NR. 70 (10) ANUL MMXVIIIagvps.ro/docs/revista/2018/10/vpr102018.pdfprobleme de drept civil, o astfel...

Pescuit în oraș34

Pe cresteleBucegilor

8

Morunași și momeli artificiale

38

Vânătoare cupăsări de pradă

12

OCTOMBRIE•2018

NR. 70 (10)ANUL MMXVIII

ww

w.a

gvps

.ro

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor.

Articolele publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilorlor și nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducerea

oricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 70 (10) / OCTOMBRIE 2018ANUL MMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

10

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Maramureș,Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALDespre supremația legii și cedare într-o cauză de interes comun5 PE }EAVA PU{TIIMăsuri întârziate și suplimentareacotei de recoltă la mistreți6 STUDIUCinegetică (XI)8 DE SEZONPe crestele Bucegilor9 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Pulpă de capră neagră cu vin, dafinși rozamarin10 STUDIUScăderea efectivelor de iepuri (II)12 VÅN~TOARE CU P~S~RI DE PRAD~ (III)Memorabile vânători de lupi14 RESTITUIRIProbleme istorice16 POVESTIRIDoamne, oprește timpul!17 CULTUR~„Vertebratele României”17 PREZENTARE DE CARTEIonel Pop, din nou printre cititori18 LA ZIBoala care amenință fermele de porciși mistreții din Europa19 MAPAMONDCapcane pentru mistreții vii

20 DIN TERENDespre câine (I)22 DE SEZONSiluete în cătarea puștii24 CHINOLOGIEPregătiri pentru vremea rece25 PLANTE T~M~DUITOAREArnica de munte26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 C~L~TORIIDestinații halieutice30 COMPETI}IICampionatul privat de pescuit al A.G.V.P.S.31 ATELIERUL MUSCARULUIStreamere pentru știuci32 ECHIPAMENTDespre lansetele de muscă și nu numai (I)34 DE SEZONPescuit în oraș35 GASTRONOMIE PESC~REASC~Saramură din crap cu legume36 SPINNINGNăluci pentru apele toamnei38 TEHNIC~Morunași și momeli artificiale40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

38

C a să nu mai lungim vorba, vomintra direct în subiectul „autori-zațiilor de mediu”, care sunt im-

puse de agențiile locale de protecția me-diului, sub presiunea amenințării saușantajului, exercitată asupra gestionari-lor fondurilor cinegetice.

Pentru a judeca și noi, ca neofiți înprobleme de drept civil, o astfel de im-punere abuzivă, agreată de la nivelulconducerii Ministerului Mediului, vomîncerca o prezentare, pe înțelesul tutu-ror, a acestei chestiuni.

În baza prevederilor O.U.G. nr.195/2005 și a O.U.G. nr. 57/2008 a fostemis „Ordinul nr. 410/2008 pentru apro-barea Procedurii de autorizare a activită-ților de recoltare…, …a plantelor și ani-malelor din flora și, respectiv, faunasălbatică…”. În continuare, în baza pro-cedurii aprobate se autorizează organi-zarea și desfășurarea, de către persoanelefizice și juridice, a activităților de recol-tare a plantelor din flora spontană și aanimalelor din fauna sălbatică (plantemedicinale, ciuperci, fructe de pădure,diverse animale etc.). Astfel de autorizațiisunt eliberate, contra cost, de agențiilelocale de protecția mediului, iar lipsa au-torizației este sancționată contravențio-nal, deloc modic în cazul persoanelor ju-ridice care organizează și desfășoarăastfel de activități, de către garda de me-diu și agențiile în cauză. N-am auzit, însă,ca vreo persoană fizică să fi fost cândvași cumva sancționată pentru culegereade ciuperci, flori de tei, cireșe sălbatice,sunătoare, zmeură etc. Mai ales când ast-fel de plante și fructe au fost culese depe terenul proprietatea acestora.

Eliberarea acestor autorizații, careaparent este o formalitate ce costă ges -tionarul de fond cinegetic doar 200 de

OCTOMBRIE 2018 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (XI) 6

Scăderea efectivelor de iepuri (II) 10Vânătoare cu păsări de pradă 12

Siluete în cătarea puștii 22

OCTOMBRIE

Despre supremația legii și cedare într-o cauză de interes comunNECULAI ȘELARU

Trăim într-un stat de drept și, așa după cum mai afirmam,nu prea. Îndoiala vine de la faptul că reprezentanțiiautorităților statului, care ar trebui să cunoască cel maibine legea, să o respecte întocmai și să o aplice cu bunăcredință, pentru a putea impune și altor concetățenirespectul cuvenit față de aceasta, o încalcă cu nonșalanță,sfidător adeseori, fără teamă de vreo răspundere materialăsau morală și fără... rușine.

lei, constituie totuși o problemă birocra-tică și poate fi mult mai costisitoare, fiindimpus, tot de agențiile de mediu, și unaviz prealabil al custozilor de arii prote-jate, aviz ce costă uneori zeci de mii delei, precum și, mai nou, un aviz, nepre-văzut de lege, al Academiei Române.

Potrivit prevederilor Legii 407/2006,modificată ulterior intrării în vigoare aOrdinului și, implicit, a procedurii pre-cizate, cotele de recoltă se aprobă, pen-tru speciile admise la vânătoare, prinordin al autorității publice centrale carerăspunde de vânătoare (M.A.P.), emisnumai după obținerea avizului autori-tății publice de protecția mediului(M.M.) în acest sens. Avizul este acordatși transmis sub semnătura ministrului,după ce acesta consultă reprezentanțiiagențiilor locale de protecția mediuluiși, peste lege, Academia Română.

Deoarece agențiile locale de protecțiamediului impuneau gestionarilor fondu-rilor cinegetice să solicite, contra cost,autorizații de mediu și pentru extragereacotelor de recoltă, deși le avizase în prea-labil aprobării date de ministrul în su-bordinea cărora se găsesc, și fiindcă fie-care agenție locală de protecția mediuluiaplică procedura după cum crede de cu-viință, unele eliberând autorizații pentrufiecare specie și pe fiecare fond cinegeticîn parte, iar altele o singură autorizațiepentru toate speciile de pe un fond ci-negetic sau de pe toate fondurile cine-getice ale unui gestionar, legiuitorul atranșat problema, la cererea și ca urmarea susținerilor noastre, statuând, prin pre-vederile art. 6 alin. 1 lit. f din Legea407/2006 - actualizată prin Legea nr.184/2017, că: „administratorul fauneicinegetice stabilește și aprobă anual,până la data de 15 aprilie pentru speciacăprior și până la 15 mai pentru celelaltespecii admise la vânătoare, cu avizul au-torității publice centrale care răspundede protecția mediului, cotele de recoltăpentru speciile din anexa 1, care devinobligatoriu de realizat, fără alte avize,acorduri sau autorizări suplimentare”.

Un text de lege mai inteligibil decâtcel redat nu cred că se putea formula.El este absolut clar pentru orice per-soană citovă la minte și bine intențio-nată, indiferent de nivelul pregătirii sale.Nu însă și pentru unii angajați ai Minis-terului Mediului și ai agențiilor localede protecția mediului, nominalizați po-litic în funcții sau angajați pe criterii pa-

ralele, fie ei demnitari sau simpli func-ționari ai acestora. Prin mâna acestorase impune gestionarilor fondurilor cine-getice, sub presiunea amenințării, șan-tajului sau a represiunilor contravențio-nale, să ceară singuri eliberarea acestorautorizații de mediu, pentru cotele derecoltă pe care ministrul lor, cu avizullor prealabil, le aprobase deja sub sem-nătură proprie. Nu știm exact cine obligăreprezentanții structurilor precizate deprotecția mediului să creeze litigii și săriște plângeri penale în această cauză.Poate că anumiți reprezentanți ai Curțiide Conturi, prin Ministerul Mediuluicontrolat de aceasta, sau poate doaranumite persoane de la nivelul ministe-rului, cointeresate ori interesate săstrângă bani necuveniți la bugetul pu-blic. Este mai greu de știut acest lucruși ce interese se găsesc în spatele acestuiabuz. De altfel nici nu ar folosi preamult să se știe. Decât doar să se înțe-leagă de unde și de la cine se tot trimit,periodic, dispoziții contrare legii, inte-resului vânătorilor și, până la urmă, alsocietății în care trăim.

Știm doar, și trebuie să știți și dum-neavoastră că, împreună cu reprezen-tanții unor asociații afiliate, A.G.V.P.S.din România a chemat Ministerul Me-diului în fața instanțelor de judecată, înnumele tuturor asociațiilor afiliate, pen-tru clarificarea problemei prezentatemai sus. Demersul în justiție s-a făcutîn speranța că judecătorii nu se vor mailăsa influențați, în baza unor protocoaledevoalate, dar neabrogate, de „asupri-torii” din umbră ai vânătorilor și aso-ciațiilor acestora.

Mai știm însă că, pentru a preîntâm-pina problemele ulterioare din parteagărzilor de mediu, prin aplicarea abu-zivă de contravenții motivate de lipsaautorizațiilor de mediu, anumiți direc-tori de asociații afiliate au cedat presiu-nii amenințării și/sau șantajului și au

achitat contravaloarea acestor autoriza-ții de mediu, căzând la învoială cu re-prezentanții agențiilor locale de protec-ția mediului, chiar în condițiile în careacestea au supralicitat impunerile lor înfavoarea custozilor de arii naturale pro-tejate (care pentru avize au cerut, larândul lor, alți bani de la asociațiile vâ-nătorești în cauză). Așa s-a ajuns și laîncălcarea, cu nonșalantă sfidare a legii,a datei de începere a sezonului de vâ-nătoare. Fiindcă, până la obținerea au-torizațiilor de mediu, pe baza cotelorde recoltă aprobate în 15 mai de Minis-terul Apelor și Pădurilor cu avizul Mi-nisterului Mediului, mai trec zile sausăptămâni de la începutul sezonului le-gal de vânătoare.

Deziluzia avută din partea directo-rilor de asociații afiliate care au procedatastfel, fără consultarea noastră și a celordin cotizațiile cărora au achitat sumelenecesare asigurării liniștii lor și asocia-țiilor la care sunt angajați, ne duce cugândul la abdicarea acestora de la luptadusă, de conducerea A.G.V.P.S. și con-ducerile mai multor asociații afiliate, îninteresul comun al tuturor asociațiilorvânătorești din România. Iar prinaceastă abdicare au creat și riscul invo-cării poziției lor, în procesul despre caream făcut vorbire, în favoarea Ministe-rului Mediului.

Mai putem vorbi, într-o astfel de si-tuație, de unitate de reacție în apărareaintereselor comune ale tuturor asocia-țiilor vânătorești și ale tuturor membri-lor acestora?

Nu ne rămâne decât speranța uneijudecăți drepte a cauzei până la sfârșit,în care să nu fie invocată, în defavoareaacțiunii A.G.V.P.S. și a celorlalte asociațiiafiliate semnatare ale acțiunii, accepta-rea benevolă a „birului” impus de agen-țiile locale de protecția mediului, prinprecedentul plății efectuate pentru ob-ținerea autorizațiilor de mediu.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Despre supremațialegii și cedare într-o cauză de interes comun

OCTOMBRIE 2018 | 5

Pe țeava puștii

A sta și pentru că avem proble-mele pe care le avem, generatede virusul pestei porcine afri-

cane, pentru combaterea căruia Auto-ritatea Națională Sanitar-Veterinară șipentru Siguranța Alimentelor(A.N.S.V.S.A.) a decis înlăturarea tutu-ror focarelor prin sacrificarea a peste300.000 de porci din ferme și gospodă-rii private. Impactul acestui flagel la ni-vel social, din punct de vedere econo-mic, este catastrofal. Considerându-ivectori ai transmiterii bolii care a deci-mat combinatele de porci din unele ju-dețe, decidenții din ministerul de resortau hotărât, în „ceasul al doisprezece-lea”, că mistreții și toți prădătorii pot fiîmpușcați în sesiuni de recoltare cu odurată de trei luni.

Ordinul dat de guvern în luna au-gust a fost însă considerat, de mulți,doar un exercițiu de imagine, nu o mă-sură care să oprească epidemia depestă. De altfel, s-a spus că nici dacă arvrea și și-ar uni toate eforturile, vână-torii tot n-ar putea să vâneze 28.013mistreți, așa cum rezultă din anexa Or-dinul ministrului Apelor și Pădurilornr. 827/2018, pe lângă cei peste50.000 aprobați în luna mai, într-o pe-rioadă de timp așa de scurtă. În docu-mentul Ministerului Apelor și Pădurilorse mai precizează că metodele de vâ-nătoare trebuie să fie dintre cele carenu dislocă efectivul, respectiv „lapândă” și „la dibuit”. Totodată, se maiarată: „Cotele suplimentare de interven-ție pentru specia mistreț, se realizează întermen de 90 de zile de la data intrăriiîn vigoare a prezentului ordin, în toatefondurile cinegetice neafectate de virusulpestei porcine africane, prin metodele devânătoare prevăzute de Ordinul minis-trului agriculturii și dezvoltării ruralenr. 353/2008 privind autorizarea, orga-nizarea și practicarea vânătorii, cu mo-dificările și completările ulterioare”. Înplanul autorităților centrale se prevede

în mod special împușcarea mistrețilordin județele Tulcea și Constanța, dinInsula Mare a Brăilei și Balta lalomiței,dar și pe cei din zonele de frontieră cuUcraina, Republica Moldova și Unga-ria. Evident, lista este mult mai lungă.

La prima vedere și în mod normalunii ar putea să spună că oficialii dinministerul de resort, împreună cu vete-rinarii ANSVSA, s-au trezit din tradițio-nala somnolență și au intervenit într-omoment de criză maximă, fapt care tre-buie evidențiat. Totuși, avem în acestcaz o monstră de justificare a unei si-tuații care putea fi prevenită, dacă de-cidenții luau în seamă, cuprofesionalism și cu simțul datoriei,avertizările conducerii A.G.V.P.S., fă-cute încă din anul 2014, referitor ladensitatea unor specii de animale săl-batice, precum sunt porcii mistreți, șa-calii, urșii sau vulpile.

Au existat rețineri, din partea con-ducerii forurilor responsabile, la propu-nerile venite de la vânători, referitor larevizuirea cotelor de recoltă din 10 în10 ani sau privind avertizarea făcută cupatru ani în urmă, care anunța imi -nenta apariție a virusului de pestă por-cină în România. Desigur,suplimentarea cotei de intervenție lamistreți, prin ordin de ministru, este bi-nevenită, dar ar fi bine ca instituțiilestatului să fie mai receptive când se facastfel de propuneri, care au la bază oexpertiză și o cunoaștere foarte bună asporului natural la unele specii de ani-male sălbatice, cum sunt mistreții.

Nu pot aproxima dacă decizia mi-nisterului privind uciderea unui numărfoarte mare de mistreți, ar putea salvațara de la răspândirea pestei porcine,până la un rezultat mulțumitor. Se do-rește să se iasă acum din fundătură cuajutoul vânătorilor, cei care, nu de pu-ține ori, sunt blamați de așa-zișii apă-rărori ai mediului înconjurător și nunumai.

O întrebare însă rămâne: „Dacă nuapărea pesta cu toată nenorocirea pro-dusă, Ministerul Apelor și Pădurilor totcu «precauție» lua deciziile legate de sta-bilirea cotelor de recoltă pentru unelespecii de faună de inters cinegetic”?

Un vechi proverb românesc spune: „Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă!” Dar,din păcate, unor oameni nu le folosește prea mult „mintea cea de pe urmă” pentru ieșirea dinimpasul managerial arătat în timp, când se impuneau decizii clare fără tendințe centrifugefață de creșterea alarmantă a populației de mistreți, atât de des discutată în prezent.

Totuși, avem în acestcaz o monstră de

justificare a unei situațiicare putea fi prevenită dacădecidenții luau în seamă, cuprofesionalism și cu simțuldatoriei, avertizărileconducerii A.G.V.P.S., făcuteîncă din anul 2014,referitor la densitatea launele specii de animalesălbatice, precum suntporcii mistreți, șacalii,urșii sau vulpile”.

Măsuri întârziate șisuplimentarea cotei derecoltă la mistrețiELIADE BĂLAN

OPINIE

A șadar, ne vom ocupa de evoluțiacorpului animalului în perioadadezvoltării acestuia, la maturitate

și după intrarea în declin biologic.

Dezvoltarea corpuluiPrima etapă a vieții, de pui și juvenil,

durează până ce animalul ajunge lavârsta minimă de reproducție. Este pe-rioada cu cele mai mari și multe riscuripentru animal, în care se pun bazelerandamentului fiziologic și reproductivulterior al acestuia.

Urmează a doua etapă a vieții, dematuritate, care se desfășoară sub semnulrandamentului fiziologic și reproductivmaxim. Cea de-a treia etapă, de îmbă-trânire și declin fiziologic, debutează cuslăbirea treptată a organismului și tocireasimțurilor, urmată de încetarea repro-ducerii. În mediul sălbatic, mai ales în

cel în care echilibrul ecologic este maipuțin alterat, animalele sălbatice pier înmod natural înainte sau în această etapă,motiv pentru care este dificil de stabilitlongevitatea reală a speciilor.

În primele zile din prima etapă, cândpuiul născut, cu sau fără vedere, estefoarte mic, acesta consumă puțină hranăși ritmul de creștere este lent. Pe măsurăce puiul consumă mai multă hrană și maidiversă, ritmul de creștere se accelerează.Dar numai până la un anumit moment,urmând o creștere din ce în ce mai redusă,până spre vârsta maturității. Astfel, grafic,curba creșterii corpului se poate reprezentasub forma aproximativă a literei „s”, răs-turnată și teșită ( ). Forma acesteicurbe (de creștere) variază însă de la ogrupă de specii la alta și chiar întrespecii apropiate din cadrul aceleiașigrupe. De exemplu, expresia grafică a

creșterii corpului la potârniche este ocurbă înclinată, caracteristică galinaceelorsedentare, pe când a uliului păsărar esteuna accentuată, caracteristică grupei ră-pitoarelor cu pene de talie mică șimijlocie. Ritm accelerat de creștere auși speciile migratoare, pentru ca puiiacestora să fie dezvoltați la timp, maiînainte de migrația de toamnă. De exem-plu, rațele și gâștele ajung la greutateapărinților în 50-60 de zile, rămânându-le timp suficient pentru îngrășarea pre-mergătoare emigrării, pe când galinaceelesedentare ajung la maturitate la 100-120 de zile. Se impune a sublinia șifaptul că masculilor din speciile cu di-morfism sexual evident (cocoș de munte,fazan etc.) le trebuie mai mult timppentru dezvoltare decât femelelor. Semai impune și precizarea că speciilecare migrează mai devreme au un ritmde creștere mai accentuat decât celecare migrează mai târziu. De exemplu,sitarul, becaținele, porumbeii, prepelițași cârsteiul, care ajung la greutatea pă-rinților în 32-45 de zile, comparativ curațele și gâștele, care necesită mai multtimp în această privință.

Dacă ne referim la mamifere, trebuiereținut faptul că, spre deosebire de păsări,au o durată de creștere mai lungă, careține, în general, până la atingerea vârsteiminime de reproducere. Deosebiri de laaceastă regulă generală prezintă curbacreșterii speciilor ce dormitează iarna.Acestea prezintă nu doar discontinuitățide creștere iarna, din cauza hrănirii maideficitare și pierderii de energie, ci evi-dente scăderi în greutate în perioadasomnului prelungit, de câteva luni.

Continuând comparația între diverselespecii în ceea ce privește dezvoltareaanumitor organe interne, fără a intra înprea multe detalii, putem afirma că, laspeciile migratoare, spre deosebire decele sedentare, creierul reprezintă unprocent mai ridicat din greutatea totalăa animalului. Exemplificăm susținereaprin comparația prepeliței, al cărui creierreprezintă 6,19% din greutate la eclozare,cu fazanul, al cărui creier reprezintădoar 4,16% din greutatea la acel moment.Explicația rezultă din faptul că, încă de


Ne vom ocupa, în cele ce urmează, de dezvoltarea postnatală a corpului animalului, de lanaștere până la sfârșitul său biologic. De asemenea, ne vom referi și la fazele alimentareale puilor.

Cinegetică (XI)DEZVOLTAREA CORPULUI ȘI FAZELE ALIMENTAREText și fotografie NECULAI ȘELARU

STUDIU

la vârsta de câteva luni, speciile migra-toare sunt nevoite să efectueze o călătorieintercontinentală, plină de primejdii șigreutăți.

Se impune a mai remarca doar faptulcă dobândirea capacității de zbor la păsăriși înțărcarea la mamifere nu reprezintămomentul despărțirii puilor de mamăsau părinți. Puii, ajunși juvenili, se bucurăîn continuare de experiența și protecțiapărinților până la o nouă perioadă deîmperechere și, la unele specii, chiar dupăaceea, până la apropierea următoarei pe-rioade de naștere a mamelor.

Fazele alimentareProgenitura se naște cu un organism

plăpând. În continuare, creșterea, maimult sau mai puțin accelerată, este de-terminată de specificul metabolismului.La unele specii (sitar, becaține etc.),cantitatea de hrană consumată zilnic depui este aproximativ egală cu greutateaacestora. Creșterea accelerată este legată,în același timp, de calitatea hranei, nudoar de cantitatea sa. Adică de digesti-bilitatea acesteia și de conținutul ei înproteine, hidrați de carbon, grăsimi, mi-nerale și vitamine.

La baza hrănirii inițiale a progenituriispeciilor cinegetice stau, din aceste con-siderente, laptele la mamifere și orga-nismele nevertebratelor sau carnea ver-tebratelor la păsări. După prima fază ahrănirii inițiale a progeniturii, urmeazăcea de-a doua, de tranziție spre regimulalimentar al adultului. Hrănirea inițială,în cazul păsărilor, și cea de tranziție, încazul mamiferelor și păsărilor, sunt de-osebit de importante pentru succesul re-productiv, într-un mediu natural ce tindesă devină deficitar din punct de vedereal ofertei de hrană pentru pui și juvenili.Dacă ne gândim la involuțiile numericeale potârnichilor, prepelițelor și iepurilor,dar nu numai, înțelegem efectul negatival agriculturii moderne, prin diminuareaposibilităților de hrănire a puilor, ca ur-mare a scăderii suprafețelor de fânețenaturale, desecării și destufizării efectuateîn favoarea plantelor cultivate, culturiloragricole curate pe suprafețe întinse, cu-rățării, arării și însămânțării imediat dupărecoltare, chimizării distructive pentru

vegetația sălbatică și nevertebrate, otrăviriiunor specii cu sânge cald etc.

De exemplu, pentru supraviețuireapuilor de potârniche și prepeliță este de-cisivă hrana exclusiv nevertebrată dinprimele 20 de zile, într-un spațiu vitaladecvat, din ce în ce mai redus și acestaîn ultima perioadă. Pentru puiul deiepure, cu un stagiu lactat de 5-8 zile,decisivă este faza a doua lacto-vegetariană,care durează până la înțărcare (15 zile),și prima etapă a fazei vegetariene, pe-rioadă în care acesta are nevoie de uncomplex de plante sălbatice necesare nu-triției și combaterii parazitozelor interne,pe care nu le pot găsi în monoculturi.

Puii mamiferelor tipic carnivore au ofază inițială exclusiv lactată, care nu diferăde cea a plantivorelor. Urmează o fazălacto-carnală, în care puiul este hrănitmai întâi cu carne moale, apoi și cu păr,pene și oscioare, furnizându-i-se astfelsubstanțele necesare dezvoltării muscu-laturii și scheletului. De la această schemăface excepție lupul, care în faza lacto-car-nală hrănește puii mai întâi cu hrană re-gurgitată, parțial digerată. De aceea, ris-curile pentru supraviețuirea lupului suntmai mari în această fază lacto-carnală, încondițiile de hrană deficitară, ca urmarea scăderii efectivelor speciilor pradă.

În ceea ce privește vânatul cu pene,cele trei faze ale hrănirii puilor sunt si-milare. Și puii acestora au nevoie deproteine digerabile în primul rând, asi-

milabile ușor. Chiar speciile preponderentvegetariene de păsări, cum sunt galina-ceele, au nevoie în faza inițială de hranăexclusiv animală (insecte moi, larve,viermi, ouă de furnici etc.). În faza adoua pot consuma și musculițe, furnici,dar și hrană vegetală crudă, ca în ceade-a treia fază să se hrănească în principalcu hrană vegetală. O excepție de laregula prezentată pentru păsări este în-tâlnită în cazul porumbeilor, care îșihrănesc puii, în primele zile, cu hranăparțial digerată, regurgitată, îmbogățităprintr-o secreție cu aspect de aluat lăptos,în care se găsesc proteine desprinse depe peretele gușii acestora. În faza adoua, hrana regurgitată conține din ceîn ce mai multe semințe în stadiul ger-minației și se finalizează, la scurt timp,prin cea de-a treia fază, în care este re-gurgitată hrana exclusiv vegetală.

Modul de hrănire a puilor diverselorspecii reprezintă, deci, rezultatul evoluțieiacestora de-a lungul mileniilor de exis-tență, într-un mediu natural relativ stabildin punct de vedere ecologic. Odată cuschimbările esențiale și rapide care in-tervin acum în acesta, este de așteptatca un număr tot mai mare de specii săajungă în stare de vulnerabilitate și săfie interzise, fără vreun efect pozitiv, lavânătoare. –Prelucrare concisă din „Biologia și Prin-cipiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

MAMIFERE: bizam, capră neagră (exem-plar de selecție), căprior (femelă), cerbcomun (mascul de trofeu, mascul de se-lecție, femelă și vițel), cerb lopătar (mas-

cul de selecție, femelă și vițel), câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă,muflon, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe; de la 10 octombrie: cerb lopătar(mascul de trofeu); de la 15 octombrie: capră neagră (exemplar de trofeu); până la 15 octombrie: căprior (mascul).PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, ciocârlie-de-câmp, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă,gâscă-de-vară, graur, guguștiuc, ieruncă, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de- scor-bură, potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-cas-taniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâi-toare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător,sturzul-viilor; de la 15 octombrie: gârliță mare.

OCTOMBRIE 2018 | 7

CE VÅN~M

T oamna târzie desenase tablouride admirat ce surprindeau fru-musețea mereu nouă a naturii

ce furase gândul. Amintirile se derulaude parcă ar fi fost ieri. Cu ani în urmă,la data aceea, la finalul primăverii, ur-casem pe aceste locuri la observații, lacapre negre, în masivul Bucegilor…!

Dimineața, spre VânturișPornisem dis-de-dimineață, lăsând

repede în urmă cabana Miorița, underămăsesem peste noapte, după ce, cu ozi înainte, urcasem cu telecabina spreplatou. Participam atunci la acțiunea

colegilor de la Ocolul silvic Sinaia pen-tru observare și evaluare a efectivuluide capre negre din Parcul Natural alBucegilor. Cele două echipe stabiliteurmau să parcurgă două trasee, primulde la Miorița până la Vânturiș, al doi-lea, de la Miorița la valea Caraimanu-lui, timp de două zile.

Traseul spre Vânturiș era relativ ușorde parcurs la dus, panta coborând ușordinspre platoul cu cabana Miorița. Neopream la fiecare muchie pentru a ob-serva văile și văioagele ce se deschideauspre culoarul Prahovei, scrutând cuatențe brânele pe care caprele negre ar

fi putut să apară. Timpul trecuse spreora prânzului fără a fi văzut nici o miș-care, dar locurile erau presărate cusemne ale vânatului existent în zonă.Râmături de mistreți, urme de urs și decapră neagră și chiar câteva lăsături deiepure, nu scăpaseră neobservate. Neapropiam de punctul final, iar cascadaVânturiș se făcea deja auzită, când, unuldintre colegi a rămas locului, cu binoclulîndreptat spre baza versantului din față.Ne-am oprit pentru a cerceta locul și numică mi-a fost bucuria când am surprinsmișcarea domoală a unei capre negre ceurca încet spre culme. Abia dacă o pu-teai desluși în cadrul natural și, probabil,dacă ar fi stat pe loc, ar fi scăpat vederii.Mișcarea o trădase, iar acum puteam ad-mira prin binoclu „minunea” ivită dinmunte, dacă o pot numi astfel. Era însădeparte, prea departe chiar și pentru te-leobiectivul de 300 mm. Am încercat to-tuși și am păstrat cu admirațe deplină,în memorie, momentul…

A doua zi, spre valeaCaraimanului

Noaptea a trecut repede, mai alesdupă seara cu istorisiri despre ziua pe-


Dimineața se deschidea seninină, iar soarele mărinimos almijlocului de octombrie așternea cu blândețe lumină de aurpeste crestele munților, risipind, încet, încet, cețurile cuibăriteprin văile încă umbrite. Roșul aprins al frunzelor de fagrămăsese undeva în urmă, întrerupt doar de verdele brazilorce parcă sprijineau cerul. Urcam spre platoul muntelui…

Pe cresteleBucegilorMAC

Observații la capre negreDE SEZON

Mișcarea o trădase, iaracum puteam admira

prin binoclu „minunea”ivită din munte, dacă o potnumi astfel. Era însădeparte, prea departe chiarși pentru teleobiectivul de300 mm. Am încercat totușiși am păstrat cu admirațedeplină, în memorie,momentul…”.

Foto: ALIN-CODRU MANU

trecută pe cele două trasee, care decare mai interesante și mai pline de ne-prevăzut. Pornisem astăzi și mai de-vreme pentru a ajunge la locurile deobservațe aproape de orele nouă, zece,ale dimineții, când, după spusele celormai știutori, caprele ieșeau pentru a „sesori” pe brânele scăldate de soarelematinal.

Traseul se dovedea a fi mai anevo-ios, deoarece practic urcam continuuspre Babele. Am lăsat în urmă ColțiiPietrei Arse, urmând poteca prin jnepe-nișul des, care păstra încă bine petecede zăpadă. Printre ele am găsit și ourmă de urs, impresionantă prin di-mensiuni. Părea destul de proaspătă,așa că am sporit atenția. A urmat apoicantonul silvic Jepi, unde am zăbovitpreț de vre-o oră, căutând cu vedereacaprele negre pe care echipa cealaltă levăzuse cu o zi înainte. Nu mai erauacolo, dar, nu departe, am găsit urmeproaspete, semn că tercuseră pe acelelocuri. Ultimul urcuș spre valea Carai-manului ne-a purtat printre tufe desmirdar, pete de culoare vie pe verdelecrud dimprejur. Apoi, efortul ne-a fostrăsplătit chiar sub traseul telecabinei,unde am găsit două exemplare decapră neagră ce s-au oferit vederii fărăa fi deranjate de trecerea cabinei în susși în jos. Doar când ne-am mișcat puținspre vale, ne-au simțit și s-au făcut ne-văzute printre pâlcurile de jneapăn.Trecuse bine de amiază iar la trei și ju-mătate era ultima cabină spre Bușteni.

Am reluat încet urcușul, lăsând înurmă frumusețea muntelui maiestuos.Luam însă cu noi aminitrea zilelor mi-nunate petrecute pe munte și a ivirilormăiestre de pe crestele Bucegilor…!

OCTOMBRIE 2018 | 9

Ingrediente necesare: o pulpă de ca-pră neagră porționată, o căpățână deusturoi, o ceapă, patru cartofi, trei morcovi,½ cană de ulei de măsline, două paharede vin alb, câteva fire de rozmarin, patrufoi de dafin, piper, sare.

Pentru baiț: un pahar de vin alb, oceșcuță de oțet de mere, 2 căței deusturoi, piper, sare.

Preparare: se ține carnea la baițtimp de cel puțin 24 de ore, se scoate șise pune într-o cratiță adâncă. Tocațimărunt ceapa și căliți-o ușor cu puținulei. Peste carne puneți uleiul, usturoiultăiat mărunt, cartofii tăiați în sferturi,

morcovii, foile de dafin, adăugați vinul,sare și piper după gust. Acoperiți cratițacu folie de aluminiu și puneți-o în cup-torul preîncălzit la 180-200 grade Celsius.Lăsați amestecul la cuptor timp de circao oră și jumătate, după care luați foliade aluminiu și lăsați în continuare pre-paratul la cuptor încă o jumătate deoră, să se rumenească ușor carnea.

Servire: pe farfurii calde, așezați car-nea, stropiți cu sosul gătit și garnisiți cucartofi și morcovi, ornând cu fire de roz-marin. Un pahar de vin roșu, demisec/sec,shiraz/cabernet, va adăuga un plus desavoare bucatelor. Poftă bună!

PULPĂ DE CAPRĂ NEAGRĂ CUVIN, DAFIN ȘI ROZAMARINNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele culinare din capră neagră au făcut dintotdeaunaparte din rândul bucatelor alese, servite la ocazii, bucate cevor fi apreciate și savurate, alături de un vin potrivit, deinvitații poftiți la masă.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU


A m mai prezentat această reali-tate arhicunoscută, atât deges tionari, cât și de reprezen-

tanții administratorului fondului cine-getic național.

Asupra fenomenului scăderii/„pră-bușirii” efectivelor de iepuri și necesi-tății cercetării lui s-a atras atenția dinpartea vânătorilor, de la nivelulA.G.V.P.S. din România, încă din anul2014 (a se revedea materialul intitulat„Involuția efectivelor de iepure comunîn România – Cauze și măsuri” din ca-drul lucrării „Scăderea efectivelor deiepuri”, postată pe site-ul agvps.ro -Cultură - Lucrări cu caracter științific).S-a încercat atunci, de la nivelul preci-zat, să fie sensibilizați, în egală măsură,atât administratorul fondului cinegeticnațional, cât și gestionarii fondurilor ci-negetice cu iepuri, pentru a aborda îm-preună, cu o cuvenită responsabilitate,această problemă de iminentă actuali-tate. Au reacționat din păcate doar„cercetătorii”, interesați și obișnuiți săacceseze bani cu grămada, în cazul defață peste 14 miliarde de lei de la bu-getul public, pentru nimic. Nu mai re-

luăm subiectul, fiindcă tot ceea ce s-aafirmat mai sus se poate regăsi, deta-liat prezentat, pe site-ul agvps.ro.

Reluăm tematica doar ca urmare adezbaterilor recente din spațiile pu-blice, unde s-au emis tot felul de păreripersonale, de cele mai multe ori în ne-cunoștință de cauză. Nu negăm faptulcă intră în dezbateri și vânători foartebine documentați, inclusiv autodidacțiîn cinegetică, care au lecturat probabil

tot ceea ce s-a publicat în materie deiepuri și cauzele evoluției recente aefectivelor acestora, dar aceștia suntprea puțini în comparație cu ceilalți,care-și dau pur și simplu cu părerea șicritică nejustificat pe cine nu trebuie.

De aceea, îmi asum riscul de a în-cerca, încă o dată, o enumerare și sis-tematizare graduală a acestor cauzeexterne, fiindcă acestea sunt probabil,în această perioadă, responsabile deevoluția fenomenului care ne preo-cupă.

Încep sistematizarea prin a grupacauzele în patru categorii majore șianume:

• cauze ce țin de degradarea habita-tului specific;

• cauze ce țin de activitatea cinege-tică actuală;

• cauze ce țin de sănătatea iepurelui;• cauze ce țin de schimbările clima-

tice majore.

Cauze ce țin de degradareahabitatului specific

Sunt, fără îndoială, principalele șicele mai vizibile cauze ale prăbușiriiefectivelor de iepuri, în zonele de câm-pie cu agricultură ultra-intensivă și înzonele de podiș, deal și munte intenspășunate cu rumegătoare mici, înso-țite, legal mai de curând, de haite decâini metisați din toate rasele. Consi-derăm importante, în abordarea pro-pusă, cinci categorii de subcauze:

Chimizarea agriculturii. Deși nusunt cercetări sistematic efectuate înprivința influenței pesticidelor asupraiepurelui și altor animale cu sângecald, majoritatea vânătorilor cu preo-cupări în materie sunt de acord căaceastă cauză poate fi, la momentul ac-tual, cea mai nocivă pentru iepure.Mortalitatea ridicată datorată otrăviriidirecte (cu raticide) și indirecte (cu di-verse erbicide, azot lichid în concentra-ție ridicată etc.), precum și sterilitateaindusă de alte pesticide, sunt responsa-bile atât de mortalitatea ridicată, maigreu de pus în evidență în perioada căl-duroasă cu vegetație abundentă, cât șide prolificitatea proverbială, în prezentredusă drastic la această specie. Recol-tele din ce în ce mai mici realizate însezoanele de vânătoare, proporția mai


Am folosit, mai de curând, sintagma „prăbușirea efectivelorde iepuri”, fiindcă am constatat că avem de-a face cu oscădere bruscă a acestor efective în decurs de numai undeceniu. Avem de-a face, însă, cu o prăbușire mascatăbirocratic a cifrelor oficiale privind efectivele reale,susținute de teama unor repercusiuni contractuale riscantepentru gestionari.

Scăderea efectivelor de iepuri (II)Text și fotografie NECULAI ȘELARU

Evoluții ale speciilor cinegeticeSTUDIU

Recoltele din ce în cemai mici realizate în

sezoanele de vânătoare,proporția mai ridicată aexemplarelor mature și amasculilor în tablourilerealizate de vânători șitumorile uterine frecventgăsite la multe femele, neduc cu gândul la efectelepericuloase ale chimizăriiagriculturii, din ce în cemai intense în perioada lacare ne raportăm”.

OCTOMBRIE 2018 | 11

ridicată a exemplarelor mature și amasculilor în tablourile realizate de vâ-nători și tumorile uterine frecvent gă-site la multe femele, ne duc cu gândulla efectele periculoase ale chimizăriiagriculturii, din ce în ce mai intense înperioada la care ne raportăm. Laaceeași concluzie ne conduc și otrăvi-rile animalelor domestice cu pesticideingerate odată cu vegetația pășunată lamarginea sau pe culturile pe care s-auadministrat diverse erbicide sau sub-stanțe fertilizante în concentrații ne-permis de ridicate.

Mecanizarea agriculturii. Prinefectul direct al distrugerii cuiburilorde păsări și puilor de mamifere odatăcu cositul, treieratul, aratul și alte lu-crări agricole, în condițiile desfășurăriiacestor munci cu utilaje de mare per-formanță (cu viteză și front mare delucru), nedotate cu instalații de spe-riere a vânatului (mecanice sau cu ul-trasunete), pare normal să fieconsiderată a doua cauză majoră a dis-

trugerii efectivelor de iepuri. Unii chiarîndrăznesc să o considere principală,iar alții ar așeza-o după efectul defavo-rabil insidios al monoculturilor, ca ur-mare a unor observații și credințeproprii, diferite de la un loc la altul.

Monoculturile. Extinderea aces-tora în dauna culturilor intercalate, pesuprafețe mici, precum și puritatea lorobținută prin erbicidare, le face tot maipuțin propice înmulțirii iepurelui, ca dealtfel a oricărei specii cu rază mică deactivitate. Iepurele și puii de iepure,care necesită o hrană variată obținutădintr-o multitudine de plante de cul-tură și sălbatice, nu-și mai regăsesclocul decât la margine de monoculturi.Efectul de margine, redus și el în cazulmonoculturilor, și diversitatea foartescăzută a hranei, oferite în interiorulacestor monoculturi, au condus la o în-gustare din ce în ce mai pronunțată aspațiului vital, de altădată, al speciei.Obligarea indirectă a iepurelui să vie-țuiască la margini de monoculturi îl

face și mai vizibil în perioada de vege-tație și, implicit, mai vulnerabil în fațaatacurilor dușmanilor săi naturali. Deșiavem tendința să subestimăm aceastăcauză, ea poate fi una la fel de influ-entă negativ, dacă nu chiar și mai in-fluentă, decât mecanizarea.

Extinderea suprafețelor pășu-nate. Împuținarea fânețelor și livezilor,precum și renunțarea la agricultura desubzistență sau pe suprafețe mici în zo-nele de podiș, de dealuri și de munte,în fața expansiunii pășunatului cu oi,cel mai distructiv pentru pământ și ha-bitat, au, fără nici o îndoială, partea lorde contribuție la îngustarea și degrada-rea spațiului vital al iepurelui. Fiindcăpe unde trece oaia, capra și haitele decâini însoțitori, nu mai rămâne piciorde iepure. De ce credeți, oare, că iepu-roaicele încearcă să se înmulțeascăacum prin grădinile de la marginea sa-telor, unde puii acestora sunt mai ex-puși prădării din partea pisicilor șicâinilor de pe lângă gospodăriile să-tești? Dacă luăm în considerare șiunele parazitoze comune iepurelui șianimalelor domestice, putem înțelegede ce, în zonele intens pășunate cu oi,unele cu aspect selenar pe vreme de se-cetă, iepurele aproape a dispărut.

Alte cauze. Deși mai puțin impor-tante, extinderea dezordonată a locali-tăților, prin diminuarea suprafețelorapte pentru viețuirea iepurelui, extin-derea suprafețelor cultivate cu planteindustriale în dauna cerealelor și legu-minoaselor, abandonarea câinilor decătre săteni și ciobani, înmulțirea aces-tora la margine de localități și sălbăti-cirea lor ulterioară, precum și altecauze de importanță mai redusă, con-stituie și contribuie, dar în mai micămăsură, la degradarea condițiilor dehabitat specific iepurelui.

Memorabile vânători de lupiNICOLAE PÂRLOG

P rin zonă apăruse un lup singu-ratic, foarte experimentat, carese nărăvise la turmele de oi ale

kirghizilor care-l găzduiau și pe ger-man. Oamenii au încercat să rezolveproblema pe cale tradițională, apelândla serviciile unui berkutchi. Dresorul avenit cu o acvilă, pe care a lansat-oasupra lupului respectiv. Doar că acestaa reușit să evite în ultimă instanță ata-cul acvilei, pe care a ucis-o pe loc. Omulși-a pierdut cea mai bună pasăre, iarniciun alt berkutchi nu vroia să-și riștepropria pasăre.

Între timp, atacurile lupului asupraturmelor continuau nestingherite. Vână-torul s-a întors însă cu o altă acvilă dre-sată, dar și aceasta a fost omorâtă delup. Acum războiul devenise unul perso-nal. Berkutchi-ul respectiv s-a dovedit afi un om extrem de perseverent. A adusalte acvile, care au avut, din nefericire,aceeași soartă. În total, lupul blestematucisese un număr de 11 acvile dresate.Doar că a douăsprezecea a fost cu noroc.Călare prin stepa înzăpezită, vânătorula văzut lupul și a lansat ultima pasăre.De data aceasta, acvila a prins la timp

fălcile lupului și l-a imobilizat. Omul aajuns și el rapid călare la scena luptei, aîngenuncheat și a ucis lupul cu cuțitul.Acvila nu a scăpat fără să fie rănită, dars-a recuperat fără probleme și a vânat

din nou. Întâmplarea a ajuns atât de fai-moasă în Uniunea Sovietică a acelor vre-muri, încât veneau oameni de la maridepărtări să vadă iurta în care vânătorulcolecționase capetele celor 11 acvile că-


Fritz Lodges, un renumit dresor german de acvile de munte de la începutul secolului XX, acălătorit și a trăit în Asia Centrală, unde a studiat arta de a vâna lupi. În memoriile sale,acesta relatează despre o întâmplare deosebit de interesantă.

Vânătoare cu păsări de pradă (III)TEHNIC~

Mai departe urmează relatările aces-tui revoluționar șoimar cu privire la ex-periențele sale din Finlanda și nu numai.Sunt mărturii prețioase și edificatoareasupra subiectului.

„Șeful poliției din orașul Kaajani dinFinlanda făcuse rost de o femelă juvenilăde acvilă de munte, pe care vroia să oomoare și să o împăieze. Din fericire pen-tru mine, cât și pentru acvilă, polițistuluii-a intrat în cap că o buhă împăiată ararăta mai bine la el în casă și mi-a propusacest schimb. Cum aveam o buhă în acelmoment, i-am dat-o la schimb pentru ac-vilă. Sorții au vrut ca, din acea zi, pasăreasă devină cea mai bună acvilă pentru lupipe care am avut-o vreodată, în loc săajungă exponat împăiat și plin de praf.

Am luat pasărea și am botezat-oLouhi, ca pe vrăjitoarea cea rea din ve-chea epopee mitologică finlandeză a Ka-levalei. Am ales să fac din ea o vânătorițăde lupi. Dacă va reuși sau va muri în luptăcu lupul, doar de ea urma să depindă.Am început imediat să o dresez, iar an-trenamentul său specific viza doar lupul.

O femeie care lucra ca îngrijitoare laferma mea de atunci din Finlanda avea unbăiat de 12 ani, căruia i-am rezervat rolullupului de antrenament. Un amic de almeu, un adevărat artist în prelucrarea pie-lii, a adus din Rusia mai multe bucăți maridin piele groasă și tăbăcită, din care urmasă croiască armura protectoare pe careurma să o poarte băiatul. Pe spate, pestemasiva haină din piei tari pe care o purta,

băiatul avea atașată o blană de lup, pecare legam periodic bucățile de carne careurmau să fie hrana pentru Louhi.

Primul teren de antrenamente a fostchiar în apropierea fermei, căci toate pă-sările tinere se arată mai curajoase în me-diul lor familiar decât în sălbăticie. Încăde la primul traseu de alergare al băiatu-lui protejat de ciudata haină, Louhi s-arepezit direct la el. Am prins-o imediat,am legat-o de suport și am hrănit-o.După ce băiatul a dispărut din privirea luiLouhi, s-a dus în spatele adăposturilorpentru acvile, unde a fost ajutat să-și deajos haina protectoare. Secvența de antre-nament s-a repetat la fiecare două zile,timp de mai multe săptămâni, înainte sămergem în natură.

După alte câteva săptămâni de dresajși antrenament, simțeam că Louhi era pre-gătită să prindă primul ei lup. Acvilele mele,veterane de pe acum, Frigga și Asloeg, uci-seseră fiecare lup pe care l-au prins, dar dela Louhi mă așteptam la un comporta-ment cu adevărat special. Nu aveam delocsă fiu dezamăgit, ba din contră.

Primul lup ucis a fost prins într-o ra-venă mare din liziera unei păduri. Era unlup adus special pentru asta, pe careasistentul meu l-a eliberat dintr-o cușcă.Louhi l-a văzut și s-a repezit instantaneula el. L-a lovit fără ezitare și l-a ucis înmai puțin de un minut. Eram extaziat șiuluit. Însă surprizele urmau să vină.

În următoarele săptămâni, Louhi amai prins cinci lupi, eliberați tot în acest

scop. Eram sigur că pasărea este gata săprindă primul ei lup sălbatic. În acestscop, am mers spre o mică insulă lungăde doar trei kilometri, din mijlocul unuiadintre miile de lacuri ale Finlandei. Văzu-sem adesea lupi pe acolo în fiecare pri-măvară, iar toamna și iarna, mulțivânători veneau acolo să-i împuște.

După ce am petrecut 10 zile pe insulaaceea cu Louhi, știam că am o acvilăcomparabilă cu cea mai bună berkut dinKirghizia. Câteva săptămâni mai târziu,am eliberat alți lupi într-un țarc specialîmprejmuit cu bușteni de lemn înalți depatru metri. Niciun lup nu vedea ce eradincolo de gard, nici Louhi nu vedea ceeste în țarc. Într-o bună zi, după ce vâ-nase un lup, eu și asistentul meu amlăsat-o pe Louhi să zboare liberă, ur-mând să o chem la pumn. Doar că acvilas-a lăsat pe gard în loc să vină la mine.Pasărea s-a uitat în țarc și a sărit sprelupi. Am crezut că i-a sunat ceasul și amalegat înspre țarc, temându-mă de ce eramai rău.

Am deschis ușa cu mari emoții, doarca să o văd pe Louhi cum stătea trium-fătoare cu aripile deschise pe lupul pecare tocmai îl ucisese. La doar un metrude acesta zăcea un al doilea lup, ucis totde Louhi. Nici acum nu-mi imaginez cuma putut acvila să ucidă doi lupi adulți înmai puțin de un minut. Știu că a avut unnoroc incredibil, dar sunt sigur că mai eraceva la mijloc. Anume, spiritul său de vâ-nător feroce”.

INTRODUCEREA VÂN~TORII CU ACVILE ÎN EUROPA

Nu se poate vorbi de introducerea vânătorii cu acvile în Europafără a evoca și personalitatea lui F.W. Remmler, omul responsabilde aceasta. Conform acestui mare șoimar și, deopotrivă, expert înpăsări de pradă, cea mai mare diferență între dresarea unui uliusau șoim și cea a unei acvile ține de excepționala memorie a celeidin urmă. Dacă o acvilă a reținut un eveniment, îl va ține mintetoată viața, indiferent dacă este unul pozitiv sau unul negativ.Păcat de șoimarul care a greșit față de o acvilă.

OCTOMBRIE 2018 | 13

zute la datorie, blana lupului problemă,cât și pasărea care-l prinsese. Omul aajuns chiar să fie decorat de Stalin înpersoană pentru reușitele sale.

Un alt episod similar a fost relatatde nimeni altul decât Gheorghi PetroviciDementiev (1898-1969), cel mai mareornitolog din spațiul rus, autor, printrealtele, al monumentalei colecții intitu-lată „Păsările din U.R.S.S.”, precum și anumeroase cercetări asupra păsărilor depradă. G. P. Dementiev relatează despreo acvilă de munte din Kazahstan spe-

cializată în vânarea lupilor, botezatăAlagym, în vârstă de 12 ani, pasăre careîn luna ianuarie a anului 1923 a reușitsă ucidă nu mai puțin de 14 lupi!

Trebuie menționat că toate acvilelesunt folosite la vânătoare în medie cam4-6 ani, după care sunt eliberate ne-condiționat înapoi în natură. Aici cre-dințele locului dictează și azi și,conform acestora, acvila, simbol prin-tre altele și al libertății, trebuie elibe-rată spre a-și întemeia și ea propriafamilie.

„F actorul esențial al ocrotireivânatului este păzitorul devânat bine instruit. Este

imposibilă prăsirea vânatului fără unbun păzitor. De inteligența și cunoștințeleacestuia atârnă în cea mai mare partesoarta întreprinderei.

Nicăeri nu există atâtea elemente ne-pricepute și lipsite de orice pregătire spe-cială, ca în această ramură. Motivul,simplu și întristător, este că proprietariiși arendașii dreptului de vânătoare nu-și angajează păzitori bine instruiți, cioameni eftini, cari fac serviciul pentru oplată minimă. De aceia vom întâlni capăzitori numai pe oamenii lipsiți de mij-

loace. Pe aceștia mânăndu-i sărăcia, iarnu priceperea sau simțul datoriei, ei vorconsidera acest serviciu însemnat ca oocupațiune trecătoare și neserioasă. Astfelajung în serviciul vânătoarei indivizileneși și incapabili pentru orice altă ca-rieră, de la cari nu putem avea nici unfolos. Dacă vreunul din acești oameni afost menținut câteva luni în serviciu,părăsindu-l, el va fi angajat cu siguranțăîn altă parte ca „păzitor cu experiență”.

Păzitorul nepregătit are și o înrâurirenefastă asupra vânătorilor începători.

Vânătorul începător, de cele maimulte ori, capătă primele noțiuni de lapăzitorul de vânat. Aceasta e foarte ex-

plicabil, pentru că păzitorulde vânat estechemat să cunoască cel mai bine loculunde se află vânatul și modul lui de vie-țuire. Vânătorii începători, ca să-i numescastfel, sunt nevoiți să consulte pe păzitorulde vânat, așteptând de la lămuririle lui,rezultatul fericit al vânătoarei. Pot afirmacu siguranță că vânătorul începător,emoționat la vederea vânatului, luân-du-se după sfatul nechibzuit al unui ase-menea păzitor, va comite mari greșeli șiva învăța vânătoarea în mod incorect.După prima greșeală, de regulă urmeazăa doua și vânătoarea incorectă devinesistem, deși asupra ei atârnă totdeaunasabia lui Damocles, prin dispozițiile po-zitive ale legii vânătoarei. Pericolul estecu atât mai amenințător, cu cât nunumai vânătorii începători ascultă în-demnurile păzitorului neconștiincios, ciîn multe cazuri și vânătorii rutinați,cari sub impulsul pasiunei se lasă a fiabătuți de la calea cea dreaptă.

La noi în țară nu numai că nu seobicinuește angajarea păzitorilor de vânattitrați, ci se face o greșeală și mai mare,întrucât se încredințează paza vânatuluivreunui țăran localnic. Insist cu stăruințăa nu se face aceasta, căci chiar dacă ță-ranul localnic ar fi omul cel mai conști-incios, el nu-și va putea îndeplini în în-tregime misiunea, iar plata lui ar fi za-darnică. Un astfel de păzitor urmăreșteîn primul rând interesul propriu și nuîngrijește terenul de vânat decât ocazional.Nu va putea urmări pe braconieri, dincauza eventualelor legături de rudeniesau prietenie, și nu va distruge nici ani-malele răpitoare, neavând cunoștințelenecesare. S’ar mai putea întâmpla ca ță-ranul angajat pentru paza terenului sănu fie om credincios. În cazul acesta re-zultatul final va fi tocmai contrar inten-țiunei noastre. El însuși va deveni primulbraconier, poate chiar și șeful lor.

Iată deci neajunsul ce rezultă din în-credințarea pazei terenului unui țăranlocalnic. Țin să adaug că aceste inconve-niențe nu vor înceta imediat, numaiprin simpla angajare a țăranilor din lo-calitatea vecină. Poate fi adus chiar dinorice parte a lumii și totuși nu ne vomajunge scopul, dacă acest om nu dispunede cunoștințe necesare, care să fie înto-vărășite de o adevărată dragoste pentruprăsirea vânatului.

Această stare de plâns se poate în-drepta, atât în interesul bunului renumeal corpului păzitorilor de vânat, cât șiîn interesul vânătoarei, într’un modfoarte simplu. Să nu luăm în serviciu,ca păzitori de vânat, decât oameni binepregătiți, conștiincioși, cinstiți, cari îșiiubesc meseria și cari au trecut un examende capacitate. Să aibă cunoștințele teo-

Răsfoind lucrări din vremurile trecute, de după înfăptuireaMarii Uniri și înființarea Uniunii Generale a Vânătorilordin România, găsim puncte de vedere extrem deinteresante, în care sunt dezbătute, cu argumentepertinente și convingătoare, probleme de mare actualitatepentru vânătorii de atunci, dar și din zilele noastre. Unastfel de punct de vedere a fost prezentat în lucrarea„Despre păzitorii de vânat”, de dr. Gheorghe Nedici.

Probleme istoriceDESPRE PĂZITORII DE VÂNATFRANC PLĂIEȘU


RESTITUIRI

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

OCTOMBRIE 2018 | 15

retice și practice pentru această carieră,pe cât de frumoasă, pe atât de grea. Esteadevărat că simțul de cinste și conștiin-ciozitate nu se poate dobândi din cărți,dar în sufletul tineretului putem sădiaceste virtuți. De altfel, chiar între păzi-torii cu diplome speciale, se vor afla iciși colo oameni incorecți, dar majoritatealor, orice am spune, devin printr’o in-strucțiune serioasă, mult mai primitoarepentru simțul datoriei și al cinstei, decâtceilalți. Școala de vânătoare din SighetulMarmației are îndatorirea ca să punăla îndemâna țărei noastre, nu numaiun personal vânătoresc bine pregătit,dar și conștiincios și cinstit. În acestscop se dă o deosebită atențiune studiuluimoralei, pentru formarea și îndreptareacaracterelor elevilor. Păzitorii, cari nu-și îndeplinesc serviciul din dragoste cătrevânat și carieră, și pe cari suntem nevoiția-i îndemna mereu ne aduc mai multăpierdere decât folos. Munca silită nuaduce roade bune.

Se înțelege că la angajare nu le putemcunoaște caracterul, de aceea e practicca mai întâi să luăm informații asupralor, de la persoane demne de încredere.

E îndeajuns de cunoscut că, pe certi-ficatele date de foștii stăpâni, nu neputem baza, pentru că de multe ori suntdate numai din indulgență și pentru castăpânul să se scape mai ușor de păzitorulsău rău. Dacă însă, cu toate acestea, ve-dem că ne-am înșelat, n’avem decât săschimbăm des personalul, deși schimbulnu-i de dorit.

E mai bine în acest scop, să angajămpersonalul mai întâi numai pe un timpde probă.

Păzitorii trebuie să fie bine retribuiți.Să ne gândim că profesia lor de păzitoreste singurul izvor din care au să trăiască,ocupându-se exclusiv cu paza și ocrotireavânatului. Să nu uităm că, dacă păzitorulnu va putea trăi din salariul său, va finevoit în detrimentul ocupațiunei sale,să-și caute alte isvoare de venit. Ne înșe-lăm foarte mult când credem că facemeconomii, dacă angajăm păzitori slabretribuiți. Dacă de fapt, la început aparoarecare economii, acestea sunt numaiîn aparență. Când luăm în considerarepagubele ce se aduc vânatului de cătreanimalele răpitoare sau braconieri, alcăror număr s’a mărit din cauza nepăsăriisau ignoranței păzitorului, ne putemconvinge ușor de adevărul celor arătatemai sus.

Afară de retribuțiunea cinstită, sămai acordăm păzitorilor gratificații pentruprinderea braconierilor, premii pentrustârpirea animalelor răpitoare. Păzito-rului, care își câștigă merite deosebiteprin înfrângerea braconierilor sau stâr-

pirea răpitoarelor, să-i dam gratificațiimai mari și să-l recomandăm „UniuniiGenerale a Vânătorilor din România”,spre a-i oferi o distincțiune și a-l premia.

Dacă noi așteptăm de la ei și le ceremsă păzească vânatul cu toată energia șichiar cu primejdia vieții, atunci avem șidatoria să-i înscriem la un institut depensie sau de asigurare, pentru cazulcând ar deveni invalizi sau și-ar pierdeviața în îndeplinirea datoriei. Omulmuncește mai cu râvnă, când știe pe elși familia lui asigurați contra nenorocirii.Mai bine ar fi, dacă înșiși vânătorii arpune temelia unui institut de pensie șiasigurare a păzitorilor de vânat. Potafirma că spesele unui astfel de institutar fi minimale, în raport cu beneficiilerezultate, atât pentru vânători, cât șipentru păzitori.

Dar să revenim la gratificațiuni șipremii. Aci am avea multe de spus. În ceprivește gratificațiunea pentru prindereabraconierilor, ea trebue să varieze dupăîmprejurările în care a fost prins braco-nierul. Dacă vom da gratificații egale,păzitorii mai puțin conștiincioși și maifricoși nu-și vor da silința ca să dezarmezepe braconierii temuți, ci vor da lupta cubraconierul numai în cazuri ușoare, știindcă pentru fapta lui va primi aceiaș grati-ficație, fie că și-ar expune viața sau nu.

Gratificația trebue să fie în raportcu pericolul la care s’a expus păzitorulcu ocazia prinderii braconierului, fiindcănumai atunci putem stimula pe păzitorisă fie la înălțimea chemărei lor și să

scormonească cu îndrăzneală cuibul celormai vestiți infractori. Speranța unei re-compense mari stimulează curajul indi-vidual și îl face mai conștiincios. Împre-jurările în cari a fost prins braconierul,le putem cunoaște din procesul verbalcare se va dresa de autoritățile competinte,pe baza declarațiunei păzitorului și abraconierului.

Mare este rolul ce-l joacă gratificațiilesau premiile, mai ales pentru reducereaanimalelor răpitoare, deoarece de aceastăreducere depinde în mare parte sporireavânatului.

(…)Dacă gratificațiile vor fi împărțite

după merit, personalul de vânătoare vagăsi în ele stimulentul necesar pentrustârpirea răpitoarelor.

În fine, să vedem cari sunt îndatoririleprincipale ale păzitorilor de vânat. Egreu să stabilim o regulă generală, dupăcare acest personal să-și poată îndeplinipe deplin serviciul, dar îndatoririle prin-cipale și fundamentale ale păzitorilor leputem rezuma în: înfrângerea bracona-jului, distrugerea răpitoarelor, îmbună-tățirea hranei naturale și hrănirea întimpul iernii. E nevoe deci în primulrând să deprindem paznicii noștri să-șiîndeplinească strict aceste datorii. Voiarăta în alte capitole în ce chip trebuesă procedeze păzitorul pentru îndeplinirealor. Acela care nu e în stare să dea re-zultate vădite în înfrângerea braconajuluiși distrugerea răpitoarelor, ar face maibine să-și aleagă altă carieră.”

AM APRECIAT oportun să vă prezintacum, în situația actuală de recesiunecare ne obligă la concesii, acest punctîncă actual de vedere, deși a fost con-ceput în anul 1927 și poate naștediscuții contradictorii. El a rămas totuși,sub multe aspecte, de stringentă ac-tualitate. Chiar dacă nu suntem în-tru-totul de acord cu cele susținute mai sus de Gheorghe Nedici, nu putem sănu îi dăm, în cea mai mare parte, dreptate, cunoscând foarte bine decepțiilenoastre și ale multor vânători în privința serviciilor prestate de unii dintrepaznicii noștri de vânătoare, angajați în principal pentru ocrotirea și îngrijireafaunei cinegetice.

Fiindcă nimeni nu poate fi mulțumit de paznicii de vânătoare aproape egalicu „zero” în profesie, de cei ce-și văd mai mult de treburile personale decât deale faunei cinegetice și vânătorilor, de cei ce confundă fondul cinegetic cupropria moșie și de cei ce se comportă excesiv de autocrat, adeseori dupăexemplul și cu acordul șefilor ierarhici.

Lecturați deci, acest punct pertinent de vedere vechi de peste 90 de ani, șijudecați-l rațional, cu calm și cinstit, potrivit propriilor experiențe, de mai vechisau mai nou cotizant, după caz.

CONCLUZIE


Doamne, oprește timpul!ȚIȚI

Mai ales în ultima vreme, mă pome-nesc din ce în ce mai des derulând peecranul intim al amintirilor peliculeleunor întâmplări petrecute încă din pe-rioada copilăriei, precum și după aceea,însă constat imposibilitatea efectivă cucare mă confrunt, de a putea măsuratimpul scurs și, astfel, de a reuși evalua-rea realizărilor concrete. Doamne, cândși de ce au trecut atât de repede toateaceste momente!

Parcă mă și văd din nou când eramacasă la munte, aflându-mă cu vitele sus,pe deal. Împreună cu prietenii mei, fă-ceam planuri, cum să scurtăm duratapășunatului, pentru a ne putea refugiamai repede la unul dintre noi, să ne apu-căm nestingheriți de fabricarea poșurilornecesare vânătorilor. Aceștia ne atențio-naseră deja că, peste câteva zile aveaunevoie de cartușe pentru mistreți.

Fără să-mi dau seama când și cum atrecut timpul atât de repede, mi-am rea-mintit momentul de prin 1966, când m-am repezit la magazinul „VÂNĂTORUL”,de la Lido, unde nea Sava, gestionarul,mă chemase urgent să mă prezint la elcu 1.250 de lei, deoarece îmi făcuse rostde o armă de vânătoare așa cum do-ream, adică având țevile lungi și mai pu-țin șocate.

Îmi amintesc cum, neavând bani încasă, am dat fuga la Piața Matache, undecunoșteam niște chivuțari, cărora le-amvândut rapid un padresiu, un palton și oscurtă îmblănită, iar cu banii obținuțimi-am cumpărat pușca pe care o am șiacum.

Ce mirare a fost pentru vânătoricând am apărut printre ei, nu numai cavânător cu pușcă nouă, dar și cu o car-tușieră cu 30 de locașuri pline cu car-tușe adevărate, toate la fel de noi și de-abia ieșite din fabrică, în timp ce ei,după cum știam eu foarte bine, veneaula vânătoare având în buzunare trei saupatru cartușe astupate cu ceară de lu-mânări turnată fierbinte, să nu se piardăpoșurile.

Copleșit de amintiri, m-am așezatpe un scaun, urmărind pe fereastrăzburdălnicia unor vrăbiuțe prin cren-gile unui copac, și filmul amintirilor s-a derulat iarăși instantaneu. De dataasta, cu imaginea lui Asimine, de laAsociația Grivița Roșie din București,actualmente ACVILA, care m-a invitatla Valea Mocanului pentru prima meavânătoare la sitari.

Ajunși acolo, nu am putut face vâ-nătoare, deoarece paznicul era ocupatcu Ion Gheorghe Maurer, aflat și el acolo,tot la vânătoare de sitari. Așteptând sătermine vânătoarea, ne-am așezat latacla le pe un buștean. Peste mai bine deo oră a apărut și paznicul care, după cea pufăit nervos dintr-o țigară, a scos dela subțioară câțiva sitari morți și ni i-aaruncat la picioare, pe iarbă, bombă-nind:

- Frumoasă vânătoare, văd că ați șiîmpușcat niște sitari frumoși.

- Ești beat sau te-ai țăcănit? l-a ad-monestat Asimine. Nici n-am tras vreunfoc măcar și, de altfel, de când stăm aici,nici n-am zărit vreo cioară d-asta mică.

- Nu contează, a bombănit paznicul,ce, parcă moșul a împușcat ceva? Con-form obiceiului, m-a sunat de alalteierică va veni, iar eu m-am dus imediat deam împușcat câțiva sitari, să-i am pre-gătiți și să-i păstrez la subțioară pentrucă, imediat ce trage, potrivit obiceiului,mă trimite să-i recuperez piesa. Așa că,eu mă duc până nu mă mai zărește, fu-mez câte o țigară și revin gâfâind cuunul dintre sitarii de la subțioară. El îlpipăie, mulțumit că-i sitarul împușcat deel, deoarece îl recunoaște fiind cald încă.E bun vânător, nu-i așa?

Au trecut apoi trei ani, cât a duratșcoala de ofițeri, am terminat și Facul-tatea de Drept, m-am însurat și am de-venit tatăl unei fetițe minunate și am lu-crat zi și noapte, dăruindu-mă totalmuncii judiciare. Altfel spus, am traver-sat din plin și evenimente frumoase, darși destul de multe pline de risc și de ne-prevăzut așa că, următorii douăzeci deani nici nu prea știu bine când s-au scurs,iar munca de avocat practicată după tre-cerea în rezervă, după aceea de ofițer,mi-a confiscat și ea, cu aceeași ferocitate,următorii ani. Iar apoi m-am pomenitpensionar.

Antrenat în activitățile mele profe-sionale, nu prea știu când s-au scursaproape patruzeci de ani, dacă nu chiarmai mult. Iar odată cu ieșirea la pensie,în mod surprinzător, am constatat câtde mult ne domină viața pârdalnicul ăstade timp. Singura mea cucerire a fost re-prezentată de cele câteva zile, de regulăla sfârșit de săptămână când, profitânddin când în când de lipsa ploilor sau aninsorilor abundente, reușeam să parti-cip, alături de grupa mea, la vreo vână-toare.

Prima mea trezire la realitate s-a pe-trecut după instructajul ținut de organi-zator la una dintre vânători, când a fostpropusă comisia juridică și, la unison,toți camarazii m-au nominalizat ca pre-ședinte al respectivei comisii, ca fost avo-cat și, mai ales, cel mai în etate dintrevânători. Trezit cam brusc la realitate,de-abia atunci i-am cercetat cu ceva maimultă atenție și, cu destulă surprindere,am constatat câtă dreptate aveau.

În mod vizibil, eram cel mai în etatedintre toți cei prezenți, iar acest detaliude necontestat s-a manifestat și pe par-cursul zilei, când organizatorul, reparti-zându-ne în standuri, a început cu mine,ca cel mai bătrân, pentru a mă scuti dea merge prea mult.

Într-o seară, stând singur în camerade la mansardă, unde mă simt în ele-mentul meu, derulam la întâmplare sec-vențe din viață, fiind din ce în ce mai in-trigat de viteza inimaginabilă a scurgeriitimpului, iar pe cale de consecință di-rectă, de iuțeala crudă și insesizabilă,dar eficientă, cu care ni se deruleazăviața.

Uneori cad pe gânduri și, analizândsecvențe din viața mea, constat că,practic, timpul consumat pentru petre-cerea lor a fost nereal calculat, avându-se în vedere că durata necesară epui-zării respectivelor momente a fostexagerată. Cine deține oare cheia tim-pului și ce urmărește, în realitate, prinaparenta generozitate cu care ne dră-muiește timpul, oferindu-ne cu marelargheță spații imense destinate reali-zării de inutilități ori păcălindu-ne cumărunțișuri?

Ce ne mai rămâne de făcut în mo-mentul în care am început să ne trezimla realitate și, astfel, să încercăm să cân-tărim timpul care a trecut și realizărileconcrete obținute? Cum oare se face că,între cele două valori, există o deosebireatât de mare? Dacă am putea disociatimpul consumat și, astfel, să-l redimen-sionăm prin diminuarea lui cu cel cares-ar fi justificat a fi utilizat pentru cutarerealizare sau alta, la ce rezultat amajunge? Ne va mai rămâne oare astfeltimp disponibil care să poată fi destinataltor realizări în mod expres dorite denoi? Cine poate ști?

Relevantă pentru justețea suferințeimele a fost și compoziția „Opriți timpul!”,oferită nouă în interpretarea inegalabilăa Corinei Chiriac.


POVESTIRI

OCTOMBRIE 2018 | 17

„Vertebratele României”VPR

Este vorba de efectele unui războidevastator, a unor mutări de hotare,schimbări de concepte economice șipolitice, instabilitatea actului de guver-nare ș.a. La baza cărții stă un minuțiosstudiu arhivistic și de documentare ști-ințifică, care conferă cărții greutate șicredibilitate.

Datele privind speciile de verte-brate sunt tratate sistematic, acolounde s-au găsit informații, acumu-lându-se un adevărat tezaur de date ca-litative și cantitative privind deopotrivăspecii existente, cât și incerte, pericli-tate, rare sau colonizate, reținându-selocul și data semnalărilor, informațiidespre efectivele acestora, eventualii

factori de risc sau favorizanți, cu speci-ficarea sursei de informații. În specialcomentariile despre posibilele cauze dedispariție, regres, periclitare etc., demulte ori cu citarea unor opinii din tex-tul original din epocă, sunt de un realfolos și astăzi.

Cărți de genul acesteia se scriuîncet și greu, în decenii, și reclamă omuncă enormă, deplasări numeroase,planificarea și organizarea meticuloasăa unei bănci de date. Este, de altfel,prima lucrare de acest gen din Româ-nia, lucrare care este dedicată Cente-narului Marii Uniri a României.

Autorul poate fi contactat la numă-rul de telefon 0726-503.305.

Prezentare de carte CULTUR~

De curând a apărut lucrarea cu titlul de mai sus, elaborată de Sorin Geacu. Din cuvântul-înainte al lucrării, scris de prof. univ. dr. ing. Dieter Simon, reținem faptul că, lucrarea,dedicată evoluției efectivelor de vertebrate din România anilor 1940-1950, reliefează, cu obogăție copleșitoare de date, amploarea impactului unor vremuri instabile asupraanimalelor vertebrate.

Cartea vine să umple un gol în lite-ratura noastră, prezentând momente șiaspecte inedite din viața și activitatealui Ionel Pop, ca publicist, om politic,avocat și împătimit vânător și pescar,timp de aproape jumătate de veac.

După mărturisirea editorului, care esteun tânăr vânator, colecționar de artă și li-teratură cinegetică și nu numai, în plinăafirmare, despre care cu siguranță vommai auzi, este limpede că acesta și-apropus să prezinte cititorilor câteva eveni-mente esențiale din viața și opera scriitoruluiIonel Pop, nepublicate până astăzi.

Se cuvine să reținem că domnul inginerAlexandu Bârsan este procupat de mai multăvreme de statutul unic al acestui om delitere care, deși a lăsat posteritatii 31 devolume, dintre care doar 24 au văzut luminatiparului, nu s-a bucurat de o atenția deosebită

din partea criticilor și istoricilor literari.Este știut faptul că Ionel Pop a fost

unul dintre secretarii Marii Adunări de la 1decembrie 1918 și a fost unul dintre înte-meietorii coloniei de la Oașa, din munțiiSebeșului, unde avea „dreptul puștii și alundiței”, cunoscută ca „așezarea vânăto-reasca de la Valea Frumoasei”, acea „gurăde rai” din care făceau parte, pe lângăIonel Pop, dr. Ieronim Stoichiță, frateleacestuia, dr. Iosif Stoichiță și Mihail Sado-veanu, care și-a durat sălaș cunoscut subdenumirea de „Casa de la Bradul Strâmb”.

Citirea lucrării, parfumul nostalgic șiarhaic al unei lumi demult apuse, faceplăcută lectura acestor povestiri. Acțiuneaplină de mister se desfășoară tot înlumea mirifică a muntelui, unde faptelenu mor, ele trăiesc mai mult decât oa-menii și se situează la interferența dintrereal și fantastic, dintre adevăr și fabulație,constituind o adevărată invitație la re-flecție asupra raportului dintre mit șirealitate, dragoste și decepție, în carefiorul trăirii incandescente a sentimentuluinaturii se convertește în țesătura po-vestirii, capabilă să declanșeze emoții șisentimente, oferind astfel o lectură re-confortantă și cuceritoare.

Cartea poate fi procurată trimițând une-mail cu datele complete pentru expedițiela adresa [email protected].

IONEL POP, DIN NOU ÎNTRE CITITORIAUREL HĂRĂGUȘ

În dimineața zilei de 8 septembrie 2018, la Alba Iulia, a avutloc un eveniment cultural cinegetic deosebit: lansareavolumului „Caleidoscop Ionel Pop”, ediție îngrijită dedomnul inginer Alexandru Bârsan, din Sibiu.


Î ntr-un interviu acordat presei belgiene,René Collin, ministrul agriculturii dinregiunea valonă, a afirmat că prioritatea

o constituie eradicarea virusului: „ Știamcă, dacă pesta va ajunge la noi, chiar dacăsuntem pregătiți, va fi o catastrofăeconomică.Trebuie să evităm ca aceasta săajungă în crescătorii, pentru a nu afecta eco-nomia belgiană, inclusiv cea europeană”. Înceea ce privește responsabilitatea vânătorilorcare importă și hrănesc ilegal mistreți, mi-nistrul a refuzat să aducă acuzații. „ Majori-tatea vânătorilor administrează în mod rigurosterenurile de vânătoare. Reiau ceea ce experțiideclară. Nu fac niciun lobby, nu sunt vânător,respect toate opiniile (…) și cer mobilizareatuturor, inclusiv a vânătorilor, pentru a puteaaplica măsurile sanitare de care este nevoiepentru eradicarea pestei porcine”.

În apropiere de zona afectată, repre-zentanți ai regiunii și vânători s-au adunatpentru a asculta sfaturile unui expert ve-terinar european, care a explicat cât debine (sau nu) au acționat vecinii la astfelde epidemii, în trecut. „A priori, vânătoareatrebuie uitată în acest an”, a declarat BenoitPiedboeuf, deputat și primar, la ieșireadin reuniune. Guvernul valon ar trebui săpropună interzicerea hrănirii vânatului șivânătorii până la 15 octombrie. „Iată cumam fost sfătuiți să acționăm: anulăm sezonulde vânătoare pe acest an, ridicăm maximumde carcase de mistreți contaminați pentru aputea evalua cu precizie zonele afectate, iaranul viitor vom putea reîncepe vânătoareacu scopul de a extrage cât mai mulți mistrețiposibil. Până ce constatăm că virusul a dis-părut. Pledăm pentru 24 de luni de supra-veghere intensă”, a mai subliniat primarul.

PPA este o boală violentă, care a apărutîn Kenya, la începutul secolului XX, ceamai rea formă a virusului care poate afectaporcii și mistreții prin febră, hemoragii,pierderea poftei de mâncare și a energiei,apariția de ulcerații pe piele, probleme derespirație, diaree și vomă cu sânge. Boalaare un înalt nivel de contaminare și esterezistentă, poate fi răspândită prin diferite

forme, de exemplu inhalată prin intermediulaerului sau transportată de vectori, precumcăpușele. Rămâne în mediu luni de zile șieste transmisă animalelor sănătoase lacontactul cu mistreții sau porcii infectați,cu hainele sau obiectele contaminate șichiar prin consumul cărnii infestate.

Majoritatea animalelor infectate morîn 10 zile. Încă nu este cunoscut niciuntratament sau vaccin împotriva virusului.PPA a intrat pe continentul nostru spresfârșitul anilor 1950, reușind să fie ținutăsub control. Boala pătrunde, din nou, în2007, în Georgia, de unde se răspândeșterapid în Armenia, Azerbaijan, Iran, Rusia,Belarus și Ucraina. Traversează frontieraînspre Uniunea Europeană în 2014, pă-trunzând în Estonia, Lituania și Polonia.În ciuda măsurilor impuse de Bruxelles,boala lovește Cehia în 2017. Situația începesă scape de sub control anul acesta, cândajunge, în aprilie, în Ungaria, și când Ro-mânia începe să raporteze focare serioaseîn fermele de porci, fiind gata să sacrifice140.000 de exemplare într-o singură fermă.Bulgaria notifică și ea un caz de pestă lasfârșitul lui august. Belgia este ultima țarăcare face o notificare, declarând că a iden-

tificat doi mistreți purtători ai virusului. Comisia Europeană a răspuns acestei

situații prin reglementări menite să îm-piedice răspândirea virusului: desemnareazonelor infestate și limitarea transportuluide porci. Industriașii din sectorul procesăriicărnii de porc din Europa de vest sunttensionați. Agenția pentru Siguranța Ali-mentelor din Belgia și-ar fi dorit să evite onouă criză alimentară, anul trecut con-fruntându-se cu criza comercializării deouă contaminate cu fipronil. Exportatoriide carne de porc europeană ar putea să seconfrunte cu interziceri de import dinpartea guvernelor lumii.

Revenind la situația din Belgia, cuocazia Zilei agriculturii din Flandra, toateactivitățile prevăzute în crescătoriile deporci au fost anulate. „Cu toate că riscul decontaminare prin vizite publice este minim,luăm situația foarte în serios”, a declaratpreședintele sindicatului agricultorilor fla-manzi, Sonja De Becker. Aceasta a cerutministrului flamand al agriculturii să facătot posibilul pentru ca virusul să nu atacefermele de animale. „Chiar dacă boala nua fost detectată în fermele noastre, exporturileriscă să fie oprite”, a mai spus aceasta.

Boala care amenință fermelede porci și mistreții din EuropaBIANCA IORIATTI

LA ZI

În luna septembrie, în Belgia, la granița cu Luxemburg, rezultatele unor teste efectuate pedouă carcase de mistreți, găsiți morți, au indicat că aceștia fuseseră contaminați cu virusulpestei porcine africane (PPA), provenit din Europa de Est. Alte 14 cadavre de mistreți,dintr-un total de 44 de exemplare testate și alte 30 găsite în perimetrul zonei de carantină,cu o suprafață de 63.000 ha, s-au diagnosticat pozitive. Referitor la modul în care virusul aajuns în Belgia, circulă diferite teorii: mistreți importați ilegal de vânători sau transmiterepe cale umană, prin autovehicule sau deșeuri contaminate aruncate de transportatori.

CONSTATĂM că „prostia” nu are granițe.Precum la noi și în alte câteva țări europene, segăsesc „specialiști”, precum primarul-deputatdin Belgia, care susțin interzicerea vânării mis-

treților în scopul constatării a ceea ce se poate întâmpla în zonele infectate cu PPA. Deșirăspunsul este la mintea copiilor, care pot înțelege că virusul PPA își va extinde în voie aria derăspândire, neavând cordon de siguranță în jurul zonei infectate și fără extragerea de urgență apurtătorilor și vehiculatorilor acestuia, ei vor să constate ceea ce cu certitudine se va întâmpla.

În cazul unui astfel de experiment, gândul te duce la un interes de neînțeles, poatedoar indirect, al celor ce încearcă favorizarea și proliferarea fenomenului PPA, care poateafecta extrem de grav economic, dar și ecologic și social, populația umană a Europei.

Și încă ceva. Afirmația că epizootia a apărut în Belgia din Europa de Est este cât se poatede neavenită, neinspirată și gratuit culpabilizată, dar consecvent vehiculată și repetată,poate prinde în rândul ignoranților. Cel puțin poate să abată atenția de la intereseleeconomice și poate religioase ascunse, pentru realizarea cărora pot să se adopte măsuri sur-prinzătoare referitoare la dreptul de a crește și comercializa porcii domestici. N. ȘELARU

NOTA REDAC}IEI

Pesta porcină africană

Capcane pentru mistreții viiMATEI TĂLPEANU

OCTOMBRIE 2018 | 19

Tipuri de capcane1. capcană triunghiulară, 6x6x6

metri, cu ușă stabilă ce se poate des-chide lateral;

2. spațiu circular închis, cu diame-trul de 15 până la 20 de metri, cu douăuși ce se pot închide și deschide verti-cal, plasate față în față;

3. capcană pentru godaci, transpor-tabilă ca o ladă de 2x2 metri lățime și1 metru înălțime, podea din scânduri,acoperiș, o ușă frontală ce se închide;

4. capcane ca lăzi din lemn cu des-părțiri verticale;

5. capcană pentru teren nelucrat,de suprafață mare, ca să capturezeciurde, în vecinătatea unei păduri mici.

Știința este în prezent sigură, ceamai bună momeală pentru mistreți con-stă în boabe de porumb răspândite ma-nual. Toate cele 5 modele prezentatemai sus lucrează bine, cel mai eficientmodel însă pare a fi nr. 3 pentru godaci,eventual pentru adulți, tot transportabil,dar puțin altfel dimensionat: lungime

2,5 metri, înălțime 1 metru, lățime 75centimetri, două uși verticale ce se în-chid automat. Godacii se prind cel maiușor. Biologii ce se ocupă de animale vii,ca și experții în mistreți, arată că 75%din godaci sunt capturabili anual. Maimulți mistreți adulți decât godacii pot fiprinși în capcane numai în terenurilenelucrate, mai întinse (autorul germancitează aici nume de experți și cifre decapturi grupate pe capcane). Alți ex-perți, silvicultori, au marcat și eliberatgodaci, care au fost reprinși ulterior să-nătoși, deci capturarea nu le dăunase.Se știe că cei capturați stau în timpulnopții liniștiți în capcane.

După ce s-au învățat cu momeala,în general boabe de porumb, godaciiintră mai ușor în capcane. Este însăoprită orice vânătoare în preajma cap-canelor, nici măcar o împușcătură sănu se audă! Poate că prinderea de mis-treți vii, tineri, ar ajuta și la împuțina-rea lor și la cercetarea bolii PPA și lanoi.

Dr. Rolf Roosen a publicat în nr. 8/2018 pag. 36-39, din revista Deutsche Jagd Zeitung alcărei Redactor-șef este, un articol dedicat capturării mistreților vii cu capcane. Titlul înlimba germană, Sauerei oder Saugut, se întreabă, la figurat, dacă este „o porcărie sau o faptă bună”. Cândva, în 1924, capturarea godacilor sau a scroafelor tinere cu puii lorera rău văzută, pe când în 1995 lucrarea standard tipărită la Berlin despre capturareaunor animale sălbatice vii, descrie 5 tipuri de capcane pentru mistreți izolați sau chiar înciurde. Iar autorul citat de noi le descrie și oferă o imagine cu un grăsun prins. El facealuzie chiar la apariția Pestei Porcine Africane și interesul medical în acest sens pentrugodacii vii de mistreți prinși în capcane, ce pot fi marcați și studiați ulterior.

Capcane pentru animale MAPAMOND

MULȚI gestionari de fonduri cine-getice au o experiență veche, încădin perioada 1975-1989, în privințacapturării mistreților cu capcanețarc, mai mulți deodată, și capcaneladă, în general câte un exemplar.Practicile din Germania vin să re-liefeze posibilitățile de detaliere amijloacelor de prindere a mistrețilorvii, dar nu doar a acestora.

Numai că, peste astfel de mij-loace, se suprapun reglementărilenoastre rigide, mai puțin inspirateîn materie, care îngustează posi-bilitățile practice de capturare aexemplarelor de mistreț și altespecii cinegetice cu capcane.

N. ȘELARU

NOTA REDAC}IEI

D e-a lungul timpului, au fostefectuate numeroase studiimenite să determine originea

câinelui. Punctul comun al cercetărilorîl reprezintă lupul, sălbăticiunea dincare s-a ajuns, prin domesticire, lacâine (R. K. Wayne, 1993; Clutton-Brock, 1995). Subiectul de dezbatere îlreprezintă regiunea geografică în cares-a inițiat acest proces de domesticire.

Conform unui studiu publicat în no-iembrie 2011, originile câinelui se re-găsesc în sud-estul Asiei. PeterSavolanien menționează în lucrărilesale faptul că datele colectate prin stu-diul ADN-ului mitocondrial susțin ipo-teza conform căreia domesticirealupului a început în zona râului Yan-gtze (Asia de Sud, teritoriul actual alChinei). Cu toate acestea, există datearheologice care indică Europa sauzona de sud-vest a Asiei ca fiind zonade origine (Clutton-Brock, 1995). Unstudiu publicat în 2015 de un grup decercetători (Peter Savolanien, DavidIrurn, Crio-Dong Wang etc.) pornindde la studiul genomilor a 58 de canide(12 lupi cenușii, 27 câini de rase primi-tive din Asia și Africa, și o selecție de19 rase comune din toată lumea) auajuns la concluzia că rasele de câini dinsud-estul Asiei au o diversitate geneticămult mai mare comparativ cu alte po-pulații comune, indicând originile stră-vechi de peste 33.000 ani. Conformstudiului, acum 15.000 ani, o parte dinacești câini au migrat spre OrientulMijlociu, Africa și Europa, unde auajuns acum circa 10.000 ani în urmă.

Noi descoperiri arheologice și ana-lize genetice vor genera noi ipoteze șivor îmbogăți gradul de cunoaștere pecare îl avem astăzi. Oricum ar fi, unlucru este de necontestat: câinele(Canis lupus familiaris), așa cum îl știmnoi astăzi, este cel mai apropiat prieten

Despre câine (I)Text și fotografie MARIA SĂVULESCU


Câinele, recunoscut ca fiind cel mai bun prieten și însoțitoral omului, reprezintă unul dintre cele mai ofertantesubiecte. Fie că scriitorul dorește să se oprească asupraoriginilor și istoriei lui, ori că se aduce în discuție prezențacâinelui în mitologia popoarelor, în literatură și artă, saucă are de împărtășit o întâmplare petrecută în companiacanină, fie că dorește să amintească multiplele utilizări aleîndrăgitelor patrupede, oricare ar fi alegerea scriitorului,subiectele vor fi cu siguranță interesante și, mai ales,inepuizabile. „Animalul înnobilat de stăpân cu numepropriu, pe care și-l recunoaște la chemare” (Aristide N. Popescu, Semper Fidelis, pag.10) estecompanionul cel mai înțelegător, iubitor și folositor omului.

ChinologieDIN TEREN

al omului, din regnul animal. Ca să fimcorecți, cred că alături de cal, este celmai bun prieten patruped al omului.Datorită atributelor sale cognitive șicomportamentale, câinele a fost ales deom spre a-l ajuta la o gamă largă de ac-tivități precum vânătoarea, păstoritul,paza, compania. Plecând de la formeleprimitive apropiate ca și comportamentși înfățișare de lupul cenușiu, prin pro-cesul de selecție, s-a ajuns astăzi la unnumăr impresionant de rase caracteri-zate diferit, atât morfologic cât și prinabilitățile specific dezvoltate.

Federația Chinologică Internațio-nală a recunoscut peste 300 de rase ca-nine, grupate în zece grupe:

• grupa I - Câini ciobăneștiși de cireadă;

• grupa II - Câini de tip Pinscherși Schnauzer-Molosoiziși câini de cireadă elvețieni;

• grupa III - Terieri;• grupa IV - Teckeli;• grupa V - Câini nordici, Spitz

și tip primitiv;• grupa VI - Copoi si Limieri;• grupa VII - Câini de aret;• grupa VIII - Câini scotocitori,

aportori și câini de apă;• grupa IX – Câini de agrement

și de companie;• grupa X - Ogari și rase înrudite.

Prezența câinilor ce pot fi folosiți lavânătoare, din cea mai mare parte aacestor grupe, este uimitoare. Fie căvorbim de vânătoarea „de pană”, devânat mare sau vânat mic cu blană, devânătoarea la câmpie, la pădure, lamunte sau pe lângă cursurile de apă, lavizuină, la fiecare dintre ele vânătorulîși poate alege partenerul potrivit. In-diferent de rasa aleasă, este importantpentru stăpân să cunoască tempera-mentul câinelui și să își adapteze

modul de lucru în funcție de acesta.Este foarte important, încă de la pri-mele lucruri învățate, ca micul patru-ped să răspundă comenzilor cu plăcere.

Este bine ca pasiunea și dorința dea vâna a câinelui să fie stimulate șiapreciate de cel care îl conduce. Edu-cația câinelui începe de la vârste fra-gede încă din cuib. Socializarea are șiea rolul ei important, iar participareacu câinele la concursurile de frumusețeși de lucru sunt benefice pentru con-struirea unui caracter echilibrat, pentruidentificarea unor eventuale problemecomportamentale, precum agresivita-tea sau frica excesivă. Probele de lucrureprezintă oportunitatea verificării abi-lităților naturale și dobândite ale câini-lor. Dorința de a găsi urma și siguranța

în detectarea ei, folosirea nasului,cheta, aretul, acolo unde este vorba decâini de aret, legătura cu conducătorul,sunt abilități ce sunt urmărite și punc-tate. De asemenea, găsirea și aportuldin apă și de pe uscat a vânatului suntacțiuni ce sunt notate de arbitri. Con-ducătorul câinelui beneficiază de indi-cațiile și sugestiile arbitrilor, poatevedea și alți câini la lucru și, cel maiimportant, poate verifica dacă deprin-derile câinelui său sunt cele corecte.Pare simplu, dar este nevoie de timp,dăruire și multă răbdare.

În articolul viitor vom pătrunde îm-preună în lumea concursurilor caninepovestind pe scurt despre istoricul,modul de derulare și probele susținutede câini.

OCTOMBRIE 2018 | 21

Este bine ca pasiuneași dorința de a vâna a

câinelui să fie stimulate șiapreciate de cel care îlconduce. Educația câineluiîncepe de la vârste fragede,încă din cuib”.

H ălăduind pe întinsul câmpiei,cuprinsă de inconfundabilulparfum de izmă sălbatică și

floarea soarelui, peticită pe alocuri cucovorașe din flori de câmp, vânătorulscrutează zarea, căutând pe albastrulcerului semnele zborului guguștiucilor,pentru ca apoi, la ceas de seară, să ur-mărească cu emoție pasajul rațelorcând se întorc pe luciul apei pentru aînnopta la adăpostul oferit de stuful șipapura foșnitoare. Revenind pe întinde-rea câmpurilor, va putea asculta glasulpitpalacului, al cărui zbor îi va pune laîncercare, iar și iar, măiestria și expe-riența tirului.

Tot acum, este un bun prilej de avedea la lucru nedespărțitul partenerpatruped, câinele de vânătoare, ce-și vaetala cunoștințele și antrenamentul,aportând vânatul căzut în încâlcealaierburilor și stârnind astfel admirațiacolegilor de vânătoare. Lăsând în urmăvremea lui Răpciune, Brumărel se des-chide și promite alte și alte aventuri…!

Sub „streașina” florii-soareluiZilele însorite ale toamnei ne-au în-

demnat la o pândă la guguștiuci și tur-turele, spre finalul lui septembrie,înainte ca acesta să predea ștafeta sezo-nului lui Brumărel. Mai erau câteva zile,așa că am hotărât să bifăm în calendarulvânătoresc o ieșire în mijlocul naturii peîntinsele câmpii, pline în acest an, maimult ca oricând, de culturile de floarea-soarelui.

Ca niciodată, pasajul zilnic al aces-tor columbidae a înregistrat o perma-nentă schimbare de ore, de parcăîncercau să ne joace feste, ocolind să-mânța câmpului și preferând hrana deprin prejma localităților. Bogatele turtecu mult căutata sămânță oferea hranădin belșug, dar păsările parcă ignorauoferta și ocoleau locurile de trecere ob-servate de noi în ziua anterioară.

Aventura în arșița soarelui torid sedesfășura undeva, în zona Letca deGiurgiu, pe fondul de vânătoare Letca17, al AJVPS Diana, într-o zonă în caresonde de petrol trudesc zi și noapte pen-tru a aduce la suprafață aurul negru.După ceva timp totuși, câțiva guguștiucis-au îndreptat spre turtele rotunde, ase-menea unor simbolice mese, ornate pemargini cu o dantelă de frunzulițe pră-zulii. Câteva focuri au frânt zborul și așaam dobândit primele piese. Cele câtevaore petrecute în mijlocul mozaicului deculori, între soarele cerului și fierbin-țeala ogoarelor, au constituit o reală de-conectare, un refugiu din zona citadină,iar pânda sub „streașina” florii-soareluia fost o reușită!

La prepelițe de SiberiaCu ceva timp în urmă, paznicul de

vânătoare Stelică ne-a telefonat, spu-nându-ne că putem să facem o partidăde vânătoare reușită la prepelița venitărecent, din Siberia, mult mai nume-roasă decât cea sosită anterior pe me-leagurile noastre.

Zis și făcut! Pe la ceasurile patru aledimineții am ieșit din București pe au-tostrada A1 în direcția Bolintin-Vale,unde mă aștepta colegul de vânătoare,Vali. Drumul, lipsit de furnicarul zilei,l-am parcurs în liniște până la momen-tul când, sfidând programul Waze dinmemoria telefonului, am depășit stațiaterminus și m-am trezit în plină beznăa câmpului, undeva spre o altă locali-tate. M-am muștruluit singur pentru în-târzierea de aproape 20 de minute.Amicul, aparent calm, mă aștepta cucei doi câini de vânătoare și, fără însăa mă dojeni, mi-a înmânat cheile de laautoturismul lui, o „Lada Niva” cu cutie

Siluete în cătarea puștiiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN


Partidele de vânătoare la păsăret, fie că este vorba deguguștiuci, rațe sau prepelițe, atrag acum, la vremea luiBrumărel, pasionații vânători „de pană”, pe tărâmurileDianei. Și, trebuie să recunoaștem, este greu să rezistămtentației de a cutreiera potecile toamnei ori a face unpopas pe marginea ochiurilor liniștite de apă înconjuratede brâul din stuf, unde vom petrece clipe de neuitat ce îșivor ocupa, mai apoi, locul în cuvenita tolbă cu amintiri.

DE SEZON

Zilele însorite aletoamnei ne-au

îndemnat la o pândă laguguștiuci și turturele,spre finalul lui septembrie,înainte ca acesta să predeaștafeta sezonului luiBrumărel”.

OCTOMBRIE 2018 | 23

de viteză manuală, din primele serii, lacare toate comenzile erau pe dos decâtla cele de azi. „Asta da pedeapsă”, mi-am zis și am pornit la drum însoțiți dezgomotul ștergătorului de parbriz dinspate, care nu se putea opri…!

Când se luminase de ziuă și soarelese ridicase pe cer cale de o suliță, ajun-gem și noi. Se pare însă că norocul afost de partea noastră. Am avut câtevareușite frumoase și am recuperat șitoate piesele, ajutați bineînțeles și decei doi câini, Mișiu și Bela.Timpul vâ-nătorii la prepelițe se va încheia și elodată cu Brumărel, iar oaspeții noștride vară vor porni la drum lung și delocușor. Pleacă, dar ne lasă amintiri plă-cute, cu dimineți de basm și reușite lavânătoare împlinite!

Pasaj de seară la rațePe locurile în care ieșisem la vână-

toare, trestia crescută din abundență de-a lungul malurilor și pe unele porțiuniîn larg oferea un bun adăpost pentru ra-țele sălbatice, iar abundența golfurilorizolate, avansate în luciul de apă, și a in-sulițelor, permitea anatidelor să-și facă„jocul” lor de zi, ferite de prădătorii te-reștri și de cei înaripați. În apropiere erauzone de islaz, pășuni și culturi de cereale,dar și zone cu pâlcuri de pădure care în-conjoară ochiurile cu apă, un adevăratdar al naturii.

Cu circa două ore înainte de pasajulde seară, ne-am instalat la margineaapei, camuflați de trestia abundentă, darși de un brâu de salcie bătrână crescutăîn imediata vecinătate. Nici urmă de vân-

ticel, așa că a fost dificil să ne poziționămpentru direcția corectă a tirului. Urma săașteptăm primele rațe…

Pe la orele 20:00 a început pasajul șicolegul a reușit să recupereze un rățoicăzut în stufărișul de la mal, grație docilu-lui patruped. Eu am făcut un dubleu folo-sind cartușe de 32 de grame și alică de 3,0și 3,5 pentru distanțe mai mari, până în 40de metri, iar piesele au căzut departe, peapă, misiune mai dificilă pentru câinelenostru. La scurt timp a mai căzut un rățoidupă care pasajul s-a încheiat. Durase doarcirca douăzeci de minute. Am strâns echi-pamentul și am pornit spre casă. Chiardacă nu a durat mult, a fost încă o ieșirerecreativă în teren. Până la o altă vână-toare, bucurațivă de ziua de mâine și fițimândri de tradiția vânătorii!

Deși a fost un soț bun, tată, bunicși prieten, Bunul Dumnezeu a hotărâtca, în data de 18 septembrie, să-l iaîn ceruri, pentru a veghea cu au-toritatea și blândețea arhicu-noscută la binele celor carel-au apreciat pe pământ.

Poate nu întâmplător, totBunul Dumnezeu a alesca despărțirea sa de familie șiprieteni să aibă loc în 20 septem-brie, ziua Sf. Eustație Plachida, patro-nul vânătorilor și pescarilor.

A trăit frumos, a iertat, a iubit cuadevărat familia, prietenii, viața, pro-

fesia și sportul cu arma și undița. Afost un suflet sensibil, cumpătat, cu

spirit și profunzime, căruia îipăsa, se implica din plin și cu

devotament, spre ajutor înrezolvarea problemeloratunci când era abordat.

Transmitem condo-leanțe familiei și îl rugăm

pe Bunul Dumnezeu să îlașeze în lumea drepților, pen-

tru pace și odihnă veșnică. Să-i fie țărâna ușoară!

Ion AntonescuDirector al A.J.V.P.S. Vâlcea

IN MEMORIAM

Cu regrete eterne anunțăm încetarea din viața a domnului Adrian Pretorian, născut la27.09.1933, un prieten al vânătorilor și pescarilor, cel mai longeviv și merituos președinte alAJVPS Vâlcea, unul dintre primii membri de onoare ai AGVPS din România, un împătimit alsportului cu arma și undița și un susținător al promovării unui cadru juridic adecvatvremurilor, atât în interesul vânatului, al peștelui, cât și al vânătorilor și pescarilor recreativi.

D acă în primăvară și pe parcur-sul verii ne-am îngrijit de an-trenamentul și menținerea

partenerului nostru patruped în formăfizică adecvată, a sosit timpul pentru ane ocupa și pregăti, acum, de vremearece care urmează. Zilele sunt tot maireci, ploile nu ne vor ocoli, iar până laprimele brume nu mai este chiar așa demult timp.

Ca de obicei, este bine să fim pro-activi și să ne pregătim din timp, așacum o facem și pentru noi înșine, în totceea ce îl privește, și pentru câinelenostru de vânătoare. Cum pentru noiavem deja echipamentul pentru vremerece gata de luat la purtare, aceeașigrijă o vom avea și pentru partenerulnostru. Acum, la mijlocul toamnei, câ-teva lucruri trebuie avute în vedere.

Cușca câinelui trebuie pregătităpentru anotimpul rece. Fie că este mainouă sau are deja câțiva ani, o trecereîn revistă și câteva mici reparații sunt,de regulă, necesare. Este bine să o cu-rățăm de tot ce a mai rămas în interiordupă sezonul estival și, profitând de ozi cu soare, o putem chiar spăla la inte-rior și lăsa apoi să se usuce bine, îna -inte de a lăsa câinele, din nou, în ea.Dacă are două camere, pe ce-a de adoua o putem pregăti pentru vremearece, căptușind-o la interior cu un stratnou de placaj/OSB sau, dacă dorim săfim mai sofisticați, o putem căptuși cupolistiren expandat, peste care să așe-zăm noul strat de placaj/OSB tot spreinterior, pentru a oferi un spațiu „reno-vat”, ca să îl numim astfel, câinelui nos-tru. Cât privește ceea ce vom așterne pepodeaua cuștii pentru a oferi un plus deconfort câinelui, fânul, nu paiele, parea fi cel mai indicat material.

Fânul are o structură ce permite oventilație corespunzătoare, chiar șiatunci când este presat sau ud. Tot da-torită acestei structuri, fânul se usucămai repede decât paiele și mult mai re-pede decât un preș pus pe podeauacuș tii. Fânul formează, în același timp,și un bun strat termoizolator, atât denecesar în timpul iernii. În plus, sub-stanțele naturale, taninurile, pe care leconțin firele din iarba de fân, alungăinsectele, oferind astfel și un suportigienic pentru câine.

Hrana este alt aspect important deavut în vedere pentru vremea rece careurmează. Din cauza frigului, câinele vaavea nevoie de mai multe calorii pen-tru a-și menține temepratura corpului.Adăugând aici efortul pe care îl face peteren, la vânătoare, este evident că vatrebui să suplimentăm cantitatea dehrană zilnică și, pe cât posibil, să o îm-bunătățim calitativ sau să adăugăm su-plimente alimentare care aduc unaport mai ridicat de proteine.

Considerăm că ieșirile pe teren,pentru menținerea condiției fizice înaceastă perioadă din an, vor fi suficientde dese pentru a menține patrupedulîntr-o formă excelentă. Iar când tempe-raturile vor ajunge să scadă spre zerograde Celsius, echipamentul de protec-ție va deveni un element necesar.

Despre acest subiect, mai pe larg, înarticolele viitoare.

Pregătiri pentru vremea receALECSANDRU CODRIN


Sezonul de vânătoare se derulează de ceva vreme,iar ieșirile pe teren devin tot mai antrenante, odată cudeschiderea, la mai multe specii de vânat. Câinii noștri devânătoare ne însoțesc cu conștiinciozitate, participândactiv la noile și tot mai atractivele partide. Natura îșischimbă veșmântul, culorile aurii fiind deacum dejastăpâne peste fire, iar frunzele, obosite parcă dupăcăldurile sezonului estival, au început să țeasă covorulmulticolor al vremii lui Brumărel.

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

C unoscută la noi și sub denumiripopulare precum potbal demunte, iarba soarelui, marga-

reta munților, ciuda sau carul zânelor,arnica crește pe soluri nisipoase/pie-troase, uneori argiloase, relativ sărace,

evitând zonele cu substrat calcaros,fapt ce evidențiază preferința sa pentrumedii ușor acide, planta putând fi, înacest sens, considerată și drept un in-dicator al tipului de sol din zonele pecare crește. Numele plantei pare a veni

din limba greacă, arnikos însemnând„pielea mielului”, probabil de la perișo-rii prezenți pe suprafața superioară afrunzelor.

Arnica înflorește pe timpul verii, iarflorile se culeg, de regulă, în lunileiunie și iulie, după care se pun la uscatși se păstrează în săculeți de pânză sauhârtie, în locuri bine aerisite, lipsite deumezeală. Mai rar se folosesc frunzeleși rădăcinile de arnică, recoltate, uscateși păstrate în aceleași condiții ca și flo-rile. Încă din timpuri străvechi, arnica afost folosită drept calmant pentru du-reri și afecțiuni ușoare ale pielii, iar înprezent este recunoscută drept o plantăcu proprietăți tămăduitoare datorităsubstanțelor pe care le conține, precumuleiurile volatile, colina, flavonoizi, po-lizaharide și lactone antiinflamatorii.

Componentele active din plantă auefecte antiinflamatoare, antiseptice, ci-catrizante, calmante și pot ajuta în ca-zuri de entorse, vânătăi, afecțiunireumatismale ușoare, ameliorareanevral giilor, precum și la refacerea pie-lii în urma unor traumatisme sau afec-țiuni superficiale. De asemenea, suntrecunoscute efectele de ameliorare adurerilor musculare datorate crampe-lor sau febrei musculare, apărută dupăun efort fizic intens, prelungit.

Preparatele homeopatice din arnicăpot fi sub formă de infuzie – preparatădin flori, tinctură – preparată din floridar și din rădăcină, pulbere măcinatădin flori, frunze sau rădăcină, uscate,sau pot fi sub formă de creme și uleiuri.Toate aceste preparate se adminis-trează numai extern, fapt foarte impor-tant de reținut, și nu se aplică pe rănideschise sau pe ulcerații ale pielii.Atenție deosebită trebuie acordată con-centrației de substanțe active din pre-paratele din arnică, deoarece plantaconține și o serie de compuși, precumhelenalina, care, pe lângă efectele be-nefice, poate fi și toxică, cu efectegrave asupra organismului.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării proble-melor de sănătate sau pentruînlocuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din arnică demunte să se facă numai la recomanda-rea acestuia. Opinia medicului este ne-apărat necesară și se impune ca omăsură de prevedere, precauție și sigu-ranță.

Arnica de munte (Arnica montana) este o plantă erbaceecare face parte din familia Asteraceae, cu flori galbene ușorde recunoscut, și frunze alungite, cu perișori fini pe parteasuperioară. Arnica este răspândită în mai toată Europacentrală și de vest, lipsind însă din arhipelagul britanic,precum și din peninsula italică și cea balcanică. Plantacrește spontan în zonele de deal înalt și la munte, dar esteși cultivată pentru obținerea de produse naturiste.

Arnica de munteDOCTOR PLANT

OCTOMBRIE 2018 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

floare preparat pentru ceai


UMOR

Bulă, împreună cu alți doi camarazivânători, stau la o bere amintindu-și în-tâmplări din vremea tinereții.

- Eu, spune unul dintre ei, care a făcutarmata la aviație, imediat ce aterizam, su-nam acasă să o anunț pe nevastă-mea căvoi sosi imediat.

- Și eu tot cam la fel, povestește celă-lalt, eu am făcut armata la marină și, ime-diat ce acostam, sunam acasă, să nu osperii pe soția mea care mă știa plecat.

Bulă îi ascultă zâmbind și, la rândullui, le spune:

- De câte ori revin acasă de la vână-toare, mă apropii tiptil de ușă, apăs pe bu-tonul soneriei, după care mă duc iute sub

fereastra din spate. Până acum nu mi-ascăpat nici unul!

* * *În timp ce Bulă era urcat pe masa de

operație pentru o intervenție la prostată,medicul începe un dialog pentru a constatamomentul în care se va produce efectulanesteziei. Astfel îl întreabă:

- Ce etate aveți?- Păi,… peste vreo trei luni fac șaizeci

și șapte.- Oho, bravo, mă bucură optimismul

dumneavoastră!

* * *Bulă a visat ceva ciudat și, după ce se

scoală din pat, se duce la bucătărie undeo cuprinde pe Bulina pe după umeri și oîntreabă, șoptindu-i la ureche:

- Iubita mea, nu-i așa că, atunci cândvoi muri, tu mă vei plânge mult de tot?

- Mai mult ca sigur, scumpul meu, …tu doar știi că eu plâng pentru orice…nimic!

* * *Aflați în concediu undeva, la munte,

Bulă și Bulina reveneau la cabană și, maidin nimic, au început să se contrazică din

ce în ce mai aprig. Trecând pe lângă gar-dul unei gospodării țărănești în incintacăreia pășteau mai multe vite, printrecare niște măgari și câțiva porci carescurmau pe lângă gard, fără să scapemomentul prielnic, Bulă o întreabă iro-nic, arătându-i spre animalele din curte:

- Nevestico, tu n-ai de gând să-ți sa-luți rudele?

- Ba da, cum să nu! tresare Bulina,făcându-le cu mâna bucuroasă. Sărutmâna soacră iubită, iar vouă cumnaților,noapte bună!

* * *Bulă sosește cam târzior de la vână-

toare, ud până la piele și stropit cu noroidin cap până în picioare. După ce se con-vinge că Bulina este acasă, începe să sedezbrace, adresându-i-se Bulinei:

- Ia spune-mi mie, porumbița mea,cine va veni tiptil la mine în baie și mă vașterge pe spate cu prosopul ăla aspru,după care mă va îmbrăca cu pijamauaaia nouă de mătase, pieptănându-mă cucărare pe stânga, așa cum îmi place mie?

- Păi, cine altcineva, decât cei de lapompe funebre, voinicul meu drag șiiubit!

BULINEȚIȚI

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

OCTOMBRIE 2018 | 27

PESCUITDestinații halieutice 28Atelierul muscarului 31

Pescuit la răpitori 32Pescuit urban 34

Năluci pentru apele toamnei 36Pescuit pe râu 38

OCTOMBRIE

LUNA de mijloc a toamnei, care a de-butat cu vreme shimbătoare, alte-nează zilele cu nori, vânt și ploi, cuzile senine, soare și temperaturi maiplăcute. Condițiile de pescuit suntacceptabile. Echipați corespunzător,puteți practica pescuitul staționarsau la răpitori, de pe mal sau dinbarcă. Delta își păstrează, și înaceastă perioadă, atracția magică. Înghioluri, canale sau în japșe veți găsiștiuca, bibanul, șalăul, avatul și som-nul, dar și crapul, carasul și alți peștipașnici. Respectați dimensiunile le-gale pentru fiecare specie și cantită-țile maxime admise pentru reținere.Pescuitul în apele de munte, la sal-monide, este interzis începând cu 15 septembrie, deocamdată până la31 decembrie 2018.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

V remea, caldă până spre sfârșitullui septembrie, ne-a ispitit săprogramăm o expediție la Sfântu

Gheorghe, cel de la capătul Deltei. Cu-noșteam localitatea, dar au trecut aproape40 de ani de când petrecusem câtevazile de pescuit în zonă și eram curioși deschimbările produse în perioada „post -revoluționară”.

Deși vremea s-a anunțat schimbătoare,nu am dezarmat și, echipați cu tot ceeace ne era necesar, am pornit la drum.

CroazieraAm decis să explorăm mai pe îndelete

brațul Sfântu Gheorghe, așa că, ajunșila Tulcea, am optat pentru nava clasică,în detrimentul vaselor rapide care îșiofereau serviciile. Deci, un drum de 5-6ore pe calea apelor, trecând pe la bifur-cația cunoscută sub numele de CeatalulSfântu Gheorghe.

Numele de „ceatal” este de origineturcă și înseamnă „furcă”. El își datoreazăexistența formării celor două brațe aleDunării, Sfântu Gheorghe și Sulina. BrațulSfântu Gheorghe s-a format în jurul

Destinații halieuticeText și fotografie MUGUREL IONESCU


Odată cu instalarea toamnei, vremea rece, dar însorită șicu temperaturi plăcute la amiază, culorile pastelate care teînconjoară și aerul mai curat, spălat de stropii de ploaie, teîmbie la drumeție. Și dacă ai patima pescuitului, ceva timpliber la dispoziție și fondurile financiare necesare, iei caleaapelor, în căutarea destinațiilor halieutice.

Delta DunăriiC~L~TORII

LOCALITATEA Sfântu Gheorghe, vecheașezare de pescari, este atestată în do-cumentele istorice din secolul al XIV-lea, perioadă în care dezvoltareaeconomiei a favorizat creșterea roluluinegustorilor italieni, îndeosebi a geno-vezilor, la gurile Dunării, în mod specialîn zona brațului Sfântu Gheorghe. Înacea perioadă, genovezii instituiseră un veritabil monopol în apele Mării Negre,făcând comerț cu peștele pescuit la gurile Dunării. Astfel, pe hărțile din acea pe-rioadă, printre care harta genovezului Visconti, din 1318, printre centrele econo-mice importante de pe teritoriul Dobrogei, este menționată și localitatea„San–Giorgio”, Sfântu Gheorghe. Comuna este alcătuită dintr-un singur sat ceocupă suprafața totală de 60.575,87 ha. Terenurile din afara satului sunt repre-zentate de grinduri, canale, lacuri, bălți, zone litorale și insula Sahalin. Acest sata fost format inițial din pescari refugiați politic din Rusia, pe timpul împărăteseiEcaterina a II-a. Al doilea val mare de refugiați s-a produs după anul 1775. Circa8.000 de zaporojeni au venit în zona Deltei Dunării, zonă asemănătoare cu ceaa Niprului, aici găsind populația de ruși-lipoveni protejată de cazacii veniți dinzona Donului. Primii români s-au așezat pe aceste locuri la începutul secoluluial XIX-lea, mai exact în anul 1810.

SFÅNTU GHEORGHE

anilor 8900-7200 î.Hr., definitivându-șiforma în sec. al VIII-ulea d.Hr. BrațulSulina s-a format în preajma anilor 7200-7000 î.Hr., reglându-și cursul în secolulal X-lea d.Hr. Programul de tăiere ameandrelor s-a desfășurat între anii 1981și 1992. Ca rezultat, brațul a fost scurtatcu 32 km, iar aportul de apă și sedimentea crescut cu 5-10%.

Pe meandrele pitorești și, în acelașitimp spectaculoase, depășim localitățileBăltenii-de-Sus, Băltenii-de-Jos, Nufăruși poposim pentru scurt timp în Mahmu-dia. Suntem uimiți de mulțimea pescarilorcare împânzesc malurile umbrite de sălcii,golfurile abrupte sau plajele nisipoase.Cu mașini, rulote, corturi, bărci, echipa-ment de campare, toți urmăreau aceleașirepere: arborii scufundați, sălcii, plopisau alte specii, aflați la ceva distanță demaluri, din care se mai vedeau la suprafațăcioate contorsionate și decojite, asemeneaunor brațe care cereau ajutor.

Atracțiile zoneiNu poți merge la Sfântu Gheorghe și

să nu vezi marea! A doua zi, cu o vremerăcoroasă, dar cu soarele care ne zâmbeaprintre nori, am pornit pe drumul clasiccătre plajă, fără ajutorul „Trocariciului”– mijlocul de transport local, un fel demini-car, cum circula odată prin Mamaia– parcurgând cei 5 km în pas de manevră.Valurile se rostogoleau nostalgic pe plajaacum goală, iar noi căutam vărsareaDunării în mare, aflată cu 3 km mai lasud. Spectaculos, a meritat efortul!

A doua zi, la pescuit. Cunoșteam Ca-nalul Tătaru, cel vechi. Între timp a fostdragat și regularizat, pentru circulațiaambarcațiunilor cu motor. Cu aproape40 de ani în urmă, când stăteam cucortul pe malul acestui canal, în zonalocalității Sfântu Gheorghe, am prinsprima mea știucă cu un „pișcot” nichelatfăcut de „FLARO” – Sibiu. Și, de atunci,au mai urmat… destule!

Îndrumați către o estacadă unde maiopreau șalupele, ne-am deplasat câtevasute de metri spre nord. Am găsit locul,

un mal bătut, cu bordură din beton și pi-loni pentru legarea ambarcațiunilor dar,ce ne-a sporit atenția, cu ochiuri care seformau periodic la suprafața apei, urmatede salturile disperate ale baboilor.

Am început cu oscilante de 14-16 g,și argintate, și aurii. Atacuri fără finalizare,rateuri și baboi sărind speriați la trecereanălucii. Am schimbat strunele metalicecu cele din multifilament, nu voiam săriscăm la atacul vreunei mârlițe, și nălucila fel de grele, dar mai mici. Astfel evoluțiadevenea mai firească, iar adâncimea lacare lucrau putea fi mai bine controlată.

Și au început. Mai mulți bibani, careatacau precaut și făceau apoi totul pentrua se elibera. Au fost și câteva mârlițesubdimensionate. Ne-am distrat schim-bând năluci de toate felurile. După osci-

lante a venit rândul rotativelor, voblerelor,silicoanelor și cicadelor.

Pe la ora prânzului a început unvânticel care a încrețit suprafața apei.Mișcarea a încetat, ochiurile de pe apăau dispărut și, cu ele, și atacurile. Semncă, pentru acea zi, era suficient.

Sfârșit de minivacanțăPe drumul către pensiunea în care

eram cazați, am oprit la terasa cochetăde pe malul canalului. Soarele prinseseputere și, o halbă de bere rece, înaintede borșul care ne aștepta acasă, făceatoți banii. Minivacanța era pe sfârșite,ne așteptau și treburile cotidiene dar,cu siguranță, vom reveni în Deltă, maisunt suficiente zile de toamnă și destinațiihalieutice.

OCTOMBRIE 2018 | 29

CANALUL TĂTARU este situat în nor-dul localității, fiind accesibil din dru-mul care străbate comuna. De lavărsarea în brațul Sfântu Gheorghe,traseul lui pornește spre nord, ajun-gând să se intersecteze cu canalul decentură Sulina. Parcursul lui străbate tangențial ghiolul Tătaru, trece prin apro-pierea ghiolului Roșuleț, ajungând în Canalul Busurca. Adâncimea canaluluieste, în medie, de 3-5 m. În gropi, adâncimea masurată cu sonarul este de 7-11 m. Pescuitul în acest canal este divers, putând fi practicat la știucă, biban,șalau, caras, platică sau crap. Pentru deplasări mai lungi sau chiar excursii, potfi contactați ghizii de turism locali. Prețurile sunt destul de mari, dar când suntmai multe personae, se amortizează.

CANALUL T~T~RU

Campionatul privat de pescuit al A.G.V.P.S.MUGUREL IONESCU


Faze finaleCOMPETI}II

Vă reamintim că prima etapă a campionatului privat de pescuit la feeder – individual alA.J.V.P.S. din România s-a desfășurat în perioada 27-29 aprilie pe acumularea Sărulești,fiind organizată de A.J.V.P.S. Sălaj în colaborare cu C.S.P.S. În perioada 21-23 septembrie s-a desfășurat, pe acumularea Vârșolț, etapa a II-a a campionatului privat de pescuit lafeeder – individual. Evenimentul a avut aceiași organizatori ca și prima etapă.

L acul de acumure Vârsolț, situatîn bazinul hidrografic Crasna, în-tre localitățile Crasna și Vârșolț,

a fost realizat în perioada 1976-1979.Barajul, cu o înălțime de 17 m și o lun-gime de 2.160 m, reține un volum de50,2 milioane de metri cubi de apă. Su-prafața lacului este de 652 ha.

Acumularea a fost creată pentru ate-nuarea viiturilor și apărarea împotrivainundațiilor. A fost proiectată o acumu-

lare nepermanentă, dar funcționează caacumulare permanentă, fiind sursa deapă potabilă pentru orașele Zalău și Șim-leu Silvaniei.

Cele două etape ale campionatului audesemnat ierarhia concurenților de feederdin campionatul privat al A.G.V.P.S., ca-tegoria individual, prin cumularea punc-telor realizate în cele două etape. Au fostadmiși în etapa a II-a doar concurențiicare au participat și la prima etapă.

Câștigătorul etapei a II-a a afost ace-lași concurent care a câștigat și primaetapă, arădeanul Bogdan Vuculescu. Ast-fel, el și-a adjudecat și titlui de campionA.G.V.P.S. de pescuit la feeder – indivi-dual în anul 2018.

În continuare, vă vom prezenta pri-mii 10 clasați în etapa a doua și în clasa-mentul general, cu performanțele reali-zate de aceștia.

1. Bogdan Vuculescu 2 p 24.610 g2. Sorin Iovescu 2 p 21.045 g3. Zsolt Benzar 2 p 19.880 g4. Lucian Fiat 4 p 20.465 g5. Francisc Szilagyi 4 p 17.380 g6. Cristian Elena 4 p 17.375 g7. Cătălin Constantinescu 4 p 15.105 g8. Mihai Sârbu 5 p 18.250 g9. Adrian Petrișor 6 p 16.260 g 10. Lucian Boldor 5 p 16.135 g

ETAPA A II-A, VÅR{OL}

1. Bogdan Vuculescu 4 p 59.785 g2. Zsolt Benzar 4 p 51.445 g3. Adrian Petrișor 8 p 46.675 g4. Mihai Sârbu 8 p 43.580 g5. Cătălin Constantinescu 10 p 42.840 g6. Francisc Szilagyi 10 p 42.510 g7. Cristian Elena 11 p 43.610 g8. Sorin Iovescu 11 p 41.510 g9. Adrian Boldor 12 p 37.880 g10. Lucian Fiat 13 p 42.455 g

CLASAMENT FINAL

M eșterirea muștelor artificialenu cunoaște pauze, practic,niciodată pe parcursul anu-

lui. Chiar dacă apele se răcesc și ieșirilela pescuit devin mai anevoioase, atelie-rul muscarului rămâne deschis, crea-țiile inovatoare făcând adesea deliciulunei reușite ulterioare.

Așa este în cazul modelelor de arti-ficiale pentru știucă, a streamerelor maiprecis. Nu le-am numit muște artificialedoar din simplul motiv al dimesiunilorconsiderabil mai mari și a „creaturilor”,

să le numesc astfel, pe care aceste strea-mere ne-am dori să le imite. La mijlocultoamnei, mai ales a uneia cu vreme, atâtde prietenoasă, știucile par să răspundătot mai des „prezent” la oferta acestuifel de artificiale. Motivele pot fi diverse.Poate că prezentarea streamerelor lan-sate cu firul special pentru muscărit, cepermite conducerea mai domoală a lorla suprafața apei sau imediat sub luciulacesteia, produce o atracție sporită dinpartea peștilor. Poate că strălucirea șiamestecul inedit al culorilor, al materia-

lelor din care sunt confecționate strea-merele și al formelor acestora, toate, se-parat sau la un loc, să ascundă/deținăsecretul succesului acestora la pescuitulștiucii. Este greu de spus, dar un fapteste cert, streamerele au demonstrat căpot avea succes la dințoase.

Cât privește modelele folosite, aș în-clina să cred că, practic, imaginația nuare limite. Am văzut modele ce imită șo-ricei, broscuțe, peștișori sau modelecare, pur și simplu, nu imită nimic, dars-au dovedit atractive. Este, probabil,împletirea elementelor constructiveamintite mai sus, dar și a prezentăriiacestora pe apă, total diferită de năluciletradiționale, și mă refer aici la oscilante,rotative, voblere, jiguri și așa mai de-parte. Din acest motiv înclin să considercă materialele din care sunt confecțio-nate fac diferența, iar modul de prezen-tare diferit pe apă vine să sporeascăineditul și, poate, de aici și atractivitateastreamerelor în pescuitul știucii.

Având în vedere aceste considerații,se pare că nu este o idee deloc reaaceea de a folosi materiale cât mai di-verse pentru confecționare. Piele, pene,lână sau materiale textile sintetice, do-puri de plută sau lemn de balsa, betealăsau lamè, legate cu ață de montaj saulipite, toate oferă un eventai larg de po-sibilități. Culorile pot fi, de la neutre lacele mai năstrușnice, simple, fluo saucu glitter, iar asocierea lor este cât depoate de liberă. Două elemente atragcu siguranță atenția, coada și ochii ar-tificialei. Coada vine să sporească por-tanța/flotabilitatea modelului, fiindadesea supradimensionată, iar ochii re-prezintă așa numita „țintă” ce atrage șiconcentrază atenția. La acest capitol,piața de specialitate oferă o gamă cât sepoate de largă de modele de ochi pen-tru dotarea artificialelor. Cât priveștealegerea între argintul oscilantelor șimaterialul polimeric sau lemnul voble-relor, aceasta rămâne o chestiune depreferință personală. Oricum am priviînsă aspectul, pescuitul cu streamere,fie el la știucă sau la alți răpitori, poatefi o provocare pentru sezonul autumnalce se derulează…!

Toamna este în toi, iar sezonul la păstrăv s-a încheiat de ceva timp. Asta nu însemnă căpescuitul cu muște artificiale intră în impas și, poate, chiar dimpotrivă. Și asta pentru cărăpitorii, de la clean la avat, binan, șalău sau știucă, se hrănesc încă intens. Profitând devremea mai mult decăt călduță a lunii octombrie, peștii se hrănesc și adună rezerve deenergie pentru anotimul rece care, cu siguranță, nu va întâtzia să-și facă apariția.

Streamere pentru știucăALEX CODRESCU

OCTOMBRIE 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

P un foarte mare bază pe echipa-mente, fiindă acestea mă ajutăsă-mi ating scopul și să mă bucur

de timpul petrecut pe apă și, nu în ulti-mul rând, să-mi îmbunătățesc constanttehnica. În SWFF (saltwater fly fishing)sau în pescuitul la știucă, șalău ori chiarla clean, pe lac, lansetele de performanțăvă ajută să lansați mai departe cu maipuțin efort, dacă dispuneți de o tehnicăde lansare bună și foarte bună. Și despreaceste echipamente o să discutăm înacest număr, dar și luna viitoare.

Șalăi la muscă sau „poor man’ssaltwater fly fishing”

Pentru că anul acesta nu am reușit,din diferite motive, să ajung într-o des-tinație de SWFF, am încercat diversesurogate în lunile de vară, și anume săprind șalău cu echipamentul de muscăde clase mari. Al doilea motiv a fost să-mi revitalizez tehnica lansării la dis-tanță, fiindcă în SWFF, dacă nu poțilansa 30 de metri din maximum 3 lan-

seuri false, înseamnă că ai pierdut ogrămadă de bani cu o excursie de pes-cuit foarte, foarte scumpă. La fel, dacănu poți lansa la fel de ușor „pe spate”sau cu spatele, fiindcă, de multe ori,vântul suflă dinspre mâna care ține

lanseta, iar atunci, singura soluție,dacă nu puteți lansa cu cealaltă mână,este să vă întoarceți cu spatele, iar lan-seul spre spate (backcast-ul) devine, defapt, lanseul vostru de livrare a muștei.Iar vântul suflă, de regulă, cu viteze


Pasionații și fanaticii pescuitului la răpitor știu cât de importantă este alegereaechipamentului, care, prin performanțele oferite, poate face diferența de multe ori între opartidă reușită și una ratată. Dacă există vreo ramură a pescuitului în care calitateaechipamentului să fie absolut de excepție, atunci aceasta este pescuitul la muscă în apăsărată sau la specii mari de răpitori de apă dulce, cu lansete de la clasa 6 în sus.

Fly FishingECHIPAMENT

Despre lansetele de muscăși nu numai (I)Text și fotografie ANDREI ZABET

OCTOMBRIE 2018 | 33

între 15 și 35 sau chiar și mai mulți ki-lometri la oră. În acest context, lanse-tele cu acțiuni rapide și clase între 8 și10 sunt soluția, dacă pescuiți la diversespecii, de la triggerfish la bonefish. Dacăurmăriți speciile mai mari, precum tar-ponul, baracuda sau Giant Trevally,atunci alegeți clasele 11 și 12.

Sage Method - lanseta de muscăultra-fast

Așadar, din iunie până în august,mi-am luat lanseta Sage Method de 9picioare și clasa 9 (990-4), un shootinghead integrat de la Allen Fly FishingWF9, cu head intermediar și transpa-rent, muștele de saltwater (în specialClouser Minnow), la care am adăugatniște creații „mai pentru șalăi”, cu coziîn formă de virgulă, și m-am pus pecăutat dințoșii din acumularea de laGostilele. Am reușit să prind primii șa-lăii la muscă, din care câțiva chiar fru-moși, și mi-am îmbunătățit tehnica delansare, pentru aventura SWFF de laanul, care va avea loc cel mai probabilîn Caraibe. Acum lansez frecvent totșnurul, cu tot cu muște destul de grele(din cauza ochilor metalici), deci mi-am revenit pe linia de plutire, însăvoi continua să mă antrenez și la iarnă,pe zăpadă, ca să nu-mi ies din mână.

O lansetă de calitate te ajută să-ți perfecționezi tehnica

Aș fi reușit să lansez tot șnurul și săpescuiesc la distanțe de 30 de metri cumuște grele, dacă nu ar fi fost lansetaSage Method? Cu siguranță, nu. Deținun set de skill-uri de lansare, pe carele-am învățat singur, din DVD-urilecelor mai buni instructori de castingdin lume (Mel Krieger, Joan Wulff,Lefty Kreh, Steve Rajeff), însă îmi esteclar că și lanseta a avut un rol la fel deimportant, ajutându-mă să-mi perfec-

ționez tot mai mult aptitudinile și săating distanțe tot mai decente, cu mi-nimum de efort. Method a fost, până înaceastă vară, seria de lansete cu acțiuniUltra-Fast și prezentări extrem de teh-nice de la Sage, liderul mondial incon-testabil în materie de lansete de muscărapide. Din toamnă, noua serie Ignitera înlocuit ceea ce, în accepția pescarilorde pretutindeni, a devenit o serie cla-sică și de legendă, Method.

SAGE TCR sau reîntâlnirea cu un vechi și drag prieten

Recent, am intrat în posesia uneialte bijuterii produse de Sage acummulți ani, prima serie de lansete ultra-rapide și ultra-tehnice, și anume TCRSeries. Acronimul TCR vine de la Te-

chnical Casting Rod și a fost prima în-cercare a celor de la Sage de a oferi lan-sete cu acțiuni neverosimil de rapide șifoarte puternice, pentru pescarii dincompetițiile de distanță, cât și pentrucei care aveau nevoie să prezinte muș-tele în condiții adverse, de vânt potriv-nic. Acum mulți ani, prin 2004, cândmi-am luat prima lansetă TCR de clasă6, țin minte că puteam lansa ușor peiarbă, dar și pe apă, peste 30 de metri,cu șnururi concepute special pentrudistanță, seria XXD (Extreme Distance)de la Scientific Angler.

TCR-ul mi-a adus un loc 7 în finalaprimului campionat național de pescuitla muscă, unde participam ca debutant,pentru că manșele se țineau pe LaculBeliș, unde era important să poți pre-zenta muștele ude și uscate la distanțăde maluri și structuri, pentru a deranjacât mai puțin clenii. Nu cunoșteammuștele localnicilor sau strategiile lor,însă știam să lansez bine la distanță.

TCR rămâne un design actualchiar și după 14 ani

La 14 ani după primele experiențecu TCR-ul, iată că mi-am găsit o altăclasă 9 din această serie, care a făcutfurori în lumea întreagă, ca rezervăpentru Method-ul 990, în aventurile vii-toare la bonefish, triggerfish și alte spe-cii de apă sărată. În ultima vizită laGostilele am luat cu mine ambele lan-sete, cu gândul să încerc TCR-ul și apoisă continui cu Method-ul. TCR-ul s-adovedit un design încă actual, care încăascunde o mare rezervă de energie subblank-ul de culoare „Chili-Pepper Red”.

În partea a doua vom discuta des-pre diferențele de design dintre o serielegendară de acum 15 ani și cea dinprezent. În treacăt fie spus, am reușitsă lansez tot șnurul și cu TCR-ul, poatenu la fel de frecvent ca în cazul Met-hod-ului, însă am pescuit doar trei ore.Tot în episodul viitor sper să găsescspațiul necesar pentru a vă explica dece merită întotdeauna să investiți într-o lansetă de calitate, produsă de ocompanie mare, cu designeri renumiți,versus bani aruncați pe lansete ieftine,care costă poate un sfert din cele defirmă. Să știți că se adeverește vorba„Câți bani dai, atâta face”. Lanseteleieftine rămân fără energie de la anu-mite distanțe în sus, în timp ce brandu-rile precum SAGE, G. Loomis sau EDGEby Gary Loomis continuă să livreze per-formanță și peste distanțe mai mari de25 de metri, cu muște grele și fire scu-fundătoare.

- va urma -

D a, ați citit corect. Orășenii numai sunt obligați să străbatădistanțe mari, uneori pe drumuri

prăfuite de țară. „Pescuitul urban”, cu-noscut pe alte meleaguri sub denumireade „street fishing” (pescuit stradal), acunoscut, în ultimul timp, o dezvoltareaccentuată în localitățile situate pe ma-lurile marilor fluvii, râuri, mări sau ocea-ne, dar și în cele riverane râurilor sau alacurilor situate în zonele urbane.

Distanțele relativ scurte, eforturile

financiare moderate și timpul efectivcare poate fi alocat acestui gen de pescuita convins, treptat, și pe cei mai puținoptimiști. Dacă mai luăm în consideraremediul, natural dar controlat, cu florași fauna atent monitorizate, recunoaștemcalitățile care susțin practicarea acestuigen de pescuit.

Pescari „norocoși”Mulți dintre noi au devenit pescari

tocmai datorită râurilor sau lacurilor

pe malurile cărora s-au născut sau aucopilărit.

Riveranii Dunării și ai brațelor salede vărsare în mare par a fi cei mai no-rocoși, dar sunt de invidiat și cei carelocuiesc pe malurile Oltului, Mureșului,Someșurilor, Siretului, Crișurilor, Begăi,Prahovei, și lăsăm lista deschisă. Maisunt cei din relativa apropiere a lacurilorde baraj, unele dintre acestea fiind chiarlimitrofe localităților.

Nu puțini sunt aceia care, de la ovârstă fragedă, alături de părinți sau deo altă rudă stăpânită de „microb”, popo-sesc pe aceste maluri ale apelor în timpulplimbărilor cotidiene sau a sfârșiturilorde săptămână. La început doar ca privitoricurioși, apoi dornici să încerce, să expe-rimenteze. Luați efectiv de val, se trezesccontaminați incurabil, noi membri aitagmei „mincinoșilor”. Apoi începe uce-nicia, specializarea, dotarea, din ce înce mai tehnică, și toate cele ce decurgdin acestea: bucurii, tristeți, împliniri,dezamăgiri, victorii, înfrângeri, toate„consecințe” ale alegerii făcute.

Crapii din lacul TineretuluiȘi bucureștenii au parte, de câțiva

ani, de plăcerea pescuitului în oraș, înrelativă apropiere de casă. Lacurile dinmarea salbă din nordul capitalei, de pevalea râului Colentina, lacul Morii, laculPlumbuita, lacul din Parcul I.O.R., laculdin Parcul Carol, sunt doar câteva exem-ple. Deasemenea, râul Dâmbovița, re-gularizat, care traversează capitala dela nord la sud, oferă o alternativă, chiardacă este mai sărăcăcioasă.

Începând din această vară, în mijloculcapitalei, într-un minunat complex pei-sagistic și de agrement situat în cartierulTineretului, administratorii au amenajatmai multe standuri de pescuit pe malullacului existent în zonă și populeazăperiodic cu crap de 1,5-3 kg.

Menționăm că lacul, fostul Cocioc,

Pescuit în orașText și fotografie MUGUREL IONESCU


Toamna, timidă la început în acest an, ne mai oferă încăzile frumoase pentru pescuit, care se vor intercala printrecele care respectă regulile anotimpului. În aceste zile vomprofita de razele soarelui ce se strecoară printre fuioare denori și de vântul domol care face să foșnească frunzele totmai rare ale copacilor și vom face cunoștință cu peștii carepopulează râurile și lacurile de agrement ale orașelor.

Pescuit urbanDE SEZON

a fost regularizat, împrejmuit cu taluzși bordură din beton, în programul deamenajare a parcului care a început înanul 1965. Populația piscicolă naturalănu a lipsit niciodată, fiind constituitădin caras, roșioară, biban, obleț, babușcă,crap comun, chiar știucă și, se spune, șisomn. De-a lungul anilor lacul a fostpopulat cu crap-cosaș (cteno) și speciide crap planctonofage, dar și cu exem-plare de crap comun și crap-oglindă.Fără vreo explicație aparentă, în lac aapărut, ca în multe lacuri bucureștene,somnul pitic, care a proliferat în detri-mentul celorlalte specii.

Ca în toate poveștile de „contaminare”cu „virusul” pescuitului, în perioada anilor’90 mergeam cu fetele mele care, pe vre-mea aceea începeau să descifreze minunilevieții, la plimbare pe malurile lacului.Ținându-le pe genunchi, cu o trestioarăde 1,50 m, fir de 0,10 și cârlig de concurs,prindeau obleți la cocoloș de pâine înnorul de mălai pe care îl întrețineam. Autrecut anii și au ajuns campioane naționalede pescuit staționar, membre ale loturilorde tineret și participante la campionatemondiale în domeniu.

Au fost mai multe perioade în cares-a practicat pescuitul de agrement în

acest lac, uneori, mai rar, neorganizat,alteori organizat și supravegheat, laculfiind populat cu numeroase exemplarede crap comun

Spectacol pe malul laculuiAșezați pe standurile amenajate, sub

privirile trecătorilor aflați la plimbare,a celor care-și plimbă câinii sau a celorcare aleargă în jurul lacului, secondațide rațe sălbatice și gâște, pescarii sestrăduiesc să captureze crapii aduși spe-cial pentru ei. Cei care știu ce trebuie săfacă, prind un stand favorabil, o zi bunăși ceva șansă, chiar reușesc!

OCTOMBRIE 2018 | 35

Ingrediente: 1 crap de 2-3 kg, 5 roșiipotrivite, 3 gogoșari, 3 ardei grași verzi, 3ciuperci champignon, 2 ardei iuți, 5 cățeide usturoi, 10 boabe de piper, 100 ml uleide floarea-soarelui, 100 ml oțet de mere,o legătură de leuștean și una de pătrunjel,sare, boia de ardei dulce.

Preparare: se curăță peștele de solzi,se eviscerează, se înlătură capul și coada șise tranșează în „cotlete” groase de două-trei degete, după care se sărează și se pu-drează cu boia. Frigem „cotletele” pe grătarulîncins, pe ambele părți, până capătă oculoare cafeniu închis. Coacem apoi legumeleîntregi, după care tăiem gogoșarii și ardeiiverzi în fâșii, ciupercile felii, iar ardeii iuți înrondele. Fierbem apa pentru zeamă și adău-găm legumele coapte, boabele de piper,usturoiul mărunțit, uleiul, oțetul și potrivimcu sare după gust. Când zeama clocotește,punem peștele fript și verdeața tocată,oprim focul și acoperim vasul cu un capac,lăsând aromele să se întrepătrundă.

Servire: se servește caldă sau rece,cotletele acoperite cu zeamă, legume șiverdeață, alături de mămăliga aburindă.Clasicul pahar de sauvignon blanc nutrebuie să lipsească. Poftă bună!

SARAMURĂ DIN CRAPCU LEGUMEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Considerat „regele neîncoronat” al gastronomiei pescărești dinRomânia, chiar dacă în țările vestice nu prezintă nici uninteres, crapul este cel mai apreciat dintre peștii pașnici.Pregătit după rețete tradiționale, cum este cea de față, crapulva aduce satisfacție mesenilor și laude bucătarului.

C onștienți parcă de timpul ierniicare se apropie vrând-nevrând,peștii se hrănesc cu hărnicie.

Profitând de îngăduința vremii favora-bile, răpitorii, pentru că spre ei ne în-dreaptăm atenția, lasă adesea „gardajos”, atacând cu curaj aproape oricemișcă. Este timpul în care putem ob-ține rezultate bune. Iar dacă șalăul selasă un pic mai greu ademenit, bibanulși știucile pot oferi partide demne deamintire la vreme de octombrie, lă-sându-se ademenite de, dacă le putemnumi astfel, nălucile pentru apeletoamnei…

Răpitori pentru toate gusturileBibanii sunt activi, păstrându-și de

regulă locurile tipice, cum ar fi spreexemplu acelea unde curentul intră înzona ochiurilor cu apă liniștită, în apro-pierea structurilor scufundate sau a in-trândurilor în malul cu stuf, de pemarginea canalelor, locuri care potoferi un loc de pândă mai acătării.Avem poate nevoie de ceva mai multtimp pentru a-i căuta, dar odată ce i-am găsit, solitari sau în cârduri,putem avea șansa unor capturi fru-moase. Nu vor ezita să atace chiar și

Năluci pentru apele toamneiText și fotografie MAC


Toamna este de acum stăpână deplină peste locuri, iarvara cu căldurile dogoritoare a rămas undeva, în amintire.După seceta prelungită din lunile estivale, apele au maiscăzut și sunt călduțe încă, grație temperaturilor încăridicate ce persistă pe timpul zilei. Diminețile sunt însăsensibil mai reci, dar soarele rămâne darnic, prelungindsimțitor perioada de trecere spre vremea rece.

Pescuit la la răpitoriSPINNING

OCTOMBRIE 2018 | 37

năluci considerabil mai mari decât celeobișnuite, furați parcă și ei de tentațiilecu luciri admenitoare, oferite acum „petavă”, la vreme de Brumărel.

Șalăul, așa cum aminteam, pare săse lase mai greu ademenit de prezen-tările din apropierea substratului sauchiar de pe substrat. Sunt zile în care,la anumite ore, atacă nălucile la fel cape vremea sezonului estival, și zile încare dispare, de parcă nu ar fi fostvreodată pe acele locuri. Este destul dedificil să poți stabili o regulă, dacă zi-lele cu soare strălucitor sunt cele pre-ferate sau cele în care griul norilor depe cer dau semnalul începerii atacuri-lor dințoșilor cu aripioare înfoiate.

Știucile râmân însă obiectivul prin-cipal al acestui timp din an și, chiardacă acum par a fi un pic mai puțin„conservatoare”, continuă să veghezeatente de la adăpostul vegetației, luândprin surprindere peștișorii pradă caretrec prin preajmă. Se poate însă întâm-pla să prindem și momente când cume -trele ies cu frenezie la vânătoare șiatunci poate fi un real spectacol, pen-tru că vor ataca de oriunde și nu vormai face mofturi la tipul de năluci șimodul de prezentare pe care îl folosim.

În plus, profitând de apa destul de căl-duță încă și de faptul că vegetația sub-mersă a coborât doar de câteva palmesub oglinda apei, au un culoar limpedeîn care pot da atacul nestânjenite, ur-când foarte ușor dinspre adăpostul ve-getației ușor coborâte. Este de fapt șiculoarul în care vom plasa și manevra,și noi, nălucile pe care le vom oferi spre„degustare” suratelor solzoase.

Năluci pentru apele toamneiAșa cum aminteam mai sus, apele

tot mai limpezi și culoarul liber de ve-getațe din imediata apropiere a supra-feței apei, permite folosirea nălucilorde suprafață, plutitoare sau suspendatedar și a celor care coboară lent, cu ba-lans amplu pe cădere.

Nălucile top-water/popper pot fi oalegere inspirată. Recuperarea lentă,urmată de accelerări scurte, ce ridicăapa „în capul nălucii” sau broscuțeleplutitoare, manevrate cu pauze, înapropierea stufului sau a frunzelor denufăr ce încă mai plutesc pe apă, potatrage atenția solzoaselor, care se vorridica din adânc. Buzzbait-urile ce pro-duc vibrații puternice și spinnerbait-urile conduse la suprafața apei sau

imediat sub aceasta, precum și swim-bait-urile, nălucile articulate care aucâștigat teren considerabil în ultimultimp, pot aduce succesul zilei, de pes-cuit. Important este ca bătaia/mișcareaprin apă a celor din urmă să fie cât maiamplă și domoală, imitând starea defapt a peștilor în această perioadă detimp.

Voblerele plutitoare – floating saususpendate – suspending, care evo-luează la câteva palme sub suprafațaapei, în culoarul liber de vegetație, numai au probleme cu agățăturile, permi-țând manevrarea pe îndelete a aces-tora. Voblerele scufundătoare –sinking, pot ajuta și ele, atunci cândgăsim spații libere între insulele de ve-getație acvatică submersă. Echipareanălucilor cu câte două ancore va sporiasemenea șansele reușitei.

Cât despre oscilantele tradiționale,modelele cu bătaie amplă pe cădere,nu mai grele de 10-15 grame, pișcot,dolinger sau țac, este bine să le avem întrusă pentru că, nu de puține ori, ausalvat onoarea partidei de pescuit, nă-lucile sofisticate dovedindu-se, poate…„prea sofisticate” pentru gusturileautumnale ale răpitorilor…!

Știucile râmân însăobiectivul principal al

acestui timp din an și, chiardacă acum par a fi un picmai puțin „conservatoare”,continuă să vegheze atentede la adăpostul vegetației,luând prin surprinderepeștișorii pradă care trecprin preajmă.”.

popper buzzbait

broscuță swimbait

spinnerbait pișcot

dolinger țac

N u pot spune că am efectuatpartide întregi de pescuit laspinning sau la fly dedicate

special morunașilor dar, oricum, le alo-cam o mare parte din timp. Și mă ex-prim astfel deoarece, la spinning, eramnevoit să încerc cu năluci micro saumini, iar la fly, exclusiv cu muște arti-ficiale tip nimfe. Din când în când, maischimbam în cursul unei partide depescuit și încercam, la spinning cu nă-luci de dimensiuni mai mari sau la fly,cu muște artificiale uscate sau umede,și pentru alte specii de pești.

În cele mai multe cazuri am întâlnitmorunașii în zonele râului unde apa aavut curenți de curgere lini sau lini-mo-derați, unde albia se lărgea, la coturilerâului, în aval de pintenii mari din ma-

luri și confluențe sau în spatele amena-jărilor cu blocuri de piatră. În mult maipuține cazuri, am reușit să prind moru-nași și în zonele râului unde apele auavut curenți moderați. De-asemenea,morunașii au fost prezenți în zoneleunde substratul a fost tare, cu nisip saupietriș.

Am folosit mai multe tipuri de nă-luci, dar cele mai bune rezultate în pes-cuitul la spinning, în căutareamorunașilor, au fost la cicade de 3,5-4cm lungime și la voblere tip sinking de2,5-3,5 cm lungime. Tot timpul amcăutat să lucrez cu nălucile pe substratsau în apropierea acestuia. Viteza derecuperare a fost una mică sau micăspre medie. Pentru cicade am folosittehnica de recuperare stop&go, când

recuperam năluca cât mai aproape desubstrat pe o lungime de o jumătate demetru sau un metru, după care stopamrecuperarea și năluca ajungea pe sub -strat. Pauzele în recuperare au avut odurată de una până la cel mult trei-patru secunde. Pentru voblere am efec-tuat, în general, o recuperare liniară.Efectuam și pentru acestea mici opririîn recuperare, dar mult mai rare.

La fly, cele mai bune rezultate aufost la nimfele tip caddis, prince și perdi-gon. După lansare, lăsam nimfa săatingă substratul sau să ajungă cât maiaproape de acesta, după care efectuamo recuperare lentă a șnurului, astfelîncât nimfa să evolueze cât mai aproapede substrat. Din când în când executamși stopuri în recuperarea șnurului.

Morunași și momeli artificialeText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

Sunt anumite specii de pești care au o prezență, relativ constantă de-a lungul anilor, perâul Jiu. Însă aceste specii au o reprezentare mai mare în anumiți ani sau în anumiteperioade ale unui an. Printre aceste specii se află și morunașul, pe care am reușit să-lcapturez, în special în aceste perioade, atunci când am pescuit cu momeli artificiale, laspinning sau la fly.

În special în pescuitul la spinning,atacul morunașilor asupra momelii ar-tificiale s-a manifestat diferit față deceilalți pești din familia Cyprinidae pecare i-am mai prins în acest mod. Întimp ce recuperam năluca sau după cereluam recuperarea după micile pauze,simțeam că aceasta s-a blocat într-unobstacol. Și stătea astfel blocată chiartimp de câteva secunde bune. Abiacând încercam dezagățarea și forțamde câteva ori din vârful lansetei, peș-tele își făcea simțită prezența la capătulfirului. Morunașul nu efectua mici ța-curi pe fir înainte de a declanșa un atacceva mai hotărât, așa cum mi s-a maiîntâmplat când am prins, spre exem-plu, scobari sau ciortani pescuind laspinning.

Un alt fapt interesant care mi s-aîntâmplat, și nu de puține ori, pescuindla spinning cu năluci mai mari, de 6-7cm lungime, cu viteze de recuperaremici sau medii, a fost că am reușit săprind de coadă sau de spate morunașide dimensiuni mai mari. Aceștia loveaucu coada sau cu corpul năluca, ori înjoacă, ori datorită faptului că erau teri-toriali și agresivi. Capturile cu morunașiprinși în acest fel s-au întâmplat numaicând am pescuit cu năluci de dimensiunimai mari.

Dacă în pescuitul la fly cu muște arti-ficiale tip nimfe am prins și morunași dedimensiuni mici, în pescuitul la spinningam prins numai morunași de dimensiunimai mari, adică, în general, de peste ojumătate de kilogram. Vă spun cu toată

sinceritatea că drilul cu un exemplar maimare de morunaș este cât se poate depalpitant. Pot afirma că morunașii luptăpe aproape toată durata drilului, necedândaproape deloc inițiativa și, de aceea, pes-cuitul acestui pește oferă satisfacții șiclipe de neuitat. În dril, fără să exagerez,îl compar ca forță cu mreana.

Cele mai multe capturi de morunași,la spinning sau la fly, au fost primăvara,înainte de închiderea pescuitului, și laînceputul verii, imediat după încheiereaperioadei de prohibiție. Capturile la mo-meli artificiale, năluci sau nimfe, nu aufost foarte numeroase și s-au petrecutmai mult în aceste perioade. Deasemenea,a fost necesar ca morunașii să fi fostprezenți într-un număr cât mai mare înapele râului.

OCTOMBRIE 2018 | 39

Cele mai multe capturide morunași, la

spinning sau la fly, au fostprimăvara, înainte deînchiderea pescuitului, și laînceputul verii, imediatdupă încheierea perioadeide prohibiție.”.


noutăți de prin magazineABREVIS

FISELA

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

GAN CRAFT S - Song 115 - și swimbait, și jerkbait

Swimbait-urile din familia JointedClaw nu sunt singurele cu acțiuniunice în această categorie, pentru căGAN CRAFT continuă să inoveze și săimpresioneze prin tot ceea ce crează.S-Song 115 reprezintă o combinațiedintre un swimbait și un jerkbait, cumențiunea că ambele evoluții fac dinaceastă nălucă una dintre cele maiuniversale pe care le puteți folosi înpescuitul știucii de la noi. S-Song 115are o singură articulație, care uneștecele două secțiuni, ceea ce îi conferăevoluția în S, în timp ce coada sepoate scoate și înlocui foarte ușor(însă nu cade în timpul lanseurilor șial pescuitului). Materialul din care

este confecționată coada este un elas-tomer foarte rezistent în timp (nuintră în reacție chimică și nu se to-pește în contact cu alte plastice). S-Song apare în două variante: pluti-tor (inscripționat Type-F), care se scu-fundă pe recuperare, și lentscufundător (Type-S). Prin adăugareafoliilor de tungsten sau plumb, mo-delul plutior poate fi modificat rapidîntr-unul „suspending”, pentru a neservi în funcție de temperatura apeiși de gradul de activitate al răpitori-lor. Finisajele de calitate japoneză re-zistă bine la dinții știucilor, iarancorele Owner Cultiva sunt extremde ascuțite.

Penar profesional pentruforface de feeder

În concursurile de pescuit la feeder,jonglarea cu lungimea forfacului estevitală. Și cum uneori putem folosi chiarși forfac de 1 metru lungime, este indicatsă nu pierdem vremea, în timpul com-petiției, cu legarea cârligelor și atașarealor la linia principală. Desfășurăm elegantde pe role forfacul gata pregătit și îl fo-losim imediat. Rolele din interiorul pe-narului sunt de două culori: 4 verzi/fluoși 4 galbene, pentru a fi ușor identificabileși în iarbă. În plus, putem scrie cu mar-kerul pe role diametrul firului, lungimeaacestuia și mărimea cârligului atașat. Fi-xarea forfacului propriu-zis pe rola dinspumă EVA se face cu ajutorul pionezelorincluse în cutie, iar cârligul se va atașaîn siguranță, prin înțeparea rolei. Cutiaeste confecționată din plastic solid, in-casabil, și are dimensiunile de 30x9x3cm. Penarul pentru forface este un ac-cesoriu util, ce ne va economisi timpprețios la pescuit, pe malul apei.

OCTOMBRIE 2018 | 41

PREGĂTIREADE IARNĂION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Elemente ale încălzirii deiarnă (pl.). 2) Iarna se face gheață - Hibernare.3) Are iarna ...temperatură (masc.) – Dezghe-țați (fig.). 4) Început de primăvară! – Oraș cuziduri – 3, 4 alice! 5) Scoase din fire - Pătrunsede zăpada topită. 6) Rostogoliri prin zăpadă.7) Se roagă în moschee - Nod desfăcut! -Hambar gol! 8) O întindere provocată. 9) Maimult decât șiret - Ieșit de pe pârtie (fig.). 10)A îngheța locului – Lupta ...cu ursul.VERTICAL: 1) Culmea zăpezilor de la români– Șes! 2) Case peste case (sg.). 3) Patinuar na-tural ...de iarnă - A socoti cam cât... 4) Ibricfără coadă! - Topește gheața din inimi. 5) Obi-cei al părinților. 6) Cămașă albă ca zăpada -Protector din cer. 7) Se tratează cu multă căl-dură (fem.). 8) Enunț nefinalizat! - Doi fărăzero! - Înghețat de tot. 9) Porție zilnică -Pauză de vorbire. 10) Conform cu moralitatea- Albă ca zăpada scoasă la tablă.

NOIEMBRIE 2018VÂNZ~RI

1 J 4.06 9.21 16.21 -2 V 0.07 6.48 12.30 19.033 S 0.51 7.34 13.21 19.494 D 1.47 8.29 14.12 20.375 L 2.40 9.13 15.06 21.256 M 3.31 10.03 15.55 22.097 M 4.19 10.52 16.46 22.51 L.N. 7.00 16.578 J 5.08 11.47 17.35 -9 V 0.17 6.01 12.44 18.2710 S 1.04 6.48 13.33 19.1811 D 1.55 7.38 14.21 20.0712 L 2.48 8.26 15.17 20.5313 M 3.42 9.11 16.04 21.4614 M 4.36 10.05 16.47 22.3815 J 5.24 10.49 17.32 23.27 P.P. 7.11 16.4816 V 6.17 11.37 18.27 -17 S 0.05 6.01 11.51 18.2918 D 0.57 6.47 12.46 19.1819 L 1.44 7.35 13.34 20.0920 M 2.36 8.24 14.27 20.5121 M 3.24 9.18 13.14 21.4422 J 4.17 10.08 14.09 22.3623 V 5.09 11.01 14.56 23.27 L.P. 7.21 16.4124 S 5.54 11.49 15.41 -25 D 0.26 8.16 12.51 19.2726 L 1.18 8.05 13.43 20.1927 M 2.11 8.57 14.31 21.0628 M 3.05 9.46 15.25 21.4829 J 3.52 10.37 16.14 22.3530 V 3.42 11.24 17.09 23.24 U.P. 7.30 16.37

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVÂND armă de vânătoare Merkel Suhlcal. 16 împreună cu toc de piele, la pre-țul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

VÂND carabină 30-06 CZ 55 și lunetăTasco 3-9x40, la prețul de 7.500 lei.Vând carabină 5,6x36 UMC și lunetă3x40 IOR la prețul de 2.000 lei. Tel. 0744-816.093.

VÂNAT DE TOAMNĂRezolvarea din numărul trecut

REBUS


Doritorii se pot adresa pentru informații d-lui Plopeanu Gheorghe, la tel. 0727-985.219.

Câinii și cățeii, vaccinați și dehelmintizați, se vând la prețurile de mai sus, care cuprind TVA, cu carnete de sănătate și certificate de proveniență.

Un mascul de brac cu păr sârmos în vârstă de 3 ani, care lucrează bine la prepelițe, fazani, la apă și satisfăcător lamistreți, la prețul de 2.000 lei, negociabil;O femelă de teckel sârmos, în vârstă de 16 săptămâni, la prețul de 320 lei;Trei masculi și două femele de copoi ardelenesc, născuți pe 17 august 2018, la prețul negociabil de 320 lei/exemplar.

1

23

321

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini și căței:

PUBLICITATE

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Date post:	14-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

NR. 70 (10) ANUL MMXVIIIagvps.ro/docs/revista/2018/10/vpr102018.pdfprobleme de drept civil, o astfel...

Documents