Nuta Final 2

ARGUMENT

Bolile de piele sunt un motiv frecvent pentru care pacienţii se prezintă la

medic, constituind aproape o zecime din numărul consultaţiilor.

În ultimii ani se constată o creştere marcantă a afecţiunilor de origine

micotică datorită contactului direct cu micetele patogene dermatofile sau

datorită unor cauze indirecte: prin utilizarea abuzivă a antibioticelor,

corticosteroizilor sau tratamentului cu imunosupresive, citostatice.

Micoza reprezintă un nume generic dat bolilor infecţioase provocate de

ciuperci microscopice. Termenul general de micoze se referă la boli produse de

mai multe specii de microorganisme care se numesc fungi, mucegaiuri, levuri.

Aceste microorganisme saprofite se găsesc pe pielea şi mucoasele omului, în

gură, nas, urechi, intestin, organe genitale.

Când aceste ciuperci găsesc condiţii prielnice (boli acute şi cronice,

tratamente îndelungate cu antibiotice) ele se înmulţesc peste măsură şi produc

infecţii (răni, iritaţii, dureri) ale pielii şi mucoaselor.

Datorită iritaţiei pe care o provoacă favorizează suprainfecţiile cu diferiţi

microbi.

Pe piele ciupercile produc eczeme, ulceraţii (rană deschisă la nivelul

pielii sau mucoaselor).

În gură determină infecţii ale limbii, afte, infecţii ale amigdalelor şi

gingiilor.

La femei produc frecvent infecţii ale mucoasei vaginale – vaginite

micotice.

Bolnavii de diabet fac destul de des infecţii urinare cu ciuperci datorită

zahărului din urină care le favorizează dezvoltarea.

1

Timp îndelungat micozele au fost considerate afecţiuni rebele

rezistente la tratament. Actualmente există medicamente antifungice eficiente în

micozele superficiale; micozele profunde nu dispun încă de tratament eficace.

Moleculele utilizate în terapeutică au acţiune preponderent fungistatică şi

mai puţin fungicidă, cazurile de eşec terapeutic fiind determinate de terenul pe

care se dezvoltă micoza.

Studiul substanţelor antibiotice antifungice este în plină dezvoltare

datorită necesităţii de a combate îmbolnăvirile micotice de suprafaţă sau

viscerale care sunt în deplină creştere.

2

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

PROPRIETĂŢILE ANATOMO-FIZIOLOGICE

ALE PIELII

Pielea este un organ de natură epitelial-conjunctivă care indeplineşte

funcţii de importanţă vitală pentru organism. Pielea este alcătuită din trei

straturi principale: epiderm, derm şi hipoderm.

3

Epidermul este constituit dintr-un epiteliu pavimentos stratificat, cu

celule într-o permanentă reînnoire, formând mai multe straturi după cum

urmează:

- stratul cornos, este un înveliş protector, constituit din celule moarte,

complet cheratinizate, lipsite de nucleu. Celulele fiind slab unite, se desprind

continuu din stratul superficial şi cad în lamele mici abia vizibile (descuamaţie

fiziologică);

- stratul lucid, este alcătuit din celule fusiforme, turtite, translucide

datorită conţinutului în elaidină, o substanţă grasă cu aspect refringent;

- stratul granulos, este format din 1-5 rânduri de celule romboidale, în

citoplasma cărora apar grămezi mari de cheratohialină, o substanţă foarte avidă

pentru coloranţii obişnuiţi;

- stratul spinos sau stratul filamentos, stratul acantos, stratul mucos a lui

Malpighi, se compune din 6-20 rânduri de celule poliedrice cu nucleu, care

provin din celulele stratului germinativ. În spaţiile intercelulare ale acestui strat

circulă limfă, care asigură nutriţia celulelor;

- stratul bazal sau germinativ, este stratul cel mai profund al epidermului

şi constă dintr-un singur strat de celule cilindrice cu nucleu, dispuse paralel. În

celule se găseşte o cantitate importantă de pigmentacumulat în vecinătatea

nucleului celulei. Sunt singurele celule în epiderm care se divid, reînnoind în

continuu celulele epiteliale din straturile suprapuse.

Epidermul este lipsit de vase sanguine, însă aici se găsesc terminaţiile

nervilor senzitivi, canalele foliculilor piloşi şi porii glandelor sudoripare, care

au un rol important în difuziunea percutantă a substanţelor medicamentoase.

Dermul, este stratul cel mai rezistent al pielii, scheletul fibros al pielii. Se

compune din două straturi:

4

- stratul superficial sau papilar, format din ţesut conjunctiv, bogat

vascularizat. Are formă ondulată pătrunzând în epiderm prin aşa numite papile.

Conţine fibre colagene şi elastice, care imprimă pielii proprietatea de

elasticitate;

- stratul reticular sau corionul este format dintr-o reţea densă de fibre, în

interstiţiile cărora se află vase, nervi, foliculi piloşi, glande sebacee şi

sudoripare, fibre musculare netede.

Hipodermul, este constituit din ţesutul conjunctiv lax, infiltrat cu celule

grăsoase, care formează stratul adipos al pielii.

Anexele pielii:

- părul, este o formaţie epitelială cornoasă, filiformă, cilindrică şi

flexibilă. Este format din tulpină şi o porţiune implantată oblic în tegument,

numită rădăcină, a cărei extremitate ovoidă poartă numele de bulb. Polul

inferior al bulbului prezintă o depresiune cupuliformă în care pătrunde o

prelungire conjunctivo-vasculară a dermului, numită papilă foliculară. Rădăcina

părului este cuprinsă într-un sac dermo-epitelic, numit folicul, căruia i se

anexează un muşchi şi o glandă sebacee;

- glandele sebacee, sunt situate mai superficial decât glandele sudoripare.

Glanda este prevăzută cu un canal excretor care se deschide în spaţiul ce separă

rădăcina părului de folicul. Secreţia sa de natură grăsoasă, sebum, lubrefiază

suprafaţa firului de păr şi suprafaţa pielii. Când secreţia este insuficientă, pielea

devine uscată, iar când este exagerată, dă naştere la seboree;

- glandele sudoripare, se găsesc pe toată suprafaţa pielii, fiind mai

numeroase şi mai dezvoltate în unele regiuni. Ele sunt glande de tip tubular, la

care distingem o porţiune secretantă, glomerulul, situat profund în derm, o

porţiune excretoare, canalul sudoripar care străbate toată grosimea dermului şi

5

în regiunea epidermului capătă un traiect sinuos , apoi se deschide la exterior

printr-un orificiu, porul glandei sudoripare.

Foliculul pilos, glandele sudoripare şi cele sebacee sunt situate la diferite

adâncimi în stratul epidermo-dermic al pielii şi au un rol însemnat în absorbţia

percutană a substanţelor active.

Fiziologia pielii

Pielea este în primul rând un organ de apărare a corpului împotriva

agenţilor externi.

Prin fibrele elastice şi ţesutul adipos, asigură o protecţie contra unor

acţiuni mecanice (lovituri, presiuni, înţepături etc.).

Prin „bariera” pe care o formează cheratina şi substanţele grase pe care le

conţine, epidermul împiedică pătrunderea substanţelor străine în organism.

Această barieră, numită în trecut „barieră lipidică” era considerată ca fiind

formată numai din substanţe grase, este situată în partea inferioară a stratului

cornos şi se pare că are o structură de mozaic, fiind constituită dintr-un sistem

microporos de lipide şi cheratină.

„Mantaua acidă” a pielii, formată din acizi liberi produşi la nivelul

glandelor sudoripare, protejează pielea faţă de microorganisme. Mantaua acidă

la copii are pH-ul în jur de 4, iar la adulţi între 4,5 – 6,5.

Fiind rea conducătoare de căldură, pielea protejează corpul faţă de frig,

căldură. Este importantă şi acţiunea sa fotoprotectoare faţă de radiaţiile solare,

datorită pigmenţilor.

Pielea are şi rolul unui organ senzitiv; ea recepţionează senzaţiile de

durere, pipăire, căldură, rece etc.

Ca organ de excreţie, suplineşte în parte acţiunea rinichilor: prin

transpiraţie se îndepărtează produşii de metabolism. O serie de substanţe

medicamentoase (alcooli, eteri, alcaloizi de ipeca, de opiu, uleiul volatil de

6

usturoi, muştar etc.) sunt excretate parţial cu sudoarea. Prin transpiraţie, pielea

contribuie în mare măsură la reglarea temperaturii corpului.

Pielea este totodată un important depozit de apă şi sânge.

7

CAPITOLUL II

MICOZE

II.1.GENERALITĂŢI

Micozele sunt afecţiuni infecţioase cauzate de fungi patogene (ciuperci

microscopice).

Fungii sunt organisme eucariote care fac parte din regnul vegetal, nu

conţin clorofilă, astfel fiind obligate să se nutrească prin absorbţie; sunt

saprofite sau parazite. Fungii unicelulari sunt denumiţi levuri (drojdii) şi se

reproduc asexuat, iar cei pluricelulari mucegaiuri şi se reproduc asexuat sau

sexuat.

Orice ciupercă tipică este formată din două părţi:

- o parte vegetativă denumită tal;

- o parte de reproducere (care ia naştere din tal) denumită spor.

În cadrul metabolismului lor, unii fungi produc o serie de substanţe,

unele folositoare, antibioticele, altele dăunătoare, toxinele. Toxinele pot fi

secretate de către ciupercă, exotoxinele, altele sunt puse în libertate numai după

liza celulelor, endotoxinele. În plus, unele ciuperci secretă şi enzime litice cu

proprietăţi necrozante pentru substrat.

În mod tradiţional, infecţiile fungice – micozele – se împart în două clase

distincte: superficiale şi profunde (sau sistemice). În consecinţă şi antifungicele

sunt studiate în capitole separate: topice (sau locale) şi sistemice. În realitate

această separare este arbitrară din mai multe puncte de vedere:

8

- antimicoticele din clasele de imidazoli, triazoli, poliene se utilizează

atât topic cât şi sistemic;

- multe micoze superficiale se tratează atât topic cât şi sistemic;

- în anumite condiţii unele micoze superficiale pot evolua profund.

II.2.CLASIFICAREA MICOZELOR

II.2.1.MICOZE SUPERFICIALE

Paraziţii fungici afectează cu precădere straturile superficiale ale pielii,

anexele pielii (păr şi foliculi polisebacei), unghiile şi mucoasele. În funcţie de

localizare se disting:

II.2.1.a.Epidermofiţii (epidermomicoze, dermatofiţii)

Au ca localizare pielea glabră şi se clasifică în:

- Herpesul circinat (tricofitic), cu localizare la nivelul pielii glabre, mai

ales a extremităţilor şi pe faţă (la copil). Agenţii fungici (zoofili sau antropofili)

uzuali sunt cei din genul Trichophyton (Trichophyton violaceum, Trichophyton

accuminatum, Trichophyton tonsurans, Trichophyton canis, Trichophyton

verrucosum, Trichophyton quinckeanum, etc.);

- Pitiriasis versicolor cu localizare la torace şi gât (în special partea

dorsală). Agentul parazit este Malassesia (Microsporum) furfur;

- Epidermofiţia inghinală (tinea cruris) cu localizare inghinală şi pe

parte superioară internă a coapsei sub pliul inghino-crural, cu posibile extinderi

regionale. Agenţii paraziţi obişnuiţi sunt: Epidermophyton floccosum,

Epidermophyton inghinale, Trichophyton rubrum;

9

- Epidermofiţia interdigitalo-plantară (tinea pedis) cu localizare la

picioare. Agenţii paraziţi obişnuiţi: Trichophyton mentagraphytes

(interdigitale), Trichophyton rubrum, Trichophyton floccosum;

- Epidermofiţia mâinilor (Tinea manum) cu localizare la palme şi degete.

Agenţii paraziţi sunt diferite specii de Epidermophyton.

- Eritrasma care are ca localizări preferenţiale faţa internă şi superioară a

coapselor şi pliurile inghino-genitale. Agentul patogen este Corynebacterium

minutissimum, care este astăzi considerat a fi de natură bacteriană şi nu fungică.

Datorită asemănărilor clinice cu pitiriasis-ul versicolor şi a faptului că răspunde

mai ales la antifungice (dar şi la antibacteriene) se încadrează în mod obişnuit la

micoze.

II.2.1.b.Onicomicoze (tinea unguium)

Sunt localizate la una sau mai multe unghii de la mâini şi picioare.

Agenţii paraziţi sunt specii de dermatofiţi din genul Tricophyton (în special

Tricophyton rubrum, Tricophyton violaceum, Tricophytonmentographytes).

II.2.1.c.Pilomicoze

Sunt localizate la nivelul părului şi a foliculului polisebaceu. Se

diferenţiază în pilomicoze uscate şi pilomicoze supurante.

Pilomicoze uscate

Afectează predominant pielea păroasă a capului copiilor de 7-14 ani;

obişnuit dispar odată cu pubertatea.

-Microsporia. Agentul patogen obişnuit este Microsporum canis. Mai

rar, Microsporia ferrugineum şi Microsporia audouini. Afectează foarte rar

adulţii (barba şi alte regiuni păroase). Copiii şi adulţii afectaţi pot face şi leziuni

de herpes tricofitic pe pielea glabră (cu Microsporia canis);

10

-Tricofiţia. De asemenea este foarte rar întâlnită la adulţi. Agenţii

patogeni sunt mai multe specii de Tricophyton (Tricophyton violaceum, şi mai

rar Tricophyton tonsurans şi Tricophyton quinckeanum).

-Favusul întâlnit foarte rar astăzi. Cel mai adesea agentul patogen este

Tricophyton schonleini (antropofil) şi mai rar Tricophyton quinckeanum şi

Tricophyton galinae (zoofili).

Pilomicoze supurante

Se găsesc sub două forme clinice:

-Kerion celsi, polimicoză supurantă a capului, specifică băieţilor de

vârstă şcolară, mai rar la fetiţe şi adulţi (mai ales la bărbat, la barbă, dosul

mâinilor şi antebraţelor). Agenţii etiologici: Tricophyton mentographytes,

Tricophyton quinckeanum, Tricophyton tonsurans, Tricophyton verrucosum,

etc.

-Sicosisul tricofitic. Apare exclusiv la bărbaţi, la barbă şi mustăţi. Are

aceeaşi agenţi etiologici ca şi kerion celsi.

II.2.1.d.Candidoze

Nu au specificitate de vârstă sau sex, se dezvoltă pe piele, mai ales pe

mucoase, pe semimucoase, în cavităţi (bucală, vaginală, prepuţială). În timp,

prin cronicizare, se pot extinde în zonele învecinate sau la distanţă. Unii

dermatologi le consideră micoze profunde sau cel puţin la graniţa dintre cele

superficiale şi cele profunde. Agentul patogen este genul Candida mai ales

Candida albicans.

Se pare că majoritatea indivizilor sunt purtători de Candida saprofită din

cadrul florei eubiotice ale pielii, mucoaselor şi cavităţilor. În anumite condiţii şi

mai ales la imunocompromişi, în cazul unor cure prelungite cu citostatice sau

11

cortizoni, la debili şi subnutriţi, la diabetici, la cei sub antibioterapie cu spectru

larg prelungită, ciuperca devine patogenă.

În funcţie de localizare, candidozele pot fi:

-candidozele mucoaselor: bucală (a nou-născutului, copilului, adultului),

a mucoasei genitale masculine, a mucoasei vulvo-vaginale;

-candidozele cutanate: ale adultului (intertrigourile candidozice),

perionixisul şi onixisul candidozic (repliul periungheal), ale sugarului (perianal)

granulomul candidozic (la copii imunodeficitari, în jurul cavităţii bucale).

II.3.1.MICOZE PROFUNDE (SISTEMICE)

Acest tip de micoze sunt mult mai rar întâlnite comparativ cu cele

superficiale dar sunt mult mai grave şi mai greu de tratat; ele uneori debutează

ca micoze superficiale care în anumite condiţii pot disemina.

Micozele profunde afectează subcutanate. Poarta de intrare a parazitului

fungic este epidermul, apoi se dezvoltă în derm şi hipoderm de unde ciuperca

invadează ţesuturile moi şi osoase subiacente; de asemenea poate migra la

distanţă în viscere, ganglioni, etc. Uneori poarta de intrare poate fi cea

respiratorie, prin inhalarea sporilor, infecţia primară fiind cea pulmonară.

II.3.1.a.Sporotricoza

Locul infecţiei primare este pielea (obişnuit la mână – noduli cu abcese)

de unde infecţia se propagă la ganglionii limfatici zonali; mai rar are loc o

diseminare sistemică (de obicei pulmonară).

Agentul patogen este Sporotricum schenckii (anaerob) şi se găseşte în

pământ ca saprofit sau la plante ca parazit.

12

II.3.1.b.Micetomul (piciorul de Madura)

Localizarea este la nivelul piciorului, iar agenţii etiologici sunt multipli,

fie bacterii actinomicete: Nocardia brasiliensis, Nocardia asteroides,

Streptomyces madurae, Streptomyces albus, fie fungi din pământ: Abscheria

boydii, Madurella mycetomatis, Aspergillus fumigatus, Cephalosporium

falciforme, Geotrichum candidum, etc.

13

CAPITOLUL III

CLASIFICAREA ANTIMICOTICELOR

Antimicoticele, în funcţie de mecanismul lor de acţiune pot fi fungicide

sau fungistatice.

Pe baza toxicităţii lor, a spectrului antifungic şi a tipului micozei

(superficială sau profundă) antimicoticele se administrează fie topic (local), fie

pe cale generală (sistemic).

În cazul micozelor nefoliculare de obicei este suficient un tratament

local; în cazul celor foliculare şi a onicomicozelor este necesar în majoritatea

cazurilor un tratament sistemic prelungit (cel topic este numai adjuvant);

micozele profunde necesită întotdeauna un tratament antifungic sistemic,

intensiv şi de lungă durată.

Principalele criterii de clasificare sunt:

Provenienţa şi structura chimică:

- antibiotice: amfotericina B, griseofulvina, nistatina, natamicina;

- azoli (imidazoli, triazoli): ketoconazol, miconazol, clotrimazol,

econazol, fluconazol, itraconazol, tioconazol, voriconazol, isoconazol,

bifonazol, fenticonazol, sertaconazol, flutrimazol;

- alilamine: terbinafina, naftifina;

- alte structuri: flucitozina, amarolfina, haloprogin, tolnaftat, nifuratel,

tolciclat, ciclopirox.

Calea de administrare:

- exclusiv local: econazol, tioconazol, naftifina, amarolfina, haloprogin,

tolnaftat, ciclopirox, bifonazol;

14

- exclusiv sistemic: voriconazol, griseofulvina, fluconazol, itraconazol;

- local şi sistemic: amfotericina B, nistatina, ketoconazol, miconazol,

clotrimazol, flucitozina, terbinafina, natamicina.

Spectrul antimicotic:

- spectru larg: amfotericina B, natamicina , ketoconazol, miconazol,

econazol, fluconazol, itraconazol, terbinafina, amarolfina, ciclopirox;

- spectru îngust: griseolfulvina, clotrimazol, flucitozina, haloprogin,

tolnaftat.

Antibioticele şi chimioterapice antifungice se utilizează în oftalmologie

în unele infecţii fungice ale ochiului: keratite, blefarite, conjunctivite,

endolftalmii.

Diferitele forme farmaceutice se administrează local în sacul conjunctival

(soluţii, suspensii) sau se injectează local (subconjunctival, intravitros) sau chiar

intravenos.

Există preparate tipizate sau se pot prepara forme magistrale pentru calea

de administrare precizată.

Antifungicul Calea de administrare Indicaţia

Amfotericina B

Natamicina

Fluconazolul

Ketoconazolul

Miconazolul

local, soluţie 0,1%-0,5%

injectare subconjunctivală, 0,8-1 mg

injectare intravitros, 5 μg

injectare i.v. (vezi doze)

local, suspensie 5%

oral (vezi doze)

oral (vezi doze)

injectare subconjunctivală, 5-10 mg

injectare intravitros, 10 μg

keratite şi endoftalmii fungice

endoftalmii fungice

endoftalmii fungice

endoftalmii fungice

blefarite, conjunctivite şi

keratite fungice



endoftalmii fungice

endoftalmii fungice

15

În micozele superficiale se pot înscrie o serie de preparate oficinale sau

magistrale conţinând ca substanţe active: acid salicilic, acid benzoic, acid boric,

acid lactic, acid undecilenic (şi unele săruri: undecilenat de zinc, undecilenat de

calciu), iod, iodură de potasiu, rezorcină, urotropină, formaldehidă. Aceste

substanţe cu acţiune locală se condiţionează sub formă de : soluţii, suspensii,

unguente, creme, pudre, etc.

III.1.ANTIBIOTICE

III.1.a.Griseofulvina

Antibiotic extras din mediile de cultură de Penicillinum griseofulvum, se

poate obţine şi prin sinteză. Este practic insolubilă în apă.

Farmacocinetică:

- administrată oral, are o absorbţie variabilă, dependentă de diametrul

particulelor; pulberile ultramicronizate au Bd aproximativ 50%;

- prezenţa grăsimilor creşte disponibilitatea pentru absorbţie;

- timp de înjumătăţire plasmatic aprox.24 ore;

- parţial se depozitează în piele, inclusiv în keratina celulelor precursoare

ale fanerelor (realizând protecţie antifugică la nivelul fanerelor nou-crescute);

- eliminare renală sub formă parţial metabolizată.

Farmacodinamie:

- fungistatic, cu spectru îngust, pe specii de dermatofiţi: Microsporum,

Epidermophyton şi Tricophyton.

Mecanism de acţiune: pătrunde în celulele fungilor sensibili printr-un

proces dependent de energie, apoi le inhibă mitoza prin perturbarea fusului ca

urmare a interacţiunii cu microtubulii polimerizaţi (mecanism asemanator cu

toxicele fusului).

16

Rezistenţă: se datorează probabil absenţei sistemului dependent de

energie al celulei fungice.

Farmacotoxicologie: la dozele terapeutice este în general bine suportată,

rar reacţii adverse grave.

Reacţii adverse:

- nervos centrale: cefalee (obişnuit cedează în timpul tratamentului),

nevrite periferice, oboseală, stări confuzive, tulburări de vedere, letargie;

- gastro-intestinale: uscăciunea gurii, pirosis, greaţă, vomă, diaree,

flatulenţă, stomatite, hepatotoxicitate;

- hematologice: leucopenie, neutropenie, basofilie, monocitoză;

- renale: albuminurie şi cilindrurie (fără manifestări evidente de

insuficienţă renală);

- cutanate: fotosensibilizare, reacţii alergice, reacţii de tip „boala serului”;

- alte reacţii adverse: la copii, reacţii de tip estrogenic, creşterea

protoporfirinelor în fecale (tratamente prelungite).

Farmacoepidemiologie:

Contraindicaţii

- sarcină (acţiune teratogenă la animale);

- porfirie;

-alergie specifică.

Farmacoterapie:

- pilomicoze (microsporie, tricofiţie, favus, sicosis) – tratament de câteva

săptămâni;

- epidermofiţii (tinea cruris, tinea pedis, tinea manum) – tratament de

câteva săptămâni + tratament local;

- onicomicoze (ale mâinilor – tratament 3-5 luni, ale picioarelor –

tratament 8-12 luni).

17

Farmacografie:

Administrare orală – comprimate 125 mg;

- adulţi: -500 mg – 1g/zi (fracţionat la mesele principale);

- în infecţii severe şi/sau extinse 1,5-2 g/zi;

- copii: 5-15 mg/kg/zi.

Interacţiuni:

-barbituricele îi scad absorbţia (Bd) şi acţiunea (prin inducţie

enzimatică);

-prin inducţie enzimatică scade acţiunea anticoagulantelor orale şi a

anticoncepţionalelor orale;

- consumul de alcool poate declanşa reacţii de tip disulfiram.

III.1.b.Amfotericina B

Antibiotic cu structură de macrolidă polienică; puţin solubilă în apă.

Farmacocinetică:

- administrată oral are absorbţie neglijabilă;

- administraţia intravenos în perfuzie (0,5 mg/kg) realizează concentraţii

plasmatice active în aproximativ 24 ore;

- distribuţie largă în organism, străbate relativ greu barierela;

- legarea de proteinele tisulare creşte timpul de înjumătăţire la

aproximativ 11 zile;

- se elimină lent prin urină (majoritatea nemetabolizată) şi parţial prin

bilă.

Farmacodinamie:

- în funcţie de concentraţie şi/sau ciupercă are acţiune fungicidă sau

fungistatică;

- are şi proprietăţi imunostimulatoare (fără utilizare clinică).

18

Spectru antimicotic (larg): Candida albicans, Cryptococus neoformans,

Blastomices dermatidis, Histoplasma capsulatum, Sporotrix schenckii,

Cocccidioides immitis, Paracoccioides brasiliensis, Aspergillus fumigatus,

Penicillium marneffei, Mucor.

Mecanism de acţiune: prin centrii săi activi (lipofili şi hidrofili) se leagă

ireversibil de structurile steroidice ale membranelor fungice – mai ales de

ergosterol – dezorganizând permeabilitatea; se formează pori şi canale prin care

efluează K+ (şi alţi ioni) şi unele molecule mici cu consecinţe antifungice.

Adiţional, lezează celulele fungice prin procese oxidative. Creşterea

permeabilităţii membranare permite influxul altor antifungice sau antibiotice

(flucitozina, rifampicina, minociclina) cu care apoi acţionează sinergic (în cazul

asocierii).

Rezistenţă: ste foarte rară, se explică prin scăderea cantităţii sau

modificarea structurii ergosterolului membranar.

Are acţiune limitată faţă de unele protozoare: Leishmania brasiliensis şi

Naegleria fowleri; este relativ inactivă faţă de Candida lusitaniae.

Farmacotoxicologie:

- toxicitatea mare limitează utilizarea sistemică;

- administrarea sistemică numai în condiţii de spitalizare cu

monitorizarea funcţiei renale, formulei sanguine şi a echilibrului electrolitic;

Reacţii adverse:

- la doze mari (peste 3g/cură) afectare toxică a rinichiului;

- la doze terapeutice majoritatea indivizilor prezintă hematurie,

cilindrurie, hipomagneziemie şi hipokaliemie cu acidoză (modificări EKG,

slăbiciune musculară), valori crescute ale creatininei şi ureei în sânge;

- toate manifestările sunt în mod obişnuit lent reversibile;

- în timpul perfuziei se pot produce:

19

- febră cu frisoane, greaţă, vomă, diaree, mialgii, artralgii, flebită

locală;

- aritmii (foarte rar fibrilaţie ventriculară), modificări tensionale

(hTA, şoc);

- reacţii alergice (relativ rar);

- în timpul tratamentului, uneori apare progresiv o anemie hipocromă

normocitară (probabil din cauza unui deficit de eritropoetină – se poate

administra eritropoetină recombinată), mai rar leucopenie şi trombocitopenie;

- în cazul injectării intrarahidiene pot apărea cefalee, dureri lombare şi în

membrele inferioare, parestezii, dificultate în micţiune;

- pentru limitarea manifestărilor unor reacţii adverse, în premedicaţia

perfuziei se poate administra aspirină (sau alt analgeto-antipiretic),

antihistaminic, hidrocortizon hemisuccinat.


- se administrează cu mare prudenţă în insuficienţă renală;

- nu se asociază cu medicamente nefrotoxice.

Farmacoterapie şi Farmacografie:

- în micozele sistemice grave se administrează în perfuzie intravenos,

soluţie glucozată 0,01% la pH > 4,2, 0,5-1 mg/kg/zi timp de 8-10 ore; perfuzii

zilnice sau una la două zile, timp de 4-12 săptămâni; doza totală într-o cură este

de 1-3 g;

- în meningite se injectează intrarahidian lent, 0,1-0,5 mg în 5 ml apă

distilată şi apoi diluat cu lichid cefalorahidian, de 2-3 ori/săptămână (pe lângă

doza intravenoasă);

- la nevoie se poate introduce în vezica urinară, cavităţile pulmonare,

intraarticular, în sacul conjunctival, intravitros, etc.;

20

- în candidozele cutaneo-mucoase se administrază local (creme şi loţiuni

3%), de 2-4 ori/zi;

- în candidozele tubului digestiv se administrează suspensii buvabile, iar

în candidozele vaginale – comprimate vaginale;

- administrările topice sunt practic lipsite de reacţii adverse.

III.1.c.Nistatina

Antibiotic polienic extras din culturile de Streptomices nourei. Din punct

de vedere structural şi al mecanismului de acţiune este asemănătoare

amfotericinei B.

Farmacocinetică:

- administrată oral, se absoarbe în cantităţi mici, insuficiente pentru

acţiune sistemică;

- nu este inactivată în tubul digestiv;

- se elimină prin fecale în majoritate nemetabolizată;

- după administrare topică (piele, mucoase) nu se absoarbe.

Farmacodinamie:

- acţiune antimicotică prin mecanism asemănător amfotericinei B;

- acţiune fungicidă sau fungistatică de concentraţie.

Spectru antimicotic (îngust), cuprinde fungi implicaţi în micoze

superficiale (levuri şi fungi imperfecţi); Candida albicans, Cryptococus

neoformans, Histoplasma capsulatum, Microsporum audouini,

Epidermophyton, Tricophyton; este inactivă faţă de antinomicete şi bacterii.

Rezistenţă: nu a fost descrisă rezistenţa fungilor la nistanină.

Farmacotoxicologie:

- după administrare orală poate produce greaţă, vomă, diaree;

- administrată topic este foarte bine tolerată;

21

Farmacoterapie: este indicată în candidoze cutaneo-mucoase:

- buco-farigiene;

- vulvo-vaginale;

- digestive;

- tricofiţie;

- pitiriasis.

Farmacografie:

- în candidozele intestinale se administrează 500.000-1.000.000 u.i. de 3

ori/zi (oral, comprimate);

- în candidozele vaginale – 100.000 u.i. o dată/zi (comprimate vaginale);

- în candidozele cutaneo-mucoase – 100.000 u.i./g (unguente sau

suspensii).

III.1.d.Natamicina

Antibiotic extras din culturile de Stereptomyces natalensis.

Farmacocinetică: absorbţie redusă după administrare orală.

Farmacodinamie: proprietăţi antifungice cu spectru larg: levuri şi

dermatofiţi, de asemenea Aspergillus, Trichomonas.

Farmacotoxicologie: in general este bine suportată.

- administrată oral: greaţă, vomă, anorexie, diaree;

- administrată local: uneori iritaţii.

Farmacoterapie:

- oral în candidoza intestinală;

- local în candidoză, tricomonază, keratită fungică, micoze respiratorii

(inhalator).

22

Farmacografie:

- oral: 100 mg dimineaţa şi la prânz, 200 mg seara (după mese); copii

până la 12 ani 100 mg de 2-4 ori/zi. Tratament obişnuit: 7-10 zile (la nevoie mai

mult);

- local: creme 2%, suspensii 5%, inhalaţii cu o suspensie a 0,5 mg.

III.2.AZOLI (IMIDAZOLI, TRIAZOLI)

Azolii antifungici cuprind două clase: imidazoli şi triazoli. Au spectru şi

mecanism de acţiune identic.

Derivaţii triazolici (spre deosebire de cei imidazolici) sunt administrabili

sistemic, se metabolizează foarte lent şi au un efect minim asupra sintezei

steroizilor umani (sintezele şi cercetările clinice sunt orientate spre aceşti

compuşi).

Farmacodinamie:

Spectru antifungic: larg, fungicizi sau fungistatici, în funcţie de

concentraţie; cuprinde:

- Candida albicans, Candida tropicalis, Candida glabrata, Candida

neoformans;

- Blastomyces dermatitidis;

- Hitoplasma capsulatum;

- Coccidioides immitis;

- Paracoccidioides brasiliensis;

- specii de dermatofiţi: Tricophyton, Malassezia (Microsporum) furfur,

Epidermophyton, Corynebacterium minutissimum.

Sunt mai puţin afectaţi: Aspergillus spp., Spirotrichum schenckii;

23

Sunt rezistenţi: Candida krusei şi agenţii mucormicozelor

(Phycomycetes, ordinul Mucorales: Mucor, Absidia şi Rhizopus).

Mecanism de acţiune: inhibă C-14α-steroldemetilaza (o enzimă a

citocromului P-450), astfel blochează transformarea lanosterolului în ergosterol

(steroid esenţial al membranei fungice); consecutiv creşte permeabilitatea

membranară.

Dezvoltarea rezistenţei este rară, probabil prin creşterea sintezei fungice

de C-14α-steroldemetilază.

III.2.1.IMIDAZOLI

III.2.1.a.Ketoconazol

Derivat de imidazol, fungicid cu spectru larg, activ în micoze superficiale

şi sistemice.

Farmacocinetică:

- se dizolvă în pH-ul intens acid al stomacului;

- absorbţia variabilă în funcţie de aciditatea gastrică;

- antiacidele şi antisecretoarele gastrice (H2-blocantele, inhibatorii

pompei protonice, etc.) şi didanosina (care prin conţinutul de sistem tampon

scade aciditatea gastrică) scad toate Bd ketoconazolului;

- concentraţia plasmatică şi timpul de înjumătăţire sunt dependente de

doza administrată (la 200, 400, 800 mg corespund Concentraţii plasmatice de

4,8, respectiv 20 mcg/ml şi timp de înjumătăţire de 1,5; 4 respectiv 7-8 ore);

- în sânge se găseşte numai 1% sub formă liberă (84% legat de albumine

şi 15% de eritrocite);

24

- distribuţia este limitată; în LCR doar 1% din concentraţia plasmatică,

ineficace în meningitele fungice, dar realizează concentraţii ridicate în fluidele

vaginale;

- metabolizare hepatică aproape totală;

- eliminare preponderent biliară, restul urinară (1% sub formă

nemetabolizată).

Farmacodinamie:




neoformans;










Farmacotoxicologie: prezintă multe reacţii adverse, majoritatea

dependente de doză.

Reacţii adverse:

- tulburări gastrointestinale: greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree;

- tulburări endocrine (sunt consecutive afectării sistemului enzimatic al

citocromului P-450): inhibă sinteza steroizilor corticosuprarenali (testosteron în

25

special, glucocorticoizi), la doze mari poate produce ginecomastie, scăderea

libidoului, oligospermie, impotenţă, tulburări menstruale;

- hepatotoxicitate; este relativ rară dar poate să fie gravă (hepatită toxică),

se impune controlul transaminazelor;

- altele: rar alergice, cefalee, somnolenţă, ameţeli.


Contraindicaţii:

- sarcină (acţiune teratogenă la animale);

- femei care alăptează (se elimină parţial prin lapte);

- asocierea cu amfotericina B (îi antagonizează acţiunea antifungică).

Farmacoterapie: este indicat (avantajos) în micoze cronice (efectul

apare lent şi este de durată) şi mai puţin în cele acute;

- micoze sistemice şi de organ:

- blastomicoze;

- histoplasmoze;

- coccidioidoze;

- paracoccidioidoze.

- candidoze (cutaneo-mucoase, orale, vaginale);

- micoze ale pielii, părului şi mucoaselor rezistente la tratament local.

Farmacografie:

Oral, 200-400 mg/zi la masă;

- în micoze sistemice, tratament de până la 6 luni (uneori chiar mai mult);

- în candidoze, 2 săptămâni (uneori mai mult);

- în formele cutaneo-mucoase cronice, tratament de întreţinere de lungă

durată.

26

Interacţiuni:

- datorită inhibării citocromului P-450 poate potenţa toxicitatea

ciclosporinei, fenitoinei, terfenedinei, astemizolului, etc.;

- creşte concentraţia plasmatică a antidiabeticelor orale (crize

hipoglicemice) şi a anticoagulantelor orale (accidente hemoragice);

- rifampicina (inductor al sistemului citocrom P-450) îi scade

concentraţia plasmatică;

- antiacidele şi antisecretoarele gastrice îi scad absorbţia .

III.2.1.b.Miconazol

Derivat de imidazol, fungicid cu spectru larg.

Farmacocinetică:

- administrat local se absoarbe sub 1%, fără efecte sistemice;

- pătrunde în stratul cornos unde se păstrează timp de mai multe zile.

Farmacodinamie:




neoformans;








27


(Phycomycetes, ordinul Mucorales: Mucor, Absidia şi Rhizopus);

- bacterii gram pozitiv.

Mecanism de acţiune: inhibă C-14α-steroldemetilaza (o enzimă a citocromului

P-450), astfel blochează transformarea lanosterolului în ergosterol (steroid

esenţial al membranei fungice); consecutiv creşte permeabilitatea membranară.



Farmacotoxicologie:

Reacţii adverse:

- administrat topic: poate produce rar iritaţii şi macerarea pielii;

- administrat oral: rar, greaţă, diaree, erupţii cutanate, prurit;

- administrat intravenos în perfuzie: poate provoca uneori reacţii adverse

grave (datorate pe de o parte miconazolului şi pe de altă parte solventului –

polioxiietilen 40/ulei de ricin);

- alergice (chiar şoc anafilactic);

- dureri angioase;

- hiperlipidemie, inhibarea agregării plachetare, modificarea reologiei

sângelui (în cazul unui tratament prelungit).

Farmacodinamie: se recomandă evitarea administrării intravaginale în

trimestrul II al sarcinii.

Farmacoterapie şi farmacografie: se utilizează mai ales topic, rar oral

sau în perfuzie intravenoasă;

- topic, sub formă de creme, geluri, loţiuni, pudre (de concentraţii 2-4%),

comprimate sau supozitoare vaginale (100-200 mg); 1-2 administrări/zi timp de

2-4 săptămâni, în:

28

- candidoze, dermatofiţii foliculare (adjuvant al tratamentului

sistemic cu griseofulvină);

- dermatofiţii nefoliculare, pitiriasis şi dermoepidermite (prin

bacterii gram-pozitiv);

- oral (curativ şi profilactic):

- candidoze digestive şi sistemice;

- micoze profunde.

- intravenos în perfuzie (rar, în situaţii în care altele sunt ineficace sau

contraindicate): micoze sistemice şi de organ.

III.2.1.c.Clotrimazol

Derivat de imidazol, fungicid cu spectru larg, cu unele proprietăţi

asemănătoare miconazolului.

Farmacocinetică:

- administrat local se absoarbe puţin (sub 0,5% pe pielea intactă, dar 3-

10% pe mucoasa vaginală);

- acţiune fungicidă persistă câteva zile în piele (reţinut în stratul cornos);

- fracţiunea absorbită este metabolizată hepatic şi eliminată biliar.

Farmacodinamie:




neoformans;





29





(Phycomycetes, ordinul Mucorales: Mucor, Absidia şi Rhizopus);

- bacterii gram pozitiv.

Mecanism de acţiune: inhibă C-14α-steroldemetilaza (o enzimă a citocromului

P-450), astfel blochează transformarea lanosterolului în ergosterol (steroid

esenţial al membranei fungice); consecutiv creşte permeabilitatea membranară.


de C-14α-steroldemetilază. Este utilă asocierea cu cortizoni activi local.

Farmacotoxicologie:

Reacţii adverse:

- administrat pe piele: uneori poate induce eritem, senzaţie de înţepături,

edeme, urticarie, descuamare;

- administrat intravaginal: poate da senzaţie de arsură locală, crampe

abdominale, erupţii cutanate; urinare frecventă;

- administrat oral (se utilizează foarte rar): frecvent iritaţie

gastrointestinală, cistită, disurie, leucopenie, creşterea transaminazelor hepatice,

depresie, halucinaţii;

- administrat bucal (bomboane pentru supt); iritaţia mucoasei.

Farmacoterapie şi farmacografie:

- în epidermomicoze, se administrează sub formă de: creme, loţiuni,

soluţii, spray-uri, pudre de concentraţii 1%; de două ori/zi timp de 7 zile;

- în candidozele vaginale;

- creme 1% şi 2%, o dată /zi;

- comprimate vaginale a:

30

- 100 mg, o dată/zi, timp de 7 zile

- 200 mg, o dată/zi, timp de 3 zile

- 500 mg, o singură administrare;

- în candidozele orofaringiene: bomboane pentru supt, de 5 ori/zi, timp de

14 zile.

III.2.1.d.Econazol


Farmacocinetică:

- străbate uşor stratul cornos realizând concentraţii active în derm;

- aproximativ 1% din doza administrată se absoarbe.

Farmacotoxicologie: relativ frecvent produce eritem local, senzaţie de

arsură şi înţepături, prurit.


- în toate tipurile de dermatomicoze, inclusiv cele suprainfectate cu

bacterii gram-pozitiv;

- se administrează sub formă de: creme, emulsii, spray-uri, de

concentraţii 1%.

III.2.1.e.Tioconazol

Derivat de imidazol, fungicid cu spectru îngust. Are acţiune locală, activ

în dermatoze cutaneo-mucoase provocate de fungi, Nocordia minutissima,

Malassesia furfur.

Alţi imidazoli activi locali:

Rifonazol, Fluticonazol, Izoconazol, Oxiconazol, Sulfoconazol,

Sertaconazol, Butaconazol.

31

III.2.2.TRIAZOLI

III.2.2.a.Fluconazol

Derivat de triazol (bistriazol) fluorurat, fungicid cu spectru larg, activ pe

cale orală.

Farmacocinetică:

- administrat oral se absoarbe uşor, Bd peste 90%;

- absorbţia nu este influenţată de prezenţa alimentelor sau a

medicamentelor care scad aciditatea gastrică (avantaj faţă de imidazolii

administraţi oral);

- se leagă în proporţie mică de albuminele plasmatice (aprox.10%);

- distribuţie largă în organism (Vd aprox.0,8 l/kg), concentraţii ridicate

(comparabile cu cele plasmatice) în LCR, salivă, spută, secreţie vaginală;

- epurară majoritară prin eliminare renală (80% sub formă

nemetabolizată);

- timp de înjumătăţire aprox.30 ore.

Farmacodinamie:




neoformans;





32









membranară.



Farmacotoxicologie: efectele adverse sunt mai puţin importante

comparativ cu cele ale ketoconazolului, fiind mai bine suportat.

Reacţii adverse:

- gastrointestinale: greaţă, vomă, diaree, dureri abdominale;

- cefalee, erupţii cutanate;

-pozitivarea testelor hepatice, dar rar manifestări hepatotoxice (asocierea

cu hepatotoxice potenţează efectul);

- altele: alopecie (la doze mari) obişnuit reversibilă, foarte rar sindrom

Stevens-Johnson;

Fluconazolul are acţiune teratogenă la rozătoare; medicamentul trebuie

evitat în sarcină.

Fluconazolul nu inhibă citocromul P-450 (implicat în sinteza

androgenilor) şi nu are efectele adverse endocrine ale ketoconazolului.


- candidoză digestivă superioară (rezultate bune se obţin şi la bolnavii cu

SIDA): oral, 200 mg iniţial, apoi 100mg/zi, timp de:

33

- cel puţin 2 săptămâni în cea orofaringiană;

- cel puţin 5 săptămâni în cea esofagiană;

- candidoză vaginală acută: oral, 150 mg doză unică;

- candidoză severă: oral, 400 mg iniţial, apoi 200 mg/zi (uneori chiar

400mg/zi), cel puţin 4 săptămâni;

- meningită criptococică: oral, 400 mg iniţial, apoi 200-400 mg/zi, timp

de 10-12 săptămâni (sau până la negativarea culturilor din LCR); la bolnavii cu

SIDA se continuă cu 200 mg/zi (tratament supresiv);

- rezultate bune se obţin şi în histoplasmoze, blastomicoze şi

sporotricoze, dar mai slabe comparativ cu dozele echivalente de itraconazol;

- la copii se administrează 3-6 mg/kg;

- în caz de insuficienţă renală dozele se reduc la ½ sau ¼ (în funcţie de

clearence-ul creatininei);

- administrat profilactic la cei cu transplant de măduvă osoasă poate

reduce incidenţa infecţiilor fungice;

- există şi preparate pentru injectare intravenoasă rezervate cazurilor de

urgenţă; se administrează în aceleaşi doze zilnice;

Interacţiuni:

- inhibă citocromii P-450 hepatici (ca şi ketoconazolul) şi poate creşte

concentraţia plasmatică a ciclosporinei, fenitoinei, sulfamidelor antidiabetice,

anticoagulantelor orale, etc.;

- rifampicina (inductor enzimatic) îi scade concentraţia plasmatică;

- diureticele tiazidice pot să-i crească concentraţia plasmatică;

- toate aceste asocieri trebuie evitate sau se vor modifica dozele

corespunzător.

34

III.2.2.b.Itraconazol

Derivat de triazol, fungicid cu spectru larg, activ pe cale orală.

Farmacocinetică: farmacocinetica itraconazolului are anumite aspecte

particulare:

- absorbţia orală este favorizată de prezenţa alimentelor în cazul

administrării sub formă de capsule şi defavorizează în cazul administrării sub

formă de soluţie;

- antiacidele şi antisecretoarele gastrice îi pot scădea Bd după

administrarea orală;

- soluţiile buvabile şi cele injectabile intravenos au ca vehicul

hidroxipropil-β-ciclodextrina (1:40):

- vehiculul se elimină în majoritatea prin urină; în caz de azotermie

se acumulează (este contraindicată administrarea intravenos dacă CI-ul

creatininei < 30 ml/min;

- la şobolan (nu şi la şoarece) produce adenocarcinom (fără

relevanţă clinică);

- metabolizare hepatică sub influenţa sistemului izoenzimatic al CYP3A4

(se formează şi un metabolit activ – hidroxiitraconazolul);

- atât el cât şi hidroxiitraconazolul se leagă în proporţie de peste 99% de

albuminele plasmatice;

- nu inhibează sinteza de androgeni;

- are o largă distribuţie în organism dar nu realizează concentraţii active

în LCR;

- timpul de înjumătăţire în platou este de 30-40 ore; concentraţia

plasmatică în platou se menţine mai multe zile (se recomandă ca tratament de

întreţinere în cazul micozelor profunde);

- în afecţiuni hepatice avansate creşte concentraţia plasmatică;

35

- se elimină urinar, preponderent sub formă de metaboliţi.

Farmacodinamie:




neoformans;













membranară.



Farmacotoxicologie: frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse sunt

dependente de doză, gravitatea lor creşte la doze de peste 400 mg/zi.

Numeroase reacţii adverse sunt consecinţa interacţiunilor cu alte medicamente.

Reacţii adverse:

- greaţă, vomă, cefalee, ameţeli, reacţii alergice;

- la doze peste 400 mg/zi:

36

- creşterea enzimelor hepatice;

- hipokaliemie, hipertrigliceridemie, edeme, HTA;

- căderea părului, nevrită periferică (foarte rar);

- sindrom Stevens-Johnson (foarte rar).


Contraindicaţii:

- asocierea cu rifampicină, fenitoină;

- administrarea intravenoasă în cazul în care CI-ul creatininei < 30

ml/min.


- în aspergiloză invazivă, meningită criptococică şi alte micoze grave:

200 mg de 2 ori/zi, timp de câteva luni;

- în dermatofiţii: 100 mg/zi, timp de 2-4 săptămâni;

- în pitiriasis: 200 mg/zi, timp de 3 luni.

Interacţiuni:

- inhibă citocromii P-450 hepatici (ca şi ketoconazolul) şi poate creşte

concentraţia plasmatică a ciclosporinei, fenitoinei, sulfamidelor antidiabetice,

anticoagulantelor orale, etc.;

- rifampicina (inductor enzimatic) îi scade concentraţia plasmatică;

- diureticele tiazidice pot să-i crească concentraţia plasmatică;

- toate aceste asocieri trebuie evitate sau se vor modifica dozele

corespunzător.

III.2.2.c.Terconazol

Triazol cu structură asemănătoare ketoconazolului (diferă heterociclul),

antifungic cu spectru îngust, se administrează local.

Indicat în micoze vaginale:

37

- creme 0,4% şi 0,8%;

- supozitoare vaginale 80 mg.

III.3.ALILAMINE

III.3.a.Terbinafina

Antifungic alilaminic cu spectru relativ larg, administrare orală şi topică.

Farmacocinetică:

- administrată oral, se absoarbe uşor din intestin, dar Bd scade la

aproximativ 40% datorită metabolizării de la primul pasaj hepatic;

- legare înaltă de proteinele plasmatice (peste 99%);

- se distribuie preferenţial (cu acumulare) în piele, sebum, sudoare,

unghii;

- timpul de înjumătăţire plasmatic aproximativ 12 ore, se prelungeşte la

200-400 ore în platou;

- în cazul unei terapii prelungite se poate regăsi în plasmă timp de 4-8

săptămâni;

- la bolnavii cu azotemie marcată sau insuficienţă renală concentraţia

plasmatică poate creşte la valori imprevizibile (a se evita);

- epurare prin metabolizare hepatică şi eliminare renală.

Farmacodinamie:

Spectru antifungic: foarte activă faţă de dermatofiţi, mai puţin activă faţă

de speciile Candida şi faţă de Mallassezia furfur.

Mecanism de acţiune: inhibă în mod selectiv scualen-2,3-epoxidaza

fungică cu blocarea consecutivă a biosintezei ergosterolului.

Farmacotoxicologie: este în general bine tolerată.

Reacţii adverse:

38

- rar, suferinţe gastro-intestinale, cefalee, erupţii cutanate, artralgii,

mialgii;

- foarte rar, hepatotoxicitate, neutropenie severă, sindromul Stevens-

Johnson, necroză toxică epidermică;

- face parte din categoria B de medicamente în sarcină.


- oral: - în dermatofiţii 250 mg/zi, timp de câteva săptămâni;

- în onicomicoze 250 mg/zi, timp de câteva luni;

- topic: creme 1% în dermatofiţii superficiale, pitiriasis versicolor şi

candidoze cutanate.

III.3.b.Naftifina

Alilamină antifugică cu spectru larg, fungicidă faţă de darmatofiţi şi

fungistatică faţă de Candida; administrare topică.

Farmacodinamie:

Spectru antifungic: foarte activă faţă de dermatofiţi, mai puţin activă faţă

de speciile Candida şi faţă de Mallassezia furfur.

Mecanism de acţiune: inhibă în mod selectiv scualen-2,3-epoxidaza

fungică cu blocarea consecutivă a biosintezei ergosterolului.


- dermatofiţii, pitiarsis versicolor, candidoze cutanate;

- creme, geluri, soluţii, de concentraţie 1%, 1-2 aplicaţii locale/zi.

39

III.4.ALTE STRUCTURI

III.4.1.FLUCITOZINA

Flucitozina (5-fluorcitozina), un derivat de pirimidină fluorurată,

structural asemănătoare uracilului; acţiune fungistatică, spectru relativ îngust.

Farmacocinetică:

- administrată oral, se absoarbe uşor şi repede (Bd aprox.85%);

- se leagă foarte puţin (aprox.4%) de proteinele plasmatice;

- se distribuie în aproape toată apa din organism; în LCR concentraţii de

65% - 90% din concentraţia plasmatică;

- se elimină renal, preponderent sub forma nemetabolizată (aprox.80%)

prin filtrare glomerulară;

- în insuficienţă renală este necesară monitorizarea concentraţiei

plasmatice şi ajustarea dozelor;

- timpul de înjumătăţire mediu este de 4,2 ore (la indivizi cu funcţia

renală normală).

Farmacodinamie:

Spectru antifungic:

- majoritatea tulpinilor de Cryptococcus neoformans;

- o parte a tulpinilor speciilor de Candida;

- unele tulpini de Aspergillus;

- genurile: Clodosporium şi Phialophora (ciuperci inferioare), agenţii

cromoblastomicozelor.

Mecanism de acţiune: se desfăşoară pe etape conform figurii de mai jos:

40

5-FLUCITOZINA

5-FLUCITOZINA 5-FU 5-FUMP

(5-FUDP)5-FdUMP

(5-FTUP)

dUMP dTMP ARN

Fig.III.4.1.1.Mecanismul acţiunii antifungice a flucitozinei

5-Fu = 5-fluorouracil;5-FUMP = 5-fluorouracil-ribozo-monofosfat;5-FUDP = 5-fluorouridin difosfat;5-FUTP = 5-fluorouridin trifosfat;5-FdUMP = 5-fluorodeoxiuridin monofosfat;dUMP = deoxiuridin monofosfat;dTMP = deoxitimidin monofosfat (acid timidilic)1 = permează citozin-sensibilă;2 = citozin deaminază;3 = UMP (uridin monofosfat) pirofosforilază;4 = ribonucleoid reductază;5 = timidilat sintetază (inhibată prin flucitozină).


- este contraindicată sau se administrează cu mare prudenţă la bolnavii

sub radioterapie şi/sau chimioterapie anticanceroasă;

- se recomanda a se evita asocierea cu medicamente care inhibă măduva

hematopoetică.

Farmacoterapie:

- candidoze (urinare, septicemii, granuloame);

41

1

2 3

4

5

- criptocoze (pulmonare, meningeale);

- aspergiloze (limitat, numai anumite forme);

- cromoblastomicoze.

Se recomanda asocierea cu amfotericina B, cu excepţia tratamentului

cromoblastomicozelor.

Farmacografie:

- oral: 100-200 mg/kg/zi, fracţionat la 6 ore (în insuficienţa renală, în

funcţie de clearence-ul creatininei se prelungeşte intervalul dintre doze, la

nevoie se monitorizează concentraţia plasmatică);

- perfuzie intravenoasă: în cazuri grave, temporar, în aceleaşi doze;

- local: pansamente, introducere prin sondă, etc.

III.4.2.AMAROLFINA

Antifungic topic, derivat de morfolină; spectru larg.

Farmacodinamie şi farmacografie:

- în dermatomicoze, sub formă de cremă 0,25%, 1 dată/zi; după vindecare

se continuă încă 3-5 zile;

- în onicomicoze, sub formă de cremă 0,25%, 1 dată/zi şi sub forma de

lac pentru unghii 5%, 1-2 aplicări/săptămâni timp de 6-12 luni sau până la

înlocuirea unghiilor (poate produce iritaţie locală).

III.4.3. HALOPROGIN

Antifungic topic, cu structură de eter fenolic halogenat, fungicid sau

fungistatic (în funcţie de ciupercă) şi bactericid faţă de cocii gram-pozitiv.

Farmacocinetică:

- se absoarbe puţin prin piele; în organism este metabolizat în

triclorfenol;

42

- toxicitatea sistemică pare a fi mică.

Farmacotoxicologie: în timpul tratamentului local poate produce relativ

rar reacţii adverse:

- iritaţii, prurit, senzaţie de arsură, sensibilizarea sau chiar exacerbarea

leziunilor (dermatită de contact).

Farmacodinamie:

Spectru antifungic: dermatofiţi, Candida (unele tulpini), Malassezia

furfur.


- tratament local al dermatofiţilor şi pitiriasisului;

- creme sau soluţii 1%.

III.4.4.MICONAFT şi TOLMICEN

Antimicotice, derivate cu structură de tiocarbamat, acţiune fungicidă

locală.

Farmacodinamie:

Spectru antifungic:

- dermatofiţi şi Malassezia furfur;

- Candida şi bacteriile sunt neafectate.

Farmacotoxicologie:

- rar iritaţie sau sensibilizare locală.

Farmacodinamie şi farmacografie:

- tratamentul dermatofiţiilor şi al pitiriasisului;

- în cazul dermatomicozelor cronice ale scalpului şi al onicomicozelor se

asociază cu un antifungic sistemic (de ex.griseofulvina);

- creme, geluri, pulberi, pulberi pentru aerosoli, soluţii, toate de

concentraţie 1%.

43

III.4.5.CICLOPIROX

Antifungic local, cu structură heterociclică, cu spectru larg. Se utilizează

sub formă de sare – olamină.

Farmacocinetică:

- pătrunde prin epiderm în derm, în foliculi piloşi şi glande sebacee;

- se absoarbe puţin (1-1,5%), fără efecte sistemice.

Farmacodinamie:

Spectru antifungic:

- dermatofiţi;

- Candida;

- Malassezia furfur.

Mecanism de acţiune: toxic al membranei fungilor sensibili;

Farmacotoxicologie: rar prurit, dermatită de contact, exacerbarea

dermatomicozei tratate.


- tratamentul dermatofiţilor, candidozelor şi pitiriasisului;

- creme, soluţii 1%; 1-2 aplicaţii locale/zi, timp de 2-4 săptămâni;

- lac pentru unghii 8%, 1-2 aplicaţii/săptămână, până la înlocuirea

unghiilor.

44

CAPITOLUL IV

PARTEA SPECIALĂ

IV.1.ANTIBIOTICE

IV.1.1.GRISEOFULVINA

Griseofulvin

Compoziţie:

- comprimate conţinând 0,125g griseofulvina.

Indicaţii terapeutice:

- dermatofiţii ale regiunilor păroase ale pielii capului şi feţei – favus,

tricofiţie, micosporie, sicozis parazitar, onicomicoze, toate tipurile de

dermatofiţii cutanate (în epidermomicoze se va asocia obligatoriu cu medicaţie

antifungică externă).

Mod de administrare:

Se recomandă administrarea în timpul meselor sau după mese:

- Adulţi: 500 mg/zi (1 comprimat de 4 ori pe zi sau 4 comprimate o dată

pe zi) zilnic timp de 4-8 săptămâni pentru micozele superficiale, 6-8 luni în

45

onicomicoze ale degetelor picioarelor; în cazuri grave doza se poate creşte la

1g/zi;

- Copii: 10 mg/kg/zi, după vârstă.

Contraindicaţii:

- alergie specifică, porfirie, insuficienţă hepatică gravă, lupus eritemotos

diseminat;

- sarcină (acţiune teratogenă).

IV.1.2.AMFOTERICINA B

Fungizone

Compoziţie:

- pulbere liofilizată pentru soluţie injectabilă 50mg/50ml.


- medicamentul este toxic; este utilizat în principal la pacienţi cu infecţii

fungice progresive şi posibil fatale;

46

- parenteral: infecţii fungice invazive sistemice, potenţial fatale, inclusiv

aspergiloze, criptocoza, blastomicoza, candidoza sistemică, sporotricoza

inclusiv mucormicoza.

Administrare:

- doza test prin infuzie lentă 1 mg în 20 ml soluţie 5% dextroză

injectabilă trebuie perfuzată pe o durată de 20-30 minute pentru a determina

toleranţa;

- infecţii fungice severe rapid progresive iniţial: 0,25 – 0,3 mg/kg pe o

durată de 2-6 ore;

- in funcţie de starea pacientului doza poate fi crescută gradual cu 5-10

mg/zi până la doza finală de 0,5 – 0,7 mg/kg fără a se depăşi 1,5mg/kg/zi.

- aspergiloză: 1 – 1,5 mg/kg/zi pentru o doză totală de 3,6 g;

- blastomicoză, histoplasmoză: 0,5 – 0,6 mg/kg/zi pentru 4-12 săptămâni;

- candidoze, cocidioidomicoze 0,5 – 0,7 mg/kg/zi pentru 4-12 săptămâni;

sporotricoze: 0,5 mg/kg/zi până la doza totală de 2,5 g.

Contraindicaţii:

- nu se asociază cu medicamentele nefrotoxice.

IV.1.3.NISTANINA

Stamicin

- comprimate filmate;

- suspensie orală.

Compoziţie:

- un comprimat filmat conţine 500.000 UI nistanin;

- flacoane cu 6 g pulbere suspendabilă conţinând câte 400.000 UI/

nistanină antibiotic extras din culturi de Streptomyces noursei


47

- candidoză oro-faringiană şi intestinală; asociat antibioterapiei pentru

prevenirea dezechilibrelor florei intestinale.

Administrare:

- pentru tratamentul candidozei esofagiene intestinale, se administrează:

- la adulţi: doze de 500.000 sau 1.000.000 UI oral de 3-4 ori/zi;

- la copii: 100.000 UI sau mai mult, oral de 3-4 ori/zi.

- pentru tratamentul formelor de candidoză bucală sau intestinală asociată

cu forme cutanate sau ale mucoasei nazale, vaginale sau rectale se impune

asocierea cu preparate antifungice de uz topic.

- Pulbere suspendabilă

- la adulţi: profilactic se administrează 1 flacon de suspensie pe zi

în 4 prize timp de 4 zile; curativ se administrează 2 flacoane de suspensie pe zi

în 4 prize timp de minimum 6 zile;

- la copii de peste 1 se administrează se administrează curativ câte

1 – 1,5 flacoane pe zi în 4 prize timp de minimum 4 zile.

Contraindicaţii

- alergie, hipersensibilitate la produs.

IV.1.4.NATAMICINA

Pimafucin

Compoziţie:

- Pimafucin cremă: natamicin 20 mg/g;

- Pimafucin picături: natamicină 25 mg/ml;

- Pimafucin ovule vaginale: natamicină 100mg/ovul;

- Pimafucin tablete orale: natamicină 100 mg/tabletă şi excipienţi diferiţi

în funcţie de forma farmaceutică; conţine conservant clorură de benzolkoniu.

48


- Pimafucin cremă: în infecţii ale pielii, unghiilor şi ale patului unghial,

intertrigo, infecţia interdigitală datorată Candidei albicons şi altor

microorganisme sensibile la natamicină; în extinderea vaginitei candidozice la

regiunea inghinală;

- Pimafucin soluţie: în candidozele dezvoltate în urma unui tratament

prelungit cu antibiotice; în otomicoze sau otite externe; în candioza unghiilor şi

a pielii.

- Pimafucin ovule vaginale: în vaginita produsă de Candida albicons;

- Pimafucin tablete orale: în candidoza intestinală, datorită învelişului

enteric al tabletelor, natamicina trece nemodificată prin stomac şi îşi poate

exercita acţiunea la nivel intestinal.

Administrare:

- Pimafucin cremă: 1-4 aplicări pe zi în regiunea afectată; durata

tratamentului: 2-3 săptămâni;

- Pimafucin picături:

- în otomicoze: se aplică 1-2 picături în ureche după o prealabilă

curăţare a acesteia;

- în dermatomicoze: se aplică 1-2 picături de 3-4 ori pe zi în

funcţie de extinderea leziunii;

- Pimafuciun ovule: seara, înainte de culcare, se introduce adânc în vagin

un ovul de Pimafucin timp de 3-6 zile. Tratamentul se întrerupe în timpul

ciclului menstrual şi se reia după oprirea sângerării;

- Pimafucin tablete orale:

- candidoza intestinală: - adulţi 1 tabletă de 4 ori pe zi timp de 7

zile;

49

- copii: 1 tabletă de 2 ori pe zi timp de 2-3 luni în asociere cu

tratamentul local cu Pimafuciun cremă.

IV.2.AZOLI (IMIDAZOLI, TRIAZOLI)

IV.2.1.IMIDAZOLI

IV.2.1.a.Ketoconazol

Medicamente alternative (cu aceeaşi substanţă activă, forme farmaceutice

diferite).

Kefungin

- comprimate 200 mg;

- cremă 2% ketoconazol;

- ovule 400 mg.

Ketoconazol – cremă 2%

Nizoral

- cremă 2%;

- şampon 2%.

Ketoconazol – comprimate 200 mg

Compoziţie:

Un comprimat conţine ketoconazol 200 mg şi excipienţi.

50


Antifungic pentru Candida, Torula, Cryptococus, Pityrosporum,

Blastonyus;

- infecţii micotice sensibile la ketoconazol;

- infecţii cutaneo – mucoase.

Administrare:

Adulţi: doza uzuală este de un comprimat de ketoconazol 200 mg pe zi

administrat oral în timpul mesei. La pacienţii cu micoze sistemice grave doza

poate fi crescută la 400 mg/zi.

Candidoze vaginale: 2 comprimate (400 mg) o dată pe zi, în timpul

mesei.

Durata normală a tratamentului:

- candidoze vaginale: 5 zile consecutiv;

- micoze ale pielii induse de dermotofite: aproximativ 4 săptămâni;

- pitiriozis verticolor: 10 zile;

- micoze orale şi ale pielii induse de Candida: 2-3 săptămâni.

Contraindicaţii:

Asocieri contraindicate:

- antihistaminice blocante H, neselective (astemizol, terfenadina,

ebastina) – risc crescut de tulburări de ritm ventriculare;

- triazolam – creşterea concentraţiilor sale plasmatice, datorită scăderii

metabolizării sale hepatice, cu creşterea efectului sedativ.

Sarcina şi alăptarea: studiile efectuate pe animale au evidenţiat efecte

teratogene.

51

IV.2.1.b.Miconazol


Forme farmaceutice cu aceeaşi substanţă activă:

Miconal ecobi:

- cremă 2%;

- cremă vaginală 20 mg/g;

- ovule 50 mg;

- lavandă vaginală soluţie externă 2 mg/ml.

Miconazol

Compoziţie:

Comprimate orale conţinând miconazol 0,25 g, comprimate vaginale

conţinând miconazol nitrat 0,15 g.

Un ovul conţine 50 mg miconazol nitrat.

100 ml lavandă conţin principiu activ miconazol.


Antifungic cu spectru larg fungicid sau fungistatic în funcţie de

concentraţie pe: Candida albicons, Blostomyces dermatitidis, specii de

dermatofiţi (Trichophyton, Malassezia, Epidermophyton).

52

- administrat oral este eficace în candidoze digestive;

- crema dermatologică 2%: tratament local al infecţiilor cutanate şi ale

unghiei provocate de dermatofiţi;

- crema ginecologică 2%, ovule vaginale 50 mg, capsule vaginale 1200

mg, lavanda vaginală 0,2%: tratamentul infecţiilor fungice vaginale sau vulvo-

vaginale.

Administrare:

- crema dermatologică 2%: 1-2 aplicaţii pe zi;

- crema vaginală 2%: conţinutul aplicatorului vaginal (5 g cremă) de 2

ori/zi;

- ovule vaginale 50 mg: 2 ovule/zi;

- capsule vaginale 1200 mg: o capsulă în doză unică 2 zile consecutiv;

- lavanda vaginală 0,2%: o aplicaţie pe zi timp de 5 zile consecutiv.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate individuală dovedită faţă de produs.

IV.2.1.c.Clotrimazol

Prezentare farmaceutică:

- Clotrimazol cremă 1%;

- Spray cutanat soluţie 10 mg/ml;

- Dermatin – soluţie cutanată 1%;

- pulbere cutanată;

- Canesten – cremă;

- pudră.

53

Compoziţie:

- 1 g de Canesten HC cremă conţine 0,01 g clotrimazol şi 0,01 g

hihrocortizon;

- 30 g Canesten pudră conţin 0,3 g clotrimazol.


Canesten are un spectru larg de activitate. Acţionează asupra

dermatofiţilor, levurilor, mucegaiurilor şi ciupercilor.

Toate dermatomicozele provocate de: dermatofiţi (Trichophyton

infecţios, tipuri de Microsporum, Epidermatophyton floccosum), levuri

(Candida albicons şi alte tipuri de Candida), mucegaiuri şi alte ciuperci

(Malassezia furfur).

În afecţiunile cutanate provocate de ciuperci suprainfectate: micoze

interdigitale (Tinea Pedum, Tinea manum), micoze ale pielii (Tinea corporis,

Pityriasis versicolor), micoze ale plicilor cutanate (Tinea inghinalis,

Eritrasma), onicomicoze, vulvite, balanite, otomicoze.

Administrare:

- crema se aplică local de 2-3 ori/zi până la 4 săptămâni;

54

- pudra se poate aplica alternativ cu celelalte forme farmaceutice;

- soluţia se aplică local de 2-3 ori/zi.

Durata terapiei :

- 1-3 săptămâni pentru Pityriasis versicolor;

- 2-4 săptămâni pentru Eritrasma;

- 3-4 săptămâni pentru celelalte dermatoze.

Clotrimazol comprimate vaginale

Compoziţie:

- comprimate vaginale conţinând 0,100 g clotrimazol.


- chimioterapic, antimicotic cu spectru larg activ faţă de dermatofiţi,

Candida şi alte levuri, antitricomonazic şi diferiţi germeni gram-pozitiv;

- candidoza vaginală, tricomoniază.

Administrare:

- comprimatele se introduc intravaginal obişnuit unul seara la culcare

timp de 6 zile (la nevoie de 2 ori/zi dimineaţa şi seara 6-12 zile).

- în tricomoniază sau în cazul asocierii candidozei cu tricomoniază se

recomandă administrarea concomitentă de metronidazol per os.

Contraindicaţii:

În primul trimestru al sarcinii.

55

IV.2.1.d.Econazol

Gynopevaryl ovule

Compoziţie: Ovule conţinând 150 mg econazol nitrat.


- micoze vaginale, candidoze;

- antifungic cu acţiune locală pe mucoasa genitală;

- spectrul său de activitate cuprinde cei mai importanţi fungi patogeni şi

o serie de tulpini de bacterii gram pozitive.

Administrare: Intravaginal profund 3 zile consecutiv.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate dovedită faţă de produs.

IV.2.2.TRIAZOLI

IV.2.2.a.Iconazolum

Câteva forme de prezentare farmaceutică:

- Icozon – cremă 1%;

- Travogen – cremă 1%; - ovule vaginale.

Compoziţie:

- Travogen cremă: 1 g de cremă conţine 10 mg isoconazolnitrat;

- Gyno Travogen ovule vaginale cu 600 mg isoconazolnitrat.

56


- Gyno Travogen (Travogen): micoze vulvo-vaginale cu diferite tipuri

de levuri inclusiv în asociere cu un antibiotic în cazul infecţiilor mixte cu

bacterii gram pozitive;

- Travogen cremă: micoze superficiale ale pielii acoperite sau

neacoperite cu păr, produse dermatofite, levuri, ciuperci asemănătoare levurilor,

eritrasme.

Administrare:

- Gyno Travogen : un singur ovul introdus profund intravaginal;

- Travogen cremă: în general o singură administrare locală pe zi pe o

durată de cel puţin 6 săptămâni.

-

IV.2.2.b.Fenticonazolum

Forme de prezentare farmaceutică:

- Lomexin 1000 mg – capsule moi vaginale 1000 mg;



- Lomexin cremă vaginală – cremă vaginală 2%.

Lomexin 600 mg

57

Compoziţie:

O capsulă conţine 600 mg Fenticonazol nitrat şi excipienţi.


Candidoze genitale (vulvo-vaginite, cervicite) suprainfectate sau nu cu

bacterii gram pozitive.

Administrare:

Doza recomandată este de 600 mg nitrat de fenticonazol (o capsulă

vaginală moale Lomexin 600 mg), în administrare unică seara la culcare. În

cazul candidozei recidivante rebele se poate efectua o nouă administrare după

un interval de 3 zile.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate (alergie) la oricare dintre componenţii medicamentului

sau sensibilitate încrucişată cu alte medicamente din grupa imidazolilor.

Lomexin cremă 2%

Compoziţie: Nitrat de fenticonazol.

Indicaţii:

- candidoze cutanate (intertrigo genito-crural anal, perianal, comisurile

buzelor, onixis, perionixis;

- dermatofitozele pielii glabre, intertrigo genito-crural, al degetelor

picioarelor ;

- Pityriasis versicolor.

Administrare:

În general este suficientă o singură aplicare pe zi. În funcţie de gravitatea

infecţiei pot să fie necesare două aplicări pe zi. Durata tratamentului depinde de

tipul microorganismului infectant şi de localizarea infecţiei.

În general aceasta poate fi:

- candidoze:

58

- intertrigo 2-3 săptămâni;

- onixis şi perionixis 2 luni.

- dermatofiţii:

- dermatofiţii ale pielii glabre şi intertrigo al pliurilor cutanate mari

2-4 săptămâni;

- Pityriasis versicolor 2-4 săptămâni.

IV.2.2.c.Bifonazolum

Spectru antifungic larg, dermatofiţi, levuri fungi, în vito activ pe unii coci

gram pozitivi şi pe Corynebacterium.


- Biazol cremă 1%;

- Canespor – cremă 10 mg/g tub 15 g;

- soluţie cutanată 10 mg/ml flacon 15 ml;

- Myco-flusemidon cremă 1%.

Biazol

Compoziţie:

Medicamentul Biazol se prezintă sub formă de cremă conţinând

bifonazol 1 g la 100 g excipienţi.

59


- dermatofitoze: Tinea Corporis, Tinea manum, Tinea Pedis, Tinea

Unghium date de specii de Triciphyton, Epidermophyton şi Microsporum;

- candidoze cutanate superficiale;

- Pityriasis versicolor;

- Erytrasma.

Administrare:

Se aplică o dată pe zi (preferabil seara), în strat subţire pe suprafaţa

afectată prin masaj uşor. Capacitatea de penetrare excelentă şi concentraţia

intraepidermică eficientă care persistă 48-72 ore, permite administrarea topică o

singură dată pe zi. Durata tratamentului variază în funcţie de tipul infecţiei:

- în dermatofitoze 2-3 săptămâni;

- în candidoze cutanate 2 săptămâni;

- în Pityriasis versicolor 2 săptămâni;

- în onicomicoze 6-8 săptămâni.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la bifonazol.

IV.3.ALILAMINE

IV.3.1.TERBINAFINUM

Antifungic cu spectru larg, administrare orală şi topică.


- Fungisil MK cremă 1%;

- Lamisil – soluţie cutanată 1% tub unidoză 4 g;

- cremă 1% tub 15 g/ 30 g;

- gel 1% tub 15 g;

60

- spray cutanat 1% flacon 15 ml;

- Terbinafin – cremă 1 % tub 15 g.

Lamisil

Compoziţie:

Preparatul Lamisil se prezintă sub forma de

- comprimate: terbinafina hidroclorică 125 mg (pentru copii), terbinafina

hidroclorică 250 ml (pentru adulţi);

- cremă 1%: terbinafina hidroclorică 10 mg/1 g cremă şi excipienţi.

Indicaţii:

Comprimate:

- infecţii fungice ale pielii şi unghiilor produse de dermatofiţi cum ar fi

Tricophyton (ex. Tricophyton rubrum, Tricophyton violaceum), micosporum

canis şi Epidermophyton floccosum;

- este indicată administrarea orală Lamisil în tratamentul

dermatoficozelor (Tinea corporis, Tinea cruris şi Tinea pedis) şi al infecţiilor

pielii produse de genul Candida, în cazurile în care localizarea, gravitatea sau

întinderea infecţiei o impun;

- onicomicoze produse de ciuperci dermatofite.

Crema:

- infecţii fungice ale pielii produse de dermatofiţi;

- infecţii ale pielii produse de levuri în general, în special Candida;

- Pityriasis versicolor produs de Pityrosporum orbiculare (cunoscut şi

ca Malassezia furfur).

Administrare:

Durata tratamentului variază în funcţie de severitatea infecţiei. Se

recomandă un comprimat de 250 mg o dată pe zi.

În infecţii cutanate: durata medie a tratamentului:

61

- Tinea pedis (interdigitală, plantară/tip mocasin): 2-6 săptămâni;

- Tinea corporis, Tinea cruris: 2-4 săptămâni;

- candidoza cutanată: 2-4 săptămâni. Este posibil ca dispariţia completă a

semnelor şi simptomelor de infecţie să nu survină decât la abia câteva

săptămâni după vindecarea micologică;

- onicomicoza: la majoritatea pacienţilor durata unui tratament eficient

este între 6 săptămâni şi 3 luni.

Sub formă de cremă Lamisilul poate fi aplicat o dată sau de două ori pe

zi. Durata medie a tratamentului:

- Tinea corporis, Tinea cruris: 1-2 săptămâni;

- Tinea pedis: 2-4 săptămâni;

- Candidoza cutanată: 1-2 săptămâni;

- Pityriasis versicolor: 2 săptămâni.

Administrarea inconsecventă sau întreruperea prematură a tratamentului

creează riscul recurenţei.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la terbinafină.

Măsuri de precauţie:

Comprimate: pacienţii cu disfuncţie hepatică sau cu funcţie renală

afectată trebuie să primească jumătate din doza obişnuită.

62

IV.3.2.NAFITINA

Exoderil

Compoziţie:

- 1 g de cremă conţine: clorhidrat de nafitină 10 mg şi alcoolo benzilic

drept conservant 10 ml;

- 1 ml de soluţie cutanată conţine clorhidrat de nafitină 10 mg şi

propilenglicool 50 mg.


Exoderil este indicat în:

- infecţii micotice cutanate sau ale pliurilor cutanate (Tinea corporis,

Tinea inghinalis);

- infecţii micotice ale piciorului în mod particular la nivelul interdigital şi

la nivelul plantei şi al mâinilor;

- infecţii micotice ale unghiilor (onicomicoze);

- infecţii cutanate cu candida;

- Pityriasis versicolor.

63

Administrare:

Se administrează în aplicaţii locale dar la nivelul tegumentelor sau

unghiilor, o dată pe zi la nivelul zonei afectate. Pentru prevenirea recurenţelor

se recomandă a se administra Exoderil cel puţin 2 sîptîmâni după vindecarea

clinică.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitatea la naftifină sau alcool benzilic.

IV.ALTE STRUCTURI

IV.4.1.FLUCITOZINA

Flucitozina, un derivat de pirimidină fluorurată structural asemănătoare

uracilului ; acţiune fungistatică spectru relativ îngust.

Formă de prezentare farmaceutică:

Ancotil:

Medicamentul Ancotil se prezintă sub formă de flacoane a 250 ml soluţie

perfuzabilă conţinând 10 mg/ml Flucitosin. Antimicotic sistemic cuprinzând în

spectrul de activitate în special Candida şi Cryptococus Neoformans.

Indicaţii:

Candidoza, criptococoza, cromoblastomicoza şi aspergilloza (în acest din

urmă caz se asociază cu amfotericina B).

Administrare:

În perfuzie cu durată scurtă 20-40 minute o doză de 37,5-50 mg/kilocorp

la 6 ore.

Contraindicaţii:

Insuficienţă renală, sarcină, hipersensibilitate la produs.

64

IV.4.2.AMOROLFINA

Loceryl

Compoziţie: Amorolfina

Amorolfina aparţine unei noi clase chimice. Amorolfina are un spectru

larg de acţiune. Este eficientă împotriva unor levuri (Candida Malassezia sau

Pityrosporum, Cryptococus), dermatofiţi (Trichophyton, Microsporum,

Epidermophyton).


- onicomicoze cauzate de dermatofiţi, levuri şi mucegaiuri.

- Dermatomicoze cauzate de dermatofiţi: Tinea pedis (piciorul

atletului), Tinea cruris, Tinea inghinalis, Tinea corporis, Tinea

manum, Pitiryazis versicolor.

Administrare:

- onicomicoze: lacul pentru unghii se va aplica pe unghiile afectate de la

nivelul mîinilor sau picioarelor o dată sau de două ori pe săptămână;

- dermatomicoze: crema se va aplica pe zonele tegumentare afectate, o

dată pe zi seara.

Tratamentul trebuie continuat fără întrerupere până la vindecarea clinică

şi apoi încă câteva zile.

65

Contraindicaţii:

Lacul de unghii şi crema Loceryl nu trebuie refolosite de pacienţii care au

prezentat hipersensibilitate la tratament.

IV.4.3.TOLNAFTAT

Miconaft

Compoziţie:

Produsul Miconaft cremă conţine ca principiu activ tolnaftat 1%.

Indicaţii:

-dermatofiţiile pielii glabre (epidermofiţii): Tinea pedis sau epidermofitia

picioarelor numită şi boala atleţilor (picior de atlet) deoarece apare în spaţiile

interdigito-plantare, pe laba piciorului;

- Tinea cruris sau epidermofiţia genitocrurală localizată la partea

superioară a feţei interne a coapsei;

- Tinea circinata corporis numită şi herpes circinat localizată pe pielea

glabră a trunchiului şi membrelor şi pe zonele nepăroase ale feţei. În acest caz

este inutil tratamentul sistemic asociat.

- Tinea unguium sau onicomicoza, în acest caz tratamentul sistemic

asociat este obligatoriu.

- Pitiryazis versicolor.

Administrare:

Crema se aplică în strat subţire pe zona afectată a pielii, aplicarea se

repetă de 2-3 ori pe zi.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la vreuna din componentele cremei. Nu se aduce în

contact cu conjunctiva. Nu este eficient în candidomicoze.

66

Date post:	16-Feb-2015
Category:	Documents
Upload:	lenuta-lungu
View:	164 times
Download:	2 times

Nuta Final 2

Documents