Nr. 462

Am fost în fl\c\rile iadului dup\ ce amatins altarul unei catedrale din Köln

Cînd eram mic nu-mi puneam pijamauapentru că voiam să-mi crească aripile, să

devin clovn matematician. | PAGINILE 8-9

„Interviu cu coregraful Gigi Căciuleanu

De 40 de ani, „Opinia stu den țeas că”scrie istorie. De fapt, de 39 face pre să. Opresă studențească, onestă, care a știut defiecare dată cînd să muște din rea li tate șicînd să se cui bă rească la focul ini mii oa -me nilor. A luat cu tupeu co munismul încoarne pe cînd șficuia des tine și s-a temutcă a ră mas fără cauză cînd el a căzut. Asu pra viețuit unei Re vo luții și s-a lăsat re -născută de o mînă de studenți en tuziașticare voiau să în vețe cum se fa ce presaadevărată. A de ve nit apoi o familie pentrucei cărora stu diile în jurnalism nu le po to -leau neastîmpărul condeiului. În tot acesttimp, Opinia a fost jefuită de brand și ade ve nit „veche”, după mo de lul „Dile -mei”. A căzut de fiecare dată în pi cioa re,fiindcă s-a ținut cu dinții de va lori și detradiție, în vremuri zbu ciu mate, în careexperimentele eșuate și ma nage mentuldefectuos au măcinat principiile presei dinRomânia. Pe par cursul anilor, școala depresă de la „O pinia” a trimis în toate col -țu rile ță rii jurnaliști bolnavi de iubireapen tru pro fe sia lor, care și-au asumat li -ber tatea și în drăzneala de a ridica șta che tapresei ro mânești, de a trînti uși în fa țacom pro misurilor ma jore și a patronilor a -bu zivi. Trecînd prin ge ne rații și epoci a ră -mas puțin schim bată, cre dincioasă unuijurnalism care pă trunde pînă în miezullucrurilor, după chipul și asemănareaunor specii jur na listice pure.

În acest an universitar, i-a venit vre -mea bătrînei noastre „Opinii” să-și re ca -pete numele de drept, în mod de finitiv șiirevocabil, după șapte ani de zbuciumprin tribunale. Iar acest prilej nu putearămîne nesărbătorit și ne însemnat. Într-ovreme în care prea multe ediții tipărite aleziarelor și re vistelor se închid în toată lu -mea, „O pinia” s-a îmbrăcat în haine noide cer neală. Haine pe cît de elegante,proas pete și vii, pe atît de comode, ce să îipermită să își găsească locul în acestălume care nu mai are răbdare, dar care eavidă de povești, de frumos și de adevăr.Noile proiecte grafic și editorial își aurădăcinile în tradiția o pinofilă, însă vin mai

grațioase și ju că u șe, să îm bră țișeze oepocă în care pre sa scrisă joacă din ce înce mai mult rolul unui înțelept povestitorși a nalist. Astfel, o să găsiți de-acum î na in -te în paginile acestei re viste aceleași re por -taje și interviuri de am ploare, ro dul unorîntîlniri cu oa meni aparte, dar și disecții lacald și la re ce ale u nor fenomene socialecare mar chează rea litățile din țară și dinlu me. Va ră mî ne singura publicație careva pune sub lupa critică fenomene dinmediul universitar spre care cotidienele șisite-urile nu manifestă îndeajunsă a ple -care. Va lua pulsul orașului și vă va des -creți frunțile cu impresii de la spec ta cole șiconcerte, vă va prezenta opinii despre ul -timele apariții din tehnologie și nu vă valăsa să parcurgeți neavizați ultimele cărți,albume muzicale sau filme. Va striga lameciuri și va descompune cu măiestrieimaginile care apar pe ecranul plat al tele-vizorului. Nu în ultimul rînd, redactoriinoștri vă vor prezice viitorul, dînd citireglasului astrelor cum numai ei știu.

Vă invităm să răsfoiți „Opinia” nouăși să ne căutați. Ne găsiți a dresele de e-ma il în dreptul fiecărui articol și pe Face -book. Nu uitați că de 39 de ani opinia ci ti -to rilor noștri a fost mereu deasupra tutur-or! n

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași are acreditate aproxi -mativ 170 de programe de master, clasificate pe 50 de domenii.Însă dintre acestea au trecut proba admiterii doar o parte, în -

trucît nici după sesiunea din vară, nici după cea din toamnă, nu s-austrîns un minimum de 25 de studenți, necesari pentru a putea fi or ga ni -zate. Dar dacă o serie de programe au fost anulate de către consiliilefacultăților din cauza acestui prag stabilit în Senat, altele se mențin înprogramă chiar dacă au înscriși doar doi-trei studenți. Pe de altă parte,

universitatea avertizează studenții că în cazul în care se înscriu la un sin-gur program de master este posibil ca respectivul să nu se organizezedacă nu este căutat și-i consiliază pe tineri să aleagă la admitere cel pu -țin două opțiuni. Mai există și riscul ca programele respective să nu sesusțină și, astfel, singura lor șansă pentru anul respectiv ar fi să aleagăun loc cu taxă, pentru cel pu țin un semestru, la un alt master al aceleașifacultăți.

| continuare în PAGINA 5

ACADEMIA DE GARDĂ

Universităţile și-audeschis amfiteatrelepentru noii bobocil au fost exprimate nemulțumiri față definanțarea șubredă primită din parteaMinisterului Educației | PAGINA 3

CAP ÎN CAP

Sinteza zilei, în cîtevastenogramel prezentatori precum Capatos sau Răz van și Dani de la Trustul Impactprimesc indicații de a trata la emisiunilelor subiectele de presă dintr-o pers -pectivă favorabilă patronului DanVoiculescu | PAGINA 13

1001 DE MĂȘTI

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected]

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Românii din Grecia seîntorc acas\ cu alt chip

LUMEA PE JAR

EDITORIAL

Opinia seîmbracă de la Prada

Cei aproape 1.000 de români care părăsesc săp -tă mînal țara cu destinația Elada sînt tot atîteapo vești de deznădejde sau, dimpotrivă, de spe -ran ță. Însă istoriile lor, fie ele de despărțire saude revedere, poartă adesea același chip.

| PAGINILE 10-11

l 40% dintre mileniali apreciază că ar trebuipro movați la fiecare doi ani, indiferent de per -formanțe. | PAGINA 4

Dimineaţa cercetătorilorde-o șchioapăl oamenii de știință au ieșit în curteaPalasului pentru a desluși, împreună cuieșenii curioși, spectacolul și magia pecare le ascunde fizica | PAGINA 7

P\catele Genera]iei Y

Degeaba unii tineri s-au gîndit la timp la ceea ce ar dori să studieze.

Laura PĂULEŢdirector

[email protected]

««

l Anul XLII l 7 – 13 octombrie 2013 l IAȘI l Nr. 462 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea

La „Cuza”, oferta programelorde master se sub]iaz\ toamnaOpţiunile studenţilor sînt valabile doar pe hîrtie.

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Studenţii ieșeni ies în stradăAproximativ 250 de studenți s-au întîlnit duminică, 6

octombrie, în Piața Unirii din Iași pentru a protesta îm po -tri va proiectului Roșia Montana. Manifestările au începutîn jurul orei 17.00, cei prezenți pornind apoi spre cartierulTudor Vladimirescu. Protestatarii, înarmați cu pancarte,steaguri, portavoci sau PET-uri goale, au scandat mesajeîmpotriva exploatării, dar și împotriva Guvernului.

„Ne-am întîlnit aici pentru a protesta în principalîmpotriva proastei guvernări și a celor care ne conduc. Nuputem spune că avem un stat sănătos din moment ceconducătorii schimbă mai bine de zece legi doar pentru afi benefice unei singure corporații. De asemenea, nu sîn-tem de acord cu exploatarea prin cianuri și nici cu procen-tul care revine statului român de pe urma exploatării”, a

declarat Marius, membru ANOSR.Protestul de la Iași face parte dintr-o serie mai lungă de

manifestări împotriva începerii exploatării de la RoșiaMontana. (A.M.)

Se caută bursierul „Sf. Dumitru”Pînă pe 15 octombrie se fac înscrieri pentru bursa „Sf.

Dumitru” oferită de fostul rector al Universității „Ale -xandru Ioan Cuza” (UAIC), prof. univ. dr. Dumitru Oprea.Pot candida studenți care în anul universitar precedent aufost înmatriculați în anul II, III sau IV, studii de licență, ceau obținut premii la concursuri cu recunoaștere naționalăsau internațională și s-au implicat în proiecte sociale stu -dențești.

Pentru înscriere, fiecare participant trebuie să de pună

un dosar care să conțină: Curriculum Vitae, copie dupăbuletinul de identitate, situația școlară a anului universitarprecedent, scrisoare-eseu, documentele care să ates teimplicarea în proiecte social-studențești și rezul ta tele ob ți -nu te la concursuri naționale sau internaționale.

Dosarele se depun la secretariatul Rectoratului, corp A,etaj 2. Informații suplimentare pot fi obținute de lastudenții din Senatul Universității. „Noi, studenții din Se -nat, avem un dublu rol: anunțăm colegii cu privire la datalansării competiției pentru bursă în fiecare an și di se mi -năm informațiile privind aceasta”, a declarat MagdalenaCatargiu, reprezentant al studenților în Senat.

Bursa „Sf. Dumitru” va fi oferită la finalul luniioctombrie, la ceremonia de decernare urmând să fieinvitați toți participanții, dar și cei care au beneficiat deaceasta în anii anteriori. Bursa a fost inițiată de fostul rec-tor UAIC în octombrie 2008. (M.O.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Luceaf\rul de la Ia[i sevede în zece ]\ri

Bobocilor li s-a întinscovorul ro[u

Au crescut taxele decămin la „Cuza”

Cea de-a VI-a ediție a Fes ti va lu -lui Internațional de Teatru pentruPublicul Tînăr (FITPT) se des fă șoa -ră la Iași în perioada 5-11 oc tom -bri e. Manifestarea, unică în țară, es -te organizată de Teatrul „Luceafă -rul” și reunește peste 40 de eve ni -men te culturale cu artiști din zecețări.

Festivalul a fost deschis sîm -bă tă, 5 octombrie, începînd cu ora10.00, prin spectacolul „Eu sîntBob”, al companiei Noisy Oysterdin Marea Britanie. Prima zi deevenimente a fost dedicată Anglieideoarece anul acesta se împlinesc75 de ani de la înființarea BritishCouncil în România și zece ani dela deschiderea filialei de la Iași. Înaceeași zi au mai avut loc un ver -

ni saj, o expoziție și o lansare de al -bum în parteneriat cu FundațiaLowendal București, iar seara aavut loc premiera piesei „PrințulFericit” după Oscar Wilde.

Printre activitățile care se vordesfășura pe parcursul săptămîniise numără spectacole de lectură,lansări de carte, spectacol de danscontemporan și piese puse înscenă de teatre din București, Si biu,Cluj și Piatra Neamț. De ase me -nea, dimensiunea internațională afestivalului este dată de prezențateatrelor din Marea Britanie, Olan -da, Belgia, Germania, Cehia, Ita lia,Rusia, Franța, Polonia și România.„Noi am fixat încă de la primaediție o cotă valorică înaltă, l-amdorit de atunci să fie internațional.

Anul acesta participă trupe dinzece țări, iar din punct de vedereal spectacolelor nu avem oscilațiivalorice. Avem un număr bogatde evenimente, ele toate sînt detop, cu palmares internațional”, adeclarat Ioan Holban, director alTeatrului Luceafărul.

Accesul se face pe bază de bi -lete, spectacolele care au loc întimpul zilei avînd prețul de cincilei, iar cele care se desfășoară sea -ra costînd 20 de lei. „Toate eveni-mentele din cadrul festivaluluisînt gratuite, cu excepția spec ta co -le lor. Și aici mă refer la re pre zen -ta țiile care vor avea loc în PalasMall”, a mai adăugat Ioan Hol ban.Festivalul se va încheia vineri, 11octombrie cu premiera „O…ladă”a Teatrului Tineretului din PiatraNeamț. n

Weekendul trecut au avut loc„Zilele bobocului”, organizate decătre Universitatea „AlexandruIoan Cuza” din Iași (UAIC), cusco pul informării și instruirii stu -den ților din anul I.

Evenimentul a debutat sîm -bătă, 28 septembrie, cînd la cele 38de corturi informative, amplasatevizavi de Corpul A la UAIC, s-auîmpărțit 4.000 de ma pe de bunvenit. Acestea au con ținut ghidulstudentului, un pli ant de prezen -tare a facultății în care se mai pu -tea găsi ghidul sălilor și date decontact din facultate, un orar, uncarnet de reduceri, pre cum și ma -teriale promoționale de la spon -sorii evenimentului. „Sîntem mîn -dri că am reușit, cu sprijinul fi nan -țatorilor și al partenerilor noș tri, săfim și în acest an singura universi-tate din România care orga ni zeazăun eveniment de informare și ori-entare atît de amplu pentru bo -bocii săi. Studenții universității

noastre merită o primire deose bi tă,iar noi vrem să le oferim încă dinprima zi informațiile de care voravea nevoie pentru a fructifica lamaximum această perioadă a stu -den ției”, a declarat Mădălina Co cea,membru al echipei de organizare.

Tot în cadrul evenimentului,du minică, a avut loc și cea de-atreia ediție a programului de men-torat, care a avut 1.300 de par ti ci -panți, dintre care 900 au fost boboci.„Am discutat despre diferite as -pec te ale vieții de student și le-ampovestit tot felul de întîmplări dinanii trecuți, despre profesori și le-am arătat o parte din sălile fa cul tă ții.La început, bobocii sînt dez o rien -tați și au tot felul de întrebări, darușor-ușor încep să înțeleagă cum ela facultate”, a declarat Ionuț Re -begea, unul dintre mentori. Totdu minică a avut loc și un concertcu intrare liberă pe esplanada cor-pului B, la care a cîntat trupaVunk. n

Prețurile căminelor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” dinIași (UAIC) au fost majorate anul acesta cu 15, 25 respectiv 50 de lei.Astfel, studenții din campusurile Titu Maiorescu și Codrescu urmeazăsă achite pentru plata căminului 120 de lei în loc de 105 lei, cît se plăteaanul trecut. Mai mulți bani vor trebui să scoată din portofel și studențiidin Târgușor Copou, care pentru un loc în C4 vor achita 120 de lei în locde 105 lei; pentru unul în C1, C2, sau C3 vor plăti 185 de lei, 225 sau 275,în funcţie de numărul de paturi din fiecare cameră. Pentru căminele curegim hotelier, Gaudeamus şi Akademos, taxa este de 400 de lei, respec-tiv 500, cu 50 de lei mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut.

„Anul acesta a fost nevoie de o ajustare a tarifelor căminelor avîndîn vedere că de cinci ani taxele ori au rămas aceleaşi or, cum e cazulcelor două cămine cu regim hotelier, au fost diminuate. Acest lucrutrebuie observat ţinând cont de faptul că utilităţile aproape că s-audublat în ultimii ani. De eventuale modernizări sau schimbareamobilierului nici nu poate fi vorba, de multe ori banii abia ajungînddoar pentru funcționare“, a declarat Bogdan-Eduard Pleşcan, direc-torul general administrativ al UAIC.

Anul viitor conducerea universității vrea să mai dea în folosințăîncă un cămin, C5, care se află în renovare din 2010. n

de Mădălina OLARIU | [email protected]

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

de Andrei MIHAI | [email protected]

Vor avea loc peste 40 de evenimente culturale.

Tratament cu lecitină

Uituci din fire, angajaţii UAIC auafișat anunţul privind organi-zarea concursului pentru burselepe activitatea în campus, pentrubibliotecarii din cămine saupentru activităţile de la cantinăcu întîrziere. Acestea au fostpuse la intrarea în cămine joi,iar concursul a fost stabilitpentru a doua zi. Bine că nu auîntîrziat mai mult. Ar fi trebuitsă-i anunţe pe studenţi cu tobași portavocea.

Pică, pică cîte-o sticlă

Se mai desprind bucăţi dinfaţadă, mai cad geamuri,Internetul vine cînd vrea, luminala fel și toate acestea nu au nicio legătură cu seismul deduminică dimineaţă. Este vorbade căminul C4 din TârgușorCopou care, din mila Domnului șiprobabil datorită cîntărilorstudenţilor de la Teologie carerăsună de pe holuri, încă mai stăîn picioare. Bine că sînt aragazenoi, aduse cu un an în urmă.Măcar nu se va muri de foame.

OFF THE RECORD

Premiera „Prințul fericit”, după Oscar Wilde.

La programul de mentorat au participat în jur de 900 de boboci.Au fost realizate majorări între 15 și 50 de lei.

3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Noul an universitar începe subumbrela acelorași incertitudini carel-au măcinat dintotdeauna. Seridică întrebări despre calitateanoilor studenți, se deplînge soartaabsolvenților pe care piața nu-ipoate înghiți. Nu sînt bani pentrucercetare, pentru salarii, pentruperformanță. Taxele cresc, numărulde studenți scade și Iașul se-nvîrte,gravitațional parcă, în jurul uneisingure întrebări: de ce deplîngemcu toții un sistem de învățămîntgăunos și totuși nu are nimeni nicio soluție pentru a-i rezolva eterneleprobleme?

Am scris în mai multe rînduri,în paginile revistei noastre, despresoarta perversă a învățămîntului,folosit mai mult ca monedă deschimb în campaniile electoraledecît ca proiect coordonat național.Astfel că nu putem să nu vedemironia în care ne aflăm astăzi. Sîntșcoli în care elevilor le este predatpe și pe de tablete, dar sîntinstituții care au veceul în curte șiprea puțini bani pentru lemnelenecesare sobelor. Sînt universitățicare au vizibilitate internațională,care fac cercetare de înalt nivel, acărei rezultate sînt demne de publi-cat în revistele recunoscute la nivelmondial, și sînt universități ai cărorrectori sînt arestați pentru luare demită. Finanțarea lor, dintr-un bugetmai ridicol de la un an la altul,pornește însă de pe același palier,fie că vorbim despre centreleuniversitare cu tradiție sauuniversități fantomă. Fie că vorbimde public sau de privat.

În centrul tuturor acestor dez-bateri interminabile se aflau cîndvastudenții. Însă natura sucită asocietății care îndeamnă la o goanăinepuizabilă după diplome i-aaruncat în fundal pe aceștia. S-au

topit în clișeele despretineri neinteresați de

soarta societății în care trăiesc, iarmajoritatea a preluat stigmatulacesta ca pe-un drapel de onoare.În urma lor au rămas dascălii.Acuzați de nepăsare, de nepotism,de favoritisme și de izolare, cadreledidactice bune (din amalgamulcelor care se află în spatelecatedrelor) și-au sărbătorit pe 5octombrie o aniversare tristă: ziualor internațională. O zi în care li seaduce aminte că din stîlpii șiintelectualii comunității au ajunspreșurile unei birocrațiisupraponderale și o masă demanevră politică, la fel ca pensio -narii, militarii sau veteranii.

Însă la deschiderile festive aleinstituțiilor de învățămînt superiordin Iași nu și-a găsit loc decît fee-ria. Sub un curcubeu de fericire s-au împărțit zîmbete și felicitări. Iarproblemele sistemului au devenitbanalități, îngropate sub munți delaudatio, focuri de artificii,dezveliri de busturi și planuri deviitor. Planuri care vor fi reluate, înfiecare an, în cadrul acelorașifestivități, dar care au aceeași șansăde împlinire precum cea a sutelorde absolvenți care realizează, înfiecare an, că bucata de carton pecare o țin în mînă nu o să le punăsingură mîncare pe masă. n

ȘAH-MAT

Sub preșulutopiei academice

Cătălin HOPULELEredactor-șef

[email protected]

Universităţile ieșene și-au deschisamfiteatrele pentru noii boboci

Cele cinci universități ieșeneși-au deschis noul an academic ce -re monios, cu fast pe alocuri, și cunemulțumiri clar exprimate fațăde finanțarea șubredă primită dinpartea Ministerului Educației Na -țio nale în cele mai multe cazuri.Unele au prezentat rapoarte re cen -te în care cifre concrete in cri mi -nează situația dificilă a învă ță mîn -tului superior românesc, pe cîndaltele au preferat să le țină la sertarși să-și etaleze din prima zi de cur -suri forța cu care au fost investitede studenți. Însă toate univer si tă -ți le ieșene și-au asigurat studențiică au făcut alegerea cea mai po tri -vi tă pășindu-le pragul pentru că,în ciuda situației financiare difi ci -le, atît corpul academic cît și resur -sele pe care acesta le pun în joc sîntcele mai bune din regiune.

Ceremonie inginereascăUniversitatea Tehnică „Gheor -

ghe Asachi” din Iași (TUIAȘI) și-adeschis porțile pentru cei 15.000de studenți, dar și pentru o seriede reprezentanți ai muncipalității,vi neri, 27 septembrie, de la ora10.00. Cu această ocazie TUIAȘI aorganizat în sala de conferințe dincorpul T o ședință festivă a Sena -tului la care au participat primarulIașului, Gheorghe Nichita și pre -fec tul județului, Romeo Olteanu,și în cadrul căreia prof. univ. dr.ing. Ion Giurma, rectorul institu ți -ei, a prezentat raportul financiar aluniversității realizat pe anul aca-demic trecut.

Astfel, acesta a ținut să preci -zeze că, în prezent, universitateadispune de 81 de milioane de lei,„bani care sînt prevăzuți în con -tractul instituțional semnat de rec -tor și Ministerul Educației. Pen trudez voltarea noastră noi punemaccent foarte mult pe programelestructurale și pe programele decer cetare științifică cu care ne pu -tem dota laboratoarele și dezvol -ta”, a precizat rectorul TUIAȘI.

Tot în cadrul festivității au fostpremiați cu cîte 1.000 de lei, pen -tru activitatea școlară, opt studențiai universității.

45 de premii la ArteStudenții de la Universitatea

de Arte „George Enescu” din Iași(UAGE) au pășit pentru primadată, în anul universitar curent, însala Eduard Caudella, de la CasaBalș, luni, 30 septembrie, începîndcu ora 10. Cu această ocazie, prof.univ. dr. Atena-Elena Simionescu,rectorul UAGE, a prezentat o scur -tă retrospectivă privind realizărileinstituției de învățămînt și a ținutsă precizeze că „în ciuda dificul tă -ților financiare am reușit fina li za -rea unui nou corp început în 2008,Tronsonul III B, care va fi destinatFacultății de Arte Vizuale și De -sign. De asemenea ne bucurăm săanunțăm că de anul acesta este po -sibil să lansăm o altă ramură apro gramului Erasmus, ErasmusSo cra tes Plus, destinat studențilorși profesorilor din cadrul univer si -tă ții noastre, care să sperăm că vaper mite extinderea relațiilor uni -ver sitare în afara granițelor Eu r o -pei.” La ceremonia de deschiderea UAGE au fost premiați 45 destudenți, 10 de către BRD GroupSociete General și alți 35 de cătreuniversitate.

La festivitate au fost prezențisenatorul Mihaela Popa, Mon se -nio rul Petru Gherghel, episcopulromano-catolic de Iași și arhim.Hrisostom Rădășanu, consilier edu -cațional al Arhiepiscopiei Iașilor.

Asociaţiile studenţești de la„Cuza”, premiate

Festivitatea de deschidere aanului universitar 2013-2014 la Uni -versitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iași (UAIC) a avut loc luni, 30septembrie, în Aula Magna „MihaiEminescu”. În cuvîntul său de bunvenit adresat studenților, prof.univ. dr. Vasile Ișan, rectorulUAIC, a accentuat, printre altele,situația financiară dificilă a uni -versității și pregătirea temei nică acadrelor didactice. „De ani de zilefinanțarea publică se calculează pestudent, iar finanțarea noastră sesituează undeva în jurul sumei de1.000 de euro anual. Ceea ce este

foarte puțin comparativ cu taxa deșcolarizare care la o grădinițăprivată se situează în jurul sumeide 7.000 de euro anual”, a precizatrectorul adăugînd că, în ciudaacestei situații, universitatea punela dispoziția studenților „serviciibune, utile și de calitate, func țio -nînd ca o comunitate academică șinu ca o colectivitate de orgolii per-sonale”. Cu ocazia deschideriianului universitar, prof. univ. dr.Victor Spinei, membru corespon-dent al Academiei Române, a sus -ținut o conferință celor prezenți,trecîn du-i printr-un „Periplu prinIașul cultural și spiritual”. BRD aoferit la șapte asociații studențeștiburse academice în valoare de1.000 de lei pentru activitatea des -fă șurată în timpul anului prece-

dent. La eveniment au fost pre -zenți Mihai Chirica, viceprimarulorașului, și Cristian Adomniței,președintele Consiliului Județean.

84 de ţări la MedicinăDeschiderea anului universitar

de la Universitatea de Medicină șiFarmacie „Grigore T. Popa” (UMF)a fost un spectacol fastuos. Luni, 30septembrie, de la ora 17.30, pescena din Piața Națiunilor de laUMF au urcat artiștii Operei Na -țio nale Române din Iași, co re gra fulGigi Căciuleanu, cu spectacolul„OuiBaDa”, alături de ministrulsănătății, Sergiu Nicolaescu, și dereprezentanți de la celelalte uni -ver sități ieșene.

Festivitatea a debutat cu imnul„Gaudeamus Igitur”, cîntat de

către corul Operei Române dinIași, urmat de ceremonialul drape -le lor care a însemnat prezentarea acelor 84 de națiuni din care stu -denții vin să studieze la UMF. „In -diferent ce limbă vorbește, indife -rent ce religie are, orice medic știecă interesul pacientului este dea-supra intereselor sale”, a precizatprof. univ. dr. Vasile Astărăstoae,rectorul UMF. Ministrul sănătății,Eugen Ni colaescu, le-a amintitstu denților că au în fața lor pe ceimai buni medici români de la careau ce învăța. Și de aceea, cu aj ut o -rul cunoștințelor pe care medi ci -niș tii le vor dobîndi pe parcursulanilor de studii vor deveni „vii to a -rea ge nerație de aur a medicineiro mâ nești”.

Cu ocazia festivității de des chi -de re, decanii de la UMF au acor-dat zece premii celor mai me ri -tuoși studenți. La finalul eveni -

men tului, maestrul coregraf GigiCăciuleanu a transformat scenaîntr-o masă de operații. „Aici seoperează tot felul de procese para-medicale”, a declarat coregraful,care mai apoi a provocat publiculla un exercițiu de yoga. Ceremoniade la UMF s-a încheiat cu un spec -tacol de artificii și proiecții delumini.

Prima universitate din Iași careși-a deschis porțile a fost Uni ver si -tatea de Științe Agricole și Me di -cină Veterinară „Ion Ionescu de laBrad” (USAMV), care luni 16 sep -tembrie și-a primit studenții șiinvitații în Aula „Haralamb Va si -liu”. Agronomia a început anuluniversitar mai devreme deoarece,timp de o lună, în timpul iernii,căminele instituției vor fi închise. n

„De ani de zile finanţarea noastră sesituează undeva în jurul sumei de 1.000 deeuro anual pe student. Ceea ce este foartepuţin comparativ cu taxa de școlarizare carela o grădiniţă privată se este în jurul sumeide 7.000 de euro anual.” – prof.univ. dr. Vasile Ișan

de Redacţia Opinia studenţească | [email protected]

La Medicină a fost prezent Eugen Nicolaescu, ministrul sănătăţii.

Oficialitățile locale s-au plimbat de pe o scenă pe alta.

Noi Dacă sînteți născuți între anii

1980 și 2000 (sau sfîrșitul anilor ’70,mijlocul anilor ’90 după unii autori)faceți parte din Generația Y. Sîntețiprotagoniștii unei povești foartespeciale. Aproape că nu contează cesînteți, români, chinezi, americani saunorvegieni, povestea se scrie similarpentru voi toți.

Copiii mari ai mileniului altreilea n-au fost nicicînd mai ase -mă nători. Internetul, sub domi -nan ța căruia au venit pe lume, re țe -lele sociale pe care au crescut na -vigînd și socializînd le-au unifor -mi zat trăsăturile de caracter și depersonalitate, mai mult decît ar fifost posibil în cazul generațiilorpre cedente, cu mijloacele disponi-bile la acea vreme.

Din ce în ce mai mulți cer ce tă -tori din domeniul științelor socialeau început să-i aducă pe acești ciu -dați pui de oameni în laboratoare.Studii de specialitate au început săizbucnească pentru a arăta ce seaflă în mintea și în sufletul unortineri de care generațiilor an te rio -

are le este frică. Dece le este frică? De

faptul că ei nu au nevoie de cei maimari, chiar dacă se înțeleg bine cupărinții lor. Deoarece nu au trebuitsă treacă prin bătăliile RevoluțieiIndustriale și Revoluției Informa -țio nale pentru a-și construi calea înviață și a-și cîștiga dreptul la afir -ma re. Ei nu mai trebuie să mun -ceas că pe brînci ca bunicii și pă rin -ții lor. Ei au din naștere „dreptul”de a-și trăi viața și cariera ca pe-oplăcere - trăiesc pentru bucuria dea trăi, nu ca să muncească.

Noi, din nouPentru tine, sinele tău contează

mai presus de toate, ai crescut cu oimpresie artificial de bună despre tineși, în consecință, ai așteptări foarteridicate de la tine, de la ceilați și de lacontextele de viață. De aceea, te afli înpoziția de a suferi mari dezamăgiri, șiîn viață, și în carieră.

Jean Twenge, profesor de psi-hologie la Universitatea de Stat dinSan Diego, autor al cărților Ge ne -ration Me (trad. Generația Eu) șiThe Narcissism Epidemic (trad.Epi demia de narcisism) apreciazăcă părinții care au fost sfătuiți să-șiîncurajeze excesiv copiii că sînt

buni, frumoși, deștepți, spe cia li,în loc să le spună „te

iubesc” sînt și ei

printre cei responsabili dea fi creat niște narcisiști.Ei le-au mai zis și cănu au nici un mo -tiv pentru a e -șu a în viață,fiindcă aude toate. Șicu toate aces-tea, majoritateacunosc prematurgustul dezamăgirii.Ie șind în lume, își dauseama că nu este așa deușor să devină celebri, fai -moși și că este aproape im po -sibil să te afirmi într-o lume fărăgranițe, în care toți sînt la fel despeciali, conectați, ambițioși, aro -ganți ca și ei înșiși. Confruntați curealitatea, deodată nu se mai simtașa deosebiți. Potrivit lui Paul Har -vei de Universitatea din New Hamp - shire, expert în problematica Ge ne -rației Y, copiii mileniului al treilea„au așteptări nerealiste, o puter ni -că reactanță în a accepta feedback-ul negativ și o imagine de sine gon -flată”. Pentru aceste persoane careapreciază că li se cuvine totul, ex -pectanțele neîmplinite devin o sur -să majoră de frustrare. Dacă nupri mesc respectul și recompenselepe care apreciau că le merită, pen -tru că nu erau în consonanță cu e -for turile depuse și cu abilitățile lorde la un moment dat, renunță sămai lupte. De pe la 20 de ani, ceimai mulți se instalează în starea dedisonanță și își trăiesc paradoxulde-a se iubi prea mult pe sine și dea percepe inadecvarea la lume și lasocietate, și devin fundamentalnefericiți.

Da, tot despre noi e vorbaNu-ți pasă de ceilalți. Îți dorești

suc cesul, dar nu ești dispussă sacrifici prea mult în

această direcție. Ai vreasă arunci smart pho -

ne-ul și să îți în -chizi Facebook-

ul, dar ți-eteamă că n-o

să mai rămînănimic din tine.

Milenialii sîntlipsiți de empatie și

sînt mai puțini creativi,conform unor studii de

specialitate. Stau toată ziuacu nasul în ecranele smart -

phone-urilor, își verifică cel puțino dată pe oră conturile de pe re -țelele sociale și trăiesc cu realaanxi etate de a nu pierde ceva ce seîntîmplă în mediul virtual. Fiindcă

acolo pot fi cine doresc și își potgonfla sinele oricît doresc, dupăcum spune și W. Keith Campbell,profesor de psihologie la Uni ver si -tatea din Georgia. Ideea e că, dacăpun pozele care trebuie pe Insta -gram, clip-urile adecvate pe You -Tube și postează cînd trebuie peFacebook, vor obține prețuirea, no -to rietatea și aprecierea după caretînjesc atît de mult. De aceea,strădaniile lor se îndreaptă înaceastă direcție.

Fiindcă vor să ducă o viațăbună, dar sînt comozi, membriiGenerației Y nu se dau în lături dela negocieri la locul de muncă.Întrucît au și o părere bună despreei înșiși, sînt preocupați de actu-alizarea sinelui (treapta cea maiînaltă din piramida lui Maslow),nu acceptă orice loc de muncă sau

salarii derizorii. Au inițiative și sîntdispuși să muncească din greu,dacă le place ceea ce fac. Cu toateacestea, nu sperați să debordeze depasiune – milenialii sînt mai de gra -bă rezervați și reci. Nici nu văașteptați să caute să se mai ide n ti -fice cu instituția, ca părinții lor.

Generația Y este și generațiaparadoxurilor adînci și funda men -tale. Nu se duc la biserică, deșicred în Dumnezeu. Sînt informați,dar inactivi din punct de vederesocial – se revoltă pentru cauze so -ciale, dar nu vor face nimic în acestsens. De fapt, nu sînt dispuși (nupot?) merge pînă la capătul uneicauze. Sînt responsabili din punctde vedere financiar, au propriilevenituri, dar se scutesc de cheltu-ielile traiului de zi cu zi stînd cu

părinții care, eventual, le plătesc șistudiile superioare. Vor să trăiascăexperiențe noi, ieșite din comun șisînt mai puțin materialiști. Își iu -besc telefoanele mobile, dar urăscsă vorbească la ele.

Acești adulți aparent suferindde sindromul Peter Pan ar trebui săse bucure de succes, dar trăiescdeziluziile eșecurilor. Ar trebui săschimbe lumea, dar ei stau peFacebook. Sînt aroganți, dar anxi -oși. Sînt plini de sine, deși nimicnu-i legitimează din punct de ve -dere social. Sînt individualiști, darnu se descurcă singuri. Ar trebui săfie fericiți, dar nu sînt. Ce ar trebuisă facă? n

4 LUMEA PE JARNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Tinerii din ziua de astăzi sînt narcisiști, nestator-nici, avizi de notorietate, dependenţi detehnologie ca de niște extensii ale fiinţei. Nu

sînt niște rebeli, se simt bine stînd după fusta mamei,dacă e căldicel acolo și nu trebuie să muncească ei înșișipentru a se întreţine singuri. Această lene și amînareperpetuă de a-și lua viitorul în proiect este o alegere înfavoarea cultivării plăcerilor rafinate. ReprezentanţiiGeneraţiei Y nu sînt niște ignoranţi sau su perficiali, după cumv-aţi putea închipui sau aţi putea să vă repeziţi să-icatalogaţi. Sînt niște viitori adulţi școliţi, „bazaţi”, cu opiniiputernice, formate pe baza unor lecturi în profunzime, darpasivi. Sînt sofisticaţi, pretenţioși, cu gusturi deosebit de fineși la vinuri, și la smartphone-uri, și la ţigări. Copiii Mileniuluial treilea sau milenialii (eng. Millenials) sînt gata săcucerească lumea și să se afirme stînd pe Facebook.

Realitatea milenialilor, în date concrete

de Laura PĂULEŢ | [email protected]

Copiii mileniului al treilea sînt aici.

Incidenţa tulburărilor narcisistice de personalitate estede trei ori mare la persoanele în jurul vîrstei de 20 de anidecît la cele de 65 de ani sau mai în vîrstă.

3

4Cu 58% mai mulţi studenţi au obţinutscoruri mai mari la testul de narcisismîn 2009 faţă de 1982.

De patru orimai multeeleve ar dorisă fie asisten-ta unei per-soanefaimoasedecît undirector decorporaţie.

58%

80% dintre cei sub 23 de ani își doresc să aibă într-o ziun job cu mai puţine responsabilităţi; după zece ani,doar 60% au avut.

80%

40% dintre mileniali apreciază că ar trebuipromovaţi la fiecare doi ani, indiferent de

performanţe. 40%

60% cred că,indiferent desituaţie, ei vorști ceea ce ebine și ce nu ebine să facă.

60%Mai multepersoane de 18-29 de ani trăiesccu părinţii decîtcu soţii/ soţiile

preamulți

Păcatele și binecuvîntărileGeneraţiei Y

Milenialii cheltuiesc în medie 2200$ pe an. Ai lor și ai părinților,mai ales pe facturi la telefon și haine.

Generaţia Y este și generaţia paradoxuriloradînci și fundamentale.

Pentru anul universitar curent,organizarea programelor de mas ters-a realizat după metodologia dintoamna trecută. Asta pentru că Gu -vernul României a aprobat prea tîr -ziu acreditarea masteratelor, fiindpublicată în Monitorul Oficial pe08.08.2013, în condițiile în care ad -mi terea era deja începută. În cazulUniversității „Alexandru Ioan Cu -za” din Iași (UAIC), Senatul repar -ti zase deja numărul de locuri pen-tru fiecare facultate în parte la mi j -lo cul lunii iulie, tocmai pentru apu tea desfășura această admitere.

Dacă pînă acum capacitatea deșcolarizare era stabilită de AgențiaRomână de Asigurare a CalitățiiÎnvățămîntului Superior, pentrufiecare program în parte, HG581/2013 a stabilit ca cifra maximăde școlarizare să fie acordată pedo menii, pornind de la un numărmediu de 50 de locuri, și nu pe fie -ca re masterat în parte. Pe de altăpar te, înainte de admiterea din

vară, pe 12 iunie, Guvernul a emisHG nr. 369/2013 care precizează laarticolul 2 că numărul maxim destudenți care pot fi școlarizați pen-tru fiecare program de master nupoate fi mai mare de 75. Ținîndcont de aceste prevederi, „Cuza” adecis ca numărul de studenți ne ce -sar pentru ca un master să fiesustenabil financiar este de 25 destudenți. „Cifra de școlarizare ma -xi mă a fost stabilită în Senatuluniversității fundamentată pe cal-culele noastre privind acoperirea fi -nanciară a programelor de master.Fiindcă, din păcate, toată finan ța reaeste calculată pe student echiva lent,la care adaugăm taxele, iar re zul ta tulne indică dacă avem sau nu acope -rire financiară pentru program”, aprecizat prof. univ. dr. Vasile Ișan,rectorul UAIC.

Patru din optAstfel că, de exemplu, la Fa cul -

ta tea de Teologie Ortodoxă, din ce leșase programe de master anunțateîn vară pentru admiterea studen ți -lor în anul I, în prezent, pe orarulacesteia, se regăsesc doar patruspecializări. Acest lucru se dato -rea ză faptului că niciuna dintre ce -le lalte două nu a atins pragul im -pus de forul superior, 25 studenți.Așadar, consiliul facultății a decisînchiderea masterelor respective șiconsilierea candidaților admișispre una dintre celelalte patru op -țiuni. La unul dintre acestea a lipsitdoar un singur student pentru a seatinge limita. „Nu avem prezenteîn orar toate programele de masterpe care le-am anunțat în ofertaedu cațională deoarece la două din -tre ele nu am îndeplinit numărulde 25 de studenți stabilit de cătreSenat și atunci nu le-am dat dru-mul. Universitatea poate aproba

25, însă la facultatea noastră, launul dintre mastere se înscriseseră24 de studenți, iar la altul doar doi,și, bineînțeles că am luat hotărîreasă nu le susținem”, a declarat prof.univ. dr. pr. Ion Vicovan, decanulFacultății de Teologie Ortodoxă„Dumitru Stăniloae”.

Aceeași si tua ție este întîlnită șila Facultatea de Biologie auniversității, unde dintre cele optmastere anunțate pentru admitereau rămas doar pa tru; sau la Fa -cultatea de Istorie un de întîlnim e -xact aceeași situație, cu patruspecializări organizate din ce le optpropuse în broșura pentru admi -tere. Însă, de data aceasta, con -ducerea facultății susține că mo -tivul pentru care nu au fost ocu-pate locurile alocate este dat defap tul că pentru acele programe nuau fost locuri finanțate din buget,

ci doar în regim de taxă. „Practicnu am renunțat la nici un programde master, ci nu am acordat locurila buget. Iar cum stu den ții caută înprimul rînd locurile bu ge ta te, laacele specializări nu au ve nit să seînscrie”, a declarat prof. univ. dr.Petronel Zahariuc, decanul Facul -tății de Istorie de la UAIC.

Alegerea unicăÎnsă dacă la unele facultăți,

după admiterea din toamnă, con-siliile acestora decid închiderea lorîntrucît nici după înscrierea dinprima sesiune, nici după cea de-ado ua, masterele anunțate nu au în -su mat 25 de studenți, la alte do -menii acestea se mențin chiar și cudouă-trei studenți. „În astfel de si -tua ții am luat decizia de a menținerespectivele programe de mastercare au un specific aparte din celpuțin două motive esențiale. Înpri mul rînd deoarece ele sînt le ga -te de dotările din laboratoare și înal doilea rînd deoarece de ele de -pin de îndeplinirea normele di dac -ti ce, deci sînt legate și de posturilepe care le au profesorii angajați”, amai precizat rectorul UAIC. Astfel,conform acestuia, un program demaster de cercetare de la Facul ta teade Fizică, de la cea de Matematică,sau unul de specializarea filologieclasică de la Litere nu pot fi anu-late, întrucît „au caracter de unicăopțiune”, adică studentul în cauzănu poate opta pentru mai multe spe -cializări în cadrul aceleiași fa cul tăți.

Ceea ce, de altfel, este stipulatatît în Regulamentul programelorde master, publicat pe site-ul uni -ver sității, cît și pe fișa pe care stu -denții au primit-o la înscrierea pro -priu-zisă. Aceștia trebuie să optezeașadar pentru cel puțin două op -țiuni, avînd posibilitatea ca pentruspecializările din cadrul aceluiașidomeniu să plătească o singurăîns criere. Iar dacă la prima alegerenu se înscriu cel puțin 25 de stu -denți, să poată concura pentru opo ziție la un alt program. „Noi amdiscutat din vară cu secretariatul,iar cînd am organizat admiterea i-amconsiliat pe studenți ca pe fișa deînscriere să opteze pentru maimulte masterate. Iar dacă primava riantă nu întrunește numărul

impus atunci studentul să o poatăalege pe cea de-a doua. Practic noiavem în continuare un număr ma rede masteranzi, avem același nu mărca la înscrieri, studenții nu au fostdesprinși din facultate dar s-au o -rientat la celelalte opțiuni viabile”,a mai adăugat prof. univ. dr. pr. IonVicovan. Deci, dacă un student s-aînscris la un master care, în urmacelor două admiteri din iulie și dinseptembrie, a fost sistat de cătreconsiliul facultății, universitatea i-aoferit acestuia posibilitatea de a sereorienta la un alt program de stu diu.

Cu o șansă-n plusPe de altă parte, deși studenții

pot alege mai multe opțiuni la îns -cri ere, în cazul în care niciuna din-tre programele de master nu în de -pli nesc condiția impusă de Senatpentru a putea fi organizate, tine riimai au posibilitatea de a se orien tacătre o altă specializare de la ace lașidomeniu, însă pe locurile cu taxă,chiar dacă media le-ar permite săavanseze peste ierarhia deja ad mi să.

De pildă, la Facultatea de Eco -no mie și Administrarea Afacerilor,la cea de Filosofie și Științe Politice,sau la cea de Psihologie și Științeale Educației, unde au existat maimulte programe de masterat pefiecare domeniu, rectorul UAIC asubliniat că studenții au fost in te -grați, pe baza fișei de înscriere, res -pectiv transferați de la un programla altul. Însă „dacă candidatul nu aoptat decît pentru un singur mas ter,avînd posibilitatea să aleagă, carenu funcționează, și-a asumat acestrisc și va trebui să participe la oaltă admitere”, a declarat prof.

univ. dr. Ovidiu Gabriel Iancu, pro -rector responsabil cu pro gra me lede masterat și studii doc to ra le.

Însă ultimul filtru în calea ac ce -de rii către un program de masteratîl reprezintă secretariatele facul tă -ți lor. Acestea, dincolo de strictainformare a studenților, trebuie săderuleze un proces de consiliere acandidaților, pentru ca aceștia sănu ajungă în situația de a rămîneun an de zile pe tușă. Mai mult,secretariatele sînt numite în regu-lamentul programelor de master,la articolul 50, direct responsabilede buna desfășurare a admiterii.„Toa te activitățile de ordin tehnic șiadministrativ privind admiterea,înmatricularea, exmatricularea șiîntreruperea studiilor, aprobate deconducerea facultății sau a uni ver -si tății, se desfășoară la nivelul se -cre tariatului facultății, care poartăîntrea ga răspundere pentru promp -titudinea, corectitudinea înscrieriidatelor și informarea studențilorprivind situația lor școlară”. Chiardacă toată lumea arată cu degetulîn direcția acestora, atît candidațiicît și conducerea facultăților, bi ro -

cra ția care încă există în sistemuluniversitar poate duce la situații încare studenți cu media 10 care vorsă urmeze un masterat pierd unan, din cauză că acesta nu a fostorganizat, iar celelalte variante sîntneatractive. n

Numărul 462 | 7-13 octombrie 2013

La „Cuza”, oferta programelorde master se sub]iaz\ toamna

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” dinIași are acreditate aproximativ 170 deprograme de master, clasificate pe 50 de

domenii. Însă dintre acestea au trecut probaadmiterii doar o parte, întrucît nici dupăsesiunea din vară, nici după cea din toamnă,nu s-au strîns un minimum de 25 de studenţi,necesari pentru a putea fi organizate. Dardacă o serie de programe au fost anulate decătre consiliile facultăţilor din cauza acestuiprag stabilit în Senat, altele se menţin înprogramă chiar dacă au înscriși doar doi-treistudenţi. Pe de altă parte, universitateaavertizează studenţii că în cazul în care seînscriu la un singur program de master esteposibil ca respectivul să nu se organizeze dacănu este căutat și-i consiliază pe tineri săaleagă la admitere cel puţin două opţiuni. Cutoate acestea, există cazuri în care, deșistudentul alege mai multe opţiuni, programelerespective nu se susţin și, astfel, singura lorșansă pentru anul respectiv ar fi să aleagă unloc cu taxă, pentru cel puţin un semestru, laun alt master al aceleași facultăţi. Sau săpiardă un an, cu riscul ca nici în toamnaurmătoare programul să nu se organizeze. La unele programe s-au înscris doar doi studenți.

„Cifra de școlarizare ma xi mă a fost stabilităîn Senatul Universităţii, fiind fundamentatăpe calculele noastre privind acoperirea fi nanciară a programelor de master.”

„Practic, noi avemîn continuare unnumăr mare de masteranzi.”

de Iulian BÎRZOI | [email protected] CIUHU | [email protected]

Opţiunile studenţilor sînt valabile doar pe hîrtie.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Înscrierea e plătită, așteptăm rezultatele.

6PASTILA DE DUPĂNumărul 462 | 7 - 13 octombrie 2013

Studenţia pornită cu stîngul împotriva dreptului

Credem că studenţia e un moment unic și decisiv în viaţă. Neașteptăm să fie frumoasă. Trebuie să o trăim, trebuie să greșim,trebuie să facem toate lucrurile bine. Să experimentăm tot felul de

clișee care se contrazic între ele. Noi simţim că perioada aceasta, caînceput de etapă, are ceva usturător de fascinant în ea. Acel ceva care netransformă în acei cineva care nu am mai fost și care sîntem pe cale sădevenim. Are un farmec de iarnă ce pătrunde în miezul toamnei ca sănască o primăvară. Ca să ne înveţe că de-acum sîntem singuriiresponsabili de ceea ce naștem în noi.

Se spune că, de Revelion, trecerea în noul an este foarte importantăși că secundele înaintea ultimului bang determină, mai ceva ca o păpușăvoodoo, cum îți vor merge următoarele 12 luni. De preferat e să prinzimomentul cu niște buzunare pline de lei (merg și monezile de un ban),frigiderul plin de mîncare sau sticle de vin, după caz, dar neapărattrebuie să fii îmbrăcat în cele mai festive straie.

Dacă incantația ar fi valabilă și pentru debutul studenției, atunci cusiguranță Oana n-ar trebui să-și facă vreo grijă pentru restanțe. Intrărapid sub retina tuturor noilor săi colegi pe care îi trece în telefon, avînddeja colectate toate adresele de Facebook într-un carnețel nou-nouț,ascuns într-o poșetă cu un miros sofisticat. Zîmbește întruna și e primacare ajunge la cursul onorific, așezîndu-se în fața clasei. Nu prea știediferențele dintre rector, prorector, profesor universitar sau decan,pentru ea toți cei care vorbesc fiind niște „profi”. Ca un detectiv, atențiaîi este mai ascuțită decît cea a unei feline aflată la pîndă. Pricepe toatevorbele ce vibrează prin amfiteatru, le-a mai auzit pînă acum, iar o partedintre cuvinte le-a și folosit. Dar asemeni unui joc de lego, știe ce facefiecare piesă în parte însă castelul e mai mic decît o casă din chirpici.Rîde la toate glumele încercînd să facă o impresie bună, deși nu toate aurolul de amuzament.

Cursul se încheie în sfîrșit, iar după ce aruncă un ochi în stînga șidreapta, Oana e de părere că în stupul bobocilor ea e menită să fieregină. În drumul spre casă deja își imaginează cum următorii ani vor ficei mai frumoși din viața ei. De teme sau proiecte nu îi este frică, doarși-a cumpărat iPhone împreună cu un abonament scump la Internet.Păcat că, fiind la frecvență redusă, Oana e studentă doar în weekend. n

Există un obicei cu care nenaștem: trasatul începuturilor. Șile întîlnim la fiecare pas, acesteminunate popasuri ale indolențeinoastre. De Anul Nou, ștergem cubu retele ce s-a întîmplat în ul ti -mele 12 luni și „o luăm de lazero”; dacă vine și vreo cifră ro -tun dă, un deceniu, un secol sau,de ce nu, un mileniu, ni se du -blează determinarea. Apoi vinepri măvara, cînd, bineînțeles, na -tura prinde viață, se începe unnou ciclu, păsările călătoare se în -torc. Odată cu ele și voința noas -tră.

Dacă ești credincios, în curîndse apropie Paștele. Un moment demaximă referință pentru cei carevor să dea la schimb păcatele

vechi pe-o mîntuire și altele noi.Iar cînd vine vara, salariații pleacăîn concedii lungi de unde se întorcîncărcați cu energia pentru „a olua de la capăt”. Toamna începeșcoala și părinții încep, împreunăcu odraslele lor, un nou an. În fine,a jungem din nou la Crăciun, cuporcul tranșat pe masă promițîndcă de anul următor o luăm de laîn ceput și nu mai mîncăm la fel degras.

Sunt foarte multe popasuri peca re poți să le faci într-un anmințindu-te că iei de la capăt cevace, probabil, n-ai să reușești ni cio -dată să duci pînă la sfîrșit. Dar i -deea aceasta că există cineva careîți dă, periodic, șansa să o iei de lazero, te-ncurajează să crezi că

schimbarea e după colț dar n-ailan terna la tine s-o găsești.

Însă cred că a sosit momentulsă încetăm să mai fim bidivii,alergînd în cerc după fantasme,muș cînd de-o zăbală care nu nelasă nici să vorbim. Viața nu e vre -un cerc sau vreun ciclu. Nu poți săo iei sistematic de la capăt fără săajungi nicăieri. Începutul nu tre -buie să vină la un moment precisîn calendar și nici nu are rețete.Poate să nu vină deloc! Ca să în -cepi ceva cu adevărat, trebuie caceva în tine să se sfîrșească. Putema lerga în cercuri toată viața, mul -țu miți de noi înșine în com ple -zența noastră, dar să nu pre tin -dem că avem încolțit în oase vreunsîm bure al schimbării. În specta-colul acesta al începuturilor, a pu -trezit demult. n

Viaţa nu e vre uncerc sau vreun

ciclu. Nu poţi săo iei sistematic

de la capăt fărăsă ajunginicăieri.

Începutul nutrebuie să vinăla un moment

precis încalendar și nicinu are reţete.

Pragul din legode Iulian BÎRZOI | [email protected]

Marina nu vrea să se dea josdin pat. Îi place starea asta devinovăție, cînd știe că ea singură eși hoțul și călăul. Azi-noapte avisat frumos. Se vedea o ju de că -toare temută de toți, cu o privireseveră și cu un rictus de om în țe -lept. Umbla vorba că la facultate afost cea mai studioasă și că eramereu atentă la cursuri. Mulțiprofesori i-au zis că va ajunge de -parte, iar ea le răspundea că e si -gură de asta și nu pentru că era a -ro gantă, ci pentru că voia ca ăstasă-i fie crezul. S-a trezit brusc, a în -gînat ceva și-apoi a adormit dinnou, cu zîmbetul pe buze.

Cînd era mai mică, nu voia săde vină medic sau avocat. Voia săfacă păpuși, să aibă cea mai marecolecție din lume. Nu înțelegea dece oamenii zîmbeau și o ciupeaude obraji. După ce a trecut de vîrs -ta jucăriilor, a început să-și do -reas că să fie actriță, asta pînă ce aînțeles că trebuia să joace roluri,

să-și pună măști. Și uite-o acumstu dentă la Drept. Nu e chiar ca învisele ei, un discipol de dat caexemplu, dar nici rău nu se des -cur că. Își tot spune că în anulurmător se va strădui mai mult, vamerge mai des la cursuri și va fimai atentă la sfaturile profesorilor.Pînă vine vacanța de vară și uităde toate planurile.

Marinei îi place să vorbeascădespre cum se vede ea peste ani,despre cum îi place să viseze cuochii deschiși și despre cum vreasă sară etapele pînă ajunge lapunctul culminant al proprieipovești.

Dar pentru asta mai trebuie sătreacă niște ani de studenție și încăcîțiva de călire la foc mare, pînă cese potolesc bulbucii în care s-ascufundat. O să își inventeze pro -pria rețetă, care si gur nu va dagreș. Le vede pe toate înaintea-i,dar ea nici măcar nu a aprins fo -cul. n

Vise cu sare [i piperde Cătălina DOBROVICEANU|[email protected]

N-o mai lua]i, oameni buni, de la cap\t!de Cătălin HOPULELE | [email protected]

Este o perioadă strălucită, plină de noi posibilitățiși ocazii de a-mi umple viața cu tot felul deexperiențe necunoscute pînă acum. Este același lucrurepetat deja de prea multe ori, plin de fețe obosite, atracțiimonotone și care din primele zile îmi mănîncă oricerezervă de răbdare.

Am posibilitatea de a întîlni oameni noi, fiecarecu cîte o poveste unică de viață, alături de care voipetrece aceste nouă luni într-un mediu înconjurat delecții importante și numeroase întîmplări pline deumor și voinicie. Vremea de-afară mă ispitește să rămînîn culcușul meu de-acasă, departe de toate privirile careîmi dau fiori pe șina spinării. Fazele cele mai interesante

oricum le descopăr în afara programului festivalului, iarplictiseala anostă o resimt mult mai puternic decît în alteanotimpuri. Poate voi da vina pe astenie.

Timp de cele nouă luni am ocazia de a afla totfelul de sfaturi și șiretlicuri pentru a mă descurca înviitorul apropiat. Astfel de lucruri nu le poți învățade unul singur, dar cu ajutorul unor veteraniexperimentați, pot trece mai ușor peste toate noiledescoperiri. Nu sînt singurul care dorește să afle lucrurinoi, dar cînd trebuie să fiu într-o constantă rivalitate curestul persoanelor din același rînd cu mine, parcă nu maiam nici un chef de a lupta și mai degrabă încerc să trecpitit prin următoarele luni.

Orice ar urma, de-abia aștept să văd ce măașteaptă. Orice ar urma, nu cred că o să merite tot de -ranjul. n

Festivalul care ţine nouă lunide Paul ANDRICI |[email protected]

„

71001 DE MĂȘTINumărul 462 | 7 - 13 octombrie 2013

Diminea]a cercet\torilor de-o [chioap\O reţetă de lasere, tunuri cu aer comprimat și fulgere la borcan.

A fost de ajuns o palmă lipită pe glob, pentru ca un bec lipit de na sul celui care-l atinge să se aprindă

Noapteacercetătorilora aprins

cerurile deasupra acelor mai importante300 de orașe dinEuropa. În România,evenimentul a fostcoordonat deUniversitatea„Alexandru IoanCuza” din Iași, careși-a scos cercetătoriiîn curtea Palasului,pentru a desluși,împreună cu ieșeniicurioși, spectacolulși magia pe care oascunde știinţa.

Curtea interioară de la PalasMall pare un bîlci plin de magie,împăienjenit de zeci de copii șiliceeni veniți fie din curiozitate,fie pentru că le-a fost promis unpunct în plus la notă de cătreprofesorul de fizică. Indiferentde motivație, aceștia se adunăbuluc la corturile albe ale cer ce -tătorilor să afle că, de fapt, cu cîtești mai mare, cu atît jucăriiledevin „mai meseriașe”.

La nord, un vrăjitor mus tă -cios pretinde că poate zdrobi bu -căți groase de carton cu o simplămin ge de ping-pong. Nu-l cre -dem. Însă cînd în loc de in can ta -ții magice acesta își pre gă teș teun tun ce funcționează cu aju -

torul presiunii, ne dăm ins tinc tivun pas înapoi și ne oprim dinclipit. Nici nu apucăm să ză rimcum mingiuța face ferfenițăcartonul, că și ajunge de cealaltăparte a cortului. Cu un zîmbet de„v-am zis eu”, omul de științătrece sprinten prin fața fiecăruiadintre noi să ne arate autopsia„victimei”. Vecinul de la mini-laboratorul din dreapta sa nu sebucură de tot atîția prichindei înjur decît după ce se întunecă peafară, iar raza verde a laseruluiLightbridge pare să coboare dincer. Cercetătorul ne infirmă te -oria cum că raza e de fapt unmij loc de comunicare cu ex tra te -

re ștri prin codul Morse, și ne ex -plică faptul că, prin intermediullaserului, pot examina cu atențienorii și să ne prezică dacă pînăacasă ne va prinde ploaia sau nu.

Asasinul roșuÎntr-un colț mai retras al cur -

ții, un domn cu ochelari zîm -bește în timp ce curăță cu cîrpa oma să plină de cobai sacrificați.„În mod normal nu trebuie să fiecu roșu, pentru că azotul lichideste inodor, incolor și insipid,dar din cauză că am pus atîteape tale de flori, culoarea s-a mo -di ficat” ne informează o asis -tentă scundă, arătînd către re ci -

pien tul în care și-au găsit sfîr -șitul mai mulți trandafiri. Pentrua șterge și restul probelor, asa si -nul aduce la lumină un fel decanistră metalică și, cu grijă, maiscoate o cană de azot lichid, văr -sînd-o peste cel vechi, pentru apregăti un alt experiment. Cu unclește, cercetătorul prinde o min -ge de ping-pong găurită subtil lamijloc și îi face o baie la -200 degrade. Două minute mai tîrziu,a cesta scoate bila și îi dă drumulîntr-o farfurie, în care se învîrteca un titirez de colo-colo.

La fel de amețiți precummingiuța sînt probabil și cei care

testează una dintre cele douăcas chete din centru, care au rolulsă demonstreze cît de ușor e săpăcălești simțul uman. Singurulsimț de care te privează completcasca este văzul, însă îți modificăauzul cu ajutorul a două pîlniimari, conectate la urechea opusădirecției din care vine sunetul,cu un tub din PVC. Ins truc țiu ni -le sînt simple. Cineva îți șopteșteceva la „urechile” din plastic, iartu trebuie să dai din picioruldrept dacă sunetul pe care-l auzicrezi că vine din dreapta,respectiv piciorul stîng dacăsunetul vine din stînga. „Parcă aifi beat” se amuză un țînc de prie -tenul său. Poate ne-ar prinde șinouă bine o astfel de cască, însăsă inverseze lenea. n

Dexter, în vizită la Iașide Iulian BÎRZOI | [email protected]

Spinii trandafirului roșu nu au fostde ajuns pentru a-l apăra atunci cînd afost înghețat la -200 de grade în azotlichid. „Uite cum am nimicit eu dra -gos tea”, a oftat tî năra care, cu mănușispeciale și ochelari de protecție, a„fiert” floa rea în vasul din care seprelingea abur. Cătălin, aflat chiarlîngă „oala dată în clocot” a începutsă-și facă semnul crucii cînd din vas seauzeau sfîrîituri. Cu o zi înainte deNoap tea Cercetătorilor, orga ni zatoriile-au arătat jurnaliștilor cam un sfertdin ce li s-a pregătit ieșenilor în cea de-a patra vineri din septembrie.

În loc de petale roșii, pe masă s-auîmprăștiat cioburi din floarea a co pe -rită de o coajă de gheață. Ca niștecopii, reporterii s-au repezit să se joacede-a cercetătorii, fil mînd cadru dupăca dru. Am fi mîn cat și înghețatăpregătită cu a zot lichid, după cum amfost a nunțati că se mai prepară, dacăam fi avut vreo rețetă la noi.

Globul de sticlă în care eraucaptive fulgere ne-a sărit în ochi în căde la intrare. Cum ne plimbamburicele degetelor peste el, cum razeroșiatice sau albastre ne ur măreauconturul amprentelor. A fost de ajunso palmă așezată pe glob, pentru ca un

bec lipit de na sul celui care-l atinge săse aprindă. Ne-am simțit ca niște ca va -leri Jedi atunci cînd întunericul dinsală pîlpîia din cauza neonului „co -nectat” la ful gere.

Lîngă bol, lu mini în nuanțe diferitese iscau din borcane co lo rate, atașateunui tub care emitea radiații ultravio -lete. „Ați stricat bu nă ta te de solar”, s-aplîns aceeași tînără care a spart înbucăți trandafirul.

Cele mai caraghioase ni s-au părut,însă, căștile prin care ni s-a do veditcum se aude stereo. Pe lista de in -grediente s-au numărat niște cas che teasemenea celor purtate pe șantier, decare au fost lipite două pîlnii, douătuburi de evacuare folosite la chiuveteși un soi de cozoroc de șapcă pentru aacoperi ochii. Țapul ispășitor a fost, șide da ta aceasta, bărbatul care a jucatrolul lui Rudolf cu cîteva experimentemai înainte. Cătălin s-a ocupat să-lamețească cît să nu mai știe unde seaflă, iar ceilalți jurnaliști din sală auavut rolul de magnetofon. Cînd cinevastriga un cuvînt, cel cu casca indicadirecția opusă, arătînd derutat cu mîi -nile din ce parte se aud sunetele. Ca la„baba oarba”, dar de data asta, înlumina reflectoarelor. n

„Ce spuneți, putem vedea sunetele?”, întreabă Alex, unuldintre studenții voluntari de la Facultatea de Fizică. Copiiiînsoțiți de învățătoare și de cîțiva părinți îl privesc nedume -rit. „Dar nu putem vedea sunetele”, îi răspunde tacticos ofetiță mică, blondă și cu părul prins în coc. Băiatul zîmbeșteși se pregătește să le dovedească contrariul cu un săculeț denisip, un arcuș de vioară și un stativ de care este prinsă oplatformă metalică. „Putem vedea sunetele, însă cu ajutorulvibrațiilor. Știe cineva dintre voi să cînte la vioară?” De dataasta însă nu îi răspunde nimeni, așa că, după ce Alex presarănisip pe platforma din fier, începe să scîrție cu arcușul pesuprafața metalică. Firimiturile de nisip tresar de îndată și seadună în zonele în care placa vibrează mai puțin. Curioși,

prichindeii se înghesuie să repete și ei experimentul, încon-jurîndu-l pe student din toate direcțiile.

La cîteva corturi distanță, energia alternativă este ex pli -cată unui grup de liceeni. Un panou solar în miniatură a li -mentat de o lampă și o moară de vînt stîrnesc tot felul de cu -rio zități. „De ce nu este folosită mai des energia curată”,întreabă un băiat înalt, slab și pistruiat. Profesorul abia dacăreușește să răspundă și o altă întrebare o urmează. Alături demasa cu mini-panorile solare și mori de vînt, un alt profesorexplică unui grup cum funcționează suspensiile sau motorulhidraulic.„Uite, dacă încercăm să mișcăm pistonul uneiseringi goale al cărei vîrf este astupat, vom reuși pentru căaerul poate fi com pri mat. În felul acesta funcționează sus -pensiile. Lichidul însă nu-și schimbă volumul, deci folosim

principiul acesta pentru a acționa un piston.” Explicațiilesînt apoi de mons trate cu ajutorul unor jucării lego care imitămașini sau excavatoare. În jurul lor s-au strîns băieții, careîntorc dră co ve ni ile pe toate părțile și imită sunete de mo toa re.

Întunericul se lasă tot mai mult peste parcul de lîngăPalas, însă acesta parcă aduce tot mai mulți curioși. Acumexperimentele cu plasmă și electricitate sînt în centrul a ten -ției. „Cine vrea să fie Rudolf și să-l ajute pe Moș Cră ciun”, îiîntreabă pe cîțiva prichindei una dintre studentele voluntare.Și dacă unii copii se transformă în renii lui Moș Crăciun,alții, un pic mai mari, ajută la aprins o instalație pentru brad.Aceștia pedalează de zor la o bicicletă pentru a transformaenergia mecanică în energie electrică. Deși își pierd repedesuflul, piticii nu rămîn și fără curiozitate, de aceea, imediatce se dau jos din șa, aleargă cînd la un experiment cînd laaltul, nevrînd încă să plece acasă. Sînt și ei niște micicercetători, iar aceasta este noaptea lor. n

Fizicieni sub acoperirede Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]


Un vrăjitor mus tă cios pretinde că poatezdrobi bu căţi groase de carton cu osimplă min ge de ping-pong.

Pentru copii, Palasul a fostun bîlci plin de magie

Cele mai caraghioase ni s-au părut căștile stereo

Noaptea în care halatele au intrat la apă

8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Am fost în fl\c\rile iadului dup\ ce am atins altarul unei catedrale din KölnInterviu cu coregraful Gigi Căciuleanu, „Zburătorul” baletului românesc

Cu melodiile Mariei Tănase ați cîș tigatprimul premiu I de coregrafie dincarieră. În spectacolul OuiBaDa am as-cultat și am văzut frînturi dansate dinmelodiile celebrei cîntărețe, iar acumcîteva zile s-au împlinit 100 de ani de lanașterea acesteia. Ce trăiri vă trezeștemuzica Mariei Tănase?

Am cunoscut-o prin dansul luiMiriam Răducanu, care alegea demultă vreme muzica acesteia pentruspectacolele sale, iar la un momentdat a făcut un „Noc turn” numai cumuzică românească la care am par-ticipat și eu. Primul dans pe care l-am văzut a fost, atunci, „Cineiubește și lasă”, un moment min-unat pe care Miriam l-a dansatfoarte multă vreme. Întot dea una amperceput-o pe Maria Tă nase prinimaginea lui Miriam Ră du canu șiprin imaginea mișcării. Du pă aceeaam văzut-o și la tele vi zor, iar atuncimi s-a părut foarte di ferit ceea ceauzeam, față de ceea ce vedeam.Adică vedeai o femeie foar te fru -moa să, dar cînd cînta și nu o zăreaiaveai impresia că e o țărancă din aiaadevărată. Și mereu m-a in spiratancestralul acela al vocii contopit cuimaginea de femeie fatală. De fiecaredată cînd mă ating de mu zica MarieiTănase, mă ating într-un anumit felși de acea minunată per soană pecare o cheamă Miriam Ră ducanu.

Cînd eram mic nu-mipuneam pijamaua pentru că voiam să-micrească aripile, să devinclovn matematician

După felul în care vorbiți mereu despreMiriam Răducanu, credeți în persoanecare îți pot schimba destinul.

Eu am avut norocul să tot întîl-nesc astfel de persoane. Mama a fostprima, apoi bunica. Pe mama, spreexemplu, am reîntîlnit-o după ani șiani de zile, pentru că fusesem plecatși nu o mai văzusem multă vreme.Iar regăsirea a fost foarte naturală,ca și cum aș fi plecat cu o secundăînainte și, în același timp, am des co -perit un alt om, pentru că eu am cu -noscut-o pe mama luptîndu-se cuvia ța, ținînd în spate o familie foartemare. Cînd spuneam adineauri căvocea Mariei Tănase mă ducea cugîndul la o țărancă, eu o vedeam pemama cărînd în spate un căsoi în -treg de oameni. Adică femeia casimbol al ducerii greului vieții. Deaia ascult Maria Tănase, atât pentrucă ilustra simbolul acesta al greu tă ți -lor, cât și pentru ideea de femeie fa -tală. Iar mama era un om foarte fru -mos, care voia să fie balerină la tim -pul ei, însă nu putea și a făcut, înschimb, agronomie. Mama avea ce -ea ce se numea „mîna verde”, pen -tru că dacă atingea ceva înflorea și,pe undeva, a vrut ca eu să înflorescîntr-un fel diferit față de ceilalțicopii și m-a dus la vîrsta de patruani la dans. Acolo, profesoara, de ofru mu sețe îngerească, m-a iubit dela în ce put, dar m-a și bătut, nu tare,însă cu bastonul peste genunchi,

pentru că nu întindeam cum trebuie.După ace ea am avut norocul să ocunosc pe Miriam, iar pentru mineaceasta a fost cea mai frumoasă întîl-nire. Și pro fesională, și artistică, șide om, pentru că mi-a redat gustuldan su lui. La Școala Națională deCoregra fie, eram un elev foarte bun,proba bil și din cauza faptului căeram miop, iar pe atunci se spuneacă, da că ai ochelari, nu poți dansa.De aceea stăteam numai în bancaîntîi, să văd la tablă. Ceilalți colegi semai jucau prin spate, dar eu stăteamcu frica în sîn și ziceam „Doamne, sănu mă prindă că nu văd bine!” Iarclă direa în care se țineau cursurilearăta ca un castel din Harry Potter,care mie mi-a plăcut foarte mult,pen tru că mi-am dat seama că noitoți eram acolo într-un fel de școalăde magie cu profesori minunați, din-tre care, la vîrsta de 14 ani, a apărutMiriam Răducanu, foarte specială șidiferită de toată lumea.

Însă, chiar dacă ați gustat din „o travadansului”, după cum dum nea voastrăspuneați, au fost și momente în care văgîndeați să renunțați.

La 14 ani am vrut să mă las, amzis că vreau să fac multe alte lucruri.De exemplu, cînd eram mic, nu-mipuneam pijamaua pentru că voiam

să-mi crească aripile, ca să devin clovnmatematician. Și cred că am devenitclovn matematician, pe undeva, da -to rită lui Miriam, care mi-a deschisniște ferestre, niște uși, niște anteneși niște pîlnii extraordinare. Ea m-aînvățat libertatea fața de artă și chiarmeserie fără să fie profesoară. Nuam auzit-o niciodată spunîndu-mi cătrebuie să fac într-un fel sau într-al -tul. Cred că cea mai frumoasă peda-gogie este cea a ucenicului care stăpe lîngă maestru. Și eu am dansat cuMiriam, adică am dansat lîngă ea,iar acest lucru nu am cum să-l des -criu în cuvinte pentru că este o dez -lăn țuire de energii de tot felul, ener -gii ale corpului, ale minții, ale su fle -tu lui și energii pe care pur și simplunu aș putea să le numesc. Apoi amîntîlnit o altă personalitate foarte fru -moasă, Maia Plisețkaia, care semă nafoarte mult cu Miriam, dar cu o tra -iectorie total diferită, și care își luaniște libertăți față de acel dans cla-sic, foarte rigid. Ceea ce Maia făceacu niște mișcări foarte mari, Miriamreușea să facă cu niște mișcări foartemici.

Publicul, pentru mine, esteun fel de tigru pe care tre-buie să-l îmblînzești. Ori temănăncă, ori îl îmblînzești

Pe Maia Plisețkaia ați cunoscut-o laMoscova, însă dumneavoastră nu ațifost bucuros cînd Miriam Răducanu v-aîndrumat spre Teatrul Balșoi. De ce?

Da, să știți că am ezitat. Nu am

fost deloc încîntat de idee, cu toatecă Moscova era foarte bine cotată șifoarte bine văzută. Nu voiam să plecdeoarece eu aveam spectacole cuMi riam; dar ea mi-a zis: „du-te, bă -iatule, și învață carte”. Și, într-ade -văr, mi-a prins foarte bine să mă ducpentru că și acolo am avut noroculsă dau peste niște profesori extraor-dinari, iar eu eram atunci ahtiat șiabsorbeam tot. Moscova era o școalăliberă spre deosebire de altele, însen sul că se tolerau niște ieșiri dindogmă și lucrul ăsta mi-a plăcut.Du pă cum am mai spus, jocul pecare îl iubesc cel mai tare este cel detable, pentru că drumul se bifurcă lafiecare aruncătura de zar și oricît demultă strategie ai avut pînă atuncitrebuie să-ți iei o altă direcție. Acestlucru îl întîlnesc și în compoziția co -re grafică și cînd dansez. În com po zi -ția coregrafică pentru că lucrez cuniște oameni al căror organism estediferit și pe dinăuntru și pe dinafară.Cum să-l rog eu pe om să mă imi te?Ar fi idiot și nici măcar nu ar fi inte -resant și atunci trebuie să-l convingprin niște aruncături de zaruri foarteprovocatoare, cîteodată destabiliza -toa re, ca să obțin ceea ce doresc, nunumai prin imitarea acelei mișcări,ci și prin a-i sugera necesitatea ei.Dan sul este o aventură personalăextraordinară și în fiecare momenteste o întîlnire cu publicul. Am dan -

sat, tot cu Miriam, și pentru publi-curi care se aflau foarte aproape denoi. Ieri (n.r.: luni, 30 septembrie)cînd am jucat OuiBaDa, pentru ie -șeni, publicul era foarte departe șiați văzut că, la un moment dat, dan -sa torii se duceau în sală. Eu nu le-am spus asta, însă ei se duceau pen -tru că aveau nevoie să se alimentezede acea întîlnire cu spectatorii. Pu -blicul, pentru mine, este un fel de ti -gru pe care trebuie să-l îmblînzești.Ori te mănăncă, ori îl îmblînzești.

Tot o întîlnire a fost și slujbabisericească de care ați fost impresionatîn copilărie?

Cred că partea îngerească îmi plă -cea atunci. Întotdeuna am fost atrasde aripi și de ideea îngerului păzi tor,pe care bunica, o femeie foartecredincioasă și cu foarte mult umor,îl banaliza foarte tare. Adică era nor -mal să fie pe acolo, pe undeva. Totbunica ne citea Biblia ca pe o carte deaventuri și ținea candela mereuaprinsă la icoane, iar acea flăcăruiemi-a rămas totdeuna legată de o en -titate din spatele meu pe care oaveam foarte clară în cap, atunci,copil fiind, precum un fel de abur în-geriu care te și pătrundea. Dar nuasta mă atrăgea la biserică. Cred cămai mult a fost teatrul. Îmi plăcearitul specific și, în plus, pe vremeaace ea, slujbele aveau un iz de ile -galitate, pentru că erau o scăpare dinlumea în care nu era nimic, într-olume în care se întîmpla ceva deo -sebit, ceva misterios. Misterul dinspatele altarului îmi părea foarteasemănător cu misterul de după cor -tină. De aceea mie îmi plac tea tre le cu

cortină, îmi lipsește întotdea una acestelement care, deodată, se ridică, și înspate se poate întîmpla orice șioricum. După ani de zile de la acestemomente din copilărie, fiind stabilitdeja la Paris, am fost invitat de cătreo prietenă să dansez într-o biserică.Și am zis, da, sigur, vin cu plăcere, iaracolo am fost pus să improvizez într-o catedrală cu foarte multe opere deartă pe pereți, altarul însuși fiind osculptură din niște materiale îm-pletite ca într-un dans. M-am uitat lasculptura aceea și mi-am structuratimprovizația pe cele patru elemente:apă, pămînt, foc, aer. Apoi, cînd amauzit clopo țe lul, am ieșit din sac-ristie, unde mă încălzeam, și am in-trat din spate, pe apă, iar lumeaîncepea încet-încet să murmure. Amajuns în față, pe pă mînt, cu bine, iarcînd am atins al ta rul, am simțit căeste un sacrilegiu să-l simt. Și am zis«foc, foc, foc» apoi am luat foc.Adică, în momen tul acela, mi-ampierdut cunoștința total și am exper-imentat trecerea pe tărmul celălalt.Am fost în focul acela, în flăcărileiadului. Apoi, am zis „aer, aer, aer”și, într-adevăr, m-am trezit pe iarbă,iar lumea zicea în jur „Vai, ce frumosa fost dansul!”.

M-am chinuit foarte mult să-mi traduc propriile texte, săle spun pe scenă fără să măfac de baftă

Care a fost reacția Moscovei, cîțiva animai tîrziu, cînd ați revenit pe scena-i cuun dans modern, total diferit de stilulcare o consacrase?

Reacția publicului a fost minu -nată la acel dans numit „O noapte cuNijinski”, realizat împreună cuRuxandra Racoviță, care nu mai eraun dans clasic, ci unul pe limba mea,adică altfel, jucat pe o versiune demuzica electronică. În spectacolulacela povesteam cum am ajuns eu săsă dansez, deci trebuia să vorbescfoarte mult. Ori, cum specacolul fuse -

se realizat la Paris, a trebuit să-l tra -duc în rusă, iar eu, cum nu mai vor -bisem limba, începusem să o uit.În să, la Moscova, am fost felicitat șipentru acuratețea limbii, ceea ce m-aîncîntat. Am avut noroc de bunicacare m-a învățat limba aceea bună,drept dovadă că și acum mi-a spuscineva că vorbesc o rusească tur ghe -ne viană, iar alăturarea aceasta măimpresionează. M-am chinuit foartemult să-mi traduc propriile texte, săle spun pe scenă fără să mă fac debaftă. Însă atît publicul, cît și a critica,au primit acel spectacol extrao r di narde bine. Am și acum prin vali ze unarticol despre spectacol, în ca re într-o parte apare fotografia lui Lenin șialături fotografia noastră, iar în-cadrarea aceea și acum mă im -presionează.

Ce s-a întîmplat la Paris de v-a determi-nat să renunțați la visul american?

Parisul este o minune. Mi-a plă -cut animalul acela de oraș în luna au-gust, cînd toate străzile erau pline destrăini. L-am regăsit acolo pe Ca ra -giale, adică mi-am dat seama că așaar fi trebuit să arate Bucureștiul, Iașulsau Clujul. Pe undeva, Româ nia ar fitrebuit să arate ca o Franță la un mo-ment dat. Și dacă nu a putut Româ-nia să arate ca o Franță, de ce să numă opresc eu în Hexagon? Pî năatunci văzusem Germania, un de oa-menii mi s-au părut foarte diferiți șireci. Francezii mi s-au părut atuncifoarte apropiați de noi, deoareceacolo nu se putea nimic și totuși seputea orice.

Mi-ar plăcea să-mi facăcineva cadou TeatrulȚăndărică. Acesta ar fi visulmeu

Ați simțit acolo în Franța sentimentulproverbului latin pe care l-ați introdusși în spectacolul OuiBaDa, „Homo ho-minis lupus est” (n.r.: „Omul este lupoamenilor”)?

Nu numai în Franța. Sentimentulacesta îl simți peste tot. Bineînțeles cătrăind undeva și ajungînd altun de vatrebuie să lucrezi de zece ori maimult decît altul. Asta este soarta a nuștiu cîtor oameni în momentul defață pentru că sîntem într-un ceas almarilor schimbări. Dar senzațiaaceasta te și stimulează foarte tare. ÎnSantiago m-au întrebat la un interviuunde-mi simt rădăcinile. Și le-amspus că rădăcinile mele sînt în valiză.Acum, cînd revin acasă, la Paris, măsimt foarte bine; cînd revin acasă înRomânia, mă simt foarte bine; laMoscova m-am simțit acasă imediat.Acasă-i pe planeta asta, pe Pământ.De exemplu, cînd am ate ri zat primadată în America latină, la Montev-ideo, în capitala Uruguay-ului, mi s-a părut că-i București. Din tr-o datăam descoperit iar acel acasă din maimulte puncte de vedere. În primulrînd pentru că este o țară mi că șimarginală, vecina mai săracă a Ar-gentinei. Apoi pentru că am întîl nitacolo un public asemănător cu celdin București, unde stăteau oa me niila coadă pentru „Nocturne”. Acolo

mi s-a întîmplat un lucru ex -traordinar. După ce am ajuns, mi s-azis că trebuie să mergem la tele vi ziu -ne să facem publicitate, că nu se știedacă o să ne iasă spectacolul. Iar eule-am zis celor din echipă: „cum sămă duc să dau interviuri, dacă eu nuștiu spaniola, decît așa, cîte ceva,

cum știe toată lumea”. În cele din ur -mă am găsit un traducător, iar cîndam început conversația respec ti vă,dintr-o dată am vorbit spaniolă,probabil cu foarte multe greșeli, și-miveneau cuvintele uite așa: taca-taca,taca-taca! Iar după aceea mi s-a oprittot. Timp de o lună și ceva cît am lu -crat la spectacol nu-mi mai ieșea ovorbă în spaniolă. Atunci am înțeles ceînseamnă coborîtul limbilor de foc.

Dar acum în ce limbă scrieți la jurnaluldumneavostră „Biblia și cactusul”?

În ce limbă îmi vine și depindeun de sînt. Apoi, îmi traduc tot ce scriuîn cel puțin trei limbi, care-mi sîntacum la îndemînă, franceză, spa nio -lă și română. În rusă nu mai scriupentru că e greu să scrii poezii înrusește. Acum, de exemplu, îmi vinefoarte bine în română, însă mi-a fostgreu la început să scriu pentru căpierdusem limba, pentru că nu avemcu cine vorbi, iar acum sînt fe ricit deregăsirea ei.

Dincolo de limbă, cum a fost reîntîlnireacu România?

Reîntoarcerea a fost susținută decătre TVR, de către doamna SilviaGhiață care ne-a invitat, pe mine șipe Miriam, să reluăm „Nocturnele”de la Teatrul Țăndărică, acel teatrude pe Calea Victoriei, care acum, dinpăcate, este închis. Deci Silvia mi-aspus să revin, însă eu i-am zis că,după 30 de ani, nu-mi mai amintescdansurile. Dar, cînd am revenit laTeatrul Țăndărică, atunci mi-au re ve -nit toate amintirile. Pe undeva, credcă acele dansuri au rămas în genelemele și nu vor ieși niciodată. Deci, dela aeroport am mers direct la teatru,pe scenă, iar acolo, printre public,mi-au revenit toate amin ti ri le. Ah!Mi-ar plăcea să-mi facă cineva cadouacel teatru, pentru că acolo am trăitmomente atît de speciale în „Noctur-nele” cu Miriam Răducanu. Da, chiaracesta ar fi visul meu.

Îi rog întotdeauna pedansatori să călătorească petărîmul celălalt

Se menționează, la un moment dat, înspectacolul „OuiBada”, că în viața deartist „în somn ești neom”. Mamadumneavoastră spunea, glu mind, că însomn vorbiți sanscrita veche. Dansați cuochii închiși?

Da, pentru că ochii închiși în -seamnă deconectare; te deconectezivizual de lume si te conectezi cu tine

însuți, ceea ce este probabil lucrul celmai greu în dans. Să te conectezi ime-diat tu cu tine, adică, deodată, să intriîntr-o stare intimă, dar para do xală,întrucît ești cu tine și în același timpdansezi pentru exterior. Tu, înă -untrul tău, trebuie să-ți găseștifragilitățile și neajunsurile. Prin dans,lucrurile pe care le ascunzi o viațăîntreagă reies, ceea ce pe mine măamuză acum. Mă uit, de exemplu, încluburi și discoteci cum dansează oa-menii și cum își revelează caracte rul,mai ales prin acele dansuri fără

partener. Ei, bine, este extraordinarsă vezi nu doar faptul că danseazătoți pe acelasi ritm, ci cu același ritm,cu aceeași pulsație și zvîc. Așa îl de-scoperi pe om, pentru că mișcarea nute poate ascunde. Nu te minte. I-așpune pe psihanaliști să învețemișcare pentru că ar ajunge mai re -pede la esențe. Eu în somn visezfoar te multe aventuri extraordinarepe care mai apoi nu mi le mai amin -tesc, dar sînt convins că noi călă to rimși, pe undeva, ajungem – după cumspunea și Hamlet foarte frumos – caAlice în Țara Minunilor. Sau cațăranul român care se duce pe tă rî -mul celălalt printr-un puț. În bas me -

le noastre se călătorește foarte ușordincolo. Pe lîngă mișcări și tot ce poa -te fi vizibil în exterior, îi rog în -totdeauna pe dansatori săcălăto reas că pe tărîmul celălalt.

Vîrsta dansului este aceeași peste tot?Este la fel de diferită peste tot și

pentru fiecare om în parte. Am să vărăspund cu ce a declarat Maia Pli seț -kaia, acum vreo 10 ani, la o tele vi ziu -ne franceză, cînd au întrebat-o„doamna Plisețkaia, la ce vîrstă artrebui o balerină să se oprească din

dans?”, iar ea s-a gîndit și a răspuns„sînt unele care niciodată nu ar tre-bui să înceapă”. Și asta așa este. Eu,de exemplu, am învățat să dan sez șicu Bob, cățelul din copilărie. Eldansa, nu se gudura. Cu el mă lăsamama și tata să merg să înot de parte,la Costinești. Mă țineam de umărullui și înotam amîndoi în mare. Era ominune pentru că lui Bob îi plăceauvalurile și le mușca și se arunca înele. Am să vă spun ceva ce poate nuam mai zis. Într-o zi, eu mi-am visatîngerul păzitor foarte clar. Era uncîine alb, foarte lățos, mare, cu ochialbaștri, dar nu era Bob. Și era lîngămine, iar de atunci știu că așa aratăîngerul meu păzitor. n

Maestrul Gigi Căciuleanu este acasă oricînd.Atunci cînd montează un spectacol alăturide Compania sa de la Paris, cînd dansează

la București, la Teatrul Național, sau în Santiago,unde este directorul artistic al Baletului Naționaldin Chile. „Gigi” visează din copilărie să zboare. Șide atunci trăiește aventuri, experimente șidansuri „cu zvîc”. Ca într-un tablou de Picasso, dea cărui genialitate este uimit, sau ca într-ocapodoperă de-a lui Mozart, pe care și-a construitspectacole de podium. Maestrul a făcut balet și aimpresionat jurii, dar cu teatrul coregrafic, în caredans-actorii dau foc la scenă, și-a găsit, pe un-deva, libertatea pe care o căuta încă de la patruani, cînd a jucat prima dată în fața unui public.„Otrava dansului” a primit-o, de altfel, de laprofesioniști internaționali, dar prima picătura aînghițit-o alături de maestrul său din București,„doamna baletului românesc, Miriam Răducanu”.Și cu otrava aceasta în sînge aventurile sînt in-tense. Mai ales cele care se îndreaptă spre tărîmulcelălalt.

Lari Giorgescu, unul dintre cei mai cunoscuțidans-actori cu care colaboreazâ coregraful

„Mama a vrut ca eu să înfloresc într-un fel diferit față de ceilalți copii”

Întotdeuna am fost atras de aripi și de ideeaîngerului păzi tor.

de Iulia CIUHU | [email protected]

9MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Am fost în fl\c\rile iadului dup\ ce am atins altarul unei catedrale din Köln

„

Cu melodiile Mariei Tănase ați cîș tigatprimul premiu I de coregrafie dincarieră. În spectacolul OuiBaDa am as-cultat și am văzut frînturi dansate dinmelodiile celebrei cîntărețe, iar acumcîteva zile s-au împlinit 100 de ani de lanașterea acesteia. Ce trăiri vă trezeștemuzica Mariei Tănase?

Am cunoscut-o prin dansul luiMiriam Răducanu, care alegea demultă vreme muzica acesteia pentruspectacolele sale, iar la un momentdat a făcut un „Noc turn” numai cumuzică românească la care am par-ticipat și eu. Primul dans pe care l-am văzut a fost, atunci, „Cineiubește și lasă”, un moment min-unat pe care Miriam l-a dansatfoarte multă vreme. Întot dea una amperceput-o pe Maria Tă nase prinimaginea lui Miriam Ră du canu șiprin imaginea mișcării. Du pă aceeaam văzut-o și la tele vi zor, iar atuncimi s-a părut foarte di ferit ceea ceauzeam, față de ceea ce vedeam.Adică vedeai o femeie foar te fru -moa să, dar cînd cînta și nu o zăreaiaveai impresia că e o țărancă din aiaadevărată. Și mereu m-a in spiratancestralul acela al vocii contopit cuimaginea de femeie fatală. De fiecaredată cînd mă ating de mu zica MarieiTănase, mă ating într-un anumit felși de acea minunată per soană pecare o cheamă Miriam Ră ducanu.

Cînd eram mic nu-mipuneam pijamaua pentru că voiam să-micrească aripile, să devinclovn matematician

După felul în care vorbiți mereu despreMiriam Răducanu, credeți în persoanecare îți pot schimba destinul.

Eu am avut norocul să tot întîl-nesc astfel de persoane. Mama a fostprima, apoi bunica. Pe mama, spreexemplu, am reîntîlnit-o după ani șiani de zile, pentru că fusesem plecatși nu o mai văzusem multă vreme.Iar regăsirea a fost foarte naturală,ca și cum aș fi plecat cu o secundăînainte și, în același timp, am des co -perit un alt om, pentru că eu am cu -noscut-o pe mama luptîndu-se cuvia ța, ținînd în spate o familie foartemare. Cînd spuneam adineauri căvocea Mariei Tănase mă ducea cugîndul la o țărancă, eu o vedeam pemama cărînd în spate un căsoi în -treg de oameni. Adică femeia casimbol al ducerii greului vieții. Deaia ascult Maria Tănase, atât pentrucă ilustra simbolul acesta al greu tă ți -lor, cât și pentru ideea de femeie fa -tală. Iar mama era un om foarte fru -mos, care voia să fie balerină la tim -pul ei, însă nu putea și a făcut, înschimb, agronomie. Mama avea ce -ea ce se numea „mîna verde”, pen -tru că dacă atingea ceva înflorea și,pe undeva, a vrut ca eu să înflorescîntr-un fel diferit față de ceilalțicopii și m-a dus la vîrsta de patruani la dans. Acolo, profesoara, de ofru mu sețe îngerească, m-a iubit dela în ce put, dar m-a și bătut, nu tare,însă cu bastonul peste genunchi,

pentru că nu întindeam cum trebuie.După ace ea am avut norocul să ocunosc pe Miriam, iar pentru mineaceasta a fost cea mai frumoasă întîl-nire. Și pro fesională, și artistică, șide om, pentru că mi-a redat gustuldan su lui. La Școala Națională deCoregra fie, eram un elev foarte bun,proba bil și din cauza faptului căeram miop, iar pe atunci se spuneacă, da că ai ochelari, nu poți dansa.De aceea stăteam numai în bancaîntîi, să văd la tablă. Ceilalți colegi semai jucau prin spate, dar eu stăteamcu frica în sîn și ziceam „Doamne, sănu mă prindă că nu văd bine!” Iarclă direa în care se țineau cursurilearăta ca un castel din Harry Potter,care mie mi-a plăcut foarte mult,pen tru că mi-am dat seama că noitoți eram acolo într-un fel de școalăde magie cu profesori minunați, din-tre care, la vîrsta de 14 ani, a apărutMiriam Răducanu, foarte specială șidiferită de toată lumea.

Însă, chiar dacă ați gustat din „o travadansului”, după cum dum nea voastrăspuneați, au fost și momente în care văgîndeați să renunțați.

La 14 ani am vrut să mă las, amzis că vreau să fac multe alte lucruri.De exemplu, cînd eram mic, nu-mipuneam pijamaua pentru că voiam

să-mi crească aripile, ca să devin clovnmatematician. Și cred că am devenitclovn matematician, pe undeva, da -to rită lui Miriam, care mi-a deschisniște ferestre, niște uși, niște anteneși niște pîlnii extraordinare. Ea m-aînvățat libertatea fața de artă și chiarmeserie fără să fie profesoară. Nuam auzit-o niciodată spunîndu-mi cătrebuie să fac într-un fel sau într-al -tul. Cred că cea mai frumoasă peda-gogie este cea a ucenicului care stăpe lîngă maestru. Și eu am dansat cuMiriam, adică am dansat lîngă ea,iar acest lucru nu am cum să-l des -criu în cuvinte pentru că este o dez -lăn țuire de energii de tot felul, ener -gii ale corpului, ale minții, ale su fle -tu lui și energii pe care pur și simplunu aș putea să le numesc. Apoi amîntîlnit o altă personalitate foarte fru -moasă, Maia Plisețkaia, care semă nafoarte mult cu Miriam, dar cu o tra -iectorie total diferită, și care își luaniște libertăți față de acel dans cla-sic, foarte rigid. Ceea ce Maia făceacu niște mișcări foarte mari, Miriamreușea să facă cu niște mișcări foartemici.

Publicul, pentru mine, esteun fel de tigru pe care tre-buie să-l îmblînzești. Ori temănăncă, ori îl îmblînzești

Pe Maia Plisețkaia ați cunoscut-o laMoscova, însă dumneavoastră nu ațifost bucuros cînd Miriam Răducanu v-aîndrumat spre Teatrul Balșoi. De ce?

Da, să știți că am ezitat. Nu am

fost deloc încîntat de idee, cu toatecă Moscova era foarte bine cotată șifoarte bine văzută. Nu voiam să plecdeoarece eu aveam spectacole cuMi riam; dar ea mi-a zis: „du-te, bă -iatule, și învață carte”. Și, într-ade -văr, mi-a prins foarte bine să mă ducpentru că și acolo am avut noroculsă dau peste niște profesori extraor-dinari, iar eu eram atunci ahtiat șiabsorbeam tot. Moscova era o școalăliberă spre deosebire de altele, însen sul că se tolerau niște ieșiri dindogmă și lucrul ăsta mi-a plăcut.Du pă cum am mai spus, jocul pecare îl iubesc cel mai tare este cel detable, pentru că drumul se bifurcă lafiecare aruncătura de zar și oricît demultă strategie ai avut pînă atuncitrebuie să-ți iei o altă direcție. Acestlucru îl întîlnesc și în compoziția co -re grafică și cînd dansez. În com po zi -ția coregrafică pentru că lucrez cuniște oameni al căror organism estediferit și pe dinăuntru și pe dinafară.Cum să-l rog eu pe om să mă imi te?Ar fi idiot și nici măcar nu ar fi inte -resant și atunci trebuie să-l convingprin niște aruncături de zaruri foarteprovocatoare, cîteodată destabiliza -toa re, ca să obțin ceea ce doresc, nunumai prin imitarea acelei mișcări,ci și prin a-i sugera necesitatea ei.Dan sul este o aventură personalăextraordinară și în fiecare momenteste o întîlnire cu publicul. Am dan -

sat, tot cu Miriam, și pentru publi-curi care se aflau foarte aproape denoi. Ieri (n.r.: luni, 30 septembrie)cînd am jucat OuiBaDa, pentru ie -șeni, publicul era foarte departe șiați văzut că, la un moment dat, dan -sa torii se duceau în sală. Eu nu le-am spus asta, însă ei se duceau pen -tru că aveau nevoie să se alimentezede acea întîlnire cu spectatorii. Pu -blicul, pentru mine, este un fel de ti -gru pe care trebuie să-l îmblînzești.Ori te mănăncă, ori îl îmblînzești.

Tot o întîlnire a fost și slujbabisericească de care ați fost impresionatîn copilărie?

Cred că partea îngerească îmi plă -cea atunci. Întotdeuna am fost atrasde aripi și de ideea îngerului păzi tor,pe care bunica, o femeie foartecredincioasă și cu foarte mult umor,îl banaliza foarte tare. Adică era nor -mal să fie pe acolo, pe undeva. Totbunica ne citea Biblia ca pe o carte deaventuri și ținea candela mereuaprinsă la icoane, iar acea flăcăruiemi-a rămas totdeuna legată de o en -titate din spatele meu pe care oaveam foarte clară în cap, atunci,copil fiind, precum un fel de abur în-geriu care te și pătrundea. Dar nuasta mă atrăgea la biserică. Cred cămai mult a fost teatrul. Îmi plăcearitul specific și, în plus, pe vremeaace ea, slujbele aveau un iz de ile -galitate, pentru că erau o scăpare dinlumea în care nu era nimic, într-olume în care se întîmpla ceva deo -sebit, ceva misterios. Misterul dinspatele altarului îmi părea foarteasemănător cu misterul de după cor -tină. De aceea mie îmi plac tea tre le cu

cortină, îmi lipsește întotdea una acestelement care, deodată, se ridică, și înspate se poate întîmpla orice șioricum. După ani de zile de la acestemomente din copilărie, fiind stabilitdeja la Paris, am fost invitat de cătreo prietenă să dansez într-o biserică.Și am zis, da, sigur, vin cu plăcere, iaracolo am fost pus să improvizez într-o catedrală cu foarte multe opere deartă pe pereți, altarul însuși fiind osculptură din niște materiale îm-pletite ca într-un dans. M-am uitat lasculptura aceea și mi-am structuratimprovizația pe cele patru elemente:apă, pămînt, foc, aer. Apoi, cînd amauzit clopo țe lul, am ieșit din sac-ristie, unde mă încălzeam, și am in-trat din spate, pe apă, iar lumeaîncepea încet-încet să murmure. Amajuns în față, pe pă mînt, cu bine, iarcînd am atins al ta rul, am simțit căeste un sacrilegiu să-l simt. Și am zis«foc, foc, foc» apoi am luat foc.Adică, în momen tul acela, mi-ampierdut cunoștința total și am exper-imentat trecerea pe tărmul celălalt.Am fost în focul acela, în flăcărileiadului. Apoi, am zis „aer, aer, aer”și, într-adevăr, m-am trezit pe iarbă,iar lumea zicea în jur „Vai, ce frumosa fost dansul!”.

M-am chinuit foarte mult să-mi traduc propriile texte, săle spun pe scenă fără să măfac de baftă

Care a fost reacția Moscovei, cîțiva animai tîrziu, cînd ați revenit pe scena-i cuun dans modern, total diferit de stilulcare o consacrase?

Reacția publicului a fost minu -nată la acel dans numit „O noapte cuNijinski”, realizat împreună cuRuxandra Racoviță, care nu mai eraun dans clasic, ci unul pe limba mea,adică altfel, jucat pe o versiune demuzica electronică. În spectacolulacela povesteam cum am ajuns eu săsă dansez, deci trebuia să vorbescfoarte mult. Ori, cum specacolul fuse -

se realizat la Paris, a trebuit să-l tra -duc în rusă, iar eu, cum nu mai vor -bisem limba, începusem să o uit.În să, la Moscova, am fost felicitat șipentru acuratețea limbii, ceea ce m-aîncîntat. Am avut noroc de bunicacare m-a învățat limba aceea bună,drept dovadă că și acum mi-a spuscineva că vorbesc o rusească tur ghe -ne viană, iar alăturarea aceasta măimpresionează. M-am chinuit foartemult să-mi traduc propriile texte, săle spun pe scenă fără să mă fac debaftă. Însă atît publicul, cît și a critica,au primit acel spectacol extrao r di narde bine. Am și acum prin vali ze unarticol despre spectacol, în ca re într-o parte apare fotografia lui Lenin șialături fotografia noastră, iar în-cadrarea aceea și acum mă im -presionează.

Ce s-a întîmplat la Paris de v-a determi-nat să renunțați la visul american?

Parisul este o minune. Mi-a plă -cut animalul acela de oraș în luna au-gust, cînd toate străzile erau pline destrăini. L-am regăsit acolo pe Ca ra -giale, adică mi-am dat seama că așaar fi trebuit să arate Bucureștiul, Iașulsau Clujul. Pe undeva, Româ nia ar fitrebuit să arate ca o Franță la un mo-ment dat. Și dacă nu a putut Româ-nia să arate ca o Franță, de ce să numă opresc eu în Hexagon? Pî năatunci văzusem Germania, un de oa-menii mi s-au părut foarte diferiți șireci. Francezii mi s-au părut atuncifoarte apropiați de noi, deoareceacolo nu se putea nimic și totuși seputea orice.

Mi-ar plăcea să-mi facăcineva cadou TeatrulȚăndărică. Acesta ar fi visulmeu

Ați simțit acolo în Franța sentimentulproverbului latin pe care l-ați introdusși în spectacolul OuiBaDa, „Homo ho-minis lupus est” (n.r.: „Omul este lupoamenilor”)?

Nu numai în Franța. Sentimentulacesta îl simți peste tot. Bineînțeles cătrăind undeva și ajungînd altun de vatrebuie să lucrezi de zece ori maimult decît altul. Asta este soarta a nuștiu cîtor oameni în momentul defață pentru că sîntem într-un ceas almarilor schimbări. Dar senzațiaaceasta te și stimulează foarte tare. ÎnSantiago m-au întrebat la un interviuunde-mi simt rădăcinile. Și le-amspus că rădăcinile mele sînt în valiză.Acum, cînd revin acasă, la Paris, măsimt foarte bine; cînd revin acasă înRomânia, mă simt foarte bine; laMoscova m-am simțit acasă imediat.Acasă-i pe planeta asta, pe Pământ.De exemplu, cînd am ate ri zat primadată în America latină, la Montev-ideo, în capitala Uruguay-ului, mi s-a părut că-i București. Din tr-o datăam descoperit iar acel acasă din maimulte puncte de vedere. În primulrînd pentru că este o țară mi că șimarginală, vecina mai săracă a Ar-gentinei. Apoi pentru că am întîl nitacolo un public asemănător cu celdin București, unde stăteau oa me niila coadă pentru „Nocturne”. Acolo

mi s-a întîmplat un lucru ex -traordinar. După ce am ajuns, mi s-azis că trebuie să mergem la tele vi ziu -ne să facem publicitate, că nu se știedacă o să ne iasă spectacolul. Iar eule-am zis celor din echipă: „cum sămă duc să dau interviuri, dacă eu nuștiu spaniola, decît așa, cîte ceva,

cum știe toată lumea”. În cele din ur -mă am găsit un traducător, iar cîndam început conversația respec ti vă,dintr-o dată am vorbit spaniolă,probabil cu foarte multe greșeli, și-miveneau cuvintele uite așa: taca-taca,taca-taca! Iar după aceea mi s-a oprittot. Timp de o lună și ceva cît am lu -crat la spectacol nu-mi mai ieșea ovorbă în spaniolă. Atunci am înțeles ceînseamnă coborîtul limbilor de foc.

Dar acum în ce limbă scrieți la jurnaluldumneavostră „Biblia și cactusul”?

În ce limbă îmi vine și depindeun de sînt. Apoi, îmi traduc tot ce scriuîn cel puțin trei limbi, care-mi sîntacum la îndemînă, franceză, spa nio -lă și română. În rusă nu mai scriupentru că e greu să scrii poezii înrusește. Acum, de exemplu, îmi vinefoarte bine în română, însă mi-a fostgreu la început să scriu pentru căpierdusem limba, pentru că nu avemcu cine vorbi, iar acum sînt fe ricit deregăsirea ei.

Dincolo de limbă, cum a fost reîntîlnireacu România?

Reîntoarcerea a fost susținută decătre TVR, de către doamna SilviaGhiață care ne-a invitat, pe mine șipe Miriam, să reluăm „Nocturnele”de la Teatrul Țăndărică, acel teatrude pe Calea Victoriei, care acum, dinpăcate, este închis. Deci Silvia mi-aspus să revin, însă eu i-am zis că,după 30 de ani, nu-mi mai amintescdansurile. Dar, cînd am revenit laTeatrul Țăndărică, atunci mi-au re ve -nit toate amintirile. Pe undeva, credcă acele dansuri au rămas în genelemele și nu vor ieși niciodată. Deci, dela aeroport am mers direct la teatru,pe scenă, iar acolo, printre public,mi-au revenit toate amin ti ri le. Ah!Mi-ar plăcea să-mi facă cineva cadouacel teatru, pentru că acolo am trăitmomente atît de speciale în „Noctur-nele” cu Miriam Răducanu. Da, chiaracesta ar fi visul meu.

Îi rog întotdeauna pedansatori să călătorească petărîmul celălalt

Se menționează, la un moment dat, înspectacolul „OuiBada”, că în viața deartist „în somn ești neom”. Mamadumneavoastră spunea, glu mind, că însomn vorbiți sanscrita veche. Dansați cuochii închiși?

Da, pentru că ochii închiși în -seamnă deconectare; te deconectezivizual de lume si te conectezi cu tine

însuți, ceea ce este probabil lucrul celmai greu în dans. Să te conectezi ime-diat tu cu tine, adică, deodată, să intriîntr-o stare intimă, dar para do xală,întrucît ești cu tine și în același timpdansezi pentru exterior. Tu, înă -untrul tău, trebuie să-ți găseștifragilitățile și neajunsurile. Prin dans,lucrurile pe care le ascunzi o viațăîntreagă reies, ceea ce pe mine măamuză acum. Mă uit, de exemplu, încluburi și discoteci cum dansează oa-menii și cum își revelează caracte rul,mai ales prin acele dansuri fără

partener. Ei, bine, este extraordinarsă vezi nu doar faptul că danseazătoți pe acelasi ritm, ci cu același ritm,cu aceeași pulsație și zvîc. Așa îl de-scoperi pe om, pentru că mișcarea nute poate ascunde. Nu te minte. I-așpune pe psihanaliști să învețemișcare pentru că ar ajunge mai re -pede la esențe. Eu în somn visezfoar te multe aventuri extraordinarepe care mai apoi nu mi le mai amin -tesc, dar sînt convins că noi călă to rimși, pe undeva, ajungem – după cumspunea și Hamlet foarte frumos – caAlice în Țara Minunilor. Sau cațăranul român care se duce pe tă rî -mul celălalt printr-un puț. În bas me -

le noastre se călătorește foarte ușordincolo. Pe lîngă mișcări și tot ce poa -te fi vizibil în exterior, îi rog în -totdeauna pe dansatori săcălăto reas că pe tărîmul celălalt.

Vîrsta dansului este aceeași peste tot?Este la fel de diferită peste tot și

pentru fiecare om în parte. Am să vărăspund cu ce a declarat Maia Pli seț -kaia, acum vreo 10 ani, la o tele vi ziu -ne franceză, cînd au întrebat-o„doamna Plisețkaia, la ce vîrstă artrebui o balerină să se oprească din

dans?”, iar ea s-a gîndit și a răspuns„sînt unele care niciodată nu ar tre-bui să înceapă”. Și asta așa este. Eu,de exemplu, am învățat să dan sez șicu Bob, cățelul din copilărie. Eldansa, nu se gudura. Cu el mă lăsamama și tata să merg să înot de parte,la Costinești. Mă țineam de umărullui și înotam amîndoi în mare. Era ominune pentru că lui Bob îi plăceauvalurile și le mușca și se arunca înele. Am să vă spun ceva ce poate nuam mai zis. Într-o zi, eu mi-am visatîngerul păzitor foarte clar. Era uncîine alb, foarte lățos, mare, cu ochialbaștri, dar nu era Bob. Și era lîngămine, iar de atunci știu că așa aratăîngerul meu păzitor. n

La sesiunile de antrenament, Gigi Căciuleanu le cere actorilor să facă imposibilul

Cățelul Bob a fost primul care l-a învățat arta dansului

Parisul este ominune. Mi-a

plăcut animalulacela de oraș în

luna august, cîndtoate străzileerau pline destrăini. L-am

regăsit acolo peCa ra giale, adică

mi-am datseama că așa ar

fi trebuit săarate

Bucureștiul, Iașulsau Clujul.

„

Cred că cea maifrumoasă pedagogieeste cea a uceniculuicare stă pe lîngămaestru.

Pe om îl descoperi prin dans, pentru cămișcarea nu te poate ascunde. Nu te minte.

I. PIERDE-VARĂ„Vai, da’ ce bine semeni cu o

cu mătră de a mea, Silvia, o femeiebu nă și cuminte ca pîinea luiDum nezeu”, se umflă în pene Dra -goș, de îndată ce se așază pe sca -unul liber de lîngă mine. Se așazăatît de repede încît nici nu apuc să-ivăd bine fața, că și începe să selaude cu una, alta, ca un cocoșgălăgios. Iar cînd vede că nu-i răs -pund, mă asigură aproape iritat căel nu-i un pierde-vară, că mai aretrei veri dintre care unul este preotprintr-o parohie catolică din Bo to -șani. „Este el catolic, dar tot preote”, spune duhnind a alcool stătut.

Îndată aflu că merge în Greciade zece ani dar, cum i-au plăcutfemeile și distracția, chiar dacă areo soție acasă în Dorohoi, încă o du -ce greu în țară, de aceea nici nuprea are tragere de inimă să se în -toarcă, decît atunci cînd nu găseștede lucru cu lunile. Pentru că așa lu -crează Dragoș acum. O săptămînăda, două luni nu, apoi iar trei zile,după care mai așteaptă o vreme.Altădată nici să iasă pe plajă nuavea timp ca să audă „cum facemarea pîl-pîl lîngă mine sau să-migăsesc și eu pe cineva cu care săvor besc cîte ceva”. Că-i vorbărețmă convinge în aproape o oră, cîtfa cem din București pînă la Giur -giu, destul cît să-mi mărturiseascăcum a jucat de cîteva ori la aparateși a pierdut vreo cîteva mii de eurosau cum s-a iubit furtunos cugrecoaice măritate, la ele acasă.Dar acum nu mai face din astea, căe bărbat așezat și cuminte! Însă, în -da tă ce trecem de Russe, Dragoșscoate din buzunar o sticlă de unsfert de whisky Cava D’Oro și, peșustache, îl dă pe gît din cîteva în -ghițituri pe tot. „Să nu mă spui lașofer, că mă dă jos la țiganii ăștiade-și zic bulgari”, șoptește apoi,dar nu apuc să-l spun eu că bea înautocar, că-l vede șoferul și, dupăo ceartă zdravănă, Dragoș se mutăîn spate, cu tot cu pulover și sticle,la un loc.

II. MAESTRU

În locul lui vine în față domnulGeorge, un bărbat de vreo 55 deani, rotund și mustăcios, pe care-lvăzusem mai retras de fiecare datăcînd făceam cîte un popas. Lui nu-iprea place să vorbească, dar dupăvreo patru ore de traversat Bul ga -ria, îmi spune că-i din Pitești și că-isătul de „lichelele” care iau auto-carul din România spre Grecia cade mere pădurețe. Asta pentru că

el face naveta de 15 ani din țarăspre Atena, de vreo opt ori pe an,întrucît, după o lună, trage o fugăacasă de o săptămînă și apoi iar seîntoarce la greci. „Mă întrebau maidevreme cei din spate dacă lucrezpe șantier. Și le-am arătat mîinilesă vadă că eu nu am bătături în

palme, ci pe vîrful fiecărui deget”,iar cînd le întinde, observ niște de -gete subțiri, cu o manichiură de o -sebită, dar care se termină cu o gă -mălie bătătorită, mare cît un bobde piper nemăcinat. „Dar ce facețiîn Grecia?”, îl întreb urmărindu-iiscusința cu care se mișcau de ge te -le alungite. „Predau copiilor chi ta -ră, la o școală din asta particulară,de trei ori pe săptămînă, iar în ce -le lalte zile cînt pe la taverne”.Geor ge a terminat Conservatoruldin București acum vreo 30 de ani,iar prin ’97 a cîntat la o nuntă cuinvitați greci, care, după ce l-auauzit, i-au propus să vină în ca -pitala elenă, că-l ajută ei să seangajeze pe la o școală privată. Eramo mentul în care tinerii grecicăutau să facă altceva. „Știți că eiau buzuki. Ei, cam de pe atunci auînceput să facă și altfel de ins tru -mente”, spune profesorul, fă cîn -du-mi apoi o scurtă istorie a ceeace însemnă muzică și instrumentemuzicale în Elada. În spatele auto-carului, acolo unde a prins loc laînceput, are și chitara, pe care oplimbă pe traseul Atena-Pitești defiecare dată, pentru că „nu o potlăsa singură în apartamentul dinGrecia”. Și apoi, ea e sursa unuivenit deloc neglijabil, dar carealtădată era și mai consistent. „E -rau luni în care făceam peste 2.000de euro numai de la taverne, plusbanii de la școală, se strîngea ceva.Acum, cu tavernele plătesc chiriași utilitățile, iar ceilalți îi strîngpentru acasă”. Din cînd în cînd, lavreo patru-cinci ore distanță, pro -fesorul îi cere un pahar cu apăstewardesei și ia o pastilă.

Ţigări la MediteranFata, din Dumbrăveni-Focșani,

este într-o continuă luptă de lă mu -ri re cu unii pasageri, care ori voraer condiționat mai tare, ori îl vorînchis, care vor muzică populară,ori manele, ce vor liniște sau film.Alții cer cafea și ceai, că „așa dădeaPerla pe vremuri”. Acum însă a pa -

ra tul din autocar nu mai func țio -nează, iar călătorii îi aruncă vorbejignitoare însoțitoarei de bord, însăea se preface adesea că nu-i aude,iar, cîteodată, cînd cuvintele sîntprea mocirloase, îi roagă frumos sănu-i mai vorbească urît. „Asta așae. Ce vină are domnișoara, că a dat

criza și peste Perla?”, îmi șușoteșteGeorge, că deja-i trecut de miezulnopții, iar unii oameni de lîngă noiau adormit de mult. „Altădatăfăceau un adevărat spectacol totdrumul ăsta lung”, și scoteau laconcurs cîte o cutie de ciocolatăambalată, o sticlă de șampanie șiun ceas mare pe care scria Perla.Apoi, numeau la nimereală treicălători care trebuiau să dansezepe cîteva melodii, iar la final

publicul decidea cine și ce primea.„Eu am cîștigat odată sticla deșampanie, iar un petrecăreț ceasulși i-am propus să facem schimb.Trebuie să-l am și acum pe undevape acasă”, îmi spune profesorul,bucuros de isprava sa și cu dor devremurile în care drumul de 27 oreera un bîlci care amăgea timpul.„Da’ știi ce s-a întîmplat cu Murat-ul (n.r.: altă firmă care avea cursăpe traseul România- Grecia)? I-auprins grecii burdușiti cu țigări devreo două ori și i-au desființat. Darturcul, șmecher, a păstrat firma, i-aschimbat numele și acum ce să-ifacă? Circulă Mediteran la fel deplin ca Perla, Lilian sau Express”.

III. HOŢ

Din România în Grecia sîntvreo cinci firme care fac traseulsăptămînal, de mai multe ori, însăde fiecare dată cu cîte două-treiautocare pline. Un calcul simpluarată că aproape 1000 de românipleacă din țară la fiecare șapte zile,cu destinația Elada. Unde merg a -tîția oameni și ce fac se întreabăatît George cît și un alt bărbat, ve -cin, pe care l-am auzit la vamă în -dru mîndu-și copilul să se ducă lașcoală și să fie cuminte, că el are săse întoarcă de Crăciun acasă. „Uniilu crează în construcții și-i cunoștidupă mîinile bolovănoase, su fe rin -de. Alții merg în agricultură și totașa-i vezi cu bătături cît roata caru-lui. Mai sînt femeile care merg șiau grijă de bătrîni sau fac curățenieprin casă. Dar restul, din atîta o -me nire care ajunge acolo, ce fac?

Fu ră, cerșesc și ies pe trotuar”,declamă profesorul, intrigat. Luichiar i s-a întîmplat să simtă la me -trou o mînă străină prin geantă șidupă ce l-a luat la întrebări pe hoț,s-a prins că e român. „Da’ ce faci,tu, român, adică fratele meu, măfuri aici într-o țară străină?”, i-aspus tîlharului care a fugit rușinat.

Cînd ajungem în Atena, oțigancă tînără, mozolită și ciufulităde-a binelea, începe și-l înjură îngre cește, cît se poate de urît, pegrecul care i-a atras atenția că-imurdărește bluzonul dacă-și maiîn tinde picioarele. Pe ea o vă zu -sem coborînd din autocarul de Ol -te nia, cu un țînc de vreo trei ani înbrațe. Pe el, însă, l-am văzut ur cîn -

du-se din Iași, la șase dimineața.Pe drum ne-a spus mîndru, mie șicelorlalte trei femei care mai erauîn microbuzul de tranzit pînă laBucurești, că venise în România casă-și însoțească fetița în prima zide școală. Ea stă la Iași cu mama,care l-a cunoscut pe viitorul soțlucrînd în Atena. Acolo au și statîmpreună cinci ani, pînă cînd audat fetița la grădiniță în Româniași a trebuit ca mama să se ocupede educația ei. Iar acum copila îșivede familia reunită o dată pe an,cînd merge cîte trei luni în Grecia.

IV. SALAHOR

Vînzoleala în cartierul Achar -non, unde-și au sediile cele treifirme turcești care-i duc pe românidin Grecia în România, în ziuaplecărilor, începe de ora 19.00.Primul sediu dinspre Acropole eMediteran, mai apoi Perla și dupăLi lian. Toate-și parchează pe mar -ginea străzii cîte trei autocare i -mense care încurcă circulația a -proa pe de centrul Atenei, mai a lespentru că străzile sînt înguste și, laora aceea, foarte aglomerate. Cuchiu cu vai plecăm burdușiți cubagaje, mai ceva ca sania lui MoșCrăciun. Ba chiar șoferii urcă gea -man tane și pe coridorul dinautocar, pentru că la cală e plin.„A vem numai 30 de cutii custruguri și portocale. Plus zececutii, mari împachetate, pentrucare omul acela care tocmai aurcat spre Iași a plătit și trebuie săle luăm. Ca să nu mai zic de nuștiu cîte draperii, un geam, o mo -

to cositoare și bagajele celor cares-au urcat din Patras, înainteavoastră”, ne spune șoferul, ară tîn -du-ne că, la propriu, nu mai areunde să arunce alte bagaje. Înghe -suiți, mișcîndu-ne greoi, ca untanc obosit, ieșim din Atena învreo 20 de minute, după care neîn trecem cu celelalte autocare, iarșoferul nu lasă vitezometrul să co -boare mai jos de 100 de km/h. Laun moment dat, chiar, namila puf -nește dubios, însă nu-i luată însea mă și renunță singură maitîrziu să se opună bicelor primite.

Vameș de euro„Vrei să cumpăr de la popasul

ăla ieftin din Bulgaria un borcan

10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Boteza]i în Mediteran\,Tot românul care-și găsește casă-n Grecia, ţarasugrumată de necaz în ultima vreme, aleargă dupăo pîine mai albă. Și chefliul, dar și cel care adună

măsline cu mîna însîngerată de la sare. Și cerșetorul,dar și cel care se căznește să muncească chiar dacă înpalme bătăturile fac coadă. Și profesorii care au ales săpună catalogul în cui pentru o meserie mai puţin devază, dar și „fetele vesele de lîngă Piaţa Omonia, carese vînd pentru cinci euro și atunci dacă au norocul săprimească atît”, după cum denunţă amărît George, unpiteștean care învaţă tinerii greci chitară. Cei aproape1000 de români care părăsesc săptămînal ţara cudestinaţia Elada sînt tot atîtea povești de deznădejdesau dimpotrivă de speranţă. Însă istoriile lor, fie ele dedespărţire sau de revedere, poartă adesea același chip.Zugrăvit din nevoi, familii împrăștiate și gînduriascunse.

Unii lu crează înconstrucţii și-i

cunoști dupămîinile bo -lovănoase,

suferinde. Alţiimerg în

agricultură și totașa-i vezi cubătături cît

roata carului.Mai sînt femeilecare merg și augrijă de bătrîni

sau faccurăţenie prin

casă. Dar restul,din atîta

omenire careajunge acolo, ce

fac? Fură,cerșesc și ies pe

trotuar.

Domnul George poartă chitara cu el dinAtena în Pitești de opt ori pe an.

Aproape 1000 de români pleacă din ţară lafiecare șapte zile, cu destinaţia Elada.

„

de Iulia CIUHU | [email protected]

Firul poveștilor de la Iași la Atena se poate

cu măsline cu miez de migdale?Unul așa de vreo 7 kilograme?Spu ne-mi că mai am oleacă și trecgranița”, aud ca prin vis, iar apoiîmi dau seama că-i ora 04.00 șitrebuie să scoatem buletinele căintrăm la vecinii noștri bulgari.Radu, un bărbat de vreo 50 de ani,și-a amintit cu noaptea-n cap cămai are 20 de minute gratuite înRomânia și nu vrea să le piardă,așa că îi dă trezirea soției de laBotoșani și nouă în autocar. „Ehee,pînă la Botoșani mai este, dragă.Numai bine ajung la închinat lanuntă.” În cîteva minute ne a șe -zăm în spatele altor autocare și

camioane și așteptăm să urcepolițistul bulgar să ne verificedocumentele. Șoferul însă, parcă eun pui opărit în oală. Nici nu arestare pe scaun, nici nu coboară săle spună autorităților că are bagajemulte și că a fost nevoit să urce oparte și în mașină. Cînd începeinspecția polițistul bulgar și vedegeamantanele claie peste grămadăse face vînăt și, iritat la culme, urlăla noi: „Hăăă, bagaz, bagaz” șiridică mîinile pînă sus în tavan,semn că treaba nu e bună. Apoi, culanterna în mînă, deși becurile înautocar sînt aprinse, ne ia bu le ti -ne le la controlat. Și se uită, cînd peo parte, cînd pe cealaltă, cînd laom, cînd la buletin, cînd cu lanter-na, cînd foarte aproape de ochi,cînd de la distanță, cînd de a proa -pe. La un moment dat vede unbuletin grec și-l întreabă nedume -rit pe Iorgos, posesorul actului:„Dumneata unde mergi?”, la caregrecul îi răspunde, surprins fiindcă-i singurul luat la roată, că înRomânia, la Iași, împreună cu fiicasa. Lămurit, polițistul merge maideparte și, pînă să coboare, adunătrei buletine românești pe care le iacu el jos. Atunci șoferul scoate 20de euro din buzunar, se duce dupăel și rezolvă problema, iar după cevameșul se uită fugitiv la cală,plecăm. „Nici nu am zis că nu nepune să scoatem toate bagajele săle controleze. Bine că i-a plasatbanul, dar dincolo, la ieșire dinBulgaria, nu cred că mai scăpăm”,îmi spune partenerul de drum,aproape sigur că minunea nu o sățină și la Russe. Trecem pe lîngă

cazinoul bulgăresc din vamă, oclădire mare, strălucitoare, în fațacăruia sînt parcate trei mașini la felde lucioase. „Ia, uite, bulgarul arecazino în vamă, iar mai încolo țaraarată ca după bombardament”, seaude din spatele autocarului, iarapoi adormim și, cînd deschidemdin nou ochii, sîntem la vreo douăore distanță de intrarea în țară.

Peisajul însă e trist. Foarte mo -horît și apăsător. Traversăm lo ca li -tăți în care case la rînd stau să sedărîme, iar oamenii pe care îi veziici și colo sînt majoritatea bătrîniaplecați și întristați. Unul, albit detot, tunde pe altul, la fel de bătrîn,

în curtea casei. Alții sînt pe mar -ginea străzii, departe de vreo lo ca -li tate, și bat nucii care străjuiescruta, ca mai apoi să le adunefructele. Dăm și de o fată care facedin mînă la camioane și mașinimici, deși afară este un frig deneînduplecat. „De astea sînt pestetot”, îngîimă a lehamite Radu, du -pă ce rîde cu prietenul său peseama tinerei. „Ia, uite, acolo.Parcă-i la Cernobâl”, spune el maitîrziu, arătînd pe fereastră o loc -alitate puțin mai îndepărtată, nă -pă dită de vegetație pe acoperișuriși spălăcită de tot. Din roșul aprinsal cărămidei acum scîncea un roșumăcinat.

IV. ÎNVĂŢĂCEL

La Russe scăpăm doar cu o do -ja nă spusă printre dinți din parteapolițiștilor de frontieră pen trudezordinea din autocar și cu unzîmbet larg de „Bun venit a ca să”.Lăsăm în urmă „Dunărița noas -tră”, cum îi spune ghiduș neneaDu mitru, partenerul meu dedrum, și, deodată, oamenii în cepsă fie din ce în ce mai gă lă gioși,chiar dacă unii mai au și no uă orede mers pînă acasă. Ecoul au to -carului este mult timp „uite sînt laGiurgiu și ajung diseară”, nu maiMădălina și tatăl ei își anunță într-o greacă nativă mama că îndată osă-i sară în brațe.

Dulcea sărutarePe drumul dinspre Focșani

spre Iași, după ce schimbăm na -

mila de mașină pe o cutie de maxi-taxi, aflu că Mădălina este pe ju -mătate româncă și pe jumătategrecoiacă, din istorisirea pe care i-o face lui Nicos, un student de lame dicină din Iași, care la rîndu-iîși împărtășea experiența sa ro -mân ească. Părinții Mădălinei s-aucunoscut acum 20 de ani în Patras,s-au plăcut și în scurt timp s-aucăsătorit, iar ea a fost primul copil.Acasă, în Satul Nou de lîngă Iași,mai are trei frați, care încă nu știucă tatăl lor, împreună cu sora ceama re, în seara aceea de 28 sep tem -brie, vin acasă, pentru prima datăpe anul acesta. „Vrem să le facem osurpriză și i-am spus doar mameică mi-am mai luat o săptămînă devacanță de la școală, numai dedorul lor”, îmi dezvăluie aproapede Vaslui, văzînd că sînt ochi și u -rechi la povestea lor. Și apoi con -tinuă într-o română perfectă, pecare și Nicos o înțelege și, de altfel,o vorbește. Ea este elevă în ultimulan de liceu în Patras și a ales sămeargă la școală acolo pentru cănu a vrut să-l lase pe „tati singur.Am învățat să scriu și să citescgrea ca cu mama, care de mici ne-aînvățat pe toți și limba lui tati. Elîn țelege română, însă nu o vor -bește, pentru că aici stăm cel multo săptămînă și apoi ne întoarcemîn Grecia”, ne mai spune a do -lescenta rotunjoară, care, cu cît neapropiem mai mult de Iași, cu atîtne molipsește mai tare cu dulceațaei. „Sebastian, să nu ne uiți și penoi”, îi amintește soferului, care îicunoaște deja după cîte drumuri

au făcut împreună, și se ridică depe scaun. Atunci oprim pe dreaptaîn fața unei case cu ferestre mari șiluminate, iar șoferul împreună cuIorgos descarcă cele zece cutii dindubă. Deodată, din curte vine lamașină mama care-și îmbrățișeazăfata cîteva minute bune, în timp cetatăl tot traversa după bagaje.Îndată, însă, apar și trei mogîldețe,una mai mică decît cealaltă, carețipă atît de tare „tataaa” încît îiauzim din mașină, iar cînd o văd șipe Mădălina încep să sară debucurie. Iar cînd tatăl termină decărat toate gențile se pune îngenunchi în fața piticilor, iar ceitrei copilași aproape îl prăvălesccînd i se trîntesc în brațe strigînddin toate puterile „babaaa”.

În farmacia lui Nicos„Acum de bucurie o să mai fa -

că unu”, spune puțin stîlcit Nicos,adică Nicu, cum i se zice în Ro -mânia. „Și pe mine mă așteaptă a -ca să la Iași o frumusețe de băiat de10 luni”, pe care nu-l mai văzusede trei săptămîni cît a stat în vizităla părinți, în Korinthos. „Mi-e așade dor de el și de soția mea, oromâncă din Chișinău, încît o să-ițin toată noaptea în brațe”. Nicosstă pe Copou și de fiecare dată

cînd are ocazia trage o fugă prinvama de la Sculeni la socrii săi dinChișinău de unde vine burdușit debunătăți. De altfel, acolo a venit pelume și bebelușul lor pentru că„dacă în Grecia aveam nevoie devreo 8.000 de euro pentru tottratamentul și toate actele, înBasarabia cu 700 de euro le-am fă -cut pe toate”. Cît despre România,Ni cos spune că e țara în care îțipoți permite să faci trei-patrucopii, pentru că traiul este decent,pe cînd la el în Elada creșterea lorînseamnă multe cheltuieli. Pe vii -tor, pe lîngă meseria de farmacistpe care o va practica, se gîn dește săcumpere vreo 20 de hec ta re depămînt și să facă agricultură, la felcum tatăl său cultivă portocali,

smochine și struguri în Corint.„Românii nu se gîndesc să in -vestească în agricultură”, încearcăsă spună Nicos, dar este întreruptde tanti Lenuța din Lețcani, care-lcontrazice și-i răspunde că, defapt, pămîntul este lăsat de iz -beliște pentru că românii abia aubani ca să pună o pîine pe masă,da rămite să mai investească. To -tuși, tanti Lenuța ține să-l felicitepe Nicu pentru cît de bine vor -bește limba română, căci ea are unghimpe în suflet. De cînd și-a datbăiatul la școală în Atena, copiluls-a căznit atît de mult să învețegreacă, încît, pe undeva, a uitatlimba română. Urmează să dea laMarină, ceea ce o bucură enorm pemama, care l-a crescut singură,însă „tot mă arde la inimă cînd vădcă băiatul nu știe să scrie înromână”.

***Firul poveștilor de la Iași la

Atena se poate depănă timp de 26de ore. Iar fusul poate tresări laintervale scurte, cînd glasurile per-sonajelor descriu lumi de lîngănoi, dar necunoscute. Drumul carestrăbate trei țări leagă adeseaconversații deșarte și antreneazăîn mijlocul lor oameni dintre ceimai diferiți.

Însă după coborîre, rămîn înurmă o serie de ex pe rien țe de viațătăcute, iar la întoarcere case înflo -rite, pentru un timp liniștite șiîmplinite. Cu mama, tata și copiiila aceeași masă. n

11Numărul 462 | 7-13 octombrie 2013

românii din Grecia se întorc acas\ cu alt chip

Țara caselor ireal de albe și a albastrului incredibil de albastru. Și-a bătăturilor adînci.

Traversăm lo ca li tăţi în care case la rînd stausă se dărîme, iar oamenii pe care îi vezi iciși colo sînt majoritatea bătrîni întristaţi.

Tanti Lenuţa ţine să-l felicite pe Nicospentru cît de bine vor bește limba română,căci ea are un ghimpe în suflet.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Într-o criză adîncă și vreme de proteste, mîna întînsă carespune o poveste nu moare de foame.

depăna timp de 26 de ore.

Pe clapeta ușor ridicată, inimapianului se vede pulsînd, melan co -lic, în timp ce arcușul lui GabrielCroitoru țese o pînză de note, ca ofugă pentru evadare. De parcă su -netele izvorîte de sub degetele neo-bosite ale celor doi s-ar certa, s-aralerga unele pe celelalte și apoi s-arîmpăca, sfîrșind în sincronie. În sa -lă, luați aproape pe neașteptate,spec tatorii au rămas cu sprîncenelearcuite și cu capul uitat între pal -me, sprijinindu-se pe balustradalo jelor.

Sala Mare e cufundată în cu -min țenie, într-o oarecare solemni -ta te, ca într-o transă iscată de Ceai -kovski, Paganini sau Wagner, învi -ați prin corzile și clapele cînd blîn -de, cînd amenințătoare, la cea de-atreia ediție a „Duelului viorilor”.Doar cînd glasul instrumentelor ta -ce, vocea publicului se ridică dincoșul pieptului, pînă atunci ferme -cată. Iar cînd magicianul părăseștesala pentru a-i face loc celuilaltvră jitor, cei de pe scenă devin niștetrădători, urmărindu-l cu privireapînă ce o ușă se trîntește încet.Acum e rîndul lui Liviu Prunaru săne hipnotizeze, scoțînd din jo ben

vioara Stradivarius, pe care ogîdilă pe ritmuri spaniole. Dacăne-ar arunca într-un vis, cele treicandelabre de deasupra sa s-arînveșmînta cu trene din catifeaua

vișinie și s-ar preschimba în treidansatoare.

Cine a deschis colivia?Ochii lui Horia Mihail aleargă

de pe clape pe partitură și clipescnesățios, în timp ce violonistul și-iține închiși și ne zîmbește. Scîrțîitulpodelei sub pașii acestuia ajungepînă la microfoane, însă este în ghi -țit de furia corzilor, care se frîngabrupt, odată cu ultimele zvîcniriale pianului. De fapt, duelul seriipare mai degrabă dat între cel carear trebui să fie arbitrul și cei doi

îm blînzitori ai arcușurilor, careschimbă priviri doar cînd unul dinei părăsește scena, pentru a-i faceloc celuilalt. Ce-au iscat ei este unduet, nicidecum o bătălie, pentrucă din mîinile lor au împrăștiat spi -ra le de note ca niște panglici care s-au înnodat gordian. Cînd jucăușeca un zbor de fluturi, cînd puter -nice ca o bubuitură de tunuri,afun date într-o idilă în care pianulle este ibovnic. Pe rînd, Croitorueliberează din colivie, cu arcușuldespuiat de-o coardă, și fluturi șiciocîrlii, cînd umple sala cu clin -chet de păsări, interpretînd „Cio -cîr lia” lui Grigoraș Dinicu.

Confruntarea viorilor se dăspre sfîrșit, anticipată de CharlesAuguste de Beriot cu al său„Grand Duo” pentru două viori.Abia acum cei doi ni se înfățișeazăfață în față și își încearcă armelefără ca arbitrul să fie lîngă ei. Pia -nul tace și îi lasă să se privească înochi sau să-și arunce privirile pesteportative, aduse pentru primadată, în această seară, dinaintea lor.Însă dinspre tavan se aud bubui-turi de artificii, iar spectatorii setre zesc din reverie și își ridică ochiiînspre edenul pictat pe bolta sălii.„Sper că nu o să dureze pînă lasfîrșit!” se îmbufnează o doamnă,

concentrîndu-și pentru cîteva mo -men te atenția la zgomotele de afa -ră. Bubuiturile parcă nici nu ajungpe scenă, căci cei doi violoniști nuîși cruță arcușurile decît atuncicînd se termină prima parte a in -terpretării.

Cu palma ridicată spre public,Gabriel Croitoru încear că să o -preas că ropotele de aplauze. „Măscuzați, am uitat să vă anunț că aretrei părți”.

Pianistul Horia Mihail se în -toar ce alături de cei doi pentru ul -tima interpretare din program, lă -sînd viorile să prindă glas primele.Toți trei stîrnesc o furtună de vo -ioșie, încît Liviu Prunaru se plimbăde pe un picior pe altul, ridicîndvîr ful pantofului în aer. Un mo -ment de respiro, o ezitare a pal -melor și răsuflarea tăiată a pu -blicului. „De data aceasta, are douăpărți!”. n

„Eu în momentul în care am in -trat în politică, tata mi-a spus: «măiprostule, n-ai ce să cauți tu aco lo cutoți hoții și cu toți min ci noșii. Tu nuești ca ei»”, își rea min tește diri jorulMădălin Voicu în timp ce-șipregătește bagheta, gata să îndru -me armata ce-o să ne mîn gîie ure-chile cu frînturi din Mozart, dupăcum ne promite și directorul Filar -monicii ieșene, Bujor Prelip cean.Tot acesta ne-a explicat că repre -zen tația din această seară nu estedoar pentru a marca începutul sta -giunii, ci reprezintă și un omagiuadus lui Ion Voicu, care, pe 8octombrie, ar fi împlinit 90 de ani.

Cîteva șoapte, niște semne dinochi și începem. Viorile sînt celecare preiau conducerea sub îndru-marea dirijorului, iar scena veche ateatrului Luceafărul începe să tre -mure sub vibrațiile sufletelor celordin public. Aceeași frecvență par căo au și arcușurile instru men tiș tilor,care, din cînd în cînd, scapă cîte unzîmbet fugitiv pierdut prin tre cu -loarele teatrului pentru copii. Du -pă ritm pare că pornim la un marș,

însă nu ne putem da seama dacă-ivorba despre unul de victo rie sauunul funerar. Nu apucăm săajungem la o concluzie, căci con tra -bașii, cu cîteva pișcături plăpîndeale corzilor, ne aduc tunetul și ful-gerul în timp ce bagheta maes tru -lui brăzdează aerul într-un mod crudși autoritar.

Luăm o scurtă pauză, iar dinspatele peisajului de primăvară depe scenă apare solistul Florin-Io -nes cu Galați. Printr-o salutare ti mi -dă, acesta le transmite planul debătaie celorlalți artiști, își așază cugrijă vioara la piept, își apropiepicioarele și devine mediu pentruun vortex cosmic, plin de haos, ca -re ne conduce direct către o lumeîn care viață au doar sunetele, iartimpul este deformat. Astfel, nicinu știm cum ajungem la sfîrșitulpri mei părți cînd, chemat la bis,violonistul ne spune că a avutonoarea să stea în brațele lui IonVoicu. „Nu în ultimii ani din viață,bineînțeles, ci în 1970, cînd m-abotezat. Iar în 1968 acesta a fost na -șul de cununie al părinților mei”.

Și cu promisiunea de a ne cînta„Dimineața după nuntă”, melodiecompusă de către tatăl dirijorului,Florin-Ionescu Galați ne invită laun moment de reculegere „în me -mo ria marilor artiști, începînd cuIon Voicu”.

După ce ne conformăm, violo -nistul pare că închide ohii și începesă ne povestească cu ajutorul cor zi -lor un basm ce ne transmite o sen -za ție ciudată de deja-vu, căci acțiu -nea se petrece într-un sat popularromânesc. Deznodămîntul estecrunt, cu niște note din ce în ce maiascuțite pînă cînd vioara își dă ulti-ma suflare, iar spiritul artistului re -vine din arcuș înapoi în corp.

Ultima parte a spectacoluluieste dedicată simfoniei 40 în G mi -nor al lui Mozart, și, de fiecare datăcînd orchestra se liniștește, dirijo -rul izbește piciorul de cadrul delemn, ca și cum și-ar biciui caii să oia la galop și să treacă peste toateob stacolele lumii. Și deși MădălinVoicu a recunoscut că nu vrea să ia -să din politică argumentînd că maiare multe de spus, în seara aceastaa demonstrat că afirmația e vala bi -lă și pentru cariera sa de dirijor. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Seara în care Stradivarius s-a duelat cu Guarneri

Publicul a încremenit luniseară cînd a aflat că trebuiesă joace rolul arbitrului.

Duelul s-a dat în Sala Mare aTeatrului Naţional între violoniștiiGabriel Croitoru și Liviu Prunaru,iar martor le-a fost pianistul HoriaMihail. Au ajuns în Iași pe 30septembrie, după ce au bifat altecîteva orașe din turneul naţional,aflat la cea de-a treia ediţie. Armenu au avut decît arcușurile și douăviori care au scris istorie:Stradivarius și Guarneri.

Cei doi îmblînzitori ai arcușurilor, față în față.

Ochii lui Horia Mihailaleargă de pe clapepe partitură șiclipesc nesăţios.

de Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

Pianul a fost martorul bătăliei.

Transformarea „Golem”-uluidin Monstru în Mesia

Stagiunea Filarmonicii, deschis\ de M\d\lin Voicu

Mitul, credința și dorința omului de a deveni Dumnezeu. Acestea au fosttemele pe care scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” le-a primit, le-aadoptat și le-a transformat sîmbătă seara la deschiderea sta giunii într-unspecatacol de fum, muzică, umbre și lumini. Golem, piesă pusă în scenă deAlexander Hausvater, după textul lui H. Leivick, pre zintă repercusiunile care potapărea atunci cînd ura, violența și răz vrătirea față de divinitate anulează capaci -tatea de a ne iubi aproapele.

NaștereaViu, dar fără suflet, greoi, diform, născut din pămînt și din ură, go -

le mul pășește pentru prima dată la marginea unui cartier evreiesc dintimpul celui de-al Doilea Război Mondial. Botezat Iosif de către Rabi,creatorul său, acesta învață care îi este menirea, de a adăpa țărîna cusîngele dușmanilor.

Mai mult animal al întunericului decît om, focul și lumina îl sperie,jocul, veselia și muzica îl îndepărtează. Cu mișcări de automaton șiînarmat de părintele său cu un topor, acesta începe să păzească dinumbră micuța așezare evreiască, îi sperie pe soldații germani și ascultăcu sfințenie fiecare ordin al creatorului său. Deși inițial temut și ocolitde către cei pe care îi păzește, „Monstrul” devine treptat „trimisul luiDumnezeu” și „Mesia poporului lui Israel”. Este adulat și sărbătorit,dar rămîne încontinuare singur, tînjind după mîngîierea, iubirea șiacceptarea oamenilor.

Obiect din carne și oase, cu aspect uman, dar fără conștiință proprie șifără sentimente, răutatea, violența, negativismul și carnalul îl transformătreptat în om, însă, asemenea lui Adam, acesta începe să-și confruntecreatorul. Își dorește să iubească și să simtă iubirea, însă născut din ura șimizeria umană acesta nu reușește decît să-i îndepărteze pe oameni.

MoarteaDoar fiica rabinului îi înțelege singurătatea, ea se apleacă pentru prima

dată să-l mîngîie, iar ochii ei sînt singurii în care „Monstrul” găseșteacceptarea după care tînjește. Asemenea lui Adam, golemul cade înpăcatul neascultării. Nesocotește poruncile creatorului său, îl ucide pelogodnicul celei care i-a dăruit mîngîiere și îi răpește fecioria, siluirea fiindînsă una aparentă, tînăra evreică tînjind și ea după mîngîierea bestiei dinlut. Rabinul decide să-și distrugă creația, însă moartea „Monstrului” nueste una violentă. Singur și neacceptat, golemul nu luptă să supra vie țu ias -că. Își primește sfîrșitul cu acceptarea omului care nu pierde nimic ci cîș -tigă liniștea și îmbrățișarea pămîntului din care a fost creat.

Împăcarea vine însă numai pentru bestie, doar ea cade în uitare, doartrupul său se transformă în praf și doar sufletul ei creat din sînge și ură seevaporă. n

ÎN UMBRA UNUI AUTOMATON


Mă declar fascinat de ste no gra -me le scurse de prin ma rile dosareale ultimilor ani. Dincolo de su -biec tul în sine, am căutat mereu a -pe lativele și lingușelile subtile, m-am delectat cu înjurături a mi -cale, ticuri stupide și mi rări. Lim -ba jul cifrat sau doar imbecil, ca rac -

te rizările me morabile, compli ci tă -ți le nebănuite compun adevăratulchip al României de sus, al ma ha -la lei poleite. De pildă, i-aș da unpre miu omului de afaceri DorinCo coș, autorul celebrei replici:„Sîn tem prea puțini oameni devaloare în țara asta ca să ne certăm

între noi”. O carte care să cu prindăinterceptări de felul acesta ar de -veni un relevant letopiseț con tem -poran.

Ultima tranșă de stenograme avenit zilele trecute, în dosarul deșantaj în care sunt an che tați direc-torul gene ral al Antena Group, So -rin Alexandrescu, omul de afaceriDan Voi cu lescu și fiica sa, Ca me -lia. Reiese de acolo că di tamai pa -tro nul de trust de presă are me reuun caiet în care-și notează pre ți -

oasele vorbe ale lui „tati”.„Dan Voiculescu: Urmează…Camelia Voiculescu: Stai să-mi

scriu. Da.” Erau de notat cu totul trei cu -

vinte: „plîn gere penală prea la -bilă”. Prea multe pentru me moriaunui mogul în devenire. Cam așase conduce un trust de presă în Ro -mâ nia. Oameni care zîmbesc dinfotografii de studio prin revisteglo ssy cu mîinile încrucișate a au -to ritate nu sînt în stare să lege treicu vinte. Sînt tot mai convins că nucon tractele de sponsorizare du -bioase ori manipulările grosolaneau adus presa la nivelul de cre di -bilitate de azi, ci prostia pu ră iz vo -râtă din oamenii care vorbesc cu„decît” și în tre ți nu tă de ar ma te lede lingăi de sub ei.

Să luăm cazul „Antena 3”,„post supus represiunii”, dupăcum se laudă într-o ștampilă pusăîn colțul ecranului. Orice-ar fi, nu-

l pot bănui pe autorul unei com pa -ra ții între protestatarii anti-RoșiaMontană și pu blicul strâns pentruun concert că ar fi vreun „geniu alrăului”. Omul a vrut doar să ducăla un alt nivel ame nințarea șco lă -rească „tata lucrează la armată șia duce armata și-l bate pe taică-tu”.Vorbele goale, amenințările seci, ti -că loșia tembelă sînt esența Ro mâ -niei care se prelinge din televizorla ore de maximă audiență. n

Încrederea a mare parte din populațieîn Antene și în personaje ca Gâdeasau Badea pare de neclintit. Credețică astfel de scandaluri vor zdruncinamăcar puțin din orbirea cu care aceștimoderatori sînt luați drept formatoride opinie de încredere?

Trăim într-o societate divizatădin punctul de vedere al opiniilor,în care media e la mîna politicului.Mihai Gâdea și Mircea Badea aufanii lor, iar aceștia nu-și vorschim ba opiniile, la fel cum pu bli -cul lui Radu Banciu va rămîne allui Radu Banciu. Un alt lucru mi separe interesant în toată povestea:Antena 3 e oarecum pe cont pro-priu în ultima vreme. Politicieniidau declarații precaute de genul„să pro testezi e democratic”, întimp ce Mihai Gâdea vînează bă -siști prin Piață și se crede – sau sedeclară – amenințat cu moartea.Aici, lucrurile ar putea începe săscîrțîie din punctul lor de vedere.Cumva, temperatura emoțională s-a ri di cat la Antena 3 și discursul numai e atît de premeditat. S-ar puteaca de aici să se aleagă cu o pierderede credibilitate.

Ajută publicarea de stenograme învreo măsură la înțelegerea în profun-zime a lucrurilor, sau oamenii vorcrede tot punctele de vedere cu careau fost obișnuiți pînă acum?

Din nou, nu cred că fanii An te -nei 3 își vor schimba convingerile,am văzut pe rețele reacții de genul„prigoană împotriva Antenelor”.Asemănător, înregistrările le pro -voa că mari satisfacții celor care-lurăsc necondiționat pe Dan Voi cu -les cu, fiindcă acest om are în su și -rea de a genera acest gen de senti-ment. Eu unul am citit transcrierileapărute în presă cu atenție și n-amaflat nimic nou. Era clar de la în ce -pu tul verii că Antena 1 a reacționatcum a reacționat în acele zile înurma unei solicitări interne.

Deși pe Internet astfel de personajesînt mereu criticate, oamenii care înge neral merg la vot sînt alții, nu ceide pe Internet. Implicit puterea de ci -zio na lă le revine tot lor. Deci oricît decriticat ar fi, să zicem, Mihai Gâdea,el va rămîne în continuare unputernic ins trument politic șielectoral, cînd e ne voie. Vedeți vreoschimbare de pa ra dig mă în privința

asta cîndva în vii tor?Da, dar fără legătură cu pro ce -

sul de șantaj. E vorba des pre ce seîntâmplă în Piața Uni ver sită ții șipe Facebook. Dincolo de speța nu -mită Roșia Montană, eu văd aici unîn ceput promițător de activare atineretului urban, hipsterilor saucum dorim să le zicem.

Vedem, pe de o parte, cum scade în -crederea generală în presă, dar decealaltă parte trusturile puternicerămîn instrumente eficiente în luptapolitică. Am putea spune că este, dinpunctul de vedere al breslei și alcetățenilor, o situație de tip „lose –lose”, generată de moguli și de felulîn care își folosesc instituțiile media?

Dan Voiculescu este ultimulmo gul și, în ultima vreme, n-oduce nici el prea bine. Cu Patriciu

și Vîntu s-a terminat deocamdată,iar după ei vin o serie de personajesecunde, dintre care singurul as pi -rant la un statut asemănător, darmai degrabă de mini-mogul, e Se -bastian Ghiță, care are, pe lângăRTV, afaceri serioase. Trăim în e -poca unor personaje gen AdrianThiess, Cozmin Gușă și așa mai de -parte, care controlează insti tu ții lemedia pentru alții. Media e, cu altecuvinte, la remorca politicului,într-un fel în care nu era pe vre meamogulilor, care încercau săinfluențeze ei înșiși politicul.

Am mai spus-o, problema mo -gu lilor de la noi e nu că sînt mo -guli, ci că NU sînt moguli. Cu toțiisînt atacabili cu dosare în justiție,își fac afacerile în complicitate cupo liticul și depind de politic. Înspa tele lor sînt acele mecanismeclientelare care și-au subsumat înmomentul de față, aproape in te -gral, presa.

Știți, în plus, despre corupțiapresei că a fost o temă pre ferată amai multor politicieni de la noi,începînd cu pre șe dintele Băsescu.Uneori, aceștia au acuzat în lipsaprobelor, pentru a-și construi duș -mani. Cred, în consecință, că de -

credibilizarea media s-a produs nudoar din vina mogulilor, ci și dincea a politicului. Și, nu în ultimăinstanță, a fost vorba și de pres tațiajalnică a unor oameni careajunseseră să fie plătiți cu 5-7000de euro pe lună, iar de acești baniproprietarii le-au cerut și jurnalismca lumea, nu numai jocuri politice.

Am văzut în acest caz o mobilizare aunei părți mai mari din trust, și cuper sonaje ca Răzvan și Dani scoase laînaintare. Este un semn de disperare?

Din ce-am citit în transcrieri, aufost niște momente grele. Dis -perare e însă cam mult spus.Stenogramele de felul ăsta apar înpre să ca un fel de literatură sen za -țională, în contextele legate dejustiție în care le găsiți. Eu aș fi cu -rios să văd și ce se vorbește la tele-fon în alte grupuri media, dar,sigur, SRI nu ne poate satisfacetoate curiozitățile, altfel s-ar numiSe curitate.

Mai vedeți vreo cale de „vindecare”pentru astfel de derapaje, sau pur șisimplu trebuie instituții noi, de lazero?

Ideea de instituții media noi, dela zero, e naivă. Ce facem cu celevechi, le închidem printr-un ed ictregal? Și mai e ceva: în sep tem brie,Antena 1 a depășit PRO TV camedie lunară, chiar dacă in fim.Inamicii politici ai lui Dan Voi -culescu încearcă să pună sem nulegal între povestea cu șantajul,Gâdea sau Badea, pe de o parte, șigrupul media pe nume Intact.Totuși, Intactul nu e nici Gâdea,nici Badea, și nici ratingurile lor,fiindcă, dacă ar fi numai acestea,Voiculescu n-ar fi mogul, ci un pro -prietar media mai de mîna a do ua,care luptă pentru su pra vie țuire șinu poate plăti salarii la timp, ca toțiceilalți.

Din păcate, performanța co -mer cială a Antenei 1, pe en ter tain -ment, și cifra de afaceri nu se văddin cauza acestui balamuc politicși de corupție, iar balamucul serăsfrânge și asupra personajelorfără culoare politică – Răzvan șiDani și toți ceilalți. În Intact e șiCătălin Tolontan, cel mai talentatredactor-șef din generația mea, șimulți alții. Eu sper ca tot ceea ce ebun în In tact să supraviețuiască șisă pros pe re și le doresc succes pri-etenilor de acolo. n


Sinteza zilei, în cîtevastenograme

Președintele fondator al Partidului Con ser -va tor, Dan Voiculescu, fiica sa, Ca me lia Voi -cu lescu și directorul general al Antena Gro -

up, Sorin Alexandrescu, au fost tri miși în jude -ca tă de procurorii Direcţiei Na ţio na le Antico rup -ţie în dosarul de șantaj RCS - RDS sub acuzaţiade complicitate la șantaj, alături de fostul șef alAgenţiei Naţionale de Ad mi nis trare Fiscală,Șerban Pop. Stenogramele din re chi zitoriul pro -cu rorilor arată cum Dan Voicu lescu îi sugereazăfiicei sale să trimită „o de le ga ţie de oameni se -rioși”, numindu-i pe Mihai Gâdea și Sandra Sto -icescu, la denunţătorul Ioan Ben dei, admi nis tra -to rul RCS&RDS. Tot de aici reiese și cum pre zen -ta tori precum Capatos sau Răzvan și Daniprimesc indicaţii de a trata la e mi siunile lorprob lema dintr-o perspectivă fa vo ra bilă patro -nu lui. Singurii care pierd cu a de vă rat sîntpublicul, care nu mai știe în ce să crea dă saucrede orbește, și puţinii jurnaliști cinstiţi caresînt asociaţi, că vor sau nu, cu aceste practici. „Vorbește mai încet, tati, să nu ne audă.”

Team building.

Procurorii au pus microfonul pe motan.

13CAP ÎN CAP

Vlad ODOBESCUjurnalist freelancer

Iulian COMĂNESCUanalist media

Ţara din stenograme Dan Voiculescu este ultimul mogul [i înultima vreme nici el n-o duce prea bine

Ditamai patronul de trust are mereu un caiet în care-și notează preţioasele vorbe ale lui „tati”.

de Ioan Stoleru | [email protected]

La prima vedere titlul peliculei nu paresă fie prea bine ancorat în povestea centralăa acesteia, „The place beyond the pines”(n.r.: Destin la răscruce), amintind maidegrabă de o zonă rurală în care are loc opoveste de dragoste decît o tragedie cestrăbate generații.

Filmul urmează trei fire narative, purtatede două familii angajate în conflicte ce afec -tea ză nu numai destinul taților, ci, în modin di rect, și pe cel al urmașilor lor. Primulpersonaj principal este Luke, un motociclistcare face acrobații într-un circ și care nu sepoate stabili într-un loc deoarece slujba nu-ipermite acest privilegiu. Dar percepțiaasupra vieții i se schimbă atunci cînd află căo fată pe care a cunoscut-o cu ceva timp înurmă a avut un băiat cu el, despre care însăLuke află mult prea tîrziu. Nevoit să renunțela sluj ba actuală, acesta încearcă să-și

întrețină noua familie, dar lipsa banilor îlconvinge pe motociclist să intre în afaceri cuun spărgător de bănci, cei doi reușind,pentru o perioadă, o serie lejeră de jafuri.

Totul se schimbă cînd pelicula trece la

următorul său personaj principal, ofițerulAvery, care îi oprește pe cei doi, devenind unerou local. Dar noua sa poziție îl pune însituații mai dificile, fiind nevoit să se-n -frunte atît cu tentația corupției, în care mulțicolegi de-ai săi au căzut, dar și cu în dem nu -rile soției și tatălui său de a ținti spre un vi -itor mai mare decît cel pe care-l poate aveaîn micul oraș. Ultima parte sare șaisprezeceani în viitor, cînd îi întîlnim pe AJ și Jason,doi tineri despre care descoperim mai tîrziucă sînt fiii lui Avery și Luke, ale căror con -flicte încep treptat să le afecteze viața.

„Destin la răscruce” face orice pentru ada senzația de obișnuit unor întîmplări des -tul de neobișnuite, care lasă în urma lor re -percusiuni ce trimit valuri de-a lungulapelor liniștite ale timpului.

Fiecare personaj în parte afectează pealtul în chipuri pe care nu aveau cum să leprevadă, iar, pe parcurs, scenariul devinedestul de interesant, fără a fi complicat sauîncîlcit în firul său narativ. Aceste povești,însă, nu ar fi putut ieși așa cum apar pemarele ecran dacă actorii nu și-ar fi făcut tre-aba cum trebuie. Ryan Gosling și-a reînviatpersonajul din „Drive”, dar ca re, în modbizar, se potrivește perfect cu cel al lui Luke,iar Bradley Cooper interpretează credibil ro -lul po lițistului turmentat de împrejurări.Doar actorii din rolurile fiilor au cîteva pro -ble me, unul folosind mai mult de un singuraccent iar celălalt nu știe dacă e depresiv saudoar duce lip să de calciu. Pelicula este unbun exemplu despre cum un conflict moralpoate fi moștenit, involuntar, de cei care nevor urma. n

În paginile cărții lui Cristian Teodorescutrăiesc oameni și legende ale Dobrogeianilor ’40. „Medgidia, orașul de apoi” ră su -flă prin cele peste o sută de povestiri despreVirginica și Fănică Theodorescu, proprie -tarii restaurantului din gară, despre Por to -fel, zis și Mînă Ușoară, despre potcovarulBa zil Chițoiu sau despre străzile Dobrogei,pustiite de război.

Încă din prefață sîntem îndemnați săcitim romanul cum vrem noi, pentru că este„construit din piese detașabile”. Ni semărturisește fără ocol că „mi-am dat seamacă nu l-aș fi putut scrie altfel, chiar dacă aș fiștiut ce mă așteaptă scriind un asemenearoman care începe și se sfîrșește de o sută deori, cu fiecare poveste în parte și continuădupă fiecare din ele, pînă la ultima”. Darpînă să le lege într-o singură carte, CristianTeodorescu a publicat cîteva istorisiri înrevista „România literară”. Așa a ajuns să fie

contactat de urmașii unora dintre persona -jele romanului, care l-au ajutat să își terminetabloul. Alții l-au și tras de mînecă cînd amai înflorit din acuarelă adevărul. Ce nu aschimbat au fost numele oamenilor pe careni-i arată cînd gospodari și cu frica luiDumnezeu, cînd corupți și lași.

De fapt, odată transformate în povestiri,capitolele devin albume de fotografii alb-negru, colorate de vorbele personajelor, depățaniile lor, de rîsete și de necazuri. Cumaltfel l-am mai fi cunoscut pe Ionică, chel-nerul lui dom’ Theodorescu, care înjură pefranțuzește ca să nu sune vulgar și pentru căFănică „îi dădea dreptate cînd o mai lua pelimbi străine”? Nici pe maiorul Scipion nuam fi putut să-l cunoaștem dacă nu am fifost martori la antrenamentele sale pînă selăsa cu leșinuri. Alerga cu soldații săi pînă învîrful dealului, îi fugărea, îi întorcea dindrum și îi „tortura” de parcă „intraserădracii în Scipion”, dar nu și-a lăsat re gi men -tul să plece la granița cu Rusia fără el.

Dăm paginile una cîte una ca pe niște filede viață și respirăm același aer cu persona -jele lui Teodorescu, atît de vii și de colorate.Și înainte să părăsim gara din Medgidia, neînsuflețim mai întîi cu un „carcalete” ladom’ Theodorescu și cu un joc de table,promițîndu-i cîrciumarului că vom reveni săne luăm revanșa. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Părinții te totbat la cap decîteva luni săte însori, dartu nu le zici

nimic. Ți-au pregătitpirostiile, au angajat preot,ți-au apretat costumul . Bachiar au angajat și formațiade țigani lăutari de lacolțul străzii. Însă tu ai onelămurire: cu atîteacolege în an cum ai puteaalege doar una?

Nu maisuporțifrigul deșiai scos dejade la naf -

talină bocancii și hainele deiarnă. Deși toți se plîng deîncălzirea glo bală tu oaștepți cu brațele deschise.Ți-a mai rămas suficiențibani și cremă de soare dinvacanță. Încă o lună laCostinești nu ți-ar pica rău.

Nici nu aînceput bineanul și unprofesor te-ași supărat, așa

căi-ai pus gînd rău. Decîteva zile îl tot urmăreștiprin Universitate însă nu-lprinziniciodată singur pescări sau cînd așteaptă latrecerea de pietoni. Unmici brînci ți-ar rezolvasigur toate problemele.

Vrei să facirost de bani,iar prieteniite-au sfătuitsă donezi

sînge. Cum nu poțirenunța la bere, la sticla devin sau la răchia de cazande la bunicul cauți disperato soluție. Nici o problemă,cîteva gume de mestecat,un cățel de usturoi sau oceapă și mirosul dispare.

Ți-aicumpăratdeja schiuri,bocanci șimănuși și nu

mai ai răbdare să le ții îngaraj. Vrei să vină zapadaca să poți da o tură peCopou. În felul ăsta nici numai depinzi de mijloacelede transport în comun șipoate mai și agăți ceva.Trebuie doar să mai învețicum să schiezi.

După ce aulenevit și hu -zurit o varăîntreagă, co -legii tăi se

apucă în sfîrșit de dat cuvar. Nu au făcut însă nicide această dată mari efor -turi. Ți-au cumpărat însăție deja salopetă, trafalet șiau făcut și un coiful fru-mos din hîrtie. La cît sînt eide harnici mai bine te-aiapuca singur de treabă.

Cine sînt oamenii Medgidiei?

FĂ UN STOP-CADRU

de Paul ANDRICI |[email protected]


Pînă a ajunge la cel de-al șaptelea al bum,trupa Placebo a îmbrăcat haina unuicameleon de ale cărui gheare s-au ținut ele-mentele rockului alternativ, dar și cele elec -tronice care i-au făcut plăcuți încă de laînceput. Chiar dacă pauza pînă la următorulmaterial a fost una de patru ani, stilul a fostînchis în aceeași cutie ermetică pe care ofolosesc de la album la album, „Loud LikeLove” strîngînd în cele zece piese esențamuzicii rock și a versurilor scrise elegant desolistul Brian Molko.

Părțile incisive se pierd între cele moi șiaparent fără forță, melodia „Too ManyFriends” începînd abrupt, fără a lăsa locinstrumentelor. „I got too many friendstoo/many people that I’ll never meet” (Amprea mulți prieteni/ mulți oameni pe carenu-i voi întîlni niciodată) ilustrează proble-ma modului în care tehnologia modernăpătrunde în existența fiecăruia dintre noi șifelul în care ne ține departe de lumea reală.Astfel, mesajul melodiei nu se pierdeprintre acorduri, ci îți rămîne impregnant înminte, versurile răsunînd în urechi chiar șidupă finalul piesei.

La polul opus se situează „ExitWounds”, care începe cu o linie melodică

delicată, asemănătoare melodiilor de laDepeche Mode. Piesa se evidențiază prinversurile „In the arms of another who does-n’t mean anything to you/ There’s nothingmuch to discover”(În brațele altcuiva carenu înseamnă nimic pentru tine/ Nu e nimicmai mult de descoperit), și care ajunge pînăla final să se transforme într-o confesiune.Versurile își păstrează și de această datăstilul moralizator, accentuat prin expresiiputernice care ne duc cu gîndul la albumeleanterioare sau la piesele care în anii ’90deveneau un soi de imn. Însă de aceastădată, nu se mai resimte detașarea saunepăsarea, ci din contră, în „Purify” se cerneo stare de teamă. „Your touch, I cannotregret/ I love the shape of your mouth andthe back of your head.”(Atingerea ta, nu potsă o regret/ Ador forma gurii tale și ceafa)

Și de această dată, versurile scrise deBrian Molko te prind în mreje, chitărileelectrice făcînd parte doar din fundal.Astfel, „Begin The End” te duce treptatîntr-o stare de anxietate, ritmul fiind unulrepetitiv și crescînd în intensitate odată cusecundele scurse. De la dragoste la anxietateși de la slăbiciune la gelozie, „Loud LikeLove” se înscrie la maratonul emoțiilorumane captate în aproximativ 50 de minute,înșirate degajat pe hîrtie și transpusegălăgios în acorduri. n

St\ri captive în acorduride Mădălina Olariu| mădă[email protected]

Testamentul de păcate al taţilor

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Medgidia,orașul de apoi”Autor: CristianTeodorescuAn: 2012Editură: PoliromGen: Beletristică

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: Loud Like LoveArtist: PlaceboAn: 2013Gen: Rock

Scenariul devine interesant,fără a fi complicat

Își tortura soldaţii de parcă„intraseră dracii în Scipion”.

Titlu: „Theplace beyondthe pines”Regizor:DerekCianfranceAn: 2013Actori: RyanGosling,BraddleyCooper Gen: Dramă

Ia o pauz\, ia un Android!

După ce în septembrie Google surprindeaprin afilierea cu Nestle anunțînd că noua versi-une a sistemului de operare Android 4.4 vapur ta numele KitKat, săptămîna trecută auapărut pe Internet mai multe screenshot-uri ne -o ficiale privind noile caracteristici ale acestuia.Schimbările aduse de KitKat nu sînt foarteradicale, însă meniul a fost îmbogățit cu maimulte opțiuni, printre care și printarea, careeste compatibilă cu aplicații precum Galleryatunci cînd vine vorba de tipărit poze, sauQuickOffice pentru documente.

O altă opțiune interesantă este Payments(n.r.: plăți), ce ne sugerează că cei de la Androids-au gîndit și la tranzacțiile de tip NFC (n.r.:Near Field Communication, care presupunepo sibilitatea folosirii telefonului pe post decard bancar) și vor să le incorporeze direct însistemul de operare, fără să mai fie nevoie de oaplicație specială pentru asta ca pînă acum. La

fel de folositoare este și posibilitatea ca în ur -mătoarea versiune a sistemului de operare săpoți limita transferul de date al aplicațiilor a -tunci cînd ești conectat la un hotspot personal.Astfel poți opri surprizele neplăcute de pe fac-tura la Internet.

La capitolul aplicații, KitKat vine cu o ver -siune îmbunătățită a camerei de fotografiat, ca -re acum va beneficia de filtre asemănătoare cucele de la Instagram și de margini ce pot fi apli -cate după ce s-a făcut fotografia. Și Gallery afost modificat, îmbogățindu-i capacitățile deedi tare, adăugîndu-i opțiuni precum export, ca -re acum îți permit să modifici dimensiunea po -zelor. De asemenea, acum există posibilitateade a salva imaginile și documentele în fișiere de

tip PDF, la care poți controla numărul de pa -gini, culorile sau dimensiunea hîrtiei, conformne voilor tale atunci cînd vine vorba de printat.

Deși compania preferă să nu divulge încăinformații, sînt speculații că KitKat ar putea filansat la sfîrșitul acestei luni, odată cu Nexus 5.Tot atunci, fanii Google ar mai avea un motivde bucurie, asta pentru că lansarea noii versiunide Android se presupune că va fi la pachet și culansarea lui Google Gem, un smartwatch com-patibil cu celelalte produse ce folosesc Android.Ce-i drept, nu se știe care dintre aceste zvonurise vor dovedi adevărate, însă cert este că n-ar fiprima oară cînd o companie ar folosi o astfel destrategie pentru a atrage atenția și de a crea fumîn jurul unui eveniment sau produs. n

Ironia statutului de campioanăîn fotbal se măsoară în capital deimagine. CFR a cîștigat titlul doi anila rînd, însă acuzele de dublu joc aleunor adversare cît și a arbi tri lor le-aștirbit din performanță. Lumea îiacuză mai mult de bla turi decît îiapreciază pentru poli ti ca pro-activăde transferuri pe care au desfășurat-o, pentru ma na gementul bun al clu -bului și pentru prestigiul adus țăriiîn Europa, unde nu s-au făcut de rîs.Același este și cazul Oțelului dinGa lați, unde scandalurile din afa ragazonului au ajuns să umbreas căperformanța echipei.

Iar acum vine rîndul Stelei, echi - pă a cărei performanțe au stat me -reu sub ghilotina declarațiilor pa -tronului-condamnat, ma na ge ru lui-ultras și, mai nou, a an tre no ru lui-cap-în-gura-jurnaliștilor. E aproa -pe o situație ireală, de ne con ceputcum la o echipă cu o istorie atît deprolifică și care este atît de multiubită poate exista un asemeneasis tem de auto-distru ge re. La în ce -put a fost orgoliul. Or goliu funda-ment de rezultate, de performanță.Apoi, în schimb, și-a făcut loc aro -ganța. Față de jur na liști, față deproprii jucători, față de suporteri.Conducerea admi nis trativă a clu -bu lui a ajuns ca un fel de afacerede familie. Antrenorul își face trea-

ba lui (foarte bine de altfel), mana -gerul îi e „ca un frate” care taie șispînzură în lipsa pa tro nului, „tatălspiritual” care se recu lege în în chi -soa re. Soția antreno ru lui e impre -sa ra majorității jucă to rilor, iar cinenu e sub oblă du i rea ei riscă săpiar dă primul 11. De Argăseală ațimai auzit ceva, de cînd a intratBecali la închisoare? El treaba și-oface, se prezintă la co misiile Ligii,administrează clu bul, dar a intratîn plan secund. Volun tar sau nu.

Și, încet-încet, prinsă într-o rea -litate paralelă, conducerea aceastade tip clan a clubului a dezvoltat oparanoia desprinsă din filme (ali -men tată, ce-i drept, și de mass-me -dia agresive și prea puțin judi cioa -se). Toată lumea e împotriva lor,doar ei știu ce e bine, iar cine stă lestă în față poate fi călcat, fără re zer -ve, în picioare. Pentru că la Steauase face performanță! Dar cînd aceas -ta va dispărea de tot - și semneleexistă - atunci tot ce va rămîne, ca șiîn cazul celorlalte campioane, va figustul amar al unei echipe care afost bună pe gazon, dar pe care con-ducerea a îngropat-o de la tribunaoficială și din tabloide. n

de Cătălin HOPULELE |[email protected]

ADUSE DE TORENȚINumărul 462 | 7-13 octombrie 2013

Tîra un cărucior plin decumpărături şi încerca să seîmpingă şi pe ea cu un zâmbet.Mergea spre camera ei. La uşă erauagenţi de pază în maro, pe holuriasistente în alb. Azilul de bătrîni nue însă acasă, nici cînd bătrînii îşipermit să plătească 5.000 de euro pelună, cînd ai vedere spre un parcfrumos, coafor, club de activităţi şicadrele medicale zîmbesc cubunăvoinţă ca dintr-o reclamă la uncabinet stomatologic. O fi fost unmedic celebru, o fi primit odecoraţie de la statul austriac sau ofi inventat un medicament. Cinemai ştie...

Mulţi dintre cei care stau laazilul evreiesc de pe malul Dunăriivieneze nu mai ştiu cine au fost.Angajaţii îi trec însă într-un catalogal lor şi îi mai poartă cu ei la o bîrfăîntr-o pauză de cafea. Şi multe suntbîrfe hazlii. Domnul de la 203 seaşază mereu pe o bancă de la etajulunu şi aşteaptă autobuzul spre casa.Doamna de la 300 se îmbracă doarde la brîu în sus şi se îndreaptă,cochet, spre oraş la vreuneveniment sau pacientul de lîngăcare pretinde că ştie toate limbilepămîntului, dar nu face decît sărepete aceeaşi frază în germană lainfinit. Angajaţii văd în spatele bolii,însă... Şi ştiu că unui bolnav care adat mîna cu Kennedy trebuie să-iduci altfel iaurtul la masă, să-i puibranula la mînă sau geanta pe umăr.Trebuie să baţi altfel la uşaShoshanei Afroyim, muza luiPicasso. „E o doamnă distinsă, e

cuminte şipictează mereu...

Are un atelier amenajat chiar aici”,explică Ioana, o asistentă medicalăcare a venit din România în Viena înurmă cu opt ani.

Sunt altfel de pacienţi cusiguranţă, dar sunt totuşi pacienţi.Cu fişe medicale, aceleaşi boli aletimpului, dar cu un altfel de trecut.Sunt atîtea personalităţi pe paturilelor, că angajaţii încep şi fără voie săcreeze din inerţie pacienţi celebri.Ioana susţine că soţia lui JosephPulitzer ar fi murit în braţele ei.Asta chiar dacă cel care a datnumele cunoscutelor premii s-anăscut la jumătatea secolului al XIX-lea. Dar aşa cum septagenarii careau venit să apună pe malul Dunăriiau nevoie să fie speciali, înainte săvuiască posteritatea din necroloage,şi angajaţii în halate albe au nevoiesă atingă oameni deosebiţi. n

DE LA CENTRU

Muza luiPicasso, laapus

Andreea ARCHIPreporter TVR

15

Îți tot cauți demuncă dinanul I defacultate darpînă acum nici

un job nu te-a mulțumit.După ce ai căutat toatăvara idei de afaceri peInternet ai găsit soluțiaideală. Anul acesta toțibanii de acasă îi investeștiîn bilete la loto, ruletă,alba-neagra și pariurisportive.

Cutremurulde dumi -nică ți-astricat detot pro -

gramul de somn și nici lafacultate nu crezi că o sămai ajungi din cauza lui.De acum dormi doar ziua,sub masă și păzit de colegiide cameră.Știai tu că nu aicumpărat degeaba o trusăde prim ajutor și rezerve dehrană pentru o lună.

În vacanță aihuzurit.Mama te-aținut toatăvara cu

mîncare gătită și tot felulde prăjituri și bunătăți.Cum ai venit la facultateînsă firigiderul tău estemai mereu gol, iarpachetul îl termii de îndatăce îl primești. Nu-i nimic,poți spune colegilor că țiicură de slăbire.

Toată vacanțate-ai plimbatprin țară însăcum ai în -ceput facul -

tatea suspini zilnic dupăbucatele mamei. Bine că aifost prevăzător și ți-aiasigurat totuși o masăsănătoasă zilnică.Abonamentul pe care ți l-aifăcut la Șaormeria din colțacoperă micul dejun,prînzul și cina.

Ai găsit scuzaperfectă să numai mergi lafacultate, maiales că frigul

îți strică de tot tenul. Noiipantofi pe care i-ai cupăratdin mall nu se potrivesc cunici una din cele zecepoșete pe care le-ai aduscu tine la Iași, iar bluza cucare i-ai asorta nu-ți scoatedeloc ochii în evidență.

Cum nuești deacord cueutanasie -rea cîinilor

te-ai hotărît să salvezipatrupedele de la ghenade gunoi, așa că ți le-aifăcut prietene pe toatebătrînele de la bloc. Acumascundeți împreunăpotăile atunci cînd vinhingherii în cartier.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Moartea uneicampioane

Am citit de atîtea ori pe ecranla începutul emisiunilor de diver -tisment din România că „Aceastăemisiune este un pamflet și trebuietratat ca atare”, încît am ajuns sănu îl mai distingem de restul pro -duc țiilor. În urmă cu cîțiva ani,Mihai Bendeac spunea că emisi u -nea „În puii mei” „satirizează lu -cruri reflectate în societate”. Și, pesărite, ne amuzau maimuțărelilelui sau ale altor pseudo vedete pecare, cu perucă sau fără, cu dințilip să sau colorați cu carioca, Ben -deac reușea să le imite.

Însă amenda de 80.000 de leiprimită de Antena 1 de la ConsiliulNațional al Audiovizualului (CNA)din luna octombrie a anului trecutpentru „scenete care au cuprins mi -marea unor acte sexuale și limbajvulgar”, l-au îndemnat să se re -pro fileze. Astfel că, din luna sep -tembrie a acestui an, a apărut iCo -medy, numit „un show de come-die marca Antena 1”. Ca noutate,alături de Bendeac, apare și MikeyHash, cunoscut mai mult din me -diul online pentru „Doza de Haș”.În această emisiune sînt comentatetimp de cîteva minute cele maiamu zante frînturi de videoclipuri

cărora le adaugă un șir de co men -ta rii mai mult sau mai puțin rău tă -cioase ale acestuia.

Combinația între „umorul dete leviziune și cel din online” a năs -cut parodii, seriale de tip reali ty -comedy, însă nu atît de amuzantepe cît promiteau. De exemplu, subtitlul de „Bătălia în rime”, cei doi,deghizați în George Enescu șiFlorin Salam, au încercat să paro-dieze modul în care se fac rimeleîn muzica actuală, fără prea multsucces. Astfel, „George Enes cu”apare cu o perucă imensă pe cap șicu o mînă dusă la bărbie în cercîndo figură gînditoare, iar Flo rinSalam dansează deșănțat cu mîi -nile în toate părțile și cu pi cioareledepăr tate.

Ceea ce a rămas de la „În puiimei” sînt personajele imitate și su -biectele care sînt preluate din zonaTV, monden sau știri. Dincolo depărerile telespectatorilor care dis -cută pe blogurile personale despreemisiune, numind-o „iMizerie,iPlic tisitor sau iHipster”, rămîneideea că încercarea producției de afi relaxantă și amuzantă, ne face săînchidem televizoarele tocmai du -minica seara. n

de Mădălina OLARIU |[email protected]

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Pamflet fărăformă

PRIMUL RĂCNET

de Iulian BÎRZOI |[email protected]

Noul sistem de operare al celor de la Google se va numi KitKat.


ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Din două priviri, Bobo și Bobiîși fixează publicul ca și cum ne-arține minte pe toți după figură și seașază confortabil pe cele două na -vete de bere care țin loc de scaune.Mai lipiți de tocul ușii sau de sca u -nele celor din față, ne proptim pepro priile picioare, uitîndu-ne pof -ti cios la desenele de pe pereții verzi.Dintr-o cană atîrnă leneș un plic cuceai, iar din cealaltă se văd cum ur căaburii cafelei. Iar cu vin te le „Pentrucă toate există și nu toa te există înacelași timp” care stau înșirateîntre cele două cești, descriu opu -sul concertului celor de la Fără Za -hăr. Cei doi există în ace lași timp,se completează, se transformă șiapoi rîd pe înfundate ca noi să nuhohotim prea tare, deși pe parcur-sul întregului concert ne-am scăpatpalmele aplaudînd fără să vrem.

Imitînd mugetul unei vaci, cuochii închiși, Bobi gîdilă corzile

chitării. Iar noi prindem ritmul șirecunoaștem melodia, răspunzînd„ti cheamă cum? Săndel”. Cu ovoce pițigăiată, Bobo continuă cu„te-aș iubiiiii, dacă ai vrea măi

dragă”. Supărat că iubirea nu îieste împărtășită, amenință că searuncă cu „faitonu’ lu’ tata dindealu Popii”, care aflăm că este undeal dintr-un sat din jurul orașuluilor natal, în timp ce din spatelecăruței imaginare se aude jelindBobi. În sufragerie, cum o numesccei doi, e cald și lumină difuză, iaratmosfera care seamănă cu cea deacasă ne face să ne așezăm printrescaune, în stil turcesc, la doi pașide cei de la Fără Zahăr. Ne dăm

seama că nu sîntem singurii carene simțim „de-ai casei”, atuncicînd din primul rînd se trezeșteRadu, un băiețel blond și cu ochimari, căprui, care aflăm că es tecopilul lui Bobo. „Ia zi, îți placecum cîntă tati?”, întreabă ștren gă -

rește Bobi, însă Radu pare intimi -dat și pleacă în mulțime cu un cas -tronel de chipsuri în brațe.

De la Săndel la Stella„Stella cu doi de «l» și cu «a» în

coadă că e femeie”, după cum esteprezentată, începe asemenea uneimelodii latino, cu corzile tremuratede mîna lui Bobo și cu ritm alertîntreținut de Bobi. „Melodie dedragoste latino-americănească”,cum i-ar spune ei, amintindu-și

apoi de o glumă. „La Dorohoi,dacă te însori, nu te atingi trei anide zile de femeia ta”, spune Bobiglumeț, iar hohotele care îm pîn -zesc localul îi dau idei să continue.„Se ating alții de ea și numai tunu”, concluzionează el. Ne amin -tim și de salutul de început „bunăseara dragi nuntași, nași, bucătariși care mai sînt pe la acolo”, carene-a făcut să ne simțim ca la onuntă stropită doar cu bere, mire șimireasă fiind cînd unul, cînd ce lă lalt.

Pentru că e „la el acasă, că doarel plătește chirie aici”, Bobo atrecut de la Săndel la Stella și într-un final l-a lăsat și pe Bobi să intre

sub pălăria lui Dumitru. „Vreau săcînt așa, așezat, legănat, fără să măgrăbiți voi”, glumește Bobi. Și, caun soi de răzbunare, cînd îi vinerîndul să cînte melodia „Dor ditini”, plînsetele de dor i se trans -formă în urlete, țipete și fluierăturiîn microfon, ce ne stîrnesc rîsul atîtnouă cît și lui Bobo care se opreștedin cîntat și își duce mîna la frunteamuzat. Dintr-o cameră în alta, nuavem loc să ne plimbăm sau săducem mai departe glumele, însă„acasă la Bobo” aproape că amrămîne, de frică să nu i se facă dorde noi și să le mai auzim strigăteledin celălalt capăt al Iașului. n

Technobeat-ul și muzica electronică au fost sunetecare n-au mai străbătut demult holul subteran și spi-rala din spatele cubului de pe Ștefan cel Mare. Dar,odată cu reîntoarcerea trio-ului care formează trupaȘuie Paparude, localul Underground a electrizat maitoată zona, ridicînd zeci de mîini în aer, pe care doaramorțeala acută le-a readus la nivelul șoldurilor.Oboseala, însă, n-a reușit să țină pe nimeni țintuit devreun scaun prea mult, țopăiturile pe ritmurilecîntăreților făcînd podeaua să tresalte mai ceva ca întimpul unui cutremur. Concertul n-a început cuadevărat pînă cînd din boxe n-a răsunat melodia „Esuflet în aparat” pe care Bean, înarmat din spatelescenei cu un microfon, a încercat să energizezespiritele înfrigurate de aerul răcoros de-afară cu țipeteputernice.

Pași pe curenţi răsculaţiPrecum în poveștile cu șerpi fermecați care se

ridică pe notele unui fluier cadențat, fanii au fostatrași mai aproape de scenă de către ritmurile trupei,pe care artiștii își fabricau magia. Aceasta părea și maihalucinantă dacă o ascultai în timp ce priveai soiurilede lumini nuanțate în diferite culori, care, din cinci în

cinci secunde, vopseau în cîte o nouă paletă perețiialbi ai localului.

Un grup rebel, cu șepci negre și sclipici carelicărea la lumina reflectoarelor, s-a retras prin spatelebarului, unde mai găseai cîte un loc în care te puteaidestinde în voie. De îndată ce tinerii au auzit căurmează „Războinicu’ luminii” și „Moartea boxelor”,un imbold invizibil parcă i-a împins să-și de mon -streze mișcările de breakdance. Show-ul băieților aatras cîteva priviri curioase fiindcă se potrivea foartebine cu spectacolul dat de Bean, Hauteculture șiMichi, încît ți-i imaginai dansînd alături de aceștia pescenă.

„O noapte mai lungă” a fost un răgaz de respiropentru cei care s-au grăbit la bar pentru a da ocomandă mai mare. „Trei beri și două pahare deFinlandia”, sau „Dă-mi repede cinci sticle de Ciuc” s-au repetat de vreo patru ori în urechile barmanilor,care, în acel moment, lucrau atît de repede că nici nule vedeai mîinile mișcîndu-se.

Atmosfera a devenit și mai încarcată odată ce Șuiea anunțat că Underground-ul va primi o privire înculisele noului lor album, încă neanunțat. Cele douăpiese ale compilației au fost în întregime instru men -tale, dar au avut același efect eletrizant, cutremurîndpodeaua din pub.

Pînă la final, vocile s-au contopit și au devenit una,iar apoi în tot localul se mai auzea un singur vers.Biss-ul din piepturile acestora. n

Bobo vrea să cînte legănat, fără să fie grăbit

„Bună seara, dragi nuntași, nași, bucătari șicare mai sînt pe acolo.”

de Mădălina OLARIU | [email protected]

de Paul ANDRICI |[email protected]

Boxe cu suflete zgîl]îite Arbitrii concursurilor televiza -te de talente sînt obișnuiți să fiesur prinși pe cameră cu sprîn ce ne learcuite a uimire, împărțind laudeși felicitări. Însă la sfîrșitul luniisep tembrie, membrii juriului de la„The Voice” și publicul americannu au fost luați pe nepregătite doarde talentul unui concurent, ci și depovestea sa și a familiei sale.

George Horga este interpretulde 19 ani care a împărtășit Ame ri -cii că este român, la cel de-al cinci -lea sezon al emisiunii „The Voice”,deși locuiește cu părinții și cele do -uă surori în Portland, Oregon.După ce a cîntat una dintre me lo -di ile lui Bruno Mars, a povestit ju -riului că părinții săi au plecat dințară în timpul comunismului, îm -preună cu familiile lor. A crescutîn conjurat de muzică, îm pru mu -tîn du-și vocea pentru CD-urile în -re gistrate de formația unchiuluisău, „The Messengers”, iar acum,nu mele îi este cunoscut indiferentcu ce accent îi e pronunțat. Anultrecut a participat și la „AmericanIdol”, însă nu a ajuns prea departeîn competiție, chiar dacă la pre se -lec ții a fost remarcat de Steven Tyler,solistul trupei Aerosmith. Și la„The Voice” membrii juriului auapreciat șarmul și personalitateasa, la fel ca talentul pe care l-a des -coperit de la șase ani. De-a lungultim pu lui, s-a făcut remarcat în co -mu ni ta tea de români în mijloculcăreia tră ia și pe care a trebuit să opă ră sească la 18 ani, cînd s-amutat în Chicago pentru a-și facecunos cu te calitățile.

La scurt timp după apariția laemisiune, tînărul a început să fiecomparat pe forumurile de dis cu -ții și pe rețelele de socializare cualți cîntăreți de vîrsta sa, în specialcu Justin Bieber, din cauza ase mă -nă rii fizice dar și a genului muzi-cal pe care l-a ales. Unii comenta -tori l-au felicitat, în limba română,pentru că și-a făcut publică ori gi -nea, dar și motivul pentru care fa -milia sa a ales să înceapă o nouăviață în SUA. Nu se întreabă, însă,dacă după ani trăiți pe continentulamerican, îl mai putem vedea cafiind al nostru. n

George Horga, tînărul româncare i-a cîntat Americii

PUNCTUL PE VIP


16Cum s-a îndulcit searaFără ZahărGlume și muzică pe ritmuri din Dorohoi.

DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

Vocea României se aude pînă-n America

Prin geamurile aburite de frigul de afară și de forfotadin Kiddo Cafe, joi seară s-au iţit turturele, vaci șiglume „de la Dorohoi”. Fără tobe sau chitări electrice,

doar cu două acustice ale căror corzi au zbîrnit cîndmolcom, cînd în ritm latino, însă acoperite de glasurile maipiţigăiate sau mai grave ale celor doi. Maimuţărelile șiveselia aparent copilărească a celor de la Fără Zahăr ne-autransformat din studenţi supăraţi în copii zburdalnici, iarcăsuţa în care s-a băut bere și s-a chicotit a ajuns la finalmai zgomotoasă decît o grădiniţă de ţînci neastîmpăraţi.

Date post:	23-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	opinia-studenteasca
View:	235 times
Download:	0 times

Nr. 462

Documents