Revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine studențească
16
Profesioni[tii din S\n\tate ie[eni ies din nou în strad\ s\-[i cear\ drepturile Cei 10.000 de medici, rezidenţi și studenţi care au participat la marș au ieșit în stradă împinși de demnitate. | PAGINA 3 „ Zgomotul de la „Marșul tăcerii” Nu ne putem decide dacă școala românească îi formează pe puii de oameni ca să îi alunge mai pe urmă ori dacă valorile din fașa roș-galben-albastră sînt niște accidente frumoase ale sorții. Sau dacă parcursul oricărui mic geniu de origine română trebuie musai să sară hotarul ca să devină un destin relevant. Nu prea avem exemple de minți luminate care să se fi format exclusiv în România. Care să nu fi spart, prin și printre epoci istorice, coaja asta parcă blestemată să fie mereu năclăită, unsă de derizoriu și îndoială. Din perioada ante-belică încoace, toți oamenii care au schimbat România la față, ori au fost străini, ori s- au format la diverse universități din afară. Comunismul este cel mai blamat pentru izolarea academică a României și pentru rămînerea în urmă din punct de vedere calitativ a învățămîntului nostru. Apoi vinovată este tranziția cu toate aproxi- mațiile și experimentele ei nereușite. Pe de o parte avem olimpici pe la matematică, informatică, fizică, pe de altă parte, aceste specializări se usucă și cad pe la universități. Fiindcă, actualmente, la noi, o facultate se face pentru patalama și în virtutatea unor mituri despre ce se caută pe piața muncii. E ieftină și proastă. Majoritatea studenților ajung încă de la jumătatea anului întîi la concluzia că nu folosește nimănui la nimic, dar se trece ușor. Deci se continuă în sictir și lehamite. Doar și angajatorii iau în rîs natura și cali- tatea studiilor universitare. Studenții cu potențial se sufocă în masa amorfă și inertă a plătitorilor de taxe. Se pierd pe parcurs, îi vezi măcinați de frustrări, într- o revoltă neputincioasă față de ei înșiși și față de sistem. Majoritatea își blestemă zilele că nu au făcut tot ce le-a stat în putință să plece să studieze în afară. Atunci poate ar fi avut o șansă să concureze pe niște piețe ale muncii în care nu atuul obrăzniciei contează, ci ceea ce-ți poate născoci relevant mintea. Conform unui raport al Eurostat, peste 83% dintre românii care studiază în afară au un loc de muncă asigurat. Mai bine de jumătate dintre decarii de la BAC din 2013 au declarat că vor pleca să studieze în afară. Și au plecat. Admiterea la universitățile din afară nu e facilă cînd vrei să obții bursă care să acopere taxele de studiu ce pornesc de pe la 1.000 de euro și se duc înspre 9.000 de euro. Nici în statele nordice unde studiile sînt gra- tuite nu e ușor, fiindcă acolo costurile vieții sînt exorbitante. Apoi, nu îi așteaptă nimeni dincolo cu un covor roșu. Pe cînd cei plecați trag cu dinții și cu sufletul de oportunitatea săpată cu greu și trec cu stoicism peste discriminări și dificultăți, cei de aici huzuresc prin cluburi și se plîng de cîte o amărîtă de temă sau vreun slăbănog de examen. Ca să ajung și la subiect, au început admiterile la universitățile din Europa și din întreaga lume. Unele sesiuni țin pînă în februarie-martie. Altele au deadline-ul pentru aplicații la sfîrșitul lui noiembrie. Unele impun sistemul loteriei, altele disecă aplicațiile la sîngele calității. E vremea ca cei mai puternici să se rupă de ceea ce iubesc mai tare ca să poată pretinde că ei au învățat că lucrurile pot merge și altfel. Și apoi să înceapă lupta cu morile de vînt. Aici. n PASTILA DE DUPĂ Cine se ascunde în spatele ușilor virtuale l trăim într-o lume în care, cu cît ne deschidem mai mult, cu atît renunțăm din ce în ce mai mult la intimitate | PAGINA 6 DE PE SCENA IAȘULUI Tatăl și fiul învaţă pentru a doua oară să vorbească l la premiera filmului „Cîinele japonez” a fost prezent și actorul Victor Rebengiuc | PAGINA 12 HONORIS FĂRĂ CAUSA /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected]1001 DE CHIPURI Bucuria celor care cuceresc pere]ii LUMEA PE JAR EDITORIAL Bobocilor, nu vă uscaţi în România! Una cîte una, pietrele din sala de cățarat te maci- nă. Dar cei care practică acest sport de asta îl ca- ută. Provocarea de a fi singur, fără o plasă de si- guranță. Provocarea de a ști că toată viața lor de- pinde de leagănul unei funii și de cîțiva țăruși de fier, bătuți în peretele neprimitor. | PAGINA 7 Cercetarea din cele cinci universităţi ieșene, sub același acoperiș l prin InterUniversitas se urmărește, pe lîngă crearea unui consorțiu, atragerea investitorilor în mediul academic | PAGINA 5 BitTorrent va fi dat jos doar cînd va ap\rea altceva mai bun Profesorul a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa, conferit de Universitatea „Cuza”. Laura PĂULEŢ director [email protected]« « l Anul XLII l 4 -10 noiembrie 2013 l IAȘI l Nr. 466 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea Grupurile care resping liderii sînt prea slabe ca s\ schimbe ceva Interviu cu Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Î n 1972 i s-a acordat premiul Nobel pentru Economie. Acum, are 92 de ani, iar viața sa a însemnat dezvoltarea unui întreg domeniu de cunoaștere. Cel pe care l-a „ctitorit” el. Nu știu dacă întrebarea mea îi va aminti de George Eastman. Fondadorul companiei Kodak fusese scurt și la obiect cînd, la 77 de ani, și-a încheiat socotelele cu lumea asta: „Prietenilor mei, mi-am terminat treaba. De ce s-aștept?” Aș vrea ca Arrow să-mi răspundă cu banalitatea că mai are o mulțime de lucruri de priceput. În schimb, îmi dă de înțeles că spectacolul la care ar vrea să participe, nu-l va da el, ci viitorul. El și-a adus deja, contribuția. | citiți întreg interviul în PAGINILE 8-9 l 6% din lățimea de bandă mondială este ocupa- tă de file sharing, iar BitTorrent este folosit pentru mai bine de jumătate | PAGINA 4
Transcript
Profesioni[tii din S\n\tate ie[eni iesdin nou în strad\ s\-[i cear\ drepturile
Cei 10.000 de medici, rezidenţi și studenţi care au participat la marș au ieșit
în stradă împinși de dem nitate. | PAGINA 3
„Zgomotul de la „Marșul tăcerii”
Nu ne putem decide dacă școalaromânească îi formează pe puii deoameni ca să îi alunge mai pe urmă oridacă valorile din fașa roș-galben-albastrăsînt niște accidente frumoase ale sorții.Sau dacă parcursul oricărui mic geniu deorigine română trebuie musai să sarăhotarul ca să devină un destin relevant.Nu prea avem exemple de minți luminatecare să se fi format exclusiv în România.Care să nu fi spart, prin și printre epociistorice, coaja asta parcă blestemată să fiemereu năclăită, unsă de derizoriu șiîndoială. Din perioada ante-belicăîncoace, toți oamenii care au schimbatRomânia la față, ori au fost străini, ori s-au format la diverse universități din afară.Comu nis mul este cel mai blamat pentruizolarea academică a României și pentrurămîne rea în urmă din punct de vederecalitativ a învă ță mîn tului nostru. Apoivinovată este tranziția cu toate apro xi -mațiile și experimentele ei nereușite.
Pe de o parte avem olimpici pe lamatematică, informatică, fizică, pe de altăparte, aceste specializări se usucă și cadpe la universități. Fiindcă, actualmente, lanoi, o facultate se face pentru patalama șiîn virtutatea unor mituri despre ce secaută pe piața muncii. E ieftină și proastă.Majoritatea studenților ajung încă de lajumătatea anului întîi la concluzia că nufolosește nimănui la nimic, dar se treceușor. Deci se continuă în sictir și lehamite.Doar și angajatorii iau în rîs natura și cali-tatea studiilor uni ver sitare. Studenții cupotențial se sufocă în masa amorfă șiinertă a plătitorilor de taxe. Se pierd peparcurs, îi vezi măcinați de frustrări, într-o revoltă neputincioasă față de ei înșiși șifață de sistem. Majoritatea își blestemăzilele că nu au făcut tot ce le-a stat înputință să plece să studieze în afară.Atunci poate ar fi avut o șansă săconcureze pe niște piețe ale muncii încare nu atuul obrăzniciei contează, ci ceeace-ți poate născoci relevant mintea.
Conform unui raport al Eurostat,peste 83% dintre românii care studiază în
afară au un loc de muncă asigurat. Maibine de jumătate dintre decarii de la BACdin 2013 au declarat că vor pleca săstudieze în afară. Și au plecat. Admitereala universitățile din afară nu e facilă cîndvrei să obții bursă care să acopere taxelede studiu ce pornesc de pe la 1.000 deeuro și se duc înspre 9.000 de euro. Niciîn statele nordice unde studiile sînt gra -tuite nu e ușor, fiindcă acolo costurilevieții sînt exorbitante. Apoi, nu îi așteap tănimeni dincolo cu un covor roșu. Pe cîndcei plecați trag cu dinții și cu sufletul deoportunitatea săpată cu greu și trec custoicism peste discriminări și dificultăți,cei de aici huzuresc prin cluburi și seplîng de cîte o amărîtă de temă sau vreunslăbănog de examen.
Ca să ajung și la subiect, au începutadmiterile la universitățile din Europa șidin întreaga lume. Unele sesiuni țin pînăîn februarie-martie. Altele au deadline-ulpentru aplicații la sfîrșitul lui noiembrie.Unele impun sistemul loteriei, alteledisecă aplicațiile la sîngele calității. Evremea ca cei mai puternici să se rupă deceea ce iubesc mai tare ca să poatăpretinde că ei au învățat că lucrurile potmerge și altfel. Și apoi să înceapă lupta cumorile de vînt. Aici. n
PASTILA DE DUPĂ
Cine se ascunde înspatele ușilor virtualel trăim într-o lume în care, cu cît nedes chidem mai mult, cu atît renunțămdin ce în ce mai mult la intimitate |PAGINA 6
DE PE SCENA IAȘULUI
Tatăl și fiul învaţăpentru a doua oară săvorbeascăl la premiera filmului „Cîinele japonez”a fost prezent și actorul VictorRebengiuc | PAGINA 12
Una cîte una, pietrele din sala de cățarat te ma ci -nă. Dar cei care practică acest sport de asta îl ca -ută. Provocarea de a fi singur, fără o plasă de si -guranță. Provocarea de a ști că toată viața lor de -pinde de leagănul unei funii și de cîțiva ță ru și defier, bătuți în peretele neprimitor. | PAGINA 7
Cercetarea din celecinci universităţi ieșene,sub același acoperișl prin InterUniversitas se urmărește, pelîngă crearea unui consorțiu, atra ge reainvestitorilor în mediul academic |PAGINA 5
BitTorrent va fi dat josdoar cînd va ap\reaaltceva mai bun
Profesorul a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa,conferit de Universitatea „Cuza”.
l Anul XLII l 4 -10 noiembrie 2013 l IAȘI l Nr. 466 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea
Grupurile care resping liderii sîntprea slabe ca s\ schimbe cevaInterviu cu Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru Economie.
În 1972 i s-a acordat premiul Nobel pentru Economie. Acum, are 92 de ani, iar viața sa a însemnat dezvoltarea unui întreg domeniu decunoaștere. Cel pe care l-a „ctitorit” el. Nu știu dacă întrebarea mea îi va aminti de George Eastman. Fondadorul companiei Kodak fusesescurt și la obiect cînd, la 77 de ani, și-a încheiat socotelele cu lumea asta: „Prietenilor mei, mi-am terminat treaba. De ce s-aștept?” Aș vrea ca
Arrow să-mi răspundă cu banalitatea că mai are o mulțime de lucruri de priceput. În schimb, îmi dă de înțeles că spectacolul la care ar vrea săparticipe, nu-l va da el, ci viitorul. El și-a adus deja, contribuția. | citiți întreg interviul în PAGINILE 8-9
l 6% din lățimea de bandă mondială este ocu pa -tă de file sharing, iar BitTorrent este folosit pentrumai bine de jumătate | PAGINA 4
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Profesorul Kenneth Arrow, DoctorHonoris Causa al Universit\]ii „Cuza”
Studen]ii cer în strad\ 6%din PIB pentru educa]ie
Universitatea „Alexandru IoanCuza” (UAIC) a conferit marți, 29octombrie, titlul de Doctor HonorisCausa profesorului Kenneth A -rrow, laureat al Premiului Nobelpentru Științe Economice. Cere -monia de decernare a distincției aavut loc în Aula Magna „Mihai E -minescu” a UAIC, începînd cu ora12.00. În deschiderea eveni men -tului, prof. univ. dr. Vasile Ișan, rec-torul UAIC a citit Laudatio. Acestaa dorit să sublinieze și importanțavizitei lui Kenneth Arrow, „fiindcăde mult timp universitatea noastrănu a fost mai onorată să organizezeun eveniment în cinstea unui in vi -tat, a unui mare savant al ști ințelorso ciale din perioada postbelică. În1972 cînd a primit premiul Nobelîn Economie, avea doar 51 de ani,fiind la acea vreme cel mai tînărdeținător.”
Înmînarea titlului de Doctor Ho -noris Causa a fost urmată de oprelegere a profesorului emeritKenneth Arrow, în care au fost pre -zentate teoriile sale de funcționareale sistemului economic, impor -tanța investițiilor sau a informației.„Există multe incertitudini, în ceeace privește prețurile care pot săapară pe piață sau care pot dereglamersul normal al lucrurilor. Estegreu să facem previziuni pentru cănu putem ști ce nevoi vor aveaoamenii peste zece ani”, a men -ționat profesorul Kenneth Arrow.Acesta a dorit de asemenea să pre -zinte mulțumirile pentru acordareadistincției primite, subliniind fap -tul că este onorat să se afle la Iași,de unde provine mama sa.
Din comisia de elaborare a La -udatio au făcut parte prof. univ. dr.Viorel Barbu și prof. univ dr. Radu
Miron, membri ai Academiei Ro -mâne, prof. univ. dr. Dumitru O -prea și prof. univ. dr. GheorghePopa, foști rectori ai UAIC, prof.univ. dr. Sorin Istrail de la BrownUniversity și prof. univ. dr. VasileIșan, rectorul UAIC. De asemenea,au mai contribuit și prof. univ. dr.Dinu Airinei, decanul Facultății deEconomie și Administrare a Afa ce -rilor, prof. univ. dr. Henri Luchian,prorector UAIC, prof. univ. dr. IonPohoață, directorul Departa men tu -lui de Economie și Relații Inter na -ționale și prof. univ. dr. Ovidiu Câr -jă, directorul Consiliului Stu diilorUniversitare de Doctorat. Ce re -monia a fost încheiată cu pre le -gerea „Receptarea Teoremei A rrowde imposibilitate în mediul aca -demic din România”, susținută deacademicianul Solomon Marcus. n
Ligile și asociațiile afiliate Ali -an ței Naționale a Organi za ți ilor Stu -dențești din România (ANOSR)vor organiza o serie de proteste șimitinguri în mai multe centre uni -versitare și orașe din țară, înce -pînd cu 6 noiembrie. Prin acestema nifestări se cere creșterea finan -ță rii sistemului de învăță mînt ro -mâ nesc pînă la 6% din Pro dusulIntern Brut, așa cum este spe cificatîn Articolul 8 din Legea Naționalăa Educației nr. 1/2011. În Iași, or -ga nizațiile studențești și-au expri-mat sprijinul prin inter me diul re -țe lelor de socializare, iar Socie ta -tea Studenților Farmaciști din Iași(SSFI) „susține această acțiune, cuo grevă japoneză pe 6 noiembrie,în care vom purta doar banderole,iar pe 13 ne vom ală tura colegilornoștri într-un pro test în stradă”, a
declarat Flavia Bur lec, președinteSSFI.
La București, Federația Sindi -ca telor Libere din Învățămînt(FSLI) a anunțat că va organiza unmiting în fața Guvernului tot pe 6noiembrie, aștepînd să li se alătureîn jur de 10.000 de persoane pen -tru această manifestare. „Nu estevina noastră că reprezentații mi -nisterului nu au putut din ia nua -rie pînă acum să ne cheme la dis -cu ții, iar în urma feedback-uluipri mit nu ne vom opri acțiunile depro test. Pe 13 noiembrie vom or -ga ni za proteste studențești în toa -tă țara”, a precizat Dragoș Mihai,pre ședinte ANOSR.
ANOSR a lansat o petiție onlineadresată Guvernului, care a adu -nat pînă acum aproximativ 2500de semnături din toată țara. n
,„Liga Studenților”(L.S) de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“(UAIC) din Iași a depus la Registratura UAIC o cerere prin care solicităanularea alegerilor pentru reprezentanții studenților din cămineleuniversității si reorganizarea campaniei de alegeri miercuri, 30octombrie.
Motivele acestui demers, conform organizatorilor, sînt reprezentatede faptul că anunțurile de promovare a alegerilor au fost afișate în că -mine fără nici o ștampilă din partea Direcției pentru Probleme Social-Studențești, în perioade diferite și redactate diferit, fără antetul uni -versității sau aprobare de afișaj, produse independent de studenții se -natori. Aceste afișe au fost puse în cămine sub termenul de cinci zile mi -nime necesare realizării oricărui anunț legal. În căminul C8 anunțul afost făcut marți, 29 octombrie, iar alegerile au avut loc a doua zi. Maimult, aceștia au acuzat modalitatea depunerii candidaturilor, care seface direct pe adresele de e-mail personale ale studenților senatori, fărăa avea valoare juridică. „Alegerile anunţate cu o zi înainte sau organi -za te «pe ascuns», în totală dezinformare, reprezintă o practică totalitarăspecifică regimului comunist din România anilor ’50.” a declaratSilvian-Emanuel Man, preşedintele LS IAŞI.
Alegerile pentru reprezentanții din Consiliul Studențesc, în Senat șiîn cămine, au loc la începutul fiecărui an universitar, în perioadaoctombrie - noiembrie. n
Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, distins la Iași.
OFF THE RECORD
Profesorul a ținut o prelegere despre funcționarea sistemului economic.
Din Iași participă Societatea Studenților Farmaciști.
Membrii ligii vor și reorganizarea campaniei de alegeri.
Reportajul polonez, rescris la Iași Jurnalista poloneză Lidia Ostalowska a venit la Iași
pentru a participa la o dezbatere despre reportajul literar.Întîlnirea cu aceasta a avut loc miercuri, 30 octombrie, dela ora 14.00, la Institutul Francez din Iași la care au fostprezenți studenți la jurnalism precum și tineri interesați.
Discuția, la care a participat și Oana Lazăr, jurnalist laTVR Iași, a fost moderată de către prof. univ. dr. DanielCondurache, cadru didactic la Departamentul de Româ -nistică, Jur nalism, Științe ale Comunicării și LiteraturăComparată. Invitata, care este autoarea a nume roase re -portaje despre minoritățile naționale și etnice a su bliniatfaptul că astăzi reportajul trebuie să fie cît mai credibil
pentru public și că toate informațiile trebuie veri ficate demai multe ori.
Pentru a se adapta la viața comunităților în care s-a a -flat, Lidia Ostalowska a recunoscut că a trebuit să facă șiunele compromisuri „O dată, am fost invitată la o întîlnirede familie la care participau în jur de 300 de țigani și atrebuit să mă îmbrac cu fustă, exact ca o femeie de-a lo -cului. A trebuit să fac acest compromis, pentru a nu se sim -ți diferența între exterior și ei. Uneori, reporterii au nevoieși de un dram de nebunie”, a adăugat Lidia Ostalowska.
La finalul întîlnirii, poloneza a anunțat un concursorganizat de Institutul Polonez în parteneriat cu revistaDilema Veche, intitulat „Reportaj cu Polonia pe fundal”, cese adresează „tuturor celor care au traversat o experiențăpoloneză”. Articolele se pot trimite pe adresa bucu -
[email protected] pînă 29 noiembrie, iar cel mai bunmaterial va fi publicat în ediția tipărită a săptămînaluluiDilema Veche. Juriul care va evalua lucrările este alcătuitdin redactori ai revistei și reprezentanți ai Institutului Po -lonez.
Organizatorii întîlnirii cu jurnalista Lidia Ostalowskasînt Institutul Polonez din București, revista Dilema Vecheși Asociația Studenților Jurnaliști din Iași.
Lidia Ostalowska a absolvit cursuri de filologie polonăla Universitatea din Varșovia. Este autoarea cărții „Cyganto Cygan / Țiganul tot țigan”, iar în 2011 a publicat volu-mul de reportaje „Farby wodne / Acuarele”, nominalizat laPremiul Literar Nike din 2012 și la Premiul GwarancjeKultury în 2012. (I.B.)
ȘT
IRI
PE
SC
UR
T
Tendinţele sezonuluidovlecilor
La Halloween-ul de anul acesta,costumele diavolești au fost la marecăutare. Cu cît aveai cornițele maimari, cu atît erai mai de temut. Nuacelași lucru se poate spune și desprecei care s-au deghizat în vampiri. Încazul lor, cu cît colții erau mai fioroși,cu atît le era mai greu celor din jur săînțeleagă ceva din ce ziceau.
Prima pe dreaptaZilele trecute, pe holurile universității
din Copou era forfotă mare. Într-una dinsăli a fost o întîlnire a unui grup de stu -denți străini, iar la încheiere, nimeni numai știa pe unde e ieșirea. O colegă de-anoastră, nimerind în mijlocul lor, a fostluată drept GPS. Nu i s-au cerut, însă,coordonatele ieșirii, ci cele ale toaletelor. Șiea, întîmplător, se afla în fața intrării de labirourile prorectoratelor.
Beculeţe în loc de fulgiPe Copou, Crăciunul a venit mai
devreme cu două luni. Nu pentru căar fi nins sau ar fi dat gerul, ci pentrucă au început să fie atîrnate deasuprabulevardului ornamentele de sărbă -tori. În cîteva nopți au fost și aprinse,doar, doar o veni iarna mai repede. Înschimb, colegii din Podul Roș nespun că se ia curentul destul de des.Probabil i se alimentează nasul luiRudolf.
O ligă de la „Cuza” cere anularea alegerilor pentrureprezentanţii studenţilorde Mădălina GHEŢA
3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Era o idee, argumentată demulți ca fiind întemeiată, ce sevehicula la lansarea postului deștiri Digi24: în sfîrșit ZoltanTeszari intră în politică.Personajul enigmatic pe spinareacăruia RCS&RDS și-a întins, ca ocaracatiță, fibra optică prin toatăRomânia are ceva de spus și îșideschide o televiziune de știri cas-o facă. Cum de ce? Păi nu eacesta modelul la noi? Nu eRomânia țara în care televiziunilefuncționează din garsoniere,patronii merg cu vedetele postu-lui la Miami Bici (te ofitci?) înconcedii, și Liga Profesională deFotbal vrea să-și deschidă propriateleviziune fiindcă celelalte par anu mai vrea să fie jupuite pentrudrepturi de transmisie a unormeciuri de mîna a treia? De ce n-arvrea și domnul Teszari, unuldintre milionarii României, săfacă la fel? Ei bine, pînă acum n-afăcut-o. De altfel, din ceea ce seobservă din exterior și dincuvintele celor care lucrează întrustul mamut, n-a intervenitniciodată în politica editorială aposturilor. Bun, e o discuțiecomplexă, o televiziune precumDigi nu este presată de audiențe,fiind distribuită doar în rețeauaRCS&RDS, iar astfel conținut decalitate își are locul în grilă nest-ingherit.
Dar Zoltan Teszari este unmister nu doar pentru angajațiisăi, ci și pentru opinia publică dinRomânia. Nu apare la televiziuni,nu există poze cu el decît foartevechi sau destul de neclare. Într-un amplu material realizat pentruAdevărul, Ionuț Ancuțescuîncearcă să alcătuiască portretulrobot al ungurului care deține40% din RCS&RDS din mărturiileunor oameni care l-au cunoscut.Rezultatul e o serie de legende
urbane care stîrnesc și mai multeîntrebări. Pentru că, din toatepunctele de vedere, ZoltanTeszari e un tip ciudat pentruRomânia. Obișnuiți cateleviziunile, inclusiv cea publică,să aibă o orientare politică,dictată de regulă de patronaj,oamenii au ajuns să îi înjure pefinanțatorii posturilor, în specialcele de televiziune. Pe acești lati-fundiari mediatici care s-auhotărît să scalde atît de mult pos-turile pe care le-au deschis prinborșul politicii încît au ajuns să seînăcrească și să nu mai aibă niciun gust.
Momentan însă, singurii careîl pot înjura pe Zoltan Teszari sîntabonații care nu mai regăsescDiscovery în grila televizoarelor.Restul așteptăm, ca la o bombă cuceas, să vedem ce se va întîmplacu rețeaua de telecomunicații șiteleviziune. Care sînt intereseleascunse. Nu că am avea ceva per-sonal cu domnul Teszari, darsîntem atît de obișnuiți să ne-oluăm peste nas încît nu maicredem că se poate face ceva înțară fără interese ascunse. Nicimăcar presă de calitate. n
La marș au participat peste 10.000 de persoane din toată țara.
Profesioniștii din Sănătate ieșeni ies din nouîn stradă să-și ceară drepturile
Peste 150 de medici, rezidențiși studenți din Iași au participatsîmbătă, 2 noiembrie, la „Marșultăcerii” din București, organizatde Coaliția Profesioniștilor din Să -nă tate. La manifestare au luat par -te peste 10.000 de persoane dintoa tă țara. Tinerii ieșeni au fost re -prezentați în Capitală de mem briiSocietății Studenților Medi ciniștidin Iași (SSMI).
„Cei care au participat la marșau susținut cererile aduse de atîtatimp Ministerului de Finanțe, prin - tre care și creșterea salariilor re -zidenților. Studenților li s-a ce rutsă vină îmbrăcați cu halatul alb,iar noi, cei din Iași am avut lipitepe halate autocolante care men țio -nau că rezidenții reprezintă vii to -rul”, a explicat Andreea Vră nescu,
președintele SSMI. Traseul ales pentru marș a fost
festările s-au încheiat în jurul orei14. Persoanele care au ieșit înstradă au cerut majorarea sa la -riilor, condiții mai bune în spitaleși creșterea pro centului din Pro -dusul Intern Brut pentru sănătatepînă la 6%.
„Cei 10.000 de profesioniști din
Sănătate care au participat la marșau ieșit în stradă împinși de dem -nitate. Demnitate înseamnă si gu -ranță pentru profesioniști și pa -
cienți, respect, independența pro - fesiei. Statul nu trebuie să își tra -teze cetățenii ca pe simpli su puși,ci statul trebuie să fie în sluj bacetățenilor.
Planificarea noastră a fost pînăla 4000-5000 de per soa ne, însăprezența a fost peste aș tep tări. Au
participat de la stu denți la me di -cină, pînă la profe sori uni ver si tari,medici dentiști, farmaciști, bio -chimiști și toți cei care repre zin tăprofesioniștii în Sănătate”, a pre-cizat prof. univ. dr. Vasile Astă răs -toae, președintele Colegiu lui Me -dicilor din România.
Între 4-6 noiembrie se va în -truni Consiliul Național al Fede -rației SANITAS pentru a se stabilidacă, în semn de protest, se va sis -ta activitatea medicilor în pro por -ție de 60%, la sfîrșitul acestei luni.
În octombrie, timp de douăzile, angajații din sistemul sanitarau fost în grevă japoneză, iar însep tembrie medicii au ieșit înstradă și au pichetat sediile Mi nis -terului Fi nanțelor Publice și cel alSănătății. n
Prof. univ. dr. Gică Grădinariu,prodecanul Facultății de Horti -cultură de la Universitatea de Ști -ințe Agricole și Medicină Vete -rinară „Ion Ionescu de la Brad”din Iași (USAMV) a decedat luni,28 octombrie într-un accident decirculație, survenit în urma unorprobleme la inimă de care profe-sorul suferea. Acesta se îndreptaspre București, la o întîlnire a So -cietății Horticultorilor, iar în a pro -piere de Tecuci, mașina pe care ocon ducea a intrat în coliziune cuun alt autovehicul care venea dinsens opus. Alături de profesor se
mai aflau și prof. univ. dr. LuciaDră ghia, decanul Facultății de Hor -ti cultură și Cătălin Vîntu, fiul rec-torului USAMV, dar care nu aufost răniți grav.
„În numele universităţii şi aîntregului colectiv, am primit cuconsternare vestea trecerii la celesfinte ale distinsului cadru didac -tic care a fost un cercetător neo bo -sit. Despărţirea este greu de accep -tat de către toată lumea. Înzestratcu voinţă şi putere de muncă, cu oimaginaţie creativă, perseverent,cu o inegalabilă înţelepciune, şi-apavat drumul prin viaţă cu roade -
le muncii sale neobosite“, a pre-cizat prof. univ. dr. Vasile Vîntu,rectorul USAMV.
Slujba de înmormîntare a fos-tului prodecan a avut loc joi, 31octombrie, la Biserica „AdormireaMaicii Domnului” din cartierulGalata, în prezența a peste o sutăde colegi, studenți și apropiați aiprofesorului.
Prof. univ. dr. Gică Grădinariua fost decan al Facultății de Horti -cultură între anii 2004-2012 și afost un cercetător științific în do -meniul pomiculturii. n
Cei care au participat la marș au cerutmajorarea salariilor, condiţii mai bune înspitale și creșterea procentului din PIBalocat pentru Sănătate pînă la 6%.
În perioada 7-10 noiembrie, la Iași, va avealoc cea de-a XVII-a ediție a Festivalului de FilmFrancez, organizat de Institutul Francez dinRomânia. În cadrul acestui eveniment vor fi ru -late la Cinema ArtHouse din Moldova Mall 14pelicule realizate de tineri regizori francezi.
Intrarea la proiecții va fi liberă, iar publiculva putea vota filmul preferat. Pe parcursulfestivalului vor fi vizionate și creații animatepen tru copii, comedii, dar și o secțiune de -dicată regizorului și scenaristului francez
Claire Denis. În alte orașe, precum București, Timișoara,
Cluj-Napoca, Sibiu și Oradea, Festivalul deFilm Francez a început de pe 1 noiembrie, și vacontinua pînă pe 10 noiembrie. (P.A.)
Facultatea de Farmacieajunge în licee
Societatea Studenților Farmaciști din Iași(SSFI) va organiza pe parcursul lunii noiembrieo campanie de promovare în licee a Facultățiide Farmacie de la Universitatea de Medicină și
Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Proiectulse va desfășura în centrele de învățămînt dinzona Moldovei, unde un voluntar va ține cîte oprezentare elevilor din clasele a XI-a și a XII-a.„Fiecare membru își poate alege locul șimomentul cînd va dori să facă această cam-panie, iar metodele de prezentare sînt laalegerea lor. Însă, în principal, liceenilor li se vavorbi despre metoda de admitere, despreaceastă facultate, dar și despre echipa SSFI”, adeclarat Anca Zafton, organizatorul proiec -tului.
Pînă acum s-au înscris 20 de voluntari, carevor merge la licee din Bacău, Piatra Neamț,Galați, Roman, Vaslui și Dorohoi. (P.A.)
Prodecanul Facult\]ii de Horticultur\ s-a stins din via]\de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]
Un „torrent” (fișier torrent)este un fișier care conține metadatadespre fișiere și foldere ce urmeazăa fi distribuite. Torrentul în sine nuconține datele pe care urmează săle primim, doar informațiile des -pre ele: nume, mărime, structurafolderelor etc și prin el obținemdatele căutate. Acesta funcționeazăîn sistemul de distribuire de fișieredenumit BitTorrent, un protocolconstruit pe sistemul peer-to-peer.În februarie 2009 se estima că toaterețelele peer-to-peer la un locînsumau între 43 și 70% din întregtraficul de pe Internet (varia înfuncție de regiune); iar un calculfăcut în februarie 2013 arăta că Bit -Torrent ocupa 3,35% din toată lă ți -mea de bandă la nivel global. A -vînd în vedere 6% din lățimea deban dă globală o ocupă file sharing-ul, înseamnă că peste jumătate dinacesta se face prin BitTorrent.
Desigur, așa cum se întîmplă cuorice sistem de file sharing, și cîndvorbim de BitTorrent vorbim de opractică de multe ori ilegală. Deșiexistă și informații neprotejate dedrepturi de autor, care circulă liberde la om la om, foarte multe dindatele puse la comun prin acestsistem sînt protejate, iar deținătoriilor (agenții de film, case de discurietc) nu vor ca acestea să circule fărăca oamenii să plătească pentru ele.
isoHunt.com și isoHunt.toCel mai recent exemplu de
con se cință a acestui con-flict este închidereaisoHunt după un pro-ces cu Motion Pic tureAsso cia tion of Ame -ri ca (MPAA) ca re adurat șap te ani. Înurma pro cesului,Gary Fung, crea -torul și deți nă -torul iso Hunt, tre -buia să plă teas că110 mi lioa ne de do -lari pentru daune, așa cum au fostestimate de MPAA, însă compa niasa nu avea decît între două și patrumilioane de dolari. Pînă re cent,isoHunt era una dintre cele maicunoscute și folosite platforme defile sharing din lume: cu peste 1,7milioane de torrente în baza dedate, în iunie 2013 aceștia esti ma -se ră că au distribuit pînă la mo -men tul res pec tiv conținut de peste14,11 pe ta bytes (unitate de măsurăde un mi lion de ori mai mare decîtun giga byte).
Însă platforma era într-atît deîndrăgită, indispensabilă chiarpentru unii, încît la cîteva ziledupă închiderea acesteia a apăruto replică identică, la adresa iso-hunt.to. Gary Fung s-a dezis de la
începutde această ini -
ția tivă (probabil pentru a nu-șiînrăutăți situația legală) și se bă nu -iește că acesta a fost și motivulpentru care a închis isoHunt cu cî -te va zile înainte de data la care erastabilit. Însă fanii platformei saleau apucat să copieze totul în timputil, declarînd într-o postare deblog: „isoHunt s-a întors! Este ace -lași isoHunt la exterior, cu careeram toți obișnuiți, însă foarte di fe -rit din interior. Nu avem nimic încomun cu firma isoHunt Inc., carea făcut site-ul inițial, însă l-am co -piat cu mîndrie și sîntem fericiți să-lîmpărtășim cu toată lumea”.
Haiduci de InternetLegile anti-piraterie nu îi vi zea -
ză doar pe cei care faciliteazădistribuirea lor, ci și pe cei caredownloadează ilegal. Însă acestelegi, implicit consecințele, variazăde la țară la țară. În Europa, deexemplu, întîlnim situații foartediferite: dacă în Elveția poți dow n -loada cît și ce vrei, pentru că mo ni -to rizarea celor care distribuie fi șie -re este interzisă, în Germaniaabonații la Internet pot fi trași larăspundere pentru orice in for ma -ție care circulă prin conexiunea lor.Acest lucru a provocat un efectfoarte dăunător, pro ce se le false (a -șa numitele „troll lawsuits” inten-tate de „copyright trolls”) intentatede oportuniști de doi lei, dar și decompanii mai mari, pentru a facebani de pe urma celor pe care-i dauîn ju de ca tă, pe care de multe ori îisperie cu costurile mari ale unuiproces și-i conving să renunțerepede, plătind o sumă de bani.Undeva la mijloc se află Anglia,unde mai apare cîte un astfel de
„troll lawsuit”, însă file sharing-ulîntre persoane este monitorizat decătre case de discuri și studiouri defilm mari mai mult în scopuricomerciale și de informare, însănimeni nu este pedepsit pentruasta.
Peste ocean, în America, dupăce la începutul acestui an a fostanunțată implementarea proiectu-lui „Six Strikes” Anti-Piracy Sche -me, utilizatorii s-au împărțit în maimulte tabere. Unii au început să seorienteze către alte forme de filesharing, alții au început să fie maiatenți cu ce distribuie, însă mulțiau ales calea anonimatului, re cur -gînd la VPN-uri (Virtual PrivateNetwork) sau proxy-uri în în cer -carea de a-și securiza activitatea peInternet.
***Deși înfruntă o opoziție foarte
puternică, modul de file sharingprin BitTorrent încă mai are anibuni de trăit. Ne-o dovedește șifaptul că la nici două săptămîni dela închiderea isoHunt a apărutcopia fidelă a sa care, neavînd nicio legătură cu firma inițială, vatrebui să treacă prin alt proces deani de zile pentru a fi dată jos.Dacă ne gîndim și la trecut, alteforme de file sharing (cum ar fisistemul DC++) au pălit doarpentru că au apărut altele în locullor, mai eficiente. E greu de crezutcă vreo lege sau vreo companie vareuși să oprească circularea liberă ainformațiilor, fie ele și protejate dedrepturi de autor, chiar dacă pe par -curs vor mai cădea platforme. n
4 LUMEA PE JARNumărul 465 | 4 - 10 noiembrie 2013
Aproape toţi studenţii au folosit măcar odată în viaţă un tracker sau index de tor-rente pentru a downloada filme sau
muzică. Fie că se chinuie cu un net obosit decămin și lasă calculatorul deschis peste noaptepentru un sezon dintr-un serial sau iau un ripdupă un film în variantă blu-ray în cîteva minute,cu 9 – 10 MB / s, downloadarea de conţinut cuajutorul torrentelor face parte din viaţastudenţilor (români, cel puţin) ca examenele,restanţele, cafeaua și pachetul cu mîncare.
Sistemul de file sharing BitTorrentocupă 3,35% din lăţimea de bandămondială.
BitTorrent va fi dat jos doar cînd va apăreaaltceva mai bun
Top 5 țări în care se downloadează ilegal muzică prin BitTorrent(septembrie 2012).
19,724,522
23,959,924
33,158,943
43,263,582
96,681,133
Zilele trecute, cei de la TorrentFreak (blog care se ocupă cu știrilelegate de BitTorrent și File Sharing) au anunțat că Recording IndustryAssociation of America (RIAA) și British Phonographic Industry(BPI), două dintre cele mai vocale agenții anti-piraterie, au cod piratatîn site-urile lor. Ambele pagini au scripturi jQuery lansate sub licențăMassachusetts Institute of Technology (MIT). MIT permite oricăreipersoane sau organizații să folosească aceste scripturi, chiar și să levîndă, cu o singură condiție: ca textul original al notei de drepturi deautor să fie lăsat intact. Însă din scripturile folosite pe platformeleRIAA și BPI a fost șters acest text.
Astfel de încălcări de drepturi apar peste tot pe Internet, dar sîntcu atît mai evidente cînd se întîmplă la companii care la rîndul lorproclamă că se ocupă cu respectarea drepturilor de autor și alicențelor. După ce reprezentanții TorrentFreak le-au scris celor de laRIAA și BPI, aceștia au adăugat notele necesare. Acum cîțiva ani, șiMotion Picture Association of America a șters licența de pe o pagină,ca apoi să declare că doar făceau niște teste.
Drepturile de autor, o sabiecu două tăișuri
150 milioaneutilizatori
activiianuarie 2012
3,35%din lăţimea debandă mondialăBitTorrent
Proiectul InterUniversitas a fostbine primit de reprezentanții uni -ver sităților publice din Iași încă dinvara acestui an, cînd președinteleCJ, Cristian Adomniței, a organizato întîlnire cu rectorii instituțiilor deînvățămînt superior pe această
temă. Deși la momentul actual pro -iectul se află în stadiul de discuții,implementarea acestuia este sus ți -nu tă în mediul academic ieșean.„Uni versitățile din Iași ar trebui săfuzioneze și să formeze o univer si -ta te puternică, care să fie com pe ti -ti vă pe plan internațional. Acestcon sorțiu este un prim pas către unobiectiv comun și anume să creezenu numai un campus universitar,ci și un institut de cercetări care sădevină o piesă de rezistență a cer -ce tării, la nivel național și inter na -țional”, a afirmat prof. univ. dr. Va -
sile Astărăstoae, rectorul Univer si -tă ții de Medicină și Farmacie „Gri -gore T. Popa” (UMF) din Iași. Fap -tul că între instituțiile de învă ță -mînt superior din Iași există dejarelații de colaborare și parteneriateeste văzut de rectorul UMF ca un
punct de plecare pentru o even tua -lă reușită a proiectului educațional.
Nici un vot împotrivăDe asemenea, punerea în co -
mun a resurselor de cercetare ieșe -ne este susținută și de prof. univ.dr. Vasile Ișan, rectorul Universi tă -ții „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC)din Iași. „Mi se pare o idee foartebună. Acum, rămîne să o detaliemși cele cinci universități împreunăsă realizeze o analiză strategică. Cualte cuvinte, starea actuală a resur -
se lor necesare pentru acel proiect,cum ar fi resursele umane, labora-toarele de cercetare, echipamenteleși potențialul de dezvoltare a aces-tora. Discutînd cu colegii mei, cuprorectorii și decanii, am constatatcă și ei sînt dispuși să își depună
eforturile pentru un asemenea pro -iect”, a menționat prof. univ. dr.Vasile Ișan.
Acesta argumentează că un ast -fel de proiect are și o utilitate ino -vativă. O punere în comun a cu -noș tințelor și experiențelor specia -liș tilor de la institutele de cercetareși a celor din universități se poateface în domeniile clasice, în cele in -ter disciplinare, dar și în sfere noide cercetare ale căror rezultate să fierecunoscute la nivel internațional.„InterUniversitas poate să fie unproiect foarte bine focalizat pe do -
menii de interferență, să zicem in -gi nerie, științe biomedicale, chimie,fizică, științe agricole, informatică,dar poate să fie la fel de bine unproiect concentrat pe studii avan -sa te.
Altfel spus, pe cercetarea careurmează etapei doctoratului și peteme de vîrf, cum ar fi, de exemplu,nanoștiințele și nanotehnologiile”,a adăugat rectorul UAIC.
Studenţii învaţă cum sădevină specialiști
O astfel de activitate poate firealizată și prin introducerea înconsorțiu a Institutului de ChimieMacromoleculară „Petru Poni” și aInstitutului Național de Cercetareși Dezvoltare pentru Fizică Tehnică(IFT) din Iași. În acest fel, s-arputea crea o coaliție alcătuită dinspecialiști din mai multe domeniicare, conform vocilor din mediulaca demic, ar spori activitățile decer cetare din universități. „Este oinițiativă foarte bună pentru că armai uni forțele de cercetare dinIași. Ideea este să se facă un centrucare să utilizeze ansamblul de cu -noștințe și experiențe de la univer -si tăți și de la institutele de cercetaredin Iași”, a explicat Nicoleta Lupu,cercetătorul științific de gradul alII-lea, directorul IFT. Mai mult de -cît atît, aceasta susține și faptul căprin acest proiect se dorește atra ge -rea investitorilor în mediul aca de -mic. „Acel spațiu va fi pus la dis po -zi ția tuturor celor care sînt inte re -sați de cercetare și se adre sea ză înprimul rînd studenților, fie că sîntîn ciclul I sau II de studiu, fie căsînt doctoranzi. A doua com po nen -tă a proiectului vizează par tea eco -no mică, adică aceea de a trans ferao parte din rezultatele ob ți nute deaceștia la companii, de a pune înproducție ceea ce se face în cer -cetare”, a completat directorul IFT.
Prin urmare, pe lîngă specia liști,la proiectele de cercetare vor par ti -cipa și studenții celor cinci uni ver si -tăți publice din Iași. Pentru aceș tia,
spațiul de pregătire este gîn dit subforma unui campus universitar, încare să fie integrate încăperi comu -ne de predare și laboratoare interdis -ciplinare. În planul proiectului estemenționată și construirea unorcămine, a unei cantine și a unei sălide sport la care să aibă acces, înprincipal, studenții Facultății deEducație Fizică și Sport de laUAIC.
Undă verde de la EducaţieÎntr-o primă fază, proiectul a
fost discutat în prezența minis tru -lui delegat pentru Învățămînt Su -pe rior, Cercetare Științifică și Dez -voltare Tehnologică, Mihnea Cos -to iu și a ministrului Educației Na -țio nale, Remus Pricopie. Acesta dinurmă a menționat că „este un pro -iect extrem de important şi sprijinîntru totul realizarea sa. Deja Mi -nis terul Educaţiei a avut o prene-
gociere cu Johannes Hahn, Co mi -sa rul european pentru dezvoltareregională, pentru ca în următorulexerciţiu financiar al Uniunii Eu ro -pene să fie alocate fonduri pentru10 platforme integrate de cercetareîn România”.
La întîlnirea dintre rectorii ins -ti tuțiilor de învățămînt superior șipreședintele CJ, care a avut loc îniunie, a fost stabilit locul în care vafi construit campusul Inter Uni ver -si tas. Pe schița proiectului figurea -ză un teren din Copou, în apro pie -re de Campusul Codrescu al UAIC,pus la dispoziție de CJ. n
Numărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Cercetarea din cele cinci universit\]iie[ene, strîns\ sub acela[i acoperi[Președintele Consiliului Judeţean din
Iași (CJ), Cristian Adomniţei, spunecă a venit cu o soluţie care rezolvă
toate problemele cercetării ieșene.Acesta a propus crearea unui consorţiu șia unui campus universitar nou, proiectulurmînd să fie finanţat din fondurieuropene, într-un spaţiu pus la dispoziţiede către CJ și care se va numiInterUniversitas. Rectorii celor cinciuniversităţi ieșene s-au arătatentuziasmaţi de proiect, în special anulacesta, cînd subfinanţarea cercetării seresimte cel mai puternic, proiectelorfinanţare de minister fiindu-le redusbugetul cu pînă la 75%. Speranţa acestorastă în reușita punerii cap la cap a tuturorresurselor de cercetare din instituţiile deînvăţămînt superior, cît și de la Institutulde Chimie Macromoleculară „Petru Poni”și cel Naţional de Cercetare și Dezvoltarepentru Fizică Tehnică. Astfel s-ar construio autostradă care să ducă cercetareaieșeană în birourile companiilormultinaţionale, iar pe investitori înlaboratoarele InterUniversitas. Să setransforme cercetarea de sertar într-unaaplicată și căutată. Întîlnirea celor cinci rectori cu președintele Consiliului Județean, Cristian Adomniței.
Pe hîrtie, planurile arată bine.
Implementarea proiectului este susţinută energetic în mediulacademic ieșean, deși nimeni nu știe concret cînd va începe.
Pentru studenţi,spaţiul de pregătireeste gîndit sub formaunui campusuniversitar care săfie amplasat înCopou.
Prin InterUniversitas se urmărește, pe lîngă crearea unuiconsorţiu, atragerea investitorilor în mediul academic.
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
6PASTILA DE DUPĂNumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Cine se ascunde înspatele ușilor virtuale
Trăim într-o ironie. Dacă în alte vremuri, fricade a fi ascultat și vorbitul în șoaptă, cucuvinte măsurate, era impus de regim, acum
aflăm că nici în intimitatea căsuţei noastre de mailnu mai putem fi singuri. Nu există aceeași teroare,aceleași represalii, dar începem să înţelegem dince în ce mai mult că trăim într-o lume în care cucît ne deschidem și comunicăm mai extins, cu atîtrenunţăm din ce în ce mai mult la intimitate.
Dezgoliți-mă, frate, de secrete! N-am nimic de ascuns. Dacă voi credețică asta e soluția cea mai bună, dez go -li ți-mă acum de secrete, intrați-mi înviață, pe geam, pe ușă, prin burlan.N-am scurgeri și nici cămări ascunse.Luați tot ce vreți, vindeți la agențiilede publicitate, identificați tipologii deconsum, ale mele și ale familiei mele.
Faceți baze de date, înseriați-mă, rupeți-mi identitatea. Dacă ăsta eprețul pe care trebuie să îl plătim pentru securitate, eu sunt de acord.Dacă știu că noaptea, cînd închid ochii, fără ca măcar să apuc să adorm,cineva îmi contabilizează, în tabele și grafice colorate, tot ce am făcut înziua precedentă, nu mă interesează. Foarte bine, le mai povestesc șidespre Dumnezeu, dacă vor, să vadă tot ce cred, că pînă la urmă fiecareare Allah-ul său.
Dar, dragii mei, dacă se-ntîmplă vreodată ca securitatea promisă să seîndoaie, chiar și pentru o secundă, în cazul meu sau al celor la care țin,atunci discutăm altfel problemele. Dacă nu extirpați răul din lumea astaînainte să se reverse asupra noastră, de ce vă mai primesc în viața mea? Dece să știți de cîte ori pe zi îmi schimb șosetele pe zi dacă eu nu pot să amgaranția că am să termin ziua fără să aud la radio cum doi jurnaliștifran cezi au murit în Mali? Ca jurnalist, secretele sînt lucrurile care facme se ria asta cea mai frumoasă. De la anchete printre tertipuri guver na -men ta le pînă la poveștile oamenilor minunați pe care nu le-a spus încăni meni. Ei bine, eu sînt dispus să renunț la cea mai frumoasă parte a me -se riei mele, să anihilați misterul, secretele, adrenalina din jurnalism,doar să puteți preîntîmpina violurile din piețele publice, răpirile, deca -pi tările, împușcarea sau asasinarea jurnaliștilor. Dacă intimitatea e pre -țul pe care trebuie să-l plătesc, să-l plătim, veniți cu sacii și încasați! Darsă vă ferească Allah-ul în care credeți dacă vă punem viețile noastre înpalmă și voi jucați barbut cu ele. n
Ești urmărit. Guvernul are un sis -tem secret, o mașinărie care te spio nea - ză în fiecare oră din fiecare zi. Ea vedetotul. Infracțiuni violente care im plicăoamenii obișnuiți. Oameni pe care gu -vernul îi consideră irelevanți. Noi nu-iconsiderăm așa. Vînați de către au to ri -tăți, lucrăm în secret. Nu ne vei găsiniciodată. Dar victimă sau făptaș, da -că numărul tău apare, te vom găsi.
Oricît de fantastic ar părea în -ce pu tul fiecărui episod din seri-alul „Person of Interest, realitateaeste mai aproape decît credem.Nu-i o noutate că după eveni men -te le din 11 septembrie și progresultehnologiei, instituțiile de stat ame -ricane au început să ia securitateafoarte în serios. În mod normal, așfi foarte mulțumit să aud asta,plus că am văzut deja și rezultate,evitîndu-se numeroase tragedii nu
doar în SUA ci și în multe alte țări.Însă toate au un preț. Iar cum învre murile noastre informația a de -ve nit o resursă și mai puternicăde cît era deja, viața privată a ajunssă fie foarte greu de ascuns.
Ideea de la care au plecat cei dela NSA (National Security Agen cy)a fost că cea mai bună modalitatede a preveni un incident este de acrea o bază uriașă de date și de amo nitoriza persoanele suspecte.Totuși, aceștia par să fi mers un picprea departe cu spionajul, care pre -supune nu doar interceptarea mail -urilor, ci și ascultarea telefoanelor.Mai nou, se pare că aceștia au spartbazele de date ale Yahoo, Google șiFacebook. Teoretic, asta ar însem nacă NSA pot cu ușurință să-ți ur mă -reas că poziția în care te afli prinGPS-ul telefonului, să vadă ce ai
vorbit cu prietenii de pe rețeauade socializare și să-ți întocmească unprofil psihologic. Chiar în mo men -tul acesta, agenția monitorizează mi -lioane de oameni, nu doar ame ri -cani, ci și europeni, ca un Big Bro -ther de peste ocean. Securitateaeste argumentul lor însă poți scrieoare același mail unui prieten că -ruia vrei să i te plîngi că slujba ta enasoală știind că cineva te urmă -reș te în permanență?
De asemenea, ce s-ar întîmplada că cineva ar fura toate infor ma -ți ile? De putut am văzut deja că sepoate, exemplul binecunoscut fiindWikileaks, dar aceștia au furnizattoate datele către public. Nu avemînsă nici o garanție ca vreun ha ckerpriceput nu poate să copieze toa teinformațiile și mai apoi să le vîndăunei organizații, transformînd oa -me nii într-un fel de cobai ai uneirezervații naturale pe care onumim libertate. n
Eli își dorea să plece din stup decînd încă nu învățase să zboare. Uraprivirile ce o urmăreau în fie ca remoment și ordinele de care tre buiasă asculte mereu. Își dorea liber-tatea, avea nevoie de ea, iar fiecareclipă petrecută între faguri părea oeternitate. O adiere de vînt în timpce apicultorul verifica ra me le cumiere a eliberat-o însă, iar micuțaalbină a dispărut în desișul de iarbă.
Din instinct, s-a ascuns ime diatsub o frunză și acolo a rămas. Deșisingură și neajutorată îi plăcea căa putut vedea în sfîrșit soarele, cănimeni nu-i mai spunea ce să facăși că nu o mai urmăreau zeci de ochiîn fiecare moment. Curînd însănoap tea a adus cu ea întunericul,iar liniștea rece o făcea pe Eli să-șidorească totuși protecția stupuluidin care plecase. Singură, mică, sla -bă și la mila altor vietăți, albinuțatresărea la fiecare foșnet și la fie -care sunet.
„Sînt totuși liberă”, încerca săse mintă micuța insectă, dar cu cît
noaptea se făcea mai neagră, cuatît își dorea mai mult acele zecide ochi ce o urmăreau în stup.
Îi era frig, frică, iar singură ta -tea să pa o groapă tot mai adîncă înviața ei obișnuită cu agitație. Îi lip -sea să i se spună ce să facă, aveanevoie de privirile ce o suprave -gheau în fiecare moment. Liber ta -tea pe care o simțise imediat ce că -zu se de pe fagure dispăruse a -proa pe de tot.
Se transformase însă în frică șiîn nevoia de a ști că este în si gu -ran ță. Își dorea tot mai mult să seîntoarcă, să simtă din nou căldurastupului și siguranța temniței pă -zi tă de suratele ei. Curînd însă, pri -mele raze de soare apar din noupe cer, iar frica din sufletul lui Elidispare treptat. Deși aripile i-aucres cut pe timpul nopții și se poa -te întoarce în stup, libertatea o îm -ba tă tot mai tare pe micuța insectă.„Sînt totuși liberă. Cine are nevoieziua de zeci de ochi care să măpăzească?” n
„Șșș, vezi ai grijă ce vorbești că pereții au urechi. Cezici? Nu, nu pot să merg mîine la golf, am o ședințăimportantă cu niște oameni importanți. Cunoști doarcercurile în care mă învîrt. Vorbim săptămîna viitoare, îmiconsult agenda și te anunț cînd am o după-amiază liberă.”
Bun, acum să văd cum mă descurc cu băieții ăștiade la ușă, să nu atrag prea tare atenția. O să zicălumea că îmi adun o gașcă de pușcași marini, dar n-am ce face, trebuie să suport toate privirile suspi-cioase care îmi sînt aruncate ori de cîte ori ies pestradă. O fi și de la limuzina pe care abia reușeșteșoferul meu loial să o strecoare prin intersecții. Măînțeleg bine cu el, a trecut din prima testul de în cre -dere. Bine, știam tot ce nu și-a trecut în CV de dina -
in te să-l văd în persoană, dar mi-a plăcut de el de laprimul drum pe care l-am făcut împreună.
Ce nu-mi place în schimb e secretara asta nouă.Pare dintr-aceea care își bagă nasul peste tot, mai ce -va ca un copoi și deja am angajați care fac asta. Pebani grei. Măcar ei bîrfesc în cercul lor și nu prin ca -fe nele. Atît le-ar trebui, știu ei ce-i paște, doar n-ausemnat degeaba teancul acela de foi din fișa postului.
Ia, stai, cine mă sună la ora asta, pe telefonul per -so nal? Nu știe că am treburi importante de făcut? Nucunosc numărul ăsta, cine o fi? Foarte ciudat, puținălume îmi știe numărul. Măcar am băieții pe fir, în cazcă-i vreo problemă.
„Ce faci, prietene? Hai, ieși în seara asta? Am au zit căe o petrecere bombă la Mișu acasă. Criminală, îți zic. Să nuvii cum mîna goală, adu și tu niște ar ma ment dintr-ăla cumulte grade. Hai, te aștept în față la «Espionage», pa!”. n
Ce se aude la telefonul fără firde Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]
Dacă nu extirpaţirăul din lumeaasta, de ce vămai primesc în
viaţa mea?De ce să știţi decîte ori pe zi îmischimb soseteledacă eu nu potsă am garanţia
că am să terminziua fără să audla radio cum doi
jurnaliștifrancezi au
murit în Mali?
„
71001 DE MĂȘTI
Bucuria celor care cuceresc pere]iNu este un sport foarte popular în România.
Și în sală sînt înălțimi amețitoare.
Una cîte una,pietrele din salade căţarat te
macină. Timpul,răbdarea și nerviidevin, unul după altul,irelevante pe peretelede piatră. Dar cei carepractică acest sport deasta îl caută.Provocarea de a fisingur, fără o plasă desinguranţă. Provocareade a ști că toată viaţalor depinde deleagănul unei funii șide cîţiva ţăruși de fier,bătuţi în pereteleneprimitor.
„De sus vezi totul altfel, teraportezi la lucruri altfel, iar astate schimbă în bine”, spune cuconvingere Forest, cum îi spunprietenii lui Ovidiu Avornicesei,atunci cînd povestește despreex pe riența sa ca parapantist. Area lizat însă că parapanta nu-lso li ci tă suficient nici fizic și nicipsi hic și a căutat noi metode de aajun ge deasupra lumii purtat în -să de propriile puteri. „Cînd teca țeri îți folosești la maximumtoa te abilitățile tale, cele fizice,dar mai ales cele psihice. Trebuie
să-ți calculezi fiecare pas, ordi nealor, să știi să-ți dozezi efortul șisă re ziș ti monotoniei”, îmi ex pli -că aproa pe ca un matematiciancomple xi tatea pasiunii sale.
Deși la început era doar omodalitate de relaxare și depetrecere a timpului liber, acumaproape că s-a dedicat cu totulcățăratului. De cinci ani de cînda cumpărat și amenajat sala încare antrenează tineri de oricevîrs tă încearcă tot felul de me to -de pentru a le insufla dragosteade na tu ră și celor mici.
„Pe viitor vrem să mergemprin fiecare car tier și să punemun panou pen tru ca spor tul să fiecunoscut. Așa pu tem să-idescoperim și pe cei cu adevărattalentați”, îmi explică cu entuzi-asm Ovidiu.
„Locul nostru nu-i întrebetoane”
E mîndru să-mi enumere cîtea reușit să realizeze în cîțiva ani.Dacă la început se antrena îm -pre ună cu prietenii pe un panoude doi metri pătrați montat într-un apartament, acum este pro -pri etarul uneia dintre cele maimo derne săli de cățărat din Ro -mâ nia. „Pînă în 2010 era cea mai
bună sală din țară, însă recent s-aconstruit una la București. Totușiam rămas pe locul al doilea înce ea ce privește panourile.” Ovi -diu ridică bărbia brusc, iar cubra țele pare că vrea să cuprindăîntr-o îmbrățișare pereții întreca re acum îi este închis întreguni versul.
Cu toate acestea, de la fede -ra ția de sport aproape că nu pri -meș te nici un sprijin. Tot ce a re -ușit să realizeze pînă acum a fostdin banii lui sau cu ajutorulspon so ri lor și nu i-a fost mereu
ușor. Își dorește să poată promo-va mai bine sportul, dar uneoriob sta co le le par mai înalte și mainetede decît pereții pe care îiurcă. Băr ba tul își lasă capul înpiept și își încrucișează degetelepline de bătături ca într-o rugă -ciu ne. Se în viorează însă repedecînd îl în treb de ieșirile pe care leface cu elevii săi.
„Atunci cînd ajungem unde -va încerc să le arăt, să le poves -
tesc despre tot, să facem plim -bări, să vizităm cît mai multe.Nu putem doar să mergem, săne că ță răm și apoi să ne în toar -cem aca să”, îmi povestește cu unzîmbet larg Ovidiu. Crede cădoar așa cei tineri pot prindedra goste de sport și de natură.De aceea nici nu are o limită devîrs tă atunci cînd un părintevrea să-și aducă copiii la cățărări.„De la mîncare și stat degeabaacum toți puștii arată ca nișteshaorme care nu pot face nimic.Au nevoie de aer curat, să în țe -leagă că starea noastră naturală
nu este aici, în tre betoane.”Cu realizările sale ca sportiv
nu se laudă însă. Deși a esca la -dat pe reți de dificultate mare, launii trebuind să urce mai multezile și să doarmă suspendat peun pat special prins cu pioleți înpe re tele de piatră, iar la con cur -
surile la care participă este a -proa pe me reu printre favoriți,pen tru el ceea ce poate oferi ti ne -rilor este mai important.
„Cînd mai organizăm con-cursuri, premiile le gîndim a -tunci pe loc. Văd ce îi lipseștedin echipament și aia îi dau”, îmispune cu un zîmbet ștrengarbărbatul. În felul acesta copilul,nu se plictisește de cățărat, iarmi crobul îi pă trun de și mai abi -tir în sînge. La fel cum înăl țimilel-au cucerit în trecut pe el și l-aubătut în pioleți pe viață. n
Deși s-a lăsat deja puțin frigul, iarsala de cățărat este aproape goală,Florian Mastacan nu renunță. De vreojumătate de oră tot încearcă să esca la -deze un panou amplasat la un unghifoarte ascuțit, care pare să-l striveascăde podea. Într-un final reușește să în -vin gă panoul, însă ceva tot nu-i con -vi ne și mai încearcă de cîteva ori. Pa -siu nea pentru cățărat l-a „virusat” peFlorian încă din clasa a XI-a, cînd, du -pă ce a mers în vizită de mai multe orila Cheile Bicazului alături de familie,a fost impresionat de toți cei care în -cer cau să ajungă în vîrf aproape cumîi nile goale. Dar la început nu i-afost prea ușor, avînd în vedere că lape rioada respectivă nu existau antre -nori sau Internet, iar echipamentul despecialitate se găsea doar în stră ină ta -te. „Am avut și norocul că ai mei m-au sprijinit, în sensul că taică-miucînd mai ieșea din țară (el fiind pro -fesor universitar), mai reușea să-micum pere echipament”, îmi spunebărbatul ce pare să vizualizeze înminte un traseu de escaladă.
Joaca cu fricaMai tîrziu au urmat competițiile,
care împreună cu pasiunea l-au făcutsă nu renunțe la sport. De aceea se an -tre nează de fiecare dată cînd are oca -zia, explicîndu-mi că la cățărat ai ne -vo ie și de alte calități pe lîngă o con -di ție fizică bună. Iar printre cele maiimportante abilități trebuie să seregăsească și un psihic puternic, ast -fel încît să nu-ți fie frică de înălțimi, șisă fii capabil să te concentrezi doarasu pra traseului pe care îl ai de par -curs, care pînă la urmă este „exact cao problemă de matematică”. Însă defri că nu poți scăpa chiar așa de ușor,Flo rian recunoscînd că au fost cazuri
cînd a trecut și el prin asta. Iar în acelmoment toate lucrurile tind să mergăprost. „Frica de cădere este o chestiecu care trebuie să te joci pînă deviiimun la ea”, îmi deslușește sportivul.
Astfel a ajuns și la performanță,cele mai mari provocari întîlnindu-leîn momentul în care a luat titlul decam pion național trei ori la rînd. Laliniștea și încrederea care îl ajută acumsă atace cu luciditate majoritatea „pe -re ților” a ajuns abia după ce a realizatcă sportul nu este unul foarte pericu-los. „Mie mi se pare extraordinar desigur. Eu personal n-am avut nicio da -tă un accident; nimic rupt, doar micijulituri. Însă, în același timp, este unsport în care se poate muri extra or di -nar de simplu dacă nu respecți re gu -li le jocului”, recunoaște Florian, glu -mind că-i aproape identic cu condu -sul unei mașini.
Singurul lucru care-l mai de mo ti -vea ză din cînd în cînd pe bărbat estelipsa de popularizare a cățăratului înțară. Crede că și presa contribuie într-o anumită măsură la asta, punînd înaceeași oală accidente care se în tîm -plă pe alte ramuri, cum ar fi alpi nis -mul. „Mi-aș fi dorit foarte mult săcred că-i un sport de viitor, dar la cumse desfășoară lucrurile acuma, nu știudacă în România există 1.000 de per -soa ne care practică escalada”. Iar da -că la sală cei mici care vin văd totul cape o joacă și rămîn îndeajuns cît să-iprin dă, cu cei mai mari e mai greu,deoarece aici nu poți să participi cujumătăți de măsură. „Nu-i genul desport pe care-l poți aburi. Adică fotbalștie toată lumea. Uite eu n-am mai ju -cat de zece ani, dar dacă mă duc acu -ma pe un teren sînt capabil să fug pe-acolo, să dau o pasă și poate să dauun gol. Nu-i ca mersul pe bicicletă pecare nu-l poți uita”. n
De cinci ani de cînd a cumpărat șiamenajat sala încearcă tot felul deme to de pentru a le insufla dragostea dena tu ră și celor mici.
S-a întîmplat să fie nevoit să doarmă întimpul unei căţărări, pe un pat suspendat,prins cu pioleţi de peretele de piatră.
Ovidiu a avut cea maiperformantă sală
de cățărat din țară.
Dincolo de forța fizică, e important și să fii pregătit psihic.
Numărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Grupurile care resping liderii sînt prea slabe ca s\ schimbe cevaInterviu cu profesorul Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru economie
V-ați trăit copilăria în timpul marii re-cesiuni din anii ’30. Împărtășiți cultulgenerației născute după război, carevalorizează capacitatea cuiva de a-șidepăși condiția socială în care s-anăscut?
O, da. Adică, hai s-o spunem în fe - lul următor: generația mea a luat E co - nomia foarte în serios. Crizae co no mică a fost o problemăpersonală pen tru noi. Știm foarte binece în sea m nă decăderea economică.Așa că cei din generația mea sînt omînă de oa meni foarte precauți. Sîn-tem pre ca uți în tot ce facem: precauțicu ba nii noș tri, precauți cu riscurile pecare ni le a sumăm. Acum, într-adevăr,Răz bo iul a determinat, într-o anumitămă su ră, o ușoară schimbare. Cei dinge ne rația mea au trecut prin Criză,apoi prin Război și acum, că Răz bo iulse în cheia, apărea un nou suflu.
Războiul a produs, practic, un val dereîntinerire. Se termina potopul și oa-menii își recîștigau pofta de viață.
Da, într-un anumit sens. A di că ne-am descurcat grozav și un o bie c tivesențial uman era împlinit. Pentru cădeși situațiile prin care trecuserăm nufuseseră create de noi, iar vina era asistemului, noi am luat totul foarteper sonal. În sfîrșit, reușiserăm. De si -gur, Războiul fusese cîștigat de A me -ri ca, dar pentru noi, oamenii Crizei,era victorie personală. Noi, aceiași oa - meni ai Marii Crize, am cîștigat unMa re Război. Asta ne-a dat o a nu mi -tă încredere în noi înșine, a în de păr -tat o parte din pesimism și a reduscon ș tiința neputinței. Am simțit că, de
fapt, sîntem în stare.
Acum trăim mai bine, dartot sîntem neliniștiți
S-a spus despre copiii crizei din anii ’30că au crescut cu sentimentul că sînt opovară pentru familiile lor. Că au inter-nalizat sentimentul urgenței de-a se des-curca singuri, pentru a nu-și parazitafamiliile.
De fapt, noi nu am avut de ales, înaceastă privință. Chiar eram ob li ga țisă ne căutăm de lucru cît mai re pe defiindcă familiile noastre, într-a de văr,nu ne puteau susține. Să fii pe contpropriu era obligatoriu. Nu a vea m oaltă alternativă, fiindcă fa mi lia nu neputea ajuta.
Ați conștientizat atunci fragilitateavieții umane?
Ei bine, fragilitatea e o constantă anaturii umane, în definitiv. Pe vremeaaceea, fragilitatea era o trăsătură fi -rească a vieții. Speranța de viață eramai scăzută, vedeai peste tot oamenica re se îmbolnăvesc și mor. Iar oa me -nii se îmbolnăveau și mureau multmai devreme decît se întîmplă acum.
Asta v-a accentuat nevoia de control?
Tragedii se întîmplă tot timpul.Oa menii îmbătrînesc, își pierd a bi li tă -țile mentale, își pierd abilitățile fizi ce.Ei bine, oamenii dispar. Copiii dis par.Poți pune toate astea pe seama fra -gilității. E lucru cert, însă, că acum oa -menii sînt mult mai sănătoși. Dacă negîndim din punct de vedere eco no -mic, toată lumea o duce mai bine. Si -gur e că trăiesc mai mult și mai bi ne.Dar tot își fac probleme. Tot sînt ne -liniștiți. Nevoia de control asupra vie -ții e aceeași. Și acum poți să tepră bu șești, la fel de bine cum poți săte ri dici. Tot apar aceste fluctuații carete țin în gardă.
Americanii bogați dăruiescmai mult decît oameniibogați din alte țări
Totuși, oamenii „mai noi” nu par a fi lafel de înspăimîntați de aceste fluctuații.Cel puțin, tot mai mulți oameni de afac-eri declară că au pornit de jos și nu setem să ajungă înapoi acolo.
Ei bine, impresia mea e că oa me -nii care au milioane de dolari în cear -că să obțină și mai mulți bani. Nua jun g niciodată să fie satisfăcuți cu cîtau. Le e frică nu că vor pierde ceea ceau, ci că nu vor putea să obțină și maimul ți bani, să împingă plafonul și maimult. E o constantă a oamenilor desucces, să-și dorească tot mai mu lt. Înnici un caz, nu cred că se simt con for -tabil cu gîndul că ar putea avea maipuțin. Nu sînt deloc sigur că oa me niide top de astăzi ar fi diferiți de oa -
menii de succes din toate tim pu ri le.
Se articulează, totuși, din ce în ce maimulte inițiative bazate pe economia-darului, care modifică percepția asupraafacerilor. Experiențe de felul festivalu-lui „Burning Man”, unde numaicafeaua și gheața sînt plătite, apar și îneducație, de exemplu, în forma cur-surilor de masă, gratuite, online. Plat-forme de felul Kickstarter se bazează peoamenii simpli care, dacă simt că un an-umit produs ar fi semnificativ pentruviața lor, sprijină inovatorii care pot re-aliza acel produs. Descentralizarea șiindependența față de instituții și maricorporații deschide o altă viziune față deeconomie, una centrată pe comunitate, șinu pe resurse.
Ce să spun, Statele Unite au fostîn totdeauna deschise față de actul de-a dărui. În rîndul oamenilor bo ga ți aexistat întotdeauna ideea aceasta, căau o obligație de a dărui. Cînd ci ne vase gîndește la America, are ten din ța săconsidere că oamenii de a co lo sînt ex-trem de individualiști. De fa pt, amer-icanii își doresc să formeze și să seintegreze în grupuri sociale. E otendință chiar mai puternică decît înalte țări. Iar o parte foarte im por tan tăa acestei apartenențe la un grup, ținede actul de a dărui. Darul sau donațiasînt importante în comu ni tăți. Într-
adevăr, americanii bogați dă ruiescmai mult decît oamenii bo ga ți din altețări. Dar asta e o cons tan tă dintot-deauna. Nu ține de o schim ba re carear fi apărut ieri.
Nu știm cum va arăta soci-etatea fără conducători
Nu credeți că odată cu dezvol ta rea cul-turii open-source, apare o no uăparadigmă, care valorizează mai multinspirația și conexiunea, decît ca pitalulși puterea de-a conduce? Occupy WallStreet și revoluțiile egiptene au fost doarcele mai vizibile manifestări ale acestuicurent social, care prețuiește comuni-tatea și autonomia, fără să dea doi banipe lideri și puterea de-a controla sau de aconduce.
Ei bine, tendința aceasta de-a res -pin ge cu totul liderii s-a manifestat și-n anii ’30. Nu doar în America, ci și-nEuropa. Doar că grupurile care res -ping liderii sînt, de obicei, prea sla beca să schimbe ceva. Vezi ce se în -tîmplă în Egipt. Se întorc la in sti tu țialeadership-ului. Odată ce re vo lu ția s-aterminat, au fost prea slabi ca săreziste, iar ceea ce urmează dupăaceas tă testare a limitelor, este, la rîn -dul său, foarte limitativ.
Deci credeți că sînt condamnateîncercările de-a acționa în virtutea put-erii de inspirație, iar nu în virtutea put-erii de control.
Nu, ar fi o crimă să spun asta. Darcred că vor lua forme pe care nu lepu tem anticipa. Nu știm cum vor a -pă rea, în ce formă se vor stabiliza saucum se vor sfîrși. N-aș vrea să cred căvor fi mereu destinate eșecului. Pur șisimplu nu știm cum se vor în tîm plalucrurile astea. Situația Chinei estefoarte interesantă, din punctul ăs ta devedere. Mulți oameni au cre zut cădupă prăbușirea lui Mao, or ga nismulde conducere al țării va fi mai deschis,mai diversificat. Cu toa te astea, țara afost în continuare con du să de grupurifoarte mici de oa me ni. Desigur, nu deo singură per soa nă, dar de grupurifoarte mici, care s-au tot succedat. Iardupă zece ani, dic tatura n-a dispărut.Dacă ceva poa te fi dedus din asta, e căoa me ni lor le e îngrozitor de greu sătermine ce încep. Funcționează aici unsistem ereditar. Unele lucruri nu dis-par de cît odată cu schimbareagenerațiilor, iar alte lucruri nu disparnici atunci, fiind că sînt transmise printradiție. În cotro se îndreaptă sistemulchinez, nu poate să spună nimeni.Poziția cea mai des întîlnită e că la unmoment dat trebuie să apară o fisurăîn sistem și lucrurile să se îndreptespre o di rec ție democratică. Astasusțin ma jo ri tatea teoreticienilor, cădemocrația e inevitabilă. Dar sistemuldin China rezistă, de acum, de cevavreme, și occidentalii încep să-lprivească ca pe un bau-bau. Apare oreacție...
Tot ce vreau să spun că în Europade Vest oamenii sînt obișnuiți să tră -ias că într-o realitate socială unde exis -tă tot felul de partide care intră într-osumedenie de relații unele cu altele.Aici, oamenii sînt obișnuiți cu va -rietatea. Mentalitățile lor, felul lor de-a gîndi pornește de la această pre mi săa varietății. Și cînd există o tra di ție avarietății, poți ajunge, bi ne în țe les, săimaginezi tot felul de alte sis te me care
să ducă varietatea la un alt nivel. Dardacă privim spre situația Un gariei, depildă, acolo există o o ri e ntare multmai puternică spre in stituția leader-ship-ului. În țări precum Grecia apargrupuri de dreapta care se asociză cusimbolurile na zis te. E complicat. Nupoți spune că există o tendință
generală de a va lo ri fi ca libertatea șiautonomia, în detrimentul puterii dea conduce. Încă mulți oameni îșidoresc să fie con du și. Deocamdată,diferența constă în ti pul deconducător pe care și-l do re sc.
Oamenii nu știu dacă-șidoresc ceva, înainte să aibăacel ceva
Vă este greu să integrați noile tendințedin cercetare, mai umaniste, mai puter-nic influențate de științele psiho-sociale?
Nu. De altfel, cînd am intrat încîmpul științelor economice, ma te ma -t ica nu era în largul ei, acolo. Cer c -etătorii nu priveau cu ochi bunifo lo sirea matematicii în domeniulăsta și nu li se părea potrivit s-oamestece cu statistica și economia.Făceam par te dintr-o minoritate carese în că pă țîna să susțină că loculmatematicii e e xact în mijloculștiințelor e co no mi ce. Acolo eram eu șimarea majoritate a lumii științifice eraîmpotrivă. De si gur, eu știam maibine! (rîde) A luat a proape 20-30 deani să se schimbe vi ziunea asupraeconomiei, să dispa ră pre siunile so-ciale, să se relaxeze pre con cepțiile ed-itorilor revistelor știin ți fice. Dar ăstae comportamentul de care au parte
toți pionierii. Acum, vi zi unea noastrăa fost acceptată, dar încă mai sînt omulțime de întrebări la care nu putemgăsi un răspuns. Mai sînt o mulțimede dileme de re zol vat.
Dumneavoastră ce ați ajuns să prețuițimai mult: capacitatea de a controla
evenimentele din viața dumneavoastră,prin măsuri de precauție, sau abilitateade-a vă lăsa captivat de viață, de-scoperind regulile pe măsură ce jucați?
De fapt, majoritatea regulilor nu leputem ști, exact, de dinainte. Dar e -xistă, totuși, două tendințe opuse dea ne raporta la viață. Să luăm exem -plul inovației economice. Există ai cidouă modele de succes. Pe de o par -te, e Microsoft Electronics, pe de al tăparte, e Apple. Microsoft spune: „tre -buie să le dăm oamenilor ceea ce vor.Scopul e să avem o mulțime de oa -meni care folosesc produsele noas -tre”. Apple spune, însă: „Nu putemcon trola totul!” De fapt, asta a fost po -ziția lui Jobs, care le-a replicat ce lor -lalți că: „Voi nu încercați, de fapt, săaflați ce vor oamenii. Habar n-a ve ți cevor oamenii, fiindcă oamenii în și și nuștiu dacă vor ceva, înainte să ai bă acelceva!” Cu alte cuvinte, ca să vezi dacăceea ce ai de oferit e dorit sau nu, deoameni, trebuie, mai întîi, să oferi. Oa-menii nu știu de dinainte ce-și dorescși ce nu. Îți pot arunca pro dusul lagunoi după ce-l au în mî nă și constatăcă le este inutil. Sau se pot îndrăgostide el. Ca să vezi dacă ceea ce ai deoferit e de folos cuiva, tre buie să oferimai întîi. Uneori, re gu lile urmează,nu preced jocul.
Filosofia lui Steve Jobs se bazează pecunoașterea auto-transcendentă, cea încare „presimți” realitatea care încă nueste, dar care se prefigurează. Într-operioadă în care cunoașterea eraînțeleasă exclusiv ca transmitere pasivăde informații, ați venit și-ați spus „Maiexistă o formă de cunoaștere, una activă:cunoașterea-prin-a-face!” Acum, alțicercetători, vin și spun „în afară decunoașterea-prin-a-face, mai există oformă de cunoaștere, și mai profundă,cunoașterea auto-transcendentă, bazatăpe reflectare, imaginație, inspirație șiintuiție!” Ați întemeiat un sistem degîndire. Vă este teamă că va fi depășit șiînlocuit de alte sisteme de gîndire?
Știu că în istorie asta a fost soartatuturor sistemelor de cunoaștere.
Bineînțeles că știți asta, rațional. Însă,nu vă înspăimîntă?
Nu neapărat. Adică asta e regulae voluției: ca o formă de cunoaștereme die să fie înlocuită de altă formă decunoaștere, mai avansată decît pre -cedenta.
Deci credeți că v-ați terminat treaba?Dacă eu mi-am terminat treaba?
Ei bine, mă mai interesează unele lu -cru ri despre alegerea socială. Însă, da -că vorbim despre macro-e co no mi e,
atunci multe lucruri încă trebuie aș -tep tate să se întîmple. Abia în viitor seva vedea dacă lucrurile urmează saunu, un anumit curs. Cel puțin în tre -
bărilor pe care mi le-am pus eu, în cănu li s-a găsit un răspuns. Eu cred căîn ceea ce privește macro-e co no mi a,trebuie să se acorde o im por tan ță
sporită problemelor de in te rac țiu nesocială. Noi nu le-am găsit răs punsulacestor probleme. Probabil că ci neva,cîndva, o va face, totuși. Dar nu acum. n
În 1972 i s-a acordat premiul Nobel pentruEconomie. Acum, are 92 de ani, iar viața sa aînsemnat dezvoltarea unui întreg domeniu de
cunoaștere. Cel pe care l-a „ctitorit” el. Nu știudacă întrebarea mea îi va aminti de George East-man. Fondatorul companiei Kodak fusese scurt șila obiect cînd, la 77 de ani, și-a încheiat socotelilecu lumea asta: „Prietenii mei, mi-am terminat tre-aba. De ce s-aștept?” Aș vrea ca Arrow să-mirăspundă cu banalitatea că mai are o mulțime delucruri de priceput. În schimb, îmi dă de înțeles căspectacolul la care ar vrea să participe, nu-l va dael, ci viitorul. El și-a adus deja, contribuția.
Profesorul a primit titlul de Doctor Honoris Causa din parteaUniversității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Eram ob li ga ți să ne căutăm de lucru cît mai re -pe de fiindcă familiile noastre, într-a de văr, nu neputeau susține. Să fii pe cont propriu era obliga-toriu.
9MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Grupurile care resping liderii sînt prea slabe ca s\ schimbe ceva
„Interviu cu profesorul Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru economie
V-ați trăit copilăria în timpul marii re-cesiuni din anii ’30. Împărtășiți cultulgenerației născute după război, carevalorizează capacitatea cuiva de a-șidepăși condiția socială în care s-anăscut?
O, da. Adică, hai s-o spunem în fe - lul următor: generația mea a luat E co - nomia foarte în serios. Crizae co no mică a fost o problemăpersonală pen tru noi. Știm foarte binece în sea m nă decăderea economică.Așa că cei din generația mea sînt omînă de oa meni foarte precauți. Sîn-tem pre ca uți în tot ce facem: precauțicu ba nii noș tri, precauți cu riscurile pecare ni le a sumăm. Acum, într-adevăr,Răz bo iul a determinat, într-o anumitămă su ră, o ușoară schimbare. Cei dinge ne rația mea au trecut prin Criză,apoi prin Război și acum, că Răz bo iulse în cheia, apărea un nou suflu.
Războiul a produs, practic, un val dereîntinerire. Se termina potopul și oa-menii își recîștigau pofta de viață.
Da, într-un anumit sens. A di că ne-am descurcat grozav și un o bie c tivesențial uman era împlinit. Pentru cădeși situațiile prin care trecuserăm nufuseseră create de noi, iar vina era asistemului, noi am luat totul foarteper sonal. În sfîrșit, reușiserăm. De si -gur, Războiul fusese cîștigat de A me -ri ca, dar pentru noi, oamenii Crizei,era victorie personală. Noi, aceiași oa - meni ai Marii Crize, am cîștigat unMa re Război. Asta ne-a dat o a nu mi -tă încredere în noi înșine, a în de păr -tat o parte din pesimism și a reduscon ș tiința neputinței. Am simțit că, de
fapt, sîntem în stare.
Acum trăim mai bine, dartot sîntem neliniștiți
S-a spus despre copiii crizei din anii ’30că au crescut cu sentimentul că sînt opovară pentru familiile lor. Că au inter-nalizat sentimentul urgenței de-a se des-curca singuri, pentru a nu-și parazitafamiliile.
De fapt, noi nu am avut de ales, înaceastă privință. Chiar eram ob li ga țisă ne căutăm de lucru cît mai re pe defiindcă familiile noastre, într-a de văr,nu ne puteau susține. Să fii pe contpropriu era obligatoriu. Nu a vea m oaltă alternativă, fiindcă fa mi lia nu neputea ajuta.
Ați conștientizat atunci fragilitateavieții umane?
Ei bine, fragilitatea e o constantă anaturii umane, în definitiv. Pe vremeaaceea, fragilitatea era o trăsătură fi -rească a vieții. Speranța de viață eramai scăzută, vedeai peste tot oamenica re se îmbolnăvesc și mor. Iar oa me -nii se îmbolnăveau și mureau multmai devreme decît se întîmplă acum.
Asta v-a accentuat nevoia de control?
Tragedii se întîmplă tot timpul.Oa menii îmbătrînesc, își pierd a bi li tă -țile mentale, își pierd abilitățile fizi ce.Ei bine, oamenii dispar. Copiii dis par.Poți pune toate astea pe seama fra -gilității. E lucru cert, însă, că acum oa -menii sînt mult mai sănătoși. Dacă negîndim din punct de vedere eco no -mic, toată lumea o duce mai bine. Si -gur e că trăiesc mai mult și mai bi ne.Dar tot își fac probleme. Tot sînt ne -liniștiți. Nevoia de control asupra vie -ții e aceeași. Și acum poți să tepră bu șești, la fel de bine cum poți săte ri dici. Tot apar aceste fluctuații carete țin în gardă.
Americanii bogați dăruiescmai mult decît oameniibogați din alte țări
Totuși, oamenii „mai noi” nu par a fi lafel de înspăimîntați de aceste fluctuații.Cel puțin, tot mai mulți oameni de afac-eri declară că au pornit de jos și nu setem să ajungă înapoi acolo.
Ei bine, impresia mea e că oa me -nii care au milioane de dolari în cear -că să obțină și mai mulți bani. Nua jun g niciodată să fie satisfăcuți cu cîtau. Le e frică nu că vor pierde ceea ceau, ci că nu vor putea să obțină și maimul ți bani, să împingă plafonul și maimult. E o constantă a oamenilor desucces, să-și dorească tot mai mu lt. Înnici un caz, nu cred că se simt con for -tabil cu gîndul că ar putea avea maipuțin. Nu sînt deloc sigur că oa me niide top de astăzi ar fi diferiți de oa -
menii de succes din toate tim pu ri le.
Se articulează, totuși, din ce în ce maimulte inițiative bazate pe economia-darului, care modifică percepția asupraafacerilor. Experiențe de felul festivalu-lui „Burning Man”, unde numaicafeaua și gheața sînt plătite, apar și îneducație, de exemplu, în forma cur-surilor de masă, gratuite, online. Plat-forme de felul Kickstarter se bazează peoamenii simpli care, dacă simt că un an-umit produs ar fi semnificativ pentruviața lor, sprijină inovatorii care pot re-aliza acel produs. Descentralizarea șiindependența față de instituții și maricorporații deschide o altă viziune față deeconomie, una centrată pe comunitate, șinu pe resurse.
Ce să spun, Statele Unite au fostîn totdeauna deschise față de actul de-a dărui. În rîndul oamenilor bo ga ți aexistat întotdeauna ideea aceasta, căau o obligație de a dărui. Cînd ci ne vase gîndește la America, are ten din ța săconsidere că oamenii de a co lo sînt ex-trem de individualiști. De fa pt, amer-icanii își doresc să formeze și să seintegreze în grupuri sociale. E otendință chiar mai puternică decît înalte țări. Iar o parte foarte im por tan tăa acestei apartenențe la un grup, ținede actul de a dărui. Darul sau donațiasînt importante în comu ni tăți. Într-
adevăr, americanii bogați dă ruiescmai mult decît oamenii bo ga ți din altețări. Dar asta e o cons tan tă dintot-deauna. Nu ține de o schim ba re carear fi apărut ieri.
Nu știm cum va arăta soci-etatea fără conducători
Nu credeți că odată cu dezvol ta rea cul-turii open-source, apare o no uăparadigmă, care valorizează mai multinspirația și conexiunea, decît ca pitalulși puterea de-a conduce? Occupy WallStreet și revoluțiile egiptene au fost doarcele mai vizibile manifestări ale acestuicurent social, care prețuiește comuni-tatea și autonomia, fără să dea doi banipe lideri și puterea de-a controla sau de aconduce.
Ei bine, tendința aceasta de-a res -pin ge cu totul liderii s-a manifestat și-n anii ’30. Nu doar în America, ci și-nEuropa. Doar că grupurile care res -ping liderii sînt, de obicei, prea sla beca să schimbe ceva. Vezi ce se în -tîmplă în Egipt. Se întorc la in sti tu țialeadership-ului. Odată ce re vo lu ția s-aterminat, au fost prea slabi ca săreziste, iar ceea ce urmează dupăaceas tă testare a limitelor, este, la rîn -dul său, foarte limitativ.
Deci credeți că sînt condamnateîncercările de-a acționa în virtutea put-erii de inspirație, iar nu în virtutea put-erii de control.
Nu, ar fi o crimă să spun asta. Darcred că vor lua forme pe care nu lepu tem anticipa. Nu știm cum vor a -pă rea, în ce formă se vor stabiliza saucum se vor sfîrși. N-aș vrea să cred căvor fi mereu destinate eșecului. Pur șisimplu nu știm cum se vor în tîm plalucrurile astea. Situația Chinei estefoarte interesantă, din punctul ăs ta devedere. Mulți oameni au cre zut cădupă prăbușirea lui Mao, or ga nismulde conducere al țării va fi mai deschis,mai diversificat. Cu toa te astea, țara afost în continuare con du să de grupurifoarte mici de oa me ni. Desigur, nu deo singură per soa nă, dar de grupurifoarte mici, care s-au tot succedat. Iardupă zece ani, dic tatura n-a dispărut.Dacă ceva poa te fi dedus din asta, e căoa me ni lor le e îngrozitor de greu sătermine ce încep. Funcționează aici unsistem ereditar. Unele lucruri nu dis-par de cît odată cu schimbareagenerațiilor, iar alte lucruri nu disparnici atunci, fiind că sînt transmise printradiție. În cotro se îndreaptă sistemulchinez, nu poate să spună nimeni.Poziția cea mai des întîlnită e că la unmoment dat trebuie să apară o fisurăîn sistem și lucrurile să se îndreptespre o di rec ție democratică. Astasusțin ma jo ri tatea teoreticienilor, cădemocrația e inevitabilă. Dar sistemuldin China rezistă, de acum, de cevavreme, și occidentalii încep să-lprivească ca pe un bau-bau. Apare oreacție...
Tot ce vreau să spun că în Europade Vest oamenii sînt obișnuiți să tră -ias că într-o realitate socială unde exis -tă tot felul de partide care intră într-osumedenie de relații unele cu altele.Aici, oamenii sînt obișnuiți cu va -rietatea. Mentalitățile lor, felul lor de-a gîndi pornește de la această pre mi săa varietății. Și cînd există o tra di ție avarietății, poți ajunge, bi ne în țe les, săimaginezi tot felul de alte sis te me care
să ducă varietatea la un alt nivel. Dardacă privim spre situația Un gariei, depildă, acolo există o o ri e ntare multmai puternică spre in stituția leader-ship-ului. În țări precum Grecia apargrupuri de dreapta care se asociză cusimbolurile na zis te. E complicat. Nupoți spune că există o tendință
generală de a va lo ri fi ca libertatea șiautonomia, în detrimentul puterii dea conduce. Încă mulți oameni îșidoresc să fie con du și. Deocamdată,diferența constă în ti pul deconducător pe care și-l do re sc.
Oamenii nu știu dacă-șidoresc ceva, înainte să aibăacel ceva
Vă este greu să integrați noile tendințedin cercetare, mai umaniste, mai puter-nic influențate de științele psiho-sociale?
Nu. De altfel, cînd am intrat încîmpul științelor economice, ma te ma -t ica nu era în largul ei, acolo. Cer c -etătorii nu priveau cu ochi bunifo lo sirea matematicii în domeniulăsta și nu li se părea potrivit s-oamestece cu statistica și economia.Făceam par te dintr-o minoritate carese în că pă țîna să susțină că loculmatematicii e e xact în mijloculștiințelor e co no mi ce. Acolo eram eu șimarea majoritate a lumii științifice eraîmpotrivă. De si gur, eu știam maibine! (rîde) A luat a proape 20-30 deani să se schimbe vi ziunea asupraeconomiei, să dispa ră pre siunile so-ciale, să se relaxeze pre con cepțiile ed-itorilor revistelor știin ți fice. Dar ăstae comportamentul de care au parte
toți pionierii. Acum, vi zi unea noastrăa fost acceptată, dar încă mai sînt omulțime de întrebări la care nu putemgăsi un răspuns. Mai sînt o mulțimede dileme de re zol vat.
Dumneavoastră ce ați ajuns să prețuițimai mult: capacitatea de a controla
evenimentele din viața dumneavoastră,prin măsuri de precauție, sau abilitateade-a vă lăsa captivat de viață, de-scoperind regulile pe măsură ce jucați?
De fapt, majoritatea regulilor nu leputem ști, exact, de dinainte. Dar e -xistă, totuși, două tendințe opuse dea ne raporta la viață. Să luăm exem -plul inovației economice. Există ai cidouă modele de succes. Pe de o par -te, e Microsoft Electronics, pe de al tăparte, e Apple. Microsoft spune: „tre -buie să le dăm oamenilor ceea ce vor.Scopul e să avem o mulțime de oa -meni care folosesc produsele noas -tre”. Apple spune, însă: „Nu putemcon trola totul!” De fapt, asta a fost po -ziția lui Jobs, care le-a replicat ce lor -lalți că: „Voi nu încercați, de fapt, săaflați ce vor oamenii. Habar n-a ve ți cevor oamenii, fiindcă oamenii în și și nuștiu dacă vor ceva, înainte să ai bă acelceva!” Cu alte cuvinte, ca să vezi dacăceea ce ai de oferit e dorit sau nu, deoameni, trebuie, mai întîi, să oferi. Oa-menii nu știu de dinainte ce-și dorescși ce nu. Îți pot arunca pro dusul lagunoi după ce-l au în mî nă și constatăcă le este inutil. Sau se pot îndrăgostide el. Ca să vezi dacă ceea ce ai deoferit e de folos cuiva, tre buie să oferimai întîi. Uneori, re gu lile urmează,nu preced jocul.
Filosofia lui Steve Jobs se bazează pecunoașterea auto-transcendentă, cea încare „presimți” realitatea care încă nueste, dar care se prefigurează. Într-operioadă în care cunoașterea eraînțeleasă exclusiv ca transmitere pasivăde informații, ați venit și-ați spus „Maiexistă o formă de cunoaștere, una activă:cunoașterea-prin-a-face!” Acum, alțicercetători, vin și spun „în afară decunoașterea-prin-a-face, mai există oformă de cunoaștere, și mai profundă,cunoașterea auto-transcendentă, bazatăpe reflectare, imaginație, inspirație șiintuiție!” Ați întemeiat un sistem degîndire. Vă este teamă că va fi depășit șiînlocuit de alte sisteme de gîndire?
Știu că în istorie asta a fost soartatuturor sistemelor de cunoaștere.
Bineînțeles că știți asta, rațional. Însă,nu vă înspăimîntă?
Nu neapărat. Adică asta e regulae voluției: ca o formă de cunoaștereme die să fie înlocuită de altă formă decunoaștere, mai avansată decît pre -cedenta.
Deci credeți că v-ați terminat treaba?Dacă eu mi-am terminat treaba?
Ei bine, mă mai interesează unele lu -cru ri despre alegerea socială. Însă, da -că vorbim despre macro-e co no mi e,
atunci multe lucruri încă trebuie aș -tep tate să se întîmple. Abia în viitor seva vedea dacă lucrurile urmează saunu, un anumit curs. Cel puțin în tre -
bărilor pe care mi le-am pus eu, în cănu li s-a găsit un răspuns. Eu cred căîn ceea ce privește macro-e co no mi a,trebuie să se acorde o im por tan ță
sporită problemelor de in te rac țiu nesocială. Noi nu le-am găsit răs punsulacestor probleme. Probabil că ci neva,cîndva, o va face, totuși. Dar nu acum. n
Al II-lea Război Mondial scrîșnea din dinți, iar Arrowlucra în departamentul Aviației. Își dăduse seama demultcă gîndirea umană e impredictibilă. „Războiul mi-a adusștirea că și lumea naturală e, de asemenea, impredictibilă.(...) O parte dintre colegii mei aveau responsabilitatea de apregăti niște previziuni meteo pentru luna următoare. Sta-tisticienii au verificat pre vi ziu nile și-au descoperit că nudiferă cu nimic de ceea ce ar fi putut ieși din pură întîm-plare. (...) Au cerut să fie anulată sarcina asta și li s-a răspuns: «Comandantul General știe foarte bine că previziunile nu-s bune. Totuși, are nevoie de ele pentru a planificaurmătoarele operațiuni»”. Arrow avea să noteze episodulăsta în paginile volumului Eminent Economists: Their LifePhilosophies, la începutul anilor ’90. Primise deja PremiulNobel și lumea cunoștea de-acum Teorema Arrow de Im-posibilitate. Teoriile sale despre echilibrul general șialegerea socială se aflau la baza majorității cer ce tărilor dineconomie, psihologie și sociologie. Înte me ia se un domeniude cunoaștere și acum participa la dez voltarea lui. Cincidintre studenții săi doctoranzi aveau să fie, la rîndul lor,laureați Nobel.
În timp ce Kenneth Arrow explică cum funcționeazăine galitatea cunoașterii, mă întreb dacă nu cumva și-a doritsă fie mentor, mai mult decît „somitate”. Tocmai a primittitlul de Doctor Honoris Causa din partea Uni ver sității„Alexandru Ioan Cuza”, din Iași și e electrizant. Mîine vavizita orașul bunicilor săi, care au plecat spre America, dela Podul Iloaiei. Ce-am face dacă ar apărea un anunț, cumcă s-ar da o bere din partea casei, celor care vor vota pentrucîștigătoarea unui concurs de miss? N-are nici un rost săvotezi cu cea care îți place. Nu-ți iese nimic. Ideea e săvotezi cu cea pentru care crezi că va vota ma jo ritatea. Șifiecare poate să creadă altceva despre ceea ce cred alții. E obuclă infinită. Previziunile nu sînt niciodată exacte. De fapt,Arrow a fost, toată viața, preocupat de incertitudine.
Uriașii dn morile de vîntAr fi putut fi profesor de matematică, statistician, sau
grefier. Așa își propusese după ce absolvise College of the
City of New York. Toată familia trăia din plin crizaeconomică din anii ’30, așa că era absolut necesar să cîștigeo pîine. La facultate a ajuns fiindcă n-a găsit nici un loc demuncă. La Columbia University, nu în altă parte, fiindcănu-și permitea o chirie în alt oraș. Numai că la Columbianu exista un departament de statistică. S-a înscris la Ma te -matică, în schimb, imaginîndu-și că cele două se-apropiedestul de mult. Se înșelase. Matematicienii nu se luau demî nă cu statisticienii. Nu exista nici măcar un curs despreteoria prețurilor. Așa ceva se studia la Harvard și în Chi -cago, unde toți cercetătorii excelau în doctrina laissez-fair-ului. Cum științele economice nu erau încă bine osificate,puteai alege în care școala „să te-nrolezi”.
A venit însă Războiul și Arrow a avut ocazia să-și per -fec ționeze tehnicile de calcul statistic. A absolvit și-a de ve -nit interesat de planificare. De socialism. Și, iarăși, dein cer titudine. Sau, mai exact, de control. De mecanismelede diminuare ale incertitudinii. Din lupta cu morile de vîntizbucnesc, desigur, revelații. Asta trebuie să-i fi spus și Sel -ma, soția lui, care lucrează în psihiatrie și care nu-i îm păr -tă șește, ci completează, convingerile.
Arrow a știut dintotdeaua că lucrurile nu pot fi decîtaproximate, dar a încercat să-i facă-n ciudă imposibilului.Nu poți controla, dar dacă ești suficient de aproape, dacăte implici suficient de mult, atunci, ceva, ceva, tot vei afla,fiindcă te-apropii de miez, de ochiul vîrtejului. Așa căArrow se păstrează aproape de tot ce-i intră în viață. Seimplică în tot felul de cauze sociale, ori academice, e di rec -torul unor corporații și se întîlnește regulat cu toate gru pu -rile de conducere. Se menține în mijlocul oamenilor. Celpu țin șase dineuri pe lună se petrec în casa lui. Ai spune cănu vrea să piardă nimic. Nu știu dacă ați avut vreodată oobsesie, dar dac-ați avut, știți că memoria vi se dilată și per -cepeți o grămadă de informații pe care vă străduiți să leuitați, ca să nu vă mai hăituiască. Ei bine, așa e Arrow, doarcă nu suferă de obsesie și nici nu încearcă să uite. Îi e binecu memoria sa „de elefant”. Sau, cel puțin, așa spune pri -etenul său, Robert Aumann, matematician și teore ti cian alTalmudului. Că Arrow știe invariabil mai mult de cît oricineși despre orice. Și nu uită, niciodată, nimic. n
„În Europa de vest, oamenii sînt obișnuiți cu varietatea”
Pe de o par te, eMicrosoft Ele c -
tro nics, pe de al -tă parte, e
Ap ple. Microsoftspune: „tre buie
să le dăm oa me -ni lor ceea ce vor.Scopul e să a vemo mulțime de oa -meni care folos-
esc pro duselenoas tre”. Applespune, însă:„Nuputem con trola
totul!”
„
În țări precum Grecia apar grupuri de dreaptacare se asociză cu simbolurile na zis te. E compli-cat. Nu poți spune că există o tendință generalăde a va lo ri fi ca libertatea și autonomia în detri-mentul puterii de a conduce.
„Dragostea este îndelungrăb dătoare, este plină debunătate”
În 1988, Constantin și LenuțaPo povici erau la început de drum.Doi tineri care abia se căsătoriserăde cîțiva ani și care au fost puși sălup te dintr-odată cu un posibilblo caj renal. La Iași, cu un an maide vreme, li s-a spus că soțul su fe -ră de artrită gutoasă, însă la Cluj,în timpul unei consultații de ru ti -nă, medicul i-a spus soției că sta -rea este foarte gravă. „Dintre toțicei patru prieteni care ați venit lacon trol, situația soțului dum nea -voas tră este cea mai gravă. Eu îispu sesem să mergem la un controlcă nu-mi place culoarea lui dinobraji și cînd colo doctorul mi-a spuscă el este deja în stadiul al III-lea albolii și oricînd poate interveni unblocaj renal”, povestește doamnaLe nuța, copleșită de emoții. Încet-în cet viața lor liniștită a fost tul bu -ra tă de friguri, amețeli, leșinuri șista re generală proastă, iar soția atre buit să ia lumea în piept și săîn frunte medici și ofițeri ai Mi nis -te rului de Interne pentru ca să-lpoa tă introduce pe soțul ei drag înpro gramul de dializă, pentru căpe vremea lui Ceaușescu aparatee xis tau doar trei la București și a -co lo bolnavul căpăta dreptul ladia liză doar după ce omul bătutde soartă care-l folosea, murea. „O -da tă, la Suceava, după ce i-am po -ves tit situația unui general de lapo liție, acesta m-a sfătuit să-mi re -fac viața. «Oricum soțul dum nea -voas tră nu mai are mult de trăit,de ce să luptați în zadar?»”, i-a spusfe meii plînse și necăjite. Dar ea nus-a împotmolit și a apelat la aju-torul tuturor celor care auzea că s-ar putea să-i poată ajuta. A deschisatunci ușa doctor Ursulea, a pro fe -sor Klein și a multor altora medicipen tru că pe vremea aceea nu eraudecît cîteva aparate de dializă laBu curești, iar aceasta se putea facedoar dacă un alt pacient care aveanevoie de aparat murea și se eli be -ra locul. „Am ajuns și la patriarhulTeoc tist pentru că el mai ajutase peci neva, însă nu era la palat atunci,ci era plecat undeva cu Ceaușescu.M-am dus apoi în audiențe la alți
me dici și după ce le arătam prin -tre lacrimi în ce situație se află toțiîmi spuneam că o să moară”. Însădom nul Constantin nu a murit cis-a încăpățînat și a luptat cu boalaca o fiară. Alături, cot la cot cudum nealui, doamna Lenuța a în -cer cat din răsputeri să pledeze
pen tru cazul soțului ei și să ex pli -ce medicilor sau șefilor din Mi nis -te rul de Interne că el trebuie sal -vat, dacă nu pentru că este un omca re merită să trăiască, măcar pen -tru că și-a iubit țara și a slujit-o cudra goste și pasiune. La un mo -ment dat, rinichii lui Constantinmai funcționau doar în proporțiede 15 %, iar atunci, văzînd că seluptă cu morile de vînt, soția sa și-a luat inima în dinți și i-a ame nin -țat pe șefii de la Interne că „dacănu rezolvă și nu-l bagă pe Cos te -luș pe dializă eu mă duc să măarunc înaintea trenului. De față cumine a sunat la doctorul Ur sea și l-au programat la dializă. Însă, cîndl-au examinat și au vă zut cît e degrav bolnav medicii și-au dat sea -ma că dacă îl conectează la aparat,nu mai trăiește decît cu a jutorullui și atunci iar ne-au în to rs”.
„Dragostea nădăjduieştetotul, suferă totul”
Totuși, nu a trecut mult timppî nă cînd medicii ieșeni de la Spi -ta lul „Dr. C. I. Parhon” i-au făcutlui Constantin prima fistulă, iar o -da tă cu conectarea aparatului, auîn ceput să apară alte complicații.Le șinuri, amețeli bruște care îl do -bo rau la pămînt sau dureri pe carea tunci nu și le putea explica. Nicisă mănînce singur nu mai reușea,ci doar hrănit de către soția sa, ca -re a primit cu aceeași tărie toate lo -vi turile bolii. El, pe de o parte su -fe ri nd durerea propriu-zisă, iar ea,pe de altă parte, plîngînd și aș tep -tîn d de fiecare dată să se întîmpleceva rău. Odată, cu avionul l-a dus
Le nuța pe soțul său la tratament.Era leșinat pe brațe, iar ea reușisecum va să obțină de la un coleg deal lui două bilete dinspre Suceavaspre București ca să-l readucă lavia ță. Altădată, cînd pacientul atre buit să fie operat de apendicită,me dicii din jur murmurau că nuva scăpa. Ba chiar i-au spus soției
sale că nu garantează că se va maitre zi, „însă m-am trezit. Am pă că -lit de atîtea ori moartea, încît și eaacu m cînd se apropie știe că tre bu -ie să facă drum întors, pentru că pemine nu mă ia așa de ușor din mij -lo cul familiei mele”, îmi spunedom nul Constantin, aproape rî -zîn d acum de nenorocirile care l-au pîndit. Una, totuși, l-a speriat șides curajat bine că se va mai în -toarce acasă pe picioarele sale.Anul acesta, în februarie-martie,fos tul polițist a făcut o criză sorăcu moartea și totuși iar s-a des -prins de ea. Într-o noapte a în ce -put să-i fie foarte rău, iar la în dem -
nul soției au mers la spital. Acolo,du pă cîteva analize, i s-a spus către buie numai decît operat pentrucă făcuse niște pietre la rinichi, iaruna dintre ele coborîse pe colicistși putea provoca alte afecțiuni. În -să, după atîția ani de dializă, eraim posibil ca după o anestezie băr -ba tul să se poată trezi. „DoamnaPo povici, nu vă garantez că o săsu praviețuiască", i-au spus soțieime dicii și i-au înșirat o listă lungăde complicații care pot apărea. Iarea a revenit singură acasă între pa -tru pereți și s-a rugat din inimă caDumnezeu să-i aducă soțul a ca săpe picioare, nu pe targă. Cons tan -tin a făcut față atunci unei in fec țiiurîte pe care a păcălit-o ca prinurechile acului. I-a tîșnit in fec țiacînd i-au scos firele ca la o fîn tînăarteziană. Avea tot ab do me nulinfectat iar asistentele îl ve ri ficaucu rîndul, dacă mai mișcă sau nu,pentru că printre alte e fec te aleintoxicației, bolnavul a în ce pu t săaiurească, să nu mai poată vorbi,sau să nu se poată mișca. Erahrănit cu lapte nutritiv pentru cănici să înghită nu mai putea. În ne -bunia aceea, copleșită de durere,soția a început să se pregăteascăpen tru înmormîntare, dar inima eitot spera că soțul se va vindeca. Iarîn cele din urmă a trecut peste încăo piedică a morții.
„Proorociile se vor sfârşi,dar dragostea nu va pieriniciodată”
După ce a fost diagnosticat cuin suficiență renală, Constantin aor ganizat la Iași o asociație a per -so a nelor dializate pe care le as cul -tă și le sfătuiește după impasul fie -că reia. Acum, mulți dintre ei îi sîntprie teni. Unii, la scurt timp dupăce au făcut cunoștință s-au pră pă -dit. Nu au mai putut lupta cu boa -la, iar dializa i-a obosit. Rinichiilor au căzut în plasa morții, însăpe domnul Constantin nu l-au do -bo rît. Nici măcar faptul că oamenidra gi s-au prăpădit unul după al -tul. „Azi îi vedeam la dializă, datavii toare cînd trebuia să-i văd pepa tul de lîngă mine, nu mai ve ne -au”. Se trezea că trebuie să înduredu rerea fără co legii cu care se o -biș nuise. No roc că soția îl îm băr -bă ta în tot dea u na și îl apăra în fațau nui diag nos tic care a măturat su -te de vieți ome nești. Iar doamnaLe nuța nu este foarte sănătoasă șini ci nu tre bu ie să fie pusă în fațau nor emoții pu ternice. Acum 11ani inima ei a fost cîrpită de o mî -nă de medici. Dar nici o in ter ven -ție chirugicală nu poate rivaliza cusudura familiei Popovici. Nimicnu este mai bine prins la un loc,pre cum cele două inimi care de 25de ani păcălesc moartea. n
10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 466 |4 - 10 noiembrie 2013
De 25 de ani, Constantin păcălește moarteaAniversare la Centrul de Dializă de la Spitalul „Dr. C. I. Parhon”.
Cei doi soți au luptat de aproape 30 de ani cu boala.
După 25 de ani de dializă, soții Popovici au cîștigat o mare familie.
- Doa mna Po po -vici, soţul dum -
ne avoastră numai are
mult de tră it, de ce nu vă
refaceţi via ţa?- Eu nu o să-l lassin gur niciodată
pe Costel pedrumul acesta șiam să fac tot ceţine de mine casă-i fie lui bi ne.
„Am ajuns să cer ajutor și la patriarhulTeoc tist pentru că el mai sprijinise peci neva, însă nu era la palat atunci.”
Constantin și Lenuţa Popovici sînt căsătoriţi de peste 30 de ani.Mai în tîi au locuit în Vicovul de Jos, într-un sat de poveste, cuoameni cum se ca de și gospodari de li s-a dus vestea, iar apoi s-
au mutat la Iași, în inima Mol dovei, unde sîngele poate fi tratat cade-o păcură mistuitoare. Marţi, dom nul Popovici a împlinit 58 de ani,iar miercurea trecută, pe 30 oc tom brie, medicii de la Centrul deDializă l-au sărbătorit cu tort, prăjituri și ba loa ne pentru că arezistat ca un erou și s-a luptat cu insuficienţa renală tim p de 25 deani. Practic, a trecut un sfer t de secol de cînd Constantin a le pă dathaina de ofiţer din cauza ri ni chi lor bolnavi, dar formaţia sa strictă șiserioasă nu a abandonat-o, ba dim po trivă, ea i-a fost sprijin înclipele în care necazul și durerea l-au ţintuit la pat. „Psihicul tare",după cum spune în suși bolnavul și soţia sa, Lenuţa. Ea care l-a îndru-mat la controlul medical în urma căruia i-a fost pus diag nos ti culnecruţător, ea care i-a alinat nop ţi le în care se zvîrcolea de friguri,ea care la începutul anilor ’90 a plîns pe la zeci de uși pentru camedicii să-l pună pe dializă sau ea care a avut tă ria de atîtea ori dea se urca cu el în am bulanţă sau în taxi mai mult mort decît viu pen-tru a-l duce la cel mai apro piat spital unde să poată fi sta bi li zat. Eacare a trebuit să se gîndească și la înmormîntarea dragului ei soţ.
11Numărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Familia care-l aduce pe Hippocratesîn casele liceenilor nevoia[iProfesorii Nedea, un exemplu pentru comunitatea ieșeană.
Mircea și Nița Nedea au pregătit pînă acum aproximativ 50 de elevi pentru medicină.
Atît domnul Mircea, cît șidoamna Niţa Nedea potspune cu mîna pe inimă că
știu ce înseamnă să trăiești însărăcie. Ambii au visat în perioadaliceului să devină doctori, însă nuau ajuns. Acum însă cei doi soţipregătesc elevi de liceu cu osituaţie materială proastă pentruadmiterea la Universitatea deMedicină și Farmacie „Grigore T.Popa”. Numai vara trecută familiaNedea a dat școlii de viitoridoctori 16 studenţi, iar despreprogramul lor recunosc că-i doarun pas mic faţă de ce ar trebui săse facă cu adevărat în sistemul deînvăţămînt românesc. Pentrumodestia și dăruirea lor, întoamnă, la deschiderea anuluiuniversitar, au primitrecunoașterea comunităţiiacademice. Cu aplauze și felicitări.
Visul multor copii care au vrutsă ajungă medici și să cunoascăcor pul uman la milimetru s-a pier-dut pe vîrful bisturiului în mo men -tul în care și-au dat seama că nusînt destul de pregătiți pentru ad -mi tere, iar părinții lor nu-și permitsă plătească meditațiile. Amin tin -du-le puțin și de povestea lor devia ță, familia Nedea a pornit acumdoi ani un program de ajutorare ati nerilor proveniți din familii ne vo -i așe ce vor să dea la Medicină, o fe -rin du-le acestora cursuri gratuite.
Mir cea și Nița Nedea sînt amîndoipro fesori de biologie, la ColegiulNa țional Costache Negruzzi, res -pec tiv Colegiul Național „Mihai E -mi nescu” din Iași, și spun că ideeaunui astfel de program le-a venitîn că de acum vreo 10 ani. Atunciînsă, nu au reușit să-și ducă la bunsfîr șit planul căci printre bețele înroa te cu care s-au luptat a fost și ci -ne va de la Protecția Copilului carebă nuia că totul este doar o afaceredu bioasă. Au reușit însă în 2011,cînd cu ajutorul Asociației „Ale -xan dru Ioan Cuza” s-au trezit cu40 de înscriși, dintre care pînă laur mă rămăseseră 17. Iar acum, laU ni versitatea „Gr. T. Popa” 11 din -tre elevii din toamnă au reușit să a -jun gă studenți.
Deși domnul Nedea este o per -soa nă destul de masivă, și cu omus tață asemănătoare lui Vlad Țe -peș, de fiecare dată cînd vorbeștedes pre copii nevoiași, bărbatul îșiprin de bine degetele și zîmbeștelarg ca și cum ar vrea să ascundăce va, ori gesticulează a furie pen -tru suferința pe care o poartă res -pec tivii elevi. Toate acestea se schi m -bă însă atunci cînd stă la catedră,fiin d de părere că la performanțăse ajunge doar prin muncă aprigă.Ast fel, toți cei care îi urmează pro -gramul sînt testați după trei-patrușe dințe, în urma cărora decidsinguri dacă mai rămîn sau nu.
Visul Marelui ArhitectCea mai mare mulțumire pe
care cei doi profesori o primesc es teatunci cînd îi văd pe copii intrați lafa cultate după admitere. „Mă vădsă rac lipit pămîntului, intrat la Me -di cină. Dom'le, eu am trăit într-ofa milie extraordinar de săracă caren-avea ce să facă din nimic. Îmi a -min tesc că într-o zi trebuia să ser -vesc masa de prînz care la noi în -sem na cir de mămăligă (n.r.: uname stec de apă, sare și făină de po -
rum b). Și nu se mai termina de fă -cut. Iar noi cum stăteam în Galata,în spatele Mănăstirii, treceau ba be -le cu coliva, iar una dintre ele mi-adat un colac. Colacul ăla o să-l ținmin te cît oi trăi... așa de foame îmiera” îmi spune bărbatul ștergîndu-și ochii de lacrimi.
Ambii profesori doreau să de -vi nă la rîndul lor medici, domnulNe dea recunoscînd că a avut acestvis încă de cînd avea vreo patruani. Dar, cînd a ajuns în clasa a XII-a și-a schimbat opțiunea către Fa -cul tatea de Biologie. Nu știe însăde ce. Bănuiește că a fost mîna „a -ce lui arhitect al Universului”. Cîtdes pre pregătire, profesorul ad mi -te cu mîndrie că nu avea nevoie șida că ar fi vrut să intre la Medicină,ar fi intrat, iar acum nu regretă ale -ge rea făcută și nu ar da niciodatăsa la de clasă pentru una de o pe ra ții.
În cazul doamnei Nița nu a in -ter venit niciun factor divin, însăcum provenea de la un liceu vo ca -ți onal, fizica a făcut-o doar în clasaa IX-a și a X-a, cîte o oră pe săp tă -mî nă. Astfel, nu a simțit că are pre -gă tirea necesară să dea la medicinăși s-a văzut obligată să încerce alt -ce va, deoarece nu a vrut să rămînăun an acasă. Așa a ajuns să se în -scrie la biologie, spunîndu-mi că a -cum nu-i pare rău și că nu vede ac e -astă decizie ca pe una de compro-mis. Aptitudinile de profesor auve nit ulterior, cînd și-a dat seama
fă ră să vrea că le deține de pe vre-mea liceului. Atunci venind de lața ră, dintr-un mediu care era văzutmai slab pregătit decît la oraș, „eue ram privită puțin mai cu re ti cen ță,drept o fetiță slabă și amărîtă. Iar eu,ca să-mi atrag colegii, veneam defie care dată cu lecțiile făcute. Și a -tunci, colegii s-au gîndit că au deunde să transcrie temele. Dar eu nule dădeam” se amuză profesoara,cu un zîmbet molipsitor. „Le spu -ne am că da, «vă pot explica, vă potfa ce să înțelegeți», pentru că eu a -vea m nevoie să mă apropii de co le giși simțeam cu mare bucurie că măpot face și utilă. La un moment dat,în clasa a X-a mi-a spus o colegă:«Ni ța, tu te faci profesoară. Eu teîn țeleg mai bine decît la oră»”,com pletează doamna Nedea, caredeși mai poartă un regret în sufletcă nu a făcut medicina, nu-i parerău că a optat să stea la catedră,reu șind să se mențină permanenttî nără prin ochii elevilor în care seregăsește.
Biologia, informaticăreîncarnată
Odată cu trecerea timpului,doa mna Nița recunoaște că-i puțindi ficil să ții pasul cu calculatorul,în sensul că sînt mulți elevi ce arpre fera să facă o oră de informaticăîn locul biologiei. Iar atunci, pro fe -soa ra se gîndește la toate com po -nen tele care îi vin în minte și lepre zintă. Tastatura? Nimic altcevade cît transformarea receptoruluilo vitură într-un stimul electric. Ca -bluri? Vrei să spui nervi. Unitateacen trală? Sinonim cu centrul ner -vos etc. Așa reușește să le explice
co piilor ce vor să dea la in for ma ti -că că și biologia joacă un rol im por -tant în viața omului.
Cît despre cei care vor să de vi -nă medici este de părere că-i a -proa pe imposibil dacă respectivule lev nu-i de la un liceu cu profil de
ști ințe, sau dacă nu urmează o pre -gă tire specială. Asta, deoarece „osin gură oră de biologie pe săp tă mî -nă nu este îndeajuns pentru a puneba zele unei discipline”, profesorulavînd totodată misiunea să pre gă -teas că elevii psiho-afectiv pentrulec ții și să-i motiveze. Iar într-o oră,„das călii de liceu abia dacă apucăsă le dea niște informații de bazăpen tru Bacalaureat”, îmi spunedoamna Nedea cu un regret în vo -ce. De aceeași părere este și soțulfe meii, care cu o mică notă de spai -mă admite că liceul nu-i pregăteștela admitere pe copii nici măcarpen tru viață. Iar în perioada în carea lucrat la Comisia Națională, afost atît de dezamăgit de așa zisa„re formă serioasă”, încît a fost data fară puțin mai tîrziu „pentru că e -ram rău de gură”.
O altă inițiativă a soților Nedeaes te să fondeze o asociație a celorcare le-au parcurs cursurile și au a -juns într-un final studenți la me di -cină, pentru ca ei la rîndul lor, săai bă ocazia de a-i ajuta pe copiii ne -vo iași ce visează să se facă doctori.
Deo camdată este o simplă idee, în -să domnul Mircea își amintește căașa a plecat și cu proiectul actual,vrînd să inspire lumii un pic despe ranță „Așa cum taximetristulde astăzi care m-a adus de la de -fun ctul Gică Grădinaru, cînd dis -
cu tam despre viață și moarte îmispu ne că «dom’le, lumea a înneb-unit, nu mai face nimeni nimic», eul-am contrazis. I-am spus desprepro iect și i-am arătat ce și cum. Ta -xi metristul și-a făcut cruce apoi detrei ori” recunoaște necăjit pro fe so -rul. De domnul Grădinariu, pe a -ces ta l-a legat o prietenie „teribilă”,a mintindu-și că el a fost cel care l-aîn tors la un moment dat în în vă ță -mî nt.
Iar pînă la urmă, dacă niciunuldin tre cei doi soți nu a reușit să a -jun gă medic, nici măcar fiii lor nule-au moștenit pasiunea. „Ăla ma rea vrut Arte. Cînd am auzit că vreasă facă Liceul «Octav Băncilă» săfie pictor, i-am zis «da’ tu vrei să a -jun gi un bețiv?»”. Chiar și așa, nul-a întors din drum, iar domnulMir cea îmi arată cu mîndrie un ta -blou premiat, realizat de către An -drei. Pe Alex, fiul cel mic, a reușitsă-l convingă să vină la Colegiul„Cos tache Negruzzi”, unde nu ară mas decît un singur an, pentru camai apoi să se transfere la un liceucu profil uman și să-și urmeze pa -siu nea pentru jurnalism. Cu unzîm bet aproape pînă la urechi, pro -fe sorul îmi povestește despre unuldin tre reportajele fiului său pentruemi siunea „În Premieră cu CarmenAvram”, care într-o ediție a realizatun material de investigație despreun politician cu influență, l-a sunattîrziu în noapte „ca să-l întreb «băi,tu ești nebun? cum să te iei deăla»?. Și-a dat mai apoi seama căsituația era sub control. Chiar dacăniciun membru din familia Nedeanu a reușit să îmbrace halatul alb,visul celor doi soți este mai viu caniciodată și este dus mai departeprin toți cei care ajung să le calcepragul la cursuri și să ajungă într-un final studenți la Medicină. n
La un moment dat, în clasa a X-a, ocolegă i-a spus doamnei Niţa că „tu osă te faci pro fe soa ră. Eu te în ţeleg maibine decît la oră”.
Cînd domnul Nedea a lucrat la ComisiaNaţională de la Ministerul Educaţiei, afost dezamăgit de așa zisa „re formăserioasă”.
Studenții pregătiți de familia Nedea își croiesc un viitor alb.
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
„Producătorul filmului este TudorGiurgiu, regizorul este Tu dor Jurgiu,lung-metrajul s-a filmat în Giurgiu,iar eu sînt Victor Rebengiurgiu!”.
Nea Costache stă singur pepris pă. Obiectivul camerei îl ur mă -rește de după portița căzută pe-oparte, din odăile bătrînești sau prin -tre merii din fața caselor să tești. Elnu ne spune nimic, de la ve cini a -flăm că este sinistrat, că ape le i-auluat gospodăria și pe tanti Maria șică fiul, Ticu, îi e plecat tocmai în Ja -ponia. Acum locuiește de unul sin -gur în casa altor săteni, dar nu seplînge nimănui. Se mai duce dincînd în cînd la dărăpănăturile careodată i-au fost acoperișul de dea -su pra capului și mai culege cîte ce -va lăsat în urmă de viituri.
Nea Costache vorbește puțin.Cînd vrea pomană, cere, iar cînd ise dă fără să ceară, se supără. Îl maiîntreabă lumea de sănătate, îl maiaju tă cu cîte o sticlă de lapte sau cucîte o haină de purtat la biserică,
dar el le zice „bogdaproste” șiplea că îngîndurat spre casă. Cugreu îl scoate cineva din mijloculînchipuirilor sale pentru că nu vreasă întindă mîinile ca să fie adus înlumea pămîntenilor. Pînă într-o zicînd primește o scrisoare de la Ticupentru tanti Maria, ajunsă cu cîtevaluni mai tîrziu. Abia atunci îl ve -dem pentru cîteva clipe pe neaCostache răscolit de un tremur, cași cum gerul iernii i-ar fi pătrunspe sub mîneci. Din nou, obiectivulrămîne în pridvor, iar bătrînul seînchide într-o odaie, ca și cum încasă ar mai fi cineva care nu tre bu -ie să afle de scrisoare.
Bunicul japonezCînd camera nu îl urmărește, stă
fixată pe malul unui iaz sau într-uncîmp, pînă cînd în cadru apar niștecopii, un tractor sau nea Cos tache,cu o hîrtie în mînă, cal cu lînd cîtpămînt are ca să vîndă. 6.000 de
euro ar lua pe el. „Ce să fac eu cuatîția bani? Să mi-i fure careva?”.Spre deosebire de pro ta go nist, pu -blicul nu se sfiește să chi co teascăsau să rîdă zgomotos. Iar cînd neaCostache află că fiul său se în toarceîntr-o săptămînă, spec ta to rii ar vreasă rupă într-o clipă toa te foile dincalendar pînă în ziua revederii.
Ticu și familia sa, Hiroku și PaulKoji, îl găsesc pe bătrîn peticindaco perișul prin care ploaia își facecărare pînă în odăi. Vedem un tatăși un fiu stingheri, care ar avea atî -tea să-și zică, dar care nu își găsesccuvintele. Cu greu reușesc să în -che ge o conversație și asta doar cîndvorbesc despre tanti Maria. Amin -ti rea ei îi face împăciuitori, îi apro -pie ca pe doi copii lîngă o sobă cal -dă, care își povestesc tot ce le trece
prin minte. Se lasă amîndoi prinșiîntr-o moleșeală dulce, dez nodatănumai la ceas de seară. Ziua, fie ca -re își găsește cîte ceva de lucru.Nea Costache îi arată lui „Kojițu”cum se mulge vaca, Ticu mai re pa -ră cîte ceva la acoperiș, iar Hirokutrebăluiește prin casă. Deși nu vreasă ne arate, îl simțim pe bătrîn cum
îi crește inima de bucurie cînd celmic îi zice „bunicul” și cînd îl prin -de cu mîna muncită de gospodar.Iar cînd îi dăruiește cîinele său dejucărie, glasul lui nea Costache sefrînge de dor și duioșie.
Ticu ar vrea ca tatăl său sămear gă cu el în Japonia, să nu maifie singur. Și-i zice asta dintr-o ră -su flare, ca și cum ar vrea să scapede un nod în gît, însă nea Costachealungă acest gînd, pînă ce va hotărî
ce să facă. Să vîndă tot și să pleceîntr-o lume nouă? Sau să vorbeascăcu ai lui numai prin scrisori, închi -pu indu-și-l pe „Kojițu” cum sejoacă sau pe Hiroku pronunțînd„bunicul”.
Întîlnirea cu nea CostacheLumina din sală ni i-a adus în
fața ochilor schimonosiți de beznăpe Victor Rebengiuc, cel pe care l-amcunoscut drept nea Costache, peTudor Cristian Jurgiu, regizorulfilmului și pe Ioan Antoci, scena -ris tul lung-metrajului. În sală s-auiscat întrebări, aprecieri și com pa -ra ții. Unii l-au asemuit pe bătrîn cuIlie Moromete, alții au văzut în el oreînviere.
Însă actorul Victor Rebengiuc,care face schimb din cînd în cîndcu personajul nea Costache, măr tu -ri sește că „omul ăsta stă în picioaredrept și începe să își recapete viața,să o ia de la început. Asta mi-aplăcut la el, că are demnitate,putere și dorința de a trăi, fără săceară ajutorul nimănui”. n
Din Kremlin, corul bărbătesc de cameră Blagozvonnitsa a trecutprin Israel, Elveția, cîteva țări arabe, Franța, iar pe 31 octombrie s-aoprit în Iași, în Aula Bibliotecii Central Universitare „MihaiEminescu”, pe care au umplut-o cu cîntece religioase și imnuriduhovnicești.
***
Dulamele se aliniază pe două rînduri, coriștii mai înalți înspate. Pentru cîteva secunde apleacă capul și-și închid ochii,murmurînd cîteva cuvinte menite doar urechilor ciulite dinsală, pînă cînd dirijorul ecumen Petr Afasiniev și maestrul decor Evgheni Koroteev ridică vălul tăcerii de pe aceștia. Noteleîncep să urce, glasurile odată cu ele și pereții sălii să le resimtăimpactul.
Pînă în această seară centrul Moscovei a fost locul undecorul bărbătesc „Blagozvonnitsa” își folosea tonul grav pentrua împinge publicul într-o tăcere adîncă. Același farmec s-aabătut și asupra ieșenilor. Singurele cuvinte care se aud în salăsînt cele rusești și orice altceva este doar zgomot care poate fiignorat. Pentru fiecare piesă în parte, dirijorul Afasiniev și
mastreul de cor Koroteev par să fi jucat amîndoi și cîte un aldoilea rol, unul de arhitect și celălalt de inginer. Psalmul esteproiectat, mai întîi, în imaginația noastră sub forma unei scări,spirale sau orice altă formă ce ascende, prin gesticulațiiledomole și line ale dirijorului. La început. Apoi urcă din ce în cemai expresiv, dînd impresia unei firi puternice, de neclintit. Pe
această schiță este construit și concertul. La începutul primelorpiese nu știi că sentimentul de liniște interioară pe care îlresimți va fi în curînd zdrobit sub un val înflăcărat de versuri
religioase. Dar supriza nu este neplăcută, căci în acele momentenu simți durere, ci mai degrabă schimbare, o tranziție spre cevace nu poți experimenta decît într-o sală răpusă de vocile coru-lui rusesc.
Concertul a avut loc în ziua în care pe străzile Iașului bîn tu iași spiritul sărbătorii împrumutate de la americani, Halloween.Dar dacă orașul este acaparat de fantomele și strigoii din Vest,în Biblioteca Centrală bîntuie doar ecourile vocilor preoților înhaine neagre. Pe scaune mai poți vedea cîte o persoană vopsităpentru trick-or-treat, dar pentru moment se mulțumește săcolinde doar prin bătăi iuți din palme fiecare psalm cîntat.
În astfel de cazuri, oamenii primesc cu brațele deschisefiecare cîntec, dar nu-i mai dau drumul. Îl țin strîns, îl ridică peculmi înalte și după fiecare sfîrșit de piesă crezi că s-a terminatși concertul, dar imediat apare altul care repetă același ciclu,indiferent dacă este înțeleasă sau nu limba. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Tatăl și fiul învaţă pentru a doua oară să vorbească
Sala Ateneului din Tătărași s-a umplut la pre-miera primului lung-metraj al lui TudorCristian Jurgiu, „Cîinele japonez”, de
vineri seară, lansat la Iași în colaborare cuAsociaţia Studenţilor Jurnaliști. Cei mici au datnerăbdători din picioare pînă la final, iar ceimari au înţeles povestea unui tată și a fiuluisău, înstrăinaţi unul faţă de celălalt. Și pentru aafla istorisirea de la cei care au ţesut-o și auinterpretat-o, regizorul Tudor Cristian Jurgiu,scenaristul Ioan Antoci și protagonistul VictorRebengiuc au apărut în faţa noastră să nedescîlcească nelămuririle.
De cînd e nepotul pe lîngă el, bătrînului îi crește inima de bucurie.
Ticu ar vrea ca tatăl său să meargă cu el înJaponia, să nu mai fie singur. Și-i zice astade parcă ar vrea să scape de un nod din gît.
Singurele cuvinte care se aud în salăsînt cele rusești și orice altceva estedoar zgomot care poate fi ignorat.
Lumina din sală ni i-a adus în faţaochilor schimonosiţi de beznă peVictor Rebengiuc.
În Rusia se cînt\duhovnice[te, din inim\
Vocile dau impresia unei firi puternice, de neclintit.
IMNURILE MOSCOVEI
Nu vă scandalizaţi că au ieşit secuii în stradă săvrea autonomie. De vreo nouă săptămîni sînt înstradă şi românii care nu mai văd în clasa politică – deorice culoare – nişte reprezentanţi legitimi. Luaţi lamişto, manipulaţi mai fin sau mai grosolan, cu saufără eficienţă, toţi aceştia comunică de multă vremeun singur lucru: nu mai vor ca destinele lor să fiehotărîte de nişte indivizi cocoţaţi în capul statului prinmişmaşuri şi mită, sau agăţaţi de funcţie şi scaun prin
toate mijloacele. Dar nici nu vor săplece. Vor să rămînă aici şi să-şi
poată decide singuri destinul.E un fel de strigăt de autonomie colectiv – deşi
interesele fiecărui grup diferă, iar păpuşarii care pro -fită de disperarea omului de rînd sînt, şi ei, diferiţi.Totuşi, strigătul rămîne. Nu mai avem loc unii de alţii,iar repulsia asta a românului faţă de ceilalţi români nedistruge orice speranţă că uniţi salvăm. Nu salvămnimic, căci nu am învăţat încă să fim uniţi pentru, ştimdoar să fim uniţi contra.
Normal, nemulţumirea maselor nu reuşeşte săofere cumva soluţii alternative la acest sistemprăbuşit. E greu să vezi orizontul de pe stradă,înconjurat de mulţime. Iar absenţa unor lideri care sănu facă deja parte din sistem este cu atît mai neplăcută– aici, iarăşi, nu sîntem singurii. În lipsa coagulăriiunor falange politice, masele din stradă se vor agitaîncă o vreme, apoi vor fi răpuse de apatie, fără vreunrezultat concret. Chiar dacă s-ar concretiza aceste
falange politice, ele n-ar fi decît o continuare a sis-temului despre care se tot spune că e terminat.
Şi atunci? Care e soluţia? Ce punem în loc? Păisimplu: autonomie. Dar nu de care cer unii în stradă,din aia pe stil vechi, amintind desecolul XIX, în carestatul-naţiune chiar conta iar apartenenţa la o etnie îţidădea simultan măsura valorii tale şi mîndria de a fi.Nu, ci autonomie care ţine de comunitatea din carefaci parte, indiferent că eşti născut acolo sau doar inte-grat în ea. Autonomie care nu exclude, ci care include– care te face să acţionezi împreună cu vecinii, nu să teizolezi pe culmile disperării ca un student perpetuu înale filosofiei, prea snob ca să fie fericit, prea laş să sesinucidă. Autonomie care nu dă vina pe, ci caută sărezolve cu.
Mai puţină vorbă, mai puţine strigăte şi mai multăluptă a comunităţii pentru a profita de pe urmafaptului că sîntem integraţi – dar autonomi – înEuropa. Că putem accesa fonduri europene pentrudrumuri (unul dintre marile ofuri ale secuilor esteexact starea drumurilor din oraşele lor, dar ce aufăcut, mă rog, să le remedieze?). Şi că putem face astafără ca Statul ăla corupt să ne poată opri. Că putem sănu mai avem jeg împrejurul nostru dacă noi înşine, lanivel individual, nu mai producem jeg.
Comunităţile săteşti erau obişnuite cu aşa ceva desecole. De la curăţatul în faţa porţii, la construitulnoilor case împreună cu comunitatea. Dar asta s-apierdut în timp, iar venirea la oraş şi dizolvarea într-omasă de oameni anonimi ne-a obişnuit ca pe niştedrogaţi cu ideea că Statul ne ia banii şi ne dă în locceea ce pînă mai ieri făceam împreună, în comunităţi.E timpul să reînvăţăm acest lucru, indiferent căsîntem într-o comunitate sătească sau la bloc. n
Textul a apărut inițial la data de 30.10.2013 pe gîndul.info
Marele miting secuiesc l-amurmărit de la televizor, ca mai toatemarile manifestații din ultima vre -me. Că-i vorba de Roșia Montană,de gaze de șist, de unirea cu Mol -dova sau de marșuri pro sau contracăței – am preferat să le privesc dela distanță. Fac asta voit în ultimiiani pentru că de cele mai multe orimă știu empatic și există riscul săpactizez cu oamenii care ies înstradă. Risc, astfel, să nu mai judecla rece motivele lor, să nu mai vădlimpede ansamblul. Recunosc cusinceritate și faptul că un marș petraseul căruia mă nimerisem dinîntîmplare l-am ocolit exclusiv dinfrică. Erau atîția căței care însoțeauprotestatarii salvatori de mai da -nezi din colții primarului Oprescuîncît instinctul de conservare m-aținut peste drum.
Dintre toate protestele astea
pri vite prin ecran, unul singur mi-a stîrnit ceva emoții. Cîteva mii deoameni din Harghita și Covasnafluturau steagurile secuiești cu
mîndrie și certi -tu dinea că auto -
nomi le va fi mai bine. Emoția meanu era aceeași cu a politicienilorcare acuzau încălcarea Constituției,cu a analiștilor care vedeau o miș -care anti-statală, sau ca cea a ro mâ -nilor verzi care vedeau prin pîl cu -ri le de oameni gărzi parami litarema ghiare.
Eu mă gîndeam la Katalyn şiErzsebet. Le cunoscusem cu cîteva
luni înainte pe cele două croitoreseîntr-un atelier mic cît două bu că tă -rii de țară, ascultînd dedicații mu -zi cale venite dintr-un radio mic,ne gru, din plastic chinezesc, spri ji -nit pe-o masă de cusut Singer.„Pen tru Albert şi Ilona, apoi pentruJuliska – de ziua ei de naştere, cupuţină întîrziere, îi urează viaţăfericită şi bătrîneţe liniştită priete-na ei…“, se auzea din boxa cu le -duri după care urma o romanțătris tă cîntată în maghiară. Pe mu zi -ca asta, printre dedicații, Katalyn șiErzsebet croiau de zor stive desteaguri în două culori, mai mici șimai mari, după cum le veneau co -menzile. De-un singur lucru țineauseama în toată întreprinderea lor,de-un afiș lipit cu scoci pe-un fișetde metal, cu textul: „Simboluri se -cuieşti: stema şi steagul. Cele maivechi simboluri secuieşti: soarele şi
luna în creştere. Aceste simbolurisînt prezente în toate scaunelesecuieşti, dar şi pe monumentelesecuieşti de piatră. Albastrul estealbastrul cerului“.
Cînd am văzut atîta lume custeaguri, mii de secui, m-am gînditcă, de cînd le vizitasem eu înȘumuleu Ciuc, și pînă în sîmbătaprotestului, cele două croitorese n-au stat o zi fără ceva de lucru. Stea -guri mari, steaguri mici, cocarde șialte însemne la ele în atelier sînt
făcute, maxim cîte 50 pe zi dacă auspor. Poate-au mai angajat aju-toare, mi-am zis privind manifes ta -ția care se tot mărea în lungime,așa cum obișnuiesc pe 15 Martie,de ziua maghiarilor de pretutin-deni, cînd cererea, de data asta destea guri ungurești, e foarte mare.
La 35 de lei steagul, dacă le-au datcu tot cu bățul din lemn care maicostă 6 lei, e clar că micul atelier„clan des tin“ de steaguri secuieștiprosperă. Un semn bun pentrueconomia din Harghita și Covasna,aflate într-o sărăcie care numai deautonomie n-au nevoie. n
Numărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
Mar[ul pentru autonomie, un protest alnesiguran]ei na]ionale
Marșul celor 15.000de secui pentruautonomie a fost
pentru unii un semnal dealarmă, pentru alţii o nouămanifestare care înghitestrăzile. Printre acuzele decomplot, de infiltraţi carevoiau doar să pună beţe înroate sau de tendinţe anti-naţionaliste, marșul celoraproape 15.000 de secuiarată că frustrările pe carele resimt unele minorităţidin ţara noastră nu sîntdoar pe hîrtie. Însă week-endul trecut, 100.000 deromâni au ieșit în stradă,în Basarbia, pentru Unire.Iar diferenţa dintrenumere ne liniștește. Săptămîna trecută s-a cerut independența teritorială.
13CAP ÎN CAP
Liviu IOLUjurnalist la
Adevărul
Marele miting propulsat de croitoresele clandestine
Autonomie pentru România
Adrian Mihalţianuredactor-șef la ProMotor
PUBLICITATE
Mai puţină vorbă, mai puţine strigăte şi mai multă luptă a comunităţii.
Printre dedicaţii, Katalyn și Erzsebet croiau de zor stive de steaguri în douăculori, mai mici și mai mari, după cum leveneau co menzile.
Singurul lucru care mi-a plăcut la „Dom -ni șoara Christina” a fost că a reușit să nu măplictisească timp de aproape două ore într-ungen care mă lasă complet rece, horror-ul.Însă nici aici nu știu dacă e meritul echipeisau al lui Mircea Eliade.
Actorii nu mi-au părut deloc credibili.Pe nibilul scenei din tren, de la începutul fil-mului, cînd Egor (Tudor Istodor) și Sanda(Ioana Anastasia Aton) se îndreaptă spre co -na cul boieresc, parcă a dat tonul întreguluifilm: o încercare nereușită de a recrea at mos -fe ra unei perioade și a unei cărți. Pur și sim -plu n-am putut să-i cred, nici la nivel de sen-timent, nici ca joc actoricesc. Erau momentecînd mă întrebam dacă chiar încearcă saudoar glumesc. Pe alocuri mă așteptam săapară cineva de după o ușă și să spună„Salut, eu sînt văru’”. Atît de în serios amreușit să-i iau. Povestea are lacune logice.Cine se uită la film fără să fi citit cartea
observă că rămîne cu multe întrebări dupăvizionare, pentru că așa cum este construitnu reușește să stabilească prea clar anumitelegături, pe care le poți doar bănui.
Bugetul mărișor pentru un film româ-nesc (aproape 1,2 milioane de euro) se vedeîn efectele speciale adăugate la post pro duc -ție, care încearcă să mai „perieze” cumva fil -mul, dar pentru cineva căruia nu i se parecre dibil îl fac cu atît mai penibil. Probabil celmai mult m-a deranjat personajul doctoruluiPanaitescu (Ioan Andrei Ionescu), care pare
o glumă proastă aruncată la final, într-oîncercare de a drege busuiocul.
„Primul film horror românesc” nu e unhorror pur (lucru bun, din punctul meu devedere), ci mai degrabă o combinație dedramă – horror (chestia cu „primul...” fiindo tactică de marketing) destul de reușită castructură, în orice caz ceva nou în ci ne ma to -gra ful românesc, dar care lasă mult de doritdin punct de vedere al conținutului.
„Domnișoara Christina” e dovada că deunele lucruri e mai bine să nu te atingi,pentru că atunci cînd tratezi superficial otemă mai profundă s-ar putea să nu ai celemai bune rezultate, iar operele lui Eliade nusînt atît de ușor de ecranizat; și că oricît demulți bani ai băga într-o producție, chiar șioameni talentați, dacă nu e acel ceva care sălege lucrurile, la un moment dat se ducetotul la vale. E un film lejer, la care te poțiuita într-o după-amiază pentru a pierde cevatimp, dar nu vei rămîne cu nimic substanțialdupă el și, dacă ți-a plăcut cartea, sînt marișanse să fii dezamăgit. n
În spatele încrederii pe care o arată dinfotoliul de moderator al emisiunilor te le vi za -te, Mihaela Rădulescu e, în cartea sa „Des prelucrurile simple”, ca o vedetă abia tre cută depubertate. Sinceră, însă fără aple ca re spreliteratură. „Îmi place să scriu – o foa ie albă măconcretizează, mă face să mă ex prim așa cum
n-o pot face vorbind liber.” O frază pe care,cei care au deschis măcar o da tă blogul vre u -nei școlărițe, au întîlnit-o precis, în alte forme.
În „Pierdut vis. Mă declar nul...”, primulca pitol al cărții, Mihaela vorbește desprevise și despre faptul că fericirea poate fi afla tădoar atunci cînd acestea se îndeplinesc. Lu -cru rile prezentate în paginile cărții par ba na -li tăți, cum ar fi exemplele „din viața unor pri -eteni”, ce „au reușit” sau „și-au depășit con -di ția”, iar vedeta de televiziune are o ne îm pli -
nire: nu și-a urmat micile toane din ado les -cen ță. Recomandată a fi o operă dedicată„fe meii obișnuite”, autoarea pare să uite depro blemele simple cu care se confruntă citi-toarele ei, de grija zilei de mîine.
Capitolul „La 30 de ani... femeie” este celmult un articol cu sfaturi pentru doamneleca re trec prin criza vîrstei de mijloc. Însă, înacesta stau îmbinate pasaje mult prea liriceși siropoase care se îndepărtează de povețelede viață cu care începuse capitolul. Pare căîși caută scuze pentru propriile alegeri și pro -priile eșecuri, sfătuind cititorii să urmezecale pe care ar fi vrut să o aleagă și ea. În„Wonder Woman sau femeia între taior șicapot”, Mihaela Rădulescu condamnă „fe -me ia-rucsac”, femeia întreținută, aceea careale ge să fie o povară rămînînd acasă și ale gîndsă-și crească copiii. Se dă exemplu pe sine,dă exemplu reușitele ei și ale prietenelor saleși arată că femeia modernă nu poate fi în gră di -tă de asemenea lucruri „demodate” precumfamilia. Această afirmație însă contrazicelucrurile spuse tot de ea în primul capitol, încare explica faptul că un sprijin financiarpentru „cel drag” este de înțeles și de lăudat.
Plină de contradicții, „Despre lucruri sim -ple”, este într-adevăr, o carte care nu emitepre tenții. Un jurnal, un blog adolescentin con -fuz sau cel mult un volum motivațional scrisîn grabă, fără coerență sau un șir logic. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
În cazul încare n-ai ieșitcu o fatăweekendultrecut sau
altceva la fel de important,colegii pe care i-ai lăsatbaltă speră să-ți fi fost într-adevăr rău și să numai treci pe la facultate celpuțin o săptămînă, iar laprimul curs la care vii, săfii pregătit să le faci cinstecu cafea, bere, țigări.
Te-ai săturatde sărbătoricare te lasărece și cucare, oricît
ai încerca, nu reușești să teasociezi în nici un fel, cume Halloweenul. Cînd ieși înoraș și vezi pițipoancecostumate în asistentă /polițistă / orice porno și tipipenibili cu mascăAnonymous, ți se facegreață.
tîrzie decît de toamnă și aivrea să dureze cît maimult. Te îngrozește gîndulcă în curînd se va face atîtde frig încît nici pînă lamagazin să iei pîine nu veimai avea curaj să mergi.Măcar mai slăbești cuocazia asta.
Săptămînaasta te muți.Scapi însfîrșit decăminul plin
de colegi gălăgioși, pentrucare noaptea e zi și invers,de bucătăria cu gîndaci înloc de tacîmuri și scrum dețigară în loc de sare șipiper, de femeile deserviciu care-ți dau trezireala 7 dimineața strigînd„Doamna Macovei!”.
Mai sînt douăluni pînă laCrăciun și tudeja visezi înfiecare
noapte cum te joci laAlienware-ul pe care sperisă-l primești; și cu fiecarevis, termini alt joc. AziAssassin’s Creed 4, mîineGTA V. În ritmul ăsta, veifi terminat în vis toatejocurile pînă chiar primeștilaptopul dorit.
Ți-ai dori camăcar o datăpe anuniversitarcolegii din
grupă, cei cu care lucreziîn mod normal la teme șiproiecte, să fie în stare deceva decent, măcar opagină de persoană, și să nufie nevoie tu să faci muncaa patru sau cinci oamenipentru un 10 de care apoise bucură toată lumea.
Știu că o să sune cam redundantă ase mă -nărea băieților de la The Answer cu truperock ale anilor `70, `80, dar dacă aceștia ar ficîntat pe acea vreme în deschidere la uncon cert Led Zeppelin sau AC/DC, poate căar fi devenit pe parcurs unii dintre clasiciiacestui gen. Dacă am lua oricare piesă de penoul lor album, „New Horizon”, nici n-aizice că au fost înregistrate în acest mileniu,mai degrabă s-ar potrivi cu ce ascultau un chiisau tații noștri pe vremea cînd își lăsau ple te.
Trupa știe să-și joace la timp atuurile, iarautenticitatea sunetului este cel mai pu ter nicpe care îl dețin. În același timp, chitaraelectrică nu este răsucită și-nvîrtită pe toatepărțile cu zeci de efecte sonore care să o facămai exotică, puțin prea tehnologizată. Piesa„New Horizon”, care taie panglica aces tuidrum nostalgic, este un ghid în era cînd zecide mii de oameni se adunau pe sta dioanepentru un concert Queen. Ne ara tă cumsună o chitară cînd este pe mîini cu degeteroase din cauza corzilor metalice. Ur - mătoarele piese ne îndrumă și-n alte pe rioa -de, „Spectacular” și „Concrete” ne arată maimult din talentul vocal al solistului, care pa resă-i aibă pe Kurt Cobain sau James Hetfieldîn minte ori de cîte ori mai cîntă cîte un versdespre viitor.
Albumul este unul fixat în sunetul au -tentic de rock și, implicit, primele sub-ge -nuri ale sale, hard-rock, metal și punk-rock.Prin acest ansamblu ei doresc să realizeze oimagine de nemurire a genului, însă nu credcă The Answer sînt cei mai potriviți care săfacă afirmația asta. Atmosfera, mu zi ca și ver-surile sînt recreate la o precizie mi cros co -pică, dar trupei îi lipsește renumele prin
care să-și valideze o astfel de aroganță. Da,albumul este unul puțin arogant și are unelehibe. Balada „Call yourself a friend” estesal vată doar de riff-ul ce apare pe la mijloculpiesei, dar în schimb nu este cu nimic di -ferită față de alte balade care au mai apărutpînă acum.
Faptul că dau impresia de salvatorii mi -le niului al treilea al rock-ului scade puțindin satisfacția fiecărei piese dar, pînă laurmă, nu prea contează că „New Horizon”s-a udat puțin cînd a călcat în baltă, măcar nus-a înecat în ea. n
Album: New HorizonArtist: The AnswerAn: 2013Gen: Rock
Penibilul scenei din tren,de la început, parcă a dattonul întregului film: oîncercare nereușită de arecrea atmosfera uneiperioade și a unei cărţi
Capitolul „La 30 de ani...femeie“ este cel mult unarticol cu sfaturi pentrudoamnele care trec princriza vîrstei de mijloc
Titlu:„DomnișoaraChristina”Regizor:AlexandruMafteiAn: 2013Actori: MaiaMorgenstern,Tudor Istodor,AnastasiaDumitrescuGen: Drama /Horror
Lemnul vechi face muzica nou\
Trupa știe să-și joace latimp atuurile, iar autenticitatea sunetuluieste cel mai puternic pecare îl deţine
În momentul în care a fost fondat, Facebookera o rețea prin care studenții Universității Har -vard puteau face cunoștință și comunica întreei, ajungînd între timp să-și piardă menirea ini -ția lă, pînă ce a crescut în mastodontul din pre -zent. Și avînd în vedere că-i aproape imposibilde luat la trîntă cu Facebook, tendința actuală arețelelor de socializare este să devină cît mainișate. Pe aceste două considerente a apărut și„Unii”, o platformă în a cărei listă de utilizatorise regăsesc doar studenți. Deocamdată aceastărețea funcționează numai în Marea Britanie, iarfondatorul ei, Marco Nardone, a afirmat că nuvrea să grăbească lucrurile și să se deschidăstudenților din toată lumea, ci mai degrabă arvrea să țină totul sub control, și să creeze maiîntîi o comunitate mai restrînsă.
Ideea care stă la baza rețelei este că dacăprintre utilizatori se pot înscrie doar studenți,aceștia nu mai trebuie să-și facă griji că ceea ce
postează pe pagina proprie sau a colegilor arputea fi văzut de către părinți sau de potențialiangajatori. După ce săptămîna trecută a depășit100.000 de utilizatori, „Unii” a anunțat că nu vaavea niciodată reclame pe site, plănuind să seîntrețină din alte servicii pe care platforma leoferă. De exemplu, în secțiunea dedicată jobu ri -lor, angajatorii pot primi garanția că și firma lorva apărea printre anunțuri, asta contra unei su -me modice. Alte servicii similare bazate peanun țuri sînt legate de cazare sau cărți.
Un alt avantaj pe care rețeaua o oferă estemodul în care studenții își pot segmenta pu bli -cul față de care trimit un mesaj. De exemplu, ti -ne rii pot alege să trimită un anunț doar co le gi lorde grupă, ori în cazul unei cercetări mai amplepot alege să comunice doar cu studenții tuturor
facultăților de un anumit profil. În acest sens,pe lîngă filmulețe, poze sau linkuri, pe care lepot posta, utilizatorii au la îndemînă o aplicațiefoarte folositoare. Aceasta funcționează precumun sondaj de opinie, care la final afișează toaterezultatele într-un infografic.
Totuși, dacă rețeaua este dedicată exclusivstu denților, ce se va întîmpla cu absolvenții? Eibi ne, creatorii s-au gîndit și la asta, urmînd caaceșt ia să primească statutul de alumni, „schimb”.Acest statut aduce după sine alte servicii, însăelimină o mare parte din vizibilitatea asupra ce -lor care încă mai au de mers la cursuri. Sună in -teresant toate aceste idei, și ar fi amuzant dacăîn viitor vom vedea mai multe astfel de rețelesociale nișate, precum una în care condiția să tepoți înscrie e de a fi politician. n
Cum se mișcă fata asta! E ca oploaie măruntă de toamnă care tebate în cap cînd ai de mers mult pejos. Încet-încet, constant, zece lovi-turi pe rever, zece în lung de linie. Eca un robot. Dar durează pînă îșiintră în mînă. Pare previzibilă, deșiforțează. La finala din Bulgaria afăcut două duble greșeli în primeledouă gameuri. Apoi a avut un primserviciu slab. Pînă cînd n-a mai fost,pînă cînd rotițele au început să seînvîrtă și pînă cînd a început ga lo pul.Pentru că fata asta aleargă de rupezgura. Se duce după fiecare minge,se ceartă pentru fiecare greșeală, daram văzut-o o singură dată trîntindracheta la o palmă de teren, fără însăa-l lovi. Vi-l mai aduceți aminte peAndrei Pavel care avea meciuri încare strica și două rachete?
Simona Halep a cîștigat cinci me -ciuri la rînd la Turneul Cam pi oa ne -lor, cel mai bun turneu de sub GrandȘlemuri. Semifinala și finala și le-aadjudecat după ce a fost con du să cuun set. A impresionat pe toată lu mea,inclusiv pe comentatorii britanici,ca re, reținuți de obicei în co mentarii,n-o mai scoteau din ovații. N-a im -presionat, în schimb, nici o te le vi ziu -
ne din țară. Nu su fi cient, aparent, casă preia trans mi te rea meciului. DacăTVR-ul n-a avut 270.000 de euro sădea pentru manșa tur a barajului cuGrecia, sigur ar fi avut infinit maipuțin pentru finala Simonei. Însădacă românii de acasă n-au putut s-oovaționeze, cei din stră inătate auumplut stadionul bulgar. Tribunelevuiau, mai ceva ca la un meci defotbal, la fiecare pauză și strigătelelor parcă purtau fiecare minge pestefileu, cu suficienți mi li me tri în plusîncît să nu rămînă în fip te în plasă.
La cel mai bun an din carieră, Si -mo na se află pe locul aproape depri mele zece locuri din clasamentulmondial. Doar două sportive din Ro -mânia au reușit o performanță maima re, iar la cei 22 de ani ai săi, Si -mona a prins-o pe gazon, deși doar latelevizor, pe una singură din tre ele,Irina Spârlea. Iar în tribunele sta dio -nu lui era inclusiv Ilie Năstase, pri vin -d-o între schimburi cu nos tal gi e ca re-iîmblînzește chipul. În umbra ma rilorvedete românești de pe te re nul de te -nis, fără aroganță, cu inima des chisăși cu așteptările ponderate, Si mo naHalep va ajunge mare. V-am po - vestit doar cum se mișcă fata asta. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
E o dimineață amorțită de du -mi nică, ora nouă, cînd nu i-ai dorinici celui mai mare dușman al tăusă fie nevoit să se ridice din pat.To tuși, în fața clădirii părăsite acir cu lui din Chișinău oamenii seîn mul țesc, ieșind șifonați șifrecîndu-se pe la ochi, somnoroși,împinși afară din microbuze.
Cei care au ajuns aici cu cîtevaminute mai devreme se chinuie sățină în picioare o pan car tă cu„RAIONUL DROCHIA”. Cei maimulți însă își strîng în brațe copiii,studenți la Chișinău, pe care nu-ivăd decît de sărbători și cărora le-au adus genți mari, de rafie, bur -du șite cu plăcinte și pîrjoale de ca -să. Toți sînt liniștiți, au fost adușigra tuit, cei mai mulți și-au luatprietenii, cumetrii și chiar copiiimai mici cu ei. Mai fumează o ți ga -ră și se întreabă în gînd oare ce lemai fac orătăniile rămase fără grijăaca să, la nord, la cîteva sute dekilo metri.
Frunțile li se încrețesc numaiatunci cînd de printre mașini apareo domnișoară cu microfon albas -tru, care începe să-i vîneze și să-iîn tre be ce caută aici. Cîteva femeimai cu rajoase, bine făcute, ies înfață: „am venit la referendum”spune o doamnă cu batista legatănod sub bărbie, „pentru unire șipentru vii to rul copiilor noștri și anepoților, și a strănepoților noștri”cuvîntează o alta, cu geacă albă, depiele și un ruj vișiniu întins de-alungul buzelor. „Ei, noi sîntemlucrători sociali la pri mărie și ne-au spus să venim, dar încă nu știm
unde ne ducem”.Oameni din toate
raioanele au fost aduși la Chișinăufără ca să știe de ce. Li s-a spus dela școală, de la grădiniță și de laprimărie că „tre bu ie”. Au venit,„dacă tot e degeaba, iar pe cei care-s cu Filat chiar au să-i hră nească.”
De pe scena care a costat zecide mii de euro le vorbescpoliticieni, cu pauze adînci și cucuvinte mari, dar oamenii nureacționează. Bat picior de picior șiabia așteaptă să le dea voie să seducă înapoi acasă.
O doamnă trecută de prima ti -ne rețe, dar cu părul încă negru, enos talgică. Spune că ziua aceasta îiamintește de studenție, cînd îi sco -teau în fiecare an la demonstrație.„Și pentru că eram șefă de grupă,trebuia să car steagul în fiecare anpe 7 noiembrie. Abia așteptam săse termine și-l aruncam prinburuieni, că la 12.00 aveamautobuz acasă.” n
DE LA CENTRU
Cu mitingul,în Europa
Anastasia CONDRUCproducător TV
15
Ai un Internetașa de prostacasă căultima oarăcînd ai
încercat să folosești untorrent ai lăsat calculatorulsă meargă o noapteîntreagă pentru o manea.Nu-i panică, în ritmul ăsta,tot ai timp pînă la Revelionsă iei destule melodii săfaci și tu un CD cu muzicăde petrecere.
Au fost preamulteconcerte,piese deteatru, filme
și tot felul de alteevenimente în ultimavreme încît ți-ai cheltuibanii de-acum pînă laurmătorul pachet, care maivine de-abia în decembrie.Trebuie să revii la progra-mul din anul al treilea, defurat șnițele și bere de la
Dacă tot aivăzut căPrimăria adat drumulîncă de-acum
la instalațiile de Crăciun,te-ai gîndit că are surplusde curent, și că nu îideranjează să tragi și tu uncablu de la unul din stîlpiidin Copou, să-ți alimentezineoanele din cameră și laptopul care merge non-stop.
Pachetele taleau intrat într-o mono -toniesupărătoare.
Aceleași șnițele de fiecaredată, aceleași sarmale decare deja ți-e greață și,bineînțeles, nelipsitazacuscă. Măcar o dată ți-aidori să primești și tu pizzade casă, icre, salată devinete, o ciorbă de văcuțăși, de ce nu, niște țuică.
Stai pentru alpatrulea an larînd cu fixaceiașioameni în
camera de cămin. Ai ajunssă-i cunoști atît de bine căștii cînd sînt născuțipărinții lor și cînd îșiserbează nunta șibineînțeles ai notate înagendă datele la careprimesc pachete de acasă,să știi să faci loc în frigider.
Ai ajuns laconcluziacă portariifumeazămai multe
din țigările tale decît tine.În ritmul ăsta, o să-ți cearăîn curînd și bani pentrucontroale medicale. Binecă nu-ți beau și vinulprimit de acasă, că te-arpune și să vorbești cunevestele, să le împacipentru boacănele lor.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂ
Fărăapăsarearachetei
De trei săptămîni, Andreea Ma -rin ne arată că prețuiește viața. Sa recu parașuta, ascultă povești emo -țio nante pe care mai apoi le pre -zintă în platou și iubește mai multca oricînd perioada prin care trece.De aceea, fosta prezentatoare a sur -prizelor ne zîmbește măiastru depe o platformă cu multă culoare,unde fluturii zboară nestingherițiiar copiii cîntă angelic. Noul for-mat pe care femeia l-a pus în scenăla TVR este unul pe care sus ține căl-a documentat în Spa nia și care pre -supune valorificarea po veștilor deviață ale oameni simpli, nicidecuma nonvalorilor care de cele mai mul teori aduc rating. De ja în cazul zîneirețeta sună cu noscut, nu-i așa?
Însă tocmai pentru acest fapt,Andreea Marin a primit critici dinpartea psi ho lo gi lor și bineînțeles aanaliștilor mass-media. Prezen ta -toarea a fost luată în vizorul spe cia -liștilor după ce săptămîna trecută adiscutat în platou despre depre sie.Chiar dacă și-a ilustrat pledoariacu propria ex periență, la un mo mentdat Andreea a strigat pe nume ofemeie din sală căreia i-a întins unplic cu o consultație gratuită la unmedic psiholog. Iar femeia a întinsmîna spre plic surprinsă și stin -
ghe rită, ceea ce a și atras de altfelcritica specialiștilor din fața televi-zoarelor. Trebuia prezentatoa rea săcheme în fața tuturor femeia aflatăîn depresie? Trebuia Andreea Ma rinsă expună cazul tinerei mă mici înfața a zeci de spectatori și în fața aaltor sute de mii de teles pec ta toride acasă? Psihologii spun că nu.Mai grav este însă faptul că spe -cialiștii iau în calcul faptul că An -dreea Marin a făcut publică po ves -tea Simonei doar pentru a-și asigu-ra un rating destul de mare, avîndîn vedere că la prima emisiune nicimăcar podiumul audienței nu l-aprins. Oricum ar fi, nici cea de-adoua ediție nu a urcat mai sus delo cul cinci. „Prețuiește viața” s-a do - vedit a fi în cele din urmă o măriecu altă pălărie. Un fel de „Sur pri- ze,Surprize” în care s-au introdus niș -te jurați după modelul „Românii autalent”, „Dansez pentru tine” sau„X-Factor” pe care Andreea Marini-a numit pompos, experți.
Niște oa meni de carieră, cu unsucces în spa te care le-a asigurat laun mo ment dat expunerea in ter na -țio na lă, și care acum dau sfaturidin fotoliul confortabil al emi siu niiunor copii părăsiți de părinți sauunor femei chinuite de depresie. n
Studenții își pot segmenta publicul față de care trimit un mesaj
PRIMUL RĂCNET Cum se feresc studen]ii
de ochii virtuali
Numărul 466 | 4 - 10 noiembrie 2013
ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!
Întîlnirea super eroilorCum este încă prea devreme
pen tru ieșit în oraș, doi băieți, careși-au pus deja costumele de zombiede la ora opt seara, au început săbată din ușă în ușă în Căminul T17din Tudor cerînd bomboane. Augăsit dulciuri doar la camerele defete, care pe lîngă vreo ciocolată lemai ofereau și cîte un zîmbet. De lacolegi însă au strîns cî te va țigări și odoză de bere, „bună și asta la se ce -tă”, după cum exclamă unul dintreei după ce primește darul.
Dar cum agitația de pe holuri semută rapid în stradă, caut un grupde poznași costumați și mă iau du -pă ei pe malul Bahluiului. Un pirat,două pisici și un bețiv cu hainelezdrențuite îmi sînt ghizi pînă în ForFun, care, de și încă liniștit, începesă strîngă la aceleași mese jokeri,bat mani și su per mani, toți încer cîndsă atragă pri vi rea pisicuțelor îm -brăcate sumar. Nu prea reușeșteînsă nici unul, căci fetele vor să dan -seze cu băiatul cu mască de coto -
roan ță care se ondulează pe mu zicălatino.
Momentul lui de faimă dureazăînsă doar o melodie, căci domni șoa -re le uită de dansator imediat ceAlex, unul dintre barmani, începesă jon gle ze cu sticlele de băutură.Le învîrte pe după cap, le prindeapoi la spate și, cu o mișcare agilă,le aprinde apoi capetele înfășuratecu tifon îmbibat în alcool. Barul setrans formă în scenă, iar petrecărețiiuită de muzică și bă u turi, urmărindcum torțele ce zăbo vesc doar o se -cundă în mîinile barma nu lui lumi -nea ză amenințător rafturile cu sti cledin spatele său.
Iadul din adîncuriDupă spectacol, deși ceasul nu a
bătut încă miezul nopții, în For Funpar a se fi strîns toate personajele dinfilme și povești. Cu toate acestea,nu stau să aștept să mi se trans -form e caleașca în dovleac și măîndrept spre Piața Unirii. Pe drum
însă, prin fața Sălii Polivalente, obătrînică privește speriată spre ungrup costumat. Își face cruce pefuriș, scuipă în sîn și repetă întruna„Doamne ferește”, spre amuza men -tul tinerilor îmbrăcați în tot felul dearătări ce trec pe lîngă ea.
Tot la ajutorul divin pare că aapelat și unul dintre bodyguarziidin Underground care păzește in -tra rea în club deghizat în preot.Odată ajuns însă în club, ritmuridră cești de dubstep și house îi fac pecei costumați în diferite lighioa ne săsară de pe un picior pe altul ca într-un dans tribal. Iuliana, o fată blon -dă cu urechi de pisicuță, e par căsin gura care nu-i ruptă din filmehorror. Cu toate acestea însă, dan -sea ză cot la cot cu balauri pictați saualte creaturi din basme.
Dacă în Underground pare căia dul a ajuns pe pămînt și și-a văr -sat toți locuitorii, în Dublin mediciiși asistentele par a fi la modă, căcidin toate colțurile pub-ului se ză rescstră lucind în reflectoare zeci de ste -to scoape. Printre ei se perindă totfelul de vrăjitoare, diavolițe în cos -
tu me mu la te ori păpuși de por țelan,ca re nu-și găsesc însă nicăieri locul.Stăpînii pub-ului sînt însă un polițistzombie și un Bin Laden cu coasă,care se tot plimbă de la bar la masă,de la masă la ușa de la in tra re, deacolo înapoi la bar și tot așa, fărăvreun scop evident. Pe ringul dedans legea o fac de această dată însămorții vii, care nu lasă să le sca penici o melodie. Doi dintre ei în cear -că să imite mișcările din videoclipulpiesei Thriller a lui Michael Jacksonși, chiar dacă nu reușesc, aceș tia nupar să aibă de gînd să renunțe.
Poveștile se-ntorc în cărţiTot de zombie dau și atunci cînd
urc Copoul, mai asemănători cu ceidin filme chiar dacă nici unul dintreei nu e mascat. Aceștia au însă ace -
leași mișcări greoaie, privirea ab -sen tă și pășesc în zig-zag, de parcăau dat chiar atunci vreo piatră demormînt în lături. Odată ajuns însăîn Skye, atmosfera se destinde. Per -so najele în fri coșătoare sînt înlocuitede iepuri cu urechi pufoase și fustescurte ori de zîne cu aripi purpurii.Magia de aici pare însă că disparepe măsură ce tot mai puțini sînt ceicare se încumetă să urce pe ringulde dans.
Doar două dame de caba ret cufuste lungi și stu foase și măștielegante nu vor încă să plece acasăși ar mai vrea să-și fluture volanelepe încă o melodie. Le chea mă însăautoritar doi bărbați solizi. Se su -pun smerite. Nu ar vrea ca par te ne -rii lor să se transforme în șoricei oricaleașca în vreun dovleac uscat. n
Pentru cîteva minute, luminile galbene ne trimitîntr-o cafenea din mahalaua Bucureștiului, unde peritmuri lăutărești, combinate cu chitări și tobe, auzim oaltă variantă a melodiei „Cînd te-am cunoscutCristina”, a celor de la Robin and the Backstabbers.Fără să știi versurile, vocea groasă și expresivă asolistului îți răsună în urechi ca un văitat puternic„cînd se lasă seara peste București, eu mă uit la feeete,dar văd că nu ești”. În fața ochilor ni se întinde unapus de soare, peste un oraș mohorît, prăfuit, unde al -tă dată zburda veselă Cristina, o fată „cu păr frumosrău și cu floare de măr în păr”.
Parcă ni s-au legat picioarele de atîta legănat, iarasta observă și Robin care încearcă să ne lipească pefigurile melancolice un zîmbet de mulțumire. „Hai, iaun gît de votcă și un pumn de aspirină”, continuîndoptimist cu „spune-mi o poveste și fă-mă să plîng și zi-mi că mă iubești chiar și-așa nătîng”. Fetele din fațascenei își împreunează mîinile și zîmbesc emoționatecu ochii fixați la el, spunîndu-și una alteia „Asta emelodia aia, cu vînătoarea regală”. Ca într-un meci defotbal, băieții se întrec în a urla din rărunchi „oooo,ooo” alături de solist, iar fetele țopăie, aruncîndu-șipletele în toate direcțiile, combinînd muzica pop cucea rock. Cei de pe scenă își mișcă și ei capul în toatedirecțiile, parcă neputînd să creadă ceea ce văd la
picioarele lor și continuă cu partea instrumentală pecare publicul o prelungește bătînd din palme.
Din fiecare colț al clubului cîte o cameră de filmatsurprinde buzele celor care fredonează versurile saupicioarele care se leagănă în ritmul melodiei. Mîinile înschimb nu mai aplaudă, ci se ciocnesc în aer cu sticlelede bere ale celor din jur, sau se prind una de cealaltă caîntr-un ritm de blues. „Oare cum am uitat noi demelodia asta?”, ne întreabă retoric Robin în timp ce dădrumul primelor acorduri din „Soare cu dinți”.Mulțimea deja dansează haotic și fredonează refrenulcare nici nu a început, prinzîndu-se de după gît șisărind în sus.
„Ați observat că s-a cam dus vopseaua de pecioară?”, ne întreabă Robin în timp ce își așază maibine cureaua cu blană a chitării pe care o ține după gît.În Underground se aud doar țipete dintr-un capăt încelălalt, fiecare încercînd să își ocupe un loc cît să îșipoată mișca picioarele. Solistul ne reamintește că laintrarea în club atîrnă o pasăre mare neagră, cu ochiroșii și cu aripile întinse. Astfel, recunoaștem melodia„SPNZRTR”, însă nu găsim loc să ne mișcăm,îmbrîncindu-ne pe lîngă băieții cu camera. Însă chiardacă s-au rotit în întreg clubul, nu au reușit săsurprindă și picioarele noastre care încă mai vibrau șidupă terminarea fiecărei melodii. n
De Halloween am aflat că tot ce ainevoie pentru a deveni un zombiefioros ori o pisicuţă neînfricată
este o cariocă neagră și puţin fard și căoricine este un supererou dacă are opelerină. Așa au fost deghizaţi studenţiicare nu au luat însă la colindat caseledupă bomboane, ci au umblat din clubîn club pentru shot-uri de tequila, iardovlecii au fost înlocuiţi cu lasere șilanterne multicolore.
Cauza morţii?Un virus virtualSoarele cu din]i r\sare noaptea
Se întîmplă ca vedetele să maiprimescă din cînd în cînd și ame -nințări cu moartea, sau să aflăm deprin tabloide că s-au îm bol năvit deo boală rară. Însă ma jo ri tatea zvo -nu rilor de acest gen se do vedesc afi false, după ce persoa na cu pricinadezminte imediat neno ro cirea. Darce faci atunci cînd ești un actorocu pat și locuiești în Asia, de undeinformațiile nu ajung cu aceeași vi -teză, și ți se pregătește deja în mor -mîntarea?
Pentru cîteva zile bune, JackieChan a fost declarat mort, dispera -rea fanilor fiind alimentată de știrifalse, tweet-uri, sau pagini pe Face -book de genul „R.I.P. Jackie Chan”.Cauza morții ar fi fost un accidentîn timpul filmărilor, unde avem deales între două variante. Fiind re -ținut cu filmările la „Chinese Zo -diac”, actorul nu a avut timp sădez mintă farsa decît mai tîrziu,cînd într-un interviu pentru o pu -blicație americană glumea că la cî -te astfel de incidente pățește, îi emai greu să convingă fanii că încătrăiește decît să se cațere pe perețiși să execute cascadorii.
Cîrcotașii spun că de data astafanii au avut și un motiv să-l în -scrie la decese, reușind să supereatît o parte din publicul americancît și pe cel asiatic. La o emisiunetelevizată din Hong-Kong, Jackie
spunea despre America că-i ceamai coruptă țară din lume, iar maitîrziu, a înfuriat japonezii cînd azis că ar vrea să vadă unele națiunilovite de către dezastre naturalepre cum tsunami-uri sau cutre mu -re. Asta în ideea că, în preajmanenorocirilor, politicienii nu-și maifac jocul și că oamenii se unesc șise ajută reciproc. Dar, pînă la ur -mă, s-a dovedit că farsa a aparținutunui grup de criminali ciberneticicare au infectat calculatoarele fa ni -lor cu viruși. Procesul este simplu.După ce internauții au găsit pos ta -rea cu respectiva veste pe vreunblog sau rețea de socializare, aceș -tia sînt îndemnați să intre pe un altsite în care dacă vor să vadă fil mu -lețul incidentului, trebuie săcopieze în calculator un fișier.
Tot în interviul acordat pentruLA Ti mes, actorul recunoștea că re -gre tă un pic faptul că nu a făcut maimulte filme la Hollywood și că i-arplăcea să joace într-o producție cusuper-eroi precum „Iron-Man” sau„The Avengers”. Deși stim că Ja ckiese poate mișca mai agil decît Spider-Man și că poate zbura mai cevadecît Thor, e greu să ne ima ginămcum ar arăta un Hulk asiatic. n
16Seara în care Iașul își arată monștriiStudenţii s-au deghizat în personaje de filme și de basm.
DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
![Untitled-2 [] · 2018-08-22 · 149 232 437 79 87 109 159 247 466 (RON) INDIVIDUAL 4 zile 10 zile 17 zile 31 zile 62 zile 93 zile. Title: Untitled-2 Author: Tomi Created Date: 4/2/2018](https://static.documente.net/doc/80x56/5f2e2085321c7c365810226a/untitled-2-2018-08-22-149-232-437-79-87-109-159-247-466-ron-individual-4.jpg)
