Nr. 490

O moarte nu schimb\ nimic din natura pelerinajului

Nu poţi trăi în lumea contemporană fără să știi măcar noţiuni

de bază despre islam. | PAGINILE 8-9

E greu să dibuim exact ceurmărea președintele Traian Băsescuîn noaptea în care a dezvăluit laRealitatea că, mare surpriză, VictorPonta a fost „acoperitul” pe care-l totvehicula mistic acum ceva timp.Desigur, prima bănuială e că vrea să-i zdruncine șansele premierului laalegerile din noiembrie. Însă te-aiaștepta ca după atîta timp TraianBăsescu să fi învățat că trăim în țaraîn care marile dezvăluiri se stingîntr-un fîs iar lucrurile care într-osocietate sănătoasă n-ar conta la felde mult – cîte case are X, cît sepresupune că bea Y și alte zvonuride marginea șanțului – ajung marisubiecte de dezbatere publică.

Poate în Statele Unite (apropo defaptul că s-a grăbit presa să comparedosarul Microsoft cu Watergate) oastfel de știre ar fi schimbat cursulalegerilor. Pînă la urmă, faptul că uncandidat la președinție, care mai e șipremierul țării, a fost agent acoperitși procuror în același timp, lucruilegal, nu e deloc ceva de ignorat. Șimai deranjant este faptul căpremierul a încercat să ascundă tot,cînd i-ar fi fost mult mai ușor sărecunoască din timp, „da, am fost”.Asta dacă presupunem că chiar afost, deși ar fi cam mult, chiar și de laTraian Băsescu, să fie totul scornit.Desigur, televiziunile apropiate PSD-PC, Antena 3 și România TV, auîncercat să reducă totul la un focmocnit aprins de vreo boală de carear suferi președintele. Circul de laRTV a dus televiziunea româneascăpe noi culmi ale penibilului și-alemizeriei, depășind OTV-ul lui DanDiaconescu în momentele sale deglorie: „Băsescu, operat la Viena”,„Băsescu, semnele bolii Parkinson”,„Băsescu, două atacuri cerebrale”,„Băsescu, internat în secret laSpitalul Militar”.

Să revenim, însă, la efecte. Pe cineajută și pe cine deranjează mareadezvăluire, faptul că Victor Ponta ar

fi fost agent acoperit

SIE și procuror în perioada 1997 –2001, aflîndu-se astfel înincompatibilitate? Pe Victor Pontachiar el? Slabe șanse. Partea dinelectorat care ar fi sensibilă la o astfelde informație oricum nu-l voteazăiar fanii lui nu dau doi bani pe astfelde știri, n-ar putea să le pese maipuțin. Pe Traian Băsescu? Săpresupunem că scopul său este săajute astfel dreapta românească, princîteva procente pe care i le facecadou lui Klaus Iohannis laprezidențiale, contracandidatul cucele mai mari șanse să-l bată pePonta; nu vorbim de Udrea, cred căștie și președintele că blonda „bunăpentru România” n-are cum să treacăde 5%. Din nou, slabe șanse. Pe noi?Nu știu, sîntem prea mulți și preanehotărîți și haotici ca să știm preabine ce vrem. Cert este că pînă acumdezvăluirea președintelui n-a reușitsă producă decît circ ieftin, de parcăn-aveam destul. Să fim serioși, multălume nici nu știe să pronunțe„incompatibilitate” fără să se bîlbîieiar agentul Ponta 007 stă fix la fel însondaje. n

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032

LUMEA PE JAR

Moartea decerneaz\premii

ACADEMIA DE GARDĂ

EDITORIAL

Ponta. VictorPonta

l Printre cele mai ciudate morți indexate dePremiile Darwin se numără și cea a unuiieșean | PAGINA 4

Figurile emblematiceale Ia[ului, premiate la„Seara Valorilor”

Căutarea apartamentelor sau a garsonierelor începe din ziarele locale.

l Anul XL l 20 - 26 octombrie 2014 l IAȘI l Nr. 490 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

Pre]urile chiriilor cresc odat\ cudeschiderea anului academicOdată cu începerea anului universitar, prețurile chiriilor din Iași

cresc simțitor, pentru ca mai apoi să stagneze sau să variezeușor. Potrivit agenților imobiliari, în lunile septembrie și

octombrie se înregistrează cele mai multe cereri pentru chirii, avînd învedere faptul că mulți studenți nu primesc cazare și trebuie să-și caute

o locuință pentru cel puțin nouă luni. Însă la sfîrșitul lui octombrie șiînce pu tul lunii noiembrie, numărul cererilor scade odată cu prețurile.Cele mai solicitate zone sînt cele situate în apropierea universități lor,unde prețurile chiriilor se situează clar peste cele din cartiere mai înde -părtate de centrul academic. | PAGINA 2

Au fost decernate trei titluri de cetățeni deonoar | PAGINA 3

”e‐mail:[email protected]

Universit\]ile ie[ene î[i caut\

ACADEMIA DE GARDĂ

Iașul a prins podiumul lanumărul de locuri pentrurezidenţiatl cele mai multe au fost la farmacie șimedicină dentară | PAGINA 3

DE PE SCENA IAȘULUI

Molière și-a demascatimpostorul l Teatrul Național și-a deschisstagiunea cu premiera piesei Tartuffede Moliè | PAGINA 12

HONORIS FĂRĂ CAUSA

Cazarea basarabenilorse împiedică înmetodologiil studenții din Republica Moldovacazați la „Cuza” nu știu dacă prindcămin în anul al II-lea | PAGINA 5

««

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

[email protected]

Interviu cu Mirel Bănică, cercetător de la Institutul de Istorie al Religiilor de la Academia Română

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Preţurile chiriilor cresc odată cudeschiderea anului academic

CodeCamp aduce noicompanii IT la Ia[i

Odată cu începerea anului univer-sitar, prețurile chiriilor din Iași crescsimțitor, pentru ca mai apoi să stag-neze sau să varieze ușor. Potrivitagenților imobiliari în lunile septem-brie și octombrie se înregistrează celemai multe cereri pentru chirii, avîndîn vedere faptul că mulți studenți nuprimesc cazare și trebuie să-și caute olocuință pentru cel puțin nouă luni.Însă la sfîrșitul lui octombrie și înce pu - tul lunii noiembrie, numărul cererilorscade odată cu prețurile. „Din august,prețurile chiriilor consemnează o creș -tere ușoară, aproximativ 3-4%. Acumsînt zone în care prețurile au mai scă -zut și zone unde au crescut, în funcțiede condiții. De exemplu, prețu rile lachiriile din zona Tătărași au cobo rîtdin cauza blocurilor vechi, iar datorităfaptului că zona Nicolina a fost com-plet urbanizată, prețurile au crescut’’,a declarat Ciprian Iovu, proprietarul

agenției Inter Imobiliare din Iași.Conform acestuia, în ultimele patru luninu s-au înregistrat mari schimbări încostul chiriilor, valoarea acestora fiindcalculată în funcție de cartier, etaj, con-fort, compartimentare sau suprafață.

Potrivit ofertelor , o garsoni eră cucentrală termică, mobilată complet șicu mașină de spălat are prețul cuprinsîntre 150-170 euro, iar apartamentelecu două camere cu aceleași condițiipot fi închiriate cu 200 - 250 euro înzona Alexandru cel Bun, Zimbru,Mircea cel Bătrân, Tudor Vladimirescusau Podu Roș. Dacă apartamentul estede lux, atunci prețurile pot ajunge șila 280-300 euro. În cartiere precumCopou sau zona Palas, chiria poate sădepășească 350 euro pentru un apar -ta ment cu două camere.

Cele mai solicitate zone sînt celesituate în apropierea universități lor,unde prețurile chiriilor sînt peste cele

din cartiere mai înde părtate de cen-trul academic. Potrivit agențiilor imo-biliare, studenții aleg să stea în PoduRoș sau în Tudor Vladi mi rescu, pen-tru că sînt mai aproape de cen trulstudențesc, iar prețul este convenabil.„Am căutat timp de trei zi le unapartament care să-mi convină mie șiprietenelor mele. A fost dificil pentrucă la început nu am apelat la o agențieimobiliară și am căutat singure. Amgăsit mai multe oferte, dar se întîmplaca zona să fie bună și prețul să fieexagerat sau invers, condițiile în apar -ta ment să fie rele, iar prețul eraacceptabil. Pînă la sfîrșit am apelat lao agenție care ne-a ajutat să găsim unapartament la preț accesibil aflat într-o zonă destul de bună”, spune AnaDuca, studentă în anul al II-lea la Fa -cul tatea de Economie și AdministrareaAfacerilor de la Universitatea „ A -lexan dru Ioan Cuza”. n

Cele mai mari companii IT îșica ută programatori la Iași în ca -drul conferinței naționale Code -Camp care va avea loc sîmbătă, 25octombrie, la Hotel Internaţional,începînd cu ora 08.00. Scopul prin -cipal al training-ului este să arateparticipanților laturile meseriei deprogramator. Pe parcursul zi lei,între orele 11.00 şi 18.15, se vordesfășura în total 48 de training-uri,organizîndu-se cîte opt în acelașitimp, și vor avea loc concursuripremiate cu cărți, hard-disk-uri ex -terne sau iPod-uri.

Training-urile vor fi sus ţinutede reprezentanţi ai companiilor ITprecum Alexandru Carcea, seniordeveloper la Soft vision, Ana Mi -lu tinović, quality assurance engi-neer la Young Culture, Liviu Ma -zi lu, team lead la Expert Net -work, şi Radu Pintilie, technicallead la aceeași companie. Fiecarespeaker va pre zenta firma la carelucrează și cerințele de angajareale acesteia. „Nu mă aşteptam ca

evenimentul să aibă o atît de ma -re amploare, dar mi-am schimbatimpresia încă de cînd am ajunsacolo şi am văzut numărul uriaşde firme gata să ne angajeze”, aprecizat Daniel Popovici, studentîn anul al II-lea la Facultatea deInfor matică a Universităţii „Alex -an dru Ioan Cuza” din Iași, care aparticipat şi anul trecut la con fe -rință, urmînd să fie prezent și lacea de sîmbătă.

Printre sponsorii evenimentu-lui se numără firme importante lanivel național și interna țional, pre -cum Microsoft, Pen talog, Endava,Softvision, Cen tric, Young Cul tu -re sau Continental. CodeCamp aavut loc prima dată în 2009 şi seţine de două ori pe an, primăvarași toamna, în Iaşi, Cluj, Timişoara,Sibiu, Oradea, Braşov şi Bucureş ti.Sîmbătă va fi organizat cel de-al doi -lea training pe anul acesta de la Iași.Ziua se va încheia cu un concertByron care va avea loc în Under -ground, începînd cu ora 20.30. n

Sîmbăta trecută, 18 octombrie, a avut loc deschiderea progamuluiSAPed, organizat de către soții Mircea și Nina Nedea, în parteneriatcu fundația „Alexandru Ioan Cuza”. Prin acest program, cei doi pro-fesori de biologie oferă medi tații gratuite elevilor care doresc săsusțină admiterea la Universitatea de Medicină „Grigore. T. Popa”(UMF) din Iași, condiția de înscri ere la cursuri fiind ca venitul lunarpe membru de familie să nu depă șească 400 de lei. Evenimentul aavut loc în cancelaria Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, la ca -re, pe lîngă inițiatorii programului, au mai participat prof.univ.drDumitru Păduraru, profesor la UMF, Paul Butnariu, președinte alCamerei de Comerț și Industrie din Iași și fondator al fundației„Alexandru Ioan Cuza” și prof. univ. dr. Daniel Condu rache, prorec-tor la Univer sitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

Paul Butnariu a spus că speră ca în viitor să se ajungă la condițiinormale, pentru ca „elevii să nu fie dependeți financiar pentru aurma un anumit domeniu”. De asemenea, acesta a mai argumentat căpe viitor speră să vadă extins acest program pentru mai multedomenii.

La finalul întîlnirii, Mircea Ne dea le-a oferit celor 32 de în scrișisuportul de curs, punctînd că noutatea de anul acesta este că o partedin foștii absolvenți ai cursului, în prezent studenți la UMF, au fondato asociație cu „sediul în cameră la Nedea”. Studenții se vor ocupa destrîngerea de fonduri în beneficiul următorilor cursanți.

Acesta este al patrulea an în care familia Nedea oferă meditațiigratuite elevilor nevoiași, iar pînă acum, cu ajutorul acestora, 38 decopii au ajuns studenți la UMF. n

de Laura JITARIUC| [email protected]

de Ancuţa CIOCOIU | [email protected]

Tarifele cele mai mari sînt în apropierea universităţilor.

AM AUZIT CĂ...

Studenţii de la jurnalism, la unseminar despre campaniile electorale

Institutul de Politici Publice din Bucureşti (IPP) a ve -nit la Iaşi să discute cu studenţii de la Facultatea de Li te -re, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Alex -andru Ioan Cuza” (UAIC), despre regulile campaniilorelectorale. Întîlnirea a avut loc pe 14 octombrie, la ora16.00, în amfiteatrul P1 al universității și i-a avut ca mode -ratori pe Adrian Moraru, directorul adjunct IPP Bucu reşti,şi Luminiţa Petrescu, consultant în campanii de sensibili -zare. S-au adus în discuţie subiecte ca importanţa fi nan -ţării unui partid în campania electorală şi modul în careeste abordat acest lucru în presă. „Pentru mine, unde setermină articolele despre evenimente organizate de un

partid sau de o formaţie care vine să cînte pentru el, abiaacolo începe povestea. Pentru că astea înseamnă bani”, asusţinut Adrian Moraru. O altă temă a fost ideea de frau dăîn sistemul electoral român. La întrebarea „cîţi dintre voicredeţi că alegerile în România sînt falsificate?” au ridicatmîna doar șase studenţi. Seminarul a fost organizat și laBucureşti și va avea loc și în Cluj şi Timişoara. (V.F.)

Simpozion Știinţific Internaţional laAgronomie

Între 23 și 25 octombrie la Universitatea de ȘtiințeAgricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”din Iași (USAMV) va avea loc cea de-a 57-a ediție a

Congresului Științific Internațional -„Științele vieții, oprovocare pentru viitor”, unde specialiști din domeniulagronomic și a industriei alimentare vor prezenta lucrăriștiințifice. Acesta este primul an cînd cele patru facultățide Agricultură, de Horticultură, de Zootehnie și deMedici nă Veterinară deschid evenimentul împreună.„Vor veni personalități din Ungaria, Franța, Indo nezia,Egipt, Cehia, Moldova. Va fi o activitate de am ploa re șide referință pentru facultate și domeniul a gri col, pentrucă la acesta ne referim”, a declarat prof. univ. dr. VasileVîntu, rectorul USAMV.

În afară de Facultatea de Medicină Veterinară, încadrul celorlalte trei se vor desfășura și workshop-uri cutematici specifice. (A.B.)

ȘT

IRI

PE

SC

UR

T

Se răsfoiesc zidurile, nufoile

Atenție domnilor profesori! Dacățineți la sănătatea studenților, nu îimai trimiteți la bi blio tecă, căci, pen-tru prima dată, aceș tia au un motivserios să nu mai meargă acolo. Pe zi -du rile clădirii sînt lipite niște foi A4pe care scrie „Nu treceți, cad bucățide copertină”. S-ar putea ca gîndurilesă nu le fie îngreunate de cifre și fi lo -sofii, ci de întreaga istorie a zidurilorBibliotecii Cen tral Universitare.

Cursuri cu miros de peșteDin ce în ce mai multe pisici se strîng

în jurul căminului C6, fără ca cineva să leademenească cu Whiskas. În timp ce stu -denții normali mănîncă în cămin pîrjoalesau cartofi prăjiți, alții împrăștie mirosulde hamsii în fiecare weekend pe holuri.Probabil acesta e modul lor de a-și aduceaminte de mare, acum că bronzul adispărut sau trebuie acoperit de pantaloni.

Nopţi plătite„5 lei acolo că să iau un PET de

bere”. Cam ăsta e prețul pe caretrebuie să îl plătească băieții care vorsă doarmă o noapte la prietenele lor.Iar dacă nu au bani, se acceptă șiplata în produse. Cîteva țigări pentruportari, un bidonaș cu vin ca să semai încălzească puțin. Mai sînt șinopți în care studenții pot trecegratis, cu promisiunea să serevanșeze data viitoare. Indiferentcît de acomodat ar fi portarul cuvizitatorii, întotdeauna le amintește“să nu facă zgomot prea tare”.

Soţii Nedea pregătesc a patrageneraţie de studenţi la medicinăde Iulian BÎRZOI | [email protected]

3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Într-un text semnat de SorinIoniță pe contributors.rosăptămîna trecută, „Țeapa luiHrebenciuc & Tata socru se vedede pe Lună”, jurnalistul estimeazăcă bucata de pămînt pe careurmau s-o fure deputații ViorelHrebenciuc și Ioan Adam și liderulsenatorilor PSD, Ilie Sârbu, 43.000de hectare de pădure, „echivaleazăcu dublul amprentei pe sol amunicipiului București” și e„aproximativ 0.2% din suprafațaRomâniei”. 0,2% din suprafața țăriie mai mult decît cred că a cutezatvreodată să fure cineva pînă acum.Potrivit procurorilor careinstrumentează cazul, prejudiciulcreat Romsilva, deci statului, estede 303.888.615 euro. Aproximativ300 de milioane de euro. Știți carea fost prejudiciul în dosarul deevaziune fiscală Lukoil?Aproximativ 230 de milioane deeuro. Da, o mînă de românihămesiți au reușit să născoceascăun plan prin care să fure mai multca ditamai multinaționalarusească. Trei oameni care facparte din același partid ca cel careare cele mai mari șanse să ajungămîine-poimîine președintele țării,ca să punem puțin lucrurile în con-text.

Însă cel mai îngrijorător lucruîn toată treaba asta nu e prejudiciulcauzat românilor, nu e suprafațaimensă de pămînt care ar trece dinproprietatea statului în mîna cîtor-va infractori. Nu, e faptul că celormai mulți oameni nu le pasă. Orinu știu sau nu înțeleg, ori pur șisimplu nu le pasă. Am spus-o încăde pe atunci, protestele pentru Ro -șia Montana au fost doar o fiță, unmoft, avînd în vedere că pentruedu cație sau lupta anticorupție n-aieșit mai nimeni în stradă. A fost o

chestie cool, un check-in și atît. DacăRomânia ar avea într-adevăr o so cie -tate civilă, aceasta ar fi mai atentăsă lucreze la cauzele pro blemelordin țară, principala fiind corupția,bineînțeles, și nu la efecte.

Va avea dezvăluirea acestuidosar vreun efect asupra ale ge ri -lor? Nu, bineînțeles că nu. Numaiîn județul Iași, care a devenit șimai roșu peste noapte, 27 de pri-mari au trecut puntea, sărind înbarca social-democrată, grație„ordonanței traseiștilor”. Așa secîștigă alegerile, nu cu dezvăluiridespre fraude și furturi. Îi pasăomului de rînd că trei haiduci auvrut să fure 300 de mi lioane deeuro de păduri de la stat, cînd eltrăiește de azi pe mîine și sticla aiade ulei chiar i-ar prinde bine de azipînă săptămîna viitoare?

Apropo de păduri, de hoții șide „sistemul de furt și de fraudareși de cumpărare a voturilor” des precare vorbea Victor Ponta în 2009,după alegerile prezidențiale pierdu -te de Mircea Geoană și de PSD, laalegerile de luna viitoare o să se fu reca-n codru, mai mult ca nicicînd.Miza e mare și Partidul va face ori ceca să cîștige. Și dosarul pădurilorretrocedate ne-arată cam pînă un depot merge cînd e vorba de furt. n

ȘAH-MAT

Președintelecare uneștebuzunare

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

[email protected]

MInisterul Sănătății a alocat în total 424 de locuri capitalei Moldovei.

Ia[ul a prins podiumul la num\rul delocuri pentru reziden]iat

Iașul se află pe poziția a treia lanu mărul de locuri scoase la concur-sul național de intrare în re zi den țiat,după București și Cluj-Napoca.

Mi nis terul Sănătății a pu blicatsăptă mî na trecută lista locurilorscoase la con curs și potrivit acesteia,centrul universitar medical din Iașiare alocate pentru domeniile medi ci -nă, medi ci nă dentară și farmacie 424de locuri, cu 306 mai puține decît celealocate Bucureștiului și cu 38 maipuține față de cele destinate centru-lui din Cluj-Napoca.

Cu toate că Iașul a prins podiu-mul, profesorii de la Universitatea deMedicină și Farmacie „Grigore T. Po -pa” (UMF) spun că există în continua -re specialități deficitare, în care lu crea -ză specialiști prea puțini în com pa ra -ție cu dezvoltarea domeniului de ac -ti vitate. Lipsa înregistrată la acestespecializări afectează funcționareasistemului medical. „Specialitățile de -ficitare sînt cele care s-au dezvoltatmai mult, în momentul de față, spreexemplu, radioterapie. Avem foartepu țini specialiști în domeniu, iar ne -voia de radiotera p euți este din ce în

ce mai mare pentru că institutele spe-cializate, cum ar fi cele din Iași, Bu -curești, Cluj-Napoca și din TîrguMu reș, au dotări cores punzătoare.Din păcate această specialitate nu afost promovată, astfel că ne dorim caanul acesta să fie doritori pentruaceastă specialitate. Alte specialitățiproblematice sînt chirurgia cardiacăși chirurgia vasculară, unde sînt pu -țini specia liști”, a declarat prof. univ.dr. Doina Azoicăi, decanul Facultățiide Medi ci nă de la UMF.

Pentru examenul de rezidențiatorganizat de Ministerul Sănătății pedata de 23 noiembrie, Iașul are alo-cate anul acesta 320 de locuri în

domeniul medicină, comparativ cu665 de locuri oferite Bucureștiului și378 pentru Cluj-Napoca. Însă centruluniversitar medical Iași are alocatecele mai multe posturi în domeniulmedicinei dentare - 70 - și al farma-ciei, unde i-au fost repartizate 34 delocuri.

Examenul de rezi dențiat estesusținut de absol venții univer sită ți -lor de medicină din țară și presu pu -ne începerea unui stagiu de speciali-tate. Anul acesta, concursul va fi or -ga nizat simultan în șase centre uni-versitare din țară: București, Iași,Timișoara, Cluj-Napoca, Tîrgu-Mu -reș și Craiova. n

Primăria Municipiului Iași a organizat marți,14 octombrie, „Seara Valorilor”, o gală a ex ce -len ței care a devenit tradiție pentru capitala Mol -dovei. Aceasta reprezintă unul dintre cele maiimportante evenimente din cadrul programuluisărbătorilor Iașului. Gazdele festivității au fostactrița Daniela Nane și primarul GheorgheNichita.

Aflată la cea de-a XXII-a ediție, „Seara Va lo -rilor” este an de an un prilej de a celebra activi-tatea unor personalități marcante ale co mu -nității noastre. Anul acesta, patrimoniul cultur-al ieșean a fost celebrat în prezența premie ru luiși a Ministrului Culturii, Victor Ponta, îm -preună cu soția sa, Daciana Sîrbu, a Mitro po li -tului Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teofan, a vi ce -premierului Daniel Constantin și a Episcopului deIași, Petru Gherghel. Lor li s-au alăturat academi -cieni și reprezentanți ai instituțiilor de în vă ță mîntliceal sau superior, parlamentari ieșeni, Minis -trul Muncii, Rovana Plumb, și președinteleInstitutului Cultural Român, Zamfiroiu Lilian.

„O comunitate este puternică în măsura încare știe să își recunoască și să își aprecieze per -sonalitățile. Apreciindu-i pe cei care sînt oa -meni de valoare nu facem altceva decît să cin-stim orașul, să-i dăm vizibilitate și notorietate”,

a declarat primarul Gheorghe Nichita în des chi -derea galei. Apoi, premierul Victor Ponta a ur -cat pe scenă alături de ÎPS Teofan, MitropolitulMoldovei și Bucovinei, pentru a felicita ini ția -tiva ieșenilor de a-și premia reperele culturale,academice sau civice. Prim-ministrul a declaratcă susține Iașul în cursa pentru titlul de capitalăculturală europeană în anul 2021.

Primele premii, cele din categoria de Ex celențăîn Educație, au fost înmînate de șefa Ins pec to -ratului Școlar Județean Iași (ISJ), prof. dr. Ca -melia Gavrilă, alături de premierul Românieipen tru 13 elevi ieșeni. Cea de-a doua categoriede distincții, Premiile Pogor, le-au fost acordatedirectorului Teatrului Luceafărul, Ioan Holban,pentru întreaga sa activitate în domeniul isto ri -cii şi criticii literare, scriitorului Constantin Pa -rascan pentru munca şi opera exegetică dedi ca -tă creaţiei lui Ion Creangă, și directorului-ad -junct al Bibliotecii Județene „Gheorghe-Asachi”din Iași, Valeriu Stancu, pentru cei peste 40 deani consacrați păstrării, îmbogățirii și pro mo vă riiculturii ieșene. Apoi, premiul de Excelență îndomeniul Cultural-Artistic a fost înmînat deartistul Felix Aftene pictorului Jeno Bartos șicriticului literar Florin Faifer pentru eforturiledepuse în buna desfă șu rare a activității artistice

ieșene.De opt ani, premiul pentru jurnalism „Van -

da Condurache” este acordat de prof. univ. dr.Daniel Condurache. Anul acesta, Otilia Băli niș -teanu, redactor la cotidianul „Lumina”, a fost pre -miată pentru activitatea sa jurnalistică. Premiulde Excelenţă pentru Implicarea în Proiectele Co -munităţii a fost acordat Fundaţiei Solidaritate şiSperanţă pentru proiectele so ciale implemen-tate în Municipiul Iaşi, iar premiul categorieiEx celenţă în Afaceri a fost re vendicat de SC Con -tinental Automotive Ro mâ nia, filiala Iaşi, pen-tru contribuția semnificativă adusă dezvoltăriimediului de afaceri ieșean.

Cetăţenii de Onoare de anul acesta ai Iașuluisînt prof. univ. dr. ing. Daniel Condurache, pro -rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asa -chi” din Iași, managerul Institutului Na țional deBoli Infecțioase „Matei Balș”, prof. dr. AdrianStreinu-Cercel, și directorul Teatrului Naționaldin București, Ion Caramitru. „Povara aceastaeste prea grea, și atunci vă rog să îmi dați voiesă o împart. Cu părinții mei, dascăli de țară, cusoția mea, cu două instituții prestigioase aleIașului, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asa -chi” și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.Și, cel mai ușor de făcut, îngăduiți-mi să împartaceastă povară cu studenții mei care reprezintăsingura mea rațiune de a exista”, a declaratprof. univ. dr. Daniel Condurache.

Programul artistic al galei a fost susținut deartiștii Operei Naționale Române ieșene. De ase -menea, în premieră la Iași, artiștii de la GranGa la Flamenco din Barcelona au susținut unpro gram cu tematică culturală spaniolă cu careau încheiat gala. n

de Doina SÎRBU | [email protected]

Cele mai multe locuri sînt repartizate pentru medicină dentară și farmacie.

Asociaţia PRIME Iași dă startulproiectul team ADventure

Pînă pe 24 octombrie, studenții se pot în -scrie la cea de-a VII-a ediție a Festivalului Con -curs de Strategie Publicitară şi Relaţii Publice,team ADventure. Proiectul oferă şansa de aexplora modul de lucru dintr-o agenţie de pub-licitate, prin studii de caz reale despre firmelede pe piaţă. „Ne-am propus să realizăm un ca -dru de întîlnire și colaborare între mediul aca-demic, agenții economice și studenții interesațide domeniul relațiilor publice și al publicității.Anul acesta am adus un program de mentorat

cu specialiști în domeniu. Cîștigă to rii vor fiselectați în funcție de campaniile realizate. Pen -tru fiecare partener în parte se vor înscrie treiechipe a cîte trei studenți, iar una dintre acesteava cîștiga premiul în valoare de 900 de lei”, adeclarat Violeta Drăgoi, coordonator teamADventure.

Printre firmele care participă anul acesta laFestivalul Concurs de Strategie Publicitară şiRelaţii Publice, team ADventure, se numără Te-Rox Prod Paşcani, producător de accesorii tex-tile pentru fabricarea scaunelor de siguranţăau to, Daria CD, distribuitorul de produse pen-tru gama de cosmetice şi aparatură profesi ona -lă destinate saloanelor de frumusețe, și Open

Mind, call-center în limba italiană. La eveniment vor participa Ștefan Negoiță,

creative magus la Bloom Comunication LTD,Raluca Gavrilescu, brand stylist la Namago, șiMihai Mocanu, brand strategy manager la Ne -mago. Autorul cărții „Dă-mi banii tăi. Metodede copwriting”, Gabriel Brănescu, va fi speak-er-ul conferinței din cadrul proiectului teamAdventure.

Festivalul Concurs de Strategie Publicitarăşi Relaţii Publice se va desfășura în trei etape:lansarea, care a avut loc pe 14 octombrie, con -ferința, care urmează să fie susținută pe 10noiembrie și gala care va fi organizată pe 20noiembrie. (D.S.)

Figurile emblematice ale Iașului, premiate la „Seara Valorilor”de Roxana GĂINĂ | [email protected]

Învăţ să zbor„Ca om de ştiinţă, mi-am dat sea -

ma că oamenii au în faţă o lungă pe -rioadă de evoluţie. Chiar vrem să-iavem în jur pe cei care nu opresc lalumina roşie a semaforului? Genulacesta de oameni se aleg cu ceea cemerită”, a explicat Wendy North -cutt ideea din spatele Premiilor Dar -win, numite astfel în cinstea omu -lui de ştiinţă britanic Charles Dar -win (1809-1882), creatorul teorieievo luţiei speciilor. Astfel, an de ansînt premiate cele mai improbabileşi hazlii cazuri în care oameni dintoată lumea se omoară din prostie.

Una dintre condițiile de bazăpentru a primi un premiu este capersoanele care suferă accidentelenefericite să nu aibă urmași direcți.Conform versiunii oficiale, DarwinAwards poate fi acordat și celorcare au rămas în viață, cu condițiaca aceștia să nu mai poată aveaurmași din cauza unei întîmplări,unde vinovați sînt chiar ei însuși.Cu toate acestea există și o excep -ție, și anume cazul unui pensionardin Los Angeles. În 1982 LarryWolters a hotărît sa-și îndepli neas -că dorința mult rîvnită, să zboare,inventînd propria modalitate de acălători prin aer. Wolters a legat de

un fotoliu 45 debaloane meteo -

rologice umplute cu heliu, fiecaredin acestea avînd un diametru deun metru. El s-a așezat mai apoiconfortabil în acel scaun, și-a luatla „drum” niște tartine, bere și unpistol. Acesta a planificat să atingă30 de metri înălțime, dar, din pă -cate, scaunul a zburat ca o rachetăla 5 kilometri distanță. Wol tersa cutreierat mulți nori pînăcînd radarul aeroportului dinLos Angeles l-a detectat. În ce -le din urmă, călătorul a reușitsă împuște cîteva baloane și săse coboare la pămînt, dar frînghiilede care erau agățate baloanele cuheliu au atins cablurile electrice, cea cauzat un scurt circuit și a lăsatfară lumină un cartier întreg. Ime -diat după ce pensionarul a ajuns lapămînt, acesta a fost pus în cătușe.La întrebarea polițiștilor de ce a fă -cut asta, el a răspuns că „nu poțimereu să stai cu mîinele în sîn”.

De la A la ZÎntrebată de ce premiile Dar win

sînt atît de populare în rîndul pub-licului, psihoterapeutul Anda Pă cu -rar a încercat să explice motivele,legîndu-se de importanța ideii demoarte în societate. „Subiectul mor -ţii este în general tabu sau, în oricecaz, terifiant, aşa că o abordare co -mi că, o punere în scenă, îi face pe

oameni să aibă curajul săprivească. În general, oa -me nii nu au probleme săvadă moartea în filme şiastfel mulţi chiar sîntatraşi de pelicule sau seriale degroază. E ca şi cum încearcă să inte-greze această parte a vieţii într-unmod impersonal, care pare că nu-iatinge.”

Istoria Premiilor Darwin înce -pe în 1994, cînd un zoolog din Egi pta refuzat să plătească băutura co -man dată la un bar și a sărit într-unrîu pe geamul de la baie. Din pă ca -te pentru acesta, rîul era plin de cro -codili și a ajuns în stomacul unuiadintre aceștia. Doi ani mai tîrziu,un avocat pe nume Garry Hoy a că -zut de la etajul 24 al unui bloc întimp ce le prezenta studenților dela Drept duritatea geamurilor din -

tr-un zgîrie-nori. Atunci cînd s-a lă -sat pe unul dintre ele cu umă rul, gea-murile s-au dovedit a nu fi atît detrainice precum își imagina avoca tul.

În 2013, cîștigătorul absolut alpre miilor a fost James Elliot, care,ur mărind un jaf petrecut în LongBeach din California, SUA, a încer-cat să someze autorii cu un foc deavertisment, dar arma nu s-a de -clan șat. Foarte contrariat, JamesElliot a în tors arma spre sine, pen-tru ca, pri vind pe țeavă, să constateo even tua lă defecțiune în interior.Întrucît arma a tras, premiul a fostacor dat post mortem.

Nici România nu a dus lipsă deoameni care şi-au luat viaţa acciden -tal în moduri absurde, iar cîţiva din -tre ei au ajuns să fie menţionaţi pesite-ul premiilor Darwin. De exem-plu, în 2002, un ieşean a fost ucisde curiozitate după ce şi-a aşezat ca -pul pe linia de cale ferată pentru aauzi cum se apropia un tren. Băr -ba tul nu s-a documentat însă cumtrebuie, astfel că a fost lovit dinplin de un tren care circula din direc - ţia opusă celei în care privea.

Moartea transpusă în cărţi și filme

Premiile Darwin s-au bucuratde mare succes încă de la început,iar Wendy Northcutt, în pre zent în

vîrstă de 48 de ani, le-a trans-pus ulterior sub for ma unor

volume. De ase me nea, ine -di tele distincţii au devenitsubiect de film în 2006, cîndregizorul și scenaristul Finn

Taylor a ecranizat cele mai

interesantecazuri din is -

to ria premiu-lui. Filmul „The Darwin Awards”prezintă istoria unui de tec tiv crim-inalist, Fiennes, și a unui investiga-tor din domeniul asigurarilor, Ry -der, care încearcă îm pre ună să des -copere un potențial cîștigător alpremiului.

Pe primul loc al celor mai ab -sur de morţi luate în evidenţă decei de la Darwin se situează moar -tea cu telefonul în mînă. Un ameri-can din Newton, North Carolina, aaflat că precauția dusă la extrempoate fi dăunătoare în 1992, cînd aapelat la măsuri drastice pentru anu fi călcat de hoţi.

Ken Charles Bar ger, în vîrstă de47 de ani, şi-a zburat creierii dingreşeală într-o noap te, după ce afost trezit de soneria telefonuluiaflat pe noptieră. În loc să apucereceptorul, a luat în mînă un pistolSmith & Wesson, care s-a declanşatcînd l-a dus la ureche.

Totodată, printre cazurile me mo -rabile se numără și o ceartă con ju -ga lă petrecută în 1998 în cartierulmuncitoresc Boedo din Benos Ai -res, care a degenerat într-o bătaie,iar un bărbat în vîrstă de 25 de anişi-a aruncat consoarta de la etajulopt. Spre stupefacția argentinianu-lui, femeia s-a agățat în niște ca blu -ri de înaltă tensiune, aşa că a săritdupă ea. Fie că a încercat să o sal -veze sau să își ducă treaba pînă lacapăt a ratat în cădere cablurile detensiune şi s-a zdrobit, izbindu-sede caldarîm.

Deși încă nu există secțiuni pețară, dacă vor fi introduse vreo da -tă, am putea propune, din oficiu,România pentru un loc în primelecinci. n

4 LUMEA PE JARNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Moartea decernează premii

Darwin Awards este un premiuvirtual care se oferă oamenilorce au decedat în cele mai

ciudate circumstanţe sau și-au pierdutanumite organe vitale pentrureproducere. Poveștile deceselorabsurde au început să circule peInternet din 1985. Cele mai amuzanteastfel de cazuri au fost pasate prin e-mail de la un utilizator la altul pînăcînd Wendy Northcutt, o cercetătoareamericană în domeniul neurobiologiei,a hotărît să le centralizeze. Din 1994acestea apar pe pagina de Internetwww.darwinawards.com, iar topurilecuprind an de an cazuri din ce în cemai ciudate.


Un

bătr

în c

are

și-a

lega

t ba

loan

e cu

heliu

vrî

nd s

ă zb

oare

30

de m

etri

primul caz care a intrat în analele Premiilor Darwin

Poveștile lui Darwin au fost ecranizate în 12 ani de la prima decernare

1994

2006

5 kilometri

Printre cele mai ciudate morţi din lume se numără și cea a unui ieșean.

„Sînt mai multe metodologii du -pă care ne ghidăm: cea de la Con - sulat, cea de la Universitatea «Alex -an dru Ioan Cuza», ce ține de distri -bu irea locurilor în cămin și de bur -se, și a treia, cea a Ministerul Edu -ca ției Naționale. Cînd le punem capla cap observăm că între ele existăbule de aer. Problema nu esterezolvată pînă la capăt și reapare înfiecare an. Nu există un plan clarstabilit sau pași concreți pe care tre -buie să îi urmeze basarabenii carenu au primit cămin, pentru că per-soanele care au elaborat metodo lo -giile nu s-au gîndit că studenții depeste Prut vor întîmpina prob-leme”, a declarat Ion Barbărasă, pre -ședintele Asociației Tinerilor Ro mânidin Afara Granițelor (ATRAG). Aces -ta susține că, de cele mai multe ori,cazurile se rezolvă direct. Basa ra -benii care nu se regăsesc pe lista decazare merg la secretariat cu meto -do logia conform căreia au asiguratun loc în cămin, iar persoana carese ocupă cu cazările pe facultate în -cear că să rezolve problema. În alteca zuri, solicitantului i se propunesă se în scrie în lista pentru recazărisau e ne voit să înainteze o cereredecanului facultății sale, explicîn-du-i situația.

Olga Cebotaru, studentă la Fa -cul tatea de Filosofie și Științe So -cial-Politice, s-a ciocnit în anul alIII-lea de aceeași problemă. „Chiardacă aveam o medie mare, aveam575 de puncte, linia a fost trasă laacest număr. Ultima colegă careavea aceeași medie a luat cămin,iar eu nu. Am venit din Chișinău înIași, iar doamna de la universitatemi-a spus că nu mă regăsesc în lis-tele de cazare și ar trebui să scriu ocerere pentru recazări”, a afirmatstudenta.

Metodologia lasă foarte multe spaţii de interpretare

Alți patru studenți de la Fa cul -tatea de Informatică au pierdut anulacesta mai multe ore în șir pentru arezolva problema cazării. Alexan -dru Balaban și Maxim Bureac spuncă au mers împreună cu metodolo-gia listată direct la persoana care seocupă de cazări explicîndu-i si tua -ția. „I-am prezentat metodologia con -form căreia trebuie să avem asigu-rat un loc în cămin. Am întrebat dece nu am fost cazați și dacă vomputea primi un loc în cămin. Dum -

nealui s-a uitat la mediile noastre,conform acestora noi nu eram prin -tre primii, cred că eram pe locul 60-80 pe facultate, dar în schimb nuaveam restanțe”, a precizat Alexan -dru Balaban. Cei doi au avut 215credite pe al doilea semestru, un altprieten de-al lor, Alexandru, 230,iar Victor 250 de credite. Un altbasarabean, Dumitru, s-a regăsit înlis ta cu cazări acumulînd pe par-cursul celui de-al doilea semestru255 de credite. Persoana respon sa -bi lă de cazări le-a explicat că aceș -tia beneficiază de loc în cămin ga ran -tat în primul an de studii, dar dinal II-lea an intră în concurs directcu românii.

Băieții susțin că li s-a spus de lafacultate că dacă vor primi locgarantat în cămin în anii al II-lea șial III-lea de studiu, atunci universi-tatea trebuie să trimită actele nece-sare la Ministerul Educației pentruca locurile respective să fie finan ța -te. Aceștia mai povestesc și faptulcă s-au întîlnit cu decanul fa cul tă -ții, care le-a explicat că me to do lo -gia poate fi interpretată în maimulte feluri și că nu este speci ficatconcret că locurile lor trebuie asigu -rate. „Ne-a spus că beneficiemsigur de reducere la transpor tulpublic și de gratuitate la asigurare

medicală, dar nu și de cămin”, aprecizat Maxim Bureac.

Președintele ATRAG, Ion Bar -bă rasă, a precizat însă că, de celemai multe ori, există șanse ca prob-lemele studenților să fie rezolvate.„Cu toate că întîmpină dificultăți lacazare, de cele mai multe oristudenților basarabeni li se oferăun loc în cămin. Însă situația se a -

gra vează atunci cînd persoana aretrei sau mai multe restanțe, deoa re -ce UAIC are un număr limitat delocuri în cămine. Noi, asociațiileba sa rabenilor, luptăm de multpentru ca în metodologie să fie spe -cificat că din anul al II-lea ar trebuisă intrăm în concurs cu studențiiromâni atît pentru cămin, cît șipen tru burse, pentru a nu mai exis -ta neclarități și probleme”, a pre-cizat acesta.

Anul acesta, Metodologia deșcolarizare a românilor de pretu -tin deni, în învăţământul din Ro mâ -nia, s-a schimbat. Capitolul I, sub-punctul 3, la literele a și b, prevedecă locurile vor fi acordate în bazabugetului subvenționat de stat, în -să nu se știe care va fi bugetul înanul viitor. În caz că acesta nu va fisuficient, există posibilitatea ca sănu fie destule locuri pentru stu -denții din Republica Moldova, iar în -tre aceștia să fie organizat un con -curs.

Majorarea tarifelor lacazare

O altă problemă de care s-auciocnit anul acesta studenții din

Basarabia este majorarea tarifelorla cazare. Dacă în Campusul „TituMaiorescu” și Campusul Codrescunu se plătește cazarea, cei dinCampusul Tîrgușor-Copou au su -fe rit o dublă majorare de tarife. Pede o parte, s-a scumpit cu 25 de leicazarea pentru toți studenții. Maimult, reducerea de 120 de lei lunarpe care o aveau basarabenii la tari-

ful de cazare a scăzut la 100, aceștiaplătind de anul acesta, în total, cu45 de lei mai mult. Spre exemplu,un student care anul trecut eracazat înt-o cameră cu trei persoaneși achita 130 de lei, anul acesta, pen -tru aceeași cameră, trebuie să plă -tească 175.

Situația de la „Cuza” nu se mairegăsește la multe universități dințară. Spre exemplu, la Univer si ta -tea Tehnică „Gheorghe Asachi” dinIași, studenții basarabeni bene ficia -ză de cazare garantat, iar în funcțiede medie sînt cazați în cămine cu ungrad mai mare de confort. În Su -cea va, bursierii statului român dis-pun de o reducere la cazare și aulocul asigurat. În Constanța, basa -ra benii dispun de cazare gratuită,în camerele cu trei-patru paturi,fieca re avînd baie proprie.

Una dintre soluțiile oferite dereprezentanții asociațiilor studen -ți lor basarabeni din România esteca tinerii din Republica Mold o vasă concureze pentru burse și pen -tru locuri din cămin în toate cen-trele universitare din anul al II-leade studiu, pentru a se evita astfelde confuzii în care metodologiilese contrazic. n

Numărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Cazarea basarabenilor se împiedic\ în metodologii

Studenţii din Republica Moldova carevin să înveţe la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“ din Iași se plîng

de faptul că nu au cazare din anul al II-lea,deși aceasta ar trebui să le fie asigurată. În„Metodologia de școlarizare a românilor depretutindeni, în învăţământul dinRomânia”, document de bază în pregătireadosarului de către basarabenii care vor săînveţe în România, se specifică faptul căunităţile de învăţămînt trebuie să pună ladispoziţie locuri de cazare „în internateleşcolare şi căminele studenţeşti, cufinanţare de la bugetul de stat, din bugetulMinisterului Educaţiei Naţionale, conformart. 1(3) a) din prezenta Metodologie”.Studenţii basarabeni care învaţă la UAICsusţin că dacă în primul an le este asiguratlocul în cămin, din al doilea aceștia intră înconcurs direct cu studenţii români și, dese-ori, nu se regăsesc pe listele de cazare aleunor facultăţi.

Asociația Tinerilor Români din Afara Granițelor susțin că se ciocnesc an de ani cu aceleași probleme.


La Universitatea „Cuza”, studenţii de peste Prut nu știu dacă prind cămin în anul al II-lea.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Locurile de cazare în căminele UAIC nu sînt suficiente nici pentru studenții români.

Dacă în Campusul „Titu Maiorescu” șiCampusul Codrescu nu se plătește cazarea,cei din Campusul Tîrgușor-Copou au avut odublă majorare de tarife. Pe de o parte, s-ascumpit cu 25 de lei cazarea pentru toţistudenţii. Mai mult, reducerea de 120 de leilunar pe care o aveau basarabenii la tarifulde cazare a scăzut la 100, aceștia plătind deanul acesta, în total, cu 45 de lei mai mult.

6PASTILA DE DUPĂNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Nobelul meu, nu al RomânieiPremiile Nobel cîntăresc greuîn istoria și în cultura uneiţări. De acestea atîrnă mîn-

dria și recunoașterea unui întregpopor. Însă de cele mai multeori, laureaţii rămîn într-o umbrădin care nimeni nu se grăbește săîi scoată. De fapt, meritele nusînt ale unei ţări, ale unei naţiuniîntregi, ci sînt doar ale celor careau muncit pentru ca munca să îșigăsească răsplată. Iar premiul celmai mare pentru laureaţi ar fiaprecierea ţărilor al căror numeîl duc mai departe și nu îngro-parea lor într-o carte care să fieuitată peste cîţiva ani.

Coperțile deschise larg scotdin protecția lor pagini acoperitecu litere elegante, dar și zgrun țu -roase trudite, ce-i drept, de o sin -gură mînă. Foile înveninate decerneală servesc drept front pen-tru bătălia cu nume de cod „Alcui e Nobelul de fapt?”.

Un bătrînel uscățiv, cu pieleazbîrcită, cu ochelari trași pesteochii încă senini se aruncă cumîinile înainte să prindă demijloc doamna dinaintea lui. Nuvrea să o prindă ca la horă, ci cala un meci de wrestling. Doamna,mai în vîrstă ca el, cu chipul pătatde secole de război și suferință,dar cu fruntea luminată de cre -din ță și eroi, se ferește încet demîi nile tremurînde. Nu vrea sărănească și nici să fie rănită,dorește numai ce crede că este alei: bătrînul, cartea și premiul. Bă -trînica se numește România și îșiasumă atît opera cît și creatorulacesteia. Niciodată nu a sfărîmatindividualitatea nimănui. Dar

bătrînelul care a cîștigat trage tare și de scrierile lui și de moneda cu chip-ul lui Nobel. Nu vrea să împartă nimic. Doar a scris totul cu mîinile lui,nu cu ale altora. Și singurii care merită mulțumiri sînt părinții, copii șiprietenii care l-au susținut. Căci nici măcar un salariu decent din parteastatului nu primește. Atît!

Mai greu este la Herta Muller. Ea trebuie să împartă premiul cu douățări, România și Germania, chiar dacă acceptă sau nu situația. E cuvîntulei contra cuvîntul Wikipediei. n

Victorii în fotbal, triumf la cam-pionate mondiale de fotbal, premiidecernate cu fast. Toate să fie aleRomâniei, căreia i-ar mai lipsi doarun trup ca să urce victorioasă pescenă și o mînă cu care să înfulecemîndră premiul. O mînă cu care săși-l ridice deasupra capului în aș -tep tarea unor aplauze care să nucon tenească minute bune. Un zîm-bet larg, de mulțumire și de mîn-drie deopotrivă pe care să îl aibăafișat pînă la următoarea decer na -re și o ușoară plecăciune către pub-lic. Asta e rețeta.

Însă mare este dezamăgirea și

tristețea atunci cînd se află că „Ro -mânia nu a luat Nobelul”. Iar înspatele scenei, dosiți undeva print-re umbre și cortine stau lau reații.Muți, închiși în sine și fără nicioexpresie, așteptînd să se ri si peascătoată nebunia. Să se termine toatelaudele, aplauzele și toa te asocier-ile nemeritate între ei și țara dincare provin. Anul acesta, după de -cer nare, unele afirmații au fostchiar fățișe. „Cărtărescu nu a cîș ti -gat Nobelul” s-au tot grăbit să afir -me, într-o formă parcă de învino -vă țire a lui. Pentru că dacă ar fi cîș -tigat, cu siguranță tilurile ar fi fost

„România a luat Nobelul pentruliteratură!” .

Ceea ce trebuie apreciat, a fostlipsa de reacție a lui Cărtărescu,după aflarea cîștigătorului, dar șireacția avută după urarea ruși noa -să a lui Ponta. „Îi doresc mult suc-ces lui Mircea Cărtărescu cînd seva anunța cîștigătorul Pre miu lui No -bel pentru Lite ra tură! Ro mânia areșanse mari să se bu cu re de un noulaureat!”, a avut ne voie doar de ore plică tăioasă: „În ceea ce mă pri -vește, resping cu dezgust ură rile d-lui Ponta”. Scurt și la obiect. Pen -tru că Nobelul este al ce lui care îlmerită, și nu al unei națiuni care săși-l însușească. n

Nu e făcut dinaur și nu arecele maipreţioasepietre dinlume, e unpremiuînmînat dinsufletulcititorilor.

Bătălie pe-o monedăde Ana Maria BUCUR | [email protected]

Faptul că Ștefan Hell, un ce tă -țean german de origine română, acîștigat premiul Nobel pentru chi -mie anul acesta, a stîrnit brusc unsentiment de mîndrie și patriotismîn sufletul românilor. Extaziați de unpresupus prilej de afirmare în rîn-dul elitelor, ne-am amintit de ceiui tați, agățîndu-ne disperați de eiși de meritele lor. La noi, des co pe -ri rea valorilor este îngreunată dediverse aspecte: de la cele sociale,la cele birocratice, dar mai ales ma -te riale. Prin urmare, țara noastră nureprezintă un cadru armonios, ca rele-ar fi putut permite ro mâ ni lorlau reați să exceleze.

Nu din egoism și mîndrie și-aurevendicat cetățenii de origine ro -mână ai altor țări premiile Nobel,ci din perspectiva eforturilor de -puse și a performațelor obținute pecont propriu. Egoiștii suntem noi,cei care vrem recunoaștere in ter na -

țională atunci cînd nu ni se cuvine.Dacă nația noastră ar fi fost ca pa bi -lă să recunoască și să sprijine evo -lu ția valorilor, atunci poate că pînăacum ar fi luat premiul Nobel și uncetățean român. Însă, realitateaeste că prioritățile noastre vor ră -mî ne altele pentru o perioadă în -de lungată, deoarece sîntem des tulde limitați. Există potențial, dar dinpăcate, nu îl putem valorificafiindcă nu alocăm destulă atențieeducației.

E limpede că România se culcăpe lauri închipuiți. Ea se bucură desuccese imaginare, la care a con-tribuit doar fiindcă le-a dat vizelecelor care i-au trecut granițele șicare mai tîrziu aveau să cîștige unpremiu Nobel. Amăgiți de promi-siunea unui viitor mai bun, noi,românii, îmbătrînim așteptînd săaducă cineva un astfel de premiu șiîn țara noastră. n

Marile speran]e ale României

Cine ne culege laurii?de Mădălina OLARIU | [email protected]

Mi-l imaginam mereu cu barbă, barbă lungă deculoare albă cu niște șuvițe sure. Îmi apărea mereuportretul unui bătrîn de peste 80 de ani, care duce înspate sute de ani încărcați cu experiență. „Un omdeștept învață din greșelile altora, nu doar dingreșelile sale”, îmi șoptea acea stafie de om. Aveamereu un zîmbet cald, iar ochii luceau a încredere.Știam că nu minte cînd spunea că a contribuit la con-struirea unui viitor mai bun, nu pentru el sau pentrunoi, ci pentru „urmașii și urmașii nepoților noștri”.Eram sigură că numele lui va fi scris în piatră, va fișlefuit în monument, iar cărțile nu îl vor uitaniciodată. Va sta pe toate rafturile tuturor bibliotecile-or și în cinstea lui va fi ridicată din morți bibliotecadin Alexandria.

Încerc să văd în fiecare om care urcă pe scenă șicăruia i se înmînează acel premiu un bătrînel cu

sprîncenele albe, stufoase, care din cauza vîrstei urcăscările lent sprijinindu-se în baston. Observ cum îitremură mîna după ce nopți îndelungate scria pe foiîngălbenite cele mai frumoase fraze. Descria ziua,descria casa, copacii, frunzele și dragostea. Picta încuvinte sunete, flori cu un miros pătrunzător, par-fumul de primăvară, pîinea unui țăran, un murmur deizvor și o doină.

De la ei am învățat arta scrisului, de la cei ce printruda lor au fost decorați cu aplauze. Acum alături desutele de foi albe schițate cu ornamente negre, ca peun portativ muzical, va sta alături un premiu cevalorează milioane. Nu e făcut din aur și nu are celemai prețioase pietre din lume, e un premiu înmînatdin sufletul cititorilor. E o mîndrie, nu orice scriitorpoate să se laude cu excepții frumoase, nu orice om dearte poate fi lăudat de toți. Și poate că acea imaginenaivă pe care mi-am creat-o cîndva, în copilărie, nuoglindește un om bătrîn lovit de timp, însă inteligențaunei scriituri frumoase o are și cel tînăr. n

Nume scris pe piatrăde Doina SÎRBU | [email protected]

de Roxana GĂINĂ | [email protected]„

1001 DE CHIPURI

Dasc\li pentru pasiuni de weekendCei care predau cursuri de dans și de pictură copiilor din Iași au făcutdin aspiraţiile lor o adevărată meserie.

Profesorii se simt cel mai bine între cursanții lor.

Lumea lor se împarteîntre pasiune și datorie.Pasiunea pentru un

hobby care le-a devenit întimp meserie, iar datoriepentru a-i învăţa și pe alţiicum să le intre microbul arteiîn sînge. În spatele lor stauanii de repetiţii și dedicarepe care încearcă să oîmpărtă șească celor care setransformă în cursanţi. Iar eitrebuie să știe că pentruentuziasmul și susţinereaprofesorilor trebuie să dea șiei ceva la schimb. Energia lorfără de care pasiunea das -călilor nu ar mai avea din cese hrăni.

Clădirea gri și monotonă de laMol doconstruct are o inimă co lo ra -tă și sinceră. Într-o cameră de la eta -jul al doilea, Mihaela Pavelescu a îm -blînzit albul pereților cu picturile ei.Este din Botoșani, dar a urmat ca leatrasată de pensule și a venit la Iașiunde a terminat cursurile Uni ver si -tății de Arte. Din cîte știe, nimeni dinfamilia ei nu a avut înclinații artisti -ce, tatăl ei lucrează în armată, iar ma -ma jonglează cu cifrele. Sclipirea ar -tei s-a aprins în ea încă din clasa aV-a, cînd pentru un concurs de de -sen a pictat un fragment dintr-opoveste. „Am primit un premiuimportant la acel concurs, nu îmiamintesc exact locul pe care l-amobținut, dar lau de le primite m-aufăcut să conti nui, să vreau să pictez șimai mult, mai bine și în diferitefeluri”, spune femeia etalîndu-și ga -lant gropița din partea dreaptă aobrazului.

Jocuri în culoriȘi-a îmbinat pasiunea cu do rința

de a-i învăța pe alții. În noiembrie seîmplinesc doi ani de cînd predă cur -suri de pictură la Ateneu. A primitoferta de a colabora cu instituția ca peo provocare. Știe cît de important es -te un pedagog în viața cuiva și ce am -prente poate lăsa. Deși lucrează atîtcu copii cît și cu adulți, măr turi seș tecă preferă copiii, deoarece învăță dinsinceritatea lor. Pînă acum, toți ceicare au venit la Mihaela au avut ta len -tul cu ei și dorința de a învăța. „Nuvreau să fac mari artiști din co pii, nule dau teme complicate, nu do resc săle schimb drumul să devină maripictori. Dar pictura asta ajută la

memorie, la concetrare”. Iar mic ilecreații artistice ori le iau părinții aca -să, ori rămîn expuse pe holurile Ate -neului. Lucrează cu aproximativ optcopii la o ședință, iar cei mai mulțiînscriși au fost anul trecut, 15 elevi.

În interiorMihaela administrează site-ul

Art Studio Creative Decor. „Am des -chis acest site pentru că vreau să facconsultanță cromatică cu pliere petemperamentul clientului. Să pro-movez ideea de design interior stan -dard, creativ în care culoarea și for -ma să fie punctele principale”. Sefa ce mai comodă pe canapeaua mi -cuță, verzuie și soarbe încet ca fea -ua. Îmi spune despre culori că ofe -ră soluții, că nu sînt banale și nici li -mitate. Există o psihologie a lorcare ne influențeză psihic și emo -țio nal, există o corectitudine a po -zi ționării unei culori, și că fiecăruitemperament îi corespunde una anu -me. Îi place să picteze pe orice fel desuport, dar recunoaște că nu ar pic -ta pe piele decît de amuzament, darîn niciun caz nu ar dori să laseurme permanente. Cu o voce su a vă,dar hotărîtă spu ne că dacă sîntemsinceri în ceea ce facem, cu si gu ran țăvom reuși să realizăm ceea ce nepropunem. A crezut în forțele proprii,și și-a as tupat urechile de fiecaredată cînd cineva vorbea împotrivapa siunii ei.

Chiar dacă mulți îi spuneau cănu va ajunge decît o profesoară dedesen, a luat pensula sabie, pînzadrept scut și s-a aruncat în luptă departea culorilor. n

Lecţia acurelelorpredată la Ateneude Ana-Maria BUCUR | [email protected]

Doctor în pa[ii de dansde Iulian BÎRZOI | [email protected]


La ora la care mai toate furnici leorașului mișună înapoi spre mușu -roa ie, Emil Păduraru încă nu și-a în -cheiat programul de lucru. „Eu măre comand prin oameni, de aceea dan -sul vostru trebuie să iasă perfect”,îi spune cu glasul unui părinte griju -liu unui viitor mire, necăjit de cor-pul său care nu vrea să se lase purtatde sunetul de vals. Antrenorul însăștie care-i problema. Nu-i ca la co piiide grădiniță care „au hardul gol” șiînainte de a-i învăța cum să-și lase pi -cioarele vrăjite de muzică, în cazul ce -lor mai în vîrstă, Emil Păduraru tre -buie să-i scoată dintr-o carapace cons -truită cu ziduri de griji și angoase.Acesta e și motivul pentru care pre -șe din tele clubului de dans sportiv„Unic” din Iași are grijă ca toți ceicare-i cal că pragul sălii să învețe maiîntîi plă cerea dansului, pentru caper for man ța să vină după aceea.

Legătura antrenorului cu lu meadansului o are formată încă din gră -diniță, amintindu-și și acum de pa șiipe care i-a făcut la Cîntarea Ro mâ ni ei,sub ochii „Tovarășului”. A mai co che -tat puțin prin liceu, pentru ca mai tîr -ziu, în perioada studenției să se va dăcoborînd Copoul, la opt seara pînă

în Tudor, acolo unde era sala. Așa l-aîntîlnit mai apoi și pe Corneliu Tă tă -rau, președinte al clubului de dans„Ele gance”, menționîndu-mi modestde mai multe ori că acesta din ur măi-a fost mentor. După ce „Ele gan ce”și-a mutat sediul în Casa de Cul turăa Studenților, Emil Păduraru eraatît de absorbit de pasiunea sa în cîtajunge să predea acolo, deși defiecare dată cînd vorbea cu mama sa,aceasta îi spunea în glumă că nu o săajungă prea departe cu dansul. Băr -batul a continuat însă după mai mul -te competiții unde pierde în fața al torbăieți mai tineri, realizează că rolulsău nu e pe scenă, ci în sala de re pe -tiții unde îi poate îndruma pe alții că -tre succes. Astfel el, șef de pro mo țiela Horticultură împreună cu par te ne -ra sa, doctor în stomatologie decid să-și formeze propria sală de dans.

Treptat, după ce reușește să termi -ne și doctoratul la aceeași facultate,antrenorul spune că a renunțat ap roa -pe complet la viața academică. „Cîndam dat la facultate am zis că voi fa ceHorticultură toată viața. Acum s-aîn tîmplat să mă ocup de dans ca me -se rie, iar horticultura e ca un hobbyacasă.” Chiar și așa, zîmbind ca un

copil care și-a găsit jucăria pre fe ra tă,îmi spune că nu regretă alegerea fă -cută, iar legătura pe care a des co -pe rit-o între dans și horticultură es -te că ambele se ocupă de „frumos” și„sănătate”.

Unul din singurele regrete pe ca - re bărbatul le are, este că dansul spor -tiv nu este unul accesibil oricui, ci „lafel ca și în tenis, doar unei anumi tecategorii. Adică nu ai nevoie doarde talent și un părinte înțelegător, ciși de o situație materială bună”. To -tuși, Emil Păduraru a încercat me reusă le transmită din entuziasmul șiener gia sa cursanților, în special co -piilor, glasul doctorandului animîn -du-se de fiecare dată cînd vorbeștedespre ei. Printre colaborările cu di -ferite grădinițe, antrenorul mai lu -crează și cu niște ștrengari de la Școa -la Specială pentru surdo-muți „Con -s tantin Păunescu” din Iași, unde adescoperit „o altă experiență de via -ță”. Alături de aceștia a reușit să iapremiul doi la un concurs de dansși recunoaște că un dascăl trebuie săpredea cu „foarte multă dragoste,pentru că nu informația e cea mai im -portantă, ci modul cum o trans -miți”. n

7

La prima preselecție pentru un ansamblu folcloric de dansuripopulare, în anul 1976, un puști de zece ani ieșea din mul ți meacomunei Pădureni, din județul Vaslui. „M-am născut dan-sînd”, spune fără să clipească Virginel Solomon care timp de 25de ani a rămas tot la Ansamblul folcloric numit „Stejărelul”.

A început cu paşi simpli, doi la stînga şi doi la dreapta, doiîn faţă şi doi în spate, dar pentru el asta nu a fost de ajuns. Su -netele bătăilor de picioare care se sincronizau cu muzica şi cuenergia dată de instrumentişti, maeştri ai instrumentelor, îl fă -ceau să repete paşii pînă la epuizare. A devenit copilul caretră ia ca să danseze, fiind încurajat de părinţii care îi repetau me -

reu că-l moşteneşte pe bunicul care era primul la horele din sat.S-a dus vestea în ţară că este un ansamblu care rupe scena înPădureni şi luni de zile au împărtăşit dansul tradiţionalmoldovenesc şi energia care vine odată cu el străinilor în pie ţe -le și pe străzile Belgiei, Franței, Cehiei sau Ungariei. În fie ca rean, altă ţară.

După 25 de ani dăruiţi ansamblului Stejărelul, a venit tim -pul să ceară mai mult de la această pasiune. S-a mutat în Huşişi cu ajutorul dirijorului Valerică Petraru, dar şi cu susţinereaDirectorului Casei de Cultură din oraş, au înfiinţat în anul1999 Ansamblul „Trandafir de la Moldova”. Echipa de 24 de pe -rechi şi 25 de instrumentişti au pus stăpînire pe Casa de Cul tu -ră. „Să fii coregraf al unui ansamblu presupune să te învîrţiîntr-un cerc al infinitului. Generaţiile vin şi pleacă. Acum lu crezcu 160 de copii, cei mai mici sînt de grădiniţă, pe unii dintre eiîi învăţ să meargă”, îmi spune zîmbind lăsînd să se vadă ri -du rile de la ochii care-i trădează cei 48 de ani.

Cei patru ani petrecuţi la Academia de Folclor alături de Ma -rin Barbu i-a stins setea de paşi de dans popular autentic. Pri -măvara şi toamna colindau sate din Oradea, Dobrogea, Tîr guMureş şi învăţau paşi specifici zonei al jocurilor populare tra -diţionale. Într-o zi i-a oprit pe cîţiva ţigani care veneau de la pia -ţă cu ceaune şi i-a invitat în Casa de Cultură. „Le-am pus me -lodia, mi-au dansat ei, le-am dansat eu. Cea mai bună me to dăsă înveţi dansul ţigănesc este să îţi arate chiar ei pentru că pa -re uşor, dar nu este. Stilul dansului este unul foarte complicat”,spune în timp ce observ că are o ţinută demnă pe care a de prins-ode-a lungul anilor de dans.

Anul 2014 l-a găsit predînd dans popular atît generaţiilor dela „Trandafir de la Moldova”, cît şi celor de la Ansamblul „Ho -ra Vaslui”, trupe cunoscute în breasla dansatorilor din Ro mâ -nia. „Niciodată nu o să scoţi bani din aşa ceva. În cultură trebu -rile sînt complicate. Vreau să învăț cît mai mulţi tineri ceea ceeu ştiu, pentru că dansul popular este pe moarte.” n

de Adelina MEILIE |[email protected]

Coregrafii moldovenești

Pe 14 octombrie, cercetătorul MirelBănică și-a lansat ultima apariţiepublicistică „Nevoia de miracol” la

Librăria Orest Tafrali de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza”. În carte, autorul seoprește și studiază „Fenomenul pelerinajelorîn România contemporană”, pornind de la oserie de pelerinaje la care participă periodicși pe care le pune sub lupa de cercetător.Mirel Bănică a fost pelerin, a stat la rînd zecide ore să ajungă la moaștele sfinţilor și s-abucurat odată cu ceilalţi oameni care aureușit să urce pînă la raclă. După cinci ani deanalize și observaţii, autorul a ajuns să-iiubească pe cei care se îmbulzesc și segrăbesc să prindă un miracol.

Pentru a realiza lucrarea, Mirel Bănică a fost pelerin înainte de afi cercetător.

Autorul a fost și anul acesta în mijlocul oamenilor care așeptau săajungă la racla Sfintei Parascheva.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

În perioada exilului mi-amdat seama că bisericaortodoxă este o bisericăcatolică, în sensul deuniversală și extinsă

Dumneavoastră faceți parte dintreacei oameni care povestesc că au fostduși la biserică de bunici sau depărinți?

Nu neapărat. Eu sînt o persoa -nă căreia îi place să-și povesteascăviața. Am publicat „Fals jurnal decăpșunar”, la Iași, la editura In sti -tutul European, în care am descristraiectoria mea de „căpșunar” aca-demic, în ghilimele. Eu fac partedin generația anilor ’90, obligată a -proa pe în masă să facă studii po li -tehnice sau medicina, că așa eraatunci. După studii politehnice, amluat totul de la capăt și m-am duspe această franjă a științelor geo po -litice, pentru a mă îndrepta cătresocio-antropologia religiilor. Amfăcut un doctorat integral laGeneva, în știi n țe politice, apoidiferite stagii de pre gătire în Franțași în Elveția. În Ca na da am fostasistent de cercetare și bursierpost-doctoral la cea mai mare uni-versitate francofonă din America deNord, Laval. După aceas tă perioadăam decis să mă întorc în țară. Înacest „Fals jurnal” încerc să descriutoate aceste experiențe, încerc sămă povestesc. Îmi spun și primeleexperiențe de so cia li zare religioasepentru că în stră i nă tate, în acestmare vid care se creează în jurultău în exil, îți apar și se re îm pros -pă tează toate aceste gesturi simpledin copilărie pentru că idealizămțara, bunicii, familia, tot ce numimacasă. Eu fac parte dintr-o ge ne ra -ție care a crescut fără religie înșcoa lă, fără icoane în spa țiul pub-lic, fără prezența reli giei în spațiulpublic. Azi, pe 14 octo m brie, mass-media vuiesc de hramul SfinteiParascheva de la Iași. La noi for -mele de socializare religioasă, deînvățare a religiei, s-au produs pu -țin în copilărie. Bunica mea, țăran -că din Cîmpia Bărăganului, mă în -vă țase Înger-îngerașul meu, vedeamicoanele și calendarul de pe perete- care existau în orice casă pentrucă în România nu a fost o secu-larizare atît de agresivă cum a fostîn Uniunea Sovietică - dar nimicmai mult. După aceea lucrurile auvenit cu timpul și învățarea religiea avut loc, în cazul meu, prin inter-mediul exilului care a durat opt șijumătate. A avut loc o redesco pe ri -re treptată, - dacă mă întrebați lanivelul sincerității spirituale, a prac -ticii mele personale - în care mi-amdat seama că biserica ortodoxă esteo biserică catolică, în sensul deuniversală, extinsă. În România,noi o tragem în limitele acestea preaîngust-naționale și naționaliste. Amspus-o și o repet: Hristos nu s-aplimbat cu tricolorul românesc înlanul de grîu.

Nu poţi trăi în lumeacontemporană fără să știimăcar noţiuni de bazădespre islam.

Spuneți deci că nu ați avut parte de

religie în școală. Ce părere avețidespre discuția de astăzi cu privire lapredarea acestui obiect sau prezențaicoanelor în spațiul public?

Întrebarea asta am primit-o defoarte multe ori și mă feresc să daudiagnostice pentru că specialiștiipe care eu îi iau ca model în știin țe -le sociale ale religiosului, de exem-plu, Danièle Hervieu-Léger, se fer-esc să o facă. Probleme de acest gen,de interfață între societate și reli -gie, de tensiune chiar, există în toa -te societățile, nu doar la noi. ÎnFran ța este problema acceptării ma -riajului homosexual și a adoptăriicopiilor de către aceste cupluri. Șila ei se iscă discuții destul de ten-

sionate pe acest subiect între sferareligiosului și cea a societății civile.Iar acești mari socio-antropologi aireligiei sînt aduși în ajutor pentru ada diagnostice, dar ei nu o fac. În aldoilea rînd, aproape am obosit spu -nînd asta, trebuie să înțelegem înain -te de a explica. Haideți să înțe le gemstarea de lucruri. Pe această oglin -dă mincinoasă și extrem de liberă,Facebook-ul, s-au încins dis cuțiifoarte aprige și simple pe subiectulreligiei în școli. Eu însumi am scrisdespre asta un eseu „Criza icoa ne -lor” prin 2008 în care am spus foar -te clar că crize de acest gen se vorrepeta periodic. Sînt crizele moder -ni tății religioase, dacă vreți, este fe -lul în care România acceptă și inte -grea ză factorul religios. Atunci cîndam publicat acest eseu țin minte căa supărat faptul că am spus în chi -puiți-vă că am avea mulți copiimu sulmani în școlile noastre pub-lice, ce facem cu ei? Dacă am fi avutun salariu mediu de 1000-1500 deeuro am fi avut foarte mulți imi -granți pe care nimeni nu i-ar fiputut opri. Ce faci cu acei copii? Leimpui imaginile tale? Problema nueste predarea propriu-zisă a reli -giei în școli. Și în alte țări pe carenouă ne place să le luăm exemplude toleranță, Elveția de exemplu, șiîn acele cantoane catolice religia seînvață în școli și se predă de foartemulți ani. În România problema es -te felul în care este predată, cinepre dă, la ce grupe de vîrstă, estemesajul adaptat acelor copii? Asteasînt de fapt marile probleme. Pen trucă dacă trecem dincolo de emoțiacare există în spațiul public - ați vă -zut de curînd declarații politice cuX sau Y se împotrivește predării re -ligiei în școli - problema este des -pre calitatea predării. Cine predăîn zilele noastre religia în școli?

Profesori ieșiți din seminarii șifacultăți teologice.

Da. Mulți dintre ei nu au caris-ma predării acestui obiect care nu

este unul ca toate celelalte. Ei sîntla jumătatea distanței dintre preotși profesor și oamenii simt lucrulacesta. Nu întîmplător în anii ’90cînd nu existau profesori de religiecalificați, iar obiectul era predat decătre preoți parcă erau mai puținediscuții pentru că, eu cred, preoții ofăceau mai natural și cu o anumităexperință pe care o aveau de la am -von. De cînd au început să apa răprofesori calificați, paradoxal semăresc aceste discuții. Nu sînt unspecialist în domeniu pentru că nuam făcut o cercetare pe manuale,dar pentru mine este clar că într-unspirit de minimă toleranță, de mi -nimă deschidere pentru a înțelege

lumea în care trăim care are atîteapro bleme inter-confesionale, îmieste clar că în aceste manuale artrebui introduse și noțiuni de isto-ria religiilor. Nu poți trăi în lumeacontemporană fără să știi măcarnoțiuni de bază despre islam. Ar fiinteresant să afle creștinii noștri or -to docși sau nu că pelerinajele exi -stă și în islam, Cultul sfinților exis -tă și la ei. Problema este cine vaface aceste manuale în spiritul to le -ranței și cine va preda aceste cur-suri. Acum mai urcăm puțin la unalt nivel de analiză. Formatorii deopinie în domeniul religiosului înRomânia sînt oamenii care lucrea -ză în general în redacțiile marilorziare, oameni foarte mobili care audeschidere spirituală foarte mare.Sînt oameni care au călătorit foartemult, care sînt mai mult sau puținapropiați de biserică și care știu căsubiectele de genul acesta aducclick-uri, click-ul aduce publicitate,publicitatea aduce bani. Sînt cîtevasubiecte care aduc click-uri: bise ri -că, țigani și sex. Se intră în aceastălogică a click-ului care aproape neanihilează judecata pentru că ori -cum subiectele de acest gen sîntemoționale și asta este o carac te -ristică a faptului religios în zilelenoastre. Bunicii sau străbunicii noș -tri pe care îi luăm model nu preaerau emoționați și influențați demass-media. Bunica mea nu afladespre icoane sau religie prin inter-mediul ziarelor. Nu interesa așaceva atunci. Transmiterea mesaju-lui era complet diferită, iar în zilelenoastre mesajul este scurtcircuitattocmai de mass-media. Și aici apa -re o mare mutație care s-a produs:mass-media din transmițător al me -sajului religios au devenit formatorde mesaj religios. Mass - media numai transmit informația, ci încep săspună direct ceea ce se face și ceeace nu se face, ce e bine, ce e rău.Asta e valabil și pentru pelerinaje șipentru ritualuri. Uitați-vă, eu ră -mîn siderat și foarte bucuros că am

O moarte nu schimb\Interviu cu Mirel Bănică, antropolog și cercetător de la

de Iulia CIUHU | [email protected]ătălin HOPULELE | [email protected]

Nu sînt un specialist în domeniu pentru că nuam făcut o cercetare pe manuale, dar pentrumine este clar că într-un spirit de minimătoleranţă, de minimă deschidere pentru aînţelege lumea în care trăim care are atîteaprobleme inter-confesionale, îmi este clar căîn aceste manuale ar trebui introduse șinoţiuni de istoria religiilor.

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

9Institutul de Istorie al Religiilor de la Academia Română

nimic din natura pelerinajuluice studia de fapt cînd văd titluri degenul: de Sfîntul Ioan Botezătorulnu e bine să tai fructe rotunde. Re -ligia ortodoxă este o religie foartele gată, o religie populară, întotdea -una a fost și va fi este mult mai tur -nată în cadre, mult mai puțin stric -tă decît catolicismul, fără a maivor bi de protestantism care a elimi -nat orice formă de magie și de cre -dință populară. Ei, interesant estecă prin mass-media se produce înacest moment o folk-religion, acestcaracter de folk, de religie a tutur-or, foarte vie care nu se lasă domes -ti cită de biserici, care are formele eide exprimare și în acest momentreligia populară țîșnește din table -tă. Bunicii noștri au murit, ei știauce se face și ce nu se face, dar table-ta și internetul au luat locul bunicii.Internetul paradoxal se hrăneștedin tradiție și o recreează în acelașitimp. Tradiția care exista înainte șipe care credincioșii, dar și bisericanu o conștintizau, cu ghilimele derigoare, s-a mutat pe Internet, iarcel mai bun semn că tradiția nu maiexistă este atunci cînd vorbeștidespre tradiție.

Nu știu dacă aș începe adoua oară să studiezpelerinajul

Ce v-a determinat să studiațipelerinajul?

Ceva foarte simplu. Orice cer -ce tător încearcă să-și găsească o te -mă foarte bună de cercetare și astaa fost o capcană pentru mine de oa -rece este un subiect foarte mare.Nu știu dacă l-aș începe a douaoară, dar trebuie să-l termin. Esteun subiect în care am simțit unmare potențial pentru înțelegereafactorului religios contemporan, darcare m-a dus in extenso la în țe le -gerea României și a modului ei defuncționare. Este o pasiune perso -na lă pentru că îmi plac oamenii foar -te mult, îmi place atmosfera aceas-ta a marilor adunări umane, fie că evorba despre pelerinaje sau dePiața Obor din București. Îmi placîmbulzeala, mirosurile, culorile ca -re se stabilesc acolo. Nu în ultimulrînd am simțit că în pelerinaje sejoacă o mare miză a întîlnirii dintrelaic și religios, adică se simte o ten-siune dintre religie și modernitate.Dintre modernitatea așa cum oconcep unii și religia altora. Este omare tensiune care m-a atras. Plusultima pe listă - și asta cred că afost și motivul decanșator - felul ab -solut în care prezintă mass-mediapelerinajul, ca un amestec de sar-male, îmbulzeală, cîntări bisericeș ti.Am simțit că trebuie să fie maimult decît atît și într-adevăr nu m-am înșelat.

Cum a evoluat pelerinajul de la SfîntaParascheva?

Pelerinajul de la Iași are o lungătradiție, nu avem decît să citimZodia Cancerului sau Vremea Du -căi-vodă de Mihail Sadoveanu.Dacă schimbăm puțin datele pu temspune că se întîmplă astăzi. Mi ro -sul de tămîie, buluceala, emoția. Pe -lerinajul de la Iași are o lungă tra di -ție și nu numai la Iași. Pelerinajul acreat Europa putem spune. Pele ri -nii au fost primii europeni, prin că -lă toriile lor schimbau informații,schim bau țări. Evident că pelerina-jul a avut o perioadă de recul în co -mu nism, el a existat, dar nu a avut

această amplitutdine. Ruptura sepro duce în jurul anilor ’95 - ’96cînd ierarhia ortodoxă are ideea dea da o altă față acestui pelerinaj șieste adus capul Sfîntului Andrei dinGrecia. Atunci pelerinajul ia formape care o cunoaștem astăzi, un rîndde așteptare pentru a atinge ra cle -le. Înainte era mult mai liber. Erascoasă afară racla sfintei, lumea seînchina și exista doar acea noaptede dinainte de pelerinaj și ziua pro-priu-zisă. Cam asta era tot. Nu credcă veneau mase mai mari de 10-15.000 de oameni. Se aștepta șiatunci, dar nu era un timp așa ma rede așteptare pentru că, paradoxal,ordonarea cu garduri a unui peleri-naj pe de o parte îl securizează, darpe de alta, crește timpul de aștep ta -re. Oamenii nu sînt așa de disci pli -nați încît să aștepte în ordine - esteun contradicție aici - pentru că re -venim iar la religia populară care efoarte spontană și așa zisele îm bul -zeli pe care presa le adoră sînt ine -rente acestor fenomene, fie că e vor -ba despre pelerinaje din România,sau cele de pe malul fluviului Gan -ge din India. După ’96 - ’97 peleri-najele de acest tip se instituțio na li -zează și printr-un miracol, ecuație,nu știu cum să-i zic, oamenilor leplace pentru că se simt ocrotiți deace le garduri, de prezența jandar -me riei și încet-încet pelerinajul a cres -cut pentru că au fost aduse și altemoaște cu mare succes la public.Cînd a fost cel mai mare pelerinajîn Iași? S-a întîmplat prin 2002-2003cînd s-au adus moaștele SfîntuluiNectarie. De ce a fost așa de mare?Pentru că sfîntul este cunoscut cafiind vindecător de cancer, boalasocietății de astăzi. Este atît de sim-plu de înțeles, dar noi nu vrem săvedem simplitatea din spatele aces -tor fenomene. Plus toată aceastădimensiune geopolitică, destul desubtilă, a moaștelor aduse. Uneori

sînt aduse moaște din Ucraina, al -te ori din Rusia, apoi din Grecia. Es -te o subtilitate bizantină la care da -că te uiți mai bine începi să înțelegigeopolitica ortodoxiei și geopoliti-ca ortodoxiei din colțul de lume încare trăim.

Întotdeuna pelerinajele aucerut jertfă și sacrificiu.

În ultimii ani la rîndul de la SfîntaParascheva au murit doi oameni.

Întotdeuna pelerinajul a fostlegat de ideea de sacrificiu fizic șide moarte. Păi oamenii care plecauîn pelerinaj la Ierusalim, în EvulMediu, erau transportați cu vapo -rul de către venețieni sau genovezi,și erau foarte convinși că sînt 80%șanse să cadă robi la turci sau să-și

piardă viața, să se înece. Ce s-a în -tîmplat acum nu este altceva decîto adaptare a vechilor pericole alepelerinajului la condițiile moderne.Iertați-mă, poate sînt puțin crudsau cinic. O moarte în plus sau înminus la pelerinaje nu schimbănimic din natura pelerinajului. Nule-a obligat nimeni pe acele femeisă vină acolo. Că este exploatat demass-media într-un mod haluci-nant este cu totul altceva. Eu ca omcare a studiat pelerinajele pot să văspun că nu e nimic neobișnuit înasta. Întotdeuna pelerinajele aucerut jertfă și sacrificiu. Jertfele deacest gen nu fac decît să reîmpros -pă teze ciclic adevărul pelerinajului,acela de jertfă.

Pe teren ați fost pelerin saucercetător?

Tot timpul am fost pelerin. Ampetrecut sute de ore în mijlocul pe -le rinilor, am fost la zeci de peleri-naje, am făcut sute de ore de inter-viuri directe, altele sub acoperire.Am fost pelerin pentru că altfel nuaș fi înțeles ce se întîmplă acolo, nuaș fi fost acceptat. Cînd mă prezen-tam cercetător Academia Românăoamenii se speriau. Au fost și mo -me nte extrem de comice cînd amîn cercat să fac o cercetare canti ta ti -vă, să aplic niște chestionare, să vădcum arată pelerinul ăsta. Pot spunecă e mai degrabă femeie, mai bo -gat, sărac, de la țară de la oraș? Ei șim-am oprit pentru că reacțiile eraufoarte diverse de la dom’le lasă-neîn pace să ne rugăm sau sectanțilornici aici nu ne lăsați în pace la pen-tru cine strîngeți bani, pentru sfîntabiserică? Și o bătrînică mi-a dat 5lei. Au fost și foarte multe mo men -te în care am spus că renunț. Amavut momente în care i-am urît pepelerini - cît de mult îi iubesc și cîtde mult i-am iubit întotdeuna amavut momente în care am zis: gata,

nu îi mai suport pe acești bătrîni cumirosul lor de șifonier, de naf ta li năși busuioc, gata trebuie să termin.Dar asta este un semn bun. În -seamnă că progresezi, că-i înțelegiși mai bine. Marele Bronisław Kas -per Malinowski, cel care a scriscărți minunate, poetice, despre băș -tinașii din Papua Noua Guinee, spu -nea negru pe alb, într-un jurnal pu -blicat postum de soția lui, m-amsăturat de toți acești băștinași pecare nu-i înțeleg.

Credinţa populară spunecă în zilele de hramputerea sacrală amoaştelor este mai mare

Cum justificaţi această expresiefolosită: „Domnule, dar pot merge laSfînta în orice altă zi a anului, de cesă mă îngrămădesc acum“? E un pre-text prin care mulţi blamează formaaceasta a pelerinajului.

Este o chestie extrem de simplă:credinţa populară spune că în zi le -le de hram puterea sacrală a moaş -te lor este mai mare. Închipuie-ţi obaterie care are o energie, iar aceaenergie un om simplu, fără studiide specialitate, nu o înţelege - nuînţelege ce reacţie chimică este într-o baterie. Însă instinctiv, iar biseri-ca le spune acest lucru, oameniisimpli simt că în aceeaşi zi putereasacrală a moaştelor, puterea vin de -că toare, e mai mare. Dar problemanoastră, ca oameni moderni, se as -cun de în spatele acestei întrebări:cum se face că în anul 2014 încăpersistă astfel de credinţe şi depractici religioase. Aici este nedu -me rirea, şi asta am încercat să aflu,fără a mă apropia nici cu dragosteşi nici cu ură de pelerinii aceştia, cidoar empatic.

Cum credeţi că este văzut astăzi unpelerin în societate?

Mass-media simt că pelerinulmai are un mesaj de spus. El esteun ideal pe care noi l-am pierdut îngraba noastră, prin cursurile deformare profesională, prin cursuridespre cum să fii fericit, şi aşa maideparte. În acelaşi timp - şi asta mise pare impardonabil ca pelerin -mass-media profită de dorinţa sin -c eră a unor oameni de a apărea latelevizor. Pelerinul este vanitos,aşa a fost mereu. Oamenii aceştiasimpli - aşa vrem noi să le spunem,dar ei nu sînt simpli deloc - dinsate, din oraşe, vor să spună „amfost la Sfînta Parascheva“. Cum potsă facă ei chestia asta? În primulrînd cumpără suveniruri. Lucruripe care le pot lua de oriunde, dar leiau de la Sfînta Parascheva. Apoi, eicred că atunci cînd sînt văzuţi latelevizor este un ex-voto, am fost

acolo, o confirmare a prezenţei decare sînt foarte mîndri. Problemaeste că mass-media îi manipuleazăpe teren, sînt materiale care începîn tonul eroico-plîngăcios al peleri -nu lui-erou pentru a termina cu aglo -meraţia la sarmale. Am un capitolîn carte special dedicat hranei rit-uale. Pelerinajul fiind un ritual cesolicită la maximum simţurile, cor-pul, oboseala etc, chiar şi eu am mîn -cat sarmale cu mult drag, cu multăpasiune, pentru că, domnule, îţi efoarte foame, atîta tot. E o pro ble -mă în a înţelege înainte de a explica.

Un pelerinaj dacă e binefăcut dă dependenţă

După ce v-aţi documentat pentrucarte, aţi mai fost la pelerinaje capelerin, şi nu ca antropolog?

Da, şi mă duc din plăcere. LaIaşi am venit pentru lansarea aces-tei cărţi, dar aseară am stat pur dinplăcere, pentru că pe mine s-a veri-ficat acest miracol al pelerinajului:un pelerinaj dacă e bine făcut dădependenţă. Chiar dacă nu eşti unom credincios, e o atmosferă plă cu -tă acolo, sînt mirosuri, sînt feno me -ne, sînt parfumuri, o comunitateuma nă, am întîlnit oameni extraor-dinari. E o dependenţă şi mă simtfoarte bine după un pelerinaj.

Este şi o omogenizare a tuturorstărilor statutelor.

Hai să fim serioşi şi să ne uitămîntr-o oglindă. Nu este acesta sin-gurul loc din România unde ro mânişi ţigani sînt împreună? În carestau, sub ploaie, sub un plastic, subun nailon, sub o umbrelă, atuncicînd plouă cu 20 de litri pe metrupă trat şi îngheaţă? E un miracolfenomenul acesta, e acest fenomenal comunităţii create în ritual pen-tru că, după ce s-au despărţit, lu -crul acesta nu se mai întîmplă. n

În exil a avut loc o redescoperire treptată aortodoxiei - dacă mă întrebaţi la nivelul sin ce rităţii spirituale, a practicii melepersonale - în care mi-am dat seama căbiserica or to do xă este o biserică catolică, însensul de universală, extinsă. În România, noio tragem în limitele acestea prea îngust-naţionale și naţionaliste. Am spus-o și orepet: Hristos nu s-a plimbat cu tricolorulromânesc în lanul de grîu.

Întreaga cercetare a fost realizată cu resurse proprii.

Cum s-au văzut, din culise, părinţii și copiii care au venit la Tîrgul de rechizite Excelsior.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Zile de toamn\ în care c\r]ile [i caietele au prins suflet de student

40 de zile, lungi și grele ca depost. Zi de zi, noi, studenţiicare poate deja am terminat o

facultate sau care încă mai avem olicenţă sau o dizertaţie de dat, amreluat în minte visele pe care leavem. Vise mari, nerealizabile însăcu doar cîteva milioane pe lună. Însăștim că dacă nu pornim de jos, nuvom ajunge prea departe. Fiecaredintre cei zece omuleţi care și-aupierdut o lună de zile în „librăria decarton”, de la Tîrgul de rechizite șimanuale școlare „Excelsior”, a venitaici ca să strîngă un ban. Fie pentruo sală de sport, o viaţă maisănătoasă, mai multe haine, decheltuială sau poate pentru chiria peo singură lună măcar.

Marfa venea la Palas înainte ca manechinele să fie îmbrăcate și magazinele deschise.

În librărie mișună copii, pă rin ți,femei sau bărbați plictisiți, cupluriși prieteni, printre care ne stre cu rămși noi, „albăstreii”. Copiii trag de cî -teva caiete cu Violetta, părinții tragde ei, apoi ajung să scoată la casă și800 de lei din portofel. În fiecare zi,aceleași probleme, cu mai multe saumai puține plînsete, alinturi sau bătăidin picioare care spun de la sine:„vreau!” Însă eu nu-mi mai simtpicioarele, iar spatele pare să se în -că pățîneze să nu mă slăbească ni cioclipă din durere. Bătăturile de la pi -cioare mi-au săpat cîteva urme a -dînci, umede și dureroase pe careîncerc să le trec cu vederea, strîn gîndușor din dinți. De dimineață, de laora 9.30 și pînă la ora 22.00, s-auscurs peste 12 ore în care am alergatprintre rafturile de carton, am aran -jat după mărime și culoare fiecarecaiet și fiecare carte care nu era lalocul ei.

Dimineața, cînd nici măcar mu -zica din Palas nu e pornită și nici ma -gazinele nu și-au terminat de îm bră -cat manechinele, primim de obiceimarfa. Vrafuri de caiete sau man-uale școlare și cărți, ghiozdane, pi -xuri, penare, creioane, toate stau îm -pachetate. Nimeni nu ne spune cetrebuie să facem, dar fiecare parcăîși știe și sectorul și treaba. În cîtevaclipe, caiete studențești, dictando, dematematică, caiete mici, dictando,de matematică, blocuri de desen,caiete cu foaie velină, caiete de tip Iși II sînt așezate perfect pe rafturi.Georgiana e șefa noastră de sală.Încearcă să se împartă în toate di -rec țiile și cu pașii ei mici și vioi săacopere toate rafturile. Ceea ce nespune mereu e că trebuie să fim ra -pizi și eficienți, altfel ne trimite aca -să. De aceea, tălpile papucilor ne tron -cănesc apăsător în urma fie că ruiclient, învățăm cărți și manuale pe

de rost și ajungem să recom an dămși cărți pe care nu le-am citit și pecare nici nu le vom citi prea curînd.

Pentru zona de manuale șicărți, o avem ca șefă pe doamna Mi -rela. Spre deosebire de Georgiana,care este mai puțin înaintată în vîrs -tă, doamna Mirela seamănă uneoricu o puștoaică de liceu. Se îmbracăși în colanți de piele și în blugi și înbluze decupate sau îndrăznețe, șiuneori ascultă muzică la căști. Îiplace rockul și ne uităm împreunăpe youtube la chitariști, „frumoșica niște fete”, cum îi place ea să îinumească în timp ce rîde și seentuziasmează ca o adolescentă. Pa -siunea pentru rock i-a rămas, spu neea, de la primul ei iubit din liceu,care era chitarist și care îi cînta șidedica balade. Îmi dau seama că atrecut demult de acea vîrstă abiacînd vine în vizită fata ei, care sigureste trecută de școala generală. Atun -ci doamna Mirela se transformă înmamă.

Numărînd zileleVlad e printre puținii băieți de la

tîrg. Ne-a povestit din prima zi, întimp ce mîncam lacom o shawormadu pă șase ore de stat în picioare,des pre motivație și despre visele peca re le are. Despre faptul că mă nîn -că sănătos și că așa a reușit să slă -beas că și că lucrează ca să-și strîngăbani pentru a-și deschide propriasală. Ne-a povestit și despre tatua-jul pe care vrea să și-l facă pe brațși pe care să scrie „Motivation”,pentru că el crede că e ceva care-lreprezintă indiferent de vîrstă. Noi,fetele, ne adunăm în jurul lui șichicotim, îl îmbrățisăm și îl pupămscurt pe obraz. Vrea să se că să to -reas că, să fie independent de pă rinți,să-și gă tească singur, iar pentruasta are ne voie de proprii bani. Pecare e conș ti ent că nu îi va face aici.

Marele nostru noroc e că aicinu e nimeni țîfnos și nu se uită urîtla tine. Nici măcar cînd ne adunămciorchine să bem cafeaua, să bîrfimsau să tragem cu urechea lapoveștile altora. Însă aici nu einteresat nimeni de ce știi tu să faci

sau ce facultate sau cîte facultăți aiterminat. Dacă știi să îți faci treabae bine, dacă nu, ori pleci acasă oriînveți. Asta încerc să îi explic și euMădălinei, colegei mele, care de di -mineață pufnește și trîntește fie ca -re caiet. N-o ajută însă niciun cu -vînt de-al meu, pentru că ea seaștepta la altceva cînd a acceptatpos tul. Mă întreb la ce te poți aș tep -ta de la o librărie? Să te țină în pal -me, să te facă director, să-ți dea un

scaun mai moale... Nu-mi răspun -de, se strîmbă și dă din mîini ges-ticulînd a lehamite și a un soi de„nu înțelegi tu cum stă treaba”. Nuam răbdare cu ea și nici nu-mi do -resc asta, mai ales că e singura dinzece care se plînge neîncetat. Cutoții numărăm zilele pe degete, pecalendar, tăiate una cîte una cu pi -xul. Dar în liniște. Îmi dau seama cămajoritatea colegilor mei au ajunsla tîrg printr-o cunoștință. Fie ea mă -tușă casieră la librărie, rudă cu di -rec torul, cu părinți care au o altăcu noștință care le-a spus de post,de la alți colegi. Doar eu mi-am tri -mis CV-ul într-o seară, într-o doa -ră, ca să fie.

La jumătatea perioadei, ne-ammutat de la parter la etaj. După ora10 seara, după ce toată lumea îșitermina tura, rămîneam și um pleamcutii, cărucioare, mese pline cucărți și rafturi învelite în folie pînădincolo de miezul nopții. Cîțiva bă -ieți și cîțiva paznici, în rest fete mici-mititele, slăbuțe, au mutat munți (demanuale) din loc. Cu cît se apropiafacultatea ne-am zărit unul pecelălat prin cîte un colț, ascunși pedupă rafturi. Fiecare și-a făcut cal-cule, s-a gîndit cum va alerga în ul -tima săptămînă între facultate și tîrgși fiecare a văzut orele de curs ca

un refugiu de la care nu vor mailipsi.

***Într-o lună de zile, aproape că

m-am mutat în Palas. Aici, pe fo to -liile moi și vișinii, pe care alții îșiodih nesc picioarele după cine știecîte ore de cumpărături, am stat eu.Am mîncat în fiecare zi o porție decartofi prăjiți și un sandviș la un

leu de la Auchan sau cîte un sand vișde acasă, rătăcit prin geanta care de -ja începuse să-mi miroase a șnițelecalde, dosite între două felii de pîi -ne. În Palas, singurul lucru pe carenu l-am experimentat a fost somnul.În rest, acolo mi-am băut cafeauade la tonomat, acolo am stat ore în -tregi cu laptopul așteptînd să îmi în -ceapă tura, în timp ce am mai scriscîte un text, acolo am citit „Zara za”mea, de Andrei Ruse, dosită prin -tre rafturi de ochii curioși și de bu -zu narele lacome ale părinților decopii cu bani.

Aici am ascultat ace eași muzicăseacă și fără versuri de care mi s-aacrit, șase ore pe zi, șapte zile dinsăptămînă. Aici mi-am dat jos hai -nele și am îmbrăcat tricoul deprezentator produse, mereu acolopentru orice client, indiferent că o fiunul țîfnos sau nerespectuos. Aicim-am plimbat cu liftul către baie,căutînd prin minte cuvinte și ele-mente care să mă țină ancorată înlumea mea și care să nu mă lase sămă pierd într-o meserie care nu mis-a predat în cei trei ani de facul-tate.

Aici am învățat că nimic nu eimposibil după 12 ore de stat înpicioare și că nicio cutie nu e preagrea pentru mîinile mele. n

de Mădălina OLARIU | [email protected]

Tălpile papucilor ne tron cănesc apăsător înurma fie că rui client, învăţăm cărţi și man-uale pe de rost și ajungem să recom an dăm șicărţi pe care nu le-am citit și pe care nici nule vom citi prea curînd.

După o zi încarcată, urmează semnatul condicii.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Cum se coc știrile în trei dintre cele mai mari redacţii din Germania.

Acum două luni am participatpentru o săptămînă la „M100Young European Journalists

Workshop”, care a avut loc înGermania. În fiecare an, evenimentulare o tematică anume, iar organizatoriilansează o provocare pentru tineriijurnaliști interesaţi de subiectulrespectiv. Anul acesta tema seminaruluia fost „Data and Journalism. BetweenBig Stories and Dirty Surveillance” șipentru a înţelege mai bine despre ce evorba, organizatorii ne-au plimbat pe lacîteva universităţi de profil, dar și lagiganţi media, precum Axel Springer,Google sau Die Zeit. Astfel, amdescoperit alături de ceilalţi jurnalișticum decurge un seminar într-ouniversitate din Potsdam precum șimodul în care funcţionează douăredacţii care sînt opuse ca scop.


Șefii de la Bild s-au întîlnit să discute despre lansarea noului iPhone.

Cînd din Potsdam am mers înBerlin și am vizitat trei dintre ceimai puternici piloni multimedia, în -cepînd cu Axel Springer, unul din-tre cele mai mari trusturi de presădin Europa, am văzut o altă față aGermaniei. Deși sînt multe clădiriimpresionante în capitală, aceastase impune față de restul, semănîndmai degrabă cu un turn uriaș dincare ziare ca „Bild”, „Auto Bild”,„Die Welt”, sau ediția în germană a„Rolling Stones” își iau zborul pefereastră pînă la oamenii de pe stra -dă. La colțul unui bulevard doi va -ga bonzi cu niște bucăți de carton înmînă protestează la adresa grupu-lui de presă. Din cînd în cînd unuldintre ei se uită la prietenul său șipufnesc amîndoi în rîs. Probabil cănu le plac tabloidele, ori s-au molip -sit de la cele trei sculpturi așezatepuțin mai încolo. Una dintre ele es -te cu președintele rus Vladimir Pu -tin, una cu fostul prim-ministruita lian Silvio Berlusconi, iar ultimacu un politician german.

Nu știu dacă Axel Springer aavut probleme cu securitatea în tre -cut, însă cînd ajungem, nu putemsă pășim în lumea ziarelor decît du -pă ce trecem de un detector de me -ta le precum și un control corporal.„Nu vă faceți griji, toți jurnaliștiide aici trebuie să treacă prin asta”ne atenționează gazda noastră, DirkAschoff, designer grafic la Bild. Du -pă ce urcăm cu liftul pînă aproapede ultimul etaj, primul lucru pe ca -re jurnalistul îl face este să ne in for -meze că „nu sîntem întotdeauna o -bie ctivi, însă de fiecare dată avemun mesaj”. Iar în drum spre re dac -ție, într-o cameră cu ferestre uriaședin care se poate vedea tot Berlinulare loc o discuție aprigă. Aici se în -tîlnesc zilnic o parte din editoriiziarului cu cititorii și oricine poatesă participe, cu condiția ca respec-tivul să aibă ceva de zis.

Facem stînga, iar în spatele uneiuși pe care scrie generic „News room”stau șefii de la Bild, împreună cualte departamente. Camera aratăexact ca în visele fiecărui student lajurnalism. Monitoare uriașe agă ța -te pe tavan care transmit de pe pos-turi precum CNN sau BBC, birouri

spațioase cu Mac-uri și o zonă încentrul camerei care servește dreptloc de întîlnire pentru discutat di -fe rite abordări ale știrilor. Acum, separe că am nimerit în timpul uneivi deo-conferințe cu toți editoriiziarului din țară, jurnaliștii lăsîndtot ce aveau de lucru pentru a fiatenți la discuție. Unul dintre su -biec tele săptămînii este aparițiaiPhone 6, iar la sfîrșitul conferinței,redactorul-șef îi roagă pe toți ceicare au iOS să vină la el pentru a-ioferi cîteva păreri în plus.

Secretele lui GoogleÎn cazul întîlnirilor mai mari, pre -

cum cea pe departamente (ele fiindsituate la etaje diferite), există uncolț special al redacției care senumește „ringul”. Aici se întîlnesczilnic editorii împreună cu jur na -liștii și dezbat asupra subiectelor cevor apărea în ziarul din ziua ur mă -toa re. Asemănător cu o tribună înminiatură, „ringul” e înconjurat decele mai bune pagini ale ziarului, demulte ori cu titluri foarte mari și co -

lorate, poze modificate sau trupuriaproape goale. Deși abordarea dela Bild nu-i întotdeauna obiectivăîn ceea ce privește subiectele, „exis -tă două teme care-s foarte sensibilepentru noi: evreii și Israelul” spunepuțin iritat Dirk explicînd că sesimt responsabili pentru soarta Is -raelului și că vor fi întotdeauna departea lor. În ceea ce privește medi-ul online, jurnalistul dezvăluie că80% din conținut e gratuit, însăpartea exclusivă e contra-cost. Iarîn ceea ce privește reclamele, nicicei care plătesc nu sînt scutiți de eleonline, deoarece „reclame ai șiatunci cînd cumperi ziarul. E cevauniversal”. De ase me nea, acestaadaugă că-i vital ca materialulonline să fie di fe rit de cel din print,deoarece publicul e diferit, „la felcum o piesă de teatru e diferită deun film la cinema”.

Al doilea loc care urma să-l vi -zi tăm a fost cel mai așteptat, Ol gaspunînd în glumă că „dacă vrei caun jurnalist să vorbească mai pu -țin, trebuie să-l duci la Google”. Șiașa a și fost, iar în drum spre sediulacestora, cei doi vagabonzi de maidevreme stăteau posomorîți, încon -jurați de către cinci polițiști. Cînd

am ajuns la birourile motorului decăutare și ne-am plimbat printresălile de sport, i-am întrebat peorganizatori dacă nu ne putemmuta aici cu cortul. Din păcate n-au fost de acord, iar Ralf Bremer,senior manager la Google ne-aprezentat cîteva proiecte care seadresează medicinei, astronomiei,dar și jurnalismului, prin niște

burse pe care aceștia le oferă.Totuși, cînd a venit rîndul nostrusă punem întrebări, managerul s-aferit de fiecare dată să răspundădespre securitatea on line, sau„right to be forgotten”, prin careorice european are dreptul să-iceară gigantului să-l scoată dinrezultatele motorului de cău ta re.În schimb, ne-a vorbit despreproiecte pe Lună sau Internetul din

Africa, fără ca noi să realizăm cătimpul nostru se și terminase deja.

De la tabloid la qualityIar dacă mai devreme vizitasem

unul dintre cele mai mari tabloidedin Europa, ultimul drum pe stră -du țele pline ale Berlinului ne-a dusla Die Zeit, o publicație de tip quality

care prețuiește infor ma ția și obiec-tivitatea. Aici, spre deo sebire deredacția primului ziar ca re erarăspîndită pe mai multe eta je, toatebirourile se află într-o sin gu răcameră uriașă în care jurna liș tii potcomunica unii cu alții mai ușor.„Sediul ăsta este nou și pentru noi,căci pînă acum stăteam undevaaproape de ieșirea din oraș. Deșiaici chiria e mai scumpă, credem căeste foarte important să fii mai a -proa pe de cititorii tăi”, recunoașteSasha Venohr arătînd către perețiicare ne înconjoară, care-s de fapt niș -te ferestre uriașe. În cele două orepe care le-am petrecut aici, cei doijurnaliști ne-au vorbit în mod ex -pli cit despre jurnalismul de date,admițînd că și ei sînt începători înacest domeniu și că zilnic încearcăsă demonstreze nu doar publicului,ci și presei în general im por tanțaacestei noi forme de jurnalism.

Totodată, într-un secol în caretehnologia ne invadează pe toatepla nurile, intimitatea a devenit ce -va greu de atins. De aceea celedouă gazde ne-au recomandat săfim atenți cînd lucrăm cu datele,mai ales cînd acestea sînt despre al -te persoane, căci poți provoca maimult rău decît bine. Pentru a fi sig-uri că nimeni rău intenționat nu lefură datele în scopuri personale, re -dacția obișnuiește să scoată cablu -ri le la Internet atunci cînd lucreazăcu informații sensibile. n

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

Tălpile papucilor ne tron cănesc apăsător înurma fie că rui client, învăţăm cărţi șimanuale pe de rost și ajungem să recom an dăm și cărţi pe care nu le-am citit și pe care nici nu le vom citi prea curînd.

Între Bild [i Zeit, r\scolind prin baze de date

În spatele ușilor de la „Newsroom”, au loc video-conferințe cu toți corespondenții din țară.

În jurul unei mese albe, se adu -nă pe rînd membrii unei familii.Ve gheați de imaginea unui înger lacare fie ca re se închină atunci cîndintră, se așază tăcuți la locul lor.Deși liniș tea pare să nu miște niciaerul din sală, deasupra tuturor pla -nează o în doială. Tartuffe, un așazis re pre zentant al Divinității, seinstalează în viețile acestora cu fal-sitate, du cîn du-l de nas pe Orgon,capul fa mi liei. În așa mod, încîtOrgon vrea ca fata lui, Marianne,să se căsă to reas că cu el, chiar dacăasta ar fi împotriva voinței sale. În -gerul de deasupra ușii se trans -formă pînă la finalul piesei într-undiavol chel cu aripi, adevărata în -truchipare a lui Tartuffe.

Orbit de falsa bunăvoință a im -pos torului, Orgon se schimo noseș -te, urlă și se precipită atunci cîndfi ica sa i se împotrivește. Mai întîii-l sugerează, apoi îi poruncește săîl ia de bărbat. Marianne, îmbră ca -tă ca o școlăriță cu sarafan, jambie -re și codițe prinse în ambele părți,

apleacă capul și spune cu un glasgîtuit că nu este de acord. Plîn ge,se agită și se agață de sacoul tatăluisău, cerîndu-i să se răzgîn deas că,spunînd că mai bine ar muri. Maiales că deja este logodită cu Va lere,căruia îi promite disperată că vorrămîne împreună și că vor lup taoricît va fi nevoie. „Cu averea du -mitale să-ți cumperi un calic caginere?”, spune Dorina, fata de ca -să care, auzind cearta dintre cei doi,lasă baltă aranjatul mesei și devineindignată de cerințele absurde aletatălui. O dată, de două ori, Orgonîi poruncește să tacă, să nu își deacu părerea. Însă tensiunea care serăspîndește în toată camera îl facepe Orgon să se înroșească la față demînie și pleacă trîntind ușa. „Dacălui i se pare că este Făt-Frumos, săse mărite el”, conchide Dorina în -cer cînd să liniștească fata. „O mu -tră de dihor”, îl descrie în continua - re aceasta pe Tartuffe. Deși intrigapare să fie una clasică, cea a impos-torului bine infiltrat în familie, care

ajunge să flirteze cu soția lui Or -gon, interpretarea iese din tipareleobișnuite, comedia devenind pealocuri o sursă de tensiune.

Dezvăluirea unui șarlatanTartuffe nu ezită prea mult să

se demaște și-i face primele avan -suri Elmirei, spunîndu-i într-o sea -ră că o iubește, în timp ce îi atingeinsistent pulpele dezgolite. Deși El - mira îl pîrăște de îndată soțului, ex -plicînd că nu este demn de fiica sa,naivul Orgon refuză să creadă. „Vompune în joc planuri de război pen-tru nunta îndrăcită”, rostește hotă -rî tă soția. Să-l ispitească pe falsulTar tuffe, să-i șoptească vorbe dulciîn timp ce Orgon să asiste la scenă.Să fie un flagrant. În capcana întin -să, necinstitul Tartuffe nu întîrzie săcadă și se năpustește asupra Elmi reichiar pe masa de sub care pîndeșteOrgon. Cu un chip perfid, accentuatde o sclipire neobișnuită a ochilor,Tartuffe este asemenea unui came -

leon. Din preot umil se transformăîntr-un tupeist care seduce și joacăpe degete o familie întreagă.

Nevenindu-i să-și creadă ochi -lor și urechilor, Orgon iese de submasă îndoit de spate și de dez nă -dej de. Dincolo de încrederea oarbăpe care a avut-o în Tartuffe, dinco-lo de promisiunea de a-i încredințafata, stă toată averea sa pe care i-a

donat-o impostorului. Se pune dez -nădăjduit în genunchi, în timp cetriumful lui Tartuffe domnește dea -supra naivității lui Orgon. Simțindcă are toată puterea în mîini, es cro -cul aduce un ofițer de poliție cu aju - torul căruia să evacueze întreaga

familie deja dezbinată. Ceea ce elnu bănuiește este că tocmai el va fiarestat, nerușinarea lui ajungînd șila urechile ofițerului.

Nebunia, obsesiile unei familiizguduite de un necunoscut impos-tor nu par să fie ingredientele uneicomedii. Însă omul clasic care os ci -lează între a fi tată și soț, care sede monstrează a fi un cap al fami-

liei naiv și alege să urmeze un stră -in, decît să pună pe primul plan pro -pria familie, transformă o proble -mă actuală într-un tablou amu zant.În care demascarea nu întîrzie săapară și prin intermediul căreia fa -milia rămîne unită. n

Urban, o trupă independentă șila început de drum, a expus șaptepovești urbane despre oameni și dra -goste. Spectacolul ce a avut loc înSala Mare a Casei de Cultură a Stu -den ților pe 16 octombrie la ora 19.00a fost inițiat și coordonat de ac torulși regizorul Ion Sapdaru. Numelepiesei, „Despărțitorul”, vine de laocupația lui Felix Poienaru, un omcu părul lung pînă la umeri, care acontribuit la separarea celor șaptecupluri. În preajma Despărțito ru -lui, înterpretat de actorul Sergiu Iu -lian Flesner, toate cuplurile se des -part, din diverse motive, pentru căsoția s-a îngrășat, pentru că are o„re lație nocturnă cu frigiderul” saupentru că este prea filosofică, pen-tru că el își iubește mai mult moto-cicleta decît femeia sau pentru că

mama băiatului nu este de acord cufata. Situații pe care le întîlnim și înviața cotidiană și care au fost puseîn scenă în așa fel încît a fost scoasăla suprafață partea umoristică dinaceste povești dramatice de viață.

Printre momente de coregrafieexecutate de actori, pentru a da voiepublicului să-și relaxeze mușchiiabdominali și să tragă o gură marede aer, a venit și momentul culmi-nant al spectacolului. Cupidonul ca -re nu unește oameni, ci îi desparteprin contract contra a 150 de lei a fostangajat de părinții îngrijorați derelația vicioasă pe care o are fatalor de 21 de ani cu prietenul și iu -bi tul ei imaginar Toby. Părinții sîntpuși într-o situație penibilă atuncicînd trebuie să meargă la poliție sădeclare cum tatăl l-a aruncat de la

balcon pe prietenul închipuit alfiicei lui din cauză că a cerut-o încăsătorie pe aceasta. Despărțitoruli-a dat dat vestea fetei fix în ziua încare a fost cerută de nevastă și încare Toby îi spusese că o iubește.Situația îi face pe acești oa meni săpară „Nebuni de legat” și carevorbesc „atît de real, de ade vă ratdespre o nălucă, o fantomă.” Fatacare s-a aruncat de la balcon dupăiubitul ei, a aflat că este însăr -cinată, iar întrebarea care îi macinăpe părinții lor este: „Cu cine ai ră -mas însărcinată? Cine este tatăl co -pilului?”

Gesturile de om încurcat ale luiFelix Poienaru, care se mută de peun scaun pe altul ca să nu deran-jeze și care se ascunde după oservietă atunci cînd este amenințatcu pistolul de un bărbat irascibil,fac ca scaunele din Sala Mare aCasei de Cultură a Studenților sătremure sub corpurile zguduite dehohotele de rîs ale spectatorilor. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

Molière și-a demascat impostorul pe scenaTeatrului Naţional din Iași

Membrii familiei îl descoperă pe Tartuffe și rămîn uniți pînă la final.

„Îmi pare rău, dar prietenul tău vrea să se despartă de tine.”

de Mădălina OLARIU | [email protected]

de Adelina MEILIE | [email protected]

Umorul francez al secolelor trecute s-a contopit cu ironia vremurilor actuale.

CU VERIGHETA LA GUNOI

Familia din societateafranceză a secolului alXVII-lea este una

paralizată. Caracterizată deslăbiciuni, de naivitate șicondusă cu tupeu șiipocrizie de cei maiputernici. „Tartuffe” al luiMoliere s-a înfăţișat astfel,planurile fiindu-i dezvăluitevineri, 17 octombrie, înSala Mare a TeatruluiNaţional „Vasile Alecsandri”din Iași. Piesa, rostită înversuri, nu a surprins doarprin momente deamuzament, ci și printr-untext actual, pliat pevremurile de astăzi.

Desp\r]itorul joac\ rol de Cupidon

Tartuffe, un așa zis re pre zentant alDivinităţii, se instalează în viaţa familiei, du cîn du-l de nas pe Orgon, capul acesteia, în așa mod, încît Orgon vrea ca fata lui,Marianne, să se căsă to reas că cu el, chiardacă asta ar fi împotriva voinţei sale.

Credeți că dezvăluirea lui TraianBăsescu, conform căreia Victor Pontaa fost într-adevăr ofițer sub acoperireeste o manevră electorală?

Este, cu certitudine, o manevrăelectorală, însă aceasta nu însemnăcă ar fi în vreun fel nelegitimă.Chestiunea credibilității este im -por tantă pentru un candidat lapreședinție, chiar dacă este vorbade evenimente petrecute cu multtimp în urmă. Modul în care seraportează la propriul trecut esteun criteriu în evaluarea oamenilorpolitici. În cazul lui Victor Ponta –sau al oricărui alt politician care s-ar afla într-o situație similară – esteimportant să știm dacă a mințit,dacă a participat la o încălcare aconstituției, dacă ascensiunea sa se

datorează cumva și unor factori cenu-și au locul într-un proces politicdemocratic.

Această dezvăluire în perioadaalegerilor îi crește acestuia șanselesau dimpotrivă?

Este greu de crezut că șanseleunui candidat pot fi puternic afec-tate într-o asemenea perioadă, înlipsa unor dovezi clare, incontesta-bile că a acționat imoral. În ansam-blu, Victor Ponta ar putea suferi oanumită penalizare electorală, dareste greu de crezut că scandalul vajuca un rol decisiv, că ar putearăsturna ierarhiile.

Credeți că poate stîrni o vulnerabili-tate în rîndul alegătorilor?

Vulnerabilitatea se referă la

întreg corpul de cetățeni, careconstată acum că

democrația este maipuțin con so lidată, că

s e r v i c i i l esecrete sînt insuficient controlate,că legile pot fi interpretate în modpartizan.

Ar putea sa fie creată astfel o inegali-tate de șanse între el și ceilalțicandidați?

Nu, eventuala calitate de fostofițer acoperit nu va crea o inegali-tate de șanse. Alți factori, în primul

rnd folosirea în scop electoral abugetului sau politizarea anumitorinstituții ce ar trebui să rămînă ne -u tre, au făcut deja ca premierulPon ta să beneficieze de un avantajîncă de la linia de start.

Care este punctul dvs de vedereprivind solicitările de retragere dincursa prezidențială a lui VictorPonta, formulate de contracandidați?

Nu cred că există suficiente ar -gumente juridice pentru așa ceva,iar din punct de vedere politic a -vem un juriu: electoratul.

Cum comentați decizia CurțiiConstituționale de a respingesesizarea depusă de Gheorghe Funar?

Va fi extrem de interesant săaflăm motivația Curții Cons ti -

tuționale. Pînă atunci nu este binesă comentăm pe fond această ches -tiune. Din punctul meu de vedere,Curtea a procedat corect.

În cazul în care va fi ales președinte,ce efecte ar avea în anii următoriaceastă încălcare a legii, pentruRomânia?

Vom vedea, sper, dacă a existato încălcare a legii. Dacă nu vom af -la nimic, putem presupune că de -mocrația românească va continuasă se simtă rău. Dacă, totuși, vomafla că a existat o încălcare a Con -stituției, iar neputința de a o sanc -ționa a influențat procesul elec to -ral, vom spune că de mo crația noas -tră suferă de o boală gravă. n

Interviu realizat de Mădălina OLARIU


Descoperirea preziden]iabililor a dus la Ponta

Perioada premergătoare alegerilorprezidenţiale este unazbuciumată. Chiar dacă în mintea

alegătorilor ierarhiile sînt dejastabilite, dezvăluirile care încep săapară pot zdruncina măcar puţinsondajele de opinie. Cea mai recentă„descoperire” este cea făcută deactualul președinte, Traian Băsescu,conform căruia premierul Victor Ponta,candidat la președenţie, ar fi fostofiţer al Serviciului de InformaţiiExterne în perioada 1997-2001.Dincolo de a fi considerată o manevrăelectorală, informaţia oferită arinclude și o încălcare a legii, care înmod normal ar ridica suspiciuni înrîndul alegătorilor. Acest lucru a fostun prilej pentru ceilalţi candidaţi lafuncţie să afirme că scandalul esteunul care nu are voie să fiemușamalizat. Mai mult, fiecare dintreaceștia a uitat de păcatele proprii și aînceput să împroaște cu noroi. Dezvăluirea nu va schimba însă în mod semnificativ ierarhiile deja stabilite.

CAP ÎN CAP

Democraţia românească se simte rău

Ce s\ în]elegem din scandalul „acoperi]ilor”?

Aflat la Iași, premierul a negat afirmaţiile președintelui.

Lucian DÎRDALĂanalist politic

Traian Băsescu a ţinut să netransmită ceva mai important decît obîrfă imposibil de verificat, cum căPonta ar fi fost ofiţer acoperit. In for -maţia e următoarea: serviciile au de -venit prea puternice şi pun în con-tinuare presiune enormă pentru ex -tindere. Dacă ar fi să traducem de -claraţiile preşedintelui din ultimavre me, teza ar suna cam aşa: „dragiromâni, am băgat foarte mulţi baniîn servicii speciale în ultimul dece-niu, iar acum, la final de mandat,constat nu doar că am pierdut con-trolul, ci că serviciile cu pricina audevenit periculos de puternice lanivel executiv şi instituţional.”

Ipocrizia preşedintelui e deaceea de necomentat. O asemenealamentaţie nu poate fi făcutăpublică fără scuze şi fără lămurirea- măcar în al doişpelea ceas – adimensiunii finanţării în domeniulserviciilor secrete. Sub pretextulreformării serviciilor şi al treceriilor din paradigma fostei Securităţiîn noua lume a NATO, UE etc., defapt a fost obţinută o unealtă desupraveghere cu o autonomie per-

iculos de mare. În Parlamentnimeni nu-i poate deranja, parla-mentarii din comisie fiind în modevident marionete sau de-a drep-tul oameni de PR ai SRI şi SIE.Tutela americană şi europeană, nise spune, ar trebui să ne li niş -tească, nu-i grav dacă serviciilesînt prea puternice. Însă vedem ceefect incredibil au asupra dezba-terilor publice: a fost foarte puter-nic lobby-ul pentru modificarealegilor de supraveghere şi stocareîn zona telecomunicaţiilor.

Un alt episod interesant cu ser-vicii în perioada electorală a fostprezentarea lui Maior ca posibilpremier. Ponta deja l-a anunţat caun posibil favorit. Şi alţi candidaţicu şanse îl prezintă ca pe un tipfăcut să conducă executivul. Înspaţiul public se pune din ce în cemai puţin la îndoială capacitateaunui om din servicii de a conduceun guvern. Şi cînd Mihai RăzvanUngureanu a fost desemnat pre-mier nu prea mulţi au părutindignaţi de faptul că a plonjatdirect din servicii în executiv. În

foarte scurtul său mandat a execu-tat rapid şi complet netransparento misiune mai mult decîtcontroversată: semnături pentruexplorarea neconvenţională agazelor pentru jucători mari pre-

cum Chevron sauExxon. Are sau

nu legătură cu o conduită de „omal serviciilor”? Nu ştim, ce ştim şiauzim tot timpul este o justificareîn numele interesului naţional.

Acuzaţia de „acoperit” a luiTraian Băsescu nu l-a atins delocpe Ponta. A fost un circ inutil carea mai ocolit o dată agenda noastră,a cetăţenilor. Chiar şi aşa, un lucruimportant tot ne-a fost transmis:avem o ditai creaţie „secretă” încasă pe care nu o mai putem igno-ra şi pe care trebuie s-o ţinem înfrîu. n

Cristi ROGOZANUVoxPublica

Interviu cu Lucian Dîrdală, analist politic

13

Oare ce ne mai pregătește Ponta?

În filmul „Automata”, în care acțiunea sepetrece la 40 de ani în viitor, sînt folosite pe -le rinele de ploaie și faxul, o invenție a anului1843, alături de holograme și roboți a van sați.Este formată o lume în care omul conduce, dardepinde în totalitate de roboți. El este înaintede toate dătător de viață, ajută la perpetuareaspeciei, dar nu se mai bucură de plăcerilevieții cum ar fi pasările de pe cer, ploile devară, de băile în ocean sau de plim bă rile prinparc cu propriul copil.

Și în filmul „Robocop”, care rulat în cine-matografe tot în 2014, este ideea de evoluțiecu ajutorul roboților, a mașinilor pe care poțisă le controlezi de la distanță chiar dacă în in -teriorul scutului de metal se află un om sauun cip. În „Automata” însă, roboții au a jun ssă conștientizeze ce se întîmplă cu ei și în -cearcă să se salveze. Au creat dispozitive caresă-i ajute să aibă un scop asemănător cu cel alomului și anume acela de a avea ur mași, de ada viață.

Personajul principal, Jacq Vauca, un agentde asigurări pentru o companie de ro boți esteinterpretat de un Antonio Ban de ras, a căruilook este cu totul schimbat. Părul i-a dispărut

de pe cap, iar fața îi este plină de cicatrici.Actorul spaniol nu s-a mulțumit doar să joacerolul, ci s-a implicat și în producție. Alături deechipa formată din regizorul Gabe Ibanez,scenariștii Javier Donate și Igor Le ga rreta,Antonio Banders au mers în Tunisia și Egipt,țări care au ajutat echipa de pro duc ți e să re -dea cît mai bine ideea de pîrjol și de se cetă aorașelor din peliculă, precum și im pac tul din-tre inteligența umană și cea ar ti fi cia lă.

„Automata” nu poate să nu fie comparatimediat cu filmul „I, Robot” din 2004, în care

joacă Will Smith. Roboții și alterarea lor sîntele mentele comune ale acestor pruducții, dararmata de mașini din „I, Robot” este maistilizată și mult prea mult lucrată pe calcula-

tor, în timp ce roboții din „Automata” parmai reali și sînt mai avansați. Cu toate că înpo veste aceștia au fost alterați, mașinăriile nupot trece peste cele două protocoale de se -curitate: acela de a proteja omul respectiv dea nu-l omorî. Roboții din filmul în care joacăWill Smith au fost cre ați ca mașini de războiîn timp ce aceia din „Automata” au fost creațisă-i ajute pe oameni. Antonio Banderas joacăîntr-un film care prezintă o altă versiune aapocalipsei, dis pariției speciei umane din ca -uza radiațiilor. n

Care sînt poveștile cele mai des spuse depelerinii din România care stau la rînd săatin gă moaștele sfinte? Cele din comunism.Cele de atunci de cînd nu aveau voie să zicăprea multe în gura mare despre Dumnezeu,re ligie sau icoane. În volumul „Nevoia de mi -racol", apărut la Editura Polirom, cer ce tă to rulMirel Bănică face o radiografie a unui fe no -men care este reflectat în mass-media ca fiindclădit din pornirile unor țărani habotnici, pe -lerinajul. Autorul spune că a ales subiectul înurma unui alt fel de pelerinaj, cel academic,în care a fost prins mai bine de opt ani și încare a redescoperit ortodoxia.

Revenit în țară, Mirel Bănică îmbracăhaina de pelerin peste cea de cercetător șiurmărește marile pe lerinaje în următoriicinci ani. Începe în 2009 cu cel de la SfîntaParascheva din Iași, con tinuă cu cel de laSfîntul Dumitru din Bu curești, apoi sealătură pelerinilor care merg să se închine lamormîntul părintelui Arse ni e Boca de laMănăstirea Prislop și pe urmă mer ge la Cur -tea de Argeș la pelerinajul organizat de săr -bă torirea Sfintei Filofteia. Autorul, fascinatde oameni, îmbulzeală și toate culorile saumirosurile pelerinajului revine ciclic, pe par-cursul celor cinci ani, în aceste locuri, seașază în mijlocul pelerinilor și urmărește cese întîmplă acolo.

Toate observațiile sale, su tele de notițe pecare le-a luat stînd la rînd, în ploaie, noapteși înghesuială, sînt cu pri n se în partea întîi acărții, „Note de teren”, iar în partea a doua„Pelerinajul prin cuvinte de acces ” autoruldefinește termeni reprezenta tivi pentrufenomen și creează scurte pre zen tări aleacestora. Dintre acestea, un loc special îlocupă mass-media pe care Mirel Bănică leconsideră „vinovate” pentru de ci zi a safinală de a lua drumul pelerinajului. Pen trucă, spune el, dacă în presă îm bul zea la de lasarmale capătă dimensiuni pantagru elice,cercetătorul și pelerinul vede în în gră mă dea -la sau persoanele puțin mînjite de la mîn ca -re sînt absolut normale după orele petrecutela rînd.

Oamenii care așteaptă în șirul indianorganizat de către Biserică și Jan darmeriecîte zece ore lîngă biserici sau mă năstiri sîntoameni simpli - nu în sensul folosit de mass-media - și adesea bucuroși că pot da de cla ra -ții în presă despre ex pe rien ța lor, cu toate căde cele mai multe ori imaginea lor este fo lo -si tă pentru a-i prejudicia. Cercetarea lui MirelBănică, redactată în mare parte ca un repor-taj de mari dimensiuni, îi conturează pe pe -le rini ca fiind acei oa meni care au nevoie demi racol și care îl ca u tă ori de cîte ori aunevoie. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 490 | 20 - 26 octombrie 2014

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Săptămînaasta îțiîmplinești odorințăascunsă.

Vineri, o să faci 1.000 delike-uri pe Facebook lapoza cu ultima beție dincămin în care ești alăturide „prieteni”. Din păcate,cînd o să-ți dai seama deea, o să fii prea beat să daireport, iar imaginea devinevirală pe 9gag.

Săptămînaasta tetrezești cunoaptea încap. Ești

determinat să termini olucrare pe care ai început-oanul trecut. În plus, de dataasta ești pregătit. Știi exactora la care toți colegii tăidorm, ai pregătită deja hîr-tia igienică, iar mașina pro-fului care te-a picat anultrecut nu mai are alarmă.

Iarna eaproape iarpaltonul deanul trecut evraiște. Ca să

nu-ți iei iarăși țeapă, decizica de data asta să încerciceva de firmă să te fereștide zilele geroase. Așa că îțipui toată bursa la bătaie,plus ce mai ai de la ai tăiși-ți cumperi Jager,Stalinskaya și Sînge deTaur în caz că ai musafiri.

Astrele ți-auauzit ru gă -mintea și audecis să teajute cu o

problemă care-ți amenințăexistența. Încărcătorul dela telefon e în troller, înghe -suit în căptușeală, lîngășosetele murdare care ți-afost prea lene să le dai laspălat. Săptămîna viitoareîți vom spune unde esteîncărcătorul de la laptop.

Săptămînaasta îțipropui să daipe la facultateși să-ți

cunoști toți profesorii. Îțiîngustezi programul și leceri colegilor tăi orarul.Chiar și așa, apuci să ajungidoar la două seminarii șiun singur curs. Lunaviitoare, poate o să facirost și de orarul pe anulăsta.

Colegii tăiîncep să-țizică că deviimai nebun pezi ce trece. Nu

îi iei în seamă, însă începisă te îngrijorezi cînd și pro-fesorii de la facultate îțirepetă asta. Totuși, stailiniștit. Cu toții mai venimdin cînd în cînd la cursuridupă o beție, încălțați cușlapi roz și pijamale cuOmul Păianjen.

To]i oamenii pelerinajelor

FĂ UN STOP-CADRU

de Adelina MEILIE| [email protected]

de Iulia CIUHU | [email protected]

Dacă cu aproximativ 10 ani în urmă ce reasă fie uitat : „Please forgive me”(1993), astăzieste ferm convins că legătura lor nu e în tîm -plă toare, iar dragostea dintre ei s-a păstratatît de puternic, încît reiese din „She knowsme” (n.r.: „Ea mă cunoaște”), noua piesăcare se lansează odată cu abumul „Track ofMy Years”. Totuși, nu știm exact despre cinevor bește, despre o fată, despre lumea înne bu -nită după el sau mai degrabă despre muzicaprin care trăiește.

În octombrie, legendarul cîntăreț care de -ține nenumărate discuri de platină, aur, pre-cum și o serie de recorduri, Bryan Adams și-a lansat primul album de studio după o pa -u ză de șase ani. Împreună cu Davin Foster șiBob Rock, Adams cuprinde în noul album ogamă largă de stiluri, influiențate de la ChuckBerry, Ray Charles și The Beatles.

Deși un pic mai scurt decît de obicei cucele 35 minute ale sale cuprinse în 11 me lo -dii, albumul reprezintă anii de glorie ai artis-tului. Bryan Adams nu reinventeză roata, cifolosește o formulă proprie care pînă acumi-a adus doar succes. Dovada: albumul estecel mai bine vîndut în aceste zile în Canada,cu aproximativ 14.000 vînzări în prima săp -tă mînă de la lansare.

Avînd ca instrumente de bază vocea pu țin

răgușită, o chitara electrică prinsă de mînă șio energie molipsitoare, interpretul a cuceritîn treaga lume. Blugi, adidași, tricou alb saucă mașă neagră este apariția scenică ce-lreprezintă, întreținută de compoziţiile simpleși abordarea muzicală directă care i-au adusartistului critici favorabile, fiind văzut ca unsimpatic, chiar neoriginal artist rock & roll.

Printre melodiile care absorb într-unmod misterios cu a lor energie se numără„Any Time At All” „I Can’t Stop Loving You”,„Kiss And Say Goodbye” sau „The Tracks OfMy Tears”. Cîntînd în credința că „Every thingI Do It for You” (n.r.:Tot ce fac, fac pentrutine), Bryan Adams rămîne în continuare ra -ri tatea muzicală care a cucerit inimile mili oa -nelor de fani din întreaga lume. Valoare cîn -tă rețului este greu de contestat, gîndindu-nedoar că această melodie s-a vîndut în 3 mil-ioane de exemplare și a fost nominalizată lapremiile Oscar din 1991 pentru cea mai bunămelodie originală. Piesa „(Everything)I Do Itfor You”, a stat șapte săptămîni pe primapozitie în clasamentele din Statele Unite, șideţine și astăzi, la 17 ani de la lansare, recor-dul pentru cea mai lungă perioadă ca numberone în Marea Britanie, cu 16 săptămâni con-secutive petrecute pe această poziție. n

de Diana GAINA | [email protected]

Viaţa se vrea a fi automată

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Nevoia demiracol” Autor: Mirel BănicăAn: 2014Editură: PoliromGen: Antropologie șietnologie, religie.

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: „Track of myYears”Artist: Bryan AdamsAn: 2014Gen: Rock

Titlu:„Autómata”Regizor:Gabe IbáñezAn: 2014Actori:AntonioBanderas,Birgitte HjortSørensen,DylanMcDermottGen: SF,Thriller

O via]\ în 11 hituri

În „Automata” roboţii au a jun s să conștientizeze ce seîntîmplă cu ei și în cercă să se salveze.

Compania Apple a lansat pe 16 octombrienoile dispozitive cu care vrea să revoluționezepia ța electronicelor de consum. Apple Pay, OSX Yosemite, iPad Air 2 și Mini 3, Apple Watch,Mac Mini și Retina iMac au fost prezentate publi -cului cu noi dotări care au propulsat standard-ele de inovație în această industrie, toate avîndde asemenea și noua versiune de ecran Retina.

Primul, Apple Pay reprezintă un sistem deplată bazat pe NFC (Near Field Commu ni ca tion),care este disponibil pentru utilizatori începîndde astăzi. Peste 500 de bănci au implementat dejanoul sistem de tranzacționare care poate fi fo lo -sit cu un Iphone 6, Iphone 6 Plus, Apple Watch,iPad Air 2 și Mini 3. Ipad-ul, dispozitivul careîncă de la lansare a stabilit anumite standardepe piața de tablete, a primit un upgrade. Este vor -ba despre iPad Air 2 și Mini 3, care au im ple -men tată tehnologia de recunoaștere a am pren -te lor, cameră de 8 megapixeli, NFC și un proce-sor mai rapid. În plus, Ipad Air 2 este cu 18% mai

subțire decît versiunea precedentă, ceea ce îl facecea mai subțire tabletă din lume, cu doar 6.1milimetri.

Apple Watch a apărut luna aceasta primaoară pe coperta revistei Vogue China, însă cea-sul va fi scos la vînzare abia la începutul anului2015, pînă atunci dezvoltatorii lucrînd la noulfor mat de aplicații pentru platforma AppleWatch. Mac Mini, computerul desktop Apple demici dimensiuni, a fost și el retușat, cu un pro -ce sor Intel Core i5 generația a 4-a, placă videoIntel HD Graphics 5000, un hard drive de 500GB,și 4GB memorie.

Cît despre noul sistem de operare specificMac-ului, X Yosemite, este deja disponibil pen-tru descărcare gratuită din Mac App Store. Tot -

odată, browserul celor de la Apple, Safari, estede 6 ori mai rapid față de versiunea precedentă,iar no utatea o reprezintă versiunea îmbunătăți -tă iWork, o suită de programe care îți permitesă treci cu ușurință fișiere sau aplicații întreMac, iPhone și iPad.

Ultimul dispozitiv, iMac, vine acum cu undisplay Retina de 5k, fiind cea mai marerezoluție din lume. Ecranul cu grosime de 5milimetri are cu 67% mai mulți pixeli decît untelevizor cu tehnologie 4K. Iar dacă facem omică diferență, observăm rapid că televizoruleste mai scump cu aproape 500 de dolari decîtnoul iMac, ceea ce înseamnă că Apple vrea sădomine această piață. Acum, rămîne de văzutdaca va reuși. n

De ce de fiecare dată în urmaunui meci de fotbal galeriile adversa -re ajung să se bată la propriu întreele? Asta e întrebarea care mă totfrămîntă de cîțiva ani. Înarmați cupetarde, cuțite, bîte de baseball,spray-uri paralizante, suporterii para se pregăti mai mult pentru luptegreco-romane decît pentru un sportnațional. Cei de pe teren aleargădupă o minge pentru cîteva mi nu -te bune, iar apoi pleacă acasă cu bu -zunarele doldora de bancnote. Înurma lor rămîn cei care le strigă pă -timaș numele, iar dacă cineva nu lesusține părerea , folosesc arma dindotare pentru a-l convinge. Înțelegsentimentul național, înțeleg și cîndoamenii vor să-și apere principiile,dar manifestările lor produc vic-time.

După cum era de așteptat, nudoar egalul dintre România și Un -ga ria a fost un dezastru pentru toți,ci și oamenii bătuți prin tribune.Sco rul a fost doar un pretext, căciunde s-a văzut în România mecifără sîngele frățesc vărsat pe sca u -ne? Galeria Dinamo Sud a atacatga leria maghiară, membrii galerieide la Steaua s-au bătut între ei, iarsu porterii Petrolul i-au atacat pecei de la securitate. Iar aceștia aurăs puns cu o monedă și mai mare.

Firma de pază BGS care a ar fi tre-buit să asigure ordinea la meciuldintre România și Ungaria a reziliatcontractul pe care îl avea cu Fe de ra -ția Română de Fotbal. Asta pentrucă unii angajați au uitat care este defapt scopul lor acolo și au începutsă dea în stînga și în dreapta cu totce le-au picat în mînă. Măcar ei sîntsingurii care nu au făcut dis cri mi -nări, nu au ținut cont că persoanalo vită e copil, femeie, român sauungur. Că doar s-a aruncat în ei cupe tarde și nu au putut lăsa situațiane finalizată. De vină, așa cum men -ționează firma citată în comunicat-ul de presă, este legea care nu le per -mite o “percheziție corporală amă -nun țită, ci doar un control sumar.”

Am putea învăța de la englezi.Celebrii călăreți cu cască au datiama între suporteri și i-au liniștit.După aceea meciurile au decursnormal, însă la noi cei care au pute -rea abuzează de ea, iar cei slabirăspund cum pot, scuipînd și maimult venin . Dar de ce să îți faci răumocnind în interior ura față deechipa adversă și galeria acesteia?Mai bine dai pe afară cu tot ce ai șite eliberezi, nu contează că liber-tatea altuia este limitată de un patde spital. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 490| 20 - 26 octombrie

Gastarbeiter înseamnă, în tra-ducere directă, un muncitor mu sa fir.În anii '60-'70, așa erau numiți tur cii,iugoslavii, italienii, grecii, irlande ziisau marocanii care se avântau la lo - curi de muncă pe perioade scurte detimp în Republica Federală Ger ma nă.

În 2014, în Republica Moldova,gas tarbeiterii sînt moldovenii caremuncesc în Federația Rusă. Bărbațiti neri sau mai în vîrstă, cu chelii, ri -duri, mîini uscate, voci serioase, ara -re ori șăgalnice, cu femei sau familiiacasă și portofelele ticsite doar cuspe ranțe. Vreo 300 de mii, es ti mea zăautoritățile.

Cînd a intrat pe scena politicădin Moldova, Renato Usatîi, un mi -lio nar moldovean stabilit la Mos co -va, s-a autoîntitulat gasterbeiter.Adică, un muncitor onest ca toți ceicare construiesc, șlefuiesc, sapă șicurăță pînă li se rup degetele sauvînd la tarabe rușilor pînă le în ghea -ță mucii în nas ca să trimită 200 dedolari acasă, într-un sat amărît scu-fundat între dealuri. Renato Usatîia prins rapid șme cheria. S-a între-bat de unde să cîștige electorat șicum să-și facă o intrare cît maipompoasă pe arenă, așa că și-agăsit pe loc un trib la care să adere –toți gastarbeiterii vor simți că uite, îireprezintă și pe ei cineva, s-a gîn-dit Usatîi - și artiștii cu cele maimari onorarii din Rusia ca să learate moldovenilor că îi pasă. Înlim ba rusă, pe lista unui partid abiaînființat care se cheamă Patria.

Iar dacă cineva îl întreabă deunde are toți banii ăștia, el fiind unmoldovean tî năr care vrea să a jun -gă în Parlamentul Republicii

Moldova „să facăordine”, cum promite,

spune simplu că a mun cit. Amuncit atît de mult și de bine, încîta reușit să înființeze o compa nieprin Siberia cu o cifră de afaceri de25 de milioane de euro, să-șiconstruiască vilă în buricul Mos co -vei și să cum pere acțiuni în valoarede vreo cinci milioane de dolari. Ce-afăcut? Nu știe nimeni. Ceilalți mol -do veni, ne căjiți și mai nou alungațidin Rusia, au avut probabil, vorbaunui aspirant la funcția de pre șe din -te de aici, ghinion. Poposit directdin Rusia, implicat în scheme u ria șede spălare de bani, prins în gru puride bancheri escroci căutați de In ter -pol, cu încercări eșuate de a-și în ființaformațiunea politică „Partidul luiRe nato Usatîi”, tînărul milionarmol dovean vine să ne spună că „pu -terea e în adevăr”. În adevărul nos-tru trist pe care, stați liniștiți, îl valumina Usatîi. n

DE LA CENTRU

Gastarbeiter-ulmoldovean

Lina VDOVÎISenior Editor

„Opinia Studenţească”

15

Te enerveazăcolegii decameră carepar că tetrezesc

intenționat în fiecaredimineață cînd pleacă sprecursuri. Ca să te răzbuni îțicumperi o pungă de pop-corn, le umblii prin lucruriși le amesteci între ele.Cînd colegii tăi ajung acasăîncepe spectacolul. Nuuita, divide și cucerește!

Toată lumeaface miștode tine căiei ziaruldoar ca să

te uiți la poze și să citeștihoroscopul. Ca să le arățitu lor, săptămîna asta teuiți peste fiecare pagină casă fii pregătit în caz că teîntreabă cineva ceva. Dacămerge bine, săptămînaviitoare treci și de titlurilede la articole.

Vremeafrumoasă deafară te de -ter mină săp -tămîna asta

să fii o persoană mai bună.Așa că începînd de lunilași spray-ul paralizantacasă, nu-ți mai im parțicovrigii scăpați pe jos cucolegii și spui mul țu mescvînzătoarei de la bilete.Totuși, săptămîna viitoarese strică iar vremea.

Săptămînaasta o să ai osurpriză lafacultate careo să te facă

fericită. Prinzi încredere întine și te pui cu un loc maiîn față în sala de curs. Cineștie, săptămîna viitoarepoate că profesorul o să-țimemoreze și prenumele.Însă orice ai face, dacă teîntreabă de unde ești, sănu spui că din Vaslui!

Descoperibulversatmiercuri căintri în pose -sia unei moș -

teniri de familie. Nu te aș -teptai la așa ceva și petrecitoată săptămîna căci repre -zin tă o parte a istoriei tale.Alzeheimer-ul pe care l-aavut stră-bunicul tău aajuns în sfîrșit și la tine.Apropo, unde-ți lăsaseșicheia de la cămin?

Săptămînaasta decizică e mo -mentul sădevii mai

sociabil și să cunoști maimultă lume. De aceeamergi la un meci de fotbal.La finalul experienței ieșiun alt om, cu o altăperspectivă asupra vieții.Poate că săptămînaviitoare o să nimereștigaleria potrivită.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Egal pe iarbăși sînge în tribune

În ultima perioadă posturile deteleviziune au început să se întrea -că în scandaluri. În urma difuzăriiunui material cu o presupusă boalăa lui Traian Băsescu, postul de te le -viziune România TV a fost sesizatde către Consiliul Național al Au -dio vizualului (CNA), care a precizatcă informațiile difuzate încalcă Co -dul de reglementare a conținutuluiaudiovizual. Titluri precum „Ime -diat: Noi imagini-șoc cu boala luiBă sescu”, „Băsescu, semnele boliiPar kinson”, „Cauza tulburărilor luiBăsescu”, „Cum e ascunsă boala luiBăsescu”, au fost doar cîteva din-tre cele prezentate miercuri searape bur tiera postului TV. În urmace re rii de analizare a emisiunii laDNA care a fost cerută de cătreActive Watch, postul a fost sanc țio -nat cu o somație publică pentruacu za ți i le aduse la adresa pre șe -din telui. Și cum o problemă nuvine niciodată singură, canalul amai primit o a men dă de 40.000 leiîn urma di fu ză rii „Emisiunea OTVlive” prin care candidatul la pre zi -den țiale Dan Diaconescu aduceaacuzații la adresa concurenței.

Dar se pare că România TV nueste singurul post de televiziunecare face atac la persoană. În urmăcu cîțiva ani, Antena 3 atrăgea aten -

ția asupra petelor „suspecte” de pecapul lui Băsescu, iar publicațiileonline începuseră să scrie despre opre supusă boală a președintelui lamomentul respectiv. Ca urmare atra tativelor purtate de presă, Bă -ses cu a ripostat afirmînd la aceavreme că e „mai sănătos decît toțipa tronii jurnaliștilor”. Astăzi însă,chiu lul președintelui de pe scenapolitică a ridicat un semn și maimare de întrebare. După ce proble-ma a fost abordată din ne nu mă ra -te puncte de vedere, președintele afăcut public raportul medical pen-tru a dovedi că presupusele diagnos -tice nu sînt adevărate.

Astfel de cazuri sînt pre zen tatepe posturile de televiziune pentrua distrage atenția publicului de laadevăratul sens al mesajului. Fap -tul că unele posturi de televiziuneîncearca să pună în umbră o partedintre membrii Parla men telor nureprezintă o formă de cen tă de apromova imaginea unui can didatla prezidențiale. Putea fi orice altpo litician în locul lui Traian Bă ses -cu, însă în ultimul timp televiziu-nile înțeleg prin dezbatere po liticădoar o campanie de de făi ma re apoliticienilor aflați în tabăra o pusă,ori care nu convin patronului. n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Pete pe scalpulteleviziunilor

de Roxana GĂINĂ|[email protected]

Apple Watch, unul dintre cele mai așteptate dispozitive.

PRIMUL RĂCNET Tava cu bun\t\]i Apple

de Ana-Maria BUCUR|[email protected]

de Simona POPA|[email protected]


ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Nu se știe unde sînt mai mulți oa-meni, în fața scenei sau în spatele ei.Așe zați pe iarba care înconjoară Pa la -tul, pe bănci, pe borduri sau în foi șoa -rele din curtea Palasului, oamenii mă -nîncă fast-food și beau bere la PET.Aco lo, vibrațiile basului dat la ma ximnu se simt, iar „Zig zaga, luga za ga”cu influențe folclorice nu se aude. Sepoate discuta decent, cu vorbe șop ti -te, nu țipate. Cei care stau acolo pre -feră muzica de club care se aude însur dină de la o boxă conectată la te le -fonul mobil al unui băiat, decît me lo -diile cîntate la orice radio. Un cuplucare s-a instalat cu tot cu aparaturafoto pe iarba umedă, vînează cadrepentru pozele cu artificii.

În fața scenei, publicul afirmă căeste gata de distracție, dar brațele și pi -cioarele sînt cuprinse de moleșeală.

Nimeni nu cîntă și nu dă artistei de în -țeles că i-ar cunoaște repertoriul. Unmoș îmbrăcat la costum și cu o șap căpe cap o privește insistent pe fata ca -re cîntă, Diana Vartolomei. Cînd par -ticipanta de la X Factor ajunge spresfîr șitul piesei „Je t'aime”, o femeietre cu tă de 40 de ani îi șoptește bărb a -tului de care este însoțită „Hai să mer -gem!”. Însă tot ea se oprește atuncicînd Dia na începe să interpretezemelodia lui Pink „Try”. Își dă joshaina groasă și se pune pe dansat.

Ieșenii nu vor să trăiascăîntr-o capitală europeană

Scena este străbătută dintr-un ca -păt în altul cu pași mari de cătreWhat’s UP în timp ce cîntă „Ca lameteo”. Publicul fredonează atît

par tea lui, cît și strofele interpretatede Andra, care nu este prezentă. At-mosfera devine mai relaxată și oa-menii sînt dispuși să ridice mîinileatunci cînd li se cere, iar cînd MariusMoga urcă pe scenă și își recită ver-surile este susținut de tineri care stri -gă „Pe banii mei, pe barba mea”. Vă -zînd că publicul deja s-a încălzit și în -cepe să cînte mai cu însuflețire, pre -zen tatorul Vlad Baba îi întreabă pe ceidin fața scenei dacă Iașul merită să de -vină capitală europeană în 2021, aș -tep tîndu-se la urale și gălăgie. Însăpub licul se uită la cer și evită să răs -pun dă la provocare.

Însă cînd Smiley începe piesa„Aca să”, luminile de la ecranele te le -foanelor țîșnesc în întunericul nop țiiși lasă dîre de lumină care îi fac pe ceidin public să-și poarte gîndul pînă aca -să. Dar vraja se rupe imediat ce ungrup de oameni se decid să își mute

lo cul pentru că nu văd bine scena saupentru că mai vor o bere rece. Cei ca -re stau să vadă spectacolul sînt îm pin -și cînd în stînga, cînd în dreapta, lo -viți și călcați pe picioare fără să pri -meas că măcar un „Scuze!” înapoi.

Magicianul Antonio vine să facătru curi cu cărți, eșarfe și porumbeipînă cînd Loredana va fi gata să in trepe scenă. Supărarea oamenilor tre ce,cei care înjurau din cauza circulației delîngă ei sînt acum prinși într-o horă,iar pașii le sînt dictați de urletele trom -petei și de glasul blînd al viorii, mînu -ite cu măiestrie de formația Agu ri -da care o însoțește pe Loredana. Miș -cările lascive pe melodiile artisteicu influențe folclorice, tigănești saurock obligă publicul să danseze pî năla epuizare. Rochii de prințesă saufo ta din costumul popular com bi na tăcu un cojoc negru înfrumusețat cu

trandafiri roșii brodați completeazăspectacolul făcut de Loredana. „Șipentru că sînt și eu moldoveancă nupot să plec fără să cîntăm, Trandafirde la Moldova”, zice artista și se audeun alt val de voci care își unesc put-erea pen tru a-și arăta plăcerea.

Artiștii vin și pleacă, iar timpultre ce. „Dar unde este Tudor Chi ri lă?Cînd va urca pe scenă?” La aces te în -trebări nu au primit răspuns cele do -uă domnișoare machiate strident, maidegrabă pentru a merge în club. Ru -jul roșu și rochițele negre elegante letrădează intenția de a face poze cu so -listul trupei Vama. Nerăbdarea se ci -tește pe fețele celor două, dar pînă lasfîrșitul spectacolului află că TudorChirilă nu va veni să concerteze înIași în această seară. Măcar i-au au zitvocea din melodia „Epilog”, în tim-pul artificiilor. n

Praful așternut pe cărțile care dorm pe rafturile dinLon don pub a fost ridicat de sunete de tobe și chitară. În -să oamenii nu s-au lăsat așa de ușor mișcați. De aceea, tru -pa Cross Medio i-a îndemnat să părăsească cu încre de -re scaunele și să cînte alături de ei cele mai cunoscute co -ver-uri. Printre lumini obscure și pahare pline, seara de17 octombrie a fost un cocktail de hit-uri romantice și ener -gice.

Un tînăr brunet, cu barbă și sacou negru trage aproa -pe găleata cu gheață în care transpiră o sticlă de alcool.Col țul gurii devenit suport pentru țigara aprinsă, îi la sămîinile libere pentru a putea trage dopul și a turna bău -tura aurită în pahare. Abia cînd îl vedem urcînd pe sce -nă aflăm că e solistul trupei. „În seara asta se bea”,spune posesorul microfonului, „dar tu nu ai voie” și în -dreaptă mîna spre basist. Acesta ridică instictiv degetuldin mijloc spre colegul său și zîmbește ștrengărește.

Vocalistul dă tonul și instrumentele încep să aco pe -re muzica înregistrată care se aude în difuzoare. Îm bră -cat cu un sacou albastru și cu un picior pe boxa din fa țalui, arată ca un comandant ce-și îndeamnă armata la răz -boi. Însă cu look-ul impozant și serios și-a făcut doar in -trarea, căci după prima melodie își aruncă sacoul pe o ca -napea. Toți cei cinci membri ai trupei poartă doar alb șinegru, singura pată de culoare fiind cureaua roșie a vo -calistului. Curea ale cărei lanțuri spînzurate în parteadreaptă a pantalonilor țin ritmul melodiei „I want to

break free”. Și totuși melodia pare a i se potrivi cel maibine toboșarului, căci este izolat în spatele vocalistului deun perete de sticlă, ca într-un turn de fildeș.

Trupa din oglindăDacă pînă acum lumea stătea pe scaune, după cî te -

va acorduri se adună în fața scenei. Cîțiva tineri care sîntmai leneși speră că vor vedea stînd relaxați la masă, dardouă fete le blochează drumul privirii pînă la scenă.Unul dintre ei, cu cămașă albastră și ochelari, se întoar cecu spatele la trupă și o privește în oglinda din spatele lui.Pare mulțumit de unghiul de abordare găsit și le face semnfetelor că nu îl mai încurcă. Dar nu rezistă mult și se ală -tură grupului de lîngă scenă. O blondă cu un machiajstri dent tip vampă țopăie și „bis” după orice melodie.Bă ieții se mobiliează și reproduc cît mai fidel melodiace lor de la Reamonn, „Supergirl”. Se pare că fiecare areîn viața sa cîte o super fată, căci toți din public cîntă, iarcei care nu știu versurile se leagănă pe acorduri.

În contrast cu imaginea din spatele trupei ce înfă -ți șează o balerină în negru care dansează sub lumina lu -nii, basistul, rămas într-un maieu, își ridică energic chita -ra în față ca și cum vibrațiile corzilor trezesc palmelepublicului în aplauze. Luminile se schimbă de la roșu,la albastru și galben și se răsfrîng peste șervețele albearuncate pe post de confetti. n

Concertul care a avut loc miercuri, 15octombrie de la ora 19.00, cu ocaziaSărbătorilor Iașului, a fost luminat

de făclii, iar norii încărcaţi de ploaie aufost acoperiţi de praful lăsat în urmaexploziilor artificiilor. Pe scenă, artiștii dela DeMoga Music, Smiley, Loredana șiformaţia Agurida au animat sute deoameni și s-au convins că adolescenteledin Iași le urmăresc activitatea și lefredonează versurile. Esplanada PalatuluiCulturii a fost pentru o noapte gazda uneipetreceri la care s-au cîntat cele maiascultate melodii pop din 2014.

De pe scenă publicul părea mai energic.

de Adelina MEILIE | [email protected]

de Ana Maria BUCUR | [email protected]

Agenția de publicitate din Mos -cova „Sarafan Advertising Agen cy”a intrat în vizorul poliției și al preseiinternaționale din cauza unei rec la mecare a provocat mai mult de 500 deaccidente rutiere. Posterele uriașe cuimaginea a doi sîni de femeie dez go -liți și cu inscripția „Ei atrag! ” au fostplasate pe 30 camioane care circulauprin capitala Rusiei.

Mașinile cu publicitatea provoca -toare lăsau în urmă doar haos, pentrucă șoferii sustrași de la trafic din cau -za imaginii se ciocneau unul în al tuldin neatenție. În total au fost înregis -trate 517 accidente, relatează publi ca -ția Daily Mail. Acum apare întreba rea:cum pot o pereche de sîni să distragăatenția șoferilor atât de tare, încît săcreeze accidente? E bine să admiri fru -musețea feminină, doar că totul pa recă s-a transformat într-un de zas tru.Asta pentru că șoferii impresionați auuitat ce înseamnă frînă și au accele -rat pentru a ajunge din urmă ca mio -nul cu posterul excentric sau au ră maso perioadă cu gura căscată pe loc și aufost tamponați. Reclama și-a îndep li -nit dorința de a provoca și de a stîr niinteres, doar că efectul e unul neaș tep -tat chiar și pentru agenția publi ci ta -ră, care nu s-a așteptat la un astfel derezultat.

Acest truc publicitar a avut con se -cințe negative atît pentru creatoriiei, cît și pentru șoferii care și-au ava -

riat mașinile. Patrulele de poliție auoprit toate camioanele cu imaginea șiinscripția neobișnuite și le-au re ți nutpînă posterele au fost scoase. Șo fe riifurioși au depus plîngeri la poliție,prin care au cerut agenției să li seplătească despăgubiri.

Reprezentanții acesteia au men -țio nat că vor compensa totul în ca zulîn care asigurarea auto nu acoperă re -parația, iar campania de promovare afost realizată pentru a atrage aten țiaasupra unui nou tip de reclamă ur ba -nă, și nu pentru a provoca nemul țu -miri, mai ales accidente. Agenția adevenit și mai populară datorită gă lă -giei în jurul sînilor „criminali” și asloganului. Chiar dacă situația crea -tă este una amuzantă, șoferii autotu - rismelor avariate nu zîmbesc deloc.Dacă se va continua cu campanii deacest gen, omenirea nu mai trebuie săîși facă griji că nu are arme pentru răz -boaie. Avem sîni. Uitați de bombeato mice! n

Sîni pe post debombe

PUNCTUL PE VIP

de Laura JITARIUC|[email protected]

16Trompetele care au trezit spiritele ţigănești din IașiHiturile din timpul verii au răsunat pînă tîrziu în noapte.

Lupt\tor la microfon

Camioanele colindau totorașul.

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

ACORDURI PE POST DE ARME

REDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTORI-ȘEFI ADJUNCŢI: Iulia CIUHU, Ioan STOLERUȘEF DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Mădălina OLARIUREDACTORI: Ana-Maria BUCUR, Dan CONDREA, Adelina MEILIE, Doina SÎRBUCOLABORATORI: Liza CÎRJĂ, Simona POPAPUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE

Date post:	05-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	opinia-studenteasca
View:	240 times
Download:	0 times

Nr. 490

Documents