felix qui quod amat defendere fortiter audet • fericit este cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubește

NR. 67–68 • SERIE NOUĂ • OCTOMBRIE – DECEMBRIE 2016

FONDATĂ ÎN 2007 • ISSN 1843-2085 • REVISTĂ EDITATĂ DE ASOCIAȚIA

ITALIENILOR DIN ROMÂNIA RO.AS.IT. CU SPRIJINUL FINANCIAR AL GUVERNULUI

ROMÂNIE I , PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚI I INTERETNICE

oCTomBRie•deCemBRie02

Tu scendi dalle stelle

Tu scendi dalle stelle,

o Re del cielo,

e vieni in una grotta al freddo e al gelo.

O Bambino mio divino,

io ti vedo qui a tremar;

o Dio beato !

Ah, quanto ti costò l’avermi amato!

A te che sei del mondo

il Creatore,

mancano panni e fuoco, o mio Signore.

Caro eletto pargoletto,

quanto questa povertà

più m’innamora,

Giacché ti fece amor povero ancora.

Tu lasci del Tuo Padre

il Divin Seno

e con me vieni a penar su questo fieno.

Dolce amore del mio cuore

dove amor ti trasportò

o Gesù mio, perché tanto patir? Per amor mio!

Bianco natale

Tu, neve, scendi ancor, lenta

per dare gioia in ogni cuor.

E’ Natale spunta la pace santa;

l’amor che sa conquistar.

Tu, vigile cader, neve

il cielo devi ringraziar.

Alza gli occhi, guarda lassù!

E’ Natale, non si soffre più.

E’ Natale spunta la pace santa;

l’amor che sa conquistar.

Tu, vigile cader, neve

il cielo devi ringraziar.

Alza gli occhi, guarda lassù!

E’ Natale, non si soffre più.

Buon Natale a tutti voi!

Crăciun fericit tuturor și Un An Nou bun!

Vă urează RO.AS.IT.

Siamo

di n

uovo

inSie

me

S o C i e T a ’ / S o C i a L

04

06

10

15

16

File de istorie trăită. Crăciunul și iernile anilor 1936-1946

Festivalul interetnic Confluențe. ediția a iX-a, iași 2016

Tabăra de vară a Ro.aS.iT., organizată pentru copiiicare studiază limba italiană. Jurnal de vacanță

uneSCo – de 60 de ani în România

30

32

33

36

anul Brâncuși. Brâncuși sau arta ca bucurie șibunătate a spiritului • Brancusi o l'arte comegioia e bonta' di spirito

vernisaj angela Tomaselli: Chipuri și închipuiri ale muntelui… la muzeul deartă din Râmnicu vâlcea.

Biserica italiană – reper spiritual și artistic

Garullo Garulli la institutul italian de Cultură •Garullo Garulli all'istituto italiano di Cultura

BadanTa. Roman de maria vaida-voevod • La BadanTe. Romanzo di maria vaida-voevod

Să redescoperim arta medievală italiană în Galeriilepermanente ale muzeului național de artă alRomâniei • Riscopriamo l'arte medioevale italiananelle Gallerie permanenti del museo nazionale d'arte della Romania

ned – 70. expoziție aniversară

18

21

22

24

26

28

29

03

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBReCop

ertă

: Tab

ula

Peu

tinge

riana

(4, 5

) (C

abin

etul

de

hărț

i al B

.A.R

.) /

Mot

to: O

vidi

o, A

mor

es, 2

–5,

V 9

F O N D AT Ă Î N 2 0 0 7

I S S N 1 8 4 3 - 2 0 8 5

Revistă editată de Asociația Italienilor dinRomânia RO.AS.IT. cu sprijinul financiar alGuvernului României, prin Departamentulpentru relații interetnice

Membri fondatoriMircea GrosaruIoana Grosaru

DirectorGabriela Tarabega

RedactoriGregorio PulcherAdrian ChișiuDan Comarnescu

Design & pre-pressSquare Mediawww.squaremedia.ro

NR. 67–68 • SERIE NOUĂ

OCTOMBRIE – DECEMBRIE

2016

Asocia(ia Italienilor din RomâniaRO.AS.IT.asociație cu statut de utilitate publică

Str. Lipscani nr. 19, etaj 1030031 BucureștiTel./Fax: 021 313 3064ufficio@roasit.ro

www.roasit.ro

a C T u a L i T a T e / a T T u a L i T À

vin colindătorii. Leru-i, Ler…

La împlinirea a 100 de ani. Biserica italiană din București, la jubileu• alla commemorazione dei 100 anni. La Chiesa italiana di Bucarestal giubileo

expoziția Ro.aS.iT. dedicată istoriei etnicilor italieni din România,din nou în turneu • La mostra Ro.aS.iT. dedicata alla storia deglietnici italiani della Romania, di nuovo in italia

Ro.aS.iT. prezentă la Gaudeamus

Ceremonie solemnă la Cimitirul militar italian Ghencea. În memoriaostașilor italieni căzuți pe pământ românesc

Versiunea italiană a articolelor publicate în acestnumăr al revistei este realizată de Gregorio pulcher.

C u L T u R a / C u L T u R Ă

oCTomBRie•deCemBRie04

Siamo

di n

uovo

inSie

me

vin colindătoriiLeru-i, ler…vin colindătoriiLeru-i, ler…

05

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

Trei crai de la Răsărit

Spre stea au călătorit

Și-au mers, după cum cetim,

Până la Ierusalim.

Acolo dac’au ajuns

Steaua’n nori li s-a ascuns

Și-au început a căuta

Prin oraș a întreba…

ce frumos spune colinda noastră, cât de marierau speranțele aduse lumii prin împlinirea vechi -lor proorociri, care spuneau că va veni, când va fivremea, se va naște aici pe pământ ÎmpăratulLumii, cel ce va aduce iubirea, pacea și bunaÎnțelegere între oameni și va schimba fața lumii…

și au pornit cei trei împărați, trei magi savanți,ce nu se cunoscuseră înainte dar erau oameni de omare știință, cu gândire înaltă, dornici de a aflaîmplinirea minunii, schimbarea mentalităților șitendințelor războinice ale popoarelor și instau -rarea unei păci armonioase, aducătoare de liniște,bunăstare spirituală și materială… ei trei auînțeles că nu trebuie să se dușmănească, că ura șimânia nu duceau nicăieri. ei trei voiau să-l salute,să-l întâmpine pe Cel ce se năștea pentru a salvaomenirea, pentru a o mântui și a o scăpa dedomnia răului.

cu câtă suspiciune au fost întâmpinați de irod– întruchiparea răului, a desfrâului, a lăcomiei șiurii, a disprețului față de propriul său popor, aslugărniciei față de cuceritorii romani!

dar magii i-au dejucat planurile și s-au dus săse plece cu umilință în fața Celui ce s-a născut, Celuifăr’de’nceput, ce se născuse în lăcașul ano nim,grajdul mizer al unui om sărac, încălzit de suflareaanimalelor adăpostite acolo și în ieslea cărora îlculcase maica sa pe el. deasupra, cerul s-adeschis și cetele îngerești cântau imnuri de slavă,de mărire întru Cei de sus și pe pământ pace și bunăînvoire. ciobanii din câmp au venit sa vadă minu -nea și alături de darurile scumpe aduse de împărațiistrăini, au prezentat și ei mieii, produsul valoros almuncii lor, celui care avea să se nu mească AgnusDei, qui tollis peccata mundi. căci cel ce era culcatîn iesle era Mielul nevinovat al lui dumnezeu, celcare venise să ne izbăvească, să ne ierte păcatele șisă ne ducă pe calea cea dreaptă.

schimbarea, desigur, nu s-a făcut lin și nicidintr-odată. spre a scăpa de urgia lui irod, FamiliaSfântă a fost nevoită să fugă în egipt, să seascundă. au urmat apoi ani de suferință, de jertfe,

de jertfirea însuși a Fiului Sfânt, a numeroși mar -tiri și sfinți, care de-a lungul secolelor au preferatmoartea și chinurile, dar nu s-au lepădat decredința lor. multe popoare au pornit împotrivacreștinătății, al cărei număr nu scădea însă, ci, cucât mai avan o persecutau, cu atât mai multcreștea. credința te face puternic și simbolul aceluiprunc nevinovat ce venea pe lume ca să nemântuiască pe toți, fără nicio deosebire, devine totmai convingător și determină tot mai multe actede caritate, de întrajutorare, de ocrotire a celorslabi și bolnavi, căci iisus a zis: „Veniți la mine,veniți la mine, toți cei osteniți și împovărați și euvă voi odihni pe voi…”. iar în ceea ce-i privește pecopii, a zis „lăsați copiii să vină la mine!”.

de aceea, în preajma crăciunului, mai cuseamă când încă se mai deschid porțile iertării șiale milei, ca în acest când în toate bisericilecatolice, toată lumea se pregătește să ducă daruriîn primul rând copiilor, apoi bătrânilor, celor săraciși celor cu dizabilități, tuturor celor lipsiți de hranăfizică sau sufletească, de căldura și acoperișul unuicămin, celor loviți de viață sau prigoniți. toțisuntem mânați de sentimente de generozitate, decompasiune, toți vrem să devenim mai buni șiaproape tuturor ni se umezesc ochii când ascultămfrumoasele noastre colinde sau pe cele ale altorneamuri, căci toți Îl cântă pe el, pe el și pe maicalui și marele mister al nașterii sale.

și în noaptea de 24 decembrie, în marea liniștede la miezul nopții, în înaltul cerului sună trium fă -tor clopotele: e Noaptea Sfântă, Holly Night, HeiligeNacht, Minuit Chrétiens, C’est l ’heure solennele…

Vin Colindătorii, Leru-i ler

Și v-aduc pe Dumnezeu, Leru-i ler

Să vă mântuie de rău, Leru-i ler…

Emma Maria Moisescu

oCTomBRie•deCemBRie06

Siamo

di n

uovo

inSie

me

quest’anno, alla meta’ del mese di ottobre, laconosciuta chiesa italiana del SS. Redentore(Santissimo Salvatore) di bucarest – rimarchevolemonumento architettonico di bucarest, operadegli italiani stoppa e tiraboschi – e’ stata festeg -giata in modo speciale. ed era naturale, visto chequest’anno il luogo cristiano romano-cattolicodell’etnia italiana in romania ha compiuto labellezza di 100 anni (1916-2016).

come c’era da aspettarselo, l’evento e’ statorimarcato da una festa giubilare minuziosamentee amorevolmente organizzata dall’ambasciatad’italia a bucarest, dall’istituto italiano di culturae, naturalmente, dalla chiesa italiana.

il complesso e attraente evento e’ durato, comenelle favole, ben tre giorni.

ovviamente, la nostra redazione ha seguitoquesta manifestazione ogni giorno e qui di seguitoabbiamo il piacere di raccontarvi una parte dellevicende viste e sentite.

La Chiesaitaliana di Bucarest al giubileo

alla commemorazionedei 100 anni

La împlinirea a 100 de ani

mottoaceastă minunată biserică să rămână mereu locul unde se aprinde foculiubirii față de dumnezeu. această minunată biserică să fie pentru toțicredincioșii o ancoră stabilă în speranța divină.

Che questa meravigliosa chiesa resti sempre un luogo dove si accende ilfuoco dell’amore verso dio. Che questa meravigliosa chiesa sia per tutti icredenti un’àncora fissa nella speranza divina.

Raymond netzhammer, 1916

Biserica italianădin București

la Jubileu

anul acesta, la mijlocul lunii octombrie,cunos cuta biserică italiană SS Redentore (Prea -sfân tul Mântuitor) din bucurești – remarcabilmonument arhitectonic al bucureștilor, operă aitalienilor stoppa și tiraboschi – a fost sărbătorităîn mod special. firesc, întrucât în acest an lăcașulcreștin romano-catolic al etniei italiene dinromânia, a împlinit nu mai puțin de 100 de ani(1916–2016).

cum era de așteptat, evenimentul a fostmarcat de o sărbătoare jubiliară organizată cuminuțiozitate și dragoste de către ambasadaitaliei la bucurești, institutul italian de cultură și,firește, de biserica italiană.

complexul și atractivul eveniment a durat, caîn povești, nu mai puțin de trei zile.

așa cum era de așteptat, redacția noastră aurmărit zilnic această manifestare și, în cele ceurmează, vom avea bucuria să vă povestim o partedin întâmplările văzute și auzite.

istorie, artă, cultură…din prima zi de jubileu biserica a fost plină de

membri ai etniei italiene din românia, dar și deoaspeți din țară sau din străinătate, veniți specialpentru acest eveniment.

după intrarea fastuoasă a mini procesiuniigrupului de preoți în frunte cu arhiepiscopulmitropolit ioan robu, parte din invitații specialiau prins a vorbi, cu emoție și dragoste, despre rolulde importanță deosebită pe care l-a avut, de-alungul timpului, acest sfânt lăcaș: amintiri, consi -derații privind arta construcției, evocări, momentede glorie din istoria sa. la început, italieniiimigrați pe aceste plaiuri, de obicei constructori,veniți în timpul regelui carol i, se rugau într-obaracă improvizată. au simțit nevoia unei bisericipe care au și construit-o. În 19 august 1915 s-asfințit piatra de temelie a unei biserici italiene. În2 iulie 1916 noua construcție a bisericii a fostsfințită de arhiepiscopul raymond netzhammer.

lăcașul construit în stil romanic, într-o con -cepție lombardă, are un impunător turn lateral,operă a arhitecților mario stoppa și Giuseppetiraboschi.

cei care au luat cuvântul, în această primă zi,au fost reprezentanți ai etniei italiene din românia,dar și oaspeți (pictori, arhitecți, istorici, prieteni),printre care: constanții mara, teresa sinigalia,emanuela constantini, francesco butturini, iardintre reprezentanții oficiali, excelența sa diegobrasioli, ambasador al italiei la bucurești și dott.ezio peraro, director al institutului italian decultură din bucurești.

Storia, arte, cultura…fin dal primo giorno del giubileo la chiesa e’

stata piena di membri dell’etnia italiana inromania e di ospiti dal paese e dall’estero, venutiapposta per questo evento.

dopo l’ingresso fastoso della mini-processionedel gruppo di preti con in testa l’arcivescovometropolita ioan robu, una parte degli invitatispeciali ha parlato, con emozione e amore, delruolo molto importante che ha avuto, nel tempo,questo posto sacro: ricordi, considerazioni sull’artedella costruzione, evocazioni, momenti di gloriadella sua storia. all’inizio, gli italiani emigrati daqueste parti, di solito edili venuti durante il regnodel re carol i, pregavano in una baraccaimprovvisata. Hanno sentito il bisogno di unachiesa che poi hanno costruito. il 19 agosto 1915e’ stata battezzata la pietra angolare della primachiesa italiana. il 2 luglio 1916 il nuovo edificiodella chiesa e’ stato consacrato dall’arcivescovoraymond netzhammer.

la costruzione eretta in stile romanico, in unaconcezione lombarda, ha un’imponente torrelaterale, opera degli architetti mario stoppa eGiuseppe tiraboschi. 07

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

08

Siamo

di n

uovo

inSie

me

…și un Concerto vocale estrumentale di musica sacra

În cea de a doua zi a jubileului o surpriză: unmoment mai puțin așteptat. biserica arhiplină,sufocată de flori minunate, s-a transformat într-o impunătoare sală de concert. dotată – merităsă fie știut – în balconul dreapta, cu o orgă impre -sio nantă cu 1200 fluiere, de o valoare muzicalăexcepțională (pincHi-foligno, italia).

cei prezenți au ascultat un excelent Concertovocale e strumentale di musica sacra. prilej minunatde a asculta soliști de marcă ai operei naționaledin bucurești: oana andra, andreea ilie, adinasecobeanu (mezzosoprane), tania ruskova(soprană), ionuț popescu (tenor), filip panait(bas), dar și un excepțional quartet de coarde alorchestrei române de tineret.

quelli che hanno preso la parola, in questoprimo giorno, sono stati dei rappresentantidell’etnia italiana in romania, e anche alcuni ospiti(pittori, architetti, storici, amici) tra cui constanținmara, tereza sinigalia, emanuela constantini,francesco butturini e, tra i rappresentanti ufficiali,sua eccellenza diego brasioli, ambasciatored’italia a bucarest e il dott. ezio peraro, direttoredell’istituto italiano di cultura a bucarest.

… e un Concerto vocale estrumentale di musica sacra

nel secondo giorno del giubileo una sorpresa:un momento inaspettato. la chiesa arcipiena,straripante di fiori meravigliosi, s’e’ trasformata inun’imponente sala da concerto. dotata – vale lapena di dirlo – sulla balconata destra di un organoimpressionante di 1.200 canne, di un valore musi -cale eccezionale (pincHi-foligno, italia).

i presenti hanno ascoltato un eccellenteConcerto vocale e strumentale di musica sacra. oc -casi one meravigliosa per ascoltare i solisti diqualita’ dell’opera nazionale di bucarest: oanaandra, andreea ilie, adina secobeanu (mez zoso -prani), tania ruskova (soprano), ionuț popescu(tenore), filip panait (basso), e un eccezionalequartetto d’archi dell’orchestra romena deiGiovani.

alle viole, violino e violoncello erano rafaelbutaru, roxana curtgeafar, adrian Vasile,Gabriela bokor. all’organo il famoso marcel-octav costea.

nel programma ci sono stati dei pezzi di J.s.bach, Vivaldi, rossini, boccherini, mascagni etc.

Giorno tre – la Santa messaSolenne

nell’ultimo giorno dei festeggiamenti e’ stataofficiata una messa di un fasto religioso speciale,abituale, di fatto, nelle chiese romano-cattoliche

Pr. Daniel Bulai, parohul bisericii:această sărbătoare religioasă este unomaGiu adus preoților care au slujitaici timp de un secol, dar și comunitățiiitaliene din țară, istoriei, culturii șispiritualității.

Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit:… Îmi amintesc de o vizită făcută prinanii 1980, aici, când porțile bisericii s-audeschis din nou după ce mult timp,aproape o jumătate de secol, fuseserăînchise abuziv. se aprobaseră 5-6 slujbepe an, ținute de preotul francescomolinari, care venea de fiecare dată dinitalia, special, pentru a le oficia…

pr. daniel bulai, parroco della chiesa:questa festa religiosa e’ un omaggio aipreti che hanno servito qui durante unsecolo, ma anche alla comunita’ italianadel paese, alla storia, alla cultura e allaspiritualita’.

oCTomBRie•deCemBRie

09

Siamo

di n

uovo

inSie

me

la viori, violină și violoncel au fost: rafaelbutaru, roxana curtgeafar, adrian Vasile,Gabriela bokor. la orgă, – cunoscutul marcel-octav costea.

În program au fost piese de J.s. bach, Vivaldi,rossini, boccherini, mascagni ș.a.

Ziua a treia – SfântaLiturghie Solemnă

În ultima zi a sărbătoririi s-a oficiat o slujbăde un fast religios special, obișnuit, de fapt, înbisericile romano-catolice cu prilejul unor marievenimente, cum a fost și acest jubileu.

liturghia s-a desfășurat atât în limba italiană,cât și în română, în semn de respect pentru invi -tații ne italofoni.

serviciul religios a debutat, din nou, și în aceastăzi, cu cortegiul preoților, condus spre altar de arhi -episcopul mitropolit ioan robu, alături de credin -cioși, tineri și vârstnici, de maici, dar și de donroberto de polimeri din congregația don orione,aflată în misiune permanentă în țara noastră.

atât în timpul desfășurării sfintei liturghii,cât și spre sfârșitul acesteia, au avut loc inter -venții la obiect, ale câtorva dintre perso --nalitățile invitate.

cu prilejul acestui eveniment s-a luat și odeci zie importantă: aceea ca sărbătorirea so -lemnă a bisericii italiene să se facă de aiciînainte, la fiecare zece ani.

ambasadorul italiei la bucurești e.s. diegobrasioli și dott. ezio peraro, directorul insti tu -tului italian de cultură i-au felicitat pe partici -panți, cât și pe cei ce slujesc în acest sfânt lăcașal comu nității italiene, cu ocazia Jubileului.

in occasione di grandi avvenimenti, com’e’ statoanche questo giubileo.

la messa e’ stata fatta sia in italiano che inromeno, in segno di rispetto per gli invitati nonitalofoni.

in questo terzo giorno il servizio religioso hadebuttato, di nuovo, col corteo dei preti, condottoverso l’altare dall’arcivescovo metropolita ioanrobu, assieme ai credenti, giovani e anziani, allesuore e anche a don roberto de polimeri dellacongregazione don orione, che si trova inmissione permanente nel nostro paese.

sia durante lo svolgimento della santa messache verso la sua fine, ci sono stati interventipuntuali di alcune delle personalita’ invitate.

in occasione di questo evento e’ stata presaanche una decisione importante, e cioe’ di festeg -giare d’ora in poi la chiesa italiana ogni dieci anni.

l’ambasciatore d’italia a bucarest s.e. diegobrasioli e il dott. ezio peraro, direttore dell’isti -tuto italiano di cultura, si sono congratulati coipartecipanti e con quelli che servono in questoposto sacro della comunita’ italiana in occasionedel giubileo.

Modesto Gino Ferrarini

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

ioan robu, arcivescovo metropolita: … mi ricordo di una visita fatta quinegli anni ‘8o, quando le porte dellachiesa si sono aperte di nuovo dopo che,per tanto tempo, quasi mezzo secolo,furono chiuse abusivamente. furonoapprovate 5-6 messe all’anno, tenute dalprete francesco molinari, che venivaogni volta apposta dall’italia, perofficiarle… oTToBRe • diCemBRe

oCTomBRie•deCemBRie10

Siamo

di n

uovo

inSie

me

la presidentessa dell’associazione s.m.i. e lesue collaboratrici: martha quinteros, christinedecarli, liga obronova, djeneba Konfe, loretaGripshi hanno preparato con molta cura unprogramma di visite e incontri ricco e diversificatoper la delegazione di ro.as.it.

la mostra è stata esposta nel corridoioprincipale della sede universitaria di cuneo, unospazio di grande visibilità, dove la mostra haprodotto un vivo interesse. questo interesse èstato testimoniato anche dall’incontro di inau -gura zione, all’apertura del quale la sig.ra lupea haricordato il sostegno e l’ammirazione per l’inizia -tiva di esporre una mostra di questo tipo da partedel sindaco di cuneo federico borgna chetrasmesso il suo saluto tramite l’assessore per lepari opportunità franca Giordano.

ricca ed interessante è stata, nella medesimaoccasione, la relazione del prof. Giuseppe tardivo,direttore e coordinatore del campus di mana -gement ed economia dell’università. per offrireancora maggiori spunti sull’argomento proposto,le due mediatrici interculturali dell’associaziones.m.i., appartenenti a famiglie italiane immigrate,martha quinteros dell’argentina e christinedecarli del brasile, hanno parlato della propriaesperienza di vita e, in particolar modo, di comele famiglie immigrate, stabilitesi in diverse partidel mondo, riescano a trasmettere ai propri figli lanostalgia le rispettive terre d’origine. partendo dalmodello della storica comunità italiana dellaromania, presentato dalla prof.ssa ioana Grosaru,presidentessa di ro.as.it, e raccontata dal filmIstoria care ne desparte, istoriile care ne apropie(Storia che ci separa, storie che ci riavvicinano),

președinta asociației s.m.i. și colaboratoarelesale: martha quinteros, cristine decarli, ligaobronova, djeneba Konfe, loreta Gripsi au pre -gătit pentru delegația ro.as.it., cu multă grijă,un bogat și diversificat program de vizite și întâlniri.

expoziția a fost organizată în holul principalal universității din cuneo, un loc cu mare vizibi -litate, unde a stârnit un viu interes. acest interes afost demonstrat chiar de la inaugurare prin pre -zen ța dnei lupea, care a subliniat în cuvântul dedeschidere a manifestării că inițiativa a fost salu -tată și de primarul orașului cuneo, dl federicoborgna, care a avut numai cuvinte de laudă refe -ritoare la această inițiativă, de prezentare a uneiase menea expoziții în localitate, transmițând mesa -jul său de salut prin consiliera sa, franca Giordano.

deosebit de consistentă și interesantă a fostpre zentarea profesorului Giuseppe tardivo, direc -to rul și coordonatorul campusului de manage -ment și economie al universității. pentru a întregitabloul dezbaterilor, cele două moderatoare

La mostraRo.aS.iT.dedicata alla storiadegli etnici italianidella Romania, di nuovoin italia

expozițiaRo.aS.iT.dedicată istoriei etnicilor italienidin România, din nou în italia

Ca urmare a amabilei invitații a dnei alexandra Lupea, președinta asociațieiSpazio mediazione & intercultura, expoziția asociației italienilor dinRomânia de la emigrare la integrare a fost prezentată, din nou în italia, înperioada 11-18 octombrie 2016. de data aceasta expoziția a sosit la Cuneo,oraș piemontez din nord-vestul Peninsulei.

in seguito al gentile invito della sig.ra alexandra Lupea, presidentessadell’associazione Spazio mediazione & intercultura, la mostradell’associazione italiani della Romania intitolata dall’emigrazioneall’integrazione è stata nuovamente presentata in italia nel periodo tra l’11 eil 18 ottobre 2016. Questa volta la mostra è arrivata a Cuneo, cittàpiemontese collocata nel nord-ovest della penisola.

1 1

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

interculturale ale asociației s.m.i., care fac partedin familii italiene, martha quinteros dinargentina și christine decarli din brazilia auvorbit despre propria lor experiență de viață dar,mai ales, despre modul în care familiile de emi -granți, stabilite în diferite colțuri ale lumii, reușescsă transmită copiilor lor nostalgia locurilor natale.

pornind de la modelul comunității istoriceitaliene din românia, prezentat de prof. ioanaGrosaru, președinta ro.as.it. și ilustrată defilmul Istoria care ne desparte, istoriile care neapropie, realizat de anca filoteanu, vorbitorii aupus în discuție condiția emigrantului, a păstrăriiidentității sale culturale.

o intervenție primită cu interes a fost și cea aceliei onțeluș, descendentă a unei familii de vechiimigranți italieni stabiliți în comuna Greci dinjudețul tulcea, românia.

evenimentul a fost moderat de francochittolina, ex funcționar ue, iar concluziile,concise și la obiect, au fost prezentate de antro -pologul prof. dr. andrea Vaschetto.

programul vizitelor a inclus două instituții deînvățământ – centrul formativ afp și liceulEdmondo de Amicis – două ocazii deosebite de cu -noaștere reciprocă și de identificare a unor posibilerelații de colaborare în viitor, reciproc avantajoase.

la centrul formativ afp, delegația a fostprimită de directoarea raffaella Gramaglia și deun grup de profesori ai centrului. Întâlnirea a fosto bună ocazie pentru a vorbi despre educațiaformală a tinerilor care se pregătesc pentru câtevameserii de tradiție în zonă, cum ar fi: cea deestetician, tâmplar, mecanic sau estetician

după vizionarea filmului dedicat istoriei școlii,delegația a fost invitată să viziteze câteva atelierebine organizate și echipate, conform exigențeloractuale, pentru pregătirea practică a elevilor.interesant este faptul că centrul este deschis, dupăcum spunea directoarea instituției, spre parte ne -riate, spre proiecte și schimb de bune practici, încare profesorii au deja o bogată experiență. cen -trul pregătește, în fiecare an, persoane de originestrăină pentru a deveni mediatori interculturali șipentru a lucra în proiecte de integrare socială.

o întâlnire deosebită a fost și cea cu elevii șiprofesorii de la liceul Edmondo de Amicis. a fosto adevărată lecție despre conviețuire, despre iden -titate și despre păstrarea propriei culturi, aceea încare au fost născuți și crescuți. tema discuțiilor eracât se poate de apropiată lor, pentru că elevii eraude naționalități diferite, printre ei aflându-se șicopii de origine română.

istoria italienilor din românia prezentată deioana Grosaru și repovestită în stil personal decelia onțeluș, precum și intervenția christineidecarli au fost un incitant subiect de reflecțiepentru tinerii participanți, care, în final, au pusîntrebări pertinente moderatorilor. răspunsurile

realizzato da anca filoteanu, i relatori hannoparlato della condizione dell’immigrato e dellaconservazione della sua identità culturale. unintervento speciale, e accolto con molto interesse,è stato quello di celia onțeluș, discendente di unastorica famiglia di immigrati italiani stabilitasinella località di Greci, nella provincia di tulcea inromania.

l’evento è stato moderato da francochittolina, ex funzionario ue, e alcune breviconclusioni sono state presentate dall’antropologoprof. dr. andrea Vaschetto.

il programma delle visite ha visto coinvolteanche due scuole: il centro formativo afp e illiceo Edmondo de Amicis, due speciali occasioni dico noscenza reciproca e di creazione di possibilicol la borazioni per il futuro, reciprocamentevantaggiose.

presso il centro formativo afp la delega zionero.as.it. è stata accolta dalla direttrice raffaellaGramaglia e da un corpo di insegnanti del centro.l’incontro è stato occasione per parlare

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

oCTomBRie•deCemBRie12

Siamo

di n

uovo

inSie

me

au fost în măsură să le înlăture nelămuriri, să lerisipească eventuale îndoieli și, în același timp, săafle lucruri mai puțin cunoscute elevilor.

dureroase întâmplări au stat la temelia iniția -tivei de înființare la boves, o mică localitate aflatăîn apropiere de cuneo, a unei instituții unde să sețină lecții despre pace, să se facă educație pentrupace, să se stabilească reguli pentru pace!

delegația a ajuns la boves într-o după-amiazăînsorită. după lumina și liniștea așternută pestetoate clădirile ce înconjoară mica piață centrală,străjuită de veacuri de o veche catedrală, nu ți-aifi putut imagina tragedia prin care micul oraș șilocuitorii săi trecuseră. ars din temelii în anii celuide-al doilea război mondial, orașul de acum, nuarată vizitatorului neavizat, nimic din celeîntâmplate în trecut. o simplă impresie, pentru căaici trecutul tragic nu a fost lăsat să moară, pentru

că generațiile viitoare trebuie să-l știe. aceleîntâmplări trecute trebuie să fie lecții pentrueternitate. și de aceea, aici a fost înființată o școală,– Școala de Pace. de mai mulți ani vin aici să învețedespre pace, tineri din lumea întreagă. i-au trecut

dell’istruzione dei giovani che si stanno prepa randoper alcuni mestieri specializzati in ambito locale:falegname, meccanico o estetista. dopo la visionedel film dedicato alla storia della scuola, la delega -zione è stata invitata a visitare alcuni labora tori,ben strutturati ed attrezzati secondo le esigenzeattuali, per la preparazione pratica degli alunni.

e’ interessante il fatto che il centro sia aperto,come ha sottolineato la direttrice dell’istituto, aipartenariati, ai progetti e allo scambio di buoneprassi, attività per le quali gli insegnanti hanno giàmaturato una buona esperienza. il centro preparaogni anno persone di origine straniera a diventaremediatori interculturali e a lavorare nei progetti diintegrazione sociale.

un incontro speciale ha avuto luogo presso illiceo Edmondo de Amicis con gli alunni e gliinsegnanti. e’ stata una vera lezione riguardo allaconvivenza, all’identità e alla conservazione dellapropria cultura, quella in cui si è nati e cresciuti. iltema proposto è stato molto vicino ai ragazzi,perché essi stessi erano di diverse nazionalità ealcuni proprio di origine rumena.

la storia degli italiani della romania presen -tata da ioana Grosaru, raccontata poi con il suostile personale da celia ontelus, ma anche l’inter -vento di christine decarli sono stati dei viviargomenti di riflessione per i giovani partecipanti,che, alla fine, hanno fatto delle domande perti -nenti ai relatori. le risposte sono state altrettantoforti da chiarire i dubbi e dipanarli e sono stateoccasione di conoscenza di fatti poco conosciuti odel tutto ignoti agli alunni. la visita presso questoistituto scolastico è stata possibile grazie allaprof.ssa chiara perlo, referente per l’intercultura,e al prof. filippo cavallotto che ha moderato lalezione dedicata alla convivenza, all’integrazionee alla tolleranza.

dolorose circostanze furono invece alla basedell’iniziativa di fondare a boves, una piccola localitànei pressi di cuneo, un’istituzione presso la qualetenere delle lezioni sul tema della pace, educare allapace e creare norme per la convivenza pacifica!

la delegazione è arrivata a boves in unpomeriggio di sole. dalla luce ed il silenzio checalavano su tutti gli edifici che circondano lapiccola piazza centrale, con l’antica parrocchialeche da secoli presidia il luogo, non avresti potutoimmaginare la tragedia vissuta dalla piccolacittadina e dalla sua gente pochi decenni or sono.completamente bruciata durante la secondaGuerra mondiale, la città di oggi, non mostra alvisitatore nulla di ciò che accadde in passato. unasemplice impressione, perché qui il tragico passatonon è stato lasciato morire, perché le generazionifuture devono conoscere l’accaduto. quegli eventipassati devono essere lezioni per sempre. ed eccoperché qui è stata fondata una scuola, la Scuola diPace. da molti anni vengono qui ad imparare la

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

13

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

pragul și personalități importante, ale căror por -trete și mesaje pacifiste te întâmpină încă dinprima cameră, de la intrare.

despre toate câte s-au întâmplat la boves șidespre Scuola di Pace, despre scopul și sensul ei ne-a vorbit dna enrica Giordano, expert în proble -matica păcii în lume, entuziasmată de vizită.

o întâlnire emoționantă a fost și cea de lafrossasco, la Muzeul emigrației piemonteze. aicidelegația ro.as.it., a fost primită cu deosebitinteres, de directorul muzeului și de viceprimarullocalității, renato zambon. o surpriză plăcutăne-a făcut dl zambon, care ne-a povestit căprovine dintr-o familie de emigranți. strămoșii săiemigraseră cândva în românia și la tg. ocna maitrăiește și în prezent o verișoară de-a sa - dnacătălina (zambon). dl Giorgio d’aleo, directorulmuzeului a subliniat importanța legăturilor pecare le putem dezvolta, precum și direcțiile pe care,în viitor, vom putea desfășura activități comune,invitându-ne, totodată, să organizăm, în anulviitor, un eveniment comun la frossasco.

Vizita la cuneo s-a încheiat într-un finalfericit și plin de culoare tradițională, printr-o vizităla Villanova mondovi, Villavecchia și roccafortemondovi, tot în provincia cuneo. zona reprezintăun punct de referință pentru istoria și tradițiileoccitane. aici delegația a fost oaspete al mem -brilor formației de dansuri occitane Artusini.

după o scurtă vizită ghidată, la surprinză toa reacatedrală santa caterina, care de secole stră juieștepiața centrală a localității, am fost conduși la sediulCongregației surorilor misionare ale păti mirii Dom -nu lui Nostru, fondată de maica maria margheritalazzari. congregația are două sedii și în românia– a ținut să precizeze maica-însoțitoare.

a urmat apoi întâlnirea cu reprezentanțiiprimăriei Villanova, unde dna tamara rosa,asesor pentru politici sociale și dl michele pianeta,asesor pentru probleme culturale și turism, au uratbun venit delegației din românia. din partearomâniei, salutul a fost prezentat de președintaro.as.it., dna ioana Grosaru.

Vizita în zona mondovi la cuneo s-a încheiatcu o serată în localitatea roccaforte mondovi,târgul norea, la complexul turistic Commercio,unde asociația a fost primită de primarul paolobongiovanni și de viceprimarul Gianmario raschio.membrii formației Artusin au oferit oaspeților omasă cu produse tradiționale, din care nu a lipsitfaimosul vitello tonnato. apoi oaspeții au fost încân -tați cu muzică și dansuri occitane. ne-am despăr țitde minunații artiști, mesageri ai tradi ți ilor occitanecu promisiunea că la anul vor fi oaspeți airo.as.it. la festivalul confluențe de la iași.

ne-am despărțit, apoi, de primitoarele noastregazde, încântați de eleganța dansurilor occitane,interpretate cu multă pasiune și voioșie de dansa -torii artusini.

pace giovani da tutto il mondo. sono state accolteimportanti personalità i cui ritratti e messaggi dipace danno il benvenuto al visitatore sin dallaprima stanza di ingresso.

di tutto ciò che è accaduto a boves e dellaScuola di Pace, del suo scopo e significato, ha par -lato la sig.ra enrica Giordano, esperta in questionidi pace nel mondo, entusiasta della visita.

un incontro emozionante ha avuto luogoanche a frossasco, al Museo dell ’emigrazione pie -mon tese. qui la delegazione di ro.as.it è stataaccolta con grande interesse dal direttore del mu -seo e dal vice sindaco del paese, renato zambon.il signor zambon ci ha fatto una piacevolesorpresa raccontandoci che anche lui proviene dauna famiglia di immigrati italiani in romania:ancora oggi a targu ocna vive una sua cugina, lasig.ra catalina (zambon).

il signor Giorgio d’aleo, direttore del museo,ha sottolineato l’importanza dei legami che si pos -sono sviluppare e, allo stesso tempo, le direzioni chein futuro si potrebbero percorrere attraverso delleattività comuni. per il prossimo anno ro.as.it. è

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

oCTomBRie•deCemBRie14

Siamo

di n

uovo

inSie

me

cu siguranță, această experiență se va concre -tiza în legături de suflet ducând la realizarea deactivități comune menite a susâine cultura tradi -țio nală și respectul pentru identitatea personală afiecăruia dintre noi.

un gând bun pentru preotul bisericii ortodoxeromâne din cuneo, claudiu savin, și pentrumembrii asociației Uniti per l ’integrazione dincuneo, pe care i-am întâlnit la biserica din locali -tate și cu care am avut ocazia să vorbim despreistoria italienilor din românia, despre ce auînsemnat și ce reprezintă ei pentru țara noastră.

mulțumiri sincere membrilor asociațieiSpazio Mediazione & Intercultura, care s-au ocupatde primirea noastră la cuneo și care ne-au făcutun program de vizite alert, dens și fructuos.

mulțumesc alexandra lupea, și, prin tine,tuturor colaboratorilor tăi!

Ioana Grosaru

invitata a frossasco a partecipare all’organizzazionedi un evento che si svolgerà in collaborazione conil museo dell’emigrazione piemontese.

la nostra visita a cuneo ha avuto un lieto finepieno di colore tradizionale con la visita a Villanovamondovì, Villavecchia e roccaforte mondovì,sempre in provincia di cuneo. la zona rappresentaun punto di riferimento per la storia e le tradizionioccitane. qui la delegazione è stata ospite deimembri del gruppo di balli occitani Artusin.

dopo una breve visita guidata alla sorpren -dente antica parrocchiale di santa caterina, che dasecoli veglia sulla piazza centrale di Villavecchiamondovì, gli ospiti sono stati ricevuti alla sededella Congregazione delle Suore Missio na rie dellaPassione fondata da madre maria margheritalazzari. la congregazione ha due sedi anche inromania, come ha specificato suor chiara che haaccompagnato i delegati.

e’ seguito un incontro con i rappresentanti delcomune di Villanova, durante il quale la sig.ratamara rosso, assessore per le politiche sociali, edil sig. michele pianeta, assessore alla cultura e alturismo, hanno dato il benvenuto alla delegazionedella romania. il saluto da parte della romania èstato dato dalla presidentessa ro.as.it., la sig.raioana Grosaru.

la visita alla zona di mondovì si è conclusa inserata nella località di roccaforte mondovì, borgatanorea, al complesso turistico Commercio dovel’associazione è stata accolta dal sindaco paolobongiovanni e dal vice sindaco Gianmario raschio.qui i membri del gruppo Artusin hanno offerto agliospiti un pasto tradizionale, da cui non è mancatoil famoso piatto del vitello tonnato. in seguitohanno incantato la delegazione con la mu sica e ledanze occitane. ci si è lasciati con i bril lanti artisti,portatori delle tradizioni occitane, con la promessache il prossimo anno saranno ospiti di ro.as.it.al festival «confluențe» (confluenze) a iași.

sicuramente quest’esperienza concretizzerà ilegami affettivi creati e porterà alla realizzazione diattività comuni per sostenere le culture tradi zio nalee il rispetto per l’identità personale di ciascuno.

un pensiero positivo va al parroco della chiesaortodossa rumena di cuneo claudiu savin e aimembri dell’associazione Uniti per l ’integrazionedi cuneo, che hanno incontrato in chiesa ladelega zione e ai quali gli ospiti hanno avutol’opportunità di parlare della storia degli italianidella romania e di ciò che hanno significato erappresentato per questo paese.

un sentito ringraziamento va ai membridell’associazione Spazio Mediazione e Intercultura,che si sono occupati dell’accoglienza a cuneo ehanno proposto un programma di visite dinamico,cioè molto intenso, ma anche ricco.

Grazie alexandra e, tramite te, anche a tutti ituoi collaboratori!

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

Secvență din spectacol –ansamblul de dansuri „di nuovo insieme”

15

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

ca în fiecare an, asociația ita -lie nilor din românia – ro.as.it.a răspuns prezent invitației de a par -ticipa, cu un stand, la târgul inter -național de carte Gaudeamus 2016.

ajuns la cea de-a 23-a sa ediție,târgul internațional Gaudeamus,organizat de radio românia înpavilionul central al complexuluiexpozițional Romexpo și desfășuratîn perioada 16-25 noiembrie, s-abucurat de o mare afluență de pu -blic interesat de fenomenul cultu -ral, care a profitat din plin de bogataofertă și de atmosfera extraordinarăcreată în acest cadru. În numai cincizile i-au trecut pragul peste 125.000de vizitatori, care au participat lapeste 850 de evenimente, cifrerecord comparabile cu cele aleediției 2016.

În cadrul acestei impresionantedesfășurări de forțe, ro.as.it. aprezentat, la standul său, decorat cubun gust în stil tradițional italian,cărți, publicații periodice și altetipărituri de promovare a istoriei șitradițiilor etnicilor italieni dinromânia, aparținători ai comu ni -tății istorice. printre vizitatorii săis-au numărat, evident, și mulțimembri sau simpatizanți ai asocia -ției noastre, care s-au bucurat deinteresanta ofertă de publicații șiau asistat la sesiunea de auto gra -fe date de antonio rizzo, autoral unei serii de volume bilingvededicate poeților italieni, carei-au marcat anii de școală.

totodată, membrii ro.as.it.au avut bucuria să asiste și lalansarea, în cadrul editurii triton,a cărții Codul secret al succesului.Codul JeDI, de claudiu simion șiJanina-lorelei simion. ce i-aatras spre această lansare? În pri -mul rând, claudiu simion estedes cendent al unei celebre familii(culluri) de arhitecți și con -structori italieni veniți în româniacătre sfârșitul secolului xix, o țară

în care totul era de reclădit. printreaceștia, se numără arh. Giovanniculluri, care a lucrat la podul de lacernavodă, venit în țară la che -marea lui anghel saligny, sau ing.aristide culluri de numele căruiase leagă ridicarea a numeroase edi -ficii importante. claudiu simioneste fiul pictoriței mihaela profiriumateescu ce face parte din aceeașivestită familie.

claudiu, însă, a urmat un altdrum; lucrează în cadrul unor cor -porații internaționale de ani buni,dar are și aplecare spre scris, fiindautorul unui roman cuceritor – Săiubești un înger –, iar anul acesta adat luminii tiparului o carte utilă,în special tinerilor care-și doresc ocarieră de succes: Codul secret alsuccesului. Codul JeDI, demers încare i s-a alăturat și sotia sa, Janina-lorelei. fuge oare cineva de succes?

J.D.I. este abrevierea expresieiJust DO IT!, celebrul slogan alcom paniei nike, o propozițiescurtă cu efect instantaneu moti -vant, care a ajutat compania să-șitripleze (aproape) cota de piață, înnumai 10 ani.

autorii acestei lucrări au con -sta tat că aceste simple inițiale( J.d.i.) se regăsesc în titlul cava -lerilor Jedi din seria de filmeRăzboiul stelelor. „un Jedi este unprotector al binelui, un cavaler alluminii pentru care echilibrulinterior și respectul pentru lumeaînconjurătoare reprezintă un modde viață. …un Jedi iubește necon -diționat natura și oamenii, cautăarmonia și încearcă să-și depă -șească imperfecțiunile…”

dacă Just DO IT va fi coro bo -rat însă cu JUST IN TIME, suc -cesul va fi garantat, deoarece nueste suficient să înțelegi ce este defăcut, dacă nu faci ceea ce trebuieîn momentul fast.

acest cod al succesului este –așa cum subliniază autorii înșiși –rezultatul unor experiențe adunatede-a lungul anilor, care structu -rează revelațiile pe care le-au avutîn diferite etape de viață, într-oformă logică, într-un ghid spreexcelență, atât în plan profesionalcât și personal. puse la lucru învă -țămintele dobândite prin acesterevelații, îți dau posibi lita tea să aiacces la resurse aparent inabor -dabile și ar putea să-ți canalizezeviața spre armonie și împlinire.

GaudeamuS 2016– cel mai citit târgde carte, de la celmai ascultat radiodin România: 300 deexpozanți, 850 deevenimente și peste125.000 de vizitatori,în numai 5 zile.

Ro.a

S.iT.

prez

entă

laGa

udea

mus

2016Claudiu Simion și

antonio Rizzo, vedete

16

În ziua de 4 noiembrie 2016 era o animațiepuțin obișnuită în acest loc liniștit. la capătul uneialei largi străjuite de un impresionant monumentstrălucitor, în contrast cu acea zi mohorâtă detoamnă, pe care flutura steagul italiei. la cimi -tirul militar italian din Ghencea urma să aibă loc,cu prilejul zilei forțelor armate italiene, o cere -monie solemnă, pentru cinstirea ostașilor italienicăzuți pe pământul româniei în timpul celor douărăzboaie mondiale.

aici, în pământ românesc, odihnesc trupurilea peste 1700 de ostași italieni – cândva tineri,

puternici, frumoși, eroi iubitori ai peninsulei -plecați să-și apere patria amenințată de război.Între ei: Gaetano corselle, angelo donato,pasquale balari, emilio ferrari, Vicenzo ascani,mariano catuto, salvatore bosico… unii dintreaceștia sunt străbunicii, bunicii sau rude aleparticipanților la ceremonie, care vin an de anpentru a le cinsti memoria și a le orna crucile cuflori și lumânări.

pe fiecare dintre aceste cruci, așezate într-oordine perfectă, sunt cioplite în piatră numelecelor căzuți. și cum vremea și intemperiile le-aucam deteriorat, numele lor sunt acum înscrise peniște tăblițe frumoase, aurii.

terenul cimitirului a fost achiziționat delegația italiană în anul 1918 pentru demna„îngropăciune” a militarilor italieni în românia,căzuți pe câmpul de luptă sau decedați în spitale,în urma rănilor. cei ce odihnesc în acest cimitir

În memoriaostașilor

italienicăzuți pe

pământromânesc

am avut onoarea și mândria să particip, și în acest an, la ceremonia solemnăorganizată la București, la somptuosul Cimitir din cartierul Ghencea. de față,multe alte persoane – majoritatea de origine italiană – dar și numeroșiprieteni ai italiei.

Siamo

di n

uovo

inSie

me

Ceremonie solemnă laCimitirul militar italianGhencea

oCTomBRie•deCemBRie

17

au fost aduși din alte locuri, precum: timișoara,brașov, oradea.

terenul are o suprafață totală de 6.680 m. Înanul 1929 s-a decis ridicarea unui „monumentocessario” pus în centrul cimitirului. el este operaarhitecților stoppa, toma și santalena. inaugu -rarea aavut loc pe 4 noiembrie 1929.

după 1940, au mai fost înmormântați aici șimilitari căzuți în al doile război mondial. uniiaparțineau corpului de expediție italiană dinrusia, iar alți erau piloți veniți la bucurești cainstructori de zbor, morți în bombardamentele dela bucurești-băneasa.

cimitirul este împărțit în 10 sectoare, în careși-au găsit odihna veșnică militari ce proveneaudin localitățile italiene: piave, tolmito, Grappa,Gorizia, trieste,Vittorio Veneto, podgora,bainiszza, montenero și trento.

În cimitirul militar italian din Ghenceaexistă pe latura stângă, la intrare, un monument-altar dedicat unor eroi militari români. de fiecaredată când reprezentanți ai ambasadei italiei labucurești vin aici de ziua forțelor armate italie -ne, depun o coroană de flori și la acest monument.

solemnitatea pentru care venisem a început laora 11 dimineața. o fanfară a armatei române –cu instrumentiști în uniforme de paradă – a brigă -zii 30 Gardă a dat semnalul sonor ce anunțaînceperea festivității. pe aleea centrală a apărutatunci o delegație a ambasadei italiei la bucurești,în frunte cu excelența sa, ambasadorul diegobrasioli, care a depus o frumoasă coroană de florila baza monumentului central din cimitir.

a urmat o rugăciune impresionantă, rostităde preotul italian roberto polimeri, rettore dellachiesa italiana, și depunerea oficială a mai multor

coroane, purtate de câte doi ostași din Gardă șipreluate de către cei ce le aduseseră ca omagiu.prima coroană a fost din partea româniei, apoicelelate, din partea diverselor ambasade acreditatela bucurești (a austriei, a marii britanii, a rusieiș.a.), a Jandarmeriei române, a asociației italie -nilor din românia - ro.as.it., a școlii italienealdo moro…

dovezi ale cinstirii eroilor italieni, morți înromânia, găsim și în biserica italiană dinbucurești. ca într-un mic tabernacul, este păstratăvie amintirea a peste 90 de italieni căzuți pecâmpurile de luptă din românia, în cele douărăzboaie mondiale.

În existența dramatică a acestei sfinte biserici,ridicate spre slava lui iisus, eternizarea memorieisoldaților italieni a fost un înălțător act de cucer -nicie și recunoștință. În altarul bisericii au fostîncastrate două plăci memoriale de marmură albăpe care stă scris: „italiani di romania caduti perla patria”.

de multe decenii, lungul șir de nume de eroi,îi oprește din drum, pentru o clipă, pe cei veniți săse închine, îndemnându-i la o clipă de meditațieasupra vieții, a morții eroice, a sacrificiului de sine.transcriu aici câteva nume, dominat de unsentiment venit din adâncul ființei mele – poateacela că trebuie să-i socotim întotdeauna vii, ca șicum ar fi printre noi: papanti ottorino, minisiniuno, pessi Germano, perego cesare, pugliese Gusalberto, revelant allesandro, paolini Vicenzo,straulino sante, toso pietro, toso Giovanni… ).

ultimii, care îmi sunt atât de familiari, măsmulg clipei de față, proiectându-mă departe întimp, în căutarea unor suflete dragi.

Modesto Gino Ferrarini

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

18

Siamo

di n

uovo

inSie

me

aș vrea să spun în câteva cuvinte cum estevăzut brâncuși, astăzi, de un om de litere. un omde litere care caută să se poziționeze pe axa sensi -bilității timpului său. un critic literar care știe căcea mai bună morală în artă este aceea de a seresemna în fața valorii ei estetice, mai exact: să oîntâmpine, oricare ar fi epoca și direcția esteticădin care ea provine. ce îi spune la începutul seco -lului al xxi lea, un sculptor, care, în tăcere, fărămanifeste, fără programe publice, aproape singur,a revoluționat sculptura secolului său? În primulrând, aș folosi remarca lui Goethe referitoare ladante, spunând că brâncuși nu este un talent,brâncuși este o natură. am folosit de nenumărateori această disociere și o folosesc de asemenea în

Vorrei spiegare in poche parole com’e’ vistooggi brancusi da parte di un uomo di lettere. unuomo di lettere che cerca di posizionarsi sull’assedella sensibilita’ del suo tempo. un criticoletterario che sa che la migliore morale, nell’arte,e’ quella di rassegnarsi davanti al suo valoreestetico, e piu’ esattamente: che si fa innanziqualunque sia l’epoca e la direzione estetica da cuiessa proviene. cosa le dice, all’inizio del ventesimosecolo, uno scultore, che in silenzio, senza mani -festi, senza programmi pubblici, praticamente dasolo, ha rivoluzionato la scultura del suo secolo?in primo luogo, farei seguito alla nota di Goetheriferita a dante, dicendo che brancusi non e’ untalento, brancusi e’ una natura. Ho seguito nume -rose volte questa dissociazione e la uso anche nelcaso di brancusi, con la sensazione che si applichimeglio che a chiunque altro. si, brancusi e’ unanatura, non un talento. il talento puo’ essereaccettato o meno, puo’ essere giudicato, apprez -zato, il talento puo’ essere grande, medio o piccolo,ma la natura? la natura esiste e impone le suoproprie leggi e i suoi criteri.

quando la natura s’impone, tutte le leggideca dono. o si riformulano. queste modificano,con rumore o tacendo, gli stili dell’arte e neimpongono altri. l’arte diviene un punto diriferimento e, certamente, un modello.

da questo punto di vista, brancusi e’ unanatura. come la leggiamo noi, ripeto, oggi? comeuomo di lettere sono stato e sono tutt’ora impres -sionato dalle possibilita’, e ugualmente, delledifficolta’ di questa lettura. il primo sentimentoche sorge quando mi trovo davanti alle opere di

Brâncuși sau arta ca bucurie și bunătate a spiritului

Brancusi o l’arte come gioia e bonta’ di spirito

Pasăre în spațiu, 1924

oCTomBRie•deCemBRie

19

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

cazul lui brâncuși, cu sentimentul că i se aplicămai bine ca oricui. da, brâncuși este o natură, nuun talent. talentul poate fi sau nu acceptat, talentulpoate fi judecat, apreciat, talentul este mare, mediusau mic, dar natura? Natura există și își impunepropriile sale legi și criterii. când natura seimpune, toate legile cad. sau se reformulează. elemodifică, zgomotos sau în tăcere, stilurile artei șiimpun altele. ea devine un punct de referință șiîn mod cert, un model.

din acest punct de vedere, brâncuși este onatură. cum o citim noi, repet, astăzi? ca om delitere am fost și sunt impresionat de posibilitățile,și în mod egal, de dificultățile acestei lecturi.primul sentiment pe care îl am când mă aflu înfața operelor lui brâncuși este acela că opera sa seoferă deodată și integral privirii mele și înțelegeriimele. o relație rapidă se stabilește. o relație, așspune, de simpatie, de cordialitate și de bucurie.bucuria obiectului care se oferă… o deschidere,care pare, repet, totală și fără echivoc. ce vedemnoi în fond? Vedem o pasăre care zboară, un oucare țâșnește din adâncurile materiei, un cap decopil, o femeie, surprinsă în momentul în care seroagă, o alta care așteaptă ceva, nu se știe ce, cubrațele încrucișate etc. constatăm de îndată căaceastă lectură este înșelătoare. opera lui brâncușinu se oferă așa de repede și simplu privirii noastre.există un mesaj ascuns în ea, care trebuie descifrat.este mesajul marii arte, codul care nu se descoperădecât acelora care știu să înțeleagă …

am fost frapat de această deschidere care seînchide (ca să folosesc o formulă a filozofuluiconstantin noica) când am vizitat acum aproxi -ma tiv 10 ani, expoziția brâncuși de le centrulpompidou … era pentru prima oară când vedeamreunite în același spațiu toate operele mareluiartist. prima mea impresie a fost aceea deaccesibilitate, de cordialitate, de deschidere… Oțară imaginară, care mă privea fără rezerve și încare mă simțeam bine. imediat, după câteva clipe,ceva straniu și neliniștitor s-a instalat în mine. șiceea ce mi se păruse primitor și cunoscut a devenitmisterios și întrebător… ca o pădure imensă încare te afunzi fără să știi unde vei ajunge…cunoști toți arbori, dar nu știi comuniunea exis -tentă între ei, relația misterioasă care se constituie.straniu acest caz al lui brâncuși! este ciudatăsimplitatea lui și greu de penetrat perfecțiunea sa… pentru că ceea ce se deschide – cum spuneam– se ascunde de la un anume punct… dar, aiciapare iar geniul bun al lui brâncuși, aș zice, geniulsău recunoscător spiritului care încearcă să seapropie de esența artei sale. ceea ce se ascundesub presiunea extraordinarei sale complexitățiîncepe să se întredeschidă… brâncuși nu te aban -do nează. el nu vrea să rămână închis în misterulartei sale. el devine bun, îi este milă de noi și seoferă încă odată înțelegerii noastre…

brancusi e’ quello che la sua opera si offra sempree integralmente al mio sguardo e al mio intelletto.si stabilisce una relazione rapida. una relazione,direi, di simpatia, di cordialita’ e di gioia. la gioiadell’oggetto che si offre… un dischiudersi cheappare, ripeto, totalmente e senza equivoci. cosavediamo noi in fondo? Vediamo un passero chevola, un uovo che emerge dalle profondita’ dellamateria, una testa di bambino, una donna sorpresain un momento in cui prega, o un’altra che attendequalcosa, non si sa cosa, a braccia conserte etc.constatiamo subito che questa lettura e’ fallace.l’opera di brancusi non si offre cosi’ in fretta ecosi’ facilmente alla nostra vista. esiste, in essa, unmessaggio nascosto che dev’essere decifrato. e’ ilmessaggio della grande arte, un codice che non sifa decodificare se non da quelli che sanno capire…

sono stato sorpreso da questa apertura che sichiude (seguendo una formula del filosofoconstantin noica) quando ho visitato, circa 10anni fa, l’esposizione di brancusi al centropompidou… era la prima volta che vedevo riunitenello stesso spazio tutte le opere del grande artista.la mia prima impressione fu quella di acces sibi -lita’, di cordialita’, di apertura… Una terra im magi -naria, che mi guardava senza riserve e in cui misentivo bene. improvvisamente, dopo alcuniattimi, qualcosa di straniante e inquietante s’e’installato in me. e cio’ che mi appariva accoglientee conosciuto, e’ divenuto misterioso e incognito…come un immenso bosco in cui ti affondi senzasapere dove arriverai… conosci tutti gli alberi, manon conosci la comunione che c’e’ tra di loro, larelazione misteriosa che si costituisce. strano

Claudiui Simion la...

20 oCTomBRie•deCemBRie

Siamo

di n

uovo

inSie

me

am recitit zilele acestea aforismele luibrâncuși, remarcile sale despre artă și viață strânseîntr-un volum de constantin zărnescu în 1980.și trebuie să mărturisesc că demult nu am maigăsit la un artist din epoca modernă atâta forță șiordine, atâta liniște sufletească și o înțelepciuneașa bună, nu resemnată, ci în armonie cu naturalumii… nici resemnare, repet, nici panică în fațauniversului, ci numai un sens al lucrurilor și unechilibru gânditor. este chiar așa: o natură înechilibru, o natură misterioasă și gânditoare, nici -decum închisă în ea însăși, dar în bune relații culegile cosmice. brâncuși nu este ceea ce se cheamăun spirit obsedat de înnoire, nici un spirit bântuitde fantasmele trecutului. nu îi plac teoriile și nuare prea multă simpatie față de cei care vor săilustreze prin arta lor, teoriile la modă. pentru el,opera de artă este o bucurie ce se oferă ca o bucuriepură. „contemplați operele mele până când le vețivedea. cei care sunt aproape de dumnezeu, le-auvăzut” – spunea el odată. ce înseamnă „cei caresunt aproape de dumnezeu?” – brâncuși nu ne-aspus. el ne lasă singuri, cu bucuria pe care arta sane-o transmite și cu puterea noastră de a ducecontemplația până în preajma rugăciunii…

ideea de artă ca expresie a bucuriei revine înmulte din aforismele sale. „fără suflet, nu existăartă” – mai spune el. și tot el „simplitatea în artăeste, în general, o complexitate rezolvată”. splen -didă definiție! …arta, sugerează de asemeneamarele sculptor, trebuie să vindece și să odih nească.este un joc, dar un joc care te leagă de ceruri. artaeste „un mister și o credință” care se dezvoltă numaiîn epocile religioase. nu iubește măreția luimichelangelo, iubește „idealuri și măsuri”, așa cumle-a întâlnit la rodin, dar se desparte și de acestapentru a crea propriul său model bazat, cum ammai spus, pe buna ordine a lucrurilor în spațiu și înspirit. este real ceea ce este esențial și este frumosceea ce se apropie de armonie și de esență… iatăgândurile cu care brâncuși și-a întâmpinat secolulși, în prezent, la începutul unui nou secol, ne dămseama că el a învins.

Eugen Simion

questo caso di brancusi! e’ bizzarra la sua sempli -cita’ e difficile da penetrare la sua perfezione…perche’ cio’ che si apre – come dicevamo – sinasconde a partire da un determinato punto… maqui riappare il genio buono di brancusi, direi, ilsuo genio riconoscente allo spirito che cerca diavvicinarsi all’essenza della sua arte. cio’ che sinasconde sotto la pressione della sua straordinariacomplessita’ comincia a dischiudersi… brancusinon ti abbandona. egli non vuole rimanere chiusonel mistero della sua arte. egli diventa buono, egliha pieta’ di noi e si offre ancora una volta allanostra comprensione…

Ho riletto in questi giorni gli aforismi dibrancusi, i suoi commenti sull’arte e sulla vitaraccolti in un volume da constantin zărnescu nel1980. e devo pure ammettere che da tempo nonho piu’ trovato in un artista dell’epoca modernacosi’ tanta forza e ordine, cosi’ tanta calma spiri -tua le e una saggezza cosi’ buona, per nulla ras -segnata, e anche in armonia con la natura delmondo… non rassegnazione, ripeto, ne’ panico difronte all’universo, ma piuttosto un senso dellecose e un equilibrio pensoso. e’ proprio cosi’: unanatura in equilibrio, una natura misteriosa epensosa, per nulla chiusa in se stessa, ma in buonirapporti con le leggi cosmiche.

brancusi non e’ quello che si dice uno spiritoossessionato dal rinnovamento ne’ uno spiritorovinato dai fantasmi del passato. non gli piac -ciono le teorie e non ha troppa simpatia versocoloro che vogliono mostrare con la loro arte leteorie di moda. per lui, l’opera d’arte e’ una gioiache si offre come una gioia pura. «contemplate lemie opere finche’ le vedrete. quelli che sono vicinia dio, le hanno viste» – diceva una volta. cosasignifica «quelli che sono vicini a dio»? – brancusinon ce l’ha detto. lui ci lascia soli con la gioia chela sua arte ci puo’ trasmettere e col nostro potere diportare la contemplazione vicino alla preghiera…

l’idea dell’arte come espressione della gioiaritorna in molti dei suoi aforismi. «senza l’animanon esiste l’arte» – dice ancora. e sempre lui «lasemplicita’ nell’arte e’, in genere, una complessita’risolta». splendida definizione! …l’arte, sug -geris ce inoltre il grande scultore, deve curare edeve far riposare. e’ un gioco, ma un gioco che tilega al cielo. l`arte e’ «un mistero e una fede» chesi sviluppa solo nelle epoche religiose. non ama lagrandezza di michelangelo, ama «ideali e misure»,cosi’ come li ha incontrati in rodin, pero’ si separaanche da questo per creare il proprio modellobasato, come gia’ detto, su un buon ordine dellacose nello spazio e nello spirito. e` reale cio’ che e’essenziale ed e’ bello cio’ che si avvicina all’armoniae all’essenza… ecco i pensieri coi quali brancusiha colto il secolo e adesso, all’inizio di un nuovosecolo, ci rendiamo conto che lui ha vinto.

Începutul Lumii, 1920

cu tematica acestei expoziții angela tomasellidevine pe deplin „parte” din comunitatea brezoiuluiși nu doar „cetățeanul ei de onoare”.

Țurțudanul, acest munte-emblemă al brezoiuluiîi dă pictoriței ocazia să-și desfășoare viziunileplastice și, astfel, să ne provoace nouă, privitorilor,surpriza unor înțelesuri dincolo de formă șiculoare. legătura cu muntele este o experiențăpersonală, pe care o trăiește fiecare în felul lui.când muntele face parte din cotidianul tău nici numai ești conștient dacă și cât te influențează.angela tomaselli nu răstoarnă modul în care neraportăm la munții noștri, dar îl îmbogățeștesemnificativ, ne deschide ochii spre el și spre noiînșine. și asta pentru că opera de artă nu este osimplă reproducere a motivului din natură, nu esteo imitare a realității, ea este și rodul imaginațieicreatorului. personajele angelei tomaselli, oameni,animale, păsări pe care azi le veți vedea suprapusepe conturul uneori voit deformat al Țurțudanuluinu sunt redate cu precizie realistă, chiar dacă le-astudiat și analizat cu atenție. le reinventează, aparastfel personaje fantastice, Țurțudanul devine și elper sonaj; și el fantastic… Întrebând-o despreaceastă transpunere suprarealistă, angela tomasellimi-a spus: „mă amuză ca un joc și mă stimuleazăcreator ideea transformării unor lucruri în altele. oimagine poate fi, în spirit ludic, și un lucru și unaltul…”.

această lume fantastică izvorâtă din visu rile șiamintirile pictoriței este subordonată unui controlrațional datorat elementelor de ordin tehnic, delimbajul plastic, de sintaxa compozițională carei-au definit profilul stilistic de-a lungul carierei.această lume fantastică trezește și în noi, privitorii,visuri și amintiri. ne poartă din lumea reală în ceade dincolo de simțuri. pictura ei este o picturămeta forică prin care, ca și în poezie, se exprimă…inexprimabilul.

În lucrările expuse, angela tomaselli supra -pune pe Țurțudan temele sale preferate din ciclul„mitologii subiective”, dar și stilul pictorilor cu carese simte înrudită. Vă veți bucura recunoscându-i!inițial onorată de invitația de a vorbi la acestvernisaj, am descoperit ulterior că mi-am asumato sarcină ingrată; nu sunt critic de artă, așa că amstat pe capul pictoriței să înțeleg tot ce v-am spus

și, mai ales, să văd cum Țurțudanul ei sintetizeazăinformații despre specificul locului, cum adună înel identitatea localității și, implicit, a comunitățiibrezoiene.

cezanne a imortalizat muntele sainte Victoireîn peste 80 de pânze. angela tomaselli expune înaceastă expoziție 89 de feluri de a privi Țurțudanulși ne oferă nouă, celor care iubim brezoiul, 89 demoduri de a-l simți artistic. În provence oricelocalnic se referă la muntele sainte Victoire cafiind „cel pictat de cezanne”.

cred că și pentru brezoi intervenția artisticăa angelei tomaselli e cea mai bună intervențieasupra muntelui – emblemă și brand al localității!

să sperăm că vom ști și noi să o valorificăm,cel puțin turistic!

Tina Popa 21

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

vernisaj angela Tomaselli: Chipuri și închipuiri ale muntelui…

La muzeul de artă din Râmnicu vâlcea

Gândită ca un lăcaș destinat exclusiv comunitățiicatolice italiene din bucurești, biserica a primit și unhram neobișnuit în aceste pârți de lume, dar destul derar chiar și în țara de origine a comanditarilor: IlSantissimo Redentore, adică Prea Sfântul Mântuitor.

această premisă programatică a determinat șialegerea arhitecților și tipologia bisericii, primii trebuindsă caute sursele de inspirație în lăcașuri prestigioase șisă le transpună pe pământ românesc astfel încât benefi -ciarii să se regăsească aici în atmosfera și în spiritul uneibiserici tradiționale din italia.

compoziția celor trei elemente ale ansamblului –biserica, turnul clopotniță și casa, destinată inițial școliiși parohiei – este una echilibrată și funcțională, fiecarerăspunzând perfect destinației, iar articularea dintre eledovedește măiestrie în structurarea spațiilor și în rezol -vările volumetrice, fără a neglija tratarea suprafețelor șidecorul arhitectural.

zona cea mai spectaculoasă a bisericii este repre -zentată de structura de tip central a navei: un voluminterior rectangular înalt este acoperit cu o turlă scundă,cu tambur octogonal și cupolă umbeliferă. crearea unortribune laterale conferă interiorului un aspect bazilical.

În pereții bisericii au fost prevăzute nișe terminatesemicircular, gândite să anime suprafețele cu ritmurisubtile de umbră și lumină și, cu siguranță, să primească,la momentul potrivit, un decor pictat.

nișa care adăpostește fostul altar principal, nemai -folosit acum, a fost îmbrăcată la interior, la începutulanilor ’90, cu un mozaic geometric de aur, pe care se deta -șea ză marele crucifix pe care este răstignit cristos. teh -nica mozaicului cu lamelele de sticlă care înglobează foițade aur facilitează jocul luminii pe suprafața neuniformă.

În mod evident, arhitecții mario stoppa șiteraboschi nu au copiat un model anume, dar au preluatsugestii de ordin spațial, structural și plastic de la maimulte monumente din peninsulă, interpretându-leîntr-o manieră personală.

planimetria în cruce a fost aleasă pentru valențelesale simbolice și în raport direct și subtil cu hramulbisericii: prea sfântul mântuitor. probabil că pentruplan nu a fost căutat un model anume, în timp ce pentrusoluția spațială și pentru cea volumetrică, mult maipregnante ca impact vizual, s-a recurs la surse: nulivrești, nu documentare, ci la unele vii, din mai multebiserici din italia de nord, zone din care proveneamajoritatea italienilor stabiliți în românia, pentru carebiserica lor din bucurești trebuia să fie și un mementospiritual al patriei părăsite.

pictura murală interioară a fost realizată în maimulte etape, de artiști diferiți, în viziuni și cu mijloacediferite, având implicit mesaje spirituale diferite.

pictorul carlo donato, originar din Verona, arealizat, începând cu anul 1928, decorul mural albisericii italiene într-un stil compozit, marcat de maivechiul prerafaelitism din a doua jumătate a secoluluial xix-lea, bine împământenit în italia, de influxurilestilului liberty, din jur de 1900 și de noile tendințe artdeco din anii 20–30 ai secolului xx. decorativismulpicturii rezultă din lipsa adâncimii compozițiilor, picto -rul preferând folosirea sistemului de ecrane colorate,parțial suprapuse, pentru a sugera succesiunea planurilorîn spațiu și din gama cromatică destul de ternă, dar nulipsită de rafinament (verzuiuri cenușii, rozuri violacee,griuri albăstrii) cu puține accente de culoare (verde, roșu,galbenul aureolelor).

Întreg spațiul navei, rezervat credincioșilor, este unamplu memento pentru cei căzuți în război. cele maiexplicite compoziții sunt cele de pe pereții sudic șirespectiv nordic ai navei centrale, în care este repre zen -tată câte o procesiune funerară, în cadrul căreia Îngeriipoartă trupul câte unui soldat-erou decedat. fiecaredintre procesiuni, plasată într-o nișă amplă, este flancatăde câte două travee pe ale căror pereți sunt nișe carereiau tematica funerară, însoțite de texte preluate dinritualul înmormântării sau din cel al comemorărilordefuncților.

tematica se schimbă în nișa absidei altarului. apro -pierea de compoziția care la început pare un fel deamal gam de figuri aureolate în poziții diferite – sfinți,bărbați și femei – și de figurări de biserici – toaterotindu-se parcă în jurul lui isus – permite descoperireaunui întreg univers. este de fapt o imagine insolită aierusalimului ceresc, a fericirii veșnice a tuturor22

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oCTomBRie•deCemBRie

Biserica italiană din București –reper spiritual și artistic

Biserica Prea Sfântului mântuitor, cunoscută de toți ca „Biserica italiană”,de pe unul dintre cele mai importante bulevarde ale Bucureștilor, a împlinit100 de ani! un veac! Zbuciumat, dramatic marcat de două războaie mondialeși de răsturnări politice și sociale, confruntat cu mișcările telurice, dar și cuaproape de neconceput altădată descoperiri științifice, lăcaș cu ușileferecate și cu preoți izgoniți sau martirizați! a trecut prin toate și asupraviețuit ca un reper spiritual și artistic nu doar pentru o mână deitalieni care, la începuturile ei, își căutau în România o nouă țară, dar șipentru cei de astăzi, români mai ales, statornic rămași aici, trăindu-și sauregăsindu-și credința.

sfinților, inspirată din apocalipsul sf. ioan. o a douasursă, combinată cu prima, se revendică din punct devedere ideatic de la de cuvintele din evanghelia sfân -tului ioan folosite în titlu: „Eu sunt Vița, voi suntețimlădițele”. textul este tradus plastic, ca icono grafie, printema „Cristos – Arborele Vieții”.

de fapt, în viziunea pictorului de la bisericaitaliană, ideile și temele se întrepătrund: Vița crestegigantic înglobând toți sfinții și implicându-l și pecristos.

În extremitatea stângă, jos, dincolo de vasul în carecreste vița, este pictat un tânăr aureolat, îmbrăcat înhaine de felul celor purtate de soldați în primul războimondial. spre deosebire de mulți alți sfinți identificabiliîn această mare compoziție, el pare a fi un anonim. dar,nu un anonim oarecare, ci ar putea reprezenta întru -chiparea simbolică a soldatului necunoscut, eroul fărănume care s-a jertfit pentru patrie și care merită gloriacerească.

individualizarea lui cristos, plasat în centrul și înaxul vertical al compoziției, subliniază ideea hramuluibisericii – mântuitorul, mielul, capul bisericii repre -zentate de sfinți.

dubla accepțiune a termenului „biserică” este înmod ingenios reprezentată de o dublă manieră: prinsfinți – biserica spirituală, comunitatea în cristos – șiprin lăcașuri individuale, construcții reprezentative pusesub patronajul lor – biserica materială, locul în care seadună credincioșii pentru a aduce laudă lui dumnezeuși a se ruga. astfel, fiecare dintre sfinții reprezentați,mai mult de 120 – de fapt, nu numărul contează, ciideea de mulțime nenumărată – tine în mână machetaunei biserici. ceea ce este cu adevărat interesant este căaceste biserici nu sunt construcții imaginare, ci,dimpotrivă, machete ale unor edificii reale, dintre carecel puțin unele sunt perfect recognoscibile. se poatespune în acest sens că pictorul – probabil la sugestiaunui comanditar, posibil părintele mantica, parohulbisericii timp de mai bine de 30 de ani, – a utilizat camodel fotografii, exact în ideea de a asigura veridicitateareprezentărilor. este un procedeu modern ca gândire,un fel de colaj original care înscrie lucrarea pe o traiec -torie plastică în deplin acord cu vremea în care a fostrealizată.

ceea ce se poate afirma cu siguranță este că foartemulte dintre numeroasele biserici pot fi identificate șică toate sunt biserici din italia. Întregul se constituieastfel într-un omagiu sui-generis al arhitecturii eclesias -tice italiene în întregul ei. nu știm dacă în italia existăvreun ansamblu asemănător. poate că da, poate că nu.important era ca italienii din românia să regăsească aici

un crâmpei din tara lor de origine, sub forma unui felde tablou mural care le readucea în memorie biserici dinlocul de unde au venit părinții lor sau ei înșiși, bisericicelebre, emblematice sau, poate, bisericile din orașelecare, într-un fel sau altul au contribuit, prin chetă, laînsăși edificarea și decorarea bisericii lor de aici.

până la un punct, descoperirea identității unoradintre sfinți cu ajutorul machetelor pe care le țin înmână sau recunoașterea unei biserici devine un fel debucurie intelectuală.

În anul 2006, când am publicat monografia bisericiiam încercat identificarea unora dintre aceste lăcașuri șirespectiv a patronilor lor. nu era un joc, ci un demersserios, născut din nevoia de a ști și de a înțelege: de labazilicile romane san pietro și san paolo fuori le mura,la santa maria maggiore, de la assisi și padova la pisași siena, de la san marcu din Veneția la frari, de laorvieto la san niccolo din bari, iar căutarea și desco -perirea pot continua.

la fel stau lucrurile atunci când privim marelepanou din gresie glazurată, realizat la florența înatelierul carlo reggioli de pictorul și graficianul mihuVulcănescu. este tot un memento, de data aceasta pentrucutremurul din martie 1977, pentru victimele lui, dar șipentru opera de reconstrucție și pentru speranța care nua dispărut din sufletul oamenilor, susținută de maicacare își poartă copilul divin în brațe și pe care îl vavedea murind, cea care a vegheat asupra bisericiiitaliene pe când blocuri mari din jur se prăbușeau.

alte două mari compoziții murale sunt de dată mairecentă. cel cu nuanțe expresioniste al pictoruluiaugustin costinescu, din 1981, plasat în tribuna denord, reprezintă drama suferinței umane și teofania, carese regăsesc în prezenta acelorași personaje evanghelice:isus de pe drumul crucii – omul, isus înviat se înalțăla tatăl, avându-i în jur pe maria, femeile și apostolii.

panoul de la dreapta prezbiteriului, concept ca unomagiu adus de orașul bucurești sfântului papă ioanpaul al ii-lea, a fost pictat de muralistul constanţiumara, în 1980, la solicitarea ambasadorului italiei dinacei ani, mario bolasco.

În biserică intri, din biserică ieși, revii o dată sau demai multe ori, pentru că aici spiritualul și esteticul,credința și admirația se îngemănează, pornind de lavizibil către invizibil.

Prof. univ. Tereza Sinigalia

2 3

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

președinta ro.as.it., dna ioana Grosaru, adeschis entuziast ceremonia, însuflețind nume roasaasistență prin mesajul său de recunoaștere acontribuției istorice a artiștilor italieni la bună starea

2 4 oCTomBRie•deCemBRie

la presidente ro.as.it., la signora ioanaGrosaru, ha aperto con entusiasmo la cerimonia,animando il numeroso pubblico col suo messaggiodi riconoscenza per il contributo storico degliartisti italiani al benessere dell’armonia della vitaalla corte reale della romania nel periodo dellaregina maria (moglie del re ferdinando i diromania e madre di re carol ii).

tra gli artisti italiani che hanno contribuitomaggiormente alla creazione di un clima diinnalzamento spirituale nel palazzo cotroceni, unposto d’onore spetta a un lombardo di milano dinome Garullo Garulli, portato per dipingere i fiorisui vestiti della regina maria.

Veniamo cosi’ a sapere che costui e’ stato ilprimo a introdurre una nuova tecnica di stampasui materiali tessili o su supporto cartaceo utiliz -zando vernici ad acqua. la passione della reginamaria per i vestiti decorati a fiori e’ durata quasi12 anni, periodo in cui Garullo Garulli assieme aun suo amico ingegnere chimico hanno lavoratoa palazzo reale.

durante l’esposizione, su un immenso schermosi sono susseguite immagini di una bucarest d’epoca.inoltre hanno tenuto un breve discorso di aperturail direttore del i.i.c. ezio peraro, in italiano,assieme al segretario di stato del diparti mento

vernisajul de mijloc de septembrie a expoziției „de la Garullo Garulli la arta vizualăcontemporană” a fost o adevărată revelație,facilitată prin contribuția esențială a asociațieiitalienilor din România – Ro.aS.iT. precum și ainstitutului italian de Cultură din București careși-a oferit cu generozitate spațiul expozițional.

il vernissage di meta’ settembre della mostra «da Garullo Garulli all’arte visualecontemporanea» e’ stato una vera rivelazione,favorita dal contributo essenzialedell’associazione degli italiani in Romania –Ro.aS.iT. come anche quello dell’istituto italianodi Cultura di Bucarest che ha generosamenteofferto lo spazio espositivo.

la institutulitalian deCultură

Garullo Garulliall’istitutoitaliano diCultura

Siamo

di n

uovo

inSie

me

2 5

și armonia vieții la curtea regală a româniei dinperioada reginei maria (soția regelui ferdinand ial româniei și mamă a regelui carol al ii-lea).

printre artiștii italieni care au contribuit majorla crearea unei ambianțe de înălțare spirituală lapalatul cotroceni, un loc de cinste îi revine unuilombard de la milano, adus să picteze flori perochiile reginei maria, pe numele său GarulloGarulli.

aflăm astfel că, acesta a introdus primul onouă tehnică de imprimare pe materiale textile saupe suport de hârtie utilizând vopsele de apă.aproape 12 ani a durat pasiunea reginei mariapentru rochiile pictate cu flori, timp în care,Garulo Garuli împreună cu un amic al său, inginerchimist, au lucrat la palatul regal.

pe timpul expunerii, pe un ecran uriaș au rulatimagini bucureștene de epocă. scurte cuvântări dedeschidere au susținut, de asemenea, directoruli.i.c., ezio peraro, în limba italiană, alături desecretarul de stat al departamentului pentrurelații interetnice al Guvernului româniei,aledin amet.

creatoarele angela tomaselli, mihaelapanaitescu, daniela frumușeanu au dezvoltatconceptul expozițional prin interesante creațiiproprii iar creatoarea spaniolă charo marin aorganizat o mini prezentare de modă vestimentarăcu imprimeuri pe materiale subțiri.

rafinamentul serii culturale a fost magistralcompletat printr-un (prea) scurt program demuzică susținut de către dăruita familie manoleanu– cunoscută ca fiind cu vechi rădăcini italiene.ne-au încântat auzul și inima, sopranele bianca-luigia și stanca-maria acompaniate inspirat depianistul remus manoleanu.

A. Chișiu

per le relazioni interetniche del Governo dellaromania, aledin amet.

le ideatrici angela tomaselli, mihaelapanaitescu e daniela frumușeanu hannosviluppato il concetto espositivo con interessanticreazioni proprie, e la creativa spagnola charomarin ha organizzato una mini-presentazione dimoda con stampe su materiali sottili.

la raffinatezza della serata culturale e’ statacompletata magistralmente da un (troppo) cortoprogramma di musica eseguita dalla virtuosafamiglia manoleanu – conosciuta per averevecchie radici italiane. ci hanno incantato l’uditoe il cuore le soprano bianca-luigia e stanca-maria accompagnate con ispirazione dal pianistaremus manoleanu.

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

„carte frumoasă, cinste cui te-a scris” spuneatudor arghezi.

cartea pe care doresc să v-o prezint este cuadevărat frumoasă. din prima clipă ea se impune prinaspectul ei insolit: coperta de culoare maro, în diversenuanțe, mată, ca o mobilă veche. pe ea este imprimatăo parte din portretul mamei lui rembrandt, labătrânețe: o broșă antică ce ține laolaltă șalul căldurosși gros de lână, din faldurile căruia ies două mâinibătrâne, cu mai multe inele pe degetele obosite devârstă și de muncă, spriji nite pe un baston sculptat.atât. nici fața, nici picioarele…

cartea a văzut lumina tiparului la editura riso -print din cluj-napoca în 2016, în condiții teh niceexcepționale, dar încă nu a fost lansată și nu a ajunssă fie citită decât de câțiva privilegiați, printre care amdeosebita onoare și mândrie de a mă număra și eu.

autoarea acestui roman este o apariție cu totuldeo sebită pe lista destul de restrânsă a romancie relordin literatura română, în care femeile au excelat maiales în poezie, critică literară și de artă sau literaturapentru copii. iar eroinele acestui roman sintetizeazăîn caracterele lor trăsături ale unor figuri de neuitat,uneori stranii, din operele autorilor anglo-saxoni șiamericani (emily bronte, charles dickens, aldousHuxley, William faulkner) cu toate că trăiesc în zilelenoastre. ele ascund mistere, dureri, drame, mai vechisau mai noi, iar bărbații din viața lor, cu toate că nuapar fizic în desfăsurarea narației, joacă un roldeterminant în producerea și motivarea dramei.

Badanta este denumirea italiană a termenului deîngrijitoare, respectiv o persoană care are grijă devârstnici, „carieră” pe care au îmbrățișat-o nenu mărateromânce din diverse straturi sociale, deseori cupregătire intelectuală superioară, care plecau din țarădin cauza unui eșec material sau sufletesc, să uite, sărepare sau să „scape”de conse cințele dureroase ce nuputeau fi remediate aici.

francesca, marea artistă de origine incertă, cu untrecut învăluit în mister și nume inventat pentru eade bogătașul Giuseppe, care o diviniza și i-a asigurato viață luxoasă, ajunsă la bătrânețe și având nevoie deo badantă, o angajează pe ana, chemată la rândul săude claudia, atunci când aceasta tebuise să plecetemporar și care va fi și exclusă definitiv din drepturilece i-ar fi putut reveni. ana este româncă, are o pregă -tire supe rioară și se acomodează greu cu tirania,bănuie lile și gelozia francescăi. momentele derevoltă, invidie și ură față de stăpâna care nu-i dădearăgaz nici măcar să se odihnească în cămăruțameschină ce-i era rezervată, chemând-o mereu înîncăperea în care trona aceasta, așezată într-un fotoliuimens (ce-i înghițea aproape de tot trupul vlăguit detrecerea anilor) și bătea poruncitor cu bastonul înpodea, îi otrăveau zilele și-i măcinau rezistența. celezece inele pe care francesca le verifica în fiecare zi și

«o libro bello, onore a chi ti ha scritto» dicevatudor arghezi.

il libro che voglio presentarvi e’ veramente bello.fin dall’inizio esso si impone per il suo aspetto insolito:la copertina di colore marrone, in varie nuances, opaca,come un vecchio mobile. su di essa e’ stampata unaparte del ritratto della mamma di rembrandt, invecchiaia: un’antica spilla che tiene assieme lo scialle dilana caldo e pesante, dalle pieghe del quale escono duevecchie mani, con piu’ anelli sulle dita stanche di eta’ edi lavoro, appoggiate su un bastone intagliato. tutto qui.ne’ il viso, ne’ i piedi…

il libro ha visto la luce alle stampe della casa editricerisoprint di cluj napoca nel 2016, in condizionitecniche eccezionali, ma non e’ stato ancora lanciato enon e’ arrivato alla lettura se non a qualche privilegiato,tra cui ho il grande onore e orgoglio di essere anch’io.

l’autrice di questo romanzo e’ un’apparizione deltutto speciale nella lista abbastanza ristretto dei roman -zieri della letteratura romena, nella quale le donnehanno eccelso soprattutto nella poesia, nella criticaletteraria e d’arte o nella letteratura per i bambini. e leeroine di questo romanzo sintetizzano nei loro perso -nag gi tratti di alcune figure indimenticabili, a voltestrane, da opere di autori anglosassoni e americani(emily bronte, charles dickens, aldous Huxley,William faulkner), pur se ancora vivi ai tempi nostri.costoro nascondono misteri, dolori, drammi, piu’ vecchio piu’ nuovi, e gli uomini della loro vita, anche se nonappaiono fisica mente nello svolgi mento della narrazio -ne, hanno un ruolo determinante nel produrre e moti -vare il dramma.

Badanta e’ il nome italiano del termine di curatrice,cioe’ una persona che cura gli anziani, «carriera» chehanno abbracciato numerose romene di vari ceti sociali,a volte con prepara zione intellettuale superiore, chelasciavano il paese a causa di un fallimento materiale odi anima, per dimenticare, per riparare o per «scappare»dalle dolorose conseguenze che non potevano essererimediate qui.

francesca, grande artista di origine incerta, con unpassato avvolto nel mistero e nome inven tato per lei dalricco Giuseppe, che la divinizzava assicurandole una vitalussuosa, arrivata alla vecchiaia e in necessita’ di unabadante. essa assume ana, richiamata a sua volta daclaudia, la quale era dovuta partire temporaneamente,e che sarebbe stata esclusa definitivamente dai dirittiche avrebbe potuto avere per quel posto. ana e’ romena,ha una preparazione superiore e si adatta difficilmentealla tirannia, ai sospetti e alla gelosia di francesca.

i momenti di rivolta, l’invidia e l’odio verso lapadrona che non le dava il tempo neppure di riposarsinella meschina cameretta che le era riservata, chiaman -dola sempre nella stanza in cui lei regnava, seduta suun’immensa poltrona (che le inghiottiva quasi tutto ilcorpo indebolito dal passare degli anni) colpendo ilpavimento col bastone con un perentorio comando, tuttocio’ le avvelenavano i giorni e le sbriciolavano la resis -tenza. i dieci anelli che francesca verificava ogni giornoe che custodiva con ferocia non dissimulata, costituivano– assieme al bastone, il simbolo dell’oppressione per labadante senza difese. quel bastone poteva servire daappoggio per una vecchia che si muoveva con difficolta’sotto il fardello degli anni pieni di misteri, ma, allo stessooCTomBRie•deCemBRie2 6

Siamo

di n

uovo

inSie

me

roman de maria vaida-voevod

Badanta

le păzea cu ferocitate nedisimulată, constituiau –împreună cu bastonul – simbolul opresiunii pentrubadanta fară apărare. bastonul acela putea servi dreptsprijin pentru o bătrână care se mișca anevoios subpovara anilor plini de mistere, dar, în același timp,putea fi o armă de atac sau de apărare. când într-obună zi și după mai multe crize aproape fatale,francesca moare, spre surprinderea tuturor, în testa -mentul depus la notarul ei, dispune ca toată averea eisă-i revină anei, care intră astfel în posesia celor 10inele râvnite și a bastonului obsedant, pe lângă cele -lalte bunuri și rente. odată cu acestea parcă și perso -nalitatea anei se schimbă preluând în mod ciudatpersonalitatea și obiceiurile francescăi. pentru că aniitreceau și oboseala vremii nu o ierta nici pe ana,angajează și ea, la rându-i, o badantă, în per soana uneitinere profesoare de română, care se numea lisa(elisabeta), venită în italia în căutarea unui limanpentru viața ei eșuată. de aici încolo, evenimentele sedesfășoară în zilele noastre, dar se întrepătrund cutainele trecutului, cu cele 10 inele fetișizate și cubastonul temut.

dincolo sau alături de firul roșu al vieții celor treieroine: francesca, ana și lisa, autoarea faceincursiuni și în viețile altor imigrante în italia, înrândul femeilor constrânse de sărăcie să accepte slujbeumilitoare, prost plătite și epuizante, să fie exploatatesexual de proxeneți lacomi și brutali, sau urmărite dehoți și criminali, persoane dispe rate, mânate de sărăcieși lipsa locurilor de muncă de acasă, care sperau caprin puținul lor câștig dobân dit cu atâta suferință, să-și poată ajuta fami lia, copiii sau bătrânii rămași acasă,ca ei să aibă o viață mai bună.

aceste povești multiple de viață, împletiteoarecum cu evoluția principalei teme a romanului, nuinduc în eroare și nu provoacă confuzii. ele comple -tează tristul tablou al dramei româncelor, care cautăscăpare de sub tăvălugul alienării, produs de mileniul3 în care am intrat și care schimbă complet valorile,obiceiurile și ritmul, modul de viață și tot ce aînsemnat secolul trecut.

și acum să vorbim și despre autoarea acestuiroman, unic în felul său. și maria Vaida-Voevod esteunică în literatura noastră. are un stil aparte îndescrierea personajelor, pe care le simți pur și simplurespirând alături de tine, iar în înșiruirea eveni men -telor acordă atenție tuturor detaliilor, păstrând totușiun echilibru între cele determi nante și cele secundareși descriind în amănunt toate lucrurile înconjurătoare,precum și elemen tele ce pot lămuri unele laturi aleacțiunii princi pale sau, dimpotrivă, adâncesc umbracare continuă să planeze asupra misterelor ce nutrebuie să fie descoperite.

lectura cărții este pasionantă, te ține într-otensiune plină de curiozitate, de dorința de a „ghici”tainele, de a „dezlega” enigmele și termi nând-o însperanța că totul va continua în viața personajelor,cum ți-ai imaginat citind-o. perso najele îți rămânapropiate, familiare și parcă te aștepți să le întâlneștiîntr-o zi pe stradă.

Emma Maria Moisescu

tempo, poteva essere un’arma di attacco o di difesa.quando un giorno, dopo ripetute crisi quasi fatali,francesca muore, con sorpresa di tutti, nel testamentodepositato dal suo notaio, dispone che tutto il suo avererivenga ad ana, la quale entra cosi’ in possesso dei diecianelli desiderati, e dell’ossessivo bastone, oltre a tutti glialtri beni e rendite. dopo di che sembra che anche lapersonalita’ di ana cambi e prenda in modo strano lapersonalita’ e le abitudini di francesca.

poiche’ gli anni passavano, e la stanchezza del temponon perdonava neppure ana, ella a sua volta assume unabadante nella persona di una giovane profes soressa diromeno che si chiamava lisa (elisabeta), venuta in italiaalla ricerca di un lido per la sua vita fallita. da qui in poi,gli eventi si sviluppano ai nostri giorni, ma intersecan -dosi coi misteri del passato, con i 10 anelli feticci e coltemuto bastone.

al di la’ al f il rouge della vita delle tre eroine,francesca, ana e lisa, l’autrice fa incursioni anche nellevite di altre immigranti in italia, tra le donne costrettedalla poverta’ ad accettare lavori umi lianti, mal pagatied estenuanti, da essere sfruttate sessualmente da«protettori» avidi e brutali, o seguite da ladri e criminali,persone disperate, condotte dalla poverta’ e dallamancanza di posti di lavoro a casa, che speravano chetramite il poco guadagno ottenuto con tale sofferenza,di poter aiutare la famiglia, i bambini e i vecchi rimastia casa, per fargli avere una vita migliore.

queste multiple storie di vita, intrecciate in qualchemodo con l’evoluzione del tema principale del romanzo,non inducono in errore e non provocano confusioni.queste completano il triste quadro del dramma delleromene, che cercano una via d’uscita dal peso dellostraniamento prodotto dal terzo millennio in cui siamoentrati e che cambia completamente i valori, le abitudinie il ritmo, lo stile di vita e tutto quello che ha significatoil secolo passato.

e adesso parliamo anche dell’autrice di questoromanzo, a suo modo unico. anche maria Vaida-Voevod e’ unica nella nostra letteratura. Ha uno stile aparte nel descrivere i personaggi, che senti sempli -cemente respirarti a fianco, e nel susseguirsi degli eventifa attenzione a tutti i dettagli, mante nendo tuttavia unequilibrio tra quelli determi nanti e quelli secondari edescrivendo in dettaglio tutte le cose attorno, come puregli elementi che possono chiarire alcuni lati dell’azioneprincipale o, al contrario, approfondendo l’ombra checonti nua a stendersi sopra i misteri che non devonoessere scoperti.

la lettura del libro e’ appassionante, ti tiene in unatensione piena di curiosita’, di voglia di «indovinare» imisteri, di «risolvere» gli enigmi e terminando con lasperanza che tutto sarebbe continuato nella vita deipersonaggi cosi’ come te la sei immaginata leggendola.i personaggi ti rimangono vicini, familiari e quasi tiaspetti di incontrarli un giorno per strada. 2 7

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

romanzo da maria vaida-voevod

La Badante

În cel mai firesc mod, ne îndreptăm către muzeulcare deține cele mai bogate colecții de artă medievală șimo dernă din țară – muzeul național de artă alromâniei. clădirea este a fostului palat regal de pecalea Victoriei care, adaptată în timp scopului, găz du -iește câteva importante Galerii de artă românească șieuropeană. tot aici pot fi vizitate săli cu mare relevanțăistorică precum sala tro nu lui dar și alte spații care adă -postesc numeroase expoziții temporare sau itinerante.de asemenea, sub egida muzeului funcționează șimuzeul colecțiilor de artă, muzeul theodor palladyși muzeul K.H. zambaccian.

Galeria de Artă Europeană conține un numărsemnificativ de lucrări din fosta colecție regală, capo -dopere semnate de mari maeștri medievali și moderni,precum: tintoretto, rubens, brueghel cel tânăr,rembrandt, el Greco, monet, rodin ș.a. picturile șisculpturile expuse reflectă crono logic dezvoltareaprincipalelor școli europene.

dintre acestea, arta italiană este reprezentată aiciprin picturi semnate de domenico Veneziano, Jacopobassano, bronzino, tintoretto și luca Giordano ș.a.

Giovanni Francesco Barbieri, numit Il Guercino, senaște la cento, italia, în 1591 și moare la bologna, înanul 1666. aparține școlii italiene de pictură barocă.pictura sa în ulei pe pânză, sfântul Benedict și SfântulFrancisc ascultând un înger muzicant, având dimensiunilede 263 x 184 cm (inv. 8059/93) a fost comandată pentruo biserică din orășelul cento și reprezintă unul dintrecele mai baroce momente din creația lui il Guercino.structura compozițională este romboi dală iar spațiali -ta tea reprezentării este accentuată prin mișcarea torsio -nată a personajelor: îngerul violonist, sfântul benedictși sfântul francisc. acești doi sfinți sunt unii dintre ceimai impor tanți inițiatori de ordine monastice occi -dentale deși n-au fost contemporani, trăind la o distanțăde circa 700 de ani unul de celălalt.

este sugerat aici faptul că, orice activitate materialăare la bază inspirația divină, reprezentată pictural subforma vizibilă a îngerului violonist.

il Guercino a realizat mai multe versiuni ale acesteischeme compoziționale, atestând astfel, succesul de cares-a bucurat în epocă.

Adrian Chișiu

nel modo piu’ naturale ci dirigiamo verso il museoche tiene le piu’ ricche collezioni di arte medievale emoderna del paese – il museo nazionale di arte dellaromania. l’edificio e’ l’ex palazzo reale in caleaVictoriei che, adattato nel tempo all’uopo, ospita alcunedelle piu’ importanti Gallerie di arte romena e europea.sempre qui possono essere visitate le sale di granderilevanza storica come la sala del trono e anche altrispazi che ospitano numerose esposizioni temporanee oitineranti. inoltre, sotto l’egida del museo e’ attivo ancheil museo delle collezioni d’arte, il museo theodorpallady e il museo K.H. zambaccian.

La Gallerie d’Arte Europea contiene un numerosignificativo di opere della ex collezione reale, capola -vori firmati da grandi maestri medievali e moderni,come tintoretto, rubens, brueghel il Giovane,rembrandt, el Greco, monet, rodin etc. i dipinti e lesculture esposti riflettono lo sviluppo cronologico delleprincipali scuole europee.

tra queste, l’arte italiana e’ qui rappresentata dadipinti firmati da domenico Veneziano, Jacopobassano, bronzino, tintoretto, luca Giordano etc.

Giovanni Francesco Barbieri, chiamato Il Guercino,nasce a cento, italia, nel 1591 e muore a bologna nel1666. appartiene alla scuola italiana di pittura barocca.il suo dipinto a olio su tela san benedetto e sanfrancesco ascoltano l’angelo musicante delle dimensionidi 263 x 184 cm (inv. 8059/93) e’ stato ordinato per unachiesa della cittadina di cento e rappresenta una deimomenti piu’ barocchi nella creazione del Guercino. lastruttura compositiva e’ romboidale e la spazialita’ dellarappresentazione viene accentuata dal movimentotorsio nale dei personaggi: l’angelo violinista, sanbenedetto e san francesco. questi due santi sonoalcuni tra i piu’ importanti iniziatori di ordini monasticioccidentali, anche se non contemporanei, essendovissuti a una distanza di circa 700 anni l’uno dall’altro.

Viene qui suggerito il fatto che ogni attivita’materiale ha alla base l’ispirazione divina, rappresentatapittoricamente sotto la forma visibile dell’angeloviolinista.

il Guercino ha realizzato piu’ versioni di questoschema compositivo, attestando cosi’ il successo di cuiha goduto all’epoca.oCTomBRie•deCemBRie28

Siamo

di n

uovo

inSie

me

Să redescoperim arta medievală italiană în Galeriilepermanente ale muzeului național de artă al României

Riscopriamo l’arte medievale italiana nelleGallerie permanenti del museo nazionaled’arte della Romania

o primire caldă, într-un octombrie 2016 – mairece decât era firesc, într-o fastuoasă extensie apalatului Ghika tei ne-a revelat o dată în plusnecesitatea socializării sofisticate, la răstimpuri,atât cât să nu uităm că putem evada din vremel -nicele noastre colivii materiale, descriind volutespiritual-estetice în medii rarefiate.

desigur, în arta picturală a lui ion nedelcu(ned), esențele se ascund în spații mici, disimulateprintre suprastructuri grele, vorace, care te epui -zează energetic.

operele sale în alto-relief cromatic îți restituievitalitatea doar dacă, fie te poți extrage magnetis -mu lui lor, sintetizându-le printr-o privire descen -dent-cuprinzătoare, fie ești aspirat în țesăturavolumetric-fractală prin ochiurile căreia întreză -rești, accidental, scântei paradisiace.

În deschiderea rafinatului eveniment culturalned-70 au vorbit – actorul adrian păduraru,subliniind puternica influență paternă asupra ope -rei artistului precum și prof.univ. manuela cernat,constatând un irezistibil impuls demiurgic cătreamplificarea eșafodajului compozițional. alocuțiu -nile au fost intercalate cu câteva inspirate momentede jazz autentic susținute de un trio instrumentalavându-l la clape pe maestrul dan ardelean.

printre personalitățile prezente la vernisaj, s-auremarcat avocatul andi Gabriel Grosaru – candi -da tul asociației italienilor din românia –ro.as.it. pentru camera deputaților a parla -men tului româniei, precum și pictorul petrulucaci, preșe dintele uniunii artiștilor plastici dinromânia.

Adrian Chișiu

expo

ziție

an

iversa

răned–70

29

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

oCTomBRie•deCemBRie30

Siamo

di n

uovo

inSie

me

…în toamna acestui an – 2016 – discutam înredacția revistei noastre despre ultimul număr alpublicației anului curent, care urma să apară înluna decembrie. se propuneau articole, reportaje,fotografii interesante; teme cu care unii erau deacord, alții nu. atunci, directoarea publicațieinoastre, Gabriela tarabega, mi-a dat o sugestie:„n-ai vrea să scrii ceva despre crăciunul și iernilede altădată? să povestești cum era atunci, cum setrăiau sărbătorile și bucuriile lor. Îți alegi singurperioada”.

evident, mi-a plăcut ideea. am descoperit și…iată ce-a ieșit: povestioare pentru tineri și pentruadulți. amintiri dragi din anii 1936–1946, săzicem. cu zăpadă nămeți, cu moș crăciun, cucadouri, cu bunătăți. așadar:

de ce 1936–1946?am ales această perioadă – de aproape 80 de ani

– care cuprinde câțiva ani de pace, dar și pe cei încare s-a desfășurat cel de al doilea război mondial.

Vom vorbi, deci, despre crăciun și despremoșul său, dar și despre iernile din acea perioadă.

preocuparea cea mai importantă atunci eraasigurarea lemnelor de foc deoarece încălzireacaselor se făcea cu sobe de teracotă sau cu cele dinmetal, numite godine.

Începând chiar din vara fiecărui an, buniigospodari se gândeau la iarna ce va să vină, întot -deauna punctuală și grea. apoi, venea și crăciunul,și oamenii se gândeau din vreme, cu seriozitate, lacăldura de care aveau nevoie în case când se lăsafrigul. așa că luau cu asalt „depozitele de lemne”– foarte importante în vremurile acelea – ce seaflau în orașe, dar mai ales în bucurești. nu existaublocurile de acum (și nici calorifere), așa că „baza”erau depozitele, unde se comercializau, raționa -lizate, evident, lemne mari din pădure, după carese tăiau cu fierăstrăul (ca să încapă în sobe). erauapoi transportate cu căruțe sau camioane până înfața caselor. erau descărcate în stradă, pe trotuare(1.000-3.000 kg), de unde oamenii și le luau și lerostuiau în magazii sau pivnițe.

primul vizitator așteptat cu nerăbdare era moșnicolae. sigur, la venirea acestuia se gândeau toți

copiii, sărăci sau bogați, dar mai ales adulții, carefăceau cu mare drag tot felul de cumpărăturipentru a-l ține pe moș în viață: dulciuri, haine,jucării. pentru eveniment, fiecare cu obligațiilesale. cei mici erau preocupați de „vine sau nu vinemoșul”. cei interesați se ocupau cu mare grijă deghetuțele ce trebuiau puse la ușă bine lustruite.se dădeau cu cremă (un soi de unsoare colorată),apoi se lustruiau bine, bine, cu perii adevărate.moșul era foarte exigent și dacă nu găsea totul înregulă (mai ales dacă cel mic era neascultător), lăsa,cu tâlc, drept cadou, doar o nuia.

dărnicia celui venit în noapte – când copiiidormeau – se exprima în dulciuri, jucării șiîmbrăcăminte.

apoi? Se prezenta Baba iarnă!și nu glumea domnia sa. când era așteptată,

venea. fără ocoluri. cu zăpadă multă și ger serios.uneori de „crăpau pietrele”. așa că părinții sepregăteau cu mare grijă… cumpărând mai alesghetuțe (care erau pe primul loc), apoi hăinuțegroase, nelipsind fularele, căciulile, tricourile carese croșetau cu andrele și cu „gât înalt”, paltoane.erau la modă pantalonii bufanți, chiar și la copii.

câtă zăpadă venea? apoi multă, uneori multăde tot. nu era o glumă. la bucurești au fostzăpezi, care uneori, blocau orașul. se puteau vedeatramvaie rămase pe linii astupate de nea, până susla geamuri. se mai vedea doar tavanul lor! inte -resant este că atunci când ningea mult, tramvaieledeveneau foarte zgomotoase, fiindcă multe dintreele ieșeau din depouri cu „pluguri” în față, făcutedin lemn masiv și din fier. erau triunghiulare și semontau cu un unghi în față, astfel că în mersfăceau mare zgomot, dar înlăturau și zăpada de peșine. eficiente. pe atunci nu se împrăștiau soluțiichimice care topesc azi zăpada.

când aceasta cădea în cantitate foarte maresufocând străzile, era strânsă, încărcată (greatreabă) în căruțe sau camioane din care era răstur -nată în apele din preajmă. la bucurești, de pildă,exista o paltformă lângă fosta clădire a teatruluide operetă, de pe care încărcătura era aruncată îndâmbovița, unde se topea. majoritatea caselor

Crăciunul și iernile anilor 1936–1946

File de istorie trăită

31

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

aveau în curți – obligatoriu (era tradiție) – oamenide zăpadă cu nas de morcov și ochi de cărbune.

apele, unde se putea (de pildă lacul cișmigiu– la bucurești), deveneau patinoare foarte soli cita -te. patinele erau atunci „cu chei” care ajutau fixarealor pe talpa ghetei.

dealurile din capitală (la mitrpolie, filaret,parcul carol, strada foișor, liceul Gheorgheșincai) erau transformate în „derdelușuri”. și încăceva. unele magazine mari aveau în vitrinele de lastradă câte un moș crăciun, care discuta cu copiii,notând pretențiile lor, ascultând poezii. Înghe suia -lă mare. frumoasele trăsuri de la orașe, ce plimbauprotipendada, erau înlocuite cu sănii. se remarcau,mai ales, birjarii lipoveni, foarte eleganți, în niștehaine lungi.

ei, dar Pomul de Crăciun? el cum arăta?

sigur, era la loc de mare cinste. pentru copii,dar și pentru părinți, deopotrivă. numai că pre -ten țiile copiilor erau mult mai modeste decât înzilele noastre, dat fiind timpurile.

și atunci?păi, se aduceau din munți brazi mulți. nu se

vorbea pe atunci de decorațiuni din plastic. orna -rea brazilor era și ea… tot modestă. pe ramurilelor erau atârnate: „bomboane de pom” învelite înhârtii divers colorate; apoi, smochine, mandarine,mere, ciocolată, lumânări spiralate, divers colorate,din ceară adevărată. becurile pe fir electric nuapăruseră încă.

lumânările cu lumina lor caldă și tremură toa -re stăteau drepte pe ramurile bradului, fixate înmici dispozitive de tablă. fiecare pe micuțul eidispozitiv cu clips de prins. deci, iluminarea bra -dului se făcea… prin aprinderea tuturor lumână -rilor. era foarte frumos, se crea o atmosferă intimă,plină de mister, dar uneori era… periculos. cândcrengile începeau să se usuce, puteau lua foc. Înpom sau la baza lui așteptau darurile: hăinuțe,dulciuri, zahăr-candel, jucării (mașinuțe pentrubăieței și păpuși pentru fetițe).

televiziunea nu era (a apărut, la noi, de abia în1956). nu existau, pentru copii și tineri, ca acum,laptopuri sau telefoane mobile. foarte puțini aveauîn casă telefoane fixe (se aștepta mult, ani de zile,până se obținea un telefon). așa că dacă voiai sădai cuiva un telefon trebuia să te duci la poștă, laun restaurant, cinematograf, sau unități comer -ciale, unde era câte un „telefon fix” agățat în perete.puteai vorbi cu o „fisă” (care era o monedă încirculație) doar 3-5 minute.

ce a urmat? Viața a mers înainte. monarhia afost înlăturată (regele mihai i a fost obligat să

abdice), a sosit „drăgălașul comunism”, iar, întrealtele, moș crăciun a fost exilat în laponia sa șila noi a apărut un surogat al lui, în persoana luimoș Gerilă (pe model sovietic), de care am scăpatcu greu. a dat domnul să se întoarcă „moșcrăciunul” nostru!

Vai, era să uit, însă, să spun cum se distrau șicum petreceau atunci sărbătorile oameni ca noi.nimic special. români sau italieni venți dinPeninsulă… cam la fel. mese îmbelșugate, prece -date de tăierea porcului și prelucrarea cărnii(fiecare după tradițiile nației lui: românii cu tobă,caltaboș, slană afumată, italienii cu salamurile șicârnații lor vestiți sau cu prosciuto crudo, depreferință), bună dispoziție, veselie din plin –neapărat – și multă muzică. petreceau, laolaltă, așacum știau și unii și alții, de secole.

multe din petrecerile amintite erau… nunți.româncele se îndrăgosteau de italienii veniți dinPeninsulă, pentru că aveau voci frumoase și cântauacompaniați la fisarmonică, dar și pentru că erauarătoși în hainele lor de velur. la rândul lor, italie -nii nu rezistau farmecului frumoșilor ochi aicodanelor din carpați. așa că numărul căsătoriilormixte creștea în localitățile în care aceștia sestrămutaseră.

și, credeți-mă, au trăit mulți ani fericiți, iardescendenții / descendentele lor mai trăiesc încă…zău!

Modesto Gino Ferrarini

a fost un nou prilej care a oferitpublicului șansa ca pe parcursul adouă zile să asiste la recitaluri binepregătite, în care fiecare artist acăutat să convingă publicul de fru -musețea cântecului și dansului etnieipe care o reprezintă. a fost o adevă -rată demonstrație de diversitatemuzical- coregrafică dar și de multăculoare, adusă în special de fru -musețea portului (costumului) tra -di țional, calitatea spectacolelor fiinddată de talentul, măiestria și pasiu -

nea dovedită de artiști în prestațiilelor, indiferent de vârstă. alături detinerii artiști au ieșit la rampă artișticonsacrați cu o vastă experiență,precum cunoscutul tenor italian,antonio furnari. remarcabil și onoutate în festival a fost recitalul decanzone italiene a virtuoșilor inter -preți luigia, stanca și remusmanoleanu. apreciem în acelașitimp și interpretarea tinerilor bale -rini ai ansamblului Veselka din iași,a grupului de dansuri Canlar dincobadin, participant pentru primadată la festivalul Confluențe, dar șipe cele două mici interprete Giuliași denisa creangă din satulbogdănești, suceava.

dorim să aducem mulțumirituturor reprezentanților celor 10minorități, care, alături de artiștiiita lieni, au răspuns invitației organi -za torilor și au contribuit, împreunăcu aceștia, la realizarea unui eveni -ment, care prin ținuta sa, se doreștea fi unul de referință și își propunesă rămână o tradiție pentru etniciidin românia.

au participat ansam bluri șisoliști din diferite zone ale țării,după cum urmează: italieni (GrupulAmici format din ovidiu ursache,Giulia, denisa și mihaela creangă,coordonat de ovidiu svarț, ansam -blul Di nuovo insieme, coordonat depetre șușu, și Grupul L’Alodolla,coordonat de florentina caragea; aucântat luigia și stanca manoleanu,acompaniate la pian de remusmanoleanu; antonio furnari),

croați (ansamblul Karasevska Zora,coordonat de Giurgiulena zoran),germani (ansamblul Korona, coor -donat de dagmar cloos), maghiari(ansamblul Ordogtergye, coordonatde both József ), evrei (Grupul OrNeurim format din alexandrinachelu, ana bucevski, andreeacozac și betea teodora), greci (an -sam blul Orpheas, coordonat deionuț anastasie), sârbi (ansamblulKruna, coordonat de Veșna struța-ciolacovici), tătari (ansamblulCanlar, coordonat de ailis molametși ansamblul Mini Qaradeniz,coordonat de seitmambet ildeniz),ucraineni (ansamblul Veselka, coor -donat de rodica fălișteanu), turci(ansamblul Delikanlilar, coor donatde osman melek), ruși lipoveni(Raduga) dar și români (ansamblulCătălina, coordonat de petre șușu).

festivalul s-a bucurat de entu -ziaste aprecieri, venite atât din par -tea publicului, cât și din parteaartiștilor, majoritatea manifestân -du-și dorința de a fi prezenți și laurmătoarea ediție.

pentru faptul că următoareaedi ție a festivalului va fi una aniver -sară, el sărbătorind 10 ani de lainaugurare, organizatorii iau încalcul mărirea numărului de parti -ci panți. se are în vedere chiar invi -tarea unui ansamblu sau a unorartiști din italia, ca în acest fel să seîmplinească și un mai vechi obiectiv,cel de a-i da o dimensiune inter -națio nală.

festivalul Confluențe, încă de lainaugurare a fost și a rămas, ca și înacest an, un proiect realizat cusprijinul financiar al departa men -tului pentru relații interetnice dincadrul Guvernului româniei, înparteneriat cu casa de cultură astudenților iași, primăria munici -piului iași și asociația culturală șide tineret Eventum.

Florentina Caragea

Festivalul interetnic Confluențe.ediția a iX-a, iași 2016asociația italienilor din România – Ro.aS.iT. a organizat, la iași, în perioada 21–23 octombriea.c., Cea de-a iX-a ediție a Festivalului interetnic Confluențe. devenită tradiție, organizareaFestivalului interetnic Confluențe i-a reunit și în acest an pe mesagerii tradițiilor folclorice dela aproape toate etniile din țară. au fost prezenți cu evoluții spectaculoase, alături de mai vechicolaboratori ai Ro.aS.iT. nelipsiți la edițiile anterioare, ansambluri și artisti noi, printre ei șifoarte tineri, pentru prima dată pe scena festivalului ieșean.

oCTomBRie•deCemBRie

Siamo

di n

uovo

inSie

me

32

ansamblurile di nouvoinsieme – italieni (sus) șiorpheas – eleni (jos)

oTToBRe • diCemBRe

Siamo

di n

uovo

inSie

me

33

„Vom merge într-o tabară interculturală, cuactivități în limba italiană, care se va desfășura lasuceava” – acestea au fost cuvintele care au deschisdrumul unei povești ce a durat o săptămână, opoveste pe care am scris-o în sufletele noastre șicare ne-a oferit oportunitatea de a ne autodepășiși de a ne face noi prieteni.

povestea a început la focșani unde am fostașteptați de organizatorii taberei, care, încă dinprima clipă ne-au dăruit din energia lor pozitivăși din bucuria de-a împărtăși împreună experiențeunice. urma să cunoaștem istoria străbunilornoștri italieni, dar și români.

alături de noii noștri prieteni – copii din dife -rite orașe ale româniei, am făcut o incursiune atâtîn trecutul nostru național, cât și în trecutul stră -mo șilor noștri italieni la mausoleul de la focșani,ridicat ca omagiu eroilor români căzuți în primulrăzboi mondial. putem rezuma vizita prin cuvin -tele lui Vasile pârvan: „moartea de război emoartea pentru salvare, e moartea pentru viitor, emoartea publică la care nu se plânge…”

drumul nostru cu autocarul a continuat sprebacău unde, entuziaști, urma să descoperim altedovezi ale prezenței strămoșilor italieni și a urma -șilor acestora. Între timp, am făcut un mic popas lamausoleul eroilor de la mărășești – această ade -vărată Biserică a Neamului cu crucea sa de piatrăcare domină cupola. pe frontispiciu stă scris înbronz „Întru slava eroilor neamului”. de o parte șide alta sunt inscripționate numele localitățilorunde au avut loc bătălii în vara anului 1917. În fațamau so leului se află un monument mai modest careamintește de jertfa supremă a Eroului necunoscut.

la interior vedem sarcofagul Generaluluieremia Grigorescu și altarul de piatră. Într-oclădire separată, modernă, din apropiere, amdescoperit muzeul luptelor de la mărășești.

după această oprire, timp de aproape două oream aflat lucruri noi despre ceea ce înseamnăasociația italienilor din românia – a luat ființăîn 1993, la succeava, din dorința unor urmași aiemi granților italieni de a reaprinde flacăra exis -tenței italiene pe plaiurile românești. În timp,entu ziasmul și perseverența acelui grup au datroade. astăzi, vorbim despre asociația ro.as.it.,ca despre un grup entuziast ce derulează proiecteculturale ample, care au ca scop cunoașterea isto -riei strămoșilor noștri italieni și a culturii acestora.

dar iată că timpul se scurge repede și fără săne dăm seama ajungem la bacău. aici, organi -zatorii ne-au oferit un tur al orașului. astfel, amavut ocazia să cunoaștem cu adevărat contribuțiameșterilor italieni. catedrala catolică, un adevărat

monument istoric ce domină centrul orașului,îmbină cu măiestrie modernitatea cu solemnitatea.am aflat că cele trei clopote – realizare de marefinețe – au fost aduse tocmai de la padova, italia.

cea de-a doua zi a poveștii noastre avea să fiefascinantă prin oportunitatea și bucuria de a vizitaconacul rosetti-tescanu, cunoscut drept unadintre casele memoriale ale lui George enescu.aici a compus capodopera sa lirică „oedip”, dedi -cată mariei cantacuzino, fiica familiei rosetti-tescanu, cu care, de altfel, s-a și căsătorit. se spunecă aleea cu plopi a conacului i-a inspirat luienescu finalul apoteotic al operei sale.

despre familia rosetti am avut bucuria săaflăm că ar f i originară din Genova de unde unanume Giovanni / Ion Rosetti ar f i plecat laConstantinopol în secolul al XIII–lea, urmașii săifăcând parte din înalta aristocrație. redescoperimastfel, influențele pe care comunitatea italiană le-aavut și le are asupra istoriei naționale.

entuziaști, ne continuăm povestea către un altloc istoric – Hanul ancuței, despre care clasiculliteraturii române, mihail sadoveanu spunea:„trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela alancuței nu era han, era cetate. avea niște zidurigroase de ici până colo, și niște porți ferecate cumn-am mai văzut în zilele mele. pe lângă adăpost,

Jurna

l de v

acanțăTabăra de vară

a Ro.aS.iT. organizatăpentru copiiicare studiazălimba italiană

oCTomBRie•deCemBRie34

Siamo

di n

uovo

inSie

me

hanul oferea oamenilor și prilej de petrecere. Încuprinsul lui puteai oploși oameni, vite și căruțe șinici habar nu aveau din partea hoților… porțilestăteau deschise ca la domnie. și prin ele, în zilelede toamnă, puteai vedea Valea moldovei cât băteaochiul și pâclele munților pe păduri de brad pânăla ceahlău și Hălăuca…”. În acest loc tainic amgustat bucate alese și, în final, am încins o horă cutoată bucuria pe care o trăiam.

ajunși la suceava înainte de apus, am parcurso nouă filă a poveștii noastre.

În acest cadru minunat am parcurs experiențamânăstirii Hagigadar, cunoscută de mulți drept„biserica dorințelor”. În secolul al xVi-lea doifrați armeni care, inspirați de un vis, au construitmânăstirea Hagigadar pe „dealul lui bulai”. sespune că, unuia dintre ei, donavachian, i s-a arătatfecioara maria, care i-a spus că va avea parte deprosperitate în negoț dacă în acel loc va ridica omânăstire rugându-se și ținând post.

a treia zi a periplului nostru pe plaiuri române,ziua de 3 septembrie 2016, avea să ne facă să nesimțim ca o mică familie. pașii ne-au îndrumatspre biserica mirăuți din suceava, cunoscută ca„Vechea mitropolie a sucevei”, este una dintrebijuteriile cu care nordul moldovei se mândrește,alături de întreaga salbă de sfinte locașuri cuarhitectură și fresce unice. biserica, situată pe loculcunoscut în vechime sub numele de „dealultătarilor”, a fost construită de către domnitorulpetru i mușat, între anii 1375–1391, și a servit caprim sediu al mitropoliei moldovei. toți domni -torii moldovei au fost încoronați aici, până în1522. biserica a fost complet reconstruită în seco-lul al xVii-lea. istoricii spun că aici a fost ridicatăbiserica metropolitană a moldovei, catedrală cu -noscută în documente cu numele de mitropoliaveche. În 1992, în interiorul bisericii, a fost desco -perit un mormânt al unui voievod necunoscut dinsec. xVii, în mod fals atribuit lui petru i.

În aceeași notă de bucurie spirituală, am vizitatun nou loc sfânt, mânăstirea dragomirna. Între gulansamblu este remarcabil ca unitate de stil șiviziune arhitectonică. este cea mai înaltă și maiîngustă biserică construită vreodată. având 35 mlungime, 9,5 m lățime și 42 m înălțime, dă impre -sia unei nave – vechi simbol al bisericii creștine.turla reprezintă cel mai spectaculos element, fiindsculptată în întregime cu motive florale și geo me -trice de inspirație caucaziană, așezată pe trei baze,una pătrată și două stelate, acoperite cu decorațiuni.

după masa de prânz ni s-au pus la încercarecunoștințele despre artele vizuale. am pășit înmuzeul de artă „ion irimescu” din fălticeni.opera artistului centenar (maestrul ion irimescumurind la 102 ani) numără aici 314 sculpturi șipeste o mie de desene și lucrări de grafică. lucră -rile sale se încheagă într-o sinteză originalăînglobând metafore și înțelesuri profunde. muzeul

deține, pe lângă colecția de sculptură și grafică, ogalerie de artă cu lucrări ale unor personalitățiartistice cu prestigiu în arta plastică națională,precum și un spațiu memorial în care artistul alocuit în ultimii ani de viață.

frumoasa zi avea să se încheie cu bucuria de aviziona o piesa de teatru într-un cadru atipic. actoriai teatrului municipal „matei Vișniec” au pus înscenă piesa de teatru „trenul de noapte”, scrisă deioan Groșan în regia artistică a lui octavianJighirgiu, care a ales ca scenă, peronul gării dinsuceava. totul era de natural, încât, pentru noi,această experiență a fost cu adevărat unică.

ziua de duminica, 4 septembrie, ne-a supus lanoi încercări. primul popas al acestei zile a fost lamina cacica. după ce ne-am încărcat cu sufi cien -tă energie la catedrala catolică din localitate, amintrat în mină - una dintre cele mai vechi exploa -tări manuale de sare recristalizată din saramură.Galeriile sale au fost săpate de mână, fără nici unutilaj. pentru transportul sării din salină nu au fostfolosiți vagoneți iar accesul în subteran se făcea petrepte din lemn de brad, mineralizat de saramuracare l-a impregnat în decursul timpului. aici amdescoperit „sala de dans” unde am valsat împreunăredescoperind magia dansului.

spre după amiază, ne-am îndreptat cu încân -tare către casa memorială a marelui compozitor,ciprian porumbescu, descoperind un locaș care,deși mic dimensional avea o încărcătură spiritualăextrem de mare. În cele două camere ale locuințeia fost organizată o expoziție permanentă, cu expo -nate autentice (obiecte familiale, pianul mărioareirațiu-porumbescu – sora compozitorului, violon -ce lul, bagheta și husa viorii sale etc.) de o mareforță evocatoare, reconstituind atmosfera de epocăîn care a trăit și a creat marele compozitor român.rememorăm momentele semnificative din viațași activitatea celui care a dăruit muzicii româneștiatâtea compoziții nemuritoare: Baladă pentruvioară și pian, Rapsodia Română, Cântecul Tricolo -rului, Imnul Unirii (Pe-al nostru steag), operetaCrai Nou și multe alte piese muzicale care sebucură și astăzi de o largă popularitate.

seara de duminică avea să ne supună uneiîncercări italienești – concursul de talente.

fiecare copil și-a arătat propriul talent artistic.Voci frumoase, dansatori desăvârșiți, dar și miciactori s-au lăsat cu bucurie descoperiți. Într-uncadru prietenos și extrem de deschis fiecare copila avut ocazia să demonstreze ceea ce știa să facă elmai bine. Jurații au ales, cu dificultate, cele maiinteresante și neașteptate talente. copiii au fostpremiați cu cărți bilingve, editate de ro.as.it.

următoarele două zile, 5 și 6 septembrie, auînsemnat o cunoaștere amănunțită a orașuluisuceava, prin vizitarea multor locuri interesante șicaptivante. turul orașului ne-a purtat spre muzeulde știinte ale naturii. expozițiile conțin o

Jurna

l de v

acanță

35

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

prezentare a lumii animale și vegetale a județuluisuceava, organizate în diorame ingenioase.

alături, orașul suceava găzduiește un muzeuextrem de important și captivant – muzeul deistorie, organizat într-o clădire cu ahitectură neo -cla sică de la începutul secolului al xx-lea. clădireaare două niveluri, cu 27 de încăperi, multe dispusesimetric: sala tezaur, sala tronului, secțiunile deistorie veche, ev mediu, istorie con temporană,sala multimedia, sala de conferințe etc. pot fiadmirate piese excepționale precum tronul de lalipcani (eneolitic), idolul androgin de la mioveni(eneolitic), pandantiv de aur cu alman dine de larotopănești (secolul al V-lea), monede de aurbizan tine, inelul de aur al domnitorului bogdan i,veșmintele domnitorului petru i mușat (1375–1391), veșminte de curte (secolul al xVii-lea)descoperite arheologic și restaurate. mai putemadmira colecția de arme din secolele xViii-xx,colecția de artă care cuprinde lucrări de pictură,sculptură, grafică și icoane, colecția memorialeinclude fondurile petru comarnescu, lecamoraru, ion Vicoveanu, ion negură, nicolaelabiș, fondul de carte veche, biblioteca.

Vizita la muzeul de istorie a fost doar o pregătirepentru mult-așteptata vizită la cetatea de scaun asucevei. această cea din urmă vizită în frumosuloraș suceava, pur și simplu ne-a fascinat. ne-amsimțit cavaleri și domnițe în cetatea lăsată nouămoștenire de străbunul nostru, ștefan cel mare.

cetatea de scaun a sucevei domină parteaestică a sucevei, străjuind peste oraș, de la aproxi -mativ 70 de metri înălțime. construită inițial dinpiatră, cu un singur rând de ziduri exterioare, a fostcompletată în timpul lui Ştefan cel mare cu un aldoilea rând exterior, având aproape 10 m înălțimeși 4 lățime, și fiind dotată cu bastioane și turnuride apărare la colțuri, asemenea cetăților europenede la acea vreme. intrarea se face acum prin parteadinspre răsărit printr-un pod suspendat cu puntemobilă. când aceasta era ridicată, locul părea„întărit… și de necucerit”, spunea francezul blaisede Vigenere, care vizitase moldova pe la sfârșitulsecolului al xVi-lea.

interioarele au fost și ele modificate pentru ase potrivi cu epoca respectivă și cu necesitățilevieții de la curte. Ştefan cel mare își pune definitivamprenta asupra cetății, îmbunătățind funcțiiledefensive ale acesteia. o legendă locală, spune căŞtefan construise un tunel pentru a putea ieși dincetate mai ușor în caz de pericol. acesta aveaieșirea în apropiere de biserica „sf. dumitru”, deunde se pot vedea și ruinele casei domnești.

se spune că Ştefan l-a chiar folosit, iar când aieșit a lăsat blestem ca oricine intră în tunel să numai iasă, lucru ce s-a întâmplat dușmanilor careau fugit după el. cetatea este declarată monumentistoric în 1893. astfel, după mai bine de șaseveacuri de la întemeierea ei de către petru mușat

i, cetatea de scaun a sucevei renaște de fiecaredată parcă mai strălucitoare, spunându-și povesteavizitatorilor.

ultima zi a experienței noastre, miercuri, 7septembrie, ne-a găsit posomorâți, parcă învinși înbătă lia cu timpul, dar cu mult mai încărcați spiritual.

În această ultimă zi a excursiei am vizitat casamemorială „nicolae labiș” care a fost construită depărinții marelui poet, învățătorii eugen și profiralabiș în anul 1954. casa memorială este amenajatăîn locuința din centrul satului său natal, mălini,unde acesta a trăit o parte din fulgeră toa rea sa viață,zămislind aici poate cea mai semni ficativă parte acreației sale poetice. expoziția de bază și spațiilememorialistice, redau conotații evo catoare (cărți,rechizite școlare, piese vestimen tare, un clopoțel cu„sunet argintiu”, o galenă cu care poetul ascultazvonurile lumii, documente, fotografii, afișe etc.).

nicolae labiș, poet „incandescent” dar, înacelași timp, incredibil de matur pentru tinerețeasa, ne-a dăruit prin „moartea căprioarei”, para -doxal, o operă fără de moarte.

ajunși la finalul acestei povești ne dăm seamacu bucurie că fiecare participant a învățat ceva nou,că fiecare dintre noi și-a deschis aripile zburândîntr-un orizont nou, ce astăzi îi este deja, atât defamiliar.

ne simțim recunoscători și încântați că amputut face parte din acest basm, povestit dero.as.it., care, pentru cei mai mari, a însemnatun elixir al tinereții, iar pentru cei mai mici, oadevărată călătorie inițiatică.

ca ultim cuvânt, iată concluzia elevei olimpia,de la liceul teoretic „emil racoviță” din Galați,participantă la această experiență:

„Mi-a plăcut mult excursia, nu numai pentru căam văzut multe locuri interesante și frumoase, ci șipentru că au fost copii de toate vârstele și foartedeschiși. A fost un program plin de spontaneitate, aufost multe surprize frumoase. Și mi-a mai plăcutghidul de la Mânăstirea Hagigadar care a vorbit peînțelesul nostru”.

Jurna

l de v

acanță

Astfel, la sediul Comisiei Naționale a României(CNR) pentru UNESCO, din str. Cehov nr. 8, aavut loc o reuniune pentru a marca acest importanteveniment.

Programul festivităților a fost deschis printr-unantrenant intermezzo muzical susținut la clape decătre Corina Diaconescu. Apoi, au luat cuvântulcei cinci membri ai prezidiului constituit din AniMatei, secretar general al CNR-UNESCO,Christiane Cosmatu, subsecretar de stat laDepartamentul pentru Relații Interetnice (DRI),Daniela Popescu, președinta Federației Române aAsociatiilor, Cluburilor și Centrelor (FRACCU)pentru UNESCO, Filofteia Pally, ex-director alMuzeului Viticulturii și Pomiculturii – Golești,Mihaela Varga, secretar general al FRACCU-UNESCO, care au vorbit despre impor tanțaparticipării României la proiectele UNESCO șicontribuția la realizarea marilor linii directoare aleacestei importante organizații mondiale pentrucultură, artă și știință. De ase menea, auditoriul a

făcut cunoștință cu bogata activitate desfășurată deFRACCU în cei 15 ani de existență, atât pe planintern, cât și internațional.

Au fost prezentate programe privind promo -varea diversității etnice – intervenție transmisă dedl Aledin Amet, secretar de stat al GuvernuluiRomâniei (DRI), conținând descrierea unorproiecte comune CNR-UNESCO – DRI. A fost,de asemenea, lansat volumul aniversar EFUCA –15 years of activity 2001 – 2016, de către DanielaPopescu, președintă a Federației Europene aAsociațiilor, Cluburilor și Centrelor pentruUNESCO (FEACU).

Un moment de interes l-a constituit prezen -tarea volumului de comunicări: Origini bizantineale artei românești – volum prezentat de MihaelaVarga, secretar general, FRACCU. Ulterior, a avutloc lansarea volumului de poezie Lilith, al luiSamael Richterstein, volum prezentat de FilofteiaPally. Pictorul triplu-licențiat Mihail Gavril și-avernisat expoziția „Arhipelagul UNESCO dinRomânia” – o expoziție de pictură și grafică, pre -zen tată de Mihaela Varga. A urmat un momentartistic susținut la vioară de Fundația CulturalăDana Ardelea, membru FRACCU.

Programul aniversar a continuat prin acor -darea unor meritate distincții, de către FederațiaEuropeană a Asociațiilor, Cluburilor și Centrelorpentru UNESCO, unor participanți de marcă,printre care amintim pe Alexandru Mironov –pentru neobosită impulsionare a tineretului cătrestudiu, pe Ambasadorul Republicii PopulareChineze – E.S. XU FEIHONG, pentru dezvol -tarea bunelor relații dintre țările noastre, sau peMăriuca Verdeș din Călinești, Maramureș,fonda toare a Școlii Rădăcinilor străbune – pentrutre zirea unui puternic sentiment patriotic înrândul conce tățe nilor săi, precum și pentru con -tribuție la reînvierea tradițiilor, meșteșu gurilor șidatinilor românești.

Aniversarea UNESCO s-a încheiat printr-orecepție oferită de Departamentul pentru RelațiiInteretnice (DRI), în timpul căreia participanțiiau continuat schimbul de idei referitoare laactivitățile viitoare.

Adrian Chișiu

uneSCoSărbătorim anul acesta 60 de ani de la aderarea României la uneSCo, precumși 15 ani de la constituirea Federației europene a asociațiilor, Cluburilor șiCentrelor pentru uneSCo (FeaCu), a cărei președinție este asigurată deRomânia până în anul 2020. am regăsit o atmosferă a cărei eleganță și firesceste de-acum dorită, pe an ce trece, de tot mai mulți participanți.

36 oCTomBRie•deCemBRie

Siamo

di n

uovo

inSie

me

de 60 de ani în România

Cu Colindul…cu ocazia zilei naţionale a româniei și înîntâmpinarea nașterii dopmnului, grupul vocalpolifonic Arpeggio & Roua a susținut, în salade concerte de la accademia di romania dinroma, un concert tradițional de colinde. pro -gramul concertului, inspirat intitulat Armoniedi Natale / Armonii de Crăciun, a cuprins celemai îndrăgite și cunoscute colinde românești șiinternaționale, avându-i ca invitați pe danielaispas (soprană), costel mihalache (tenor) șiduo Two of us. În cadrul evenimentului, grupulpolifonic Arpeggio & Roua, singura coralăromânească din italia, și-a prezentat și primulalbum de colinde, realizat în colaborare cuandreias music și snake recordz, carecuprinde colinde vechi românești, dar și altecelebre cântece de crăciun. arpeggio & rouaa luat ființă în 2015, din dorința unor tineri dea răspândi arta muzicală românească reinter -pre tând elemente defolclor autentic.reperto riul loreste, mai ales,de folclor coral:doine, sârbe,hore, darconține și melo -dii reelaborate,ale unor mariartiști români(maria tănase,tudor Gheorghe,ioan bocsa,anton pann).

Corul național de Cameră„madrigal – marinConstantin” a cântatpentru pace, la sediul onudin Genevacorul național de cameră „madrigal – marinconstantin” a susținut, în luna noiembrie a.c.,un concert extraordinar la Geneva, la invitațiaasociației internaționale pentru apărarealibertății religioase, cu ocazia summituluiGlobal de religie, pace și securitate. membriicorului madrigal, dirijați de anna ungureanu,au cântat în fața a peste 140 de miniștri șiambasadori ai onu, în marea sală a organi -zației mondiale a proprietății intelectuale(World intellectual property organization).evenimentul a fost organizat de asociațiainternațională pentru apărarea libertățiireligioase, în onoarea liderilor mondiali depace, a oamenilor politici, diplomaților șifigurilor emblematice din mediul academic,precum și a onG-urilor invitate să participe lasummit. În sală s-a aflat și ambasadorulromâniei la onu, excelența sa, dl adrianVieriță.

Fost ministru al afacerilorexterne al României, alesla onu bogdan aurescu, fost ministru al afacerilorexterne, a fost ales, în 3 septembrie a.c., încomisia pentru drept internațional a onu,pentru un mandat de cinci ani. fostul ministruromân a obținut votul a 158 de state din totalulde 193 de membri ai organizației internațio -nale a națiunilor unite. bogdan aurescu a fostsecretar de stat al afacerilor externe aleromâniei în perioada 2009-2014, primind apoișefia acestui minister, între noiembrie 2014 șinoiembrie 2015. s-a ilustrat în 2009 prinvictoria sa în conflictul cu ucraina în dosarulprivind „insula șerpilor” de pe litoralul măriinegre. Grație muncii sale, curtea internațio -nală de Justiție a onu a dat o decizie favora -bilă bucureștiului, acordând suveranitateromânească pentru cei 9.700 km2, contestați.de profesie jurist, omul politic român estemembru al curții permanente de Justiție de laHaga. de altfel, diplomatul are din 1998 și ocarieră didactică, ca profesor la facultatea dedrept din bucurești. comisia pentru dreptinternațional a onu, din care dl aurescu faceparte, are drept misiune favorizarea dezvoltăriiși codificarea dreptului internațional. (l.p.J.)

Colinde românești la Romaseara de 27 noiembrie a fost una de oînsemnătate deosebită pentru comunitateacolegiului român din roma, pentru că Vesteanașterii domnului a fost cântată de studenți înfața numeroșilor invitați prezenți și în acest ancu ocazia concertului tradițional oferit înpostul crăciunului și în apropierea zileinaționale a româniei. după celebrarea uneipărți a acatistului buneivestiri, părinteleGabriel buboi, rectorul colegiului a adresatun cuvânt de bun venit distinșilor oaspeți și asubliniat importanța sărbătorii pentru care nepregătim și a frumoaselor noastre tradițiiromânești. sărbătoarea a pus în evidențătalentul și dăruirea cu care studenții teologiîntâmpină nașterea domnului precum șibucuria de a o vesti tuturor. evenimentul a fostonorat de prezența arhiepiscopului cyril Vasil’si, a ambasadorului româniei pe lângăsfântul scaun, a altor monseniori, profesori șiprieteni ai colegiului.

37

Siamo

di n

uovo

inSie

me

oTToBRe • diCemBRe

foto

: Virg

il o

prin

a

a P R i L i e • i u n i e38

Siamo

di n

uovo

inSie

me

ASOCIAȚIA ITALIENILOR DIN ROMÂNIA RO.AS.IT. STR. LIPSCANI NR. 19, etaj 1, 030031 BUCUREȘTI

TEL.: 031 421 2869; FAX: 021 313 3064

WWW.ROASIT.RO