Adaptarea textului: Alain Hobb6Ilustrafii: Fabien Montes
*_*
W
l. O intoarcere gribiti .. 5
2.Un mesaj indescifrabil ............. .. 11
3. Revelagia .............. 17
4. O plecare furtunoasi ............. 23
5. Spre o Eari noui ........ 33
6. O intilnire islandezi .............. 39
7. in drum spre vulcan 45
8. Asaltul asupra muntelui Sneffels 51
9. O coborAre vertiginoasi ......... 57
10. Primii pa;i sub pimAnt 63
11. Setea cea mare
72. Un nou inceput ..............
13. Cobord.m tot mai adAnc
14. Singur in bezni
15. Ce trezire ciudatl!
16. Marea Lidenbrock
17. imbarcarea spre necunoscut
18. CilS.toria pe Marea Lidenbrock ............
19. O cilS.torie agitati,
20. Electricitate in aer
21. O surprizi neplicuti.
22. Din surprizi in surprizi
23. O aparigie si o reaparifie ...........
24. invoia valurilor ...........
25. O ascensiune fulgerl"toare ..............
26. Gloria profesorului ..............
1:l
57
75
81
87
93
101
107
t13Lrg
t25t29r35
r4tr47
155
r63
,,Se auzi un sunet de trompeti, iar cele dou6 armate se n[pustirduna asupra celeilalte. Cind norul de praf se imprigtie, jumitate dintrecavaleri zdceau la p[mAnt."
Descopera aventu ri le I u i lva n hoein aceastd copodopero o literaturii clasice.
:'iIrti
",*i**ffiffifl ,,
I
0 kffiil,r.l*y,rlrh
,f n ^rr^duminic5.,
pe 24 mu 1863, unchiul meu, profesorul
/ Lidenbrock, se intoarse acasi la o or5. neobignuiti. Martha,
menajera lui, vizS.nduJ revenind cu pa;i mari, se gXndi la ce era
mai riu. Prinzul nu era inci gata gi gtiam, si eu, gi ea, ci nu-iplS.cea sI a"gtepte. Avea s5. fie prost dispus? $i ce insemna inroarcerea
lui atit de gribiti? Ea se gindi cL era mai prudent si se rctagi.in bucitirie, iar eu, si intru la mine tn camer5.. Dar ln momentul
in care eram pe puncnrl si o gterg prudent, unchiul meu, care deja
intra in cabinetul slu de lucru, imi spuse cu o voce risunitoare:
C ot(tik* oy," *tk l ?,nrntt{*
- Axel, urmeazi-mi! $i pini si apuc si. fac;i cel mai neinsemnat
gest, deja imi striga: Ei bine? inci nu qti aici?
Otto Lidenbrock nu era un om riu, dar era un savant putin maideosebit. Era specialist in minerale. linea cursuri studengilor care
veneau ln numlr mare si-l vadl, chiar daci lui nu pirea si-i pese
prea mult de ei. Adevirul este ci era captivat de ;tiingi. Nu-i pisa
de cei care se amuzau pe seama dificultigii lui de a pronunla anu-
mite cuvinte complicate, al ciror secrer il de,tine gtiinga. Acest defect
ii stArnea accese cumplite de furie, spre marea veselie a celor care
veneau si.J asculte.
Profesorul Lidenbrock i;i distra astfel adeseori auditoriul, dar,
cu toate acesrea, griinla sa inspira respecr. Faima lui dep5.gise
cu mult bS.trinul oras Hamburg, in care triiam, datoritl cunos-
tintelor sale despre cristale, ra;ini si roci.
in vechea lui casi" de pe Konigstrasse locuiau parru persoane:
el, credincioasa lui servitoare Martha, eu, nepotul siu, si fina lui,Graiiben. $i chiar daci venerabila casi didea mici semne de oboseali
din cauza virstei inaintate, ne simteam bine acolo. Eram fericiEi
sI fim sub acoperigul ei cu totii, in ciuda caracrerului destulde imprevizibil al proprietarului. Cici furiile lui ascundeau,
in realitate, o inimi. buni. $i cum prinsesem gi eu drag de gtiintageologiei, ajunsesem si.-l ajut in munca lui ;i si-l insogesc
in fanteziile sale...
Am intrat fariintirziere in cabinetul de lucru. Era un adeviratmuzeu. inluntru, puteam gi"si esantioane ale tururor mineralelor
din lume. Erau at6.t de multe astfel de mici biiuterii, incit cred
ci ar fi ajuns sL reconstruiasci intreaga casi. Si petrecusem arat
de mult timp si le ;terg de praf,, pe fiecare la r6.nd, incit aveam
impresia ci le cunosc pe toate.
Dar cand am inrrar, nu l-am vizut decit pe unchiul meu, absorbit
de lectura lucririi pe care o finea in miini.
- Ce carte! Ce carte! striga el.
Tot deschidea;i inchidea un volum usor ingilbenit si nu inceta
si-l admire ca pe o piesi rar5.. Era vorba cu siguranti despre una
dintre acele scrieri la care tinea pentru simplul modv ci erau foarte
greu de gisit sau de descifrat. O examina cu mericulozitateaimpi-
timitului de cirgi vechi. Acorda atentie celui mai mic detaliu,
presiri.ndu-si examinarea cu exclamatii pline de entuziasm.
- Uite! Nu-i aga c5.-i admirabili? Da, este admirabili, spunea el,
rispunzindu-si singur. Si ce legi"turi! $i dosul copertei, ft.r5" nicio
zgfuieturd, dup5.;apte sute de ani de existenEi!
- Si care e titlul acestei lucriri minunate? l-am intrebar, srri.-
duindu-mi si par interesat de acesr obiect din alti epoci.
- Aceasti lucrare, strigi el, este istoria printilor norvegieni care
au domnit in Islanda, povesriri de Snorre Turleson, celebrul autor
islandez din secolul al XIIJea! $i, si-Ei intre bine in cap, esre cartea
originali, scrisi in aceasri superbi limbi islandezi, atit de bogati
gi atAt de simpll. in acelagi timp!
- Ah! am spus eu, ufor intrigat. $i caracterele sunt frumoase?
- Ignorantule! Caractere! Da, sunt caractere, intr-adevir, dar
scrise de mAni.! Cici aici am un manuscris: un manuscris runic!
- Runic? :::;.
- Da, runic. Si penrru ci mi intrebi, afld, cL runele erau carac-
terele scrierii folosite in Islanda in urmi. cu sute si sute de ani...
Eram gata si mi minunez si eu, c6.nd un mic incident ne
intrerupse: un pergament murdar alunec5. dintre pagini si cl"zu
pe jos. Unchiul meu il ridici de indati. cu o curiozitate lesne
de inchipuit.
- Ce-i asta? intrebi el, despS.turind hirtia si asezind-o pe masi.
Sub privirile noastre uluite se desflasurau aliniate mai multe carac-
tere dispuse pe trei coloane, unele mai ciudate decit altele.
X.A\]'l'h,fhlhthtf ,4+lYlbt'tt -lth h Yt h k+'f I'ff I ltbAr+/tirYl-,t t/h 1t'+h lrrt lu*it*Yt t'ltl Nh 1 t Y+ rh ,h I h hl{trrlle .lrhYAY t+148nrrbaYl f,fntht f-4,{haD
'+rl4r hh,rlBh rfbllr
Nu gtiam inci. in ce aventuri. extraordinari. aveau si ne atragi"
aceste semne enigmatice.
- Sunt rune, constati" unchiul meu, identice cu cele din manuscris.
agitate ale mAinilor, am ingeles ci nu-i va fi de niciun folos cunoas-
terea limbilor: cit era el de profesorul Lidenbrock, nu intelegea
nimic. $i * mai avut o certitudine in acela;i timp: avea si se supere
foarte tare.
- Supa este serviti, spuse Martha exact in momentul in care suna
de ora dou5".
/t- ^ l-I .
YfiltwnAil.ut,
Abia dacd. mai puteam fi atent la unchiul meu, care tropi"ia pe langipufuri. Hans atipise alituri. Curind, rn-am cufundat gi eu in somn.
A doua zi, se strici vremea. Mi-am dat repede seama c5. aceasta
putea fi o veste buni. intr-adevi.r, mesajul spunea foarte clar ci.
una singuri. dintre deschizi"turile din fundul craterului era cea
bun5.. $i ci" doar umbra lui Scartaris avea si. ne arate, inaintede sfhrgitul lunii iunie, alegerea potriviti. Dar daci. nu era soare,
nu putea fi nici umbri.. Iar in lipsa umbrei, nu primeam nicioindicagie. A;a ci dac5. vreme a rea avea si se prelungeasci, va trebui
si agteptlm vara urmi.toare ca si coborim pe drumul cel bun.
Pe25,vremea fu inchisi tot timpul. Profesorul era foarte supirat.
Nu scoase un cuvA.nt si se tot invirti in cerc, scruti.nd cerul. Pe 26,
ploui toati ziua. Hans construi un adipost. Eu m-am bucuratde spectacolul cascadelor apirute pe nea;teptate de-a lungul ver-
santilor craterului.
Pe 27, vremea nu se imbuni.tigi, ;i unchiul era pe punctul silnnebuneasci: se pare ci. ri.bdarea lui ajunsese la capi.t. El nu stia
totqi ce surprizi nemaipomenitS. avea si-i rezerve ziua urmitoare.Cici pe 28, odati.cu luna noui, vremea se insenini. Soarele igi revirsivalul de lumini pe fundul craterului si in curAnd, roate umbrele
incepurS. si se invArti in ritmul lui. Nici cea a lui Scartaris nu ftcuexceplie. La amiazi., atinse cu delicatege marginea pugului central.
- Aici e, aici e! strigi profesorul, plin de bucurie. CentrulPim6.ntului!
Am aruncat o privire spre Hans.
- Foriit!frcu linistit cdliluza.+
- Inainte! rispunse unchiul. :
56 57
q
0 *trw* ue
cum incepea adevirata cilitorie si, cu ea, adeviratele
greutili. Cea dintii era si coborAm prin pupl care
se deschideain faEa mea. Era uriag, cu un diametru de aproape
o sute de metri! M-am apropiat de marginea lui;i m-am aplecat,
dar am simtit ci amegesc.
in faga peretelui vertical al acestei giuri ciscate, frri nici cea
mai mici luminl, mi se ftcu pirul miciuci. MI" cuprinse o ame-
geali puternici. Aveam si mi pribugesc. Hiul de o intunecime
nemirginiti ;i frri fund avea si. mi inghiti... Brusc, o mini mi
C ca,h/i,,w y* r*i/unl ?na*lo(*,
prinse. Era a lui Hans. Tocmai imi salvase viaga! M-am simgit foarte
rqinat vlzk,nd singele-rece al ciliuzei noastre gi m-am intrebat
daci luasem suficient de multe leqii in clopotniga din Copenhaga...
Avusesem, totusi, timp sL vld cum aritau perelii care se
cufundau in intuneric. Nigte cioturi ;i asperitS"gi promiteau si. ne
utureze cobor6.rea, cu conditia si ne prindem de o coardi trainici.Ap5.rea o problemi: cum puteam recupera coarda de jos daci
o prindeam de undeva de sus? Unchiul meu gisi un truc: era
suficient si o trecem in jurul unei stAnci, ca pe o cravati", ;i sicoborAm str6.ngi.nd cu putere in miini a"mbele capete; iar jos, nu
ne riminea decAt si tragem de unul dintre capete ca s5. vini toatijos. $i tot asa, de-a lungul intregii coboriri. Thebuia, de asemenea,
si ne c5.ri.m toate bagajele.
- Hans va lua uneltele ;i o treime din hrani, hotiri unchiul.
Tu vei duce o alti treime si armele. Iar eu mi voi ocupa de ultima
treime si de instrumentele fragile.
Apoi avu griji., daci. putem spune astfel, s5. arunce pur;i simplu
celelalte corzi si haine in fundul giurii imense. Marele balot cizu
in intuneric, absorbit de un curent cavernos, gi dispiru foarte
repede. Venise ceasul coboririi.
Ca de obicei, Hans trecu primul. Profesorul il urm5. intr-oliniste impresionanti. Asemenea lor, m-am lisat si alunec de-a
lungul peretelui, strAngA.nd bine coarda dubli. Cu cealalti. m6.ni,
imi tineam bigul. Piciorul, ciutind mereu un punct de sprijin,
