191

ÎNTRE TELURIC ȘI DIVIN. SITUL CUCUTENIAN DE LA BUZNEA-SILIȘTE/DUPĂ GRĂDINI

(COMUNA ION NECULCE, JUDEȚUL IAȘI, ROMÂNIA)

Dumitru Boghian*, Sergiu-Constantin Enea** * Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava; dumitruboghian@yahoo.com ** Liceul Teoretic “Ion Neculce”, Târgu Frumos, jud. Iaşi; eneasergiu2014@yahoo.com Abstract. The creators of the Eneolithic World, and especially the cucutenians, lived in a re-ality of the sacred, undifferentiated of profane, expressed through the communion of humans and gods. This situation seems to be observed also in the cucutenian site of Buznea-Silişte / After Gardens, known through the archaeological researches carried out between 1970–’73, through surface investigations (1983–’93), and by archaeological diagnosis (2017). Over time, the settlement provided important Cucuteni B materials: flint and stone tools, animal osteological fragments, painted ceramics (beakers, spherical / pyriform vessels, with funnel-shaped mugs, lids, bowls, craters etc.), a dish and an amphora with ornithomorphic representations, common pottery and Cucuteni C, anthropomorphic and zoomorphic figurines, dwellings and household complexes, chunks of mineral pigment etc. Of particular importance to the understanding of the cucutenian spirituality are the sanctuary-dwelling and the cult complex discovered in the site, which supports the idea of communion between humans and gods. Based on the geomorpho-logical investigations and the spatial spreading of the complexes, the paleo-geographic charac-terization of the Buznei Hill and of the site was carried out, in the whole landscape of the Bahluieț Middle catchment, the Târgu Frumos sector. Also, the extent of the cucutenian habitation was determined and its place within of the contemporary settlements, this eneolithic village being characteristic of the Cucuteni B1b stage, succeeding the Cucuteni B1a habitation from Costești-Cier / Near School (the first half of the 4th millennium BC). At the same time, the late medieval artefacts belonging to the Ruscani village and to a possible boyar’s courtyard from the 17–18th century were identified. Keywords: Cucuteni culture, Buznea, sanctuary-dwelling, cult complex, Ruscani medieval vil- lage.

1. Introducere și obiective Cercetările arheologice realizate de-a lungul celor peste 130 de ani de la sem-

nalarea stațiunii eponime de la Băiceni-Cucuteni-Cetățuie au contribuit, în mod esen-țial, la definirea trăsăturilor materiale ale civilizației cucuteniene. În același timp, multe creații materiale vorbesc, direct și indirect, despre complexitatea spiritualității acestor comunități eneolitice, punând problema unei altfel de raportări la realitatea înconjură-toare, deoarece, în mentalul lor, acestea trăiau într-o lume a sacrului nediferențiat de

192

profan, exprimat prin comuniunea dintre oameni și zei. Ținând cont de aceste realități ale lumii eneolitice, în lucrarea de față ne propunen să prezentăm descoperirile reali-zate în situl de la Buznea-Siliște/După Grădini, deosebit de importante atât pentru reconstituirea vieții materiale a unei comunități umane din faza Cucuteni B, cât și a spiritualității acesteia, în contextul mai larg al întregii civilizații cucuteniene.

Fig. 1. Amplasarea localității Buznea în teritoriul național și în județul Iași.

2. Istoricul cercetărilor Situl la care ne referim în acestă lucrare a fost cercetat începând cu anii ’70

ai secolului trecut când, în urma lucrărilor agricole intensive, a fost afectată, pe anu-mite porțiuni, și depunerea arheologică. Cu acest prilej, au fost recuperate, de către profesorul Constantin MIHAI, numeroase materiale arheologice (unelte litice, cerami-că pictată, uzuală și Cucuteni C, piese osteologice, plastică antropomorfă și zoomorfă etc.). Având în vedere importanța patrimoniului arheologic, în anii 1970–’73 au fost întreprinse, de către Anton NIȚU și Constantin MIHAI, o serie de cercetări perieghetice și un sondaj, cu care ocazie a fost descoperită locuința-sanctuar și cunoscutul complex de cult dar, din păcate, nu s-a păstrat nici un fel de documentație de șantier1.

Alte cercetări perieghetice, care să precizeze întinderea sitului și gradul de pre-zervare a patrimoniului, au fost efectuate între anii 1983 și 1993, de către C. Mihai și D. Boghian, și între 2014 și 2017, de către D. Boghian și S.-C. Enea, în ultimul timp constatându-se extinderea intravilanului satului Buznea și acoperirea sitului cu locuințele și anexele gospodărești actuale. De asemenea, în ultimii ani au fost valorificate știin-țific unele dintre bunurile culturale recuperate de-a lungul timpului din sit2 (Fig. 8, 12) și, având în vedere necesitatea definirii exacte a întinderii, planimetriei așezării și sta-diului actual de păstrare al sitului, s-a realizat o primă investigație de evaluare arheo-logică (2017, D. Boghian, S.-C. Enea)3. 1 Mihai, 1972-1973, p. 11-13; Nițu, 1975, p. 45-54, fig. 1; Mihai, Boghian, 1985, p. 429-452; Boghian, Mihai, 1987, p. 313-324. 2 Boghian, 1995, p. 195-203; Boghian, 2004, p. 43, 209-210; Boghian et alii, 2015, p. 435-450; Boghian, Enea, 2018a, p. 127-132, 583. 3 Boghian, Enea, 2018b.

193

3. Amplasamentul sitului De la început facem precizarea că localitatea Buznea (com. Ion Neculce) se

află în partea de est României și în zona de vest a județului Iași (Fig. 1.1–2), la sud de orașul Târgu Frumos, în extremitatea de sud-vest a Câmpiei Moldovei, la contactul cu Șeaua Ruginoasa-Strunga (Podișul Sucevei) și Cuesta Iașilor (rama de NV a Podiș-ului Central Moldovenesc). Dealul Buznei (alt. max. 171 m), pe care este amplasat situl, este situat, de asemenea, tot în partea de S a orașului Târgu Frumos, între locali-tățile Buznea și Ion Neculce (Fig. 2.1–2), și face parte din suita de platouri structurale care se găsesc în avanscena Coastei Iașilor (partea înaintată spre nord a Coastei Iașilor).

Fig. 2. Localizarea sitului Buznea-Siliște/După Grădini

(suporturi cartografice ANCPI; plan director de tragere).

Acest deal formează așa-numita cuestă a Bahluiețului, puternic lucrată și frag-mentată spre reversul sudic de densa și activa rețea hidrografică cu obârșie în Podișul Central Moldovenesc. Acest fragment de platou structural este delimitat la nord, unde se află și fruntea de cuestă, de pârâurile Rediu și Bahluieț, iar spre sud, unde se găseș-te reversul de cuestă, de meandrele Pârâului Lupului, cunoscut și sub denumirile de Plotonița și Bahna, cu izvoarele în zona Holmului de la Hăbășești și debușeul în Pârâul Ciunca/Cristești, la SV de satul Ion Neculce (Prigorenii Mici), (Fig. 3–4).

Din punct de vedere geologic, întrega zonă este caracterizată prin prezența, în cadrul Platformei Moldovenești, a depozitelor basarabiene monoclinale (N-NV-S-SE), cu calcare, marne gresii, nisipuri și argile4. Acest deal se prezintă sub forma a doi lobi triunghiulari, oarecum simetrici, care coboară de la N–NE către S–SE, de la 171 m altitudine (segmentul denumit Dealul Beci) către 100 m altitudine absolută (versantul de SSE al Dealului Buznea/În Lungul Vântului, lobul vestic), spre Pârâul Bahna, și de la 161 m la 100 m (lobul estic), spre confluența dintre pârâul Bahna și pârâul Ciun-ca/Cristești, între aceștia aflându-se partea nordică a Dealului Horpaz (169 m), puter-nic afectat de procesele erozionale.

Așa cum arătam și mai sus, cursul când obsecvent, când subsecvent al pârâului Lupului/Plotonița/Bahna a modelat partea sudică a reversului de cuestă, dezvoltând, în sectorul inferior, o vale holocenă destul de largă, cu versanții asimetrici, mai ales în

4 Ionesi, 1985, p. 33-41.

194

Fig. 3. Amplasarea sitului pe harta topografică habsburgică de la sf. sec. XVIII5.

Fig. 4. Buznea-Dealul Buznei cu amplasarea siturilor arheologice.

5 http://mapire.eu/en/map/firstsurvey/ (accesat 15.03.2018).

195

Fig. 5. Buznea-Dealul Buznei. 1. Modelare 3D a sitului și proximităților;

2. Arealul sitului Buznea-Siliște/După Grădini (suport cartografic Google earth).

196

dreptul confluențelor cu pârâul Velniței/Gănești și pârâul Ciunca/Cristești. Probabil, la începuturile holocenului acest pârâu avea o energie și un debit mai ridicat, care s-a dimi-nuat ulterior și a dezvoltat mai multe zone umede naturale, unele amenajate ca iazuri în cursul Evului Mediu și al epocii moderne (Ex. Iazul cu papură).

De-a lungul timpului, Dealul Buznei, cu cei doi lobi ai săi, a servit ca amplasa-ment pentru o serie de comunități umane, din protoistorie și până în prezent (Fig. 4): Buznea-Dealul Beci (Dealul Buznei) cu materiale ceramice Cucuteni A3, La Tène II (sec. III–II îHr) şi sec. III–IV6; Buznea-NE Dealului Buznei, materiale ceramice Cucu-teni B corodate7; Ion Neculce/Prigorenii Mici-Fosta Livadă de vișini, așezare Cucuteni B18; Ion Neculce/Prigorenii Mici-Siliștea Schitului, sit cu niveluri de habitat Noua, Hal-lstatt timpuriu şi târziu, sec. III–IV și Evul Mediu (sec. XV–XVII)9.

Punctual, situl Buznea-Siliște/După Grădini se găsește în marginea sud-estică a satului Buznea, pe versantul de SSE al lobului vestic al Dealului Buznei, numit și În Lungul Vântului (cca. 100–150 m altitudine absolută), spre pârâul Bahna, în dreptul confluenței acestuia cu pârâul Velniței/Gănești (Fig. 5.1–2), pe o suprafață de aprox. 6 ha, acoperită, în cea mai mare parte, de locuințele și grădinile din vatra actualului sat (coordonate geografice: 47°11′19″ latitudine nordică; 27°01′22.45″ longitudine estică).

Așa cum se observă și în teren, altitudinea absolută, în zona așezării, coboară de la cca. 150 m, la NNV, către 100 m, în extremitate SSE, nivelul șesului pârâului Bahna, de pe latura estică, găsindu-se la 91–92 m altitudine. Lățimile acestui lob, în dreptul stațiunii arheologice, variază între 100 m (SSE) și 285 m (NNV). Pe axul de NNV–SSE, situl are o lungime de aproximativ 350 m, prezentând, pe laturile de SV și SE, pante de 8–15°, o expunere E–SE, o bună iluminare pe tot parcursul zilei (Fig. 6.1–4) și, parțial, o adăpostire față de vânturile dominante de NNV→SSE.

Cu titlul de ipoteză de lucru și sub rezerva cercetărilor magnetometrice viitoa-re, neinvazive, este posibil ca locuirea cucuteniană să fi ocupat întreaga suprafață joasă din partea sudică a lobului vestic al Dealului Buznei (Dealul Beci) spre ultimul cot nor-dic al pârâului Bahna/Plotonița.

Mediul acvatic suficient de extins, solurile faeziomice în dezvoltare, cu o fer-tilitate destul de ridicată pentru perioada de sfârșit a Atlanticului și început al Subbo-realului, arealul forestier din proximitate, cu terenuri de cules și vânat, au oferit con-dițiile necesare întemeierii și funcționării sitului Cucuteni B. Astăzi, microregiunea este puternic antropizată, în afara densei rețele hidrografice, nemaiamintind cu nimic de peisajul protoistoric.

6 Chirica, Tanasachi, 1985, p. 417, pct. LXXIX.4.F; situl a fost încadrat anterior la Târgu Fru-mos (Zaharia, Petrescu-Dîmbovița, Zaharia, 1970, p. 222). 7 Zaharia, Petrescu-Dîmbovița, Zaharia, 1970, p. 221; Chirica, Tanasachi, 1985, p. 414, pct. LXXIX.1.A (Târgu Frumos-Dealul Buznei). De asemenea, situl pare a avea aceeași localizare cu cel de la Ion Neculce/Prigorenii Mici-Fosta Livadă de vișini. 8 Chirica, Tanasachi, 1985, p. 420, pct. LXXIX.10.B. 9 Zaharia, Petrescu-Dîmbovița, Zaharia, 1970, p. 221; Chirica, Tanasachi, 1985, p. 420, pct. LXXIX. 10.C.

197

Fig. 6. 1. Buznea-Dealul Buznei. Vedere generală dinspre SV; 2. Buznea-Siliște/ După Grădini. Vedere dinspre N; 3. Buznea-Siliște/După Grădini. Vedere dinspre SSE; 4. Buznea-Siliște/După Grădini. Vedere dinspre SSV (foto: D. Boghian, S.-

C. Enea).

Toponimul Siliște indică, foarte probabil, existența fostului sat medieval Rus-cani, atestat documentar din secolul al XV-lea (1466)10 și menționat în materialele car-tografice din sec. al XVIII-lea sub numele de Buznea11.

4. Datele arheologice Prin cercetările efectuate la începutul deceniului al optulea al sec. al XX-lea a

fost sondată o suprafață de cca. 100 m2, în care a fost descoperită: locuința și comple-xul de cult Cucuteni B1, o cantitate importantă de ceramică pictată în variantele târzii ale grupelor stilistice γ-δ și cele specifice grupei ε1-2, printre care o strachină și o am-foră cu motive ornitomorfe, vase sferoconice/piriforme, cu gura în formă de pâlnie, unele cu șănțuire pe umăr, pahare, capace în formă de coif suedez, străchini/castroa-ne, cratere etc., alături alte materiale ceramice, uzuale și de tip Cucuteni C, piese litice (silex și piatră), plastică antropomorfă și zoomorfă, bucăți de pigment mineral pregă-tite pentru punerea în operă, resturi osteologice animaliere, o cantitate mare de lipituri arse de locuință, unele cu amprente de lodbe masive, precum și artefacte medievale târzii (sec. XVII–XVIII), provenite de la o locuință boierească, care indică, așa cum arătam, fosta vatră a satului Ruscani și o curte boierească arsă, probabil, la sfârșitul

10 Costăchescu, 1926-1927, p. 85-111; DRH, A, II, 1976, p. 206-208, nr. 143. 11 Moldawischen Districten (1788–1790) - First Military Survey; http://mapire.eu/en/ map/first survey/ (accesat 15.03.2018).

198

Fig

. 7. B

uzn

ea-S

iliș

te/D

upă

Gră

din

i. I.

Secți

un

ea I

/201

7 și

pro

filu

l afe

ren

t; I

I. 1

–5. M

ater

iale

d

esco

per

ite;

6. U

nea

ltă

de p

iatră

recu

per

ată

în a

nul 1

973

(fot

o S

.-C

. En

ea;

pre

lucr

are

graf

ică

D. B

ogh

ian

).

secolului al XVII-lea12. Sondajul efectuat în anul 201713 a constat din realizarea unei secțiuni (S I/2017,

15 × 2 m, orientată NNV–SSE, trasată pe proprietatea lui Dumitru DOLEANU, într-o zonă în care la suprafață se găseau numeroase materiale arheologice, la 17,5 m nord de

12 Materialele se păstrează la Muzeul “Constantin Mihai”, Liceul “Ion Neculce” Târgu Frumos și Complexul Muzeal Național Moldova din Iași (strachina cu motive ornitomorfe pictate).

199

gardul grădinii lui Mihai BOTEZ și 15 m est de drumul comunal de pe culmea dealu-lui)14. Cercetată în întregime, această secțiune a oferit un prim profil stratigrafic al microarelului investigat, care se prezintă astfel: 1. Stratul vegetal actual (cernoziom: 0–0,30 m); 2. Nivelul post-eneolitic (0,30–0,50 m); 3. Depunerea Cucuteni B (grosimi 0,20–0,40 m, în dreptul complexelor Gr. 1 și L 1/2017, -0,50–0,70/0,90 m); 4. Nivelul ante-eneolitic (grosime 0,10–0,20 m, faeoziom brun-gălbui, în formare); 5. Argila ste-rilă din punct de vedere arheologic (Fig. 7.I).

Fig. 8. Materiale din vechile cercetări. 1–7, 9–10. Buznea-Siliște/După Grădini. 1–6. Piese de silex; 7. Săpăligă de argilit, 9–10. Cahle din secolul al XVII-lea; 8. Topor de silex descoperit în situl Buznea-Dealul Brocea (foto S.-C. Enea;

prelucrare grafică D. Boghian).

13 Boghian, Enea, 2018b. Materialele arheologice medievale, asupra cărora nu ne oprim în luc-rarea de față, constau în ceramică și cahle întregi și fragmentare, încadrate în secolul al XVII-lea (Fig. 8.9–10). 14 Colectivul de cercetare mulțumește, și pe acestă cale, conducerii Liceului Teoretic “Ion Necul-ce” Târgu Frumos, director Prof. Ion ALEXA-ANGHELUȘ și elevilor voluntari, D-nei Alina Maria POP (Iași) și Asociației “Societas Pro Patrimonium” Târgu Frumos pentru suportul uman și financiar oferit. De asemenea, aceleași mulțumiri sunt adresate domnului Dumitru DOLEANU, din satul Buznea, pentru permisiunea de a efecta sondajul arheologic pe un lot aflat în proprie-tatea Domniei Sale, domnului Mihai BOTEZ pentru sprijinul acordat și domnului Vasile SITĂ pentru ajutorul oferit la acoperirea secțiunii.

200

Dintre complexele investigate, menționăm porțiunea unei locuințe de supra-față, fără platformă (S. I, m. 0–5) denumită L1/2017, care prezenta lipituri de pereți și tavan, destul de robuste și coerente în zonele pereților, mai ales, arse diferit (nuanțe brun-gălbui și cărămizii). Sub și printre lutuielile locuinței se găseau câteva vase spar-te (pahare, străchini, vase de provizii), cu decorul pictat corodat, fragmente de râșnițe și nicovale, câteva unelte și spărturi de silex, cele mai multe puternic calcinate, precum și puține materiale osteologice (Fig. 7.II.1–5). Planul obținut ne permite să considerăm că restul locuinței se continuă spre vest și sud, în porțiunile nesăpate. În cadrul acestei case, a fost identificată și o groapă (Gr. 1/2017, 1 a-b, către m. 0, de cca. 0,20 m adâncime, surprinsă doar parțial, sub forma unui arc de cerc, conținând fragmente cera-mice și lipituri mărunte.

La circa șapte metri nord de L1/2017, a fost identificat și cercetat Complexul 1/2017, alcătuit dintr-o aglomerare circulară de materiale arheologice ( 12-13 a-b, surprins pe mijlocul lățimii secțiunii, diametre 0,95 × 1,15 m, - 0,65–0,80 m), repre-zentând, probabil, o alveolare la baza stratului de cultură, în care se aflau fragmentele unui vas de provizii și resturi osteologice.

Din observațiile realizate în teren, se pare că zona investigată se găsește, proba-bil, în extremitatea de NNV a sitului, unde stratul de cultura este mai puțin consistent, iar patrimoniul se păstrează satisfăcător. De asemenea remarcăm că terenul ocupat de situl cucutenian, care altădată avea o folosință agricolă, este afectat astăzi de extinderea locuirii (cartier de locuințe).

5. Locuința-sanctuar Așa cum rezultă din povestirile și reconstituirile profesorului C-tin Mihai15,

era localizată în partea de centru-nord a sitului Cucuteni B1b, nemaipăstrându-se nici o documentație arheologică. Această construcție avea o formă rectangulară, cu axul lung pe direcția NNE–SSV și o suprafață de cca. 10 × 6 m, prezentând doar o podină simplă, cu o fățuială de lut aplicată pe solul antic de călcare, de la pereți păstrându-se o mulură arhitectonică în formă de spic (?). Nu există, din păcate, date referitoare la com-partimentarea acestei locuințe-sanctuar. Această locuință nu prezenta inventarul obiș-nuit, specific unei case cu funcție gospodărescă și de adăpost, ci doar o serie de ame-najări care sprijină caracterul cultic al acesteia: 1. complexul de cult, amplasat în partea central-vestică a locuinței; 2. bancheta (?) considerată anterior vatră-altar, aflată la 0,30 m de peretele vestic, spre nord, de formă semilunară/în formă de seceră(?) sau elipsoidală neregulată, realizată direct pe podeaua de lut a locuinței; lucrată destul de îngrijit, dintr-o pastă brună-cără-mizie, cu pleavă în compoziție, fățuită cu un strat de finisare de cca. 50 mm grosime (L=1300 mm; l. max.=430 mm; l. min.=250 mm; Î=200 mm); 3. două recipiente (capace în formă de coif suedez) cu lentile sedimentate de pig-ment roșu și un pahar fragmentar cu urme de colorant crud16, utilizat, probabil, pentru picturi corporale rituale (?) sau pentru pictarea ceramicii; 15 Informații C. Mihai, 1979. Mihai, Boghian, 1985, p. 429-452; Boghian, Mihai, 1987, p. 313-324. 16 Boghian et alii, 2015, p. 435-450.

201

Fig. 9. Buznea-Siliște/După Grădini. 1. Planul general al locuinței sanctuar; 2. Probele de pigment mineral roșu (hematit); 3. Bancheta (foto S.-C. Enea;

prelucrare grafică D. Boghian).

202

4. piese anexe (paraphernalia): a. vasul miniatural (Î=50 mm) cu tub tronconic și două perforări (φ1=1 mm și φ2=2,5 mm), rupt din vechime, se găsea la sud de banchetă; are o formă cvasisferică, fiind lucrat dintr-o pasta grosieră, suprafața actuală fiind corodată; b. pe latura sudică se găseau două capace coif suedez, semisferice cu mici proemi-nențe și margine răsfrântă (Î=95 mm; D calotei=140 mm; D max.=200 mm; Î=95 mm; D calotei= 135 mm; D max.=170 mm); c. două castroane, unul cu umărul rotunjit și marginea răsfrântă (Î=95 mm; D g./ D max.=160 mm); cel de-al doilea, tronconic, cu marginea verticală (Î=74 mm; D g./ D max.=147 mm); d. un pahar fragmentar, cu corp sferoconic, șănțuire pe umăr și două tortițe pe dia-metrul maxim (Î=84 mm; D g.=72 mm), pictat cu negru pe fondul angobat de culoare bej; e. o mulură arhitectonică fragmentară, din lut bine frământat, cu incluziuni vegetale, prezentând, pe suprafața fățuită, o modelare care poate reprezenta un eventual “spic”, iar pe partea ruptă urmele desprinderii de pe structura lemnoasă pe care a fost aplicată; f. câteva fragmente ceramice pictate, în colțul de NE, fără a se putea preciza dacă provin de la vase întregibile.

6. Complexul de cult Această amenajare reprezenta componenta centrală a întregii organizări cu

semnificație cultică. Complexul de cult era amplasat aproximativ în partea central-vestică a locuinței-sanctuar, fiind alcătuit din trei componente structurale: 1. Grupul central de patru statuete (trei feminine și una masculină), lucrate dintr-o pastă de bună calitate, dispuse cardinal, pe spate, cap la cap, pe podeaua simplă a locu-inței: a. statueta masculină era orientată spre est (Î=125 mm) și a fost modelată în pozi-ție șezând, cu un singur ochi străpuns pe capul redat en bec d’oiseau și torsul decorat cu un șir de împunsături în jurul brațului drept; b. statueta feminină orientată către sud este cea mai mare (Î=175 mm), fiind mode- lată în poziție verticală, după toate canoanele statuetelor Cucuteni A-B2 și B; c. statueta feminină orientată către nord este fragmentară (Î=120 mm), fiind mode-lată la fel ca și precedenta, dar păstrează urmele culorii roșii “crude”, cu care a fost acoperită, probabil, în întregime; îi lipsesc, din vechime, capul și conul picioarelor, iar abdomenul cu semn de graviditate este perforat orizontal; d. statueta feminină dispusă către vest realizată după modelul cunoscut (Î=130 mm), cu spatele recurbat, fără indicii de sarcină și vârful conului picioarelor rupt din vechime (pe șolduri se observă slabe urme de culoare roșie); 2. Castronul tronconic, care acoperea grupul central și închidea primul spațiu sacru (cel al statuetelor), a fost lucrat dintr-o pastă de foarte bună calitate, de culoare porto-calie-roșiatică, pictat cu benzi liniare negre la interior (Î=90 mm; D. max.=340 mm); 3. Cele șase pahare din jurul grupului central, dispuse într-un cerc cu diametrul de aproximativ 0,60 m (al doilea spațiu sacru), cu forme și dimensiuni variate (Î=95–110 mm; D max.=100–128 mm), au fost decorate cu negru pe fondul natural al vasului,

203

Fig. 10. Buznea-Siliște/După Grădini. Componentele complexului de cult din

locuința sanctuar (foto S.-C. Enea; prelucrare grafică D. Boghian).

204

unul dintre vase prezentând și linii roșii subțiri, orizontale și paralele, pe gât, în stil ε1-2; remarcăm că doar două pahare prezintă aceeași motivistică.

7. Vasele cu motive ornitomorfe pictate Condițiile și contextele arheologice ale descoperirii celor două vase pictate

cu motive ornitomorfe nu se cunosc, despre acestea neputându-se realiza decât considerații de ordin tipologic și stilistic.

Fig. 11. Buznea-Siliște/După Grădini. 1–2 Vasele cu decor ornitomorf pictat (foto S.-C. Enea; prelucrare grafică D. Boghian).

Astfel, în primul caz, reamintim că este vorba de o mică strachină tronconică (D max.=200 mm)17, modelată din pastă de bună calitate, cu fragmente ceramice în compoziție, bine arsă la roșu-cărămiziu, pictată pe suprafața interioară. Decorul pictat a fost realizat cu culoare neagră-ciocolatie, pe fondul alb al vasului, constând dintr-un motiv cruciform central, alcătuit din două benzi liniare (fiecare compusă din șapte și, respectiv, nouă linii subțiri, cvasi-paralele), întretăiate aproximativ în unghi drept, între cele patru brațe, cvasi-egale, găsindu-se patru “perle” albe, circulare, asimetrice, în fiecare dintre acestea fiind redată câte o siluetă de pasăre cu ciocul lung, cu picioarele paralele, îndreptate spre înapoi (picioroangă ?, în zbor), trasate cu negru-brun (Fig. 11.2).

17 Mihai, 1972-1973, p. 12, fig. 2/1; Nițu, p. 45-54, fig. 1; Boghian, 1995, p. 195-203; Strachina se află la Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași, Nr. Inv. 9870. Fișă realizată de Senica ȚURCANU (http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Vas-de-bucatarie-Strachina&k=67A1311F4A1E4FF 68E6 4D6BC30D230A1, accesat 15 octombrie 2018).

205

Cel de-al doilea vas, o amforă bitronconică (Fig. 11.1), cu gura în formă de pâl-nie (Î=375 mm), lucrat din pastă de foarte bună calitate, arsă excelent, la roșiatic-por-tocaliu, prezintă trei registre decorative realizate cu negru pe suprafața naturală a va-sului (pântec, gâtul și gura vasului). Treimea inferioară a vasului nu a fost decorată. În zona diametrului maxim au fost redate spirale continue (“înlănțuite”), care formează opt “ochiuri”, alcătuite din cercuri concentrice și câte o pată rotundă, neagră. Pe gâtul tronconic al recipientului, au fost trasate, cu câte trei linii paralele și trei motive len-ticulare, șase spații cvasi-triunghiulare. În patru dintre cele șase spații cvasi-triunghiu-lare au fost redate siluete de păsări cu ciocul lung, picioarele paralele, îndreptate spre înapoi, sugerând tot picioroange în zbor (Ciconia sp.? Grus sp.?).

Un studiu atent al decorului de pe această parte a vasului ne indică că un spa-țiu cvasi-triunghiular este gol, iar celălalt, în care este redat un motiv circular incomplet, considerat altădată solar18, reprezintă o eroare de restaurare (fragment ceramic adăugat, fără legătură cu originalul), la fel ca și perforările practicate pentru “copcile” de lipire a unor fragmente care alcătuiau zona diametrului maxim (nu sunt perforări de repara-ție ale vasului în vechime). Pe gura vasului au fost redate, tot cu negru, opt motive deco-rative semicirculare, înlănțuite, “atârnând” cu parte convexă în jos.

8. Discuții Prezentarea integrată și sintetică a descoperilor cucuteniene din situl de la Buz-

nea-Siliște/După Grădini ne permite să surprindem, cu mai multă claritate, legăturile dintre lumea umană, pământească și cea divină. În acest context, fiecare componentă cultică prezentată și asocierea acestora vorbesc despre un anumit mod de reflectare sim-bolică a lumii divine în mentalul locuitorilor din situl cucutenian din faza B1a-b (pri-mele secole ale mileniului al IV-lea BC).

Astfel, locuința-sanctuar, deși modestă ca dimensiuni (cca. 60 m2), prezintă o asociere certă a unor componente (complexul de cult, bancheta, mulura, paraphernalia, vasele cu pigmenți minerali pentru macaje corporale) care etalează caracterul cultic al acesteia, atât în cadrul așezării aflate în discuție, cât și în ansamblul întregului com-plex cultural Precucuteni-Cucuteni/Trypillia (Tripolie). Asemenea construcții, cu rol de sanctuare comunitare și/sau de grup sau chiar individuale (domestice) sunt cunos-cute din fazele II-III ale culturii Precucuteni: Poduri19, Isaiia20, Sabatinovka21, Târgu Frumos22), perpetuându-se în fazele următoare ale civilizației Cucuteni A: Trușești (L24, în special23), Scânteia (L1)24, Dumești25 și Cucuteni B: Ghelăiești26, Poduri27,

18 Boghian, Mihai, 1987, p. 315-316, fig. 7/1. 19 Monah, 1982, p. 11-13; Monah, 1984, p. 17-30; Monah et alii, 2003, p. 43-47. 20 Ursulescu, Tencariu, 2006, passim. 21 Makareviči, 1960, p. 290-301. 22 Ursulescu et alii, 2001-2002, p. 61-78; Ursulescu, Boghian, Cotiugă, 2003, p. 27-40. 23 Petrescu-Dîmbovița, Florescu, Florescu, 1999, p. 67, fig. 48. 24 Mantu, 1993, p. 52; Mantu, Țurcanu, 1999, p. 13. 25 Maxim-Alaiba, 1983-1984, p. 95-105; Maxim-Alaiba, 1987, p. 269-286. 26 Cucoș, 1973, p. 207-215; Cucoș, 1993, p. 59-80. 27 Preoteasa et alii, 2007; Dumitroaia et alii, 2009, p. 73.

206

Nebelivka (megastructură, templu?)28 și Buznea, demonstrând structurarea și instituțio-nalizarea unor credințe și practici magico-religioase la nivel micro și macro-comunitar și a personalului de cult aferent deservirii paleo-divinităților din panteonul eneolitic.

În mod destul de evident, existența mai multor tipuri de locuințe-sanctuar presu-pune și o anumită ierarhizare a “preoțimii”, aflată în directă legătură cu ierarhizarea soci-ală generală, chiar dacă dovezile nu sunt întotdeauna suficiente.

Fig. 12. Buznea-Siliște/După Grădini. 1–10. Artefacte ceramice Cucuteni B provenite din vechile cercetări (foto S.-C. Enea; prelucrare grafică D. Boghian).

Complexul de cult, cu cele trei componente ale sale (statuetele dispuse cruci-form și cardinal, castronul care asigura protecția statuetelor și setul de șase pahare, probabil umplute cu ofrande agrare, dispuse în jurul grupului central) reprezintă ele-mentul cel mai important din locuința-sanctuar și prezintă multe similitudini compozi-ționale, funcționale și semantice cu primul complex de cult descoperit în situl Cucuteni B1a de la Ghelăiești-Nedeia (com. Bârgăoani, jud. Neamț)29. Locul și rolul său ritualic, în cadrul misteriilor calendaristice, celebrate în cultele unor divinități agrare30, cu reper-cursiuni benefice asupra spațiului casnic și comunitar, pare destul de clar, asigurând legătura dintre teluric, uman și lumea divină, dar amănuntele ne scapă.

În același context se înscriu și compozițiile decorative ale celor două vase cu decoruri ornitomorfe pictate, care se completează semantic, siluetele de păsări redate

28 Chapman et alii, 2014, p. 135-157; Видейко et alii, 2013, p. 97-124. 29 Cucoș, 1973, p. 207-215. 30 Foucart, 1914, passim; Lynn Keller, 2009, p. 28-42; Cosmopoulos, 2015.

207

în zbor, în spațiul celest, și asocierea cu perlele cvasi-circulare, redând cosmogonic, probabil, imaginea oului și a creației, și cu cele patru-opt direcții ale universului, pot fi asociate tot succesiunii anotimpurilor, ritualurilor calendaristice sacre, cu caracter agrar. De altfel, unele păsări erau, în mitologiile antice, însoțitoare ale unor divinități, mediind legăturile dintre lumea pământească și cea divină, aveau rol protector sau ser-veau în divinație (oracole)31.

Din discutarea acestor complexe și artefacte cultice, descoperite în situl de la Buznea-Siliște/După Grădini, putem deduce că, în realitatea eneolitică, cucutenienii, în toate fazele de evoluție ale complexului cultural, trăiau într-o lume a sacrului nedi-ferențiat de profan, exprimat prin comuniunea dintre oameni și zei.

9. Concluzii Din cercetările realizate până în prezent, în situl de la Buznea-Siliște/După

Grădini, acesta prezintă două niveluri certe de locuire: Cucuteni B1a-b (cca. 3900–3700 BC) și Evul Mediu târziu (sec. XVII–XVIII). Materialele rezultate din diferitele etape de cercetare arată că locuirea Cucuteni B1a-b are o importanță deosebită în cad-rul habitatului cucutenian din zona Târgului Frumos, la interferența cu siturile din Câm-pia Moldovei și bazinului Bahluiețului cu zona de NV a Coastei Iașilor și bazinul Sire-tului mijlociu.

Analiza comparativă a ceranicii pictate ne arată că situl cucutenian de la Buz-nea Siliște/După Grădini este ulterior locuirii Cucuteni B1a de la Costești-Cier/Lângă Școală, fiind contemporan, în arealul de referință, cu nivelul Cucuteni B1b de pe Cetă-țuia de la Cucuteni-Băiceni.

Locuința-sanctuar, complexul de cult, vasele cu decor ornitomorf, bucățile de pigment mineral aduc importante date pentru reconstituirea modului de viață și a spiri-tualității comunităților cucuteniene din faza B. Existența, în proximitatea sitului Buznea- Siliște/După Grădini a încă nouă locuiri Cucuteni B32, pune problema precizării densi-tății și eșalonării pe etape a habitatului din această fază. De altfel, prezența unor locuiri Cucuteni B foarte apropiate poate constitui premisa continuării investigațiilor pentru a vedea dacă nu este vorba cumva de părțile componente ale unei așezări de mari dimen-siuni și/sau de prezența unor situri-satelite (ex. Buznea-Dealul Brocea).

De aceea, continuarea cercetărilor non-invazive și a săpăturilor arheologice este imperios necesară, pentru clarificarea planimetriei sitului și a stratigrafiei acestuia, pre-cum și a relațiilor care au existat cu celelalte așezări contemporane din prima junătate a mileniului al IV-lea BC. 30 Bailleul-Le Suer, 2012; Bejenaru, Monah, 2014, p. 424-437. 32 Boghian, Enea, Pîrnău, 2016, p. 411-460.

208

BIBLIOGRAFIE Bailleul-Le Suer, 2012

Rozenn BAILLEUL-LE SUER (ed), Between and Heaven Earth. Birds in Ancient Egypt, Oriental Institute Museum publications, no. 35, Pub-lished by the Oriental Institute of the University of Chicago, 2012, 232 pg., ISBN 1-885923-92-9, 978-1- 885923-92-9.

Bejenaru, Monah, 2014

Luminița BEJENARU, Dan MONAH, Depictions of Birds in the Cucu-teni–Tripolye Civilisation, În: International Journal of Osteoarchaeo-logy, Volume 24, Issue 3: Special Issue on Birds and Archaeology: New Research, 2014, p. 424-437.

Boghian, 1995 Dumitru BOGHIAN, Unele consideraţii referitoare la vasele cucute-niene cu decor ornitomorf pictat, descoperite la Buznea (oraş Târgu Frumos), În: Codrul Cosminului, SN, 1(11), 1995, p. 195-203.

Boghian, 2004 Dumitru BOGHIAN, Comunităţile culturii Cucuteni din Bazinul Bahluiului, Ed. Bucovina Istorică/Ed. Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, Suceava, 2004, 350 pg., ISBN 973-86046-9-9, 973-666-101-6.

Boghian, Mihai, 1987

Dumitru BOGHIAN, Constantin MIHAI, Le complexe de culte et les vases à décor ornithomorphe peint découvert à Buznea, În: Mircea PE-TRESCU-DÎMBOVIȚA, Nicolae URSULESCU, Dan MONAH, Vasile CHIRICA (eds), La civilisation de Cucuteni en contexte européen, Bib-liotheca Archaeologica Iassiensis, I, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1987, 339 pg.; p. 313-324.

Boghian et alii, 2015

Dumitru BOGHIAN, Ion SANDU, Viorica VASILACHE, Sergiu-Con-stantin ENEA, Studiul unor probe de pigmenţi minerali din situl cucu-tenian de la Buznea (com. Ion Neculce, jud. Iaşi), În: Victor SPINEI, Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUGĂ (eds), Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa-in memoriam, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2015, 734 pg., ISBN 978-606-714-131-3; p. 435-450.

Boghian, Enea, Pîrnău, 2016

Dumitru BOGHIAN, Sergiu-Constantin ENEA, Radu-Gabriel PÎRNĂU, The Dynamics of Precucuteni and Cucuteni Habitat of the Bahluieț Ba-sin (Târgu Frumos Microregion, Romania), În: Constantin PREOTEA-SA, Ciprian-Dorin NICOLA (eds), Cucuteni Culture within the Euro-pean Neo-Eneolithic Context: Proceedings of the International Collo-quium „Cucuteni - 130. 15-17 October 2014, Piatra-Neamţ, Romania: In Memoriam dr. Dan Monah, In Memoriam dr. Gheorghe Dumi-troaia”, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis XXXVII, Ed. „Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 2016, 841 pg., ISBN: 978-973-7777-36-2; p. 411-460.

Boghian, Enea, 2018a

Dumitru BOGHIAN, Sergiu-Constantin ENEA, La răscruce de timpuri... Vechime și devenire istorică. Dovezi arheologice din Preistorie și până în Evul Mediu, În: Dumitru BOGHIAN, Sergiu-Constantin ENEA, Ma-rius CHELCU, Ionuț MINEA, Monografia orașului Târgu Frumos, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2018, 677 pg., ISBN 97 8-606-714-489-5; p. 75-184.

Boghian, Enea, 2018b

Dumitru BOGHIAN, Sergiu-Constantin ENEA, Buznea-Siliște/După Grădini, În: Cronica Cercetărilor arheologice din România. Campa-nia 2017, 2018 (sub tipar).

209

Chapman et alii, 2014

John CHAPMAN, Mikhail Yu. VIDEIKO, Bisserka GAYDARSKA, Natalia BURDO, Duncan HALE, Architectural differentiation on a Trypillia mega-site: preliminary report on the excavation of a mega-structure at Nebelivka, Ukraine, În: Journal of Neolithic Archaeology, 16, 2014, p. 135-157.

Chirica, Tana-sachi, 1985

Vasile CHIRICA, Marcel TANASACHI, Repertoriul arheologic al ju-dețului Iași, vol. II, Ed. Junimea, Iași 1985, 264 pg. + 14 hărți.

Cosmopoulos, 2015

Michael B. COSMOPOULOS, Bronze Age Eleusis and the Origins of the Eleusinian Mysteries, Cambridge University Press, 2015, 246 pg., ISBN 1107010993, 978-1107010994.

Costăchescu, 1926-1927

Mihai COSTĂCHESCU, Satele Ruscanii (Buznea) şi Găneştii cu tru-purile lor Căcăceştii şi Moiceştii din judeţul Iaşi. Schiţă istorică, În: Buletinul Ioan Neculce, VI, 1926-1927, p. 85-111.

Cucoș, 1973 Ștefan CUCOȘ, Un complex ritual cucutenian descoperit la Ghelăieşti (judeţul Neamţ), În: Studii și Cercetări de Istorie Veche, 24, 2, 1973, p. 207-215.

Cucoș, 1993 Ștefan CUCOȘ, Complexe rituale cucuteniene de la Ghelăieşti, judeţul Neamţ, În: Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, 44, 1, 1993, p. 59-80.

DRH, A, II, 1976

Leon ȘIMANSCHI, Georgeta IGNAT, Dumitru AGACHE, Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova, vol. II (1449-1486), Ed. Aca-demiei Republicii Socialiste România, București, 1976, 707 pg.

Dumitroaia et alii, 2009

Gheorghe DUMITROAIA, Roxana MUNTEANU, Constantin PREO-TEASA, Daniel GARVĂN, Poduri-Dealul Ghindaru. Cercetările ar-heologice din Caseta C (2005–2009), Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXII, Ed. “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 2009, 155 pg., ISBN 97 8-973-77771-3-3, 973-77771-3-1.

Foucart, 1914 Paul FOUCART, Les Mystères d’Éleusis, Auguste Picard Éditeur, Paris, 1914, 508 pg.

Ionesi, 1985 Liviu IONESI, Alcătuirea şi evoluţia geologică a judeţului Iaşi, În: Luc-rările Seminarului Geografic ”Dimitrie Cantemir”, 5, 1985, p. 33-41.

Lynn Keller, 2009

Mara Lynn KELLER, The Ritual Path of Initiation into the Eleusinian Mysteries, În: Rosicrucian Digest, No. 2, 2009, p. 28-42.

Mihai, 1972-1973

Constantin MIHAI, Așezările cucuteniene de la Giurgești și Buznea, în zona Târgului Frumos, În: Danubius, VI-VII, 1972-1973, p. 11-13.

Mihai, Boghian, 1985

Constantin MIHAI, Dumitru BOGHIAN, Complexul cucutenian de cult descoperit la Buznea (oraşul Tg. Frumos), judeţul Iaşi, În: Memoria Antiquitatis, IX-XI, 1977-1979 (1985), p. 429-452.

Makareviči, 1960

Mikhail L. MAKAREVIČI, Ob ideologičeskih predstavlenijah u tripol-’skih plemen, În: Zapiski Odesskogo Arheologičeskogo Obščestva, I, 34, 1960, p. 290-301.

Mantu, 1993 Cornelia-Magda MANTU, Plastica antropomorfă a aşezării Cucuteni A3 de la Scânteia (jud. Iaşi), În: Arheologia Moldovei, XVI, 1993, p. 51-67.

Mantu, Țurcanu, 1999

Cornelia-Magda MANTU, Senica ȚURCANU, Scânteia. Cercetare ar-heologică şi restaurare. Catalog de expoziție, Vasile CHIRICA, Cor-nelia-Magda MANTU, Senica ȚURCANU (eds), Ed. Helios, Iaşi, 1999, 160 pg., ISBN 973-9362-05-2.

210

Maxim-Alaiba, 1983-1984

Ruxandra MAXIM-ALAIBA, Locuinţa nr. 1 din faza Cucuteni A3 de la Dumeşti (Vaslui), În: Acta Moldaviae Meridionalis, V-VI, 1983-1984, p. 95-105.

Maxim-Alaiba, 1987

Ruxandra MAXIM-ALAIBA, Le complexe de culte de la phase Cucuteni A3 de Dumeşti (Vaslui), În: Mircea PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Nicolae URSULESCU, Dan MONAH, Vasile CHIRICA (eds), La civilisation de Cucuteni en contexte européen, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, I, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1987, 339 pg.; p. 269-286.

Moldawischen Districten (1788–1790)

Moldawischen Districten (1788–1790) - First Military Survey; http://mapire.eu/en/ map/firstsurvey/ (accesat 15.03.2018).

Monah, 1982 Dan MONAH, O importantă descoperire arheologică, În: Arta, 7-8, 1982, p. 11-13.

Monah, 1984 Dan MONAH, Messages over Millennia, În: Romanian Review, 9, 1984, p. 17-30.

Monah et alii, 2003

Dan MONAH, Gheorghe DUMITROAIA, Felicia MONAH, Constan-tin PREOTEASA, Roxana MUNTEANU, Dorin NICOLA, Poduri – Dealul Ghindaru. O Troie în Subcarpaţii Moldovei, Bibliotheca Memo-riae Antiquitatis, XIII, Ed. “Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 2003, 248 pg., ISBN 973-85157-8-5.

Nițu, 1975 Anton NIȚU, Reprezentarea păsării in decorul pictat al ceramicii cucu-teniene din Moldova, În: Cercetări Istorice, SN, VI, 1975, p. 45-54.

Petrescu-Dîmbovița, Florescu, Florescu, 1999

Mircea PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Marilena FLORESCU, Adrian C. FLORESCU, Trușești. Monografie arheologică, Ed. Academiei Româ-ne, Iași-București, 1999, 812 pg., ISBN 973-27065-7-0.

Preoteasa et alii, 2007

Constantin PREOTEASA, Daniel GARVĂN, Roxana MUNTEANU, Lucian UȚĂ, Dorin NICOLA, Gheorghe DUMITROAIA, Dan MONAH, O locuinţă (sanctuar ?) cu etaj din etapa Cucuteni B1 de la Poduri – Dealul Ghindaru, jud. Bacău, Comunicare la Simpozionul Aşezări şi locuinţe preistorice. Structură, organizare, simbol, Institutul de Arheo-logie Iaşi, decembrie 2007.

Ursulescu, Tencariu, 2006

Nicolae URSULESCU, Felix-Adrian TENCARIU, Religie şi magie la est de Carpaţi acum 7000 de ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2006, 160 pg., ISBN 973-7603-63-X.

Ursulescu, Boghian, Cotiugă, 2003

Nicolae URSULESCU, Dumitru BOGHIAN, Vasile COTIUGĂ, L’autel peint de l’habitat de Târgu Frumos (dép. de Iaşi) appartenant à la civilisation Précucuteni (Énéolithique ancien), În: Studia Antiqua et Archaeologica, IX, 2003, p. 27-40.

Ursulescu et alii, 2001-2002

Nicolae URSULESCU, Dumitru BOGHIAN, Vasile COTIUGĂ, Vicu MERLAN, Noi date despre complexele de cult din cultura Precucuteni, În: Sargeţia, XXX, 2001-2002, p. 61-78.

Zaharia, Petrescu-Dîmbovița, Zaharia, 1970

Nicolae ZAHARIA, Mircea PETRESCU-DÎMBOVIȚA, Emilia ZAHA-RIA, Așezări din Moldova. De la paleolitic până în secolul al XVIII-lea, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste Ro-mânia, Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” Iași, Ed. Aca-

211

demiei Republicii Socialiste România, București, 1970, 663 pg. + 13 hărți. Видейко et alii, 2013

Михаил ВИДЕЙКО, Джон ЧАПМЕН, Биссерка ГЕЙДАРСКАЯ, Наталья БУРДО, Эдуард ОВЧИННИКОВ, Галина ПАШКЕВИЧ, Наталья ШЕВЧЕНКО, Исследования мегаструктуры напоселении трипольской культуры у с. Небелевка в 2012 году, În: Tyragetia, SN, vol. VII [XXII], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică, 2013, p. 97-124.