DENISE ROBINS

O inim` s`getat`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

VIRGIL F~G~DARU

ALCRIS

Capitolul 1

Când telefonul sun` \n timpul micului dejun din aceadiminea]` teribil` de aprilie [i Lucie s`ri \n picioare ro[ind,sora ei vitreg`, Margaret, c`reia i se spunea Maggie \n familie,[tiu c` s-a \ntâmplat ceva. Cele dou` surori se aflau \nbuc`t`rie cu copiii, trecând prin rutina zilnic` de a-i face s`m`nânce bine, de a se comporta bine.

Pân` atunci, lui Margaret i se p`ruse c` sora ei era preapalid` [i deprimat`. Observase desigur, plin` de team` c` \nultimul timp, Lucie era cam nelini[tit`. Nu era a[a de obicei.Era genul de femeie calm` [i lini[tit`.

– De ce, \ncepu Maggie, crezi c` acel telefon era pentru tine?– A[a... a[a am b`nuit... ezit` Lucie, apoi ie[i din buc`t`rie,

pentru a nu se observa c` ro[ise.Maggie ridic` din umeri, apoi continu` s` se ocupe de

copii: Timothy avea [apte ani [i Angela trei. Maggie \i adorape cei doi, la fel [i pe so]ul ei, Dick, marinar, aflat acum pe unvas undeva, prin Mediterana.

Ca mai toate femeile cu familie [i mijloace modeste de trai,Margaret Callow era mereu ocupat`. Cu toate acestea, se\ntreba ce ar trebui s` fac` pentru a veni \n ajutorul suroriisale vitrege. Se sim]ea obligat` fa]` de Lucie, care renun]ase lao carier` r`mânând la Hove pentru a o ajuta s`-[i \ngrijeasc`familia.

|n ultima sa scrisoare, Dick men]ionase c` era cazul caLucie s` fie eliberat` de aceste sarcini. Nu c` ar fi fost cumvafor]at` s` r`mân` acolo, ca o prizonier`. Ea se oferise s`renu]e la slujba de asistent` medical`, când Maggie fuseseoperat`, cu un an \n urm`. Situa]ia fusese disperat` pe atunci.Singura rezolvare fusese Lucie, pentru c` Maggie avusesecomplica]ii dup` opera]ie.

De fapt, familia lui Maggie fusese singura \n care tr`ise cuadev`rat Lucie, de la moartea p`rin]ilor.

Cândva, ea sim]ise c` \n inima ei era profund dedicat`carierei de asistent` medical`. F`cuse cursurile la un marespital din Londra, dar la sfâr[itul celui de al doilea an destudiu, boala necru]`toare care o lovise pe Maggie, pusesecap`t visurilor Luciei de a deveni asistent`. Trecuser`unsprezece luni de când p`r`sise spitalul.

Dick [tia c` so]ia lui se \nzdr`venise [i putea avea grij` defamilie, f`r` probleme. Margaret [tia [i ea acest lucru. Dar nuera \nc` preg`tit` pentru lovitura de diminea]`, pe care i-od`du Lucie când se \ntoarse de la telefon.

Margaret, care o cuno[tea foarte bine, citi o urm` de vin`,dar [i de interes pe figura acesteia.

6 DENISE ROBINS

– Ce este cu tine, Lucie? o \ntreb` ea privind-o lung.Atunci, Lucie izbucni:– Maggie, telefonul a fost pentru mine. Mi s-a propus o

slujb`.Maggie, care tocmai \nmuia o linguri]` \n g`lbenu[ul oului

micu]ei Angela, o sc`p` pe mas`. Feti]a o lu` repede [i \ncepus` bat` cu ea \n marginea mesei.

Lucie ad`ug`:– Nu ]i-am spus pân` n-am fost sigur` c` m` duc la

interviu, dar acum sunt.– Nu mai spune! exclam` Maggie, ai ]inut totul secret!Dar nu se ab]inu s`-i zâmbeasc` Luciei. Fata asta, c`ci a[a o

considera pe Lucie, pentru c` era cu zece ani mai tân`r` decâtMaggie, care ajunsese deja la treizeci de ani, ar`ta foartefrumos cu chipul \mbujorat, luminos [i gura \n form` deinimioar`. De obicei, era cam palid`. Nici nu se bronza preau[or. Fiind mioap`, purta ochelari cu lentile groase, din dosulc`rora priveau doi ochi frumo[i, mai mult verzi decât alba[tri,cu gene dese, a[a cum numai miopii au.

Lucie Reed era ceea ce se nume[te o femeie minion`. Aveami[c`ri rapide, precise [i gra]ioase.

Avea o talie sub]ire ca de viespe, principala atrac]ie atrupului ei. Cu toate acestea, nu se putea afirma despre ea c`este o fat` frumoas`, din cauza nasului cârn [i a gurii cu buzeprea pline. Avea p`rul castaniu deschis, strâns \ntr-un coc laspate, ceea ce-i d`dea un aer u[or demodat.

O INIM~ S~GETAT~ 7

F`r` ochelari, ar`ta ca o [col`ri]`, total diferit` de sora eivitreg`, care era mic` [i dolofan`, având deja un aer dematroan`.

Lucie i se adres`, u[or vinovat`.– Mi-e greu s`-]i spun, dar va trebui s` v` p`r`sesc pe \ntâi

mai, draga mea Maggie. Dac` interviul se va desf`[ura bine, nuv`d de ce n-a[ face-o.

O dat` micul dejun terminat, Maggie trimise copiii \ngr`dina din spatele casei [i-[i aprinse o ]igar`, \n timp ce Lucie\[i continu` confesiunea.

Inten]ionase s` nu-i p`r`seasc` pân` la sfâr[itul anului,\ncepu ea, dar mai apoi sim]ise c` nu mai este atâta nevoie deea [i c` putea s`-[i ia o slujb`, s` aib` o via]` separat` de a lor.Nu mai suporta s` depind` de Maggie [i Dick, de[i eracon[tient` c` ajutorul ei le era de mare pre].

Lucie realizase c` nu suporta s` se \ntoarc` la spital;\n]elegea c` nu avea o voca]ie special` pentru aceast` meserie,dar, dup` un an de absen]`, aflase c` fostele ei colege erauacum instalate pe posturile lor [i c` trebuia s` re\nceap`cursurile cu alte tinere.

Apoi v`zuse un anun] \ntr-un ziar local, unde scria c`[coala de b`ie]i Keynwood avea nevoie de o intendent` cuceva experien]` medical` [i c` postul era vacant de la \ntâimai.

Maggie o ascult` cu aten]ie.– Keynwood! exclam` ea. Nat Randall nu preda acolo?Lucie ro[i violent.

8 DENISE ROBINS

– A[a este. Probabil se mai afl` acolo. F`cea parte dinconsiliul profesoral.

– }i-ai pierdut min]ile, Lucie? Am crezut c` ultimapersoan` din lume pe care vrei s-o vezi este Nat!

Lucie \[i ]inea privirea asupra c`nii cu ceai, din fa]`. Avea ostare de nervi destul de puternic`, explicabil` de fapt.

Ce mult se \n[ela Maggie! Nat nu era ultima persoan` dinlume pe care voia s-o vad`, ci singura. De cum v`zuse anun]uldin ziar, sim]ise c`-[i pierde min]ile, c` nu se mai poateconcentra. Numele lui Nat \i trezise atâtea amintiri!

– Cred c-ai uitat de aventura cu el, altfel n-ai fi optat pentruslujba aceea, observ` sora ei vitreg`.

Lucie trase aer \n piept. Nici asta nu era adev`rat. Nu uitaseaventura, cum \i spunea ea: \n timp ce scria scrisoarea c`tredirectorul [colii, inima \ncepu s`-i bat` necontrolat numai lagândul va fi sub acela[i acoperi[ cu Nat... \l va vedea din nou...vor respira acela[i aer... \i va auzi vocea... abia acum realiz` cât\l dorea \napoi \n via]a ei.

|[i f`cuse datoria fa]` de sora ei, Dick [i copii, dar via]amonoton` din familia lor n-o mai satisf`cea [i sim]ea c`irose[te acei doi ani de experien]` de la [coala de asistente, pecare o putea pune \n slujba copiilor de la Keynwood, undeputea câ[tiga [i ceva bani. Nepotul ei mergea deja la [coal`, iarMaggie se putea descurca doar cu Angela.

Lucie suferise dintotdeauna din cauz` c` era o persoan`prea inimoas`. Amintirea lui Nat [i a dragostei lor din varatrecut` \i reveni mai viu \n minte. De ce oare dintre toate

O INIM~ S~GETAT~ 9

femeile din lume tocmai ea se \ndr`gostise de Nat? Nat, careera un tân`r mult prea dur pentru vârsta lui. Dar \ncânt`tor,\ntr-un fel anume... P`rea c` poate s` cucereasc` pe oricineimediat dup` ce saluta... ar`ta bine, era iste], profesor deistorie [i englez` la acest liceu. Avea un fel anume de a face ofemeie s` se simt` important` pentru el. Nu mai conta c` acestlucru nu era real. Farmecul lui, se gândi Lucie, era ca unmagnet care atr`gea pe oricine \ntr-un mod irezistibil.

Se cunoscuser` la Brighton, la dans. Dup` prima privire alui Nat [i primul dans, Lucie [tiuse c` era fata din „My fairlady“... ar fi putut dansa ... toat` noaptea....cu el.

Dar \n timp, chiar când lucrurile p`reau c` merg bine \ntreei, Nat avea obiceiul de a disp`rea brusc f`r` a o vorb`. Atunci,Lucie sim]ea ca [i cum ar fi fost aruncat` afar` \n frig [i l`sat`s` \nghe]e.

Nu mai [tia nimic de el, de vreo nou` luni. Dar acum, aflat`\n buc`t`ria lui Maggie, i se p`ru c`-i aude glasul, spunându-i:

– Mai sun`-m` când [i când, Santa Lucia...[i când voi putea,voi veni s` te scot undeva...\mi place cum dansezi; este oschimbare atât de pl`cut` dup` ce auzi zile \ntregi zbieretelepu[tilor...

El o numise Santa Lucia, nume la care nu se mai gândisenimeni altcineva, iar ea, considerând c` i se potrive[te,\ncepuse s` râd`.

Era o tân`r` inocent`, prea inocent` pentru a putea atragepentru prea mult timp aten]ia unui b`rbat ca Nat. Ar fi vrut cael s` existe doar pentru ea...

10 DENISE ROBINS

De fapt, \ntre ei nu fusese nimic concret. O scosese decâteva ori \n ora[. Atunci, ei i se p`ruse c` rela]ia lor \ncepe s`intre pe f`ga[. Ea, care nu fusese \ndr`gostit` pân` atunci, afl`cum era s` \ncepi s` sim]i fiori, doar [tiind c` b`rbatul iubit teinvita \n ora[. Cum era s` sim]i c` te pierzi \n ochii lui, sauatunci când el \]i declar` c` e[ti cea mai frumoas` minion` dinvia]a lui...

Atâta doar, apoi disp`ruse. Poate nu [tiuse niciodat` ceefect avuseser` vorbele lui asupra ei.

Iar acum, Maggie o bombarda cu \ntreb`ri. Lucie \ncerc` s`nu se mai gândeasc` la Nat, [i s`-i explice surorii sale vitregece voia s` afle.

Lucie avea aproape dou`zeci [i trei de ani [i sim]ea c`[coala din Keynwood era exact ceea ce-i trebuia atunci.

O prieten` a ei fusese profesoar` la aceast` [coal` [i\ncepuse cu patru lire pe s`pt`mân`, iar acum avea [ase. Nuera prea r`u dac` ne gândim c` existau [i acele minunatevacan]e, a[a c` se gr`bise s`-i spun` lui Maggie:

– Atunci, pot veni s` te mai ajut cu Tim [i Angela. Ai nevoiede mine vara, când Dick este plecat.

– |i vei spune directorului c` e[ti prieten` cu Nat?Lucie \[i mu[c` buzele.– O s` v`d...Vara trecut` fusese cu Nat la Keynwood, la o manifestare

sportiv`. Atunci \l cunoscuse pe Hugh Friern [i-l pl`cuse. Nat\l l`uda c` este un tip formidabil; dar ea nu era sigur` acum c`era cazul s` men]ioneze \n fa]a lui prietenia cu Nat.

O INIM~ S~GETAT~ 11

Maggie o privea cu mult interes [i sim]ea c` Lucie este\ncurcat`, dup` felul \n care \[i ridicase b`rbia [i strângea dinbuze. Era o fat` \nc`p`]ânat`, \n ciuda aparentei blânde]i. Eraplin` de caracter, sem`na mult cu tat`l lor.

– Mi se pare ciudat c` vrei s` reiei leg`tura cu Nat Randall,observ` Maggie.

Aceasta \i atrase un torent de vorbe din partea Luciei. Eaafirma cu t`rie c` nu avusese o aventur` cu Nat. Fuseser` doarbuni prieteni. Nat o s`rutase o singur` dat` când dansaser`.Maggie nu [tia nimic, [i nu trebuia s` se pronun]e ....

– Dar ai fost \ndr`gostit` de el [i ai suferit foarte mult dup`ce v-a]i desp`r]it. Nu [tiu asta? exclam` Margaret.

Lucie \[i scoase ochelarii [i le [terse lentilele. Clipi dingenele sale lungi [i admise c`-i p`sase cam mult de Nat, poatemai mult decât voise s` admit`.

– De fapt, este problema ta, Lucie! exclamase Maggie. Dara fost un b`rbat neserios.

Lucie nu era de acord.– Ar fi absurd, zise Lucie, ca un b`rbat s` cear` \n c`s`torie

fiecare fat` cu care iese de câteva ori. Sau poate nu am fost eucea aleas`...

Lucie \i aminti lui Maggie de Martha, o fost` coleg` de[coal`, care era mereu cu capul \n nori [i se \ndr`gostea foarterepede. Martha spunea c` o fat` trebuie s` aib` curaj, s` fac`ea primul pas, s`-i declare b`rbatului c`-l iube[te. Iar acum,Lucie se ducea la Keynwood Hall s` ob]in` o slujb` [i s`-lprind` \n mreje pe Nat.

Maggie pufni \n râs.

12 DENISE ROBINS

– Lucie, draga mea, e[ti o ciudat`! Uneori e[ti mult prearetras`, dar Dick sus]ine c` e[ti genul care nu se las` pân` nuob]ine ce vrea.

Lucie \ncepu s` râd`. Apoi redeveni serioas`. Nu ob]inuseceea ce dorea, din nefericire.

Dup` ce Nat disp`ruse din via]a ei, \[i dorise cu disperares` se fi comportat ca Martha, care se \ndr`gostise de un tip dela Foreign Office, Guy Traill. Acesta fusese trimis \n Sudan, [iMarta ajunsese la Khartoum, dovedind c` [tie ce vrea. {i \ntr-adev`r, se \ntorsese cu inelul de logodn` pe deget.

Pe moment, Lucie \nchise ochii [i \n locul buc`t`riei\nsorite, cu vasele nesp`late a[a cum le l`saser` copiii, v`zuchipul lui Nat. Acea figur` extrem de frumoas`, trupulsculptural. |[i aminti o sear` când, aducând-o acas`, o s`rutasela desp`r]ire.

– |mi placi mult, Lucie, [i cred c` m` voi \ndr`gosti de tine.Oare din cauz` c` nu voia s` se \nsoare disp`ruse din via]a ei?Lucie nu [tia. Dar era sigur` c` via]a o ducea \napoi, spre Nat.Trebuie s`-l fac s` se \ndr`gosteasc` de mine, \[i spuse ea.S`-i simt din nou s`rut`rile... s` uit nop]ile \n care am plânspân` \n zori pentru c` el nu mai suna...Nat devenise o obsesiepentru ea.

Se retrase \n camera ei, repro[ându-[i c` nu apucase s` fac`ordine. Trebuia s` \ncerce s` fie mai ordonat`. |[i aminti c` [ila spital una dintre asistente o criticase pentru dezordine.

Se a[ez` \n genunchi, trase un ultimul sertar de jos [i g`sio cutie. |n cutie, avea mai multe amintiri din acea lung` var`

O INIM~ S~GETAT~ 13

din Sussex când ie[ise foarte des cu Nat. V`zu un diapozitiv \ncare se aflau \ntr-o barc` pe un lac. Nat era \n [ort.

Ea fusese extrem de fericit`; Nat \ncercase s-o \nve]e s`vâsleasc` [i râsese de eforturile depuse de ea. Mai apoi sea[ezaser` la umbra unui copac, unde mâncaser` cire[e. |[iaminti cum se aplecase spre ea, \i atinsese buzele cu degetul,[i-i [optise:

– Ai gura ca o cirea[` coapt`, Lucie. Ai chip de copil... esteo combina]ie \ncânt`toare...

Cuvintele murmurate de el o \nfioraser` [i se trezise cadup` o vraj`.

Mai scotoci prin cutia ei cu comori; g`si o pisicu]` depor]elan, pe care i-o cump`rase Nat, v`zând c`-i pl`cuse mult.Un buchet de violete uscate, p`strate pentru c` fuseser`d`ruite de el. Un program de teatru...

Am p`strat tot de la el... se gândi. Dar voi fi din nou cu el.O, Nat, iube[te-m` [i nu m` mai p`r`si de data asta!

14 DENISE ROBINS

Capitolul 2

Keynwood Hall fusese cândva o reziden]` \n stil georgian,mult râvnit`, dar dup` ce devenise [coal`, lucrurile se maischimbaser`. Cu toate acestea, era \nc` o construc]ieinteresant`.

|n acea dup`– amiaz` de aprilie, Lucie sosise de la garaHorsham [i \ncerca s` se concentreze asupra faptului c`optase pentru aceast` slujb` [i c` fusese chemat` la interviu,unde trebuia s` fac` o impresie foarte bun` pentru a fiangajat`.

Iar acum trebuia s` apar` \n fa]a directorului [colii, domnulFriern. Dar se gândea mai mult la Nat [i la zilele petrecuteal`turi de el, cu zece luni \n urm`. Era foarte emo]ionat`pentru c` se afla \n locul \n care lucra el. Ar fi fost o grealovitur` s` afle c` Nat se mutase la alt` [coal`.

Locul avea un aer p`r`sit. Mult` t`cere, nu mai era nici uncopil \n [coal`, to]i plecaser` acas`.

Un gr`dinar t`ia iarba \n fa]a biroului directorului. Luciev`zu florile viu colorate cu capetele sc`ldate \n soare.

Keynwood nu era o [coal` prea grozav`, dar se f`cuser`promisiuni de \mbun`t`]ire.

Sun` la intrare [i avu emo]ii, sperând c` ar`ta bine, c` va fipl`cut` de domnul Friern.

Discutase \n contradictoriu cu Maggie \n privin]a hainelor.Era o zi cald` [i Maggie \i sugerase o rochie \nflorat` cu jachet`,dar ea alesese o bluz` de jerse gri, cu fust` alb` [i p`l`rieasortat`. Voia neap`rat s` aib` un aer studiat, iar ochelarii s`-lconving` pe domnul Friern c` era persoana potrivit`.

Clopo]elul sun` mult [i dup` ce-[i pierdu r`bdarea, u[a fudeschis` de o fat` \nalt` [i slab`, \mbr`cat` \n pantaloni verde\nchis. P`rul ro[cat \i era piept`nat spre spate, avea ochii mari,alba[tri. Ar fi fost chiar frumoas` dac` n-ar fi avut buzele preasub]iri [i n-ar fi fost prea tras` la fa]`, ceea ce-i d`dea, cumspunea Shakespeare, un aer h`mesit. Vocea \i era cam strident`.

– Da? zise fata privind-o lung.Lucie se sim]i dintr-o dat` nervoas`. Morm`i c` se numea

Reed [i c` venise la interviu cu directorul [colii.|n ochii aceia alba[tri, t`io[i se v`zu un lic`r. Fata cea \nalt`

ridic` din umeri [i-i f`cu loc s` treac`.– Nu [tiu nimic de tine, poate [tie tata. Eu sunt Barbara

Friern.Da, Lucie \[i aminti c-o mai cunoscuse vara trecut`. Nat i-o

ar`tase [i-i spusese c` toat` lumea o poreclise Barbie. Era otân`r` egoist`, o amenin]are pentru to]i b`rba]ii.

16 DENISE ROBINS

Nat mai spusese c` lui nu-i pl`cea. Barbie avea dou`zeci [ipatru de ani [i trebuia s` se m`rite. Nu avusese un pretendentreal pân` atunci a[a c` era o amenin]are pentru to]i b`rba]ii.Lucra undeva ca secretar`, parc` la Geneva. Dar când [coala seextinsese, p`rin]ii o rugaser` s` r`mân` la Keynwood, s`-iajute.

– A[teapt` aici, te rog, m` duc s`-l caut pe tata, zise ea [i ol`s` singur` pe Lucie.

Lucie \ncepu s` se simt` a[a cum se sim]eau probabil, to]ib`ie]ii care veneau s` se \nscrie aici; nervoas`. Se uit` la biroulmare, scaunul directorial, la lucr`rile de pe birou. Pe pere]i seaflau câteva litografii [i fotografii ale unor b`ie]i de diferitevârste, grupuri de fotbali[ti, de juc`tori de crichet.

Aten]ia \i fu atras` \n mod special de o fotografie cu cadrudin piele din care-i zâmbea...Barbara, frumoas` [i zâmbitoare,\mbr`cat` \ntr-o rochie de sear`. |n fotografie mai ap`rea ofemeie cam slab`; probabil era doamna Friern.

Atunci se deschise u[a. Intr` directorul. Lucie se ridic`.V`zu un b`rbat slab, cu chelie [i ochelari cu lentile groase. Eraun b`rbat lipsit de farmec, pe care Lucie, f`r` s` [tie de ce, \lasocie tipului sportiv. El o salut` cordial.

– Sunte]i, miss Reed?Avea o voce pl`cut`, \[i spuse Lucie. Ea observ` c` Friern

n-o recunoscuse.B`rbatul se a[ez` \n scaunul s`u comod [i \mpinse absent

tot ce se afla pe birou– hârtii, fotografii, c`limar`, c`r]i, apoi \[idrese glasul, clipi de multe ori ca omul care are multe pe cap.

O INIM~ S~GETAT~ 17

– Sunt foarte ocupat, se scuz` el. Chiar când nu sunt copiiiaici, nu po]i avea o clip` liber`.

– |mi imaginez, zise Lucie.– Bine, s` vedem despre ce este vorba. Mi-ai spus la telefon

c` ai dou`zeci [i doi de ani, miss Reed, mi s-a p`rut c` e[tiprea tân`r` [i nu [tiu cum se face c` ai petrecut deja doi ani\ntr-un spital. Vei lucra sub controlul so]iei mele, care a fostasistent` pe front.

Lucie \ncuviin]a, cu toate acestea nu se gândea decât cums`-l \ntrebe dac` Nat mai preda istoria [i engleza la aceast`[coal`.

– Ai ceva experien]` medical`, presupun... zise Friern.Lucie \l asigur` c` a[a era, c` era o persoan` serioas`, care

se mai ocupase de copii, atât la spital cât [i acas`, [i avuimpresia c` l-a convins, pentru c` omul \ncepu s`-i spun`care-i erau \ndatoririle.

Stella, so]ia lui, ar fi trebuit s` discute cu ea, dar era plecat`dou` zile la mama ei, care era cam bolnav`. Trebuia s`angajeze imediat o persoan` care s` se ocupe de [coal`. Ceape care o a[teptaser` pân` \n ultimul moment anun]ase preatârziu c` nu mai poate veni, iar el dorea ca toate problemelelegate de angajarea personalului s` fie rezolvate \nainte de\nceperea trimestrului.

Nu-i pl`cea s` schimbe personalul, a[a \i spuse. Lucie vatrebui s` aib` grij` de felul \n care se \mbr`cau copiii, de masalor, de starea lor de cur`]enie. Va trebui s` acorde o aten]iespecial` celor de [apte [i opt ani. Va fi ocupat` de diminea]a

18 DENISE ROBINS

devreme pân` seara, pe la [apte. Va lua micul dejun [i masade prânz cu copiii, iar cina \n salonul privat al familiei Frierncu restul personalului.

– Dorim ca personalul s` se simt` aici ca \n familie, ziseFriern zâmbindu-i de parc` ar fi vrut s-o asigure c` a[a era.

Mai discut` [i alte probleme cu ea, \n privin]a verific`riist`rii de s`n`tate a b`ie]ilor, a repar`rii hainelor acestora. Aveaduminica liber` [i \nc` o dup`-amiaz` pe s`pt`mân`. Salariulera dou` sute de lire pe an, pentru \nceput.

– Dorin]a mea ar fi s` preiei din mers cam toate sarcinileso]iei mele, pentru ca ea s` se poat` ocupa de predare.

Lucie \ncuviin]`.– Sunt sigur` c` voi reu[i, domnule Friern, zise ea.– |n acest caz, dac` referin]ele \]i sunt bune... te voi angaja

pentru \nceput de prob`, un trimestru. B`nuiesc c` e[ti otân`r` calm` [i lini[tit`, c`-]i plac copiii. Avem mul]i profesoribuni aici, \ncepând cu miss Day, care pred` geografia. Limbilestr`ine sunt asigurate de Geoffrey Mallow, Nat Randall pred`istoria [i engleza, iar eu matematica [i [tiin]ele.

Lucie sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` necontrolat, la auzulnumelui atât de drag. A[adar, Nat era \nc` aici!

Ce va spune când va afla c` este noua intendent` a [colii?Poate va fi uimit, dar [i fericit. Iar domnul Friern se pare c` oangaja cu adev`rat, pentru c` \i ceru s`-i fac` primele rapoartela \ntâi mai. Dar pân` atunci, \i ceruse referin]ecorespunz`toare.

O INIM~ S~GETAT~ 19

Lucie men]ion` numele cumnatului ei [i rangul pe care-lde]inea acesta \n marin`, [i pe vicarul bisericii unde se duceamereu cu Maggie. {i nu se putu ab]ine s` nu adauge:

– De fapt, domnul Randall m` cunoa[te; [i pe sora mea.L-am cunoscut la o manifestare sportiv` anul trecut.

Directorul \nclin` din cap.– Foarte bine! So]ia mea abia a[teapt` s` te cunoasc`!Lucie se ridic`. Din p`cate, la plecarea de acas` nu fusese

atent` la perechea de ochelari pe care o luase; ace[tia \lalunecar` de pe nas [i c`zur`. V`zu cum directorul o prive[tecu \ndoial`.

|i lu` repede [i-i a[ez` la loc pe nas. Friern nu mai zisenimic \n afar` de faptul c` fiica lui trebuia s-o conduc`, s`-iarate [coala.

Lucie \i mul]umi [i peste câteva momente se \ndrepta cuBarbie spre cealalt` arip` a [colii, pe coridoarele bine lustruitecu cear`, apoi urcar` [i la dormitoarele cu câte [ase paturi.

Lucie observ` c` Barbie era cam plicitisit` de [coal` [i detot ce avea de f`cut, a[a c` realiz` imediat c` nu-[i va puteaface o prieten` din ea. Dar nu-i p`sa. Nu-i p`sa decât de Nat,care preda \n aceast` [coal`.

Dup` ce v`zur` [i sala de sport, du[urile [i b`ile, apoi \[iv`zu [i propria camer` \n care constat` cu bucurie c` avea [iun radiator, \ndr`zni s` se laude cu faptul c`-l cuno[tea peRandall.

Barbie o privi dintr-o dat` cu interes.

20 DENISE ROBINS

– |l cuno[ti pe faimosul Nat?– Faimos? \ntreb` Lucie. Prin ce?– Este un b`rbat fascinant, inteligent.Lucie constat` c` disperare c` ajunsese prea târziu,

pentru c` Barbie era \ndr`gostit` de Nat. Imediat n-o maisuport`, sim]indu-se geloas`. Se \ntreb` dac` Nat o iubea peBarbara.

Dup` ce vizitaser` [coala [i Lucie ar fi vrut s` ia unautobuz pân` la gara Horsham, s` economiseasc` ni[te bani,ap`ru o ma[in` sport [i un tân`r cobor\ zâmbindu-i cuprietenie.

Miss Friern zise:– Ce caut` aici? Apoi, \i spuse Luciei: este Geoffrey Mallow,

unul dintre profesori.Lucie \[i aminti c` Friern \l men]ionase, spunând doar

lucruri bune despre el, mai ales c` juca crichet.– Ce te aduce pe aici, Geoff? \l \ntreb` Barbie.– Am ni[te probleme cu tat`l t`u. Tocmai m-am \ntors din

Alpi, am g`sit ni[te specimene fabuloase acolo.– Te-ai bronzat grozav! remarc` Barbie.

El \i arunc` o privire nedumerit` Luciei [i Barbie i-oprezent`:

– Miss Reed este viitoarea noastr` intendent`.Mallow d`du mâna cu ea, timp \n care Lucie \l examin`

rapid; era un tân`r foarte hot`rât, care p`rea s` [tie ce vrea, cuo statur` atletic`, tr`s`turi comune, dar nu urâte. Poatemaxilarele \i erau prea proeminente. Dar avea ni[te ochi

O INIM~ S~GETAT~ 21

minuna]i de culoarea castanei [i un fel de a te p`trunde cuprivirea pân` \n adâncul sufletului. Dup` ce le salut`, el plec`imediat, iar Barbara nu se ab]inu de la comentarii:

– Geoff este burlac convins; pasionat doar de flor` [i faun`,femeile nu-l intereseaz`.

– Are privirea unui om bun, remarc` Lucie.– Bun`tatea lui m` plictise[te.Da, probabil te intereseaz` b`rba]ii de genul lui Nat, se

gândi Lucie.Dar când vru s-o \ntrebe pe Barbie de sta]ia de autobuz, \l

auzir` pe Mallow:– Miss Reed?– Da? r`spunse ea surprins`.– Directorul mi-a spus c` trebuie s` prinde]i trenul. V` voi

conduce eu, dac` m` a[tepta]i pu]in s` discut cu el. |ncotro?– Hove, r`spunse Lucie.– Este \n direc]ie opus`! P`cat c` nu v` pot duce pân`

acas`!– Nu conteaz`, r`spunse Lucie. Este bine dac` m` pute]i

duce la gar`.R`mas` singur` s`-l a[tepte pe Mallow, Lucie \ncepu s`

studieze fotografiile ag`]ate pe pere]ii holului [i deodat` g`siceea ce c`uta: Nat \n mijlocul unui grup de elevi, cu bra]elestrânse la piept.

Inima Luciei \ncepu s` bat` necontrolat, la vedereachipului acela frumos, ale c`rui buze zâmbeau a[a cumnumai ele [tiau s-o fac`. Deodat`, Lucie nu mai [tiu dac`

22 DENISE ROBINS

f`cuse o nebunie s` vin` pân` aici s` se \nconjoare din noude vraja lui sau era foarte fericit` c` Nat va reintra \n via]a ei.

Oare era apropiat de Barbara Friern? Lucie \[i aminti c` la\nceputul prieteniei ei cu Nat, Barbie se afla la Geneva, undelucra ca secretar`...

Auzi zgomotul f`cut de motorul unei ma[ini [i se \ndrept`spre Mallow, care o a[tepta cu motorul pornit.

– Scuze, n-am [tiut c` vei termina atât de repede, zise ea.– Nu-]i face probleme, nu este cazul s` te scuzi, r`spunse

Geoffrey.Imediat ce ie[ir` din [coal`, Lucie \i spuse c` era fericit` s`

aib` o slujb` chiar aici.– M` surprinde, zise Geoff.– De ce?– Pentru c` pari foarte tân`r`. Dar asta nu \nseamn` c` m`

\ndoiesc \n privin]a calific`rii tale!– {i domnul Friern spunea cam tot a[a ceva.. dar vorbe[te-mi

despre restul personalului, domnule Mallow, \l rug` ea.– Sunt pl`cu]i cu to]ii, zise el cam indiferent. Apoi,

continuând drumul, \ncepur` s` discute mai liber– Via]a \n comun, a[a cum este aici, nu este \ntotdeauna

simpl`, i se confes` Mallow. Po]i fi imediat \nregimentatprecum [colarii, pierzându-]i individualitatea, lucru regretabil.Via]a pe cont propriu este mai interesant`. De aceea, prefer s`plec singur \n vacan]`.

– |n]eleg, zise Lucie, voi face la fel.Mallow o privi lung.

O INIM~ S~GETAT~ 23

– Va trebui s` lup]i pentru asta. |ntotdeauna va exista câtecineva care va vrea s` te includ` \n via]a [i preocup`rile sale [ieste greu s` scapi f`r` s` fii dur sau prost crescut. Eu nu suntprea iubit pe aici, pentru c`-mi place s` fiu de capul meu. Suntpasionat de speciile rare de orhidee, sau altele de acest gen.Nu c` nu mi-ar pl`cea teatrul, din când \n când. Numai c`nu-mi place s` fiu dus cu de-a sila acolo.

– Nu-]i place s` ai prieteni? se aventur` Lucie.– Prietenii mei sunt din fara [colii; [tiu c` nu sun` bine, dar

a[a este.– Nici directoarea adjunct` nu este mai pl`cut`?– A, da, miss Day. Berryl Day. |i spunem Berry. Este o

femeie de treab` \n general, dar face parte din multe societ`]i[i secte [i te va trage dup` ea dac` nu opui rezisten]` la timp.

– Nu m` speria! exclam` Lucie.Apoi, desigur, nu rezist` [i pronun]` numele lui Randall.Mallow \nclin` din cap, [i nu mai scoase o vorb` dup`

aceea, iar ei nu-i fu greu s` \n]eleag` c` Nat nu-i pl`cea. Natera un extrovertit, total diferit de cel de lâng` ea.

Când ajunser` la gar` ea \i mul]umi, el \i dori noroc [i \[iluar` r`mas bun pân` la \ntâi mai.

Lucie urc` \n trenul de Hove [i uit` de el.

***

Când Stella Friern se \ntoarse la Keynwood, so]ul ei oinform` cu mândrie c` angajase o nou` intendent`.

24 DENISE ROBINS

Sco]ându-[i e[arfa, ea \[i privi lung so]ul, cu \ngrijorare:– Nu crezi c` este cam riscant c-ai angajat-o f`r` mine?Directorul, care-[i ridicase privirea de pe scrisoarea pe care

o scria unui p`rinte cam dificil, explod` imediat:– Chiar nu \n]eleg de ce ar trebui s` te consult! M`

consider un bun psiholog.Stella strânse din buze. El pufni dispre]uitor; \n]elegea

prea bine ce voia s` spun` ea prin acel gest. }inea mult laStella [i erau c`s`tori]i de dou`zeci [i cinci de ani. Ea era cucinci ani mai mare. Era o femeie inteligent`, lucru pe care-lapreciase mult la ea, muncea cu toat` convingerea, uneorichiar exagerând pentru aceast` [coal`, ceea ce o f`cea s` fiecam nervoas`.

|n opinia lui Friern cei ce lucreaz` cu tineretul nu trebuies` fie nervo[i, s`-[i piard` cump`tul prea u[or, pentru c`astfel cad ]int` foarte u[or curselor pe care i le pot \ntindeace[tia.

Stella nu fusese niciodat` o femeie frumoas`, doardr`gu]` poate [i avusese un p`r minunat, mo[tenit de fiicalor Barbie. Dar acum, p`rul nu mai era atât de \ngrijit ca\nainte, tenul i se cam ofilise, nu mai [tia s` se \mbrace.Devenise ceea ce el n-ar fi vrut ca ea s` fie vreodat`: o femeiedificil`. Dar pentru c` era un om bun \ncerca s` se \n]eleag`cu ea [i f`cea acelea[i eforturi [i cu fiica lor. Barbie aveafrumuse]ea [i vioiciunea care acum \i lipseau mamei sale, darera egoist` [i dur`.

O INIM~ S~GETAT~ 25

– Lucie Reed este o tân`r` deosebit`, foarte dr`gu]`.– Ce vârst` are?– Cam tân`r`, zise Friern, evitând privirea nevestei

amintindu-[i c` Lucie era aproape un copil, dar se vadescurca. Are referin]e foarte bune [i nu cred c` va ie[i dincuvântul t`u, Stella.

– Ei, bine c` am rezolvat [i problema asta! exclam` Stella,v`dit u[urat`.

Stella porni s`-[i caute fiica. |mp`rt`[ea \n secret convin-gerea so]ului ei c` Barbie era o problem`, o dezam`gire [i oamenin]are a lini[tii lor iar ea [tia [i din ce cauz`: Nat Randallera aici.

O g`si pe Barbie \n dormitor [i o \ntreb` dac` o cunoscusepe noua intendent` angajat` de Friern.

Barbie \ncuviin]` c`scând plictisit` [i-i spuse c` era oindivid` insignifiant`, cu figur` de copil.

– O, draga mea! exclam` Stella, sper c` tat`l t`u [tie ceface! De fapt, el nu se pricepe la femei. Trebuia s` m` a[tepte.

– Nu-]i va face probleme, mam`, este o tip` comun`. |lcunoa[te pe Nat, mai ad`ug` ea.

– Nu-mi spune c` este vreo iubit` de-a lui! \ncepu StellaFriern.

– |n mod sigur nu este. Nu este o femeie atr`g`toare, ziseBarbie [i ie[i din \nc`pere.

***

26 DENISE ROBINS

Seara, când lu` cina cu Maggie, Lucie \[i aminti de Mallow.Abia acum, dup` ce culcaser` copiii puteau s` mai discute [i ele.

– Pare interesant ce-mi spui, se entuziasm` Maggie.– O, nu, deloc, o dezam`gi Lucie, cu Nat acolo nu m`

poate interesa Mallow.Maggie f`cu o grimas`.– Este via]a ta, Lucie, dar te previn c` va trebui s` fii foarte

atent` dac` vei locui sub acela[i acoperi[ cu un b`rbat de careai fost \ndr`gostit`.

Lucie nu se temea, abia a[tepta s`-l vad` din nou.– O s` m` descurc. Mallow mi-a dat [i el câteva indica]ii.

Oricum, Nat va deveni sclavul meu mai repede decât \]iimaginezi.

Maggie pufni \n râs.– Lucie, draga mea, tu nu e[ti genul de femeie care s` fure

min]ile unui b`rbat.– Atunci... o s` m` schimb!– |]i urez mult noroc, draga mea!Mult noroc! O s` am nevoie de el, se gândi Lucie.Când veni [i ziua \n care \ncepu noua slujb`, Lucie era

foarte \ncrez`toare.|[i p`r`sise cu inima strâns` nepo]ii, care o rugar` cu

lacrimi \n ochi s` nu plece. Maggie se descurcase; g`sise dejao tân`r` nem]oaic` numit` Brunhilda, care s-o ajute lagospod`rie. Surorile se s`rutar` la desp`r]ire, iar Maggie f`cuglume despre un eventual inel de logodn` cu care se va\ntoarce Lucie \n prima vacan]`.

O INIM~ S~GETAT~ 27

Ajunse la timp la [coal`, pe o ploaie câineasc`. Gr`dina numai era la fel de frumoas` [i cl`direa avea un aer pustiu.

De aceast` dat` Lucie fu invitat` s` intre de c`tre oservitoare \ntr-o salopet`. Anna avea nou`sprezece ani, p`rullung pân` la umeri [i dou` pasiuni: b`rba]ii [i dansul.

Acum, Keynwood era ca un viespar plin de activitate. Maierau dou` zile pân` când p`rin]ii \[i aduceau odraslele.

Dup` sosirea ei, femeile de serviciu \ncetar` m`turatul [isp`latul coridoarelor. Sosir` [i unii copii, ceva mai \nainte dedata programat`, iar Lucie, care vru s` observe cumreac]ionau, observ` c` ace[tia \l \ndr`geau pe director. La fel[i pe Geoffrey Mallow, cu care jucau crichet.

Lucie o cunoscu [i pe doamna Friern; o femeie \nalt`,autoritar`, care-i va face probleme, se gândi ea imediat ce o v`zu.

– A[a am f`cut [i vom face aici la Keynwood, obi[nuia ea s`repete, timp \n care Lucie \n]elese c` nu va trebui s` aib`ini]iative personale. Se interes` cu insisten]` de referin]eleLuciei, apoi plec`, promi]ând c` vor relua discu]ia.

O aten]ie special` trebuia acordat` gemenilor Peter [i PaulGraham, de opt ani. Erau ni[te copii foarte delica]i, camdebili, c`rora Lucie trebuia s` le ia mereu temperatura, la celmai mic semn de boal`.

– Vom fi foarte atente cu ei, dar nu-i vom cocolo[i, oaten]ion` Stella.

Lucie \[i duse lucrurile \n camer` [i despachet`. La ora unuera masa anun]at` de gong, or` la care \l va revedea pe Nat, segândi ea cu bucurie.

28 DENISE ROBINS

Privind pe fereastr`, o v`zu pe Barbie Friern, care se\ndrepta spre terenurile de sport. Avea o pelerin`transparent` [i o umbrel` cu buline. Era foarte elegant` [iacum pe ploaie [i era bronzat` frumos.

Lucie renun]` la ochelari pe care-i puse \n suport, pentruc` voia s` arate foarte bine, când se \ntâlnea cu Nat.

Pe coridor se lovi pe Geoffrey Mallow, care mergea mereu\n vitez`; el murmur` o scuz`, apoi se \ntoarse spre ea dup`ce o dep`[i [i o \ntreb`:

– Pot s` te ajut cu ceva?– Nu, mul]umesc, r`spunse Lucie, fericit` c` urma s`-l vad`

pe Nat.Deodat`, v`zu un alt b`rbat care venea spre ea pe coridor cu o

serviet` \n mân`. Era Nat. Nat, a[a cum \l [tia ea atr`g`tor, elegant.– Nat! exclam` Lucie. El ridic` privirea. Lucie citi uimirea

din ochii lui. Apoi, ea care trebuia s` aib` mult` \ncredere desine, [i-o pierdu cu totul. E[ti surprins s` m` vezi?

– Pu]in spus. Ce faci aici, Lucie?– Sunt noua intendent`.– Tu?– Da, eu.Se privir` câteva clipe.Indiferent ce gândea Nat Randall, Lucie \[i cam pierduse

curajul pentru c` el nu zâmbea, nici m`car nu-i lu` mâna. Iarcând \i vorbi, o f`cu pe un ton foarte rece:

– M` tem c` nu prea \n]eleg...Lucie \l \ntrerupse. |i explic` imediat cum citise ziarul,

v`zuse anun]ul [i se prezentase.

O INIM~ S~GETAT~ 29

– Am crezut c` ai ajuns asistent`, zise Nat.Ea se uit` nervoas` la u[`, fiindu-i team` c` va intra cineva.– |]i voi explica mai târziu.|l v`zu cum \[i mu[c` buzele, dup` un obicei al lui. Lucie

\[i cam pierdu din entuziasm. Zile [i nop]i nu se gândise decâtla clipa asta.

– Nu te bucuri s` m` vezi, Nat?El o privi din nou cam \ncurcat, cu servieta \n mân`. Figura

lui nu avea expresie. Nu c` n-ar fi fost impresionat de re\ntâl-nirea cu Lucie, cu figura ei dr`g`la[`. Acum lucrau amândoi \nacela[i loc. |ntr-un fel asta nu-i prea convenea. Mai precis, era[ocat. Nu fusese niciodat` capabil s-o priveasc` pe Lucie Reed \nochii aceia cu gene lungi, f`r` a admite c` erau foarte frumo[i.Nu putea s` nu citeasc` dragostea \n ochii ei. Se sim]ea flatat.

– Sunt atât de fericit c` te rev`d, Luce, c` nu [tiu ce s` maispun. Sper c` te vei sim]i bine aici. E[ti o femeie eficient`.

– Eficient`? Ce vrei s` spui cu asta, Nat?– Vom avea ocazia s` discut`m mai târziu, acum m`

gr`besc, m` a[teapt` directorul \n biroul s`u.Lucie \nghe]` când v`zu c` pleac` pur [i simplu f`r` alte

comentarii.Era con[tient` c`-l iubea mai mult ca oricând. Dar avea

sentimentul c`-l deranjase cumva, nu [tia prin ce, dar mai alesprin sosirea aici.

|[i acoperi fa]a cu mâinile, dezn`d`jduit`.– Ar fi fost mai bine s` nu fi venit!Stella Friern \ns`, o striga pe coridor:– Unde este intendenta? Am nevoie de ea! N-a v`zut-o nimeni?

30 DENISE ROBINS

Capitolul 3

Pentru o clip`, Lucie ezit` s` r`spund` la chemare,dezam`git` peste m`sur`. Apoi reu[i s` se adune. Mândria of`cu s` ridice b`rbia, cu obrajii ro[ii de indignare, s` vrea s`revin` la realitatea solicitant`. |[i luase o slujb` aici laKeynwood. Foarte bine, va r`mâne aici, indiferent prin ce va finevoit` s` treac`. Nu se va târ\ umilit` \n vreun col], s`-[iplâng` de mil` c` Nat nu reac]ionase a[a cum ar fi vrut ea. |iva ar`ta c` este o femeie puternic`; nu mai este fata timid`care se pierdea la o simpl` privire a lui.

Str`b`tu coridorul unde o a[tepta doamna Friern cu unteanc de ziare \n mân`. Figura ei acr` nu exprima nimicbun.

– Abia te-am g`sit, miss Reed. Este o zi foarte aglomerat`pentru noi, am nevoie de ajutor.

– Desigur, doamn` Friern.

– Urmeaz`-m` la clasele mici. Acolo vom putea discuta. Amuitat s` stabilesc orarul. {tii, cu boala asta a mamei, \mi estefoarte greu... s-au \nscris mul]i copii noi anul acesta...[i acestlucru cere timp \n plus...

Lucie o urm` pe femeia aceea \nalt` la clasele mici.Doamna Friern se a[ez` la catedr`, iar Lucie \i urm`ri

sfaturile cu privire la modul de \ntocmire a orarelor.O ascult` cu mult` aten]ie. Ore fixe pentru du[, culcare, mese

[i verificarea st`rii de s`n`tate, toate acestea erau problemele ei.Doamna Friern \ncepu s` le a[tearn` pe hârtie. Lucie trebuia s`le afi[eze pe un panou care trebuia s` fie gata foarte repede.

Lucie se apuc` de treab`, dar nu-l putea da uit`rii pe Nat. |istricase totul. Nu se putea gândi decât la ceea ce citise \nprivirea lui, la felul rece \n care o primise. Era foarte nefericit`.

Când termin`, duse panoul la doamna Friern. Dar \naintede a intra auzi vocea lui Nat [i [tiu c` se afla acolo. |l g`sizâmbindu-i cu farmec insolent so]iei directorului; nu mai erabulversat. |i zâmbi chiar [i ei.

– Regret c` nu e[ti de acord cu mine, Stella, zicea el.Ce spusese oare Stella cu care nu putea s` fie de acord? {i-i

spusese Stella... sau poate pentru faptul c` lucra de mult timpaici, Stella era deja o prieten` a lui. Dar Stella era [i ea femeie.Nat [tia s` se fac` pl`cut [i celei mai preten]ioase femei. IarStella \i zâmbea lui Nat plin` de \ncântare, pentru c` asta seputea citi pe chipul ei comun. Era evident acum c` Nat aveaputerea de a o face pân` [i pe so]ia directorului s`-i zâmbeasc`.

Lucie evit` s` priveasc` \n direc]ia lui Nat.

32 DENISE ROBINS

– Am terminat ce mi-a]i dat de f`cut, doamn` Friern, zise ea.– O, mul]umesc, r`spunse Stela Friern, apoi ad`ug`: ]i-l

prezint pe domnul Randall, profesor la aceast` [coal`.Acum, Lucie \ndr`zni s` se uite la Nat. Dar, spre uimirea ei,

nu mai citi dezinteres \n ochii lui. Ba chiar, \i zâmbi.– Ne-am cunoscut, deja.– Da, murmur` Lucie.– Adev`rat? \ntreb` Stella Friern cu nep`sare. N-o interesa

cum [i unde se cunoscuser` cei doi. Se ridic`, luând acel micpanou adus de Lucie.

– Trebuie s` m` apuc de treab`...|n timp, Lucie se va obi[nui cu aceste cuvinte foarte des

uzitate de Stella Friern.Lucie vru s-o urmeze, dar se auzi strigat` de Nat.– Luce...Se \ntoarse cu capul sus, ]an]o[`, spre el.– Poftim, domnule Randall.El \ncepu s` râd`.– Cât formalism!– Cred c` este modul cel mai corect de abordare, acum

când lucr`m amândoi \n aceea[i institu]ie.– O, da este foarte corect! exclam` el râzând [i Lucie se

sim]i luat` \n derâdere. |[i dori s`-l poat` ur\. Cum putea fiatât de prietenos acum, iar cu o or` \n urm` o privise ca peultimul om pe care avea chef s`-l vad`?

– Nu m` pot obi[nui cu faptul c` lucrezi aici, draga mea,asta este! zise el râzând.

O INIM~ S~GETAT~ 33

Lucie \l privi lung. {tia c` este un tip capricios, instabil.El o privi, observ` \nc` o dat` cât de frumo[i erau ochii ei

[i-[i dori s` nu fi purtat ochelari. Aceast` Lucie Reed emanacandoare, inocen]` [i tocmai asta \l atr`sese vara trecut` la ea.Realizase c` prefera ca \n jocul b`rbat– femeie s` se confruntecu cineva care [tia regulile. Iar Lucie nu putea fi aceea. A[a c`disp`ruse din via]a ei.

Iar acum avea alte planuri, alte visuri, cu Barbara Friern.Nu putea s` nege c` Barbara nu era o femeie atr`g`toare [i c`o rela]ie bun` cu ea nu-i aducea avantaje.

Uitase de Lucie. N-o d`duse cu totul uit`rii. Când o v`zusemai devreme, se temuse c` fata \[i luase aceast` slujb` pentrua-l prinde din nou \n mrejele ei [i ideea \l iritase.

Dar enervarea \i trecuse repede, pentru c` tot ce sim]isepentru ea se estompase. A[a se \ntâmpla cu Nat. Nimic nudura la el. Vanitatea masculin` \i fu \ns` atins` v`zând din nouochii aceia mari, plini de repro[. Nu voia s` fie brutal cu ea [ide aceea \ncerc` s` fie mai generos.

– Te rog s` ier]i felul \n care am reac]ionat când ne-am\ntâlnit mai devreme, \i spuse el. M-ai luat prin surprindere;m` bucur s` te rev`d, Santa Lucia.

Faptul c` folosi vechiul nume \i f`cu mare pl`cere Luciei.– Poate c` n-ar fi trebuit s` vin aci, \ncepu ea, cel pu]in nu

f`r` s`-]i fi spus, Nat, dar am crezut c` te vei bucura...– Sigur c` m` bucur.... personalul de aici nu este prea

pl`cut... va fi infinit mai bine s` te [tiu aici.Ea se \nfior`.

34 DENISE ROBINS

– Ce vrei s` spui, Nat? Sau, mai precis, crezi ceea ce spui?– Sigur c` da!– Ar fi mai bine s`-mi continuu treburile... \ncepu Lucie...El observ` c` era o fat` foarte frumoas`, chiar a[a cu

ochelari. De aceea \i spuse:– Nu fugi, Luce. Mai spune-mi despre tine. Stella nu-mi

interzice.|ncepur` s` discute, iar ea s` se simt` mai bine. |i povesti

despre opera]ia surorii sale, despre faptul c` \ntrerupsese[coala de asistente.

Apoi se \ntreb` dac` Nat \nregistrase tot ce i se spusese.Ochii lui o cercetau minu]ios, cu acela[i neastâmp`r [i nurenun]ase nici un minut la ]igar`.

– Acum chiar trebuie s` plec, \i spuse ea, temându-se c`directorul [colii ar putea intra.

– Ne vedem la mas`, zise el. Vom mai vorbi atunci pentruc` [i eu am multe s`-]i spun. |ntotdeauna mi-a pl`cut s` staude vorb` cu tine, Luce. Vom g`si o modalitate s` st`m mai desde vorb`. A, [tiu, o s`-]i las un bilet \n cutia po[tal`.

– O s` m` uit zilnic, s` v`d dac` am ceva, promise Lucie.– O s`-]i scriu ceva minunat, glumi el.– Trebuie s` plec, repet` Lucie.– Cred c` nu m` mai placi, Luce, zise el aparent trist. Dar

nu m` surprinde.Dintr-o dat`, vanitatea s`-i zicem, \l f`cu pe acest b`rbat,

care avea \n fa]` o fat` frumoas` despre care realiz` acum c`-ilipsise mult, s-o doreasc` numai pentru el. Era mai frumoas`

O INIM~ S~GETAT~ 35

[i mai pu]in aduc`toare de probleme decât Barbie Friern, pecare trebuia s-o flateze permanent, sau poate pentru c` \ntreel [i Lucie Reed era ceva anume... Numai c` pentru Nat ceeace sim]ea acum nu mai era valabil [i peste cinci minute. Cutoate acestea, Lucie \l f`cea s` simt` ceva...

– Te rog s` nu-]i mai iei niciodat` r`mas-bun de la mine,Luce...

Ea ro[i.– Adev`rat?El o lu` de mân` [i o trase mai aproape. Apoi \i s`rut`

ambele mâini [i Lucie d`du uit`rii toate teoriile auzite de laalte femei; uit` ce-i spusese Maggie, c` trebuia s` lase b`rbatuls` se simt` cuceritor [i se sim]i bine \n bra]ele lui.

– Draga mea Lucie, ai fost atât de apropiat` cu mine anultrecut... las`-m` s` te ajut aici, unde via]a \ntr-un internat deb`ie]i poate fi foarte dur`. Ne vedem la mas`.

Lucie sim]ea c` prinde aripi. Porni spre sala de intenden]`,dar pe drum se \ntâlni cu Mallow, care discuta cu o femeiescund` cu p`r c`runt. Avea ochi alba[tri, un ten foarteproasp`t dar nu se putea numi frumoas` din cauza uneidanturi urâte. Era miss Day. Lucie afl` c` i se spunea BerrylDay Horsey– c`lu]ul– din cauza acelor din]i mari.

– M` bucur s` te cunosc, miss Reed. Ce bine c` avem ointendent` atât de tân`r`, Geoffrey!

– Da, este foarte bine, zise Mallow.Miss Day o lu` pe Lucie de bra].

36 DENISE ROBINS

– Cred c` te sim]i pierdut` \n prima ta zi aici. O s` te ajuts` cuno[ti locul [i lumea. Te rog s`-mi spui Berryl.

– Mul]umesc pentru aten]ie, Berryl, zise Lucie.Intr` o alt` tân`r` \nalt` [i slab`; era Joanna Parish, care

preda muzica.– Ce bine c` avem o intendent` atât de tân`r`, nu, Joanna?

\ncepu Berryl Day. M-am s`turat de acriturile b`trâne, cu carenu po]i schimba o vorb`!

Geoffrey le conduse spre sala de mas`.Lucie r`mase câteva clipe cu profesoara de muzic`; p`rea

foarte rezervat`. Lucie realiz` c` nu-i va fi u[or s` se\mprieteneasc` imediat cu ea.

Mai apoi, Berryl \i m`rturisi Luciei c` Joanna \[i luaseaceast` slujb` pentru c` p`rin]ii ei \[i pierduser` averea [iastfel renun]ase la a fi pianist`, a[a cum se preg`tise. Lucie \[iimagin` ce tortur` era pentru ea s`-i aud` pe pu[tii carecântau fals, \n timp ce sufletul ei tânjea dup` muzica bun`.Dar nu se plângea niciodat`.

– Sper c` te vei integra u[or aici. Sunt oameni amabili.Câteodat` [i eu \mi doresc s` fiu rezident`. Dac` locuie[ti aiciajungi s` fii devotat` trup [i suflet [colii.

– Atunci tu de ce nu...– Tata are o form` foarte grav` de artrit`, iar mama nu s-ar

descurca f`r` mine.Lucie \i spuse c` \ncepuse s` cunoasc` personalul [colii

[i-i vorbi despre Nat. Observ` c` ochii profesoarei de muzic`se luminar` \ntr-un fel ciudat.

O INIM~ S~GETAT~ 37

– Adev`rat? Este un tân`r foarte capabil!Imediat, Lucie se \ntreb` dac` Nat \[i exercitase farmecele

[i asupra acestei tinere t`cute, nobile, care preda muzica unorcopii pe care nu-i interesa aceast` disciplin`, [i nici n-o\ncurajau \n vreun fel.

Imediat ce se a[ez` la mas` nu se mai gândi decât la clipa\n care Nat \i s`rutase mâinile.

Directorul [colii [i so]ia lui se a[ezar` la mas`, Geoffrey ladreapta doamnei Friern, iar Nat la stânga.

Barbara Friern \ntârzie pu]in [i se a[ez` de cealalt` parte a luiNat. Chiar dac` f`cea eforturi s` nu se uite la el, privirea Luciei eraatras` permanent \n acea direc]ie, ca de un magnet. O dat` saude dou` ori, \i surprinse privirea, ba chiar i se p`ru c`-i zâmbise.Dar nu putea s` i se adreseze pentru c` Barbara nu-l sc`pa dinochi. Acum, Barbie era alta str`lucea, monopoliza conversa]ia.

Era destul de inteligent`, dar prea mali]ioas`. Iar Nat seamuza teribil de glumele ei. Era foarte atent cu ea, \i ofereacondimente, [erve]ele, ba chiar \i ridica de pe jos ceea cesc`pa... era un \ncânt`tor cavaler.

Directorul discuta doar cu Mallow, care-i povestea desprenu [tiu ce [coal`, pe care o vizitase \n Alpi.

Miss Day discuta cu Lucie. Joanna Parish era t`cut`,pierdut` \n tristele ei gânduri.

Prânzul le era servit de Herta, servitoarea danez`. Eraalc`tuit din friptur` de miel, pl`cint` cu mere [i brânz`.

Lucie [tiu c` Nat va refuza pl`cinta. |[i aminti c` lui nu-ipl`ceau nici cremele, de[i era un gurmand. Dar probabil se\nscrisese \n via]a de la aceast` [coal`.

38 DENISE ROBINS

Mallow lu` dou` buc`]i de pl`cint`, apoi renun]`.Continua s` descrie elevii pe care-i cunoscuse la Cortina, felul

\n care organizau ascensiuni montane. Men]ion` câteva denu-miri latine[ti de flori pe care doar directorul p`rea s` le \n]eleag`.

– Este uimitor, zise Geoffrey, c` gen]iana poate s` deacincisprezece la sut` zah`r. Nu este cristalizabil desigur, darpoate fi folosit la b`uturi.

Barbara Friern \[i \ntoarse ochii spre Geoff, l`sându-l liberpe Nat.

– Pare o denumire greu de pronun]at, parc` din operelegermane, constat` ea.

Aici Joanna Parrish intr` \n discu]ie.– Crede]i c` opera german` are denumiri

\nsp`imânt`toare, miss Friern?– N-a[ putea spune c` sunt o specialist`, [tiu doar despre

Valhalla, recunoscu Barbara.– Opera lui Wagner este frumoas` [i stimulant`, zise

Joanna cu gravitate.– Fiecare cu gusturile sale, ripost` Barbara.Dup` ce ascult` o vreme, Lucie se hot`r\ s` vin` \n ajutorul

Joannei.– Am fost o singur` dat` la Covent Garden, la Tristan [i

Isolda. A fost minunat.– Sentimentalismele teutonice m` las` rece. {i nici nu

\n]eleg primadonele supraponderale, care \ncearc` s`-[iascund` gr`simile \n spatele scutului lui Siegfried.

Situa]ia devenise u[or \ncordat`. Mallow o salv`.– Este ciudat s` consta]i c` o floare atât de frumoas` [i

modest` poate produce otrav`, zise el.

O INIM~ S~GETAT~ 39

Lucie nu se mai uit` la Barbara, dar sim]i c` aceasta seridicase de la mas` \mpreun` cu Nat. Privi cu coada ochiului[i i se p`ru c` ace[tia se ]ineau de mân`. Poate era un accident.Se mai ridicar` [i al]ii de la mas`, iar Lucie constat` c` de fapt,mai r`m`sese doar Mallow, care-[i aprinsese pipa.

– |mi ]ii companie la cafea? Eu beau cafea doar la miculdejun [i la prânz, zise el.

Lucie \nregistr` invita]ia lui ca pe o \ncercare de a o face s`se simt` bine, nu ca un pe[te scos din ap`.

– Mai târziu te voi invita la plimbare prin gr`din`, o anun]`Geoff. Am cultivat acolo ni[te plante \n culturi experimentale.Te intereseaz` s` vezi rezultatele?

Lucie m`rturisi c` nu [tia mai nimic despre gr`din`rit, darc` i-ar f`cea pl`cere s` vad` plantele lui.

Mallow \[i aprinse pipa. Avea ni[te mâini mari,puternice, mâini care puteau arunca u[or o minge decrichet. Se gândi la mâinile lui Nat, cu degete sub]iri [iunghiile \ngrijite. Acele mâini o atingeau acum pe BarbaraFriern, \[i spuse ea cu am`r`ciune. Era \ndr`gostit de fatadirectorului?

Mallow se ridic` brusc [i ie[i dup` ce-[i re\nnoi invita]ia, iarLucie se duse la sp`l`torie, unde verific` masa aceea lung` pecare st`teau hainele b`ie]ilor, f`cu liste de necesar cu Hertasau chiar cu doamna Friern.

Inspect` dulapurile cu medicamente [i lu` cheile.Trecu prin toate dormitoarele cu Stella Friern [i ascult`

cum aceasta \i spunea cine doarme \n care pat, cum trebuias`-i supravegheze pe b`ie]i la baie.

40 DENISE ROBINS

Directorul \nsu[i, \i spuse doamna Friern, se ducea \nfiecare sear` s` le spun` noapte bun` tuturor copiilor, dup`care Lucie trebuia s` sting` luminile.

Nu-l mai v`zu pe Nat decât la cin`.Cu toat` activitatea pe care o avea de \ndeplinit, nu putea

s` nu se simt` atras` de avizier, unde, \n spa]iul ei avea s`g`seasc` un mesaj de la el.

Când \l va g`si? Ce-i va scrie? Poate \i va spune unde [i cândse vor vedea. Poate \n afara [colii.

Trebuia s` cread` c` lui Nat \i p`rea bine c` venise s`lucreze aici, se gândi ea.

Sim]ea c` este foarte \ndr`gostit` de el. |[i verific`avizierul, dar nu g`si nimic.

Seara era supra\ncordat` [i obosit`. Numai dup` ora [aptetermin` toate treburile date de doamna Friern. |[i scoasehalatul, \mbr`c` o rochie bleu [i se \ndrept` spre sala de mese,c`utându-l pe Nat din priviri. Dar fu dezam`git`. Se aflauacolo doar dou` persoane, Mallow [i miss Day.

– Nat Randall a ie[it \n ora[, o informar`.Lucie se a[ez` cu mâinile \ncle[tate \n poal`. Era atât de

dezam`git`...– Dar familia Friern? Miss Friern?Geoffrey o l`muri:– A ie[it cu Randall. De fapt, el este doar [oferul ei, pentru

c` Barbie avea o \ntâlnire undeva, la Brighton.Lucie nu vru s` m`nânce nimic. Dintr-o dat` nu-i mai era

foame.Nu-l va vedea pe Nat \n seara asta [i nici nu va g`si vreun

bilet de la el.

O INIM~ S~GETAT~ 41

Capitolul 4

Ziua urm`toare, Lucie nu mai avu r`gaz s` se gândeasc` laNat. Era ziua \nceperii trimestrului, iar la Keynwood sosiser`vreo patruzeci de [colari, \nso]i]i de p`rin]ii lor. Unul din ei,veni \n cel mai luxos Rolls pe care-l v`zuse vreodat`. Nu vauita niciodat` felul \n care cunoscuse familia Finch.

Era o zi frumoas`, iar soarele uscase deja urmele ploii din ziuaprecedent`. Terenurile [colii erau verzi, acel verde pe care numaio ploaie recent` \l confer` câmpului. Rândurile de lalele eraumai frumoase ca oricând. Cl`direa [colii era proasp`t renovat`.

Lucie \ncerc` s` lase deoparte din problemele sale [iurm`ri cu interes sosirea elevilor. Se salutar` \ncânta]i derevedere, apoi, \n grupuri, \ncepur` s` discute, s` spun`glume, s`-[i aminteasc` din vacan]`.

Cu toate c` era mult` lume, Lucie observ` c` mai era câteun b`iat care nu voia s` se desprind` de fusta mamei,temându-se de clipa desp`r]irii. Sim]i mil` pentru ei.

Dar de fapt, fu realmente mi[cat` când \l v`zu pe JeremyFinch mergând \ntre mama [i tat`l s`u, cu o serviet` nou` \nmân`. Toate hainele \i erau noi, dar p`reau pu]in prea maripentru el. Pu[tiul nu era dezvoltat corespunz`tor vârstei sale;p`rea mai mic de [apte ani, cât avea. Era proasp`t tuns, darLucie \[i imagin` c` avusese bucle blonde, iar acum nu i sevedeau de sub [apca uniformei decât ochii enormi, speria]i.Bietul copil, se gândi Lucie, de ce l-au dat atât de devreme la[coal`?

Mai apoi, Lucie afl` c` p`rin]ii lui, sir Mark [i lady Finchurmau s` se despart` [i aceasta era ultima lor vizit` \mpreun`la [coal`. |n lunile care urmar`, avea s` afle cât de mult r`upoate face divor]ul p`rin]ilor asupra unui copil. Suferin]elemicu]ului Finch fuseser` provocate doar de egoismulp`rin]ilor.

Sir Mark \i p`ru un om de treab`, cu toate c` era foarte trasla fa]`. Dar avea maniere irepro[abile [i se vedea c` este foarteata[at de copil.

Lady Finch se vedea o femeie egoist`, cam dur` [i f`r` preamult` minte. De la ea mo[tenise Jeremy ochii aceia alba[tri [ip`rul blond. Era o femeie care str`lucea, frumoas`, elegant`,dar avea o voce extrem de sâcâitoare [i enervant`.

Directorul [colii o prezent` cuplului Finch.Sir Mark o salut` cu un zâmbet obosit, a[a i se p`ru ei.– Sper c` micu]ul nostru nu v` va da prea mult de cap. Am

\ncercat s`-l civiliz`m pe cât posibil.

O INIM~ S~GETAT~ 43

Anthea Finch puse o mân` pe umerii copilului [i exclam`:– B`iatul se comport` divin. |l ve]i g`si adorabil; \mi pare

r`u c`-l las aici, dar mâine plec \n Statele Unite.Lucie nu [tia dac` era cea mai bun` solu]ie pentru acel

copila[ pl`pând din fa]a ei, dar v`zând-o [i mai ales auzind-o pelady Finch, consider` [i ea \n cele din urm` c` a[a era mai bine.

– V` promit c` m` voi ocupa de el \n mod special, pentruca s` nu fi]i \ngrijorat`, promise Lucie.

– Uite ce intendent` tân`r` ave]i acum Jerry, zise Anthea,sunt sigur` c-o s` vin` \n fiecare sear` s`-]i spun` noapte bun`\n locul meu.

– Nu cred c` mai are nevoie de d`d`ceal` la vârsta asta,drag` Anthea, spuse tat`l copilului. A fost mult prea r`sf`]at.

Anthea \i arunc` o privire care spunea multe... dar maiales, l`sa s` se vad` c` femeia nu-l prea \nghi]ea pe so]ulei.|ncepu s` discute \n contradictoriu cu el \n fa]a celorprezen]i repro[ându-i c` fusese prea dur cu fiul s`u, iar sirMark \ncheie spunând c` acum copilul era l`sat pe mâiniledomnului Friern [i c` va veni s`-l vad` peste o lun`.

Anthea Finch exclam`:– Copila[ul meu! N-o s`-[i vad` o lun` \ntreag` p`rin]ii!Ce femeie proast`, se gândi Lucie când v`zu c` pu[tiul

nu-[i mai poate st`pâni lacrimile.Lucie \ncerc` s`-l ia cu blânde]e de lâng` p`rin]i.– N-ai vrea s` vedem acvariul, Jeremy? Domnul Friern a

adus mul]i pe[ti noi. M` gândem c` fiind ora mesei i-am puteahr`ni. Apoi vom merge s`-]i vedem dormitorul [i cine vadormi lâng` tine.

44 DENISE ROBINS

Lucie \i vorbi a[a cum f`cea cu nepotul s`u Tim, care era deaceea[i vârst` [i cam plâng`cios.

Nu putu s` stea prea mult cu el pentru c` mai erau [i al]icopii de care s` aib` grij`. Veniser` [i gemenii Graham, ni[tecopii cam sl`bu]i [i delica]i dar foarte inteligen]i; ace[tia nup`rur` deloc afecta]i de desp`r]irea de p`rin]i. Maiorul [idoamna Graham erau ni[te oameni sensibili [i pl`cu]i. Urmaus` plece \n Germania, unde se afla regimentul maiorului.

Lucie \i lu` [i pe ei \mpreun` cu Jeremy Finch [i reu[i s`\nchege o conversa]ie. Se sim]i chiar fericit` v`zând c` familiaFinch a plecat f`r` probleme.

Urmar` indica]ile [i rug`min]ile p`rin]ilor: „te rug`m s`-idai aceste pastile lui Jimmy, pentru c` are mare nevoie de ele.Trebuie s` le ia o dat` pe zi“, sau: „Martin [i-a f`cut un obiceiprost din a-[i trage nasul, sper`m ca aici s` scape de el“, „amuitat cel de al treila rând de pijamale al lui Oliver, dar \l vomtrimite prin po[t`...“

Ordine, scuze, reclama]ii adresate fostei intendente.O mam` reclam` c` fiul ei nu trebuia for]at s` \nve]e \notul,

pentru c` se temea de ap`; alta, dimpotriv`, ceru ca fiul ei s`\noate mai mult pentru c` se \ngr`[ase. Un alt b`iat erasomnambul...[i tot a[a...

To]i se purtar` frumos cu ea, ba unii chiar glumiser`,spunând c` ar vrea s` fie \n locul fiilor lor, care r`mâneau cuo intendent` atât de tân`r` [i de dr`gu]`.

Avea acum foarte mul]i copii \n grij`, \ncât nici nu [tia cucare s` \nceap`. Din fericire, avea memorie bun` [i nu \ncurc`medicamentele lor.

O INIM~ S~GETAT~ 45

O dat` sau de dou` ori, \l z`ri pe Nat. Ar`ta foarte frumos,\ntr-un costum gri, discutând cu p`rin]ii copiilor. Nu se v`zur`fa]` \n fa]`, decât la cin`.

Lucie se sim]ea obosit` dar acum era relativ lini[te, pentruc` elevii se culcaser`. Fusese atâta zarv`, toat` ziua, atâteaprobleme, atâtea cereri, \ncât era epuizat`. Dar de acum, [tiacine \i va fi prieten [i cine i se va \mpotrivi.

Un b`iat de doisprezece ani, Brian Olifant, era cel carevoia s` par` un dur. |ntr-adev`r, avea o constitu]ie solid`,p`rul negru, sprâncenele negre [i groase ca ni[te omizi.Trimestrul trecut ob]inuse rezultate excelente la sport, darcomportamentul lui cam l`sa de dorit.

– N-am nevoie s`-mi spun` nimeni noapte bun`, o repeziel. Sunt prea mare pentru asta. Apoi se uit` \n jur ca s` vad`cine-l \ncurajeaz`. Câ]iva \l aplaudar`. Lucie fu foarte ferm`cu acest Olifant, [i-i spuse c` rolul ei era s` aib` grij` de to]icopiii, a[a c` ar fi mai bine s` se culce, f`r` s` fac`demonstra]ii de nici un fel. Când se \ntoarse, observ` c`b`iatul o maimu]`rea.

Da, va avea probleme cu acest b`iat, era sigur` de asta. Deobicei, \n fiecare [coal` s` g`sea câte unul de acest fel.

Lucie descoperi c` Mallow [tia s` se poarte cu acest gen deb`ie]i. |i trimitea pe terenul de sport, unde \i punea s` joacecrichet pân` nu mai aveau chef de glume proaste.

Numai Jeremy Finch reu[i s`-i frâng` inima.|l g`si plângând, cu a[ternutul tras peste cap, sughi]ând. Se

a[ez` pe marginea patului lui \ncercând s`-l \mb`rb`teze, dar

46 DENISE ROBINS

gemenii afla]i la dreapta lui \ncepur` s` chicoteasc`. B`iatulaflat la stânga lui Jeremy, un pu[ti pistruiat, cârn cu ochiimari, \i zâmbi Luciei. Ea \[i aminti c`-l chema Iain Roberts.Acesta, de[i [tia c` este v`zut, \ntinse mâna la col]ul noptiereide unde lu` o bucat` de gum` lipit` acolo [i \ncepu s-omestece.

– Ce faci acolo? \l \ntreb` Lucie.– Mestec la guma asta de dou` zile, nici mama nu m-a v`zut

când am luat-o.Lucie f`cu o grimas`.– {i \n seara asta o s-o mai lipe[ti pe undeva?– Este cumva interzis? ripost` pu[tul.– Nu interzis, dar este un gest oribil. Gânde[te-te [i la

microbii pe care-i introduci \n gur`.– Tat`l meu este doctor [i [tie cum s` se descurce cu ei,

r`spunse pu[tiul cu promptitudine.Lucie \ncerc` s` nu râd`.– Jeremy este cam m`mos, continu` Iain.– Nu este adev`rat; unor copii le este mai greu s` se

desprind` de cas`, de familie, \i explic` ea. Apoi i se adres` luiJeremy:

– Jeremy, las` plânsul, hai s` discut`m pu]in, \l invit` ea.– Vreau acas`, continua acesta s` plâng`.Lucie \i spuse c` to]i b`ie]ii avuseser` probleme, dar se

obi[nuiser` cu timpul; a[a va trebui s` fac` [i el. Mâine vor\ncepe lec]iile [i lucrurile vor sta altfel.

Jeremy \ns` nu putea fi lini[tit nicicum.

O INIM~ S~GETAT~ 47

Atunci, ap`ru directorul [colii, care prelu` problemanumit` Jeremy. Ea descoperi cu aceast` ocazie c` Friern erafoarte apropiat de copii, c` era [i foarte sensibil, c` se str`duias`-i \n]eleag`. Curând, teama din ochii lui Jeremy se risipi [ib`iatul chiar zâmbi. Domnul Friern \i spunea o poveste despreun fazan cu penele aurii, care fusese g`sit de profesorulMallow, r`nit; \i f`cuser` un ad`post [i-i aduseser` [i of`z`ni]`. Mallow era foarte priceput cu p`s`rile.

Jeremy va vedea fazanul auriu chiar mâine. Pu[tiul\ncepu s` pun` \ntreb`ri despre pas`rea r`nit` [i treptat secalm`.

– Bietul pu[ti! spuse Friern, dup` ce \nchiser` lumina \ndormitor. A fost prea r`sf`]at.

– O s` mai trec pe la el peste o or`, s` v`d dac` doarme, seoferi Lucie.

– Mul]umesc mult pentru grija pe care i-o ar`]i. Am auzitc` te-ai descucat destul de bine \n prima zi. Nu mai sunt atâtde g`l`gio[i.

|n timpul cinei, Lucie se sim]i iar singur`, ne[tiind cândva reu[i s` se \ntâlneasc` cu Nat, a[a cum promisese.P`l`vr`geala continu` a lui miss Day o f`cea s-o cam doar`capul. |l auzi pe Nat care, ca profesor de englez`, vorbeafoarte frumos, cu un accent demn de un profesor, citând dinclasici. El [i directorul discutau despre un poem scris de unb`iat din [coal`.

– Wynters mi l-a dat s`-l citesc [i trebuie s` spun c` am fostuimit de talentul lui, remarc` Nat. Tat`l lui mi-a spus c`

48 DENISE ROBINS

b`iatul cite[te prea mult. Dar se pare c` ne confrunt`m mereucu aceea[i problem`; copii care sunt ai unor p`rin]i ce nu-i\n]eleg, nici nu-i merit`...

– Eu [i so]ul meu i-am spus mereu c` are un fiu deosebit,interveni [i Stella Friern. {coala are marele avantaj de a-l avea aici.

– P`cat c` tat`l lui nu poate aprecia sonetul.– Haide]i s` mai citim odat`, zise Friern [i sonetul trecu din

mân` \n mân`, f`când \nconjurul mesei.Lucie nu [tia mare lucru despre clasici, dar \n]elese de ce-l

aprecia Nat pe b`iat. Sonetul era foarte frumos, iar tema erachiar Pa[tele.

Când \i \ntinse sonetul lui Nat privirile li se \ntâlnir`, iar earo[i inima b`tându-i cu putere.

– Ei, ce zici? o \ntreb` el.– Este minunat, mai ales dac` avem \n vedere c` b`iatul are

doar treisprezece ani. Putea fi scris de ...– De cine? interveni Barbara Friern.Lucie se \ntreb` dac` Barbara \ncerca s-o fac` s` par`

incult` \n ochii celorlal]i [i pe moment nici nu-[i amintinumele poetului. Dar deodat`, \l rosti gr`bit`, de parc` ar fivrut s` scape de aceste nume:

– O, de Shelley sau Keats!– Nici vorb`! exclam` Barbara.Dar Nat, spre uimirea ei, o sus]inu:– N-a[ afirma c` nu aduce cu Shelley!Barbara ridic` indiferent` din umeri [i-[i arunc` p`rul pe

spate, cu un gest nervos. Lucie repurtase prima victorie.

O INIM~ S~GETAT~ 49

Acum, \[i spuse Lucie, va trebui s` stau de vorb` cu Nat,altfel \mi voi pierde min]ile. Trecând pe lâng` ea, Nat \istrecur` doar:

– Ai un bilet, Luce.Ea sim]i dintr-o dat` c` revine la via]`. {tia ce \nsemna asta.

Probabil \i scrisese acest bilet \nainte de mas`. Inima \i b`teaatât de repede, \ncât nici nu [tiu cum ajunse \n holulprincipal, unde se aflau cutiile. Dar Geoffrey agrav` lucrurilef`r` s` vrea:

– Ce zici, Lucie, mergi cu mine s` vezi p`s`rile rare?Lucie se \ntoarse spre el [i \ncerc` s` i se adreseze pe un

ton cât se poate de natural.– |]i mul]umesc pentru invita]ie, dar am primit ni[te

scrisori [i m` gr`besc s` le citesc.El \i zâmbi [i lans` invita]ia pentru alt` dat`.– Bei o cafea cu noi? o invit` Berryl Day.Lucie se sim]ea deja ca un c`lu] pe care cineva \ncerca s`-l

\n[eueze, dar nu reac]ion` ciudat.– O secund`, am ceva de luat, r`spunse ea ca o [col`ri]`. Berryl Day se uit` dup` ea [i-i spuse lui Geoffrey:– Pare un copil.– {i mie \mi place, r`spunse Geoff. Este foarte sensibil`.– {i dr`gu]`, ad`ug` Berryl.Mallow nu mai ad`ug` nimic. Trecuse mult timp de când

se gândise la o femeie atr`g`toare. |n anii de când predase laaceast` [coal`, se d`ruise cu trup [i suflet meseriei. Eraconvins c` un profesor trebuia s` r`mân` holtei, pentru a sededica \n \ntregime meseriei.

50 DENISE ROBINS

|ntre timp, sensibila Lucie ajunsese la cutia ei, unde v`zuplicul alb, pe care-l a[teptase atât. |l deschise [i v`zu c` nucon]inea decât un rând.

„Ne vedem la bazin la ora 9“.Rupse biletul, dar pe m`sur` ce f`cu asta regret` c` trebuia

s` se despart` de el. O, \l iubesc, \[i spuse ea. Sunt pierdut`. |l iubesc [i-l voi

iubi \ntotdeauna, repeta mereu.Dar apoi realiz` c` bazinul de \not al unei [coli de b`ie]i nu

putea fi un loc prea romantic. Ei bine, \n seara asta va avea unaer romantic [i misterios. Biletul pe care abia \l rupsese\nsemna c` Nat nu uitase povestea lor [i indiferent ce f`cea cuvia]a lui, tot voia s-o vad` \n seara asta.

Abia a[tepta s` treac` timpul pân` atunci. Dar ora de la optla nou` i se p`ru interminabil`.

Joanna Parish era la fel de rezervat` ca de obicei, [i era greus` te apropii de ea. Berryl vorbea foarte mult, ca de obicei,captându-i aten]ia lui Lucie o singur` dat` când rosti numelelui Nat. |i f`cu o confiden]`.

– Nat a f`cut o pasiune pentru Joanna, mai demult. Nimeninu [tie prea bine ce-a fost, dar s-a terminat la petrecerea deCr`ciun. Acum, abia \[i mai vorbesc.

Lucie o ascult` uluit`. Nu i se p`rea posibil ca Joanna, sauorice femeie, s`-l refuze pe Nat.

Berryl \i mai vorbi despre un club al doamnelor dinBrighton din care f`cea parte [i ea, apoi despre faptul c` se

O INIM~ S~GETAT~ 51

ocupa de o cas` de b`trâni din Horsham. O invit` s` mearg`cu ea la club, dar Lucie o refuz` cu mult tact. |i promise \ns`c` va vizita cu ea azilul de la Horsham.

|n cele din urm`, sosi [i ora nou`. Ceasul mare din salonul\n care luau masa profesorii b`tu ora nou`, puternic, dar nustrident, cu gravitate chiar, f`când-o s` sar` \n sus.

– Scuz`-m`, miss Day... am uitat ceva...Fugi spre gr`din`, nu f`r` a observa \ns` c` pe cer era un

milion de stele. Keynwood era minunat \n aceast` noapte demai.

El era deja acolo. |i sim]i aroma ]ig`rii, al c`rui miros \lcuno[tea atât de bine. Nat fuma doar ]ig`ri egiptene. De cumo v`zu stinse ]igara.

– Bun` seara, Nat, \i spuse ea, am cam \ntârziat dar am avutceva de f`cut.

Nat murmur`:– O, noapte, binecuvântat` noapte! M` tem s` nu fie doar

un vis...– Recitai Romeo [i Julieta la nivelul clasei a cincea,

domnule profesor?– |ncercam doar s-o adaptez momentului, zise el.– Am jucat o dat` rolul Julietei, \ncepu ea pentru a-[i calma

b`t`ile inimii. Eram la [coal` pe vremea aceea. Din p`cate,Romeo s-a \mpiedicat [i a c`zut la picioarele mele [i lumea a\nceput s` râd`. Asta m-a lecuit de sentimentalisme.

Nat observ` c` Lucie nu purta ochelari. Ochii ei verzip`reau enormi \n lumina lunii. Nat uitase cât de frumoas` era.

52 DENISE ROBINS

Barbie Friern \l invitase s` vad` o pies` la televizor, dar el sescuzase [i asta o \nfuriase. Câteodat`, Barbie era amuzant`când se enerva, dar \n seara asta sim]i c` se cam plictisise deea. Lucie era cu totul altceva. P`rea c` i se ofer` cu totul,dintr-o dat`.

Fii atent, Randall, ia-o mai u[or... se pare c` ai mult`putere asupra acestei fete. N-o folosi aiurea...

Lucie se apropiase de bazin.– Ce limpede este, simt nevoia s` m` arunc chiar acum,

spuse ea.– Limpezimea, zise Nat, este \n[el`toare ca ochii unei

femei. Pot fi inocen]i dar s` ascund` adâncimi sinistre.– Ce analogie! exclam` Lucie.– Te rog s` nu te arunci \n bazin pentru c` este plin de

clor, iar eu n-am chef s` m` arunc dup` tine \n acest costum!– Nu va trebui s-o faci, Randall, \l lini[ti ea. |not destul de

bine.Amândoi pufnir` \n râs. Deodat`, auzir` muzic`; venea

printr-o ferestr` deschis`, de undeva din compartimentulprofesorilor. Probabil un televizor sau radio. Un câine l`tra deundeva din preajm`, apoi se l`s` t`cerea din nou, iar sufletulLuciei se umplu de emo]ie [i fericire.

O, Nat, se gândi ea, dac` ai [ti ce bine m` simt al`turi de tine!Ea f`cu o mi[care lateral`, de parc` ar fi vrut s` se uite \n

ap`, iar Nat o prinse de umeri.– Te rog, nu face asta! O \ntoarse cu fa]a spre el.Ea privi \n ochii aceia negri [i \ncerc` disperat` s` reziste.

O INIM~ S~GETAT~ 53

– D`-mi drumul, domnule, nici o intendent` nu poatepermite astfel de intimit`]i!

– Chiar a[a? murmur` Nat, flatat s` observe c` ochii ei plinide candoare str`luceau plini de emo]ie. Sim]i c` prinzând-o \nbra]e avusese \n mâini trupul tremurând al unei p`s`ri, dar nuavu dorin]a de a o elibera pentru ca ea s`-[i recapetelibertatea.

O trase mai aproape [i-i desf`cu agrafa din p`r.– De multe ori am sim]it nevoia s`-]i v`d p`rul frumos

liber... astfel... [opti el trecându-[i mâna prin m`tasea p`ruluiei. Uit` c` e[ti intendent` aici, iar eu profesor, Lucie, s` neamintim c` suntem tineri [i am avut o momente foartefrumoase vara trecut`...

Ea \ncuviin]` [i se abandon` bra]elor lui... dar imediat\n]elese primejdia \n care se afla. Nat nu era un om serios. Nufusese niciodat` serios cu ea. Venise aici pentru c` voise s`stabileasc` impactul pe care-l avusese prezen]a lui asupravie]ii ei. Dar acum, \n bra]ele lui, sim]i primejdia. Nu trebuias`-[i piard` capul.

|ncerc` s`-l evite.– Nat, stai pu]in... \ncepu ea.Dar el n-o mai auzi, continua s-o s`rute.– Draga mea, iubita mea, micu]a mea Santa Lucia, \i [optea

printre s`rut`ri. Bine c` ai venit la Keynwood! M` mai iube[ti,Luce? Ai venit aici doar pentru mine, nu?

Pe moment, Lucie sim]i c` va ceda s`rut`rilor lui Nat. Nuputea vorbi. Apoi, reu[i s` se controleze. Reveni brusc, mult

54 DENISE ROBINS

prea brusc la realitate. Scutur` capul, prinzându-[i obrajii cumâinile, pe care cu câteva clipe \nainte ar fi vrut s` le\ncol`ceasc` \n jurul gâtului lui Nat.

– Nu, Nat, te rog s` ne oprim aici.– Draga mea, de ce faci asta?– Pentru c` n-o s` mearg`, izbucni ea, \ncercând s`-[i

calmeze inima, care b`tea cu disperare.El ridic` din umeri [i scoase o ]igar` din tabacher`.– Bine, dac` a[a crezi.– A[a simt.– {i atunci, de ce ai venit la Keynwood pentru mine?– Am venit pentru c` aveam nevoie de o slujb`,

r`spunse ea, con[tient` c` astfel evitase r`spunsul doar pejum`tate.

El \ncepu s` râd`.– Chiar a[a, Lucie? Numai pentru slujb`?– Ce crezi c`-]i d` dreptul s`-mi pui aceast` \ntrebare?– O, draga mea, facem statistici acum, cu bune [i rele? zise

el cam \ncruntat.Imediat, Lucie fu cuprins` de teama c`-l va pierde. Resim]i

acea triste]e cumplit`, pe care o cunoscuse când \l pierduseprima dat`. Cu toate acestea, era evident c` n-o iubea; opl`cea doar. Voia s` fac` dragoste cu ea, atâta tot. De aceea,era hot`rât` s`-i reziste. |l privi \n ochi, spunându-i:

– Suntem buni prieteni; \ntotdeauna am fost. |n multeprivin]e ne asem`n`m [i cred c` ne-am [i \n]elege. Nu ajunge?

Vorbele ei \l descump`nir` pe moment.

O INIM~ S~GETAT~ 55

– E[ti neschimbat`, Santa Lucia! Iei via]a prea \n serios,draga mea. Dar nu voi \ncerca s` te schimb. E[ti grozav` a[acum e[ti.

Laudele lui o f`cur` s` se detensioneze. Sim]i c`, dintr-odat`, Nat s-a \ntristat foarte tare. Momentul petrecut \n\mbr`]i[area lui \nsemnase foarte mult pentru ea. {tia c`b`use dintr-o fântân` care nu reu[ise s`-i potoleasc` setea.Probabil \nsemn ceva pentru el, \[i spuse Lucie.

– |n ce mod se pot comporta un profesor [i o intendent`!El \i r`spunse v`dit u[urat.– Din contr`, mi se pare c` suntem fermec`tori! N-am

putea relua scena de acolo de unde am r`mas?– Nu, domnule Randall, nu putem.– Te-ai maturizat, zise el mai serios. E[ti foarte schimbat`,

copila mea!– Copila mea, repet` ea. Ce vârst` crezi c` am?– E[ti prea matur` \n unele privin]e, prea tân`r` \n altele...Acest b`rbat era o enigm`, se gândi Lucie. Niciodat` nu

puteai [ti cum va fi momentul urm`tor cu Nat. Sau poatetocmai acesta era farmecul lui. Dar ea [tia de la Martha c` a[atrebuie s` fie o femeie. Tentant` [i imprevizibil`.

– Hai s` facem câ]iva pa[i, Lucie, o invit` el. Este o noapteprea frumoas` s-o pierdem \n interior.

– Bine, zise ea, [tiind c` ar fi trebuit s` refuze.Nat \ncepu s`-i vorbeasc` pe un ton obi[nuit [i rezervat, iar

ea se \ntreb` cum era posibil` o astfel de trecere de la stareapasional`, \n care ar fi f`cut dragoste cu ea, la aceast` stare de

56 DENISE ROBINS

indiferen]`. Poate aceste situa]ii erau mai simple pentrub`rbat decât pentru femeie. Femeile sunt mai sentimentale.

Nat \i aminti de o zi din vara anului trecut, când o dusesela Londra s` ia masa \ntr-un restaurant, unde, ca aperitiv, li seservise avocado.

– Mie mi-a fost servit cu maionez`, dar pentru tine amcerut cu zah`r ars. Este tipic pentru fete s` adore lucruriledulci.

– Da, \mi amintesc, zise Lucie cu nostalgie.Nat \i demonstrase atunci c` [tia foarte multe despre

mâncarea bun` [i despre ceea ce numea el un trai civilizat. Peatunci, ei i se p`ruse c` Nat vrea s` prind` via]a ei cu ambelemâini [i s-o schimbe, f`când-o s` simt` c` pân` la el nu tr`ise,nici nu respirase. Oare sesizase c` putea fi schimbat`, c` voias` fie schimbat`? Se \ntorseser` la Hove, iar ea se dusese laculcare, dup` ce schimbase vreo dou` cuvinte cu Maggie.Apoi, Nat o p`r`sise.

Luni de zile tânjise s` afle de ce procedase astfel. De cerupsese prietenia lor atât de brusc, dar fusese prea mândr`s`-l \ntrebe. Nici \n seara asta nu f`cu vreo referire.

Maggie \i spusese c` era un b`rbat u[uratic, neserios, careprobabil curta mai multe femei. Apoi le d`dea uit`rii, la celmai mic semn de plictiseal`.

– Lucie, te-a deranjat c` am disp`rut dintr-o dat`? o \ntreb`el brusc, de parc` i-ar fi citit gândurile.

– Nu, de ce, Nat?El p`ru \ncurcat.

O INIM~ S~GETAT~ 57

– Nu m-am purtat prea elegant, nu? Tu te-ai purtat frumoscu mine, am petrecut clipe frumoase \mpreun` [i atunci...

– Atunci, ce?– M` tem c` n-am fost prea cavaler. Uneori nu m` \n]eleg

nici eu. Singurul lucru pe care l-am luat \n serios \n via]` a fostmeseria, Luce, [i de[i m` cam calc` pe nervi b`ie]ii, am [isatisfac]ii, mai ales acel Wynters, cu minunatele lui sonete.

– Asta \nseamn` c` vei continua s` munce[ti cu pl`cere...– Te \n[eli! Am alte planuri.– Nu mai spune! Nu pot s` cred c` te vei \nsura cu vreo

v`duv` bogat` sau vreo mo[tenitoare! exclam` ea gândindu-sela veniturile ei mai mult decât modeste.

El nu-i r`spunse imediat.– Nu [tiu, Luce, nu [tiu ce voi face. M` tem c` m-am ata[at

cam mult de Keynwood. Dar s` nu mai discut`m despremunc`, Luce, m` bucur c` ne-am re\ntâlnit. Am fost un prostc` am renun]at la tine [i de multe ori am vrut s` te sun s`relu`m totul, m-am gândit c`...

– La ce te-ai gândit?– E greu de spus. Nu mai conteaz` acum, [tiu c-am fost un

prost, dar m` bucur c` ne-am reg`sit. Voi apela la tine cu toateproblemele mele, doar acesta este rolul t`u aici.

– Desigur...– Ai [tiut \ntotdeauna s` m` ascul]i....– Iar tu s` vorbe[ti, Nat...– Spune-mi, \]i place munca de aici?– A trecut o singur` zi, dar \mi plac mult copiii. Acum,

ne-am putea \ntoarce la [coal`, zise ea. |n ceea ce prive[te

58 DENISE ROBINS

prietenia noastr`, eu n-am spus nim`nui c` te cunosc atât debine, dar sunt sigur` c` doamna Friern n-ar fi de acord cu orela]ie \ntre unul din profesori [i intendenta [colii. |ntr-un locca acesta este nevoie de mult` discre]ie.

– Desigur, \ncuviin]` Nat.Nu era rece afar`, dar Lucie sim]i c` \ncepe s` tremure pe

drumul de \ntoarcere. Nu rezistase s` nu men]ioneze numeleBarbarei, l`sându-se sub imperiul geloziei.

– Ce crezi de Barbara Friern, Nat? Ea pare interesat` de tine!– Crezi?Lucie regret` imediat c`-i pusese aceast` \ntrebare, dar o

dat` discu]ia declan[at` trebuia s` continue.– O consideri frumoas`?– Are p`rul foarte frumos, ador acel ro[u ti]ian. Mi-au

pl`cut dintotdeauna mae[trii florentini. Lucie sim]i scânteia geloziei \ntunecându-i privirea.– A[a este. Miss Friern este [i o fat` inteligent`.– De multe ori cred c` \mi seam`n`, zise Nat, cu un

zâmbet. Se afl` \ntotdeauna pe muchia a[a zisei inteligen]e.De fapt, amândoi suntem mali]io[i.

– Tu, nu.Nat zise cu o sclipire \n priviri:– Asta m` face s`-mi amintesc c` mi-ai luat mereu

ap`rarea, de[i n-am meritat. Mai ]ii minte seara aceeapetrecut` \n casa surorii tale, când ea mi-a spus c` suntegoist, iar tu ai \ncercat s-o convingi c` nu este a[a? Dar tu [tiiprea bine, Luce, c` sunt egoist.

O INIM~ S~GETAT~ 59

– To]i oamenii inteligen]i sunt.– Inteligent, spui? Nat scoase o alt` ]igar`. Lucie privi cu

durere \n inim` tabachera de piele pe care o cuno[tea atât debine, cu ini]ialele NCR \ntr-un col]. Nathaniel CharlesRandall.

– Nu este nevoie de prea mult` inteligen]` s` fii profesor\ntr-un liceu, la vârsta mea.

– Dar ai muncit mult, Nat, ai acumulat atâtea cuno[tin]e.– Cuno[tin]e acumulate f`r` nici un scop. Desigur,

lucrurile ar sta altfel dac` a[ avea propria-mi [coal`.Era prima oar` când \i spunea c`-i dorea poate, s` fie

asociat la Keynwood. Pe lâng` gelozie, Lucie mai sim]i [iinvidie pentru c` pe Nat nu-l atr`gea la Barbie doar p`rul eiti]ian, ci mai mult faptul c` era fiica directorului.

Câteodat`, când o persoan` este nefericit` sau \ngrijorat`,are un fel ciudat, chiar masochist de a vorbi despreproblemele sale, c`utând chiar s`-[i fac` r`u singur`, doaramintindu-[i de ele. A[a se \ntâmpla cu Lucie \n acea sear`.Ura chiar [i ideea c` Barbie Friern era \ndr`gostit` de Nat, darcontinua s` discute despre ea.

– Barbie are vreun iubit? \l \ntreb` ea.Privi cu coada ochiului pentru a vedea cum reac]ioneaz`

Nat. Observ` un zâmbet greu de interpretat, aproapeinvizibil.

– Poate, draga mea. Cine [tie? Cred c` are un iubit laGeneva unde a lucrat o vreme. Probabil c` are un prieten,dar...

60 DENISE ROBINS

– Dar ce?– Cu toate astea, nu [tiu nimic concret.– |]i face confiden]e, Nat?– |ntr-un fel... \ncuviin]` el.Lucie trase aer \n piept. Era evident c` Nat [i Barbie aveau

ni[te secrete, dar Nat nu afirmase c` era iubitul lui Barbie. {iasta era destul. |n seara asta, Lucie sim]ea o gelozie nebun`fa]` de Nat, nu suporta s`-l [tie al alteia. Voia s` fie doar al ei,a[a cum fusese cu câteva clipe \n urm`. Cu toate acestea, sedesp`r]ir` brusc, ajungând la intrarea [colii.

– Noapte bun`, Luce, zise el zâmbindu-i, mi-a f`cut pl`ceres` mai stau de vorb` cu tine. Trebuie s` m` mai invi]i o dat`acas` la sora ta.

Lucie sim]i c` inima \i bate mai tare.– Mi-ar face mare pl`cere, Nat. Apoi, cu durere \n suflet,

din cauz` c` se desp`r]eau prea repede, sim]i nevoia s`-l\ntrebe: \]i pare bine c-am venit aici?

– Sunt \ncântat, Luce.Lucie se duse direct \n camera sa, unde \[i \ngrop` fa]a \n

palme. |ncerc` apoi s` se calmeze. Retr`i fiecare clip`petrecut` al`turi de el. Avea toate motivele s` cread` c` avea[ansa s` devin` indispensabil` pentru el.

Se culc` \n seara aceea cu inima \nc`rcat` de emo]ii, setrezi devreme [i ie[i \n gr`din` s` inspire aer proasp`t.

O INIM~ S~GETAT~ 61

Capitolul 5

Era din nou rece, cerul \nnorat. Pe drumul de \ntoarcered`du peste Geoffrey. Se oprir` s`-[i spun` bun` diminea]a.Geoff purta o jachet` de tweed [i Lucie observ` ce culoarefrumoas` avea p`rul lui \n lumina dimine]ii. O \ntreb` cum \imerge, iar ea \i r`spunse simplu: bine.

Geoff \i spuse c` se \ntorcea de la locul \n care ]inea fazanii,pe care-i hr`nea de obicei la aceast` or` [i c` directorul fusese[i el acolo cu micul Finch.

Lucie se mir` c` b`iatul se trezea atât de devreme.– Micul Finch mi-a spus c` a sim]it dintr-o dat` c`-i este dor

de cas`, a[a c` a pornit spre fazanerie.– Bietul copil!– O, nu trebuie s` iei \n serios smiorc`ielile pu[tanilor

`stora... Ar fi trebuit s-o cuno[ti pe fosta intendent`. O chemaAnna, nu puteai s`-i smulgi nici o lacrim`, orice ai fi f`cut.Spunea c` ace[ti pu[ti sunt ni[te mici excroci sentimentali.

Lucie \ncepu s` râd`.

– Cred c` se \n[ela.– {i familia Friern spune cam tot a[a. Ai grij` s` nu te la[i

impresionat` de pu[tii `[tia, Lucie.– Cred c` este mai bine s` m` duc s`-i trezesc pentru micul

dejun.– Lucie, spune-mi, joci crichet?– Din copil`rie. Chiar [i luna trecut` am jucat cu nepotul

meu pe plaj`.– Perfect! Te invit la meciul de dup`-amiaz`. Miss Day este

una dintre cele mai bune juc`toare.– Bine, \n acest caz voi juca [i eu.– Bine, Lucie, ne vedem mai târziu.Era un tip simplu [i pl`cut acest Geoff, reflect` Lucie,

urcând câte dou` trepte deodat` spre dormitoarele celor mici.O, de ce nu se \ndr`gostise de un astfel de b`rbat f`r` secrete,lucruri de nedezv`luit, complexe, ca Nat Randall?

Toat` ziua Lucie fu foarte ocupat`. De fapt, \i pl`cu aceast`a doua zi la Keynwood. |ncepu s` intre realmente \n detaliileslujbei [i nu-i p`ru r`u c-o alesese. Regreta acum c`\ntrerupsese studiile, c` rupsese leg`tura cu spitalul, c` numai apucase s`-[i ia diploma de asistent`.

Toat` ziua o urm`ri imaginea lui Nat. |l v`zu \n timpulmeselor când aten]ia lui se concentra \n special asupra luiBarbie. Dar \i zâmbi [i ei iar la sfâr[itul cinei veni spre ea [i o\ntreb`:

– Cum s-a desf`[urat cea de a doua zi?Ea \i r`spunse scurt.

O INIM~ S~GETAT~ 63

– Foarte bine, domnule Randall.|n prima zi liber`, Lucie se duse acas` cu autobuzul,

hot`rât` s`-i povesteasc` totul lui Maggie, chiar [i acelemomente de neuitat, petrecute cu Nat la piscin`. Dar cândveni momentul s-o fac` descoperi c` \i este imposibil. Setemea, nu voia s` strice amintirea acelor clipe petrecute cu el.Nici despre teama c` el ar putea fi \ndr`gostit de Barbie nuvoia s` vorbeasc`.

|i povesti orice altceva lui Maggie. Despre Geoff Mallow,Joanna Parish; ba chiar [i despre Berryl Day. Veni \ns`inevitabil [i clipa \n care Maggie o \ntreb` de Nat.

– Lucie, nu mai vorbi vrute [i nevrute; spune-mi despreNat, cum \l g`se[ti?

– Nu sunt prea multe de spus, \ncepu Lucie cu ochii \np`mânt.

– Ei bine, dac` nu-l mai la[i s`-]i p`trund` \n suflet, nu aide ce te teme.

– Nu vreau s` las pe nimeni s`-mi mai p`trund` \n suflet,Maggie.

– Cred c` acel profesor, Geoff Mallow este un tipinteresant, insist` Maggie. Mi se pare c-a f`cut eforturi de a se\mprieteni cu tine.

Lucie se ridic` brusc [i se \ndrept` spre fereastr`, de undese putea vedea marea.

– Poate, zise ea. Poate o s`-l aduc s`-l cuno[ti \ntr-o zi. {tiuc` lui Dick i-ar pl`cea.

64 DENISE ROBINS

– Nu pot spune c` Nat ne-a pl`cut.– {tiu asta, zise Lucie.Maggie o privi nu numai cu \ngrijorare, ci [i cu afec]iune.

Sim]ea c` Lucie nu-i spusese chiar totul. Telefonul din holulmare sun`.

Lucie se duse s` r`spund` cu gândul la Nat, desigur. |[iaminti privirea lui, \[i aminti cum a[teptase luni \ntregi ca acesttelefon s` sune, s` fie el, apoi cum c`zuse \n bra]ele disper`rii.

– Tu e[ti, Luce? auzi ea.Lucie \[i sim]i dintr-o dat` gura foarte uscat`, de parc` n-ar

fi putut vorbi.– Da, Nat, zise ea dintr-o suflare.– Mi-am imaginat c` te vei duce acas` \n ziua ta liber`.– A[adar, n-ai uitat telefonul lui Maggie...– Num`rul t`u, o corect` Nat. Chiar acum câteva minute a

ap`rut aici o prieten` a ta, miss Rivers. Ea st` aproape deKeynwood [i a venit aici cu ma[ina unor prieteni s` te vad`.M-am oferit s-o aduc eu la Hove, vrei s-o fac?

– Sigur c` da! Numai dup` ce l`s` s`-i scape aceast`exclama]ie se \ntreb` cum \l va primi Maggie pe Nat. Dar dragaei Martha era aici [i voia s-o vad`. Te rog, ad-o cât mai repede! insist` Lucie. Imediat auzi vocea prietenei ei.

– Lucie, abia a[tept s` te v`d! Prietenul t`u mi-a promis c`m` va aduce la Hove...

– Grozav, Martha! Numai c`... Nat nu este prietenul meu.Te rog, nu vorbi prea multe despre mine, situa]ia noastr` estecam neclar`.

Martha \ncepu s` râd`.

O INIM~ S~GETAT~ 65

– Am \n]eles asta din scrisoarea ta. O s` fiu foarte discret`[i plin` de tact. Dar este un b`rbat grozav... este normal c`te-a vr`jit cu acei ochi minuna]i...

Martha vorbea de la telefonul din coridorul de la intrare.Nat o l`sase acolo s` aduc` ma[ina. Dar \ntâmplarea f`cu s`apar` tocmai atunci Barbara Friern [i s` asculte toat` discu]ia.

Barbara tremura de gelozie [i revolt`; \n aceast` stare urc`\n camera ei. Va a[tepta ca Nat s` se \ntoarc` [i va stabiliimediat cum st`teau lucrurile. Dac` se adeverea ce auzisedespre Lucie, aceasta va zbura foarte repede de la Keynwood.O voi face pe mama s-o concedieze, izbucnise Barbara culacrimi \n ochi.

|ntre timp, Nat conducea spre Hove al`turi de cea maibun` prieten` a Luciei. Opri ma[ina la un moment dat sprea-i ar`ta acesteia priveli[tea care se deschidea la ChanctonburyRing [i-i oferi o ]igar`.

– Lucie nu mi-a spus c` are o prieten` atât de frumoas`.Trebuie s`-i fiu recunosc`tor c-am avut ocazia s` te conduc laHove.

Martha se gândi:– Ce curtezan! Biata Lucie!Dar \i zâmbi lui Nat, de parc` n-ar fi fost vorba de ea, \i

puse \ntreb`ri despre zon`, despre drum, [i-[i \ncepu ac]iuneade a-l apropia pe Nat de Lucie.

– {i mie \mi pare bine c-am avut ocazia s` te cunosc, Nat,zise ea. Abia a[teptam s` trec prin zona asta s-o v`d pe Lucie.Sunte]i prieteni de mult, nu?

66 DENISE ROBINS

– Ne-am v`zut de câteva ori vara trecut`, când Luce mi-avorbit mult de prietena ei, Martha.

– }in foarte mult la ea, Nat.– Dar p`re]i foarte diferite, \ncepu Nat, dup` ce trecu \n

revist` silueta f`r` cusur a Marthei, elegan]a ei. Martha era ofemeie sofisticat`. Dar desigur, Luce este unic`...

– Chiar crezi asta?Nat ridic` din sprâncene.

– Sunt convins. Ea nu este ceea se nume[te o fat`modern`. O putem numi chiar victorian`... este plin` deidealuri... este o fat` dulce... Când \nchid ochii o v`d \ntr-ocrinolin`...

Martha \l privi lung.– Domnule Randall, o cunosc bine pe Lucie. Are un

caracter foarte puternic sub aerul ei fragil.Nat zâmbi. Nu se putea gândi acum la caracterul Luciei,

când avea \n fa]` trupul [i ochii minuna]i ai Marthei, pe carear fi vrut foarte mult s-o s`rute.

– Da, Luce are foarte mult caracter.– Dar n-o arat` oricui. |[i p`streaz` afec]iunea pentru cei

foarte apropia]i. Nu cred c`-mi tr`dez amica dac` spun c` e[tiunul dintre ei. Dar b`nuiesc c` [tii asta.

– Da, Martha, oft` el, [tiu. Luce este o bun` prieten`.Cu un oftat, Nat \[i spuse c` era p`cat c` lumea era plin`

de multe femei frumoase, c`ci pe el \l atr`geau toate. CuMartha, n-avea rost s` mai \ncerce s` flirteze. Era logodit`, era

O INIM~ S~GETAT~ 67

prietena Luciei, iar el avea deja destule probleme pe capacum... \[i aminti c` Barbie era foarte sup`rat` când auzise c`o va duce pe Martha la Hove.

Nu era nevoie ca Martha s`-i enumere calit`]ile Luciei, le[tia prea bine.

Martha vorbi din nou.– Lucie este foarte vulnerabil`, asta este problema ei.– {tiu, [tiu, zise Nat. {i \ntrucât tu e[ti prietena ei, iar eu

sunt atras de ea, a[ vrea s` m` pot dest`inui.– Desigur, Nat, tot ce-mi vei spune este confiden]ial.– Martha, te rog, dac` vei discuta cu Lucie despre mine, f`-o

s` \n]eleag` c` o ador dar eu nu iau via]a \n serios, a[a cumface ea. Iar acum, soarta sau cine [tie cine a f`cut s` ne re\ntâlnim\n aceast` [coal`. Nu vreau ca ea s` sufere. M` \n]elegi, Martha?

Martha era destul de experimentat` ca s` \n]eleag` preabine ce spunea el. I se strânse inima de mil` pentru Lucie. Ea[tia c` pentru Lucie, Nat era centrul universului, iar ea pentruel nimic mai mult decât o prieten` \ncânt`toare. Va trebui s-oprevin, reflect` Martha. Se \ntreb` dac` Nat avea inten]ii cuBarbara Friern. Iar dac` va fi vreo disput` \ntre ea [i Lucie, \[idori ca amica ei s` câ[tige. Lucie va trebui s` fac` totul pentrua-i pune be]e \n roate Barbarei, se gândi ea.

Nat era un b`rbat pentru care merita s` lup]i. Nici ea nu erastr`in` de atrac]ia lui.

– Nu m` surprinde c` Lucie abia a[tepta s` te vad`, Martha,\ncepu Nat, prinzând-o dup` umeri. Cum arat` logodnicult`u? Cum \l cheam`?

68 DENISE ROBINS

– Guy.– Este un tip norocos.Martha se \ntoarse spre el, privindu-l cu suspiciune.– Abia m` cuno[ti, a[a c` nu po]i face o astfel de afirma]ie.– Pot s` v`d foarte bine c` e[ti o femeie frumoas`.– Iar tu dragul meu Nat, nu prea ai o atitudine de dasc`l.Nat \ncepu s` râd`.– S` mergem, spuse Martha, c`reia \i displ`cea \ntors`tura

pe care o luaser` lucrurile. Nu uita c` Lucie are \ncredere \ntine, mai ad`ug` ea.

Nat ridic` din umeri, nedumerit c` aceast` Martha numar[a la complimentele lui. Nu avusese inten]ii rele, voia doars` se amuze pu]in. Oricum, se gândi el, o prefer pe SantaLucia acestei tenta]ii sofisticate.

Un sfert de or` mai târziu, erau deja \n Hove, iar Lucie \iprimea cu ochii str`lucind de bucurie \n casa surorii sale.

Nat trecu peste antipatia surorii Luciei, care [tia c` sedatoreaz` purt`rii lui de anul trecut. De aceea, o prinse demân` a[a cum numai el [tia s` fac`, \i zâmbi, spunându-i:

– Nici nu [tii cât m` bucur s` te v`d, Maggie. M` \ntreb cummi-ai mai dat voie \n cas` [tiind cum m-am purtat cu tine, [imai ales cu sora ta anul trecut. M-am gândit de multe ori lavoi, totu[i. Dac` a[ fi [tiut c` ai fost bolnav`, a[ fi venit la spitals` te v`d. |mi pare tare r`u acum. V`d c` te-ai pus pe picioare[i ar`]i minunat. E[ti mai frumoas` ca oricând.

Maggie nu prea suporta lingu[eala. Nu fusese curtat` deb`rba]i; nici m`car Dick nu-i prea spusese c` este frumoas`.

O INIM~ S~GETAT~ 69

Cu toate acestea, nu era o femeie urât` [i avea personalitate.|i displ`cea Nat Randall pentru felul \n care o tratase pe Lucie,provocându-i suferin]`.

Dar oricum, Nat revenise [i Lucie p`rea atât de fericit`!– Bine ai venit, Nat, morm`i Maggie.– Unde sunt scumpii t`i copii? o \ntreb` el.– |n curtea din spate, cu Brunhilda.– O, ne \ntoarcem din nou la opera lui Wagner! râse Nat.

Ce nume pentru o d`dac` !Lucie ar`ta foarte frumos, era odihnit`, ochii \i str`luceau.

|[i schimbase piept`n`tura, ceea ce o f`cea s` aib` un aer maisofisticat.

Martha o lu` deoparte pe Lucie.– Nat este un tip extraordinar! Nu m` mir` c` e[ti

\ndr`gostit` de el! O s`-]i spun mai multe când vom r`mânesingure.

Nat [i Lucie r`maser` singuri. Nat se duse spre fereastr`unde se sprijini cu coatele de pervaz.

– M` bucur c-ai venit, Nat. Martha este o prieten` bun` amea, poate cea mai bun`.

– Da, este \ncânt`toare. Când se va c`s`tori?– Curând.– Sper c` va avea un so] bun, zise Nat, privind-o pe Lucie,

con[tient de str`lucirea din ochii ei. Era \mbujorat`, iar el uit`de toate femeile din via]a sa, bucurându-se de frumuse]eachipului ei.

70 DENISE ROBINS

– Trebuia s` fiu aici din nou cu iubita mea, Santa Lucia,declar` el.

Lucie se sim]i \n al nou`lea cer.– Am putea s-o convingem pe Martha s` r`mân` aici, s`

organiz`m o super cin`!Nat vru s` accepte imediat, dar \[i aminti de mânia din

ochii Barbarei [i decise c` trebuia s` se \ntoarc` la cin` laKeynwood, ca s` nu aib` probleme cu Barbie... Ea era caleaspre ceva ce el dorea mai mult ca orice....mai mult chiar ca peo femeie... nu mai suporta gândul c` va r`mâne toat` via]a unsimplu profesor. {tia c` este foarte bun \n meseria sa, dar voiamai mult. Cu Barbara putea spera la mai mult.... aici laKeynwood. Nu hot`râse s` se c`s`toreasc`, mai ales cu ea. Nuavea chef s` se lege de Barbie pe via]`. Dar \i f`cea pl`cere s`se relaxeze cu ea dup` o zi lung` plin` de ore. {i de fapt,Barbie era o provocare pentru orice b`rbat. Nu era u[or dest`pânit [i tocmai pentru asta o socotea o provocare. Eraopusul Luciei.

– Ar fi o mare pl`cere, draga mea, dar trebuie s` m` \ntorcla Keynwood.

– |n acest caz, vom anula totul pentru c` [i Martha trebuies` se \ntoarc` acolo, s`-[i ia ma[ina, zise Lucie atât dedezam`git`, \ncât Nat nu se ab]inu s`-i dea un s`rut.

– Lucie, e[ti delicioas`, este ca [i cum a[ fi atins o piersic`pârguit`... Trebuie s` ie[im undeva \ntr-o sear`. N-ai vrea s`vedem acel film care este \n mare vog`?

O INIM~ S~GETAT~ 71

– O, Nat, ar fi grozav! Poate duminica viitoare.– Va fi minunat. Vom merge la cinema, apoi te invit la cin`.

Ne vom strecura separat afar` din [coal`.– Abia a[tept s` ies cu tine, Nat.– Bine, r`mâne stabilit. Ne vedem la Royal Albion la trei [i

jum`tate, da?

***

Scena dintre Nat [i Barbie se termin` destul de repede,l`sându-le amândurora un gust amar. Imediat ce v`zuma[ina lui Nat de la fereastra sa, Barbie observ` c` acesta oajuta pe Martha Rivers s` urce \n ma[ina ei. Dup` ce Marthaplec` Barbie alerg` la Nat. |l invit` la o discu]ie \n biroultat`lui ei.

Directorul se afla \n acel moment la sala de gimnastic`,unde erau probleme cu circuitele electrice.

Nat fluiera degajat, ceea ce o enerv` [i mai mult pe Barbie.Când se \ntoarse s`-l priveasc`, pe fa]a ei nu era nici urm` dezâmbet.

– Am ceva de discutat cu tine, Nat, \ncepu ea.– Nu poate fi decât ceva foarte pl`cut, \ncheie el, [i o s`rut`

cu insolen]` pe gur`.Barbie ro[i de furie. O, de ce se sim]ea atât de atras` de

acest b`rbat?|i spuse c` auzise discu]ia telefonic` dintre Martha Rivers [i

Lucie Reed. |l acuz` pe Nat c-o \n[ela.

72 DENISE ROBINS

– Nu mi-ai spus c-ai fost iubitul intendentei, Nat. De ce?Nat \[i aprinse o ]igar`.Nu suporta s` fie spionat nici m`car de ea, fiica

directorului, [i de aceea \i r`spunse pe un ton foarte rece.– Draga mea, ai un comportament copil`resc, dar o s` te

iert pentru asta. O cunosc de mult` vreme pe Lucie [i familiaei. Dar nu sunt [i nici n-am fost iubitul ei. Poate c` miss Riversa folosit un termen generic pentru leg`tura dintre un b`rbat[i o femeie.

Barbie se lumin` la fa]`. Se calm` numaidecât. Realiz` c`nu trebuia s`-l \nfurie pe Nat [i-[i ceru scuze.

– Iart`-m`, Nat. Am fost cam bulversat`, imaginându-te cuintendenta...

Nat scutur` scrumul sim]indu-se [i el mai bine, gândindu-sece frumoas` era femeia din fa]a lui, cu p`rul ei ro[u ti]ian [ipielea aurie. Era \nalt`, zvelt`, frumoas`, [i-l iubea. Abiaa[tepta s` fie cerut` \n c`s`torie. Da, el [tia asta prea bine, darnu era preg`tit \nc` s-o fac`. Voia mai degrab` s` continueaventura lor, care-i l`sa o oarecare libertate de mi[care. Cândse va decide s`-[i uneasc` for]ele cu tat`l ei [i s` cear` unstatut mai important \n aceast` [coal`, da, poate o va cere deso]ie. Iar gelozia ei fa]` de Lucie \l amuza.

O prinse de umeri cu ging`[ie.– Nu sunt iubitul nim`nui, a[a c`, te rog, nu m` eticheta,

\ncepu el.Barbara \l privi cu \n]elegere.

O INIM~ S~GETAT~ 73

– Nici m`car al meu?– Asta este o \ntrebare de [aizeci [i cinci de mii de dolari.

Iar tu e[ti foarte frumoas`, Barbara. Dar nu \ncerca s`-misuce[ti capul, n-o s`-]i mearg`. Am mult de lucru. M` a[teapt`pu[tanii pe care-i cuno[ti prea bine. M` vor lua \n primiremâine la prima or`. Trebuie s`– mi preg`tesc lucr`rile, a[a c`nu m` mai sup`ra legându-mi numele de al Luciei Reed.

– Promit c` n-o s-o mai fac, zise ea.Nat o l`s` \ntr-o dispozi]ie ceva mai bun`, de[i \n ceea ce o

privea pe Barbara, s`mân]a \ndoielii fusese s`dit` [i o mai chinuio vreme. Nat \[i spuse c` femeile erau o pacoste pentru un b`rbatcare trebuia s` dea dovad` de tact [i art` pentru a trata cu ele.

Lucie c`lc` pe nori pân` luni diminea]a. Nu se gândeadecât la seara pe care o va petrece cu Nat.

Când se \ntâlnir` la mas`, \[i vorbir` foarte pu]in, ca deobicei. Lucie era de acord cu Nat c` nu trebuia s` afle nimenidin [coal` de iubirea lor. Iar pentru ca timpul s` treac` mairepede, se apuc` de munc`.

Trecuse o lun` de când se afla la Keynwood. Era ata[at`deja de copiii de aici, de munca ei.

Munca ei \ncepea foarte devreme, când \i ajuta pe cei micis` se trezeasc` [i s` se \mbrace, apoi s`-i duc` la salonul \ncare Herta le servea micul dejun. Dup` ce \ncepeau orele,trebuia se verifice cum erau f`cute paturile, dac` hainele erau\n ordine, dac` le lipseau nasturi....

Pauza era la zece [i jum`tate, când copiii primeau biscui]i[i lapte.

74 DENISE ROBINS

Urma apoi masa de prânz, odihna de dup`-amiaz` acopiilor, \ntâlnirea cu personalul, masa de sear`, du[urilecopiilor apoi culcarea acestora, dup` care putea s` respire [iea lini[tit`.

Lucie g`si o admiratoare \nfocat` \n Berryl Day. Nu \ncerc`s-o evite, a[a cum fusese sf`tuit`, pentru c` biata femeie aveanevoie de o prieten`, de[i pe Lucie n-o interesau defelcluburile \n care voia aceasta s-o atrag`.

Lucie \n]elese c` munca \ntr-o asemenea [coal` era catraiul pe o insul` departe de lume.

|n clipele ei de lini[te, nu se gândea decât la Nat [i laimensa ei dragoste pentru el. La bucuria de a fi reluatprietenia lor.

Martha o sf`tuise s` insiste, pentru c` Nat era un b`rbatspecial, s` stea \n expectativ`, s` vad` care erau reac]iile lui [is` fie \n]eleapt`.

Iar când o \ntrebase care erau [ansele ei, Martha o s`rutase[i-i spusese:

– Ai toate atuurile, draga mea, e[ti frumoas` [i diferit` dealte femei. {i el crede asta.

S`rut`rile lui Nat erau pentru ea ca o armur` \mpotrivagândurilor negre, \ndoielilor [i triste]ii. Iar acum a[tepta\ntâlnirea cu el.

Se gândi s` confirme ora \ntâlnirii abia duminic`, la\ntoarcerea de la biseric`. Dar nu-l g`si nic`ieri. Poate sedusese direct la Brighton, de la biseric`.

O INIM~ S~GETAT~ 75

Lu` autobuzul fericit`, se duse acas` [i dup` ce schimb`câteva vorbe \n grab` cu sora ei, se schimb` cu o rochie bleude lân` [i o p`l`rie de prim`var` cu flori la bordur` care seasorta cu rochia [i se duse la \ntâlnirea cu el.

Dar \ncepu ploaia [i autobul \ntârzia a[a c` \[i stric`sandalele din cauza apei. Dar nu disper` pentru c` urma s`fie cu el. Ce mai conta vremea?

A[tept` \n holul hotelului, urm`rind cuplurile care se\nc`p`]ânau s` se plimbe pe acea vreme imposibil`. De fiecaredat` când se deschidea u[a hotelului, inima \i tres`rea crezândc` este el.

Trecu o or`, dar Nat nu ap`ru. Apoi o alta. Ie[i din hotelpentru a se uita dup` ma[ina lui Nat. Se \ntoarse \n holulhotelului sim]indu-se dintr-o dat` foarte r`u. |ncepu s` se\ntrebe dac` va mai veni. Va veni, desigur, ar fi fost preanemilos, prea crud s-o fac` s`-l a[tepte... dac` avusese unaccident? Nu, ar fi putut s` sune...

Dac` Friern l-a re]inut la Keynwood? {i de acolo putea s` sune...La [ase [i jum`tate, nu mai credea c` Nat va mai veni.

Probabil uitase de \ntâlnire.La ora [apte, un chelner veni s-o \ntrebe dac`-i putea oferi

ceva. Lucie decise s` se \napoieze la Keynwood. Nu se puteaduce acas` la Maggie s`-i spun` c` Nat de purtase abominabil;Maggie i-ar fi r`spuns cu bine[tiutul „]i-am spus eu“

Iar acum, ca o ironie, cerul se limpezi, iar soarele de maireu[i s` str`bat` dintre nori. |n inima ei era numai disperare.|ncerc` s`-[i st`vileasc` lacrimile.

76 DENISE ROBINS

– O, Nat, Nat! [optea ea.Apoi urm` mânia. Cum \ndr`znise s` nu vin`?Tocmai când se \ndrepta cu durere \n suflet spre sta]ia de

autobuz, se \ntâlni cu Geoff Mallow, \mbr`cat \ntr-un fulgarin;\ncerc` s`-l evite, dar era prea târziu. Privirea lui se lumin`dintr-o dat`.

– Bun`, Lucie! Ce bine c` te-am \ntâlnit! exclam` el.Ea \ncerc` s`-i r`spund` pe un ton firesc, dar Mallow

observ` imediat c` plânsese. O privi cu mil`, v`zând c` ochiiei erau tare tri[ti \n spatele ochelarilor.

– E[ti singur`? o \ntreb` el.– Da, se bâlbâi ea. Tu ce faci aici?– Am f`cut câteva mile pe stânci; ce priveli[te, mai ales pe

furtun`! Apoi am venit aici pentru c` te-am v`zut stând \nholul hotelului singur` [i m-am gândit s` st`m de vorb`, dac`nu te deranjez.

Lucie ridic` privirea spre el. Era cât se poate de nefericit`de ceea ce-i f`cuse Nat. Mallow o privea cu \n]elegere [i dintr-odat` i se p`ru c` f`cuse un gest foarte frumos s-o inviteundeva. |i spuse cu jum`tate de voce:

– Ce idee minunat`! Mul]umesc, Geoff... n-am nimicspecial de f`cut.

O INIM~ S~GETAT~ 77

Capitolul 6

Când ie[ir` din hotel, Geoff ridic` privirea spre cerullimpede al serii cu nori mici care se deplasau repede [i se\ntreb` ce se \ntâmplase cu micu]a intendent`. Ce fe]i[oar`trist` avea! Iar când \[i scosese ochelarii s`-i [tearg`, observ`c` plânsese.

Nu [tia dac` s`-i pun` \ntreb`ri personale. El era maipriceput la flori decât la femei. Cu toate acestea, de multe ori\n via]` g`sise asem`n`ri \ntre ele. Cu ambele trebuia s` fiifoarte atent. Erau sensibile, dac` nu chiar capricioase. Darfemeile uneori \l speriau. Nu se putea spune acela[i lucrudespre flori.

Lucie \ncepuse s` vorbeasc` prea mult, parc` pentru a nul`sa s` se vad` ce era \n sufletul ei.

– Berryl mi-a spus c`-]i dactilografiaz` lucr`rile \n timpulei liber.

– Da, zise el, mergând al`turi de ea, este foarte atent`.– Da, e o persoan` dr`gu]`, ad`ug` [i Lucie.– Ca tot personalul [colii de fapt, zise Geoff.– Dar parc`-mi amintesc c` la \nceput mi-ai spus s` nu m`

apropii de nimeni! – A, da instinctul meu de sihastru...– Unde ai ajuns cu cartea?– Nu prea departe, n-am timp s` scriu. Abia am \nceput

„crichetul \n anii optzeci“– Iar florile tale speciale cum o duc? Am trecut deun`zi pe

lâng` ele; ar`tau bine, dup` p`rerea mea.– Da, anul acesta trebuie s` se dezvolte foarte bine. Le-am

pus \ngr`[`minte, le-am schimbat p`mântul.....– Cred c` m` voi apuca [i eu de gr`din`rit. Florile par mai

bune, mai apropiate decât...– Decât?– Decât oamenii, \ncheie ea.

Geoffrey \n]elese c` Lucie era dezam`git` de cineva, celmai probabil de un b`rbat.

Lucie se lupta cu gândurile care i se \ndreptau toate spreNat. Dar durerea, \n loc s` cedeze, era [i mai puternic`. Nuputea crede c` Nat i-a f`cut a[a ceva. |l auzi pe Geoffspunând:

– Da, sunt de preferat fiin]elor umane. Câteodat` \ns`,oricât` aten]ie le-ai acorda, te decep]ionez` [i ele. {i nu po]i[ti din ce motiv.

O INIM~ S~GETAT~ 79

– Via]a este frustrant` uneori, zise Lucie cu un oftat.– Ei, dac` nu ceri prea mult de la ea, nu este.– Nu, suspin` Lucie. O, Nat, se gândi ea, oare ]i-am cerut prea mult...?|ncerc` din nou s`-[i abat` gândurile de la el.– Ce crezi despre tân`rul Olifant? \l \ntreb` pe Geoff.El se \ncrunt`.– Olifant.. repet` el. A, da, este un copil dificil. Intr` mereu

\n probleme, de[i simt c` are o natur` bun`. |i spuse c`discutase cu directorul cazul Olifant, iar acest era cam\ngrijorat. |n timpul orelor, pu[tiul era impertinent [i-i pl`ceas`-i domine pe ceilal]i. Dar era foarte bun la sport. Alerga celmai bine din [coal`.

– Pu[tiul are curaj, l-am v`zut. {i asta este un lucru bun.Trebuie \ns` canalizat \ntr-o direc]ie potrivit`.

– Ai dreptate, zise Geoff.El \i spuse c` mama lui Brian Olifant murise [i tat`l se

rec`s`torise. Mama vitreg` nu-l suporta [i probabil asta \l f`ceape b`iat s` aib` un comportament necontrolat.

– Randall, mi se pare, este cel care cere exmatricularea luiOlifant. Eu consider c` este o gre[eal`, pentru c` ar fi terminatdac` i s-ar face asta.

Lucie se crisp` auzind numele lui Nat.– Poate c` Randall nu are r`bdare, zise ea.O, Nat, eu [tiu cât de ner`bd`tor po]i fi, se gândi Lucie. O,

Nat te cunosc atât de bine! Dar acum am \nceput s` te ur`sc.Te ur`sc pentru ce mi-ai f`cut ast`zi, pentru c` m-ai umilit dinnou. Totul s-a terminat \ntre noi!

80 DENISE ROBINS

Geoffrey Mallow avea propriile sale convingeri \n privin]a lui Nat.– Randall este un b`rbat inteligent, cu personalitate,

amuzant, dar atât. De aceea, fu foarte surprins când Lucie \l\ntreb`:

– |l cuno[ti bine pe domnul Randall?-Suntem colegi, dar \n afara [colii nu avem nimic \n

comun. Voi v` cunoa[te]i de mult` vreme, nu?– Da, r`spunse Lucie, strângând din pumni \ncât unghiile

\i l`sar` o urm` adânc` \n podul palmelor.– Ce-ai zice de un film sau de un spectacol? o \ntreb`

Geoff, dornic s` alunge triste]ea din ochii micu]ei intendente.Era evident c` era atât de trist` [i nefericit`. Trebuia s`-idistrag` cumva aten]ia de la nefericirea ei.

– O, ar fi grozav! exclam` Lucie, mult prea entuziasmat`.Se gândi apoi c` nu trebuia s`-l fac` pe Geoff s` spere \nprivin]a ei, dar era prea târziu, acceptase invita]ia.

Merser` la un film siropos care-l plictisi teribil pe el, [ifum` chiar o ]igar`, dup` care chiar mo]`i un pic. Deodat`,când se trezi, observ` c` pe obrajii Luciei se scurgeau dou`lacrimi. Era o scen` \n care eroina \i declara iubitului:

– Nu vreau s` te mai v`d vreodat`. De acum [tiu cine e[ti...ar fi fost mai bine s` nu ne fi cunoscut...

O, Doamne, se gândi Geoff, micu]a intendent` areprobleme sentimentale! Probabil este \ndr`gostit` de vreunneispr`vit. Nu [tia cine este acela. {i nici nu era problema lui.Cu toate acestea sim]ea o dorin]` irezistibil` de a o consola.Lacrimile acestei tinere \l impresionaser` a[a cum nu i se mai

O INIM~ S~GETAT~ 81

\ntâmplase vreodat`. Sim]i c` l-ar fi f`cut ar[ice pe acelacare-i r`nise sentimentele Luciei. Deodat` el f`cu un gest,care mai apoi \l amuz` când [i-l aminti. Puse mâna pe mânaLuciei. I se p`ru atât de mic` [i moale! Degetele ei sestrânser` convulsiv \n jurul degetelor lui de parc` ar fia[teptat aceast` alinare. Geoff nu zise nimic. Era mai bine s`nu spun` nimic, dar p`str` mâna Luciei pân` la sfâr[itulfilmului \n palma sa.

Când pelicula aceea lacrimogen` se termin`, Geoff r`sufl`u[urat:

– Grozav! Totul s-a desf`[urat conform planului, cu unsfâr[it fericit, pe care puteam s`-l intuim chiar de la\nceput.

Lucie nu-i r`spunse. Lacrimile i se uscaser` pe obraji. Ei,din p`cate, \i era clar acum c` povestea ei nu putea avea finalfericit. Dar felul \n care Geoff \i ]inuse mâna \n timpulfilmului, fusese cald [i apropiat. Era un b`rbat deosebit segândi ea, mul]umindu-i \n gând pentru sprijinul moral. Darcând el \i suger` s` ia masa \n ora[, refuz`.

– Po]i merge singur. Cred c`-]i este foame. Eu... eu trebuies` prind autobuzul.

– Lucie! M` dezam`ge[ti dac` nu iei masa cu mine. Apoi, teconduc acas`.

Lucie avea o durere cumplit` de cap [i sim]ea nevoia s` seascund` \ntr-un col], unde s` plâng` nestingherit`.

– Lucie, te rog s` iei masa cu mine. {i nu mai fi trist`;lucrurile nu sunt chiar atât de rele precum crezi acum.

82 DENISE ROBINS

Ba sunt chiar mai rele decât \]i po]i \nchipui, se gândiLucie. Am terminat-o cu Nat [i nu mai pot r`mâne \n [coal`dup` primul trimestru.

Dar ced`, accept` invita]ia lui [i intrar` \n acela[irestaurant, \n care fusese de câteva ori cu Nat.

Lucie privi \n jur, regretând c` la \nceputul rela]iei cu Natnu-[i imaginase c`-i va aduce atâta nefericire [i durere. |[iaminti cum Nat o \nv`]ase s` simt` buchetul vinului.

– |mi place acest local, spunea el. {i tu trebuie s` \nve]is`-]i plac` mâncarea [i s` \ncerci toate felurile preg`tite deJohn.

{i Lucie \nv`]ase s` se bucure de acest loc. Era unic \n feluls`u; proprietatea a doi b`rba]i care cuno[teau foarte binebuc`t`ria fran]uzeasc`. Erau pu]ine mese. Pe mas` se aflaulumân`ri, pe pere]i portrete \n ulei, lucr`rile unuia dintreproprietari. |ntr-un col] se afla o ni[` \n care, mai multe operede art` erau aranjate s`pt`mânal de mâna unui artist. Acumera expus` o singur` lucrare tridimensional`, o strad` dinRoma.

– Aici te po]i considera oriunde, numai la Brighton nu, ziseGeoff. Ce-ai zice de puiul cu ciuperci [i ananas, Lucie?

Ea nu r`spunse, cu privirile a]intite spre farfurie \ncercânds`-[i st`vileasc` lacrimile. Geoff era un b`rbat foarte bun [iamabil, dar ea \l dorea teribil pe Nat. Se gândea doar de ce nueste cu ea \n aceste clipe...

O INIM~ S~GETAT~ 83

Geoff era un companion pl`cut, dar spre deosebire de Nat,care str`lucea \n orice domeniu, o plictisea. Cu toate acestea,\i promise c` va mai ie[i cu el [i c`-l va invita acas` la sora ei.

Când o conduse \n seara aceea la [coal`, el \i spuse ladesp`r]ire:

– Câteodat` m` simt foarte singur; mi-a f`cut pl`cere s` fiucu tine, Lucie.

{i ei \i f`cuse pl`cere \ntr-un fel, [i-i mul]umi pentru searape care \ncercase s` i-o fac` frumoas`. |ncerc` s` se gândeasc`altfel la Nat Randall; doar nu era singurul b`rbat din lume! Cutoate acestea, nu putea nega c`-l iube[te.

Toat` noaptea v`rs` lacrimi amare din cauza lui, iardiminea]a se trezi cu ochii umfla]i [i durere de cap.

{i pentru c` se trezise devreme [i o durea capul, Lucie seduse s` fac` o plimbare prin gr`din`.

Era o diminea]` lini[tit`, roua str`lucea pe frunze, cea]a\nc` nu se ridicase de pe frunzele castanilor s`di]i dedirectorul [colii, p`s`rile \ns` cântau vesele.

Nat v`zu silueta aceea mic`, pl`pând`, de la fereastra sa [ise sim]i cuprins de remu[care. {tia ce sim]ea Lucie acum.Cobor\ repede la ea.

– Luce! o strig` el.Speriat`, ea se \ntoarse brusc. Sângele i se urc` \n obraji

când \l v`zu.– Luce, repet` el, te-am z`rit aici. |mi pare atât de bine c`

putem schimba câteva cuvinte \nainte de \ncepereaprogramului!

84 DENISE ROBINS

– Cred c` n-ar trebui s` ri[ti s` fii v`zut cu mine, Randall...– Nu te prosti, Luce...– Te rog s` nu mi te mai adresezi astfel!– Bine, [tiu c` e[ti sup`rat`, dar...– Sup`rat`! Mai mult decât atât! izbucni ea. Sunt cea mai

mare proast` din lume, pentru c` am acceptat s` m` mai\ntâlnesc cu tine. Trebuia s` [tiu c` nu vei veni! Te-am a[teptattimp de trei ore.

– Luce, \mi cer scuze...– Nu te mai obosi s-o faci.– Luce, las`-m` s`-]i explic...– Nu po]i explica nimic. Puteai s`-mi telefonezi dac` aveai

probleme, sau s`-mi fi l`sat un mesaj. Cu asta, totul s-aterminat.

Nat \[i mu[c` buzele. Nu avea nici o scuz` plauzibil`pentru c` l`sase aceast` fat` frumoas` s`-l a[tepte \n zadar. Nuvenise la \ntâlnirea cu ea din cauza lui Barbie, desigur, carenu-l l`sase liber nici o secund`, for]ându-l s` mearg` cu ea [ip`rin]ii ei la Warnborough, o [coal` de b`ie]i considerat` maibun` decât Keynwood.

Familia Friern fusese invitat` la mas` de Alec Oldfield,directorul acestei [coli, prietenul lui Friern. |l luaser` [i peNat, probabil la insisten]ele lui Barbie. Acest Oldfield era unb`rbat cu rela]ii, care merita s` fie cultivat.

|[i aminti de \ntâlnirea fixat` cu Lucie, chiar \n mijloculmesei. Nu avusese inten]ia s` se poarte astfel cu ea, dar seconsol` repede la gândul c` dac` o s` vad` c` n-a venit, vapleca. Apoi, uit` complet de ea.

O INIM~ S~GETAT~ 85

Se sim]ise bine al`turi de Barbara [i p`rin]ii ei la acea\ntâlnire, iar la \ntoarcere chiar \[i permisese s-o s`rute.

– Cred c` e[ti con[tient ce \nseamn` pentru noi acests`rut, Nat!

El confirmase c` o s`rutase din toat` inima, iar Barbier`m`sese convins` c` este \ndr`gostit de ea.

Ciudat, dar s`rutul Barbarei nu avusese asupra lui acela[iefect pe care-l avuseser` buzele acestei micu]e intendente,aceast` Santa Lucia, sau Luce, cum \i spunea el. |ncerc` s`-ialunge sup`rarea.

– Draga mea, zise el, voi fi foarte cinstit cu tine. S-a ivit ceafoarte important [i am uitat de \ntâlnirea noastr`. Asta este,]i-am spus cu toat` sinceritatea. Când mi-am amintit, era dejaprea târziu. Nu [tiu cum s` m` mai scuz.

– Nici nu vreau s-o mai faci, nu m` interseaz`.– A[adar, sunt excomunicat din sfera de interese a Santei

Lucia, glumi el.Ea trase aer \n piept. Scuzele lui nu aveau nici o valoare [i

nu puteau compensa faptul c` uitase de \ntâlnirea lor. Nat erateribil de atr`g`tor \n diminea]a asta, se gândi ea a[a cum \izâmbea ironic, a[teptându-se s` fie iertat, iar ea s` i se arunceimediat \n bra]e.

– Nu mai conteaz` c` nu ne-am \ntâlnit. De fapt, cânda[teptam, mi-am dat seama c`-mi irosesc timpul [i c` nu arerost s` mai reiei o leg`tur` din trecut.

– Te compor]i ca un copil, Luce... \ncepu el.– Po]i spune ce dore[ti, \l \ntrerupse ea, dar cred c` am

gre[it acceptând aceast` slujb` la Keynwood. Cu toate acestea,ce voi face de acum \nainte nu este problema ta.

86 DENISE ROBINS

– Lucie, ]i-am explicat ce s-a \ntâmplat [i mi-am cerut scuze.– Foarte bine. Scuzele tale nu m` interseaz`. Acum, trebuie

s` \ncep ziua de munc`.– Deci, nu te intereseaz` ce-am f`cut asear`?Nu \n mod special, pentru c` [tiu c-ai fost cu Barbara

Friern, se gândi ea.Nat, care-i citi gândurile, zise:– De fapt, am fost cu Barbie dar nu singuri. Am fost...– N-am timp s`-]i ascult pove[tile, \l \ntrerupse Lucie.

Nu-]i mai pierde vremea, Nat. Cu mine, cel pu]in...Nat nu era obi[nuit c` o femeie s`-l resping` \n acest fel.

Era amuzat dar [i \nfuriat. Ei bine, dac` a[a vrea ea, n-o s-o maideranjez niciodat`...

***

Vremea din ziua „Sportului“ de la Keynwood n-a fost a[ade frumoas`, cum s-au a[teptat to]i. Era destul de rece pen-tru luna iunie, iar soarele ap`rea [i disp`rea. Geoff Mallowera cam dezam`git, dar [i ocupat cu organizarea jocurilor,a[a c` doar din când \n când mai avea timp s` ridice ochiispre cer.

Hugh Friern [i so]ia sa Stella, \mbr`cat` \ntr-o rochie cuflori mari, se ocupau de p`rin]ii veni]i la acest spectacol.Copiii forfoteau la intrarea [colii, a[teptând ca p`rin]ii s`soseasc` la aceast` zi mare pentru ei. Tot personalul [colii era

O INIM~ S~GETAT~ 87

foarte ocupat: doamna Egbert cu pr`jiturile la buc`t`rie, HertaBetty [i Ann aranjau mesele, verificau pavilionul de crichet,steagurile, ca [i obstacolele pentru s`rituri.

Pentru Lucie, fusese o zi obositoare pentru c`-isupraveghease pe cei mici la \mbr`carea \n costumele de sportsau ]inându-se dup` doamna Friern, care-i d`dea tot felul deordine, pe care le contramanda aproape imediat. Lucie \nv`]asec` acesta era stilul so]iei directorului, o femeie mult preaautoritar`. Abia avu o clip` liber` pentru a se machia pu]in.

Dar \nainte de a se \ntâlni cu mamele care voiau s` [tie cefac odraslele lor, arunc` o privire spre terenurile de sport.

Se sim]ea chiar mândr` de felul \n care ar`ta Keynwoodast`zi. {coala fusese frumos decorat`. Ea trebuise deja s`-lconsoleze pe micul Finch, care izbucnise \n plâns pentru c`tat`l lui trimisese doar \n ultimul moment o telegram`spunând c` nu va putea ajunge la Keynwood.

Mai trebui s` se \ngrijeasc` [i de Olifant, s`-i spun` c` tat`ls`u venea \nso]it de mama vitreg` [i trebuia s` se poarte bine.

– Toat` lumea se a[teapt` s` câ[tigi cursa de o sut` de iarzi.Nu ne strica ziua, Olifant.

Pu[tiul f`cu o strâmb`tur`, dar nu la adresa ei. Nu se maipurta urât cu ea. De fapt, Nat \l raportase directorului.

Trecuse o lun` de când Nat o l`sase f`r` o explica]ieplauzibil`. O lun` de când, trecând unul pe lâng` cel`lalt ea \ir`spunsese foarte scurt la salut [i atât. |l considera pierdutpentru ea. Cu toate acestea, sim]ea o durere acut` de câte ori\l vedea sau \i auzea glasul.

88 DENISE ROBINS

|i trecuse de multe ori prin minte s`-l ierte, s`-i spun` c`-iaccept` scuzele. Dar nu f`cuse asta, se rezumase s` munceasc`din greu, s` se duc` acas`, unde refuza s` vorbeasc` despre el,sau ie[ea cu Berryl.

Ba chiar, o dat`, se duse cu Geoff la un picnic. El sedovedise din nou un tovar`[ pl`cut, uimind-o princuno[tin]ele lui despre flori [i p`s`ri.

Ziua Sporturilor se dovedi un mare succes. Lucie uit` denecazurile ei pentru câteva ore [i se l`s` purtat` de spiritulsportiv al zilei.

Mamele elevilor n-o l`sar` s` r`sufle, punându-i \npermanen]` \ntreb`ri despre odraslele lor, a[a cum sea[teptase. Cu toate acestea, nu-l sc`pase din ochi pe Olifant,pentru ca acesta s` nu \ncerce s`-[i pericliteze situa]ia laKeynwood, f`când vreun gest necuvenit.

Ceea ce se \ntâmpl` nu avu cum s` vad`, ci afl` mai târziude la director.

B`iatul, dup` cum [tiau to]i, era foarte bun la toatesporturile [i primi nenum`rate aplauze. Dar tat`l lui plec` maidevreme din cauza so]iei sale, care izbucni \n plâns din cauzaatitudinii fiului ei vitreg fa]` de ea.

– Nu cred c`-l mai putem ]ine aici, Lucie, \ncepudirectorul, cu p`rere de r`u.

Lucie interveni \nc` o dat` pentru el.– V` rog, domnule, mai da]i-i o [ans`, una singur`... [tiu c`

face asta pentru c` este gelos pe so]ia tat`lui s`u. Iar doamnaOlifant nu are prea mult tact, b`nuiesc.

O INIM~ S~GETAT~ 89

– Fapta de azi se adaug` la cea de ieri, când a fost reclamatde profesorul Randall. Am trimis pe cineva s`-l cheme aici peprofesor, pentru ca, \mpreun` cu el s` avem ultima discu]ie cuOlifant.

Lucie se \ndrept` dezolat` spre holul de la intrare [i f`r`s` vrea privirea i se opri asupra unui c`prior \mp`iat carese afla deasupra capului ei. V`zu ochii lui de sticl` [i i sep`ru o secund` c -o sfideaz`. Fusese un animal foartemândru, probabil. C`priorii luptau pân` la moarte \ntre ei.Oare era prea mândr`? Luptase \ndeajuns pentru omuliubit?

Deodat`, \l v`zu pe Nat venind spre ea. Ce elegant era; aveachiar [i o floare la butonier`! De[i fusese ocupat`, Lucieobservase c` Nat avusese foarte mare succes la mameleelevilor sau surorile acestora.

El i se adres` indiferent.– E[ti tot sup`rat` pe mine, Lucie?Pulsul ei se intensific`. |[i dori cu disperare s` nu fi ro[it

pân` \n vârful urechilor.– M`i s` fie! continu` Nat. M` ur`[ti chiar, nu?Lucie se sim]i reac]ionând proste[te, nesigur` pe sine.

Deodat`, f`r` s` [tie cum, \ncepu s` pledeze soarta lui Olifant,b`iatul pe care nu-l iubea nimeni.

– Mi-a spus directorul c` ve]i discuta despre Olifant. A[vrea, Nat, s` nu fii prea dur cu el.

Nat o privi uimit, apoi pufni \n rs.

90 DENISE ROBINS

– Draga mea, nu se mai poate face nimic cu b`iatul `sta!– Poate tu nu mai po]i face nimic, pentru c` nu-]i place, iar

el simte asta [i-i este team` de tine. Dar trebuie s` ai \n vederec` acest copil a fost tratat r`u acas`, i-a murit mama...nu arenevoie decât de pu]in` \n]elegere.

– Cred c-ai fi o mam` foarte bun` pentru el, drag` Lucie.– Nu v`d de ce este mai bine s`-mi pierd timpul cu

Wynters, pe care-l admir` toat` lumea, sau cu micul Finch,c`ruia \i schimb`m to]i scutecele. To]i ace[tia sunt copii binetrata]i, pe când Olifant nu este.

– Altceva mai ai de spus? o \ntreb` Nat.– Da. Poate nu realizezi, dar acest Olifant \]i seam`n` mult,

Nat. Nu este atât de frumos [i fermec`tor ca tine, darvulnerabil [i foarte sensibil din cauza vie]ii din familie, tot ca[i tine. De aceea, \ncearc` s` ia de la via]` totul cu for]a. Dartu l-ai alungat, l-ai nedrept`]it pentru c` [tii prea bine s` faciasta. Olifant nu mai are pe nimeni [i nu are unde s` se duc`.Dac` va fi exmatriculat de aici va deveni un psihopat.

Nat o privea, amuzat de izbucnirea ei.– M`rturisesc c` sunt foarte surprins de atitudinea ta,

Luce. Nu pentru c` mi-ai spus toate astea, \mi plac oameniicare spun ce gândesc. M` deranjeaz` \ns` faptul c` te simt\nc` ostil`. Oricum, refuz s` recunosc c` ai dreptate \nprivin]a lui Olifant [i neg c` i-a[ fi f`cut ceva. Nu-mi iese \ns`din minte afirma]ia ta c` alung oamenii de lâng` mine cugesturi brutale, apoi \ncerc s`-i recâ[tig cu farmecul meu.Nu-mi place cum sun`.

O INIM~ S~GETAT~ 91

– Poate am spus prea mult. Acum trebuie s` plec, pentruc` am l`sat ferestrele deschise la dormitoare.

|nainte ca ea s` plece, se auzi glasul Barbarei Friern.– Vrei un pahar de cherry, Nat?Lucie se a[tepta ca el s` accepte invita]ia f`r` ezitare, dar

murmur` c` are ceva de f`cut [i le l`s` pe cele dou` fa]` \nfa]`.

La cin`, observ` c` Nat \i evita privirea. Sau poate nici nuobservase c` ea era acolo.

Când trebuise s` supravegheze culcarea elevilor, Lucieavusese probleme cu Olifant. Acesta o repezi, ea \l amenin]`,dar nu f`r` s` observe c` ochii \i erau ro[ii de plâns.

– To]i profesorii m` ur`sc, dar [i eu simt la fel fa]`de ei!

– Eu nu te ur`sc Olifant, zise ea, dar b`iatul ro[ise [i-[i\ntorsese capul. Nu-i mai r`spunsese pentru c` probabil, \itremura glasul din cauza lacrimilor.

Nat era acum mai vorb`re], purta o discu]ie cu BarbieFriern. Observ` totu[i c` nu era \n apele sale, c` era \ncruntat[i la sfâr[itul cinei se ridic` \naintea tuturor, cerându-[i scuzede la director c` se ridica mai devreme de la mas`. Nu era \ntr-ostare prea bun` [i poate ea era cauza.

Lucie sim]ea c` pr`pastia dintre ea [i Nat se adâncise [i maitare .

Ploaia [i furtuna puseser` st`pânire pe Keynwood. Luciesim]ea c` va ceda nervos [i de aceea se hot`r\ s` fac` o

92 DENISE ROBINS

plimbare singur`, f`r` Berryl, când ploaia va \nceta. Dar poatetocmai de aceea fu surprins` când directorul o anun]` c` voias`-i vorbeasc` dup` mas`.

Pe moment, \i fu team` c` poate Nat \i spusesse acestuiadespre discu]ia cu ea.

Dar când ajunse \n biroul lui Hugh Friern, acesta o\ntâmpin` cu un zâmbet prietenesc.

– Am crezut c` este bine s` afli c` \ntrucât ai pledat \nfavoarea lui Olifant, eu [i Randall am decis s`-i mai d`m o[ans`.

Lucie ro[i. Era pl`cut surprins`.– Ce bucurie s` aflu aceast` hot`râre, domnule!

exclam` ea.– Nu-l vom exmatricula trimestrul acesta, oricum. Voi avea

o discu]ie lung` cu el, s` v`d ce se mai poate face. O s`-i spunc` domnul Randall i-a luat ap`rarea [i c` trebuie s`-i fierecunosc`tor.

– Domnului Randall?– Da, a promis c` se va ocupa de Olifant. Sunt sigur c` va

reu[i.Lucie nu mai zise nimic. {i emo]iile ei erau greu de

domolit. Directorul \i suger` c` se putea al`tura \n ac]iunea desalvare a lui Olifant. Lucie plec` din biroul directorului cusentimente contradictorii. Se p`rea c`-l judecase gre[it pe Nat.

|[i dori s` poat` sta de vorb` cu el \ntre patru ochi, s` vad`ce este \n inima lui. Dar nu putea da acum ochii cu el.Lucrurile erau prea complicate.

O INIM~ S~GETAT~ 93

***

Revenind asupra celor \ntâmplate \n seara aceea, ajunse laconcluzia c` nu trebuie s`-i mai repro[eze nimic lui Natpentru c` poate din dorin]a de a nu fi de acord cu ea, o l`sases` cread` c` nu-l va sprijini pe Olifant.

Dar ea era o natur` bun` [i generoas`, care uita repede, [ise apropie de Nat dup` micul dejun. |l opri pe coridor \n fa]as`lii unde copii se recreau \ntre ore. Era duminic`, a[a c`pu[tii puteau discuta liber, sau citi dup` dorin]` \n locul acela,pân` venea ora la care mergeau la biseric`.

– Da, domni[oar` intendent`, ce pot face pentrudumneata? o \ntreb` Nat cu un formalism exagerat.

Lucie ro[i.– Directorul mi-a spus c` ai pledat \n favoarea lui Olifant.

{tiu c` am fost cam dur` cu tine \n ceea ce-l prive[te [i poatenu te-am \n]eles bine. A[ vrea s`-]i mul]umesc pentru ajutoruldat acestui b`iat.

– M` bucur c` am putut contribui \n felul meu la\ntoarcerea oii r`t`cite la turm`. Trebuie s` recunosc c` aiputea fi o p`stori]` minunat`.

Lucie ro[i [i mai tare.– Ei bine, dac` acesta \]i este r`spunsul... ea vru s` plece

dar Nat o re]inu.– Mai stai o clip`. Nu mi-a picat prea bine felul \n care

te-ai implicat ieri \n acest caz. Protejatul t`u n-a f`cut nimic

94 DENISE ROBINS

pentru ca s`-mi merite ajutorul. A trebuit s` dau dovad` de or`bdare \ngereasc`. Oricum, \n urma recomand`rii tale dea-mi cerceta copil`ria pentru a g`si similitudini cu Olifant, amf`cut ce mi-ai cerut. Chiar dac` nu crezi, am con[tiin]`...

Lucie nu-[i g`sea cuvintele potrivite, lucru care i se\ntâmpla foarte des \n prezen]a lui Nat. Lui \i era foarte u[ors-o pun` \n dificultate.

Privind-o, Nat sim]i ceva ciudat, o tandre]e pe care numaipentru ea o putea sim]i. Cu Barbie era numai pasiune [iproiecte de viitor.

Poate c` era con[tient c-o domina pe Lucie, dar ea nu aveacum s` [tie c`-l f`cea s` fie mai bun.

– Mai e[ti sup`rat` pe mine pentru c` n-am venit la\ntâlnire? o \ntreb` el cu un zâmbet [treng`resc. Vrei s`-mi cerscuze din nou?

– Nu vreau scuzele tale, explod` Lucie.– Vrei s` continu`m r`zboiul rece?Ea scutur` din cap.– Nat, nu te \n]eleg, poate n-o voi reu[i niciodat`. N-are

rost s` mai...Brusc, el sim]i dorin]a s-o recucereasc`, s` fie din nou

st`pânul inimii ei.– Ceea ce spui este un nonsens. E[ti liber` dup`-amiaz`? {i

eu sunt. Am o \ntâlnire seara, dar te pot duce pân` atunciundeva, ne vedem la dou` [i jum`tate la terenul de sport.

Inima ei \nclina s` accepte invita]ia singurului b`rbat dinlume cu care voia s` fie. El i se adresase cu“draga mea“ . A[a

O INIM~ S~GETAT~ 95

era Nat, trecea foarte u[or de la o stare la alta. Niciodat` nu[tia cum s` se poarte cu el. Ar fi vrut s`-[i p`streze mândria [is` refuze invita]ia pentru c` jurase s` nu se mai lase atras` \nmagia vorbelor lui. Dar privind \n ochii aceia fantastici sim]i c`\ncep s`-i tremure genunchii [i se pierde cu totul.

– Bine...– Ne vedem atunci, zise Nat.El plec`, l`sând-o \n acela[i loc, din care Lucie porni

sup`rat` pe sine pentru c` cedase prea u[or.De ce oare Nat de]inea astfel de puteri magice asupra ei?

De ce mai venise la Keynwood? Poate pentru ca inima s`-i fiefrânt` \n mii de buc`]i, apoi reconstituit` la un zâmbet al lui?Sunt ridicol de neajutorat` \n fa]a acestui b`rbat, \[i spuse ea.Dar de ce trebuia s` se simt` astfel, dac` voia s` fie doarprieten` cu el?

Se \ntâlnir` [i pe drumul spre biseric`, dar Nat o salut`scurt, f`r` a se opri s`-i mai vorbeasc`.

Nici nu se mai sinchisi c` Barbie, \ntr-un superb taior, sefâ]âia \n preajma lui Nat. Nu [tia care este rela]ia dintre ei.Totulera de partea Barbarei. Iar ea ce putea oferi, \n afar` de speran]e?

Soarele str`lucea vesel pe cer când se \ntoarser` de labiseric`. De la buc`t`rie se sim]ea aroma unei fripturidelicioase. Copiii \[i schimbar` hainele iar ea r`mase cu cei maimici, care aveau nevoie de ajutor. |nainte de mas`, to]i trebuias`-[i spele mâinile, s`-[i pieptene p`rul, s` aib` un aer ordonat.

Lucie era mereu cu ochii la ceas, cu toate c` mai eraudestule ore pân` la \ntâlnirea cu Nat.

96 DENISE ROBINS

|n timpul mesei \i evit` privirea, dar când \l auzi discutândcu Barbie, avu un moment de triumf, spunându-[i \n sinea ei:cu mine are Nat \ntâlnire...

Dar urm` un moment de amar` dezam`gire, pentru c`,doar cu o jum`tate de or` \nainte de \ntâlnire, când se gr`beas` se schimbe, Nat o prinse din urm`.

– De data asta nu mai este vina mea, Luce. Nu ne putem\ntâlni...

Ea clipi de câteva ori, sim]ind cum ro[e[te.– De ce? \l \ntreb`.|ncruntându-se, el \i explic` ce se \ntâmplase \n timpul

mesei de prânz. Directorul \l \ntrebase dac` este ocupat, iar elr`spunsese c` ie[ea \n ora[, dar acesta \l rugase s`-[i anuleze\ntâlnirea, dac` era posibil. Un oarecare domn Arkwright,arhitect, sosea la Keynwood s` discute planurile pentru obibliotec` nou` [i o camer` de studiu pentru elevi.

– {tiu c` directorul ]ine mult la acest proiect [i vrea s` m`implic, pentru c` sunt profesor de istorie [i englez`. Vatrebuie s`-l \nso]esc pe Arkwright la Oxford câteva zile pentruca s` fie aprobate planurile. {tii c` s-a primit o dona]ieconsistent` de la domnul Finch.

– {tiu, zise Lucie, cu jum`tate de glas.– Regret sincer c` nu ne putem vedea. Nu pot \ns` refuza

cererea directorului.– Nici o problem`, astfel voi avea ocazia s` mai citesc câte

ceva, zise ea.Lui Nat i se citea dorin]a \n priviri. Pl`nuise o plimbare cu

ea pe malul lacului.

O INIM~ S~GETAT~ 97

– Bine, ne vedem alt` dat`, Nat.Nat se uit` peste um`r, nu era nimeni prin apropiere.

Deodat`, o trase spre o u[` lateral` care ducea spregarderob`. Se trezi \n bra]ele lui, strâns` la piept.

– Iart`-m`, Santa Lucia. Te-am dezam`git, dar acum nu maieste vina mea, murmur` el.

Lucie nu r`spunse. N-o putea face. Se sim]i s`rutat` bachiar \i \ntoarse s`rut`rile.

– Lucie, \n]elegi acum cât de r`u \mi pare? Vom stabili oalt` dat`... o s`-]i las un bilet \n cutia ta...

– Nat... \ncepu ea.Dar el disp`ruse. Scurtul moment de extaz luase sfâr[it.

Lucie se rezem` de o gr`mad` de haine tremurând [i\ncercând s`-[i reg`seasc` echilibrul. Cum \l iertase pe Natimediat ce o s`rutase? De fapt, nu [tia niciodat` ce turnur` luarela]ia lor, era atât de ciudat`! Dar era prea atras` de el. Cucâteva zile \n urm` pierduse orice speran]` [i voia s`p`r`seasc` Keynwood, iar acum se afla iar pe culme.

Când \[i reg`si calmul [i consider` c` putea p`r`si acea\nc`pere urât mirositoare, care \ns` devenise paradis pentrucâteva clipe, \ncepu s` se lamenteze:

– Biat` Lucie! E[ti o prostu]`, [i-a b`tut din nou joc de tine!Dar era ridicol de fericit`, din nou. Ajuns` \n camera ei, se

\nvârti \n fa]a oglinzii [i-i rosti numele:– Dragul meu, Nat! Nat! Nat!Se auzi strigat` de la fereastra vecin` de Berryl Day:

98 DENISE ROBINS

– Lucie, \mi po]i acorda o clip`, draga mea?Lucie \i zâmbi fericit`. Era chiar foarte fericit`, cu toate c`

ar fi trebuit s`-i fie mil` pentru Berryl, care se vedea c` estetulburat`.

– Voiam s`-]i spun despre o scrisoare primit` de la o vecheprieten`. Se refer` la vacan]a de var`.

– Deja? se mir` Lucie.– Va veni [i vacan]a, a[a c` trebuie s` facem planuri. Am

vrut s` merg \n Scandinavia cu ea, s` facem un tur cuautocarul. Dar ea s-a logodit brusc [i va pleca \n luna de miere\n locul vacan]ei cu mine.

Berryl era foarte afectat`. Nu voia s` mearg` cu una dinsurorile sale pentru c` erau amândou` c`s`torite, a[a c` voias` afle care erau planurile ei [i dac` ar vrea s-o \nso]easc`.

Lucie era jenat`. Biata Berryl \ncerca mereu s` organizezevie]ile altora. {tia c` Berryl conta pe ea [i nu voia s-o r`neasc`\n vreun fel, dar nu se putea gândi la o vacan]`. Morm`i cevalegat de sora ei, Maggie, pe care trebuia s-o ajute cu copiii, darapoi \i p`ru r`u. Biata Berryl era o femeie foarte bun` de[itotal neatr`g`toare.

Deodat`, sim]i c` este foarte fericit`. Nu era singur`. Nicineiubit` [i nedorit`. Avea familie [i pe Nat.

Sau, cel pu]in, spera c`-l are pe Nat.

O INIM~ S~GETAT~ 99

Capitolul 7

Urm` o s`pt`mân` foarte aglomerat`. Pentru ea \nsemna \nplus de lucru la buc`t`rie, pentru c` una dintre angajatele deacolo se \mboln`vise. Se oferise s` dea o mân` de ajutorpentru c` directorul nu g`sise pe cineva care s` lucrezetemporar. De[i se oferise voluntar, auzi ni[te morm`ieli aledoamnei Friern. Se p`rea c` nici fiica, nici so]ia directoruluin-o agreau. Nu [tia din ce motiv, dar era prea ocupat` ca s` segândeasc` la asta.

Vremea era destul de bun`, a[a c` b`ie]ii se aflau multtimp pe terenul de sport.

Ca de obicei, Lucie juc` crichet [i primi aplauze din parteacopiilor.

Profesorii erau ocupa]i acum cu preg`tirea examenelor desfâr[it de trimestru. Joanna Parish avea doi copii cu aptitudinimuzicale deosebite, c`rora le acorda mult` aten]ie.

Pe Nat nu-l vedea decât \n timpul meselor. Ori de câte orireu[ea s`-i adreseze vreun cuvânt, Nat era foarte bine dispusdar atât. Iar noaptea, r`mânea singur` cu gândurile ei s` se\ntrebe dac` s`rutul acela \nsemnase ceva pentru el.

De fapt, s`rutul \nsemnase mai mult decât ar fi crezut NatRandall vreodat` c` va \nsemna un s`rut. De fiecare dat` când\nchidea ochii vedea chipul Luciei. Dar \n acela[i fel \i ap`rea[i chipul Barbarei, poate chiar mai mult decât al Luciei, pentruc` aceasta era mai disponibil` decât Lucie.

Barbara devenise foarte ner`bd`toare. El \ncerc` s-o maidomoleasc`, dar nu pentru mult timp. Va trebui s-o cear` deso]ie [i s` ob]in` o dat` cu ea [i Keynwood; sau va trebui s`demisioneze, s` ia totul de la cap`t \n alt` parte.

Nat nu era \ntr-o situa]ie de invidiat. Dar respectase dorin]aLuciei [i Olifant f`cuse oarecare progrese. Participa acum laore cu mai mult` docilitate.

La \nceput, Olifant abia rostea r`spunsurile la \ntreb`rilelui, dar cu r`bdare, Nat reu[i s`-l fac` s` participe mai activ . |ivorbi chiar [i despre copil`ria sa dificil`.

– Nu e[ti singurul cu probleme din cauza mamei vitrege: [imama s-a rec`s`torit, iar eu am avut de suportat un tat` vitreg.L-am urât din toat` inima.

Brian Olifant ridicase spre el ochii tri[ti.– Adev`rat, domnule?– Da, a[a a fost, [i chiar mai mult. Mama a plecat \n

America, iar pe mine m-a l`sat cu ni[te rude, apoi cu altele, a[ac` n-am cunoscut siguran]a unui c`min. Dar am luptat cu

O INIM~ S~GETAT~ 101

neajunsurile; [i tu po]i face asta, Brian. Nu are rost \ns` s` te\mpotrive[ti noii familii a tat`lui t`u. Le-ai complica [i lorsitua]ia. M` \n]elegi, Olifant?

– Da, domnule.– Apoi, când cre[ti, nici atunci nu po]i face tot ce-]i dore[ti.– A[a este, sir.– Când suntem tineri, suntem \nclina]i s` credem c` tot

ce ni se cere s` facem nu este just; dar când mai cre[ti ajungis` \n]elegi c` poate nu este cazul s` faci chiar tot ce vrei. Tue[ti un bun sportiv. Mallow te sus]ine din toat` inima. Unsportiv trebuie s` duc` o via]` cump`tat`. E[ti de acord cumine?

– Da, domnule.– Pân` acum, nu te-ai comportat bine [i l-ai sup`rat pe

director. Va trebui s` vad` c` te c`ie[ti.– Voi face asta, domnule. De altfel, i-am spus [i intendentei

acest lucru. A fost foarte \n]eleg`toare cu mine.– A[a este ea, zise Nat zâmbind.– Este singura care-mi place domnule, admise Olifant.Nat r`mase cu privirile a]intite undeva aiurea, cu gândul la

Lucie. Nu [tia cum s` procedeze cu ea, temându-se s` n-or`neasc` din nou. Va trebui s` se decid` \n privin]a lui Barbie,indiferent cum.

Mai trecu o s`pt`mân` [i Lucie \ncepu s`-[i piard` speran]ac` Nat o va mai invita undeva. Dar \ntr-o sear`, când se a[teptamai pu]in, Nat \i f`cu o vizit`. Ea s`rise \n picioare, sc`pândlucrul din poal`.

102 DENISE ROBINS

– Bun` seara, Luce, ai un termometru la \ndemân`?– Nu te sim]i bine, Nat?– Am o durere cumplit` de cap [i frisoane. Sper c` nu am

vreo grip`!|n timp ce Nat a[tepta s` vad` cum urc` mercurul \n

termometru, ea \l privi cu emo]ie. Sem`na mult cu unul dinpu[tii care veneau aici cu diferite probleme. Dup` ce-i cititermometrul, Lucie \i spuse pe un ton autoritar:

– Te duci imediat \n pat. Va veni doctorul Monk s` te vad`.Doamna Friern, care afl` imediat diagnosticul, o trimise pe

Lucie s` asiste la felul \n care to]i copii f`ceau gargar`. Trecur`dou`zeci [i patru de ore [i primul bolnav din rândul copiilor,Roberts, f`cu temperatur` mare.

Gemenii, ni[te f`pturi delicate, urmar`, apoi micul Finch.Apoi Stela Friern.

Ea r`mase aproape singur` cu toate problemele pe cap. Se\mboln`vir` aproape to]i copiii de acea grip` cu febr` foartemare. Era epuizat`, dar nu contract` gripa.

Nat, care f`cuse primul boala fu [i primul vindecat. ApoiBarbara Friern c`zu la pat. Stella Friern \i trimise un mesajLuciei s` aib` grij` de fiica ei \n acea noapte.

Astfel, Lucie ajunse \n camera Barbarei. De cum intr`, fufermecat` de frumuse]ea mobilierului, de tapetul alb cu micitrandafiri alba[tri. Era cea mai elegant` \nc`pere dinKeynwood.

O veioz` era aprins` la capul Barbarei. Peste tot c`r]i,decora]iuni alese cu bun-gust, parfumuri scumpe.

O INIM~ S~GETAT~ 103

Pacienta se afla \n pat, \mbr`cat` \ntr-o c`ma[` de noaptetransparent`, p`rul \i era r`v`[it, dându-i un aer aproape sexy.Cu toate acestea, Barbie nu p`rea bolnav`; era chiar maiatr`g`toare astfel. Probabil \[i f`cuse manichiura, pentru c` sesim]ea mirosul de aceton`.

– Bun`, Lucie, zise aceasta, privind-o cu un ochi critic.Lucie \[i \nchipui c` nu ar`ta prea bine, pentru c` uniforma \iera [ifonat`, se cam \nc`lzise din cauza efortului, [i nu avusesetimp s`-[i pudreze nasul.

– |mi pare r`u c` v-a]i molipsit, miss Friern. Mamadumneavoastr` era \ngrijorat` [i m-a trimis s` va iautemperatura.

– Nu mai este nevoie, mi-am luat-o singur`. Nu am tempe-ratur`, dar m-am gândit c` este mai prudent s` r`mân \n pat.

– Da, poate c` a[a este, zise Lucie.– Pari cam r`v`[it`, observ` Barbara.– |mi cer scuze c` am venit a[a, dar am avut foarte mult de

lucru... [i oricum voiam s` m` duc [i eu la culcare.– Nu este prea devreme?– Am avut o zi foarte obositoare, mul]i copii au f`cut febr`

ast`zi, ca [i doamna Friern. Am nevoie de odihn`.– Natural. Barbara c`sc`, apoi o privi pe sub gene. Domnul

Randall a coborât \n sala de mese?– Da, r`spunse Lucie.– {i cum ar`ta?Lucie r`m`sese cu privirile a]intite asupra unei fotografii a

lui Nat, aflat` pe [emineu. Era probabil de pe vremea

104 DENISE ROBINS

studen]iei la Oxford. Cu siguran]`, Barbara \i cerusefotografia. Ei nu-i d`duse nici una... ceea ce o f`cu s` fiegeloas` pe Barbara.

– Dac` nu pot face nimic aici a[ vrea s` m` duc la culcare,zise Lucie.

– Stai pu]in, nu mi-ai spus cum ar`ta domnul Randall.– Nu l-am observat cu aten]ie.Barbara f`cu o grimas`.– Chiar a[a?– Chiar a[a. Nu l-am examinat.Lucie era sigur` acum c` Barbara [tia ceva despre rela]ia ei

cu Nat.Porni spre u[` dar Barbara o chem` din nou.– Mai stai un moment. Nu cred c-am luat gripa, dar mi-e

foarte foame; n-am cinat. Te rog, spune-i doamnei Egberts`-mi preg`teasc` ceva.

Lucie sim]i c`, f`r` s` vrea, privirea \i alunec` din nou sprefotografia lui Nat. Când i-o d`duse? De ce i-o d`duse?

O, numai dac` ar fi putut s`-[i \nfrâneze inima, s` nu maibat` proste[te pentru acest b`rbat!

F`cu un efort s` se adune [i-i spuse c` doamna Egbert seculcase, având temperatur`.

Barbie lu` o min` dezam`git`. – Ce p`cat! Cine va g`ti de acum?– Eu [i Betty, pân` vom mai g`si un ajutor.– O, g`titul este una din multele tale calit`]i... e[ti prea

perfect` pentru a fi adev`rat`...Lucie \ncerc` s` nu-[i piard` cump`tul.

O INIM~ S~GETAT~ 105

– Majoritatea femeilor [tiu s` g`teasc`. Iar dac` m`consideri incapabil`, te rog s` cobori, [i s` g`te[ti singur`pentru toat` [coala.

– Nu ]i se pare c` e[ti cam impertinent` pentru o simpl`intendent`?

Lucie ie[i din \nc`pere, \ncercând s` nu trânteasc` u[a.Era foarte obosit` [i abia a[tepta s` se culce. Din nefericire,

mai trebuia s` a[tepte o or` pân` venea asistenta din schimbulde noapte. Se hot`r\ s`-i preg`teasc` totu[i ceva de mâncareBarbarei, de[i aceasta nu era bolnav` [i ar fi putut s` seserveasc` singur`.

|i preg`ti cele cerute [i i le duse \n camer`. De data asta,sim]i mirosul de Je Revien, parfumul ei preferat, pe care [i-ldorea de mult, dar promise s`-[i doreasc` altceva de acum\nainte, pentru c` acest parfum \i va provoca aduceri aminteextrem de nepl`cute.

De data asta, Barbie nu mai avea ghearele scoase. |i zâmbi,comp`timind-o.

– Biata de tine, ce r`u ar`]i!– Noapte bun`, miss Friern.– Spune-mi Barbie, ca toat` lumea.– Noapte bun`... Barbie.– Dac` m` voi sim]i bine mâine diminea]`, o s` vin s` v`

ajut la micul dejun. Dar te-a[ ruga s`-i comunici lui NatRandall c` am nevoie de ceva de citit.

– O voi face.– Spune-mi, insist` Barbara observând c` Lucie c`dea din

picioare de oboseal` [i voia s` plece. Tu ai un prieten?

106 DENISE ROBINS

– Nu, r`spunse Lucie, f`r` alte comentarii.Barbie o privi cu bun`voin]` exagerat`.– Nu ar`]i prea bine \n uniforma asta, dar b`nuiesc c` ai o

talie destul de sub]ire. Parc` te-am v`zut o dat` la cin`\mbr`cat` mai omene[te. Ai talia foarte sub]ire, nu?

– Da, a[a este, murmur` Lucie, amintindu-[i c` Natafirmase odat` c`-i putea \ncercui mijlocul cu ambele mâini.

– M` uime[te c` n-ai un prieten, cam toate fetele au.– Tu ai unul?– |mi pare r`u c` nu vrei s` r`spunzi sincer la \ntreb`ri, nu

sunt cu mult mai mare ca tine, dar am mai mult` experien]`.„F`r` \ndoial`, se gândi Lucie“.– M-ai \ntrebat dac` am un prieten. Ei bine, cred c` da!– Sunt sigur` c` ai mul]i admiratori.– Unul \n special, zise Barbie, cu privirea spre fotografia lui

Nat.F`r` o vorb`, Lucie ie[i din \nc`pere; nu mai suporta s` fie

tratat` astfel de Barbie cea frumoas`. Lacrimile de gelozie [i de neputin]` \ncepur` s`-i br`zdeze

obrajii. Se gr`bi spre buc`t`rie imaginându-[i c` va fi singur`acolo pentru c` toat` lumea se dusese la culcare. Dar acolo seafla Geoff Mallow care umplea un ibric cu ap`. Observând-o,\l l`s` deoparte [i veni \ngrijorat spre ea:

– Ce este cu tine, Lucie?Lucie se a[ez` la mas`, dând frâu liber lacrimilor. Apoi, \i

spuse lui Geoff o poveste despre o dragoste ne\mp`rt`[it`.Iubitul ei era \ndr`gostit de alta.

O INIM~ S~GETAT~ 107

Geoff [tia acum jum`tate din adev`r. Nu-i putea \ns`dest`inui cine era cel pe care-l iubea, mai ales c` eracolegul lor.

Geoff continua s` fumeze din pip`.– P`cat de tine, Lucie, n-ai avut noroc. |n acela[i timp m`

gândesc c` nu este un b`rbat de calitate, dac` nu te iube[te.– Geoff, [tiu c` vrei s` m` \ncurajezi, dar cealalat` fat` este

mai str`lucitoare, mai sexy, mai altfel decât mine.Geoff se \ncrunt`.– Asta crezi tu c` a[teapt` un b`rbat de la o so]ie?– A[a se pare.– Nu cred c` lucrurile stau astfel. Acest gen de tinere este

pl`cut pentru o ie[ire, dou`, o petrecere, dar nu pentruc`s`torie. Tu ai alte calit`]i, pe care nu multe femei le au. Cevrea acest b`rbat \n plus?

– O, Geoff, cred c` vrea mult mai mult. Este ambi]ios, vreas` se realizeze. Fata respectiv` are bani [i pozi]ie social`.

Lucie \i spusese la repezeal` adev`rul ei privindu-l lung,dar el nu p`ru s` ghiceasc` despre cine era vorba. |[i scoasepipa [i, privind-o fix, \i spuse:

– Fat` drag`, dac` este un oportunist, las`-l \n pace. Nueste \ndeajuns de bun pentru tine.

Lucie sim]i c` inima \i tresalt` de bucurie. Asta \nsemna c`Geoff o aprecia.

– E[ti foarte bun cu mine, Geoff, dar eu nu cautperfec]iunea, iar atunci când m` \ndr`gostesc, o fac pentrutotdeauna. Sunt gata s`-i mai dau [anse...

108 DENISE ROBINS

– Bine c` nu este profesor! De obicei, ace[tia sunt s`raci...s` zicem c` sl`biciunea acestui tip este ambi]ia, iar femeiaaceea este atr`g`toare, de ce te mai la[i atras` de el.... ai fostminunat` \n timpul de când lucrezi aici [i [tiu c` e[ti [iambi]ioas` [i nu vei ceda. Foarte bine, continu` aceast`poveste de dragoste. Fie ca cea mai bun` dintre voi s` câ[tige!Sunt sigur c` vei fi tu!

Lucie se sim]i mai bine, parc` \[i redobândi \ncrederea \nsine. Geoff Mallow era un idealist, care avea mult` admira]iepentru ea [i [tia s` priveasc` dincolo de suprafa]`. Eraprietenul care nu-i va tr`da niciodat` \ncrederea.

Sim]ise asta când \i venise \n ajutor la Brighton. Numaidac` ar putea s` renun]e la Nat pentru el!

Nu, nu putea s` nu-l mai iubeasc` pe Nat. Dorin]a pentruel era ca o s`geat` adânc \nfipt` \n inima ei.

Dup` ce-[i aminti rândurile lui Hazlitt, scrise cu oextraordinar` for]`, cu o sut` de ani \n urm`, Lucie \[i amintirândurile dedicate de el unei dragoste apuse:

„... simt c` inima \mi este smuls` din piept...totul este unvis; un vis care m` chinuie, m` face s`-mi pierd ra]iunea.|ntind mâna spre o umbr`. |ncerc s` refac trecutul, plângdisperat de propria-mi sl`biciune [i mizerie... dar s`geata estetot \n inima mea, nu pot nici s-o mai suport dar nici s-o scot;este plin` de sângele vie]ii mele.“

Lucie \[i prinse fa]a \n mâini. O vedea pe Maggie, carespunea ceva scuturând din cap, pe Martha fixând-o cu ochii ei

O INIM~ S~GETAT~ 109

mari, pe blânda Joanna privind-o cu oarecare dispre]; to]iace[tia nu erau de acord cu ea. Un poet care scrisese la 1823nu putea fi \n]eles de o tân`r` din 1960!

Poate aveau dreptate, se gândi Lucie. Chiar [i \n aceast`lume tumultuoas` \n care tr`im, mai exist` \nc` izvoare deemo]ie – inima omului. O inim` ca a ei. De aceea, nu putea s`scoat` s`geata, ci doar s` spere c` va veni [i ziua când Nat o vaiubi [i el.

Deodat`, auzi vocea directorului:– Miss Reed!Ei i se p`ru c` vine de undeva de foarte departe [i

\ncercând s` dep`[easc` oboseala [i deprimarea, o lu` spre cori-dorul de la intrarea \n [coal` unde d`du peste acesta, aflat cu NatRandall \n fa]a unei s`li de clas`. Nat era palid, tras la fa]`.

Hugh Friern i se adres` pe un ton autoritar:– Unde ai fost, miss Reed?Neân]elegând care era problema, se bâlbâi:– |n buc`t`rie, sir.– De ce n-ai v`zut ce s-a \ntâmplat la dormitoare?Nat \[i \n`bu[i un c`scat.Unul din b`ie]i, Saunders, care nu contractase gripa, era

somnambul. De obicei, ferestrele dormitorului lui erau mereu\nchise [i ea le verifica seara.

Cu o zi \nainte, directorul observase c` geamul de ladormitorul lui era spart. O trimisese s`-l aduc` pe unul dintremecanicii [colii, pe Long, s`-l \nlocuiasc`. Dar ea uitase, fiindprea ocupat` cu celelalte probleme. Iar \n noaptea trecut`

110 DENISE ROBINS

Saunders se urcase pe geam vrând probabil, s` sar` de acolo;din fericire, Friern f`cea o plimbare \n gr`din` [i-l v`zuse.Fugise pe sc`ri cu Nat Randall [i-l prinseser` la timp.

Directorul o privi nemul]umit pe Lucie.– Consecin]ele puteau fi foarte grave, miss Reed. Sunt

convins c` nu l-ai adus pe omul acela s` \nlocuiasc` geamul.Lucie era con[tient` c` gre[ise uitând cu des`vâr[ire de

geamul din dormitorul lui Saunders. Vru s` spun` ceva, s` sescuze, dar nu mai apuc`, pentru c` Nat vorbi \n locul ei.

– Domnule director, miss Reed nu are nici o vin`; m-arugat pe mine s` vorbesc cu mecanicul, dar am uitat.

Directorul \l privi surprins, apoi \[i drese glasul:– Asta schimb` lucrurile, domnule Randall, dar tot nu

\n]eleg de ce intendenta n-a observat c` geamul n-a fost\nlocuit seara la culcare.

Nat interveni din nou:– Era convins` c` m-am ocupat eu de aceast` problem`. I-am

oferit ajutorul pentru c` era extrem de ocupat`, iar seara cudraperiie trase n-a mai avut cum s` vad`.

– Bine, o s-o scuz de data asta, bomb`ni directorul. Apoi ise adres` Luciei: l-am dus pe Saunders \n camera de oaspe]ipân` se repar` fereastra.

– V` mul]umesc pentru \n]elegere, sir, zise Lucie [i plec`.Dar se auzi strigat` de Nat. Se \ntoarse spre el cu un

zâmbet de mul]umire.– Nat, \]i sunt recunosc`toare. De ce m-ai ajutat?– N-am vrut s` intri \n aten]ia directorului, nu este bine.

Oricum, ai prea multe pe cap. {i apoi, [i eu pot fi bun atunci

O INIM~ S~GETAT~ 111

când vreau. N-a[ suporta s-o v`d pe micu]a mea Santa Luciasuferind, dac` st` \n puterea mea s-o salvez. Iar acum, noaptebun`. Odihne[te-te, ar`]i obosit`. Noapte bun`, Luce.

Ea r`mase descump`nit` realizând c` gre[ise \n privin]a luiNat. De ce \ncercase s`-l scoat` din via]a ei?

***

Epidemia de grip` trecu. Mai erau doar patru s`pt`mânipân` la sfâr[itul trimestrului.

Iulie a fost o lun` foarte ploioas`. Multe meciuri [i \ntrecerisportive au fost anulate din cauza ploii. Lucie se sim]ea foarteobosit` [i abia a[tepta s` se termine trimestrul, dar \ncerca s`nu lase s` se vad` c` nu avea o stare prea bun`. Stella Friernnu-[i revenise \nc` de pe urma gripei [i era mereu ursuz` [inemul]umit`. Nici cu fiica ei nu se \n]elegea prea bine [ipersonalul \ncepuse s` observe c` nu-[i mai adresau decâtscurte replici [i imediat \ncepeau s` ridice glasul. Numaidirectorul mai reu[ea s` fie prietenos, dar [i el p`rea obosit [ipalid. Fusese un trimestru greu, care-i solicitase pe to]i.

Wynters, care era mândria [colii, se \mboln`vi deapendicit` chiar \n ziua concursului de \not [i ambulan]achemat` \n grab` de Lucie, \l duse repede la spital.

Lucie nu mai avea timp pentru problemele personale.|ntr-o diminea]`, g`si un bilet pe care nu se mai a[tepta

s`-l g`seasc`. |l lu` cu mâinile tremurânde [i citi rândurilecare fuseser` scrise de Nat \n grab`.

112 DENISE ROBINS

„Sper c` e[ti liber` dup`-amiaz`.Te voi duce la Hove.“N.Mu[cându-[i buzele, puse biletul \n buzunar [i porni spre

coridor. Nat voia s-o vad`, s` fie singur cu ea! De când vorbiseultima oar` cu el, sentimentele ei pentru Nat erau haotice, iarBarbie continua s` fie o amenin]are. Dar nu cuno[tea pozi]ia lui.

Olifant \[i schimbase mult atitudinea [i ea considera c` estemica ei victorie. Directorul \[i schimbase [i el atitudinea fa]` deea, mul]umindu-i pentru eforturile depuse. Tat`l lui Olifant, carefusese informat c` b`iatul s`u nu va mai fi exmatriculat, veni la[coal` cu o cutie mare de bomboane de ciocolat` pentru Lucie,despre care aflase c` fusese cea care-l schimbase pe fiul lui. Lucieprotestase, refuzând bomboanele, dar directorul insistase:

– Meri]i fiecare bomboan`, miss Reed. Ai f`cut mult pentru[coala asta...

– M` bucur c` nu voi fi [i eu exmatriculat`....Porni fericit` spre locul \ntâlnirii. Nat o a[tepta. Lucie duse

cutia cu bomboane copiilor lui Maggie. Nu purta p`l`rie, aveap`rul despletit, [i-i \ncadra frumos figura de copil. Rochiamulat` pe trup \i punea \n eviden]` talia mai sub]ire ca alt`dat`, lucru pe care-l observ` [i Nat.

– E[ti foarte slab`, Luce, te-a epuizat munca \n [coala asta.– Nu m` simt r`u...– Cu to]ii am fost afecta]i de gripa asta...– Da, abia a[tept vacan]a. Inima \i b`tea puternic sim]indu-l

pe Nat atât de aproape. Cât \[i dorea ca Nat s`-i vorbeasc`,s`-i spun` ce avea de gând cu ea! Nici el nu era prea bine dispus.

O INIM~ S~GETAT~ 113

Pe drum discutar` probleme generale, iar când Lucie \l\ntreb` unde avea s`-[i petreac` vacan]a, el \i spuse c` nu-[if`cuse planuri, dar familia Friern \l invitase s` petreac` dou`s`pt`mâni la o caban` pe care o aveau \n Vals les Bains.

– Ce mult se va bucura Barbara! exclam` Lucie \nainte dea-[i da seama c` f`cuse o gaf`, dar v`zând privirea crunt` pecare i-o arunc` Nat nu mai \ndr`zni s` scoat` o vorb`.

Dup` câteva clipe de t`cere, el o invit` s` ia o ]igar`.Lucie refuz`. El o privi lung. – Luce, nu [tiu dac` ai fost con[tient` la ce te-ai angajat

când ai acceptat slujba asta la Keynwood. Ai f`cut treab` bun`,]i-ai dovedit eficien]a aici, g`se[ti câte un sfat [i o vorb` bun`pentru fiecare. Mie-mi po]i spune ceva?

– Nu pot \mp`rt`[i din \n]elepciunea mea marelui NatRandall, zise ea.

– Te-ai mai v`zut cu Geoff Mallow? Sunte]i prieteni? Sauconsideri c` nu am dreptul s`-]i pun \ntrebarea asta?

– Po]i \ntreba ce dore[ti, Nat. Nu sunt iubita lui, dac` astate intereseaz`.

– Nici m`car a mea?Ea privi \nc` o dat` \n ochii aceia frumo[i care o

fermecaser` [i dintr-o dat` se \nfurie. Era imposibil ca Nat s`se ab]in` s` nu-[i exercite farmecele asupra ei!

|i strecur` printre din]i:– Nu, nici m`car a ta.– Ai dreptate, r`spunse el, la ce bun? Luce, nu-mi vorbi

astfel ast`zi. Marele Nat Randall, cum spui tu, nu este mai multdecât un pu[ti confuz, dac` vrei s` afli adev`rul.

114 DENISE ROBINS

– Nu cred. Am sperat c` ai r`spunsuri la toate \ntreb`rile.– Nu [i la asta.– La ce te referi?– La problema mea special`, domni[oar` intendent`...– M-ai invitat s`-mi dezv`lui un secret?– Nu este chiar un secret, râse Nat.Lucie \ncerc` s` se controleze.– Bine, nu mi le spune, dar las`-m` s` ghicesc. E[ti

\ndr`gostit, iar eu voi fi prima care va afla numele so]iei tale.Nat se \ntoarse spre ea, uluit. |i v`zu \nc` o dat` ochii

adânci, cu genele incredibil de lungi, gura cu contururigeneroase. Era con[tient c` b`rbatul poate avea nenum`rateaventuri cu multe femei dar o dat` [i o dat` clipa adev`ruluitrebuie s` vin`. Iar acea clip` venise pentru el. Când seautonumise pu[ti confuz, nu gre[ise cu mult.

Nu [tia ce voia s` fac`. O iubea pe Luce, destul de mult.Fata asta \l impresionase, \i intrase \n suflet. Dar din nefericireexista Barbara.

Cu o sear` \n urm`, petrecuse câteva ore destul denepl`cute cu ea. Fusese invitat de familia Friern s` urm`reasc`\mpreun` un meci de fotbal. Apoi p`rin]ii se retr`seser`, iarBarbie insistase ca el s` mai r`mân` [i deschisese o discu]ieincomod` pentru el. |ncepuser` de la vacan]a de var`.

– Te rog, promite-mi c` vei veni cu noi \n vacan]`, Nat.Barbara, care ar`ta foarte bine, era \mbr`cat` \ntr-o rochie

de jerse, mulat pe corp, cu o e[arf` care-i punea \n valoarep`rul ro[u. Era parfumat` cu Je Revien [i atr`g`toare ca de

O INIM~ S~GETAT~ 115

obicei. Era evident c` se \ndr`gostise de el [i f`cea oricepentru a-l atrage. Nat ar fi vrut s` finalizeze rela]ia lor dar defiecare dat`, f`r` s` [tie din ce motiv, \i ap`rea \n fa]a ochilorfigura lui Lucie. De aceea \ncercase s` se eschiveze invita]iei.

– Nat, de ce nu vrei s` admi]i c` ne iubim? Cât vom maicontinua a[a? {tii c` p`rin]ii mei te plac...

Nat sim]i ca un lasou care i se strângea \n jurul gâtului defapt a[a sim]ea \ntotdeauna când vreo femeie \i amenin]aindependen]a. Reu[ise totu[i s-o st`vileasc` pe Barbie:

– Barbara, de ce te gr`be[ti? Avem o rela]ie frumoas`, ne\n]elegem bine... s` nu stric`m lucrurile. N-ar fi bine, mai alesc` suntem \ntr-o [coal`.

Dar Barbara explod`:– Nat, eu te iubesc! {tii asta [i nu de acum. {i tu m` iube[ti,

nu? Ce mai a[tept`m?Vorbele ei erau tentante, f`r` \ndoial`. Cu toate acestea, el

o vedea cu ochii min]ii pe Lucie, cu figura ei grav`. Ar fi fostatât de u[or s-o prind` \n bra]e pe Barbara, s` se lase purtat depasiune, s` se \nsoare.

Ea \l prinse dup` gât.– Nat, vreau ca vacan]a din Alpi s` fie logodna noastr`.

|nseamn` foarte mult pentru mine. Cred c` [i pentru viitorult`u. Ce zici?

116 DENISE ROBINS

Capitolul 8

Nat, care era \n esen]` o persoan` onorabil`, consider` c`venise momentul s`-i vorbeasc` sincer, riscând chiar s-o\nfurie.

Se eliber` de mâinile ei [i o privi cu seriozitate, f`r` acealucire ghidu[` pe care o avea de obicei \n priviri.

– Draga mea, sunt mai mult decât onorat.– Nat, nu mai fi atât de formal! {tii bine ce simt pentru tine!– Da, [tiu, \ncuviin]` el.– Nat, ce este cu tine? De ce te por]i astfel?– Vreau s` fac ceea ce trebuie.– Parc` nu e[ti tu! Nu m` a[teptam ca dialogul s` decurg` astfel. – Dialog?Se presupune c` am un rol \ntr-o pies` scris` de tine?– Nat, de ce te por]i a[a?El se \ndreptase spre [emineul de care se sprijini. Ce

neinteresant este acest obiect pe timpul verii... gândi el,auzind-o pe Barbara spunând:

– Nat, s` nu mai pierdem vremea. Te-am speriat oferindu-]iinima [i mâna mea? Crezi c` nu este cuviincios?

El se \ntoarse zâmbindu-i.– Barbie! Nu crezi c` discu]ia noastr` a denaturat? {tii

foarte bine c` nu cred nimic r`u despre tine. |]i sunt maimult decât recunosc`tor pentru ofert`, dac` m` exprimcorect. |n zilele noastre, o femeie nu mai trebuie s` a[tepteca b`rbatul s` fac` primul pas. Dar eu nu sunt preg`tit s` m`leg de cineva.

– Asta \nseamn` c` nu m` iube[ti!– Nu prea [tiu, zise el cu sinceritate.Barbie \[i mu[c` buzele.– Mi-ai spus adesea c` nu vrei s` te c`s`tore[ti, dar alteori

ai afirmat c` este timpul s` te decizi... {tii c` tata \]i va oferiparteneriatul la Keynwood...

– Nu mi s-a spus oficial, Barbie, dar sunt flatat...– Flatat? Nu e[ti genul de b`rbat care s` fie u[or de flatat.

Cred c` \ncerci s`-mi spui altceva, Nat. Poate te intereseaz`altcineva. Nu sunt singura din via]a ta.

– Dar nici n-am afirmat asta vreodat`!Barbie ro[i de furie [i \ncepu s` tremure.– Ei bine, este vorba despre alt` femeie?– Nu sunt obligat s`-]i r`spund la \ntrebare!– Asta \nseamn` c` exist` [i [tiu [i cine este!Nat ridic` o mân` \n sus, semn c` trebuia s` ia o hot`râre.

Decise s` fie mai puternic ca Barbara, altfel se \ntâmpla cevar`u. Barbara avea de gând s` men]ioneze numele Luciei. Era

118 DENISE ROBINS

sigur de asta. Dar nu trebuia l`sat` nici s`-l pronun]e. Sespusese deja prea mult. Cu o mi[care rapid`, prinse mâinileBarbarei.

– Te rog, Barbie, lini[te[te-te. Nu mai spune nimic. Nuvreau s` mai pronun]`m [i alte nume. Este discu]ia noastr` [iproblema noastr`. Te rog s` nu mai implic`m pe nimeni.

– Dar nu po]i nega....Nat o \ntrerupse:– Nu neg nimic, dar nici nu vreau s`-mi mai pui \ntreb`ri.

Ai f`cut o propunere de logodn`, iar eu ]i-am r`spuns c` nusunt preg`tit pentru asta.

– Nu vei fi niciodat`, suspin` Barbie.– De ce vrei s` spunem lucruri pe care s` le regret`m

mâine?– Mi-ai spus foarte clar c` nu e[ti \ndr`gostit de mine,

scânci ea.– Nu \ncerc decât s` te fac s` \n]elegi c` nu dau nici un

r`spuns \n seara asta. C`s`toria este un lucru foarte serios.Este pentru totdeauna. Nu sunt preg`tit s` intru \ntr-o biseric`s` spun da, apoi s` ajung imediat la divor]. Poate ]i se pareciudat c` mai cred \n institu]ia c`s`toriei...

– Cine spune c` eu nu cred? suspin` Barbara.– Sunt convins c` [i tu crezi [i tocmai de aceea nu vreau s`

ne gr`bim. Eu am nevoie de timp s` m` asigur c` e[ti cea pecare o voi alege. N-a[ fi un so] bun dac` n-a[ fi convins c` e[ticea potrivit`. {tiu c`-]i datorez multe. Vom relua aceast`discu]ie la sfâr[itul trimestrului.

O INIM~ S~GETAT~ 119

– Dac` a[a vrei, zise ea cu ochii \n jos.– Draga mea, Barbara, sunt un om obi[nuit...– Ei bine, eu nu sunt o femeie obi[nuit`. {i nici nu vreau

s` m` simt comparat` cu alta. Cum crezi c` pot gândi despreaceast` rival`?

– Aceasta exist` doar \n mintea ta, Barbie. Nu m` gr`bescs` m` \nsor cu nimeni. Trebuie s` fiu l`sat s` aleg.

Barbara \ncepu s` \n]eleag` c` era \nfrânt`, pe moment.Deodat`, se apropie [i se lipi de el provocator, s`rutându-l.

– {tiu c` nu sunt perfect`, Nat, dar \mi pas` de tine.Aminte[te-]i asta!

Ducându-se la culcare, Nat deveni brusc con[tient c`Barbara [tia foarte bine c` Lucie Reed \i era mai mult decâtprieten`. Al ei era numele nerostit.

Era con[tient c` nu va putea trece toat` via]a din femeie \nfemeie.

Lucie, care-l privea t`cut`, \l \ntreb` deodat`:– Nat, care este secretul t`u?Nat realiz` c` era pe cale s`-i relateze discu]ia cu Barbara,

lucru care trebuia evitat.– Nu este adev`rat, Luce, nu am nici un secret.– Asta \nseamn` c` nu e[ti \ndr`gostit?– Nu, r`spunse el scurt.Lucie \[i spuse c` ar fi trebuit s` fie bucuroas` de ceea ce

auzise. Dar dac` Nat nu era \ndr`gostit de Barbara Friern, nicide ea nu era...

120 DENISE ROBINS

– Ai probleme, Nat?– De ce m` \ntrebi?– Pentru c` te cunosc bine [i [tiu c` e[ti tulburat.– Poate, admise el.– Te pot ajuta cu ceva?– Da, r`spunzându-mi la urm`toarea \ntrebare: crezi c` la

Keynwood am mediul care m` intereseaz`? Crezi c-ar trebui s`continuu s` predau \n Anglia? Sau s` las totul [i s` plec? M-a[putea duce \n vreo colonie....

Lucie se \ncrunt`. R`mase cu privirea a]intit` asupraminunatului peisaj pe care-l traversau. P`cat c` acest b`rbat nuera \ntr-o dispozi]ie prea bun` pentru a se putea bucura \mpreun`.Poate c` pe asta mizase [i Mallow. El punea natura \naintea aorice, iar florile [i animalele erau hobbyul lui. Era fericit.

Cândva, ea credea c` este bine ca omul s` citeasc` mult, s`poarte discu]ii filosofice, s` aduc` argumente intelectuale, s`progreseze. Dar acum nu mai era sigur` de asta. Nat tr`ia preamult prin c`r]ile sale. Asta ducea la complexe. Pl`cerile simpleerau ceea ce-i trebuia unui b`rbat!

Dar cine era ea s`-i dea sfaturi lui Nat Randall!– La ce te gânde[ti, Lucie? Dau un ban pentru gândurile tale...– Nu [tiu ce s` spun, Nat. Nu te v`d rupt de Keynwood [i

de predare, de modul de via]` englezesc... Nu cred c` te po]iadapta la stilul colonial.

– De fapt, nu [tiu ce-mi doresc de la via]`, asta este maigrav, Luce.

Ea \l privi lung, apoi \ndr`zni:

O INIM~ S~GETAT~ 121

– Cu Barbara Friern ai discutat?Observ` c` Nat ro[ise.– De ce m` \ntrebi?– Pentru c` sunte]i prieteni...– Da, este adev`rat c` discut`m mult [i suntem prieteni,

admise el.– {i atunci, de ce n-o \ntrebi ce este mai bine s` faci?Nat o privi, realizând c` Lucie nu era con[tient` c` punea

degetul pe ran`.– }i-am cerut ]ie p`rerea, Luce. Ce crezi?– P`rerea mea are importan]` pentru tine?– Da, are. A avut \ntotdeauna.Inima ei \ncepu s` bat` mai tare. |ncerc` s` \ntoarc` \ncet

capul pentru ca Nat s` nu observe c` ro[ise.– Nimeni nu-]i poate spune ce trebuie s` faci. Iar eu sunt

cel mai pu]in indicat`.– De ce spui asta, Luce?

Era momentul \n care ar fi putut s`-i spun` foarte u[or:pentru c` te iubesc foarte mult. N-a[ suporta s` [tiu c` plecideparte f`r` s` m` iei cu tine. N-a[ suporta s` te mai pierd odat`.

Dar nu zise nimic, ci doar strânse din buze. Avea senti-mentul c` lupta care se d`dea \n sufletul lui se mai d`duse\ntre el [i Barbie. Iar ea nu putea decât s` respecte decizia lui,oricare ar fi fost ea. Problema mea este c` nu pot concurapentru nici un b`rbat. Nu sunt destul de dur` pentru asta.Acum n-a[ vrea decât s` fug cât mai departe de aici, se gândea ea.

122 DENISE ROBINS

– V`d c` nu po]i s`-mi dai nici un sfat, Luce.Lucie profit` de ocazie pentru a-i r`spunde mai \n]epat`.– Sunt convins` c` domnului Friern nu i-ar conveni s`

p`r`se[ti Keynwood. Acum, dac` nu te superi, Nat, a[ vrea s`plec.

– Unde, Luce? Am crezut c-o s` vii cu mine.– La Maggie?– Te a[teapt`?– Da.F`r` o vorb`, Nat d`du drumul motorului. Lucie se sim]ea

frustrat`. Nici unul nu mai scoase o vorb` pân` ajunser` laBrighton. Ea ar fi avut atâtea de spus, dar nu \ndr`znea. Natnu era \ntr-o stare de spirit prea bun`. Iar pentru c` el nusuporta s` nu aib` mintea clar`, a[a cum trebuia s-o aib` unb`rbat, acum se sim]ea \ngrozitor c` nu putea s`-[i adunegândurile, s`-[i asume responsabilitatea, a[a cum ar fi f`cut unb`rbat adev`rat. Sperase la \nceput c` nu va fi cazul s`-[i\mpov`reze mintea [i cu aceast` tân`r`, aflat` acum cu el \nma[in`, dar lucrurile evoluaser` \ntr-o direc]ie diferit`.

Situa]ia era tot mai grea pentru Nat. De aceea, cândajunser` \n fa]a casei lui Maggie, refuz` s` urce.

– Te las aici, Luce, spuse el. Eu trebuie s` ajung la v`rulmeu, la Rottingham.

Lucie \i ar`t` foarte deschis c` era dezam`git`, ziua nu sedesf`[urase a[a cum [i-ar fi dorit ea. Pl`nuise o discu]iepl`cut` cu sora ei [i cu Nat, apoi m`car o or` singur` cu el.Dar dup` cum evoluaser` lucrurile pân` \n acest moment, nu

O INIM~ S~GETAT~ 123

mai existau condi]iile pentru asta. Nat \i f`cuse dest`inuiripar]iale, dar nu dovedise sinceritate. Acum, ea nu mai\n]elegea de ce o mai invitase.

– |]i mul]umesc foarte mult pentru c` m-ai adus pân` aici,Nat. Regret c` nu vrei s` mai stai.

– A[ putea veni s` te iau de aici la \ntoarcere, se oferi el.– Nu vreau s` te deranjezi, pentru c` pot lua autobuzul. Nu

[tiu cât voi sta la sora mea.Ar fi fost foarte simplu acum s` insiste s-o conduc` \napoi

la Keynwood, sau s-o fac` s` renun]e la discu]ia cu Maggie. |[idorea compania ei, [armul ei, adorarea din ochii ei. Daracum, nu-[i dorea compania nici unei femei. Trebuia s` sepun` singur de acord cu lumea.

– Nu m` lua \n serios Luce, [tii c` sunt un tip dificil.Mul]umesc pentru tot.

Lucie r`mase privindu-l cu durere \n suflet. Soarele [ilacrimile o \mpiedicau s` mai vad` clar. |i era destinat s` fienefericit` cu sau f`r` Nat. |[i [terse ochii \nainte de a intra \ncas` la Maggie.

– A venit m`tu[a Lucie! exclam` Angela.Lucie d`du cutia de ciocolat` copiilor lui Maggie [i-i l`s` se

se desfete, \n timp ce ea se duse la buc`t`rie unde se afla soraei. Maggie, ca de obicei, g`tea, c`lca sau sp`la pentru familiaei. Ce via]`! Dragul ei so] era plecat, ca de obicei. |ncerc` s`-[iimagineze cum ar fi dac` asta ar fi casa ei, copiii ei cu Nat.

Dar ideea i se p`ru imposibil` [i \ncepu s` râd`. |nc` mairâdea când ap`ru Maggie.

124 DENISE ROBINS

– Bun`, Lucie, constat c` e[ti \ntr-o form` extraordinar`! Aivenit cu autobuzul?

– Nu, m-a adus Nat, apoi a plecat spre rudele lui.– Cum \]i merge, Lucie?– Bine, foarte bine, zise ea apoi se \ntoarse spre chiuvet`

pentru a nu se vedea c` lacrimile \i \mp`ienjeniser` ochii.

***

De ziua Tat`lui, vremea a fost foarte frumoas`. PentruLucie, a fost o zi mai plin` ca oricare alta. B`ie]ii din[coal`, curat \mbr`ca]i, cu frezele bine f`cute, abiaa[teptau s` intre pe terenul de crichet, sau se plimbau cup`rin]ii lor.

Florile lui Mallow ar`tau mai frumos ca oricând. Fazaniistr`b`teau ]arcul cu ]ipetele lor ciudate care atr`geau aten]ia.

Berryl, c`reia nu-i p`sa de c`ldur`, o h`ituia pe Lucie, carele ajuta pe Anna [i Herta s` duc` mâncarea pe mesele lungi\ntinse \n gr`din`.

– L-a]i v`zut pe Nat? |l caut` directorul.Lucie r`spunse c` nu l-a v`zut. Era \mbr`cat` \ntr-o

uniform` alb`, apretat`, se machiase discret. Cu toate acestea,era foarte nefericit`. Nu-l v`zuse pe Nat de la micul dejun. Numai discutase cu el din acea dup`-amiaz` când o conduseseacas`. Nu mai [tia \n ce stare sufleteasc` se afl`. Nu sc`pa nicio ocazie s`-l cerceteze din priviri, oricând avea ocazia,\ntrebându-se cum evolua rela]ia lui cu Barbara Friern.

O INIM~ S~GETAT~ 125

Se \ntreba dac` Nat \i va mai scrie vreodat` un bilet,invitând-o s` se \ntâlneasc`. Situa]ia incert` o consuma [isl`bise foarte mult. Nu mai putea mânca, nici dormi bine. Sesim]ea foarte singur`.

Dick sosise acas`, a[a c` el [i Maggie nu aveau ochi decâtunul pentru cel`lalt. Cu o duminic` \n urm`, fusese la ei,sim]ind c` nu mai era loc [i pentru ea. Maggie spusese:

– Draga noastr` Lucie este angajat` \ntr-o vân`toare deb`rba]i. De acum, m` a[tept s` vin` oricând acas` cu inelul delogodn` pe deget.

Lucie primi cuvintele surorii sale ca pe un cu]it r`sucit \n inim`.A[a-zisa vân`toare nu fusese \ncununat` de succes \n cazul ei.

Cu mult \nainte de Ziua Tat`lui, Lucie se hot`râse s`-linformeze pe directorul [colii c` nu se mai \ntorcea \ntrimestrul doi.

Nat ap`ru imediat ce ea \ncepu s` a[eze mesele \n sal`. Eldiscuta cu sir Mark Finch.

– Bun`, Luce, \i spuse el \n treac`t.Dar sir Finch o opri.– Voiam s` v` vorbesc. Cum vi se pare fiul meu? S-a

integrat?– Este un copil foarte bun [i a f`cut eforturi pentru a se

adapta. Nu mai pare s` tânjeasc` dup` cas`.– V` sunt recunosc`tor c` v-a]i ocupat de el. V-a men]ionat

\n fiecare scrisoare pe care mi-a trimis-o. Apoi i se adres` luiNat: crede]i c` directorul [colii ar avea de obiectat ca missReed s` ne fac` o vizit`?

126 DENISE ROBINS

– Sunt convins c` nu va avea nimic \mpotriv`.– Atunci, considera]i-v` invitat`, miss.Lucie \l privi pe Nat, pentru a vedea ce reac]ie are, dar

acesta o evita.– V` mul]umesc pentru invita]ie, sir Finch, abia a[tept

s` vin!Privindu-l pe Nat, Lucie observ` c` se schimbase la fa]`.– Ce este, Nat?– Nimic, sau totul, zise el cu jum`tate de gur`.– Te pot ajuta cu ceva?– Nimic din ceea ce poate face o intendent`...– Am gre[it cu ceva?El se mai \mblânzi.– Tu nu faci gre[eli niciodat`, micu]` Luce. Eu sunt cel care

face gafe [i vorbe[te aiurea. Nu-]i mai face probleme pentrumine, ci bucur`-te de aceast` zi frumoas` [i de aten]ia lui sirFinch, care s-a \ndr`gostit de tine. Ce noroc! L-a p`r`sitnevasta [i are nevoie de consolare. Iar fiul lui este \ndr`gostitde tine... Ai putea deveni a doua lady Finch, Santa Lucia...Apoi se scuz`: iart`-m`, n-am vrut s` te jignesc... dar cred c`din cauza c`ldurii nu mai gândesc ra]ional.

– Cred c` ]i-am complicat situa]ia venind la aceast` [coal`,zise ea dintr-o dat`, sim]ind c` lacrimile \ncep s`-i curg`nest`vilit. Dar voi demisiona chiar acum, a[a c` nu m` maiconsidera un impediment.

Nat fu [ocat.

O INIM~ S~GETAT~ 127

– Nu trebuie s` faci asta, Luce. P`streaz`-]i slujba, dac` tesatisface. Eu voi demisiona.

Ea trase aer \n piept nevenindu-i s` cread`.– Nat, vrei s` pleci de la Keynwood?– Exact.– {i crezi c` Friern \]i va accepta demisia? E[ti mâna lui

dreapt`.– Nimeni nu este indispensabil, a[a se spune, zise Nat.

Chiar dac` sunt acum mâna lui dreapt`, mai exist` [i stânga...Lucie \ncepu:– Este din cauza.... dar Nat o opri.– Nu-mi cere explica]ii, Luce. Indiferent din ce motiv

p`r`sesc Keynwood nu vreau s`-l fac public.Lucie sim]i c` lacrimile \ncep s`-i \mpânzeasc` ochii [i nu

reu[ea s` le st`vileasc`. Tremura de ciud`.– E[ti o scump`, Lucie. Nu l`sa pe nimeni s` te afecteze.– Nu [tiu ce vrei s` spui...– Cred c` nici eu nu prea [tiu... \ncepu el. {tiu doar c` nu

vreau s` te [tiu implicat` \n aceast` afacere murdar`...– Dar sunt, [tiu c` sunt!– Nu fi prea sigur`, Lucie. De fapt, singurul vinovat sunt

eu, care nu sunt sigur de nimic [i tocmai de asta vreau s` plec.– Asta \nseamn` c` voi pierde prietenia ta, Nat?– Nu, dac` vrei s`-]i fiu prieten \n continuare, voi face tot

posibilul [i voi r`mâne astfel pentru totdeauna.– Chiar dac` vei pune cel pu]in o mie de mile distan]` \ntre

noi? Doar pleci \n colonii!

128 DENISE ROBINS

– Nu neap`rat, Luce. Draga mea, e[ti atât de copil [i teiubesc \ntr-un mod unic, ciudat, chiar a[a cum n-am mai iubitpe nimeni. Asta ai vrut s` auzi de la mine?

– O, Nat, Nat, repet` ea.Nat realiz` dintr-o dat` c` o iubea pe fiin]a din fa]a lui. Nu

i-ar fi fost prea greu s-o prind` \n bra]e, s` [tearg` toate\ndoielile, s` pun` cap`t \ncord`rii, spunându-i c` doar eaeste iubita lui, c` nu mai exista nici o alta \n afara ei. Dar nuputea. Umbra Barbarei Frien plana asupra lor [i lua toat`lumina [i str`lucirea micu]ei Lucie. Dac` nu era atent, umbraBarbarei putea s`-i \nving` chiar [i lui rezisten]a, f`cându-l s`renun]e la plecare, s` r`mân` aici, cu ea.

|n acest moment nu sim]ea c` este cazul s` se \nsoare cunici una din ele. Iar dac` exista o cheie la inima lui, era \nposesia Luciei. Nu credea \n dragoste [i \n ve[nicia ei.

– Oricum, s` punem cap`t la toate acestea, murmur` el oclip` \n care ap`ru Joanna Parish.

– Lucie, te sim]i bine? Ar`]i de parc` ai fi v`zut o n`luc`...– Nu, n-am v`zut nici o n`luc`, dar m` simt de parc` a[ fi

eu una... am o durere \ngrozitoare de cap.– Ai avut o zi grea, zise Joanna cu simpatie [i \n]elegere. Ea o

privi lung. Surprinsese discu]ia dintre micu]a intendent` [i Nat.– Asta este! Unul dintre [iretlicurile b`trânului Nat! Nu se

dezminte niciodat`!Joanna era singura dintre femeile din [coal` care r`m`sese

insensibil` la farmecele lui Nat, pe care-l considera unafemeiat [i un egoist. Iar biata Lucie, o gâsculi]` care-i c`zuseprea u[or \n plas`.

O INIM~ S~GETAT~ 129

***

Luciei \i r`sunau \n urechi vorbele lui Nat:– Te iubesc... \i spusese asta, nu putea nega, dar i-o

spusese \n felul lui caracteristic... Dar nu a[a voia ea s` fieiubit`. Era consumat` de pasiune pentru acest b`rbat, iardeclara]ia lui de dragoste o pusese din nou pe jar. Venisepentru el la Keynwood, iar venirea ei \l f`cuse pe el s` plece...Ea sau poate Babara, sau amândou`...

La mas`, o fix` pe Barbara. I se p`ru tras` la fa]`. Sim]ic-o ur`[te. Cred c`-mi pierd min]ile, \[i spuse Lucie.

Dar Stella Friern reu[i s-o readuc` la realitate.– Miss Reed, [tii c` micul Finch a avut temperatur`? Te-ai

dus la el? I-ai pus termometrul?– Nu, doamn` Friern. Când am fost s`-i spun noapte bun`,

nu avea temperatur`.– Tat`l lui este foarte mul]umit de evolu]ia lui \n aceast` [coal`.Mallow, care ap`ruse \ntre timp, intr` \n discu]ie.– A]i aflat c` miss Reed a fost invitata de sir Finch la mo[ia sa?– Adev`rat? exclam` Stella Friern.Interveni [i Barbara:– Nu-mi spune c` sir Finch a f`cut pasiune pentru ea!Directorul \ncepu s` râd`:– De ce nu?Lucie era ro[ie ca sfecla [i nu scotea o vorb`. Situa]ia

devenise ridicol`. Dar Nat vorbi:

130 DENISE ROBINS

– Cred c-ar trebui s` se duc`, apoi s` ne comuniceimpresiile. O invidiez c` va merge cu un Rolls.

– N-am nici cea mai vag` inten]ie de a m` duce acas` la sirFinch, a[a c` nu v`d de ce trebuie s` discuta]i atâta... ie[i dinsala de mese \nainte ca vreunul din cei prezen]i s` mai fac`vreo remarc`.

Barbara exclam`:– N-am [tiut c` miss Reed nu are sim]ul umorului!– Sir Finch nu este divor]at \nc`! sublinie Stella Friern.– Nu crede]i c` discu]ia a alunecat pe un plan nereal? Biata

fat` a primit doar o invita]ie de a-i vizita casa, nimic altceva,zise Nat brusc. Ce leg`tur` are cu divor]ul lui sir Finch?

– Sigur c` nu are. Nu s-ar uita el la o insipid` ca asta!Nat se \ntoarse [i o privi lung [i insistent. Observ` dintr-o

dat` c` Barbara avea un suflet meschin [i sim]i dintr-o dat`c-o detest`.

– Nu ai dreptate, Barbie. Intendenta nu este o femeiestr`lucitoare, dar este foarte pl`cut`, dulce...

– Este adev`rat c` b`rba]ii v`d la femei lucruri pe care celede acela[i sex nu le observ`...

Directorul, aprinzându-[i ]igara [i gândindu-se la cu totulaltceva, reveni brusc la discu]ia care se purta referitor laintendent`. El vru s` fac` o observa]ie plin` de umor.

– Uite ce este, Nat. Noi [tim cu to]ii ce cuceritor e[ti! |]iplac femeile cu ochelari!

– S`-]i fie ru[ine, Hugh! s`ri Stella Friern.Directorul \ncepu s` râd`. Barbara p`r`si masa.

O INIM~ S~GETAT~ 131

– Nu cred c` ai f`cut o observa]ie pertinent`, tat`. Fetele cuochelari sunt scutite de insisten]a b`rba]ilor, pentru c` nusunt luate \n seam`, de obicei.

Domnul Friern schimb` subiectul. Imediat, relu` discu]iadspre viitorul [colii Keynwood.

– Cred c` dac` o ]inem tot a[a vom ajunge curând dinurm` Warnborough.

Nat lupta ca de obicei, cu mintea sa torturat` de tot felulde gânduri. Nu r`spunse pe moment, dar directorul insist` c`[coala trebuia s` se extind`. Iar el avea nevoie de un partener.|l invit` pe Nat \n biroul s`u, la un pahar de porto.

Nat sim]ea nevoia s`-[i extind` via]a, ideile, s` afle unmediu nou. Dar ochii mari ai Luciei \l urm`reau pretutindeni.

– Hugh, cred c` [tii cât \]i pre]uiesc prietenia, \ncepu el.– {i eu te stimez, dragul meu. De asta voiam s`-]i propun

o afacere concret` la Keynwood.Dar Nat \ncepuse s` str`bat` biroul directorului, cu pa[i

mari, ca un animal prins \n cu[c`. {tia c` vorbele pe care urmas` le aud` Hugh Friern \i vor aduce mult` triste]e \n suflet. Darel trebuia s` fac` ceva \n privin]a Barbarei.

– Am l`sat s` treac` prea mult timp... \ncepu el. Toat`lumea m` condamn`. Trebuia s`-mi adun gândurile cu multtimp \n urm` [i s-o abordez cu onestitate.

– Ce este cu tine, Nat? Ce te fr`mânt`? \l \ntreb` Friern.– Multe... recunoscu el.– Ei bine, s` discut`m despre viitorul t`u. Cred c` tot ce-]i voi

spune acum, te va ajuta s` rezolvi situa]ia. Viitorul [colii

132 DENISE ROBINS

Keynwood st` nu doar \n mâinile mele, ci [i \n ale tale. Te cunoscde mul]i ani [i te-am observat destul de bine; e[ti un dasc`l bun,te \n]elegi cu p`rin]ii... ce-ai zice s`-mi fii partener, Nat?

Nat [tia c` i se preg`tea acest lucru. Dar vorbele lui Friern\l f`cur` s` ro[easc` [i s`-[i piard` cump`tul. Deodat`, sim]i c`nu mai are aer.

– N-o s`-]i plac` ce vei auzi, Hugh. Dar trebuie spus. Mi-aif`cut o ofert` minunat` [i o apreciez din toat` inima, dar m`tem c` te voi refuza.

– Dumnezeule, ce tot spui, Nat? De ce?– Din multe motive, care sunt prea complicate pentru a le

explica.– |ncearc`, totu[i. Dar cu Barbara cum r`mâne? Eu [i Stella

am crezut c`...Dar Nat \l \ntrerupse:– Barbara este una din probleme, Hugh.Friern f`cu ochii mari. |ncepu s` râd`, pentru c` nu

\n]elesese nimic din ce-i spunea Nat.– Te rog s` nu te jenezi. Eu [i Stella [tim exact cum stau

lucrurile \ntre voi.– Te \n[eli, Hugh. Tu [i Stella nici nu ave]i idee cum stau

lucrurile cu adev`rat.– Nat, hai s` d`m c`r]ile pe fa]`. Barbie te iube[te. {i n-ar

fi bine s` te \nsori cu ea? Ca ginerele meu, ai dreptul s`-mi fiipartener. Vom fi \n familie.

– |ntr-adev`r n-ar fi nimic mai bun ... dac` a[ iubi-o peBarbara.

O INIM~ S~GETAT~ 133

– {i nu...– M` tem c` nu...Hugh Friern deveni stacojiu.– |mi pare r`u... sunt surprins... eu [i Stella eram

convin[i c`...– Da, [tiu c` a]i fost, zise Nat. Dar Barbie crede c` tu...– Nu, sir, nu crede asta, \l \ntrerupse Nat. A [tiut

dintotdeauna c` nu sunt b`rbat apt pentru c`s`torie.– Dragul meu, dar [i tu trebuie s` te „a[ezi“ \ntr-o zi. To]i

trebuie s-o facem. Mai ales \n meseria noastr` pentru apromova este esen]ial. Ca s` nu mai vorbim despre postul dedirector, pentru care trebuie s` fii \nsurat.

– Dac` a[ avea sentimente pentru Barbara ar fi perfect.Friern p`rea neajutorat, ne[tiind ce s`-i spun`. P`rea

dezam`git.– Barbie [tie cum gânde[ti?– Mai mult sau mai pu]in.– Dar ea \nc` mai crede c`... asear` mi-a spus...Nat \l \ntrerupse.– Inten]ionez s` vorbesc imediat cu ea, s-o fac s` \n]eleag`

c` nu pot... nu vreau s` m` \nsor cu ea...– O, dragul meu, exclam` Friern, ce lovitur`!– |mi pare r`u, Hugh, dac` ai crezut c` oferta ta m` va face

fericit...– |ncerc s` te \n]eleg, dar voi tinerii de azi ave]i feluri

ciudate de a lega prietenii... care nu duc nic`ieri...Va fi totu[io lovitur` pentru Barbara.

134 DENISE ROBINS

– |nc` o dat`, \mi pare r`u pentru ea. O admir foarte mult,dar nu vreau s` m` \nsor cu ea.

– Ai pe altcineva? \ntreb` Friern.– Nu, r`spunse Nat cu fermitate.|n mintea lui Hugh ap`rur` chipurile a multe femei printre

care [i al Luciei Reed.Ce putea face? El \l pl`cea mult pe Nat, \n pofida defectelor

lui. La fel [i Stella, \l dorea ca ginere. De aceea fu [i maidescump`nit când Nat \i spuse c` voia s` demisioneze.

– Unde vrei s` pleci? Vrei s` lucrezi \ntr-o [coal` mai bun`?– Cred c` voi p`r`si Anglia, domnule.Friern se ridic` \n picioare.– {tii ce, Nat? N-o s` iau discu]ia asta \n serios. Cred c` e[ti

\n toane proaste, dar vei dep`[i starea asta. Barbie va trebui s`\n]eleag` c` sunte]i [i ve]i r`mâne doar prieteni. |n seara astanu mai discut`m. Ce-ar fi s`-]i iei câteva zile libere? Poate e[tiobosit. |ntre timp, eu voi discuta cu Barbara.

– Nu, mul]umesc, dar va trebui s` fac eu asta; esteproblema mea.

– Nu [tiu, Nat, simt c` e[ti dat peste cap, dar nu [tiu din cemotiv. Aminte[te-]i c` este nevoie de tine aici.

– A]i fost extrem de bun cu mine, sir, dar nu-mi voischimba hot`rârea.

Nat p`r`si biroul directorial. O v`zu pe Barbara \n gr`din`,dar o evit`. Nu mai rezista la o alt` discu]ie de acest gen acum.Un singur lucru \i era clar: sim]ea nevoia s` fie cinstit cu el\nsu[i.

O INIM~ S~GETAT~ 135

Era o sear` frumoas`, lini[tit`. Se duse spre garaj, vrând s`plece \n afara [colii, s` fie singur.

|n dormitor, familia Friern discuta problema lui Nat.– Sunt [ocat` [i furioas`. Nat s-a purtat abominabil cu

Barbie, decise Stella.– Draga mea, a \ncercat s` fie foarte cinstit cu mine \n seara

asta, s` nu-l condamn`m.– Dar n-a fost cinstit cu Barbie.– Mi-a spus c-a prevenit-o mereu c` nu este preg`tit s` se

\nsoare.Stella \ns` s`ri ca o tigroaic` \n ap`rarea fiicei sale.– O s` discut eu cu domnul Nat mâine [i voi rezolva

problema, \l inform` ea.– Draga mea, te rog s` nu te amesteci.– Nu m` intereseaz` rug`min]ile tale, Hugh, voi face ceea

ce cred eu.Friern ridic` din umeri. Avusese prea multe probleme \n

ultima vreme [i nu voia s` se certe [i cu Stella. Iar când ea voiaceva, nimeni nu-i ]inea piept.

Dar mai apoi, Stella declar` c` accepta s` nu-l abordeze peNat, iar Barbie primi o inivita]ie s` stea câteva zile la Geneva.

136 DENISE ROBINS

Capitolul 9

Ziua urm`toare, Lucie nu-l v`zu decât ocazional pe Nat [inu avu ocazia s` stea de vorb` cu el. Suferea, ne[tiind ce sepetrece [i inima i se strângea la gândul c` poate nu va maiavea ocazia s`-l \ntâlneasc` \n afara Keynwoodului.

Ceva se \ntâmplase cu Barbara, asta era clar, pentru c`aceasta disp`ruse brusc.

Stella anun]` c` fiica sa plecase la Geneva cu probleme cenu sufereau amânare [i va r`mâne acolo o s`pt`mân`. |n acesttimp, va veni o prieten` a Barbarei s` preia munca desecretariat, pe care o f`cea aceasta de obicei.

Lucie ar fi trebuit s` se simt` bine, [tiind c` rivala eidisp`ruse. Presupuse c` Barbara descoperise c` unele lucrurinu st`teau chiar a[a cum ar fi vrut ea \n privin]a lui Nat [i deaceea se dep`rtase de aceste locuri o vreme.

Lucie nu se sim]i triumf`toare pentru c` nici ea nu sebucura de dragostea b`rbatului iubit.

Se gândea chiar c` i-ar fi pl`cut s` aib` prieteni ca Barbie,s` plece undeva, departe, m`car câteva zile. Nu se puteaconsola decât cu gândul c` Nat recunoscuse c-o iubea, de[inu f`cea acest lucru cum ar fi vrut ea.

|n s`pt`mâna care urm` Zilei Tat`lui, Martha se \ntoarsedin Malta. |i scrise Luciei, rugând-o s`-i telefoneze laapartamentul pe care-l \nchiriaser` \n Eaton Square.

Dup` ce ascult` ve[tile Marthei, Lucie \ncepu s`-[i versenecazul. |i spuse acesteia tot ce se \ntâmplase. Martha o sf`tui:

– Nu renun]a acum, Lucie!– M` recunosc \nfrânt`, deja. Nat nu vrea s` se \nsoare nici

cu mine, nici cu Barbie.– Nu cred. Simt c` tu ai câ[tigat partida. Barbara a [ters-o

chiar [i pentru o s`pt`mân`. Cunosc genul acesta de femeie.– Pe mine situa]ia asta nu m` ajut` cu nimic. Nat vrea s`

p`r`seasc` [i el Keynwood.– {i ce dac`? Important este s`-l p`r`seasc` \mpreun` cu tine.– O Martha! exclam` Lucie. Era sufocant de cald \n cabina

telefonic`. |[i trecu palma peste fruntea plin` de broboane.Nat nu m` iube[te.

– Sunt convins` c` lucrurile se vor schimba dac` o s` insi[ti.– Martha, eu nu sunt ca tine, n-am nici curajul nici

perseveren]a ta.– Ba le ai [i o s` le [i dovede[ti. Sunt convins` c` acest Nat

este \ndr`gostit de tine, numai c` nu vrea s-o spun`. Continu`s` fii bun` [i dr`gu]` cu el [i vei vedea.

Lucie, sim]indu-se mai bine, \ncepu s` râd` [i s` discutenormal cu prietena sa.

138 DENISE ROBINS

Martha o mai sf`tui s`-l fac` pe Nat s-o vad` ca pe o femeieatr`g`toare, s`-l fac` gelos. De ce n-ar \ncepe o rela]ie cu GeoffMallow?

Dar Lucie nu putea face asta. Geoff o l`sase s` \n]eleag` c`este ceva mai mult decât ata[at de ea. Dar nu-l putea \ncuraja.Suferise ea \ns`[i destul, nu voia s`-l fac` s` spere.

Dar se decise \n schimb s` accepte invita]ia lui sir Finch.Poate asta i-ar da o tem` de gândire lui Nat. A[a c`, imediat ceprimi invita]ia de la sir Finch se [i duse la Stella s` se \nvoiasc`.

– Sigur c` trebuie s` te duci, replic` Stella cu am`r`ciune.Când Rollsul trase \n fa]a [colii, Nat se afla prin preajm`. O

v`zu pe Lucie ducându-l pe micul Finch de mân`, [i nu putus` nu recunoasc` frumuse]ea ei; era \mbr`cat` \ntr-o rochiealbastru deschis, purta o jachet` [i p`l`rioar` alb`. Nu maipurta ochelari [i era mai frumoas` ca oricând.

– Ar`]i minunat, Luce, \i [opti Nat trecând pe lâng` ea.– Tu ce mai faci, Nat? N-am mai avut ocazia s` st`m de

vorb` \n ultimul timp.Nat n-avea chef s`-i spun` cum era via]a sa. Mult prea

complicat`. Scena pe care o avusese cu Barbara \nainte deplecarea ei fusese departe de a fi una fericit`, iar acum existao oarecare stare de tensiune \ntre el [i director; ca s` nu maivorbim de Stella, care-l privea cu al]i ochi.

O mai privi o dat` pe Lucie; era atât de tân`r` [i frumoas`!|[i dori ca lucrurile s` fi stat altfel, s` se poat` elibera de toateinhibi]iile care-l ]ineau departe de Lucie [i de dragoste.

|ncepuse s` regrete toat` via]a de pân` atunci.– Am vrut s`-]i vorbesc, Luce, dar te rog s` m` crezi c` este

mai bine s` stau departe de tine.

O INIM~ S~GETAT~ 139

– De ce, Nat? Dar nu mai apuc` s` aud` r`spunsul pentruc` el o gr`bi:

– Du-te, Luce, vine Stella.– Promite-mi atunci c` vom sta de vorb` cândva.– Bine, promit.Mi-am dat toat` via]a peste cap, se gândi Nat, nu mai v`d

p`durea din cauza usc`turilor. Ar fi cel mai bine s`-mi iaur`mas bun de la Lucie [i s` p`r`sesc mai repede Keynwood.

***

Familia Friern plec` la ni[te prieteni \n seara aceea, laWorthing.

Nat, Geoff, Berryl [i Lucie r`maser` s` cineze la Keynwood.Lucie era mai dezinvolt` ca de obicei, vorbea tot timpul, ochii\i str`luceau, \n timp ce le povestea cum petrecuse la sir Finch.

– Nu ne a[teptam s` te \ntorci atât de repede, Lucie,\ncepu Geoff. Parc` erai liber`!

– De fapt, trebuia s` r`mân la sora mea \n seara asta, darpentru c` a \nceput s` plou` \nainte de a pleca de la sir Finch,m-am hot`rât s` vin direct aici.

Nat nu \ntreb` nimic, nici m`car nu ridic` fa]a din farfurie.Nu p`rea s` aib` poft` de mâncare, dar nici nu pierdea vreovorb` a Luciei. Nu \n]elegea ce mesaj voia s`-i transmit` printot ce spunea, dar parc` pronun]ase de prea multe ori numelelui Mark Finch. Era un b`rbat \ncânt`tor, avea un conac de vis,tablouri....

Iar micul Finch \i spusese tat`lui s`u:

140 DENISE ROBINS

– A[ vrea ca miss Reed s` stea aici cu noi, tat`.Mark Finch \ncepuse s` râd`.– Nu sunt sigur c` nu-mi doresc [i eu acela[i lucru, b`iete.Lucie nu acceptase cuvintele lui chiar ca pe un compli-

ment, dar oricum o f`cuser` s` se simt` mai bine, s` se [tiedorit`. Sir Finch \i acordase toat` aten]ia, dar pe drumul de\ntoarcere nu la el se gândea, ci la Nat. Numai la el.

Era con[tient` de t`cerea [i de starea lui de deprimare. Darla un moment dat, el zise:

– Ace[ti indivizi ca Finch au tot ce le trebuie. Trebuie s` fiepl`cut \n zilele noastre s`-]i po]i permite s` irose[ti avereafamiliei f`r` s` te str`duie[ti prea mult.

– Nu vorbi a[a, Nat. Tu e[ti \ndr`gostit de munca ta, e[tin`scut s` fii profesor.

– {i nu uita, interveni Lucie, c` sir Mark nu are chiar totul.Poate c` este \ntristat de pierderea mamei lui Jeremy.

– De unde [tii c` n-a f`cut totul ca s` scape de ea? zise Nat.– E[ti un cinic, Nat!El ridic` indiferent din umeri.– Ce zici, facem o plimbare, Lucie? o invit` Geoff.– Da, cu mult` bucurie.Pornir` spre gr`dina care r`spândea mirosuri

extraordinare \n seara aceasta. Se l`sase r`coarea. Geoff venisede fapt s` ridice capetele florilor de geranium, pe care le leg`apoi sprijinindu-le de ni[te supor]i.

– Lucie, care este floarea ta preferat`?– Liliacul.– Convallaria Magalia, zise el, este foarte frumos. Are

nevoie de p`mânt bine fertilizat.

O INIM~ S~GETAT~ 141

El continu` s`-i vorbeasc` despre cultivarea liliacului,oferindu-se s` fac` o expozi]ie floral` \n iunie.

– Dar nu cred c` voi mai fi aici, Geoff.Se l`s` t`cere. Geoff era dezam`git.– Nu-mi spune c` vei renun]a la slujb`! Nu te sim]i bine

aici?– Nu, recunoscu ea. Mai precis, \mi place [coala, dar mai

este ceva.... personal...Geoff [tia c` Lucie sufer` dintr-o dragoste ne\mp`rt`[it`. {i

nu o dat` b`nuise c` era vorba de Nat Randall. Acum seconvinse c` el era cauza nefericirii Luciei.

– Uite ce este, Lucie, eu ]in foarte mult la tine. Este vorbade Randall, nu?

Ea p`li.– Am crezut c` nu [tie nimeni...– Despre ceilal]i nu [tiu, dar eu am ghicit de mult. Dar nu

[tiu dac` Randall realizeaz` ce norocos este. A[ fi vrut s` fiu\n locul lui.

– Oh! exclam` Lucie.– A[a este \n via]`, draga mea. B \l iube[te pe C iar C pe A

[i a[a mai departe. Pe mine, continu` s` m` consideri un fratemai mare, atâta tot.

– E[ti un om extraordinar, Geoff!– Numai dac` n-ai fi fost \ndr`gostit` de Randall! De când

a \nceput? {tii sigur c` nu simte nimic pentru tine?|n clipa aceea ap`ru Berryl, cam r`v`[it`.– Am ve[ti proaste, zise ea dintr-o suflare.– Ce ve[ti? Despre cine?

142 DENISE ROBINS

– Directorul. Nat fusese sunat de la cabinetul unui medicdin Cowfold; se pare c` Hugh [i Stella Friern, \ntorcându-sedintr-o vizit` intraser` cu ma[ina \ntr-un copac, iar directorulfusese r`nit. |l duseser` la spital s`-i pun` ni[te copci la cap.Nu [tiu cum ne vom descurca f`r` el, mai ales c` este perioadaexamenelor. Nat, va trebui s` preia comanda aici.

– Da, el este cel mai indicat, zise Geoff. S-a mai descurcatfoarte bine [i acum doi ani când a lipsit Hugh.

– Am mai auzit c` Nat vrea s` plece de la Keynwood,ad`ug` Berryl.

Geoff se uit` la Lucie [i citi durerea din ochii ei.

***

La Keynwood, atmosfera era cam deprimant`.Hugh Friern era \nc` \n spital, doar Stella se \ntorsese [i se

apucase serios de treab`. Nat preluase toate problemele directoriale din mers.Pe umerii Luciei c`zur` multe probleme, pe lâng` cele

administrative, dar reu[i s` se achite onorabil, sub directasupraveghere a Stellei Friern. Cu aceast` ocazie, chiar [iStella \ncepu s` remarce calit`]ile ei. Stela, de altfel, nu uitabun`tatea Luciei \n seara \n care Nat o adusese de laCowfold.

Lucie \i \nc`lzise patul cu buiote, \i preg`tise lapte cald [ini[te brandy. O dusese direct la pat f`r` prea multe discu]ii[i-i d`duse ni[te calmante u[oare.

O INIM~ S~GETAT~ 143

– N-a fost vina lui Hugh... repeta Stella.– Cu to]ii suntem convin[i c` domnul Friern n-a fost

vinovat, o lini[ti Lucie. {tim c` este un conduc`tor prudent.Oricum, trebuie s` mul]umim Domnului c` n-a fost unaccident serios.

Stella r`spunse din vârful patului.– Sunt sigur` c` Hugh este foarte afectat c` lipse[te tocmai

acum din [coal`.– V` rog s` nu v` face]i probleme, zise Lucie. |n ceea ce m`

prive[te, m` voi achita de toate sarcinile .Privind-o, Stella Friern \[i spuse c` \n mod cert fiica sa se

\n[elase mult \n privin]a acestei tinere.|ntoarcerea Barbarei de la Geneva nu schimb` deloc starea

de la Keynwood. Imediat ce sosi acas` stârni numai probleme[i animozit`]i. Se duse la spital s`-[i viziteze tat`l, unde f`cudemonstra]ii ieftine de dragoste filial`. Dar era doar furioas`c` Nat Randall o refuzase. |l evit`, la fel [i pe Lucie.

|n ziua \n care directorul veni de la spital, copiii \i f`cur` osurpriz`, ascunzându-se \n tufi[urile de la poart`, de undeap`rur` brusc, purtând steaguri albe.

La intrarea [colii, puseser` o pancart` pe care scria

„Bine a]i venit acas`, domnule director!“

Hugh Friern cobor\ din ma[in` abia ascunzându-[i emo]ia.Era bandajat la cap [i se sprijinea de bra]ul lui Nat. Le spusecopiilor:

144 DENISE ROBINS

– V` mul]umesc, b`ie]i. Nu m-am a[teptat la o primire atâtde c`lduroas`. Bine c` a fost numai atât [i m-am \ntors la voibandajat ca Omul Invizibil.

B`ie]ii \ncepur` s` râd` [i-l aplaudar`.Lucie \l \ntâlni pe Nat; era prima oar` dup` [apte zile când

\i putea vorbi.– Cred c` e[ti fericit c` s-a \ntors directorul, zise ea.– Da, [i-a reluat locul [i totul se desf`[oar` normal. Iar

prezen]a copiilor \l va ajuta s` se refac` mai repede.– Nat, zise Lucie, am auzit c` vrei s` p`r`se[ti Keynwood.– Ce repede circul` ve[tile pe aici! exclam` el. Cred c` voi

pleca \n vacan]a de Cr`ciun.– |n privin]a mea, s` nu-]i faci probleme, Nat. Voi pleca

\nainte, cred ...– Pentru numele lui Dumnezeu, Lucie, nu vreau s`-]i stric

planurile [i s`-]i dau via]a peste cap. Stella Friern a \nceput s`te vad` cu al]i ochi \n ultimele zile. Nu are rost s` pleci. Lucie,a[ vrea s` avem o or` liber`, s` st`m de vorb`, dar deocamdat`este imposibil.

– Ai dori asta, Nat?– Acum nu sunt sigur ce vreau, Lucie. Sunt clipe \n care

cred c-ar fi fost bine s` nu ne fi cunoscut. Altele, \n care nu [tiuce voi face f`r` tine.

Ea \l privea f`r` s` scoat` o vorb`. El continu`:– Desigur, va veni [i clipa \n care \]i voi putea cere s` ne

\ntâlnim undeva, dar m` tem c` vei fi pe drum, \n Rolls cubaronetul t`u...

Nat era gelos? Lucie \ncepu s` râd`.

O INIM~ S~GETAT~ 145

– Oric`rei fete i-ar fi greu s` refuze drumul cu o astfel dema[in`....

Nat se \ntoarse, [i f`r` o vorb`, intr` \n cabinetuldirectorului.

Ea r`mase privind \n urma lui, dar apoi inima \ncepu s`-ibat` mai tare de bucurie, de speran]`. Se lovi de BarbaraFriern, cu care nu schimbase decât saluturi formale.

– Miss Reed o abord` aceasta, a[ vrea s` st`m de vorb` \ncamera mea, dac` nu te deranjeaz`.

– Sigur c` nu! exclam` Lucie, urmând-o pe Barbara \nfrumoasa ei \nc`pere. Observ` imediat c` fotografia lui Nat nuse mai afla acolo.

Barbara Friern \ncepu s-o studieze.– Oare s` fie adev`rat c` Nat Randall este interesat de tine?– Nu \n]eleg unde vrei s` ajungi, \ncepu Lucie.– Ba [tii foarte bine. Nat este cel pe care ni-l disput`m.

Parc` te-ai uitat direct la locul \n care se afla fotografia lui Nat.Barbie \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari. Lucrurile

mergeau foarte bine pân` ai venit la Keynwood. Nat se\ndr`gostise de mine. Toat` lumea se a[tepta ca tata s`-i ofereparteneriatul la Keynwood. Dar ai venit tu [i ai stricat totul.

– Stai pu]in, Barbara... \ncepu Lucie.– A[teapt` s` termin ce am de spus. Ai venit aici cu iluzii

de[arte, dac` pot s` spun asta. N-a [tiut nimeni la \nceput c`erai atât de intim` cu Nat Randall [i de aceea ai fost acceptat`aici.

Lucie, care ro[ise, continua s`-[i sfideze adversara, inimab`tându-i s`-i sparg` pieptul.

146 DENISE ROBINS

– Nu eram intimi.– Dar avea]i o rela]ie, o acuz` Barbara, iar tu ai venit s` fii

mai aproape de el, s` nu-l scapi din vedere. Este posibil ca Nats` fi jucat un joc dublu chiar când f`cea dragoste cu mine. Da,ai auzit bine, când f`cea dragoste cu mine.

Lucie trase aer adânc. Nu mai suporta insultele [iinsinu`rile Barbarei, dar nici gelozia care o m`cina.

– Spui lucruri nereale, pe care nu le crezi nici tu, o opriLucie. Nat n-a [tiut c` aplic pentru aceast` slujb` [i nici n-amavut rela]ii intime. Trebuie s` recunosc c` am ]inut\ntotdeauna la el [i n-am [tiut de rela]ia voastr`. Cel pu]in nupân` am sosit la Keynwood.

– A[adar, recuno[ti c` ai aflat imediat ce ai venit aici?– Am observat c`-]i place Nat.– Cum \ndr`zne[ti s` spui asta! Nu numai eu \l pl`ceam!

Totul mergea foarte bine \ntre noi pân` ai ap`rut tu.– |mi pare r`u, Barbara, dar dac` Nat te-ar fi iubit, nimeni

nu l-ar fi putut opri s` se c`s`toreasc`. |l cunosc destul de bineca s` [tiu asta.

– A[adar, insi[ti c` Nat n-a vrut s` se \nsoare cu mine,[uier` Barbara.

– A[ prefera s` nu continu`m discu]ia asta. Nu duce lanimic bun. Te compor]i de parc` eu ]i l-a[ fi luat pe Nat. Nueste a[a. Nat nu-mi apar]ine, dup` cum nu-]i apar]ine nici ]ie.

– Lucie, nu-i vei face nici un bine lui Nat continuând s` te]ii de capul lui. |i periclitezi cariera. Ai fi foarte bine dac` aipleca de aici la sfâr[itul trimestrului.

O INIM~ S~GETAT~ 147

Capitolul 10

– Crezi c` Nat s-ar \ntoarce la tine dac` a[ disp`rea?Barbara \ncepu s` clipeasc` des. Nu putea s` uite lucrurile

dure, chiar urâte, pe care i le spusese Nat, \n clipa \n caref`cuse eforturi disperate s`-l re]in`:

– Oscar Wilde spunea c` b`rbatul curajos ucide dragosteacu sabia, \n timp ce la[ul cu un s`rut. Dac` a[ proceda astfel,m-a[ sim]i mai târziu ca un la[. Câteva s`rut`ri nu sunt deajuns pentru o c`snicie, iar eu nu am de gând s` m` comportca un la[ doar pentru a câ[tiga parteneriatul cu tat`l t`u. Nuvreau s` m` \nsor cu tine, Barbara.

Cu voce tare, Barbara spuse numai atât:– {tiu c` Nat s-ar \ntoarce la mine dac` ai disp`rea.Lucie \[i mu[c` buzele.– Foarte bine, zise ea. Vom l`sa totul la latitudinea lui Nat.

Mai sunt doar dou` s`pt`mâni pân` la sfâr[itul trimestrului; el

este foarte ocupat acum, ]inând locul directorului, [i cred c`nu are chef s` fie implicat emo]ional. Ceea ce va alege dup`aceea, este problema lui.

– Se va \ntoarce la mine, oricum.Lucie \i evit` privirea. |[i aminti vorbele Marthei: – Nu te l`sa \nvins` de aceast` Barbara. Este impertinent`,

dar nu are calit`]ile tale, Lucie. N-o face pe eroina pentru c`nu are rost! Ai venit la Keynwood pentru Nat. Dac` pleciacum, nu-l vei mai avea vreodat`.

Avu nevoie de tot curajul ca s` se confrunte cu Barbara.– {tii ce, „Barbie“? Dac` Nat voia s` se c`s`toreasc`, te-ar fi

cerut de mult.Venirea mea aici i-a confirmat faptul c` nu tevrea ca so]ie. Ce gânde[te despre mine este problema lui. Elpoate alege \ntre noi dou`. Eu nu voi interveni \n vreun fel,dar nici nu voi capitula. M-am achitat bine de slujba mea a[ac` nu v`d de ce ar trebui s` p`r`sesc terenul ca o la[`. Luciep`r`si \nc`perea cu capul sus, spunându-[i: „O, Nat, nu-mipas` de ce spune lumea, te iubesc. Cred c` [i tu sim]i la felpentru mine. Nu voi renun]a la speran]` pân` la moarte!“

Pe sc`ri se auzi strigat` de Berryl:– Dac` o s` continui tot a[a o s`-]i pierzi dr`g`l`[enia,

Lucie.– Nu-mi pas`, r`spunse ea.– Cu câtva timp \n urm` eram la fel ca tine, dar \ntre timp am

\nv`]at c` nu trebuie s` pui totul la suflet. Te v`d cam furioas`.Ce se \ntâmpl` cu tine, draga mea? Spune-i totul lui Berryl...

Lucie izbucni \n plâns.

O INIM~ S~GETAT~ 149

– O, Berryl, m` simt mizerabil...– Ce este cu tine, draga mea copil`... vino \n camera mea

s` vorbim...{i astfel, Lucie \i spuse tot adev`rul lui Berryl.– Ce crezi Berryl, ar trebui s` demisionez ?Berryl ascultase povestirea ei \ntr-o lini[te deplin`. Ce auzise,

n-o mirase câtu[i de pu]in. {i ea observase c` micu]a intendent`avea o sl`biciune pentru Nat Randall. {tia [i ea, ca toat` lumeade la Keynwood, c` Barbara Friern era \nnebunit` dup` Nat.

– S` nu-]i faci iluzii c` Barbie \l iube[te. Fiin]a asta seiube[te doar pe sine. De fapt, ea a \ncercat s`-l seduc` [i peGeoff, poate nu [tii...

– M` ur`[te, Berryl, dac` nu plec de bun`voie, va face scandal.– Poate, dar nu va rezolva nimic cu asta. Lumea de aici te

place [i te apreciaz`, Lucie. Elevii la fel.– Dar Nat nu m` iube[te mai mult ca pe ea....– Eu n-a[ fi atât de sigur`. |l cunosc pe Nat. Este un

afemeiat notoriu, dar nu este un om r`u. Cred c` realizeaz` c`ai putea fi so]ia potrivit` pentru el. Tu \i conferi stabilitate, \l\n]elegi, \i e[ti credincioas`.

– Dar toate astea nu sunt de-ajuns, Berryl, draga mea.– Capul sus, Lucie.– }ie \]i place Nat? o \ntreb` Lucie dintr-o dat`.– Cui nu i-ar pl`cea? Este un b`rbat foarte atr`g`tor. Dar

asta nu \nseamn` c` [i el m` consider` la fel. Lucie draga mea,s` [tii c` te po]i baza pe mine. Nu voi spune nici o vorb`nim`nui despre tine [i Nat.

150 DENISE ROBINS

Lucie se sim]i mai bine, pentru c` prietenia lui Berrylreu[ise s`-i readuc` \ncrederea \n sine. Se \ntoarse la treburileei [i munci pân` la epuizare, a[teptându-se ca \n orice clip`Stella Friern s-o cheme la ordine, s`-i cear` s` plece.

Seara, la cin`, Nat nu p`rea \n apele sale. Era preocupat des`n`tatea directorului [i de problemele [colii. Abia dac` oprivi o dat`.

Stella Friern le spuse c` so]ul ei putea fi considerat apt demunc` \n dou` trei s`pt`mâni, \n cel mai bun caz.

Zilele urm`toare trecur` f`r` evenimente. |ncepur`examenele.

Pentru Lucie, era uimitor s` descopere c`, de[i locuia subacela[i acoperi[ cu Nat, nici nu apuca s`-l vad`. Dar se apropiavacan]a....

|ntr-o sear`, la cin`, observ` c` Nat era foarte obosit, palid,p`rea epuizat, pentru c` trebuia s` ]in` [i locul directorului.Trecuser` dou`sprezece zile de la accident, iar Hugh Friernnu-[i revenise a[a cum se a[teptau cu to]ii.

Noaptea, Lucie v`rsa lacrimi amare pân` adormea epuizat`.Abia a[tepta vacan]a s` plece, s` uite de tot.

Permisia lui Dick era pe sfâr[ite, iar guvernanta copiilor luiMaggie anun]ase c` vrea s` plece, a[a c` aceasta se afla dinnou \n dificultate. Ce putea face Lucie decât s` se \ntoarc` \ncasa surorii sale, s`-i fie de ajutor? Perspectiva nu era preagrozav`...

Veni [i ziua desp`r]irii. {coala r`suna de vocile entuziasteale copiilor, care plecau acas` \n vacan]a mare.

O INIM~ S~GETAT~ 151

Lucie se trezise \ntr-o stare foarte ciudat`. |ntr-un fel, sesim]ea mai bine pentru c` pleca [i nu-l va mai vedea pe Nat.De fapt de la ultima discu]ie, el nu f`cuse nimic pentru a oface s` \n]eleag` c` avea un loc special \n inima lui. Era doarun prieten. Avea o atitudine prietenoas` fa]` de ea, dar atât.

Ea se bucura c` va sc`pa de Barbie Friern.|[i lu` r`mas bun de la copiii care plecau acas`, cu aceea[i

formul`: – Ne vedem la toamn`...Copiii \i mul]umeau pentru ce f`cuse pentru ei [i abia

a[teptau s-o revad` la \nceputul anului.Dar oare va mai fi aici? se \ntreb` Lucie. Era greu de

r`spuns la \ntrebarea asta. Voia s` ajung` o dat` acas` laMaggie, s` discute cu ea. Poate fiind departe de Nat va vedealucrurile altfel.

Ap`ru [i Hugh Friern palid, \nc` nerestabilit dup` accident,dar oricum, \n picioare. Fu foarte afectuos când \[i lu` r`masbun de la ea.

– Miss Reed, te a[tept`m pe 20 septembrie, \i spuse el \n\ncheiere.

– O s`-]i simt lipsa, micu]` Lucie, \i spusese Berryl. Voi faceexcursia \n Scandinavia [i-]i voi da telefon la \ntoarcere.

– Mul]umesc pentru bun`tatea ta, Berryl, \i spuse Lucie,abia a[tept s` primesc ve[ti de la tine!

Berryl o \ntreb` abia [optind:– Ai vreo veste?Lucie p`li [i cl`tin` din cap.

152 DENISE ROBINS

– Cred c` s-a terminat totul.Sir Mark Finch ceru s`-i vorbeasc`. Ceru directorului

permisiunea s` discute cu ea \n cabinetul lui. Baronetul aveao idee grozav`.Voia s`-[i duc` fiul la Falmouth, pentru treis`pt`mâni, fiind amândoi pasiona]i de naviga]ie. Urma ovacan]` de vis pentru micul Mark, dar avea nevoie de cinevacare s` aib` grij` de el, pentru c` nu se putea descurca singur.O invita astfel de Lucie s`-i \nso]easc`.

– Desigur, cu un salariu foarte bun, ad`ug` el cu unzâmbet. Te rog, miss Reed, accept`, ar fi grozav s` vii cu noi!

Lucie lupta cu propriile-i sentimente. O, numai dac` l-arputea uita pe Nat [i s` accepte invita]ia! Ce vacan]` grozav` aravea! Numai gândul la Nat o oprea. |i spuse baronetului c`avea probleme cu nepo]ii [i ceru timp de gândire.

– Ai num`rul meu de la Londra, zise acesta. Te rog s` m`suni, s`-mi comunici.

Plecar` [i ultimii copii, iar [coala p`rea p`r`sit`.Lucie intr` \n cancelarie amintindu-[i prima zi când sosise

aici [i felul rece \n care o primise Nat. Unde se afla el oare? |[idorea cu disperare s`-l vad`, s`-[i ia r`mas bun de la el.Cercet` toat` [coala \n c`utarea lui [i dup` toate \ncerc`rile ocuprinse disperarea. Nu cumva Nat plecase f`r` a-[i lua r`masbun? Era singura posibilitate.

Disperat`, \[i f`cu repede bagajul [i comand` un taxi cares-o duc` la Hove.

Atunci ap`ru Geoffrey Mallow.

O INIM~ S~GETAT~ 153

– A, Lucie, bine c` te v`d, te-am c`utat peste tot! exclam`el. A[ fi putut s` te duc eu pân` la Hove!

Numai dac` a[ fi vrut s`-l v`d pe Geoff cu atâta disperare cucare \l doresc pe Nat! se gândi Lucie. Cu voce tare spuse doar:

– Mul]umesc, Geoff, dar am comandat deja taxiul.– Ne mai vedem pe timpul vacan]ei? o \ntreb` el.– Te voi primi cu mare pl`cere dac` vei veni acas` la sora

mea.Geoff o privi lung, apoi, dup` o ezitare, \[i lu` inima \n

din]i [i-i spuse:– Lucie, am fost cu to]ii foarte ocupa]i \n ultimul timp; a[

vrea s` te \ntreb, te mai \ntorci dup` vacan]`?– Cred c` ... da, r`spunse ea de[i nu sunt sigur`. Pe Nat

l-ai v`zut?– Da. Nu [i-a luat r`mas bun de la tine? A plecat acum o

or`.Lucie sim]i c` nu-i mai bate inima.– De ce se gr`bea a[a?– Nu [tiu. A primit un telefon care l-a pus pe jar [i se

gr`bea s` prind` un avion spre Paris. Geoff continu` s`vorbeasc`, dar ea nu-l mai asculta. Nat plecase f`r` a-[i luar`mas bun de la ea.

Geoff observ` privirea ei [i se \ntreb` ce putea face.– La revedere, Geoff, zise ea brusc, trebuie s` plec imediat.Dup` plecarea ei Geoff \[i spuse c` f`cuse o prostie,

neavând curajul s`-i cear` mâna. O pl`cea destul de multpentru a renun]a la burl`cie pentru ea. Apoi \[i spuse c` poate

154 DENISE ROBINS

era mai bine a[a. Lucie ar fi fost o so]ie minunat` f`r` \ndoial`,\n timp ce de el nu era prea sigur. Poate unii b`rba]i suntf`cu]i s` r`mân` burlaci.

Lucie urc` \n taxi cu lacrimi \n ochi [i regret \n suflet,gândindu-se: o, ar fi trebuit s`-[i ia r`mas-bun de la mine...m`car s`-mi fi spus c` pleac`...

Ajuns` acas` la Maggie fu primit` cu entuziasm de toat`lumea dar mai ales de copii.

– Pari trist` [i obosit`, Lucie, remarc` Maggie. Eu abia tea[teptam, mai ales acum dup` plecarea lui Dick.

Lucie urc` \n camera ei s` despacheteze. Va sta aici \nurm`toarele opt s`pt`mâni, dac` nu accepta invita]ia lui sirFinch. Dar de ce s` n-o accepte? Cine ar fi refuzat-o? Vapetrece vacan]a \n condi]ii minunate, se va bucura de odihn`,soare, companie pl`cut`...

Trecu astfel prima s`pt`mân` din vacan]`.|ncepu s` se simt` ca [i cum n-ar fi plecat niciodat` din casa

lui Maggie; o ajuta cu casa, cu copii.Iar pentru c` \n aceast` zi de vineri vremea era foarte

frumoas`, hot`r\ s`-i duc` pe cei mici la Rottingdean, s`organizeze un picnic pe plaj`. Maggie se \ntâlnea cu o fost`prieten`, f`cea cump`r`turi; avea o zi liber`, lucru care nu i semai \ntâmplase de mult` vreme.

Lucie, care o v`zuse c` este la cap`tul puterilor, mai alesacum când plecase [i guvernanta, renun]` la deplasarea cu sirFinch. Nu suporta gândul ca Maggie s` se chinuie cu cei doicopiii, iar ea s` se distreze pe iahtul lui sir Finch.

O INIM~ S~GETAT~ 155

– A fi bine dac` ai putea s` ]i-l sco]i din minte pe acestRandall, care ]i-a \ntunecat pentru a doua oar` via]a.

– Nu este vina lui, Maggie, de data asta. Este vina mea, eum-am dus dup` el. Am mai f`cut o gre[eal` pe care sper s`n-o mai repet.

Diminea]a, se trezise cu o durere puternic` de cap. Angela\ncepu s` ]ipe pentru c` fratele ei o tr`sese de p`r, apoi Tim\[i exprim` nemul]umirea fa]` de programul zilei [i o f`cudestul de vehement.

|ncerc` printre pic`turi s` \nchid` ochii o clip` [i s` segândeasc` la Nat. Deodat`, auzi o voce cunoscut` [i drag` ei:

– Luce!Desigur, nu r`spunse pentru c` avu impresia c` nu este

aievea.– Santa Lucia!De data asta, deschise ochii mari. S`ri \n picioare, cu inima

b`tând puternic. Nat era aici. Nu era un vis. Nat se afla \n fa]aei. O privea cu c`ldur` \n ochii lui frumo[i.

– Ai v`zut c` te-am g`sit?Ea \[i \ndep`rt` o [uvi]` rebel` de pe frunte printr-un gest

reflex, apoi \[i scoase ochelarii.– Nat de unde ai ap`rut?– Am venit de la Paris cu avionul pân` la Londra, iar de

acolo cu ma[ina.Lucie nu-[i putea crede ochilor.– Te rog, Luce, stai o clip` aici lâng` mine s`-mi trag

sufletul, apoi vom merge undeva, \ntr-un loc r`coros.

156 DENISE ROBINS

– Dar trebuie s` iau [i copiii, \i aminti ea.– Vom merge s` lu`m prânzul cu to]ii. Acum, l`s`-m` s`-]i

relatez faptele.– De ce ai disp`rut f`r` s`-]i iei m`car r`mas bun de la mine?– Am \ncercat s` te g`sesc, dar nu aveam decât cinci minute

la dispozi]ie, pentru c` pleca avionul.– Dar de ce...El o \ntrerupse. |i spuse c` va primi toate informa]iile dac`

nu va mai pune \ntreb`ri.Nat primise un telefon de la Paris chiar \n ziua \n care se

terminase [coala. Unchiul s`u, Henry, se afla acolo pentru a sec`s`tori. Dar nu mai apucase s` \ncheie c`s`toria pentru c`fusese g`sit mort \n patul s`u, din cauza unui atac de cord, iartân`ra cu care trebuia s` se \nsoare, care [tia c` Nat este sin-gura lui rud`, \l sunase imediat. |i trebuise o s`pt`mân` s`rezolve toate afacerile unchiului s`u pentru a se putea\ntoarce. Mo[tenise de la acesta o sum` destul de frumu[ic`.

– Ne[ansa logodnicei a fost norocul meu, \ncheie elzâmbind. Acum am capitalul pe care mi-l doream [i pot \ncepeo via]` nou`. Am venit aici direct de la aeroport, temându-m`c` ai plecat cu sir nu [tiu cum ...

– }i-a fost team`, Nat? }ie?– Da, team`, repet` el.– De ce?– Pentru c` nu voiam s` intri \n rela]ii cu acel nobil. Sunt

convins c` sir Finch, parc` a[a \l cheam`, se [i vedea \nsurat adoua oar`.

O INIM~ S~GETAT~ 157

– {i? \ntreb` ea.– Lucie, nu spune asta! {tii ce simt pentru tine! }i-am mai

spus.– Mi-ai spus c` m` iube[ti \n felul t`u ciudat, Nat, nu altceva.– Va trebui s` m` ascul]i cu aten]ie, Luce. Imediat ce am

ajuns la Paris am avut timp s`-mi sortez gândurile. Am \n]elesatunci c` te iubesc cu adev`rat.

– {i Barbara Friern?– Nu are rost s` mai vorbim de ea; este de domeniul

trecutului.Lucie nu mai zise nimic. Nat privi figura ei drag` cu

tandre]e, realizând c` acum era sigur c-o iubea, c` nu puteatr`i f`r` ea. Aceasta tân`r` de]inea un loc anume \n inima lui,care nu mai fusese ocupat de nimeni altcineva pân` acum.

– Santa Lucia, draga mea, poate e[ti o sfânt`, iar eudiavolul. Poate c` suntem o pereche ciudat`. Dar am puteaavea [i un succes teribil \mpreun`. Vreau s` ne c`s`torim. Amaranjat totul, iubita mea. Va trebui s` m` mai \ntorc laKeynwood, s` nu-l las singur pe Hugh; dar un singurtrimestru. Dac` nu te va vrea acolo, va trebui s` ne piard` peunul din noi. Ne vom c`s`tori de Cr`ciun [i vom avea o lun`de miere frumoas` pe continent, cu banii unchiului Henry.Voi deschide apoi o [coal` [i tu vei fi so]ia directorului [i nuintendenta, iar copiii te vor adora, sunt sigur. Luce, am [tiutc` tu vei fi so]ia mea, am sim]it asta tot timpul, dar mi-a fostteam` de c`s`torie. Nu [tiu cum am putut s` m` port atât deurât cu tine. Cum ai continuat s` m` iube[ti?

158 DENISE ROBINS

– Se pare c` femeile te iubesc, Nat. {i nu sunt pu]ine.– Eu o vreau pe una singur`. Pe tine, Luce.– Nat... Nat... repeta ea cople[it`.– Vom merge la Roma \n luna de miere. Luce, [tii c` e[ti

cea mai frumoas` [i mai scump` intendent` care a existatvreodat`? De acum va trebui s` demisionezi de la Keynwood,s` ai grij` doar de mine. {i sunt o persoan` oribil`...

– Nat, nu e[ti a[a! protest` Lucie.– Ce repede uita]i voi, femeile! murmur` el. M` faci s` m`

simt jenat. Dar te asigur Luce, c` voi face totul s` fim ferici]i.Lucie \nchise ochii când Nat o s`rut`.

Sfâr[it

O INIM~ S~GETAT~ 159