Ànulu I. Nr. 9.

BISERICA si SCOLA. Foia bisericésca, scolastica, literaria si economica.

Ese o data in septemana: Dumineca.

Pret iulu a b o n a m e n t u l u i :

Pentru Austro-Ungari'a pe anu . . . 5 fl.— cr.

Pentru Romani'a si strainetate pe anu . 7

Vi 50 ,

Pret iu lu inser t iun i loru:

Pentru publicatiunile de trei ori ce eontienu

cam 150 cuvinte 3 fl., pana la 200 cuvinte

4 fl. si mai sus 5 fl. v. a.

CoresDundintiele sè se adreseze Redactiunei dela ^ B I S E R I C A si SCOL'A" in Aradu, la institutulu pedagogicu-teologicu, èra banii la secretariatulu consistoriului romanii ortodoxu

din Aradu.

Metropolitu non in scaunulu metropo­litana alu Bucovinei.

Biseric'a ortodoxa din metropoli'a Bucovinei si a Dalmaţiei odată cu invierea lui Cristosu, ea mai serbez a astadi si triumfulu aspiratiuniloru sale ierar-cbice. După unu restimpu de aprope doi ani dela mortea archiepiscopului si metropolitului Teofilu Bendella, in scaunulu metropolitanu in vacantia, Majestatea Sa imperatulu denumi in dilele trecute, pe părintele ar-chimandritu si vicariu episcopescu Teoctistu Bla-jo ricin, metropolitu alu Bucovinei si a Dalmaţiei. Astfeliu serbeza fraţii din Bu-covin'a sant'a inviere a lui Cristosu cu o indoita bu­curia, si impreuna cu ei ne bucuramu si noi in Dom-nulu. Ne bucuramu toti impreuna, pentru câ biseric'a lui Cristosu din Bucovin'a si Dalmati'a a dobanditu in persona nou denumitului metropolitu pre archi-pastoriulu celu bunu, er poporulu romanii pre ami-culu sincerii si devotaţii intereseloru sale.

Ni maresce bucnri'a nostra in aceste mominte si denumirea asesorului consistorialu si archimandritu titulariu S a m u i 1 u M. A n d r e e v f c i u, de archiman­dritu actualii. S. M. Andreeviciu e unu barbatu dintre cei mai eminenţi, si denumirea lui de archimandritu actualii este unu bunu auguriu pentru sperantiele Eomanilorn din Bucovina.

. ^ Christosu a inviatu!

Precum se crede sclavulu, ce geme apesatu de lantiurile unei robii seculari, câ a intratu in o lume noua, câ a scapatu de morte si a intraţii in vietia, candu prin vre unu evenementu mare se vede elibe­raţii de cafenele, ce-lu apesau atâtu de multu, si pusu in positiunea de a gusta din fructele celei mai mari binefaceri, cu cari a dotatu creatoriulu omenimea, din fructele libertăţii; astfeliu se misica si palpiteza inim'a fiecărui creştinii astadi, candu sunetulu celu dulce alu eampaneloru anuncia intregii lumi ortodoxe dela o margine pana la alfa, câ a sositu diu'a, in carea

„se ne bucuramu, si se ne veselimu," a sositu serba­tóre* serbatoriloru, a sositu momentulu, in carele lumea crestina serbéza evenementulu celu mai însem­naţii, ce s'a vediutu pre pamentu : e l i b e r a r e a n é-m u l u i o m e n e s c u d i n r o b i ' a p e c a t u l u i p r i n m ó r t e a s i i n v i a r e a f i i u l u i l u i D u m n e d i e u , t r i u m f u l u l u m i n e i s i a l u v i e t i i , a l u a d e v e ­ri i l u i s i a l u d r e p t ă ţ i i incontra intunerecului si alu morţii, incontra mintiunei si alu coruptiunei ge­nerali sociali, in carea cadiuse intregu némulu ome-nesfn in urm'a pecatului comisii de protoparintele seu »ia raiu, prin carele s'a ruptu legatur'a primitiva intre omu si Dumnedieu.

De câta mangaiare si de câta bucuria face astadi biseric'a partasi pre fii ei, candu prin gur'a preotului le rostesce cuvinte măreţie cum sunt: „intraţi cu toţii intru bucuri'a domnului, bogaţii si seracii impreuna dantiuiti, veseliti-ve astadi, més'a este plina, ospetati-ve cu toţii. Toti se ve indulciti de ospetiulu credintii, toti se luaţi bogati'a bunătăţii etc. Câta frumsetie si câta sublimitate eontienu aceste cuvinte!

Câta mangaiare dau ele omului necagitu si ama-rîtu de greutăţile vieţii ! Si vai, câta necessitate avemu astadi de consolare si bucuria, candu preste tiéra si poporu plutescu nesce nuori atâtu de grei, candu ori-sontulu nostru ni se aréta atâtu de posomoriţii si atâtu de întunecaţii !

Candu vedemu poporulu nostru luptandu-se cu celu mai mare inimicu alu omului, cu saraci'a si li-ps J a: candu realitatea ne infacisiéza tiér'a intréga cercetata de o mulţime de plage si calamitati ; candii cercurile mai inalte sunt preocupate de cele mai mari ingrigiri facia de incurcaturele situatiunei, carea ame-nintia Europa cu o turburare si sguduire generala; candu esperienti'a ne demustra, câ si astadi mai esista o turma însemnata de cărturari si farisei, cari si-in-drépta armele loru: v i t i u l u s i m i n t i u n ' a , spre a im-pedecâ pre fieri si popóre in tendinti'a loru dupa desvoltare si lumina, a le tiene in intunerecu si orbia, cu scopu de a le face sclave passiuniloru loru, si a le despoiâ de demnitatea omenésca, rapindu-le lumin'a

si independinti'a; candu se petrecu iu giurulu nostru tote acestea si altele asemenea — atunci numai bise-ric'a, mam'a nostra cea buna, asilulu nostru naturalii in timpuri de pericolu si necazuri ne cbiama in sinulu seu si ne dice, „sene bucurâmu si se ne veselimu, se uitâmu si se iertâmu tote pentru inviare," numai ea ne mai consoleza prin cuvintele sale cele blânde si dulci, si aretandu-ne, ca prin sacrificiele aduse de insusi fiiulu lui Dumnedieu s'au ruptu lantiurile scla­viei si puterea morţii, a i n v i i a t u l i b e r t a t e a s i v i e t i 'a , ne insufla speranti'a, câ prin activitate si sacrificie dupa modelulu indigitatu de salvatoriulu lumii, ne potemu croi o sorte mai buna, ne potemu ridica din noroiulu pecateloru, ce ne impresora la o stare de înflorire si fericire, potemu „trece din a p a ­t i a s i m o r t e l a v i e t i a . "

Astadi ne cbiama biseric'a in sinulu seu, si ne dice : se ne bucurâmu si se ne veselimu," totu astadi ne infacisieza inse realitatea cea atâtu de neamica si de apesatoria pentru noi numai a m a r a ţ i u n e s i d o r e r e . Ore potemu noi deci „se ne bucurâmu si se ne veselimu" in sensulu inviatiunei bisericei, seu se ne amarimu si iutristâmu, dupa cum ne provoca realitatea si impregiurârile, in cari trainiu in starea nostra actuala?

Da! se ne bucurâmu va fi respunsulu la acesta intrebare, pentru câ prin evenomentulu celu mare, ce lu-serbâmu astadi, nemulu omenescu s'a strepusu pre alte base si conditiuni de vietia, ni s'a aretatu prin insusi fiiulu lui Dumnedieu calea cea drepta, si ar­mele, prin cari potemu ajunge la buna stare si feri­cire; si daca in realitate nu le posedemu acestea, si nu le vedemu realisandu-se — scrutandu dupa causa ne vomu pote convinge, câ isvorulu releloru nu este altulu, decâtu numai noi aceia, cari ne lasâmu amă­giţi de frase si apucaturi, ce tieutescu a ne iusielâ, si a ne duce la morte si peire, er facia de cuvintele cele inalte ale mantuitoriului Cristosu depuse in car­tea cartiloru „urechi avemu, dar nu audimu, ochi avemu, dar nu vedemu," noi aceia, cari in vieti'a nostra ne lasâmu seduşi de favoruri si interese părute si m o m e n t a n e , si nu ne indreptâmu activitatea nostra astfeliu, ca prin ea se pun emu bas'a la o f e r i c i r e p e r p e t u a a nostra si a intregu nemului nostru.

Da! se ne bucurâmu astadi, câ a inviatu dom-nulu si prin inviiarea lui s'a inauguratu pentru societatea omenesca o era noua, e r 'a m a n t u i r e i , si se nu ne miramu si intristâmu de greutăţile tim­pului, pentrucâ noi suntem caus'a acestoru greutăţi. Se nu se mire tatalu de fiulu seu, câ nu-lu asculta si stimeza, pentruca elu l'a crescuţii; se nu se mire stapenulu, câ slugile sale nu-lu asculta, pentrucâ elu porta vin'a; se nu se mire conducetoriulu, daca cei conduşi de elu nu urmeza sfaturiloru si comandei sale, pentrucâ elu nu le a schitu insufla respectulu cuvenitu, si nu si-a sciutu câştiga autoritatea nece-saria in conducere; se nu se mire privatulu, candu vede, câ societatea, in carea traiesce nu prospereza si infloresce, pentruca elu nu si-a facutu datori'a de

membru; se nu ne mirâmu câ afacerile nòstre in genere ne mergu de câtu-va timpu totu pre dosu, pentruca noi nu le-am datu direcţiunea, ca ele se rnérga dupa voi'a si in folosulu nostru!

Fiulu lui Dumnedieu ne a pregătiţii acesta di de bucuria, elu carele s'a coboritu din inaltimea ce-riuriloru si a luatu chipu de robu, ca se ne mantu-iésca pre noi. Cine nu scie inse la câte suferintie nu s'a supusu elu pentru ca se pota, se-si indeplinésca opulu cehi mare ahi seu! Cine nu scie câtu a aler­ga tu si câtu a invetiatu pre poponi, câtu s'a rogatu elu la tatalu seu pentru noi, la câte batjocuri si chi­nuri nu s'a supusu elu condusu numai de d r a g o s t e a s a c a t r a o m e n i m e ! Cum a beutu elu pacharulu celu plinu de amaratiune, cum s'a supusu elu patimeloru si morţii, pentruca prin inviarea sa se conduca pre oinu d i n r o b i a l a l i b e r t a t e , d i n m ò r t e l a v i é t i a !

Da ! se nu ne conturbe iu bucuri'a nostra reali­tatea cea amara, ce ne impresora, pentruca vediutati pre poporulu nostru desvoltandu activitate si aducendu sacrificie pre oltariulu bisericei si natiunei sale! vediutati pre bogatulu alergandu cu ajutoriulu seu, intru alinarea dureriloru seracului, ahi orfaniloru si a veduveloru! vediutati pre invetiatoriulu punendu-si sufletulu seu pentru acei'a, cari ii-invétia! vediutati pre poporu sacrificandu ultimulu seu denariu pentru imb unatatirea starei materiali si spirituali a invetia-toriloru si luminatoriloru sei ! Vediutati óre in me-diloculu bisericei si natiunei nòstre pre omulu, ca­rele se se sacrifice pre sine si interesele sale private bisericei si natiunei sale! Vediutati legatur'a dragostei domnindu in activitatea nòstra bisericésca si naţionala !

Ca se nu aparemu pré aspri in prouunciarea jude­caţii, vomii dice, câ in mare parte nu.

Precum se aréta inse binefacerile unei instituthini sanitarie numai atunci, candu respectiv'a institudune se praetiséza cu conscientiositate de poporulu, pentru carele este făcuta, si in sensulu dorintiei fundatoriului ei ; tocma asia sta lucrulu si cu hunin'a, viéd'a si libertatea, date de Messia celu făgăduiţii : numai atunci potu ele aduce fructe in viéti'a unui poporu, candu ele au petrunsu „in sangele si carnea" aceluia, si le praetiséza dupa dorinti'a autoriului.

Candu mantuitoriulu Cristosu si-a eluptatu triuni-fulu inviiarii sale prin aceea, câ a beutu pacharulu celu arnaru si s'a supusu pre sine la totu feliulu de chinuri si batjocuri si in fine morţii pre cruce, ne a invetiatu, câ in lume numai prin m u n c a s i s u ­d ó r e , n a m a i p r i n d u r e r i s i s a c r i f i c i e si-póte

' eluptâ omulu o stare mai buna, o stare de v i c t o r i a | s i f e r i c i r e . Daca elu, fiulu lui Dumnedieu a preferitu > acestu modu intru îndeplinirea opului seu, atunci cum ; ne vomu asceptâ noi nemernicii la unu viitoriu mai | ferice, candu scimu, câ numai aceea sluga este „ f e r i -; c i t a " , pre care o va afla domnulu „ p r i v e g h i -| a n d u " , ér nemernicu va fi acel'a, pre carele l u - v a > a f l a l e n e v i n d u - s e . "

Candii salvatoriulu lumei se apropia de patima, a desfasinratu apostoliloru sei suferintiele, prin cari voru ave ei a trece, si le a predisu chinurile si per-secutiunile, ce le voru intempinâ din partea lumii, cum si aceea, cà numai, diipace voru trece prin tote acestea, v o r u t r i u m f a , s i v o r u d o b â n d i cu-n u n ' a f e r i c i r e i e t e r n e .

Éta dara aci indigitatu modulu, prin carele ne potemu ridica din nomolulu impregiuràrilorn, in cari traimn, carele se reasuma pre scurţii in l u p t a s i s a c r i f i c i e, medilócele, prin cari a triumfatu religi-unea crestina! Voi cei ce ati primiţii dela ducbulu domnului armele cele mai puternice: c r u c e a s i e v a n g e l i ' a , cantati a ve instisi acestu modu de viétia, folositi-ve de armele vostre, ca se faceti din poporalii, ce-lu păstoriţi unu p o p o r u a 1 e s u, si astfeliu se meritati numele de „ p r e o ţ i a a l é s a ! " Voi, cei pă­storiţi, ascultaţi de invetiaturile pastoriloru vostri si le aplicaţi acelea in viéti'a si faptele vostre ! Cei avuti se alergamu cu ajutoriulu nostra in alinarea dureriloiu seracului, orfaniloru veduveloru si instituteloru de invetiamentu ! Seracii se intrebuintiàmii poterile, cu cari ne a inzestratu Ddieu in lucra si asudare, ca se ne castigami! cele necesarie, si se mi fimu avisati a trai spre greutatea altor'a ! Inteligenţii se ne intor-cemu cafra poporalii, carele ne a născuţii si crescutu, se-lu invetiàmu, se-lu luminami!, si astfeliu se-In ridicamu din miseri'a, in carea traiesce, ca se ne eluptàmu sì none onórea, ce voimu se ni o dea lumea !

Acestea se le facemu cu totii, farà diferintia de rangu si clasa conduşi de spiritnltt dragostei creşti­neşti, ca iubindu-ne umilii pre altuln, si faeendu fap­tele dragostei, in sensulu evangelici „Domnului dom-niloni" se-si „reverse si tatalu nostru cehi din cerinri darurile sale cele bogate asupra nòstra si asupra urmatoriloru nostri, si se ne tréca din a p a t i a s i m ò r t e l a v i é t i a !

Se nu ne amagésca deci nici decarii starea nostra actuala, ci desbracandu-ne de omulu cehi vechili, se ne imbracami! in omulu cehi nou, de omulu cehi nou, se gustàmu cu totii din bogati'a bttnatàtii si a darului datti de „mielulu Domnului, carele s'a adusti pre sine jertfa pentru pecatele lumii;" se ne buctiramu la „mes'a cea plina intru bucuri'a domnului nostru lisusii Cristosu, pentracâ „daralu este multu si bogati'a este mare; ' ' se uitàmu si se iertàmu tote pentru inviarla domnului, ca bucuri'a nòstra se lase urme adenti in inimele nòstre, pentracâ pre viitoriu „se ne imbracami! cu lumi-n'a lui Cristosu ca cu o haina," si ca cu unu scurii incontra tuturora releloru, si asia se strigàmu : „Cristosu auinviiatu din morti cu mórtea pre morte calcandii" ete.

Dea ceriulu, ca precum piere fumulu se péra, precum se topesce cér'a de faci'a focului, asia se pé­ra dela faci'a si din mediloculu nostru pecatele nos­tre. Dea ceriulu, ca bucuri'a nòstra de astadi se inaugureze o e r a n o u a , o era binecuventata de Domnulu, in viéti'a bisericésca si naţionala a popo­rului nostra!

Aron Mamsea.

I Interpretarea Statutului organicii. í Sinod ui ti episcopescu si Congresulu nationalu i biserieescu.

\ Sinodulu episcopescu si congresulu nationalu iu í biseric'a provinciei nostre metropolitane sunt done \ autoritari sinodale, de unu caracteru deosebiţii, pre-' cum si elementele ce constiiuescu biseric'a sunt de-\ osebite. Bine si frumoşii este a practica sinodalitatea Í astfeliu, inse ren este, câ Stat. organicii nu determina < precistt reportulu intre aceste dotie autorităţi sinodale, \ deorace din pracs'a bisericei nu aflâniti, ca inir'o pro-\ vintia metropolitana se fi cooporatu dotie sinode de-< odată. Sinodele de care făcu menţiune canónele po-| sitive ale bisericei, se reducu la trei specie: sinode i e c u m e n i c e , n a ţ i o n a l e si p r o v i n c i a l e séu lo-j cale. Nici odată insa caracterulu sinódeloru nu s'a | hotaritu dupa natur'a obieetelora de care s'au ocu-< patu, ci totdeuna cu privire la persónele si bisericile

ce au foştii represéntate in ele. Astfeliu, e c u m e n i c e | se numescu sinodele in care e representata intrég'a ; biserica universala, n a t i u n a l e se numescu sinodele < la care se coaduna toti metropolitii si episcopii unei \ naţiuni séu tieri, precum sunt sinodele ce s'au tie-\ nutu in Cartagena; in fine, p r o v i n c i a l e séu locale, ; se numescu sinodele, in care se intrunesce metropo-l littilu cu episcopii sufragani. La acesta ultima specia l apartiene si sinodulu episcopeseu din metropoli'a nóstra. I Dara Congresulu ? i Cu adeveraiu, metropolitulti de pia memoria, feri-I citttlu Andrei Siagnna in „Dreptulu canonicii" clasi-| fi ca sinodele cu privire la obiectele pertractande, si ¡ de aiei destinge elu dóue felinii de sinóde in genc-j rain, unitlu asia numitu d o g m a t i c i i si aîtulu b i s e -¡ r i c o-a d m i n i s t r a t i v u. Nu sciu insa pe ce si-va < îi basatu acesta osebire esenţiala fericitnlu metropolitii, \ câci in pracs'a sinódeloru bisericei antice nit aflânut \ urme despre ea nicairea. Sinodele antice, conformu \ necessitatii, decideau asupra íuturoru cause-lora bisv-\ rieesci, fie fostn ele de natura dogmatica, administra-\ tiva ori economica, ma put emu dice, câ pe langa í canónele privitórie la dogme, ele mai multu se ocupau \ cu cesiiunile de administratiune si economice ale bise-¡ ricilora. Lucru forte naturalii. Daca sinodele aveau \ facultatea necontestabjla a decide in cestiunile dog-} matice, cu atâtn mai multu o aveau acesta facultate ] in celea administrative.

Sinodulu episcopescu aht provinciei nósre metro-| politane, dupre statutulu organicii, a impartitu sarcin'a

administratiunei cu congresulu, insa in modu neespli-catu; sfer'a lui de activitate delimitată in staturii se pare prea angnsta, si din contra sfer'a de activitate a con-greşului pare a taiá in modu indirecţii in drepturile

Í canonice ale sinodului episcopescu. Asia §. 154. p. 2 . | din Statutu dice: de competinti'a congresului se tiene

„ K e g u l a r e a s i c o n d u c e r e a t u t u r o r u t r e b i -l o r u b i s e r i e e s c i , ş c o l a r i s i f u n d a t i o n a l i p e n t r u i n t r é g ' a m e t r op o l i a . " „Trebile biseri-

( cesci" aci este unu terminu prea generalu si vagu,

care se potè interpreta in multe forme, si astfeliu o autoritate smodala potè se prejudece celeialalte, con-gresulu potè scurta pe sinodulu episcopiloru in drep­turile sale, candu fiacare din aceste sinode, trebue se fie autonomu in sfer'a competintiei sale.

Insa daca voinu esamina natur'a sinódeloru lo­cale, si statutulu nostru organicu nepreocupati, atunci usioru Tom sci trage lini'a demarcatone intre sino­dulu episcopescu si congresulu nationalu.

Sinodulu episcopescu séu localu din metropoli'a ortodoxa a Transilvaniei, si-are temeiulu seu in pracs'a neîntrerupta a bisericei orientale, pentrucà episcopa-tulu nu lueréza decâtu in c o m u n u la guvernarea bisericei. „De d o u e o r i i n a n u se f i a s i n o d u l u e p i s c o p i l o r u etc.„ (can. 37 ap.) si „ I n f i a c a r e a n u d e d o u e o r i s e s e a d u n e i n s i n o d u e p i ­s c o p i i f i a c a r e i p r o v i n c i e " (can. 5. sinod. I. eeum.) Astfeliu daca „statutulu organicu" amintesce, asia dicandu, numai in trécàtu de sinodulu episcopescu, acést'a si-are raţiunea sa in institutiunile canonice, care prescriu si reguléza in detaiu tote agendele pri-vitorie pe guvernamentulu bisericescu. Deunde urméza, cà sinodulu episcopescu, in administratiunea si dis-ciplin'a bisericésca are se procèda in conformitate cu canónele bisericei ecumenice. Asiadara cerculu lui de activitate este mai largu ca alu congresului, pen­trucà acest'a e restrinsu intre marginile statutului, pecandu sinodulu episcopiloru si-intinde activitatea sa mai de parte, asia este natur'a lui. Cu tote acestea congresulu inca si-are sfer'a sa de lucrare in orga-nismulu bisericei, menita se insiureze episcopiloru sarcin'a grea in guvernarea cu sporiu bunu a bise­ricei si a turmei concrediute păstoriei loru. Sunt insa unele cause, care desi apartienu la administratiune, resolvirea loru depinde in prini'a linia dela sinodulu episcopiloru. Aci voiu aminti numai una, despre care statutulu nu amintesce nimicu.

In mai multe renduri s'a manifestatu in sinóde si congresu dorinti'a d'a inumiti numerulu eparchie-loru in metropolia, adecă d'a infiintiâ episcopie noue. Cum se procedemu la astfeliu de lucrare? Dupa „Drep-tulu canonicu" de Andrei Siaguna: „Eparcbii noue se potu infiintiâ numai prin otarirea sinodului metro-politanu constatatoriu din representantii clerului si ai poporului credintiosu din tòte eparchiele, care se tienu de metropolia." Va se dica, infiintiarea de eparchii noue este atributiunea propria a congresului? Da, este a congresului, insa ea atinge la locul'u d'antaiu sino­dulu episcopiloru; fora votulu ori consensulu acestuia nu-mi potu inchipui o lucrare de atâta importantia in ierarchi'a bisericésca; nu, pentrucà motivele binecu-ventate pentru infiintiarea vreunei eparcbie noue potu fi séu estinderea prea mare a eparchieloru esistente, séu înmulţirea populatiunei, incâtu este impossibilu episcopului se pota corespunde indatoririloru canonice, de-a cerceta si a invetiâ turm'a sa cuventatorie dupa recerintie. La totu casulu insa, elu este competinte a se pronuncia in cestiune, pentrucà elu pòrta sarcin'a păstoriei, elu scie daca potè corespunde chiamarei

sale ori nu pote ? Afora de acest'a se scie in deobste câ infiintiarea unei eparchie noue involve in sine ne-cessitatea instituirei de episcopu eparchiotu, unu dreptu eschisivu alu sinodului episc.opescu, care nu s'ar potea manifesta liberu, daca eparcbiele s'ar infiintiâ numai prin conlucrarea congresului, cu eluderea sinodului episcopescu.

Nu-mi este scopulu se trecu la specialităţi. Am espusu numai unu casu de natura dubia si neatinsu in statutulu organicu, pentruca cei cbiamati se aiba oca-siune d'a medita asupra reportului dintre sinodulu episcopescu si congresulu nationalu, despre care eu de astadata vorbii numai in liniaminte generale si pe scurtu.

d

Erasi scol'a confessiunala elementara. Credemu a fi aretatu in minierii precedinti, câ

moralitatea — prin urmare bunăstarea poporului no­stru, intre constelatiunile actuale politice, si-are bas'a neclatinavera in scol'a confessiunala elementara, de carea se frangu lovirile crude ale dusimaniloru, ca si valurile cele furibunde ale oceanului de stanc'a de granitu.

Vino dar' stimate iuvetiatoriu se cercetâmu iin-preuna mai departe, cumu amu potea fortifica scol'a acest'a, ca se fia adeverata stanca de granitu pentru periclele ce ni amenintia esistenti'a natiunala si mo­ralitatea strebuna!

Postulatele principali ale scolei confessiunale ele­mentare le-amu statoritu in cualificatiunea corespun-dietoria a invetiatoriloru si in dotarea materiala a acestor'a, conformu pusetiunei loru. Porumbii fripţi nu mai sbora in gura; daca nu vomu face noi paşii necessari, atunci apatbi'a generala, de care bolesee inteligenti'a nostra, ne face se fimu pessimisti si se nu mai asteptâmu dela nimene ajutoriu. Interesulu corpului invetiatorescu recere, ca fia carele se posieda cualificatiunea corespundietoria. Esperienti'a inse ni-areta cu dorere, câ acest'a nu esista p'retotindenea. Umerii invetiatoriloru cualificati voru simţi aici po-var'a cestiunei, cum se se ajute si cei mai pucinu cualificati si se se inaltie la culmea demnităţii. Re­solvirea acestei cestiuni nu e noua, o aflâmu aplicata prin tierile cele mai multu civilisate decâtu ale nostre. Invetiatorii cutârui districtu se intrunescu in reuniuni si aici si-desbatu afacerile cele vitale. Aflâmu cu plă­cere, câ si invetiatorii noştri au intielesu necesitatea astoru feliu de reuniuni, si pre unde nu a strebatutu ideea acest'a, doriniu se o vedeniu ambraciosiatu câtu mai curendu.

Un'a dintre afacerile cele mai urgente ale reuni-uniloru ar fi „ i n f i e n t i a r e a b i b l i o t e c e l o r u , " din care si unulu si altulu si-ar potea supleni lips'a cunosciiitieloru necessarie. Fora sacrificie nu se pote realisâ nemicu, asia dara si aici se recere, ca fia care membru alu reuniunei se eontribuiesea dupa po­teri una sumulitia câtu de neînsemnata si astu-feliu

reuniunea se puna basa bibliotecei. Intru câtu cuno- \ scemu autorii opereloru didactice romanesci, acesti'a cu plăcere ar grăbi fia carele cu câte unu esemplariu i la apelulu emanatu puru si simplu din indemnulu de \ a promova interessale scolei confessiunale elementarie. < Facundu-se odată inceputulu, amu vedea in seurtu j timpu inaltienduse toti invetiatorii pre culmea cuve- ; uita. Se cere inse resolutiuue si vointia firma dela [ fia care membru; cu renitentii se se pasiesca rigo- ; roşu, si in caşuri estreme se se esileze din sinulu ; reuniunea si apoi chiar si din alu corpulu didactieu. ;

Procurandu-si astufeliu toti invetiatorii cualifica- j tiunea necessaria, li-se deschide numai decâtu unu j medilocu se-si asecureze pusetiunea de atari. Ca apo- > stoli ai moralităţii potu intra acumu usioru in sinulu \ poporului, i potu aretâ in colorile cele mai vie ne- ; cessitatea scoleloru confessiunale elementarie si po- ; porulu nostru nu a decadiutu nici de câtu intru atâta \ — dup a cumu sustienu pessimistii cei de professarne \ — ca se nu puna umerulu si se se scape' insusi de l perire; poporulu insnsi va fi acel'a, carele va sacri- \ ficâ pentru invetiatorii sei atâta, câtu li-e de lipsa \ acestor'a, ca se crésca din pruncii lom omeni morali, ; romani buni si cetatiani adeverati. •

Societatea, a cărui fetu sunt scolele confessiunali, { e biseric'a si aperatorii acestei'a in lini'a prima preo- | timea. Biseric'a si scol'a sunt coordinate, prin urmare ; si preotulu cu invetiatoriulu. Precumu nu ni-poteniu \ intipui dia fora sore si sore fora dia, astufeliu nu ; poteinu presupune, câ unu preotu lucréza cu succesu \ in vi'a domnului, daca nu va fi succedati! de inve- \ tiatoriu si din contra. Preotulu, semenatoriulu mora- \ lului, si invetiatoriulu, preparatoriulu straturiloru, in ; care are se-si semene cel'a sementi'a sa, trebuie se j lucreze mana in mana. La ce resultate se potè aştepta \ agronomulu, carele arunca sementi'a cea nobila intre \ spini si polomide; séu ce frupte potè spera, daca s arunca sementia veninósa in pamentulu celu mai bunii ? N u m a i a c e l ' a a r e s e c e r i s i u b u n u s i b o g a t u , \ c a r e l e se m e n a s e m e n t i a b u n a i n p a m e n t u j b u n u. ;

Invetiatorii asia dara trebuie se se puna in con- \ tielegere cu preoţii, séu altnieiitrea dicundu, preoţii ; trebuie se grigésca de înflorirea scoleloru câ-ci la din \ contra mane poimane, prepadindu-se scol'a, furtun'a | nu va crutiâ nici biseric'a; langa mormentulu inve-tiatoriului se va mai redicâ unulu si acel'a de securu s va fi alu preotului. Periclulu e pre câtu de mare, \ pre atâtu de evidentu si cine nu grigesce la timpu de stirpirea lui, acel'a pecatuiesce chiar ca si cora- \ bieriulu carele, suferindu a d ó u ' a ó r a naufragiu, in- j vinovatiesce pre Neptunu.

Preoţi cu crucea-n frunte, voi adeverati tribuni \ ai moralei lui Christosu, mai redicati-ve odată din \ sommilu celu fatalu si acumu candu capulu celu ne-vediutu alu bisericei, restornandu pietr'a de pe mor-uientu, a orbitu cu radiele adeverului pre tirani si |

pre pigmei, redicati si voi pietr 'a cea ucidietoria de pre mormentulu, in carele jaee scol'a confessiunala elementara si ajutaţi pre invetiatori se vi-deschida campulu, in carele se poteti semenâ sementi'a lui Christosu! In poterea vostra jace possibilitatea de a face pre credintiosi — naţiunea intrega se se salute pre dreptu cu „ C r i s t o s u a i n v i a t u ! "

Seu daca nu —• atunci voi scole inmormentate auditi vocea veacului lumineloru si scolati-ve dupa cumu s'a scolatu Lazaru, audiendu vocea lui Christosu! Dar vocea veacului trebuie se resune din gur'a preo­tului, câci la din contra acest'a nu e preotu romanescu. Sa-v'a a suferiţii batâi cu vîne de bou in piati'a Vintiului de diosu si in urma chiaru morte de pe dealulu celu tiepisiu dela Ieciu, pentruca a fostu Metropolitu si preotu romanescu si pentruca si-a aperatu credintiosii —• naţiunea de profanările inimiciloru; si numele lui va trai pana candu se va mai audi pre undeva limb'a romanesca. Asia dara, daca voiesce cineva se fia preotu romanescu adeveratu, atunci trebuie se grigesca de salutea turmei sale si mai alesu acumu, candu lupii stau se ne inghita. Salutea natiunei pote nasce nu­mai din scol'a confessiunala, asia dara e conditiune s i n e q u a n o n , ca preotulu se lucreze din tote po­terile pentru delaturarea releloru, ce bantuiescu scol'a elementara confessiunala, si credemu câ nu ne insie-lâmu daca asteptâmu îmbunătăţire repentina. Preotulu o pote face convingendu poporulu despre necessitatea scolei si de aici apoi ingrigindu-se de promovarea stârei materiale si spirituale a invetiatoriului, alipindu-se, seu mai bine ponendu-se chiar in fruntea reuni-uniloru invetiatoresci, intru câtu recere cualificatiunea invetiatoriloru.

Nici preotului, nici invetiatoriului nu-i este permisu se fia condusu de interese particularie intru imple-nirea functiuniloru sale; asemenea nu se unesce eu demnitctea nici unui'a se nutresca ura in inim'a sa, câci unde domnesce ur'a, acolo nu incape moralitatea; deci armoni'a, sinceritatea si concordi'a infloresca in inimile vostre si înzestraţi cu aceste odore divine dati unulu altuia man'a si redicati flamur'a voue concre-diuta, ca se ve rediee si pre voi poporulu la demni­tatea ce vi-compete, er lumea si in specia dusimanii noştri se inmarmuresca de forti'a poporului romanu!

Teodorii Ceontea.

Religiimea si influinti'a ei asupra omenimei.

(Continuare.)

Esperienti'a ne aréta, câ in omu esista unu in-demnu, o dispiisetiune, o putere, carea lu-silesce a-si forma o cunoseintia despre Dumnedieu, si prin carea se producu in elu semtiementele religióse. La iote po-pórele aflàmu datine si representatiimi religióse. Ori câtu diferescu singuratecele popóre in ideile loru religióse; totusi tòte recunoscu o putere, de carea

oniulu se semte dependinţe, pre carea o adoreza, si căreia i se inchina. Aceste representatiuni si datine religiose nu sunt altu-ceva, decâtu espressiunea unei d i s p u s e t i u n i i n a s c u t e i n o m u de a-si cunosce pre creatoriulu seu, carea se pune in activitate, inda-ta ce se desvolta in elu conscienti'a de sine. Daca istori'a ne areta inse, câ poporele au orbecatu si orbeca in representatiunile lom religiose, acest'a nu disputa nici decâtu esistinti'a dispusetiunei inascute in omu pentru religiune, carea-lu indemna intocma precum se iudrepteza magnetulu spre nordu, si precum tientesce ochiulu dupa lumina — a cunosce pre Dumnedieu; ci numai ne areta, câ acesta dispusetiune lăsata de sine este slaba, si câ ea are lipsa de ajutoriu.

Daca privimu pre omu in starea lui naturala, neprefacuta si libera de orice prejudetiu, ca pruncu; atunci potemu observa, câ elu si-insusiesce cunoscintiele religiose, ce i le predau părinţii si invetiatorii lui cu 0 deosebita aplecare si vioitiune. Prunculu se alipesce de invetiatoriulu seu cu atât'a incredere, candu acest'a 1 desfasiura principie religiose, incâtu privindu-lu eu atenţiune, ti-se pare, câ asculta lucruri degiâ de multu cunoscute. Din starea, in carea se afla prunculu in atari momente, pote concbide cu securantia omulu cunoscetoriu, câ in pruncu esista o putere deosebita, carea lu-face se creda in esistenti'a unei fientie supreme etc. Acesta putere nu este alfa, decâtu dispusetiunea lui inascuta pentru religiune. Altfeliu ce Far pote face pe pruncu se creda lucruri, pentru cari esperienti'a lui nu i da nici unu motivu, si cari sunt mai pre sus de orice esperintia, daca in intemulu lui nu ar ave o dispositiune corespundietoria, carea se simte satisfăcuta si multiumita numai atunci, candu afla chrana de ajunsu in însuşirea principieloru religiose!

Daca privimu preste religiunile tuturora popore-loru, vedemu, câ tote representatiunile lom veligiose nu sunt altceva, decâtu nesce idei despre l u c r u r i n e v e d i u t e s i a s c u n s e , despre lucruri, pre c a r i ocbiulu omenescu nu le a vediutu, si ureehi'a nu le a au­diţii ; tote ne spunu despre esistinti'a uneia, seu a mai multora fientie superiore omului si lumii, despre o lume, ce nu cade sub sensurile nostre, despre legi si poteri ascunse, ce lucra in omu si in natura. Asia aflâ-nm la tote poporele idei'a despre esistinti'a uneia seu mai multora fientie eterne, idei'a de nemurirea sufle­tului, de o causa suprema, de o fientia atotpoternica, de o vointia suprema si sânta, de o fientia perfecta etc. Desi aceste representatiuni religiose sunt la multe popore schimonosite prin politeismu, totuşi la tote aflâniu mai multa seu pucina credintia in dependinti'a omului de un'a, seu mai multe poteri nevediute. Standu lucrulu astfeliu se nasce întrebarea, cum se născu aceste representa­tiuni religiose in omu, candu obiectele ce le repre-senta ele, nu cadu sub sensurile nostre, si suut mai pre sus de orice esperientia omenesca? Acesta între­bare remane nedecisa, daca nu recunoscemu in omu esistinti'a unei dispositiuni inascute pentru religiune. Daca recunoscemu inse representatiuni religiose, atunci trebue se recunoscemu si esistinti'a punctului loru de

> manecare, respective esistinti'a unei dispositiuni inas-\ cute pentru religiune. > In omu se afla deci necondiţionaţii o putere, \ carea lu-face se créda, câ afara de obiectele, ce cadu < sub sensurile sale, mai esista si lucruri nevediute, < netreeetórie, eterne, puteri si cause superióre, cărora \ elu este dependinţe. Acesta credintia ete o convicţiune, \ prin carea noi ascriemu e s i s t i n t i a r e a l e unora \ lucruri, cari nu le potemu cunosce numai prin espe-; rienti'a nòstra, inse avemu motive interne, cari ne ţ îndemna a tiene, câ ele iu a d e v e r i i e s i s t a . In \ viéti'a de tòte dilele, daca ne espune unu omu, căruia 1 nu i potemu disputa sinceritatea un'a séu alfa intemp-| lare, farà se avemu motive pipăibile pentru respectiv'a \ intemplare, o tienemu de adeverata, pentrucâ avemu, | motive interne, cari ne indémna a tiene, câ ea in ^ adeveru asia s'a intemplatu. < Precum ni se intempla in viéti'a de tòte dilele, | câ t i e n e m u d e a d e v e r a t e , lucruri, despre cari l nu ne am caseigatu cunoscintie imediaţii prin obser-| varea nòstra propria făcuta cu ajutoriulu sensuriloru, | pentrucâ avemu motive interne, cari ne indémna a le < tiene de adeverate, resp. a le crede : tocma asia sta i liicmlu si cu religiunea : noi ascriemu esistintia reala \ fientieloru, de cari ne spune religiunea, pentrucâ ave-\ mu motive interne, cari ne indémna a o face acest'a. \ si asia dâmu credienientu ueconclitiouatu, tienemu de | adeverate lucruri, pre cari nici mi le audimu, nici nu \ le vedemu, despre a caroru esistintia este insa cou-\ vinsa totuşi intréga lumea.

\ Cu noţiunea „credu" se nu eonfmidàmu inse ne-| tiunile: „presupimu," „dau eu socotéla" si altele, \ pentrucâ noţiunea credu insemnéza - t i e n u de a d r -< v e r u , " pre basa increderei mele interne. In inter-\ imiu nostru esista o i n c r e d e r e t a r e s i n e c 1 a t i t a , \ carea ne face se ne convingeam despre adevemri su-\ perióre acelor'a, despre cari ne cascigàmu convicţiune [ prin ajutoriulu celomi 5 sensuri. Precum crcdemu, câ < nu ne insielâmu, candu snntemu conscii ele esistinti'a \ si activitatea nostra: tocma asia eredemu, câ cimós-\ cernu pre acel'a, carele este mai pre sus de noi si \ de sensurile nòstre, pentru cà in internulu nostru se \ afla o toce, carea ne descopere cele nevediute, si \ catra carea ne aplecàmu ureehi'a nòstra cu tòta iu-\ crederea. Lucru naturalii, cà cine nu asculta de acesta | voce, acel'a nu se pote nici convinge; dar unu ast-î feliu de omu este fienti'a cea mai nenorocita din lu-i me. Elu si-a perdutu punctulu de manecare, s'a des-i poiatu de a u g h i r'a c e a t a r e, chiamata de a-lu sustiené < si incuragiâ, candu vinu preste elu greutăţile vieţii; \ elu nu mai este capace a crede in nimicu, nu mal tiene i nimicii de adeveratu, si mai cureudu séu mai tardiu \ vme iu pusetiuiiea, de se indoiesce chiar si m aceea, \ câ esista si respira. A c e s t a i n c r e d e r e , a c e s t a l c r e d i n t i a e s t e b a s'a s i s u f l e t u l u t u t u r o r u \ r e l i g i u n i l o r u .

(Va urma.)

Christosu a inviata ! Mândru luce santulu sóre, Pe a ceriului serinu, —• Prin poiana d'alb'a fióre, Si-desface alu seu sinu; Totu grabesce spre-'nviare . . . S'a treditu, e desceptatu, Si-adi toti cauta consolare . . . . I n C h r i s t o s u c e - a i n v i a t u !

Tòte inimile blande, Suflete ce patimescu, Sub doreri, chinuri profunde, Sub oftări, ce vescediescu, Asta di-afla mângâiere Ori ce sufletu desperatu, Càci e di de serbatóre . . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u !

Giuru de biseric'a santa Pe pagisce langa focu, O mulţime se fra-menta, Ca se-si acuprinda locu; Mai departe, in piacere Multi juni arme-o descarcatu, Dandu semnalulu la'nviare . . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u !

Pe cum cungiuru-o salcia Braciulu crucei pe mormentu, Asia adi o bucuria, Cungiura alu nostu sinu blandu, — Se cantamu cu delectare Canteculu santu, laudati!, Càci e di de serbatóre . . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u !

Astadi toti cu micu si mare, Piece-si genunchiele seu, Inhine-se la 'nviare, — — — Se rogamu pe Dumnedieu, Ca din tronulu de marire Pe neamulu nostu apasatu Se-lu ferésca de perire . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u !

Adi totulu intineresce, Fagi, capaci, si d'albe flori, Frondi'a, èrba 'ncepe-a cresce, Mai mandre-su d'albele fiori, Càci adi fiulu pré potinte Ce a fostu crucificaţii, Franse ale legaminte . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u ! Frangendu lantiurile sale, Si piétr'a de pe mormentu, Si-a luatu sublim'a cale, Cafra ceriu de pe pamentu ; Si 'ntr 'a radieloru lumine, Prea maritu, prea laudatu, S'a 'n naltiatu susu la cerime . . . A d i C h r i s t o s u a i n v i a t u ! Te salutu diua marétia Serbatore de creştini! Schimba a nòstra viétia De amaru si de suspinu! Adi se tiena serbatóre Totu crestinu-adeveratu, Se speredie 'n inviare . . . . C à - a d i „ C h r i s t o s u a i n v i a t u ! "

Aradu, 1877. Draga.

Unu resunetu! Cu bucurie am cetitu iu Nr. 5. alu foiei „Biseric'a si

Scol'a" articolulu scrisu: „In cestiunea ameliorarei posi-tiunei materiale a preoţi'ora," alu cărui ideia conducatorie este infiintiarea unui fondu pentru ajutorarea preotiloru. E frumosa si salutaria ideea acest'a din tote consideratiunile. Principiulu de asociare a produsu celea mai frum<5se fructe in economie, industrie si comerciu, si preste totu in vieti'a sociala. Din inima me bucura, candu vedu câ preotimea nostra inbracisiadia asemenea idei, cari deja t6te elassele de <5meni, t<5te corporatiuniie poporeloru culte le-au pusu de multu in pracsa. Societăţile câiloru ferate, societăţile private de ori ce natura, t6te si-au fondurile loru de pensiune; de asemenea preoţii de alte confessiuni, invetiatorii, notarii comunali, toti deopotrivă s'au convinsu, câ prin sacrificii si contribuiri neinsemnate se potu asigură pentru timpurile fatale si la betranetie, candu omulu slabitu si garbovitu de sarcin'a aniloru, nu-si mai pote castigâ panea de t<5te dileîe! Sublima este ideea, ca după mortea preotului, veduv'a si orfanii lui se priimesca ajutoriu din fondulu acest'a. O bine­facere acest'a din celea mai mari pentru o familia, cum sunt de regula familieloru preotiloru, cari iri celea mai multe locuri si caşuri, dupa mortea preotului remanu sub ceriulu libera, fora scutii si fora ajutoriu. Eca unu motivu gravu, pentru care ideea de-a infiintiâ unu fondu intru ajutorarea preotiloru si a orfaniloru loru, nu este numai salutaria, ci realisarea ei, asia dicandu e neincungiuratu de lipsa.

Principiului de ajutorare prin asociari are se-i pre-merga altu principiu, p r i n c i p i u l u a n e a j u t o r a i n-s i n e , adecă se ne angagiamu poteri trebuiiitiose pentru a face inceputuiu in o întreprindere atâtu de insemnata, cum e infiintiarea fondului de pensiune, de care vorbimu. Trebue se gasimu midilâcele, prin cari se facemu possibila infiin­tiarea fondului, respective ameliorarea stârci materialo a preotiloru. Dupa impregiurarile in care traieseii preoţii noştri, ei nu se putu ajută decâtu cu eeonomi'a. Nu intielegu aci numai eeonomi'a de campu, ci in genere eeonomi'a in tJ te ramurile, dupa impregiurari; vietia raţionala si deştepta, folosirea de orice midi!6ce oneste, sirguinti'a, apoi caleuîu, cumpetu bunu, acestea vor aduce preotimea nostra in o stare mai buna.

Deorace starea preotiloru e legata de starea crestini-loru, a parochianiloru, nu trebuie se perdemu din vedere detori'a preotiloru d'a conlucra pentru imbunirea starei materiale a poporului, câci numai asia va fi possibila îmbună­tăţirea starei materiale a preotiloru. Nu numai biseric'a ci tota naţiunea stimeza si apretiuesce pe acei preoţi, cari sciu produce asemenea fapte. Si dora e ceva lucra greu, ori im-posibilu? E forte usioru si aterna numai dela conditiunile amintite: Viatia raţionala, sirguintia si. cumpetu bunu.

In Nr. 8- alu acestei foi, totu la cestiunea ameliorarei positiunei preotiloru, se vorbesce despre: formarea de capi­tale si predarea loru in folosuiu poporului pre langa inte­rese neinsemnate. E bine si frumosu, dar prin acest'a ajuţi poporuîu numai momentanu, precandu eeonomi'a a produsu minuni si te ajuţi cu ea pe viatia, poporuîu deprinsu la acest'a se inaltia materialminte si progreseza. La impregiu-rarea câ nu e capitalii cu ce incepe, eu reflectu câ daca ar fi capitalu nu trebe inceputu, e vorba câ nu e, in timpu.u presentu suntemu forte seraci si acesta dureza de mai mulţi ani si pote inca va mai dură. Este dar a sci trai in timpuri grele si a te conserva pentru viitoriu. Nu este aci altu mijlocu decâtu eeonomi'a! Cum se se efeptuesca acest'a in pracsa ?

Poporuîu nostra cu pucina esceptiune e poporu care se ocupa cu agricultur'a^ preoţii au sessieie loru de pa­mentu au casa si gradin'a loru. Fhndu câ preoţii trebue se servesca de esemplu intru tote poporului, ei sunt dar aceia cari trebe se invetie poporuîu si in economie, se faca ei in­ceputuiu. Au fostu timpuri candu d6ra nu era asia mare

lipsa de acést'a, dar astadi impregiurarile sunt de totu al- j tele. Economulu solvesce astadi contribuţie si pòrta sarcini mari, lipsele si recerintiele lui sunt mai mari, in urmare venitele lui inca trebue potentiate. Acì trebe invetiatura dupa cum pretinde timpulu de acumu, càci poporulu nu pre- < vede acést'a ci numai simte cà piere din di in di pentru cà > nu potè suporta sarcinele de acumu in proporţie cu venitulu Ş — dupa economi'a timpuriloru vechi. !

Mai nainte de tòte economulu se scie si se pricépa, unde si ce e rentabilii de a semenâ si a prasi. Se se stradu- > ésca a nu lasă o palma de locu farà a-lu foiosi. A-si castiga ; celea trebuintióse pentru sustienerea sa si familiei prin economia i si apoi a castiga naturalie pentru vindiare cu acaroru pretiu j si-castiga cea ce ehi nu potè produce. Cu economi'a buna ş sta in legatura vointi'a de a ajunge in stare materiala mai j buna. Intre preoţii si in poporulu nostru — respectu escep- i tiuneloru — sunt ómeni in stare buna, dar cu durere, vedi ; la multi preoti si in multe comune gradini cari tota véra > stau ne lucrate ne aducandu nici unu folosu, nu vedi unu '< pomu, o leguma, nemicu in ele. Punu Întrebarea, ce capi- < talu, ce spese si câta ostanéla trebue pentru a semenâ o gradina cu pasula, cartofi, cépa aiu, salata, etc. etc. a sadi ; si oltui unu prunu, mani, peru, visinu etc. ? Si câtu e de '/ bine candu omulu nepoteuduse desparti de seracia si lipsa ba-remu pentru sine si famili'a sa are la unu timpu séti peste totu anulu póme si legume séu tocmai are de prisosii, si ven- > diendule si-cumpera celea de lipsa. Daca apoi e vorba de \ agricultura — potu dice, cà pamantulu preotului se deschli- \ nesce prin lucrarea rea ca si a tieranului. En se cautamu i doue comune situate langa olalta, una nemtiésca si una ro- < manésca, ce diferintia batatóre la ochi! ca si candu popò- \ rulu nostra nu ar fi capabilu a produce ceva bunu. I lip- ! sesce invetiatur'a si esemplulu conducatorilora sei, i lipsesce < mai departe admonitiile de a se lapadâ de nepăsare si | trândăvie, de beutura stricatiosa de năravuri rele, i lipsesce > instrucţiunea pentru viatia raţionala, sirguintia si cumpetu < bunu. Daca preoţii vora lucra spre a delaturâ aceste, daca \ in institutele pedagogice si teologice se va propune princi- \ piele economiei si toti vomu fi activi; atunci starea mate- ; riala a poporului se va ameliora dinpreuna cu a preoti] ora ) facandnse apoi posibilu a infiintia si contribui la asociari ? spre a produce resultatulu doritu adeca a ne face o viatia ; plăcuta, a ne ingrigi de noi si ai nostri in ori ce casualitati ' grele, atunci infiintiarea fondului de pensiune va avea de : buna sama resultatulu ce ilu vedemu la alte popóra si alte \ clase de ómeni. :

Promitiendu, cà la cestiunea acést'a voiu comunica si \ altele totu din viati'a nòstra economica *) sum cu distinsa stima, <

Unu asesoru consistorialii/' \

D i v e r s e . j „"„ Visitatiune canonica. Luni a dou'a di de Pasci, Prea- <

santi 'a Sa Dlu Episcopu diecesanu I o a n u M e t i a n u va \ face visitatiune canonica in comunele Giorocu, Minisiu si ! Paulisiu ; èra Marti m comunele Cuvinu si Covasintiu.

= Deputati sinodali in dieces'a Aradului s ' aua lesu : in cerculu Vinga V i n c e n t i ti B a b e s i u ; in Banat-Com-losiu V i n c e n t i u B a b e s i u si G. G a t a i a n t i u , in cer- \ culu Birchisiului L a u r e n t i u B a r z u si C o n s t a n t i n u \ L a z a r u ; in cerculu Temisiorei Paulu R o t a r i u ; in cer- > culu Chisineului M i c h a i l u V e l i c i u si in cerculu Bein-siului D e m e t r i u M o g a . j

+ Bibliografìa. A esitu de sub tipariu „Socot'a teo- "\ retica si practica" manualu pentru scolele poporale romane de Ioanu Tuducescu, invetiatoriu in Lipova. Partea I. Se capeta de vendiare la autorele cu pretiulu de 20 cr. esemplariulu.

*) Se va primi cu multiamita. Red.

Redactorii respundietoriu : Yincett t l l l Ttttlisjl-H.

C o n c u r s e . 2 — 3 .

Se deschide concursu pentru vacantele parochii din Cottulu Bihora protopresbiteratulu Pestesiului.

1. Pentru B r a t e a cu terminu pana la 21 . Aprilie v. a. c. in care dia va fi si alegerea. Emolumintele sunt dela 139. case câte una vica de cucuruzu sfarimatu, 1. jugeru de pamentu, cartiru libera cu gradina, si stdlele indatinate dela 180. numere.

2' Pentru B a l n a c a cu terminu pana la 22. Aprilie v. a. c. in care diua va fi si alegerea. Emolumintele sunt dela 130. case câte una vica cucuruzu sfarimatu, dela t6ta cas'a 20 cr. pentru fenu, dela t6ta cas'a una diua de lucru, cartiru libera, si st61ele indatinate dela 180. numere, am­bele aceste parochii sunt de clasa a III.-a. Doritorii de a ocupă vreuna din aceste parochii sunt poftiţi a-si trimite recursele loru instruate in intielesulu statutului organicu comitetelora parochiale adresate subscrisului.

Datu in Bratca in 2. Martin v. 1877. Comitetele parochiale.

In contielegere cu mine Teodori i Filipu, administratorii ppescu.

~ ~ ~ 2 — 3 . Pe bas'a ordinatiunei venerabilului consistoriu eparchialu

gr. or. oradanu datulu 7 Martiu a. c. Nr. 100 PI. se escrie concursu pentru deplinirea vacantului protopresbiteratu alu tractului Pestesiu, subsistinti'a protopresbiterala se cuprinde din urmatoriele: 1. Birulu protopresbiteralu usuatu dela preotimea parochiala din tractu. 2. Tacs'a pentru siedulele de cununia câte cu 2 fi. v. a. 3. Parochi'a protopresbiterala in Lugasiulu inferioru cu emolumentele. a) Cortelu liberu cu gradina introvilana. b) Pamenturile (estravilane) parochi­ale de 9 jugere si 564° • catastr. c) Biru preotiescu dela 116 case, câte o mesura de cucuruzu sfermatu, si stolele indatinate. Recurenţii au se producă documinte autentice despre acea: câ pelanga sciintiele teologice au absolvitu 8 clase gimnasiali cu succesu bunu, si câ sunt binemeritaţi pe terenulu bisericescu si scolariu. Recursurile adresate comitetului protopresbiteralu alu Pestesiului sunt de a se tramite la subscrisulu comisariu consistorialii in Oradea-mare, pana la V 1 3 Maiu a. c.

Oradea-mare, 10 Martiu, 1877. Pentrucomitetulu protopresbiteralu Petru S u c i u , comisariu consistorialii.

~ ~ ~ 3—3. : Pentru staţiunea invetiatoresca din comun'a Ch. Apati •in protopopiatulu Oradii mari, se escrie concursu, cu terminu pana in 10. Aprilie a. c. c. v. candu va fi si alegerea. Emolumintele sunt : bani 60 fi. V4 de pamentu classa I. 15 cubule de bucate in grauntiu (10 de grâu 5 ordiu) acci-dentiile cantorale, cortelu liberu si paie de incalditulu scdlei. Concurenţii au a-si adresă recursurile comitetului parochialu trimitiandule de adreptulu la protopopulu Oradii mari pana la terminul prefiptu, avendu in cutare Dumineca ase aretâ in St. Biserica, spre a-si dovedi desteritatea sa in cântări.

Comitetulu parochialu. In contielegere cu mine S i m e o n u Bica. protopopulu Oradii mari ca

Inspectoru.

~ 3—3. Pentru deplinirea postului invetiatorescii dela scdi'a

confessiunala din Chechesiu, se escrie concursu. Emolumen­tele sunt: a) 122 fi. v. a. b) 40 meti bucate, jumătate grâu, jumătate cucurudiu; c) 12 stangini de lemne, din care are a se incaldi si sc61'a; d) cortelu libera cu gradina de legume. Recurenţii se-si adreseze recursele loru, intitulate comite­tului parochialu din Chechesiu, la oficiulu inspectoraki alu Se c a s u l u i pona in 29 martiu st. v. a. c. in care di va fi si alegerea.

Chechesiu 25 febr. 1877. Comitetulu parochialu. In contielegere cu Procopiu Le lescu , inspectoru.