NR. 73 (1) ANUL MMXIX IANUARIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/01/vpr012019.pdfajuns la un...

Magia gheții32

Valorificarearesurselor cinegetice

3

Stăpâniișuvoaielor

36

La rațepe ape înghețate

6

IANUARIE•2019

NR. 73 (1)ANUL MMXIX

ww

w.a

gvps

.ro

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDaCȚIaRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

Nr. 73 (1) / IANUARIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

12

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Maramureș,Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALValorificarea resurselor cinegetice5 PE }EAVA PU{TIIAtenție la neatenție6 DE SEZONPasaj la rațe pe ape înghețate7 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Rață la cuptor cu sos dulce-acrișor și rozmarin8 LA ZIResălbăticirea primitivă a pământuluistrămoșesc9 DIN TERENMetoda evaluării efectivelor de iepuri de câmp pe timp de noapte10 ACTUALITATEDezastrul braconajului cu ogari12 OPINIEBraconaj autorizat la râși13 VÅN~TOARE CU P~S~RI DE PRAD~ (VI)Vânătoare și sfârșit (II)14 STUDIULIFE pentru un zbor sigur16 STATISTIC~Trofee de excepție17 CHINOLOGIEIarna la vânătoare18 POVESTIRIStafia (I)19 STUDIUCuriozități la rațele sălbatice

20 DIN TERENNoul An22 DE SEZONIarna la rațe24 BOLILE ANIMALELORTrichineloza25 PLANTE T~M~DUITOAREVâscul26 RESTITUIRIUn periodic cinegetic efemer - Gazeta vânătorilor

PESCUIT28 COMPETI}IIRetrospectiva anului competițional201830 R~PITORINălucile iernii noastre32 DE SEZONMagia gheții33 GASTRONOMIE PESC~REASC~Bibani fripți cu sos de legume34 TEHNIC~„Arginții” de sub luciul gheții36 PESCUIT PE RÅUStăpânii șuvoaielor38 ATELIERUL MUSCARULUILa gura sobei39 UMORBuline • Caricaturi40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

S trategia și politica valorificării cuchibzuință a acestor resurse apar-ține în parte legislativului fiecărei

țări, care stabilește cadrul juridic al valo-rificării lor favorabile intereselor naționale,și în parte executivului, care se străduieștesă le valorifice în limitele legii, urmărindsatisfacerea în cât mai mare măsură anecesităților locuitorilor acestora.

În cele ce urmează, ne vom rezumadoar la problema valorificării resurselorcinegetice, care sunt naturale și regene-rabile, fiindcă polemicile pe seama va-lorificării celorlalte resurse, fie acesteaale subsolului (petrol, gaze naturale,

aur și alte metale valoroase, cărbuneetc.), fie ale suprasolului (păduri, plantenaturale și cultivate etc.), sunt cunoscuteîn general din dezbaterile publice, maimult sau mai puțin aprinse și documen-tate, în funcție de interesul manifestatdin țară și străinătate pentru bunăstarealocuitorilor acesteia și, respectiv, profituluirealizat din această valorificare.

Nici resursele cinegetice din România,categoric de mai mică importanță eco-nomică decât multe altele amintite, nuau scăpat anumitor interese contradictoriiecologice și economice din interiorul șiexteriorul țării, de natură a influența

evoluția sau involuția componenteloracestei resurse, din cauza supraexploatăriiori a supraprotecției, în condiții organi-zatorice, economice și decizionale insu-ficient de transparente și echilibrate.

Dacă la începutul anilor ’90, plecândde la situația de excepție în Europa a re-surselor cinegetice din România, cu po-pulații viguroase, sănătoase și echilibrate,de specii cinegetice și o valoare de ne-contestat a trofeelor acestora, a primatinteresul financiar pentru valorificareacât mai eficientă a cotelor de recoltă custrăinii, cererea fiind adeseori peste ofer-tele posibile, în timp situația s-a deteriorat,din cauza exceselor manifestate în ex-ploatarea acestei resurse. Excesele auaparținut exclusiv R.N.P. Romsilva pânăîn anul 1996, în perioada în care deci-denții vremii au acordat un monopolabsolut abuziv acesteia în organizareași practicarea vânătorii cu străinii.

A fost nevoie de o lege nouă, Legeafondului cinegetic și a protecției vânatuluinr. 103/1996, pentru a readuce lucrurilepe făgașul normal, într-o economie cese clama concurențială, de piață liberă,încă de pe atunci.

În noul context creat prin lege, șiasociațiile vânătorești tradiționale, sin-gurele existente la acea dată, s-au pututorganiza pentru valorificarea mai efi-cientă, cu străinii, a unei părți din cotade recoltă aprobată de autoritatea deci-dentă în vânătoare.

Deși excesele în practicarea vânătoriila păsări, mai ales în Delta Dunării, laurși, prin metoda de pândă la nadă, și lacapre negre în perioada alergatului, înultimele două situații din cauza extrageriipreponderente a masculilor dominanți,situația a fost ținută sub control, celpuțin în cadrul asociațiilor vânătorești,până prin anul 2000.

Din anul 2000, odată cu atribuireade fonduri cinegetice unor asociații al

IANUARIE 2019 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Pasaj la rațe 6

Evaluarea iepurilor de câmp 9Braconaj autorizat la râși 12

Bolile animalelor 24

IANUARIE

Valorificarea resurselor cinegeticeNECULAI ȘELARU

Toate țările își valorifică, sau ar fi normal să își valorifice,resursele teritoriului în interesul locuitorilor acestora.Printre aceste resurse se află și cele naturale regenerabile,care le cuprind pe cele cinegetice, deloc de neglijat înmulte țări africane, asiatice, australiene, americane, dar și europene.

căror interes se dorea a fi prioritar finan-ciar, lucrurile au scăpat treptat-treptatde sub control. Situația a fost exacerbatăulterior, din anul 2011, după cea de-adoua etapă de atribuire inechitabilă îngestionare, în foarte multe cazuri nelegală,a fondurilor cinegetice. Ca reacție fireascăla abuzurile comise de unii gestionari învalorificarea resurselor cinegetice, în spe-cial în Delta Dunării și în cazul vânăriiurșilor, caprelor negre și anumitor speciide păsări migratoare, a putut să fie impuscurentul ecologic, al protecției și conser-vării speciilor amenințate și vulnerabileîn Europa, dar nu numai, precum și alhabitatelor acestora.

Evoluția acestei stări de fapt, de con-trapunere din considerente ecologice ex-ceselor făptuite din interese economice,ar fi fost firească și considerată normalădacă s-ar fi menținut în limite raționale.Dar nu a fost să fie așa, deoarece auapărut o multitudine de ONG-uri, doarde pretinsă protecție și conservare „cuvorba” a faunei cinegetice, precum șitot felul de alte ONG-uri implicate îndeclararea, fără respectarea legii și fărăjustificare plauzibilă, a tot felul de ariinaturale protejate în care vânătoarea afost nemotivat interzisă, finanțate înmod direct și/sau indirect prin proiecte„de nimic”, netransparent din exteriorși nejustificat din interior, care împiedicăRomânia să-și valorifice resursele cine-getice în mod rațional și cât de câteficient, atât din punct de vedere eco-nomic cât și ecologic.

Din cauza unor astfel de ONG-uri șia incapacității factorilor decidenți de aînțelege prioritățile naționale ori a co-rupției manifestată la diverse niveluri îndomeniu, s-a ajuns în situația actuală abulversării echilibrului ecologic în DeltaDunării, care a devenit un teritoriu in-controlabil din acest punct de vedere,datorită înmulțirii speciilor invazive(șacal, fazan etc.) și altor specii indigeneprădătoare pentru speciile de păsări deapă (vulpea, cioara grivă, coțofana, mis-trețul etc.), pe fondul degradării pescă-riilor statului privatizate în mod haidu-cesc, a circulației haotice cu ambarcațiunidistructive pentru maluri, a sălbăticiriicailor abandonați și a creșterii porcilorîn semilibertate, a braconajului cinegeticși a celui piscicol cu unelte de rețea in-terzise etc. Fenomenul bulversării echi-librului ecologic în Delta Dunării s-a ac-centuat ca urmare a interzicerii totale avânătorii și a „instituționalizării” braco-najului, făptuit și în mod semioficial sub

oblăduirea reprezentanților din MinisterulMediului și ai Administrației RezervațieiBiosferei Delta Dunării.

S-a ajuns astfel în situația în careuna dintre cele mai importante resursecinegetice din țară, care s-ar fi putut va-lorifica în mod limitat și eficient prin tu-rism cinegetic corect reglementat, să fieinterzisă, în dauna intereselor României,din interese străine țării, atât din punctde vedere ecologic, cât și economic.Dacă luăm în considerare și favorizareapătrunderii în România, prin teritoriulincontrolabil al Rezervației BiosfereiDelta Dunării, a virusului pestei porcineafricane, care deja a afectat și va afectaîn continuare foarte grav economia țării,putem înțelege dezastrul politicii cine-getice falimentare din Delta Dunării, ho-tărâtă de decidenții noștri ignoranți, acăror politică în materie pare să fi fostteleghidată din afară, prin cozile noastrede topor, categoric cointeresate financiarsă contribuie la blocarea valorificăriiacestei resurse cinegetice, din aceastăregiune defavorizată a României.

Tot așa s-a ajuns în situația bulversării,în timp, a echilibrului ecologic în altezone cinegetice ale țării, în condițiile încare aceiași factori decidenți, miniștri șiechipe de „specialiști” transguvernamen-tali, au generat un dezechilibru evidentși între populațiile speciilor carnivore șial celor plantivore din mediul sălbatic,precum și între acestea și habitatele ocu-pate, cu repercusiuni directe în ceea ceprivește pagubele aduse producătoriloragricoli și gestionarilor de fonduri cine-getice, precum și pierderile înregistrate,de cei din urmă, din cauza nevalorificăriiresurselor cinegetice în interesul lor șial societății românești.

În plus, față de situația din 1990,când aceeași autoritate avea responsabi-litatea gestionării echilibrate a tuturorpopulațiilor speciilor cinegetice, plantivore,omnivore și carnivore, acum o autoritate

(M.A.P.) se ocupă de speciile admise lavânătoare și alta de speciile interzise lavânătoare, urmărind fiecare propriile po-litici și interese. Adică unii se preocupăîn general de speciile plantivore și omni-vore și alții de cele carnivore, fără a mairespecta regulile elementare necesareechilibrului populațional. Ocupându-seunii „de varză” și alții „de capră”, s-aajuns la un dezechilibru ecologic păgu-bitor, constatat la momentul actual înmajoritatea fondurilor cinegetice din Ro-mânia. Dar nu doar echilibrul ecologiceste bulversat, ci și echilibrul financiar algestionarilor de fonduri cinegetice, cărorali s-au diminuat posibilitățile de valorificarea speciilor cinegetice plantivore și le esteinterzisă de facto valorificarea celor maiatractive specii de faună cinegetică car-nivoră. Ne referim în mod special la urșiși lupi, ale căror suprapopulații, pe lângădiminuarea drastică a cotelor de recoltăacordate pentru speciile cinegetice pradă,produc și reale prejudicii producătoriloragricoli, în condițiile în care nu pot fipuse nicicum în valoare de gestionariifondurilor cinegetice, ceea ce echivalează,dacă mergem mai departe cu raționa-mentul, cu sabotarea punerii în valoarea unei resurse naturale regenerabile îninteresul României.

Am putea continua cu politica in-terzicerii sau a diminuării cotelor derecoltă la unele specii de păsări migra-toare, care în alte țări se exploateazăfără rețineri, fiindcă și aceasta se înscrie,vrem să recunoaștem sau nu, în aceeașipolitică de stânjenire a valorificării unorresurse naturale regenerabile în interesulsocietății noastre.

Dar nu mai continuăm, fiindcă oricinepoate înțelege sacrificiile economice im-puse gestionarilor fondurilor cinegeticedin România, în ciuda afectării echilibruluiecologic, înfăptuite prin mâna cozilorde topor din țară, din interese străinesocietății românești.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Valorificarearesurselor cinegetice

IANUARIE 2019 | 5

Pe țeava puștii

Î n preajma sărbătorilor de iarnă s-au comis de către vânători greșeligrave, care „au adus” necazul

lângă ei. Responsabilitatea și atențiasunt aspecte ce trebuie avute permanentîn vedere de vânători, pe teren, la vâ-nătoare și nu numai. Iar neatenția paresă fie una din cauzele ce generează ne-plăceri și necazuri, mai ales atuncicând unii vânători trag cu arma fără săprevadă lucrurile mai îndepărtate.

Cu unele excepții, luna decembrienu a fost una curată, ci cu multe inci-dente vânătorești soldate cu victimeomenești. Nu vreau să spun că fapteleîntâmplate la Mânăstirea Cetate, undepărăsirea standului a adus un final ne-plăcut pentru vânătorul neatent, sauvânătorul din Ialoveni, din țara vecină,care și-a împușcat partenerul de vână-toare în barca în care se aflau pentru

vânătoare la rațe, sunt accidente frec-vente, dar sunt evenimente ce pun clarîn evidență lipsa de responsabilitate și

totala neatenție la regulile și rigorilevânătorii. Aceștia nu întruchipează mo-delul de experiență curentă vânăto-rească, ci doar viciul prostului obiceide a lua în derâdere rigoarea activității,de a respecta fără nicio abatere normele,regulile și legile vânătoarești. Prestațiainșilor care acționează cu mintea obo-sită, apelând la readaptări după bunulplac, iese din tiparul definiției de vânătoradevărat.

Mă tem că, la întrebarea „cum esteposibil să se întâmple așa ceva?”, legitimădacă ne raportam la incidentele aidomacelor evidențiate, pot să răspund doarcă mă uimesc pur și simplu, și nu maivreau să aud de astfel de specimene depretinși vânători, așa cum este cel careși-a împușcat din greșeală colegul dinbarca în care se aflau pentru a vânarațe. Să faci pe deșteptul, lăsând armaîncărcată și neasigurată, când știi că sepoate întâmpla o nenorocire, cum aufost atâtea episoade intens dezbătute,înseamnă că ori ești „dus cu capul”, orinu dai doi bani pe instruirea vânăto-rească.

Nu greșesc dacă afirm că mai existăoameni care nu reflectă destul la statutulde vânător care, din punctul meu devedere, are pentru ei doar o aură sim-bolică, nimic altceva. Nu doresc să-ijignesc, dar acești vânători deloc pre-tențioși confundă arma de vânătoarecu praștia, vânătoarea fiind un modde a se recrea fără griji și obligații.

Nu sunt de acord cu cei care spuncă acești oameni „nu înțeleg” rostulstatutului de vânător și că pot pune înpericol pe ceilalți. Ei bine, au auzit deuna, de alta, că unii au fost răniți saualții omorâți, rele care ar trebui să-icutremure, dar preferă să acționeze încontinuare cu spatele la reguli, consi-derând că merge și așa! Ar fi timpul capersoanele la care fac trimitere să segândească mai profund unde duc ne-atenția și radicala nepăsare atunci cândscot arma de vânătoare și pornesc dupăvânat.

Cuvinte precum decență, rezona-bilitate, bună creștere, bună purtare,comportament civilizat, respect față denorme, prevedere și profesionalism vâ-nătoresc, nu ar strica să circule maides prin mintea celor care se autocon-sideră vânători, cu veleități de o valoareîndoielnică. Este timpul să deschidăochii și să vadă mai departe!

„Vânătorul care nu se gândește sau nu prevede lucrurileîndepărtate, are necazul în apropiere”. Lucrurile par simple laprima citire, însă pe scena vânătorească apar situații caren-ar trebui să existe. Cazurile cu oameni împușcati dingreșeală, inclusiv în timpul partidelor de vânătoare, aratăcă acel interes individual pentru ce se întâmplă prinpreajmă se pierde. Din păcate, mai există oameni caregândesc puțin, previzibilitatea evenimentelor, cu evidențela îndemână, fiind în afara motivației de vânător calculat,atent și prevăzător.

Atenție la neatențieELIADE BĂLAN

OPINIE

Mă tem că, laîntrebarea „cum este

posibil să se întâmple așaceva?”, legitimă dacă neraportam la incidenteleaidoma celor evidențiate,pot să răspund doar că măuimesc pur și simplu, și numai vreau să aud de astfelde specimene de pretinșivânători, așa cum este celcare și-a împușcat dingreșeală colegul din barcaîn care se aflau pentru avâna rațe.

D acă apele îngheață pe suprafețeîntinse, rațele, pentru că pe elele căutăm în special la acest

timp din an, se concentrează în zoneleunde apa este încă liberă de gheață. Perâu, malurile îngheață, iar mijlocul apeirămâne deschis din cauza curentuluicare împiedică formarea gheții. În ochiu-rile rămase libere de cristalul gheții amputea găsi câteva rațe, înotând liber.Din cauza deschiderii largi este însăgreu să ne apropiem.

Apropierea, adăpostul și camuflajul

Poate că cel mai dificil lucru înaceastă perioadă din an este apropiereade locurile în care rațele găsesc adăpostși liniște. Vegetația desfrunzită nu oferăprea mult adăpost de vederea ageră apăsărilor, iar deschiderea largă și profiluljos al malurilor este în avantajul lor. Omodalitate mai puțin obișnuită pentru ane apropia de aceste locuri este folosireacanoei. Profilul suplu al amabrcațiuniipermite flotabilitatea chiar și în apeadânci doar de câteva palme, iar silen-

țiozitatea la deplasare vine în ajutorulnostru. În plus, deși poate să pară sur-prinzător, capacitatea se stocare în canoeeste considerabilă. Va trebui doar săgăsim calea de acces spre locurile dorite,iar dacă râul permite deplasarea spreochiurile cu apă rămase în vechile coturi

ale apei din timpul verii, jumătate dintreabă este rezolvată. Cu ceva timp înurmă, coada lacului de la Mihăilești, peArgeș, ne-a oferit o surpriză plăcută înacest sens. Am lanasat canoea la apă pefirul principal al râului și, după câtevazeci de metri, am intrat pe un mic culoar,pe una din băltuțele libere de gheață,un loc aproape perfect pentru pozițio-narea atrapelor. În plus, răchita de pemaluri oferea un bun camuflaj, atât pen-tru canoe cât și pentru standurile încare aveam să așteptăm rațele.

Magia siluetelor colorateAtrapele, pentru că la ele ne referim,

așezate cu grijă în diverse formații înfuncție de configurația malurilor, potaduce plusul de atractivitate pentrurațele ce trec în zbor, adesea înclinândsorții partidei în favoarea noastră. Ideeaeste de a oferi pe luciul apei o imaginece inspiră liniște și siguranță, invitând,dacă putem spune astfel, zburătoarelesă coboare din înalturi, pentru un popasbinemeritat. Siluetele, rățoi și rațe, îndiferite poziții, cât mai firești posibil,plutesc pe apa liniștită sau se deplaseazăpuțin câte puțin, atât cât le permitecoarda de ancorare, pe valurile micicreate de curentul slab al apei. Codițeleridicate ale siluetelor ce imită rațele se-


Când frigul iernii pune stăpânire peste fire, țesând năframede chiciură prin stufuri, este semn că iarna și-a intratserios în drepturi, iar vânătoarea la malul apei își schimbăoarecum regulile, căpătând un farmec aparte.

La rațe pe ape înghețateText și fotografie MAC

DE SEZON

miscufundate, ce caută hrana pe fundulapei, aduc un plus de realism formației,fiind mereu un atu demn de atenție. Șidin partea nostră dar mai ales din parteasuratelor ce se apropie pe fâlfâit de aripi.Culorile atrapelor pot face diferența,modelele mai noi beneficiind de progresultehnologiei ce a inventat vopsele ce con-feră un realism impresionant.

Chemările suratelorAlături de echipamentul camuflaj,

folosirea chemătorilor individuale poateaduce un plus de eficacitate și va sporicu siguranță farmecul partidei de vâ-nătoare. Fiecare vânător poate contribuila atragerea rațelor spre formația deatrape. Satisfacția va fi cu atât maimare cu cât, mânuind cu iscusință, înpalmă, glasul chemătorii, fie ea dinlemn sau material acrilic, vom reuși săîntoarcem din drum un stol de rațecare nu s-a lăsat convins la prima tre-cere. Aici, ca și în multe alte situații,practica și experiența personală își vaspune cuvântul. S-ar putea să nu reușimde prima dată. Dar perseverența și tim-pul petrecut pe malul apei, printre pâl-curile de răchită, stuf și papură, nu vaîntârzia să aducă satisfacțiile dorite.Toate fac parte din farmecul vânătorii,la rațe pe ape înghețate…!

IANUARIE 2019 | 7

Ingrediente: o rață sălbatică cură-țată și tăiată în patru, 100 ml suc de por-tocale, două linguri de unt, o porocalăîntreagă tăiată cuburi, un pahar de vinalb sec, 4-5 căței de usturoi, o lingură demiere și o lingură de oțet balsamic, cim-bru, câteva fire de rozmarin, sare și piper.

Prepararea sosului: se amestecăsucul de portocale cu bucățile de porto-cală și se pune la foc mic într-o crăti-cioară. Când dă în fiert se adaugă vinulalb și se lasă la fiert timp de 15 minute.Adăugăm apoi usturoiul tocat mărunt șicimbrul, cu o lingură de oțet balsamic șio lingură de miere și lăsăm să fiarbă timpde 10 minute.

Preparare: condimentăm rața cuamestecul de sare, piper și cimbru, oungem cu unt și o dăm la cuptor, până serumenește uniform pe toate părțile, timpîn care o ungem cu sosul gata preparat.

Servire: pieptul și pulpele pe farfuriipreîncălzite, stropite din belșug cu sosuldulce-acrișor, cu garnitură de orez saufelii de ruladă umplută cu ciuperci.Ornăm cu câteva fire de rozmarin. Unpahar de vin roșu demisec, shiraz/fe-tească neagră, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

RAȚĂ LA CUPTOR CU SOSDULCE-ACRIȘOR ȘI ROZMARINNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Vânătoarea la rațe are farmecul ei, iar invitații la masă vor fibucuroși să guste din preparate gătite cu pricepere de gazdă.Rața sălbatică a fost dintotdeauna la înălțime și poate oferideliciul unui prânz apreciat de oaspeți.


Resălbăticirea primitivăa pământului strămoșescText și fotografie FRANC PLĂIEȘU

C um altfel te-ai putea simți cândvezi drumurile de pământ, bineîntreținute în alte timpuri,

transformate în ogașe adânci, care brăz-dează fostele fânețe devenite pășuni de-gradate pline de mărăcini și buruieni,când în locul terenurilor productive,bine întreținute până mai ieri, vezi te-rase reîmpădurite natural cu te miri ceși rupturi de pământ fertil luând-o lavale, când vezi crângurile, inclusiv celede protecție a coastelor foarte abrupteși malurilor, tăiate haotic sau incendiatede vreun om fără minte, când vezi ca-

sele dărăpănate părăsite de concetățeniinoștri fugiți spre asfalt sau alte țări,când constați doar urme ale unor fosteașezări omenești, de milenii prin acestelocuri, ori numai crucile și ruinele unorbiserici și cimitire, care îți mai amintescîncă de satele înfloritoare din trecut?

Cum altfel te-ai putea simți cândvezi ultimele rămășițe de grădini, livezi,vii și alte petice de pământ lucrate cutrudă de înaintași, pe care se baza altădată economia de subzistență a fami-liilor de țărani sănătoși și pricepuți latoate, cum se degradează și dispar pe

zi ce trece, ca urmare a depopulării for-țate de împrejurări neprielnice țării,într-o patrie fără strategie proprie șifără speranța reîntoarcerii unor zile maibune pentru populația rurală lăsată lavoia neprietenoasă a altora?

Cum altfel te-ai putea simți cândrealizezi sărăcia lucie ce va veni, ur-mare firească a transformării insidioasea țăranului din om harnic și producătorpricopsit în consumator „ajutat” social,care nu mai știe deloc munca de la țară,rămas la voia sorții și liber să-și îneceamarul în țuica ce nu mai constituiedemult monopol de stat?

Cum altfel te-ai putea simți când în-trevezi viitorul ce ne așteaptă într-o țarărămasă fără suficiente școli și spitale,competitive, fără suficienți conducătorineaoși redutabili, fără respectarea valo-rilor și ordinii sociale și fără asigurareaunui trai decent, fără grija zilei de mâine,pentru majoritatea concetățenilor noștri?Și toate acestea, în ciuda bogățiilor na-turale ale subsolului și suprasolului, pecare le posedă încă, dar care sunt ex-ploatate în alte interese decât ale popu-lației României!

Resălbăticirea primitivă a pământu-lui strămoșesc, în condițiile depopulării,deprofesionalizării, demoralizării și/sauchiar a disperării unei importante părția populației rurale izolate, cultivată decei ce doresc să conserve în Româniaeșantioane de arii naturale protejate șispecii amenințate cu extincția în țărilelor, ne costă însă enorm în primul rândpe noi, cei supuși regulilor și restricțiilorgenerale impuse de alții, într-un interesdiscutabil, declarat comun, sau într-unscop ascuns, mai greu de intuit și relie-fat la acest moment.

Resălbăticirea primitivă a pămân-tului strămoșesc, care poate satisfacepe moment protecționiștii, conservațio-niștii și chiar vânătorii noștri, putea fiînlocuită, totuși, cu o renaturalizare ra-țională și ordonată a surplusului de te-ren agricol, devenit degradat sau slabproductiv, mult mai puțin costisitoare,dar cu același rezultat sau mult maibun pentru mediu, echilibru ecologicși societatea în care trăim.

Nu a fost însă să fie așa, din lipsăelementară de strategie patriotică, fiin-dcă „unde nu-i cap, vai de picioare”!

Când pașii te poartă prin locuri mai rar umblate, doar depuțini localnici, de vânători și de câțiva „pierde vară”, șicând vezi resălbăticirea primitivă a unei importantesuprafețe de teren cucerit cu trudă, pas cu pas, destrămoșii noștri țărani, care considerau pământul lorsacru, te cuprinde o nostalgie deprimantă, față de vremurinu demult trecute, și o tristețe iremediabilă.

ActualitateLA ZI

IANUARIE 2019 | 9

D e această dată nu mai reluămcauzele distrugerii efectivelorde iepuri, fiindcă sunt îndeobște

cunoscute, ci vom aduce în discuție doarstarea reală a efectivelor existente, foartedeparte de efectivele scriptice raportatean de an, și o modalitate nouă deevaluare a efectivelor reale de iepure,experimentată recent.

Experimentul la care ne referim stăla îndemâna oricui are o minimă dotare,acesta fiind reprezentant al gestionaruluiori al administratorului fondurilor cine-getice, ori doar simplu vânător interesatde evaluarea mai precisă a efectivelorde iepuri pe timpul nopții, când majori-tatea acestora părăsesc pădurea și altetipuri de adăpost sau camuflaj, pentru ase hrăni în culturile proaspăt instalate șialte terenuri care le asigură vizibilitatela distanță.

Am ales pentru un astfel de experi-ment, al evaluării pe timp de noapte,sfârșitul lunii octombrie - început de no-iembrie, când majoritatea terenuriloragricole asigură condiții bune de vizibi-litate, fiindcă sunt eliberate în prealabilde culturi agricole înalte ori sunt arate,pregătite pentru însămânțat sau însă-mânțate proaspăt cu grâu, rapiță etc.

Mai înainte de a declanșa operațiuneade evaluare la care ne referim, am împărțitterenul agricol din fondul cinegetic înporțiuni delimitate clar pe contur, plani-metrate pe harta GIS pentru a le puteastabili suprafețele, apoi le-am parcurs perând, de cu seară până spre dimineață,pentru a număra și înregistra toți iepuriivăzuți în fiecare dintre acestea, printr-un binoclu puternic de noapte, care func-ționa pe principiul termoviziunii. Cuaceastă ocazie s-au numărat și înregistratși exemplarele celorlalte specii cinegeticeieșite să se hrănească în terenul agricol.

Numărul de iepuri observați în por-țiunile astfel delimitate din fondul cine-getic (în total 5.830 ha), care au acoperit76% din suprafața totală a părții pro-ductive cinegetic din fond (6.250 ha),

au fost însumați (165 iepuri) și, ulterior,extins la întreaga suprafață aptă cinegetica fondului cinegetic (rezultând 177).Plecând de la această cifră și apreciindun procent de 30% iepuri neobservați,opinăm că în acest fond cinegetic viețuiescîn prezent cca. 230 iepuri.

Concluzia care se desprinde din acestexperiment, de pionierat în materie deevaluare a efectivelor de iepure, este căîn fondul cinegetic în cauză viețuiesccca. 1/5 din efectivul raportat ca real înprimăvara anului 2018 (1.180 ex.), șiacesta mai mic cu aproape 20% față deoptimul stabilit de ICAS cu 15-16 ani înurmă (1.200 ex.), când condițiile de ha-bitat erau cu totul și cu totul altele, multmai propice speciei decât în prezent.

Adăugând la efectivele raportate careale în primăvara anului 2018, caresunt de fapt absolut nereale, sporul na-tural neverosimil de mare (10-15%) sta-bilit de ICAS și scăzând din acesteasuma efectivelor optime, stabilite nești-ințific cu foarte mulți ani în urmă tot deICAS, obținem cote de recoltă neverosimilde mari, pe care, dacă le-am și extrage,am putea distruge matca de iepuri exis-tentă (stocul de reproducție). Intrândașadar, cu asemenea cifre aleatorii și

exagerate, într-o formulă matematică ri-guroasă, nu putem decât să ne mințimși să contribuim în continuare, foarteconștienți, la prăbușirea constatată aefectivelor de iepure de câmp, a cărorsituație reală o putem cunoaște maiexact, în zona de câmpie și coline, prinmetoda de evaluare prezentată mai sus.

În contextul actual, al calculului unorcote de recoltă nesustenabile, despre cefel de profesionalism și responsabilitatemai putem vorbi, ca factori decidenți,complici ai acestora sau simpli vânătoricare nu vrem să înțelegem ce se întâmplăși să renunțăm, pentru un timp, la ex-tragerea puținilor iepuri rămași să se re-producă, pentru a avea conștiința împă-cată că nu ne facem vinovați de accen-tuarea fenomenului prăbușirii efectivelorspeciei?

Probabil că, indiferent de ce măsurivom adopta în viitor, ca vânători și ges -tionari responsabili de fonduri cinegetice,va trebui să mai suportăm această situațiepână când și în țara noastră se va adoptaun „Cod de bune practici agricole”, obli-gatoriu de respectat pentru agricultorii„moderni” și pentru crescătorii „nepro-fesioniști” de animale domestice (oi,capre și foarte mulți câini)!

Evaluarea efectivelor de iepuride câmp pe timp de noapteNECULAI ȘELARU, MUGUREL DRĂGĂNESCU

În situația actuală, în care efectivele de iepuri de câmp au scăzut dramatic - dar nuîndrăznim să recunoaștem această realitate de teama rezilierii „abuzive” a contractelor degestionare, deși această scădere este convingător motivată – trebuie să ieșim dinexpectativă și să demonstrăm cumva că nu putem să ne mințim în continuare, fără risculde a distruge și „bruma” de iepuri care se încăpățânează să mai reziste „agresivității”agricultorilor „moderni” și crescătorilor „neprofesioniști” de ovine și caprine.

DIN TEREN


C a reacție la susținerile apărutede curând în paginile revisteinoastre, un bun cunoscător al

flagelului braconajului cu ogari, dar nunumai, ne-a trimis, probabil sub protec-ția anonimatului, un material impor-tant, pe care, cu ușoare adaptărinecesare, am găsit de cuviință să vi-laducem și dumneavoastră la cunoștință.Chiar dacă găsim puțin exagerate susți-nerile autorului, fiindcă nu se potrivesc

deloc și nu explică prăbușirea efective-lor de iepure în zonele de câmp, colineși podiș fără ogari și prea multe stâni,nu putem să nu-i acordăm atenția cuve-nită, în condițiile în care se dovedeștefoarte bine documentat în domeniu.

Iată ce susține „Dan Tuinea”, desprecauzele care au dus iepurele de câmpaproape de dispariție:

„a) timp de mai bine de 25 de ani,majoritatea fondurilor cinegetice din

câmpie nu au avut paznici de vânătoareprofesioniști, iar acolo unde au avut,aceștia nu și-au făcut treaba sau au fostcomplici cu braconierii;

b) în fiecare localitate din CâmpiaRomână, dar nu numai, au existat câ-țiva cetățeni care au practicat bracona-jul cu ogari, aproape în fiecare zi aanului; am primit confirmări chiar de launii dintre aceștia, că prindeau, în fie-care săptămână din perioada recoltatu-lui, în jur de 3-10 pui de iepure penoapte;

c) la fiecare turmă de oi, inclusiv dinzonele fără urși și lupi, au fost ținuți câte4-7 câini, uneori chiar 10-12; și ciobaniiau confirmat că prindeau pui de iepurecu acești câini, deloc puțini, pentru a-șicompleta rația zilnică de hrană;

d) câinii hoinari au constituit un altfactor care a dus la reducerea drastică aefectivelor de iepure; cunosc cazuri cândacești câini hoinari formau adevăratehaite, bine organizate și eficiente, carescotoceau sistematic terenul, mai alesprimăvara, adunând aproape toți puiide iepure ascunși în culturile încă mici;

e) cel mai periculos tip de braconaja fost însă, și rămâne încă, cel practicatnoaptea cu ajutorul ogarilor și metișilorde ogar, având în vedere că:

• în foarte multe localități au existatuna sau mai multe echipe de braconieri,care practicau braconajul cu ogari saumetiși de ogari, exclusiv noaptea, ziuaocupându-se de cu totul alte treburi cin-stite;

• aceste echipe au fost foarte bine or-ganizate, operând în terenul arabil eli-berat de vegetație, din luna august șipână târziu în luna noiembrie, aproapeîn fiecare noapte; se organizau chiarconcursuri cu câini pe bani, iar vânatulprins era comercializat la diverse per-soane sau în restaurante; o astfel deechipă putea să prindă 6-10 iepuri decâmp pe noapte;

• echipele despre care discutăm nuerau formate doar din braconieri local-nici, fiindcă peste aceștia se suprapuneauadeseori „braconierii cu bani” din altezone, care practicau braconajul din plă-cere, cu ogari de mare clasă;

f) o altă latură distructivă a braco-najului cu ogari a fost capturarea iepu-roaicelor gestante în lunile martie și

O mare parte dintre paznicii de vânătoare angajați îninteresul ocrotirii și îngrijirii faunei cinegetice, dintrevânătorii amatori în general și dintre protecționiștii „doarcu vorba și din birouri” ai acestei faune, rupți complet derealitatea dezastrului produs în populațiile locale de iepurede câmp, de obicei la adăpostul întunericului, cu ogari șimetiși de ogari, câini de stână și chiar cu arme devânătoare, caută tot felul de alte explicații plauzibile, unelereale iar altele nu, cu privire la implacabila prăbușireactuală a efectivelor speciei.

Dezastrul braconajuluicu ogariNECULAI ȘELARU

BraconajACTUALITATE

aprilie, pe parcelele cu grâu și semănă-turi de primăvară, prin folosirea autotu-rismelor și ogarilor lansați la luminafarurilor;

g) braconajul practicat cu ocazia re-coltatului parcelelor de grâu și de floareasoarelui a constituit alt factor distructivpentru iepure; în astfel de condiții, puiide iepure pot fi decimați mai ușor cuogari, cu metiși de ogari sau cu oricecâine care știe să alerge un pic mai tare;cunosc cazuri când, în asemenea situații,au fost prinși iepuri cu care se puteaumple o gaură de hidrant;

h) zăpada proaspătă și uniform că-zută, cu o grosime mai mare de 30 cm,a favorizat, la rândul ei, „braconajul”;pe o astfel de vreme se puteau împușcaușor aproape toți iepurii de câmp strânșiîn pădure, la adăpost; de asemenea,într-o astfel de situație, iepurele nu se de-plasează mai mult de câțiva metri în te-renul agricol; el se ascunde sub zăpadă,dar face o gaură de aerisire sau pentruhrănire, vizibilă de la câteva zeci demetri distanță; braconierul cu ogari seapropie de această gaură, după carepractic iepurele nu mai are nici o șansăsă scape de ogari; cunosc cazuri când înastfel de zile au fost capturați și câte 20de iepuri de către un singur grup de bra-conieri cu ogari;

i) un alt fenomen, care a dus iepureleaproape de pragul dispariției în sudulRomâniei, a fost vânătoarea iraționalăpracticată de unele grupe de vânători;cunosc nenumărate cazuri când o grupăde vânătoare recolta, pe parcursul unui

sezon de vânătoare, de 3-4 ori mai mulțiiepuri decât aveau repartizați prin cotade recoltă;

j) de-a lungul timpului s-a practicatși braconajul pe timp de noapte cu armade vânătoare, dar acum nu mai este ren-tabil, fiindcă se „ia un rezervor de moto-rină și se prind doar 2-3 iepuri”.

În urma constatărilor făcute de mine,în calitate de pasionat de natură, pot săsusțin cu tărie că reducerea drastică a po-pulației de iepuri de câmp, cel puțin însudul României, se datorează, în propor-ție de peste 95%, braconajului cu ogari,metiși de ogari și câini de stână.”

Oricât de convinși am fi de cele sus-ținute mai sus, nu putem crede într-unprocent de pierderi atât de ridicat, da-

torat braconajului cu ogari și metiși deogari.

Totuși, nu putem să nu remarcămconvingerile autorului, rezultate dintr-ocunoaștere îndeaproape a aspectelorpractice ale flagelului braconajului, carea concurat și încă concură la distrugereastocurilor de reproducere și progenituriiiepurelui de câmp, îndeosebi în sudulțării.

Apreciind că sunt în prezent multealte cauze ale prăbușirii efectivelor deiepure de câmp, unele cu efect la fel denociv și resimțite pe suprafețe care de-pășesc zona de câmpie din sudul țării,trebuie să recunoaștem că nu am luatsuficient și peste tot în considerare bra-conajul cu ogari și metiși de ogari și că,de prea mult timp, „am cam lăsat ar-mele jos” în lupta cu braconierii deaceastă factură. Poate și din cauza des-curajării generate de lipsa de interes areprezentanților organismelor statuluicu atribuții în combaterea flagelului saua pactizării acestora cu braconierii.

Dar dacă nu avem și nu vom aveagrijă noi de „obiectul activității noastre”,cine să o facă? ONG-uri gălăgioase, deprotecție și conservare a faunei sălba-tice doar „cu vorba”, ori polițiștii, jan-darmii și alți funcționari publici cumulte alte atribuții în alte domenii?

Noi credem, din experiența de pânăacum, că nu se cade să lăsăm în grija al-tora problemele noastre și să rămânemîn expectativă, fiindcă lamentările șiconstatările de genul celor auzite ade-seori nu ne pot fi de nici un folos.

IANUARIE 2019 | 11

Apreciind că sunt înprezent multe alte

cauze ale prăbușiriiefectivelor de iepure decâmp, unele cu efect la fel denociv și resimțite pesuprafețe care depășesczona de câmpie din sudulțării, trebuie sărecunoaștem că nu am luatsuficient și peste tot înconsiderare braconajul cuogari și metiși de ogari șică, de prea mult timp, „amcam lăsat armele jos” înlupta cu braconierii deaceastă factură.


A ceasta deoarece capturareaspeciilor cinegetice, inclusiv acelor interzise a se vâna con-

stituie totuși acțiune de vânătoare (art.1, lit. a, d din legea precizată), care nupoate fi exercitată decât de vânători șipersonalul de specialitate al gestiona-rilor de fonduri cinegetice (art. 27 șiart. 32 din legea precizată). Doar ace-știa și doar cu capcane autorizate (art.33 alin. 1 lit. b din legea precizată), arputea captura legal râșii în discuție, nuangajații A.C.D.B. și nu cu orice tip de„capcană de picior”. Însuși termenulacordat pentru capturarea celor 15 râși,din 7 noiembrie 2018 până în 30 aprilie2024, nu este deloc în regulă, fiind ne-justificat de lung și dat cu depășireacategorică a mandatului în funcție acelui ce a aprobat derogarea.

După cel puțin patru derogări (au-torizări/aprobări) date de ministrulmediului, cu încălcarea flagrantă a le-gii, ne întrebăm, pe bună dreptate, cinea dus-o sau a convins-o pe doamnaGrațiela Leocadia Gavrilescu să sem-neze astfel de derogări oficiale, care opot compromite din punct de vedereprofesional și moral?

Deoarece considerăm că un ministru,actualmente și vicepremier în GuvernulRomâniei, luat de valul multiplelor pro-bleme pe care le are de rezolvat, nu aretimpul necesar să analizeze toate docu-mentațiile ce i se „servesc” spre semnareîn scop de derogare. Așadar, apreciemcă altcineva din minister se face vinovatde abuz în serviciu, poate chiar interesatde comiterea unor astfel de braconaje„autorizate”.

Dacă d-na ministru se complace însituația de a fi dusă în eroare și nuscapă de subalternii care-și permit să ocompromită în acest fel, ce mai putemcrede despre integritatea morală, exi-gența profesională și responsabilitateaDomniei Sale?

Dacă Domniei Sale nu-i pasă de celepatru derogări, evident abuzive, adusesau readuse acum în discuție, ar puteasă se gândească măcar la riscul uneiplângeri adresate D.N.A., din parteaoricărei persoane ofuscate de nerespec-tarea legii la acest nivel înalt. Deoarecelegea nu este respectată, în aceste ca-zuri, de un demnitar din Guvernul Ro-mâniei, care ar trebui să fie exemplude corectitudine în toată activitatea

desfășurată, pentru a putea pretinde șiconcetățenilor de rând să respecte în-tocmai prevederile legii.

Realitățile nu ne pot convinge deo -camdată în acest sens, ci din contră,ne conving că ne apropiem sau suntemdeja în prag de anarhie instituțională,în care noi, vânătorii, nu dorim să neregăsim.

Degeaba s-a încercat ulterior „să sedreagă busuiocul”, prin semnarea unuiprotocol de colaborare între A.C.D.B.și R.N.P. Romsilva, fiindcă ordinul d-nei ministru este anterior datat și câtse poate de clar.

De aceea rămânem, deocamdată, înașteptarea măsurilor reparatorii, în pri-mul rând de imagine ale d-nei ministruși viceprim-ministru al Guvernului Ro-mâniei, cu speranța că nu ne va deza-măgi din nou, precum în cazul promi-siunilor neonorate de a readuce linișteaconcetățenilor noștri din mediul rural,prin acordarea de cote de recoltă rezo-nabile în vederea reducerii suprapopu-lațiilor de urși și lupi până la niveluriacceptabile din punct de vedere al pa-gubelor produse agriculturilor, crescă-torilor de animale și vânătorilor.

Precum în cazul derogărilor acordate R.N.P. Romsilva pentru a vâna mistreți și șacali înRezervația Biosferei Delta Dunării, al derogărilor acordate unei asociații vânătoreștibucureștene pentru a putea vâna, în raza unor aeroporturi, iepuri, fazani și alte speciiadmise la vânătoare peste cota de recoltă aprobată legal și al derogărilor pentru pescuitelectric în pretins interes „științific” de către entități ce „nu au nici în clin și nici înmânecă” cu cercetarea, în cazul derogării acordate Asociației pentru ConservareaDiversității Biologice (A.C.D.B.), prin Ordinul nr. 1122/2018, în scopul capturării a 15 râșiîn vederea populării în Italia, Slovenia și Croația, s-au încălcat din nou, în mod nepermislegal și sfidător, prevederile Legii nr. 407/2006, actualizate.

Braconaj autorizat la râșiA. C. VILA

OPINIE

D atorită terenului, din zbor nuputea să-l atace dinspre laturi,așa că acvila a decis ceva de-

osebit de riscant. Louhi a zburat și s-aîntors deasupra lupului astfel încât să-latace direct din față. Manevra i-a reușit,căci după ce a evitat saltul și mușcăturalupului, l-a prins pe acesta de ceafă.Din nefericire, eu, care alergam spre lo-cul faptei, nu am mai văzut nimic.

Un blestemat de delușor îmi închi-dea câmpul vizual. Am alergat cu cuți-tul în mână, temându-mă că, de dataasta, Louhi și-a găsit sfârșitul. Când amtrecut de mica colină, Louhi stăteamândră pe cel mai mare lup europeanpe care l-am văzut vreodată. Coții săimari, groși și galbeni erau o dovadă înplus că nu era vreun lupan tânăr, ci unmascul experimentat. Eram martorulunei reușite incredibile a unei păsăride pradă. O pasăre de doar 5 kilogrameucisese o pradă periculoasă, care cân-tărea de 8 ori mai mult decât ea!

Primul lup, cel ce vânase foca și fu-sese ucis de Louhi, era o femelă tânără,

aproape adultă, dar de talie mică. Lu-poaica avea gâtul rupt și creierul micpenetrat de gheara din spate a păsării.După ce am jupuit masculul adult, amvăzut cum a murit și el. Plămânii și inimasa erau străpunși de gheare. Louhi le-aoferit o moarte ușoară, fără dureri, potchiar să spun că i-a vânat într-un modetic și sportiv. Au apărut și câinii, i-ampus în lesă, iar pe Louhi am asigurat-ode mănușă. Apoi am legat-o de un braduscat, i-am dat recompensa de carne șim-am așezat pe un bolovan să-mi aprindo pipă. Nu-mi venea să cred ce zi avuse-sem alături de o acvilă care mă urâse întrecut de moarte, nu altceva!

A apărut și asistentul meu, care s-auitat la lupul mascul, l-a ridicat de lapământ, a privit admirativ la mine și laacvilă și a exclamat:

- Greu lup!- Este, într-adevăr, i-am replicat eu.

Vom sta aici, să vină și pescarul, și apoirămânem peste noapte pe insulă sămâncăm și să sărbătorim cu toții. Doilupi vânați în mai puțin de zece minute,

așa ceva nu aș fi crezut nici eu că voitrăi vreodată, am încheiat eu.

În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, casa și ferma mea din Fin-landa au fost bombardate. Toate foto-grafiile pe care le-am făcut în acea ex-pediție de pomină au ars atunci. Totce aveam în Finlanda a fost furat, fiede germani, fie de sovietici.

Draga mea Louhi a fost o acvilă cuadevărat specială. Ce era în sufletul eicu adevărat, a rămas pentru mine unmister. Pentru mult timp, m-a urât așacum doar o acvilă poate urî un om. Șitotuși m-a iertat și a vânat apoi din noucu mine. După ce războiul s-a intensifi-cat, Armata Finlandeză mi-a rechizițio-nat toți caii și a trimis personal militarsă-mi ocupe toată ferma, cu tot cu volie-rele acvilelor. Într-o zi, când m-am întorsla fermă din Kaajani, am găsit fiecareacvilă zăcând moartă lângă suportul ei.Soldații le-au folosit drept ținte pentrua-și perfecționa tirul cu arma. Nu vreausă îmi mai aduc aminte sau să scriu cevalegat de acele momente...

IANUARIE 2019 | 13

Când mai aveam vreo 40 de metri până la ea, acvila s-apoziționat în postură de atac. Mi-am tras mânușa cea greași groasă pe mâna stângă și m-am apropiat foarte atent deea. Louhi a țâșnit de lângă lupul mort, dar în același timpși-a întors capul și privirea de la mine spre dreapta ei. M-am uitat și eu într-acolo și, la vreo 50 de metri demlaștină, un lup mare și puternic alerga spre vestul insulei.În același moment, Louhi a sărit după el, bătând furioasădin aripi. Era pusă pe ucis, nu pe speriat lupul.

Vânătoare și sfârșit (II)NICOLAE PÂRLOG

TEHNIC~Vânătoare cu păsări de pradă (VI)

P lanul internațional de acțiune pen-tru conservarea gâștelor cu gâtroșual, „Acordului privind conser-

varea a speciilor de păsări acvatice mi-gratoare din Europa, Asia și Africa(AEWA)”, a fost adoptat la a cincea în-trunire a membrilor AEWA din 2012. Larecensământul recent din cartierele deiernare au fost înregistrați 55.000 deindivizi și se consideră a fi ultima și ceamai precisă estimare a populației globale.

Specia cuibărește în regiunea arcticăa Rusiei, mai ales în peninsulele Taimir,Gydan și Yamal, și parțial pe continent.Înainte de anii ’50 ai secolului trecut,cea mai mare parte a populației migraiarna de-a lungul coastei vestice a MăriiCaspice, mai ales în Azerbaidjan, în Iranși Irak. Cartierele de iernare s-au modificatrapid, înspre țărmurile Mării Negre, unde80-90% din gâște se adună în perioadaianuarie-februarie în 5 sau 10 situri,aflate în zona Mării Negre.

La nivel mondial, această specie estereprezentată de o populație destul demică și sensibilitatea ei la activitățile

antropice face din gâsca cu gât roșu ospecie sub a cărei „umbrelă” pot intra,pentru conservare, păsări acvatice și dinzonele umede aflate în zonele sale decuibărire sau iernare. Una dintre acesteaeste populația de gârliță mică (Ansererythropus), din zona palearticului deVest, specie de asemenea vulnerabilă,și care folosește aproape aceeași rutăde migrație.

România este una din cele mai im-portante țări aflate în zona de iernare agâștei cu gât roșu și adăpostește aproapejumătate din populația globală, între9.000 și 20.000 de indivizi. Cele maiimportante zone pentru această speciesunt situate în sud-estul României, înprincipal regiunile din Bărăgan și Do-brogea. În aceste două regiuni sunt de-clarate mai multe zone de protecție aacestei specii și ele sunt extrem de im-portante: Balta Albă – Amara – Jirlău,Lacul Strachina, Iezerul Călărași, GuraIalomiței – Berteștii de Sus, Balta Micăa Brăilei, Delta Dunării și complexul Ra-zim-Sinoe. Primele populații semnificative

sunt înregistrate, de obicei, la mijlocullunii noiembrie în regiunea Bărăganului.Gâștele cu gât roșu preferă această re-giune pentru condițiile foarte favorabilede înnoptare și hrană.

Proiecte de monitorizareÎncepând din 2011, mai multe pro-

iecte de urmărire prin satelit au contri-buit semnificativ la înțelegerea mișcă-rilor gâștelor în cartierele de iernaredin România. Date provenind din tele-metrie susțin faptul că, în cele maimulte cazuri, aceste gâște se hrănescîn principal în afara zonelor de protecție.Zone ca Insula Mare a Brăilei, Balta Ia-lomiței și Călărași au fost identificateca situri foarte importante unde, dinnefericire, zonele de hrănire nu suntprotejate încă suficient. O vedere ge-nerală asupra datelor colectate începândcu 2005 arată fluctuații semnificativeîn ceea ce privește populația ajunsă laiernare în România, ceea ce crește în-grijorarea privind trendul populațieiacestei specii.

LIFE pentru un zbor sigurVLADIMIR HORIA TALPEȘ (A.G.V.P.S.), EMIL TODOROV (SOR)


Gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis)este una dintre cele mai amenințatespecii de gâscă la nivel mondial, inclusă de pe Lista Roșie IUCN la categoria„vulnerabil”. De asemenea, este menționată în Anexa I a Directivei Păsări,în Appendix II la Convenția privind comerțul internațional cu specii pe calede dispariție (CITES) și Appendix I și II la Convenția privind speciilemigratoare (CMS).

Gâsca cu gât roșuSTUDIU

Gâștele sunt specii gregare și foartesensibile la orice formă de deranj. Niveluriridicate de deranj în zonele de înnoptareși de hrănire sunt cauzate de vânătoare,pescuit cu scop comercial sau speriereintenționată. Chiar și un singur foc dearmă este suficient pentru a speria unîntreg stol. Deplasarea cu bărci dimineața,devreme, sau noaptea, pe bazinele pis-cicole, poate produce un deranj importantcare poate determina gâștele să nu maiînnopteze în zona respectivă, ca de altfelși sperierea intenționată de către fermieriiîngrijorați pentru culturile lor. Deranjulantropic conduce la creșterea consumuluide energie prin zboruri de evadare și re-duce aportul energetic prin reducereatimpului alocat pentru hrănire. În modsimilar, productivitatea înmulțirii indi-vizilor poate fi redusă, dacă păsărileajung la zonele de cuibărire prea târziusau într-o stare fizică proastă, cu conse-cințe grave la nivelul populației.

Cea mai semnificativă amenințare,care cauzează mortalitate directă, esteprobabil împușcarea accidentală. Gâștelecu gât roșu (strict protejată prin Legea407/2006 și OUG 57/2007) zboară înstoluri mixte, alături de numeroase gârlițe(pentru care vânătoarea este permisă),astfel că primele devin victime potențialeale vânătorilor, în special când aceștiavânează neglijent. O analiză recentă adatelor înregistrate, prin satelit, de lagâștele cu emițătoare, indică o mortalitatede peste 40 %, cauzată de sezoanele devânătoare din primăvară și toamnă, des-fășurate în zona sudică a Rusiei și înnordul Kazahstanului. La noi în țară

În România, proiectul are patru par-teneri: Societatea Ornitologică Română,A.G.V.P.S. din România, Ministerul Me-diului și Romsilva – Parcul NaturalBalta Mică a Brăilei.

Pe partea de conservare, în premieră,una dintre acțiuni este desfășurată încomun de specialiștii în conservare dela Societatea Ornitologică Română șide A.G.V.P.S., împreună cu asociațiilevânătorești afiliate din județele Brăila,Buzău și Constanța. Biologi de la SORși reprezentanți ai A.G.V.P.S. din Ro-mânia vor constitui patrule mixte pentrucombaterea braconajului. Acestea voracționa în zonele cele mai importantepentru gâsca cu gât roșu pe timp deiarnă: Balta Albă, Amara, Jirlău, LaculStrachina, Berteștii de Sus, Gura Ialo-miței, Iezerul Călărași. Rangerii dinParcul Natural Balta Mică a Brăilei vorpatrula în zona lor de activitate, întimp ce în Delta Dunării (unde vână-toarea este interzisă) se vor efectuadoar monitorizări ale efectivelor degâște venite la iernat.

Proiectul are și o parte dedicatăpublicului larg, de la sesiuni de trainingpentru vânători și custozi de arii naturaleprotejate, la amplasarea de panouri in-formative și realizarea de materialeaudio și video. Un aspect importanteste și continuarea colaborării cu fer-mierii, pentru protecția acestei specii.La ora actuală, în România, este în vi-goare o măsură de agromediu specialdedicată gâștei cu gât roșu.

Derularea proiectuluiProiectul a început la 1 noiembrie

2017 și va dura cinci ani. Cea mai„spectaculoasă” acțiune va fi amplasareaa 30 de transmițătoare satelitare pe totatâtea gâște cu gât roșu. Responsabilpentru această acțiune este parteneruldin Bulgaria (Bulgarian Society for theProtection of Birds). Informațiile de laaceste păsări vor arăta clar care suntzonele preferate de iernat din Româniași Bulgaria. Mai mult, informațiile primitedin zonele de cuibărit (Siberia) pot in-dica foarte clar ce efecte are încălzireaglobală asupra acestei specii.

IANUARIE 2019 | 15

Proiectul ,,LIFE pentru zbor sigur”,finanțat de Comisia Europeană, aadus împreună parteneri din cincistate cheie din areal – Federația Rusă,Kazahstan, Ucraina, România și Bul-garia, pentru a proteja această specieaflată în declin. Principalele obiectiveale proiectului sunt:

• îmbogățirea cunoștințelor despreimportanța amenințărilor specifice șidespre ecologia migrației, precum șidespre distribuția actuală a populațieide gâște cu gât roșu;

• implicarea factorilor de decizie șiimplementarea setului de măsuri deconservare pentru reducerea directă șiindirectă a mortalității cauzate de vâ-nătoare și deranj la siturile cheie,aflate de-a lungul rutei de migrație;

• implicarea factorilor de decizie îndezvoltarea practicilor de manage-ment pentru conservarea gâștei cu gâtroșu în siturile cheie și îmbunătățireacondițiilor pentru această specie;

• asigurarea implicării comunități-lor și a factorilor de decizie pentru aspori mândria comunității și a contri-buției la conservarea gâștelor cu gât roșu;

• îmbunătățirea statutului speciei și evaluarea efectelor implementării pla-nului de acțiune, verificate printr-un sistem cuprinzător de monitorizare aplicatîn toate țările aflate pe ruta de migrație.

OBIECTIVE

Gâștele sunt speciigregare și foarte

sensibile la orice formă dederanj. Niveluri ridicate dederanj în zonele deînnoptare și de hrănire suntcauzate de vânătoare,pescuit cu scop comercialsau speriere intenționată.Chiar și un singur foc dearmă este suficient pentru asperia un întreg stol.

Vânatul cu păr cel mai numeros dintre cele doborâte cu glonț în Europa este căpriorul,anual căzând circa 3,5-4 milioane de țapi. Trofeele acestora, sunt dorite cu pasiune devânători, evaluate oficial, expuse periodic pe plan național sau mondial dar, mai ales,evocă amintiri de neuitat.


E ste interesant faptul că, deși înGermania se vânează în ulti-mii ani peste 1 milion de

țapi/an, iar alte multe mii, cu femele șiiezi cu tot, sunt zdrobiți pe șosele, nuau mai apărut țapi purtători de trofeeremarcabile. În schimb, în reviste, amgăsit o asemenea știre, cu trei cazuriconcrete, dintre care două în MareaBritanie și unul în Suedia. Gândim cămerită să fie știute și de vânătoriinoștri, chiar dacă de atunci au trecutcâțiva ani.

Pe data de 11 mai 2006, vânătorulTom Trowbird din Didlington, locali-tate situată în zona Dorset din Țara Ga-lilor, în sudul Marei Britanii, a dobânditțapul al cărui trofeu are o lungime de299 mm, fiind evaluat la 275,66 puncteCIC. Acesta apare în Fig. 1.

La începutul toamnei aceluiși an, vâ-nătorul Marco-Pierre Whyte a împușcatși un țap cu trofeu excepțional, greu de1207 grame, evaluat la 269,8 puncteCIC, tot în zona Dorset, care apare în Fig.2. Deci această zonă a Europei are o po-pulație de căpriori cu trofee remarcabile.

Dacă urcăm spre Nord, găsim și înSuedia un record național de 246,9puncte CIC, cu lungimea de 268 mm șigreu de 875 grame. A fost dobândit devânătorul Karl-Georg Stiernstbard, peterenul de vânătoare Uildskofel, din re-giunea Scionen. Îl prezentăm în Fig. 3.

Datele și imaginile provin din revistaLov i Orâjie, ce a încetat recent să mai aparăla Sofia, în articolul Trofee de căpriori, mar-tie 2011, pag.18. semnat D. și N.

În Anglia lupul a fost de mult lichi-dat, deci nu putea fi un factor de selec-

ție. Nici câinii nu au șanse să rămânăhoinari, dar nici turbare nu au în țară!În Suedia există puțini lupi, care însăpreferă să mănânce câinii lăsați prea li-beri, mai ușor de surprins decât un că-prior vigilent. Iar terenul de vânătoareunde a fost doborât căpriorul cu trofeu-record era desigur păzit.

Îmi aduc aminte că, mai demult, amcitit în altă revistă de vânătoare bulgă-rească un articol-reclamă scris de un în-soțitor de vânători (el colaborase și cufirma Kettner în Africa), care a mers cuun grup de germani la un teren cu că-priori, în nordul RSF Jugoslavia (era în-ainte de războiul de-acolo). Cele câtevatrofee, ușor dobândite, erau toate fru-mușele, nimic special. Pe când cele treide mai sus dovedesc calitățile de luptă-tori ale purtătorilor!

Trofee de excepțieMATEI TĂLPEANU

Trofee de vânatSTATISTIC~

1 2 3

H ipotermia poate apare încazul în care câinele a trecutprin apă și părul rămâne ud

sau chiar îngheață din cauza frigului,sau pe vreme cu ploaie înghețată saulapoviță, când temperatura scade bruscsub zero grade. Mult mai rare sunt ca-zurile în care hipotermia poate aparedacă vremea este rece, dar uscată.

Rasele de câini cu păr scurt sunt deregulă cele mai expuse și afectate defrigul iernii, iar în acest caz, o măsurăpreventivă, practică și eficientă, este fo-losirea vestelor de protecție. Pentru câiniide vânătoare au fost create modele adec-vate, ce vin în întâmpinarea condițiilorspeciale în care aceștia se află pe teren.

Principalele avantaje oferite de ves-tele de protecție pentru câinii de vână-toare privesc câteva aspecte importante:

• păstrează confortul termic al câi-nelui pe vreme nefavorabilă, fie că estevorba despre frig sau precipitații pre-cum lapovița sau ploaia înghețată;

• sporesc vizibilitatea câinelui, maiales în cazul vânătorilor desfășurate înteren acoperit cu vegetație deasă, por-tocaliul fluorescent al vestei fiindfoarte ușor de observat;

• protejează câinele împotriva tăie-turilor sau înțepăturilor în vegetația cughimpi sau înghețată, așa cum este cazultrestiei și păpurișului în timpul iernii;

• vestele concepute pentru câinii ceaportează din apă oferă, pe lângă pro-tecția termică și o flotabilitate sporită,ușurând efortul fizic al câinelui la de-plasarea prin apa rece.

Materialele din care sunt confecțio-nate vestele asigură câinelui nu doar

protecție, dar și confort, un elementesențial, indispensabil pentru desfășu-rarea nestingherită a mișcărilor. Majo-ritatea materialelor folosite suntrezistente, impermeabile și elastice.Alături de noepren, fibrele sintetice pre-cum fleece-ul și gore-tex-ul aduc calita-tea specială, necesară pentru ca vestelede protecție să se ridice la înălțimea aș-teptărilor, mai ales în condițiile devreme extremă din timpul iernii.

Și, nu uitați, înainte de a ieși cu câi-nele „echipat”, pe teren, la vânătoare,este recomandat să îl obișnuim cu nouasa „vestimentație”. Altfel, putem aveasurpriza ca în loc să se concentreze lavânătoarea în sine, patrupedul să aibăfoarte mult de lucru cu noua sa „costu-mație” devenită, pentru moment, multmai interesantă…!

IANUARIE 2019 | 17

Se știe despre câinii de vânătoare că pot suporta destul de bine temperaturile scăzute aleiernii, mult mai bine decât căldura verii. Prea mult frig, însă, poate duce la situațiineplăcute, precum instalarea hipotermiei și, de aici, la accidente nedorite. În plus, dincauza discomfortului considerabil produs de frig, atenția partenerului nostru patrupedpoate fi drastic distrasă de la ce are de făcut, fapt ce poate crea situații neplăcute în teren.

Iarna la vânătoareALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIECâinele de vânătoare

Stafia (I)ȚIȚI


- Le-o fi și lor foame, am mai încercatnoi să-i ponderăm.

- Le-o fi, dar să nu mănânce găinilenoastre! ne-au răspuns oamenii supă-rați.

- Dar ce-ați vrea să mănânce, lucer-nă?

Și așa, ne tot ciondăneam de câteori ne întâlneam pe uliță ori pe la bufet,până ce ne-am hotărât să mai răscolimcoclaurile în căutarea vreunei hoațe roș-cate ori a vreunui dihor atras de puișoriide-abia ieșiți din găoace.

Așa că ne-am întâlnit boierește, pela ora nouă, și am hotărât să facem doaro scurtă bătaie, mai mult o scormoneală,în care să cuprindem locurile cercetatedis-de- dimineață de paznic, împreunăcu un vânător mai tinerel care nu gemeade greutatea urcușului și care, astfel, aucăutat ceva urme proaspete ce erau per-fect vizibile în zăpada proaspăt căzută.Drept urmare, am făcut planul de bătaie,repartizându-i și pe cei câțiva copii caretrepidau de bucurie la gândul că vor hă-lădui prin pădure, împreună cu vânătorii,și care nu-și mai desprindeau privirileîncântate de la armele aflate la vederepe umerii noștri.

Împreună cu noi se afla și un vânătorceva mai în vârstă, dintr-o comună dinpărțile Buzăului, sosit la niște rude, undeurma ca să petreacă și Sfântul Crăciuncu familia, tip căruia nu-i mai tăceagura povestind tot felul de întâmplăripe care, în realitate, nimeni nu le asculta,dar care lui îi creau o vizibilă plăcere.Ce mi-a atras atenția la el a fost însă uncuțit mai concret, datorită lungimii sale,care semăna cu un fel de iatagan bineancorat de cureaua pantalonilor și care,la fiecare pas, se bălăngănea amenințătorîn lungul piciorului.

- Ce cuțit zdravăn aveți, domnule în-vățător, n-am putut eu să mă abțin sănu-i fac plăcerea de a-i lăuda „dotarea”.

- Nu e cuțit, stimabile, este un (?…),și mi-a spus denumirea, probabil înarabă, a acelui iatagan, presupusă a ficea corectă.

- I-auzi, am exclamat eu, prefăcân-

du-mă a fi impresionat de denumireasabiei, îmi închipui că este periculoasătare de tot.

- Bineînțeles, s-a lăsat antrenat îndiscuție învățătorul și, prin câteva mișcăribine exersate, a extras din teaca de pielesabia cu lama lată și destul de lungă, laa cărei apariție au amuțit de îndată ceicâțiva copilași aflați printre noi ca gonaci,măsurându-l înfricoșați în timp ce schițaîn aer niște mișcări amenințătoare, sim-bolizând un fel de luptă cu inamici în-chipuiți.

- Ce părere ai, nu-i așa că mă potlupta cu ursul având săbiuța asta lamine?

- Normal, i-am dat eu imediat drep-tate, dar stăvilindu-mi pornirea de a iz-bucni în hohote de râs în fața spectaco-lului inedit pe care mi-l oferise.

Și cum între timp ne adunaserăm cutoții, paznicul ne-a explicat rapid cumsă ne răspândim în teren astfel încât,răsfirându-ne cu gonacii strecurați printrenoi, să ne apropiem în cerc unii de alții,iar la final să putem închide cercul chiarlângă zidul cimitirului din sat, pe lângăcare să ieșim din nou în uliță.

- Deci, se trage numai la vulpe, înspecial, și eventual la dihor dacă veți dade el. Dimineață am dat o raită și amgăsit o mulțime de urme, însă numai devulpe, iar după părerea mea, la ora astacred că se află deja prin vizuini. Doarîntâmplător să mai dăm de vreuna în-târziată. Dar, încercarea moarte n-are,că cine știe…

Odată instructajul făcut, am pornit-o voinicește în direcțiile stabiliteși, până să înceapă adevăratul urcuș,am savurat cu mare plăcere aerul receși plăcut al pădurii primitoare careimediat ne-a împrejmuit. Ne-am strecuratcu atenție printr-o porțiune foarte deasăde cătină și măceș, din care rupeamcâte un fruct mai atrăgător pe care îlstriveam în gură, strecurându-i suculprintre dinți și astfel potolindu-mi setea,pe care o mai hrăneam și cu zăpada cu-rată și destul de proaspăt așternută. Pejos am descoperit o sumedenie de urme,

de vulpe în special, dar și de bursuc, iarunele cred că de jder. Așa că aveamarma pregătită, mai ales pe direcția încare știam că se află grupul învecinat,de unde s-ar fi putut să am surpriza plă-cută să mă pomenesc cu vreo cumătrăfugind, deranjată de apariția lor.

N-a fost să fie așa, însă nu s-a auzitnici vreun alt foc de armă care să nesemnaleze că vânatul căutat de noi s-arfi pus în mișcare. Nu după mult timp,ne-am apropiat unii de alții pe nesimțite,așa că ne-am tras sufletul după urcușulcare devenise cam abrupt. Deoarece tim-pul trecea mult mai repede decât am fidorit noi, ne-am răspândit iarăși, dar cuscopul de a urma un anume traseu, pen-tru a putea ajunge la final în preajmagardului cimitirului din sat.

Nu mai aveam nici o presimțire cămi-ar ieși vreo vulpiță în cale, așa că ampus arma în spinare, mișcându-mă astfelcu ceva mai multă ușurință. Nu pestemult timp, l-am zărit în dreapta mea peînvățător. Din primul moment mi s-apărut că ceva nu era în regulă cu el, așacă m-am tras ușor după un pom maigros, de unde aveam o vedere mult maiclară asupra lui. Astfel, mi-am dat seamacă atenția îmi fusese atrasă de poalascurtei lui, pe care o legase cu ceva labrâu, iar în mâna stângă ținea sabiapregătită pentru a lovi agresorul. Armaera ținută strâns în mâna dreaptă, cudegetul arătător încovoiat pe trăgaci,altfel spus era gata de tragere, de apărareori de atac în orice moment.

Atitudinea lui m-a fascinat într-atâtîncât n-am putut ca să renunț la a-lurmări de departe, gândindu-mă în spe-cial la modul în care ar putea decurge oeventuală confruntare a lui cu un ursori un vier. Marcat de imaginea acestuia,m-am pomenit că, fără să-mi dau bineseama ce fac, mergeam încet la vale, totîn urma lui, și răscoleam cu privirea ză-pada imaculată pentru a descoperi vreourmă de urs ori de mistreț.

– va urma –

POVESTIRI

Era o iarnă frumoasă. Nu mai ningea, iar gerul potolit ne răcorea atât cât să nutranspirăm, dar nici să strice zăpada pufoasă care ne ajungea până la o palmă subgenunchi și să nu o topească. Până la Crăciun nu mai era prea mult, așa că pregătirile desărbători, fiind cam terminate, am hotărât să ne petrecem timpul liber la o combatere,făcând astfel hatârul multor săteni care ne tot reclamau că nu facem nimic împotrivavulpilor care le cam călcau ogrăzile. Unii reclamau că le mănâncă puicuțele, alții că le-a furat rațele chiar din mijlocul curții, și așa mai departe.

N umărul mare de specii de rațesălbatice și efectivele adeseaimpresionant de mari ale fie-

căreia dintre acestea, pun în evidențăcapacitatea de supraviețuire, în parte șidatorită unor adaptări perfecționatede-a lungul evoluției în timp a aces-tora. Concurența la hrană, la locurilede cuibărit și de iernat, supraviețuireaîn condițiile vitrege ale iernii și posibi-litatea deplasării, uneori pe distanțegreu de imaginat, au dezvoltat adap-tări ce au redus competiția între specii.

Natura a asigurat încă o dată adapta-bilitatea și sustenabiliatea acestor spe-cii, într-un mediu de viață tot maicomplex, mai competitiv și mai aglo-merat!

Văzul și auzulCa vânători, am învățat să ne camu-

flăm aproape de perfecțiune pentru ane putea bucura de succesul unei par-tide de vânătoare la rațe. Legătura estecât se poate de simplă, rațele au vede-rea deosebit de ageră!

O privire mai atentă la anatomiaochilor rațelor, pune în evidență unnumăr superior de conuri în structuraacestora, alături de o poziționare spe-cifică a vaselor sanguine în globul ocu-lar. Grație lor, rațele pot vedea detaliilela o distanță de două ori și jumătatepână la de trei ori mai mare decât noi.În plus, vederea este mult mai bună încondiții de luminozitate redusă, pre-cum la răsăritul sau apusul soarelui șipot sesiza cu mult mai multă acuitatemișcarea, chiar și la distanță sporită.

Despre auz, deși nu au lobi și suntacoperite cu pene pentru a le protejade curenți în timpul zborului, urechilerațelor sunt perfect funcționale și per-cep foarte bine sunetele. Încă din ou,puii rațelor sunt capabili să distingă șisă rețină glasul mamei, un element cri-tic pentru supraviețuire după eclozare.Iar sensibilitatea și acuitatea auzului sepăstrează pe toată perioada vieții. Deaici putem să înțelegem utiliatea folo-sirii chemătorilor în vânătoarea la rațe.Este însă drept, avem nevoie de timppentru a învăța varietatea sunetelordin „limbajul rațelor” și a pune corectîn practică, cu ajutorul chemătorilor,tehnica folosirii acestora!

„Schimbătorul de căldură”Ne-am întrebat adesea cum oare ra-

țele și picioarele lor nu îngheață cândstau pe gheață, în zăpadă sau în apărece ca gheața timp îndelungat. Este unalt „secret” al rațelor, un mecanism ceoferă protecție, dezvoltat în timp, ca oadaptare la condiții extreme de mediu.Acest mecanism se bazează pe existențaunei anatomii speciale a sistemului cir-culator sanguin. Astfel, arterele carepoartă sângele cald spre picioare suntpoziționate foarte aproape de venele ceaduc sângele rece dinspre picioare, per-mițând transferul căldurii. „Schimbăto-rul de căldură” funcționeazăpermanent, sângele rece încălzindu-seîn drumul său spre partea superioară acorpului, eliminând pericolul aparițieișocului termic negativ, iar sângele calddinspre corp se răcește ușor, dar păs-trează suficientă caldură pentru a pro-teja picioarele și labele de îngheț.Fenomenul este cunoscut drept contra-curent circulator sanguin și permiteconservarea energiei calorice pe total, îninteriorul organismului. Sunt și părericare susțin că, la nivelul piciorelor, arexista și un anume anti-freeze natural,de genul ethylene glycol, care coboarătemperatura de îngheț a sângelui. Cu-rios, dar cât se poate de simplu și ex-trem de eficient!

IANUARIE 2019 | 19

STUDIU

O imagine cât se poate de familiară, nu numai pentruvânători ci, mai nou, și pentru cei ce ies la o simplăplimbare prin parcuri, rațele sălbatice au devenit parteobișnuită a tabloului citadin de zi cu zi.

Curiozități larațele sălbaticeCOSTIN ALECSANDRESCU

V ă doresc să vă bucurați de întregtabloul cinegetic al zilei de vâ-nătoare, de pregătirea plecării,

de întâlnirea din zorii dimineții, de chetaplină de bucurie și pasiune a câinelui, desunetele și culorile naturii, de tirul reușitdar cumpătat, de aport, de tabloul de lafinalul vânătorii, de poveștile și aromeleculinare ce însoțesc finalul zilei. Nu can-titatea, ci calitatea contează. Nu numărulpieselor doborâte ci modul în care ofaceți contează. O singură piesă dobândităîn condiții dificile și pentru care câinelea lucrat fără greșală face mai mult decâtzece piese doborâte la „foc automat”. Săfie cât mai mulți vânători care să-și gă-sească bucuria și satisfacția în citirea ur-melor, realizarea selecției vînatului, înlucrul alături de câine, decât în numărulpieselor doborâte. Vă mărturisesc sincerși cu regret că de multe ori ascultând is-torisirile despre anumite partide de vâ-

Noul anMARIA SĂVULESCU


Iată-ne din nou martorii unui nou început. Lăsăm în urmă anul trecut cu toate ale lui,luând cu noi experiențele, păstrând în suflet amintirile. Fie ca în noul an să vă bucurați derealizări și împliniri alături de toți cei dragi. Anul să vă aducă cât mai multe vânători deneuitat, petrecute în compania camarazilor și partenerilor patrupezi, bucurându-vă de câtmai multe aporturi reușite, apusuri violacee la pasaj, ceața dimineții spartă de trecereacârdurilor de gâște, mirosul de grâu crud, frumusețea exemplarelor de căprior păstrate înteren pentru perpetuarea caracterelor puternice, tupilatul iepurelui, înălțarea fazanilor,cântul prepelițelor, zborul de fluture al sitarului și glasul cerbilor în timpul boncănitului.

DIN TEREN

Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

nătoare am senzația că ascult evaluăriale unor concursuri de tir sportiv. Un altaspect important este respectarea eticiivânătorești. Atitudinea față de vânat,natură, camarazi și câini, poate aducearmonie sau poate distruge cu desăvârșireo zi de vânătoare. O veche zicală româ-nească zice: „spune-mi cu cine te însoțeștica să îți spun cine ești”. Alegeți cu grijăgrupul în care veți merge la vânătoare șiurmăriți ca toți să respecte regulile sta-bilite. Nerespectarea modului de utilizareși purtare a armei de vânătoare poateface diferența dintre o zi liniștită și unacu un final tragic. Cumpătarea, stăpânireade sine și urmarea regulilor sunt esențiale.Vă îndemn să faceți totul cu măsură șifără patimă, cu bucurie și grijă pentrucei din jur, fie oameni, câini sau sălbăti-ciuni!

În prima lună a anului ne putembucura atât de partide la vânat cu pene,cât și cu blană. Vânătoarea la fazani esteuna dintre cele mai comune, dar, în acelașitimp, și frumoasă. O putem face atât lapicior, alături de câine, dar și cu gonaci.Pentru mine, trebuie să vă mărturisesc,prima variantă este cea preferată.

Gândindu-mă la vânătorile la fazanîn lunile de iarnă îmi vin în minte câtevaimagini. Era o dimineață geroasă de ia-nuarie. În urmă cu două-trei zile ninsese.Parcă te aflai în lumea Crăiesei Zăpezilor.Crengile copacilor complet înghețate șilucioase păreau a fi din cristal, câmpulalb se termina în marginea râului prinsîn strânsoarea gheții, totul era luminatde un cer senin pe care urca, încet,încet, un soare timid. Povestea serii șinopții trecute putea fi citită de ochiulexperimentat al vânătorului, scurmăturanervoasă a porcilor în căutarea boabelor

de porumb și a rădăcinilor ascunse înpământ, trecerea iepurelui către covrulunde urma să înnopteze, urmele de fa-zani, veniți după trecerea mistreților, încăutarea boabelor rămase, pasul vulpii.Totul se putea vedea atât de bine. Maideparte, în zare, se vedea linia feratăstrăjuită de-a stânga și dreapta ei detufe mari de porumbar înghețate. Peele erau așezați unul lângă altul fazanii.M-am uitat cu binoclul. Parcă ar fi fostniște globuri viu colorate atârnate înpomul de Crăciun. Erau înțepeniți defrig. Ne-am uitat cu toții fermecați deimaginea de poveste și am hotărât înunanimitate că nu ar fi fost etic și corectca pe acel frig năprasnic, în care până șisimțurile vânatului păreau că înghețaseră,să ne îndreptăm, însoțiți de câinii moștri,către ei. Am profitat de acea zi și defaptul că unul din depozitele de cerealeera în apropiere pentru a ne duce și alua câțiva saci de grăunțe, pe care i-ampus în locurile de hrănire. Spre prânz,după ce terminasem cu încărcarea hră-nitorilor, gerul se mai domolise. Soareleprinsese ceva putere. Parcă și râul glăsuiamai cu putere, îndemnat de căldura soa-relui. Ne-am apropiat de câteva coturiale cursului de apă unde știam că popo-sesc rațele și am reușit să ridicăm câteva.Nu prea multe, căci aportul din apa recenu se putea face de prea multe ori, dingrijă pentru câini. Astfel socoteala noastrăde acasă s-a dovedit a fi total diferită deceea ce am trăit în teren. Cu toate asteaa fost o zi reușită, iar fazanii au înregistrato victorie totală. Ne-au fermecat cu fru-musețea și ne-au înmuiat cu fragilitatealor. În următoarele zile vremea s-a îm-bunat și, la următoarea ieșire, fazanii s-au ridicat în văzduh, pentru a poposi

apoi în strânsoarea grijulie a câinilor. Vânătoarea la fazani are farmecul ei

specific și ceva diferit în fiecare perioadăa sezonului de vânătoare. În lunilecălduțe de toamnă, în special în octom-brie, este bucuria începutului de sezonși așteptarea începerii vânătorii la iepuri,în noiembrie. La începutul toamnei,câinii, mai ales cei de vârste mai fragede,pot lucra în condiții prietenoase dinpunct de vedere al temperaturilor. Înplus, te poți bucura și de ridicarea uneiprepelițe sau de zborul unui sitar. Apoivin zilele ursuze, ploioase și cu vânt pu-ternic în care nu știi ce te obosește maimult, greutatea noroiului adunat pecizme sau îndrăzneala vântului care tetot împinge și nu îți dă pace. Totul estemozolit și ud, cîinele, hainele, penelefazanului, desaga și interiorul mașinii.Și chiar atunci când începi parcă să numai suporți umezeala și noroiul, vinzilele geroase și ninse de iarnă. Aceleașilocuri, dar îmbrăcate în haina hibernală,îți dau senzația unei imagini nemaiîn-tâlnite până atunci. O zi nu seamănă cualta, o experiență nu este identică cucea trecută, totul este același și totușinou. Natura, vânatul, totul este viu șiîntr-o continuă transformare. Misterultrecerii anotimpurilor ne face să trăimfiecare an altfel, acumulând experiențe,împlinindu-ne dorințe și plămădind însuflete noi vise.

Vă urez ca anul care a venit să văaducă multe bucurii alături de cei dragi,noi experiențe, noi încercări trecute cusucces și bucurie, noi întâmplări vână-torești, noi prieteni, căței sănătoși șimultă iubire pe care să o împărtășiți fa-miliei, animalelor, naturii și tuturor celordin jur! La mulți ani!

IANUARIE 2019 | 21

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

E ste un răspuns la chemarea in-terioară, când pleci de acasăgrăbindu-te să nu te apuce

amurgul zilei, pentru că trebuie să alegistandul pentru pasajul la rațe, și bucuriaeste și mai mare când, după pasaj, viiacasă încărcat de noi amintiri și impresiivânătorești, când te bucuri de natură,de aer curat, de liniște și de o partidăreușită.

Împrejurimile Bucureștiului oferă,la numai o jumătate de oră de mers încadența cailor putere, o paletă generoasăde posibilități pentru vânătoare. Sabarulși Argeșul, sunt numai câteva oferteatractive care, în cazul pasajului, te în-văluie în liniștea specifică locurilor șinumai rareori aceasta intră în rezonanțăcu zgomotul plopilor, când ramurilebătrâne trosnesc de gerul lăsat pestenatură.

Costumați în alb sau în contrast cualbul zăpezii, cu autorizația de rigoare,iată-ne din nou la o partidă de vânătoarela rațe, unde aveam să încercăm câtevaochiuri cu apă scăpată de îngheț, aleunor lacuri, pentru ca apoi să urmămcâteva poteci tainice, pe malul apelorcurgătoare. E vremea rațelor!

În „cartierul” anatidelorAjunși în teren și cunoscând deja

„cartierul” rațelor ai nevoie doar de unminut pentru a pregăti armele și mu-niția, patru-cinci minute până la loculde pasaj, trei minute pentru amenajareasumară a camufljului oferit de natură,un minut, cel mult, pentru a comunicacu vecinii vânători și, apoi, cât timpdoriți până la apariția primelor silueteale zburătoarelor așteptate. Răbdareavânătorului e de aur!

Natura îți oferă prilejul de a cunoaștediferitele specii de vânat, de a-i învățaobiceiurile, chiar și slăbiciunile, dar șifaptul că trebuie să ținem cont de inte-ligența și simțurile acestora. Este deasemena un prilej de a ne ecunoaștepe noi înșine, pentru că, după ce deviivânător, trebuie să ții pasul cu tot ceeace este nou în materie, pentru a temenține în rândul celor ce respectăvânatul și vânătoarea. Sunt toate acestealucruri la care putem reflecta atuncicând timpul trece și așteptăm rațelesă-și facă apariția la pasajul de seară.Și nu numai…!

Să ni-l amintim pe Sadoveanu, des-pre care se afirma că „…din preumblă-

Iarna la rațeText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN


Parcă mai ieri eram în 2018, astăzi deja suntem în 2019,cu un început de an ce a oferit în multe locuri priveliștiacoperite de albul zăpezii, ce aduceau din nou în prim planpasiunea pentru vânătoare. Și nu a trecut mult timp decând am ascultat ultima oară liniștea naturii! Este oplăcere să te afli pe malul unui râu și să te bucuri deinedite momente prilejuite de pasajul rațelor. Asemeneaunui spectacol, peisajul hibernal capătă o cu totul altăculoare și dimensiune, și toate acestea numai pentru căeste o iarnă plină de speranțe vânătorești.

DE SEZON

IANUARIE 2019 | 23

rile lui cu pușca și cu undița s-a întorstotdeauna cu ceva de preț, cu multmai mare și mai valoros decât tolbabogată cu vânat dobândit sau coșulgreu cu pește, și anume, a cules, perând, boabele de aur din care au răsăritapoi multe din nestematele scrisuluisău…” (Aurel Hărăguș). Citindu-i șirecitindu-i povestirile vânătorești, fiecaredintre noi ne îmbogățim cultura, deve-nim mai buni și ducem mai departetradiția vânătorească.

Revenind la momentul pentru caream evadat din mediul urban, așteptămîn continuare cu nerăbdare clipele încare, din văzduh, vor coborî rațele, ples-căind luciul apei și dând cunoscuteleacorduri sonore de bun găsit suratelorexistente, care deja sunt preocupate prin-tre trestii de pregătirile pentru noapte.Este ca un permanent neastâmpăr!

Amurg de iarnăEste liniște generală. Păsărelele au

încetat a mai ciripi, ba chiar și coțofenelese retrag pe la „casele” lor, din respectparcă pentru înserare, obosite probabilde atâta larmă făcută în timpul zilei.Gerul pune stăpânire peste tot, făcândsă scârțâie zăpada, iar vrăbiuțele zgri-bulite, înșirate pe o creangă de salcâm,își umflă penele sfidând capriciile vremii.Ziua e pe sfârșite însă pasajul abia începe!

Din perspectiva vânătorului, vitre-giile naturii fac parte din decorul specificiernii, combinate cu entuziasmul mo-mentului și potențialul pasajului. Tolbacu amintiri va fi mai plină sau mai să-racă, după cum locul ales, durata și in-tensitatea pasajului, vor da satisfacțievânătorului pasionat.

Amurgul e pe sfârșite. Două singu-ratice siluete negre vin grăbite și, dupăcâteva minute, alte cinci se contureazăpe cer, semn că începe pasajul. Primelese apropie deosebit de vigilente, facdouă cercuri deasupra stufului încon-jurat de ape și deodată, ca fulgerul,coboară în picaj, alunecând pe luciulapei cu reflexe de galben de la luminalunii pline. Convenisem ca la primelerațe venite pe apă să nu se tragă. Și afost o măsură bună, pentru că în numai5-6 minute, alte surate, și nu puține,au coborât spre malurile apei, convinsecă nu există pericol. Urmează apoi mo-mentele când focurile de armă destramăliniștea locurilor și, cu puțin noroc,ciochinarele adună piesele dobândite.Apoi se lasă din nou liniștea, ca și cândnimic nu s-a întâmplat, mai trec câtevaclipe bune de așteptare și pasajul con-tinuă. De pe luciul apei se ridică în di-recția vânătorilor din flancul stâng doirățoi gălăgioși, armele dau glas și unul

pică chiar în locul de pândă unde seaflă Cornel și „doctorul”. Deh, norocsă ai! După pasaj, amuzamentul a con-tinuat, când un alt amic vânător agreșit, sfidând nivelul apei, și la un pasfăcut lateral a reușit să-și umple ocizmă cu apă. Brrr…!

Final de pasajÎnserarea ne-a cuprins fără să prin-

dem de veste, dar albul zăpezii ne dă

în continuare speranțe pentru încă pu-țină lumină naturală. Semnele de finalde pasaj, după patruzeci de minute deeducare a voinței, îl dau ultimele treirațe care se adaugă și ele la ciochinar.Am petrecurt un timp plăcut, plin demomente hazlii și animate desigur cuceva glume peste care s-au presăratfără doar și poate „sarea și piperul”, ceau sporit farmecul serii, încheind încăo zi și o partidă reușită la rațe…!

Din perspectivavânătorului, vitregiile

naturii fac parte dindecorul specific iernii,combinate cu entuziasmulmomentului și potențialulpasajului. Tolba cuamintiri va fi mai plină saumai săracă, după cum loculales, durata și intensitateapasajului, vor da satisfacțievânătorului pasionat.

MAMIFERE: bizam, căprior (femelă),cerb comun (femelă și vițel), cerb lo-pătar (femelă și vițel), câine enot,dihor comun, hermelină, iepure-de-

câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gârliță mare, graur, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rațămoțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare,rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător,sturzul-viilor.

CE VÅN~M

B oala este provocată de agentuletiologic Trichinella sp., cel maifrecvent Trichinella spiralis, un

parazit de dimensiuni reduse (1,4-1,6mm masculul și 3-4 mm femela), localizatîn intestinele animalelor receptive.

DescriereFemelele sunt vivipare și nasc circa

2.000 de larve fiecare, în cele 4-6 săptă-mâni de viață. Din intestin, cele maimulte larve ajung pe cale limfatică încirculația sanguină, iar prin aceasta înmusculatura striată a animalelor receptive,unde se încapsulează sub formă de spirală,arareori câte 2-4 exemplare la un loc, închisturi ovoidale de dimensiuni micros-copice. În această formă larvele trăiescpână la 20 de ani în corpul animalelorsălbatice și până la 24 de ani în corpulomenesc. De remarcat faptul că, după 6luni, o parte dintre chisturi pot degenerași se pot calcifia, proces care duce lamoartea larvei după aproximativ 16 luni.

Din stadiul de larvă închistată, evo-luția bolii este întreruptă. Ea poate fi re-luată doar în cazul consumului de carneparazitată, sub acțiunea sucurilor gastrice,care dizolvă membranele chisturilor șipun larvele în libertate.

De reținut, ceea ce se cunoaște maipuțin, că o parte din larvele născute înintestinul animalelor receptive nu iaucalea limfatică și sanguină de migrarespre mușchii animalului parazitat, cisunt eliminate direct în exterior, prinintermediul fecalelor. În continuare,prin consumul acestora de către speciilecoprofage (insecte și păsări) sau de pefurajele contaminate, larvele pot ajungedin nou în intestinele animalelor re-ceptive. Păsările coprofage și cele ne-crofage pot disemina, la rândul lor, lar-vele și, respectiv, chisturile, prin propriilefecale, către pești și alte specii care leconsumă, așa încât ajung în final tot înintestinele animalelor receptive.

Indiferent de calea prin care larvelelibere sau închistate ajung în intestineleanimalelor receptive, cele din urmădevin reproductive după 2-6 zile de laingerare. Urmează copularea, dupăcare masculii mor imediat, iar femelelevivipare asigură reluarea ciclului bio-logic.

RezistențăLarvele rezistă în natură în funcție de

substratul în care se regăsesc: în fecale 8-27 zile, în carnea alterată cca. 6 luni și încorpul unor insecte 5-8 zile. Larvele mordupă 40 minute de fierbere la 75-80o C.Rezistă 4 zile în carnea congelată la -20o

C și o oră, în cea congelată la -30o C. Să-rarea și afumarea cărnii nu are efect dedistrugere a larvelor. În cârnați și pastramă,larvele supraviețuiesc până la 2 ani.

Desigur că rezistența în natură esteinfluențată și de temperatura mediuluiambiant. Astfel, temperaturile scăzutedin lunile de iarnă favorizează supra-viețuirea larvelor, întrucât asigură con-servarea mai îndelungată a cadavrelor,crescând șansa de a fi consumate despeciile necrofage. Temperaturile ridicate,din timpul verii, au efect contrar, fiindcădetermină intrarea în putrefacție rapidăa cadavrelor, făcându-le improprii con-sumului carnivorelor și rozătoarelor.

Animale receptive Trichineloza a fost descoperită în corpul

a peste 100 de specii domestice și sălbatice,carnivore, omnivore, dar și erbivore. Dintrespeciile sălbatice parazitate, mai frecventamintim mistrețul, ursul, viezurele, vulpea,jderul, râsul, pisica sălbatică, dihorul,nutria, hârciogul, șoarecele, șobolanul,cerbul, veverița, bufnița, huhurezul etc.Dintre speciile domestice remarcăm înprimul rând câinele, pisica și porcul.

ManifestarePerioada de eliberare a larvelor din

chisturi și de maturizare a acestora estede 3-4 zile de la consumul cărnii infestate,iar semnele bolii se mențin până la 10-12zile, după care se atenuează. Simptomelesunt în general discrete la animalele săl-batice și constau în diaree, uneori hemo-ragică, apetit capricios, astenie, abatereetc. Simptomele anatomo-patologice selimitează la inflamarea musculaturii inva-date de larve, iar uneori la distrofie mus-culară, miozită seroasă sau granulomatoasăși edeme interstițiale generalizate.

La om boala se manifestă în douăfaze: perioada de invazie și perioada destare. În prima perioadă, după 7-8 zilede la consumul cărnii infectate, apartulburări digestive, grețuri, vărsături sau

constipație alternând cu diaree sangui-nolentă, astenie și febră, care dureazăcca. o săptămână. În perioada următoare,a migrării larvelor și localizării acestoraîn mușchi, apar tulburări toxice și alergiceînsoțite de febră, „boala capetelor mari”(edeme faciale și ale pleoapelor), foto-fobie etc. De asemenea, apar durerimusculare și articulare, în timpul mas-ticației, vorbirii și respirației, precum șitulburări de mers. Evoluția acestei stăridurează 2-3 săptămâni. În această pe-rioadă pot apărea complicații mai grave,cum sunt encefalita, hemiplegia, pneu-monia hemoragică și miocardita, carepot determina o mortalitate de 10-30%.

DiagnosticareaSe face prin examen trichinologic

pentru stadiul larvar, prin metoda com-presiei pe lamă și analiză la microscop(trichineloscop) sau prin metoda digestivă.În cazul ambelor metode se folosește, camaterial de lucru, țesut muscular prelevatdin zone preferate de larve: diafragmă,musculatura de la baza limbii, mușchiiintercostali, mușchii maseteri, mușchiiantebrațului etc. Alegerea celei mai po-trivite metode de examinare a carcaselorpentru trichineloză depinde de posibili-tățile existente și de numărul probelor,cea de-a doua fiind recomandată în cazulunui număr mare de probe.

Măsuri de prevenire și combatereÎn natură, foarte importante pentru

profilaxia și combaterea bolii, mai alesîn terenurile unde au fost depistateexemplare de urs și de mistreț parazitate,rămân următoarele măsuri:

• efectuarea examenului trichines-copic al vânatului receptiv destinat con-sumului uman;

• neutralizarea cadavrelor de carni-vore împușcate sau găsite moarte înteren, prin incinerare sau îngropare;

• combaterea intensă a șoarecilor șișobolanilor;

• interzicerea furajării animalelor săl-batice carnivore și omnivore (mamifere șipăsări necrofage) cu cadavre și viscereprovenite de la animale receptive la boală;

• interzicerea furajării animalelordomestice carnivore cu carne și deșeurinesterilizate prin fierbere.

În caz de confirmare a unor cazuride trichineloză, în terenurile respectivese vor intensifica măsurile prezentate,punându-se accent pe reducerea numă-rului de viezuri și pe o combatere maiintensă a șoarecilor și șobolanilor.

În prezent se studiază imunoprofilaxiabolii, dar nu s-a ajuns la un acord caresă permită comercializarea unui vaccinîn acest scop.

TrichinelozaDOCTOR VET


Trichineloza sau trichinoza este o zoonoză parazitară,gravă mai ales pentru om, cu localizare intestinală înstadiul de adult și localizare musculară în stadiul larvar.

Bolile animalelorFAUN~

IANUARIE 2019 | 25

C unoscut în mitologia greacă depe timpul lui Aeneas, unul din-tre ancestorii romanilor, vâscul

apare și la celți, unde era privit dreptun remediu pentru animalele bolnaveși un antitdot împotriva otrăvii, fiindconsiderat scaru atunci când creștea peramurile stejarilor. În Europa, vâscul aatras dintotdeauna interesul popularfiind înconjurat de mit și legendă,având aparent puteri magice vis-à-visde fertilitate, dragoste și vitalitate. Obi-ceiul sărutului sub ramura de vâsc, cuocazia Sărbătorilor Crăciunului, estepentru prima dată menționat, în scris,în Anglia, într-un document ce dateazădin secolul al 16-lea. În tradiția noastrăpopulară, vâscul este un simbol al ospi-talității, iar în noaptea Anului Nou, se

pune la ferestre și la tocul ușilor pentruca să apere casa de rău și pentru aaduce spor și belșug în gosodărie.

Pentru remedii terapeutice se folo-sesc frunzele și ramurile tinere, proas-pete sau uscate. Recoltarea acestora sepoate face tot timpul anului, dar cuprecădere iarna, când vâscul este maiușor de deosebit, arborii pe care creștefiind fără frunze.

Între alte componente, frunzele și ra-murile de vâsc conțin, minerale, mucila-gii, glicozide, saponozide, viscină, betași alfa viscol, colină, si aminoacizi liberi.

Grație proprietăților sale terapeu-tice, vâscul comun are acțiune vasodi-latatoare, hipotensivă, antispasmodicăși hemostatică, astfel că poate ajuta încazul afecțiunilor cardiace, hiperten-

siunii arteriale, pentru tonifierea siste-mului nervos, în afecțiuni respiratoriiși dureri reumatice.

Preparatele din vâsc pentru scopuriterapeurtice sunt ceaiul, maceratul larece, pulberea și vinul de vâsc, obținutdin pulbere și vin alb. Datorită faptuluică există mai multe specii de vâsc și to-xicității pe care unele dintre acestea oau, trebuie acordată deosebită atențiela recoltare, pentru a nu confunda spe-cia dorită cu altele asemănătoare. Re-comandarea pentru preparatele dinvâsc trebuie făcută numai de mediculspecialist. Dozele prescrise de acestatrebuie respectate cu absolută strictețe,deoarece supradozele pot avea efecteextrem de negative. Atenție, fructelesunt otrăvitoare!

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării proble-melor de sănătate sau pentruînlocuirea medicamentelor prescrise depersonalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din vâsc să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

Vâscul comun (Viscum album) sau vâscul european,denumit astfel pentru a-l deosebi de alte plante înrudite,face parte din familia Santalaceae și este originar dinEuropa și Asia de sud-vest. Crește pe tulpina altor arboridin care extrage apă și nutrienți, fiind o plantăsemiparazită. Ramurile ajung la 30-100 cm lungime, iarfrunzele sunt opuse, în perechi, de culoare verzui-galbenă.Florile sunt de culoare asemănătoare frunzelor, galben-verzui, iar fructele au forma unei boabe, de culoare albă-gălbuie și sunt toxice!

VâsculDOCTOR PLANT

Plante tămăduitoare

fructe

frunze

FLORA


C ălinescu a fost cunoscut lumiivânătorești și atunci, dar și ulte-rior, prin lucrările pe care le-a

publicat, referitoare la mamiferele și pă-sările de interes cinegetic. Chiar cu unan înainte de apariția „Gazetei Vânăto-rilor”, tipărise studiul „Mamiferele Ro-mâniei. Repartiția și problemele lorbiogeografice-economice”.

„Gazeta Vânătorilor” avea un subtitluinteresant: „Tribună liberă pentru culturacinegetică, protecția naturii și apărareaintereselor vânătorești”, iar redacția șiadministrația se aflau atunci pe stadaEmancipată (!) la nr. 37.

Ea a apărut numai cu trei numere:numărul 1 în luna ianuarie 1932 (cu 8pagini) și numărul dublu 2-3 (februa-rie-martie) cu 16 pagini.

Din rubricile primului număr, cităm:• „calendarul vânătorilor”, care cu-

prindea informații despre speciile carese vânau, dar și despre „condițiile me-teorologice și zoologice” care influențeazăvânatul;

• „cultură cinegetică”, cu scurte pre-zentări ale unor specii (ieruncă, cocoș demesteacăn, hermelină, râs), informațiidespre vânarea jderului de piatră, dar șidespre „cum aducem răpitoarele la curse”;

• „câți vânători reglementari suntîn România”, în anul 1929, numărulacestora fiind de 31.102;

• „vânătoarea în alte țări”, despre„Vânătoarea în America” (este vorba deStatele Unite ale Americii n.n.);

• „protecția naturii”, în care s-a pusproblema unei noi reglementări a vânăriicerbilor și căpriorilor;

Numărul conținea și articolul „Zimbrulîn România” (pag. 6-7 cu 4 figuri).

Următoarele două numere (februa-rie-martie 1932) au apărut comasate.În Cuvântul-înainte, R. Călinescu men-ționa faptul că „gazeta și-a propus să fieo publicație bună, concentrată, nepreten-țioasă, instructivă, folositoare și cât sepoate de ieftină, pentru a fi la îndemânași celor mai săraci, din familiile cele maiobscure ale țării, cărora se adresează înprimul rând, căci Gazeta Vânătorilor do-rește din toată inima să realizeze o operăreal constructivă” (pag. 1).

Călinescu inserează articolul „Vânatulcu păr din România și repartiția lui lanoi”, cu figuri și hărți.

La rubrica „Chinologie și chinoteh-nie” găsim materialul lui G. C. Lecca,intitulat „Despre diversele rase de câini șicâinele care ne trebuie”.

O rubrică nouă era „Din istoria vâ-nătoarei la noi”, cu două articole:„Despre animalele sălbatice ale Moldoveiîn preajma anului 1716” și „Tribut deșoimi și blăni în secolul al XVII-lea”,bazate pe informații din lucrarea lui D.

Cantemir, „Descrierea Moldovei”.Se face o recenzie a lucrării „Vânatul

și vânătoarea în România” publicată deI. Hubertus chiar în acel an.

Articolul cu titlul „Membrii familieiregale” (care aveau preocupări cinegetice)a fost încadrat la rubrica „Figuri vână-torești”.

Informații referitoare la adunareagenerală a Uniunii Generale a Vânătorilordin România (U.G.V.R.), din 18 februarie1932, au fost grupate în rubrica „Politicăcinegetică”.

Directorul revistei anunțase și despredesființarea Centralei Zoogeografice aVânătoarei, sub auspiciile căreia Raul Că-linescu, Sergiu Pașcovschi și R. Iacobi(directorul Muzeului de Zoologie dinDresda, Germania) elaboraseră câtevastudii, dintre care menționăm „Contribu-țiuni statistice-antropogeografice la istoriculvânătoarei în România” și „Considerațiunigenerale asupra mamiferelor de interes vâ-nătoresc din România”. Creată printr-odecizie a Ministerului Agriculturii și Do-meniilor din luna august 1929, CentralaZoogeografică a Vânătoarei din Bucureștifusese desființată în anul următor „subpretext că Serviciul Vânătoarei nu are banipentru asemenea preocupări” (pag. 11).Astfel, nefiind bugetată, directorul Cen-tralei, R. Călinescu, predase Ministerului„obiectele acestei instituții” (pag. 11).

Din revistă aflăm și unele informațiidespre fazaneria din Pădurea Verde (Ti-mișoara) și despre vânarea sitarilor. Suntinserate și câteva rețete la rubrica „Bu-cătăria vânatului”, recenzii de cărți șireviste, dar și anunțuri.

Era menționat totodată și faptul că„Gazeta Vânătorilor” era „singura revistăcinegetică independentă din țară, fiind ceamai concentrată, mai bună și mai ieftină,care apără toate interesele drepte, de oricenatură, ale vânătorimei”, dar și că, „ținândseama de criza în care ne zbatem, „GazetaVânătorilor” se vinde cu prețul cel maiscăzut posibil, în comparație cu publicațiilesimilare, pentru a fi la îndemâna tuturorvânătorilor” (nr. 2-3, pag. 16).

Revistele au fost tipărite la tipografiaziarului „Universul” din București.

Dar, marea criză economică din 1929-1933 și-a spus cuvântul și, după numaitrei numere, Gazeta Vânătorilor și-a în-cetat definitiv apariția.

Un periodic cinegetic efemer- Gazeta vânătorilorSORIN GEACU

La începutul anului 1932, apărea la București o nouărevistă cu caracter cinegetic, intitulată „GazetaVânătorilor”. Directorul acesteia era zoogeograful Raul I.Călinescu, doctor în geografie al Universității „RegeleFerdinand I” din Cluj, care, pe atunci, funcționa laUniversitatea din București, ca asistent la Laboratorul deZoologie și docent de biogeografie la Secția de Geografie.

RESTITUIRI

IANUARIE 2019 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitori 30De sezon 32

Pescuit la copcă 34Pescuit pe râu 36

Atelierul muscarului 38

IANUARIE

După cum ne-am obișnuit, ianuarie aînceput, din nou, ieșind din tiparelevremii calendaristice. Dar în a doua de-cadă a lunii ne așteptăm la schimbarea

vremii, aceasta devenind de iarnă adevărată, cu zăpadă și gheață care acoperăapele și malurile acestora. Peștii pașnici și răpitori, chiar dacă se hrănesc mai pre-caut și mai selectiv, continuă să ne asigure o companie plăcută. În această pe-rioadă a anului, răpitorii sunt cei mai activi. În zonele colinare, cleanul, scobarulsau mreana pot fi pescuiți în porțiunile în care apa nu a înghețat. Dacă vremearece va duce la formarea gheții pe suprafața unor ape, verificați-o cu atenție încazul în care doriți să practicați un pescuit la copcă. Cu prognoza meteo la curentpentru câteva zile, echipați corespunzător, dar nu exagerat, însoțiți de un tovarășde nădejde, veți putea continua practicarea pasiunii voastre preferate.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

CE PESCUIM

C ompetițiile au fost coordonatede responsabilii de subcomisiidin cadrul Comisiei de Pescuit,

după programul competițional stabilitîn ședința din 2 martie 2018. Ședințaa avut următoarele obiective:

1. Prezentarea problemelor de ac-tualitate, administrative și juridice, îndomeniul pescuitului sportiv, intern șiinternațional .

2. Prezentarea rapoartelor de acti-vitate, la nivelul subcomisiilor, pentruanul 2017.

3. Stabilirea calendarului competi-țional al A.G.V.P.S. - 2018, pentru toatedisciplinele și categoriile, pentru a fivalidate și supuse aprobării ConsiliuluiA.G.V.P.S.

4. Medierea de conflicte la nivelulsubcomisiilor de pescuit sportiv și apro-barea unor propuneri de măsuri sausancțiuni.

După desfășurarea tuturor etapelorpreliminare și a finalelor, s-au înregis-trat următoarele rezultate.

PESCUIT STAȚIONARCATEGORIILE TINERE – 27-29 iulie –Săcălășeni – organizator A.J.V.P.S. Ma-ramureș + C.S.P.S.FETECOPII – U 151. Anamaria Denisa Ispas2. Daria Iacob3. Isabela UjvaroșiTINERET – U 201. Armina Maria Balaș2. Miruna Chende3. Amalia MureșanSPERANȚE – U 251. Melania Lorincz2. Luciana Bran

BĂIEȚICOPII – U 151. Akos Zsolt Ujvari2. Pall Zaln3. Codruț MărieșTINERET – U 201. Andrei Chende2. Alexandru Petruș3. Nicolas Iacob

SPERANȚE – U 251. Paul Pop2. Vlad Morozan3. Alfred Jakab

SENIOARE – 27-29 iulie – Săcălășeni– organizator A.J.V.P.S. Maramureș +C.S.P.S.1. Carolina Mateescu2. Andreea Oltean3. Lavinia Cupa

SENIORI – 31 august – 2 septembrie –Călinești Oaș – organizator A.J.V.P.S.Satu Mare + C.S.P.S.1. Săvinel Sabău2. Alexandru Găvan3. Andrei Bucur

ECHIPE – 5-7 octombrie – CălineștiOaș – organizator A.J.V.P.S. Satu Mare+ C.S.P.S.1. WALTERLAND MAROS MIX –A.V.P.S. Silva Marpod Sibiu (SăvinelSabău, Adrian Farkaș, Doru Poiană, Bo-tond Koszurus, Andrei Bucur, Alexan-

S-a încheiat și anul 2018. Un an competițional bogat, susținut de asociațiile afiliate laA.G.V.P.S. din România, sub coordonarea Comisiei de Pescuit și Competiții. S-audesfășurat concursuri la 5 discipline și 18 categorii, recunoscute de forurile internaționalede specialitate, urmând regulamentele și instrucțiunile adoptate de acestea.

Retrospectiva anuluicompetițional 2018MUGUREL IONESCU


COMPETI}II

dru Găvan, Mihai Mărginean); 2. HOBBY FISH - A.J.V.P.S. Bihor (Ovi-diu Tămășan, Octavian Tudor, ZsoltSzilagy, Cristian Malița, Vasile Miclea,George Pop, Viorel Popa); 3. TIMAR MIX - A.J.V.P.S. Maramureș(Alexandru Zob, Robert Zob, JosefBaba, Constantin Oțel, Andrei Ghio-ghiu, Adrian Mihuț, Adrian Borșan); 4. OAȘ FISHING - A.J.V.P.S. Satu Mare(Cristian Fabian, Romeo Komaromi,Mihai Ardelean, Sorin Copil, MarianMarin, Vasile Baltă); 5. A.V.P.S. POTAISSA TURDA (Florin

Palcău, Cristian Lazăr, Rene Filip, MihaiFilip, Marius Petrescu, Ioan Mureșan);6. A.J.V.P.S. SATU MARE (Radu Șchiop,Adrian Fabian, Bogdan Prisăcaru, Gheo-erghe Grec, Cezar Stancu).

PESCUIT CU MUSCA ARTIFICIALĂFaza finală – 6-7 octombrie – râul Târ-nava Mare – organizator – A.V.P.S. Târ-nava Mare Odorheiu Secuiesc1. Raul Tătar2. Adrian Trâmbițaș3. Daniel Suciavă4. Nicolae Tebrean

5. Adrian Pop6. Gigi Hădăreanu7. Bogdan Hirișcău8. Ioan Buzaș9. Vasile Ciucan10. Alin Hirișcău11. Amdrei Bodea12. Doru Salcă

PESCUIT LA CRAPFaza finală – 28 iunie - 1 iulie – Corbu,Constanța – organizator A.G.V.P.S. +S.C. RIG SERVICE S.A.1. Lacul Sărulești - A.J.V.P.S. Călărași;2. MR. FISH - București;3. THE ONE TEAM - A.V.P.S. Vulturul; 4. A.J.V.P.S. Constanța;5. KAN-VIS Rîmnicu-Vâlcea;6. CLUB CRAP CORBU CCC.

PESCUIT CU NĂLUCI – SPINNINGDIVIZIA BARCĂ1. Andrei Sava - Adrian Spiac2. Petre German - Eugen German3. Cosmin Șchiopu - Silviu Haran4. Cristian Dragotă - Imreh Csaba5. Robert Boanță - Valentin Iorga6. Cristian Hurjui - Cristian Anghelina7. Cristian Pindichi - Octavian Torescu8. Ciprian Hrișcă - Ciprian Danilov

DIVIZIA MAL1. Paul Maluțan2. Cristian Rizea3. Lucian Constantin4. Raul Groza5. Roberto De Bortoli6. Cristian Trombițaș7. Alex Blaga8. Sabin Buzatu

PESCUIT LA FEEDERINDIVIDUALEtapa I – 27-29 aprilie – Sărulești –organizator A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.Etapa II – 21-23 septembrie – Vârșolț– organizator A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.1. Bogdan Vuculescu2. Zsolt Benzar3. Adrian Petrișor

ECHIPE – 24-26 august – Vârșolț – or-ganizator A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.1. FEEDER X (Radu Prisăcariu, GeorgeMartinov, Cristian Elena, Dan Predoiu,Lucian Fiat)2. PESCUIT ARAD (Marius Bodea,Adrian Petrișor, Cosmin Brola, HornoiCătălin, Sorin Iovescu) 3. PESCUIT FÂNTÂNELE (Dorel Tamaș,Adrian Ardelean, Marc Coste, Zsolt Ba-lasz, Răzvan Răceală) 4. APS BUCUREȘTI (Cătălin Constan-tinescu, Mihai Ruse, Alexandru Oros,Claudiu Banu, Mihai Sârbu).

IANUARIE 2019 | 29

A pele sunt extrem de reci, prindpojghiță peste noapte, șinumai vântul și ceva soare

poate elibera filmul apei în ziua urmă-toare - asta înseamnă că temperaturala suprafață este în jur de zero, cel multun grad. Cum se mai spune popular,„apa e gheață”. Și la fel de înghețațisunt și peștii, care caută zonele cu ceamai mare temperatură, gropane saualte zone cu câteva grade în plus fațăde restul masei.

Pescuit la zero gradeAm pescuit pe 5 ianuarie prima dată

în acest an și, în ciuda soarelui, apa în-gheța constant și rapid pe linie, for-mând dopuri de gheață, astfel încâttrebuia să le curăț înainte de fiecarelanseu. În condițiile în care tempera-tura aerului nu a urcat mai mult de ungrad, am avut o fereastră de aproxima-tiv o oră în care am putut pescui fărăgheață pe inele. De fapt, cam atât am șipescuit efectiv, fiindcă restul timpuluimi l-am petrecut testând două mulinetecu control digital pentru un articol com-parativ pe care urmează să-l scriu pen-tru site-ul meu, andreizabet.ro.

Încet și trist, vorba banculuiPescuitul de iarnă în condiții ex-

treme poate aduce rezultate suprinză-tor de plăcute, dacă respectăm șiurmăm două reguli majore: stilul pre-zentării și alegerea nălucilor.

Prezentarea se referă la modul încare recuperăm năluca în apă, iar înanotimpul alb, o putem face doar într-un singur fel, asta dacă vrem să prin-dem ceva pește: cât mai încet cu

putință și cu pauze între 3 și 5 secunde(numărate) sau chiar și mai multe.

Este vorba doar de bun simț aici:știucile și șalăii nu au aceeași vitalitateși energie din toamnă sau primăvară,ca să alerge baboii, și nici baboii numai zburdă prin apă ca-n sezoanelecalde. O prezentare lentă, cu pauze, îiva da timp prădătorului să se apropiede țintă și să decidă dacă atacă sau nu.De regulă, atacurile survin imediat


Anotimpul înghețat nu este un motiv suficient de stat acasă, mai ales atunci când apele sedezgheață temporar sau sunt în pragul înghețului. Peștii răpitori sunt acolo și chiar dacăau metabolismul mult încetinit și se urnesc greu, ne putem bucura de câteva capturi înmiez de iarnă, dacă știm ce năluci să alegem și cum să le prezentăm în lumea celor carenu cuvântă. Iarna este cel mai greu anotimp pentru pești, și asta se reflectă nu doar îngheața ce acoperă o bună parte din ape, ci și în felul în care trebuie să pescuim pentru adeclanșa atacurile răpitorilor.

Nălucile iernii noastreText și fotografie ANDREI ZABET

De sezonR~PITORI

IANUARIE 2019 | 31

după pauză, la reluarea recuperării sauîn timpul stopului. Această recuperarese numește „stop and go”, este una cla-sică și are nevoie de o mulinetă cu re-cuperare, de preferință, lentă, între5,0:1 și 6,6:1. Dacă nu aveți, merge șiceva mai rapid, cu condiția să puteți în-cetini suficient ritmul recuperării dinmanivelă.

În prima partidă de anul ăsta ampescuit cu un Shimano Antares DC curaport de multiplicare de 7,4:1, dar amreușit să mulinez lent. Apele reci deiarnă sunt și cele mai limpezi, așa că,personal, folosesc fir principal fluoro-carbon FC Sniper de la Sunline, pre-cum și strune din fluorocarbon,confecționate de mine.

Năluci care fac toți banii iarnaA doua regulă majoră este selecția

nălucilor pentru pescuit în apă rece cagheața. Eu unul folosesc aceste năluciși în alte perioade din an, când pescui-tul devine dificil, în special din cauzafronturilor atsmoferice reci și a modifi-cărilor bruște în presiunea aerului.

Însă adevărata măsură a măiestrieidesignerilor care au conceput acestenăluci se vede iarna, când răpitorii suntaproape inactivi: dacă o nălucă prindeîn apa aflată în pragul înghețului sauimediat după ce s-a dezghețat, fie șiparțial, își merită locul în cutia desezon. Iar cuvântul de ordine este…suspending.

Mai exact, jerkbait-urile suspendingsunt printre puținele năluci care daurezultate iarna. Cum nu toate jerkbait-urile funcționează identic, este clar cătrebuie să facem o selecție. În cazulmeu, am pescuit, testat și răstestat zecide astfel de năluci în ultimii 20 de ani,și am reușit să-mi fac o idee despre cenăluci să păstrez în trusă, pe care să lecumpăr în mai multe exemplare și pecare să le ignor mai departe. De aseme-nea, caut mereu să încerc orice nălucinoi apar, de la producătorii consacrați,așa că, an de an, investesc timp și baniîn testarea noilor modele care apar înJaponia și Statele Unite.

Jerkbait din JaponiaRecent, un astfel de jerkbait a devenit

noul meu favorit de apă rece, este vorbade GAN CRAFT REST 128SL. SL vine dela spare lip și se referă la faptul că nălucaeste dotată cu două barbete interschim-babile, care schimbă și evoluția nălucii înapă. La începutul anului trecut am pier-dut prima barbetă, cea simplă, care im-prima și cea mai atractivă evoluțiejerk-ului, însă am prins bine și cu a douabarbetă, de formă „hexagonală”, pe caream pierdut-o pe 5 ianuarie.

După prima captură, la următorullanseu, am nimerit gheața din mijlocullacului, iar la impact, barbeta s-a rupt.Evident că va trebui să-mi caut nu doarbarbete de rezervă, și ci unul sau douăREST-uri noi de la GAN CRAFT. În Ro-mânia nu cred că se găsesc, deci va tre-bui să le comand din Japonia. Ideeaprincipală este ca jerkbait-urile să fielent plutitoare sau suspending, ca să ră-mână cât mai mult timp la adâncimeamaximă de evoluție, în zona de interesși de atac a răpitorilor. În combinațiecu recuperarea lentă, aveți tot ce tre-buie pentru a prinde pește atunci cândmulți alții nu reușesc.

La mulți ani și fire întinse la maximîn 2019!

Î n țara noastră, pescuitul pe gheațăare o tradiție îndelungată. Având,până nu de mult, o climă temperat

continentală excesivă, cu primăveri șitoamne ploioase, veri călduroase șiierni geroase, cu multă zăpadă, locui-torii s-au adaptat acestor condiții. A ră-mas aproape o amintire recoltarea in-dustrială a peștilor în timpul iernilor,prin copci tăiate în gheață și introdu-cerea plaselor mânuite de ghiondere.Pescuitul de agrement pe gheață era oadevărată „datină”, nefiind ocolit de niciun pescar pasionat care se respecta.

Dar anii au trecut, vremea și-a schim-bat, de la an la an, caracteristicile, iaracum stăm la „intercepție”. Pentru a fipregătiți, vom face o scurtă recapitularea cunoștințelor minime necesare pentruca o astfel de expediție, chiar dacă nuva fi deosebit de fructuasă, să ne laseamintiri plăcute.

Speciile-țintăVor fi, de obicei, peștii răpitori. În pri-

mul rând bibanul, apoi ghiborțul, știucași șalăul, vor răspunde la o momeală sau

o nălucă prezentată corespunzător, cumvom detalia în continuare. Dacă urmărimpeștii pașnici, babușca, roșioara, carasul,plătica, oblețul și chiar crapul, dacă îi lo-calizăm, vor fi încântați de buchetul de„libelule” (larve de chironomidae), vier-muși de carne, albi sau colorați, sau com-binația acestora. Vom calibra vergile șiliniile de pescuit în funcție de capturilepreconizate, urmărind ca acestea să fiela limite sensibilității admise.

ExigențeAcestea trebuie să acopere câteva

aspecte, esențiale pentru o partidă de-centă la copcă, fără frustrări și regretetardive: nălucile folosite, liniile de pes-cuit și momelile.

Dandineta este o nălucă metalică, deformă alungită, cu dimensiuni cuprinse,de regulă, între 1,5 și 5 cm, în funcțiede talia peștilor căutați. Este confecțio-nată din tablă de alamă sau din cupru,argintată sau eloxată, dotată cu cârligsimplu, dublu sau chiar triplu, lipit directde corpul nălucii. Manevrarea corectăpresupune jocul în plan vertical, prin ri-dicări și coborâri sacadate, succesive,mai lente sau mai bruște, imitând miș-cările unui peștișor bolnav sau rănit.

Mormâșca, având în cârlig „libelule”este folosită atât pentru pescuitul peștilorpașnici, cât și a celor răpitori de taliemică. Dimensiunile mormâștei variazăîntre 2 și 10 mm, iar forma poate fi sfe-rică, conică, de „picătură”, „frunză desalcie”, „melc” sau „scoică”, simetrică sauasimetrică.

O plută fină, adaptată diametruluifirului sau dimensiunilor capturilor aș-teptate, ne va ajuta esențial în determi-

Magia ghețiiText și fotografie MUGUREL IONESCU


După debutul ezitant al iernii, cu puține fenomenecaracteristice acestui anotimp și mai multe abateri de la„regulile” care nu se mai respectă de mult, se pare căsperanțele noastre renasc. Mai multe avertizări meteorologicedin ultimul timp, atât pentru Europa cât și pentru țaranoastră, ne fac să visăm la oglinda apelor zăvorâte cu porțide cleștar, pe care le vom deschide, încercând să descoperimsecretele din adâncuri, fascinați de magia gheții.

DE SEZON

narea prezenței peștrilor. La început vompescui pe substrat, pentru că poziția ori-zontală a mormâștei provoacă, la ridi-care, o mișcare identică celei ale larveiîn deplasarea ei în mediul natural.

O gamă largă de mini-năluci, alesepe criteriul fineței dimensiunilor liniilor,nu ar trebui să lipsească din trusă. Osci-lante mici, voblere sinking, pilker-e, twis-

tere cu diferire greutăți ale jigurilor, potprinde bine în diverse situații.

Viermii de nămol, cunoscuți sub de-numirea improprie de „libelule”, consti-tuie cea mai apreciată momeală în pe-rioada sezoanelor reci. Ei sunt, de fapt,larvele unor insecte – țânțari – denumitechironomidae. Se folosesc pe cârlige sim-ple sau cu mormâșcă.

Ultimele detaliiPregătiți-vă un echipament călduros, dar

lejer, nu vă încărcați cu lucruri inutile și in-formați-vă asupra caracteristicilor bazinului,asupra peștilor care-l populează și, nu în ul-timul rând, asupra grosimii gheții. Veți aveaparte de zilele reci, care vă va oferi „căldura”ei în mod diferit, înțeles doar de pasionațiiatrași de magia gheții!

Ingrediente: 8-10 bibani potriviți, 4 roșii,3 ardei grași (unul galben, unul verde șiunul roșu), două căpățâni de usturoi,două vinete mici, doi dovlecei, o legătură

de pătrunjel verde, un ardei iute, delikat,sare gronjoasă, piper boabe, ulei, oțet.Preparare: se eviscerează peștii și se cu-răță de solzi, dar se păstrează cu capete,

pentru aspect. Se crestează longitudinal,de-a lungul coloanei, pe ambele părți,pentru desprinderea mai ușoară a oase-lor. Se încinge bine o plită mai groasă,după ce am presărat-o din abundență cusare gronjoasă. Se rânduiesc peștii dupăce sarea s-a încins și se lasă la fript, în-torcându-i alternativ pe ambele părți. Sescot și se acoperă cu un ștergar. Conti-nuăm să coacem pe plită legumele, ar-deii grași, vinetele și dovleceii tăiațirondele, iar la sfărșit rondelele de roșii.Preparăm zeama într-un ceaun sau cra-tiță, punând în apa clocotită delikat, le-gumele gratinate, cățeii de usturoi tăiațimărunt, boabele de piper și, la sfârșit, ar-deiul iute mărunțit, după care se dregecu oțet și cu ulei. Adăugăm peștii, lăsămsă clocotească un minut, completăm cupătrunjelul tocat și luăm vasul de pe foc,acoperindu-l cu un capac. Servire: se servește rece, ca aperitiv saufel principal, peștii acoperiți cu zeama delegume. Un „ciocănel” de palincă, țuicăbătrână din prune sau rachiu de la„popa”, îi vor ține bună tovărășie. Poftăbună!

IANUARIE 2019 | 33

BIBANI FRIPȚI CU SOS DE LEGUMEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Cu o carne extrem de gustoasă, bibanul este un pește căutat,atât de maeștri culinari, cât și de gurmanzi. Trebuie să aibăînsă o dimensiune potrivită, cea stabilită prin lege pentrureținere, 12 cm, părându-ni-se cam mică. Gătit simplu, după orețetă tradițională, rămâne un deliciu gastronomic.

S iguranța pe gheață este elemen-tul numărul unu de care trebuiesă ținem seamă. „Citirea” gheții

ne poate furniza informații de preț.Gheața cristalină, clară, ca și cea albăs -truie sau verde, este considerată maisigură decât cea mată sau cenușie. Încazul gheții cenușii, cu impurități saubule de aer, este nevoie de o grosimedublă față de cea a gheții clare, pentrua susține aceeași greutate.

Ce trebuie să știmPietrele mari ce ies la suprafață, prin

gheață, pot reține căldură și prin ur-mare gheața împrejurul lor poate fi maisubțire. În preajma trunchiurilor saucioatelor, gheața de contur poate fi șiea mai subțire, astfel că trebuie să spo-rim atenția în aceste locuri. Pe un locnou, când nu avem informații despregheață, vom porni de la mal făcând

copci de testare la fiecare 2-3 metri, pedirecția pe care dorim să avansăm, pânăla locul dorit. Putem măsura în acest

fel grosimea gheții și vedea dacă gheațaeste sigură pe toată suprafața pe care oavem de parcurs. Atenție la zilele cusoare și temperaturi peste zero gradeCelsius, gheața se poate subția mai re-pede decât am fi înclinați să credem.

O gheață groasă de 8 cm este deregulă considerată sigură pentru o per-soană de greutate medie, cea de 10 cmpentru mai multe persoane aflate la celpuțin 2-3 metri una de alta, iar la ogrosime de 12-14 cm, gheața poate su-porta un ATV sau snowmobil. La loculdorit vom evita să facem copcile preaapropiate pentru a nu ajunge în situațiade a ne scufunda cu o bucață de gheațăfăcută ciur de jur-împrejurul nostru.

Echipamentul de siguranță va con-ține obligatoriu mânerele cu cuie, pen-tru sprijinirea pe gheață, o bucată decordelină de 10-15 metri, cu plutitor,un fluier și poate chiar și o vestă de

„Arginții” de sub luciul ghețiiText și fotografie MAC


Pescuit la copcăTEHNIC~

Atenție la zilele cusoare și temperaturi

peste zero grade Celsius,gheața se poate subția mairepede decât am fi înclinațisă credem.

Primele zile ale lui Gerar au adus o vreme rece dar schimbătoare, presărată cu zile cu gerși zile cu ninsoare așezată. Apele au înghețat, unele doar o pojghiță, altele bine de tot,promițând o vreme bună pentru pescuitul la copcă și zile favorabile pentru a încerca săaducem la suprafață, „arginții” de sub luciul gheții…

salvare, ce poate pot fi de mare ajutorîn caz de nevoie.

Pescuit la răpitori sau la pești pașnici

Ajunși pe gheață râmăne doar săcăutăm peștii, să identificăm zona undesunt grupați și, în funcție de adâncimeala care se află și de natura substratului,să încercăm să îi ademenim cu mome-lile oferite. Pentru speciile pașnice lu-crurile par un pic mai simple. Mormâș-tele garnisite cu libelule – larvele dechironomide, sunt de regulă recoman-darea universală ce pare să funcționezeîn mai toate situațiile. Originalitateamomentului va consta în forma, culoa-rea și jocul specific modelului de mor-mâșcă pe care o vom folosi.

În cazul răpitorilor lucrurile sunt unpic mai complexe, ca să nu le spunemmai complicate, aceștia preferând deregulă zonele cu structuri, fie în apro-pierea sau pe fundul apei, fie suspen-date, fapt ce îngreunează accesul sprelocul unde peștii sunt grupați. Avândîn vedere aceste aspecte avem nevoiede o trusă puțin deosebită pentru pes-cuit. Un fir mai rezistent și năluci cujoc și bătaie specifică, pe verticală. Câtprivește nălucile folosite, imaginația,originaliatatea și, de ce nu, și inspirația

de moment a fiecăruia dintre noi, suntelementele cheie în alegerea „tentații-lor” destinate peștilor. Culorile fluores-cente, finisajul holografic al suprafețe-lor și, nu în ultimul rând, jocul nălucilorpe verticală, sunt toate elemente ce potînclina sorții unei partide la copcă.

Finețea echipamentului, de la firulfolosit la dimensiunea și forma pluteiși, nu în ultimul rând, sensibilitatea și

agerimea vârfului lansetei, sunt factoricheie pentru succes. Adăugând aici îm-brăcămintea și încălțămintea căduroasăși confortabilă, conturăm, dacă putemspune astfel, tabloul aproape perfect alunei partide de pescuit la copcă, în carevom avea șansa, dar și satisfacția de aaduce la lumina zilei, într-una din zilelelui Gerar, „arginții” de sub luciul gheții!

IANUARIE 2019 | 35

I nsula, o uriașă limbă de pământ,taie îndrăzneață apele râului. Încapătul din aval se nasc șuvoaie

de apă grăbite, ce înalță vuiet clocoti-tor. În apele mai domoale, obleți maimari sau mai mici, în minuscule salturi,desenează mulțime de cercuri.

În apropierea râului, nămolul rân-jește hidos și mă obligă să prind, în dis-perare, orice creangă sau ciot care sămă stabilizeze și care să mă opreascăde la vreo aterizare forțată pe toatălungimea de care dispun și cu toată în-cărcătura, echipamentul din dotare.După câteva mici derapaje reușesc, to-tuși, să cobor malul abrupt și mă pozi-ționez cam la douăzeci de metri în avalde insulă. Lansez, pe sub mână, cicadaargintie, până la șuvoiul de ape repezidin larg. Recuperez în stilul jigging, darși în cel liniar, în viteză.

Cicada crează prin apele râului lu-ciri și sunete ademenitoare. Nu de pu-ține ori, obleții urmăresc cu interesnăluca, iar câteodată chiar o atacă fu-ribund și rămân agățați de cap, despate, dar și de gură, spre marea meauimire. Mici, dar aprigi la mânie! Abiadupă ceva timp renunță la atacurileasupra nălucii, iar eu pot să pescuiescliniștit.

Stăpânii șuvoaielorText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

Dezgoliți și triști, prinși în crude nemișcări, copaciistrăjuiesc, contorsionați, malurile râului. Ici-colo,zgribulite vrăbii și pițigoi țes note calde pe portative recide iarnă. Fuioare firave de abur șerpuiesc leneșe pesuprafața râului.

În speranța ademenirii unor peștimai răsăriți, încep să lansez năluca șidincolo de șuvoiul de ape repezi dinlarg. De multe ori, când ajung cu ci-cada în curenții puternici de apă, lasnăluca să evolueze puțin în derivă, săse asemene cu un peștișor pradă bui-măcit, dezorientat. Nu durează mult și,când năluca ajunge aproape de margi-nea șuvoiului dinspre largului râului,simt atacul hotărât al peștelui, dupăcare mulineta cârâie nervoasă, iar firulde linie aleargă grăbit către mijloculrâului. Ei, așa mai merge, am scăpat deobleți!

După ce înoată ceva timp în largulrâului, măresc ceva mai mult tensiuneadin lansetă și reușesc să întorc peștelecătre mine. Se lasă în aval și, după cereușesc să-l strunesc, înoată iute cătreamonte. De două ori apare la suprafațaapei și execută rondouri nervoase: e unavat mare! Nu durează mult, iar peș-tele virează, din nou, către largul râu-lui. Cu lanseta tensionată, îl las să ia firdar, la un moment dat, lanseta se des-tinde și simt năluca venind spășităcătre mine. Uf, a scăpat!…

Un pescar din apropiere, care a ur-mărit totată întâmplarea, bate necăjitdin picior și își exprimă verbal regretul

pentru faptul că am scăpat un peșteatât de frumos. Îi spun, cu jumătate degură, că nu-i nimic, dar știu că mi-aș fidorit să îl aduc pe mal. La gura ca „deporțelan” a avaților, nu-i de mirare căcei mai mulți, dintre exemplarele mari,scapă în drill. Cam așa se prezintă re-gulile jocului și nu am cum să leschimb, indiferent de cât de agere suntancorele nălucilor.

Mai încerc alte câteva zone dinaval, după care merg către amonte șipescuiesc pe canalul de la termocen-trală ce își varsă apele călduțe în celeale râului. Sunt în amonte pe canal,dar nu la mare distanță de confluențaapelor. Îmi aleg tot o zonă a apei undee un șuvoi puternic, aproximativ la ju-mătatea distanței dintre maluri.

La început lucrez cu năluca până lamarginea șuvoiului dinspre malul pecare mă aflu și, după vreo jumătate deoră, reușesc să prind un avat până într-un kilogram. Cu gândul la uriașul dedinainte, pe acesta nici nu-l mai foto-grafiez și-l eliberez cât se poate de re-pede. Și pe aici mai prind câțiva obleți,dar nu cu o frecvență supărătoare.

Când lansez cicada dincolo de șu-voiul de apă, o las să prindă ceva adân-cime, iar când să dau primul tur la

manivela mulinetei simt cum nălucapare că se blochează într-un obstacol.Din instinct execut înțeparea, dar nă-luca nu se mișcă. Trec câteva secundeși gândesc că s-a agățat. Scutur de câ-teva ori din vârful lansetei, moment încare firul pleacă cu viteză înspre șuvoiși către aval. Hoțomanul era cu nălucaîn gură, dar se prefăcea că nu știenimic din ce se întâmplă!

Din primele clipe ale drillului simtcă e un pește mare și sunt cât se poatede atent. De cinci sau șase ori îl aducîn apropierea malului pe care mă aflu,și tot de atâtea ori evadează, din nou,către larg. Până la urmă obosește și,fără să forțez prea mult tensiunea dinlansetă, îl aduc pe o parte până înghearele grip-ului. Chiar dacă e maimic decât cel scăpat în aval de insulade pe râu, e un avat superb. La cât delimpede este apa și la ce cotă scăzutăare râul, chiar nu mă așteptam să amasemenea avați în drill.

Astăzi, apele nu au explodat la ata-curile acestor superbi pești răpitori dar,în tăcere, ei au fost stăpânii șuvoaielorpe care am pescuit. În special la exem-plarele mari, drillurile au ridicat adre-nalina la cote maxime, iar amintirilesunt de neuitat.

IANUARIE 2019 | 37

E chipamentul de muscărit, de lacizme, combinezon, vestă, lan-sete, fire și mulinete, este deja

pus la păstrare și așteaptă, răbdător,trecerea zilelor spre noul sezon de pes-cuit la muscă artificială. Dar nu toatădotarea este sortită acestei înțelegă-toare așteptări. Este timpul să punemordine în „cutiuțele cu minuni” de prinsertare sau de pe rafturile de unde parecă ne privesc cu atenție, amintindu-neparcă de faptul că acum este timpul săne ocupăm pe indelete, cu tihnă, și deele.

Ce avem pus la păstrare în nenumă-ratele casete știm bine cu toții. De lafulgii și penele de la te miri ce specii depăsări, la mosorelele cu ață de montaj

sau cu firele subțiri de cupru sau plumbpentru lestarea nimfelor, de la ghemu-rile cu lână vopsită la panglicile și cinemai știe ce alte materiale sintetice co-lorate în cele mai năstrușnice și mai ne-așteptate nuanțe, și de la mărgelelesclipitoare, la cârligele cu ochet care decare mai faimoase, după spusele pro-ducătorilor, toate așteaptă răbdătoaresă le vină rândul la verificat și la onouă aranjare în cutiuțe. Asta ca să numai pomenim de accesoriile pentrumontaj și confecționarea artificialelor,pornind de la menghină, cleștișoriipentru prinderea fulgilor, tensorul șicroșeta pentru noduri, forfecuțele șilacul de finisaj.

Le putem trece în revistă pe toate,acordându-le tot timpul necesar, fiepentru a verifica starea de funcționare,eventualele mici îmbunătățiri sau repa-rații în cazul accesoriilor pentru montajsau ne putem completa colecția cupene noi, de calitate superioară, noimateriale sintetice, paleta culorilorfiind practic infinit de largă, sau vompune pe lista de achiziții noile invențiiîn materie de „podoabe” pentru artifi-ciale, precum ochii holografici sau măr-geluțele de dimensiuni variate și formecare de care mai năstrușnice. De dataaceasta timpul nu ne mai presează și leputem acorda toată atenția de care estenevoie, fără grabă și fără stres.

Este poate unul dintre cele mai pro-ductive momente din an, nu pe malulapei, ci în fața măsuței cu bancul demontaj și toate cele necesare pentruconfecționarea artificialelor de jur-îm-prejur. În plus, lectura unor reviste îndomeniu ne poate aduce informații noiși, de ce nu, și inspirație în materie,deschizând calea spre nou și inovație.Este totdeauna loc de mai bine chiar șiîn domeniul acesta al muscăritului.Fantezia și imaginația au fot totdeaunala înălțime și au adus adesea capturidemne de pus în catalogul digital alamintirilor.

Asemenea unor copii mari, avem șinoi, pasionații pentru pescuitul cumuștele artificiale, „jucăriile” noastre,iar acum, la vremea iernii, ne putembucura în voie de ele. Chiar și simplatrecere a lor în revistă ne readuce bu-curia și amintirile momentelor petre-cute pe malul apelor, frumusețeanaturii și sclipirile de argint ale pistru-iaților în undele cu luciri de cristal. Și,așezând și reașezând colecția de artifi-ciale, trăim, parcă din nou, acea satis-facție a pasiunii împlinite, așezați dedata aceasta confortabil, la gurasobei…!

La gura sobeiText și fotografie ALEX CODRESCU


Atelierul muscaruluiECHIPAMENT

Asemenea unor copiimari avem și noi,

pasionații pentru pescuitulcu muștele artificiale,„jucăriile” noastre, iaracum, la vremea iernii, neputem bucura în voie de ele.

Filele calendarului numără zilele lui Gerar iar anotimpuliernii nu se dezminte, alternând perioadele cu ger cu celeîn care zăpada se așterne cu dărnicie, îmbrăcând natura cumantia-i albă. Timpul verii și al toamnei, cu incursiunilefăcute pe poteci tainice de ape, este deja undeva înamintirile pe care le derulăm acum, din când în când,așezați comod în scaunul confortabil, la gura sobei…

IANUARIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

Fiind aproape echipat de vână-toare, Bulă se oprește în cadrul ușii și îispune pe un ton îngăduitor Bulinei:

- Hai, îmbracă-te și tu, dar puneceva mai gros pe tine.

- Nu-mi vine să cred că mă iei și pemine la vânătoare, sare Bulina ca arsă.

- Tu mai lipseai de acolo! Ți-amspus să te îmbraci bine ca să nu răcești,pentru că eu mă întorc poimâine așacă, până mă-ntorc, am să opresc căl-dura.

* * *- Mi se pare mie, ori ești cam abătut

de la un timp? – îl întreabă Țiți pe Bulă

în timp ce se așezau la o masă din gră-dină.

- Eh, am și eu problemele mele.- Ca toată lumea.- Ei, nu chiar ca toată lumea, se

enervează Bulă brusc, de pildă suntsigur că ție nu ți s-a spus că peste câ-teva zile vei fi tată.

- Păi de ce nu spui așa? explodeazăȚiți, fericitule, atunci de ce ești abătut?

- Păi,… Bulina încă n-a aflat!

* * *Bulă este oprit chiar în poartă de un

vecin, care îl întreabă:- Domnu Bulă, te-am văzut că ți-ai

tapetat dormitorul, iar de gura nevesteim-am hotărât ca să aranjăm și noi dor-mitorul la fel.

- Foarte bine, și… care-i problema?- Aș vrea să te rog să-mi spui câte

suluri de tapet ai cumpărat, pentru căși dormitorul nostru e cam la fel demare.

- Aha, dacă îmi aduc aminte bineam cumpărat vreo douăzeci și cinci desuluri.

- Mulțumesc, vecine!După un timp, Bulă intră în curte,

iar vecinul îl strigă de la fereastră:

- Băi vecine, prost ai fost, și nu ți-atrecut!

- Ce-ai mă, îi răspunde Bulă?- Păi bine mă, m-am luat după tine

și mi-au rămas zece suluri de tapet decare n-am nevoie!

- I-auzi ce chestie! exclamă Bulă. Șimie tot vreo zece suluri mi-au rămas.

* * *Cu chiu, cu vai Bulina, îl duce pe

Bulă la un medic psihiatru, deoarececonsideră că n-ar fi în toate mințile.Medicul îl așează pe un scaun și îl în-treabă:

- Atenție, vă supun atenției testulpe care îl dăm celor pe care considerămcă ar cam veni vremea să-i externăm.De acord?

- Mă rog, îi răspunde Bulă plictisit,vă ascult.

- Fiți atent, deci umplem până suso cadă de baie cu apă, iar alături așe-zăm o cană și o lingură, după care văcer să goliți cada. Cum veți proceda?

- Hm, zâmbește Bulă ironic, e sim-plu ca lumina zilei, bineînțeles că măvoi folosi de cană, ca să am spor.

- Greșit! îi răspunde medical. Oriceom normal ar scoate dopul căzii!

BULINEȚIȚI


noutăți de prin magazineABREVIS

FISELA

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Compania japoneză Gan Craft adevenit cunoscută la nivel global nudoar prin lansetele de o calitate ex-cepțională, ci și prin lansarea primu-lui swimbait cu evoluție în „S” dinlume, acum mai mulți ani.

Jointed Claw 178 este modelulcare a declanșat nebunia printre pes-carii de bass și numai de pe mapa-mond, devenind unul dintre cele maicunoscute, folosite și copiate swim-

bait-uri din istoria acestei tehnici depescuit aparte, care vizează exempla-rele record de bass, dar și din alte spe-cii, cum ar fi știuca, somnul sau șalăul.Jointed Claw este un swimbait cu osingură articulație, fără barbetă, careîn timpul recuperării are o evoluție si-nusoidală sau în forma literei „S”.

Disponibil în două variante, lentscufundător și plutitor, Jointed Clawmăsoară 178 de milimetri și cântă-rește doar 56 de grame (sau 2 oz.), șiface parte din categoria swimbait-uri-lor de dimensiuni mici spre medii. Fi-nisajele impecabile îi dau un aspectnatural în apă, iar evoluția incredibilde reală, asemenea unui pește-pradăcare încearcă să scape de atacurileunui prădător, declanșează atacurileștiucilor și șalăilor de la noi. Se pes-cuiește optim cu echipament de bait-casting din clasa Heavy și cu nailonsau fluorocarbon între 16 și 20 lbs.(0,33 - 0,38 mm).

Disponibil în România prin maga-zinul Abrevis, pe www.abrevis.ro și înmagazinul fizic din București.

Pescuiești la clonc? Folosește ancorapentru derivă, de la Savage Gear.

Unul dintre cele mai utile accesoriipentru pescuitul în derivă pe întinderimari de ape este ancora pentru derivă –parașuta de frânare, care are rolul de areduce viteza pe care o imprimă vântulambarcațiunii. Stabilitatea pe pozițieface posibilă observarea monturii pentruclonc pe ecranul sonarului, fără caaceasta să iasă din conul de scanare.

Dispozitivul în formă de con este con-fecționat din material rezistent – nylon,întărit, și se livrează în husă de protecțieși cu șnur. Atenție la pornirea motoruluibărcii, se recomandă scoaterea ancoreidin apă, pentru evitarea accidentelor.

Este un accesoriu util nu doar în pes-cuitul la clonc, ci și în pescuitul la știucă pelacuri, atunci când vântul bate cu putere.

Specificații tehnice: dimensiune120x120 cm, formă conică, catarg pen-tru fixare pe barcă, prevăzută cu orificiude evacuare a apei.

–www.fisela.ro

Swimbait-ul Gan CraftJointed Claw 178

ANCORA PENTRU DERIVĂ

IANUARIE 2019 | 41

IARNA LA MUNTEION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Adus de la munte pentru a fi îm-podobit de sărbătorile de iarnă - Acolo unde ză-pada e mereu la înălțime. 2) Unde se serveștevânatul. 3) Curge repede la munte - Pregătiți săalunece ușor. 4) Primele la sanie! - Vânători cu să-geți de lemn. 5) Se orientează cu bastonul pe tra-seu (pl.) - Crește prin pădurile de la munte. 6) Astârni vânatul - 3,4 în pădure! 7) Se fierbe iarna cuscorțișoară - Ultimul din Parâng, primul din Gutâi!- Necazul de la munte. 8) Margine de meterez! -Guralivul pădurii care pleacă iarna. 9) Schimbareaanotimpurilor. 10) A cunoaște – Lac fără fund. VERTICAL: 1) Povești vânătorești… de la munte. 2) Distribuit de la centru. 3) Astfel - Dat la schimb - Pri-mele la lizieră! 4) 16 drumeți! - Scoase din haită! - 13rătăciți pe Gutâi! 5) Extras din inima muntelui - A primicu plăcere invitația la munte. 6) Poate muta munțiidin loc (fig.) - Împrejmuiește cabana. 7) Pun ursul săjoace - Singura dintr-o lună! 8) Cântă la mai multe flu-iere deodată – Localitate de munte din România cuun celebru castel. 9) Taine la munte! - Căpriță - Rece!10) Continuă o înșiruire - Resturi dintr-o cabană.

FEBRUARIE 2019

CUMP~R~RI

1 V 2.47 9.06 14.43 21.082 S 3.35 9.53 15.34 21.573 D 4.28 9.46 16.25 22.464 L 4.19 10.37 17.13 23.34 L.N. 7.31 17.285 M 5.06 11.28 18.01 -6 M 0.39 5.19 11.41 17.097 J 1.26 6.07 12.35 17.558 V 2.14 6.54 13.27 18.429 S 3.06 7.46 14.09 19.3110 D 3.52 8.34 14.56 20.2211 L 4.43 9.27 15.48 21.1612 M 5.34 10.15 16.39 22.0913 M 6.27 11.09 17.23 22.51 P.P. 7.19 17.4114 J 7.14 11.49 18.11 -15 V 0.35 5.11 12.34 18.1416 S 1.24 6.05 13.25 19.0317 D 2.11 6.47 14.46 19.5418 L 2.49 7.31 15.34 20.4719 M 3.35 8.26 16.25 21.35 L.P. 7.10 17.4920 M 4.21 9.11 17.21 -21 J 0.14 5.39 12.15 17.4922 V 1.01 6.24 13.04 18.3723 S 1.58 7.12 13.48 19.2624 D 2.45 8.04 14.41 20.1725 L 3.31 8.46 15.33 21.0126 M 4.29 19.37 16.26 21.58 U.P. 6.58 17.5827 M 5.16 20.26 17.15 -28 J 0.33 5.41 13.31 18.17

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitate

Cumpăr carabină calibrul .270Win.,.308Win. sau .30-06Sprg, cu sau fărălunetă, modelul poate fi și mai vechi,cu înălțător și cătare, de preferat cu patdin lemn. Tel. 0732-333.114.

CUMP~R~RIVÂND armă de vânătoare Merkel Suhlcal. 16 împreună cu toc de piele, la pre-țul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

VÂNĂTOARE CU ARCULRezolvarea din numărul trecut

REBUS


Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completează cuponulalăturat și trimitel împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Cupon pentru abonament la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni.

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 65 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data

abonării. Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

Date post:	02-Mar-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

NR. 73 (1) ANUL MMXIX IANUARIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/01/vpr012019.pdfajuns la un...

Documents