NR. 671 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE...

CELE MAI CĂUTATE TITLURIPOLIROM ÎN ANUL 2019

ANUL XVI w NR. 671 w 18 – 24 IANUARIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

POEZIA CAVOCAȚIE

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

NOMINALIZĂRILELA OSCAR –SURPRIZE ȘIPREDICȚIICine va fi, în cele dinurmă, marele câștigătorla ediția din acest an:Once Upon A Time inHollywood sau Parasite?

Te aștepți să găsești înaceste scrieri ardoare,pasiune, neliniște.Poemele degajă maidegrabă liniște șiacceptare, sarcasm și ironie. Și multăînțelepciune.

PAGINA 11

INTERVIU CU SCRIITOAREADOINA RUȘTI

„PENTRU MINE, LITERATURA E UN ACTINTIM, LUDIC ȘI PROVOCATOR“

2ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Cele mai căutate titluriPolirom în anul 2019

Yuval Noah Harari,Sapiens. Scurtă istorie

a omenirii

l Traducere de Adrian Șerbanl Ediție cartonată • Carte pu�

blicată și în ediție digitală

Bestseller „New York Times“

Publicată inițial în Israel în2011, Sapiens a devenit rapid best �seller internațional, fiind tradusăîn peste patruzeci de limbi.

Acum 100.000 de ani, pe pă�mânt existau cel puțin șase specii deoameni. Astăzi există una singură:noi, Homo sapiens. Ce s�a întâmplatcu celelalte? Și cum am ajuns să fimstăpânii planetei? De la începuturilespeciei noastre și rolul pe care l�ajucat în ecosistemul global până înmodernitate, Sapiens îmbină istoriași știința pentru a pune în discuțietot ce știm despre noi înșine, ne aratăcum ne�am unit ca să construimorașe, regate și imperii, cum amajuns să credem în zei, în legi și încărți, dar și cum am devenit sclaviibirocrației, ai consumerismului și aicăutării fericirii. De ase menea, ne în�deamnă să privim în viitor, căci decâteva decenii am început să încăl�căm legile selec ției naturale care auguvernat viața în ultimii patru mi�liarde de ani. Dobândim capacitateade a modela nu doar lumea din jurulnostru, ci și pe noi înșine. Încotro neduce aceasta și ce vrem să devenim?

Yuval Noah Harari,Homo deus. Scurtă istorie a viitorului

lTraducere de Lucia Popovicil Ediție cartonată • Carte pu�


Sapiens ne�a arătat de undevenim. Homo deus ne arată înco�tro ne îndreptăm.

De�a lungul istoriei, omeni�rea s�a confruntat constant cu treiprobleme cruciale: războiul, foa�metea și molimele. În secolul XX,a reușit să le rezolve în mare mă�sură. Războiul nu mai are aceeașiputere de distrugere: în prezentnumărul celor care se sinucid emai mare decât al celor morți înconflicte armate. Foametea dis�pare:oamenii suferă mai degrabădin cauza obezității decât dincauza malnutriției. Molimele numai fac ravagii:mai mulți oamenimor de bătrânețe decât în urmabolilor infecțioase. Ce anume valua însă locul războiului, foameteiși molimelor în agenda omenirii?Ce destin vom alege pentru noiînșine, ce scopuri ne vom stabili?Yuval Noah Harari exploreazăproiectele, visurile și coșmarurilecare ne vor marca viitorul. Omulva încerca să devină asemeneazeilor, învingând moartea șicreând viața artificială. Este chiarurmătorul stadiu al evoluției –Homo deus.

Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru

secolul XXI

lTraducere de Lucia Popovicil Ediție cartonată • Carte pu�


Sapiens a explorat trecutul.Homo deus a explorat viitorul.

21 de lecții explorează pre�zentul.

Învață. Adaptează�te. Supra �vie țuiește.

Într�o lume invadată de in �formații irelevante, claritatea în�seamnă putere. În locul mai ve� chii cenzuri care presupunea blo�carea fluxului de informații, as�tăzi oamenii sunt asaltați cudez informări și lucruri care să ledistragă atenția. 21 de lecții pen�tru secolul XXI face lumină înprivința unora dintre cele maipresante probleme de pe agendaglobală actuală. Cum facem fațăepidemiei de știri false? Mai suntrelevante națiunile și religiile? Cear trebui să�i învățăm pe copiiinoștri? De ce trece democrația li�berală printr�o criză? Este imi �nent un nou război mondial? Ceînseamnă ascensiunea lui DonaldTrump? Ce civilizație dominălumea – Occidentul, China, isla�mul? Europa ar trebui să�și des�chidă porțile imigranților? Poatenaționalismul să rezolve proble�mele legate de inegalitate și de

schimbarea climatică? Ce ar tre�bui să facem în privința teroris�mului?

Yuval Noah Harari a obținutdoctoratul în istorie la Universityof Oxford și este profesor de istorieuniversală în cadrul Departamen�tului de Istorie al UniversitățiiEbraice din Ierusalim. În 2012 aprimit Premiul anual Polonskypentru creativitate și originalitateîn științe umaniste. Cea mai re�centă carte a sa este Homo Deus.Scurtă istorie a viitorului (2015).

Souad împreună cuMarie-Thérèse Cuny,

Arsă de vie

l Traducere de Oana Cătă�lina Popescu

Arsă de vie a fost tradusă înzeci de limbi și publicată în mi�lioane de exemplare în întreagalume.

Născută într�un sat din Cis �iordania, Souad află repede că, înlumea tradițională în care tră �iește ea, să fii fată este un blestem.Băieții merg la școală, fetele nu. Ofată trebuie doar să muncească șisă�și facă rugăciunile. Dacă iesecâtuși de puțin din cuvântul tată�lui, va fi bătută fără milă. O fată emai puțin importantă decât unanimal: dacă o familie are deja

destule fete, cele care sunt în pluspot fi omorâte la naștere... La șap �tesprezece ani, Souad se îndră �gostește de un bărbat despre carenu știe mai nimic, dar care arputea fi eroul ce o va elibera dinrobia tatălui ei. Visând la iubire șicăsătorie într�o societate undebărbații au toate drepturile, iarfemeile doar îndatoriri, ea se în�dreaptă fără să�și dea seama sprecatastrofă. Pentru că rămâne în�sărcinată și își dezonorează astfelfamilia, cumnatul ei primește sar�cina de a o pedepsi dându�i foc.Salvată de colaboratoarea uneifundații umanitare, Souad ajungeîn Franța, unde începe o nouăviață și unde își va face cunoscutăpovestea cutremurătoare.

Marie�Thérèse Cuny este scrii�toare, scenaristă, traducătoare șiprezentatoare de televiziune. Ascris peste 50 de cărți.

Malala Yousafzai,Christina Lamb, Eu sunt Malala

l Traducere din limba en�gleză de Ioana Georgescu

l Carte publicată și în edițiedigitală

Malala Yousafzai este laureataPremiului Nobel pentru Pace 2014și autoarea volumului Suntemdezrădăcinate. Călătoria mea șipoveștile altor fete refugiate dintoată lumea, apărut de curând laPolirom și aflat deja pe listapreferințelor cititorilor români.

Când talibanii au ocupat Va �lea Swat din Pakistan, printrefoarte puținii care au îndrăznit săprotesteze a fost și o fată. MalalaYousafzai a refuzat să tacă și aluptat pentru dreptul ei la edu �cație. În ziua de marți, 9 octom�brie 2012, la cincisprezece ani,Malala aproape că a plătit cu viațaaceastă îndrăzneală. În timp ce seafla în autobuzul care o aduceaacasă de la școală, a fost împuș �cată în cap de la mică distanță.

3ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Deși aproape nimeni nu maicredea că va trăi, Malala s�a în �sănătoșit, iar fetița născută într�oregiune din nordul Pakistanuluia ajuns să țină discursuri în sălilesediului ONU din New York. Lașaisprezece ani, Malala este unsimbol al protestelor pașnice șicea mai tânără persoană nomina�lizată vreodată la Premiul Nobelpentru Pace.

Eu sunt Malala este povesteaextraordinară a unei familii dez�rădăcinate de terorismul global, opoveste despre lupta pentru drep �tul fetelor la educație, despre untată care, înființând el însuși oșcoală, și�a încurajat permanentfiica să se exprime liber și să con�tinue să învețe. Totodată, estemărturia curajului unor părințicare își iubesc cu ardoare fiicaîntr�o societate care prețuiește fiii.

Eu sunt Malala ne întăreștecredința în puterea oamenilor dea schimba lumea.

Malala Yousafzai este cofon�datoare și membră a conduceriiorganizației Malala Fund. A înce�put să militeze pentru educație lavârsta de unsprezece ani, pe�rioadă în care a scris un blog ano�nim pentru BBC Urdu desprevia ța sub amenințarea talibanilordin valea Swat, Pakistan. Pe ur�mele tatălui său, Malala a susținutpublic dreptul fetelor la educație,ajungând să fie mediatizată șipremiată în întreaga lume. La cin�cisprezece ani, a fost atacată detalibani pentru crezul ei. Malala agăsit refugiu și ajutor în MareaBritanie și și�a continuat luptapentru fetele din întreaga lume.În 2013 a pus bazele Malala Fundîmpreună cu tatăl ei, Ziauddin. Unan mai târziu, a câștigat PremiulNobel pentru Pace în semn derecunoaștere a eforturilor sale dea conferi fiecărei fete dreptul ladoisprezece ani de educație de ca�litate, sigură și gratuită. Studiazăfilosofie, politică și economie laUniversitatea Oxford.

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii

l Argument de P.S. JustinHodea Sigheteanul

l Ediție îngrijită, studiu in�troductiv, repere biobibliograficeși indice de Virgil Bulat. Note deVirgil Bulat și Virgil Ciomoș

l Ediție cartonată

Seria de autor „N. Stein�hardt“ apare în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana“ Rohia.

Am intrat în închisoare orb(cu vagi străfulgerări de lumină,dar nu asupra realității, ci inte�rioare, străfulgerări autogene alebeznei, care despică întunericulfără a l risipi) și ies cu ochiideschiși; am intrat răsfățat, râzgâ�iat, ies vindecat de fasoane, na�zuri, ifose; am intrat nemulțumit,ies cunoscând fericirea; am intratnervos, supărăcios, sensibil lafleacuri, ies nepăsător; soarele șiviața îmi spuneau puțin, acumștiu să gust felioara de pâine câtde mică; ies admirând mai presusde orice curajul, demnitatea,onoarea, eroismul; ies împăcat: cucei cărora le�am greșit, cu priete�nii și dușmanii mei, ba și cu mineînsumi. (N. Steinhardt)

N. Steinhardt se naște laBucurești pe 29 iulie (stil vechi)1912. Își face debutul publicisticfoarte de timpuriu în revista Li�ceului „Spiru Haret“. Își ia baca�laureatul în 1929 și frecventeazăcenaclul „Sburătorul“, iar în 1932își ia licența în Drept. În 1934 în�cepe să colaboreze la „Revistaburgheză“ și publică sub pseudo�nimul Antisthius volumul paro�dic În genul… tinerilor. Își iadoctoratul în Drept în 1936. În1935 și 1937 publică împreună cuEmanuel Neuman studiile Essaisur une conception catholique du

Judaïsme și Illusions et réalitésjuives. Colaborează la „Libertatea“și la „Revista Fundațiilor Regale“.După război, publică pentru scurtăvreme în „Universul literar“, „Victo�ria“, „Tribuna poporului“ și, dinnou, „Revista Fundațiilor Regale“.Refuză să colaboreze cu noul regim.În 1960 este anchetat, apoi con�damnat în lotul Noica�Pillat la 12ani de muncă silnică. Trece prin în�chisorile Jilava (unde este botezatde părintele Mina Dobzeu), Gherlași Aiud. Eliberat în august 1964, vareveni după câțiva ani în lumea li�terară prin traduceri, medalioane,cronici etc. În 1972 termină primaversiune a capodoperei sale, Jurna�lul fericirii. Publică volume deeseuri și de critică foarte bine pri�mite, deși unele sunt puternic cen�zurate. Monah din 1980, rămâneactiv pe terenul eseisticii și al criti�cii. Se stinge la 30 martie 1989.

Olga Tokarczuk,Rătăcitorii

l Traducere din limba polonăși note de Cristina Godun


Un anatomist olandez din se�colul al șaptesprezecelea desco�peră tendonul lui Ahile secțio� nându�și propriul picior amputat.Inima lui Chopin călătorește clan�destin spre locul odihnei veșnice,dusă la Varșovia de sora lui preaiu�bită. O femeie trebuie să se întoarcăîn Polonia natală ca să�și otră�vească iubitul din ado les cență. Untânăr simte că o ia razna cândsoția și fiul lui dispar misterios întimpul unei vacanțe, apărândapoi ca și cum nimic nu s�ar fi în�tâmplat. Prin personajele sale șipoveștile lor, legate unele de alteleprintr�un fir narativ jucăuș�straniuși plin de revelații, Rătăcitoriiarată ce înseamnă să călătorești,să fii hoinar, un trup în continuă

mișcare nu numai în spațiu, dar șiîn timp. De unde suntem? Pe undeam trecut? Unde ne du cem?... seîntreabă întruna cel care călă �torește. Romanul Rătăcitorii dăsensuri acestor întrebări.

Olga Tokarczuk,Călătoria oamenilor

Cărții

l Traducere din limba polonăde Constantin Geambașu


„Barbarii nu călătoresc, ei seîndreaptă pur și simplu către oanume destinație sau invadeazăteritorii.“ (Olga Tokarczuk)

Fragment din volum: „A as�cuns Cartea într�un loc ce i s�apărut creat în acest scop: într�undefileu de munte, unde pustniciîn căutarea singurătății își con�struiseră o mică mănăstire. Lor le�a încredințat Cartea, promițân�du�și că se va întoarce abia dupăce îi va fi pregătit pe oameni pen�tru acceptarea ei... Alese șapte oa�meni înțelepți și demni și îm �preună cu ei întemeie Frăția, ceavea să se ocupe de reformarealumii și de pregătirea acesteiapentru schimbarea ce urma săvină. Dar în planurile mărețe alelui H.R.C. interveni, cum se întâm�plă de obicei, istoria. Se făcurădouă războaie unul după altul,apărură noi reformatori... Înce�pură persecuțiile, se aprinseră ru�gurile. Privind stelele și cercetândproprietățile materiei, oamenii seapropiau uneori la un pas de ade�văr, dar apoi anulau totul în fațanoilor camere de tortură ce apă�reau ca tarabele la iarmaroc.H.R.C. muri la Anvers, cu fața brăz�dată de zbârciturile amărăciunii.

Înainte de a se stinge, cu mâna tre�murândă, întocmi pe un petec dehârtie harta munților în care as�cunsese Cartea, cu speranța naivăcă marea învolburată a istoriei seva liniști, iar oamenii se vor ocupaîn cele din urmă de ceea ce estemai important.“

Olga Tokarczuk, născută înSulechów în 1962, este unul din�tre cei mai faimoși și mai iubițiscriitori polonezi contemporani.Este autoarea mai multor romane(printre care Casă de zi, casă denoapte, Călătoria oamenilor Căr �ții și Străveacul și alte vremi) șivolume de povestiri, traduse înmai multe limbi de circulațieinternațională. În 2018, Rătăcito�rii, romanul la a cărui lansare„The Bookseller“ afirma că OlgaTokarczuk este „probabil unuldintre cei mai mari scriitori înviață de care n�ați auzi“, a fost re�compensat cu Man Booker Inter�national Prize. Romanul Poartă�țiplugul peste oasele morților(2009) a fost transpus cinemato�grafic în 2017 de regizoarea Ag�nieszka Holland și a obținut Ursulde Argint la Festivalul Interna �țional de Film de la Berlin. Doi animai târziu a primit Premiul Nobelpentru Literatură 2018. SDC

4ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020opinii www.suplimentuldecultura.ro

În viața noastră nu ne mor doarpersoanele celebre și singure. Nemor și cei aflați în rând cu noi,apropiații. Ce învățăm din toateaceste treceri?

Unchiul acesta al meu nu erachiar un om ca toți oamenii, deși,pe de altă parte, e posibil ca toțiromânii să aibă cumva un unchiCostel al lor.

El era acel unchi. Îl știți.Pe Costel nici nu îl chema

Costel. Îl chema Anghel, dar nuștiu pe nimeni care să îi fi spus așa.În satul de bulgari unde s�a născutera acest obicei să îi dai copiluluiun nume la botez și să îi spui toatăviața altfel, ca să nu�l găseascămoartea, măcar cât e mic.

Pe unchiul Costel, fratele celmic al bunicului meu, moartea l�a găsit noaptea, în somn, la opt�zeci de ani. În ajun tocmai aflasecă va fi din nou străbunic, a muritușor și pesemne fericit.

L�am văzut în coșciug, cu unzâmbet sfidător pe chip. A muritașa cum a trăit, fără să primeascăordine. Mi�l pot imagina accep�tând moartea, dar făcând în așafel încât nemernica să știe că o ur�mează fără nici o plăcere, dinpură obligație de muritor.

Unchiul Costel n�a murit spo�vedit sau împărtășit, n�are nici oimportanță dacă a fost un om bunsau un om mai puțin rău, fiindcăsunt încredințat că a intrat trium�fător pe poarta raiului, cu mersulsău mândru și capul drept, fiind �că el n�a comis niciodată păcatulcel mai mare: el n�a deznădăjduit,el n�a hulit viața. Unchiul Costel afost viu până în ultima zi a viețiisale, ceea ce nu li se întâmplămultor oameni.

Mai departe mi�l pot imaginaîn fața porții raiului, care trebuiecă seamănă porților maramu �reșene de la curtea sa, e vară și un � chiul Costel e în pantaloni scurți,

la bustul gol, bea o țuică și râde deîngerii îmbrăcați frumos între�bându�i dacă merg să�și facă pozăde buletin.

Biografia unchiului Costelera banală. Dar felul în care el îșiumplea viața cu sens nu era delocbanal, era fantastic și merită câ�teva nuvele. Era inteligent, avea șibacalaureatul luat, a făcut la viațalui câteva gesturi fundamentalede frondă la adresa unei societățiconservatoare, a dus viața unuirebel care a tras lozul câștigător.

Într�o vreme, unchiul Costela fost ambulanțier la spitalul denebuni. Ducea nebunii de colopână dincolo, între ospicii și tra�tamente, uneori se mai întâmplasă mai scape un nebun pe drum șiunchiul Costel să�l caute noapteaprin păduri și găsindu�l să�l ia cubinișorul, cu o țigară Plugarul, cupromisiuni niciodată onorate căviața va merita trăită și la nebuni.

Altădată, unchiul Costel a

ajuns în trena meseriei sale toc�mai până în Libia lui Gaddafi. S�aîntors de acolo cu obiceiul de apurta aur la gât și cu ceva parale.Într�o vreme, după Revoluție, acondus o mașină Mercedes dinanii ’80, nemțească, adevărată. Îiplăcea să se facă remarcat și gene�ros să împartă vorbe amuzantecare să se ducă repede mai de�parte. V�ați întrebat vreodată cumarată oamenii care nasc bancu�rile? Unchiul Costel avea așa oputere a imaginației. Ceea ce spu�nea el se spunea mai departe –avea puterea de a pune diagnos�tice definitive.

Nu o dată a salvat viața babe�lor din sat, deschidea ușile spita�lelor cu dezinvoltură, cultivarelații și se mișca peste tot cu onaturalețe pe care nimeni n�a maiavut�o în familia noastră. Uneoripurta un halat pe care scria Doc�tor Crăciun, deși el doar conduceaambulanța. Nu contează.

De două ori a scăpat de can�cer (ultimul, cancer ca al lui Ero�feev, i�a luat vorbirea, cel maiînsemnat dintre harurile sale), arefuzat chimioterapia, nu i�a tre�buit lui așa ceva, ba chiar eraîncredințat că omul care știe cumsă bea o țuică poate să devină ne�muritor.

Și avea dreptate:unchiul Cos�tel și�a dobândit nemurirea încolțul său de lume și, dacă e ade�vărat că omul e măsura tuturorlucrurilor, unchiul acesta al meua fost cu adevărat un om mare, iardin viața noastră doar asta ră�mâne – un pumn de amintiri îna �inte să ne înghită țărâna.

Să nu uităm asta. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

La moartea unchiului Costel

Pentru unii întâmplările sunt defapt întâmplări cu cuvinte. Și elese pot povesti, deși nu se întâm�plă de fapt nimic.

Pe tabela electronică scrie că tre�nul ajunge la 11.00, ești pe peronla 11.00, dar nu se vede nici trenulși nici altcineva așteptând. E clarcă ar trebui să ai un moment deveselie. În primul rând, asta în�seamnă că ai încă încredere înmersul trenurilor, fie ele și dinOccident. În al doilea rând, astaînseamnă că ai încă puterea de aface încurcături banale, fără decare nu există descoperiri. Lainformații am dat de cineva carenu vorbea grozav engleză și caremi�a explicat situația, spunându�miîndatoritor următoarele cuvinte,la care tot reflectez de aproa pe olună: „trenul dvs. a fost anihilat“.

Cuvântul „anihilat“ este pentrumine principalul lucru care s�aîntâmplat în această călătorie. Amplecat de la informații copleșit,dar îmbogățit vizual cu tot felulde scenarii apocaliptice în care perând toate lucrurile la care ținerau vaporizate, începând cu fri�giderul. Sau poate trebuia să mi�lînchipui de fapt repezindu�se lamine, de la mare distanță, trimisdin trecut cu mașina timpului sămă înghită (mă refer la tren, nu lafrigider), o amenințare prevenitădin fericire de șimendiferul fla�mand? Și cum anume l�au anihi�lat? L�au micșorat cu o lanternămagică și l�au lipit sub o bucățicăde bandă adezivă? L�au tras pe olinie secundară care ducea înadâncul unei mine părăsite, ca petrenul de noapte cu miros detrandafiri, parcă dintr�o nuvelă a

lui Ioan Groșan? Eram în orice cazaproape sigur că n�a avut loc nicio luptă. Trenul nu s�a împotrivit;se simțea cu siguranță vinovat, saudoar obosit, „foarte“ obosit.

Cel mai probabil însă, vinaera a mea – iar vina asta ține degrabă și de încetineală. Căci ma�rele nostru dușman existențial,cel care ne consumă resurselecognitive rulând mereu în fundal,este întrebarea: dacă trenul plea �că la ora cutare, eu la ce oră ar tre�bui să plec din casă? Asta e între�barea, și nu alta. Pentru că dacărăspunzi corect, ai aflat și ce în�seamnă să trăiești ca și cum ai

avea tot timpul din lume, și ce în�seamnă să trăiești ca și cum tim�pul se termină mâine. Amândouăextremele sunt evident falimen�tare. Prima presupune dizolvareaoricărui proiect cât de cât ambi �țios într�o paranghelie a amână�rilor. A doua presupune un he �donism cu sufletul la gură, carenici măcar nu mai lucrează cuplăcerea, ci doar cu ambalajul ei.Așa�numita cale de mijloc aredintotdeauna un luciu banal, deparcă a avea oarecari rețineri în�seamnă automat a fi căldicel. Ce�ide făcut?

Dar nu s�ar putea să le avempe toate? Am citit prin 1988 credîn cartea mea preferată de geo�metrie, scrisă de matematicianulViorel Gh. Vodă, ceva ce țin minteși acum: de ce să tot zicem că geo�metria e știința de a raționa co�rect pe figuri greșite? De ce oaren�am raționa corect pe figuri co�recte? Adică, în cazul nostru, săînțe le gem de ce ne atât de greu săajungem prea devreme sau prea

târziu la aeroport sau la gară:pentru că o să începem să ne fa cem nenumărate reproșuriexis tențiale nelalocul lor. Dacăajungi să ai timp de pierdut îngară, o să te pui la zid ca risipitorși o să�ți spui că iată, te confrunțicu încă un semn că numai tu eștisursa ratărilor tale, nu alții, cummereu ți�e mai la îndemână săcrezi. Dacă ajungi în ultima clipă,o să te pui la zid ca panicard, pen�tru că ți�a fost atât de teamă căpierzi trenul ăla de parcă îți pier�deai viața – dispro porția frec�ventă între adrenalina noastră șimotivele ei.

(Trebuie să adaug și o notă –„șimendifer“ era termenul folositde turci pentru căile ferate la în�ceputul secolului 20, când se im�portau franțuzisme. Cum dicțio� narul cu care am învățat turca în primul an acolo data exact deatunci, am ajuns să folosesc de câ�teva ori cuvântul în Istanbul la în�ceputul secolului 21. Era cât pe�acisă fiu anihilat.) SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

Trenul dvs.

Există pe lumea asta lucruri carete fac să te simți brusc conserva�tor, înapoiat, retrograd, tom �bateră sau, oricum, depășit derealitate.

Și, pe deasupra, să�ți pui la în �doială inteligența – căci cândcitești un titlu de ziar și mintea țise blochează, cu siguranță nu tesimți foarte deștept. Titlul care m�a pus la grea încercare sunăcam așa: „Transgender man givesbirth to non�binary partner’sbaby with female sperm donor“sau, într�o traducere aproxi �mativă, „Bărbat transsexual“ (sau„transgen“, o diferență subtilă, darcritică) „naște un copil împreunăcu partenerul său non�binar cuajutorul unei donatoare despermă“.

Și uite�așa, dintr�odată toatecunoștințele mele generale de�spre reproducerea oamenilor și amamiferelor în general au foststrivite de tăvălugul noilor vremi.

Pur și simplu nu pricepeam. Cuma născut un bărbat, fie el și trans�gen? Care�i treaba cu partenerullui, soț ori soție ori ce�o fi, ceamestec are în toată povestea și lace ajută – sau cu ce deranjează –faptul că e non�binar, adică e...cum? Și, chiar admițând că băr �batul născător n�a reușit să convin �gă nici un alt bărbat să devinădonator de lichid seminal – ceea cee puțin probabil, dată fiind fai �moasa solidaritate masculină –, deunde va fi reușit să găsească în uni�versul biologic al mamiferelor odonatoare de spermă?

Apoi am început să citesc ar�ticolul propriu�zis și prima lec �tură nu m�a dumirit nicidecum.Când situația părea să se mailimpezească, apărea câte o frazăcare o încâlcea la loc. La un mo�ment dat jurnalistul menționa căpână și medicul care a asistat la naștere era transsexual sautransgen, ceea ce m�a blocat iar oclipă: ce rost are aici trans�genul

me dicului? După care am citit de�spre momentul culminant când„bărbatului i s�a rupt apa“ și gân�durile mi�au luat�o razna. Tot tex�tul începea să semene cu un soi dejocuri de inteligență sau cimili�turi, precum cea rostită de sol�datul Švejk al lui Hašek în fațacomisiei de recrutare. Știți genul:se ia un imobil cu apartament deînchiriat; la parter locuiește o fatăbătrână, la etajul întâi un bătrâncu gută și, în partea cealaltă, ofamilie cu un copil și un câine, laetajul al doilea un avocat neîn�surat și așa mai departe – și, aces�tea fiind știute, cum se numeabunica portarului?

Din fericire, după mai multeminute, am început să descâlcescițele poveștii ăsteia multisex. Lafinalul articolului se menționa căpartenerul non�binar al tatălui cetocmai născuse s�a declarat dis�pus să poarte în pântec următorullor copil. Deci e�o femeie, mi�amzis ușurat, o femeie ce nu se simte

femeie, nici bărbat, un non�binaroficial, dar la o adică, biologicvorbind... Și�oricum, n�avea nici olegătură cu nașterea propriu�zisă,era și ea/ el pe�acolo, ca partener.Tatăl ce născuse prin cezariană apovestit și el că renunțase cucâțiva ani în urmă la tratamentelecu testosteron pentru că încă maiavea instincte materne și spera caîntr�o bună zi să aibă un copil. Înplus, avea încă uter și ovare, ceeace simplifica treaba – deci era toto femeie, una care își dorea sădevină bărbat, dar ceva mai în�colo, după ce devenea mamă nu �mită oficial tată. În fine, dona� toarea de spermă era, evident, undonator ce voia sau urma sau erape cale să devină femeie, dar de �ocamdată nu era. Simplificat: ofemeie dintr�un cuplu de douăfemei a născut un copil prin in�seminare artificială cu spermadonată de un bărbat. Asta era biolo�gie. Faptul că femeia e pe cale sădevină bărbat și se declară deja

astfel, că donatorul e pe cale sădevină femeie sau se declară astfel șică partenerul celei/ celui dintâi sedeclară non�binar, fiindcă nu sesimte ceea ce este biologic, adică fe�meie (deși și�ar dori să se simtămamă) sunt lucruri care țin deja dealtceva:de cultura epocii, de ideolo�gia contemporană, care nu�i nea �părat rea sau greșită, dar, iată, ignorăcu superbie briciul lui Occam – sănu multiplici inutil entitățile.

Deși poate că nu inutil. Trăimîntr�o epocă în care putem fi oricene dorim sau orice ne simțim. Poatecă nu toți, dar măcar avem liber�tatea de a încerca. Iar sexul (saugenul) – cum ni s�a spus deja denenumărate ori – a devenit azi fluid.Numai biologia se încăpă țâneazăsă�și urmeze legile ei. SDC

5ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 opinii


RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Un bărbat e o femeie

Guvernul Orban a decis să�șiasume răspunderea pentru ale�gerea primarilor în două tururi.

Vreo surpriză? Da. Mulți credeaucă va fi ordonanță de urgență, nuasumare, de aceea soluția aleasăde liberali ridică semne de între�bare asupra seriozității demersu�lui. Specialiștii în drept spun căOUG era mai greu de atacat, fiindnecesară punerea în mișcare aAvocatului Poporului, care să ata �ce ordonanța la Curtea Cons ti �tuțională. Cum Renate Weber afost propusă de ALDE în funcția deAvocat al Poporului, iar ALDE aretot interesul să existe două tururi,probabilitatea ca demersul PNL săpice ar fi fost redusă. Posibil însă

ca juriștii liberali să fi detectatalte modalități prin care PSD ar fiblocat varianta cu două tururi laprimari dacă guvernul ar fi apelatla OUG.

S�a ales în schimb asumarearăspunderii, iar în acest caz PSDare două opțiuni: fie își vede detreabă, fie depune moțiune decenzură. Dacă își văd de treabă șinu încearcă blocarea alegerilor îndouă tururi, liderii PSD vor filuați cu fulgi cu tot de primarii so�cial�democrați.

Nu europarlamentarele, nicimăcar prezidențiale n�au intere�sat cu adevărat baza partidului. Cipăstrarea privilegiilor în terito�riu. Pentru că acolo se împarteputerea locală, în județe se daucontracte și funcții. Nici un pri�mar PSD nu�și dorește două tu�ruri, pentru că ar fi bătaie de capcu realegerea lor, iar riscurile arfi uriașe. Cu un PSD care mai de�grabă îi trage în jos, edilii social�democrați încep să tremure. Ceșanse are un primar PSD de oraș,spre exemplu, să mai câștige unmandat știind că în urban compo�nenta politică are o influență

mult mai mare decât în rural?Nici edilii comunelor nu pot staliniștiți, câtă vreme partidul abiaatinge 20 la sută în sondaje lanivel național. De unde să vinărestul de voturi în al doilea tur?De la ALDE? De la Ponta? O fi su�ficient? Tipul ăsta de calcule și�lfac și primarii. Indiferent că facparte din PSD sau PNL. Însă par�tidul cel mai afectat este PSD.

Dacă va urma moțiunea decenzură, aceasta va fi depusă lapresiunea teritoriului. Dacă nuvin acum cu moțiune, Ciolacu,Stănescu și toți cei care vor funcțiiîn partid vor fi măturați la congre�sul PSD programat la finele iernii.

Foarte probabil, PSD va de�pune moțiune, având ca aliat șiUDMR. Însă cele două partide nudispun de majoritate în Parla�ment, tot mai au nevoie de câtevavoturi pentru a bloca demersul li�beralilor.

Întrebarea e dacă PNL vapune umărul la moțiunea PSD.Pentru că dacă moțiunea trece,atunci se deschide drumul cătreanticipate. Cu alte cuvinte, PNL le transmite celor din PSD că

oricum ar da�o, tot social�demo �crații sunt cei care pierd. Dacăbagă capul în nisip și acceptăschimbarea sistemului de vot lalocale, PSD va pierde masiv pri�mari. Dacă PSD își ia rolul în se�rios și depune moțiune, atunci seanun ță bătaie pe listele partidu�lui la anticipatele care astfel de �vin inevitabile.

Pe de altă parte și PNL îșijoacă în aceste săptămâni viitorulpolitic. Dacă reușesc și cu antici�patele, și cu două tururi la pri�mari, atunci liberalii sunt pe caimari. Posibil însă ca planul să iasădoar pe jumătate, cum la fel deposibil este ca liberalilor să nu leiasă nimic. În acest caz, PNL se vaduce spre toamnă către alegerilela termen nu doar cu povara gu�vernării, ci și cu decontul pentruo acțiune politică prost gândită.

Impactul mișcărilor politicedin aceste zile nu va afecta doarPSD sau PNL, ci și partidele mici.Toți actorii politici care se chinuiesă atingă pragul de 5 la sută artrebui să tropăie de fericire. Cualegeri la primării într�un singurtur, formațiunile mici aproape

n�au nici o șansă. În două tururilucrurile se schimbă, pentru cănu doar primii doi clasați con�tează, ci și locurile trei, patru sauchiar cinci. Am văzut destulesituații în care doi consilieriobținuți într�un oraș (adică 5 lasută!) pot aduce unui partid unpost de viceprimar.

Dar ce te faci tu, partid de 5 lasută, dacă localele se țin în aceeașizi cu parlamentarele? Votul se vapolariza, iar campania de la localeva fi eclipsată de cea pentru parla�mentare, pentru că mai impor�tante sunt salariile, pensiile șialocațiile decât dezbaterile despresemafoare și praful de pe stradă.

Nici USR�PLUS nu are motivede bucurie, chiar dacă a cerut in�sistent două tururi la primării.USR nu are primari, iar PLUS abiaîși încheagă structurile în terito�riu. Dacă peste locale mai vin șiparlamentarele, alianța USR�PLUS ar putea înregistra scorurimai mici decât cele arătate azi desondajele de opinie.

Vin zile interesante, chiar de�cisive pentru configurația politicăa următorilor patru ani. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Anticipate plus două tururi sau doar vis liberal?

6ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020muzică www.suplimentuldecultura.ro

CĂTĂLIN SAVARUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

Concertul de Anul Nou2020 de la Viena. AfacereaRadetzky-MarschNeujahrskonzert aînsemnat anul acestamuzica familiei Strauss,150 de ani de la con -strucția Musikverein,debutul unui tânăr șef deorchestră, Beethoven 250,marșuri, aplauze și, ca deobicei, o mare de flori. Așaa fost concertul de AnulNou din prima zi a lui2020, una care va rămânenotabilă nu doar pentrudirijorul Andris Nelsonsolist la trompetă înPostillon Galop, ci șipentru „denazificarea“unei partituri esențiale dinprogramul tradițional.Ediția 2020 va rămâne înistorie pentru afacereaRadetzky-Marsch.

Orice cronică a concertului de în�ceput de an de la Viena e împă�nată cu cifre, de la număratulzecilor de mii de flori din sală și amilioanelor de telespectatori dinlume, la sutele de mii de exem�plare de CD�uri și DVD�uri vân�dute de această mașină muzicalăde făcut bani. Cum se explică, din�colo de cifre și marketing, succesulformidabil al tradiției straus sienedevenite și o afacere extrem deprofitabilă? Foarte simplu: efer �vescența unui nou început, gla�mour, ritualul imuabil al valsu �rilor și polcilor familiei Strauss,calitatea indiscutabilă a orches�trei și prezența unui dirijor de re�nume în sala de aur inundată deflori. Și televiziunea, invenția carea transformat concertul vienezdin fiecare 1 ianuarie în cel maiurmărit eveniment clasic din lu �me, un spectacol care aduce liveîn o sută de țări atmosfera electri�zantă de la Musikverein, celebreleinterludii dansante ale baletuluioperei vieneze și imagini idilicecu o Austrie de carte poștală.

În prima zi a lui 2020, concer�tul de Anul Nou de la Viena a fostdirijat în premieră de letonul An�dris Nelsons și urmărit de o sutăde milioane de persoane prin in�termediul transmisiunii oferite deEBU cu cincisprezece camere defilmare, două macarale și imagini4k high definition. Dar, dincolo deaudiențe și aura mitologică, edițiade anul acesta va rămâne în istoriepentru „denazificarea“ celebruluiultim marș din program, bisulfinal tradițional pe care publiculîl însoțește întotdeauna cu aplau �ze ritmice entuziaste. glamour�ulcelui mai iubit concert clasic altimpului nostru ascunde un tre�cut tenebros. Afacerea Radetzky�Marsch de anul acesta e prețulplătit unei lungi perioade de tă�cere. Unul destul de mic.

EȘAFODAJUL DEZVRĂJIRIIUNEI CULPE INSTITUȚIONALE

Johann Joseph Wenzel, conte deRadetzky, feldmareșal mort în 1858n�are nimic de�a face cu nazismul. Afost un general al imperiului Caseide Habsburg, ale cărui campanii l�au transformat într�un erou națio �nal. Johann Strauss�tatăl l�a făcutnemuritor, dedicându�i în 1848marșul care�i poartă numele, dupăvictoria de la Custozza împotrivarevolu ționarilor italieni. Cum mar �șurile sunt o chestiune ereditară laaustrieci, Radetzky�Marsch op. 228„la Marseillaise a conservatorismului

austriac“ – cum a nu mit�o scriito�rul Joseph Roth – a devenit și imnneoficial la meciuri ale naționaleide fotbal.

În secolul XIX, compozitorulLeopold Weninger, un bun mese �riaș în ale aranjamentelor muzicale,a reorchestrat o versiune mai pom�poasă a sa, cu mai multă percuție șialămuri defalcate, pe care o știm as�tăzi cu toții. În 1932 Weninger de�vine membru al Nationalsozialis�tische Deutsche Arbeiterpartei(NDSAP), pentru care a produs nu�meroase muzici triumfale și chiarimnul oficial al partidului național�socialist, Horst�Wessel Lied. De�abia anul acesta, la începutul aces tor„new Twenties“, ca o concesie făcutăcriticilor, conducerea Filarmoniciidin Viena a ales să re nunțe laorchestrația Weninger. E al doileagest important din eșafodajul dez�vrăjirii unei culpe institu ționale,după retragerea în 2013 a unor im�portante distincții acordate unormuzicieni naziști și numeroaselescandaluri generate de refuzul des�chiderii arhivelor pentru jurnaliști,istorici și cercetători de către Wie�ner Philarmoniker. Și mai ales ac�ceptarea adevărului istoric, unadevăr despre care regretatul Vic�tor Eskenasy a scris deseori chiaraici, în paginile „Suplimentului decultură“.

Nu cred că pentru cei care auurmărit concertul din 1 ianuarie„noul“ marș Radetzky a sunat „de�nazificat“. De fapt, diferențele între

aranjamentul arhicunoscut și n oua versiune – despre care con�ducere Filarmonicii vieneze spunecă a descoperit�o în arhivele ră�mase multă vreme inaccesibileoutsiderilor – sunt destul de greude sesizat. Chiar și pentru cei careștiau că vor asculta o nouă versiune.Doar o ureche exersată sau unmuzician profesionist a pututdesluși cu limpiditate modifică�rile:o bună întrebare ar fi de ce nus�a optat pentru partitura scrisăde chiar Johann Strauss tatăl, carea fost folosită o singură dată, în2001, de dirijorul Nikolaus Har�noncourt. Comentariile despreafacerea Radetzky au curs pro șicontra pe rețelele de socializare,dar și în presă, cu inepțiile ine�rente ale jurnaliștilor care cred căpluralul instrumentului numitcorn e „cornuri“, care n�au pierdutocazia de a se pronunța în aceastăpoveste cu cântec, în ritm de marș.

ȘI MUZICA, ȘI OAMENII AU NEVOIE DE ADEVĂR

Dar nu orchestrația și faptul că s�ar fi renunțat la timpane, trianglusau glockenspielul din Radetzky�Marsch e cea mai mare problemăa concertului de la Viena. Dincolode valsuri și flori, Neujahrskonzerte incontestabil un eveniment in�ventat de naziști. Primul concertde Anul Nou s�a auzit la Musikve�rein chiar după ce Austria a fostanexată de Germania hitleristă:pe31 decembrie 1939 gauleieterulnazist al Vienei von Schirach a datindicații să fie organizat un con�cert pentru „Kriegswinterhilfs �werk” (efortul de susținere a răz� boiului din campania de iarnă) cuun program din valsuri și polci deJohann Strauss fiul, pentru a re�monta moralul populației.

Muzica dinastiei Strauss afost de altfel importantă pentruteoriile ariene, nu doar în cazulcreațiilor orchestrale, ci și în ceprivește opereta, care, conformideologiei timpului trebuia „sal�vată“ din brațele impure ale de �cadenței franceze. Ce a urmat e

consemnat în arhivele ce încep săse deschidă lento�lentissimo: în1943 jumătate de orchestra emembră în NDSAP (un procentmai mare ca la Berliner în acelașian!), au loc epurări anti�semite,muzicieni ai orchestrei mor în la�găre de concentrare sau ghetouriși, din anii ’50�’60 până în azi,liniștea inconfortabilă s�a așter �nut peste arhive și conștiințe. Caun amănunt, una dintre puținelefotografii păstrate cu orchestra fi�larmonicii din Viena în perioadanazistă e una cu un concert laBucurești (!) în 1941, sub baghetalui Hans Weisbach.

Pentru toate astea, oare artrebui să dispară Concertul deAnul Nou de la Viena și toate ar�hivele cu Karajan, Abbado, Klei�ber, Mehta, Mutti, Maazel, Ozawa,Jansons, Georges Prêtre, Baren�boim, Welser�Möst, Duamel, Thie�lemann și Andris Nelsons diri� jând Neujahrskonsert pe 1 ianua�rie? Nu, bineînțeles, la fel cum nutrebuie să dispară creațiile unorWagner sau Șostakovici pentru căau fost apreciate de Stalin sauHitler! Și�ar pierde Viena fanii pe1 ianuarie dacă am afla mai multedespre membrii naziști ai orches�trei de acum opt decenii? Nu, cusiguranță. Dar Die Wiener Philar�moniker ar trebui să�și deschidăfinalmente toate arhivele și să ac�cepte adevărul, chiar dacă e incon�fortabil și costă mult mai mult.Pentru că, dincolo de toate, și mu�zica, și oamenii au nevoie de ade�văr, indiferent cât de fericiți ne vaface sau nu și de�acum înainte mu�zica familiei Strauss, în amesteculde incertitudine și efervescențăvalsantă din prima zi a fiecăruinou an. Prosit Neujahr! SDC

© T

erry

Lin

ke

Filarmonica din Viena

© A

rhiv

a U

llste

in, G

erm

ania

Mica vacanță dintreani mi-a îngăduit cevamai mult timp liber,pe care l-amconsumat cu folosurmărind câtevadintre filmele de pelista Globurilor de Aurși, acum, de pe cea aOscarurilor.

Nu despre producțiile în sine îmipropun să scriu, ci despre o si �tuație care ține de interpretare,întrucât în două dintre ele am ur�mărit actori ce întruchipează o ti�pologie specială: celebrități dinprezent. Contextul creativ în cares�au aflat protagoniștii și meca�nismele activate pentru a ajungela performanțe salutate de publicși de critici merită un ochi analiticorientat spre proces și dificul �tăților pe care le ridică.

Principala provocare e cumsă intri în pielea cuiva cunoscutde întreaga lume și, mai ales, să îipari plauzibil celui pe care�l joci.

Taron Egerton a fost alesdintr�o lungă listă să fie EltonJohn în filmul autobiografic lan�sat pe piață în 2019, Rocketman.Proiectul are ceva vechime, reali�zatorii afirmând că a durat aproa �pe 12 ani până când scenariul să seașeze pe liniile de veridicitateașteptate și să capete nota defini�torie pentru o biografie deloc rozîn multe dintre nodurile ei. Starulbritanic nu a dorit să edulcorezenimic, nici să așeze surdine pe mo�mente complicate din povesteapropriei vieți, asumându�și adevă�ruri care l�au marcat, precumabsența iubirii din familia în carea crescut, alcoolul, drogurile etc.

FUNDAMENTALE SUNTASEMĂNAREA FIZICĂ ȘICAMELEONISMUL

Elton John spune că ideea era catonul general să fie „în stilul încare a fost viața mea:haotic, amu�zant, nebunesc, oribil, strălucitor,tenebros“ și a cerut ca filmul săaibă „și un pic de stranietate“. Nu

a stat pe platouri, dar a avut uncuvânt important de spus în dis�tribuirea lui Taron Egerton. Fun�damentale sunt asemănarea fizi �că și cameleonismul, iar găsireacelui mai indicat interpret e mi�siunea directorului de casting.

Taron Egerton avea datele ex�terioare, iar anumite detalii aufost puse în valoare prin străda�nia celor de la machiaj și coafură.Când l�a auzit cântând (în co�loana sonoră a filmului, hiturilesunt susținute de Egerton), EltonJohn a știut că opțiunea e per�fectă. Restul construcției de per�sonaj i�a revenit interpretului.Care și�a făcut temele: i�a studiatsubiectului real mersul, mimica,detalii ce țin de expresivitateacorporală, felul de�a reacționa,contradicțiile, set de însușiri obli�gatorii pentru a�l face credibil.Cei doi s�au întâlnit de mai multeori, au stat de vorbă, Elton John i�a oferit sugestii și informații, aavut și câteva obiecții în privințaliniilor de dezvoltare interpreta�tivă, dar le�a lăsat lui Egerton șiregizorului Dexter Fletcher liber�tatea de�a decide.

Un izvor direct de documen�tare au fost jurnalele lui EltonJohn, la care Taron a avut accespentru a�și aprofunda observa�rea. Rezultatul final a mulțumitpe toată lumea. „Egerton a captu�rat ceva din mine“, zice excentricavedetă rock, deși recunoaște că nue confortabil să se uite la sine pemarele ecran.

O INTERPRETARE CAREATINGE PROFUNZIMILEINTERIORITĂȚII

Dificultatea de�a întruchipa o ce�lebritate a fost și mai mare încazul lui Antonio Banderas, înDolor y gloria. Partitura atribuităse plasează la granița biograficu�lui cu ficțiunea, regizorul căruia îidă viață fiind, în fapt, un alter�egoal lui Pedro Almodóvar. Care a re�gizat filmul. Filmul din film esteproiecția unei priviri retrospec�tive a lui Almodóvar asupra unormomente din trecutul personal.Alegerea lui Banderas nu a fostîntâmplătoare, cei doi artiști fiindvechi colaboratori și prieteni.

Banderas a lucrat cu Almodóvarîncă de la primul său film, în anii’80, iar imaginea de latin lover cucare cinematografia americană l�a asociat a fost abandonată într�o interpretare care atinge profun�zimile interiorității. Confruntareacreativă a lui Banderas cu imagi�nea regizorului care�l coordo�nează din spatele camerei de luatvederi a fost pariul acestei pro �ducții ce se află pe lista celui maibun film străin al lui 2019 și pecea a rolului principal masculin,la Oscaruri.

„La început am fost puțin te�mător, pentru că însemna să joc opersoană pe care o cunosc de maibine de 30 ani, cu care am îm �părțit o îndelungată relație profe�sională și o îndelungată priete� nie“, declara Banderas unei pu �blicații de specialitate. „Dar mi�amdat repede seama cum să ies dinîncurcătură: să mă țin de scena�riu, de dragul vieții. O imitație m�ar fi distanțat de nucleul pro� ducției, de scopul ei artistic.“ Imi �tarea lui Almodóvar (care se aflala doi pași!) nu era o rezolvare.Scopul fundamental era de a con�tura, în limitele misterului impusde scenariu, un personaj care săredea mintea și sufletul persona�jului sursă.

REACȚIA MODELULUI

Principala probă a reușitei într�unproiect ca cele de mai sus nu estenumai reacția criticilor și a fani�lor, ci, mai ales, a modelului deportretizat. La vizionarea lui Roc�ketman, Elton John a fost impre�sionat până la lacrimi. Printrealtele, la scena în care mama, tatălvitreg și bunica lui cântă I wantlove în interiorul casei de la peri�feria Londrei de la finalul anilor’50. Cel puțin așa a declarat pentrureporterii de la „The Guardian“.

La Dolor y gloria, Almodovara fost încântat de drumul imagi�nativ găsit de Antonio Ban de�ras și l�a ghidat cu tact pe acesttraseu autoimpus. Traseu care i�aadus actorului un important pre�miu la Cannes și care�i va adăuga,poate, o statuetă în seara acordă�rii distincțiilor Academiei Ameri�cane de Film. O merită. SDC

7ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 teatru


ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Cum să joci o celebritate a prezentului OLTIȚA CÎNTEC

DATUL ÎN SPECTACOL

8ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020interviuwww.suplimentuldecultura.ro

ALINA VÎLCAN

HOMERIC. Cum au prins viațăCiptoreanca, Mărmănjica, Pan-telimon, Despina și Lambru Bă-leanu, lumânărarul și cafegiul,toate aceste personaje pline defarmec? Cum a început pentrudumneavoastră cel mai nou ro-man pe care îl semnați? Și,bineînțeles, cum a apărut muzi-calitatea lui aparte, acel ritmcare ține mai degrabă de poezieși pe care reușiți să îl susțineți pe330 de pagini de roman?

Pe Ciptoreanca am descoperit�oîn urmă cu niște ani, când i�amcitit testamentul. În doar câtevacuvinte simple era cuprinsă oviață de om pasional, care trăisecu intensitate bucuriile libertății,într�o lume de sclavi. Și am vrut s�o țin minte așa cum era la ti ne �rețe, pe când învârtea Bucureștiulpe deget. Tocmai de aceea, în

Homeric ea nu este decât un pre�text pentru celelalte personaje:misterioasa dispărută.

Dar povestea s�a născut din �tr�o preocupare mai veche a mea,legată de traiectoria creatoruluide povești. De la anonimul Ho �mer, orb și incert ca situare so�cială, s�a produs un salt uriaș laautorul de azi, care�și trăiește cuexacerbare rolul, acceptându�seca urmaș isteric al acelor dictatoriobsedați de cultul personalității.Homeric este un roman desprenume și despre sociopatiile lui. Întimpuri vechi un pictor face por�tretele vanitoșilor. El este cel carehotărăște cine sunt eroii mahala�lei. Numai că hotărârile lui suntdecise de banii pe care îi poate dafiecare. De la acest punct al va �nității, povestea mea urcă spre

zilele noastre, când un om fărănume gestionează adevărata me�morie a grupului. Trăim într�untimp egolatru, iar în Homericm�am oprit asupra simptomelorlui, vizibile cel mai bine înatracția pasională dintre doi oa�meni. Dorința exacerbată de�a fiiubit, de�a intra în grațiile uneianumite persoane explică cel maibine istoria în care trăim.

Cât privește ritmul, am încer�cat să�l țin în acord cu cele patruperspective ale romanului – înce�putul e oarecum epopeic, dar po�vestea finală se derulează mini �malist, respectând linia confesiu�nii contemporane.

ÎNTOARCERI ÎN TIMP. Este, șiaceasta, una dintre acele întoar-ceri în timp cu care v-ați

obișnuit cititorii, iar timpul alesși acum, ca și în alte romane, caMâța Vinerii sau Manuscrisul fa-nariot, este perioada fanariotă.Ce vă atrage către acest timp?

Interesul meu pentru fanarioțieste subiectiv, determinat de bio�grafia mea balcanică. Dar în Ho�meric nu e propriu�zis o întoar� cere. Timpul istoric este vag, iarpovestea se petrece în zilele noas�tre. Nu este ceea ce se cheamă unroman de epocă.

BUCUREȘTI. Pădurea Cotroceni,strada Brezoianu, mahalauaGorgani sunt spațiile-reper alecărții. Cum de v-ați oprit, deaceastă dată, aici? Și apoi cât deofertant este Bucureștiul dinpunct de vedere literar pentruromanciera Doina Ruști, în ce

constă magia orașului pentru

dumneavoastră?

Orice oraș are mistere, dar mai cuseamă cel în care trăiești. Pe prinanii ’80, Bucureștiul este orașulmeu, iar dacă n�ar fi avut un Gor�gan, probabil că l�aș fi inventat.Dar s�a întâmplat să existe unul,nu departe de Cișmigiu, o movilăenigmatică, pe lângă care Dâm �bovița trece plină de reverii. Bu �cureștiul din romanele mele estearealul în care mă mișc și se de �senează în funcție de emoțiilemele. Străzile sale sunt cele careîntr�un fel sau altul mă fac să�miaduc aminte gustul adevărat al li�teraturii.

APROPO DE MAGIE. Ce înseam-nă magia pentru dumneavoas-tră în literatură?

Uneori se întâmplă ca acele perso�naje existente doar în mintea noas�tră să coboare, pentru o clipăin fimă, din bula lor plutitoare. Iaraceastă întâlnire electrică te face săte simți intangibil. Cam de aici în�cepe iluzia, devine posibilă evada�rea, se produce faptul vrăjitoresc.

COTIDIAN. Cum arată o zi obiș -nuită pentru dumneavoastră?Citeam că scrieți zilnic două pagini.

De regulă, dimineața scriu litera�tură. Când nu lucrez la un roman,scriu povestiri sau pagini dintr�oposibilă carte. După ce�mi fac unceai verde, mă așez turcește pe ca�napea și privesc grădina, cerullarg. Nu se văd decât păsările sauuneori, rar de tot, câte o siluetătraversând o terasă îndepărtată.Stau la etajul 8, iar peretele din �spre sud este din sticlă. După untimp, când ceaiul se răcește, deve�nind bun de băut, iau laptopul șiscriu cam două pagini.

Restul zilei e făcut din lucruriprozaice și dintr�o agitație ma�ximă. Dar orice aș face, am înminte o poveste, un roman. Vor�besc cu prietenii, dar în gândurilemele se află personajele viitoare.

INTERVIU CU SCRIITOAREA DOINA RUȘTI

„Trăim într-un timp egolatru,iar în Homeric m-am opritasupra simptomelor lui“„Am început să învățalfabetul, pe ascuns,mâzgălind Odiseea“,își amintește aziDoina Ruști vorbinddespre timpul în careabia descoperea tex -tele scrise. Să fie oareîntâmplător că celde-al zecelea romanal său este Homeric(Editura Polirom,2019)? Vă propunemo incur siune înuniversul romanesc și personal al Doinei Ruști.

9ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 interviu


Mereu a fost așa. Mama avea im�presia că n�o ascult, că nu�i acordsuficientă atenție. În realitate,lumea mea a fost întotdeauna so�licitantă, iar eu m�am aflat în cen�trul ei, parte a fiecărei aventuri.

CELE ZECE ROMANE. V-aș pro-pune următorul joc: dacă ar fi săvorbiți despre fiecare dintrecele zece romane de până acumîn câte o singură frază, cum arsuna aceste fraze?

Romanul de debut (Omulețul ro �șu, 2004) aduce o poveste de iu�bire pe net, deconstruită, readusădin planul faptelor trecătoare îninima fantasticului, într�un felcontinuată cu Zogru (2006), și elpersonaj născut în zona crepus�culară, dintre viață și moarte. Pri�mul roman, Fantoma din moară(2008), publicat însă ca a treiacarte, ar putea fi numit romanulrevoltei mele comuniste, iar Li�zoanca (2009) ilustrează propor �țiile mutilării pe care�am supor �tat�o cu toții în comunism. Unvolum de povestiri fantastice,scrise în anii tinereții, legate întreele, a primit numele Cămașa încarouri (2010). A urmat un mani�fest în favoarea scrisului – Patrubărbați plus Aurelius (2011). Ur�mătorul roman (Mămica la douăalbăstrele, 2013) povestește de �spre intrarea în noua eră, postli�terară. În Manuscrisul fanariot(2015) am plâns la mormântul li�teraturii, iar cu Mâța Vinerii(2017) m�am aliniat la viața ac�tuală, încercând să�i învăț regu�lile. Prin Homeric (2019) m�amstabilizat, cum se zice azi – suntdeja în faza asumării. El mi�a per�mis să mă întorc la Cămașa în ca�rouri, de unde am și reluat unpersonaj, pe Iane Farmacistu.

O AMINTIRE. Cum vă amintițiazi de timpul când abia des -copereați cărțile, de poveștilecopilăriei? Cum a început dra-gostea dumneavoastră pentrutextele scrise?

Curiozitatea mea n�avea margini:scotoceam după cărți, care ori�cum erau peste tot în casa noas�tră. Cele pentru copii se aflau însalon, dar biblioteci uzuale eraucam în orice încăpere, inclusiv pebalcon. Și în afară de astea, aveam

și o cameră transformată în bi�bliotecă, pe care de la un timp auînceput s�o închidă cu cheia, derăul meu, pentru că răscoleamtotul. Căutam poze, dar eram inte�resată și de literele aliniate ca niștearmate, mai ales începuturile decapitol mă fascinau. Luam câte ocarte și�alergam la bunică�mea, să�mi spună exact despre ce eravor ba, ce se ascundea în spateleno ianului de cuvinte, și de fiecaredată aveam sentimentul că nu�mispune tot, că�mi ascunde cele maiinteresante detalii. Deși ea eraprincipalul meu cititor. De obiceiîmi citea din romanele pe care leavea în lectură în acel moment,ceea ce era pentru mine absolutfascinant, nu se compara, ca expe �riență, cu basmele plictisitoare pecare mi le citea mama sau cu poe�ziile exaltate recitate de tata.

Într�o dimineață toată fami�lia își povestea visul de pestenoapte, era una dintre acele zileîn care viitorul arăta înfricoșătorși dement. Până și eu avusesemun vis tenebros. Și�am vrut să�lspun, dar după prima frază, au în�ceput să râdă de mine, chiar șimama, ceea ce mi�a așezat o du�rere atât de mare în suflet, încât omai simt și�acum. Nu mă credeau,puneau la îndoială rătăcirile meleonirice. Și cum se adunaseră maimulte nemulțumiri, am începutsă învăț alfabetul, pe ascuns, mâz�gălind Odiseea. Încercuiam lite�rele pe care le învățam, făcândinvestigații, punând întrebăripersoanelor dispuse să stea devorbă cu mine. Voiam să scriu, săpovestesc acel vis pe care familiamea nu�l ascultase. Dar pe mă�sură ce trecea timpul, visul meuse îndepărta, înlocuit de altele,încât nu l�am mai scris niciodată.

LUMEA. Vă numărați printrescriitorii români care se pot lău-da cu cărți traduse în nu puținelimbi. Și iată că, în felul acesta,cititori din spații mai apropiatesau mai îndepărtate, precumChina sau chiar Chile, descope-ră un univers romanesc cât sepoate de românesc. Care suntprincipalele satisfacții ale scrii-torului care călătorește prinlume alături de cărțile sale (delumea lui)?

Călătoriile lărgesc perspectivaasupra lumii, îți schimbă planu�rile de multe ori. Dintre cititoriicare�au ajuns la mine prin inter�mediul traducerilor, se află unstudent din Roma care mi�a spuscă Zogru i�a schimbat viața. Avenit la un eveniment al meu doarca să�mi spună acest lucru. Nuvoia autograf, nu�l interesa să măcunoască, ci își dorea ca eu să știuacest lucru. Deși am multe legă�turi, pe mai multe continente, în�tâlnirea cu acest cititor m�a im �presionat cel mai mult. Impresiilelui de lectură mi�au folosit dupăaceea și adeseori când scriu, îmivin în minte. Limba este o barieră,dar faptul că scriu romane în carepovestea contează foarte mult,ușurează legăturile. Există și altfelde extensii. De pildă, un numeprecum Iulica a căpătat pentrumine altă valoare, după ce amaflat că o berlineză a dat numeleacesta fetiței sale, după un perso�naj din Fantoma din moară. I sepărea mângâietor și exotic.

GENERAȚII. Cum vedeți litera-tura tinerei generații de azi, de la noi?

Există un interes mare pentru me�seria de scriitor. Am citit cărțibune, dar și multă confesiune su�perficială. În ultimul timp mi�autrecut pe sub ochi câteva manus�crise interesante, ceea ce mă facesă sper că în momentul acesta seridică un nou val de scriitoripreocupați de atmosferă, de stil,de schimbare.

SCRIITORII. Care sunt acei scrii-tori pe care îi admirați în moddeosebit, de la care considerațică ați avut cel mai mult deînvățat?

Sunt mulți. În primul rând litera�tura greco�latină, apoi Dante,Ben venuto Cellini, Balzac, rușii,Joyce, Faulkner, Céline, sud�ame�ricanii, Döblin, Durrell, Folco, Co�etzee, Murakami, Bolaño ș.a.

LEGENDELE LOCULUI. În cărțiledumneavoastră obișnuiți sărecurgeți la o mitologie autoh-tonă pe care nu mulți scriitori ofolosesc, deși trăim într-o țarăbogată din acest punct de vede-re. Cum ați descrie acest labora-tor de lucru al scriitorului, încare operează cu legendele lo-cului? Cum se împletesc docu-mentarea și transpunerea aces-tor legende în pagini de roman?

Am făcut școala la Iași, unde, tre�buie s�o spun, exista în rândurileintelectualității de�atunci un dis �preț declarat față de folclor. Eram

prin liceu și adeseori duminicamergeam la universitate, unde sețineau conferințe. O dată a venitCicerone Poghirc, cred că cel maicult om dintre câți mi�a fost dat săvăd. Avea o minte sclipitoare șiemana la fiecare cuvânt ceva mo�lipsitor, care te făcea să depui ju�rământ pe altarul câte unei idei.Conferința era desigur despre ră�dăcinile sanscrite ale unor cu�vinte, dar cum în sală se afla șiPetru Caraman (în ultimii săi anide viață), discuțiile de după con �ferință, care erau și cele maiașteptate, au luat�o spre folclor șispre imaginarul românesc, cu ooprire lungă și polemică asupradracului, ca personaj și cuvânt.Acesta a fost momentul în care euam început să citesc cărțile de fol�clor ale secolului al XIX�lea, celemai multe interzise pe vremea aia.Iar Cicerone Poghirc se afla însubsolul acestei pasiuni. Nu măinteresează tipologiile simbolicesau categoriile creative, ci mesa�jele ascunse în apologuri sau îndescântece, acele atitudini perenecare alimentează veridicitateaunei povești. Uneori, în câte uncuvânt care pare inventat, păstratdoar prin cărțile de folclor, se as�cunde o poveste lungă, parteesențială a istoriei mari. Așa s�aîntâmplat cu mărmănjel (straniu,vrăjitoresc), din care descindeMărmănjica mea din Homeric. Le�găturile sunt infime, dar spiritulunei vorbe s�a dezvoltat epic.

UN MOMENT-CHEIE. Dacă ar fisă alegeți cel mai important mo-ment de la debutul dumnea-voastră ca scriitoare și până azi,care ar fi acela și de ce?

Apariția romanului Fantoma dinmoară (2008) mi�a adus confir�marea ca scriitor.

VOCEA. Probabil că cei mai mulțidintre cititorii unei singure cărțide-a dumneavoastră ar putearecunoaște un roman de DoinaRuști chiar și fără să vadă coper-ta (numele autoarei). Dacă ar fi săvorbim despre stil, despre voce,cum a fost în cazul dumneavoas-tră procesul acesta? V-ați găsitîncă de la început această mar-că? Știm că scrieți literatură cumult înainte de a publica.

Am avut perioade în care am expe�rimentat diverse stiluri. Prin liceumă fascina discursul discontinuu,oralitatea dirijată și făceam res�crieri după Faulkner. Textualismuloptzecist mi s�a părut întotdeaunafacil, l�am ocolit. În interiorul ma�nierismului însă m�am delectatuneori. Apoi, am avut o lungă pe�rioadă anticalofilă, evidentă maicu seamă în proza scurtă, dar și înZogru, Lizoanca, Mămica la douăalbăstrele, Logodnica. Și�acum îmiplace scrisul obsevațional, neutru,dar și fraza subiectivă, ca înOmulețul roșu, Fantoma din moa �ră, Manuscrisul fanariot.

Pentru mine literatura e un actintim, ludic și provocator. Prin ur�mare sunt genul de scriitor preocu�pat de secrete, de topografia la� birintului ficțional. Îmi primesc ci�titorii histrionic, bucurându�măcând descoperă mesajele pe care le�am ascuns pentru ei. Există o ca�tegorie de căutători, la care țin mult.

În Homeric am început ma�nierist și�am sfârșit cu un capitolde notație, pentru că într�un fel,acest roman este o poveste despremegalomania auctorială. Dar întoate aceste joculețe, se află voceamea adevărată, fidelă promisiuni�lor pe care le�am făcut primilormei cititori: să nu trișez.

SCRIITOR ÎN ROMÂNIA. Ce ebine și ce e mai puțin bine în a fiscriitor în România mileniului III?

E bine că poți să publici orice, ori�când. Tot astea pot fi și rele.

CA PROFESOR UNIVERSITAR.Ce le-ați spune (sau obișnuiți săle spuneți) tinerilor care își do-resc să scrie? Ce e important?

De obicei le spun tinerilor să nuurmeze nici un sfat. Nimic în lumenu se compară cu aventura, cu des�coperirile pe cont propriu. Sfatu�rile înțelepților sunt doar pentrumomentele de depresie și niciatunci nu sunt de vreun folos. SDC

Homeric este un roman desprenume și despre sociopatiile lui.

Pentru mine literatura e un act intim,ludic și provocator. Sunt genul de scriitor preocupat de secrete, de topografia labirintului ficţional.

10ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020cartewww.suplimentuldecultura.ro

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

Importanța acestui volum nuconstă în faptul că adună așa�zisultimele poezii, desene (autopor�trete) și schițe ale lui LeonardCohen. Nu sunt ultimele poeziiscrise, de vreme ce numeroasesunt datate 1980, 1985, 2003, 2012și așa mai departe. Volumul însăpoate fi neîndoios considerat unmanifest postum, care comple�tează și închide (sau poate nu?)un parcurs literar căruia puțin îilipsește să devină canonic. Fla�căra este așadar conștient și asu�mat „ultimul prinos“ al unui autorcare s�a considerat înainte deorice poet, privind această vocațieca pe „o misiune de la D�zeu“(chiar așa: mission from G�d, înoriginal), scrisul fiind chemareasa cea mai autentică. Și singuraconsolare.

În cazul lui Leonard Cohen,putem afirma fără dubii că ceacare îi aduce notorietatea maiîntâi este cariera literară: Let UsCompare Mythologies (1956), TheSpice�Box of Earth (1961), The Fa�vorite Game (1963) și Flowers forHitler (1964). Abia în 1967 a lansatprimul album de muzică, Songs ofLeonard Cohen.

Textele reunite în acest ultimvolum au fost alese și chiar ordo�nate de Cohen înainte de a muri înnoiembrie 2016, la vârsta de 82 deani. Iar pentru el chiar a reprezentat

o ambiție deosebită această cule�gere, căci în ultimele luni de viațăa avut o unică rațiune de a exista:să definitiveze acest proiect. Rei�terând mărturia lui Adam, mana�gerul lui Leonard Cohen, RobertKory, declara că flacăra și felul încare cultura noastră îi amenințăstingerea au fost preocuparea sacentrală.

POETUL ARE MEREU CEVA DE SPUS SAU DE MĂRTURISIT

Cohen rămâne și în aceste paginiun artist atent la scena lumii, dez�gustat de transformarea culturiipop în simplă afacere muzicală,lipsită de conținut (Kanye Westnu e Picasso): „Kanye West nu ePicasso/ Eu sunt Picasso (...) Eusunt Dylan�ul oricărui domeniu/Eu sunt Kanye West�ul lui KanyeWest/ Kanye West�ul Marii pseu �domutații a gargaroculturii“ (bull �shit culture, în orig.). Versurile demai sus aparțin unui poem scrisca reacție la comentariile rappe�rului american Kanye West făcuteîn 2015 la Oxford, care se confesapublic afirmând că, dacă nu s�arfi dedicat muzicii, ar fi ajuns un aldoilea Picasso sau chiar mai mult.

Discursul de recepție de la de�cernarea Premiului Principe de As�turia, în 2011, completează ima �ginea pe care Leonard Cohen opropunea despre sine ca poet. Pa�radoxal, ideea unui premiu pentrupoezie i�a indus un sentiment rela�tiv ambiguu, nu departe de cel al

imposturii: „Mă simt așadar ca unfel de șarlatan acceptând un pre�miu pentru o activitate pe care nuo stăpânesc câtuși de puțin“. E celpuțin ciudat, din partea unui omcare era în mod autentic modest,afirmând că poezia vine din tr�unspațiu pe care „nimeni nu�l stăpâ �nește și nimeni nu�l poate cuceri“.

De asemenea, a subliniat odată în plus afinitatea și atașa �mentul pentru poezia lui Fede�rico García Lorca, cea care l�aajutat să�și găsească o voce, să sedefinească, mai mult chiar – să îșidefinească un eu, „un eu care seluptă pentru propria sa exis tență“.Influența lui García Lorca asuprapoeziei lui Cohen poate fi observatăși în Take This Waltz (1986, 1988), o versiune elegantă – îmbogățită cu noi imagini și elemente suprarea�liste – a poemului Pequeño vals vie�nés, din volumul Poeta en NuevaYork. Cohen mărturisea că viziuneatranscendentală a lui Lorca l�a în �vățat că poezia poate fi atât profundăși pură, cât și populară.

CĂLUGĂRUL ZEN DIN TOATE POEMELE

O mare parte din poeme suntpline de remușcări și de recu �noașteri ale unor eșecuri. Ele con�stituie un discurs final și elibe� ra tor, impregnat de intimități revelatoare, parcă negândite ni�ciodată spre a fi publicate. Lec�tura acestui volum este o expe� riență nu doar estetică. Poate fichiar dureroasă, căci găsim aiciexprimată „marea și inevitabilaînfrângere care ne așteaptă petoți“, despre care trebuie LeonardCohen reu șește să ne vorbească„după cele mai stricte norme aledemnității și frumuseții“.

Prin intermediul poeziei,Leo nard Cohen s�a luptat cu preamultă onestitate cu suferința șidurerea, vorbind (cântând?) me �reu despre efemeritatea vieții șiiubirii – nu numai în ultimii ani,

după cum bine ilustrează selecțiadin Carnete –, alături de care așmenționa poemele:Urmărind do�cumentare despre natură, Ceea cefac („Nu că mi�ar plăcea/ să tră�iesc în hoteluri/ într�o țară caIndia/ și să scriu despre D�zeu/ șisă alerg după femei/ Dar astapare să fie/ ceea ce fac“), Cântarestrăveche, Mă rog pentru curaj,Lumea semiperfectă, Amin, Ara�tă�mi unde, Bezna, Dement să teiubesc, Te�am iubit vreodată, Maibeznă vrei, în timp ce Cariera meareprezintă rezumatul complet șisuccint: „Atât de puțin/ de spus/Atât de urgent“.

Ca un posibil reproș la adresaeditorului, aș afirma că textele defață meritau reunite între coper�tele unei ediții bilingve. Nu pen�tru că Leonard Cohen ar fi in� traductibil, ci pentru că opțiuniletraducătorului sunt uneori discu�tabile, as usual. Mai ales că nume�roase versuri reunite în acestvolum au dat naștere ultimeloralbume, Old Ideas (2012), PopularProblems (2014), You Want It Dar�ker (2016) și Thanks for the Dance(2019), fiind deci foarte cunos�cute. Pe cel din urmă album seregăsește și Listen to the hum�mingbird (Ascultă colibriul):

„Ascultă mintea Domnului/ Ce e,dar se abține“. Aici, Cohen – călu�găr zen încă din 1996, cunoscutsub numele Jikan (Cel tăcut) șiasociat riguroasei mișcări RinzaiZen – face referire la Dumnezeufoarte specific: „Listen to the mindof God which doesn’t need to be“.Traducerea nu este necesar inco�rectă, dar perspectiva este preaatenuată, disipată. Insist: voceadin poemele lui Cohen este unafoarte profundă și aparte. De alt�fel, albumul preferat al lui Cohen,Various Positions, din 1984, re�flectă o zicere zen: „A Zen man hasno attachments“. Spiritualitatealui Cohen poate contraria, prinsincretismul ei, dar ea face ca sănu existe ruptură între muzică șiscris, traducând tradiția iudaică aunității inseparabile dintre Legeascrisă și Legea orală. De aseme�nea, Frumoșii învinși (ed. rom. Po�lirom, 2003) exploatează ideeaconform căreia spiritul hrăneștecorpul, iar carnalul hrănește ze �nul spiritual. SDC

Leonard Cohen, Flacăra, traducerede Florin Bican, prefaţă de AdamCohen, ediţie de Robert Faggen și Alexandra Pleshoyano, Polirom, 2019

Poezia ca vocație Te aștepți să găsești în aceste scrieri ale lui Leonard Cohen ardoare,pasiune, neliniște. Și asta din simplul motiv că fiul lui, Adam Cohen, teavertizează în prefață că: „Scrisul era motivul pentru care exista. Erafocul de care se îngrijea, flacăra cea mai însemnată pe care o alimenta.Ea nu s-a stins niciodată“. Poemele degajă mai degrabă liniște șiacceptare, sarcasm și ironie. Și multă înțelepciune.

11ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 actualitate


După nominalizările la PremiileOscar, anunțate în 13 ianuarie,care au survenit nominalizărilorasociațiilor profesionale de laHollywood și Premiilor Globul deAur (anunțate în 6 ianuarie), s�arpărea că bătălia pentru Oscarulpentru Cel mai bun film s�a res�trâns la două titluri – Once UponA Time In Hollywood, de QuentinTarantino, și sud�coreeanul Para�site, de Bong Joon�ho.

IULIA BLAGA

Ambele au fost lansate la Festiva�lul de la Cannes anul trecut, undes�au întrecut în Competiție, și deunde Parasite a plecat cu la Palmed’or, iar filmul lui Tarantino cubuza umflată.

Acum, după cum bine apreciapublicația americană „IndieWire“,cele două filme sunt cele mai în �dreptățite să ia cel mai importantOscar, fiind considerate favoritedintr�o listă de patru filme care, pelângă nominalizarea la Oscarulpentru Cel mai bun film au fostreținute și pentru premiile aso �ciațiilor producătorilor, regizorilorși actorilor (pentru întrea ga dis �tribuție). Pe această listă se mai aflăThe Irishman, de Martin Scorsese,și Jojo Rabbit, de Taika Waititi (fil�mat în Cehia cu directorul de ima �gine român Mihai Mălaimare Jr.,care, din păcate, n�a fost nominali�zat la Oscarul pentru imagine).

Dacă ar fi să riscăm o pre dic �ție, am spune că Oscarul pentruCel mai bun film se va duce la fil�mul lui Tarantino, care nu doar căvorbește despre show�business(temă preferată pentru AcademiaAmericană de Film), dar e genulde film capabil să placă și publi�cului larg, și esteților. Nu în ulti�mul rând, e american.

La categoria Cel mai bun filmau fost mai fost reținute în afară defilmele lui Tarantino și Bong: 1917(de Sam Mendes, care a luat Glo�bul de Aur pentru cea mai bunădramă), Ford vs. Ferrari (de JamesMangold, decizie surprinzătoare),

Jojo Rabbit, Joker (de Todd Phi�lips), Little Women (de Greta Ger�wig), Marriage Story (de NoahBau mbach) și The Irishman.

Cele mai multe nominalizări(11) le are controversatul Joker,care și�a lansat cariera la Veneția,unde a primit Leul de Aur, și caree de așteptat să îi aducă lui Joa�quin Phoenix Oscarul de inter�pretare (după Globul de Aur).Câte zece nominalizări au primitfilmele lui Tarantino, Mendes șiScorsese, în vreme ce Jojo Rabbit,Marriage Story, Parasite și LittleWomen au câte șase.

Nominalizările lui Parasite,inclusiv la Cel mai bun film, Re gie,Scenariu original și Film in ter �național, sunt o mare surpriză –filmul nu e producție americană,dar sunt explicabile prin neaștep �tatul succes de casă al filmului –24 milioane de dolari încasări înSUA și 100 de milioane de dolariîn întreaga lume. Probabil că Os�carul pentru Film internaționalnu are cum să�i scape. Dacă ar luaOscarul pentru Cel mai bun film,ar face istorie. Să nu uităm căanul trecut, alt film sud�coreean,Burning, de Lee Chang�dong (maibun ca Parasite), a ajuns doar pelista scurtă la categoria care peatunci se numea Film vorbit înaltă limbă decât engleza. Cine�maul sud�coreean nu are doarcineaști de valoare, ci și resurse,dovadă că Parasite a beneficiat depromovarea necesară în Americapentru a intra în cărți la Oscaruri.

Două nominalizări are Dolory gloria, de Pedro Almodóvar,reținut la categoriile Film inter �național și Actor rol principal(Antonio Banderas, pentru primadată nominalizat, bravo lui). Al�modóvar are deja două Oscaruri,pentru scenariu original (Hablecon ella, 2003) și Film vorbit în altlimbă decât engleza (Todo sobremi madre, 2000).

FĂRĂ CADOUL DE CRĂCIUN

O altă mare surpriză e filmul ma�cedonean Honeyland, de Tamara

Kotevska și Ljubo Stefanov, nomi�nalizat în premieră la Film inter �național și Documentar de lung �metraj. Niciodată n�a mai avutMacedonia, țară cu două milioanede locuitori, două nominalizări laOscar. Cehii sunt și ei în delir decând s�a anunțat că Daughter/Dcera, care e de fapt filmul de ab�solvire al studentei FAMU DariaKashcheeva, a fost nominalizat laAnimație scurtmetraj. Alt film eu�ropean nominalizat e CorpusChristi de Jan Komasa, reținut lacategoria Film internațional, darpolonezii sunt deja obișnuiți (!).

Din păcate, Cadoul de Crăciun,de Bogdan Mureșanu, nu a fost no�minalizat la Scurtmetraj ficțiune.Rămâne cu recordul de a fi fostscurtmetrajul românesc cu celemai multe premii inter na ționale șicare a ajuns cel mai departe laOscar, adică pe lista scurtă.

E un an al surprizelor și pen�tru că Netflix, care în 2014 a avuto singură nominalizare (pentruThe Square, de Ruben Östlund), asărit la 15 anul trecut (mai alesdatorită lui Roma de Alfonso Cu�arón) și a ajuns acum să dominetopul distribuitorilor, cu 24 de no�minalizări, urmat de Sony Pictu�res cu 20, Walt Disney cu 17 șiWarner Bros. cu 12. Surprinzător,

Frozen II, care e în primele locuriîn box�office�ul mondial al anuluitrecut, n�a fost nominalizat la Ani �mație lungmetraj (așa cum s�a întâmplat la Globurile de Aur). Înschimb, pe listă au intrat anima �țiile Netflix I Lost My Body și Klaus.

A 92�a ediție a Premiilor ofe�rite de Academy of Motion Pic�ture Arts and Sciences (AMPAS)este de bun augur pentru cuplulalcătuit din regizorii Noah Baum�bach și Greta Gerwig, ale cărorfilme au împreună 12 nominali�zări și care se bat pentru cel maimare trofeu. Presa americană esupărată însă, deoarece Gerwig n�a fost nominalizată și la Regie(așa cum s�a întâmplat cu prece�dentul ei film, Ladybird, în 2018)și consideră că regizoarele au fost„snobate“ în acest an, nominaliză�rile la regie rămânând ultimulbas tion al supremației masculine.

Tot presa americană specu�lează că ar fi posibil ca Baumbachși Gerwig să plece acasă fiecare cucâte un Oscar de scenariu – Ger�wig pentru scenariu adaptare,Baumbach pentru scenariu origi�nal (deși în categoria lui Taran�tino pare greu de învins). Rea �min tim că Oscarul pentru Cel maibun film e votat de toți membriiAMPAS, iar celelalte premii de

fiecare secție în parte (regizorii vo�tează Oscarul pentru regie șamd).

Cele mai disputate categoriisunt, ca în fiecare an, cele de in�terpretare, și ca în fiecare ancâțiva nefericiți rămân pe dina�fară, chiar dacă au avut prestațiifoarte bune. După părerea noas�tră, la categoria Rol principalmasculin Leonardo DiCaprio (OnceUpon A Time In Hollywood) și Jo�nathan Pryce (The Two Popes)puteau să le fi făcut loc lui AdamSandler (Uncut Gems) și TaronEgerton (care are deja Globul deAur pentru Rocketman). SlavăDomnului că n�a fost ChristianBale nominalizat din nou!

Brad Pitt (Once Upon A TimeIn Hollywood ), însă, nu prea arecum rata Oscarul pentru rol se�cundar masculin, mai ales că aprimit deja Globul de Aur.

La Rol principal feminin,unde e de așteptat să câștige (ca laGloburile de Aur) Renée Zellwe�ger (Judy), au rămas pe dinafarăJennifer Lopez (Hustler), LupitaNyong’o (Us) și Awkwafina (TheFarewell). În schimb, Scarlett Jo�hansson, până mai ieri fără nici onominalizare la Oscar, s�a trezitpeste noapte cu două – pentru rolprincipal (Marriage Story) și rolsecundar (Jojo Rabbit).

Cynthia Erivo (Harriet) e no�minalizată în premieră la Rol prin�cipal feminin, salvând turma într�oediție care amenința să fie din nouacuzată că discriminează profesio �niștii de culoare (vezi scandalul#OscarSoWhite din 2016).

Cei 8.469 membri ai Academieitrebuie să voteze acum câș tigătorii.Are vreo importanță că 20% dintreei sunt neamericani și că 32% femei?Vom vedea în 9 februarie. Ceremo�nia are loc mai devreme decât pânăacum și nu va avea nici un fel degazdă, doar prezentatori intro dușide announcer. Motivul e au diențatot mai scăzută pe care gala trans�misă de ABC a avut�o în ultimii ani,ceea ce a determinat postul de tele�viziune să ceară Academiei să scur�teze gala. S�au prins și ei că „Pasulscurt lungește viața“. SDC

NOMINALIZĂRILE LA OSCAR – SURPRIZE ȘI PREDICȚII

Once Upon A Time inHollywood sau Parasite?

Once Upon A Time In Hollywood, de Quentin Tarantino

12ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Diana Bădica și Iulian Bocai, laureați ai Galei Tinerilor Scriitori, ediția 2020La ediția a X�a a Galei TinerilorScriitori/ Cartea de Poezie aanului 2019, organizată de Pri�măria Municipiului Bucureștiprin Muzeul Național al Litera�turii Române și asociația EUROCULTURART, cu sprijinul Minis�terului Culturii, au fost acor�date: Premiul Tânărul Poet alanului 2019, Premiul TânărulProzator al anului 2019, PremiulTânărul Scriitor al anului 2019și Premiul Cartea de Poezie aanului 2019.

Juriul ediției din acest an a fostformat din trei critici literari,laureați ai edițiilor 2012, 2014 și2015: Bianca Burța�Cernat, An�dreea Răsuceanu și Cosmin Bor �za, amfitrionii Galei fiind DanMircea Cipariu și Ioan Cristescu.

Premiul Tânărul Prozator alanului 2019 i�a revenit Dianei Bă�dica pentru romanul Părinți, apă�rut în colecția Ego. Proză, iarIulian Bocai pentru romanul Con�stantin, publicat la Editura Poli�rom în aceeași colecție, a fostdistins cu Premiul Tânărul Scrii�tor al anului 2019.

Bianca Burța Cernat: „Mă bu �cur să fiu aici. Cartea Dianei Bă�dica ne îndreptățește să credemcă după multe acumulări a venitvremea în care copiii anilor ’80�’90 scriu o proză acută desprelumea lor și a părinților lor, de �spre probleme ale unei epoci pecare prozatori mai maturi le�autratat tezist și emfatic. Cartea Dia�nei Bădica e despre lumea unuioraș de provincie, lumea blocului

proletar, e un tip de literatură decea mai bună calitate, despre pro�letariat sau alte categorii de mar�ginali, o literatură care surprindeumanul, cu subtilitățile unorcom portamente aparent bizare.Cartea Dianei Bădica construieșteo lume, rotund și credibil. O adoua calitatea a Dianei Bădica eaceea de a scrie credibil și com�plex despre lumea pe care ocreează. O felicit pe autoare șiaștept cu entuziasm să�i citesc șivolumele viitoare“.

Diana Bădica: „Sunt foarteonorată să câștig acest premiu.Sunt copleșită de tot ce vine cătremine, iar pentru un autor tânăracest lucru este perfect“.

Romanul Părinți a obținut șiPremiul Sofia Nădejde pentru Li�teratură Scrisă de Femei, ediția2019, la secțiunea Proză.

Romanul descrie viața uneifamilii dintr�un orășel de provin�cie care se confruntă cu moarteaunuia dintre cei doi copil. Încer�cările familiei de a se adapta lanoua situație coincid cu transfor�marea societății românești, ceamai mare parte a acțiunii fiindplasată în perioada postcomu�nistă. Ioana Negrilă, eroina roma�nului, este o fetiță prinsă întreîntâmplările copilăriei, neputințade a�și ajuta fratele și nevoia de atrece peste moartea lui. Împreunăcu Tudor, un vecin de vârsta ei, în�cearcă să afle ce s�a întâmplat cufratele ei, mort la un centru de

îngrijire a persoanelor cu diza �bilități, dar nu reușește să găseas �că nici o pistă verosimilă. Lumeacartierului, familia extinsă, dete�riorarea relației dintre părințiaduc resemnarea în fața morțiiabia în perioada adultă.

Diana Bădica a colaborat laromanul colectiv Moș Crăciun &Co. (Editura ART, 2012) și a debu�tat cu volumul de poezie Enșpemii de dimineți (Casa de pariuriliterare, 2014). A publicat prozăscurtă în revistele „Iocan“, „Fami�lia“ și „Observator cultural“, pre�cum și articole în „Dilema veche“și „Decât o Revistă“.

Cosmin Borza: „Două argu�mente principale au stat la bazaalegerii făcute: primul constă înfaptul că această carte răspundeunei obsesii a societății româ �nești, răsturnând o serie de clișeeprin care ea a fost tratată: tran �ziția comunistă. Iulian Bocai oferăo radiografie foarte așezată, foar �te acută, deloc acuzatoare laadresa unui posibil trecut, darfoarte critic la ce numim astăzipiață liberă. O a doua calitate: ro�manul care prezintă Bucureștiianilor 2000 se construiește pebaza a doi protagoniști pe care îigăsim reprezentativi pentru ceeace înseamnă democrația. Autoruleste și eseist, cercetător, îi putețigăsi în revista «Transilvania»niște eseuri foarte lucide despreînsemnările culturale din Româ�nia postdecembristă“.

Iulian Bocai: „Mulțumesc, Cos�min Borza. Am scris cartea astacumplit de greu, când am termi�nat�o m�am simțit ușurat, nu sa�tisfăcut. Premiul acesta a fost luatde o groază de lume bună și măsimt onorat să mă aflu lângă ei.Așa că, mulțumesc încă o dată“.

Iulian Bocai este și câștigă torulConcursului de Debut al EdituriiPolirom din 2018, cu romanul Ciu�data și înduioșătoarea viață a luiPriță Barsacu, care i�a adus în 2019și Premiul pentru Debut al revistei„Observator cultural“, precum șiPremiul Festivalului Primului Ro �man de la Chambéry, Franța.

Constantin este povestea ex perienței lui Mihai, un tânăr stu�dent venit din provincie la București,acasă la cel care îi închiriază o ca�meră pe perioada studiilor:ToaderConstantin. Apartamentul dărăpă�nat al acestuia este locul unde sepetrec o serie de întâmplări tragi�comice, ai căror protagoniști suntchiriașii săi, oameni de tot felul, cupovești de viață dintre cele mai di�ferite și mai interesante, care tră�iesc într�un București poate preapragmatic și uneori chiar ostil.Constantin este el însuși o poveste,care nu se lasă însă descoperităprea ușor, nici chiar de „bunulchiriaș“ Mihai. O carte despre Bu �cureștiul real, despre oamenii careîl populează și, în cele din urmă,despre viață așa cum e ea, descrisăcu un fin spirit de observație și simțpsihologic. SDC

Editura Poliromorganizează Concursulanual de debut, ediția2020, secțiunea ProzăManuscrisele participante laconcurs (fără CV) vor fi atașateunui e�mail, creat cu acest prilej,și trimise la adresa:[email protected], până pe data de 20martie 2020.

Adresa de e�mail poate fimottoul volumului, un frag�ment din motto sau titlul căr ții.Exemplu: [email protected]/gmail.com etc.

E�mailul și manuscrisul ata �șat nu vor conține numele con�curentului – cazul contrar ducela descalificare.

Manuscrisele trebuie să ai băminimum 150.000 de semne

(caractere + spații). Sunt acceptateși manuscrise ale autorilor care aufost incluși anterior în antologii sauau publicat în volume colective.

Câștigătorul concursului vafi anunțat în cursul lunii aprilie,pe adresa de e�mail de pe care afost trimis manuscrisul, iar re�zultatul va fi făcut public în cur�sul ace leiași luni.

Premiul pentru manuscrisuldeclarat câștigător constă în pu�blicarea și lansarea acestuia laTârgul de Carte Bookfest 2020.

Nu se acceptă manuscrisefără diacritice. Manuscrisele ne�publicate vor fi șterse. SDC

13ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 opinii


La finalul articolului de săptă�mâna trecută am făcut o consta�tare – nu cred că inedită – decare am rămas eu însumi sur�prins. Cel mai celebru concert datde Pink Floyd a fost la Pompeii,1972, fără nici un plătitor de bilet.

Cel mai vizionat – la Veneția, în 15iulie 1989, urmărit de circa 100 demilioane de spectatori, grațietransmisiei televizate via satelit întoată lumea. Ambele cu intrareagratuită! Contextul în care muni�cipalitatea melancolicei localităția supervizat spectacolul seamănăbinișor cu șușanelele de pe la noi,pompos numite „zilele orașului“.În fapt, Festa del Redentore, carese ține la jumătatea lunii iulieîntru celebrarea terminării ciu�mei din 1576, este mai importantăpentru oamenii locului decât Car�navalul dinaintea Postului Mare.Acela pare destinat turiștilorsnobi și altor gură�cască dispuși

să azvârle sume însemnate pe ni�micuri sclipicioase. A face dinSăr bătoarea Mântuitorului un felde chermeză aducătoare de profitli s�a părut multor venețieni oblasfemie. Apoi, desfășurarea unuiconcert rock grandios în PiațaSan Marco, așa cum se preconizainițial, însemna „un asalt contraVeneției, ceva ca invazia barbari�lor în oraș“, după opinia compe�tentă a multor arhitecți. Marescandal între consilieri. Demisiilede după tărăboi ale celor care, în

frunte cu primarul, au insistat și�auobținut aprobarea spectacolului,n�au scos la iveală machiaverlâ�curile comise. Au demonstrat doarfuncționarea minimală a demo �crației, chestiune cam necunos�cută pe plaiurile mioritice...

Stafful Pink Floyd a făcut toti�a stat în putință ca să înlesneascăaplanarea „ostilităților“. Problemaprincipală se datora vibrațiilorproduse de sunetul quadrafonic,al cărui volum ridicat la nivelulcerut de concertele în aer liberputea provoca dislocarea marmu�rei de pe monumente și surpareazidurilor aflate într�o stare avan�sată de degradare.

Astfel, scena a devenit pluti�toare, amplasată în lagună peniște barje legate între ele și anco�rate, iar amplificatoarele s�au re�glat la 60 din 100 decibeli. Vreo150.000 de spectatori au fostacolo, pe străzi, pe clădiri, în gon�dole, bărci, iahturi, vaporașe, bal�coane sau cățărați pe statui. Înurma lor au rămas peste 300 detone de gunoi, 500 metri cubi desticle goale și cutii de băuturi, plusmirosul de urină de pe lângă ziduri,

deoarece serviciul de salubritaten�a făcut față (nici spate!), iar am�plasarea W.C.�urilor ambulante s�a dovedit un... fâs! Una peste alta,totuși, cum au consemnat diversedeclarații, toată lumea s�a distrat.Mai puțin, desigur, locatarii afec �tați de invazie.

Am beneficiat și eu de specta�col mulțumită transmisiunii tele�vizate a „fraților“ de peste Dunăre.Nici azi nu pot să uit cum, invitatsă privim împreună, prietenul Mi�tică, tăbăcar în vremea aia (azigeamgiu de lux în Italia), era șocatși enervat că la bulgari se poatevedea „balșaia grupa Pinca Floi �da“ (așa pronunțase crainicul,anunțând festinul). Pe tiz îl amu�zau și figurile tâmpe ale câtorvaspectatori, la fel de comprehen�sivi față de eveniment precumvițelul la poarta nouă. În aceatoamnă am obținut o casetă videotrasă direct din satelit de cineavea acces la asemenea mijloaceși am păstrat�o ca pe�o relicvă depreț până am găsit un DVD, neofi�cial manufacturat.

Apariția recentă completeazăun gol, dar nu stinge așteptările

sectei pinkfloydienilor camu (m) �flați. Concret: sunetul vine doarstereo, iar imaginea 4:3, cu multecadre suprapuse, nu foarte binealese. Este curățată corect de „pu�ricii“ tipici filmării TV, însă lipsităde frumusețea restaurării vivide.Hilar amănuntul că bateristulNick Mason intră în prim�plan demai puține ori decât trioul vocalfeminin de background. Lista pie�selor nu diferă esențial de a pre�cedentului Delicate Sound ofThunder. Neajunsurile să explicetârzia editare?

E drept, literele genericuluisunt colorate roz! Și artificiile dinfinal generoase. Greu de ratat așaceva! SDC

Veneția rozalie

Cei care își amintesc schimbareamiilor de ani, de la 1 la 2, proba�bil că țin minte și amenințareaapocalipsei digitale.

Pe 31 decembrie 1999, la miezulnopții, calculatoarele erau pro�gramate să creadă că trec în 1900,un defect care a devenit cunoscutsub numele de Y2K. Așa cum bineștim, până la urmă nu s�a întâm�plat nimic catastrofal. Până la în�ceputul acestui an, când Y2K avenit să își ia revanșa.

În primele zile ale lunii ia�nuarie 2020, angajați ai primărieidin New York mergeau din parco�metru în parcometru, încercând

să repare manual o eroare careapăruse la trecerea dintre ani:parcometrele refuzau plata cucardul, deoarece programele lorinterne le spuneau că se află înanul 1920.

Tot „1 ianuarie 1920“ scria șipe primele facturi emise în acestan ale firmei de cablu americaneCox, în timp ce o întreagă linie decase de marcat poloneză nu maireușea să tipărească chitanțe, dincauza aceleiași erori care a trimisaparatele cu o sută de ani în tre�cut. De o problemă similară au

fost afectate la începutul acestuian și o serie de jocuri pe calcula�tor, precum și toate calculatoareleApple care rulau sistemul de ope�rare Mac OS 8 – e drept – vechide 22 de ani.

Vinovatul pentru toate acesteprobleme a fost uitatul Y2K, carereușit să provoace probleme 20ani mai târziu. Motivul adevărateste mai puțin tehnic și mai multpoetic, având legătură mai de�grabă cu felul în care oamenii ve�deau atunci anul 2020 ca fiindfoarte departe.

Din punct de vedere strict teh�nic, acea panică a lui Y2K a apărutdin cauza felului în care calcula�toarele memorau datele, folosinddoar două cifre. Anul 1998, deexemplu, era exprimat doar ca fiind98, ceea ce însemna că atunci cândvor ajunge la anul 00, acesta urma săfie interpretat ca 1900, și nu ca anul2000. Con secințele puteau fi deza�struoase, ducând la prăbușirea ma �jorității sistemelor informatice.

Au existat oameni care s�aupregătit pentru supraviețuire, con�struind buncăre, crescând ham�steri pentru a�și sigura consumulde carne în apocalipsă sau re �nunțând la toată averea și plecândîn Israel, pentru a întâmpina acolosfârșitul lumii. Acum ne uităm cuun pic de jenă spre isteria acelui an,știind că nu au apărut problememajore, dar datorăm asta celor careau reparat atunci situația.

Cel mai frecvent tip de repa �rație de atunci, folosit în 80% din�tre situații, a fost însă o peticire:în loc să rescrie tot codul, s�a folo�sit doar o modificare temporară,care instruia calculatorul ca da�tele formate din două cifre de la

00 la 19 să fie interpretate cu 20 înfață (adică anul 2000, respectiv2019), iar de la 20 încolo să fie in�terpretate în continuare ca anul1920 sau mai mult. Soluția a fostuna ieftină, dar a fost și dictată deconvingerea că până îndepărtatulan 2020 lucrurile se vor schimbaoricum foarte mult, codurile vechivor fi depășite, iar lumea va se�măna mai puțin cu realitatea lui1999 și mai mult cu filmele SF.

De exemplu, pelicula SF Îna �poi în viitor se petrecea parțial în2005, un viitor imaginat cu mașiniși plăci de skateboard zburătoare.Acțiunea din Blade Runner, un altSF clasic, din 1982, era plasată în2019, o lume în care roboții deve�niseră atât de avansați, încât erauaproape imposibil de diferențiatde oameni. Puțini își închipuiaucă în acel viitor aflat la distanță oparte din sisteme informatice aveausă ruleze coduri vechi de două�treidecenii.

Următorul an în care e posibilsă apară o problemă asemănă�toare va fi 2038, dar nu este cazulsă ne facem griji. Se vor ocuparoboții. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Nu lăsa pe mâine ce puteai face în 1999

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 202014


Moartea ultimului Tolkien

Cine mai erock în HallOf Fame?Trupele de rock The Doobie Bro �thers și T.Rex, formația de newwave Depeche Mode, rockerii in�dustriali de la Nine Inch Nails,rapperul The Notorious B.I.G. șidiva R’n’B Whitney Houston aufost aleși pentru a fi introduși înacest an în prestigioasa Rock AndRoll Hall Of Fame.

În același timp, onoarea a fostrefuzată unor trupe mari ale roc�kului care deveneau eligibile în2020, precum Judas Priest, Motör�head, Soundgarden, Thin Lizzy, PatBenatar, Dave Matthews Band, MC5sau Todd Rundgren. Judas Priest,de exemplu, considerată una dintre

cele mai mari formații heavy me�tal din istorie, este eligibilă din1999m dar intrarea i�a fost refu�zată până acum în Rock And RollHall Of Fame. „O astfel de in �stituție a fost fondată tocmai peactivitatea unor trupe ca JudasPriest“, a comentat unul dintrechitariștii formației, Ritchie Faulk �ner. „Să nu incluzi Priest este oglumă proastă.“

Un artist sau o formație devineeligibil(ă) pentru Hall of Fame la 25

de ani de la lansarea primului al�bum. Nominalizările la Rock AndRoll Hall Of Fame stârnesc tot maimulte controverse printre faniimuzicii rock. Veterani precum Ju�das Priest, Iron Maiden sau Mo�törhead încă nu au fost „aleși“, darGuns N’Roses, mult mai tânără, afost introdusă în primul an în carea deveni eligibilă. KISS, eligibilădin 1999, a intrat în Hall of Fameabia în 2014, iar Deep Purple, eli�gibilă din 1993, abia în 2016. SDC

Christopher Tolkien a fost păstră�torul moștenirii literare a autoru�lui Stăpânului inelelor.

Născut în 1924, Christopher a fostcel de al treilea fiu al lui Tolkienși al soției acestuia, Edith. A cres�cut, alături de frații săi, cu po �veștile tatălui său, ei fiind primiicare au auzit povestea hobbituluiBilbo. Câțiva ani mai târziu, pilotde vânătoare în timpul celui de AlDoilea Război Mondial, Christop�her coresponda cu tatăl său, ci�tind și oferindu�și opinia desprecapitolele viitoarei trilogii Stăpâ�nul inelelor. „Tata nu își puteapermite o secretară, eu am fost celcare i�am dactilografiat manus�crisele și am desenat hăr țile apă�rute în carte“, explica el maitârziu.

După moartea lui JRR Tol�kien, Christopher a fost cel care s�a ocupat de opera părinteluisău, editând și publicând o lungăsuită de volume postume. „În loc

să se mulțumească cu volumeledeja publicate, el s�a înhămat la omun că de exhumare literară carea suscitat în el o adevărată pa�siune“, scrie „Le Monde“, publi �cație care a reușit să obțină un rarinterviu cu fiul marelui scriitor.

În timpul vieții, JRR Tolkien apublicat relativ puțin, cele douăcărți, Hobbit și Stăpânul inelelor,fiind doar două episoade dintr�oimensă istorie milenară a unuitărâm imaginar. Această uriașămitologie a devenit cunoscută pu�blicului grație muncii de deceniia lui Christopher Tolkien. El a în�ceput prin a sistematiza uriașacantitate de texte scrise de Tol�kien pentru a scrie (în colaborarecu Guy Gavriel Kay) ediția defini�tivă, în 1977, a Silmarillion, „isto�ria“ și mitologia Pământului�de�Mijloc în care se desfășoară acțiu �nea cărților lui Tolkien. După Sil�marillion, Christopher s�a înhă �mat la uriașa muncă de a realizaHistory of Middle Earth, o antologie

în 12 volume care conține toateversiunile operelor lui Tolkien, iarîn ultimele decenii a oferit maimulte versiuni „definitive“ a câ�torva dintre cele mai popularepovești ale Pământului�de�Mijloc,precum cel cu Beren și Luthien,povestea copiilor lui Hurin sau aistoria căderii cetății Gondolin.

„A fost o sarcină enor mă pecare tatăl meu și�a asumat�o“,spune Simon Tolkien, fiul lui

Christopher. „Mi�am asumat�o fi�indcă așa am conve nit cu tatălmeu“, a explicat Christopher Tol�kien, într�un interviu din 2009.„Am devenit istoric al operei lui,interpretul ei.“

„A fost un curator devotat aloperei tatălui său, iar popularitateade astăzi a lumii create de Tolkieneste dovada deceniilor pe careChristopher le�a petrecut aducândpoveștile Pământului�de�Mijloc la

îndemâna mai multor generații decititori“, a comen tat Charlie Red�mayne, director executiv al edituriiHarperCollins UK.

Ca executor testamentar șipaznic al moștenirii literare a ilus�trului său părinte, ChristopherTolkien nu a fost teribil de încân�tat de noua popularitate a scrieri�lor generată de succesul adaptăriilui Peter Jackson. Filmele acestuiaau constituit o reclamă uriașăpentru cărțile lui Tolkien (numaiîntre 2001 și 2003 Stăpânul inele�lor s�a vândut în 25 de milioane deexemplare), dar Christopher, cașef al Tolkien Estate, nu a fost depărere că trilogia lui Jackson a re�prezentat cu adevărat spirituloperei scriitorului britanic.

„Pur și simplu au evisceratcartea și au transformat�o într�unfilm de acțiune pentru cei de 15�25 de ani“, a declarat Christopher.„Tolkien a devenit un monstru,devorat de propria sa populari�tate și absorbit de absurditateaacestei epoci. Mă depășește pur șisimplu această falie creată întrefrumusețea și seriozitatea opereilui și ceea ce în ce a fost transfor�mată. O asemenea comercializarenu are nimic din întinderea este�tică și filosofică a acestei creații.Nu îmi rămâne decât o soluție,aceea de a întoarce capul și a priviîn altă parte.“ SDC

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

rămâne campionul absolut, ulti�mul album din serie, La fille deVercingétorix, vânzându�se în1,537 de milioane de exemplare.

ODDITY STREET

O stradă din cel de al XIII�leaarondisment al Parisului va priminumele lui David Bowie, a anunțatmunicipalitatea locală, la aproapedoi ani de la dispariția mareluimuzician britanic. Pentru JérômeCoumet, primarul arondismentu�lui, care se declară și un mare fanBowie, gestul este o maniera de aomagia un muzician ce avea „o le�gătură organică cu Franța“.

DESANT TV

Studiourile Amazon au dat undăverde realizării unei serii TV cuJack Reacher, eroul seriei de ro�mane scrise de Lee Child, care ainspirat deja două filme de ci�nema în care rolul titular a fostjucat de Tom Cruise. Seria vaadapta deocamdată primul ro�man din serie, The Killing Floor.Nu se știe încă cine îl va juca peJack Reacher. În acest timp, Ga�mes Workshop lucrează la unnou serial TV inspirat din popu�lara serie de jocuri video War�hammer. Postul The CW a co�mandat o nouă serie numităSuperman & Lois, cu Tyler Hoe�chlin și Elizabeth Tulloch în ro�lurile principale, și, de asemenea,un nou serial Walker Texas Ran�ger, în care rolul principal nu vamai fi jucat de Chuck Norris, cide Jared Padalecki (Supernatu�ral). Canalul Starz va realiza și elThe Continental, un serial inspi�rat de John Wick, dar nu înaintede realizarea unui al patruleafilm din serie. Și o veste neplă�cută: un al treilea sezon al exce �len tului serial Mindhunter a fostamânat pe o perioadă nedefinită,fiindcă realizatorul seriei, regi�zorul David Fincher, este ocupatacum cu noul lui film pentru ci�nema, Mank. SDC

ANUL XVI NR. 67118 – 24 IANUARIE 2020 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel GheoCarte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nuCătălin Sava

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

VIAN, 100 DE ANI

Franța se pregătește să serbeze, pe10 martie 2020, o sută de ani de lanașterea lui Boris Vian (foto), iarprogramul se anunță deja extremde încărcat: concerte, colocvii,expoziții etc. „Moartea nu este tra�gică. Peste o sută de ani, niciunuldintre noi nu se va mai gândi lamoarte“, scria autorul Spumei zi�lelor care astăzi se află pe locul alzecelea în topul scriitorilor pre �ferați de francezi. Pe lângă nenu�mărate spectacole și conferințe,anul Vian aduce și o mulțime deapariții editoriale, printre carecartea Boris Vian 100 ans de NicoleBertolt și Alexia Guggemos, lansa�rea a mai multor adaptări audio�vizuale, lansarea unui timbru spe�cial de către Poșta franceză. Viana murit la 39 de ani, în 1959.

SEXUL LUI BOND. JAMES BOND.

Așteptând premiera noului filmdin serie, producătorii aventurilorcinematografice ale agentului in�ventat de Ian Fleming au simțit ne�voia de a face precizări cu privirela viitorul acestuia. „Indiferent derasa lui, Bond va rămâne un băr�bat“, a explicat producătoarea Bar�bara Broccoli. Afirmația este făcutăîntr�un moment în care Hollywoo�dul este cuprins de isteria femini�zării filmelor și personajelor sale.„Sunt convinsă că trebuie să creăm

noi personaje feminine puternice“,spune Barbara Broccoli. „Dar nusunt interesată să văd un personajmasculin interpretat de o femeie,femeile sunt prea interesante pen�tru așa ceva.“ În acest timp, produ�cătorii au refuzat proiectul unuiserial TV pentru adolescenți cu unJames Bond aflat încă la liceu.

UN SCRIITOR PREFERAT

Romancierul Guillaume Mussorămâne autorul preferat de fran�cezi pentru al nouălea an conse�cutiv după ce, în 2019, s�au vândut

1,4 milioane de exemplare dincărțile lui. Pe locurile imediat ur�mătoare se clasează în anul care atrecut romancierul Michel Bussi(946.008 de cărți vândute), scrii�toarea Virginie Grimaldi (755.819),Marc Levy (744.544), Aurélie Va�lognes (683.338), Raphaëlle Gior�dano (631.609), Agnès Martin�Lu�gand (592.279) și Franck Thilliez(585.072). Romanul Serotoninăl�a clasat pe 9 pe Michel Houelle�becq, cu 560.000 de cărți vândute,în vreme ce Valérie Perrin a ocu�pat locul 10. În acest timp, la sec�torul bandă desenată, Astérix

O CAPELĂ SIXTINĂ ÎN SUSSEX

Gary Bevans, diaconul unei biserici catolice din Anglia, a replicat capodopera lui Michelangelo, lucrând ne�întrerupt între 1987 și 1993. Bevans, care nu a făcut colegiul de artă și este un autodidact, a realizat replica ca�podoperei lui Michelangelo gratuit, în timpul liber. „A fost pentru mine o călătorie spirituală“, explică diaconul.

Pe 25 septembrie 1817 se năștea,în satul Feleacul din ComitatulClujului, un băiețel căruia pă �rinții, domnul și doamna Micle,oameni sărmani, i�au pus nume �le de Ștefan.

Copilărie normală ardelenească,adică probabil molcomă și pe alo�curi plictisitoare, cu școală primarăla Cluj și perindări liceale pe tra�seul Cluj – Blaj – Bistrița. Slavă

Domnului pentru faptul că sărăciași inteligența nu se exclud reciproc,ci dimpotrivă, prima poate devenicatalizator pentru dorința unui ominteligent de a răzbi.

Ștefan a absolvit în 1843 cursu�rile Facultății de Drept din Cluj, cunota „eminente“, dând probabilpeste nas multor colegi care eraumai înstăriți de acasă, apoi și�a con�tinuat periplul cunoașterii și desă �vârșirii educației printr�o bursă laViena. Toate eforturile i�au fost în�cununate cu cea mai de preț reali�zare a unui intelectual român șianume venirea la Iași, în cazul săunumirea ca profesor de fizică și chi�mie la Academia Mihăileană în

anul 1856. Apoi, luând ființă Uni�versitatea din Iași, în 1860 estenumit profesor universitar la cate�dra de fizică și chimie.

În plan personal, Ștefan o cu �noaște pe fata doamnei Ana Câm�peanu, o copiliță de 14 ani extremde inteligentă, la rândul ei absol�ventă cu nota „eminente“ a ȘcoliiCentrale de Fete din Iași, cu care secăsătorește în 1864, fiindcă nici pevremea aia diferența de vârstă de33 de ani nu era considerată o pie�dică, astfel că la 14 ani micuțadomniță se putea prezenta în socie�tate ca fiind doamna Veronica Mi �cle. Ca orice căsnicie reușită, relațialor maritală a dus la apariția rapidă

a copiilor Valeria și Virginia Livia,fetițe pe care mama lor le alinta cuapelativele greieraș, respectiv flu �turaș. Activitatea literară și impli�carea soției în mediile culturaleieșene au condus uneori la aparițiaunor zvonuri răutăcioase, căroraȘtefan, om rezonabil și echidistant,nu le dădea crezare, fiindcă demulte ori emanau din partea ju �nimiștilor domnului Maiorescu,opozanți ai ideilor Școlii Ardelenede la Blaj pe care soții Micle o sim�patizau fățiș. Unde mai pui că Vero�nica fusese martor într�un pro cesîn care mentorul juni miștilor eraacuzat de comportament necuviin�cios față de o elevă, pârâtul având

acum toate motivele să se răzbune.Continuând cu drag și abne �

gație munca de profesor universitar,Ștefan Micle și�a încununat carieraprin dobândirea, în 1867, a funcțieide rector al Universității din Iași.Iată cum, prin dragoste față de în �vățătură, coroborată cu un căminsănătos și neplecând urechea la toțiguralivii, poți ajunge departe. SDC

16ANUL XVI NR. 671

18 – 24 IANUARIE 2020fast food www.suplimentuldecultura.ro

Bombshell prezintă scandalul dehărțuire sexuală care l�a detro�nat pe mogulul postului ameri�can de televiziune Fox News,Roger Ailes, cu un an înainte cascandalul Harvey Weinstein sădeclanșeze mișcarea #MeToo.

Ailes a murit în 2017, la câtevaluni după ce proprietarul trustu�lui News Corp, Rupert Murdoch,l�a pus pe liber în urma scandalu�lui în care mai multe angajate FoxNews, în frunte cu realizatoarele�vedetă Gretchen Carlson și Me �gyn Kelly, l�au acuzat de hărțuiresexuală.

Filmul e realizat de Jay Roach,care după comedii de familie caseriile Austin Powers și Meet theParents a virat în 2008 spre filmepolitice. Bombshell e o corciturăde satiră cu film politic, fiind scrisde Charles Randolph, care a luatîn 2015 Oscarul pentru scenariuadaptare cu The Big Short (regi�zat de Adam McKay), preluând de

la The Big Short, dar și de la TheVice (scris și regizat ulterior deMcKay) combinația derutantă,prost asimilată, de satiră cu docu�dramă politică. E ciudat (și ironic,dată fiind cauza politică pentrucare luptă) că a fost nominalizatla Globurile de Aur la categoriamusical/ comedie (la fel ca ante�rior The Big Short și The Vice).

Bombshell e un kitsch sofisti�fi�cat (sic!) unde informațiile(reale) livrate în viteză prin cadrescurte, schimbarea rapidă a pla�nurilor temporale și împletireaunor subploturi cât mai măruntecu firul principal (sau indepen�dent de el) vor să dea senzația decomplexitate și profunzime. La felca în The Vice și The Big Short, șiaici complexitatea înseamnă maimult prolixitate, iar profunzimeanu�și prea face loc într�o țesăturăatât de deasă, alcătuită mai ales dininformație multă și tasată. De fapt,spectatorul primește bolul alimen�tar de�a gata, nu trebuie decât săînghită (vezi și adresările directeon� și off�screen ale personajelor lacameră). În plus, cum spun psiho�logii, hrana e amestecată. Singurulmoment puternic emoțional e celîn care inocenta Kayla Pospisil(Margot Robbie) e pusă să își ridicefusta în fața mogulului interpretatde John Lithgow.

Lipsa de emoție și de comuni�care reală cu spectatorul influen �țează multe din filmele și serialele

americane de azi, deși sunt super�profesionist făcute, cu actori cu noscuți, străduindu�se să dea to� tul, și cu cheltuieli vizibile pe par�tea de producție și postpro ducție.Aceste produse nu mai spun o po�veste care te impresionează într�unfel sau altul ori îți dau de gân dit,ci livrează informație într�un am�balaj cât mai pretențios. (Ca o pa�ranteză, am început să văd lău �datul Feud, mini�seria din 2017despre rivalitatea dintre BetteDavis și Joan Crawford, și, înciuda interpretărilor, după douăepisoade m�am dezumflat. E com�plet plat, ca o persoană frumoasăși plină de calități, dar cu totulplicticoasă.)

Bombshell e, prin natura lui,un film angajat, realizat cu un sin�gur scop – de a sluji women em�powerment (e și primul film de �spre #MeToo care iese pe ecrane) –, dar își lasă de multe ori cusătu�rile la vedere. Cu vreo două ex �cepții, bărbații din film par toținiște căpcăuni și niște amorali, pecând angajatele de la Fox News,elegante și subțiri, sunt ca niște

amazoane. Secretara lui Ailes, ofemeie mai în vârstă, arată și sepoartă ca o codoașă care�i alegecăpcăunului�șef victimele cele maifragede. Sunt prea multe perso�naje secundare pe care le uiți re�pede, deși numele lor sunt scrisedirect pe ecran, ca la televizor.

Fiind, de fapt, trei personajeprincipale:Megyn Kelly (CharlizeTheron), Gretchen Carlson (Ni�cole Kidman) și Kayla Pospisil(Margot Robbie), povestea le ur �mărește când pe una, când pe altași la început nu știi cum se vorlega firele. De pildă, ce legăturăau problemele lui Megyn Kelly cuTrump, cu scandalul de hărțuiresexuală lansat de Carlson? Defapt, filmul vrea să nimereascămai multe ținte concomitent, darn�o face prea rafinat. Grosolănialui Trump față de Kelly (referirilelui pe Twitter la menstruație dupăce ea l�a întrebat despre misogi�nismul lui la dezbaterea republi�canilor din 2016) e văzută în filmca o avanpremieră a tot ceea ceTrump a ajuns să reprezinte deatunci și până azi, confirmând

pro verbul (românesc) „peștele dela cap se împute“. Societatea ame�ricană e misogină începând cupreședintele.

Filmul sugerează discret și căar fi existat o complicitate dinpartea acestor angajate care auprogresat în carieră nespunândnimănui despre avansurile luiAiles ori despre atitudinea sexistăa altor colegi sau superiori, daracesta e mai degrabă un semn deîntrebare la care suntem lăsați sărăspundem singuri.

Evocând sintagma the blondebombshell (bomba blondă), dar șiideea de bombă de presă, filmulpromite mai mult decât oferă pâ �nă la urmă. Dar probabil că peste50 de ani nimeni nu se va mai uitala el căutând calități estetice și îlva vedea doar din perspectivă so�ciologică, politică sau de istorie amentalităților. SDC

Bombshell: Scandalul/ Bombshell -de Jay Roach, cu Charlize Theron,Nicole Kidman, John Lithgow, Mar-got Robbie, Allison Janney, Mal-colm McDowell, Kate McKinnon

671

IULIA BLAGAFILM

Un rector ca oricare altul

Politice

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Date post:	09-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

NR. 671 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE...

Documents