Noul înţeles al noţiunii de domiciliu comun al soţilor utilizatã de art. 20 allegii nr.105/1992 în contextul aderãrii româniei la Uniunea Europeanã

«The new meaning of the concept of “the common domicile of the spouses” (used inArticle 20 of Law no. 105 of 1992) in the context of Romania’s E. U. a»

by Dariescu Nadia Cerasela

Source:Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia (Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia), issue:1­2 / 2007, pages: 149­155, on www.ceeol.com.

STUDII 135

NOUL ÎNÞELES AL NOÞIUNII DE DOMICILIUCOMUN AL SOÞILOR UTILIZATÃ DE ART. 20 AL LEGIINR.105/1992 ÎN CONTEXTUL ADERÃRII ROMÂNIEI LA

UNIUNEA EUROPEANÃ

Lect. univ. drd. Nadia Cerasela DARIESCUFacultatea de Drept

Universitatea „Petre Andrei”, IaºiLect. univ. dr. Cosmin DARIESCU

Facultatea de Drept Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaºi

Keywords: married couple, personal and pecuniay relationships, lex causae,different citizenships, common domicile, legal qualification, regulation

The new meaning of the concept of “the commondomicile of the spouses” (used in Article 20 of Law no. 105 of 1992)

in the context of Romania’s E. U. accession

Summary

According to Article 20 paragraph 1 of Law no. 105 of 1992 on the Settlementof the Private International Law Relations, the personal and patrimonial relationsbetween spouses are subjected to the common national law and if they havedifferent citizenships, they are subjected to the law of their common domicile.According to the second paragraph of Article 20, the common national law or thelaw of the common domicile of the spouses continue to regulate the effects of themarriage, even if one of them changes, as the case may be, citizenship or domicile.

The Romanian concept of domicile can be defined according to the provisionsof Decree no. 31 of 1954 concerning the natural and moral persons, EmergencyOrdinance of the Government no. 97 of 2005 on the record, domicile, residenceand the identity papers of the Romanian citizens (modified and approved by Lawno. 290 of 2005). The foreigners’ domicile must comply with the relevant provisionsof Emergency Ordinance of the Government no. 194 of 2002 on the condition offoreigners in Romania (consolidated version) as well as with the rules ofEmergency Ordinance of the Government no. 102 of 2005 on the free movementon the Romanian territory of the citizens of the member states of the EuropeanUnion and of the European Economic Space. Summarizing all the abovementioned provisions, we can define the common domicile of the spouses as themain residence shared by the spouses inside the Romanian borders or outside.If one or both of the spouses is/ are foreigners and claims/claim a common domicileon the Romanian soil, Romanian authorities will have to verify, first, if the foreignspouse or spouses has/have obtained the right of permanent residence inRomania from the Romanian Authority for Foreigners. Only in this case theirpermanent residence can be defined as a common domicile (in the RomaniaLaw). Beginning with January 1, 2007 (when Romania acceded to the EuropeanUnion), the citizens of the member states of the E.U. and of the European Economic

136 Nadia Cerasela DARIESCU, Cosmin DARIESCU

Space are absolved of the duty to apply for the right of permanent residence inRomania.

The new Romanian concept of domicile is similar to the domicile used by theFrench Civil Code and by the Italian Civil Code. There are similarities even withthe concept of domicile of choice in the United States law. So, the new meaningof domicile, introduced by Law no. 290 of 2005, reduces the occurrence of theconflicts of qualifications on domicile.

1. Prevederile alin. (1), (2) ºi (3) ale art. 20 al Legii nr. 105/1992

Alin. (1) al art. 20 din Legea 105/1992 prevede cã „Relaþiile personale ºipatrimoniale dintre soþi sunt supuse legii naþionale comune, iar în cazul în care aucetãþenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun”. Deci, se aplicã legeadomiciliului comun a soþilor atunci când soþii au cetãþenii deosebite. Astfel, avemurmãtoarele situaþii:

- raporturile patrimoniale dintre doi soþi, din care unul este cetãþean român, iaraltul este cetãþean strãin, sunt supuse legii române dacã au domiciliul în România;în situaþia în care au domiciliul în strãinãtate, raporturile lor patrimoniale sunt supuselegii þãrii strãine în care au domiciliul comun;

- raporturile patrimoniale dintre doi soþi, de cetãþenie diferitã, dar nici una nu esteromânã, care au domiciliul în România, sunt supuse legii române.

Ca atare, în ambele cazuri, criteriul determinãrii legii competente îl constituiedomiciliul comun, în sensul dreptului internaþional privat, adicã al þãrii unde îºi audomiciliul comun.

- alin. (2) al aceluiaºi articol prevede cã „Legea naþionalã comunã sau legeadomiciliului comun al soþilor continuã sã reglementeze efectele cãsãtoriei în careunul dintre ei îºi schimbã, dupã caz, cetãþenia sau domiciliul”. Deci, legea domiciliuluicomun al soþilor continuã sã reglementeze efectele cãsãtoriei ºi în situaþia în careunul dintre cei doi soþi cu cetãþenie diferitã îºi schimbã domiciliul.

Alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilorde drept internaþional privat „În lipsã de cetãþenie comunã sau de domiciliu comun,relaþiile personale sau patrimoniale dintre soþi sunt supuse legii statului pe teritoriulcãruia au ori au avut reºedinþa comunã sau cu care întreþin în comun cele maistrânse legãturi”. Utilizarea conjuncþiei coordonatoare disjunctive „sau” în art. 20alin. (3) din Legea nr. 105/1992, indicã faptul cã în intenþia legiuitorului, legea domi-ciliului comun se aplicã nu numai dacã soþii au cetãþenii diferite, aºa cum precizeazãalin. (1), ci ºi în situaþia în care soþii nu au cetãþenii diferite, dar nici cetãþeniecomunã, de exemplu situaþia când unul dintre soþi are cetãþenie iar celãlalt esteapatrid ori ambii soþi sunt apatrizi.

Access via CEEOL NL Germany

STUDII 137

2. Calificarea primarã a noþiunii de „domiciliu” în dreptul inter-naþional privat român

Tema prezentei lucrãri ne obligã sã luãm în considerare ºi calificarea primarã anoþiunii de domiciliu, cu atât mai mult cu cât acest concept (ce localizeazã cuplul înspaþiu) este utilizat atât de normele de competenþã internaþionalã cât ºi de normelemateriale speciale sau conflictuale aplicabile.

În sistemul de drept românesc sediul juridic al instituþiei domiciliului se aflã în:Decretul nr. 31/30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice ºi juridice, O.U.G.nr. 97 din 14/07/2005 privind evidenþa, domiciliul, reºedinþa ºi actele de identitateale cetãþenilor români1 ºi Legea2 nr. 290 din 24/10/2005 pentru aprobarea Ordonanþeide Urgenþã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenþa, domiciliul, reºedinþa ºi actelede identitate ale cetãþenilor români cu modificãrile ºi completãrile ulterioare3.

Art. 13 al Decretului nr. 31/1954 dispune „domiciliul unei persoane fizice esteacolo unde ea îºi are locuinþa statornicã sau principalã”. În sensul acestui articol,doctrina a definit domiciliul persoanei fizice drept locuinþa care îndeplineºte,cumulativ, urmãtoarele douã criterii: este statornicã ºi este principalã4.

Legea nr. 290/2005 defineºte în art. 26 alin. (1) domiciliul persoanei fizice dinRomânia „drept adresa la care aceasta declarã cã are locuinþa principalã”. Potrivitart. 25 alin. (3) din O.G. nr. 97/2005, „Cetãþenii români nu pot avea în acelaºi timpdecât un singur domiciliu ºi/ sau o singurã reºedinþã. În cazul în care aceºtia deþinmai multe locuinþe, îºi pot stabili domiciliul sau reºedinþa în oricare dintre ele”.

Comparând textele de lege de mai sus se observã cã dreptul românesccontemporan accentueazã trãsãtura domiciliului de locuinþã principalã a persoaneifizice în detrimentul trãsãturii statorniciei locuinþei. Aºadar, în lumina ultimelor evoluþiilegislative din România, domiciliul persoanei fizice înseamnã adresa unde este situatcentrul de greutate al vieþii sociale ºi economice a persoanei fizice. Locuirea persoaneila aceastã adresã nu mai trebuie sã fie permanentã însã este necesar sã durezecea mai mare parte dintr-un an. Aceasta întrucât numai adresa la care persoanalocuieºte în cea mai mare parte a timpului poate fi consideratã adresã (locuinþã)principalã. În felul acesta, definiþia tradiþionalã a domiciliului, oferitã de doctrinaromâneascã, trebuie revizuitã, în sensul înlãturãrii criteriului statorniciei.

În situaþia în care soþii români cu aceeaºi cetãþenie, domiciliaþi în strãinãtate, seadreseazã unei autoritãþi strãine atunci locuinþa lor va fi calificatã drept domiciliusau nu în conformitate cu legea autoritãþii sesizate. În Europa continentalã deºidomiciliul prezintã douã elemente constitutive (animus – adicã intenþia persoanei dea-ºi stabili domiciliul într-un anumit loc ºi corpus – adicã locuirea efectivã a persoanei

1 Publicatã în M. Of. nr. 641 din 20/07/2005.2 Publicatã în M. Of. nr. 959 din 28/10/2005.3 Ultima modificare a avut loc prin Legea nr.54/13 martie 2007.4 Opinie împãrtãºitã de Tr. Ionaºcu, în Persoana fizicã în dreptul R.P.R., Editura

Academiei, Bucureºti, 1963, p. 141, P. Andrei, în Domiciliul real al persoanei fizice, înR.R.D., nr. 2/1977, p.28 ºi de D. Lupulescu, A.M. Lupulescu, în Identificarea persoaneifizice. Numele de familie. Domiciliul. Actele de stare civilã, Editura Lumina Lex, Bucureºti,2002, p. 98.

138 Nadia Cerasela DARIESCU, Cosmin DARIESCU

în acel loc) sistemele juridice impun cerinþe diferite pentru animus ºi moduri deprobã diferite pentru domiciliu. Codul civil francez numeºte domiciliu „principalaaºezare a persoanei fizice” (art. 102 alin. 1)5. Un nou domiciliu poate fi dobânditprintr-o locuire realã într-un alt loc unitã cu intenþia de a-ºi fixa acolo principalaaºezare. Codul civil german în art. 7 considerã domiciliu „doar locuinþa statornicã apersoanei” în vreme ce art. 23 din Codul civil elveþian calificã domiciliul persoaneifizice „drept locul unde aceasta locuieºte cu intenþia de a se stabili”. Spre deosebirede Codul civil german, cel elveþian „interzice pluralitatea domiciliilor, cu excepþiadomiciliilor de afaceri”6. Codul civil italian7 în art. 43 ºi 45 defineºte domiciliul ca„locul în care persoana fizicã (respectiv fiecare dintre soþi) ºi-a stabilit sediul principalal afacerilor ºi intereselor sale”. Art. 40 al Codului civil spaniol numeºte domiciliu„locuinþa obiºnuitã a persoanei fizice”. În Marea Britanie sau în S. U. A. existã douãtipuri de domiciliu al persoanei fizice:

1. „domiciliul de origine al persoanei fizice”, adicã domiciliul pe care îl avea tatãlîn momentul naºterii copilului legitim sau domiciliul pe care îl avea mama în momentulnaºterii copilului nelegitim;

2. „domiciliul ales”, care în Marea Britanie reprezintã locul unde persoana fizicãintenþioneazã sã se stabileascã „pe viaþã” iar în S.U.A. reprezintã locul unde persoanafizicã intenþioneazã „sã îºi stabileascã [cel puþin pentru moment – n.a.] centrul vieþiidomestice, sociale ºi civile8. În momentul în care domiciliul ales este abandonatdomiciliul de origine îºi recapãtã forþa juridicã pânã în momentul în care persoanafizicã îºi alege un nou domiciliu. Din aceastã cauzã, specialiºti englezi reputaþiconsiderau cã domiciliul de origine întrece în stabilitate ºi durabilitate cetãþeniaîntrucât pânã în clipa morþii persoanei fizice el îºi pãstreazã aptitudinea de a-ºirecãpãta forþa juridicã.

Cum trebuie calificat primar, conform dreptului românesc, domiciliul unui strãin?Pentru a rãspunde acestor întrebãri, fundamentale pentru demersul de faþã, vom studiaprevederile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România (republicatã)cu modificãrile ºi completãrile ulterioare9. Capitolul al IV-lea este intitulat „Prelungireadreptului de ºedere temporarã. Acordarea dreptului de ºedere permanentã” ºi esteîmpãrþit în trei secþiuni. În timp ce Secþiunea I reglementeazã prelungirea dreptului deºedere temporarã în România, Secþiunea a II-a trateazã acordarea dreptul de ºederepermanentã.

5 Textul integral ºi actualizat al Codului Civil francez poate fi gãsit la adresa http://www.legifrance.com/WAspad/RechercheSimplePartieCode;jsessionid= EcWyLEwbFdVHwQ2yP7GTO1G56dF9dV2pdXfNZPaifLvZbmJP2VRv!-211060648!iwsspad.legifrance.tours.ort.fr!10038!-1!-799303035!iwsspad2.legifrance.tours.ort.fr!10038!-1?commun=&code=CCIVILL0.rcv

6 Textul integral ºi actualizat al Codului Civil elveþian se gãseºte la adresa http://www.admin.ch/ch/f/rs/210/index1.html

7 Textul integral ºi actualizat al Codului Civil italian poate fi consultat la adresa http://www.jus.unitn.it/cardozo/Obiter_Dictum/codciv/Lib1.htm

8 L.I. De Winter, Nationality or Domicile? The Present State of Affairs, în Recueil desCours de L’Académie de droit international de La Haye, vol. 128, 1969/III, p. 421-422.

9 Ultima modificare a avut loc prin Legea nr. 56 pentru modificarea ºi completareaOrdonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 194/ 2002 privind regimul strãinilor în România,din 13 martie 2007, publicatã în M. Of. nr. 201 din 26 martie 2007.

STUDII 139

Potrivit art. 741 intitulat „Stabilirea domiciliului strãinilor în România”, strãinii titulariai unui drept de ºedere permanentã au dreptul sã-ºi stabileascã sau sã îºi schimbedomiciliul pe teritoriul României în aceleaºi condiþii ca ºi cetãþenii români. Prin urmareacest nou articol introdus prin Legea nr. 56/2007 confirmã identitatea conceptului dedomiciliu al strãinului cu noþiunea de domiciliu al cetãþeanului român, aºa cum rezultãaceasta din Decretul nr. 31/1954 ºi din art. 26 alin. (1) din Legea nr. 290/2005,singura deosebire constând în condiþia cerutã strãinului de a fi titular al unui drept deºedere permanentã.

Conform art. 69 alin. (1), dreptul de ºedere permanentã se acordã la cerere peperioadã nedeterminatã strãinilor titulari ai unui drept de ºedere. Alin. (2) al aceluiaºiarticol precizeazã categoriile de strãini care nu pot obþine acest drept (titulari aidreptului de ºedere temporarã pentru studii; solicitanþii de azil; beneficiari ai protecþieitemporare umanitare; titulari ai dreptului de ºedere conferit de viza diplomaticã saude serviciu). Alin. (3) enumerã cele patru situaþii în care dreptul de ºedere permanentãînceteazã (anularea sau revocarea, obþinerea unui drept de ºedere permanentã peteritoriul altui stat; absenþa de pe teritoriul statului român pentru o perioadã maimare de 12 luni consecutive cu excepþia cazului în care strãinul a beneficiat de undrept de ºedere temporarã într-un stat membru al Uniunii Europene sau absenþa depe teritoriul României pe o perioadã mai mare de 6 ani consecutivi). În alin. (4) ºi (5)al aceluiaºi articol se reglementeazã situaþiile în care strãinul al cãrui drept de ºederepermanentã a încetat poate sã obþinã fie un drept de ºedere temporarã, fie un noudrept de ºedere permanentã.

Art. 70 enumerã, în alineatul (1), cele ºase condiþii care trebuie îndeplinite pentruacordarea dreptului de ºedere permanentã a strãinului în România, în vreme cealin. (2), (3) ºi (4) prevãd excepþii de la regula din alineatul 1. Spre exemplu, alin. (2)dispune cã strãinii de origine românã sau nãscuþi în România precum ºi cei a cãrorºedere este în interesul statului român sunt exceptaþi de la îndeplinirea celor ºasecondiþii necesare pentru aprobarea dreptului de ºedere permanentã.

Art. 71 precizeazã, în alin. (1), autoritatea unde se depune cererea-tip pentruacordarea dreptului de ºedere permanentã (formaþiunile teritoriale ale Autoritãþii pentruStrãini), documentele anexate cererii precum ºi obligativitatea interviului în vedereastabilirii nivelului de cunoaºtere a limbii române.

Art. 72 reglementeazã procedura de acordare a dreptului de ºedere permanentã,în vreme ce art. 73 stabileºte procedura refuzului acordãrii acestui drept, stabilindtotodatã termenul de comunicare al refuzului precum ºi instanþa de judecatã ºitermenul în care poate fi atacat acest act.

Cu art. 75, debuteazã Secþiunea a III-a a Capitolului al IV-lea al O.U.G. nr. 194/2002,secþiune intitulatã „Anularea ºi revocarea dreptului de ºedere în România”. În temeiulalineatului (1) Autoritatea pentru Strãini anuleazã, prin decizie motivatã, dreptul deºedere permanentã sau temporarã dacã se constatã ulterior cã:

a. la data acordãrii dreptului de ºedere permanentã sau a prelungirii dreptului deºedere temporarã strãinul nu îndeplinea condiþiile prevãzute de lege în acest sens;

b. dreptul de ºedere permanentã sau prelungirea dreptului de ºedere temporarã afost obþinut/obþinutã prin folosirea de informaþii false, documente false sau falsificateori de alte mijloace ilegale;

140 Nadia Cerasela DARIESCU, Cosmin DARIESCU

c. dreptul de ºedere a fost obþinut în baza unei cãsãtorii de convenienþã10 constatãîn condiþiile prevãzute de art. 64;

d. strãinul a fost îndepãrtat anterior de pe teritoriul României ºi a reintrat, sub oaltã identitate, în perioada de interdicþie.

Conform alineatului (2) dreptul de ºedere permanentã poate fi revocat numaidacã se constatã cã rezidentul permanent constituie o ameninþare la adresa ordiniipublice ca urmare a infracþiunilor sãvârºite pe teritoriul României. Deºi enumerareacazurilor în care înceteazã dreptul de ºedere permanentã a strãinului în România,conþinutã de art. 69 alin. (3) al Ordonanþei de urgenþã în discuþie pare limitativã, oanalizã atentã a întregului act normativ relevã existenþa a încã douã situaþii în careînceteazã orice fel de drept de ºedere a unui strãin în þara noastrã. Astfel, conformart. 83 alin. (7), dreptul de ºedere al strãinului înceteazã de drept de la data pronunþãriide cãtre Curtea de apel Bucureºti a hotãrârii de declarare ca indezirabil a strãinului,iar în temeiul art. 91 alin. (2), dreptul de ºedere al strãinului înceteazã de drept ladata la care a fost dispusã mãsura expulzãrii.

Din analiza textelor cuprinse în O.U.G. nr. 194/2002 (cu modificãrile ºi completãrileulterioare), în Decretul nr. 31/1954 ºi în O.U.G. nr. 97/2005 (cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare), concluzionãm cã prin domiciliul românesc al strãinului,autoritãþile române trebuie sã înþeleagã adresa, situatã pe teritoriul României, undese aflã locuinþã principalã a unui strãin cãruia preºedintele Autoritãþii pentru strãin i-a conferit dreptul de ºedere permanentã. În lipsa dreptului de ºedere permanentã,locuinþa de pe teritoriul României chiar dacã prezintã trãsãturile unei locuinþe principale,va fi calificatã drept reºedinþã ºi nu domiciliu. Potrivit art. 741 al O.U.G. nr. 194/2002cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, strãinul are dreptul sã îºi stabileascãdomiciliul sãu în orice localitate de pe teritoriul României ºi poate sã-ºi mute domiciliulîntr-o altã localitate româneascã cu singura condiþie de a informa despre aceastãschimbare formaþiunea teritorialã a Autoritãþii pentru Strãini care i-a acordat dreptulde ºedere permanentã

Art. 135 alin. (2) al O.U.G. nr. 194/2002 cu modificãrile ºi completãrile ulterioaredispune cã prevederile Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 102 din 14 iulie 2005privind libera circulaþie pe teritoriul României a cetãþenilor statelor membre ale UniuniiEuropene ºi Spaþiului Economic European, nu se vor aplica cetãþenilor statelormembre ale Uniunii Europene ºi ale Spaþiului Economic European, din momentuladerãrii României la aceastã organizaþie internaþionalã. Aceºtia îºi vor exercita dreptulde liberã circulaþie ºi de rezidenþã (de pânã în trei luni, de peste trei luni sau rezidenþãpermanentã) pe teritoriul României conform prevederilor O.U.G. nr. 102 din 14 iulie2005 privind libera circulaþie pe teritoriul României a cetãþenilor statelor membre aleUniunii Europene ºi Spaþiului Economic european, aºa cum a fost modificatã prin

10 În art. 64 alin. (2) din Legea nr. 56/2007, legiuitorul prezintã câteva din trãsãturilecãsãtoriei de convenienþã: coabitarea matrimonialã nu existã; soþii nu s-au cunoscutînaintea cãsãtoriei; lipsa unei contribuþii efective la îndeplinirea obligaþiilor nãscute dincãsãtorie; soþii nu vorbesc o limbã înþeleasã de amândoi; existã date cã anterior unuldintre soþi a încheiat o cãsãtorie de convenienþã; soþii sunt inconsecvenþi în declarareadatelor cu caracter personal, a circumstanþelor în care s-au cunoscut ori a altor informaþiirelevante despre aceºtia; încheierea cãsãtoriei a fost condiþionatã de plata unei sume debani între soþi cu excepþia sumelor primite cu titlu de dotã etc.

STUDII 141

O.G. nr. 30 din 19 iulie 2006 pentru modificarea ºi completarea O.U.G. nr. 102 din14 iulie 2005 privind libera circulaþie pe teritoriul României a cetãþenilor statelormembre ale Uniunii Europene ºi Spaþiului Economic european11. Aceste ordonanþe nudefinesc noþiunea de domiciliu a cetãþeanului Uniunii Europene ci instituie proceduriadministrative prin care aceºti cetãþeni sau membrii lor de familie fãrã o astfel decetãþenie pot obþine dreptul de a avea un domiciliu pe teritoriul României. Acesteproceduri sunt asemãnãtoare cu cele reglementate de O.U.G. nr. 194/2002 cuurmãtoarele diferenþe principale: dreptul de ºedere permanentã din O.U.G.nr. 194/2002 devine drept de rezidenþã permanentã iar permisul de ºedere permanentãdevine carte de rezidenþã permanentã. Aºadar, de pe 1 ianuarie 2007, autoritãþileromâne vor califica drept domiciliu adresa, situatã pe teritoriul României, unde se aflãlocuinþã principalã a unui cetãþean al unui stat membru al Uniunii Europene, cãruiapreºedintele Autoritãþii pentru strãin i-a conferit dreptul de rezidenþã permanentã. Înlipsa dreptului de rezidenþã permanentã, locuinþa de pe teritoriul României, chiar dacãprezintã trãsãturile unei locuinþe principale, va fi calificatã drept reºedinþã ºi nu domiciliu.

Cum trebuie autoritãþile române sã califice domiciliul pe care un strãin îl are înafara graniþelor României? Întrucât definirea acestei noþiuni excede sfera dereglementare a O.U.G. nr. 194/2002 (ce reglementeazã regimul strãinilor în România)ºi având în vedere necesitatea efectuãrii calificãrii primare dupã legea românã(conform art. 3 al Legii nr. 105/1992) deducem cã domiciliul strãinului din afaragraniþelor României va fi înþeles în sensul art. 13 din Decretul nr. 31/1954 coroboratcu art. 26 alin. 1 din Legea nr. 290/2005. Prin urmare, autoritãþile române vor interpretaºi domiciliul din strãinãtate al strãinului drept locuinþa principalã a acestuia situatãîn afara graniþelor þãrii noastre12.

Aºadar, punctul de legãturã al domiciliului comun al soþilor, utilizat în primulalineat al art. 20 al Legii nr. 105/1992, va fi calificat drept locuinþa principalã pe caresoþii o împart, fie pe teritoriul României, fie în afara graniþelor ei. În situaþia în careunul dintre soþi sau ambii sunt strãini ºi pretind un domiciliu românesc, autoritãþileromâne sunt obligate sã cerceteze dacã soþul strãin sau ambii soþi strãini au obþinutde la Autoritatea pentru Strãini dreptul de ºedere permanentã în România. Doar înacest caz, locuinþa lor statornicã din România se poate numi „domiciliu comun.” Depe 1 ianuarie 2007, ca urmare a aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãþeniistatelor membre ale Uniunii Europene sunt scutiþi de obligaþia de a solicita Autoritãþiipentru Strãini dreptul de ºedere permanentã în România.

Noul concept românesc de domiciliu se apropie de cel din Codul civil francez, decel din Codul civil italian ºi chiar de înþelesul domiciliului ales din sistemul juridic alS.U.A. Prin urmare, noua definiþie a domiciliului introdusã prin Legea nr. 290/2005limiteazã posibilitatea apariþiei conflictelor de calificare primarã mai mult decât vecheadefiniþie asemãnãtoare doar celei din dreptul civil german. Din acest punct de vederenoua definiþie româneascã a domiciliului reprezintã un semn incontestabil de progresjuridic ºi de modernizare.

11 O.U.G. nr. 102 din 14 iulie 2005 a fost aprobatã prin Legea nr. 260 din 5 octombrie 2005iar O.G. nr. 30 din 19 iulie 2006 a fost aprobatã prin Legea nr. 500 din 28 decembrie 2006.

12 C. Dariescu, Relaþiile personale dintre soþi în dreptul internaþional privat, Casa deEditurã Venus, Iaºi, 2005, p. 64-75.