizic asociat cu examenul de ima -gistică şi anamneză, va pune diag-nosticul corect (simptomatologiaseamănă cu alte afecţiuni articularede natură infecţioasă, tumorală sauneinfecţioase mediate imun) şi vaprescrie şi va administra medicaţianecesară pentru combaterea dure -rii, menţinerea funcţiei articulare şimobilitatea acesteia, condroprotec -ţia, reducerea inflamaţiei, va reco-manda o dietă alimentară echilibra -tă şi adecvată), hidroterapie prinînot. În cazurile avansate (cele se-cundare şi evolutive) este posibil săfie nevoie de intervenţie chirur -gicală. Osteoartroza este o boală ca -


re, netratată, evoluează progresiv.

Tratamentul dietetic

Terapia dietetică poate fi foar -te importantă în afecţiunile articu-lare. În primul rând, greutatea cor -porală a câinelui este esenţială(acesta nu trebuie să fie suprapon-deral, deoarece greutatea peste

limi te normale exa -cerbează semnifica-tiv afec ţiu nile arti -cu lare). Atingereaunei greutăţi corpo-rale normale şimen ţi nerea aces-teia, precum şi acondiţiei fizice, esteun pas iniţial impor-tant pen tru preve -nirea bolii. În plus,suportul nutri ţionalpoate juca un rol im-

portant în sprijinirea câinilor cuafecţiuni articulare, prin furnizareaingredientelor care ajută la men -ţinerea masei musculare fără gră -sime, reducerea inflamaţiei şi spri-jinirea cartilajului articular să nătos.

Toa te aceste dezi derate sunt în-trunite de către dieta Purina Veteri-nary Diets® Joint Mobility Canine(PVD JM Canine). Avantajele cliniceale folosirii JM Canine constau în:

- DHA şi EPA, acizi graşiomega-3 cu catenă lungă, careîmbunătăţesc biomarkerii osteoar-tritei canine;

- glucozamină şi antioxidanţi,care au un rol pozitiv în întreţinereasănătăţii articulare;

- ghid de hrănire pentru men -ţinerea sau scăderea greutăţii ceajută la reducerea stresului articular(controlarea greutăţii îmbunătăţeştemersul câinilor cu osteoartrită şiajută la reducerea şi întârzierea do -vezilor radiografice ale osteoartriteila rasele predispuse).

Studiile efectuate au demon-strat că JM Canin:

- îmbunătăţeşte semnificativanaliza forţei obiective a mersuluicâinelui cu osteoartrită în 10 zile;

- îmbunătăţeşte semnificativmersul câinelui în 10 zile

Cu Canine JM puteţi fi sigurcă îi asiguraţi câinelui cu afectareosteoarticulară nutriţia optimă şi în-

grijirea articulaţiilor sale. FormulelePurina Veterinary Diets® sunt sus -ţinute de cercetări ample, iar celemai recente descoperiri nutriţionalesunt aplicate pentru dezvoltareaunor formule inovatoare.

Tratament medicamentos

Pentru o reuşită în ceea cepriveşte medicaţia este nevoie casubstanţele active din produsul fo -losit să acţioneze sinergic. Acest

deziderat a fost îndeplinit de cătrefirma VetPlus din Anglia cu ajutorulprodusului nutraceutic SynoquinTasty prin cele trei forme comercialede prezentare Synoquin Tasty: smallbreed, medium breed şi large breed(pentru rasele de câini mici, mediişi mari). Datorită prezentării subformă de tablete (30 de tablete) am-balate în blistere, se păstrează pros -peţimea substanţelor active, pro-dusul fiind disponibil în funcţie detalia câinelui prin cele trei formecomerciale şi având o palatabilitatetestată şi foarte ridicată.

De asemenea, medicamentulconţine cele cinci „substanţe active-cheie”, acestea acţionând simultanpentru un beneficiu maxim:

- Hidroclorura de Gluco za -mină - reduce inflamaţia locală şipierderea de cartilaj. Nu există res -tricţie în ceea ce priveşte câinii

hipertensivi, ca şi în cazul formei desulfat de glucozamină din alte pro-duse. E cunoscut faptul că aportulde sodiu creşte riscul apariţieihipertensiunii, iar în cazul sulfatuluide glucozamină, aportul de sodiuderivă din faptul că, pentru ca glu-cozamina să fie stabilă, în com -poziţie se adaugă sare. Însă acestlucru duce şi la scăderea cantităţiide glucozamină din tableta respec -tivă, în comparaţie cu forma exis -tentă în produsul Synoquin, care nuare sare în compoziţie, iar glucoza-mina este sub cea mai pură formă;

- Condroitin sulfat - extras dinsursă naturală (cartilaj traheal detineret suin - faţă de condroitina ex -trasă din vietăţi marine, cea obţi -nută de la mamifere are o biodispo -nibilitate mult mai ridicată, acelaşilucru fiind observat în cazul celuide tineret suin, în comparaţie cu cel

bovin). Condroitin sulfatul es te sub -stanţa activă necesară şi indispen -sabilă în timpul regenerării cartila-jului articular în boala articu larăde generativă;

- N-acetil D-Glucozamina - arerolul de a îmbunătăţi biosinteza glu-cozaminoglicanilor, creşte nivelul deabsorbţie sanguină a acestora,inhibă citochinele catabolice şi elas-tazele leucocitare, sporeşte regene -rarea cartilajelor articulare;

- Vitamina C - intervine prinefectele sale în producţia de gluco-corticosteroizi şi de anumiţi neu -rotransmiţători (substanţe care per-mit transmisia influxului nervos) înmetabolismul glucozei, colagenului,acidului folic şi anumitor aminoacizi,în neutralizarea radicalilor liberi şia nitrozaminelor, în reacţii imuno-logice. Sulfatul de zinc îndeplineştefuncţia de sintetizator.



Atât la om, cât şi la câi -ne, limbajul înde pli neş -te un dublu rol: de a co-

munica, de a intra în relaţie cucei lalţi şi de a se exprima pe sineînsuşi, de a-ţi face cunoscute stările,trăirile, emoţiile proprii. Comunica -rea între câine şi om este deci oformă prin intermediul căreia indi-vizii comunică anumite stări, situaţiisau sentimente, îşi reprezintă feno -mene sau relaţii, îşi manifestă sta -rea de spirit, induc stări emo ţionalestă pânului sau congenerilor, incităla joacă, influen -

ţea ză ceilalţi indivizi etc. Cazurile încare influenţa unui individ asupraal tuia se rea lizează prin semnalespe cial evo luate în sensul comu ni -că rii (Krebs & Davies, 1993) for mea -ză motorul vieţii sociale anima le.

Cum te înţelege

În cazul vieţuitoarelor care nudispun de semnul lingvistic uman -cuvântul -, comunicarea este reali -zată prin indicaţii non-verbale şi vo-calizare. De exemplu, interacţiuneadintre câinii de companie şi stăpâniilor reflectă o formă de vorbire, chiardacă ea nu se prezintă sub forma

dialogului verbal. Un câine careeste dojenit nu are nevoie să

înţeleagă fiecare cuvântdin mustrarea care i seaduce, ci este capabil săre cep ţioneze mesajul in -terpre tând indicii precumlimbajul trupului, tonul vocii

şi atitu dinea stăpânului său.Conform unor studii recente, câi -

nii pot înţelege intenţia noastră de

a comunica cu ei şi ceea ce li setransmite, fiind la fel de receptiviprecum copiii aflaţi în faza comu -nicării pre-verbale. Etologii con -sideră că un câine poate să distingăsensul a 40-50 de cuvinte, acestecuvinte-semnal primind semnificaţieîn măsura în care se repetă în ace -eaşi situaţie şi sunt rostite cu ace -eaşi intensitate şi durată, în aşa felîncât câinele să facă asocierile derigoare.

Câinele se orientează dupăvocea omului, recunoaşte tonali-tatea şi reacţionează la cuvintele-semnal pe care le asociază cu diver -se evenimente petrecute în trecutulmai mult sau mai puţin îndepărtat.În acelaşi timp, câinele prezintă oanumită mimică şi atitudine şi emitesemnale vocale (plâns, scheunat şiscâncit; lătrat şi mârâit; urlat; che -lălăit; oftat şi căscat de plăcere) şiposturale (diferite poziţii ale corpu-lui, capului, membrelor, urechilor şicozii) pe care proprietarul trebuiesă le recunoască şi să le înţeleagăpentru stabilirea unei comunicări

ŞTIINŢĂ

de Doris [email protected]

Înţelege comunicarea dintre câine şi om


adecvate. De exemplu, atunci cândun câine este alarmat va ţine coada,urechile şi un picior ridicate, iar uncâine care vrea să sugereze atitu-dine priete noasă va privi insistent,va avea urechile în poziţie relaxată,mimică destinsă, respiraţie norma -lă, privire prietenoasă şi jucăuşă etc.

„Limbajul” canin

Câinii comunică cu ceilalţi in-divizi prin semnale. Elemente con-stitutive ale „limbajului canin” suntconsolidate de o expresivitate spe -cifică în funcţie de ambianţă şi in-terlocutor.

Iată care sunt categoriile desemnale de comunicare emise de

câini şi semnificaţia lor (conformK.Overall, 1997): lătrat - alertare,avertizare, solicitarea atenţiei; mâ -râit - avertizare, ţinere la distanţă;plâns - suferinţă; scâncit (scheunat)- obicei et-epimeletic; urlat - solicităcontact social, situaţie de anxietate;geamăt - plăcere, mulţumire; coadaşi urechile sus, un picior în faţă -alertă, gata de participare; privireinsistentă - întrecere, încredere,solicită atenţie, apropierea distan -ţei; evitarea privirii - frică, laşitate,respect, evitarea întrecerii; prezen -tarea abdomenului - respect, re-laxare; coada între picioare, la pre -zentarea abdomenului - frică,su punere; coada lăsată în jos laprezentarea abdomenului, urmatăde urinare - frică profundă, supu -nere; piloerecţie - stârnire asociatăcu anxietatea, frica, agresiunea;semnal de ţinere la distanţă; pilo -erecţie restrânsă la zona gâtului saucozii - câine încrezător în puterilelui; postura încordată cu muscu-latura rigidă - intenţia de a interac -ţiona cu alt câine; coada asupra l i -ni ei mediane - încredere, starenor mală de bine; coada balansată -dorinţă de interacţiune; vârful coziibalansat - încredere, interacţiuneofensivă; urechile înapoi - frică; gâ-tul ridicat sau arcuit - încredere, în-trecere; urechile erecte - alertă, în-trecere; mârâit cu incisivii şi caniniiexpuşi - încredere, agresivitate,ofensivă, ţinere la distanţă; corpul

lăsat în jos - apărare, apropiereadistanţei, solicitare a atenţiei, re-spect; lingerea buzelor, plescăitullimbii - solicitarea pactizării, cererea atenţiei, apropiere, anxietate (cusolicitarea liniştirii); lăbuţa ante -rioară ridicată - apropiere a distan -ţei, respect, solicitare a atenţiei;lăbuţele în afara liniei corpului,săritura, balansarea codiţei - invita -ţie la joacă; poziţia de montă saupresarea cu labele pe spatele sauumerii altui câine - întrecere, domi -nanţă; lingerea colţului gurii altuicâine - solicitare a atenţiei, respect,supunere; umflarea buccelor, cuscoaterea unui zgomot de pufnit -anticipare (pozitivă sau negativă),anxietate; pocnitul sau clănţănitulfălcilor - capitulare, intenţie de a sesupune; coada sub linia mediană acorpului - lipsa de încredere, stareproastă, respect, frică.

Toţi proprietarii de câini ar tre-bui să ţină cont de faptul că prieteniinoştri necuvântători au ceva despus, doresc să fie ascultaţi şi vorsă se facă înţeleşi. Reacţia acestoradepinde de modul în care omul, larân dul său, reuşeşte să se facăînţeles, fiecare secvenţă compor -tamentală putând fi considerată cafiind o unitate informaţională.

Pe măsură ce stăpânul învaţămai mult despre abilitatea câineluisău de a comu nica cu el, reuşeştesă con s tru iască o relaţie mai armo -nioasă cu acesta.


Jan Bondeson, reputat lec-tor la Universitatea Cor-nell din Ithaca - New York

(SUA), este autorul mai multor cărţiprivind ciudăţenii istorice. În carteasa „Câini extraordinari: o expoziţiede curiozităţi canine”, Bondeson aadunat informaţii despre câinifoarte inteligenţi (chiar vorbitori!),câini eroi, câini aparţinând unor oa-meni celebri, câini care au reuşitsă ajungă singuri în anumite des -tinaţii mergând exclusiv pe caleaferată, câini care au rămas să pă -zească mormintele stăpânilor pen-tru tot restul vieţii lor, câini care auînvăţat să colecteze donaţii - înacest din urmă caz amintind chiaro situaţie în care un câine a încercatsă folosească banii colectaţi pentrua-şi cumpăra ceva bun dintr-un ma -gazin alimentar! Din lumea acestoranimale extraordinare, vă propu -nem astăzi o incursiune prin „clubulexclusivist” al… câinilor vorbitori.

Primii savanţi, primii trişori?

În anul 1750, în Franţa, oa-menii aflau cu uimire că sunt con-temporani cu un câine care poatesă răspundă la întrebări prin inter-

mediul unor cartonaşe. Animalul eracunoscut de gloată drept „CâineleSavant”. După doar un an, în Anglia,apărea şi „concurenţa”, un câinecare reuşea să răspundă între -bărilor tot prin intermediul carto -naşelor, dar... în cele două limbi aleantichităţii clasice: latina şi greaca.În cartea sa, Jan Bondeson susţinecă stăpânii acestor animale aufolosit şiretlicuri ieftine pentru aatrage atenţia oamenilor şi a-i facesă creadă că unii câini - ai lor! - auputeri supranaturale. El scrie căstăpânii acestor câini nu permiteaualtor persoane să testeze cuno -

ştinţele patrupedelor înzestrate cuinteligenţă superioară, ceea ce neface să presupunem că afacerea nuera una foarte curată.

Armata câinilor „vorbitori”

La începutul secolului XX, toa -tă atenţia în ceea ce priveşte inte -ligenţa canină a fost canalizatăasupra Germaniei. Excentrici, repre -zen tând „noua generaţie a psiho -logilor”, specialiştii nemţi consi -derau patrupedele ca având însuşiriumane şi capacitatea de a vorbi saucomunica prin semnale de genulCodului Morse.

Ulterior, exponenţii ideologieinaziste se considerau nu numaisupra-oameni, ci şi implicit „fiinţeiubitoare de animale”. Este şocantşi paradoxal faptul că adepţii luiAdolf Hitler ţineau enorm la drep-turile animalelor, dar le călcau în pi-cioare pe cele ale semenilor lor.Odată cu apariţia şi răspândireaacestui curent „ştiinţific”, a prinscontur o nouă disciplină - psihologiaanimală, al cărei număr de adepţia crescut rapid, considerabil.

Intelectualii nazişti pretin -deau că pot să vorbească şi să seînţeleagă cu câinii lor. Unul dintre

INEDIT


Incredibilii câini „vorbitori”


ei, profesorul Max Müller, a susţinutulterior că militarii nazişti au primitdispoziţii de la Adolf Hitler să facăun set de cercetări cu privire la utili -tatea acestor câini în domeniul mili -tar. Documentele recuperate dupărăzboi demonstrează într-adevăr cănaziştii au avut în plan să înteme -ieze o… armată de câini inte ligenţi,antrenaţi să vorbească, să scrie (!)şi să uziteze anumite semnale se-crete. Se vorbeşte chiar despreexistenţa unui câine care atuncicând era întrebat „Cine este AdolfHitler?”, răspundea: „Mein Führer!”.

Despre un alt câine instruit întainele vorbirii, pe numele său Rolf,un exemplar din rasa Airedale Ter-rier, se spune că putea să comunicecu stăpâna sa, doamna Moekel,apăsând literele alfabetului cu la-bele şi că avea cunoştinţe desprereligie şi poezie. A fost consideratun patriot, afirmându-se despre elcă… îi dispreţuieşte pe francezi. Înfine, Kurwenal, un exemplar dinrasa Dachshund, ar fi „spus” la unmoment dat că doreşte să votezecu Paul von Hindenburg, cel de-aldoilea preşedinte al Germaniei. Par-ticularitatea acestui câine era căfolosea un număr determinat delătrături pentru fiecare literă a alfa-betului, astfel încât reuşea să co-munice cu oamenii.

Germanii sperau deci să fo -losească în război această remar -cabilă armată de câini. Câinii erauantrenaţi la o şcoală specială, Tier-Sprechschule ASRA, înfiinţată în

1930 şi amplasată în Leutenburg,lângă Hanovra, şcoală condusă deMargarethe Schmitt şi care şi-a con-tinuat activitatea în perioada celuide-al doilea război mondial.

Hitler şi Blondie

Adolf Hitler era recunoscut cafiind un mare iubitor de câini, spu -nându-se că adora loialitatea şi obe -dienţa acestora. De-a lungul vieţiisale, dictatorul german a avut maimulţi câini: un Bull Terrier pe numeFuchsl, a cărui pierdere l-a afectatmult, un Ciobănesc German - Prinz- de care a fost nevoit să se de s -partă în anii sărăciei. De asemenea,i-a avut pe Blondie şi Bella, câiniisăi cei mai de preţ din rasa

Ciobănesc German, care însă auavut un destin tragic.

În aprilie 1945, înainte să sesinucidă în buncărul său, a otrăvit-o peBlondie, probabil pentru a observa

timpul în care otrava îşi face efectul(se crede că otrava a fost ad minis -trată de medicul Werner Haase, laordinul lui Hitler). Puii lui Blondie aufost împuşcaţi de către handlerullor, în grădina buncărului, pe datade 30 aprilie 1945, imediat dupăce Hitler şi soţia sa au comis suici -dul. Hitler o primise pe Blondie îndar în anul 1941, de la secretarulsău personal şi şef al PartiduluiNazist Martin Bormann. De atunciîncepând, frumosul exemplar caninl-a însoţit permanent, având acceschiar şi în dormitorul din buncărulsău, foarte puţini oameni putândspune că s-au bucurat de aseme-nea încredere din partea Führer-u -lui. Pe unul dintre cei cinci pui ai luiBlondie l-a numit Wolf (Lup), cuvântprovenit chiar de la numele Adolfcare în germana veche însemna„lup nobil”. • Rolf , câinele vorbitor, „conversând” cu Frau Moekel


Să poţi schimba mentali -tatea maselor în legă -tur ă cu o rasă de câine

„diabolizată”, ca Bull Terrierul, estedificil şi necesită multă răbdare, per -severenţă, creativitate şi o arma tăde oameni. Dar dacă toate acestecalităţi, împreună cu talentul artis-tic, i le putem atribui unui singur

om, acela ar putea fi creatorulproiectului Câinele Cu Lipici (CCL).

CD, artistul fără chip

Dacă unora li se pare ciudatnumele Câinele cu Lipici, să ştiţi căare sens. Prima explicaţie ar fi căeste vorba de un Bull Terrier Englez,

câine iubitor şi cu un caracter atipic,de care nu te mai poţi dezlipi dupăprimul contact, iar a doua ar fiproiectul de artă stradală care re -prezintă Bull Terrierul lipit sub formăde sticker sau desenat pe ziduri cusprayul. Este un proiect care are capersonaj principal rasa asta şi carea împânzit zidurile României şi a tre-cut departe de graniţe, ajungândpână în Mexic sau Columbia.

Poate vă întrebaţi cine a reu -şit să realizeze acţiunea, pentru căpare riscant şi se poate lăsa cu...do sare. Nu o să vă satisfacem curio -zitatea în privinţa numelui sau achipului său, pentru că arta stradalăeste interzisă prin lege, dar o să văputem dezvălui povestea artistuluişi iniţialele sale: CD.

Când vorbim de artă stradalăincludem graffiti, stickere, sculpturi,street poster şi multe alte forme deartă încă neconvenţionale. Este con -troversată deoarece este aso ciatăcu vandalismul şi cu un comporta-ment inadecvat societăţii. Ideea e

INEDIT


Câinele Cu Lipici - CCL


că în această branşă există de faptoameni talentaţi care transmit vi -zual anumite mesaje şi care îşi do -resc să dărâme mentalităţile săracecu duhul - se mai numeşte şi „smartvandalism”. Este realizată pe spa -ţiile publice sau private şi din cauzaasta este interzisă. Dar gândiţi-văcă are puterea de a schimba men -talităţi - artiştii luptând împotriva sis-temelor corupte, a rasismului, dis -criminării etc., şi că mai poatetran sforma ruinele dezolante înceva plăcut de privit. Nu are rost sădezbatem dacă este o ilegalitatesau o formă de artă, pentru că esteun fenomen pe care îl apreciezi saunu. În cazul nostru, al proiectuluiCâinele cu Lipici, semnalăm efortul

iniţiatorului de a încerca să schimbeo mentalitate strâmbă despre BullTerrierul Englez, mentalitate pe careşi el a avut-o la un moment dat.

La prima vedere a avut unsentiment de repulsie totală faţă deacest câine şi chiar nu putea con-cepe cum cineva şi l-ar dori. La adoua vedere a rămas fascinat derasă şi i-a declanşat setea de cu -noaştere. I-a studiat structura cra-niului şi pe cea a corpului, dinamicalor, iar acum afirmă despre ei că para fi desenaţi de un inginer. În viziu -nea lui este câinele perfect şi credecă aşa şi l-ar fi imaginat fără să fivăzut vreo poză cu un Bull Terrier.În acea vreme nu exista prea multădocumentaţie despre rasă, iar de

fiecare dată când punea mâna pecâte vreo poză (din revistele un -gureşti) încerca imediat să facă oreplică cu creionul pe foaie.

Într-un final şi-a ales, dintr-ocanisă, un ultim pui de Bull Terriernedorit de niciun cumpărător. Şi-auînceput viaţa împreună şi, după lunibune de socializare, hrănire şi edu -caţie, puiul numit Ice a început săcâştige concurs după concurs (CAC,CACIB, BOB etc.) ajungând chiar şicampionul României. Ice este muzalui CD şi cel mai iubit câine din viaţasa. Implicit, a devenit personajulCCL, care a început să apară peziduri, stâlpi şi alte suprafeţe dinpeisajele urbane pentru a corectaimaginea greşită despre rasă. CCL

56

a apărut în oraşele mari din Româ-nia şi a început să „alerge” pestegraniţă, în ţări ca Germania, Portu-galia, SUA, Columbia sau Mexic, maimult sub formă de stickere sauabţibilduri, după cum vreţi să lespuneţi.

Cum acţionează CD

În cazul unui graffiti, CD nuse ghidează după vreo schiţă sauvreun tipar, ci creează lucrarea, defiecare dată, la faţa locului, dupăinspiraţia de moment. Realizatorulproiectului vrea să arate faţa realăa acestui câine, caracterul unic, per-sonalitatea veselă, de clovn, încă -păţânarea specifică şi abilităţile deentertainer.

Fiind un bun desenator, CD acreat şi o serie de tablouri cu BullTerrierul CCL şi chiar a organizat oexpoziţie în salonul său de tatuaje.Mie îmi place să spun că CD esteiniţiatorul „bulligrafiei”.

Dacă vă pasionează rasa BullTerrier şi lucrările lui CD, puteţi lualegătura cu el pentru achiziţionareaunui tablou. Preţurile chiar sunt pen-tru toate buzunarele, mai ales cănu-şi doreşte să facă o afacere dinasta, ci să împărtăşească o pasiunecu alţi iubitori de bullie. Fiind şi artisttatuator, CD tatuează gratuit lucră -rile CCL. Poate că unii vor consideracă Bull Terrierul lor merită un sacri-ficiu cuantificat în câţiva stropi desân ge şi de durere. Sau măcar fa -ceţi-o în numele artei. Oricum, untatuaj este la fel de suportabil ca ojoacă cu un pui de bullie cu dinţi delapte. Zeci de modele cu tema BullTerrier au fost create pe pânzeumane de către CD, iar dacă maipuneţi la socoteală şi obsesia luipentru rasa asta nu ar trebui săaveţi niciun dubiu în privinţa exe -cuţiei tatuajelor.

Poate va apărea şi altcineva,sau poate CD îşi va lărgi sfera de„atac”, care să lupte împotriva pre -judecăţilor oamenilor pentru aşa-zisele „rase violente”. Sau poate căfiecare dintre noi ar trebui să facăasta - parcă împreună ar ieşi multmai bine.

Întâlnirea cu Sânziana Ne-gru, pe numele ei de scenăSiella, a fost de bun augur

pentru micuţul Yorkshire Terrier, bo-tezat ulterior Skittles, care duce oviaţă de lux, fiind îngrijit şi răsfăţatde toată lumea. „L-am primit la uşă,acum trei ani, într-un coşuleţ cu ofundă roşie, cu tot ce avea nevoieşi cu un bileţel pe care scria „BebeYorkshire, caut mămică”. Am aflatcâteva luni mai târziu de la cineera”, povesteşte cântăreaţa. Şi pen-tru că i-a intrat la inimă din primaclipă, Sânziana Negru s-a preocupatca Skittles să aibă de toate: afec-ţiune, hrană, jucării şi haine. La ul-timul capitol, începutul a fost maigreu. „I-am luat o vestă roşie, de iar -nă. Când l-am îmbrăcat prima oară,nici nu se mişca, dar apoi s-a obiş-nuit”, îşi aminteşte artista, care deatunci, l-a luat în calcul şi pe Skitt -les, atunci când merge la shopping.Însă nu e singura care se ocupă deacest aspect, mai nou, prietenulSânzianei are iniţiative benefice

pentru garderoba căţeluşului. „Deobicei, când intru într-un pet shopşi văd ceva care i-ar sta bine, cum-păr imediat. Prietenul meu, Oliver,e mai pasionat de treaba asta şi îicumpără des hăinuţe”, a recunos-cut Sânziana Negru pentru cititoriirevistei „Petzoom”. În garderoba că-ţeluşului, culorile predominantesunt roşu, albastru şi crem, „pentrucă îi stă bine”, este convinsă Sân-ziana Negru. Ea a descoperit la Lon-dra, unde locuieşte iubitul ei, ogamă mai diversificată de îmbrăcă-minte pentru animalele de compa-nie. „Din păcate, în România nusunt atât de multe magazine despecialitate. Cum merg des la Lon-dra, acolo găsesc o grămadă de ne-bunii pentru el”, a subliniat Siella.Aşa se face că Skittles are deja ne-voie de mai mult spaţiu pentru lu-crurile personale, fapt recunoscut

chiar de stăpâna lui: „Are un sertarîn dulapul meu, care deja e destulde plin şi va trebui să-i lărgesc gar-deroba. Sunt hăinuţele - o vestă deploaie, câteva pulovere groase, pa-tru tricouri -, peria, încă o zgardă şimulte jucării”. Pentru a arăta bine,Skittles e dus la coafor pentru tuns,coafat şi spălat, operaţiuni care seîntâmplă mai des în sezonul cald -pe timp de iarnă, Skittles are blăniţamai lungă, pentru a-i ţine de cald,măsură complementară hainelor desezon din dotare.

Un adevărat lord• Căţelul Sânzianei Negru, Skittles, poartă vestimentaţie din Londra

de Andreea [email protected]

DRESSING STAR

ECHIPAT. Skittles, un Yorkshire Terrier trendy

FERICIT. Skittles se bucură de fiecare moment petrecut cu Sânziana


Călătoria noastră pe ur -mele importantelor o -pe re literare în care

este reflectat portretul celui mai bunprieten al omului ne poartă pe coas -tele Indiei, pentru a descoperi unadintre cele două epopei fundamen-tale ale hinduismului: Mahabharata.Poemul, de dimensiuni gigantice(200.000 de versete, apro ximativ1,8 milioane de cuvinte în limbasanscrită şi împărţit în 18 cărţi), arela bază descrierea războiului fratri-cid pe care cei cinci fraţi Pandavasîl duc împotriva verilor lor Kauravas,pentru a-şi recupera regatul. Ultimaparte a epopeii ne prezintă călătoriafinală a celor cinci fraţi Pandavascătre cealaltă lume. Astfel, Yudhis -thira, fratele mai mare, cedează re-gatul în favoarea strănepotului săuPariksit şi, însoţit de fraţii săi şi decâinele său credincios, se îndreaptăspre Himalaya, Muntele Sfânt, pen-tru a se urca în cer.

Drumul lor este unul dificil şipresărat cu capcane, astfel încâtpatru dintre cei cinci fraţi - Draupa -di, Sahaveda, Arjuna şi puterniculBhi ma - mor înainte de capătulcălătoriei. Doar Yudhishthira, alăturide câinele mult iubit, reuşeşte săîn vingă toate piedicile şi, eliberându-sede propria slăbiciune, ajunge în vâr-ful muntelui. Acolo îl aşteaptă zeulIndra, care îl invită să urce în carulsău pentru a-l ridica la cer. Cândcâinele războiniclui sare primul încar, zeul se înfurie la culme şi-ispune lui Yudhishthira: „Doar zeii şieroii pot ajunge în cer. Nu e loc pen-tru câini acolo.”

În acest moment al epopeii,clişeul cu care ne raportăm la loiali -tate se inversează. De această dată,omul se dovedeşte la înălţi mea de-votamentului de care câi nele dă în-totdeauna dovadă, astfel încât Yu -dhishthira refuză să se despartă decâinele lui şi, implicit, să mai urcela cer, renunţând la nemurire. Esteun sacrificiu pe care Indra nu poatesă-l priceapă: „Dar, Yudhishthira, tueşti războinic, erou şi rege. Locultău este în ceruri lângă mine”. Iatărăspunsul lui Yudhishthira: „Acestcâine mi-a ţinut companie, mi-a fostprotector şi prieten. Voi rămâne cuel”.

Se dovedeşte însă că toatăîn tâmplarea nu era decât un test lacare fusese supus Yudhishthira şidin nou vom întâlni (ca de mai multeori în cadrul serialului nostru) aceafaţetă dublă a câinelui, complicatăşi mai mult în cazul de faţă, căci

câi nele se dovedeşte a fi chiar Dhar -ma, tatăl eroului. Avem aici o inver-siune a mitului, tatăl fiind zămislitprin sacrificiul fiului - în sanscrită,Dharma înseamnă scopul vieţii, pre-supune cunoaştere prin acţiune şiperseverenţă.

Indra este însă mulţumit demodul în care eroul a trecut acesttest de loialitate şi, drept recom -pensă, îl va urca la ceruri împreunăcu câinele său. Acolo va fi aşteptatde fraţii săi ce s-au desprins de trupîn urma călătoriei. Doar el singur,Yudhishthira, va urca la ceruri păs -trându-şi vechiul trup.

CÂINII ÎN LITERATURĂ

de Dragoş [email protected]

Câinele cu stăpân devotatCâinele cu stăpân devotat

Mahabharata creează cadrulsacru al cuceririi Indiei de cătreclanul Bharata (urmaşi ai fiului

regelui Dasyanta şi al soţieisale, Sakuntala), fiind o adevă-

rată istorie mitică a Indiei.



Istoria antichităţii abundăde zeităţi zoomorfe şi obi-ceiuri legate de venerarea

acestora, însă nicio cultură nu a e -logiat pisica mai mult decât cea aEgiptului, care i-a creat acesteiaimaginea de zeiţă.

Egiptul nu a fost întotdeaunaunit. La începutul istoriei sale, areprezentat un tărâm cu multe tri -buri regionale şi nomazi. Răspân -diţi de-a lungul Nilului, până la gurilede vărsare ale acestuia în MareaMediterană, fiecare grupare avea ozeitate supremă (Atum - Ra, Ra,Khnum, Amon, Ptah) şi multe altezeităţi pe care, în urma victoriilormilitare, le impunea şi celorlaltegrupări. Însă în perioada antică,egiptenii venerau şi pisica, leul, tau-rul, crocodilul, ibisul etc. Majoritateazeităţilor pisici erau întruchipate cafeline de talie mare - Sfinxul, de e -xemplu, are trupul unui leu. Fas -cinaţi de pisică, datorită simţurilorei foarte dezvoltate şi abilităţilor eipractice, egiptenii antici au ridicat-o larang de animal totemic, venerareaacesteia fiind elementul care uneagrupurile. De asemenea, pisicileerau folosite la pescuit, la vânatulpăsărilor şi, desigur, era cea mai

bună stavilă împotriva roză toa relorcare infestau depozitele de cereale.

Importanţa pisicilor în Egipt

Prima felină egipteană repre -zen tată ca zeitate este Maftet, zeifi-carea justiţiei, care apare omorândun şarpe cu ghearele ei. Cultul luiMaftet a fost înlocuit ulterior de cul-tul lui Bast, zeiţa cu trup uman şicap de pisică, sora geamănă a luiSekhmet, fiica lui Mwt şi a lui Amun,soţia Ra, sora lui Djehuti, Seshat,Het Heret, Ma’at şi partenera

sexuală a tuturor zeilor şi zeiţelor(Milo, 1997). Toate felinele erauvăzute ca manifestări ale lui Bastet,imaginea fertilităţii, a soarelui, afamiliei şi protectoarea tuturor pisi-cilor - mitologia egipteană con sem -nează faptul că a avut multe relaţiiconflictuale cu ceilalţi zei. Bastet,care întruchipa aspectele binefă -cătoare ale soarelui, era singurazeiţa reprezentată ca pisică do -mestică (Welcome, 1997).

Sekhmet, zeiţa cu cap de leu,era învestită cu puterea de a con-trola soarta umanităţii. Legendaspu ne că, într-o zi, s-a trezit cudorinţa de a ucide toată omenirea.Zeul Ra a pus însă capăt masacru-lui, preparând o licoare roşie, al -coolizată, pe care a vărsat-o pestecâmpii. Crezând că e sânge, Sek h -met a băut licoarea, ceea a făcut-osă-şi uite pornirile belicoase (Allbrit-ton, 1998). Împreună, Bastet şiSekh met reprezentau echilibrul for -ţelor naturale în panteonul egiptean.

Pisicilor le erau recunoscutefuncţii arhetipale şi puteri protec-toare. În consecinţă, acestea bene-ficiau de un tratament special, fiindprotejate de lege. Faraonii aveaugrijă ca numărul pisicilor să crească.Dacă o casă lua foc, pisica trebuia

STUDIU

de Doris [email protected]

Pisicile în Egiptul Antic


salvată prima. Exportul pisicilor erainterzis (Coll, 1997). Soldaţii erautrimişi adesea pentru a recuperapisicile de pe teritoriile străine. Cinerănea sau omora o pisică era gravpe depsit (Wolf, 1997). IstoriculDiodor din Sicilia scria: „Oricine o -moară o pisică este condamnat lamoarte, indiferent dacă a comiscrima deliberat sau nu. Oameniisunt chemaţi să se adune şi să-lomoare. Un cetăţean roman care,accidental, a ucis o pisică, nu a pu -tut fi salvat nici măcar de regeleegiptean Ptolemeu (Qtd. in Pre-served for Posterity, 1997)”.

Importanţa felinelor pentruegipteni este reflectată şi de a bun -denţa de statui în formă de pisicădezgropate de arheologi, statuetevăzute ca simboluri religioase carereglemetau lumea vechilor egipteni(Sandmeier, 1997). Din moment cepisicile erau sacre pentru că o re pre -zentau pe Bastet, a apărut, în modnatural, şi practica mumificării aces-tora (Bisno, 1997). În oraşul Bu bastissau Tell Basta, de pildă, s-au des -co perit aproximativ 300.000 depisici mumificate.

Nu au uitat niciodată…

Conform studiului publicat în„Journal of Archaeological Science”,egiptenii au fost cei care au trans-format pisicile în animale domes-tice. Rasa Mau (termenul înseamnă

„pisică” şi „a vedea”, pisica sim-bolizând lumina născută din tene-bre), reprezentată pe multe monu-mente din Egiptul Antic, este unadintre cele mai vechi rase de pisicidomesticite. Remarcabile la această

rasă sunt petele de pe blana saapărute în mod natural, aceasta fi-ind, de altfel, singura pisică „pătată”natural, nu prin selecţie controlată.Numeroase desene şi statuete dinEgiptul Antic atestă existenţa a douărase de pisici: una cu botul ascuţitşi urechile lungi şi cealaltă cu ure-chile scurte şi botul teşit. Deşi pisi-cile erau tratate bine, mulţi egip-tologi, printre care şi americanulRobert Brier, afirmă că pisicile do-mestice nu erau, de fapt, conside -rate sacre în adevăratul sens al cu-vântului. Totuşi, când o pisică mureadin cauze naturale, cei din casăţineau doliu şi îşi tăiau sprâncenele,consemna Herodot, iar defuncteleerau plânse, îmbălsămate şi înmor-mântate. De-a lungul timpului, pisi-cile şi-au lăsat amprenta în artă, re-ligie şi cultură, dar perioada lor deglorie rămâne cea din Egiptul Antic,când „erau venerate ca zei. Şi nuau uitat niciodată acest lucru”.

Bătălia de la PelusiumEgiptenii îşi venerau în -

tr-a tât pisicile, încât în anul525 î.Hr. au pierdut chiar şi unrăzboi cu perşii din cauza mi-cilor feline. Cunoscând devo -ţiunea pe care egiptenii o ma -nifestau faţă de acestea, ungeneral a ordonat soldaţilorperşi să captureze cât maimul te pisici, cu care s-au întorsîn faţa zidurilor cetăţii Pelu-sium, eliberându-le pe câmpul de luptă. Egiptenii faraonului Psametikal III-lea, terifiaţi de numărul mare de pisici care fugeau pe câmpul debătălie, au preferat să predea cetatea regelui persan Cambisses al II-lea decâtsă rişte să rănească animalele sacre, după cum relatează retorul mace-donian Polyaenus, citându-l pe grecul Herodot (Coll, 1997).


Milioane de oameni auacasă un animal maimult sau mai puţin

exotic. Unele sunt la limita legalităţii,altele sunt create special pentru ada satisfacţie celor care îşi doresco specie rară. Ashera este cea maiexo tică, rară şi, desigur, scumpăpisică domestică din lume şi o potavea numai cei dispuşi să plăteascăzeci de mii de dolari. Însă esteAshera o rasă nouă sau doar o min -ciună comercială?

Scandal

Oricât de mare e dorinţa uno -ra de a avea un animal de companieexotic, puţini sunt cei care îşi asumăriscul de a ţine acasă o felină săl -batică. Însă ingineria genetică a per-ceput breşa de pe „piaţa pet” şi acreat variante în miniatură, prezen-tate ca fiind „domestice”. Aşa şi cuAshera. Oficial, a fost anunţată cafiind o pisică domestică hibrid, re -zultată din încrucişarea genelor unuimascul de Serval African cu celeaparţinând unor femele de LeopardAsiatic (rasa Bengal) şi unor exem-plare de pisică domestică comună.Apariţia acestei noi rase a fost a -nun ţată chiar de „inventatori”: Life -style Pets, o companie fondată deSimon Brodie, iniţial în Delaware -California (SUA), sub denumireaAllerca, o antrepriză care pretindecă „produce”, cu ajutorul bioteh no -logiei, câini şi pisici hipoalergenici,folosind un procedeu original princare - susţin ei - geneticienii firmeineutralizează glicoproteina Fel D 1,prezentă la nivelul pielii şi saliveianimalelor şi responsabilă pentrureacţiile alergice.

Alţi geneticieni au contestatînsă autenticitatea rasei. Povesteaa început de la amelioratorul ChrisShirk din Pennsylvania, care a recu -noscut în faţa unui reporter al ziaru-

lui „San Diego Union-Tribune” că avândut către Allerca (compania luiBrodie, acum dizolvată) mai multeexemplare din prima gene raţie deSavannah - Savannah F1, cu preţuricuprinse între 5.000 de dolari şi6.500 de dolari, acestea suferindapoi mici cosmetizări (tăierea mar-ginilor urechilor) în firma lui Brodieşi fiind vândute la preţuri exorbi-tante (40.000 de dolari) sub denu-mirea de „Ashera”. Scenariul a fostconfirmat de un alt furnizor de Sa-vannah F1 al lui Brodie, MartinStucki din Oklahoma. Deşi Brodie asusţinut că a folosit în crearea „noiirase” inseminarea artificială (caredă rareori rezultate la pisici), testele

ADN au dovedit contrariul. În 17 ianuarie 2008, pe Aero-

portul Schiphol (Olanda), au fostreţinute de către vameşii olandezitrei exemplare de pui „Ashera”, „li -vra te” de firma lui Brodie către di -verşi cumpărători, pe considerentulsuspiciunii încălcării tratatului CITES(care interzice vânzarea de speciiprotejate şi de descendenţi ai aces-tora). Testele ADN au dovedit că puiide „Ashera” nu erau dintr-o rasănouă, ci reprezentau un hibrid cu -noscut: Savannah F1. Pisicile aufost confiscate, tranzacţiile au fostsistate, iar Brodie nu a raspuns înniciun fel apelurilor autorităţilorolandeze, preferând să piardă e -

ASHERA

de Miruna [email protected]

O nouă rasă sau o minciună comercială?

• COMPARAŢIE. „Noua rasă Ashera” (sus) şi prima generaţie de Savannah - Savannah F1 (jos)


xemplarele decât să se apere îninstanţă. Firmele lui Brodie nu aupublicat niciodată rezultatul studiilorlor în revistele ştiinţifice, alimentândsuspiciunea că totul nu e decât o e -scro cherie. De altfel, în iunie 2008,după ce totul a devenit public, Si-mon Brodie a dispărut, lăsându-şian gajaţii neplătiţi şi datoriile înaşteptare, şi-a schimbat numele înSimon Cadarran şi s-a mutat înMon tana, unde şi-a deschis o afa -cere pentru schiorii amatorii de va -canţe de lux. La un timp după a -ceea, a apărut Lifestyle Pets, carefuncţionează şi acum pe vechiul siteal firmei.

Rarităţi

Pe cei pe care expunerea demai sus nu i-a intrigat, iată povesteaîn varianta firmei care a creat„Ashera”, rezultatul fiind un leopardîn miniatură cu comportament depisică domestică.

Frumoasă şi maiestuoasă,Ashera rămâne zveltă şi în perioadaadultă, creşte până la 1.20 m,ajunge la aproximativ 14 kg şi aresperanţa de viaţă de 25 de ani. Pen-tru o asemenea raritate, cumpă -rătorul plăteşte 22.000-125.000 dedolari, dacă e rezident în SUA - pen-tru livrările internaţionale preţulcreşte cu 5.000 de dolari pe exem-plar. În ciuda faptului că preţurilesunt exorbitante, lista de aşteptareeste lungă, iar livrarea nu se poateface mai curând de 12 luni.

Pe lângă Ashera standard,care costă 22.000 de dolari (27.000pentru clienţii internaţionali), Life -style Pets a „creat” trei variante şi

mai exclusiviste. Snow Ashera esteo variantă în care culoarea de fonda blănii este albă, spre deosebirede culoarea crem-caramel a versiu-nii standard. Rezultatul este o pisicăremarcabilă, care seamănă izbitorcu un tigru alb. Preţul unui aseme-nea exemplar se ridică la 65.000de dolari (70.000 de dolari în cazulclienţilor din afara SUA).

Însă cea mai scumpă pisicădin lume este Royal Ashera. Este unexemplar rarisim şi doar câţivaprivilegiaţi, dispuşi să plătească125.000 de dolari, pot avea practiccea mai rară pisică domestică dinlume. Timpul de livrare este mailung de 12 luni, din cauză că nu senasc mai mult de patru pui pe an,dar cei care au deja o Royal Asherasusţin că aşteptarea a meritat. Fon-dul cromatic este crem, dar, în modunic, dungile şi petele nu sunt ne-gre, ca în cazul variantei standard,

ci portocalii, ca şi la tigri. Puţin maiieftină este Ashera GD, pisica hipo -alergenică, derivată din versiu neastandard. Lifestyle Pets susţi ne căGD prezintă o mutaţie geneti că ceinhibă prezenţa factorilor a ler genicicomuni din saliva şi pie lea pisicii.Prin această mutaţie dispar decireacţiile alergice individuale ale per-soanelor sensibile la Fel D 1, fac-torul major responsabil de alergie.

Contestata firmă americanămai susţine că tehnologia din spa -tele acestei descoperiri este breve -tată la nivel international, iar efi -cienţa este de 100%. Nici una dintrepersoanele alergice care au achi -ziţionat o asemenea varietate nu amai avut vreo reacţie de disconfort,susţin comercianţii. Cei care locu -iesc în SUA plătesc 31.000 de dolaripentru o Ashera GD, în preţ fiind in-cluse transportul cu avionul com-paniei Lifestyle Pet, livrare la domi-


ciliul clientului, vaccinuri complete,implant cu microcip de identificare,certificat de transport aerian, certi-ficat veterinar de sănătate şi ga -ranţie pe o perioadă de un an. Pen-tru clienţii din alte ţări, preţul creştecu 4.000 de dolari, iar livrarea seface la un aeroport de pe teritoriulSUA, la alegerea clientului.

Îngrijire

Micul „leopard domestic” aretemperamentul şi afectivitatea uneipisici obişnuite, iar îngrijirea ei nucere condiţii speciale. Hrana estecea obişnuită oricărei rase, dar da -torită moştenirii genetice Asheraiubeşte căldura, de aceea sunt reco -mandate pernele şi căsuţele în căl -zite electric. Pisicuţele ajung la stă -pânii lor la vârsta de 6 săptă mâni,însă e important de reţi nut că di -men siunile la vârsta adultă cer olitieră mai mare decât cele obiş -nuite. Ashera este blândă, jucăuşăşi poate fi plimbată în lesă.

„Din cauza amestecului derase, această pisică hibridă arenevoie de asistenţa unui specialistîn comportament. Asta tocmai pen-tru că este cam sălbatică”, a recu -noscut americanul Alexis Rodriguez,unul dintre comercianţii contestateifeline.

Aşadar, luxul nu înseamnădoar bijuterii, automobile premiumsau vacanţe scumpe, ci şi o pisicăexotică, chiar şi una atât de contes -

tată, mai ales în condiţiile în careunul din membrii familiei suferă dealergie la feline. Iată că Lifestyle Peta speculat acest disconfort sau acreat o asemenea oportunitate, cineştie?, pentru cei care îşi pot permitesă plătească mulţi bani, fără a a -duce vreun prejudiciu animalelordin junglă. Pentru că oricâtă fas -cinaţie ar exercita un animal exotic,acestea ar trebui lăsate să trăiascăîn mediul lor natural, mai ales căexistă variante legale pentru gus-turile exclusiviste.


Ziua bună! Dacă aveţidileme în privinţa ano -timpului în aşteptare şi

derulare, primăvara numărăm ure-chile fricoase. Oui, mon cher! Sepoartă alb în braţe. Aşa că fiţi pefază, urmează tot felul de apelativesusbstitutive şi sugestive pentru ceipe care toţi îi recunoaştem ca iepuri.

Doooiii, trrrei… şi!

Adrian Cofaru are în ogradăie puri. A demarat activitatea decres cător profesionist din liceu. Dela doi iepuri din târg s-a prins vi ru -su’. Ăla cu crescutu’ de pufo şenii.De-a lungul timpului, a crescut treirase de iepuri: Fluture, Uriaş şi Neo -zeelandez alb. S-a axat doar pe a -ceste rase, s-a documentat, învaţăşi acum din cărţi de specialitate,pentru că nimeni nu le ştie pe toate.

Ca să fie treaba completă, denouă ani s-a relocat în spaţiul ruralpentru a se dedica acestei activităţi.Neozeelandezii sunt în grija sa de20 de ani. Pentru confirmare, amdat bot în bot patruşcinci de iepu -ro şenii aparţinând acestei rase, cuvârste cuprinse între trei luni şi doiani. Adi Cofaru mai deţine-n ogradă:patru rase de găini, porumbei voia-jori, una bucată Caucazian ursulos,văcuţe şi, evident, pisici.

În timp ce unii dintre noi fo -losim sfârşitul de săptămână pentrusomn şi alte activităţi statice, Cofaruse-narmează cu blană, pene şi răb -

dare şi porneşte la drum. IepuroşiiNeozeelandezi, alături de tovarăşiide drum, porumbeii, au fost căraţişi premiaţi la expoziţii naţionale laBreaza şi Sighişoara. Pe lângă a -stea, Cofaru prezidează şi, implicit,este membru activ în Asociaţia Cres -cătorilor de Păsări şi Animale Miciîn Rasă Pură Avirom Ţara BârseiBra şov, compusă din 45 de membri.Fapt divers: niciun me dic veterinarîntre crescători.

La Braşov, la sfârşit de Fău -rar, Avirom expune anual, de treidecenii-ncoace, blăniţe şi pene.

(Pet)Zoom pe personalitate

Dacă avem grijă să-i mângâ -iem, sunt tot timpul blânzi (notaredactorului: v-am zis că-n braţe sepoartă alb, da?). Viteza de creştere,felul în care-şi fac cuibul, manierade a-şi creşte puii, rezistenţa la bolisunt câteva din caracteristicile raseicare l-au făcut pe Adi Cofaru să ră -

mână fidel creşterii acestei specii.Că vorbim de pui, aceştia se-nţarcăla două luni. În matcă stau cu ma -ma, ulterior femelele fiind separatede mascul pentru a nu se împe re -chea şi a evita consangvini zările.Pri măvara şi toamna sunt anotim-purile indicate pentru îm pe re cheri.

Haremul iepuresc se compu -ne dintr-un mascul şi cinci fe mele.Diferenţele de gen se simt în comu-nicare: femelele sociali zează, mas-culii ba. La împerecheri e scandalmare.

Un exemplar iepuros rămâne-nogradă timp de doi sau trei ani, pentrucă ulterior nu se mai împe re cheazăcorespunzător şi musai să-i înlocuiţiîn permanenţă. Regulă: Adrian neînvaţă că în fiecare an se schimbămasculul pentru preve nirea mon-telor incestuoase, a bolilor şi a de-fectelor de creştere care survin dinasta. Este mai facilă înlocuirea ma -sculului, deşi costisitoare: între 200şi 250 de lei un exemplar.

NEOZEELANDEZ ALB

de Livia [email protected]

Iepur si muove


Acul stăpânului doare mai puţin

Adi Cofaru, purtător de cuvântşi de grijă faţă de micii ţopăiloşi, arecunoştinţele necesare pentru a-iputea selecţiona, îngriji, în generepentru a-i creşte corespunzător -„Cum să te plimbi cu 50 de iepurila doctor?”. Om gospodar, ştie căaceste costuri pot fi economisite. Princunoaştere. Trebuie vaccinaţi de celpuţin două ori pe an, de asta nu seocupă, aşa cum ne-am aşteptat, unmedic veterinar, ci chiar crescătorul.Autodidact, pasionat şi grijuliu, aînvăţat de-a lungul timpului cum să-şi monitorizeze şi să-şi îngrijeascăpufoşii ca la carte. Îi dădăceşte per-manent, motiv pentru care doctorulnu are treabă multă-n ogradă. Pen-tru că nevoia te-nvaţă, pentru că i-aplăcut, pentru că nu a avut încotro,pentru că medicul se lăsa aşteptat(„Acum, la ţară, sperăm la regle -men tări. Avem me dic în sat în fie -care zi”).

Şi dacă tot ne-am pus pe în -văţat, ciulim urechea la ce ne spuneAdrian Cofaru: sunt câteva boli care,neprevenite prin vaccinare, pot facerele: boala hemo ragică (RHD), pas-teuroloza (mani fes tată prin rinite şiconjunctivite) şi mixomatoza. Cofaruîşi aduce aminte cum boala hemo -ragică i-a stins 60 de exemplare. Nueste tratabilă, poate fi combătută

doar prin vaccinare preventivă lavârste mici.

Păi nu aşa se munceşetepen tru performanţă? Iep!

Papa sănătos, iepure frumos!

Neozeelandezul poate trăipână la opt ani. Pentru un crescător,investiţia în hrană ajunge la 100 delei lunar - fireşte, direct propor ţio -nată cu numărul de exemplare.Standardul rasei obligă, în fiecarean, la diferite ajustări de ordin este -tic şi nu numai. Însă având loc me -reu alte selecţionări şi bolile aparmai des.

Un exemplar ajunge până la4,5 kg (fără bătăi de cap şi rapid, înşase luni un exemplar poate ajungela 3,5 kg în sistemul de creştere

intensivă: hrană bazată pe concen-trate) - „Cresc, sunt o rasă nepreten -ţioasă”. Adrian Cofaru îşi hrăneşteiepuraşii cu morcovi, sfeclă, fân şiboabe. Evită concentratele, exem-plarele lui fiind remarcate pentrucalitatea estetică datorată alimen-tatiei naturale. Evident, rata de creş -tere este mai lentă fără hrană con -centrată, dar diferenţele suntno ta bile. Nerecunoscători, chiardacă au apartamente personale, cuvarză şi fân, mai scapă, mai fug p-afară, motiv pentru care Cofaru leface continuu curte. Cu portiţă. Pecare se caţără. Şi sar. Aşa că…

De unde (ră)sare iepurele

Roşcat şi alb, Neozeelandezulîşi menţine misterul provenienţeipropriei rase.

Sunt autori care susţin cărasa se trage din iepurele sălbatical Noii Zeelande, sau din iepurii decasă colonizaţi pe acelaşi continentvecin cu Pacificul, de unde şi denu-mirea sugestivă care ne duce cugândul 'colo-şa. Şi se pare că la în-ceputul secolului XX a fost cărat înAmerica. Alţii susţin că rasa a fostcreată în California. Din America,ţup! în Anglia, pe la 1916, unde e -xista deja o rasă foarte asemă nă -toate ca formă şi culoare cu Neozee-ladezul nostru. Pe lângă asta, înFranţa, rasa Fauve de Bourgogne şiomoloaga italienească Fulvo de Bor-gogna se asemănau foarte mult cuNeozeelandezul. Asta ca să nu ziceţică nu vă punem pe gânduri…


Înrudită cu Chinchilele şiPorcuşorii de Guineea,Octodon degus, cunoscută

sub numele Degu (uneori „veveriţaDegu”), a devenit tot mai popularăprintre iubitorii de rozătoare. Cutoate acestea, nu e indicat ca popu -laritatea speciei să fie singurul cri-teriu de alegere a unui animal decompanie. Înainte de a vă achi zi -ţiona un Degu, trebuie să vă infor -maţi cu privire la cerinţele şi nevoileacestuia, deoarece sunt animăluţemult mai solicitante decât alte roză -toare, cum ar fi Hamsterii sau Porcu -şorii de Guineea.

Degu provine din Chile (Ameri -ca de Sud), trăind într-un habitat na -tural semi-arid - versantul vestic alAnzilor chilieni fiind singurul loc depe Glob unde aceste rozătoare car-nivore trăiesc în sălbăticie.

Degu are talie medie, cu olungime de 21-35 cm şi o greutatede până la 300 de grame. Speranţade viaţă este de 7-9 ani. Similar al-tor rozătoare, prezintă dentiţie cucreştere continuă, smalţul dentar fi-ind portocaliu închis. Sunt animalediurne, extrem de sociabile, în săl -băticie trăind în grupuri de până la90 de indivizi. Atunci când e cre scu -

tă în captivitate, este de preferat săexiste grupuri de minimum doi indi-vizi (chiar şi de acelaşi sex, altfel ex-istând riscul să dezvolte simptomedepresive, apatie, scă de rea sau a -bo lirea apetitului, pier derea păru lui).

Întreţinere

Pentru a avea un Degu fericitşi sănătos trebuie să fim foarteatenţi la dieta sa zilnică, una dintreprincipalele caracteristici fiziologiceale acestor rozătoare constând înintoleranţa la glucide, cauzată dese creţia insuficientă de insulină(hor mon cu rol reglator al glucozeiîn sânge) - o dietă greşită poate con-

duce la apariţia unor afecţiuni pre-cum diabetul sau cataracta. Deaceea, hrana pentru rozătoare dis -ponibilă în pet shopuri este în ge -neral neadecvată acestora, întrucâtconţine fructe uscate, semin ţe alu -ne, porumb, alimente care odatăconsumate vor favoriza instalareahiperglicemiei. Nu este reco man -dată nici dieta cu hrană pentru ie -puri, deoarece aceasta poate con -ţine substanţe medicamentoasepen tru combaterea coccidiilor (or-ganisme unicelulare din familiaEimeridae).

Să nu vă gândiţi vreodată căDegu al vostru ar pofti la biscuiţi,fructe, fulgi de porumb, dulciuri, pro-duse de patiserie, pâine, căci aces-tea nu îi vor face decât necazuri.

Alimentele recomandate pen-tru Degu sunt hrana industrială spe -cială, fânul, ovăzul, salata (în can ti -tăţi moderate, una-două pe săp tămână),broccoli, spanac, legu me uscate.Pentru a creşte un Degu, cuşca re -prezintă un element important, de -oarece aici îşi va petrece animăluţultot timpul liber. Dimensiunile mini -me pentru o familie de Octodon de-gus formată din doi mem bri sunt 70cm lungime, 70-100 cm înălţime,44 cm lăţime. Din cauza instinctuluifoarte bine dezvoltat pentru ros şi adinţilor puternici, cuşca pentru Degutrebuie să fie din metal, şi nu din

DEGU

de Miruna [email protected]

Din Anzii chilieni, gata de joacă


plastic. Aşternutul poate fi alcătuitdin ru meguş special pentru roză -toare, fân sau orice altă combinaţiea acestora. Nu este recomandat aş -ter nutul de granule. deoarece poateconduce la apariţia unor afecţiuniîn regiunea membrelor posterioare.Complet contraindicat este aşter -nutul de tipul granulelor de litierăpentru pisici. În contact cu ume z ea -la, acestea îşi măresc volumul, con-ducând la apariţia unor afecţiuniacute severe în cazul indigestiei.

În cuşcă trebuie să se gă -sească, pe lângă recipientele pentruapă şi mâncare, o cutie cu nisip,precum şi câteva platforme de lemnşi crengi, pentru optimizarea spa -ţiului. O atenţie sporită trebuieacordată şi elementelor din lemndin care sunt confecţionate acce-soriile din cuşcă. Majoritatea esen -ţelor lemnoase europene sunt po -tenţial toxice pentru Degu, ingestialemnului, inhalarea prafului sausimplul contact cu aceste esenţeavând efect citotoxic, carcinogen, iri -tant oculo-respirator. Esenţele lem-noase cu efect toxic sunt cele de

anin, migdal, cais, plop, fag, me -steacăn, salcâm, brad, castan, nuc,prun, salcie.

Înmulţire

La vârsta de un an, Degu esteconsiderat un rozător matur - deşiaceştia se pot reproduce începândcu vârsta de 6 luni. Gestaţia durea -ză aproximativ 90 de zile, femeladând naştere la trei-zece pui. Greu-tatea puilor variază între 8-17 gra -me, cu un spor de creştere de 1-3gra me/zi în primele două săp tă -

mâni. Când noua generaţie de Degua împlinit 4-6 săptămâni, puii tre-buiesc înţărcaţi treptat. Ambii părinţiparticipă la creşterea puilor, astfelcă separarea masculului de femelacu pui nu este oportună ca la cele-lalte specii de rozătoare. În primelesăptămâni de viaţă, e indicat să nupuneţi mâna pe pui, deoarece suntfoarte sensibili la stres şi pot dez-volta afecţiuni ireversibile.

Pentru apariţia puilor nedoriţieste recomandată separarea feme -lelor de masculi şi nicidecum steri -lizarea, rata de supravieţuire postoperatorie fiind extrem de scăzută.Printre cauzele morţii se numărăsto pul cardio-respirator, stresulpost-operator, apariţia unor infecţii.

Sănătate

Degu sunt rozătoare sensi-bile, dezvoltând o paletă largă deafecţiuni specifice, cele mai multedintre ele având drept cauză dietanecorespunzătoare sau condiţiiledeficitare de adăpostire. Diabetulzaharat este cel mai adesea întâlnit,din cauza dietei dezechilibrate, bo -gată în glucide. De asemenea, cu -ştile, a căror podea este formată dingrătare şi gratii sau neigienizatecorespunzător (aşternut îmbibat înurină), sunt primii factori care ducla apariţia afecţiunilor membrelorposterioare.

Atenţie la temperatură - cândaceasta scade sub 24 de grade Cel-

sius sau când umiditatea este ri -dicată există riscul producerii pneu-moniei, rozătoarele fiind sensibilela variaţiile curenţilor de aer, tem-peraturii şi umidităţii.

Cu toate „neajunsurile”, De -gu, animale curioase, inteligente şisociabile, se pot dovedi o companiefoarte plăcută. Caracteristicile fizio-logice şi comportamentale ale aces-tei specii impun din partea propri-etarilor o atenţie sporită acordatădietei şi habitatului. Cunoscând şirespectând necesităţile lor, veţi aveaanimale sănătoase, iar un animalsănătos este, aşa cum ştim, mereugata de joacă.


Din 1963 a fost desem-nat pasărea naţionalăa Indiei, fiind conside -

rat sacru - atunci când culturileagricultorilor indieni sunt puse înpericol, ei suportă pagubele cu re-semnare. Ţinuta maiestuoasă şipre ţiozitatea aparent studiată cucare îşi etalează penajul extraordi-nar au făcut ca această pasăre săfie un simbol al oamenilor mândrisau îngâmfaţi.

Păunii fac parte din familiafazanilor, cel mai răspândit fiindPăunul Indian sau Comun (Pavo cri -status), care îşi are originile în India,Pakistan şi Sri Lanka, fiind adus înEuropa în secolul V-VI î.Hr. Poate a -tinge o lungime de 2-2,35 metri (dincare trena măsoară 1,5 metri). Întimp ce penele de pe corp sunt alba -stru-verzui metalizat, penele trenei,în tonuri care variază în funcţie deunghiul sub care cade lumina, dela arămiu, bronz şi auriu la verde-albăstrui şi violet închis, sunt pre -sărate cu pete care seamănă cunişte ochi albaştri şi arămii.

„Dansul evantaiului”

Evantaiul uluitor, format cândîşi etalează trena, constituie motivulpentru care pasărea orientală nu a

rămas pentru mult timp o comoarăascunsă, ci a ajuns să încânte pri -viri le locuitorilor fiecărui continent.Dar care este scopul acestui spec-tacol? La fel ca multe alte lucuri ex-traordinare din lumea animală, estemotivat de dorinţa de impresionarea femelelor, constituind ritualulnupţial. Pentru capricioasele pău ni -ţe, dansul masculului este irezistibil,ochii cu irizaţii de pe trena desfă -cută a păunului atrăgându-i întrea -ga atenţie. Acest dans, descris cafiind „cea mai impresionantă re cla -mă din lume”, are mai multe etape.Mai întâi, păunul îşi desface trena,pe care o arcuieşte înspre înainte,apoi, scuturându-şi corpul, aripilecastanii îi atârnă în lateral şi penelescot un foşnet constant. În tot acesttimp, păunul scoate nişte strigăteputernice, care, deşi nu sunt melo-dioase, îi dau de înţeles femelei cămasculul este interesat de ea.

Un păun poate avea un „ha -rem” de până la cinci păuniţe şi într-un singur an poate avea 25 de pui.Femelele au un colorit modest, cunuanţe maronii-cenuşii, cu capulmaro cu reflexe verzi, ca adaptarela clocitul pe sol în mediul natural.

Mândria păunului este de no-torietate şi pentru că îşi etalază

splendida podoabă nu doar în faţaunor potenţiale partenere - potrivit„Wonders of Peacocks”, „păunii daureprezentaţii mult mai dese şi multmai lungi în prezenţa grupurilor deoameni decât în prezenţa feme -lelor.”

Păuni la Tăticu

Timp de milenii, păunii au fostînfăţişaţi în diferite lucrări de artăşi pe obiecte de decor ca populândcurţile regale indiene. Una dintrecele mai mari comori ale Indiei sespune că ar fi fost Tronul Păunului,care era asamblat şi utilizat în ex-

PĂSĂRI DECORATIVE


Colonia „mândrilor” de La Tăticu


clusivitate în timpul unor ceremoniideosebit de importante. Acesta eraîmpodobit cu numeroase diamanteşi cu 108 rubine şi 116 smaralde,iar pe baldachin era înfăţişat unpăun de aur. Şi grădinile Greciei şiale Romei antice erau populate cupăuni, iar cu aproape 3.000 de aniîn urmă acesta se bucura de o a -preciere desebită şi în Orientul Mij -lociu - regele Solomon a importatpăuni împreună cu alte produsefoarte preţioase, cum ar fi „aurul,argintul şi fildeşul”. Câteva secolemai târziu, Alexandru cel Mare, im-presionat de această pasăre, le-ainterzis soldaţilor săi să o omoare.

Deşi Maramureşul e tărâmulpeisajelor impresionante şi al ve -chilor tradiţii locale, nu înseamnăcă totul aici este autohton. La mar-ginea comunei Săcălăşeni, MariusChiorean lucrează de câţiva ani laun proiect deosebit: o pensiune depatru margarete, cu influenţe rus-tice, însă cu o notă de exotic, păuniiextraordinari pe care îi creşte aici.La lăsarea serii, peste satul liniştitrăsună adeseori în timpul veriiţipătul lor tânguitor, însă localniciinu se sperie, ci-şi spun unul altuiacu mândrie în glas: „Sunt păunii de«La Tăticu»”. De fapt, pensiunea găz -duieşte nu doar păunii din voliere,ci şi un minunat vitraliu-păun în in-terior, iar păsările intens coloratesunt şi vedetele site-ului lataticu.ro.

„Acum 10-15 ani, aici eraudoar nişte sere neproductive şi

păunii. Lucrurile s-au schimbat însă.După propriile proiecte, împreunăcu familia, am construit pensiunea,căreia i-am dat numele «La Tăticu»,deoarece aşa-mi spun copiii şi soţia,însă păunii au rămas o prezenţăconstantă aici. Prima pereche, unmascul şi două femele, am achi -ziţionat-o în 1995, din Satu Mare.Îmi sunt dragi pentru că, în contrastcu aparenta grandoare de care para fi perfect conştienţi, nu sunt delocpretenţioşi. Dacă au la dispoziţiecondiţiile de bază, precum adă -postul bine consolidat şi de dimen-siuni suficiente, hrană (am observatcă ei consideră ceapa tocată unadevărat deliciu) şi apă proaspătăîn permanenţă, vaccinuri de douăori pe an şi tratamente preventive,

administrate în apa de băut la sfatulveterinarului, îşi încântă proprietariişi vizitatorii ori de câte ori au ocaziacu spectacolul lor uimitor, nedorin -du-şi nimic mai mult!”, a explicatChiorean.

Creşterea păunilorPăunul este o pasăre om -

nivoră. În dieta zilnică se pot regăsiseminţe (porumb, floarea soarelui,ovăz, orz), fructe (mere, pere,dovlecel mărunţit, struguri), rădă -cinoase (sfeclă, morcov, cartoffiert), hrană verde (păpădie, lu -cernă, trifoi), hrană de origineanimală (brânză de vaci, ou fiert,carne fiartă şi mărunţită), dar şialimente precum pâinea şi mă -măliga. Este recomandată şi ad-ministrarea de furaje în anumiteperioade, de exemplu în luna iunie,pentru a stimula ouatul, dar şi vi -taminizarea regulată. Pentru pui,în furajul special pot fi adăugatetratamente medicamentoase, pre-cum coccidiostaticele, pentru a seevita unele probleme medicale.Pentru voliera în care sunt ţinuţinu există o dimensiune standard,însă trebuie luat în considerare câtde numeroasă este familia şi, deasemenea, dimensiunea treneipăunului. Este necesar şi un spaţiuacoperit, închis, în care păsările săse retragă atunci când condiţiilemeteo nu sunt favorabile.

MICUL ALEXANDER


În topul vorbitorilor înaripaţi


Primii papagali au fostaduşi pe bătrânul con-tinent în secolul IV î.Hr.,

din regiunea Punjab (sudul Asiei),din ordinul împăratului macedonianAlexandru Cel Mare, fiind percepuţica o pecete a nobleţii - cei mai în -stăriţi romani se plimbau având pedeget un papagal îmblânzit, carevorbea. Specia Micul Alexander,botezată în cinstea marelui strategşi „importator”, a fost denumită şti -inţific Psittacula Krameri, în memo-ria naturalistului austriac WilhelmHeinrich Kramer, şi a fost una dintreprimele care au ajuns în regateledin vestul Europei şi din zona me -diteraneeană. Şi astăzi acest papa-gal este la fel de popular ca în tre-cut, fiind una dintre speciile carepot învăţa până la 250 de cuvinte(doar Jako - Papagalul Gri African şiCurica - Papagalul Amazonian îl de -păşesc în această privinţă). Clarităţiipronunţiei cuvintelor şi uşurinţei cucare imită diferite zgomote, cum arfi chiar şi soneria telefonului sauciripitul altor păsări, li se alătură şiinteligenţa nativă, papagalul reuşindşi să înveţe diverse trucuri.

Antrenament de vorbire

Ca şi în cazul altor specii, şipa pagalii Micul Alexander prezintădimorfism sexual, distincţia fiindfăcută prin culori sau marcaţii. Cu-loarea cea mai obişnuită este verde,cu partea de jos într-o nuanţă puţinmai deschisă, ciocul roşu (cu puţinnegru la mandibula inferioară), pi-cioarele gri deschis şi ochii gri închiscu irisul negru. Alte varietăţi cromat-ice sunt: albastru deschis, gri de-schis, galben deschis, alb.

În timp ce faţa masculilor estemarcată cu negru şi au trei inelecolorate în jurul gâtului, femelele nu

au aceste caracteristici, deşi uneoriinelul din jurul gâtului este vizibil,însă considerabil mai subţire. Cioculeste încovoiat, cu aspect masiv, iarcoada, formată din 12 pene, arepână la 18 cm lungime.

Perioada în care Micul Alexan-der învaţă să vorbească variază în-tre câteva săptămâni şi câţiva ani,o importanţă aparte având-o vârstala care încep „antrenamentele”, me-dia fiind opt luni - un an. Pentru în-ceput, papagalului trebuie să i serepete în fiecare zi, de zeci de ori,câte un cuvânt. Odată stabilită obază de cuvinte cunoscute pe carereuşeşte să le pronunţe, se poatetrece la fraze scurte şi apoi mai

lungi. Deoarece propriul nume va fiprobabil cuvântul cel mai des rostitîn prezenţa papagalului, acesta vafi, de obicei, şi primul cuvânt pe carepapagalul îl va învăţa. De aceea,este recomandat ca numele să con -ţină vocalele „a” şi „o”, acestea fiindcele mai uşor de pronunţat pentruMicul Alexander.

Motivaţia care stă în spateleacestui fenomen fascinant - o pa -săre reuşind să dezvolte o trăsăturăumană deosebită, vorbirea - constăîn dorinţa de a interacţiona cu omulcare îl creşte, pe care îl considerăsemenul său, şi a cărui atenţie şicompanie o doreşte. Tocmai dinacest considerent mulţi aleg să


crească un singur papagal, şi nu opereche. Având un tovarăş şi bene -ficiind de atenţia unui „coleg despecie”, papagalul ar putea fi multmai puţin motivat să vorbeascădecât în situaţia când omul îi estealături în cea mai mare parte a tim-pului.

Papagalul nu trebuie să fieconsiderat doar o simplă jucăriecare vorbeşte! Dimpotrivă, aceastătrăsătură unică trebuie să fie privită

doar ca răsplata iubitoare din par -tea unui animal de companie cunecesităţi care trebuie satisfăcutede cel care şi-a asumat responsa -bi li tăţi cumpărându-l, nu ca o mo -tivaţie principală pentru a alegevioaia şi colorata pasăre. Fiecare in-divid al acestei specii are propriapersonalitate bine definită şi, deasemenea, şi aptitudini diferite, ast-fel încât chiar şi un exemplar apar -ţinând unei specii cunoscute pentru„arta conversaţiei” ar putea să nureuşească să reproducă limbajuluman.

Colivia şi dotările

Micul Alexander iubeşte săstea împreună cu stăpânii, iar acestlucru trebuie luat în considerareatunci când se alege locul unde îiva fi amplasată colivia, dimensiunileminime recomandate ale acesteiafiind 60x45x90 (în centimetri).Pasărea nu trebuie să se simtăizolată, deoarece simte nevoia deinteracţiune, altfel se plictiseşteuşor. Locul în care îşi va petrece ceamai mare parte a timpului trebuie

să fie luminos, dar departe de gea-muri şi nu sub lumina directă asoarelui - evitaţi camerele cu variaţiimari de temperatură şi curenţii deaer, precum şi baia sau bucătăria,acestea prezentând pericolul de to -xi citate, respectiv umiditate. Coliviatrebuie amplasată la nivelul ochilor,o înălţime la care pasărea se simteîn siguranţă. După ce papagalul s-aobişnuit cu mediul şi stăpânii, coli -via poate fi înlocuită cu un suportîn formă de T, de care Micul Alexan-der va fi legat cu lanţ suficient derezistent, însă foarte fin.

Colivia trebuie echipată cuhrănitoare, adăpători, dar şi căsuţepentru păsări, jucării şi crenguţepentru căţărat. Este important cahrănitoarea şi adăpătoarea să fiebine fixate, iar lemnul din care suntcrenguţele să fie dur, întrucât pa-pagalilor le place mult să roadălemn. Tocmai de aceea este nece -sară atenţie atunci când sunt lăsaţiliberi, deoarece ar putea fi tentaţisă „atace” chiar şi mobila. Pentru aevita acest lucru, este recomandatsă le fie puse la dispoziţie ramuriproa s pete de pomi fructiferi şi


lăstari de viţă de vie. O altă necesitate în colivie

este un vas cu apă de 3-4 cmînălţime în care papagalii vor facebaie (le place chiar să fie stropiţi cuapă). Atât vasul pentru baie, cât şicelelalte accesorii din colivie, dar şicolivia în sine, trebuie să fie bineîntreţinute. Igiena este deosebit deimportantă pentru o stare bună desănătate a păsărilor. Unele simp-tome de boală sunt: apatia şi refuzulhranei, diareea, ochii apoşi, stră -nutul. În acest caz, este necesarsfatul medicului veterinar.

Zilnic, spălaţi vasele pentrumâncare şi apă, îndepărtând toateresturile, înlocuiţi aşternul de pefundul coliviei (materiile fecale depe barele coliviei sau de pe fundulacesteia trebuie să fie curăţate ime-diat, pentru a fi înlăturate cu uşu -rinţă, deoarece odată întărite suntdificil de îndepărtat).

Hrănirea

Nutriţia variată şi echilibratăreprezintă şi pentru Micul Alexandrusecretul unei creşteri şi dezvoltăriarmonioase, deoarece problemelede sănătate cele mai des întâlnitesunt de obicei dezvoltate din cauzaunei diete necorespunzătoare. Deşiconcepţia generală este că hranapapagalilor trebuie să fie alcătuitădoar din seminţe, potrivit unor studiirecente seminţele trebuie să aibă o

pondere de cel mult 30%, nefiindbogate în vitamina A. Este reco-mandabil ca Micul Alexander să fiehrănit cu pelete specifice, care potfi achiziţionate din magazine de spe-cialitate, deoa rece acestea vorasigura o dietă corespunzătoare. Înplus, anumite fructe şi legume potface şi ele parte din alimentaţiapăsării: pepene, portocale, banană,ananas, alone, morcov, cartof,sfeclă, ardei, roşii, castravete, boabede porumb.

Sfatul specialistuluiBăimăreanul Balazs Zoltan,

un experimentat crescător de pa-pagali (a crescut diferite specii,printre care şi Micul Alexander, iarîn urmă cudouă de -cenii a de -ţinut primap e r e c h ede papa-gali Stanley din România), a de-clarat pentru Petzoom: „Creş tereaunui papagal Micul Alexander estefoarte recompensatoare, pasăreafiind o companie foarte plăcută,cu o durată de viaţă mare, de pânăla 20-25 de ani. Din proprieexperienţă pot să afirm că, dacăle sunt îndeplini te condiţiile debază pentru un trai sănătos, nucreează probleme. Important esteînsă faptul că nu este recoman -dată începătorilor! Eu, de exemplu,am avut prima pereche de păsărila vârsta de 12 ani. Erau nişte cin-teze care mi-au trezit această pa-siune, iar apoi am mai avut şi altepăsări înainte de a trece la MiculAlexander”.

ACVARISTICĂ

de Cătălin [email protected]

Cei mai scumpi peşti de acvariu


1. Îngerul Mentolat (Cen-tropyge boylei - uneori, eronat, Para-centyropyge boylei, denumit în o noa -rea celui care a capturat primule xem plar, scafandrul Charles J.Boyle „Chip”, în 1989) - 30.000 dedolari. Atâta bănet pentru un peş -tişor de 7 centimetri?! Poate nu vise va părea o nebunie, dacă aţi aflacă Acvariul Waikiki (Honolulu - SUA)este singurul din lume care deţineacum un astfel de peşte în captivi-tate (a fost donat de biologul marinRichard Pyle, anul trecut, când a fostcapturat la mare adân cime de o ex -pediţie de cercetare finanţată decătre Institutul Smithsonian şi efec -tuată de Muzeul Naţional de Istoriea Naturii din SUA - Departamentul

Zoo logie, Divizia Peşti, donatorul fi-ind şeful echipei de cercetare, Pyle).Câţiva colec ţionari excentrici au o -ferit sume ameţitoare pentru a intraîn posesia rarităţii, directorul execu-tiv al Acvariului Waikiki, Andrew Ros -siter, confirmând pentru „HonoluluMagazine”, o prestigioasă revistălocală, că preţul maxim oferit pentruÎngerul Mentolat a fost de… 30.000de do lari, însă toate ofertele au fostdeclinate pe considerent că singurulexemplar în captivitate trebuie să fiedisponibil pentru vizua lizare publică.Până acum, pe piaţa americană aufost doar două exemplare oferite lavânzare, în 1993 (preţ nespecificat)şi 2009 (preţ 25.000 de dolari, vân-dut de firma de scafandri Diver’s

Den, speciali zată în colectarea devietăţi marine, prin Live Aquaria).Centropyge boylei trăieşte în perechisolitare sau gru puri mici, la adân -cimi mari, 55-120 de metri, în sudulPacificului, în zone coraliere - pre fe -ră „ascunzi şul” peş terilor subac va -tice. Până acum s-a determinat osingură populaţie sta bilă, în zona re -ci fului din Rarotonga (cea mai po pu -lată insulă din arhipelagul Cook),unde, în 2009, o echipă de scafan-dri au filmat la 100 de metri adân -cime, la gura unei grote şi doar câ -teva secunde, o imagine rarisimă:un Centropyge boylei şi patru (!) Cen-tropyge narcosis (la dilema ”ce maieste şi cu ăsta?”, aveţi răspunsul înrândul următor).

2. Îngerul Narcotic (Cen-tropyge narcosis) - 20.000 de dolari.Are doar 5,5 centimetri (unii spun7, însă permiteţi-ne să dăm crezarecelor care i-au capturat), dar în ac -varistică mărimea chiar nu con -tează. Este necesară menţiunea „erar”? Bănuiesc că-i inutilă, aşa cămă voi limita la ceea ce am senzaţia

că e necesar. Un exemplar a fostprins de către renumitul scafandru-colector Rufus Kimura şi vândut lapreţul de mai sus. Denumirea i-a fostdată tot de scafandrul Charles J.Boyle „Chip”, însoţit atunci de bio-logul marin Richard Pyle din Hawaii,însă nu vă hazardaţi cu presupune -rile, peştele n-are nimic narcotic. A

fost botezat după grecescul „narke”- stare de ameţeală, în „amintirea”narcozei azotului trăite de Boyle întimp ce observa acest peşte (narco -za este o stare de confuzie generatăde creşterea concentraţiei de azotdizolvat în sânge, care poate apăreaatunci când respiri aer comprimat.Efectele sale devin evidente atunci

Dilema privind cel maiscump peşte din lumeare mai multe răs pun -

suri, însă, spre deosebire de vulcani,toate erup în acelaşi loc: Ja ponia. Înurmă cu un an, în 5 ianuarie 2012, laTsukiji - piaţa cent rală de peşte dinTokio -, s-a licitat pentru un singurpeşte, un ton uriaş, pâna la incredibilasumă de 56,49 milioane de yeni

(736.000 de dolari, într-un „limbaj” fi-nanciar mai accesibil). Recordul mon-dial, stabilit în acelaşi loc un an înurmă, 420.000 de dolari pentru unton de 342 de kilograme, fusese spul-berat. Pentru statisticieni şi curioşi,fără nicio le gă tură cu acvaristica, oinfor maţie suplimentară: excentricullicitant era Kiyoshi Kimura, preşe -dintele companiei Kiyomura, care

deţine un select lanţ de restaurantespecializate pe sushi.

Revenind însă la acvaristică, ceimai scumpi peşti din lume s-au vânduttot în Japonia (nu repet com paraţiacu vulcanii...), e drept la pre ţuri multmai mici decât „mon ştrii pentru con-sum”. Petzoom vă pre zintă un clasa-ment mondial al celor mai scumpe e -xemplare din „cutia de sticlă”.

când adâncimea scufundării trecede 30 metri). Revenind la ÎngerulNar cotic, acesta trăieşte la 100-130

de metri adâncime, pe lângă In-sulele Cook şi Tahiti - a fost văzutdoar în apropierea fisurilor stâncilor.

Are corpul galben-maroniu, înotă -toare galbene şi un punct proemi-nent negru la centrul corpului.

3. Îngerul Mascat sau ScalarulMascat (Genicanthus personatus) -30.000 de dolari/perechea. Fărăîndoială, peştişorul ăsta este SfântulGraal al acvaristicii marine, însă spredeosebire de potirul biblic, chiar exis -tă, e drept, într-un număr redus, laadâncimi mari (până acum au fostvăzuţi la adâncimi cuprinse între 50şi 170 de metri) şi doar în Pacific, înnord-vestul insulelor Hawaii. În pri -măvara anului 2009, cel mai ma remagazin de peşti din Asia, B-BoxAqua rium, a postat pe blog-ul lor fo-tografii cu o pereche de Genicanthuspersonatus care au ajuns în posesialor şi era scoasă la vânzare. Reacţiainiţială a amatorilor de rarităţi a fostde neîncredere - era 1 aprilie şi auaşteptat câteva zile pentru o infir-mare a informaţiei şi lămu rirea căera o păcăleală, însă aceasta nu avenit, dimpo trivă. Japonezii au datrelaţii suplimentare privind modul în

care au fost capturate rarităţile: câţi -va scafandri au montat o capcanăde creveţi, exemplarele aveau uneleînotătoare zdrenţuite şi costau, ti -mid... 30.000 de dolari (aproape 3milioane de yeni japonezi). Pentrucă aceşti peşti sunt extrem de pre -ţuiţi în Japonia, fapt care a determi-nat posesorul unui magazin de spe-cialitate să vândă o mică femelăGe ni canthus caudovittatus ca fiindGenicanthus personatus, o revistăa prezentat mai multe fotografii cuperechea pusă în vânzare - anticipattranzacţiei, finalizată cu menţiunea„cumpărător anonim”, ca orice tran -zacţie care presupune un obiectivrar, un exemplar de Înger Mascat eravândut la licitaţii cu peste 10.000de dolari. Acum preţurile acestorpeş tişori s-au mai domolit, însă nuvă aşteptaţi să-l puteţi achiziţionacu mai puţin de 8.000 de dolari,decât dacă-l cumpăraţi din locul

unde sunt capturaţi cel mai des (nuvă faceţi speranţe, ”cel mai des”înseamnă doar câteva exemplare pean), adică de pe plajele din Kailua,la vreo 20 de kilometri nord-est deHonolulu. Şi acum, câteva informaţiidespre raritate: ca şi alţi „Îngeri”, îşiîncepe viaţa ca femelă, apoi îşimodifică sexul, devenind mascul. În-tre sexe există deosebiri coloristiceevidente. Masculul este alb perlat,capul este galben-portocaliu, nuanţăprezentă şi pe înotătoare, iar coadaeste neagră. Femela are nuanţa albperlat şi, doar în dreptul ochilor areo „mască” neagră sau gri, aceeaşinuanţă găsindu-se şi pe coadă -nuanţa galben-portocaliu se regă -seşte foarte puţin. Conform unuistudiu aprofundat al lui G.R. Allen,din anul 2006, Îngerul Mascat sehrăneşte cu plancton, alge Codiumşi icre şi trăieşte la temperatura de24 de grade Celsius.


Locul I

Locul II Locul III

Îngerul Mascat

Îngerul Mentolat

Îngerul Narcotic

Aceasta este povestea primi -lor trei din cei mai râvniţi (de cătrecolecţionarii excentrici) şi scumpipeşti de acvariu din lume, însă măgândesc că nu veţi fi satisfăcuţi doarcu atât. Clasamentul continuă cu„cel mai mic peşte de acvariu scump”.Fanii acestuia chiar îl consideră celmai scump, pentru că, spun ei, „da -că e luat la valoare pe centimetru, ecampion mondial”. Luat ad litteram,au dreptate. La doar 4 centimetrilungime, Bladefin Basslet (Jeboehl -kia gladifer) - în imaginile de sus -este o raritate. După ce AquaTouch(un magazin de specialitate dinPhoenix - Arizona) a anunţat, în varaanului trecut, că scoate la vânzareun exemplar, în regim de consig na -ţie!, la preţul de 9.999 dolari/bucata(dolari „ne le giuiţi”, cum au afirmatcontestatarii acestui gen de „negoţ”,luând în derâdere ofer ta), a explodatima ginaţia unor acva rişti din tag mabloggerilor chibiţilor - din ne ferici re, citaţichiar de presa interna ţională, carenu s-a mai obosit să verifice afirma -ţiile hazardate. Astfel, s-a spus căacest peşte ar fi fost capturat de lao adâncime de 800 de metri şi căpentru asta s-ar fi folosit un mic sub-marin. Ca-n bancul cu Radio Erevan,informaţia era parţial corectă. Re-spectiv, era şi un submarin în po -vestea reală, care aparţinea uneifirme specializate în capturarea pe -ştilor rari (Dynasty Marine), însă cap-tura acestui peştişor care dacă n-aravea acest amalgam coloristic, ro -şu aprins şi mult alb, ar putea fi les -ne confundat cu Lottilia graciliosa,a fost făcută la 150 de metri a dân cime,în zona Caraibe. Aşadar, minuscululcaraibian ar fi pe 4, mai ales că s-aşi vândut la preţul cerut, fapt care a

stârnit noi motive de bârfe. Locul 5e ocupat de Eyestripe Bass (Liopro -po ma aberrans), eronat denumit deunii acvarişti Golden Basslet - pozi -ţiile 3 şi 4, în foto sus. Acest peşteportocaliu, văzut la adâncimea de190 de metri, în partea de centru-vest al Pacificului (în zona delimi -tată de Bahamas, Belize, Cuba, Ja-maica şi Carolina de Nord - SUA), afost vândut cu 9.000 de dolari. Înfine, măcar din considerent că se

termină spaţiul alocat acestui articolprivind cei mai scumpi peşti de ac-variu din lume, vă propun să neoprim la primele cinci locuri, cu oglumă (reală!) la final. Anul trecut,un cetăţean a încercat să vândă uncaras cu... „numai 7.500 de dolari”.Pentru cei care cred că „vânzătorul”era doar un glumeţ, o explicaţie. Du -pă câteva zile şi-a postat un fllmuleţ„comercial” pe youtube, să vadă uni-versul ce peşte „deosebit” are.



Se trage din marea fami -lie a celor „cu sânge re -ce” însă e caldă şi bla -

jină. Nu-i exuberantă şi nici nu segudură, te lasă s-o ghiceşti. Ţes toa -sa cu Tâmple Galbene (denumirecare provine de la dungile de culoa -re galbenă aflate în spatele ochilor)sau Ţestoasa Galbenă de Florida(Tra chemys scripta scripta) vine dinregiunile subtropicale ale Americiide Nord şi de Sud şi este una dintrecele mai populare ţestoase în ac-vaterarii - numai în Europa se ex -por tă anual 5 milioane de exem-plare. Atât de răspândită a devenit,că în unele locuri de pe continent aajuns în li bertate, intrând în „com -petiţie” pentru spaţiu şi pentru hra -nă cu speciile indigene. În 2007,prin tr-o lege a Comunităţii Eu-ropene, importul subspeciei a fostinterzis, considerându-se că ţestoa -sa ar fi o ameninţare pentru speciileindigene de plante şi animale.

Sfios, dar tenace

Cine a văzut măcar o dată se-rialul muzical britanic „The MuppetShow”, o combinaţie de teatru depăpuşi şi umor englez, n-avea cum

să-l uite pe Kermit. După numelegazdei The Muppet Show, interpre-tul melodiei „It's Not Easy BeingGreen” (Nu-i uşor să fii verde), a fostbotezat de Alexandru Tulcan şi puiulde ţestoasă de Florida, proaspătadoptat de o familie din Arad.

Fascinat de lumea anima le -lor, Alex, un băieţel de 7 ani şi ju -mătate, şi-a dorit un ţestos al lui.Deşi, la început, părinţii nu ştiaufoarte multe despre ce presupuneaîngrijirea unei ţestoase, în scurt timpşi-au dat seama că să fii „green”nu-i greu deloc. O vieţuitoare cumeste Kermit aduce bucurie unui

copil, iar îngrijirea acesteia poateavea rolul de a-l responsabiliza şipregăti pentru adoptarea unor ani -măluţe de talie mai mare. „De cândîl avem pe Kermit, Alex e mai re-sponsabil. Renunţă la joacă pentrua avea grijă de ţestos. A învăţat cătrebuie să se ocupe de el zilnic şichiar îi face mare plăcere. Pentrufa miliile cu copii, o broscuţă ţe stoa -să poate fi animăluţul perfect”, econvinsă Monica Tulcan, mamabăieţelului.

Kermit este ţestos de taliemij locie, iar la naştere a cântăritdoar 10 grame şi a avut o dimensi-une de doar 3-4 centimetri. Lu-crurile trebuie gândite puţin înperspectivă înainte de a adopta obroscuţă, pentru că la maturitateaceasta poate cântări până la 2 kilo-grame. În mediul natural, ŢestoasaGalbenă de Florida are o speranţăde viaţă de până la 22 de ani, darîn captivitate poate ajunge şi la 40de ani. Carapacea este ca un scutacoperit cu solzi, aceştia schim-bându-se periodic şi ajutând la dez-voltarea vieţuitoarei. Carapacea nucreşte în dimensiuni prin multipli-carea solzilor, ci prin mărirea aces-tora. Solzii noi vor avea o culoarediferită faţă de cei pe care-i înlocu -

ŢESTOASA CU TÂMPLE GALBENE


Pentru Kermit e uşor să fii verde


iesc. Transformarea de „look” e maivizibilă la ţestoasele mature.

O ţestoasă are nevoie de pu -ţin supliment alimentar. Pentru ocarapace tare, se achiziţionează dinpet-shop bloc de calciu - de cele maimulte ori acesta are formă de bro -scuţă. În consecinţă, pentru o bunăasimilare a calciului, „căsuţa” ţes -toasei trebuie poziţionată aproa pede o sursă de lumină. Țestoasa cuTâmple Galbene trebuie spălată odată la 2-3 săptămâni, în arsenalulde baie fiind necesară o periuţă dedinţi, cu ajutorul căreia poate fi fre-cat fiecare solz. Igiena este impor -tantă pentru sănătatea ţestoasei.

Ţestoasele au o personalitatebine conturată. Sunt vietăţi sfioaseşi se ascund în carapace atuncicând se simt în pericol, ori dacă su -feră de vreo boală. Dacă se simt însiguranţă, pot deveni foarte priete -noase. Spre surprinderea celor carenu ştiu atât de multe despre ea,broscuţei de Florida îi place să fiemângâiată pe carapace (partea dejos se numeşte plastron). Alex orăsfaţă cu pensula atunci când îiadministrează pe carapace porţiade vitamina A, sub formă de soluţie.Permite tandreţuri fine, însă se re-trage la mişcări bruşte. Ţestoaseicu Tâmple Galbene îi place şi să ex-ploreze spaţii necunoscute, atuncicând i se permite asta.

Amenajarea acvaterariului

În habitatul natural, ţestoa -sele preferă să trăiască în lacuri, înlocurile unde vegetaţia este abun -dentă. De aceea, acvariul în care vatrăi broscuţa trebuie să conţină el-emente apropiate de arealul aces-tora. Acvariul se achiziţionează dinpet-shop, însă poate fi realizat unul

şi acasă. Trebuie să fie din sticlă şisă aibă o dimensiune mai mare.Este indicat ca acvariul să fie îm -părţit în două părţi, o parte urmândsă fie terariu, unde ţestoasa să-şipoată petrece timpul tolănită. Ra-portul de împărţire ar trebui să fiede o treime pământ sau nisip şidouă treimi apă.

Un element important careface ca acvariul să fie primitor esteun butuc de lemn, care poate stafie pe uscat, fie în apă. Nu mai lip -sesc decât câteva pietricele şi plan -te verzi pentru ca acvaterariul să fiebine pus la punct. Plantele pot fiachiziţionate de la pet-shop.

Apa din acvariu trebuie să fiecurată şi să aibă o temperaturăcuprinsă între 22 şi 26 de gradeCelsius - păstrarea temperaturii op-time se asigură cu un încălzitor carese găseşte în pet-shop-uri. Şi pentrupăstrarea curăţeniei există soluţiicare uşurează îngrijirea ţestoasei -în magazine de profil se găsesc filtrecare absorb impurităţile din apă, cuo dotare de acest gen, aceasta nutrebuie schimbată decât la două-

trei săptămâni. Kermit îşi petrece timpul şi în

afara acvariului, astfel că şi tempe -ra tura ambientală trebuie să fieplăcută. Dacă ar fi în natură, ţes to -sul ar trece la hibernat prin luna oc-tombrie, când temperatura scadesub 12 grade Celsius. Iubitoare decăldură, ţestoasa se trezeşte dinamorţeală când temperaturile devindin nou generoase.

În habitatul natural, ŢestoasaGalbenă de Florida se hrăneşte cumormoloci, insecte, peştişori şi crus-tacee. Kermit este un mâncăcios şiasta arată că este sănătos tun.Hrana lui se poate achiziţiona de lapet-shop-uri, putând fi sub formă degranule ori compusă din diferiţiviermişori uscaţi. De asemenea,adoră cuburile de inimă de vită şicarnea fiartă de pui, necondi men -tată. În meniu mai sunt şi verdeţuri,morcov, măr şi salată, tăiate cu -buleţe, însă unele exemplare nu sedau în vânt după crudităţi. Pentruţestoasele adulte, hrana de bază vafi constituită din multă vegetaţieacvatică.


Există nenumărate mo-tive pentru care pasio -na ţii de reptile îşi achizi -

ţionează un şarpe: pentru simplapasiune, pentru grandomanie, pen-tru experienţe noi sau pentru că purşi simplu le plac. Însă persoana ceurmează a fi prezentată, probabilcă a făcut această achiziţie pentrua se apăra de intruşi. E o domni -şoa ră prezentabilă, care frecven tea -ză cluburile mai mult sau mai puţinde fiţe, dar care are ca animal decom panie, nu un chihuahua, bichonsau o găină. Ba dimpotrivă, are unanimăluţ care le-ar înfuleca fără săclipească pe cele menţio na te maisus.

La shopping de reptile

Şarpele Regal Roşu (Lampro-peltis Triangulum nelsoni) sau Nel-son’s Milksnake, cum îi spun ameri -canii (a fost denumit aşa în onoareacelui care la începutul secolului alXX-lea a devenit şef al departamen-tului de cercetare al US BiologicalSur vey, Edward W. Nelson), este unşarpe neveninos, foarte cunoscut şiapreciat de terarişti, motiv pentrucare poate fi găsit cu uşurinţă în târ-

gurile de specialitate din Occident.„Fiind cu prietenul meu la un târgde teraristică din Budapesta, amzărit la o masă plină de caserole cufel şi fel de şerpi, unul care ieşea înevidenţă. Era roz. Nu m-am pututabţine şi am făcut tot posibilul să îlam. L-am convins pe prietenul meusă renunţe la un alt animăluţ ce do -rea să şi-l cumpere, doar ca să îlpot avea eu pe micuţul Candy”, aex plicat Cristina, o tânără băimă -reancă, care cochetează de cevavreme cu ideea de a avea ca animalde companie un şarpe, iar noroculi-a surâs într-o excursie în Ungaria.

„De mai bine de doi ani doream săîmi cumpăr un şarpe, dar nu amgăsit specia care să mă reprezinte.Din fericire, ajunsă la târgul din Un-garia, am avut ocazia să văd zecide specii de reptile şi, după maibine de 3 ore, m-am hotărât asupraspeciei ce urma să o cumpăr”, amai menţionat tânăra.

Lampropeltis Triangulum nel-soni este originar din America deSud, arealul său fiind în Mexic, dinGuanajuato - sudul ţării - şi până înJalisco - centrul ţării -, fiind detectatşi în câmpiile din Michoacan şi arhi-pelagul Tres Marias. Este un con-strictor de talie mică, terestru, carepreferă zonele cu vegetaţie bogatăsau lizierele pădurilor. Depăşeşte cupuţin lungimea de un metru şi hranade bază e reprezentată de păsări şirozătoare mici, şopârle, amfibieni,şerpi - inclusiv specii veninoase,pen tru că are o toleranţă naturalăla venin.

„Prietenul meu, care are ovastă experienţă în teraristică, m-aajutat să îi construiesc şi să îi mo-bilez «căsuţa», un terariu din sticlăde 60x40x50cm, cu plase de aeri -sire pe capac şi laterale, o creangăramificată, substrat din coajă denucă de cocos răzuită, un vas de

NELSON’S MILKSNAKE

de Daniel [email protected]

Candy, o reptilă roz bonbon


apă şi câteva pietre - un terariuetalon pentru această specie. Deasemenea, este necesară prezenţaunui bec care să îi dea şarpelui unplus de lumină şi căldură pe timpulzilei, Şarpele Regal Roşu preferândo temperatură de 26-28 de gradeCelsius”, a povestit băimăreanca,pentru revista „Petzoom”.

Un şarpe… dulce

Fiecare animal primeşte unnume în funcţie de caracteristicilesale; dacă pe un Ciobănesc Germanîl cheamă Lord, pe Rottweiler, Beast,pe Bichon, Fluffy, cum altfel puteafi botezat un şarpe alb cu roz de -cât… Candy? „Cum aş fi putut să îllas nebotezat pe adorabilul meu ani -mal de companie? Trebuia să îi dauun nume potrivit. E colorat cu dungialbe, galbene şi roz şi de mul te oristă încolăcit. Mai că-ţi vine să-l mă -nânci. O veritabilă acadea... cu sân -ge rece. Ochii lui mici, roşii şi sticloşinu exprimă nimic, dar parcă i se lu -mi nează când vede un şo ri cel.”

Coloritul normal al ŞarpeluiRegal Roşu este cu dungi transver-sale, negre, albe şi roşii, însă exem-plarul cumpărat de Cristina este al-

binos. Albinismul este o formă dedezordine congenital hipo-pigmen -tară, caracterizată de absenţa par -ţială sau totală a pigmentului natu-ral animal, melanina, în ochii, pieleaşi părul animalelor (sau, mai rar,doar în ochi). Albinismul rezultă prinmoştenirea unor gene recesive, pu -tând afecta toate vertebratele, atâtpeştii, amfibienii, reptilele, păsările,cât şi mamiferele, inclusiv oamenii.

„Fiind un exemplar albinos,sensibilitatea lui e ridicată din toatepunctele de vedere. Astfel, trebuiesc

evitate variaţiile mari de tempe -ratură şi de umiditate. Crescătorulce mi l-a vândut pe Candy mi-a atrasatenţia să nu îl manevrez imediatdupă ce a mâncat sau în perioadade năpârlire, să nu îl scot din terariudacă temperatura din cameră sca -de sub 20 de grade Celsius şi săobserv dacă nu apar paraziţi externipe piele. Într-adevăr, animalele suntleit stăpânilor. Dacă eu urmă resccu sufletul la gură fiecare episoddin «Prison Break», Candy mi-aarătat o evadare live. Am umplut ca -sa de bucăţi de staniol pentru a-lauzi dacă trecea peste vreuna şi i-ampus o capcană cu un şoricel. Dinpăcate pentru mine, s-a arătat maideştept decât l-aş fi crezut, întrucâta evitat cu succes toate capcanele.A doua zi l-am găsit, unde altunde -va, decât între hainele mamei mele,persoana care îl place cel mai pu -ţin”, a povestit Cristina.

Pentru tânăra băimăreancă,Candy este doar începutul în te -raristică, anul acesta plănuind săcumpere o pereche pentru Candy,iar anul viitor, când şerpii vor atingematuritatea sexuală, să aibă ur -maşi.

„Şerpii din genul Lampropel -tis sunt ovipari, putând depune pâ -nă la zece ouă. Cu ajutorul prietenu-lui meu, sper ca anul viitor pe vre meaasta să am o adevărată familie de«acadele»… sau un candy shop”, aconchis Cristina, povestind despreplanurile sale de viitor.


Speranţa vede invizibilul,simte intangibilul şi îm -plineşte imposibilul -

un citat după care oamenii tind săse ghideze în viaţă, mai mult saumai puţin conştienţi de greutateaacestei trăiri. Chiar şi atunci cândtotul pare pierdut, speranţa areharul de a schimba chiar şi destine.Tot crezul în mai bine a schimbat şiceea ce părea predestinat lui Laur,unul din miile de copii români caresuferă de o boală amară. La vârstade un an, după mai multe investi -ga ţii făcute în spitale din ţară şi dinstrăinătate, băieţelul a fost diagnos-ticat cu autism. Această tulburarea început să îl hărţuie de când abiafăcea cunoştinţă cu lumea, să-irăpească dreptul de a descoperi, dea se bucura şi de a comunica cu ceidin jur. Nedrept, Laur s-a refugiatîntr-o „carapace”, un refugiu clăditde boală pe deznădejde, teamă şineputinţă. Lupta cu o tulburare că -reia, într-un secol al vitezei, medi -cina nu a reuşit să-i dea de capătavea să fie lungă şi grea.

Autismul este o tulburare ne -u ro logică ce suprimă abilitatea dea comunica şi care afectează modulde percepere şi înţelegere a infor -maţiei. Această tulburare distor - sionează emoţiile prin apariţia unordificultăţi de înţelegere a sentimen -telor. Simptomatologia acestei tul -burări cuprinde dificultăţi de con-centrare, tendinţă de izolare şicom portament stereotipic. În timpul

adolescenţei şi mai apoi în tinereţe,mulţi dintre cei care suferă deautism reuşesc - prin tratament - sădobândească unele din abilităţileafectate de boală. Şansele la o viaţăapropiată de normalitate depindînsă de diagnosticarea precoce şitratamentul început de timpuriu.

O prelungire a voinţei

Povestea lui Laur, un băieţelacum în vârstă de patru ani, născutîntr-o familie din Arad, nu esteobişnuită. Părinţii lui au făcut tot cele stă în putinţă pentru a-i oferi cea

mai bună medicaţie. De starea luiLaur se ocupă medici neurologi,psihoterapeuţi, logopezi şi lista despecialişti ar putea continua. Spredeosebire de alţi copii autişti maipuţin norocoşi, arădeanul a primittratament şi fost integrat în toateterapiile convenţionale şi necon -venţionale. Aşa a ajuns Hope (Spe -ranţă) în casa micuţului. Un tovarăşcare avea să-i fie alături băieţeluluiîn cele mai grele momente. Hopeeste o femelă de ponei cu care Laurface hipoterapie, sub îndrumareaspe cialistului. Băieţelul a începutşedinţele de hipoterapie de la ju -

HIPOTERAPIE


Hope, alinare pentru minte,trup şi suflet


mă tatea anului trecut şi, pentru căacest tip de activitate necon ven ţio -nală a dat rezultate, părinţii au ho -tărât să-i cumpere un ponei, maiprecis, pe Hope.

Hipoterapia acţionează asu -pra fizicului şi a psihicului pacien-tului prin mai multe căi, începândde la poziţia călare, care stimuleazămusculatura şi îmbunătăţeşte tonu -sul, şi până la energia pozitivă trans -misă de animale, despre care studi-ile arată că ar avea efecte ce nutrebuie subestimate. Apropierea decal şi practicarea călăriei dez voltăîncrederea de sine, alungând teme -ri le şi îmbunătăţeşte capacitatea deconcentrare. În acest fel apar pro-grese la nivelul relaţionării, însă tre-buie ştiut că rezultatele apar în timp,dacă terapia se face consecvent.„Hipoterapia este doar una dintremetodele cunoscute pentru amelio-rarea autismului. Desigur, este ne -voie de multă răbdare şi încredere.Călăria în scop terapeutic nu face

minuni peste noapte. Calul devineo prelungire a voinţei celui caresuferă de tulburări cum este autis -mul. Mersul pe cal prezintă simili-tudini cu mersul pe jos, iar călăriaare un avantaj de confort. Călărianu doar stimulează anumite grupede muşchi, ci scade intensitatea

agitaţiei neuromusculare, ceea ceînseamnă mai mult calm şi concen-trare sporită”, a explicat Adrian Do -brity, specialistul cu care Laur facehipoterapie.

Încredere câştigată

Terapeutul a precizat impor -tanţa temperamentului pe care îlare animalul cu care se practicăşedinţele de hipoterapie. Calul per-cepe întotdeauna neliniştea, chiardacă această stare nu este însoţităde anumite reacţii vizibile. În cazulpersoanelor cu autism, frica, reti -cenţa şi agitaţia sunt însoţite demanifestări pregnante. Terapeutulnecuvântător trebuie să fie calm,blând şi docil, pentru a câştiga în-crederea persoanei care suferă deaceastă tulburare. Hope are toateaceste atribute, însă, cu toate aces-tea, a pătruns mai greu în universulmicuţului.

Primele şedinţe de hipotera -pie nu au trezit interesul lui Laur.Temător faţă de nou, sub siguranţaconferită de rutină, băieţelul a ape -lat la unele tertipuri pentru se refu-gia în carapacea sa, la fel cum maifăcuse şi în alte situaţii noi. Dupăun timp, Hope a reuşit însă să cap -teze atenţia micuţului. „Am ales unponei pentru că este de talie maimică. La început a fost mai greu,pentru că a trebuit să ne luptăm cufrica de ceva ce nu cunoaşte. Copiiicare suferă de autism se simt mai


în siguranţă dacă nu apar elementenoi în viaţa lor. Laur a învăţat sămeargă călare, să execute anumiteexerciţii simple de îndemânare şi săse bucure de prezenţa animalului.Atât tonusul fizic, cât şi cel psihicau fost îm bunătăţite şi băieţelul aîn ceput să relaţioneze mai bine.După o şedin ţă de hipoterapie, abor-darea psihologului a putut fi maibună, pentru că el s-a relaxat. Întimp, relaţia cu animalul a devenitmai bună, iar micuţul a ajuns chiarsă îl îndră gească”, a menţio natDobrity.

Energie pură

Dispoziţia lui Laur a devenittreptat mai bună, la fel cum şi aten -ţia şi deschiderea faţă de nou s-audezvoltat mult. Totul s-a clădit cumultă răbdare, ambiţie şi speranţă.

Specialistul în hipoterapieeste convins că animalele au capa -ci tatea de a emana enegie, un bal-sam pentru cei aflaţi în suferinţă.Energia lor contribuie la restabilireaechilibrului emoţional. Hope emanăenergie şi i-o transferă micuţuluichiar şi la o simplă atingere. „Ani-malele au energie pură, care poatecontribui la armonizarea statusuluienergetic. Simpla mângâiere a unuianimal poate aduce alinare, linişte,împăcare. Iar atunci când între omşi animal se creează o legătură,efectele energiei sunt resimţite maimult”, este de părere Dobrity.

După luni de terapie şi trata-ment, Laur a făcut progrese mari. Aînceput să vorbească, să îşi exprimemai bine dorinţele şi sentimenteleşi să comunice cu cei din jur. Con -tinuă hipoterapia alături de priete -nul nechezător, Hope.

Ce este hipoterapiaHipoterapia este o

formă de terapie necon -venţională, la care nu auacces multe persoane caresuferă de tulburări neuro-logice. Călăria în scop tera -peutic este încă tratată cuscepticism în ţara noastră,deşi în Occident se practicăde zeci de ani. Datorită be -ne ficiilor sale, hipoterapia aînceput să câştige teren înameliorarea tulburărilor ne -u rologice şi nu numai. Hi po -terapia are o serie de efecteterapeutice importante: cog-nitive, fizice, emo ţionale, so-ciale şi comportamentale.


Din nefericire, se pare căunii consideră în ultimavreme că a-ţi duce câi -

nele sau pisica doar la un tuns stan-dard sau o „mică” ajustare a lun -gimii unghiilor reprezintă un obiceiperimat, acum serviciile de „pet-care” fiind completate în mod uzualde şedinţe de manichiură, pedi chiu -ră, detartraj, tratamente spa corpo-rale sau faciale. Să recu noaştem,aceste tendinţe pot fi considerateoarecum excentrice, însă tratamen -tele de înfrumuseţare care depă -şesc orice urmă de normalitate şichiar frizează absurdul sunt... tatu-area şi pictarea cu aerograf a ani-malelor de companie.

Transformarea înfăţişării unuicâine sau unei pisici într-un ursuleţpanda sau altă creatură exotică saucrearea unui look punk ori extrava-gant reprezintă un trend din ce înce mai prezent în rândul crescă to -rilor de animale de companie, susţinamericanii de la National Associa-tion of Professional Creative Groo -mers (NAPCG). Cum era de aşteptat,iubitorii de animale se împart îndouă tabere opuse, respectiv ceicare sunt partizani ai acestei modeşi adversarii lor, care luptă pentruabandonarea acestei groză vii pecare primii o numesc „artă”.

Mai întâi de toate, trebuie săştim că pielea unui animal este dezeci de ori mai sensibilă decât ceaa omului, iar blana care o acoperăare rostul său. Faptul că proprietariide astfel de saloane de înfrumu -

seţare („pet grooming” - cum nu -mesc americanii acest obicei) susţincă vopselurile şi substanţele folositenu pun în primejdie sănătatea şistarea fizică sau mentală a anima -lelor nu îi mulţumeşte deloc pe com -batanţii angajaţi în lupta pentru apă -rarea drepturilor animalelor. Aceştiasusţin că, aşa cum animalele neiubesc exact aşa cum suntem şi noiar trebui să facem la fel, fără săîncer căm să schimbăm aspectulprie tenilor noştri necuvântători.

Această formă de expresie„artistică” ce întrece limitele obiş -nuitului, mai exact vopsirea cu aero-graful a blănii animalelor, nu esteper manentă, ci dispare treptat, du -pă spălări repetate, tratamentuldând rezultate mai de durată încazul animalelor cu blana albă saudeschisă la culoare. Unii stăpâni deanimale îşi justifică acest compor-tament vizavi de patrupede prin fap-

tul că găsesc distractivă o astfel deimagine, iar alţii, din motive comer-ciale, doresc să tatueze logoul saunumele companiei lor pe propriulanimal de companie.

Pisici şi câini tatuaţi

Pe de altă parte, au începutsă apară cazuri de animale tatuatepermanent şi în adevăratul sens alcuvântului. Recent, Timur Rimut, unartist în tatuaje în vârstă de 24 anidin Rusia, şi-a tatuat propria pisicădin rasa Sfinx, spunând că şi-a doritfoarte mult ca pisica lui să fie unică,să devină un animal ornament. Am-bii, atât Timur, cât şi pisica sa Coco,poartă acum acelaşi înscris pepiept, mai exact maxima latină„Carpe Diem”.

DG Wilson, din aceeaşi breas -lă ca Timur, şi-a tatuat câinele, T-Rex, în semn de mulţumire pentru

FAPT


Tatuarea animalelor - cruzime sau artă?


că… l-a învăţat cum să iubească (!).Wilson i-a făcut inscripţia în interi-orul urechii, în timp ce câinele su -ferea o intervenţie chirurgicală, pro -fi tând astfel de efectele anes teziei.Rămâne doar să ne întrebăm de ceacest fenomen, care este scopulsău profund ori finalitatea?

Peşti tatuaţi

Modă izbucnită în China, înjurul anului 2005, peştii tatuaţi cuajutorul tehnologiei laser au devenitîn ultima vreme un „must have” alacvariştilor excentrici. Diferite mode -le, inscripţii sau logouri sunt tatuatepe aşa-numiţii Peşti Papagal (ParrotFish). Tatuajul peştelui dubleazăcostul faţă de unul normal, natural.Un reprezentant al unui magazincare vinde astfel de peşti susţinecă peştii nu sunt răniţi, nu suferă,iar laserul folosit pentru aplicareamodelului are o intensitate scăzută,chiar dacă tatuajul este permanent.

În pofida acestei afirmaţii, ceicare militează pentru apărareadrep turilor animalelor spun că a -ceastă practică este crudă şi des -consideră drepturile vieţuitoa relor,declarând în acelaşi timp că nu potînţelege de ce ar fi nevoie de o„îmbunătăţire” a frumuseţii natu-rale. Astfel, biologul marin ZhangZhicheng susţine că tatuajul cu

laser este dăunător peştilor, de -oarece le zdruncină echilibrul fizio-logic şi distruge stratul protector ex-terior. Cândva o practică interzisă,tatuajul este acum aplicat cu sângerece, paradoxal, chiar pe animalecu sânge rece. Desigur, reacţiaocea nologului nu este singulară.„Moartea Prin Vopsire” este o or -ganizaţie dedicată exclusiv stopăriiprocesului barbar de injectare apeştilor tropicali ornamentali cucoloranţi şi agenţi cancerigeni - şipeştii au dreptul la o viaţă normală,o viaţă creată de mama natură.

Porci tatuaţi

Dacă v-aţi gândit că lista ani-malelor tatuate se opreşte la peşti,câini şi pisici, v-aţi înşelat. În YangZhen (Beijing - China) există o fermăde porci, unde belgianul WimDelvoye (46 ani) împreună cu alţiartişti tatuează… scroafe şi vieri.Primul porc l-au tatuat în 1997. Latatuarea unui singur porc participăconcomitent până la trei artişti, pen-tru a lucra constructiv şi a folosi tim-pul anesteziei în mod operativ.

Vegetarian convins, Wim de -clară că persoanele care militeazăpentru drepturile animalelor nu aude ce să-şi facă griji, deoarece porciisunt anesteziaţi, raşi şi frecaţi cuvaselină înainte de a fi tatuaţi, dar

cu toate acestea militanţii pro tes -tează, susţinând că porcii suferă in-util pentru câştigul comercial al aşa-zişilor „artişti”. În rest, animaleletrăiesc o veritabilă viaţă de porc, sebălăcesc în noroi şi sforăie prinpădurile ce împrejmuiesc ferma.Fiecare porc are un îngrijitor per-sonal, care trebuie să se asigure căpielea este permanent hidratată şiîşi păstrează tatuajul în stare bună.Animalele sunt expuse pentru vizi -tatori, iar tatuajele pot fi cumpăratedupă moartea lor, pielea animalelorfiind conservată.

De exemplu, în anul 2008, unelveţian a plătit 150.000 euro pen-tru a intra în posesia unui astfel detatuaj, cu imaginea Fecioarei Maria,imediat după moartea animaluluicare îl purta. În ciuda protestelor ce -lor care se ridică împotriva acesteipractici, afacerea e una deosebit debănoasă, preţurile acestor tatuajeajungând la sute de mii de euro bu-cata (cel mai „în trend” porc are ta -tuat logoul Louis Vuitton, iar o seriede alte modele de tatuaje fiind in-spirate de cele purtate de prizonieriiruşi).

„Porcii sunt o alegorie fru -moa să, care ne determină să negândim la ceea ce înseamnă pentrunoi arta şi unde se trasează linia în-tre ceea ce este artă şi ceea ce nueste artă”, a explicat Wim.

VÂNZĂRI CÂINI

• Vând pui Amstaff cu pedi-gree, 2 luni, vaccinări şi deparazitărila zi. Tel.: 0767.218.232.

• Canisa Ducipal Kennel vin depui de Amstaff din părinţi campi oni.Pentru mai multe informaţii: tel.0723.436.893, www.ducipal-am-staff.ro.

• Aduc orice rasă de câini lacomandă în cel mai scurt timp posi-bil. Se oferă contract. Informaţii: tel.0747.188.594, www.mydog.ro.

• Canisa Dog Cosmino vindepui de Cio bănesc German, linii de

show, din pă -rinţi arbitraţi, cupedigree, mi-crocip, carnetde sănătate şi

de performanţă, din monta T KayoVon Haus Mofli & M Nicole Von Di-alro, data naşterii 8 septembrie 2012.Tel. 0744.172.955.

ADOPŢII CÂINI

• CREME. Creme este o că -ţeluşă mix ogar englez, alb cu crem,

cu carnet, vaccinu -rile şi deparazitărilela zi, bine întreţinu -tă. Va fi de talie me-die, cel mult. Iubeş -te oamenii, copiii şise înţelege bine cuorice companion,chiar şi cu pisicile.Îşi doreşte de 3 luni

o familie adoptivă care să o iu -bească aşa cum este ea, plină dee nergie. Contact: 0721.223.371(Lusiana).

• Oferim spre adopţie uncăţel comunitar, 4-5 luni, talie me-die, vaccinat, deparazitat, extrem

de jucăuş. Tel. 0721.223.371 (Lu-siana).

VÂNZĂRI PISICI

• Vindem pisoiaşi Persani, rasăpură, cu năsuc turtit, jucăuşi, sănă -toşi, dolofani, de culoare alb, crem,tortie, gri, gri cu crem, cu părinţii vi -zi bili. Tel. 0216.104.659.

• Vând pui albi de pisică Per -sană (Piteşti). Tel. 0722.640.081.

ÎMPERECHERI PISICI

• Motănel Persan superb, să -nătos, jucăuş, de culoare cream-tab by,cu ochii portocalii, în vârstă de 4 ani,caută prinţesă de aceeaşi rasă. Tel.0723.785.231, 0213.440.889.

ADOPŢII PISICI

• SIRIUS. Se oferă în adopţie,în Bucureşti,motănelu lSirius, ne-gru, în vâr - stă de patruluni şi jumă -

ta te. Este foar te afectuos, cu min te,li pi cios. Crescut în apar tament. De -parazitat intern şi extern, vaccinat,educat la litieră, are carnet desănătate. Se asigură sterilizarea, lavârsta potrivită. Mănâncă orice. Con-tact: 0745.183.103; [email protected] (Lia).

• DOUGLAS. Disponibil pen-tru adopţie înB u c u r e ş t i ,motănelul Dou-glas, alb cupete gri-tigrat,în vârstă deşase luni. Vor -bă reţ, tor că cios,

activ, energic, simpa tic. Crescut îna par ta ment. Este deparazitat internşi extern, vaccinat, are carnet de să -nătate, este educat la li tieră. Se asi -gură steriliza rea, la vârsta potrivită.Mă nân că orice. Iu be şte companiaaltor pisici. Contact: 0745.183.103;[email protected] (Lia).

DRESAJ

• DRESAJ. Clubul Câinilor Uti -li tari este o asociaţie care se ocupăcu pregătirea câinilor de utilitatesocială (pregătirea unor echipe decâini de salva re şi câini pentru tera -pie asis tată de a ni male). Prin treacti vi tăţile Clubului se nu mără con - sili erea di feritelor organizaţii guver-namentale şi neguverna men tale înceea ce pri -veşte folosireacâinilor utili-tari, edu careaopiniei publi -ce, dar maiales a copiilor, despre beneficiileinte r acţiunii om-animal sau desprecâini utilitari şi câini în general.Oferim cursuri de: Agility - 2 sau 3antrenamente pe săptămână; Dre -saj dis ciplină - de grup sau individu -al; Cău tare şi salvare - 1 sau 2 an tre -namente pe săptămână; Dres ajsocializare, probleme de comporta-ment, com petiţii, examene etc.

SERVICII

• PET ZONE, salon toaletarecanină şi felină, vă aşteaptă în ju -de ţul Maramureş - municipiul BaiaMare, pe str. Nicolae Bălcescu nr.11. Servicii profesionale şi preţuriprietenoase! Pentru programări,telefonaţi la 0742.160.267.

90

• ANUNŢURI • ANUNŢURI • ANUNŢURI • ANUNŢURI • ANUNŢURI • ANUNŢURI • ANUNŢURI •

Anunţurile persoanelor fizice sunt publicate GRATUIT. Trimiteţi anunţul peadresa de e-mail [email protected], însoţit de datele de identificare (nume,prenume, adresă şi nr. telefon - acestea nu vor fi publicate în cadrul anunţului,decât dacă sunt conţinute în textul trimis de către dumneavoastră). Anunţurile

trimise fără datele de identificare solicitate nu vor fi luate în considerare.


Anunţuri pentru FIRMEÎn acest an, fir mele spe ciali za te în co mer cia li za rea pro du -

selor şi/sau ser vi ciilor spe cia lizate ofe rite pen tru anima lelede com pa ni e, precum şi ca nisele pot să pu blice, contra cost,şi anun ţuri de mică şi mare publicitate în revista Petzoom,bene ficiind de ofer ta spe cială pe 2013.

Detalii privind pre ţurile şi condiţiile de plată şi de publicarese pot obţine la adresa de e-mail: [email protected].

91

eşti doar la un click distanţă de poveşti unice ai căror eroi sunt animalele de companie:

www.petzoom.ro

ACUM poţi să citeşti revista şi online

Următorul număr al revistei Petzoom

apare în luna mai 2013.


Suntem la fiecare CACIB,

la fiecareevenim

ent sau loc important…

aşa cănu-i nicio surpriză că ne găsiţi şi aici:https://w

ww

.facebook.com/petzoom

ro

Cornelia-Doriana Jurj din Lu-goj (jud.Timiş) - str. C. D. Gherea,nr.16 -, a înscris-o pe Alla, o femelăde Ciobănesc Caucazian în vârstăde 6 ani, în concursul organizat deMaravet şi Petzoom „inspirată dear ticolul «Giganţii roşii din Caucaz»”.Probabil nu spera ca fotografia „ve -te ranei” să fie declarată câştigă -toare. Însă a fost. Aşa că Alla a fostdeclarată „Vedeta lunii”, iar Corne -lia-Doriana Jurj va primi hrana ne -cesară animalului său de companiepentru o lună.

Pe locul II s-a clasat Sari (penumele din „buletin” Abigail Heart-breaker), o frumoasă femelă dinrasa Ogar Afgan, în vârstă de 3 ani,fotografiată de stăpâna sa, KovacsImola-Szidonia, din Braşov, iar pelocul III, Tessa, în vârstă de opt luni,al cărei profil ni l-a prezentat Sonia-Maria Chwoika, din Reşiţa (jud. Ca -raş-Severin).

Le transmitem mulţumiri tutu -ror concurenţilor (cu menţiuni spe -cia le pentru Bruno, un tânăr BracGer man în vârstă de patru luni - fo -

to grafiat de stăpâna lui, AndreaMuerth, din municipiul Braşov, darşi pentru Diana, o căţeluşă de Cio -bănesc German din judeţul Timiş,în vârstă de un an şi jumătate, că -reia, paradoxal, îi plac... florile), asi -gu rându-i de preţuirea noastră şi in-vitându-i participe şi la urmă toareleconcursuri organizate de revistanoastră (detalii în pagina 94).

Şi tu poţi să câştigi un premiuasemănător, dacă trimiţi, până îndata de 12 aprilie 2013, o singurăpoză cu animalul tău de companie

pe adresa de e-mail: [email protected]. Clasamentul celor mai re -uşite fotografii va fi stabilit de un ju-riu format din redactori ai revistei.Pozele clasate pe primele trei locurivor fi publicate în numărul următor,iar fotografia clasată pe locul I va fipremiată cu hrana necesară ani-malului de companie timp de o lună.În e-mail, precizaţi numele şi prenu-mele dumneavoastră, adresa com -pletă, numărul de telefon şi numele,ra sa şi vârsta animalului de compa nie.Succes!

Snoopy, un „havanez” răsfă -ţat şi foarte popular, în vârstă de unan şi două luni, este personajul prin -ci pal al „poveştii” care a fost decla -ra tă câştigătoare a concursului nos-tru „Scri soarea lunii”, iar stăpânasa, arădeanca Mirabela Beniuc, vapri mi din partea firmei Maravet şi arevistei Petzoom hrană pentru o lu -nă pentru cel pe care-l alintă, nudoar datorită blăniţei, ci şi atitudiniisale de mic şef, „Ciobănesc în mini -a tură”. Posesoarea acestui frumosBichon Havanez, Mirabela Beniucspune că Snoopy i-a schimbat viaţa.Până să aibă alături un companionca el, nu îşi închipuia câtă afecţiunepoate arăta un patruped. „Snoopynu este un animal de companie, ci

este cu adevărat un prieten. Esteex trem de ataşat de mine şi îi placesă fie întotdeauna în preajma oame -nilor. Bichonul este foarte jucăuş şicurios din fire, astfel că este inte re -sat de absolut tot ce se întâmplă înjurul său. Cum mă înso ţeşte maipeste tot, e lesne de înţeles că cer -cetează toate locurile în care ajun -gem şi îşi face mereu noi cunoştinţecare, desigur, îl adoră - şi mereuprofită de faptul că e îndrăgit de toa -tă lumea!”, a scris Mirabela Beniucdespre Snoopy, „un sociabil mereucu chef de zben guială”.

Dacă vrei să participi şi tu laconcursul „Scrisoarea lunii”, trimiteo fotografie şi câteva fraze la adresade e-mail [email protected] şi

convinge-ne că animalul tău de com -panie este unul deosebit - detalii, întalonul aferent din pagina 94.

Suc ces!

CONCURS

„Eu sunt VEDETA lunii!”• Maravet şi Petzoom o premiază pe Alla, din Lugoj, cu hrană pentru o lună

Scrisoarea LUNII

2Sari

1Alla

3Tessa


SPECIAL

iPET - Gadgeturi şi tehnologii pentru animale de companie

Fie că eşti un fan al se-riei Star Wars care şi-a dorit din-totdeauna să-l aibă ca „animal”de companie pe Chewbacca sauYoda, sau doar unul căruia îi place ca patrupedul săusă iasă din mulţime, trebuie să fii cu ochii pe produsul

ăsta. E vorba de o zgardă inscripţionată„Chewie is my co-pilot”. Face partedintr-o serie de zgărzi Star Wars, costă

9.99 dolari americani şi se poate co -man da de pe www.amazon.com.


Pentru cei ocupaţi, darcu dare de mână pentru pisicasau câinele de acasă, „băieţiideştepţi” din industria extrageriibanilor din buzunarele proprieta -ri lor de animale de companie auinventat un scaun cu laser.Lase Chase Toy costă 40 de do -lari (dar poate fi găsit şi cu redu -ceri de 25%). „Scula” asta e capabilă să proiectezepuncte laser pe podea, fapt care incită patrupedelecasnice, determinându-le să se angajeze într-un joc de-aşoarecele şi pisica. Jocul poate fi setat să funcţionezeîntre 5 şi 20 de minute şi are o autonomie de 15 ore.Pentru cei mai economi există o alternativă: FroliCatBolt, care costă 18,50 dolari şi este cam acelaşi lucru.

Border Patrol este unprodus adresat siguranţeitale şi a câinelui tău. Pentrua evita un infarct în cazul încare câi nele tău fuge deacasă, gadge tul are rolul dea-l monitoriza în spaţiul im -pus de tine. Cu ajutorul uneizgărzi high-tech, Border Pa-trol te anunţă prin telefon, e-mail şi mesaj sonor că pa-trupedul a depăşit perimetrul stabilit. Poate fi şi unbun trainer, ajutând câinele să înţeleagă care sunt li -mi tele teritoriului său. Costă 150 de dolari americanişi poate fi comandat pe www.worldwidepetproducts.com.

Dacă tu şi câinele tăuîm părtăşiţi pasiunea de a că -lători cu motocicleta sau de aface mosh pit pe piesele rock,trebuie să vă protejaţi. Decicasca este obligatorie! Auzindde astfel de pasiuni pe care leîmpărtăşesc şi animalele, ceide la Rockstar Puppy Boutiqueau creat căşti speciale pentru

câini care pot fi personalizate în fel şi chip: de la căştiroz cu cristale până la cele pline de ţinte şi flăcări şi carecostă între 40 de dolari şi 275 de dolari (www.rock-starpuppyboutique.com).

Cască ochii!

Patrula de zgardă

Ţi-a venit rândul la cu -răţenie generală în casă? Ni -cio problemă, câinele tău îţieste alături şi la bine şi la rău.Trebuie doar să-l echipezi cuun set de mopuri mobile şi ca -sa e „lună”. Din păcate... nu eun produs real, ci o invenţieamuzantă a lui Todd Lawson,care s-a gândit să producă di -ferite cutii de cadouri cu pro-duse fictive şi amuzante. Decieste doar o farsă, aşa că o săcontinuaţi să faceţi curăţenietot singuri, fără câinele-mop(totuşi, pentru curioşi: www.prankpack.com).

Câinele-mop. Nu „mops”!Dacă până acum v-am

prezentat „mofturi”, „fiţe”, „aiu -reli”, aflaţi că „invenţia” asta econ siderată un alt „must buy”:trusa de hidratare Tröff. Con ce -pută special pentru animalele decompanie, asigură că ani măluţulsau animăloiul, după caz şi sta -tură, se va hidrata sănătos şi vafi ferit de contaminarea cu „rău -

tăţi” din apele naturale întâlnite în excursii. Tröff „asi -gură un flux adecvat de apă (…). Atunci când e goală,Tröff se pliază pentru depozitare uşoară. Husa Tröffeste, de asemenea, eco-friendly”. Practic... e apă lapet pentru pet. Nici nu vă mai amărăsc cu preţul.

Apă la pet pentru pet

Zgardă Star Wars

Scaun cu laser


CONCURS

„EU SUNT VEDETA LUNII!”• Câştigă hrană pentru o lună pentru animalul tău

Trimite, până în 12 aprilie2013, o singură poză cuanimalul tău de com-

panie pe adresa de e-mail [email protected] şi poţi câştiga.Clasamentul celor mai reuşite fo-tografii va fi stabilit de un juriualcătuit din redactori ai revistei.Pozele clasate pe primele 10 locurivor fi publicate în numărul viitor alrevistei, iar fotografia clasată pelocul I va fi premiată cu hrana ne -cesară animalului de companietimp de o lună. În e-mail, precizaţinumele şi prenumele dumnea voas -tră, adresa completă, numărul detelefon şi numele şi vârsta animalu-lui de companie. Succes!

TALON de ANUNŢ GRATUIT

Date de identificare (nu vor fi publicate în revistă, dar sunt obligatorii pentru publicarea anunţului):

Nume şi prenume: ...........................................................

Adresa completă: ............................................................

...........................................................................................

telefon: .............................................................................

e-mail: ...............................................................................• Taloanele care nu au completate datele

de identificare nu vor fi luate în considerare.

Completează talonul, decupează-l şi trimite-l prin poştăpe adresa Baia Mare, str. Europa nr. 9.

De asemenea, poţi trimite talonul completat, scanat saufotografiat, pe adresa de e-mail: [email protected]

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...........................................................................................

...............................................................................

valabil numai pentru persoane fizice CONCURSCÂŞTIGĂ cu petzoom şi Maravet

hrana animalului tău de companie pentru o lună!

Scrie o scrisoare despre o întâmplare deosebită dinviaţa ani malului tău de companie, decupează talonul,comple tea ză-l integral şi trimite-l împreună cu scrisoareape adresa: Baia Mare (jud. Maramureş), str. Europa nr. 9,până la 12 aprilie 2013 (data poştei). Poţi trimitescrisoarea şi pe adresa de e-mail [email protected],alături de talonul scanat sau fotografiat. SCRISOAREALUNII va fi publicată (integral sau parţial) în numărul viitor alrevistei, iar semnatarul acesteia va CÂŞTIGA cantitatea de hranănece sară animalului său de companie timp de O LUNĂ.

Datele dumneavoastră

Nume şi prenume: ................................................................Adresa: ..................................................................................................................................................................................telefon: ..................................................................................e-mail: ....................................................................................

Datele animalului de companieNume: .....................................................................................Vârstă: .....................................................................................Greutate: ................................................................................Categoria (câine, pisică etc.): ..............................................Rasă/specie: ….......................................................................

#

#


Date post:	10-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

O nouă rasă de PISICI - petzoom.ropetzoom.ro/PDF/Petzoom 6 tot.pdf3în 1 Ultima cucerire...

Documents