Dacă noaptea mă trezesc fac exerciţii de

memorie | PAGINILE 8-9

Oamenilor de acum le lipse[te dragostea de]ar\, iar tinerii nu mai [tiu cine e Eminescu

Legea Națională a Educației din2011 a provocat o ruptură pentruuniversitățile care au avut bunul simțsau proasta inspirație, depinde pe cineîntrebi, de a o aplica la sînge.Conducerea bicefală a presupus, pehîrtie, ca membrii Consiliului deAdministrație (decanii, prorectorii șirectorul) să nu poată face parte dinSenat, cele două organisme trăind într-osimbioză periculoasă, care, în cazuriextreme, putea duce la blocaj. În fapt,sînt puține universități importante dințară, în afară de „Alexandru IoanCuza” și „Gheorghe Asachi”, care săpăstreze prevederea în vigoare.

Astfel, închipuiți-vă că ouniversitate cum este TUIAȘI, cu 11facultăți și aproape 14.000 de studenți,are un Senat de format din 46 deprofesori și 16 studenți. Dacă din acestanu pot face parte membrii Consiliuluide Administrație, înseamnă că 11decani, șase prorectori și rectorul nupot fi senatori, ceea ce înseamnă că, dinîntregul colectiv didactic, vor trebui săapară 18 fețe noi. Deci, la momentulintroducerii prevederii, aproapejumătate din Senatul vechi trebuiaschimbat, în general cu persoane carenu au avut tangențe cu managementulacademic. Îmi aduc aminte, cu un stropde amuzament, după alegerile dinurmă cu patru ani, că existau voci dinconducerea executivă de la „Cuza” carepovesteau că în componența Senatuluiau intrat persoane care au pășit, laprima ședință ordinară a forului, pentruprima dată în Sala Senat și se uitau,admirativ, la portretele de pe pereți.

Socotelile de mai sus nu fac decît săarate o stare de fapt a legislației actualecu privire la conducerile instituțiilor deînvățămînt superior - metodologiile

locale, construite pe coloanamăcinată de scolioză a

Legii Educației, sînt pline de unputregai al disfuncționalității. Senatoriisînt votați de întreaga universitate,făcînd practic irelevantă abilitateamanagerială a persoanei respective,contînd notorietatea în instituția deînvățămînt superior. Multe fotoliisenatoriale se vor cîștiga pe principiul„băi, eu am auzit de băiatul ăsta de laFilosofie, apărea pe afișul uneiconferințe”, decît pe un vot încunoștință de cauză.

Ei bine, acest ridicol al reprezentăriise înmulțește de mii de ori la alegerilestudențești. Lipsa de interes sauexistența unor interese (majoritatea defaimă și prestigiu personal) îi alungă peunii studenți și îi împing pe alții săcandideze pentru funcții de reprezentareîn Consiliul Facultății de care aparțin și,mai apoi, de senator. Iar UAIC, care aîndrăznit să încerce impunerea unorcriterii de exigență mai mari decît celeprevăzute în Legea Educației și toateamendamentele ei, s-a trezit singurauniversitate din țară cu metodologiasuspendată de-o instanță judecătorească.S-a creat vîlvă în toată țara, jurnaliștiredutabili și activiști convinși militîndîmpotriva deciziei UAIC de a încerca săintroducă unele criterii suplimentare(fără restanțe și media cel puțin 8).

În bătălia surdă dată între orgoliulpersonal al unui student șiîncăpățînarea administrativă a uneiinstituții se va pierde, însă, esențialul:nimeni nu va observa, din nou,putregaiul legislativ din educație șivom trăi încă patru ani cu impresia cătransparența alegerilor e dată de cît detare răsună trompetele. n

/opiniaveche

1001 DE CHIPURI POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

EDITORIALGaura dinbunul simţ

l în toate liceele din România, la filologie,elevii au o singură oră de Latină pesăptămînă în care trebuie să dea și teză, iarministerul vrea să o scoată și pe aceasta | PAGINA 7

Studenții fără restanță vor putea fi membri ai Senatului UAIC.

P\pu[ile matrio[ca [i-au f\cut cas\ la Târgu Frumos

Metodologia de organizare a alegerilor pentru structurile șifunc țiile de conducere academică de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a fost schimbată

vineri, 15 ianuarie, în urma unei ședințe a Senatului UAIC. Noile pre -vederi permit oricărui student să candi deze la funcția de repre zen tantal studenților în Senat sau Consiliul Facultății, fără a mai trebui să

îndeplinească vreo condiție. Astfel, prevederea care cerea unuicandidat să aibă cel puțin media 8 și să fie integralist a fost eliminată.Schimbarea metodologiei a a vut loc după ce Tribunalul Ia și a datdreptate Ligii Studenților din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”(LS UAIC) care a semnalat încăl ca rea Ordinului de Ministru nr.3666/2012 de către conducerea UAIC. | PAGINA 3

Metodologia de alegeri de la„Cuza”, suspendat\ în instan]\

Tinerii Comunităţii Ruşilor Lipoveni primesc,anual, burse de studiu la Moscova.| PAGINA 11

”e‐mail:redactia@opiniastudenteasca.ro

HONORIS FĂRĂ CAUSA

Cele șapte planuri pentru resetareaMedicineil noul rector va fi ales vineri | PAGINA 5

CAP ÎN CAP

Spaţiul Schengen, tărîmal iluziei de libertatel Europa scapă refugiații de sub controlși pune granițele sub lupă | PAGINA 13

LUMEA PE JAR

Pasager în caruselulevoluţieil în ultimii ani, tehnologia șidescoperirile științifice au devenitprecum un tren sub derivă care în loc săîncetinească, parcă prinde din ce în cemai mult viteză | PAGINA 4

Interviu cu muzeograful Ion Arhip, fondatorul Muzeului de Literatură din Iași. ««

Cătălin HOPULELEdirector

catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

Via]a limbii latine, înmîinile Ministerului

www.opiniastudenteasca.ro

l Anul XLII l 18 - 24 ianuarie 2016 l IAȘI l Nr. 525 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Metodologia de alegeri de la„Asachi” contestată la Minister

Studen]ii de la „Cuza” fugde consilierea psihologic\

Metodologia de alegere a structu -ri lor de conducere de la UniversitateaTehnică „Gheorghe Asachi” din Iași afost contestată la Ministerul Educației șiCercetării Științifice de către unul dintrecandidații anunțați pentru funcția derector de la TUIAȘI, prof. univ. dr. Cor -neliu Munteanu. În scrisoarea trimisăcătre cabinetul ministrului Adrian Cu -raj acesta reclamă faptul că două pre ve -deri din actuala metodologie nu sîntlegale și că lasă locul „ocupării abuzivea funcției de persoane care depășescvîrsta pensionării”.

„Am contestat faptul că alegerilepentru desemnarea membrilor Senatu -lui şi cea a rectorului sînt programate înaceeaşi zi, dar şi faptul că fiecare can-didat la funcţia de senator este votat deîntreaga comunitate academică. Toto da -tă, am contestat introducerea unui ar-ticol în metodologie care specifică fap -tul că nu pot candida persoane care auîmplinit vîrsta de pensionare «pînă ladata alegerilor»”, a explicat prof. univ.

dr. Corneliu Munteanu.Acesta a precizat că este greu ca o

persoană să citească zecile de CV-uriale celor care se vor înscrie pentrufunc ția de senator, astfel încît să își poa -tă forma o opinie asupra număruluimare de persoane pe care trebuie să îlvoteze. Prof. univ. dr. Corneliu Mun -tea nu a argumentat că la Politehnicadin Bucureşti, din Cluj sau din Ti mi -şoara, alegerile au loc în zile separateşi că nu întreaga comunitate alege toţisenatorii.

Însă, la nivelul centrului uni ver si -tar Iaşi, reguli similare de alegere exis -tă şi la Universitatea „Alexandru IoanCuza“, dar şi la Universitatea de Me -di cină şi Farmacie „Grigore T. Popa“,care va organiza în aceeaşi zi, pe 22 ia -nuarie, şi alegerile pentru ConsiliileFacultăţilor, şi cea pentru Senat, dar şicea pentru funcţia de rector. „Ale ge -rile sînt pe 22 februarie, iar dacă ci -neva împlineşte 65 de ani pe 23 februa -rie, poate candida. Nu mi se pare nor -

mal, şi am întrebat şi în minister îna -in te să trimit contestaţia, iar ei mi-auconfirmat că am dreptate”, a adăugatprof. univ. dr. Corneliu Mun tea nu.

La nivelul conducerii actuale a Po-litehnicii ieşene, cei care au întocmitme todologia consideră că ambele pre -vederi contestate sînt corecte „sub as-pect legal şi uman” și au fost aprobatede către Senatul universității.

Prof. univ. dr. Neculai Seghedin,prorector responsabil cu activitateadidactică, a precizat că nu a fost în re -gis trată o contestație la nivelul uni ver -si tății. „Nu cred că trebuie să exa ge -răm acum cu anumite prevederi caresă creeze stări de nemulţumire inutilă.Am pus 65 de ani pînă la data ale ge -rilor. Cum să stabilim altfel? O lună,două înainte sau după? Riscăm săcădem în derizoriu”, a adăugat prof.univ. dr. Neculai Seghedin.

Alegerile pentru funcția de rectorși cele de senatori la TUIAȘI vor avealoc pe 22 februarie. n

Departamentul de Servicii pentru Studenți și Absolvenți al Uni ver -sității Alexandru Ioan Cuza (UAIC) a pus la dispoziția studenților, în lunanoiembrie a anului trecut, un Call Center (0759065223), la care aceștiaîn că pot suna 24 de ore din 24, pentru a fi consiliați. Pre luarea apelurilorefectuate, pînă în prezent, a fost făcută de către volun tarii reprezentațiatît de profesori ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, printrecare s-au numărat prof. univ. dr. Ion Danfinoiu, decanul facultății sauprof. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici, cît și de doctoranzi ai acestei facultăți.„La numărul de te le fon disponibil, studenţii au sunat, dar nu într-unnumăr foarte mare. Ei au fost re par ti zaţi la psihologii voluntari pe care îiavem. Pentru noi, faptul că numărul lor nu a fost foarte mare este o prob le -mă, pentru că am vrut să introducem o fişă medicală la înscriere sau mă carla intra rea în cămine, la cazare - o fişă în care să apară negru pe alb re -feriri la sănătatea men ta lă a studentului respectiv”, a declarat prof.univ. dr. Carmen Creţu, prorector pentru activităţi studenţeşti al UAIC.

Aceasta a precizat, însă, că din cauza medicilor de familie care au şiei o fişă a studenţilor, fişă care mai apoi este centralizată, aplicarea aces -tei idei nu a fost posibilă, deoarece ar trebui ca între aceste două fişe săexiste o compatibilizare. O soluţie a problemei ar fi ca facultăţile să cea -ră studenţilor fişe separat sau ca măcar administraţia căminelor să le im -pună tinerilor această condiţie la cazare, pentru ca niciun fel de incidentsă nu mai aibă loc. Iniţiativa de creare a unui Call Center a fost pusă înaplicare în urma incidentului care a avut loc pe data de 9 noiembrie, înCăminul C4 al Complexului Tîrguşor Copou, cînd un student a muritdupă ce a fost înjunghiat de un coleg de cameră. n

de Cătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Alegerile se vor desfășura în ritm normal, pînă la soluţionare.

AM AUZIT CĂ...

Zece posturi de intern la PolitehnicăUniversitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

(TUIAȘI) oferă studenţilor zece posturi de intern, şase laProrectoratul responsabil cu Informatizarea, două laProrectoratul responsabil cu Servicii Studenţeşti şi douăla Prorectoratul de Relaţii Internaţionale şi ImagineUniversitară. Cei interesaţi trebuie să depună un dosarde înscriere la Prorectoratul de Relaţii Internaţionale, înintervalul 25 ianuarie – 5 februarie şi, în urma concursu-lui de dosare, cei selectaţi vor trebui să susţină un inter-viu luni, pe data de 15 februarie 2016.

Dosarul de candidatură al studenţilor trebuie să con -ţină o cerere de înscriere în program, în care să specifice

prorectoratul avut în vedere, o adeverinţă de student laTUIAŞI şi situaţia şcolară pînă în prezent, un CV în formatEuropass şi o scrisoare de intenţie. Printre activi tă ţile în carestudenţii se vor putea implica se numără elaborarea de mate -riale promoţionale pentru instituţie sau organizarea vi zi te -lor delegaţilor străini. Stagiarii care vor ocupa cele 10 pos turivor primi o bur să specială de 350 de lei pe lună, ca re poa tefi cumulată cu bursa de studiu sau cu bursa socială. (A.C.)

Universitatea „Cuza” organizeazăcursuri de ebraică

Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan

Cuza” (UAIC) din Iași organizează în perioada 4 martie –13 mai un curs facultativ de Limbă Ebraică Modernă.Cursul se adresează tuturor studenților de la UAIC, iarînscrierile pentru acest curs se pot face în perioada 15 –26 februarie, la secretariatul Facultății de Litere. Potrivitorganizatorilor, cursul se va desfășura în patru module,care se vor desfășura în intervalul orar 8.00-17.00.

Primul modul este programat pentru zilele de vineriși sîmbătă, 4 – 5 martie, iar cel de-al doilea pe 1 și 2aprilie, cel de-al treilea modul este stabilit pentru perio a -da 20–21 aprilie și se va încheia pe data de 13 mai. Toțistudenții interesați de studiul limbii ebraice se pot înscrieși participa în mod gratuit la acest curs. (E.G.)

ȘT

IRI

PE

SC

UR

T

Pe aici nu se trece! Mihai Chirica, primarul interimar

al Iașului, pentru a se apropia deelectorat și pentru a înțelege maibine problemele tinerei generații, adecis ca săptămîna trecută să meargăla sfințirea căminelor din Tudor.Acesta nu a nimerit însă căminul încare se afla preotul, iar portarul i-acerut să se legitimeze. După unschimb de replici, în care primarulnu a reușit să-l convingă pe pazniccine este, acesta a plecat supărat.

Nostalgii studenţeștiDe ceva timp în căminul C4 nu mai

sînt petrecerile care au fost. Pe holuri nuse mai bea alcool, la fumat se iese afară saupe balcon, iar muzica nu se mai aude dupăora 22.00. Unii studenți își mai aducaminte cu nostalgie și așa se explică de ceduminică dimineață, pe la ora cinci, cîțivastudenți de la etajul I s-au apucat dedansat pe muzică populară, avînd grijă săbată cu putere cu picioarele în podea.

Apocalipsă de duminicăDuminică seara ciorile au asuprit

Copoul. Brusc, cerul a devenit negru,iar copacii fremătau sub greutateapăsărilor. Aveai nevoie de mult curajpentru a înfrunta frigul de afară, iardacă te încumetai să ieși era nevoie,obligatoriu, și de o umbrelă. Astadacă nu îți doreai să îți bagi hainelela spălat imediat după ce te întorceaide la plimbarea prin oraș.

Func]ia de rector laAgronomie, dorit\ de unsingur candidatde Beatrice JURAVLE|beatrice.juravle@opiniastudenteasca.ro

La conducerea Universităţii deŞtiinţe Agricole şi Medicină Vete ri -nară „Ion Ionescu de la Brad”(USAMV), singurul care doreștesă candideze la postul de rectorpentru perioada 2016 –2020 este ac-tualul conducător, prof. univ. dr.Vasile Vîntu. Pînă în acest momentnime ni nu și-a mai exprimat do -rin ța de a candida pentru postulde conducere al universității, nicimăcar cei care au participat acumpatru ani. Prof. univ. dr. ValeriuCotea, contracandidatul din 2012 alactua lului rector susține că nu maieste inte resat de candidatură.

În ceea ce îl privește pe actua -lul rector, prof. univ. dr. Vasile Vîn -tu, acesta spune că oricine va dorisă se înscrie este liber să o facă, dartre buie să își asume faptul că esteo funcție care presupune respon sa -bilități. Actualul rector își va de pu -ne planul managerial în luna feb -rua rie. „Există lucruri care func țio -nea ză încă foarte bine, dar vor fi șinou tăți în planul meu managerial,deo arece în dezvoltarea univer si -tă ții fiecare etapă are obiective stra -tegi ce. Acestea nu se fac singure,deoa rece fiecare rector are în spate

o echipă managerială, o echipă decercetare, de resurse umane și dez -voltare”, a declarat acesta.

Senatul USAMV a stabilit ca de -punerea candidaturilor și a planu -rilor manageriale să aibă loc în pe-rioada 11-18 februarie, iar alege ri lepentru funcția de rector pentru ur -mă torii patru ani să aibă loc pe 26februarie. n

Prof. univ. dr. Corneliu Munteanu, care a făcut sesizarea,este unul dintre candidații la funcția de rector.

De fiecare dată cînd arunci unochi peste situația din RepublicaMoldova ai impresia că de data astachiar au ajuns la fundul butoiuluimizeriei și a jocurilor politice și cămai jos de-atît nu se poate, doar capeste puțin timp să-ți dai seama cîtde amarnic te-ai înșelat și să fii dinnou uimit, scîrbit, deznădăjduit.

Pe scurt: în ultima săptămînă,candidații pentru funcția depremier al Republicii Moldova s-auplimbat pe scena politică mai cevaca modelele pe catwalk, nu maipuțin pe patru persoane fiindpropuse într-un atît de scurtinterval de timp. Ion Sturza, fostprim-ministru în perioada februarie– noiembrie 1999, a fost propusinițial de către președintele NicolaeTimofti, dar respins de Parlament,acuzînd ulterior încercareaoligarhului Vladimir Plahotniuc dea prelua Executivul prin presiunimafiote, prin șantaj și alte metodesimilare. Deloc surprinzător,Plahotniuc a fost propunereaPartidului Democrat, însă acesta afost refuzat de către președinte,desemnîndu-l în schimb pe IonPăduraru, care s-a retras la doar o zidupă, cînd șeful statului a primit odeclarație semnată de 55 dedeputați susținîndu-l pe Pavel Filippentru funcția de premier. Darpeste încă o zi, Partidul LiberalDemocrat din Moldova a anunțatcă trece în opoziție, fiind pregătitchiar să-i excludă pe cei șaptedeputați care semnaseră respectivadeclarație pentru formareamajorității dacă aceștia nu și leretrag singuri. Aceiași șaptedeputați semnaseră în prima zi asăptămînii pentru formarea uneimajorități care l-a înaintat miercuri

pe Plahotniuc, ca

apoi să spună că își retragsemnăturile, dar vineri să revină cuaceleași semnături în susținerea luiPavel Filip.

Ați înțeles ceva? Dacă nu, luațio gură mare de aer și liniștiți-vă,pentru că asta-i doar o descriere desuprafață și succintă a unei întregiîncrengături de decizii, răzgîndiri,jocuri, deliberări, certuri,promisiuni, răzbunări și trădăricare domină viața publicămoldovenească de ani de zile, unmănunchi de fire încîlcite pe carenimeni nu mai pare să fie în staresă-l desfacă. Uniunea Europeană eprea ocupată cu problemele la scarămai mare cu care se confruntăpentru a mai acorda atenție estuluiiar România pare că aproape a uitatde sora mai mică de peste Prut.

Unele voci spun că alegerileanticipate ar putea duce la ocurățare și o resetare a clasei politicemoldovenești, în timp ce alții zic căacestea ar fi dezastruoase, pentrucă, în contextul recentului scandalal miliardului de dolari dispărutdin băncile Republicii Moldova,votul s-ar putea îndrepta mai multînspre formațiunile pro-ruse.Oricum ar continua de-aicilucrurile, viitorul nu arată decîtincert și sumbru, pentru că fie că-spro-ruși sau așa-ziși pro-europeni,politicienii moldoveni par să fieinteresați doar de propria mocirlăîn care se scaldă . Și, din nou,Moldova e la capăt de drum, dar num-ar mira ca peste o lună sau douăsituația de acum să pară utopie. n

ȘAH-MATFerma

Alegeri studen]e[ti f\r\ restric]iiCalendarul alegerilor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a suportat cîteva modificări.

Universitatea de Arte va deveniUniversitate Naţională

Universitatea de Arte „George Enescu”(UAGE) a primit oficial aprobarea din parteaMinisterului Educaţiei şi Cercetării Naţionalesă își schimbe denumirea, devenind astfel Uni-versitatea Na ţio nală de Arte „George Enescu”din Iaşi. Po tri vit reprezentanților universității,cererea a fost înaintată de mult timp și seaștepta doar răs punsul oficial. „Prin aceasta neeste recunoscut nivelul ridicat al învă ță mîn tu -lui. Noi con si derăm că este justificată adop -tarea noii denumiri, fiind recunoașterea unei

stări de fapt, nu sînt necesare schimbări, alteledecît la nivelul pachetului de identitate”, a de-clarat conf. univ. dr. Florin Grigoraş, prorectorrelaţii inter naţionale, imaginea universităţii şiprobleme studenţeşti la UAGE.

Propunerea a fost făcută publică în cadrulaniversării a 155 de ani de învățămînt artisticmodern la Iași. Atunci, Ministrul Educației șiCercetării Științifice, Sorin Cîmpeanu, aanunțat că susține necondiționat universitateaîn adoptarea titulaturii de „Universitate Na țio nalăde Arte”, propunere care a surprins invitațiiprezenți la ceremonia care a avut loc joi, 22 oc-tombrie 2015. (B. J.)

Noile prevederi permit oricărui student să candi deze la funcția de reprezentant al studenților în Senat.

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

ioan.stoleru@opiniastudenteasca.ro

Academia Română (AR) a acor-dat pe 18 decembrie 2015, la Bucu -rești, Premiile Academiei Românepe anul 2013. Din cele 78 de premiiacordate, doar 68 au ajuns la cei145 de laureați. Dintre aceștia aufost premiați 12 ieșeni, distincții în -mî nate de academicianul Ionel-Va -lentin Vlad, președintele AR.

La secțiunea Filologie și Lite ra -tură, premiul „Titu Maio res cu” a fostacordat conf. univ. dr. Bogdan Cre țu,iar premiul „Mihai Eminescu” areve nit preşedintelui Uniunii Scrii -to rilor din România, filiala Iaşi,Cassian Maria Spiridon. Cele maimulte distincții acordate ieșenilor aufost la sec țiu nea Științe Istorice șiAr heologie: Ion I. Solcanu – pre-miul „Dimitre Onciul”, prof. univ.dr. Cristian Ploscaru – premiul „Ni -

colae Iorga”, conf. univ. dr. Ovi diuBuruiană și istoricul Liviu Brătescu– premiul „Mihail Kogăl ni ceanu”,prof. univ. dr. Gheorghe Ia cob –pre miul Nicolae Bălcescu. Prof.univ. dr. Cristian Enachescu i s-aacordat premiul „Ște fan Proco piu”la sec țiu nea Științe fizice, iar laȘtiințe Chi mice, Iașul a mai ob ți nutîncă patru distincții: Iuliana Spi -ridon şi Sergiu Coşeri – pre miul„Costin D. Neni țes cu”, Gabi Dro -chioiu şi de prof. univ. dr. Dan Caş -ca val de la TUIAȘI– premiul „Ni co -lae Teclu”.

Conform Academiei Române,Premiile AR sînt acordate oameni -lor de știință și litere, artiștilor ro -mâni, din țară sau din străinătate,pentru meritul de a fi contribuit,prin activitatea și opera lor, la

dezvol ta rea culturii și științeiromânești. „Cine consultă lista celorcare au primit, de-a lungul anilor,Premiul «Titu Ma iorescu» al Acad-emiei Ro mâne ob servă că sînt acolonumele cele mai notorii ale criticii șiistoriei literare românești. Așa stîndluc rurile, am primit acest premiu cumultă emo ție, dar, ca să fiu sincer, șicu liniște. În orice caz, de acumînainte nu mai am nicio scuză, acestpremiu obligă. Căr țile importante,de maturitate, de acum înainte vorveni, așa sper. Acest premiu mar -chea ză intrarea în matu ritatea pro -fe sională”, a declarat conf. univ. dr.Bogdan Crețu.

Premiile AR sînt oferite în fie ca -re an, în luna decembrie, la șe din țasolemnă a Adunării Generale aAcademiei Române. n

de Ancuţa CIOCOIU | ancuta.ciocoiu@opiniastudenteasca.ro

Intelectuali ieșeni distinși cu premiul Academiei Române

3

Prof. univ. dr. Dan Cașcaval aprimit premiul „Nicolae Teclu”.

Metodologia de organizare aalegerilor pentru structurile și func -țiile de conducere academică de laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza”(UAIC) din Iași a fost schimbatăvineri, 15 ianuarie, în urma uneiședințe a Senatului UAIC. Noilepre vederi permit oricărui studentsă candi deze la funcția de repre -zen tant al studenților în Senat sauConsiliul Facultății, fără a mai tre-bui să îndeplinească vreo condiție.Astfel, prevederea care cerea unuicandidat să aibă cel puțin media 8și să fie integralist a fost eliminată.

Schimbarea metodologiei a a -vut loc după ce Tribunalul Ia și a datdreptate Ligii Studenților din Uni-versitatea „Alexandru Ioan Cuza”(LS UAIC) care a semnalat încăl ca -rea Ordinului de Ministru nr.3666/2012 de către conducerea UAIC.„Conform noii metodologii, de luni(n.r. 18 ianuarie) încep procedurilepentru alegeri, atît la ni ve lul fa cul -tă ților prin cadrele didactice și cer -cetători, cît și alegerile stu den țeș ti”,a declarat prof. univ. dr. Cons tantin

Rusu, președinte al Se na tu lui. Cu toate acestea, reprezentanții

studenților au votat împotriva noiimetodologii, considerînd necesarămenținerea anumitor prevederi. „Es -te o universitate prestigioasă, o uni -versitate academică care se ba zea zăpe anumite principii etice și mo ra -le. Considerăm că reprezen tan ții dinSenat și reprezentanții în cadrul Con -siliului Facultății ar trebui să în de -plinească con di ția de a avea cel pu ținmedia 8 și să fie integralist”, a spusMarian Dalban, repre zen tant în Se na -tul UAIC al stu den ților de la Faculta -tea de Fi lo sofie și Științe Social Po li -tice.

Studenţii consideră ordinulde ministru imoral

Chiar dacă metodologia a fostschimbată, președintele SenatuluiUAIC, prof. univ. dr. ConstantinRusu, susține că va continua demer -surile pentru ca universitatea să ai bădreptul de a pune propriile condițiiîn astfel de situații. „Am pierdut o

bă tălie, dar nu războiul. Mă voi zba -te ca procesul acesta să continue,iar îm pre ună cu studenții univer si -tă ții și cei din conducerea executivăsă facem memoriile și di ligențelenecesare la minister pen tru a elimi naparagraful acesta din ordinul minis -trului nr. 3666 din 2012, în care nuexis tă niciun fel de restricție, nici deva loare, nici de autonomie”, a dec -larat acesta.

Vechea metodologie a fost ho tă -rîtă și aprobată de comun acord cureprezentanții studenților, iar pînăacum alegerile s-au desfășurat du -pă acele reguli. „Criteriul este, într-adevăr, mai vechi. Inițial am sem-nalat problema chiar din iarna lui2013 și în special ianuarie 2014, cînd,la nivelul universității, a fost adoptatașa numitul «Cod al drep turilor șiobligațiilor studen ți lor» din UAIC.Nu este prima dată cînd sesizămacest lucru, nu este nici sin gura ac -țiu ne în instanță pe aceas tă ches tiu ne,mai este una tocmai împotriva aces -tui cod ca să eliminăm prevedereași din cod”, a afirmat Sil vian-Ema -

nuel Man, președinte al LS UAIC. În afară de această ligă, nicio

altă asociație nu a ridicat problemeprivind ches tiu nea alegerilor. „Con -si derăm ordi nul de ministru imo -ral. Nu este o ligă re prezentativă înuniversitate, mai sînt alte 20 de ligistudențești foarte active și care aufoarte mulți stu denți membri. Anultrecut, 16 dintre ele au depus un me - moriu către universitate prin ca re auafirmat scriptic că această ligă nu îire pre zin tă și că titulatura pe care și-au luat-o creează confuzie în spa ți ulpublic”, a afirmat Alexandru Aio anei,reprezentant al stu den ților în Sena tuluniversității, stu dent al Facul tății deIstorie.

Calendarul alegerilor a rămas ace -lași, exceptînd cîteva modificări. Înzi lele de 18 și 19 ianuarie se vor de pu -ne candidaturile pentru func ția dere prezentant al studenților, pe 20 ia -nuarie se va desfășura primul tur alalegerilor studențești, iar dacă va ficazul, pe 22 ianuarie va avea loc aldoi lea tur de scrutin. Restul da te lordin calendarul alegerilor nu s-auschimbat. n

de Ancuţa CIOCOIU | ancuta.ciocoiu@opiniastudenteasca.ro

Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Sfîrșitul lui 2015 ne-a luat prinsurprindere cu un hoverboard, cacele pe care le vedeam pentru pri maoară în filmul „Back from the fu -ture”. După alte încercări mai ti -mi de ale altor firme care au reali -zat tot felul de scootere care se ba -lan sează automat ori plăci care seri dică deasupra pămîntului pentrucîteva secunde, ArcaSpace a reușitsă reproducă un snowboard a se mă - nătoar cu cel al Surferului de Ar gintdin „Cei 4 Fantastici”.

„ArcaBoard” are 272 de cai pu -te re ce provin de la cele 36 de venti -latoare electrice. În prezent, dispo -zi tivul nu este la forma sa finală,na vigarea cu ajutorul acestuia fiindca și cum ai încerca să mergi pe obi cicletă în timp ce jonglezi cu șasecuțite în mîini. Chiar și așa, pa sio -nații de tehnologie îl pot cumpărapentru 20.000 de dolari și pot ră -mî ne în aer timp de șase minute.

Arca Space Corporation, firmacare a produs hoveboard-ul își aresediul în Las Cruces, New Mexicoși construiește în mod regulat ra -

che te spațiale și alte dispozitive a e -ronautice fără pilot destinate săex ploreze spațiul. Ce este mai in -te resant e că firma a pornit primadată din România ca un ONG în1999 și a fost fondată de DumitruPopescu care este și în prezentCEO-ul acesteia. De atunci, Arca -Space a lansat în spațiu două ra che -te și patru baloane stratosferice.

La plajă în spaţiuDacă cîțiva centrimetri nu sînt

în deajuns să ne desprindem depă mînt, Energiya, gruparea spa -ția lă din Rusia are planuri concre -te ca în 2016, împreună cu firma a -me ricană Orbital Technologies, sărealizeze primul hotel spațial dinlume. Acesta va putea caza maximșapte călători, și conform rușilor a -ceș tia vor avea posibilitatea să ser -vească mîncare gătită de către bu -că tari celebri. Hotelul ar servi tot o - dată și ca un posibil refugiu de ur -gență pentru astronauții de pe Sta -

ția Spațială Internațională.Rușii promit totodată că ho te lul

va fi „mult mai confortabil decîtSta ția Spațială Internațională” fo lo -sită de către astronauți și cos mo na - uți, drumul pînă acolo fiind o a ven -tură în sine. Cazarea pentru cincizile va costa 100.000 de lire, însă că -lătoria pînă acolo, care se face labor dul unei rachete Soyuz, va fi500.000 de lire.

Chiar dacă spre deosebire dece lelalte hotele pentru milionari a -ces ta nu va fi plin de facilități ex tra -vagante, oaspeții se vor putea odih -ni în paturi, uitînd gravitația a ca să.În rest, hrana va fi în continuarepre parată la sol, Internetul fiind și elne lipsit.

Totuși, cît timp ne vom relaxala cîteva mii de kilometri de ve ci niienervanți, vom avea nevoie de unsis tem de siguranță, să fim sigurică nimeni nu îndrăznește să calceflo rile din fața casei. Deși dronelenu mai sună de mult a ceva scos din„Star Wars”, tehnologia folosită laa cestea avansează zilnic.

În prezent, puțini sînt cei care-șipot permite un sistem de se cu -ritate complet, așa că aici

intră în scenă dronele. Secom, ofirmă din Tokyo specializată pesecuritatea per sonală aproape că aterminat lu crul la o dronă capabilăsă ur mă reas că eventualii intruși șisă le fa că poze acestora.

Dispozitivul care masoară 60 decentrimetri va fi în stare să re ac țio -ne ze în cazul unei amenințări cu a -jutorul a patru seturi de rotoare pecare le folosește să zboare agil lalocul faptei. Acestea pot totodată săfie programate pentru a patruladi ferite zone și să filmeze ce seîntîmplă în jur prin intermediul u -nor camere statice.

Drona nu va sări peste un e -ven tual hoț cu lasere, spray-uri pa -ralizante, șocuri electrice ori a run -că toare de flăcări, ci poate doar că -lă tori cu o viteză de aproape 10 km/hși să facă poze care pot fi înmînateulterior poliției. Chiar dacă in tru sulva avea la el o paletă pentru țîn țari,toate datele colectate vor fi trans mi -se direct pe serverul de la Secom șivor rămîne online, accesibile pro -pie tarului.

Fuziune cu tehnologia

Pe lîngă dispozitiveleca re ne vor face viațamai u șoară, ori tot felul

de mof turi excentrice, uncîștig ma re în 2016 îl vaavea medicina. Un astfel de

exemplu va fi o formă de echipa-ment medical în mi ni a tu ră, pe carepacienții le vor putea in gera pentuca doctorii să le poată monitorizasănătatea și să elimine din vizitelede rutină cos ti sitoare. Cercetătoriidin O lan da au dezvol tat o astfel depastilă ca re poate fi programată sămear gă într-o a nu mi tă zonă a cor-pului. De asemenea, cercetătorii dela Uni ver si ta tea din Texas au reali -zat un dispozitiv de mărimea unuisti lou, care poate detecta cancerulde piele, elimi nînd din ecua ție ne -voia u nei biopsii. Da că va trece deteste, acesta va putea intra în uzgeneral de anul acesta.

O altă direcție în care se în -dreap tă medicina de mînă cu teh -no logia este un leac pentru cancer.Astfel, în 2016 vom putea vedeare zultatele mai multor cercetăriba zate pe nanotehnologie, în carese pun speranțe pentru a trata șial te maladii precum SIDA, tumori

pe creier, cancerul de prostată ș.a.Teh nologia bazată pe nano teh no -lo gie va permite tratamente țintitemai precis spre celulele cu proble medecît chimioterapia, micșorînd ast -fel și efectele adverse de la acest gende tratamente.

Alt tărîm în care corpul umanse va apropia de cibernetică estecel al jucăriilor. Desprinse tot dinStar Wars, deși a fost inventat încădin 2009, „Force Trailer” va ieși pepiață anul acesta și cu ajutorul săucopiii își vor putea exersa forțapen tru a deveni un Jedi. Jucăriafunc țio nează prin măsurarea un -de lor cerebrale, iar atunci cîndcopiii se vor concentra, vor puteamișca o bil ă dintr-un tub.

2016 se anunță un an impor-tant și pentru dispozitivele bazatepe jocuri VR (n.red.: realitate vir -tu ală). La fel, acestea au fost dez-voltate încă din 2014 cînd au fostluate mai mult ca o glumă, însăabia recent au început să fie luate înserios și să se aprecieze adevăratullor potențial. Anul acesta se pre co -ni zează că se va produce o ex plo zi eși se vor vinde peste trei milioane dedispozitive, o mare parte dintre a -ces tea avînd posibilitatea să se co -nec teze la smartphone-uri.

A mu zant este că pe lîngă jo cu -ri le video, pe partea de softwares-au produs deja și primele filmeporno pentru VR, în care utiliza-torii pot in te rac ționa direct cu ce -lelalte personaje.

Un alt mod prin care corpul u -man va interacționa cu tehnologiava fi prin încărcarea dispozitivelormobile. Mai exact, oamenii de ști in -ță de la departamentul de Energieal Laboratorului din Berkeley aua nunțat descoperiri ce privesc con - vertoarele cu fire nanotehnolo gi ce,iar în curînd acestea vor permi te să-ți încarci iPhone-ul prin in ter -mediul căldurii corporale pe careo elimini atunci cînd te de pla sezi.

Dacă anii trecuți ne-au demon-strat cum tehnologia devine încetulcu încetul o parte din viața noas tră,2016 va fi anul în care vom realizacă traiul fără aceasta se va dovediaproape imposibil. Chiar dacă in -ven țiile și minunile digitale ne vorușura viața în numeroase moduri,trebuie să fim cumpătați cu modulîn care le folosim, pentru a nu a jun -ge ca în curînd să punem tehnolo-gia să trăiască în locul nostru. n

4 LUMEA PE JARNumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Pasager în caruselul evoluţiei

În ultimii ani, tehnologia și descoperirile știinţifice au devenitprecum un tren sub derivă care în loc să încetinească, parcăprinde din ce în ce mai mult viteză, noi riscînd să fim lăsaţi în

urmă, sau mai rău, călcaţi de către acesta. Dincolo de mașinile carese vor conduce singure ori imprimante 3D care vor putea fi folositepentru transplanturi medicale, 2016 ne-a pregătit mai multesuprize. Printre acestea se numără un hoverboard zburător, unbilet la un hotel din spaţiu, drone care vor să înlocuiască camerelede supraveghere sau filme porno la care din spectatori ne vomtransforma în actori. Vîrful evoluţiei umane este aproape!

de Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Cazarea pentru cinci zile în hotelul spaţial va costa 100.000 de lire. Totuși, pentru drumul pînă acolo, călătorii vor avea de scos din buzunar 500.000 de lire. 100

de mii

2016 se anunţă un an glorios pentru descoperirile medicale.

2016

„Excelenţă prinprosperitate”

Structurată sub deviza „Ex ce -len ţă prin prosperitate”, strategiamanagerială a prof. univ. dr. Vio -rel Scripcariu însumează idei care seconcentrează, în principal, pe do -bîn direa unor „venituri mai marişi resurse vaste” pentru corpulacademic şi, totodată, prezintădezvoltarea „celor două elementedin pricina cărora Universitatea asuferit în ultimii ani” şi anume ima -ginea şi comunicarea. Concret, pri -mul candidat înscris prezintă o fi -na lizare a celor 31 de proiecte apro -bate, dintre cele 33 înscrise pentrufinanţare, parte din Strategia de dez -voltare pe termen mediu „UMF2020”, proiecte prin intermediul că -rora universitatea a reuşit să atra -gă 55 de milioane de euro. Printrecele 31 de proiecte cu finanţare eu -ro peană se numără şi proiecte carereprezintă venituri personale su pli -mentare pentru peste 200 de pro-fesori, membri ai corpului acade mic.

În ceea ce priveşte învăţă mîn tulde licenţă, printre obiectivele pre zen -te în planul managerial se numărăutilizarea la maximum a Platfor meiE-Learning în procesul de pre da -re-învăţare şi prin formarea prac ti -că prin metode moderne, cum sîntcele bazate pe simulare, prin inter-mediul „Centrului de simulare” şi al„Centrului de abilităţi fundamen-tale”, proiecte deja finalizate de că -tre UMF. Învăţămîntul de reziden -ţiat este vizat şi el, fiind luată încalcul cu mai mult pragmatism op -ţiunea unui rezidenţiat în Iaşi şi, încolaborare cu societăţile interna ţio -nale de profil, este transformată înscop prioritar obţinerea titlului demedic specialist de către rezidenţi,în condiţiile unei evaluări recunos -cute atît la nivel naţional, cît şi eu -ropean. Printre elementele propu -se pentru dezvoltarea ramurii decercetare se regăseşte şi un proiectaproape de finalizare la momentulactual, numit „CEMEX: Centru avan -sat de cercetare – Dezvoltare în me -dicina experimentală”, primul deacest fel din România, prin interme -diul căruia Universitatea va avea

posibilitatea să realizeze, contracost, orice tip de cercetare fun da -men tală şi preclinică pentru com-paniile de profil din ţară şi din afa -ra ei, constituind astfel o sursă im -por tantă de venit.

Imaginea şi comunicarea, ele-mente menţionate chiar în primelepagini ale planului, sînt transfor-mate în viziunea prof. univ. dr.Vio rel Scripcariu prin „construireaşi dezvoltarea unui brand al uni -ver sităţii”, prin crearea a douăcanale de comunicare în masă –unul uni-direcţional (ex: un peri-odic) şi unul bi-direcţional (un ca -nal electronic cu posibilitatea defeedback) şi perfecţionate prin an -ga jarea unei echipe de profe sio niştiîn domeniu, pentru „o comunicareexternă eficientă”.

„Preţul prestigiului şi alconfortului personal”

Catastrofa sau faptul că „struc-turi non-academice din Universi -ta te şi dinafara ei au încercat săvicieze rezultatele admiterii la lini-ile de studiu în limbile străine” areprezentat principalul motiv carel-a determinat pe prof. univ. dr.Dragoş Pieptu să intre în cursapentru funcţia de rector al UMF.„Am dovedit că pot ieşi în faţă şiapăra Universitatea şi prestigiul eichiar cu preţul prestigiului şi al con -fortului personal”, menţio nea zăacesta. Deşi afirmă în documentuldepus că „întocmirea unui plan ma -nagerial sec, cu cifre şi planuri mă -reţe pentru următorii patru ani arputea fi unul dintre atuurile princare s-ar putea prezenta”, acestaconcluzionează că nu asta este ce -ea ce-i lipseşte acum universită ţii,identificînd totodată şi principalaproblemă actuală – criza de identi-tate prin care trece, care a dusinstituţia la o „criză nemeritată decredibilitate”.

Printre priorităţile menţionateîn strategia sa se numără reactiva -rea Asociaţiei Universităţilor deMedicină şi Farmacie din Ro mâ -nia, atragerea elevilor de calitatedin regiunea Moldovei, regîndireabazinului de selecţie pentru stu -

denţii la liniile de studiu în limbaengleză sau franceză, continuareaplanului investiţional pe liniiledeschise de Strategia „UMF 2020”,creşterea şi diversificarea repre zen -tării Universităţii şi creşterea cali tă -ţii şi consistenţei pregătirii rezi den -ţilor.

Printre proiectele care, după cumconsideră prof. univ. dr. DragoşPieptu, vor avea un impact majorasupra Universităţii şi a căror fina -li zare trebuie să fie imediată, seaflă Centrul avansat de cercetare-dezvoltare în medicina experimen -tală (CEMEX), Centrul de abilităţifundamentale, medicale şi chirur-gicale pentru studenţi şi rezidenţi(CAF) şi Centrul de reabilitaremedicală şi educaţie fizică (CEF),acestea avînd finalizare, în ordi neaenumerării, în anii 2016, 2017 şi 2019.

Universitateaantreprenorială

Prof. univ. dr. Radu Iliescu îșistruc turează planul managerialclasificînd, în funcție de puncteletari și punctele slabe, aspectele pre -zente în Universitate la momentulactual. Acesta identifică avantajeleși dezavantajele majore atunci cîndanalizează guvernanța, mediul aca -demic, cercetarea sau mediul clinicși își fixează ca scop principal„dezvoltarea Universității într-ouniversitate antreprenorială, inse -ra tă în societatea globală a cunoaș -terii prin guvernanță universitarăparticipativă”.

În ceea ce priveşte guvernanţa,implicarea şi internaţionalizarea,prof. univ. dr. Radu Iliescu prop-une schimbări precum descen-tralizarea administrativă, implemen -tarea programelor de dezvoltarepersonală adresate personalului,impunerea unui Cod de ConduităUniversitară, dezvoltarea unei stra -

tegii comprehensive de marketinguniversitar sau reorganizarea plat-formei informatice a universităţii.Excelenţa academică şi excelenţaîn cercetare suportă şi ele modi fi căriîn viziunea prezentată precum dez -voltarea unor programe de tutoratpre-admitere sau înfiinţarea unuiCentru de cercetare clinică, care săcombine cercetarea academică cucercetarea contractuală şi care săatragă fonduri direct de la com-paniile farmaceutice.

Planul strategic dedezvoltare durabilă

Strategia managerială propusăde prof. univ. dr. Ştefan Geor ges cuare la bază managementul calităţiiîn învăţămîntul universitar carepoate fi aplicat prin îmbunătăţirea

procesului de învăţămînt, diversi-ficarea metodelor de evaluare şidezvoltarea învăţămîntului post-universitar. Concret, acesta doreş teevaluarea continuă, prin metodediferite, a studenţilor, pe întregpar cursul programelor analitice.

O altă iniţiativă a acestuia vi -zează cadrele didactice – selec ta rea,pregătirea lor continuă şi motiva reaprin sprijin material şi acordareade recompense suplimentare.

Însoţit de un CV alcătuit din 77de pagini, planul managerial al prof.univ. dr. Norina Forna este alcă tuiturmînd „conceptul dual de univer -sitate antreprenorială şi unversita tecorporatistă”. Principalele obiectivemenţionate pentru perioada man-datului dorit sînt diversificareaofer tei de programe de studii delicenţă, masterat şi doctorat, extin-derea departamentului de proiec -te europene şi îmbunătăţirea ima -gi nii şi prestigiului universităţii prinformarea unei echipe de profesio -

nişti în domeniu.De asemenea, este precizată şi

ex tinderea programelor de tipMaster-internaţional, ridicarea nu -mă rului total de studenţi înscrişila doctorat şi crearea de noi pro-grame de rezidenţiat pentru a per-mite acestora mai multe şanse deintegrare pe piaţa muncii.

Numit o „asumare a res pon s a -bi lităţii”, planul managerial alprof. univ. dr. Luminiţa SmarandaIancu fixează drept priorităţi creş -te rea prestigiului universităţii, efi-cientizarea platformei e-learning,atragerea de fonduri extrabuge ta reşi extinderea şi modernizarea ba zeimateriale. Aceasta doreşte să îm -bu nătăţească domeniul didactic, prinmodernizarea tehnicilor de pre da -re sau asigurarea infrastructurii,să dezvolte activitatea de cercetareştiinţifică şi să prezinte instituţieide învăţămînt superior o misiunenumită „Responsabilitate socială”,pentru a cărei îndeplinire „este ne -cesar un echilibru între autonomiainstituţiinală şi societatea civilă”.

În cea de-a şaptea strategie ma -nagerială, a prof. univ. dr. MihaiChiriţă, acesta identifică „principa -lul impediment la stabilitatea şidezvoltarea pe termen lung a Uni -versităţii”, şi anume „neconcor dan -ţa cu conceptul de campus univer-sitar”. Transformarea se poateface, aşadar, în viziunea sa, numaidacă aceasta va reuşi să deţină uncampus universitar şi o conducerecu „o atitudine trans pa rentă, fle xi -bi lă şi responsabilă”, ca re să res -pecte un ansamblu de 40 de ce rin -ţe enumerate succesiv în plan,prin tre care se numără de mo cra ti -za rea vieţii comunităţii academicesau crearea unei identităţi noi aUni versităţii.

***Cele şapte planuri manageri-

ale ale candidaţilor pot fi analizatepînă vineri, 22 ianuarie, cînd vo tu -rile pentru Consiliile Facultăţilor,Senat şi rector vor avea loc şi re -pre zentanţii instituţiei de învă ţă -mînt superior vor decide cine vaconduce UMF-ul în următorii pa -tru ani. n

Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Cele [apte planuri pentru resetarea Medicinei

Universitatea de Medicină şiFarmacie „Grigore T. Popa” dinIaşi (UMF) îşi va alege vineri, pe

22 ianuarie, următorul rector. Planurilemanageriale în care stau scrise ideile deschimbare ale candidaţilor pot fianalizate pe pagina de Internet ainstituţiei de învăţămînt superior,însoţite de CV-urile acestora. Dacă prof.univ. dr. Viorel Scripcariu şi-aconcentrat strategia pe „excelenţa prinprosperitate”, prin dobîndirea unor„venituri mai mari şi resurse mai vastepentru corpul academic”, prof. univ. dr.Radu Iliescu şi-a structurat planul avîndca scop principal dezvoltarea UMFîntr-o universitate antreprenorială. Toţicei şapte candidaţi au identificat caprobleme actuale imaginea şicomunicarea şi au propus angajareaunei echipe noi de profesionişti încomunicare, pregătită să construiască orelaţie onorabilă cu presa. La alegerile de anul acesta s-au înscris cei mai mulți candidați din istoria recentă a UMF-ului.

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Noul rector va fi ales vineri prin vot universal, cînd se vorvota și membrii Consiliilor Facultăţilor și ai Senatului.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Toate planurile de management vorbescdespre un progres al universităţii, caretrebuie să depășească problemele prin care a trecut în ultima perioadă și săînăsprească criteriile de admitere.

6PASTILA DE DUPĂNumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Sezonul rugăciunilor studenţeștiCercetătorii britanici au demonstrat că pentru opt dinzece studenţi cel mai urît

cuvînt din vocabular este „sesiune”.De asemenea, majoritatea tinerilorpreferă să se gîndească la perioadade examinare doar la timpul viitor,ca și cum ar urma peste vreo cîtevaluni. Starea negării se oprește cîndrealizezi că mai sînt doar cîteva orepînă la primul examen, așa că laaragaz încep să fiarbă oale de cafea,fisele de la cursuri dispar în zonacrepusculară, iar panica îi mănîncăpe cei mai slabi de înger. Îţi spui căla anul va fi diferit, însă în sinea taștii că nu-i așa.

Lumina de afară care treceprin gea mul murdar de la căminpare că-i ar de buzele și așa crăpate.Timid des chi de un ochi, apoicelălalt. Camera mi cuță nu se maiînvîrte atît de tare și se gîndeșteîndoielnic că ar putea să-și ți năechilibrul dacă se dă jos din pat. Înmod normal nu e atît de îndrăzneț,însă acum parcă-l cuprinde un fiorde vi no văție. Este sigur că azi tre-buie să facă ceva important darnu-și amintește si gur ce. Pachetul?L-a ridicat ieri și deja nu mai arenici măcar jumătate. Te le fo nul? Nul-a sunat nimeni important decîtvreo cîțiva colegi de grupă, iar pî năla ziua mamei mai sînt două luni.

Face primii pași prin cameră șisim te cum retina-i arde precum un

tăciune iar gîtul se fărîmițează în zeci de ace ru ginite. Încet, începe să-idezmorțească și simțul mirosului și simte cum îi re vine amețeala. Din douămișcări deschide geamul să aerisească și observă a gi tația de afară. Deodată,fața îi devine plată. Astăzi are examen. Peste 19 mi nute.

Fără să arate că e panicat, face ordine printre niște foi de curs și se laudăcît de deștept a fost că și-a uitat un covrig nemîncat în ghiozdan. Trage cîtevapri viri rapide printre notițe însă fiecare cuvînt pe care-l citește parcă-l ștergedin minte pe precedentul. „Eh, o să mă descurc eu” își zice încrezător întimp ce se chinuie să învîrtă camera de la telefon astfel încît să prindă imagi nicît mai bune.

N-are timp să caute printre sosete, așa că le ia pe primele pe care la prin de,una neagră și una albă cu buline roșii înainte să se întoarcă înapoi în camerăpentru un pix. Plămînii i se par că sînt mai zgomotoși decît picioarele agitatecare trosnesc pe holul pustiu din universitate, fără să apuce să se laude că aa juns într-un nou timp record. Stă cîteva secunde să-și recapete suflul, însătă cerea din spatele ușii de la P1 îl neliniștește și mai tare. Gata parcă de ju -de cată, intră înăuntru ținîndu-se de corzile ghiozdanului. Confuz, după ce esigur că nu mai e nimeni în amfiteatru, se întreabă cu voce tare: „azi e marțisau miercuri?”. n

Niciodată cheful de-nvăţat par -că nu s-a trezit, aşa, dintr-odată, cutine, n-a căscat în acelaşi timp, bă uto cafea încetişor şi pus pe treabă.N-a întins el singur foile pe toatăma sa, mormăit în gînd şi explicatpro poziţie după propoziţie, re scrisşi murdărit toată cartea de cu loa reaaia oribilă pe care-o mai vezi aşastridentă doar noaptea, înainte dedoişpe, la semafor. Nici azi.

E fără douăzeci şi ora zece pa repotrivită pentru orice, mai puţinpen tru subliniat şi murdărit tot fe -lul de hîrtii. De data asta îţi repeţi îngînd c-ai să reuşeşti şi la zece fix aisă-ţi convoci toate puterile răs fi ra te-ncolţurile camerei şi-ai să te-atingi deteancul înfiorător. Stă pe margineamesei şi te urmăreşte fix de cînd

te-ai trezit. Ar fi fost bine dac-ai fipus lucrurile la locurile lor, aşa cumîţi zicea mama cînd erai acasă şicum îţi mai repetă, din cînd în cîndşi azi, la telefon, cînd mai face cîte-oexcursie la tine-n cameră şi nu sepoate stăpîni. E făr-un sfert. Ai timpberechet. Mai stai în pat cinci mi nu -te şi-ţi faci în minte o listă a tuturorlucrurilor pe care-ai să le faci dupăameţeala asta cu examenele. Ai săvezi cîteva filme. Da, sigur asta ai săfaci. Eşti atît de pornit că te-apucide scormonit prin sertar după unpix şi chiar întocmeşti o listă acelor mai bune filme din 2015 careţi-au scăpat. Ei, te simţi mai bine-acum, parcă.

Doamne, habar n-ai cînd s-a fă - cut fără cinci. Altădată, cînd îţi su -

na alarma tîrziu, în cinci minutere uşeai să te-mbraci, să-ţi adunilucrurile şi s-ajungi şi la facultate.Poate, poate mai întîrziai un mi nut.Dar era, oricum, o performanţă.A cum în cinci minute poţi să facia tîtea lucruri!

Ca să poţi învăţa ai nevoie de-un ceai. Sau poate de-o cafea. Mi -roşi toate cutiile aromate, alegi unpliculeţ şi-l arunci într-o ceşcuţăcu apă clocotită. Pe cutie scrie căin fuzia durează doar pa tru mi nu -te. La ţanc s-a potrivit. Iei ca na şi te-ndrepţi spre masă. Strici turnul în -cli nat de-nţelepciune şi te uiţi laceas să vezi cît de bine te-ai orga-nizat.

Te miri. Ei, au trecut douăminute-n plus. Ai să-ncepi să în -veţi la şi-un sfert, dacă-i aşa, să aiun program fix. N-ai să mori dacămai aştepţi puţin! n

E fărădouăzeci și ora zece parepotrivită pentru orice,mai puţin pen-tru subliniat și murdărit tot felul dehîrtii.

Paranoia pentru zile negrede Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Pentru mine aceasta este a 13-ase siune, dar parcă nimic nu s-aschim bat. Poate doar cantitatea deca fea pe care o beau a crescut. Cutoate acestea stresul de dinainte dee xamen pare totuși același, timpulnu este niciodată suficient, iar ori -cî te zile aș fi dedicat învățatului par -că niciodată nu sînt suficient de bi nepregătit.

Am învățat însă că nu sesiuneanu este perioada cea mai grea a vie -ții. Mereu vor apărea lucruri maiim portante, iar o notă mică la un e -xa men nu este o tragedie. Mereu e -xis tă o sesiune de restanțe, mereuun nou an în care ai putea să îți în -cerci norocul.

Pentru mine stresul din se siu neîncă nu a dispărut, deși sînt la adoua facultate. Cu toate astea parecă cei din jur, cei din noua ge ne ra ție,

s-au născut nepăsători. În căminea ceasta este perioada petrecerilor,iar în pub-uri sînt mereu mai mulțistudenți decît în sălile de lecturăsau biblioteci. Aș putea să spun că„pe vremea mea” chiar se învăța.Probabil așa și era. Prioritățile s-auschimbat, la fel și motivele pentrucare s-au înscris la o facultate. Pevremea mea încă e xista speranța cădiploma u ni ver si tară chiar contea -ză, că tot ce ai în vă țat de pe băncilefacultății îți va fi de folos și doarghinioniștii ajung ta ximetriști saușaormari cu di plo mă de masterat.

Încet, încep însă să-mi pierd șieu speranța, iar examenele să parăun soi de lupte cu morile de vînt.Chiar dacă pierzi sau cîștigi tot laa jutorul de șomaj ajungi ori la unloc de muncă pentru care eștisupracalificat și foarte prost plătit. n

Un Don Quijote licen]iat

Vremea ceasornicarilorde Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Știi momentul ăla cînd orice ți se pare interesant,faci curat în cameră, gătești, îți faci selfie-uri și socia -li zezi cu toată lumea de pe Facebook? Dacă nu, în seamnăcă înveți, iar dacă răspunsul este afirmativ înseamnăcă și tu ești în săptămîna de s(tr)esiune, iar ca orice stu -dent care se respectă înveți, îți faci notițe și citești fixcu o zi înainte de examen că doar pînă mîine mai sînttrei zile: diseară, la noapte și mîine dimineață.

Iată că primul semestru a trecut și cea mai greaîn cercare din viața unui student a venit ca o avalanșăși te-a plesnit direct peste ochii încercănați după onoap te albă care ai petrecut-o alături de prietenii tăi învreun pub.

Și îți spui din nou gata cu ieșirile la bere, cu dis -trac ția și gata cu pierdutul timpului pe Facebook, darcred că îți sună destul de cunoscut că parcă mai ieri îțipromiteai că ai să te apuci mai devreme de învățat și ai

să treci toate examenele și nu o să mai ai restanțe. Darnu-i nimic, o să poți să mai promiți odată și după se -siu nea asta.

Scuzele pentru faptul că nu ai învățat sînt cu mi i le,dar cea mai bună este că profesorul sigur își v-a luare vanșa acum și vrea să se răzbune pentru neatenție,hli zeală, neimplicare și absențele pentru întreg se -mes trul, iar cel mai bine îți zici că dacă nu înveți cusi guranță nu ai ce să uiți și astfel nu te mai stresezi cănu îți mai amintești noțiunile. Singura problemă ar fice-o să le spui părințiilor cînd vor afla că ai restanțe. Stiucă mai bine nu le spui, dar fie că e prima, a doua saua treia, acum restanțele se plătesc. Deci pînă la următot vor afla.

Dacă nu ai învățat la timp, tot ce poți să faci după cecitești asta, este să îți pregătești o cafea, să parcurgi re -pede cele 100 de mii de pagini, să te rogi și să aprinzio lumînare ca să iei și tu sfîntul cinci și eventual să tesimți mai bine că nu ești numai tu în situația asta. n

Sinonim pentru „sesiune”: restanţe

de Andrei MIHAI | andrei.mihai@opiniastudenteasca.ro„

de Beatrice JURAVLE |beatrice.juravle@opiniastudenteasca.ro

1001 DE CHIPURI

Via]a limbii latine, în mîinile MinisteruluiÎn toate liceele din România elevii au o singură oră de Latină pesăptămînă în care trebuie să dea și teză.

Ideea de a scoate limba latină din programă a împărțit elevii în două tabere.

Pînă pe 23 ianuarie,Ministerul Educaţieia invitat societatea,

de la cel mai mic elevvizat pînă la cel mai înaltcadrul didactic, săîncurajeze sau nu oiniţiativă prin care doreştesă modifice programeleşcolare. Printre schimbări,stă pitită scris negru pealb, şi una care vizeazălimba latină. Mai exact,Ministerul propune caaceasta să fie scoasă dinşcoli şi licee. Profesoriicare predau limba Latinăîn liceele din Iași se luptăca materie să rămînă înorare,iar elevii îi susţin.Aceștia nu vor să selipsească de o notă mareobţinută ușor.

Dacă deschizi un manual de cla -sa a XII-a îți sare în ochi prima lec țieca re se referă la originea limbii ro mâ -ne. Parcurgînd filă cu filă, observi căelevii sînt învățați că secole la rînd,cro nicarii, istoricii și poeții s-au lup -tat pentru a înlătura orice urmă deîn doială și de a demonstra că limbaro mână provine din limba latină, iardocumentele rămase au servit me reudrept dovadă solidă a originii noa s -tre.

Argumentul că este o limbămoartă, a făcut ca în timpul comunis-mului latina să fie scoasă din pro gra -mă pe motiv că nu ajută deloc, ca maiapoi să fie reintrodusă.

„Cîteva expresii uzuale, conju-garea verbului a fi și cîteva repere is -torice despre Cicero și Platon. Cuasta plec la drum în ceea ce pri veș telimba latină”, povestește Andreea. E -levă la secția de Filologie la Co le -giul „Costache Negruzzi” din Iași, a -ceasta povestește că dacă limba la ti -nă ar fi scoasă din programă, eleviide liceu ar fi împărțiți în două ta be -re: cei care se bucură, aceștia fiindmai mulți, și cei care nu. „Pe a ceș tiaîi observi imediat. Sînt foarte pu -țini și prețioși, iar în ziua în care auîn orar latina îi vezi cu dicționaruldu pă ei”, îmi spune tînăra.

Doamna Maria Nikolaev predăde aproximativ 25 de ani Limba și li -teratura română și Latina, iar îngri-jorarea despre actuala generație i secitește în ochi. Firele albe și ridurilede expresie îi trădează vîrsta îna -intată pe care o are, dar și ve chi meaacumulată în învățămînt. Cînd vor -

bește despre actuala hotărîre, cuvintecare trădează dezamăgirea îi ies depe buze într-o avalanșă de re pro -șu ri la adresa celor care vor să o a -dop te. „La un moment dat, eleviiale geau să dea BAC-ul la limbalatină, iar as tăzi copiii nici măcarnu știu să re cunoască structurilemorfologice, ce să mai zic de celesintactice, iar asta este foarte grav.Este un soi de dezinteres pentrueducație. Manualele nu sînt delocutile, iar informația pe care oregăsești acolo este la pă mînt. Pînăși Școala Americană dorește săreintroducă orele și examenul dela tină pe motiv că ea stă la baza lim -bajelor neologice. Noi de ce o scoa -tem?”, întreabă plină de indignare.Doa mna Nikolaev îmi povestește căa întîlnit un fel de revoltă din par teacopiilor și un dezinteres cras pentruorice materie la care nu iau nota ze -ce. „Genereției de azi îi lipsesc mo de -lele cu desăvîrșire. Fizic și psihic lornu le lipsește nimic, dar ei vorsimți tarele unui model de e du ca -ți e care este haotic”.

Teama pe care o are în legăturăcu viitoarele generații i se citește înglas. Este convinsă că un om trebu iesă știe cîte puțin din toate, iar sepa -ra rea dintre disciplinele umaniste șicele reale este un handicap.

Pentru că toate merg mînă înmînă și re pre zin tă ființa umană, iardacă „cele reale reprezintă schele-tul și gîndirea lo gi că, cele umanereprezintă carnea pusă pe aceleoase. Nu ai cum să le se pari. E ca șicum ai împărți omul în două”. n

Peștele din oceanul slavde Beatrice JURAVLE| beatrice.juravle@opniastudenteasca.ro

Traducere din realitatea care se întîmpl\de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Numărul 525 |18 - 24 ianuarie 2016

Pe mîinile Anei Maria Belcescustau nişte inele care amintesc de vre -murile de demult şi fiecare cuvînt pecare-l rosteşte apăsat pare rupt dinalte timpuri şi-adus aici. „Limba la ti -nă e ca un puzzle. Copiii sînt in te li -genţi, o învaţă repede şi apoi se joa căcu ea. E un joc al minţii în care rupira dicale, sufixe, prefixe şi apoi le în -vîrţi şi le pui la locurile potrivite”,spu ne tînăra profesoară din faţa mea.

Pe holul Colegiului Naţional„Mi hai Eminescu” stau aliniaţi pă -rin ţi în aşteptarea profesorilor, în ar -maţi cu flori. Îşi scot nervoşi mîi ni leîn desate în buzunare, măsoară po -dea ua cu paşi mari şi mută florile depe fotoliu pe masă şi de pe masă pesca une, de parc-ar fi cele mai pre ţi -oase lucruri pe care le au. La toată li -niştea care se ciocneşte, puţin cîtepu ţin de timpane, n-ai zice că întrepe reţii impunători ai clădirii stau toa -te siluetele care se perindau prin cur -te cu cîteva zeci de minute înainte.

Cînd uşa dinspre cancelarie s-aîn tredeschis, profesoara Ana MariaBel cescu a iuţit pasul, asemenea u nuişcolar hotărît, deloc stingher. „Lim -ba latină pentru mine asta a fost, opa siune”, spune tînăra a cărei misi u -ne în învăţămîntul românesc pare căse-ngreunează minut cu minut. I sepa re o nedreptate ce i se întîmplă. Şinu ei, ci elevilor, liceenilor şi între giiţări. „Nu mi se pare demn să pro pui

o astfel de iniţiativă care parcă are ro -lul de-a păstra inteligenţa celor ca revin din urmă la un nivel cît mai a pro -piat de pămînt”. E profesoară delim bă latină şi limbă engleză. Vor beş -te despre limba latină ca despre unom acuzat pe nedrept, un artist fai -mos condamndat la moarte. Areore la clasa a VIII-a şi la clasele de fi -lologie din liceu. La cele din urmă,i s-a dat o singură oră pe să ptă mî nă,oră-n care trebuie să înghesuie atîtgra matica, cît şi literatura şi, în celedin urmă, să dea şi o teză.

Elevii ei nu spun nimic, pentru căn-au cînd. „Nu ne ajunge o oră pesăptămînă să vorbim. Nu ne-a jun -ge nici să învăţăm”. Tînăra pro fe soa -ră din faţa mea spune că la clasa aIX-a are nouă elevi care vor să mear -

gă la olimpiadă. Nu ştie cum să fa că,nu ştie cum să-i aleagă. Copiilor lepla ce, lucrează suplimentar, învaţă şivor să obţină rezultate. Anul trecut,una dintre elevele ei din clasa aXII-a, pe care a pregătit-o în afaraorarului şcolar, a mers la un concursîn Italia cu opera lui Ovidius tra du -să integral şi a obţinut premiul în tîi.„Îmi amintesc şi-acum că am tra -dus împreună chiar şi-n noaptea deÎnviere”, spune profesoara zîmbindtrist. Tot vocabularul românesc seînvîrte-n jurul limbii latine, crede ea.„Nu ai cum să te faci că n-o vezi, laun moment dat te întîlnești cu ea”, fieîn programa şcolară, unde pare să-ifie locul, fie prin vreo carte pe care-ovei găsi, citind ceva în plus, în afaraşcolii. n

7

Pe coridoarele cu lambriuri și uși de lemn ale Colegiului Na -țional „Garabet Ibrăileanu” din Iași aleargă copii de toate vîr -ste le. Tocmai a sunat clopoțelul, iar în cancelarie au mai ră masdoar doi profesori. Unul dintre ei este Cezar Iercan, care pre dă la -tina în acest liceu de la începutul anilor ’90. Pînă nu demult, aicierau doi profesori care au predat această limbă, dar cealaltă pro -fesoară predă numai româna acum, el rămînînd să facă ore șicu elevii de gimnaziu și cu cei de liceu.

Latina „este o limbă de cultură și de înaltă ținută in te lec tu -ală”, spune profesorul referitor la „trăsnaia de a scoate latina dela clasa a VIII-a. Mihai Eminescu scria într-un text publicat în«Timpul» că graiul spiritului Antichității este limba latină”, a -daugă Cezar Iercan știind că limba predată de el are un trecut

istoric valoros, dar care nu mai contează pentru aproape nimeniastăzi.

„În afară de popoarele nelatine precum Austria, Germania,Anglia, limba latină este obiect de studiu pentru dezvoltarea spi -ritului și a gîndirii logice, chiar și în țări precum Finlanda oriBulgaria, unde se studiază încă din gimnaziu”, spune profe so -rul în timp ce caută un manual în servieta de piele din fața lui.„La Vatican chiar și la bancomat îți scrie în latină”, adaugă elarătîndu-mi cîteva rînduri aproape nelizibile.

Andreea este elevă în clasa a VIII-a la „Garabet I bră i lea nu”și face o oră de latină pe săptămînă. Ea spune că „această lim -bă este greu de înțeles, dar profesorul nu este exigent”. Chiar șiașa, fetei nu îi place această materie, iar contrar așteptărilor, la -tina nu îi garantează o medie de zece. „Sîntem notați pe mă su -ra eforturilor noastre”, adaugă fata căutîndu-și cu ochii prie te -

na cu care mergea la clasă. După ce o găsește, pleacă grăbită laoră, ca să nu fie penalizată pentru întîrziere.

Elevii de liceu care învață la profilul filologie fac latina timpde patru ani și dau teză la acest obiect. Chiar și ei, care fac una-două ore pe săptămînă, au dificultăți în a o însuși. „În gimna -ziu, am învățat la o școală de cartier, unde profesoara de ro mâ -nă preda limba latină, însă la orele de latină făceam pregătirepen tru capacitate. La final, am avut toți medii de nouă și ze ce,în funcție de cum credea ea că am fi învățat”, spune Ioana, e -levă în clasa a IX-a acum. Studiind la o clasă cu profil umanist,predarea limbii latine s-a făcut de la zero, fiindcă mulți dintrecolegii ei nu cunoșteau limba, deși o studiaseră cu un anînainte. „Problema se pune dacă se trece sau nu peste utilitateaaces tui obiect, indiferent de clasa la care se studiază. Și nu sare”,în cheie profesorul în timp ce-și închide servieta. În orarul luiscri e că predă ore de latină în fiecare zi, de luni pînă vineri,dar de anul viitor, s-ar putea să rămînă fără două clase și cumai mul te zile libere. n

de Roxana GĂINĂ | roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

La Vatican, bancomatele îţi vorbesc în latină

Pentru unii elevi, limba latină este o pasiune.

Sprijinindu-se în toiag, profesorul IonArhip mai trece încă o dată cu gîndul prinvremile trecute. Cînd i se luminează faţa,

cînd i se întunecă privirea, iar sacii deamintiri îi deșartă cu greu. Cît timp a fostmuzeolog, pașii l-au purtat din casă în casăpentru a aduna patrimoniul cultural alromânilor. Dragostea de carte l-a apropiat și l-a împrietenit cu mari oameni de culturăprecum Mihail Sadoveanu, George Bacovia,Nichita Stănescu, Otilia Cazimir sau NicolaeLabiș. Însă la bază, Ion Arhip este învăţător.Mai tîrziu, a fost corector și redactor la ziarul„Flacăra Iașului”, director al ComplexuluiMuzeistic din Iași și a pus bazele la 18 muzeeși case memoriale în Iași. Acum, la cei 87 deani, spune că oamenii l-au uitat înapartamentul lui de pe strada Ibrăileanu,unde are mai multe manuscrise la care alucrat. Chiar dacă îl supără vederea mai scriedin cînd în cînd, iar cărţile îi stau la căpătîi.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

De unde ați moștenit dragostea decarte?

Cred că de la cel care m-a în vă -țat întîi și întîi alfabetul, învă ță to rulmeu. Îi port un deosebit respect și ofrumoasă amintire. Și eu, la bază, sîntînvățător. Pe vremuri, școala undeam învățat se chema Școala Nor -ma lă de Învățători. Era o adevă ra tășcoală de apostoli. Dragostea de car -te și mai ales de poezie și de lite ra -tu ră sigur am moștenit-o. Aici esteun har pe care ți l-a dat Dumnezeuși mama care te-a născut. Cunoș tin -țele și învățătura le capeți pe par-curs, prin instrucție, prin școală. Cupasiunea și cu harul pentru învă ță -tură, pentru poezie, trebuie să tenaști. În Sfînta Evanghelie, Sf. Apos -tol Pavel spune „unde iubire nu e,unde dragoste nu e, nimic nu e”, ceeace Marin Preda a luat în „Cel maiiubit dintre pămînteni”, iar Crean găle spunea copiilor - „apoi, măi, bă -ieți, acolo unde nu-i dragoste de în -vățătură, nu-i nici «Doamne aju tă!»”.Se spune că actul de creație e 90%transpirație și 10% inspirație. E mun -că continuă. Cînd am dat admi te reala Școala Normală eram fecior dețăran, iar într-un timp foarte scurt, în -vățătoarea mea m-a pregătit acolo.La școală mergeam numai iarna, iarvara și primăvara mergeam cu vi te -le, ajutam părinții și m-am rugat laDumnezeu și am reușit al treilea.Acum este lipsă de cultură, fiindcădragostea de carte, de învățătură, as -tea te fac om.

Vă amintiți de primele poezii, „Mama”și „Învățătorul” pe care le-ați pub li catîn „Luminițe băcăuane”?

Îmi aduc aminte de „Învăță to -rul” era cam așa - „În pîcla satuluiîn vățătorul stă astăzi ca un mîntui -tor/ Să-mpartă lumină tuturora căciel e cel mai bun izbăvitor/ Și-nnoaptea întunericului ce vine ca unHristos cu o lumină/ Își cheamă cre -dincioșii „Veniți de luați lu mi nă”.Lucrul acesta l-am scris și la limbaromână, cînd ne-a dat o dictare dinBrătescu Voinești, din „Puiul”. Tre -buia să vadă cum scrii, ce greșelide ortografie faci, și să faci analizăsintactică, morfologică și o compu -ne re care trebuia să se numeas că„Pri ma zi de școală”, pe care amîncheiat-o cu ultimele versuri din„Învățătorul”. Am luat notă slabă lamatematică, 6, dar 10 la română, 10la istorie și la geografie. Am reușital treilea. Cînd am dat admitere laȘcoala Normală, deși eram fecior dețăran, știam zece poezii de Emi nes -cu pe de rost, cel puțin zece pas te -luri de Alecsandri, nu mai spun deVlahuță, Goga sau Ștefan OctavianIosif. Îmi plăcea enorm. Pe atuncieram puțini copii, iar o clasă era for -mată din copii care erau în clasa I,a II-a, a III-a și a IV-a. Eu eram înclasa I, iar domnul ne dădea să fa cemlinioarele. Cu clasa a IV-a făcea poe -zii, iar eu trăgeam cu urechea, șiașa s-a trezit învățătorul că eu ști amtoate poeziile pe care le știau cei dinclasa a IV-a. Bineînțeles, m-a în zes -trat Dumnezeu cu o memorie ului -toa re. La Palat mi se spunea „Dia vo -lul chel” sau „Memoria de elefant”.Am avut foarte multe de cîștigat înviață, dar și foarte multe de pierdut.Oameni răi care vedeau ce memorieși ce pregătire aveam mă loveau peascuns. Am avut foarte mult de su -ferit. Dar... marele poet SergheiEsenin spune „Toți sîntem vremel-nici pentru veci”.

Am răbdat de foameenorm, am păscut și iarbăde foame

Cum v-a fost copilăria în timpulrăzboiului?

Foarte greu am trăit. M-am năs -cut în perioada crizei din `29 - `33,iar războiul... Doamne Dumne zeu -le! Părinții mei erau țărani răzeși.Oameni care își munceau pă mîn tul,care umblau desculți, dezbrăcațiprin vînturi și ploi, dar care își păs -trau bucata de pămînt și toată ave realor. Făceau niște sacrificii enorme.Eram șase copii la școală, taxele erauenorme. Cînd eram student umb lamdesculți că păstram ghetele sau pan -tofii pentru zilele de bal sau de săr -bătoare. Numai desculți, prin frigși prin ploaie, dar am învins învă țînd.Am răzbătut, a fost foarte greu și înperioada războiului. După asta auvenit anii de secetă. Am răbdat defoame enorm, am păscut și iarbă defoame, chiar în perioada anilor1946 – 1947, cînd a fost acea marese cetă. În plus, sovieticii ne luau tot,și ultimul pumn de făină din vatră.Dar credința în Dumnezeu și maiales credința în bucata aceea de pă -mînt de unde m-am născut, cre din -ța în vatra strămoșească, în neamulmeu, acest lucru m-a întărit fantas-tic. Dacă astăzi cineva m-ar întreba cedorință am i-aș spune: „ca neamulmeu să fie cel mai frumos, neamulmeu să fie liber”, cum spunea așa defrumos Păunescu „și țării mele mi ni -mă dreptate”. Aș spune „trageți înmine”. Nu m-aș teme absolut demoar te. Dar noi am fost altfel edu cați.

Statutul părinților dumneavostră v-aadus anumite piedici în carieră?

Da, am avut mult de suferit o pe -rioadă. Stăteam la un pas de a fi datafară din facultate, eram asistent uni -versitar și m-au dat afară. La ziarm-au ținut că nu puteau să nu îți deaun post. M-au ținut pe post de co -rector în niște condiții mizerabile,noapte de noapte, pînă m-am îm bol -năvit. Aveam 200% plumb în sîn ge.Lucram unde se topea plumbul șiturnau pagini, acolo trebuia să faccorectura. Aceasta ne-o dădea pe niș -te coli de hîrtie pe care le mînuiau,pu neau pe pagina de plumb și bă -teau cu peria. Apoi trebuia să bu -chisesc greșelile, era nenorocire ladespărțirile în silabe. Am răbdat șiam suferit pînă am devenit redactor,apoi director de muzeu, pînă s-auschimbat vremurile, pînă cînd a ve -nit Ceaușescu. Perioada lui Ceau șes -cu, să știți, se sperie toți de minecînd le spun, a fost cea mai înflori-toare perioadă din istoria Româ nieidin toate timpurile. Era un avîntfantastic, iar Ceaușescu a dat drumulla spiritul acesta patriotic. Erai mîn -dru că ești român. După vizita înCoreea, Madama și cu cei pe care i-aadunat în jurul lui au demolat tot.L-am cunoscut personal și pe Ceau -șescu, și pe ea. El era mare patriot.Într-o zi m-au trimis acasă de la ser -viciu. Tata era la miliție de vreo pa -tru zile pentru că nu voia să se îns -crie în Colectivă. Cînd l-am scos deacolo era plin de păduchi, dar tot nuvoia să se înscrie. L-am convins pen -tru că eram șase copii și ne dădeaafară de la serviciu. Au venit și ne-auluat tot. Au scos oile din ocol, vi te le,boii, ne-au luat și plugul, hîrlețul,sape, au pus tot în căruță și dintr-ocasă de gospodari nu a mai rămas

nimic. Aveam cîini ciobănești care auplecat după oi pentru că așa erauînvățați. I-au bolovănit și au venitcîinii înapoi acasă. Scenă de apo ca -lipsă. Au văzut că nu sînt oi, nimic,au început să urle. Urlau a pustiu.Atunci, prima dată în viață, l-amvăzut pe tata plîngînd. După ovreme, după ce a venit Ceaușescu,tata era erou al muncii socialiste,iar mama a devenit mamă eroină.

Eram șef de secţie,directorul MuzeuluiLiteraturii, paznic, om deserviciu, de toate

Ați pus bazele la peste 18 muzee șicase memoriale în Iași. Ce v-a motivatsă faceți această muncă?

Era în mine o chemare de laDumnezeu. Vedeam cum monumen -tele Iașului erau distruse, iar la unmoment dat nu mă mulțumea de -loc munca aceasta de la ziar la caretrebuia să scriu la comandă. Se pu -nea problema demolării Casei Po -gor, Muzeului de Literatură, unde afost Junimea. Trebuia să constru -ias că Policlinica Studențească caree acum în centru, lîngă spital. CasaDosoftei strica sistematizarea șitrebuia distrusă. Fiind redactor deziar, la ședința de consiliu am fosttrimis ca să scriu și trebuia să spuncă e bine să construiască acolo lo -cui nțe pentru oamenii muncii, sădărîme Casa Dosoftei, Casa Pogorunde a fost Junimea. Casa Pogorse numea Casa cu ferestre lumi-nate. Fie pentru că acolo s-a intro-dus pentru prima data luminaelectrică, fie pentru că ardeauluminile pînă spre zorii zilei cîndse țineau ședințele Junimii. La con-ducerea județului era un om lumi-nat care mă aprecia foarte multpentru că atunci cînd am intrat laziar eram al treilea om cu studiisuperioare. Din cauza asta nueram privit foarte bine. Toți eraucroitori, mecanici de locomotive,compoziția socială trebuia să fiemuncitorească. Erau oameni cupatru clase primare, talpa gîștii -cum se spune, iar eu trebuia săstilizez, era dezastru acolo. Și vinla ședința aceea, pe acel om îl ch e -ma Miu Dobrescu. I-am spus înșoaptă – lucru care era un act demare cutezanță, că nu puteai săcon trazici un activist – „Nu văscrieți numele alături de cei care audărîmat Academia Mihăileană, atî -tea monumente ale Iașului”. A stat…Apoi pe loc a spus să fie oprit totulși să construiască în altă parte Po -liclinica. De acolo mi-a încolțit ideeaaceasta. Și am început să vînturideea creării unui muzeu de li te -ratură la Iași. A prins ideea, iarîncetul cu încetul am obținut trans -ferul de la ziar la muzeu. Am făcutun sacrifiu enorm. La ziar eram bineplătiți, aveam salariu de profesoruniversitar. M-am dus de la 2.600 delei la 1.700 de lei. Prima dată măduceam la timp, la program, eramînvățat de la ziar, iar oamenii nuerau obișnuiți. Eram șef de secție,directorul Muzeului Literaturii, șipaznic, om de serviciu, de toate. Nuaveam pe nimeni. Eu făceam cu ră -țenie, eu săpam în grădină, eu că ramlemne, pînă cînd mi-au dat încă uncoleg, dar nu m-am lăsat. Și cel maimare lucru l-am descoperit la Oseș -ti, fostul raion Negrești. Era un do -

Oamenilor de acum le lipse[te dragostea dede Ancuţa CIOCOIU | ancuta.ciocoiu@opiniastudenteasca.ro

Interviu cu muzeograful Ion Arhip, fondatorul Muzeului de Literatură din Iași.

Profesorul consideră că un muzeu este sufletul și memoria unui popor.

„M-am trezit într-o zi, 3 decembrie 1988, că m-au dat afară. M-auras. Mi-au interzis să mai intru în muzeu, mă urmăreau pas cu

pas, m-au ținut șase luni fără salariu pînă a fost scandal.”

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

9]ar\, iar tinerii nu mai [tiu cine e Eminescucument a lui Eminescu și a fost ceamai mare bucurie a vieții mele.

A fost primul obiect pe care l-ațiachiziționat?

Primul obiect de mare valoare!Era cineva în sat al cărui tată a fostînvățător și l-a inspectat Emi nes cu.Mi-a relatat cum a venit Eminescu,a stat de vorbă cu copiii, iar cînd amachiziționat acest document, am în -ceput. Am luat Muzeul de Lite ra -tură de la zero și am lăsat 13 mu zeede literatură, toate muzeele dinPalat. S-a deschis Casa Dosoftei. Ovăd pe doamna Valeria Sadovea nu,soția lui Mihai Sadoveanu, spu -nîn du-mi cînd a văzut Casa Pogor„Coane Ionică, dragă băiete, ce-ai săpui tu aici?”. Acum este patrimoniuca să se facă încă patru case Pogor.De la 3000 de piese de patrimoniucîte erau, am lăsat peste 200.000 depiese. Am curățat Bucureștiul de toa -te valorile și le-am adus la Iași. Aufost oameni luminați la conducerepe care eu reușeam să îi conving.

Cum reușeați?Argumentul meu era ăsta: îns -

crieți-vă numele în asta. Am avut cu -raj să îi spun unui secretar general alpartidului, Gheorghe Pană, era aldoi lea după Ceaușescu. Pe urmăspu nea că am dreptate. Așa amcre at fondurile Sadoveanu, Bura da,am luat atîtea case în ruină, dona -ții, fondul Kogălniceanu, Palatul dela Ruginoasa era o ruină, am făcutun muzeu fantastic, Casa Pogor erao ruină, toate erau ruine. Am avut un

noroc fantastic în viață. În 1976 eramdirector general. A venit la Iași pri -mul ministru Manea Mănescu. Nuerau toți comuniștii niște imbecili șiniște trădători de țară și de neam.Manea era un om de cultură, un eco -nomist de elită, academician. A ve -nit la Casa Pogor, mi-a întins o mînăși s-a recomandat Mănescu. Bine în -țeles, era păzit de Securitate. A vi -zitat muzeul, iar cînd am ajuns laGheorghe Asachi, a început să îmivorbească despre teoriile economi ceale lui Asachi. Cînd am ajuns în sa -lonul Junimea a început să îmi vor -bească despre teoriile economice alepieselor lui Eminescu. Nu era unterchea-berchea. Refăcusem tot mo -bilierul, biroul lui Pogor, a luiMaiorescu. Aveai impresia că acușiîncepe ședința la Junimea. A fost ceamai mare lovitură pe care am dat-oîn muzeografia românească, cu au -tenticul în muzeu. Am organizat otreabă cum era la întîlnirile Ju ni mii.Cînd se oprea ședința, Creangă în ce -pea să cînte cu vocea lui de bariton„Ușile, ușile!”, iar din partea cea -lal tă, Pogor răspundea „Cu înțe lep -ciune!”. Se deschideau ușile, apoiapărea feciorul cu tăvile cu cozo nacși ceai. Am zis și eu „Ușile, ușile!”și s-au deschis, apoi a venit o co le găcu cafele. A rămas foarte impresio -nat. A cerut permisiunea să se așe zepe un scaun, era puțin bolnav. Arămas impresionat că a fost primulcare a stat pe scaunul lui Maio resc u.Era vizita pe sfîrșite, iar primul se -cretar știa care este năravul meu așacă i-am spus lui Manea „Tovarășeprim-ministru, de la Unirea Mare,la Unirea Mică, Iașul a fost vă du vit

de atîtea. Vă rog foarte mult, îns -crieți-vă și dumneavostră numeleîn cartea de istorie, nu a Iașului, cia neamului. I-am explicat situația șia acceptat să ne dea cele 12 milioa nede care aveam nevoie. Vizita a fosto reușită totală, s-a ținut de cuvînt,mi-a dat banii și am salvat PalatulCulturii de la cutremurul din 1977.Dacă nu schimbam planșetele delemn, palatul cădea tot. După cutre -mur a început cultul personalitățiiși nu se mai dădea nicio dispoziție dela Madam CO2, Ceaușeasca, careera de o răutate fenomenală, oanal fabetă rea. Dar eu primeam ba -nii în continuare. Consiliul de mi -niștri mă subvenționa fiecare cu 12milioane. Nu se mai făceau muzee,dar eu am băgat banii ăștia în CasaTopîrceanu, în Casa Kogăln icea nu,în Ruginoasa, Muzeul de la Hîr lău.Era o evreică în consiliul culturiica re mă pîra Elenei Ceaușescu. Ni -meni nu avea bani, eu aveam, dartăceam din gură. Am avut grijă deMargareta Poni, am reparat casa șimi-a dat tot patrimoniul drept do -na ție. Dar Casa Poni nu puteam săo repar pentru că era distrusă du păcutremurul din 1977. Am restaurattot, casă, mobilier, dar nu puteam sădeschid muzeul. Vine cineva de lapartid și află că eu repar Casa Poniși mă cheamă la el. Era un secretarcare era poreclit „Șarpele cu oche -lari”, ura intelectualitatea. Mă în -trea bă cine este Petru Poni, iar eunu am mai putut răbda așa că îi zic„părintele școlii românești, crea to -

rul școlii de chimie naționale aRomâniei”. S-a făcut o liniște deplumb. Cum să spui că Petru Poni emarele chimist? Marele chimist eraea, Elena Ceaușescu, analfabeta, Ma -dam CO2.

Mi-au interzis să mai intruîn muzeu, mă urmăreaupas cu pas

Faptul că vă susțineați atît deputernic punctul de vedere v-a adusprobleme mai mari?

Mă percheziționau noaptea, a -veam un jurnal pe care îl am și acum,mi l-au furat, mă chemau la Secu ri -tate, dar nu am vrut să colaborezcu ei. Colaboram cu Securitatea cîndera vorba despre serviciu, veneaudelegații străine, dădeam informa reafără să torn oamenii. M-am trezitîntr-o zi, 3 decembrie 1988, că m-audat afară. M-au ras. Mi-au interzissă mai intru în muzeu, mă ur mă reaupas cu pas, m-au ținut șase luni fă răsalariu pînă a fost scandal la Eu ro paLiberă. Atunci m-au chemat, mi-audat salariul, pensia din urmă, ca sătac din gură. Am tăcut. A venit Re -vo luția și mi-am spus că am scă pat.A fost o vreme liniște, apoi cine cre -deți că a ocupat Casa Pătrată? Ac ti -viștii de partid și securiștii. M-amtrezit cu securistul care mă persecu-ta la un moment dat că era la ma -ni festația de pe 22 decembrie, îm -bră cat în salopetă cu bandă tricolor,că îmi bagă degetele în ochi și stri gă„Victorie!”. Am crezut că gata, mă

întorc la Palat, dar nimic. S-au ins -talat la conducerea județului secu -riș tii. La Palat toată banda de in for -matori nu m-a primit. Asta a fostRevoluția. Au pus mîna pe tot și audistrus țara total, au înlăturat toatevalorile și au adus oamenii lor cucare au furat.

Nu vă era teamă că ați putea fipedepsit mult mai aspru?

Nu mă omorau. Mă băgau înpușcărie și eram pedepsit. Știți ceînsemnă să stai cinci, șase ore înbe ciul de la securitate cu tot felul deoameni, să stai sub teroarea aceea?Ce pedeapsă mai mare puteau să îmidea? Nu îmi era deloc teamă. Ști amcă nu mă omoară. M-au bătut, darnu puteam să îmi calc pe con ști -ință. Securiștii mă urmăreau, dar ăș -tia de după 1889 erau în stare să măomoare. Mi-au înscenat niște lu -cruri înspăimîntătoare. M-au bătuto dată aici, în pasaj la Piața Unirii, șim-au amenințat. Nu am suferit petimpul comunismului cît am su fe -rit în timpul ăstora.

Dacă noaptea mă trezescfac exerciţii de memorie.Într-o zi am recitat patruore din Eminescu.

În activitatea dumneavoastră deachiziționare ați avut și sprijinulaltor oameni?

Cum nu? Mi-am creat nișterelații... Eram prieten cu doamnaSadoveanu, doamna Lili Teodo rea -nu, soția lui Ionel Teodoreanu, cuAga ta Grigorescu, Bacovia, soția luiGeorge Bacovia, toată marea lumea Bucureștiului, mai ales moldo ve nii,toți țineau enorm la mine și mă aju -tau. În plus, mă bucuram de un pres -tigiu fantastic. Întîi și întîi am fostde o cinste impecabilă. M-au încercatsecuriștii, dar eu eram de o corecti -tudine fantastică. Cînd m-am dusla doamna Teodoreanu, o boie roa ică,mă privea de sus, dar cînd a văzut cecarte știu și ce intenții am, îmi spu nea„prietenul meu de la Iași”. Doam naSadoveanu îmi deschidea multe uși,iar doamna Bacovia... ce femeie decultură. Treptat, tot patrimoniul Bu -cureștiului l-am adus la Iași. Plă -team sume enorme. Am descoperitTetraevangheliarul din secolul alX-lea, al XI-lea, care acum face celpuțin 70, 80 de milioane de euro.L-am descoperit la doamna Grigo -res cu, fiica generalului Eremia Gri -gorescu.

Care sînt obiectele pe care le-ațiachiziționat cel mai greu?

Din punct de vedere financiar,Tetraevangheliarul l-am achizi țio natcel mai greu. A fost un risc fantasticcînd am achiziționat inelul și ceasullui Eminescu. Dacă auzea Ceau șeas -ca că am avut eu curajul să cer do uăpașapoarte pentru a obține acesteobiecte de patrimoniu... Muzeul Lite -raturii era singurul muzeu careavea aceste obiecte ale lui Emi nes cu,manuscrisul, o coală de hîrtie cu16 semnături ale lui Eminescu, cea -sul, inelul.

În muzeu timpul curge altfel decît înviața de zi cu zi?

Nu stăteam deloc. În cei 20 de anicît am fost director nu știu dacă amavut trei luni de concediu. Mă du -ceam la ora șapte la serviciu, ve -neam la zece seara, deseori nici numai ajungeam acasă. Se lucra la foccontinuu. Am 87 de ani și nici acumnu pierd timpul vreun minut. Da că

noaptea mă trezesc, fac exerciții dememorie. Într-o zi am recitat patruore din Eminescu. Azi Eminescu,mîine Bacovia, poimîine Esenin, răs -poimîine Goga. Nu stăteam cum nustătea apa în scocu (n.r. uluc) mo -rii. Nici nu știam cînd trecea tim-pul. Închipuiți-vă că aveam la unmo ment dat 22 de muzee pe care lețineam în frîu cu o schemă mică deoameni și nu s-a pierdut o piesă depatrimoniu. Nu a fost ușor.

Ați cunoscut oameni mari ai culturiiromânești precum George Bacovia,Otilia Cazimir, Mihail Sadoveanu,Nicolae Labiș. Cum erau aceștioameni? Ce amintiri aveți cu ei?

L-am cunoscut pe Sadoveanu,pentru Otilia eram băiatul ei de ca să,eram prieten cu Labiș, am dormit înacelași pat, doamna Bacovia era ofemeie de o cultură fantastică, ce săvă spun! Cînd Sadoveanu a venit laIași am fost primit în ședința dinsala de marmură la Academia Mi hăi -leană și am vorbit așa de frumos șil-am văzut pe Sadoveanu întorcîndcapul și întrebînd de mine. Dupăce s-a terminat m-a chemat și mi-aîntins jumătate de mîna ca o per -nuță moale de pisică. I-a plăcut fan -tastic cînd i-am zis „ați turnat înfagurul limbii române cu paharulmierea și dulceața limbii noastre”.Am fost singurul student invitat lamasa lor. Era un om uriaș, un mons -tru. Doamna Sadoveanu era o fe -meie blîndă, iar pentru buna doam -nă Valerica eram „băietul meu”sau „drăguțul de tine”.

Dar Bacovia? Era la fel de sumbru caîn poeziile lui?

Bacovia era un om bolnav. Cîndl-am cunoscut era un schelet de om.Tonul vocii, cînd recita din „Plumb”,era apăsat, cuvintele erau parcă niș -te bulgări de pămînt care se izbeaude sicriu. Vorbea foarte puțin. Doam -na Bacovia era o femeie de o cul tu -ră excepțională. Erau tare amărîțipentru că fiul lor, Gabriel, era unmonstru. Era de un metru și ceva,avea un gheb în spate, iar pieptulera bombat. Se căsătorise cu o fe meieși îl ținea doamna Bacovia muzeo -graf la Casa Bacovia din București.

De care ați fost mai apropiat?Cel mai apropiat am fost de Oti -

lia Cazimir și de George Lesnea.Pentru Otilia Cazimir eram „băia -tul ei” și nu avea noțiunea banilor.Eram redactor la ziar și făceam opagină literară. Ea avea bani, aveao pensie enormă, îi dădea lui Mi -tică Fînaru care avea o droaie de

copii, fanaragiu care aprindea feli -na rele pe timpuri. Îmi dădea tele-fon „dragă băiete, vino pînă la mi -ne să stăm la o cafea”. Eu știam cevrea. Făcea cafeaua la nisip, stă teamla taifas, apoi îmi dădea o poe ziepe care mă ruga să o public pentrusuma de 500 de lei. Peste două săp -tămîni, iar, „dragă băiete, nu vii pî -nă la mine?”. Îi plăcea tare să îi re -cit din Topîrceanu „Balada mor -ții”. Îi recitam și „Rața” și rîdea cuatîta poftă. Erau ore de răsfăț spiri -tual, participam la ședințe la Mi -hai Codreanu.

Sînt muzee în Iași care au devenit eleînsele piese de muzeu. Ce credeți că s-ar putea face pentru ca ele să intredin nou în atenția oamenilor?

Trebuie schimbat totul din ră dă -cină. Mai ales în condițiile în cares-au adus tot felul de securiști, tur -nă tori și de prostituate. Muzeul aretrei funcții importante: cercetează,tezaurizează și educă. Pe cei deacum nu îi interesează, spun că sîntplătiți prost și nu fac nimic. Sîntslabi sub orice limită de pregătireștiințifică.

Oamenii de acum nu maisînt oameni. Au fostmanipulaţi

Ce le lipsește oamenilor de acum?Oamenii de acum nu mai sînt

oameni. Au fost manipulați. Întîi șiîntîi le lipsește dragostea de țară,de pămînt, de părinți. Au fost ani-hilate total. Tinerii nu mai știu cinee Eminescu. A fost o manipulareto tală de a se șterge națiuni. Cei pa -tru stîlpi îi distrug: familia, școa la,biserica și armata. Nu mai avem oidentitate ca popor. Unde nu epatriotism nu e nimic. Vă spuneun om care a avut de suferit în via țăenorm. Părinții și bunicii mei ple-cau la război cîntînd. Azi nu mai a -vem armată.

Ce reprezintă muzeul pentru unpopor?

Muzeul este buletinul de identi -tate al unui popor. Un muzeu estesufletul și memoria unui popor. Da -că vrei să ucizi un popor arde-i perugul istoriei sufletul și ștrangu lea -ză-i memoria. Asta este muzeul. Unaltar al spiritualității unui popor.Am reușit să fac din muzee ade vă -rate instituții de cultură, de cerce -tare, instituții care tezaurizează marivalori ale țării, asta am reușit eu încei 20 de ani. n

Bacovia era un om bolnav. Cînd l-amcunoscut era un schelet de om. Tonul vocii,cînd recita din „Plumb”, era apăsat,cuvintele erau parcă niște bulgări depămînt care se izbeau de sicriu.

„Treptat, tot patrimoniul Bucureștiului l-am adus la Iași.”

Prieteniile legate în perioada petrecută cu Erasmus sînt utile maiales vara, cînd studenţii merg în vizită unii la alţii, în toată Europa.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Drumul spre cas\ traverseaz\ turnul Babel„Ce faci cînd ai banidestui pentru untrai decent, dar

totuși ai vrea ca drumurile săîţi scarpine tălpile?”.Studenţii plecaţi la studiu prinprogramul Erasmus sîntdornici să viziteze și să adunecît mai multe experienţe laCV-ul personal cu bani cît maipuţini. Sînt dispuși să suportecondiţii limite de trai și sămeargă pe jos distanţe pecare în mod normal nu le-arparcurge niciodată. Pornesc ladrum cu vîntul prin buzunaredrept tovarăș și cu speranţa căvor găsi prieteni care îi vorgăzdui chiar și pentru osingură seară. Indiferent dinţara din care provin, atuncicînd vine vorba de oameni,lumea nu este chiar atît demare.

Mă sprijin în coate și trag cu o -chiul spre canapeaua la picioarelecăreia dormeam: „Oare Doina doar -me bine acolo pe sofa?”, mă întrebcu o ușoară urmă de invidie. Nu maipot sta întinsă, mirosul de mucegaiși umezeala îmi apasă plămînii. Măsimt ca un halterofil răpus de gre u -tate, dar care trebuie să mai rezisteșase ore pînă a primi marele pre-

miu. În cazul meu, premiul era vi -zi ta orașului Bergen. Minutele îmisînt numărate cu cifrele roșii și pă -tră țoase ale cuptorului cu mi cro -un de din fața mea. Cu fiecare clipărespir tot mai greu. Este ora unudimineața și sînt „cazată” împre u năcu Doina în bucătăria unui căminstudențesc din Bergen.

Am plecat din Volda spre Ber -gen cu mașina unui ceh, Jiri, și cuprietena lui, o fată din Ungaria,Niki, o lituaneană, Gerda, și altedouă românce, Doina și Alina. Far -mecul vieții de student Erasmuseste faptul că poți călători mult șila prețuri mici. Jiri ne-a cerut pen-tru întregul drum 300 de coroane,iar cu mijloacele clasice de trans-port ne-ar fi costat peste 1.000 decoroane. Înțelegerea era să dor mimtoți în mașină, un fel de dubiță gricu șapte locuri, dar Gerda a sunatniște prieteni care studiază în orașși i-a rugat să ne găzduiască. Așacă în seara în care am sosit în Ber gen,un băiat și o fată, ambii cu părulblond, ne-au întîmpinat cu zîmbe telargi.

Căminele noastre cu trei etajedin Volda sau din Iași par doar niș -te umbre ale căminelor cu 11 etajede aici. Doar că pereții liftului, cași o parte a pereților de pe holuri,sînt acoperiți de încercări nereu și tede graffiti și de înjurături în maitoate limbile, de la engleză pînă la

arabă. Ne-am împărțit în perechi,cehul și prietena lui au dormit înma șină, Alina și Niki într-o bucă -tă rie de la etajul zece, iar eu și Doi naîntr-o bucătărie de la etajul șapte.Karolis, căci așa se numește priete -nul Gerdei, a împrumutat o salteagonflabilă și ne-a spus că o vaașeza în bucătărie; una va dormi peaceasta, iar cealaltă va dormi pe

ca napeaua care se află deja acolo șicare miroase a mîncare. După șaseore nedormite, ne-am reîntîlnit înmașină. Niki era palidă și aveacear cănele cele mai adînci. Ea îșifăcuse pat din scaune, bucătăria încare dormise nu avea canapea.

România cea „săracă”Bergen este un orășel tipic nor -

vegian: vase de pescuit și iahturiîn port, acvarii cu crabi uriași înpie țe, zeci de preparate din peș te șicu clădiri simetrice. Vizavi de portsînt clădiri lunguețe, de aceeași înăl -țime, cu aceeași structură și de sign,dar de culori diferite, majoritatearoșii, cărămizii și galbene. Orașuleste împînzit de restaurante, însănoi nu voiam decît o shaworma. Așacă am întîlnit un bărbat cu părulcărunt, în jurul vîrstei de 55 de ani,care s-a oferit să ne arate unul din-tre cele mai bune fast-food-uri dinoraș. Cînd i-am spus că sîntem dinRomânia, el, ca după o lungă med-itare, a concluzionat: „țară săracă.Sînt foarte mulți cerșetori pe la col -țuri, murdari și îmbrăcați în zdren -țe, mare parte din ei din România,și spun că nu au nimic în țară”.Atunci ne-am pus în pielea altor miide români care se izbesc de a ceas tăreplică, am zîmbit amar și am în -cer cat în zadar să îi demonstrăm că,totuși, nu sîntem dintr-o țară din

lumea a treia așa cum crede el.Ne-am lăsat conduse în tăcere

către fast-food unde am sperat cădacă nu ne împăcăm inimile, mă carstomacul. Însă dezamăgirea ne-alovit din nou, shaworma era la felde subțire ca bagheta lui Harry Po -tter, umplută cu un fel de carne devită tocată și negricioasă, cu po -rumb, roșii și prea mult usturoi.

Mitul coarnelor a fostspulberat

Privesc în sus și mă apropii dince în ce mai mult de clapele unuipian care pare infinit. Dar nu apucsă mă izbesc de ele căci scările ru -lante se opresc pentru a mă punefață în față cu stația „T-Central”din Stockholm. Pe toate stațiile demetrou de aici și-au lăsat ideileamprentate în formă și culoare omulțime de artiști. Tavanele și pe -re ții te pot proiecta într-o altă lu -me, te pot hipnotiza sau te pot în -vă ța puțină istorie și anatomie. Îispun lui Abdulah stea la o poză cuun cap de dragon asemănător șar -

pe lui aztec care iese fioros din pe -re te. El este un prieten de-al Doi neicare, atunci cînd a aflat că am ve nitîn Norvegia, ne-a spus că trebuieneapărat să vizităm și capitalaSuediei.

În centrul orașului, în apro pie -rea clădirii de sticlă ce se înalță caun turn de fildeș, o fată mică de sta -tură și roșcată din Marea Britaniestă cu o bucată de carton în mînăpe care este scris „free tour” pen-tru a atrage cît mai mulți „clienți”.„Bineînțeles că este gratuit, dar da -că vă va plăcea ceea ce am să văspun, la final puteți face o donațiepentru cîinele meu care mă așteap -tă acasă pentru a-i da mîncare”. Întimp ce ne plimbăm prin fața palat-ului, ne anunță cu titlu de tabloidcă „ne va face o dezvăluire care neva cu tre mu ra”. „În realitate vikin -gii nu a veau coarne atașate de coi -furi”, iar mulțimea scapă sunete cetrădează dezamăgirea. Parcă de -geaba a po ves tit despre ironia căaproape toți regii Suediei s-au nu -mit Gustav, că în 1980 s-a schim -bat Constituția țării pentru ca fiicacea mare a re gi lor și prima năs -cută, Victoria, Du ce să de Väster -

götland, să fie moș te nitoare a tro -nu lui și nu fratele ei mai mic.

Orașul plin de zgomotPe lîngă noi au trecut trei băr -

bați cu pielea închisă la culoare.Unul dintre ei avea un telefon albîn mînă din care răsuna vocea luiRaj Kapoor cîntînd „Avaramu”. În -să vocea indianului care rămăseseîn minte mea a dispărut sub bu bu i -turi. Un grup de cinci bărbați arun -cau cu petarde într-un tomberon.„Așa fac aproape în fiecare seară.Poliția nu le face nimic, nu știu dece. Aceștia sînt stilul de oameni caretrăiesc pe banii statului și nu știusă facă altceva mai bun”, spune Ab -dulah îndreptîndu-și privirea sprecei care se bucurau de bubuituri caniște copii. Zîmbetele lor îmi amin -tesc de românii noștri de Anul Nou,cînd prind în mînă zeci de cutii cupetarde și pocnitori.

În fiecare an, studenții Eras musîncearcă să facă pace pe toate fron-turile și să adune cît mai multe a -mintiri. În urma strădaniilor se lea -gă noi prietenii și, în același timp,noi modalități de a călători în cîtmai multe locuri cu bani puțini. n

Portul din Bergen este o atracție importantă a orașului considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din Norvegia.

Pe toate staţiile de metrou din Stockholm și-au lăsat ideile amprentate în formă șiculoare o mulţime de artiști. Tavanele șipere ţii te pot proiecta într-o altă lu me, tepot hipnotiza sau te pot în vă ţa puţină istorieși anatomie.

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Stațiile de metrou din Stockholm sînt pictate integral.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Tinerii Comunităţii Ruşilor Lipoveni primesc, anual, burse destudiu la Moscova.

În maşina lui Neculai Feodotstau pe bancheta din spate,suprapuse perfect şi

împachetate de drum, cîtevacostume populare lipoveneşti.Pe catifeaua roşie care sezăreşte din spatele foliei deplastic se văd cusute minuţiosmărgele albe şi aurii, într-oordine numai de tradiţieştiută. Costumele-aşteaptă săfie transportate la Bucureşti,pentru ca membrii mai tineriai Comunităţii să le poatăpurta-n timp ce dansează laspectacolul de început de an.Acolo se-ntîlnesc ruşi lipovenidin zona Moldovei, dinDobrogea şi chiar ruşi care-auvenit de peste Prut. Toţipregătesc momente artisticeprin care sărbătoresc, pe ritvechi, trecerea dintre ani. Fiecă fac parte din grupuriorganizate, precum Raduga,grupul de dans tradiţionalrusesc ieşean, sau nu, „tineriidovedesc întregii comunităţică pot păstra şi duce maideparte lucrurile care-idiferenţiază şi fac o minoritateetnică atît de specială”.

Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 201611

Cel mai de preț dar al lipovenilor din Târgu Frumos sînt amintirile și tradițiile pe care le respectă cu sfințenie.

Păpușile matrioșca și-au făcutcasă la Târgu Frumos

Pentru că n-a reuşit să trimităaltfel costumele, Neculai Feodot sepregăteşte să facă un drum la Bu -cu reşti, ca nu cumva tinerii să ră -mî nă fără ele. Îşi aminteşte că-ntr-un an, la festivitate au participat maimulte grupuri din Rusia şi unul din -tre ele a ieşit, în final, cam păgubitdin România. „Tuturor li s-au furatpaşapoartele din autocare. S-a re -zol vat, cumva, rapid, cînd au mersîn grup la Ambasada Rusiei la Bu -cureşti”, spune surîzînd, cumva, pu -ţin ironic şi-a părere de rău. Vice -pre şedinte al Comunităţii RuşilorLipoveni din Târgu Frumos, băr ba -tul povesteşte că s-a născut aici, înmijlocul oamenilor pe care acum îireprezintă şi că, deşi a călătorit, lu -crînd, prin mai multe oraşe, ni cio -da tă nu l-a bătut vreun gînd să pă -răsească Târgu Frumos şi să se sta -bilească-n altă parte.

„Am locuit o perioadă în Iaşi,cît am fost student, dar m-am întorsînapoi acasă mai apoi”, spune el şi,după o pauză scurtă de gîndire,zîmbeşte şi-adaugă că n-a fost elsingurul caz. Sînt mulţi tineri dinTârgu Frumos care merg la studii înoraşe mai mari sau chiar în Rusia,la Moscova. Prin intermediul Comu -nităţii Rușilor Lipoveni, marile fa -cultăţi din Moscova oferă anualcinci-şase locuri pentru studenţii ca -re vor să studieze în limba lor na -tală. Aproape toţi cei care-au merss-au întors, după finalizarea anilorde studiu, înapoi acasă, lîngă fami -lie şi lîngă ceilalţi membri din Co -mu nitate.

Aşezămîntul culturiilipoveneşti

Tinerii ruşi lipoveni care numerg cu burse de studiu în capita-

la Rusiei îşi pot însuşi limba aici,în Târgu Frumos existînd posibili-tatea adăugării unei materii supli-mentare, un fel de opţional de lim -bă rusă. Inclusă în programa şco la -ră a copiilor, limba maternă le es tepredată de către profesori care facparte şi ei din Comunitate. „Uniidintre ei reuşesc să obţină săli înclădirile şcolii pentru a-şi susţineorele, însă unii vin aici, în sediu, un -de profesorilor le sînt puse la dis -po ziţie materiale care să-i ajute”.Sediul, aşa cum e numit adesea deoamenii din Comunitate, este, defapt, Casa de Cultură a Ruşilor Li -po veni din Târgu Frumos. Proiec -tul acesteia a început în anul 2006şi a făcut parte dintr-un ansamblude proiecte ale comunităţii ruşilorlipoveni din întreaga Românie sus -ţinute de Guvernul României, carea alocat şi fonduri pentru construi -rea unor sedii. Construcţia a în ce -put în 2006 şi-a fost gata în lunanoiembrie a anului 2011, cînd afost şi sfinţit.

La intrarea-n clădirea cu pereţiproaspăt văruiţi într-o culoare găl -buie stau de pază, în vitrine de sti -clă, veşminte populare care lasă im -presia siluetelor omeneşti ce le-aupurtat odată. Rochiile vechi de mi -reasă în culori stridente au la mî -neci şi la bazele fustelor desenatedungi albe şi lîngă gulere au agă -ţa te valuri de mărgele. Nu le lip sescflorile din piept şi nici mînecile lungi,acestea din urmă fiind o parte-a veş -mîntului fără de care niciun rus li -povean n-are voie să intre-n Bi se ri -că, indiferent de ocazie. „Din cos-tumul popular femeiesc nu lipsescfustele lungi, înflorate, bluzele cumîneci lungi şi baticurile. La noi, laruşi, femeile măritate poartă, în Bi -se rică, două baticuri, cel de de de subt

fiind întotdeauna dintr-un materi-al mai subţire. Cele tinere trebuiedoar să aibă capul acoperit”, ex pli -că mîndru Neculai Feodot. La por-tul popular bărbătesc, nelipsită este„rubashka”, adică, tradus din lim barusă, o cămaşă încheiată pînă la ju -mă tatea gîtului peste care trebuiesă fie purtată haina, un palton deculoare închisă, pînă la genunchi.

Lîngă vitrinele cu portul popu-lar al ruşilor lipoveni stau vitrine încare se află medalii, figurine speci-fice sau diplome obţinute din par teaAsociaţiilor ruşilor lipoveni din Do -brogea sau chiar ale celor de pestePrut. Tot acolo se află şi o Carte deOaspeţi, în care toate perso nali tă -ţi le mari care calcă pra gul sediuluiCo munităţii îşi lasă sem năturile.

Nu există în Casa de Cultură ni -ciun perete fără vreun tablou caresă întruchipeze o personalitate im -pu nătoare a Rusiei, ce şi-a lăsat am -prenta în istoria sau în literaturalor. Într-un simplu tur, ajungi să dainas în nas cu poetul Serghei Ese -nin, cu Feodor Dostoievski, Alek san -dr Soljeniţîn sau cu Aleksandr Puş -kin şi, la etajul superior al clă dirii,poţi chiar să-i întîlneşti în manu-scrise tipărite-n rusă, aşezate cotorlîngă cotor pe rafturile unei bib-lioteci.

Aici, preşedintele se plimbă dela un birou la celălalt şi-ncepe săor doneze frumos cărţi şi reviste ti -părite-n limba rusă. „Zorile”, o re -vis tă care apare lunar, e răsfirată încîteva numere în rafturile biblio te -cii şi-n ea ruşii lipoveni din Ro mâ -nia îşi adună ştirile de pretutindenişi scriu despre realizările lor din fie -care regiune. „Toţi sîntem colabo-ratori aici. Scriem despre ce facemşi trimitem la Bucureşti”. La o pri măvedere, crezi că revista e bilingvă,dar dacă începi s-o răsfoieşti, reali -zezi că textele scrise-n limba ro mâ năsînt într-un număr mult prea mic.

Viaţă în jurul BisericiiCei aproximativ 1.100 de ruşi-

lipoveni din Târgu Frumos, pînăsă-şi găsească locul de întrunire „lasediu”, se-ntîlneau la biserică. „Aco -lo se află, totuşi, şi-acum ultimelenoutăţi şi acolo se stabileşte camtot ce ţine de Comunitate”, spuneNeculai Feodot. Respectînd por-tul, bătrînii lipoveni sînt nelipsiţide la fiecare slujbă pe care preotulo ţine şi „viaţa toată a Comunităţii seclădeşte-n jurul bisericii”. Slujbeleruşilor lipoveni sînt ţinute de pre otîn limba slavonă, limbă pe care nu -mai bătrînii, astăzi, o mai înţeleg,dar credincioşii de toate vîrstele sîntnelipsiţi, participînd la fiecare săr -

bă toare.„Un lucru poate nemaiîntîlnit

este că preotul, la fel ca 90% dinres tul comunităţii, lucrează şi elpămîntul”. Agricultura este prin-cipala sursă de venit a ruşilor li po -veni din Târgu Frumos. Ei cultivăîn sere legume pe care, mai apoi, levînd, reuşind să cîştige destui bani în -cît să-şi construiască un trai „maimult decît decent. Nu se poate spu -ne că sîntem o minoritate săracă.Aici, orice funcţie ar avea cineva înComunitate, are obiceiul şi de-acultiva pămîntul. Sînt medici sauprofesori care sînt şi ei agricultori,învăţîndu-şi copiii să facă la fel,ducînd, astfel, tradiţia ruşilor lipo -veni mai departe, prin tineri”. n

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

În muzeul de „la sediu” toate exponatele sînt bine păstrate.

Începutul furtunos al orches -trei dirijate de Ciprian Teodorașcuanunță povestea de dragoste cu unparcurs tensionat, reprezentată înseara de 15 ianuarie, la ora 18.30 pescena Operei Naționale Româ ne dinIași. Aparținînd stilului „baletulalb”, piesa romantică în două actesudează sub o singură lege mu zica,dansul și pantomima. Încă din de -butul primului act este ilustrat con -flinctul principal al spectacolului„Giselle” de Adolphe A dam, a că -rui coregrafie este adap ta tă de Mi -hail Motovilov. La ca pă tul pădu -rii, pădurarul Hans, prins de mre-jele dragostei, merge să îi facă ovizită tinerei Giselle, însă dru mul îieste oprit de apariția contelui Al -bert care vine cu aceleași gîndurila casa fetei. După ce își schimbăstraiele nobile, acesta alu necă înpași de dans către locul în care dra -gostea îl așteaptă. El, însă, este încăutarea unui flirt, pe cînd Giselle,se-ncumetă în dans cu aceeași vîl-toare și pasiune cu care și-a dăruit i -nima contelui. Fata, prin naivitateași delicatețea firii sale, a făcut să în -mugurească în Albert florile iubirii.

Trupurile lor se-mpleticesc fi -rav ca o declarație de dragoste, iarvocile lor sînt redate de orchestrăcu exactitatea unui narator și sur -

prind în sunetele viorilor zbuciu-mul sufletesc al celor care mai multzboa ră decît ating pămîntul.

Un sunet de corn anunță nudoar trecerea unui cortegiu de vînă -toare, ci și momentul declanșatoral furtunii. Contele se rupe din dan -sul iubirii, ascunzîndu-se în pădu -re pentru a nu fi recunoscut, iar lo -godnica, Bhethilda, și tatăl lui Al -bert îi cer ospitalitate chiar mameilui Giselle. Cele două fete, impre -sionate de modul de viață al celei -lalte schimbă între ele darurile ma -teriale, dar și cele sufletești.

Dansînd cu aceeași înflăcărare,Giselle este întreruptă de pădu ra -rul Hans, care îi aduce dovezi des -pre înșelătoria lui Albert. De data a -ceasta, sunetul cornului aduce ade -vărul la lumină și marchează punc -tul culminant. Întregul cortegiu a -junge în piațeta satului unde îl gă -sesc pe conte alături de tînăra țărăn -cuță. Plină de naivitate, Giselle dăas cultare inimii și așteaptă de la iu -bitul ei infirmarea acuzațiilor. Lu -mea în care dansul prin iubire sfidaorice lege a gravitației nu o mai sal -vează, iar confruntarea adevăruluio duce pe fragila fată aproape degranițele nebuniei.

Doborîtă de gra vitatea faptelor,ea se prăbușește la pămînt, lipsită

de vîltoarea vieții.Orbiți de egoism pentru a-și în -

deplini scopul propriu, Hans și Al -bert i-au adus moartea lui Giselle.Pierderea și neîmplinirea sentimen -tului suprem adîncesc durerea ce -lor doi îndrăgostiți care merg săvizi teze, pe rînd, mormîntul lui Gi -selle. În răceala nopții, pe marginealacu lui strălucesc cîteva luminițedin ca re se distinge silueta crăieseiiele lor, Myrtha.

Speriat, Hans fuge în pădure,unde se rătăcește, iar din nebuniaspaimei se aruncă în lac. Pe Albert,însă îl provoacă la dans pînă la epu -izare. Puritatea lui Giselle nu a pă -lit asemeni chipului ei și îi oferă pu -tere contelui care rezistă pînă la i -virea zorilor. Trezindu-se ca dintr-un vis din dansul ielelor, acesta seprăbușește, răpus de durere, pemormîntul fetei.

Bucuria de a trăi și neputințade a prețui ceva la timp este zu -grăvită migălos de mișcările fluideale balerinilor care se perindă pescenă ca prin viață, trăind totul laintensitatea unei no te muzicale.

Ecoul ultimului sunet al vioriiumple sala și se plimbă printre spec -tatori, iar în aplauzele lor e cu prin -să întreaga dramă pe care au cunos -cut-o generații întregi: trădarea. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

Jocul vieţii își trage seva din răutate

Oscilațiile între întuneric și lumină semnifică pendularea constantă între speranță și pierzanie.

La ora 19.30, actorii mărșă lu -iesc tăcuți pe scenă, așezîndu-se pecele șapte scaune de lemn împrăș -tiate la marginea pătratului cu de -cor auster în care se joacă piesa. Dintavanul înalt se lasă în jos șapte be -curi cu abajururi simple, de culoa -re închisă. „O să vă învăț cum să bețiapă”, ne spune o femeie cu o mas -că violet, cu urechi de iepure, în spa -tele căreia se ascunde actrița An -dreea Boboc. Ea înaintează ferin -du-se de luminile revărsate în încă -pere, vorbind șoptit și rar în micro -fon, de parcă încearcă să se asigurecă spectatorii bagă la cap ce au de în -vățat. După ce-și recită monolo gul,ia loc pe scaun, între spectatori.

În sală, rămîne o singură lumi -nă aprinsă. Actrița Diana Chirilă seuită pierdută la spectatori și se miș -că lent, în timp ce-și înșiră pove-stirile. Răceala din ochi și răutateagîndurilor ei au îm pietrit publicul,care ascultă nemiș cat cum femeia aîmpins o bătrînă pe scări sau cumi-a trecut prin min te să împingă unbărbat de pe peronul de la metrou

în fața trenului care merge cu vi te -ză. Pe chipul ei nu se citește nicio ur -mă de regret. Ea însăși spune căvrea să le facă rău celor din jur și îiplace să-i vadă suferind. Impre siaunei răutăți cro nice este trans misăimpecabil de fe meia în rochie nea -gră care pa re că își acceptă și îșiîmbrățișează condi ția, încercînd săne convingă și pe noi să ne re sem -năm cu im pul su ri le de a-i răni pealții, ba chiar să le dăm curs.

Versuri cu valoarematerială

În miez de noapte, ea (Oana San -du) apare la scară la el (Ionuț Cor -nilă) îngrijorată din cauza tatălui ei,care a avut un accident în străi nă -tate. Căutînd consolare, a plecat deacasă în grabă, neștiind încotro s-oapuce. Pe nevăzute, a ajuns la elacasă. Astfel, cei doi foști iubiți seregăsesc unul în fața altuia, avîndo ultimă șansă să clarifice lucru ri -le, chiar dacă momentul nu e chiar

oportun. Ca și cum ar fi un lucrufiresc, subiectul discuției trece dela victimă la iubirea consumată șiirecuperabilă. Întîlnirea se transfor -mă într-o ceartă întreruptă de unom al străzii (Sorin Cimbru) carescrie poezii pe loc, după o temă a -leasă de persoana care îl plăteștepentru acest lucru. În cele din ur -mă, femeia rămîne singură în stra -dă, cu inima frîntă, în timp ce el îiîntoarce spatele fugind în casă, de -și o păstrează în suflet.

Trecerea de la o poveste la altaeste făcută după melodie lentă, încare actorul Cosmin Panaite cîn tădespre viață, dintr-un colț de în că -pere. Întîmplările se succed lent, iarconexiunea între ele este făcutăprin disperarea personajelor de a-șigăsi liniștea, prin violența pe careo propagă în jurul lor – care reiesedin gesturi, vorbe și țipete intense –sau prin între bă rile fără răspunspe care le aruncă în eter. Așteptareaunei clarificări să dește în sufletulspectatorilor îndo ială și răzvrătire.„S-a gîndit vreo dată cineva să sesinucidă?”, în treabă aceeași feme -

ie cu masca de hîrtie, iar trei spec-tatori curajoși ridică mîna în semnde aprobare.

Oscilaţii ale salvăriiîntîrziate

Luminile se sting, iar întuneri -cul – sau poate răutatea – pune stă -pînire pe toate sufletele din sa lă.Se aprinde o singură rază de spe -ranță, care ni-l arată pe omul stră -zii. În diagonala lui stă un corpo-ratist malefic, care întruchipează is -pita. El nu vrea o poezie, ci vrea săîl îmbete pe omul sărac, iar apoi să-idea bani cît pentru zece poe me. Otușă de absurd nuanțată de repli-cile seci și telegrafice pune publiculîn dificultate. Cîteva persoa ne sefoiesc pe scaune, parcă frămîn tatede întrebări. În cele din urmă, cor-poratistul îl scoate din minți pe o -mul străzii și pleacă aca să, unde se

ceartă cu iubitul lui (Ra du Ho mi -ceanu). Episodul conflictului per so -najelor, cu țipete, scau ne trîntite șihaine aruncate, se ter mină paș nic,cu cei doi bărbați trîn tiți pe jos, ți -nîndu-se de mînă.

Apoi, toate personajele se adu -nă în raza privirii noastre. Pe fun-dal se suprapun voci care vin dindifuzoarele aflate în cameră. Ac to -rii se mișcă lent, se zvîrcolesc și se a -gață de lumina care coboară deasu -pra lor. În cele din urmă, aceastamoare, iar viața care se scurge din ei.Întu ne ricul aduce o liniște mor -mîntală, iar la final cu toții reali -zăm că nu am intrat într-o lume no -uă. Am rămas tot într-a noastră, un -de ne frămîntă faptul că nu știm cegîndește cel din dreapta noas tră,ne macină regretele și avem re acțiiviolente. Viața este o oscilație cons -tantă între începuturi și sfîr și turipare a fi mesajul transmis de pie -să. n

de Roxana GĂINĂ | roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

de Ancuţa CIOCOIU | ancuta.ciocoiu@opiniastudenteasca.ro

Violenţa gîndurilor este mai răspîndită decît credem.

ZBUCIUMUL „BALETULUI ALB”

Spectatorii stau umăr la umăr pe scaunelede catifea dispuse sub forma unui pătrat,în centrul Sălii „Uzina cu Teatru” de la

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași.Toţi par să aștepte intrarea într-o lume nouă,diferită de ceea ce au experimentat deja. Înmijlocul pătratului urmează să prindă viaţălucruri pe care le gîndim cu toţii, dar nimeni nuare curaj să vorbească despre ele. Într-o zi dejoi, 14 ianuarie, cîteva zeci de oameni au venitsă vadă „Și acum”, o piesă izvorîtă din condeiullui Sabine Herbeke. În regia Oliviei Grecea și cuo scenografie pusă la punct de Rodica Arghir,actul căutării de sine se pierde într-un universartistic compus din cinci povestiri.

Declara]ii f\r\ cuvinteProiectul „România lui Sorin

Oni şor văzută prin obiective Ni -kkor” a adus în atenţia publi culuifotografii ce reprezintă o fă rîmădin lumea satului românesc. Mun -ca artistului a fost ex pusă pezidurile cafenelei „CTS Corner”,aflată la parterul Palas Mall, ver -nisajul expoziției dedicate „Zileiartei fotografice în România”avînd loc luni, 11 ianuarie, la ora19.00. Proiectul s-a desfăşurat îndouă etape, prima avînd loc du -minică, 10 ianuarie 2016, înce -pînd cu ora 19.30 la Hotel Edenunde a avut loc o pro iecţie defilm.

Invitatul special al serii a fostartistul Sorin Onişor, un bărbatcu dorinţa de a schimba ceva încomportamentul oamenilor gră -biți ai acestui secol, aducînd sim-plitatea sătenilor români în ini maorașelor. „Îi sfătuiesc pe oa menisă mai lase calculele, rutina astarobotizată din oraş. Mai fa ceţicîteva lucruri care să vă ti -părească zîmbetul pe buze, viaţaeste scurtă şi trebuie să ne bucu -răm de ea, de natură, de oameni,de familie, de copii”, a spus foto -graful în timp ce arăta lucrărileexpuse deasupra meselor aglo -merate de iubitori de artă.

De la intrarea în sală, mirosul

de cafea se amestecă cu po veştiledin spatele fotografiilor viu col-orate. De după raftul di chisit cuarome de ceai se iveşte un tablouîn care sînt imprimaţi doi bătrînifuraţi de lumina soa relui ce ledesparte chipurile ca re ascund opoveste, de restul cor pului firav şilipsit de putere. În şiruirea depoveşti frămîntate în chipurilecelor ce l-au lăsat fo tografiaţi, seîntinde pe o sîrmă ce înconjoarăcamera în care este găzduitvernisajul. „Fiecare loc, om saumoment are o poveste a sa, acestepoze sînt făcute cu anu miţioameni, cu localnici şi copiii aces-tora. Casele de chirpici ex trem decolorate, proprietarii foar te ospi-talieri, bătrînii tipăriţi de trecereatimpului şi copiii ade meniţi cunapolitane sînt lucru rile care măfac să iubesc viaţa sa tului”, a maiadăugat fotograful.

Într-o parte a localului, undeoamenii poartă discuții aprinsepe marginea artei care li se dez -văluie în fața ochilor, o luminăatrage privirile celor prezenţi că -tre mijlocul camerei. Oamenii seîndreaptă în liniște spre artistul ca -re se pregătește să încheie verni -sajul, vorbindu-le celor din fațalui despre cum vede el lumea prinlentila aparatului de fotogra fiat. n

de Anca MICODAN | micodananca6@gmail.com

ÎNCEPUTUL MODEST AL LUMII

O frescă digitală a satului românesc

O agresiune sexuală rămîne oagresiune sexuală oricare ar fi per-soana care ar fi comis-o: european,african, emigrant, refugiat. Şi în ori -ce moment, nu doar în 2016, 2000,1970.

Identic, un furt, o crimă, o per -soană care te agresează în metrou,este la fel de aptă de incriminat fiecă este vorba de un rrom, de un ir -landez, un francez sau un rus.Acum, anii trecuţi sau în viitor.

Problema este că atunci cînd in -criminatul este un concetăţean, unmembru al familiei tale, o person-alitate cunoscută chiar, reacţiile nusînt aceleaşi, şi nici măcar gradulde credibilitate al victimei. Aşa seexplică de ce, tot în Germania des -pre care se vorbeşte zilele acesteaatît de mult, au loc anual mai multde 7600 de violuri, şi tot aici 73%din persoanele agresate nu depunplîngere. Legislaţia încadrează atîtde strict violul încît este aproapeimposibil pentru victimă să aibădreptate. La fel, în Franţa, maimult de jumătate din cauza decesu -lui violent al femeilor se dato rea -ză... soţilor lor. Legea, din nou, es -

te atît de încîlcită şi de restrictivă,în patria drepturilor omului, încîtunei femei îi este imposibil să do -vedească violenţele la care a fostsupusă, pînă cînd o ultimă lovi -tură face diferenţa.

În schimb, Occidentul are da -rul şi a deprins în timp arta de ainstrumentaliza fapte, de a exacer-ba evenimente, a înfiera gesturilefăcute împotriva cetăţenilor cins -tiţi din Vest de către imigranţi, deorice fel şi de oriunde ar veni. Al -tul. Celălalt. Străinul este mereude vină iar ceea ce unui conce tă -ţean îi este trecut cu vederea, în -făptuit de străin devine monstru-os, grotesc, de neimaginat, capabilde lapidare sau demn de oprobiulinternaţional.

Sigur, a cunoaşte cu adevărat „a -devărul” celor petrecute la Köln,sau aiurea în Europa, căci cu sigu -ranţă Köln nu este un fapt diversizolat, ci probabil doar cel mai me -diatizat, poate fi considerat încăde pe acum misiune imposibilă. Înprimul rînd pentru că aceastăisterie generală de ură împotrivarefugiaţilor serveşte de minune in -

teresele liderilor europeni care a -cum caută argumente pentru a ri -dica alte ziduri. În faţa emi gran -ţilor, sau chiar în faţa unei părţi alor. Cînd ar fi atît de simplu să se

treacă la cote şicriterii de primi -re, pe modelul ca -nadian sau ame -ri can. Alina Mun -

giu-Pippidi descria foar te bine cese întîmplă remarcînd, de curînd,într-un blog publicat pe site-ul„Adevărul”, că Eu ropa plă teşteacum nu conse cinţele vreunei ac -ţiuni ci consecinţele lipsei cronicede ac ţiune. A ezitărilor şi al ace luiatît de francez „laisser-aller” (trea -că-meargă). În al doilea rînd, oricear încerca să spună a cum ci neva,contrar trendului (de ură) nu va finici băgat în seamă, nici credi tat cafiind adevărat. „Courrier In terna -tional” a publicat, de e xem plu, un

articol din „Die Tageszeitung”, în 15ianuarie. Un grup de feministe, detoate originile, din Germania, ex pli -că, pe larg, ceea ce am încercat săscriu eu aici, pe scurt. Şi anume că,aşa cum este clar spus în tot ceeace este publicat sau afişat subeticheta #ausnahmslos, „obiecti -vul nu este să dezbaţi doar atuncicînd autorii sînt obligatoriu cei -lalţi”, ci atunci cînd se produc aces -te gesturi de hărţuire sexuală.

A înţelege acest mesaj nu în -seamnă deci a lua partea făptaşilorsau a neglija victimele. Ci doar dea acorda prezumţia de nevino vă -ţie, de a nu face din ţînţar armăsar,de a nu pune în aceeaşi oală toţirefugiaţii. Un refuz de a accepta cafenomenul „rromi/românii toţi cri -minali” în Franţa să devină „refu -giaţi/arabi toţi violatori” în Ger -mania.

Atît.Acum, a extrapola şi a trage de

aici concluzia că acordul de intrareîn spaţiul Schengen pentru Româ -nia şi Bulgaria ar fi strîns legat deceea ce se întîmplă la Köln, mi separe reductor. Sînt state europene

care fac parte din spaţiul Schen -gen şi care nu sînt cu nimic maivirtuoase în materie de legislaţieeuropeană sau valori democratice.Şi altele care îndeplinesc toate cri-teriile tehnice şi tot nu fac partedin acest spaţiu. Cred că este vitalsă înţelegem, cît mai repede, căUniunea Europeană este un terito-riu extrem de injust şi de absurd.Unde meritul nu are nimic de-aface cu acordarea unor drepturicîştigate. Teoretic.

Neprimirea noastră (căci dejao putem numi aşa) în spaţiul Schen -gen nu are nimic de-a face cu dejaperpetua criză a refu gia ţilor. Nicimăcar în condiţiile în ca re criza arfi de fapt o voluntară a valanşă deatacuri ideologice şi nu numai, cuscopul de a slăbi Eu ro pa din interi-or. Totul este, cum spu neam, o pro -blemă de interese. Şi probabil căam proceda mai în ţelept dacă amîncerca, la nivel di plomatic, să re -flectăm la cine şi la ce ar avea in te -res ca România să mai aştepte pu -ţin. Sau să ne spu nem, fatalist, cănu ne mai inte resează. De ce nu,pînă la urmă? n

Numărul 525 | 18 – 24 ianuarie 2016

Spaţiul Schengen, tărîm aliluziei de libertate

Incidentul de la Köln, cîndsute de femei au fostagresate în noaptea de 1

ianuarie, ridică întrebăriaspre pentru spaţiuleuropean. S-a spus iniţial căatacatorii ar fi refugiaţi dinspaţiul sirian, lucru careatrage după sine o trieretemeinică a celor veniţi dinaceastă direcţie. La nivelulcontinentului, libera trecerea graniţelor este pusă înpericol de o potenţialădestrămare a acorduluisemnat la Schengen. Întretimp, România și Bulgariaîncă bat la porţile ţărilor careau semnat acest acor, deși nule deschide nimeni de ani dezile. Pe de altă parte, Austriapărăsește pe ușa din dos unspaţiu din care nu mai arenimic de cîștigat.

CAP ÎN CAP

Occidentul şi arta de a instrumentaliza

Europa scapă refugiaţii de sub control și pune graniţele sub lupă.

Iulia Badea-Guéritéecorespondent Adevărul

Se spune că o ştire nu mai poate fi prinsădin urmă. Şi că ar trebui să stai de vorbă cufiecare dintre cei care au văzut-o sau au ci ti -t-o ca să mai poţi corecta ceva. Iar ştirea din1 ianuarie, cînd întreaga lume a aflat de ata -curile, violurile şi tîlhăriile „refugiaţilor”din Kӧln, cu atît mai puţin poate fi rescrisă.Cu atît mai puţin, atîta vreme cît faptele chiarau existat, iar ele au speriat nu numai Ger -mania, ci şi Europa.

De aici încolo, ar trebui să facem însă e -fortul de a vedea această ştire din toate un -ghiurile ei. Mai ales că retorica din jurul a -cestei întîmplări îngrozitoare este de naturăsă schimbe Europa aşa cum o ştim. Este denatură să ridice noi garduri, să repună înfuncţiune graniţe şi apoi să cureţe Europade alogeni. Şi atunci va trebui să vedem ceurmează să ni se în tîmple nouă.

De altfel, Kӧlnul are o problemă dein fracţionalitate uriaşă. Nu mai puţin

de 12.000 de infracţiuni în fiecare an, unnumăr aproape dublu faţă de anul 2007.Această chestiune este una pe care Poliţiagermană nu o mai poate stăpîni. Aşadar,faptele e xis tă, dar în privinţa autorilor seface o confu zie voită.

Confuzia pleacă chiar din Germania, nueste musai una românească. Dreapta ex tre -mă din Germania deja a cerut măsuri îm -potriva imigranţilor. Şi chiar voci din C.D.U.(partidul de guvernămînt) îi spun doamneiMerkel că trebuie să meargă mai departe închestiunea imigranţilor. Întîi ar fi vorba de

regîndire a sistemului social,dar sînt din ce în ce maidese vocile care vorbesc

de nevoia graniţelor, controalelor şi gardu rilor.De fapt, centrul problemei s-a schimbat.

Măcar trei copii au murit în ultimele ore înbărcile care vin din Turcia, dar o împrejura -re ca asta nu mai face ştiri demult.

În schimb, după zeci de ani de liberă tre-cere, Danemarca şi Suedia au ajuns să-şicontroleze cetăţenii care le trec graniţele,mulţi dintre ei lucrători în statul vecin. Iarcontroalele dintre Danemarca şi Germaniaau devenit o banalitate.

Iar aici este lucrul la care trebuie să fimnoi atenţi. Retorica antirefugiaţi pare mai pu -ternică decît soluţiile reale la această criză.Iar ea va duce la cîteva lucruri simple: gra -niţe, garduri, controale, încetinirea fluxuri -lor de imigranţi.

Pas cu pas, retorica antirefugiaţi, va de -veni una anti-imigraţie. Să nu vă mire dacăSchengen nu va mai exista, să nu vă miresuplimentarea măsurilor de securitate şi să

nu vă mire dacă cineva va cere vize. Şi undeo să fim noi atunci? De care parte a garduluio să ne plasăm? O să vă placă dacă Româniao să rămînă în afară şi tratată la un loc curefugiaţii?

Deocamdată, mi-e clar că la Bucureştinu avem o voce sau o gîndire care să vadăacest pericol. Dimpotrivă, România se în -scrie vîrtos în corul radicalilor. Guvernul şiPreşedinţia au acceptat cu jumătate de gurăşi jumătate de măsură cotele de refugiaţi.Nu ştim dacă a ajuns vreunul aici şi nicicum vor fi selectaţi. PSD nu are o opinie închestiune, darămite una care să ţină de stîn-ga europeană. De altfel, spaţiul public ro -mânesc pare dominat de retorica împotrivarefugiaţilor. Şi mi-e teamă că, dacă dincolode spaime nu găsim o soluţie comună, con -cretă şi coerentă, o să facem din nou coadăpe la ambasade. n

Text preluat de pe Adevărul

Cătălin STRIBLEAjurnalist

13

Mistificarea Kӧln-ului ar putea însemna vize

Fiecare are de urcat propriul munte, iarcînd te încumeți într-o drumeție care nu îțieste destinată, succesul prinde conturul eșe -cului. Filmul „Everest” în regia lui BaltasarKormákur are la bază cartea „În aerul rar-efiat” de Jon Krakauer și prezintă cazul realal expediției din 1996 care a dus la moarteaunui întreg grup de alpiniști. Baltasar nuucide toate personajele, însă le pune în spa -te experiența usturătoare a obsesiei care de -vi ne luptă pentru supraviețuire.

Pelicula prezintă drama unui grup deal piniști cu experiență variată al căror viscal că în picioare toate celelalte aspecte carețin de viața personală. Fiecare participantal expediției vine cu un sac de povești um -plut în alte drumeții și experiențe alpiniste,însă de cînd s-au întîlnit în tabăra de pemun tele Everest, toți au deschis același sacpe care să-l umple.

Beck Weathers, interpretat de Josh Bro lin,

riscă să fie părăsit de soție din cauza pasiu-nii lui care îl ține departe de casă și care îlpune în pericol. Doug Hansen, jucat deJohn Hawkes, mai încercase să ajungă pevîr ful Everest, însă nu izbutise. Acum, înciu da afecțiunii la plămîni pe care o are, îșido rește să inspire curaj și speranță unorcopii ajungînd la cea mai înaltă altitudinede pe Terra. Jason Clarke, în rolul lui RobHall, conducătorul expediției, este liantulgru pului pentru care se dedică cu risculpro priei vieți, chiar dacă acasă îl așteaptăsoția însărcinată. Fiecare zi pe coama mon-strului alb este o biruință, iar fiecare pas fă -cut îi aduce mai aproape de pericol.

Jake Gyllenhaal în rolul lui Scott Fis -cher, un alt instructor din tabără, este imag-inea omului plin de viață și care lasă impre-sia că vede doar partea plină a paharului.În spatele firii lui aparent neglijente, Scottas cunde un camard demn care îi pune pe

ceilalți înainte.Muntele Everest este un test al limitelor

și al devotamentului, al puterii de caracter,al prieteniei, dar și al deciziilor bune. Ob se -sia pentru o pasiune riscantă i-a adus petoți în fața marelui montru, însă spiritul deaventură trece cu mult această barieră și se-apucă cu dinții de orice mijloc pentru a su -pra viețui.

„Everest” este un film care îți arată fru -mu sețea ugicătoare a naturii. Pentru uniidintre iubitorii pătimași ai înălțimilor, acestmunte ori a fost mult peste măsură, ori al -pi niștii l-au iubit prea mult ca să îl maipărăsească. Astfel, dacă pînă la finalul fil-mului nu ai strîns suficientă tensiune, în -tor săturile de situație te prind și te răsucescîn revoltă.

Lupta nu poate fi evitată, iar cînd te-n cu -meți la un vîrf prea înalt pentru tine, riști săfii uitat în pulberea „Marelui Alb”. n

Întoarsă în calitate de corespondentstră in la Teheran, Ramita Navai, jurnalistacare-a trăit în Marea Britanie încă de la vîr -sta de șase ani, a redat în opt povestiri fu -ra te din viața privată a locuitorilor capita -lei iraniere, totul despre „Dragoste, sex şimoar te la Teheran”, aşa cum o spune şisubtitlul cărţii.

„Să ne înţelegem: ca să locuieşti în Te -

he ran, trebuie să minţi. Morala nu are de-aface cu asta: a minţi în Teheran ţine de su -pra vieţuire” – aşa te introduce autoareaira niană în universul pe care vrea să-ltrans forme într-unul transparent. Astfel, îicu noaştem, rînd pe rînd, pe cei ale cărorvieţi ar putea schimba realitatea pe care oa -menii dinafara oraşului o percep, for ma tădin toate lucrurile formale care-şi păs trea zăcursul desfăşurării doar de-a lungul străziiVali Asr. Prin intermediul lui Dariush pre tin -dem că în interiorul Iranului nu există oa -meni revoltaţi, cînd însăşi lupta sa ne oferăo definiţie clară a rebeliunii şi-a manifestului.

Prin păşirea, fără a cunoaşte lucruri des - pre Coran şi interpretarea propoziţiilor a -

tunci cînd cartea se deschide, direct în viaţade adolescentă a lui Somayeh aflăm că înTeheran căsătoriile aranjate sînt la ordineazilei, tinerii jură cu înflăcărare că sînt încăvirgini atunci cînd se căsătoresc, bărbaţiisînt aproape toţi dependenţi de opiu, pros -tituţia e pe fiecare margine a străzii şi di -vorţurile, deşi oficial judecate-n ochii lu -mii, sînt la fel de dese ca-n ţările europene.

Amir ne arată clar ce-i suferinţa şi limi-ta la care aceasta trebuie s-ajungă ca să numai îngăduie puterii de-a ierta vreoapropiere şi Ashgar împreună cu soţia saameliorează imaginea deja creată prinalegerea, în ciuda tuturor celor întîmplate,a drumului către căinţă.

Ramita Navai îşi dezvăluie în final sur -se le, recunoaşte personajele ale căror nu mele-a schimbat şi ne-mpărtăşeşte, con şti en ti -zînd gradul dispreţului abătut asupra Te -he ranului de-acum înainte, adevărurile fă răvreo perdea din societatea în care, de fapt,locuiesc doar parveniţi, comercianţi şi ti ne re„suficient de machiate ca să-l şocheze şi peun travestit”. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2016

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Brusc ai devenitcel mai religiosstudent din că -min. În fiecarezi faci cîte un

acatist, dimineața aprinzicadela, de trei ori pe zi daicu tămîie, iar toatelucrurile din cameră sîntude de la atîta stropit cuaghiazmă. Ar fi însă cazulsă mai și înveți un picdacă vrei să iei examenele.

Ești o per -soană cît sepoate de fe -ricită și deîmplinită.

Chiar dacă ești în plină se -siune, învățatul pentru tinenu e o corvoadă. Și asta pen -tru că ai cel mai grijuliu șiiubitor prieten. În fiecare zite răsfață cu dulciuri, îțixeroxează cursurile și maiface și cea mai bună cafea.

Te-ai gîndit săfaci niște cur-suri de gătit,însă te-airăzgîndit

după ce ai reușit să afumibucătăria încercînd să fier-bi niște ouă. De atunci pri-etenul nu te mai lasă nicisă cureți cartofi ori săîncălzești apă pentru unceai. De aceea te-ai înscrisla un curs de manichiură.

Toată lumeavrea să vinăcăldura și săiasă soarele,dar ție încă nu

ți-a ajuns zăpada. Prinurmare schimbarea detemperatură din aceastăsăptămînă a venit la fix.După fiecare examensusținut ai de gînd sămergi pe pîrtie cu sacul decelofan și sticla de votcă.

Ți-ai cam pier-dut speranța înpariurile spor -tive, nici joculla Loto nu pa -

re să te mai sadisfacă, iarpasiunea pentru păcănelenu mai este ce a fost. Deaceea ai început să tepregătești pentru jocurilede cărți. Încă nu știi cîțibani poți să pierzi într-oseară la jocul de poker.

Săptămîna tre -cută ai reușitsă cazi pe ghea -ță, iar căză -tura o resimți

și acum. Nu doar că vînă -tăile nu ți-au dispărut încă,dar durerea de spate paretot mai puternică. Acum aiaflat că iarna urmează săse întoarcă din noi, așa căpînă în primăvară nu maiai de gînd să ieși din casă.

FĂ UN STOP-CADRU

de Ancuţa CIOCOIU | ancutaciocoiu@opiniastudenteasca.ro

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.roTu ce faci cînd se lasă întunericul peste o -

raș? Rapperul G-Eazy le oferă fanilor o in cur -siune în viața lui de noapte, în cel de-al doi leaalbum al artistului, „When it’s dark out”. Nopțipierdute în paturi necunoscute, melodii careîncă îi cîntau în cap după o noapte petrecutăîn club, încercări eșuate de a trece peste lu cru -rile care-l rănesc – pare a fi un tablou dezo -lant, dar este unul care merită privit și simțit.

Lumea lui odată simplă și modestă, a -cum e formată din petreceri la care stă cu su -ro rile Kardashian, Kanye West, KendrickLa mar și alte persoane faimoase. Bea alcoolîn zilele lucrătoare, pierde zile în șir în studioși cîntă cu sinceritate despre parcursul lui,des pre ceea ce-și dorește. „Only a million

dollars in my hands will excite me”, spuneel cu sinceritate în „Of all things”. În mintealui, totul pare a fi despre el, despre fani șides pre banii pe care-i primește de pe urmamuzicii lui.

În spatele vieții aparent fără griji cîntată înfiecare vers al albumului se ascunde o ne li -niș te sufletească pe care nici măcar alcoolulși drogurile nu o pot alunga. Puterea de atre ce peste descurajările celor care ar trebuisă-i fie alături, lupta pentru a se face remarcat,

ușurința cu care capitulează în fața ispitelor,toate acestea sunt lucruri cu care se con frun tăartistul, dar în care ne regăsim și noi, as cul tă -torii, într-o oarecare măsură. Viața este pri vi -tă în ansamblu, cu bune și cu rele, cu durere,ispită, neputință, violență și pierderea de sineinevitabilă la un momenta dat. „Me, myselfand I” este despre cît de singuri ajungem săfim, chiar dacă suntem înconjurați de atîțiaoameni.

Melodiile „Some kind of drug” și „Drift -ing” – o colaborare cu Chris Brown – repre zin -tă o încercare de beat-uri R&B fără o identi-tate bine definită, dar destul de plăcută la opri mă ascultare. Notele de pian din „Sad boy”se îmbină armonios cu sunetele tipice rapu-

lui, produse în studio, deși în ansamblu, me -lo dia este ștearsă. „Troubled mind of anartist/ But the star comes alive in the dark-ness” sunt versurile din „Don’t let me go”care arată condiția artistului neîmplinit, aflatîn plină ascensiune. Căutarea aceasta con -stan tă arată că G-Eazy nu este departe de ceisa-l ascultă și că încă nu și-a găsit originalita -tea. „When it’s dark out” este despre drumulpe care trebuie să-l parcurgem cu toții, acelade a ne regăsi pe noi înșine. n

de Roxana GĂINĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Tărîmul care ucide

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Orașul minciu-nilor”Autor: Ramita NavaiAn: 2016Editură: PoliromGen: Reportaj

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: „When it’sdark out”Artist: G-Eazy An: 2015Gen: Rap

Titlu:„Everest”Regizor:BaltasarKormákurAn: 2015Actori: JasonClarke, AngPhula Sherpa,Thomas M. Gen: Dramă

Imperiul îndoielilor ne a[teapt\ Adev\rul scrîşneşte din din]i

În spatele vieţii aparent fără griji se ascunde o neliniștesufletească pe care nici măcar drogurile nu o pot alunga.

În Teheran căsătoriile aranjate sînt la ordinea zilei, iarbărbaţii sînt aproape toţi dependenţi de opiu.

Telefoanele inteligente ar putea să ia loculme dicilor. Și asta pentru că pe viitor acesteaar putea fi dotate cu un dispozitiv care facece lulele să leviteze, astfel putînd să se aflegru pa sanguină, deficitul de fier sau calciudin sînge, dar și diferite afecțiuni de care su -fe ră posesorul.

Tehnologia portabilă a devenit în ultimiiani din ce în ce mai performantă. Am pututve dea cum, an de an, telefoanele devin la felde performante sau chiar mai puternice decîtera un calculator de birou în urmă cu zeceani. Astfel micile disozitive au ajuns să aibăîn componență camere de zeci de megapixeli,pro cesoare capabile să ruleze jocuri videoper formante sau chiar programe complexe șide vin, încet-încet, indispensabile.

În prezent, cercetătorii de la Stanford Uni -ver sity lucrează la o nouă caracteristică pecare o vor avea telefoanele. Atfel, dispozitivuldin buzunar ar putea se devină un soi de doc-

tor personal care să ne facă în timp real anali -ze și să ne recomande ce măsuri am putea luaîn cazul în care o afecțiune este detectată.

Pe lîngă faptul că analizele ne vor putea fifăcute chiar de acasă, acest dispozitiv va veniși în ajutorul medicilor. Dacă pînă acum, pen-tru a detecta nivelul celulelor roșii sau albe dinsînge, era nevoie de un laborator complex și a -pa ratură costisitoare, de personal calificat, darși de timp pentru a primi rezultatele, odată cuaceastă tehnologie vei afla ce afecțiuni ai în cî -teva secunde, fără a avea pregătire medicală șifără să plătești altceva decît abonamentul latelefon.

Dacă îți este frică de ace deocamdată nu aiînsă noroc. Dispozitivul, dotat cu un sistem dele vitație magnetică, numit i-LEV, va fi montat îninteriorul telefonului. Astfel, cu ajutorul ca me -rei smartphon-ului pe care este pusă o pică tu -ră de sînge de dimensiunea unui bob de orez, a -

cesta va fi capabil să îți spună cît de sănătos ești.Întreaga tehnologie are la bază caracteris-

tica unui component al sîngelui, gadobutrol,care este paramagnetic și reacționează la cîmpu -rile magnetice. De asemenea, cercetătorii im pli -cați în proiect explică faptul că celulele plu -tesc la diferite înălțimi într-un cîmp magneticîn funcție de densitatea pe care o au, și astfel sepoate afla ce fel de celule sînt.

Astfel, dispozitivul ar putea să identificecancerul sau alte afecțiuni, să detecteze dacăun bolnav și-a luat medicamentele sau chiarsă vadă care sînt efectele acestora asupra bol-navilor.

Apare însă o nouă dimensiune a in ti mi -tății și rămîne de văzut dacă sîntem pre gătițisau nu ca, în cazul în care cineva se co nec tea -ză la telefonul nostru, să afle, pe lîngă me sa -je le din inbox și pozele din memorie, și cegrupă sanguină avem. n

De mulți ani a rămas, precumo profeție scrisă în piatră, că fotba -lul spaniol este unul din cele maiputernice din lume. Eveni men te lecare s-au întîmplat joia trecută de -monstrează și de ce, iar noi n-a vemdecît de luat notițe și de visat căpoa te într-o zi și la noi regulilevor deveni din același metal și căori cine e obligat să le respecte înmod egal.

Atît Real Madrid cît și Atle ti coMadrid, două din cele trei roluriprin cipale din Primera Division,au aflat săptămîna trecută că numai au voie să realizeze niciuntrans fer pentru următoarele douăferestre. Sentința a fost stabilităchiar de către FIFA, pe motiv căam bele cluburi au încălcat regu li -le privind transferul minorilor, re -alizînd o serie de schimbări cu u niijucători înainte ca aceștia să îm pli -nească vîrsta de 18 ani. Totodată,echipele au fost și amendate cu622.000 de euro (Atletico) respec-tiv 249.000 de euro (Real).

Presa spaniolă a luat foc dinpri cina subiectului, Marca, unuldin principalele ziare sportive, pu -blicînd pînă sîmbătă, zilnic, mă carcinci articole întîmpinate de „brea -king news”. Sînt de asemenea șiar ticole care reamintesc că și Bar -

ce lona a trecut printr-o sentințădată de către FIFA, însă nu a scă patnici după ce a făcut apel. Ambeleechipe madrilene au declarat căau mîinile curate și că au de gîndsă conteste decizia FIFA.

În contextul acesta, analiștiispun că speranțele lui ChristianoRo naldo de a se întoarce la Man -ches ter United s-au ruinat, în tru cîtReal Madrid nu-și va permite sărămînă fără jucători în condițiileîn care nu mai pot aduce alții noi.Dacă interdicția va rămîne nes -chim bată și va intra în vigoare (e -xis tînd toate șansele să se întîm-ple asta), cele două echipe își vorpu tea întări colectivul cel mai de -vre me în iulie 2017. Singura a me -liorare a deciziei pentru care e -chi pele madrilene pot lupta esteca lor să le fie permis să cumpereju cători, cu condiția ca cei nouve niți să nu calce pe iarba din me -ciurile oficiale decît abia după ceîși vor termina de is pă șit pe deap sa.

Un sistem în care regulile sîntreguli și nu se pot manipula cuajutorul banilor pare o ne cunos -cută la noi. Poate că abia cîndvom rezolva unele dintre acesteecuații simple vom putea speraca și liga noastră să fie luată înserios. n

ADUSE DE TORENȚI

E o după-amiază de septembrie, sîntîn deșertul roșiatic al Arizonei și e primadată în viața mea cînd particip cuadevărat la o tragere. Noul meu amic S.m-a invitat să golesc niște încărcătoareîmpreună cu el, ca și cum m-ar invita lao bere.

Pentru mine, planul ăsta are auraunei misiuni secrete, dar în fața lui S.încerc, pe cît posibil, să păstrez un aercool. Încărcăm în portbagaj o învelitoarelungă și verde, plus cîteva genți negre,căști și discuri ceramice. O să ne jucămcu un AR-15, un AK-47, un shotgunMossberg 930 SPX și un revolver Smith& Wesson model 681, cu șase gloanțe.

S. pune în bagaj și o cutie de cartușespeciale, verzi, cu alice. Vrea să leîncerce, și la o adică să le foloseascăprima dată cînd îi intră un hoț în casă.Plus un îngeraș din porțelan, cadou dela soacră: îl interesează ce efect va aveaasupra bibeloului un foc de shotgun.Ieșim din Phoenix și mergem cîteva milespre est pe o autostradă brici, după aiape un drum mai prost, care începe fix la

intrarea în rezervațiapopulației Tonto Apache.

Bucata asta roșiatică

de deșert e împînzită de poligoaneimprovizate ce miros a plastic încins șipraf de pușcă, cu ținte împrăștiate în totlocul. Uneori țintele aduse de acasă nusînt de ajuns: uriașii cactuși saguaro sîntciuruiți pînă-n vârf, la fel și semnele decirculație de pe marginea drumului.

Arizona are printre cele maipermisive legislații cu privire la posesiași folosirea armelor de foc. Practic, oricepersoană peste 21 de ani are voie să aibăcu el un pistol și să apese pe trăgaci,atîta vreme cît nu-l ține la vedere. Doarpentru a umbla pe stradă cu arma labrîu - și în Phoenix se întîmplă uneori săghicesc conturul unei arme sub untricou - e nevoie de un permis special.

Magazinele de arme au străluciri șidimensiuni de mall. Dincolo dediscursul clasic cu „Trebuie să neprotejăm familiile", mai e o chestie pecare cetățeanul american o vreasubînțeleasă: „Să nu care cumva să neluați jucăriile!". Chiar dacă în statisticidoar 7% dintre respondenți admit că auarme ca să tragă de plăcere, situația dinteren pare nițel diferită. Într-o zi deweekend găsești cu greu un loc bun încare să tragi, deșertul Sonora răsună debufnituri și pocnituri de diferite calibre.Familii întregi își trag camionetele pemarginea drumului, descarcă gențilungi, mese și scaune pliabile și se punpe treabă. E un fel de pescuit maizgomotos, de pac-pac cu voie de laConstituție. Doar că se întîmplă uneorisă-ți fie frică, și se mai întîmplă să moarăoameni. n

DE LA CENTRU

Efectul shotgun-ului asuprabibeloului

Vlad ODOBESCUJurnalist freelancer

Ai început săîți stabilești i ti -nerariul de va -canță pentruce le două săp -

tămîni dintre semestre. Aisunat la hoteluri, ai verifi-cat legăturile dintre tre -nuri, iar banii îi ai deja pecard. Ai face bine însă săreanalizezi calendarul. Nutrebuie să fii atît de sigurcă nu vei avea restanțe.

Cum învă ța -tul pentruspe cializareata nu estetoc mai floa -

re la ureche ai început săcitești cît mai multe cărți depsihologie. Și asta pentrucă ai realizat că este multmai probabil să reușești să-ți manipulezi profesorii săîți pună o notă bună decîtsă memorezi toată materia.

Te gîndești lacăsătorie deceva timp,dar încă nu aireușit să

păcălești nici un băiat să teceară. De aceea te-aihotărît să nu mai anunțiurmătoarea victimă, să facitu toate programările și pedata fatidică să îi dai întîl-nire în fața ofițerului stăriicivile ori la biserică.

Hipsterul dintine nu poatefi mai fericitde atît nicidacă ar primi

o nouă bicicletă. Cu nouaschimbare de temperaturăîn sfîrșit ai motiv să facipoze de pe cuptorulbunicii, cartofilor făcuți peplită ori să vînezi toateșemineurile din pub-uriledin iași.

Cum se uităun bișonafară? Veiavea ocazia săafli răspunsul

săptămîna aceasta cînd îțivei cumpăra unul alb. Veiieși cu el la o plimbare prinparc, vă veți juca prinzăpadă, iar apoi îl vei uitaafară. Nu te îngrijora. Arepicioarele mici și nu tepoate urmări pînă acasă.

Noua prog -noză meteonu a venit cuvești foartebune pentru

tine. Încă de acum o lunăte-ai săturat de hainele groa -se. Ai vrea să vină mai repe -de primăvara ca să nu temai îmbraci ca un urs sausă mergi pe stradă ca unpinguin. Poți rezolva însăasta cu un iubit cu mașină.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Transferuri cubulină roșie

Agenția de presă Mediafax sedestramă de la o zi la alta, re dac -ți a rămînînd din ce în ce mai goa -lă. Jumătate din cei care au lu cratpentru Adrian Sârbu au demisio -nat, oameni care au fost alături deacesta încă din 1991, cînd a fostînființată agenția.

Unul dintre cei mai vechioameni din redacție, ca re a lu -crat la Mediafax aproxima tiv 20de ani, a fost Adrian Pet cu lescu,care se ocupa de departamentulde sport. Odată cu el au plecat șiceilalți ziariști din acest de par -tament, agenția rămînînd fă răoameni care să scrie știri dinsport.

Dar aceștia nu sînt singuriica re au ales să demisioneze, ci, perînd, au plecat redactorul-șefMona Hera, redactorul-șef ad -junct Livia Ispas și directorul edi -torial Cristian Dimitriu. Chiar șiAndreea Unturică a plecat, ceacare se ocupa de corespondențiiMediafax, corespondenți care auscăzut și ei la număr încă dinnoiembrie 2015.

Puțini sînt cei care au ales sămai rămînă alături de AdrianSârbu pentru a continua să ținăîn viață agenția privată de presă.

Aceștia, dar și cei care și-au de -pus demisia, au participat la oșe dință miercuri, 13 ianuarie, întimpul căreia Adrian Sârbu le-atransmis că se pot încă răzgîndi,iar în cazul în care nu vor, să nufacă mari presiuni asupra sa.

Problema cea mai mare esteînsă pentru cei care încă lu crea -ză la Mediafax. Aceștia trebuiesă se ocupe și de atribuțiile celorcare au plecat, iar majorări desa lariu nu se anunță pe viitor.

Și nu este vorba de puținămuncă pentru că au demisionatși cinci oameni care se ocupaude domeniul social, doi de ladepartamentul politic, doi de lalife și unul care se ocupa de site,iar prin tre aceștia se numără șișefii de departamente, cei careau cea mai mare experiență îndomeniu și ar fi putut forma șispecializa oameni noi.

Lucrurile nu mai sînt demult timp stabile în redacțiaMediafax, dar acest val deplecări va fi unul greu de ges-tionat. Și ne întrebăm dacăagenția va ieși din această crizăde personal, cît de repede, saudacă își va păstra calitatea arti-colelor? n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Declinul uneiagenţii de presă

de Andrei MIHAI | andrei.mihai@opiniastudenteasca.ro

Tehnologia portabilă a devenit în ultimii ani din ce în ce mai performantă.

PRIMUL RĂCNET Medicul din buzunar

de Iulian BÎRZOI |iulian.bîrzoi@opiniastudenteasca.ro de Adelina MEILIE

adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 201615

Numărul 525 | 18 - 24 ianuarie 2015

ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Se-ngîna ziua cu noaptea, iar che -ful continua fără a trăda senti-mente de neputință, de oboseală, deoră tîrzie pentru petrecăreții Reve-lionului 2016. Rochiile mulate, pa -ietele și sclipiciul, au trădat ocaziaspe cială pentru care fetele au aban-donat pentru cîteva ore cursuriledin care începuseră deja să învețepen tru sesiune în schimbul uneiseri în club Skye.

Dj Smash cu „Я волна”(n.r. Sîntpe val) a trezit spiritul de săr bă toa reși deodată aproape toată lumea a pă -răsit canapelele pentru un loc înrin gul de dans. Din pupitrul DJ-uluirăsunau primele ritmuri de muzicăpo pulară, iar așa au ajuns să se îm -pri etenească oaspeții clubului în

sea ra Sfîntului Vasile pe rit vechi.Che ful și voia bună s-au instauratși au rămas în sală pînă la bătăile ca -re anunțau intrarea în noul an, prinze ce bătăi de clopot și-apoi prin ră su -nătorul „С Новым годом!”(n.r. Unan nou fericit!). Muzica de petrece -re continua să întrețină atmosferadin club, iar băieții, după consumulprimelor sticle de bere s-au aventuratîn cursa cuceririlor. „Dansezi?”, în -trea bă un băiat blond cu cămașa înca rouri domnișoara din stînga mea,însă la scurt timp a plecat de za mă git.În schimb, în dreapta mea, trei feteau devenit partenere pentru un sin -gur băiat, printr-un simplu zîmbet.

După miezul nopții la ruși, carere prezenta ora două la noi, printre

dan satori și-au făcut loc membriifan farei „Adamos”. Sala a devenittot mai plină, iar în jurul horelor seînvîrt picioare care se încurcă îndansuri aparent simple. Un tînărblond, îmbracat într-un pulover vio-let, care ținea în mînă o bere, dansasingur într-o horă a lui. După ce aschim bat de cîteva ori sticla de beredin mîna stîngă în mîna dreaptă șia chiuit cît l-au ținut plămînii, a a junsîn mijlocul horei și acolo a continuatîmpleticirea picioarelor.

Paharele au rămas fărăvodkă

Cele două trompete și trombo -nul s-au perindat pînă în mijlocul să -

lii, iar hora s-a încins și-n jurul lor, și-n jurul solistei. Chiotele s-au în -mul țit, la scurt timp a început dansulcuplurilor, cînd băieții au invitat fe -tele la dans, care nu au stau preamult pe gînduri.

Petrecerea anului vechi și în-tîmpinarea anului nou s-au petrecutîn pași de dans și doar cei ca re auajuns mai tîrziu și-au golit sti cleleși paharele cu vodkă. Trom pe telerăsunau, iar dansul continua înjurul trompetiștilor de la A da mos.„Hai, vii să dansăm?”, întreabă unbăiat scund o fată, care cu tot cu to -curi se-apropia de doi metri.

Fanfara și-a încheiat programul,horele s-au desprins, iar Dj-ul a în-ceput să mixeze de la pupitru și-nloc de „Haideți, haideți!, în seara

A nului Nou îndemnul a fost „По -шeл, пошел!”(n.r. Plecați, plecați!).Tinerii însă zîmbeau pe sub mus tă țiși își continuau dansul. Nu mai eraRe velion rusesc, dansurile populares-au transformat în mișcări volup-toase, iar rușii, ucrainenii, ba sa ra -be nii și ceilalți petrecăreți au marcatintrarea în noul an.

Absența lui Moș Crăciun, a bra -du lui și a darurilor nu au fost mo tivde supărare pentru cei care au ve -nit să petreacă încă o seară în compa-nia băștinașilor. În schimb, îndemnul„Пошeл, пошел!”(n.r. Plecați, ple -cați!)”, rostit la microfon de maimul te ori și zorii zilei au îndreptatpa șii tinerilor spre case pentru că ado ua zi urmau să-și colinde rudele,du pă tradițiile rusești. n

Miercuri, 13 ianuarie, începînd cu ora 19.00, laGale riile Phoenix, ieșenii au așteptat concertul sus ți nutde Ducu Ber tzi, acompaniat la chitară de Constantin Ne -culae. Sala a fost plină încă de la primele acorduri de oa -meni care și-au ocupat cuminți locurile pe sca u ne.Timpde două ore am fost în lumea viselor pe care le-a adusDu cu Bertzi la Iași, în primul concert din acest an.După ce-am tot împărțit norocul și-apoi am petrecut ma -rile iubiri, am revenit pe strada fericirii, unde am șirămas.

Deși afară e noapte și vîntul poartă hîrtiile arunca tepe jos de colo-colo, noi, cei din sală ne teleportăm spre oiarnă geroasă, cu viscol și nămeți cît casa, în brațele bu -nicilor cu cîte un gutui în mînă și cu cealaltă mîn gî in -du-ne fruntea. „În ziua cînd va fi să vii/ Iubire veche ne -s chimbată”, am început să murmurăm apoi, și-am con -tinuat așa pînă la pauză.

Ne-ndreptăm spre viseNe-am ocupat din nou locurile în sală și-am așteptat

primele acorduri ale chitării. Doi tineri din dreapta meadeja încep să fredoneze și-apoi și cei din fața mea cîntă

de-a binelea împreună cu Ducu Bertzi versurile „Sin gu -rătății”. Primul rînd din dreapta scenei se sin cro ni zea zăținîndu-se de mîini și clătinînd din cap, aprobînd a -proa pe fiecare vers al cîntecului „Suflet fără chei”.

Aplauzele însoțesc ritmul chitării și versurile me lo -di ei „Dacă tu vei pleca”, iar cînd ajungem la „singurapiesă dedicată bărbaților”, conform afirmației inter-pretului, nu ne rămîne decît să ascultăm cuminți ver-surile poetului Adrian Păunescu, interpretate de Con-stantin Neculae la chitară și Ducu Bertzi, chitară-voce,„Iertările”. Ducu Bertzi îl invită pe scenă pe AdrianBeznă, căruia îi înmînează chitara pentru a ne aduna„Cu lupii laolaltă” în România cealaltă. „România ceabu nă”, după cum afirmă Adrian Beznă.

Ducu Bertzi sesisează talentul unei tinere din public,apoi îi încurajează și pe ceilalți să cînte împreună cuel și astfel, pentru cîteva secunde, se aud versurile pefie care rînd al sălii. Luminile și razele laserelor, sunetulchitării și imaginea din gîndul fiecăruia ne te le por tea zădin sala de concert în alt spațiu și în alt timp.

După cî te va pauze făcute de chitariști pentru a-șidezmorți de ge tele, urmează să lanseze anunțul că„Sfîrșitul nu-i aici”. n

În seara SfântuluiVasile, pe rit vechi deaceastă dată,

basarabenii și ucraineniiau sărbătorit trecereadintre ani, care a avutloc miercuri, 13ianuarie, în club Skye.Studenţii ieșeni auabandonat pentru cîtevaore pregătirile pentrusesiune și s-au desfătatpe ritmurile muziciirusești, dar și pe ritmuride muzică populară.„Plecaţi, plecaţi”, îiîndemna Dj-ul pepetrecăreţi, iar pentrucă vodka a tot curs înpahare, intenţia lui atrezit doar zîmbete.

Studenții au uitat pentru o noapte de grija sesiunii.

de Elena GUŢANU| elena.gutanu@opiniastudenteasca.ro

Actorul american Sean Penn, ca -re s-a apucat printre altele și de jur-nalism este acuzat de Guvernul me -xican că l-a umilit. Motivele țin defap tul că a realizat un interviu cuJoa quin Guzman, cunoscut subnu mele „El Chapo”, cel mai maretra ficant de droguri din întreaga lu -me și că l-a găsit pe acesta înainteaau torităților. Astfel, gestul său îlface vinovat de sfidare și este sus-pectat că lucrează pentru CIA.

Sean Penn neagă tot ceea ce sespu ne și crede că aceste zvonuriau fost lansate doar pentru a-l pu -ne în pericol. Actorul susține că s-aîntîlnit cu traficantul de droguricare a evadat acum șase luni dintr-o închisoare din America pe 2 oc -tom bri e 2015. El Chapo a fostprins în noa ptea dintre 7 și 8 ian-uarie, iar in terviul pe care i l-a luatSean Penn pen tru revista „RollingStone” a fost publicat pe 9 ianuarie.„Ştim că Guvernul mexican a fostumilit de faptul că cineva l-a găsitînaintea lor. Dar nu l-a găsit nimeniînaintea lor. Nu sîntem mai deş tepţidecît a gen ţii antidrog american sauserviciile de informaţii mexicane.

Am avut un contact cu ajutorulcăruia am re u şit să obţinem oinvitaţie din partea lui”, a explicatactorul pentru CBS.

Toată agitația pe care a stîrnit-ointerviul, în special în Mexic, l-afă cut pe Sean Penn să declare căre gretă că l-a realizat. Ceea ce do reaactorul de la acest material jurnalis-tic era să lanseze discuții desprepolitica americană de combatere atra ficului de droguri.

El Chapo a spus în interviu cătoa te lucrurile ilegale le-a făcutdoar pentru a-și salva viața, dar totel spune că furnizează „mai multăhe roină, metamfetamină, cocaină șima rijuana decît oricine din lume”.To tuși, se pare că Sean Penn nu aa jutat la capturarea mexicanului,pen tru că autoritățile din Mexic l-aulocalizat după ce reprezentanții săiau contactat cîțiva producători pen -tru a realiza un film documentardes pre el. n

Trafic de interviuri

PUNCTUL PE VIP

de Adelina MEILIEadelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

16Vodka și muzică rusească au încins canapelele

Revelionul pe rit vechi a fost sărbătorit cu chiote și dansuri populare.

Cum s-a împ\r]it norocul

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: redactia@opiniastudenteasca.roWeb site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

MUZICĂ PURTATĂ DE VÎNT

DIRECTOR: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF: Ana-Maria BUCUR (Norvegia)REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Ioan STOLERUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Mădălina OLARIUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Adelina MEILIESECRETAR DE REDACŢIE: Andrei MIHAIREDACTORI: Dan CONDREA, Doina SÎRBU (Norvegia), Diana GAINA (Franţa),Roxana GĂINĂ, Elena GUŢANUCOLABORATORI: Ancuţa CIOCOIU, Aryna CREANGĂ, Beatrice JURAVLE, Bianca VIERUEDITOR: Daniel CONDURACHE

de Elena GUŢANU | elena.gutanu@opiniastudenteasca.ro

Penn neagă implicarea sa încapturarea lui El Chapo.