1

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ -

NOTE DE CURS

Prof.univ.dr.Gheorghe Nistoreanu Lector univ. dr. Cleopatra Drimer

- 2008-

2

TITLUL VI INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE

UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

CAPITOLUL I INFRACŢIUNI DE SERVICIU

SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

1. Conţinut legal

Potrivit art. 246 Cod penal, constituie infracţiune "fapta funcţionarului public, care, în

exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod

defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este

reprezentat de relaţiile sociale referitoare la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

De regulă, infracţiunea este lipsită de un obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor poate fi numai

un funcţionar public sau un alt funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. În cazul coautoratului, acesta presupune

ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului infracţiunii. Subiect pasiv general al infracţiunii este statul român. Subiect pasiv special este persoana

fizică vătămată în interesele sale legale prin săvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se realizează, sub aspectul elementului

material, fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea unui act) fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act).

Termenul "act" are aici sensul oricărei operaţii pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor sale de serviciu.

Prin neîndeplinirea unui "act" se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua operaţia pe care era ţinut să o efectueze, iar prin "îndeplinirea în mod defectuos a unui act" se înţelege efectuarea unei operaţii altfel de cum trebuia efectuată.

Neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către funcţionarul public sau de către orice alt funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu trebuie să aibă ca urmare socialmente periculoasă vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Interese legale ale unei persoane sunt toate acele posibilităţi de manifestare ale persoanei, în concordanţă cu interesele generale ale societăţii, pe care legea i le recunoaşte şi garantează.

3

Pentru existenţa infracţiunii, între neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către funcţionarul public sau de către orice alt funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi vătămarea intereselor legale ale persoanei trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă. Sub aspectul formei de vinovăţie, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârşeşte, în ambele sale modalităţi de realizare, numai cu intenţie.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă numai în cazul formei comisive a abuzului în serviciu contra

intereselor persoanelor, însă legea nu prevede sancţionarea acesteia. Consumarea are loc în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos în prima modalitate

şi în momentul expirării termenului înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul respectiv în cea de-a doua modalitate.

5. Sancţiuni. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la

3 ani.

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi 1. Conţinut legal

Potrivit art. 247 Cod penal, constituie infracţiunea "îngrădirea, de către un funcţionar

public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei

situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală,

opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică

necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la activitatea de

serviciu. De regulă obiectul material lipseşte. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii este calificat, poate fi numai un funcţionar public sau un alt

funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. În ceea e priveşte coautorii, remarcăm faptul că fiecare dintre aceştia trebuie să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

Subiect pasiv este persoana căreia i-au fost îngrădite drepturile în sensul precizat în textul de lege enunţat.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se poate realiza în oricare din modalităţile alternative

prevăzute, respectiv fie prin acţiunea de îngrădire a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, fie prin cea de creare pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie.

În prima ipoteză, făptuitorul împiedică fără drept cetăţeanul, subiect pasiv, să folosească drepturile pe care le are sau să le exercite în întregime.

În cea de a doua, făptuitorul creează cetăţeanului, fără nici o justificare legală, o situaţie de inferioritate pentru acesta comparativ cu a celorlalţi cetăţeni.

4

În ambele situaţii făptuitorului acţionează determinat de naţionalitatea, rasa, sexul sau religia subiectului pasiv.

Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi poate fi săvârşită atât prin acţiune cât şi prin omisiune.

Urmare socialmente periculoasă constă în prejudiciul adus unui drept al unei persoane prin îngrădirea folosinţei sau exerciţiului acelui drept sau prin nesocotirea lui.

Legătura de cauzalitate nu trebuie demonstrată, ea rezultă din însăşi săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi este intenţia directă.

În ce priveşte stabilirea mobilului faptei acesta constituie o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu se sancţionează. Infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea de îngrădire a folosinţei sau

exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean sau acţiunea de creare pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie a fost dusă până la capăt.

5. Sancţiuni. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5

ani.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

1. Conţinut legal Potrivit art. 248 Cod penal, constituie infracţiune "fapta funcţionarului public, care, în

exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod

defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

instituţii de stat ori al unei alte unităţii din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă

patrimoniului acesteia". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care asigură buna desfăşurare a

activităţii de serviciu. În situaţia în care, prin săvârşirea infracţiunii se produce o tulburare a bunul mers al unui

organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 Cod penal, sau o pagubă constatăm existenţa unui obiect juridic secundar reprezentat de relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau cele privind activitatea instituţiilor de la art. 145 Cod penal.

De regulă obiectul material lipseşte. În cazul în care prin comiterea faptei a fost avut în vedere un anumit bun acesta devine obiect material al infracţiunii (ex. nepredarea unor bunuri, deşi intra în atribuţiile de serviciu ale făptuitorului).

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, el trebuie să aibă calitatea de funcţionar public sau funcţionar.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Existenţa coautoratului este condiţionată pentru toţi coautorii de existenţa calităţii speciale cerute de lege pentru autor. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

Subiect pasiv este instituţia sau orice altă unitate dintre cele enumerate care a suferit o

5

tulburare însemnată a activităţii sau al cărei patrimoniu a fost prejudiciat prin săvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza atât printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act privitor

la îndatoririle de serviciu, cât şi prin acţiune – îndeplinirea defectuoasă a acestuia. Urmarea socialmente periculoasă este expres prevăzută în textul de lege şi constă fie în

tulburarea însemnată a bunului mers al activităţii unui organ, al unei instituţii de stat sau al uneia din untăţile menţionate anterior, fie într-o pagubă adusă patrimoniului acesteia.

În ce priveşte legătura de cauzalitate aceasta condiţionează existenţa infracţiunii şi trebuie demonstrată.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este intenţia cu ambele sale forme,

directă sau indirectă. Mobilul sau scopul servesc doar la individualizarea judiciară a pedepsei.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă numai în cazul formei comisive a infracţiunii, dar nu este pedepsită

de lege. Consumarea infracţiunii are loc în mod diferit, după modul de realizare a faptei. Astfel, în

cazul comisiunii în momentul îndeplinirii în mod defectuos a actului, în timp ce în cazul omisiunii în momentul expirării termenului în care ar fi trebuit efectuat acesta.

5. Sancţiuni. Abuzul în serviciu contra intereselor publice se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5

ani.

Abuzul în serviciu în forma calificată

1. Conţinut legal Prin art. 2481 Cod penal, legiuitorul a consacrat o formă agravată, comună pentru toate cele

trei forme ale abuzului în serviciu. Potrivit textului de lege, abuzul în serviciu are formă calificată "dacă faptele prevăzute în art. 246, 247, şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave".

Prin consecinţe "deosebit de grave" se înţelege (conform art. 146 Cod penal) o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 Cod penal ori altei persoane juridice sau fizice.

2. Sancţiuni. Abuzul în serviciu în forma calificată se sancţionează cu închisoare de la 5 la 15 ani şi

interzicerea unor drepturi.

Neglijenţa în serviciu

1. Conţinut legal Potrivit art. 249 Cod penal, constituie infracţiune "încălcarea din culpă, de către un

funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea

ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

6

instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă

patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la îndeplinirea corectă şi

competentă a îndatoririlor de serviciu. Obiect material al infracţiunii lipseşte de obicei. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, el trebuie să aibă calitatea de funcţionar public. Fiind o

infracţiune săvârşită din culpă, neglijenţa în serviciu este susceptibilă numai de participaţie penală improprie.

Subiectul pasiv este organul ori instituţia de stat sau orice altă unitate dintre cele menţionate căreia i s-a cauzat o tulburare însemnată a activităţii sau al cărei patrimoniu a fost prejudiciat prin săvârşirea faptei. Calitate de subiect pasiv poate avea, de asemenea, persoana căreia i s-a cauzat o vătămare importantă intereselor sale legale.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează prin încălcarea unei îndatoriri de

serviciu de către un funcţionar public prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă.

Prin "îndatorire de serviciu" sunt înţelese toate obligaţiile ce-i revin funcţionarului public potrivit normelor care reglementează postul respectiv sau care sunt inerente acestuia.

"Încălcarea unei îndatoriri de serviciu" înseamnă nerespectarea unei asemenea îndatoriri; poate fi comisă fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea acelei îndatoriri), fie printr-o acţiune (îndeplinirea ei în mod defectuos).

Urmarea socialmente periculoasă constă fie într-o tulburare însemnată a bunului mers al uneia din unităţile prevăzute în textul de lege, fie în prejudicierea patrimoniului acesteia, dar ea poate consta, în anumite cazuri, şi în vătămarea importantă adusă intereselor legale ale unei persoane

Existenţa legăturii de cauzalitate între elementul materiual şi urmarea imediată trebuie întotdeauna demonstrată.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este întotdeauna culpa, posibilă în cele două forme: uşurinţă sau neglijenţă.

4. Forme şi modalităţi. Fiind o infracţiune care se săvârşeşte din culpă, neglijenţa în serviciu nu este susceptibilă de

tentativă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce urmarea periculoasă a

faptei. Forma agravată, potrivit art. 249 alin.(2) Cod penal, se consideră comisă dacă a avut

consecinţe deosebit de grave. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă. Forma agravată se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

7

Purtarea abuzivă

1. Conţinut legal Potrivit art. 250 Cod penal, infracţiunea se poate realiza atât într-o variantă tip precum şi în

patru variante agravate. În art. 250 alin.(1) Cod penal legiuitorul incriminează ca variantă tip "întrebuinţarea de

expresii jignitoare faţă de o persoană de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de

serviciu". În art. 250 alin.(2) Cod penal se prevede prima variantă agravată, respectiv: „ameninţarea

săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin.(1)”.

A doua variantă agravată, conform art. 250 alin.(3) Cod penal constă în: „lovirea sau alte

acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile art. (1)”.

A treia variantă agravată, conform art. 250 alin.(4), precum şi a patra variantă agravată, conform art. 250 alin.(5) au ca rezultat vătămarea corporală, respectiv vătămarea corporală gravă săvârşite de către un funcţionar public în condiţiile alin.(1) al aceluiaşi text de lege.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie, în principal, relaţiile sociale referitoare la buna

desfăşurare a activităţii de serviciu şi, în secundar, cele referitoare la demnitatea sau integritatea corporală ori sănătatea persoanei.

Obiectul material al infracţiunii este prezent doar în situaţiile agravante când este reprezentat de corpul persoanei vătămate.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, el trebuie să aibă calitatea de funcţionar public aflat în

exerciţiul atribuţiilor de serviciu. În cazul participaţiei penale instigatorii sau complicii nu trebuie să aibă, cu necesitate, calitatea cerută de lege pentru autori.

Subiect pasiv poate fi orice persoană căreia i s-au adresat expresiile jugnitoare sau care a suferit o vătămare a integrităţii sale corporale sau sănătăţii prin săvârşirea infracţiunii.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează, în varianta tip, prin întrebuinţarea de

expresii jignitoare faţă de o persoană. Nu interesează dacă aceasta s-a realizat oral, în scris, prin gesturi, etc., este suficient ca în acest mod să fi fost adusă o atingere onoarei sau demnităţii victimei. În situaţia descrisă în variantele agravate elementul material se realizează prin acţiunile sau inacţiunile capabile să producă rezultatele stipulate în textul de lege.

Urmarea socialmente periculoasă rezultă implicit din acţiunea incriminată şi constă în crearea unei stări care aduce atingere demnităţii persoanei şi, în cazurile agravate, în vătămarea efectivă adusă integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei.

Legătură de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Mobilul şi scopul au relevanţă doar

pentru individualizarea pedepsei. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa la infracţiunea de purtare abuzivă nu este sancţionată de lege.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul întrebuinţează expresii jignitoare ori când recurge la lovituri sau alte violenţe de natură să producă urmările cerute de lege, aşa cum sunt stipulate pentru formele agravate.

8

5. Sancţiuni. Purtarea abuzivă săvârşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an

sau cu amendă. Pedeapsa în cazul formelor agravate diferă în funcţie de gravitatea urmărilor, respectiv:

- închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, în cazul prevăzut la alin.(2) - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în cazul prevăzut la alin.(3) - închisoare de la 6 luni la 6 ani, în cazul prevăzut la alin.(4) - închisoare de la 3 la 12 ani, în cazul prevăzut la alin.(5).

Neglijenţa în păstrarea secretului de stat

1. Conţinut legal Potrivit art. 252 Cod penal, constituie infracţiune "neglijenţa care are drept urmare

distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat,

precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de

natură să aducă atingere intereselor statului".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Infracţiunea are ca obiect juridic special relaţiile referitoare la buna desfăşurare a activităţii

de serviciu. Obiectul material al infracţiunii constă în documentul distrus, alterat, pierdut sau sustras, în

cazul în care comportarea neglijentă a făptuitorului a avut ca urmare distrugerea, alterarea, piederea sau sustragerea unui document de stat. Potrivit art. 150 alin.(1) Cod penal coroborat cu art. 44 alin.(2) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de stat, "secrete de stat" sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, el trebuie să aibă calitatea de funcţionar public deoarece numai

în aceste condiţii ar putea avea o comportare neglijentă în raport cu documente ce conţin informaţii cu caracter de secret de stat.

Subiect pasiv poate fi orice persoană juridică ale cărei interese au fost lezate din cauza neglijenţei în păstrarea secretului de stat.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Infracţiunea presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o comportare

neglijentă a făptuitorului în păstrarea secretului de stat. Prin comportarea neglijentă a făptuitorului în păstrarea secretului de stat se înţelege atât

lipsa de grijă a făptuitorului, cât şi nesocotinţa, imprudenţa, nepăsarea, nedibăcia acestuia în păstrarea documentelor sau datelor ce constituie secrete de stat. Comportarea neglijentă se poate manifesta printr-o acţiune sau inacţiune şi trebuie să aibă drept consecinţă distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat ori să constituie un prilej dat altei persoane de a afla un astfel de secret.

Pentru existenţa infracţiunii sub aspectul laturii obiective mai este necesar ca fapta să fie de natură să aducă atingere intereselor statului.

9

Urmare socialmente periculoasă trebuie să se realizeze în formele prevăzute de textul de lege, respectiv să constea în distrugerea, alterarea, sustragerea sau pierderea unui document ce constituie secret de stat, sau prilejuirea aflării acestor secrete de către o altă persoană.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe. Latura subiectivă.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea este culpa, în oricare din modalităţile sale, cu uşurinţă sau din neglijenţă

4. Forme şi modalităţi. Fiind o infracţiune care se săvârşeşte din culpă, tentativa nu este posibilă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care comportarea neglijentă a făptuitorului

manifestată printr-o acţiunea sau inacţiune, are ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat sau aflarea unui astfel de secret de către o persoană neîndreptăţită a-l cunoaşte.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de neglijenţă în păstrarea secretului de stat se pedepseşte cu închisoare de la 3

luni la 3 ani.

Conflictul de interese

1. Conţinut legal Potrivit art. 2531 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune: ”fapta funcţionarului public

care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii

prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un

afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale

sau de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau

foloase de orice natură”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile referitoare la buna desfăşurare a

activităţii de serviciu, cu imparţialitate şi corectitudine. Infracţiunea de conflict de interese de regulă nu are obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât un funcţionar public. Participaţia penală este

posibilă în toate formele, cu menţiunea că în cazul coautoratului participanţii trebuie să aibă aceeaşi calitate, de funcţionar public.

Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale protejate, reprezentat de unitatea în care ăţi desfăşoară activitatea funcţionarul public.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective constă în fapta funcţionarului public aflat în

exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu care îndeplineşte un act sau participă la luarea unei decizii în condiţiile în care în urma acestei activităţi se obţine un folos material injust pentru sine sau pentru una dintre persoanele enumerate în textul de lege.

Art. 2531 alin.(2) Cod penal stipulează în mod expres că dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

10

Urmarea socialmente periculoasă constă în însăşi vicierea relaţiilor de serviciu în urma săvârşirii faptei.

Pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta este intenţia. Mobilul şi scopul au relevanţă doar pentru dozarea pedepsei.

4. Forme şi modalităţi. Deşi posibilă, tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul obţinerii folosului material ca urmare a

săvârşirii faptei descrise de către funcţionarul public. 5. Sancţiuni.

Infracţiunea de conflict de interese se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă, respectiv 10 ani.

Luarea de mită

1. Conţinut legal Potrivit art. 254 Cod penal, constituie infracţiune "fapta funcţionarului care, direct sau

indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea

unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar

acestor îndatoriri".

Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de

corupţie, s-au adus unele modificări în structura şi conţinutul acestei infracţiuni. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale condiţionate de buna desfăşurare a

activităţii de serviciu realizată cu probitate, cinste şi corectitudine. Infracţiunea de luare de mită nu are obiect material. Banii, valorile sau alte foloase

reprezintă obiecte ale mitei. Unii autori sunt de părere că infracţiunea de luare de mită poate avea totuşi obiect material, dacă acţiunea făptuitorului priveşte în mod direct un bun.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat; el trebuie să aibă calitate de funcţionar public sau alt

funcţionar în sensul art. 147 Cod penal. Potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000, subiect al infracţiunii de luare de mită poate fi şi un manager, director, administrator sau cenzor al vreunei societăţi comerciale, companii, societăţi naţionale ori regii autonome sau al altor agenţi economici.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. În privinţa coautoratului, pentru existenţa acestuia este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

Subiectul pasiv este reprezentat de organul sau instituţia de stat, o unitate din cele enumerate la art. 145 Cod penal sau orice altă persoană juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material luarea de mită se poate realiza în două moduri: fie printr-

o acţiune, fie printr-o inacţiune. Acţiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte

11

foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea în nerespingerea de către acesta a unei asemenea promisiuni.

A pretinde ceva înseamnă a cere ceva. Pentru a realiza conţinutul infracţiunii nu este necesar ca pretenţia formulată de făptuitor să fie satisfăcută.

A primi ceva înseamnă a lua efectiv ceva în posesie. A accepta o promisiune înseamnă a-şi exprima acordul cu privire la promisiunea făcută de

cineva. Oricare dintre aceste acţiuni şi inacţiuni trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase. Noţiunea de "foloase" include orice avantaj de natură patrimonială. Banii sau alte foloase la

care se referă acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie îndreptăţit a le pretinde sau primi. În acelaşi timp, banii sau foloasele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlu de contraprestaţie pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii etc. actului pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. făptuitorul pretinde sau primeşte bani sau foloase.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. funcţionarul pretinde, primeşte etc. bani sau foloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu în una din instituţiile menţionate; legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unei vătămări propiu-zise.

Fiind o infracţiune de pericol existenţa legăturii de cauzalitate nu trebuie dovedită; ea rezultă din săvârşirea faptei.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea de luare de mită este intenţia directă. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca, în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii

incriminate, făptuitorul să fi urmărit scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii de luare de mită nu este pedepsită de lege deoarece practic, prin

modul de săvârşire a infracţiunii, poate fi asimilată infracţiunii - fapt consumat . Infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii acţiunii sau a inacţiunii incriminante, adică

în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase.

Potrivit art. 254 alin.(2) Cod penal, luarea de mită este mai gravă dacă fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control. Prin art. 7 alin.(1) din Legea nr. 78/2000, modalitatea mai gravă a infracţiunii prevăzute de art. 254 alin.(2) Cod penal a fost extinsă şi la cazurile în care infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.

12

5. Sancţiuni. Luarea de mită săvârşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi

interzicerea unor drepturi. În situaţia prevăzută la alin.(2) săvârşirea faptei se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani (art. 254 alin.(3) Cod penal).

Darea de mită

1. Conţinut legal Potrivit art. 255 Cod penal, constituie infracţiune "promisiunea, oferirea sau darea de bani

sau alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 Cod penal".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale condiţionate de buna desfăşurare

a activităţii de serviciu realizată cu probitate, cinste şi corectitudine. Infracţiunea de dare de mită nu are obiect material. Totuşi, în doctrină există opinii care

susţin existenţa obiectului material în cazul în care acţiunea făptuitorului priveşte în mod direct un bun.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care răspunde din punct de vedere

penal. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv al infracţiunii de dare de mită este orice unitate din cele prevăzute la art. 145

Cod penal sau o persoană juridică privată, în al cărui serviciu îşi desfăşoară activitatea funcţionarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dă mită.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin săvârşirea uneia dintre

următoarele acţiuni, prevăzute alternativ în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri. Nu va exista infracţiune dacă funcţionarului căruia i s-a oferit „mita” nu avea competenţa de a efectua acel act.

A promite înseamnă a făgădui unui funcţionar un avantaj pe care îl va avea dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de acea persoană.

A oferi înseamnă a prezenta funcţionarului folosul pe care îl va primi pentru îndeplinirea, neîndeplinirea etc. a actului respectiv.

A da bani sau alte foloase înseamnă a preda, a remite funcţionarului banii sau foloase. Darea presupune întotdeauna actul corelativ al primirii.

Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii etc. a actului avut în vedere de mituitor.

Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită nu este necesar ca promisiunea sau oferta să fie urmată de executare adică de darea efectivă a banilor sau foloaselor.

13

Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţilor de serviciu într-un organ de stat, instituţie publică sau în cadrul unei persoane juridice.

Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită; ea rezultă din săvârşirea faptei.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte se săvârşeşte infracţiunea este intenţia directă calificată prin scop deoarece, în momentul săvârşirii infracţiunii, făptuitorul trebuie să urmărească îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia săvârşeşte actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale acestuia.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa la infracţiunea de dare de mită nu este posibilă deoarece aceasta este o infracţiune

cu consumare anticipată. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă

funcţionarului banii sau foloasele, în scopul arătat în textul legii, moment în care se produce şi urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu.

Art. 7 alin.(2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie instituie o agravantă, respectiv atunci când darea de mită se săvârşeşte faţă de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, şi atunci când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.

Conform art. 255 alin.(3) Cod penal există o clauză care exclude infracţiunea. Astfel, fapta de dare de mită nu constituie infracţiune dacă mituitorul a fost constrâns, prin orice mijloace, de către cel care a luat mită.

5. Sancţiuni. Darea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit art. 225 alin.(3) Cod penal, mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii

fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Primirea de foloase necuvenite

1. Conţinut legal Potrivit art. 256 Cod penal, constituie infracţiune "primirea de către un funcţionar direct

sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care

era obligat în temeiul acesteia".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii.

14

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale bazate pe desfăşurarea normală, corectă şi cinstită a activităţii de serviciu a funcţionarilor dintr-o unitate sau instituţie de stat sau publică, chiar şi după îndeplinirea atribuţiilor pe care le au.

De regulă, infracţiunea este lipsită de obiect material. Banii sau alte foloase primite de funcţionar nu constiuie obiect material ci bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii şi vor fi supuse confiscării speciale.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii de primire de foloase necuvenite este calificat; poate fi numai

un funcţionar public sau alt funcţionar. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Pentru existenţa coautoratului, este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului.

Subiect pasiv poate fi autoritatea sau instituţia de stat sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se află funcţionarul public (sau funcţionarul) care se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea făptuitorului de a

primi bani sau alte foloase necuvenite după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale. A primi înseamnă a lua efectiv în posesie. Prin foloase necuvenite se înţeleg orice avantaje de ordin patrimonial.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru bunul mers al activităţii unei unităţi sau instituţii de stat sau publice sau al oricărei alte persoane juridice în serviciul căreia se află făptuitorul.

Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate nu trebuie demonstrată ci rezultă din săvârşirea faptei.

Latura subiectivă. Primirea de foloase necuvenite se săvârşeşte cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, însă legea nu o pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii acţiunii incriminate, adică în

momentul în care făptuitorul, după îndeplinirea actului, primeşte banii sau foloasele necuvenite. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

instituie ca agravantă primirea de foloase necuvenite săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, caz în care fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.

5. Sancţiuni. Primirea de foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit art. 256 alin.(2) Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă,

iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Dacă persoana de la care făptuitorul a primit, în condiţiile art. 256 Cod penal, suma de bani

a denunţat fapta organelor de poliţie şi acestea au prins în flagrant delict pe făptuitor, suma urmează să-i fie restituită.

15

Traficul de influenţă

1. Conţinut legal Potrivit art. 257 Cod penal, constituie infracţiune „primirea ori pretinderea de bani sau alte

foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul,

săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui

funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de

serviciu”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special al infracţiunii de trafic de influenţă este reprezentat de relaţiile

sociale referitoare la activitatea de serviciu şi a căror desfăşurare normală trebuie realizată în condiţii de încredere în corectitudinea şi probitatea morală a funcţionarilor fără a exista dubii legate de posibilitatea de a fi influenţaţi în activitatea lor de terţe persoane.

Infracţiunea este, de regulă, lipsită de obiect material. Totuşi, dacă făptuitorul primeşte un bun, acesta nu constituie obiect material al infracţiunii ci lucru dat pentru săvârşirea infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă este necircumstanţiat, poate fi orice

persoană. Participaţia penală este posibilă sub forma coautoratului, instigării şi complicităţii. Subiect pasiv este organul de stat sau instituţia publică, dar şi orice persoană juridică în al

cărei serviciu se află funcţionarul care ar urma să fie influenţat în activitatea sa, în mod real sau doar imaginar, de subiectul activ.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă se poate realiza prin trei acţiuni

distincte, respectiv primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni sau daruri, direct sau indirect, în vederea determinării unui funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Primirea de bani sau alte foloase presupune preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun etc., iar pretinderea acestora înseamnă cererea făptuitorului, expresă sau tacită, de a i se da o sumă de bani, un bun etc. Accceptarea de promisiuni sau daruri presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. A avea influenţă asupra unui funcţionar înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acelui funcţionar, iar a lăsa să se creadă că are influenţă înseamnă a crea cumpărătorului de influenţă falsa impresie că se bucură de trecere în faţa respectivului funcţionar. Făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

A treia condiţie esenţială pentru realizarea infracţiunii este ca făptuitorul să primească ori să pretindă banii ori foloasele ori să accepte promisiuni ori daruri mai înainte ca funcţionarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influenţă să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenţiei.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează în legătură cu prestigiul funcţionarilor şi, mai ales, cu buna desfăşurare a activităţii la nivelul organului de stat, a instituţiei publice sau persoanei juridice în al cărei serviciu se află funcţionarul respectiv.

Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate nu trebuie demonstrată ci rezultă din săvârşirea faptei.

16

Latura subiectivă. Traficul de influenţă se săvârşeşte cu intenţie directă, ca formă de vinovăţie.

Făptuitorul săvârşeşte fapta cu scopul de a determina un funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este sancţionată de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul, care are sau lasă să se creadă că

are influenţă asupra unui funcţionar, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe acel funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, infracţiunea este mai gravă când traficul de influenţă se săvârşeşte de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Potrivit art.9 din aceeaşi lege, când fapta a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.

5. Sancţiuni. Traficul de influenţă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Potrivit art. 257 alin.(2) Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite de făptuitor

se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Aceste foloase se confiscă de la orice persoană la care s-ar găsi, inclusiv de la cel care le-a dat, dacă i-au fost restituite de făptuitor.

CAPITOLUL II INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI

Denunţarea calomnioasă

1. Conţinut legal Potrivit art. 259 alin.(1)Cod penal, constituie infracţiune "învinuirea mincinoasă făcută prin

plângere sau denunţ cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană", iar potrivit alin.2 al textului, "producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri

nedrepte".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special al infracţiunii de denunţare calomnioasă este complex fiind format,

pe de o parte, din relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei dar şi, pe de altă parte, din relaţiile sociale referitoare la demnitatea, şi libertatea persoanei căreia i se atribuie, pe nedrept, comiterea unei infracţiuni.

Obiectul material în cazul acestei infracţiuni nu există. Plângerea, denunţul sau probele mincinoase produse sau ticluite reprezintă mijloace prin care se comite infracţiunea.

17

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii de denunţare calomnioasă este necalificat, poate fi orice

persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv principal este statul român, iar subiect pasiv secundar persoana învinuită în

mod mincinos. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii, în forma prevăzută la alin.(1), constă în învinuirea

mincinoasă, făcută prin plângere sau denunţ, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană. A învinui o persoană înseamnă a afirma că aceasta s-a făcut vinovată de ceva.

Pentru existenţa infracţiunii învinuirea trebuie să privească o persoană determinată, respectiv să se indice numele şi prenumele acesteia sau alte elemente care să permită, fără echivoc, identificarea ei, şi să se refere la săvârşirea unei infracţiuni. Prin "săvârşirea unei infracţiuni" se înţelege, potrivit art. 144 Cod penal, săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la săvârşirea acestora, ca autor, instigator sau complice.

Învinuirea poate fi făcută prin plângere sau denunţ, în scris (semnat ori nesemnat) sau oral, şi trebuie să fie mincinoasă, adică să nu corespundă realităţii. Netemeinicia învinuirii va fi stabilită de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată.

În forma prevăzută în art. 259 alin.(2) Cod penal, infracţiunea de denunţare calomnioasă se realizează, sub aspect obiectiv, prin producere sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte. A produce probe mincinoase înseamnă a prezenta probe neadevărate fie organului de urmărire penală, fie instanţei de judecată. Ticluirea de probe mincinoase constă în inventarea de probe neadevărate în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, în principal, dar şi în vătămarea efectivă adusă persoanei învinuite pe nedrept, în secundar.

Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate nu trebuie demonstrată ci rezultă din săvârşirea faptei.

Latura subiectivă. Infracţiunea de denunţare calomnioasă se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă în cazul denunţării calomnioase, însă legea nu prevede sancţionarea

ei. Infracţiunea se consumă în momentul în care se face învinuirea mincinoasă sau în momentul în care se produc ori se ticluiesc probele mincinoase.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de denunţare calomnioasă este sancţionată, în forma prevăzută în art. 259

alin.(1) Cod penal, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar în forma prevăzută în alin.(2) al textului, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Prevederile cuprinse în art.259 alin.(3) cuprind şi cauze de reducere a pedepsei, dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, astfel pedeapsa se reduce potrivit art. 76 Cod penal.

18

Mărturia mincinoasă

1. Conţinut legal Potrivit art. 260 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "fapta martorului care într-o

cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii

mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost

întrebat".

Alin.(4) al aceluiaşi articol prevede că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător atât expertului cât şi interpretului.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat în principal de relaţiile sociale referitoare la

înfăptuirea justiţiei. În unele cazuri, infracţiunea poate avea şi un obiect juridic secundar constând în relaţiile sociale referitoare la demnitatea sau libertatea persoanei sau în relaţiile sociale cu caracter patrimonial.

Infracţiunea de mărturie mincinoasă nu are obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă este calificat, nu poate fi decât un

martor, expert sau interpret, calitate determinată de existenţa unui raport juridic procesual între organul judiciar şi persoana ascultată ca martor ori folosită ca expert sau interpret.

Martorul este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză.

Expertul este însărcinat de organul judiciar să lămurească, în baza cunoştinţelor de specialitate pe care le are, anumite fapte sa nu împrejurări ale cauzei, în vederea stabilirii adevărului.

La interpret recurge organul judiciar atunci când una din părţi sau o altă persoană care urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română sau nu se poate exprima ori atunci când unele dintre înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt redactate într-o altă limbă decât cea română.

Participaţia penală este posibilă, de regulă, numai sub forma instigării şi a coautoratului. Coautoratul poate fi luat în considerare doar în cazul unei echipe formate din mai mulţi experţi.

Subiect pasiv în principal este statul şi în secundar persoana fizică sau juridică, parte în proces, ale cărei drepturi sau interese au fost lezate sau vătămate prin săvârşirea infracţiunii.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea făptuitorului care într-o cauză penală, civilă,

disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

A face afirmaţii mincinoase înseamnă a face afirmaţii nesincere, adică în neconcordanţă cu cele cunoscute de martor. A nu spune tot ceea ce ştie înseamnă a omite să spună anumite fapte pe care le cunoaşte, fapte determinante pentru rezolvarea cauzei. În cazul expertului sau a interpretului elementul material constă fie în acţiunea de a efectua o expertiză mincinoasă fie în aceea de a efectua o interpretare mincinoasă.

Urmarea socialmente periculoasă presupune crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei dar nu este necesar să se producă şi un rezultat concret.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată rezultă din săvârşirea faptei.

19

Latura subiectivă. Infracţiunea de mărturie mincinoasă se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Culpa este exclusă ca formă a vinovăţiei la acestă infracţiune iar dacă făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la anumite fapte sau împrejurări va opera cauza care înlătură caracterul penal al faptei potrivit art. 51 Cod penal.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii de mărturie mincinoasă deşi posibilă dar nu este sancţionată de lege. Infracţiunea se consumă, în cazul martorului, expertului sau interpretului ascultat de

organul judiciar, în momentul în care ascultarea luând sfârşit, martorul, expertul sau interpretul semnează depoziţia făcută. În cazul unor depoziţii sau a unor rapoarte, expertize, traduceri făcute în scris, infracţiunea se consumă în momentul în care acestea se depun la organul care a dispus efectuarea lor.

5. Sancţiuni. Mărturia mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Instanţa poate aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii unoir drepturi dacă pedeapsa

închisorii concret aplicate este mai mare de 2 ani. Art. 260 alin.(2) Cod penal prevede o cauză specială de nepedepsire dacă în cauzele penale,

mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia. Potrivit aliniatului final al textului, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului.

Art. 260 alin.(3) Cod penal stipulează şi o cauză de reducere a pedepsei dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76 Cod penal.

Fiind o circumstanţa atenuantă personală, retragerea mărturiei mincinoase nu produce efecte asupra instigatorului sau complicelui.

Încercarea de a determina mărturia mincinoasă

1. Conţinut legal Potrivit art. 261 Cod penal, constituie infracţiune "încercarea de a determina o persoană

prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă,

disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori". Alin.(2) prevede că fapta este sancţionată şi când este săvârşită faţă de un expert sau

interpret. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la înfăptuirea

justiţiei a căror existenţă impune asigurarea protejării martorilor, experţilor şi interpreţilor care participă la proces. În subsidiar, prin săvârşirea faptei sunt încălcate şi relaţiile sociale referitoare la unele atribute esenţiale ale persoanei (relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală sau cele referitoare la libertatea morală a persoanei).

Infracţiunea este lipsită de regulă, de obiect material, însă când fapta se realizează, prin constrângerea fizică a martorului, expertului sau interpretului, obiectul material al infracţiunii este chiar corpul persoanei constrânse.

20

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al încercării de a determina mărturia mincinoasă este necalificat, poate fi

orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale reprezentate de înfăptuirea

justiţiei şi secundar este persoana asupra căruia se realizează încercarea de a determina depunerea unei mărturii mincinoase.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de a încerca determinarea

unei persoane fie să depună o declaraţie mincinoasă, fie să facă o expertiză ori interpretare incorectă într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, în care se ascultă martori sau sunt folosiţi experţi sau interpreţi. În acest scop făptuitorul trebuie să recurgă la constrângere fizică (violenţă) sau morală (ameninţare) sau la corupere (oferirea sau promiterea de bani, daruri sau alte foloase).

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea făptuitorului să rămână fără rezultat. Urmare socialmente periculoasă în principal este starea de pericol la adresa înfăptuirii

justiţiei dar remarcăm şi existenţa unei urmări secundare, asupra subiectului pasiv secundar. Legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită ci rezultă implicit, din săvârşirea activităţii

infracţionale. Latura subiectivă. Încercarea de a determina mărturia mincinoasă se săvârşeşte cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii este posibilă, dar nu este sancţionată de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul încearcă, prin constrângere sau

corupere, să determine o persoană să dea declaraţii mincinoase ori să facă o expertiză sau interpretare incorectă într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori sau se folosesc experţi ori interpreţi.

5. Sancţiuni. Încercarea de a determina mărturia mincinoasă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2

ani sau cu amendă.

Împiedicarea participării în proces

1. Conţinut legal Potrivit art. 2611 Cod penal, constituie infracţiune "împiedicarea participării într-o cauză

penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător,

săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva

sa ori a soţului sau a unei rude apropiate".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit în principal din relaţiile sociale referitoare la

soluţionarea temeinică şi legală a unei cauze judiciare şi în secundar din relaţiile sociale referitoare la libertatea morală, integritatea corporală ori sănătatea persoanei, respectiv a martorului, expertului sau interpretului.

Infracţiunea are obiect material corpul victimei numai în cazul în care fapta se realizează prin acte de constrângere fizică.

21

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii este necalificat, poate fi orice persoană, chiar şi una dintre

părţile în proces. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiectul pasiv este în principal statul, ca administrator al justiţiei, şi în secundar martorul,

expertul sau interpretul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de a împiedica o persoană,

prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere, să participe într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză ca martor, expert, interpret ori apărător, la data, locul şi ora stabilită, ori împiedicarea efectuării expertizei sau a traducerii.

Acţiunea poate fi îndreptată în mod nemijlocit asupra celui ce urmează să participe în proces sau împotriva soţului ori a unei rude apropiate.

Urmarea socialmente periculoasă constă în împiedicarea activităţii de înfăptuire a justiţiei şi în încălcarea unuia sau unora dintre atributele persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii este incriminată în alin.(2). Consumarea infracţiunii are loc în momentul împiedicării participării în proces prin

mijloacele arătate. 5. Sancţiuni. Sancţiunea prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 7 ani. În

condiţiile art.65 Cod penal este posibilă şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Nedenunţarea unor infracţiuni

1. Conţinut legal Potrivit art. 262 Cod penal, constituie infracţiune "omisiunea de a denunţa de îndată

săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151, 217

alin.(2)-(4), art. 218 alin.(1) şi art. 276 alin.(3)".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la

înfăptuirea justiţiei, relaţii care implică obligaţia celor în cunoştinţă de cauză, de a denunţa de îndată săvârşirea infracţiunilor de o mare gravitate.

Nedenunţarea unor infracţiuni nu are obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, infracţiunea poate fi săvârşită de orice persoană, cu

excepţia autorului şi a participanţilor la infracţiunea nedenunţată. Soţul sau ruda apropiată a făptuitorului infracţiunii nedenunţate nu poate fi subiect activ al

infracţiunii. Nedenunţarea unor infracţiuni este susceptibilă de săvârşire cu participaţie penală sub

forma instigării şi a complicităţii materiale.

22

Subiect pasiv este statul român, ca titular al valorii sociale ocrotite. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează prin omisiunea făptuitorului de a

denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile de omor (art. 174), omor calificat (art. 175), omor deosebit de grav (art. 176), tâlhărie (art. 211), piraterie (art. 212), delapidare (art. 2151), distrugere în formele agravate (art. 217 alin.(2)-(4)), distrugere calificată (art. 218 alin.(1)) şi distrugere şi semnalizare falsă (art. 276 alin.(3)) Cod penal.

Pentru existenţa infracţiunii se cere şi ca nedenunţătorul să fi cunoscut săvârşirea uneia dintre faptele enumerate, să nu fi încunoştiinţat organele competente iar omisiunea denunţării să fie nejustificată.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Fiind o infracţiune omisivă, infracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni se săvârşeşte fie cu intenţie directă sau indirectă, fie din culpă simplă sau cu previziune.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă. Consumarea are loc în momentul în care făptuitorul, având posibilitatea de a denunţa

infracţiunea despre a cărei săvârşire a luat cunoştinţă, nu-şi îndeplineşte de îndată obligaţia prevăzută de lege.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Art. 262 alin.(2) al Cod penal stipulează că fapta prevăzută în primul alineat al textului nu

se pedepseşte dacă a fost săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată. Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede în plus că nu se pedepseşte persoana care, mai înainte

de a fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştiinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.

Omisiunea sesizării organelor judiciare

1. Conţinut legal Potrivit art. 263 Cod penal, constituie infracţiune "fapta funcţionarului public care, luând

cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte

sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit

legii de procedură penală".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea

justiţiei, relaţii care implică îndeplinirea cu promptitudine de către funcţionari a obligaţiei de a sesiza organele judiciare cu privire la infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplinesc sarcinile.

Infracţiunea este lipsită de obiect material. Subiecţii infracţiunii.

23

Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât de un funcţionar public aşa cum este definit acesta în art. 147 alin.(1) Cod penal.

Participaţia penală este posibilă doar sub forma complicităţii sau instigării, coautoratul fiind luat în considerare doar în mod excepţional.

Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite de legea penală. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective este reprezentat de o inacţiune, respectiv omisiunea

făptuitorului de a sesiza procurorul sau organul de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia făptuitorul îşi îndeplineşte sarcinile.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să fi avut cunoştinţe certe despre infracţiunea săvârşită în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile.

De asemeni se cere să se fi omis sesizarea „de îndată” a procurorului sau organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală, şi omisiunea sesizării să fi fost nejustificată.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru buna înfăptuire a justiţiei.

Legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, ea rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Omisiunea sesizării organelor judiciare poate fi săvârşită atât cu intenţie directă sau indirectă, dar şi din culpă simplă sau cu previziune.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul, având posibilitatea de a sesiza

organele judiciare, nu-şi îndeplineşte această obligaţie de îndată. Art. 263 alin.(2) Cod penal prevede că omisiunea sesizării organelor judiciare este mai

gravă dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control. Circumstanţa agravată se referă la subiectul infracţiunii, care trebuie să fie o persoană cu atribuţii de conducere sau de control stabilite prin acte normative referitoare la activitatea de serviciu.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Sancţiunea în cazul variantei agravate este închisoarea de la 6 luni la 7 ani. Este posibilă şi aplicarea pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi

Favorizarea infractorului

1. Conţinut legal Potrivit art. 264 Cod penal, constituie infracţiune "ajutorul dat unui infractor fără o

înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici

urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau

produsul infracţiunii".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei

sub aspectul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni sau al executării pedepselor definitive pronunţate prin hotărâri judecătoreşti în condiţii legale.

24

De regulă, obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni. Dacă însă ajutorul dat constă în ascunderea bunului provenit din infracţiunea săvârşită de infractorul favorizat, bunul ascuns constituie obiect material al infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi, în principiu, orice persoană. Remarcăm totuşi că

autorul sau participanţii infracţiunii în legătură cu care s-a săvârşit activitatea de favorizare nu pot avea această calitate.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite, în secundar fiind

orice persoană ale cărei interese au fost prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective constă în ajutorul dat unui infractor, prin acte

comisive sau omisive, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a-i asigura folosul sau produsul respectiv. Ajutorul trebuie dat infractorului fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii. În caz contrar, fapta nu constituie infracţiunea de favorizare a infractorului ci complicitate la acea infracţiune.

Ajutorul poate fi dat direct sau prin intermediul unei alte persoane, poate fi material sau moral, şi trebuie dat cu scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. Legătura de cauzalitate rezultă deci din săvârşirea faptei.. Latura subiectivă.

Infracţiunea de favorizare a infractorului se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este sancţionată de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care ajutorul este dat infractorului. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege

pentru autor (art. 264 alin.(2) Cod penal). Potrivit prevederilor alin.(3) al aceluiaşi articol, favorizarea săvârşită de către soţ ori o rudă

apropiată nu se pedepseşte.

Omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare

1. Conţinut legal Potrivit art. 265 Cod penal, constituie infracţiune "fapta de a nu aduce la cunoştinţă

organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea

nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei

persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii.

25

Obiectul juridic special principal este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi care sunt periclitate prin nerespectarea obligaţiei de a încunoştiinţa organele judiciare cu privire la probele de nevinovăţie privind o persoană trimisă în judecată sau condamnată pe nedrept, sau ţinută în arest preventiv pe nedrept. Prin săvârşirea faptei se aduce atingere şi relaţiilor sociale referitoare la unele atribute esenţiale ale persoanei (libertatea, demnitatea), relaţii care constituie obiectul juridic secundar al infracţiunii.

Omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare este lipsită de obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necircumstanţiat, poate fi orice persoană care are cunoştinţă despre

vreuna dintre împrejurările la care se referă textul, altfel neexistând obligaţia de a încunoştiinţa organele judiciare.

Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării şi a complicităţii. Subiect pasiv este, în principal, statul şi în secundar persoana prejudiciată prin săvârşirea

faptei. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material, infracţiunea se realizează prin omisiunea făptuitorului

de a aduce la cunoştinţă organelor judiciare împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar putea duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute pe nedrept în arest preventiv.

Pentru existenţa infracţiunii, omisiunea făptuitorului trebuie să se săvârşească faţă de organele judiciare şi să se refere la împrejurări care nu sunt cunoscute de acestea şi care sunt de natură să ducă la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnată pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute pe nedrept în arest preventiv.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei şi nu trebuie dovedită. Latura subiectivă. Infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie directă ori indirectă dar şi din culpă simplă

sau cu previziune. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă. Infracţiunea se consumă la expirarea intervalului de timp necesar făptuitorului pentru a

înştiinţa organele judiciare cu privire la împrejurările pe care le cunoaşte şi care ar putea duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecată sau condamnată pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute pe nedrept în arest preventiv.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă. Art. 265 alin.(2) Cod penal stipulează o clauză de nepedepsire pentru persoana aflată în

situaţia când fapta prevăzută în primul aliniat al textului ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul său sau pentru o rudă apropiată.

Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă

1. Conţinut legal Potrivit art. 266 alin.(1) Cod penal, constiuie infracţiunea de arestare nelegală "reţinerea

sau arestarea nelegală ori în supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de

26

siguranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut în dispoziţiile legale", iar potrivit alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol constituie infracţiunea de cercetare abuzivă "întrebuinţarea de promisiuni,

ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală sau de

judecată, pentru obţinerea de declaraţii" dar şi "întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau

violenţe faţă de un martor, expert sau interpret". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special principal este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la

înfăptuirea justiţiei, prin asigurarea legalităţii în aplicarea măsurilor preventive, a pedepselor şi a măsurilor de siguranţă sau educative, în cazul arestării nelegale, şi a legalităţii mijloacelor folosite pentru obţinerea declaraţiilor, în cazul cercetării abuzive.

Obiectul juridic special secundar este constituit din relaţiile sociale referitoare la libertatea fizică a persoanei, în cazul arestării nelegale, şi din cele cu privire la libertatea psihică, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor cercetate, în cazul cercetării abuzive.

În cazul în care infracţiunea se realizează prin întrebuinţarea de violenţe, există şi un obiect material, constând în corpul persoanei.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, arestarea nelegală nu poate fi săvârşită decât de un funcţionar

public care are atribuţii în legătură cu luarea, punerea în executare sau executarea reţinerii ori a arestării preventive, sau în legătură cu punerea în executare ori executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative (judecător, procuror, lucrător de poliţie, lucrător de la locul de executare a pedepselor, măsurilor de siguranţă sau educative), iar cercetarea abuzivă, de un funcţionar public care are calitatea de a asculta o persoană aflată în curs de urmărire penală sau de judecată, de a audia martori sau de a recurge la serviciile unor experţi sau interpreţi (judecător, procuror, organ de cercetare penală).

Participaţia penală este posibilă în cazul ambelor infracţiuni sub toate formele. În privinţa coautoratului este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege

autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană. Subiect pasiv principal, în cazul ambelor infracţiuni, este statul, ca titular al valorii sociale

ocrotite de lege, iar subiect pasiv secundar este persoana prejudiciată în drepturile sale prin săvârşirea infracţiunilor prezentate.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează în mod diferit, în funcţie de modul de acţiune specific

fiecărei infracţiuni. Astfel, în cazul arestării nelegale prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni prevăzute

alternativ: reţinerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă, sau educative în alt mod decât cel prevăzut în dispoziţiile legale.

A reţine o persoană înseamnă a lua faţă de o persoană măsura preventivă a reţinerii, a pune în executare sau a executa această măsură. Pentru a realiza elementul material al infracţiunii, reţinerea trebuie să fie nelegală, adică măsura să fie luată, pusă în executare sau executată în alte cazuri decât cele prevăzute de lege sau fără îndeplinirea formalităţilor impuse de lege.

A aresta o persoană înseamnă a lua faţă de o persoană măsura arestării preventive, a pune în executare sau a executa această măsură ori a emite sau a aduce la îndeplinire mandatul de executare a pedepsei închisorii. Măsura arestării trebuie să aibă caracter nelegal, adică să fie luată în alte cazuri decât cele prevăzute în în Codul de procedură penală.

27

Reţinerea sau arestarea nelegală a unei persoane se poate realiza şi printr-o inacţiune (de exemplu, nepunerea în libertate a unei persoane reţinute sau arestate preventiv la expirarea termenului pentru care s-a luat măsura).

A supune o persoană la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut în dispoziţiile legale înseamnă a impune persoanei un alt regim de executare a pedepsei, măsuri de siguranţă sau educative decât cel stabilit de lege.

În cazul cercetării abuzive elementul material se realizează însă prin întrebuinţarea faţă de o persoană aflată în curs de cercetare, anchetă penală sau de judecată ori faţă de un martor, expert sau interpret, de promisiuni, ameninţări sau violenţe, pentru obţinerea unor declaraţii şi respectiv expertize sau interpretări în sensul dorit de organul judiciar.

Promisiunile se pot referi la bani sau alte foloase materiale, la crearea unei situaţii avantajoase în cursul urmăririi sau al judecăţii etc. Ameninţările creează persoanei o stare de temere, aducându-se atingere libertăţii ei psihice. Violenţele sunt procedee de constrângere fizică.

Promisiunile, ameninţările sau violenţele trebuie să fie întrebuinţate faţă de o persoană aflată în curs de urmărire penală, de judecată sau faţă de un martor, expert sau interpret şi trebuie să aibă ca obiectiv obţinerea de declaraţii sau, respectiv, de expertize sau interpretări în sensul dorit de organul judiciar.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea normală a justiţiei, la care se adaugă şi o urmare materială, respectiv producerea unor suferinţe morale sau fizice persoanelor în report cu care se dispune arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă.

Legătura de cauzalitate rezultă în cazul stării de pericol din săvârşirea faptei iar în cazul urmărilor materiale existenţa acesteia trebuie dovedită.

Latura subiectivă. Cele două infracţiuni se săvârşesc cu intenţie.

În cazul arestării nelegale intenţia poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul cunoscând caracterul abuziv al acţiunii sale şi prevăzând crearea prin săvârşirea ei a unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei doreşte sau acceptă această urmare. În cazul cercetării abuzive, făptuitorul urmărind un anumit scop (obţinerea de declaraţii, expertize sau traduceri), intenţia acestuia nu poate fi decât directă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă în cazul ambelor infracţiuni, dar nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc, în ambele cazuri, în momentul în care acţiunea incriminată

fiind săvârşită, se crează starea de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei.

5. Sancţiuni. Arestarea nelegală se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar cercetarea abuzivă,

cu închisoare de la 1 la 5 ani. Când aceeaşi persoană săvârşeşte succesiv arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă se va

reţine concurs de infracţiuni.

Supunerea la rele tratamente

1. Conţinut legal Potrivit art. 267 Cod penal, constituie infracţiune „supunerea la rele tratamente a unei

persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau

educative”.

28

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat, în principal, de acele relaţii sociale ce privesc

înfăptuirea justiţiei sub aspectul executării sancţiunilor de drept penal şi a măsurilor procesuale în conformitate cu prevederile legale, şi în secundar de relaţiile sociale ce privesc demnitatea şi sănătatea persoanelor.

Obiectul material al infracţiunii nu există, dar el poate fi reprezentat de corpul persoanei supuse la rele tratamente când este lezată sănătatea fizică a acesteia.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât un funcţionar cu atribuţii pe linia organizării,

tratamentului şi supravegherii persoanelor aflate în stare de reţinere sau deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative.

Subiect pasiv principal este statul, iar secundar persoana care se află în stare de reţinere sau deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative şi care este efectiv supusă la rele tratamente.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune care determină aplicarea

unor rele tratamente, respectiv producerea unor suferinţe fizice sau psihice care nu se înscriu în cele produse de un tratament normal şi specific stării de reţinere, deţinere sau executare a unei măsuri de siguranţă sau educative. Suferinţele pot fi determinate prin încălcări abuzive a ale regimului de cazare, igienă şi alimentaţie dar şi de muncă, odihnă, asistenţă medicală sau alte tratamente degradante. Când acţiunile sau inacţiunile care constituie elementul material pot fi catalogate ele însele ca infracţiuni se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, dar şi pentru sănătatea, integitatea corporală sau demnitatea persoanei supuse la rele tratamente.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei şi nu trebuie dovedită. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a realizat elementul material sub

forma relelor tratamente. Activitatea infracţională trebuie însă să dureze, să se repete, un act izolat putând constitui doar abuz în serviciu.

Infracţiunea se poate săvârşi în formă continuă sau continuată şi este susceptibilă de epuizare.

5. Sancţiuni. Infracţiunea este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi, dacă este cazul, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Tortura

1. Conţinut legal Potrivit art. 2671 Cod penal, constituie infracţiune "fapta prin care se provoacă unei

persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice sau psihice, îndeosebi cu scopul de a

29

obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi

pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o

intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe

persoane, sau pentru oricare motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când

o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de un agent al autorităţii publice sau de

către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigare ori cu consimţământul

expres sau tacit al unor asemenea persoane".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special principal al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale

referitoare la înfăptuirea justiţiei iar cel secundar de relaţiile referitoare la drepturile omului. Dacă activitatea făptuitorului priveşte direct corpul persoanei, acesta constituie obiectul

material al infracţiunii. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât un agent al autorităţii publice sau o altă

persoană care acţionează oficial ori la instigarea sau cu consimţământul unei asemenea persoane. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv al torturii este, în principal, persoana supusă nemijlocit unor suferinţe fizice

sau psihice deosebite dar, secundar, poate fi şi o terţă persoană care prin torturarea victimei suportă o constrângere morală.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material în cazul acestei infracţiuni se realizează prin orice activitate care

provoacă unei persoane o durere sau suferinţe puternice. Deoarece legea nu prevede care trebuie să fie gravitatea acestor suferinţe pentru ca fapta să

constituie infracţiunea de tortură rămâne la latitudinea instanţei de judecată sarcina de a aprecia, în raport cu toate împrejurările reţinute în cauză, îndeplinirea acestor condiţii. Dacă cerinţa legii nu este îndeplinită, fapta va putea constitui o altă infracţiune (supunerea la rele tratamente, purtare abuzivă, lovire sau alte violenţe etc.).

Nu interesează dacă durerea sau suferinţele provocate persoanei sunt fizice sau psihice şi nici metodele sau mijloacele prin care acestea au fost provocate.

Urmarea socialmente periculoasă constă în provocarea unor puternice suferinţe fizice sau psihice, în mod ilegal, în scopul determinării victimei să adopte o anume conduită.

Legătura de cauzalitate trebuie dovedită. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie. Pentru a constitui infracţiunea de tortură, fapta trebuie săvârşită în scopul de a obţine de la persoana respectivă sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi, pentru un act de care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau de a face presiuni asupra unei terţe persoane.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii faptei prin care se provoacă

persoanei o durere sau suferinţe puternice, în unul din scopurile sau din motivul prevăzut în text. Infracţiunea de tortură este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art.

181 sau 182 Cod penal (art. 2671 alin.(2) Cod penal). A doua formă agravată prevede ca urmare moartea victimei (art. 2671 alin. (3) Cod penal).

30

5. Sancţiuni. Infracţiunea de tortură se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Pedeapsa pentru prima formă agravată a infracţiunii este închisoare de la 3 la 10 ani. A doua formă agravată se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25

de ani. Legiuitorul a prevăzut în mod expres în textul legii că nici o împrejurare excepţională,

oricare ar fi ea, fie că este vorba de o stare de război sau de ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de oricare altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, a prevăzut în mod expres că nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice.

Legea cuprinde şi o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei astfel, potrivit art. 2671 alin.(6) Cod penal, faptele prevăzute în primul aliniat din text nu constituie infracţiunea de tortură dacă durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiunile legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.

Represiunea nedreaptă

1. Conţinut legal Potrivit art. 268 Cod penal, constituie infracţiune "fapta de a pune în mişcare acţiunea

penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de condamna o persoană, ştiind că este

nevinovată".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea

justiţiei, grav afectate prin comiterea faptelor calificate ca represiune nedreaptă. Prin săvârşirea faptei se aduce atingere şi relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi demnitatea persoanei, relaţii care constituie, în felul acesta, obiectul ei juridic secundar.

Obiectul material este corpul persoanei atunci când represiunea nedreaptă se răsfrânge asupra persoanei deţinute preventiv sau condamnate la pedeapsa închisorii.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, infracţiunea poate fi săvârşită numai de un funcţionar public

care, potrivit legii, are dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană.

Participaţia penală este posibilă sub forma instigării sau a complicităţii în toate cazurile, în forma coautoratului, numai în cazul condamnării unei persoane de către completul de judecată.

Subiect pasiv nemijlocit este persoana faţă de care s-a efectuat un act de represiune nedreaptă.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material infracţiunea se realizează prin săvârşirea uneia dintre

următoarele acţiuni: punerea în mişcare a acţiunii penale, dispunerea arestării, trimiterea în judecată sau condamnarea unei persoane nevinovate.

Prin punerea în mişcare a acţiunii penale se înţelege acţiunea de inculpare a unei persoane. Se poate realiza prin ordonanţa procurorului sau prin încheierea instanţei în cazuri excepţionale.

Dispunerea arestării unei persoane înseamnă a lua împotriva unei persoane măsura arestării preventive, ceea ce înseamnă, în cazul procurorului, întocmirea ordonanţei şi emiterea mandatului

31

de arestare, iar în cazul judecătorului, darea încheierii prin care se dispune luarea măsurii şi emiterea mandatului de arestare.

Trimiterea în judecată constă în a deferi instanţei de judecată o persoană învinuită de săvârşirea unei infracţiuni.

Condamnarea unei persoane reprezintă pronunţarea împotriva acesteia a unei hotărâri prin care se constată că fapta de care a fost învinuită există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de aceasta.

Pentru a realiza elementul material al infracţiunii de represiune nedreaptă, oricare dintre acţiunile prevăzute în art. 268 Cod penal trebuie săvârşite împotriva unei persoane nevinovate.

Urmarea socialmente periculoasă constă, în principal, în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei şi, în secundar, în punerea în pericol a libertăţii, onoarei sau demnităţii persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea de represiune nedreaptă se săvârşeşte numai cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii nu este sancţionată de lege. Consumarea are loc în momentul în care se săvârşeşte una dintre acţiunile prevăzute în

textul legii, moment în care se produce urmarea periculoasă a faptei. 5. Sancţiuni. Represiunea nedreaptă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Instanţa poate dispune şi

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută în art. 64 Cod penal.

Evadarea

1. Conţinut legal Potrivit art. 269 Cod penal, constituie infracţiune "evadarea din starea legală de reţinere

sau de deţinere".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea

justiţiei, respectiv cele cu privire la autoritatea organelor judiciare şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la care este supusă o persoană în baza lor. În cazul formei agravate a infracţiunii (art. 269 alin.(2) Cod penal), dacă evadarea se săvârşeşte prin folosirea de violenţe, infracţiunea are şi un obiect juridic secundar, constând în relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

Obiectul material constă în corpul persoanei doar în cazul utilizării de violenţe. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ nu poate fi decât de o persoană care se află într-o stare legală de reţinere sau

de deţinere. Starea de reţinere sau de deţinere este legală dacă măsura a fost luată în unul din cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Participaţia penală este posibilă doar sub forma coautoratului sau a instigării. Complicitatea este sancţionată separat constituind infracţiunea de înlesnire a evadării (art. 270).

Potrivit art. 269 alin.(2) Cod penal infracţiunea este mai gravă dacă fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

Subiect pasiv principal este statul, iar în cazul formei agravate există şi un subiect pasiv

32

secundar reprezentat de persoana împotriva căreia au fost îndreptate violenţele sau unitatea unde a fost reţinut sau deţinut făptuitorul, dacă prin comiterea faptei s-au produs distrugeri sau degradări ale acesteia.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Infracţiunea se realizează, sub aspectul elementului material, prin acţiunea de părăsire, fără

încuviinţarea obţinută în condiţiile legii, a locului în care făptuitorul este reţinut sau deţinut în mod legal. Nu interesează mijloacele de săvârşire a infracţiunii.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea de evadare se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii de evadare este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul reuşeşte să înlocuiască starea de

reţinere sau deţinere în care s-a aflat în mod legal cu starea de libertate. Art. 269 alin.(2) Cod penal prevede că infracţiunea este mai gravă dacă fapta este săvârşită

prin folosirea de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună. Violenţele au acelaşi înţeles ca şi în cazul infracţiunii de tâlhărie. Ele trebuie folosite împotriva unei persoane şi nu împotriva unui bun. De asemeni, infracţiunea de evadare este mai gravă dacă fapta se săvârşeşte prin folosirea de arme. Agravarea infracţiunii este determinată şi de folosirea de către făptuitor a altor instrumente. Prin "alte instrumente" se înţelege orice fel de unelte care sunt de natură a servi la evadare şi de care făptuitorul s-a folosit efectiv în acţiunea sa.

Acţiunea de evadare este mai gravă şi în cazul în care fapta se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună. Prin săvârşirea faptei "împreună" de două sau mai multe persoane se înţelege atât săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane în calitate de coautori cât şi săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin una în calitate de autor, iar cealaltă sau celelalte în calitate de complici concomitenţi.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de evadare se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani. Art. 269 alin.(3) Cod penal prevede că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se

adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii. Prevederile se aplică, aşa cum rezultă din cuprinsul textului, numai dacă cel care a evadat a fost condamnat definitiv şi s-a aflat în executarea pedepsei.

Evadarea săvârşită în cazul variantei agravate se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Înlesnirea evadării 1. Conţinut legal Potrivit art. 270 Cod penal, constituie infracţiune "înlesnirea prin orice mijloace a

evadării". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii este comun cu al infracţiunii de evadare. Subiecţii infracţiunii.

33

Subiect activ al infracţiunii poate fi, de regulă, orice persoană, cu excepţia celui care evadează. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe care cel care a evadat, infracţiunea este mai gravă.

Participaţia penală este posibilă sub forma instigării şi a complicităţii. Subiect pasiv este statul, ca titular al dreptului de a înfăptui justiţia prin organele sale

specializate. Dacă însă prin săvârşirea infracţiunii au fost comise vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii unei persoane vom avea şi subiect pasiv secundar reprezentat de aceasta.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin înlesnirea evadării unei persoane aflată în stare legală

de reţinere sau de deţinere, respectiv prin a-i da orice ajutor sau sprijin pentru a se sustrage de la starea de privare de libertate în care se găseşte în mod legal.

Înlesnirea evadării poate fi înfăptuită printr-o acţiune sau printr-o inacţiune şi poate consta fie într-o contribuţie materială (procurarea unor instrumente necesare evadării), fie într-o contribuţie morală (darea de sfaturi, instrucţiuni, furnizarea unor informaţii etc.). Contribuţia poate interveni înainte sau în timpul evadării.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte, de regulă, cu intenţie. Culpa apare doar în caz excepţional. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii de înlesnire a evadării este pedepsită de lege. Pentru existenţa

tentativei este necesar ca acţiunea de înlesnire a evadării întreruptă sau dusă până la capăt, să fi fost aptă, prin natura ei, de a produce efectul.

Infracţiunea se consumă în momentul în care are loc evadarea sau încercarea de evadare. În afara formei simple, Codul penal prevede mai multe variante agravate. Astfel, potrivit art. 270 alin.(1) partea a II-a Cod penal, infracţiunea este mai gravă dacă

fapta a fost săvârşită de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, calitatea subiectului activ crescând în aceste condiţii gradul de pericol social.

Art. 270 alin.(2) Cod penal prevede că infracţiunea este, de asemenea, mai gravă dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 269 alin.(2) Cod penal, respectiv dacă evadarea a fost săvârşită prin folosirea de violenţă, de arme sau de alte instrumente ori de două sau mai multe persoane împreună. Violenţele, armele sau orice alte instrumente trebuie să fie folosite de cel care evadează.

Art. 270 alin.(2) partea a II-a Cod penal stipulează că dacă făptuitorul este o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, infracţiunea de înlesnire a evadării este mai gravă.

Art. 270 alin.(3) partea I Cod penal prezintă o altă formă agravată a infracţiunii în cazul în care se înlesneşte evadarea unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune prevăzută de lege. cu o pedeapsă mai mare de 10 ani.

Art. 270 alin.(3) partea a II-a Cod penal prevede o nouă agravare dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat.

Tentativa la formele agravante prevăzute în alin. (2) şi (3) se pedepseşte (alin.5). Art. 270 alin.(4) incriminează şi înlesnirea evadării săvârşită din culpă, de către o persoană

care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat. Culpa poate fi simplă sau cu previziune. 5. Sancţiuni.

34

Înlesnirea evadării în forma prevăzută în art. 270 alin.(1) partea I Cod penal se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile stipulate în partea a II-a cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadării săvârşită în condiţiile art. 270 alin.(2) partea I Cod penal se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani iar dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile stipulate în partea a II-a cu închisoare de la 3 la 10 ani

Înlesnirea evadării săvârşită în condiţiile art. 270 alin.(3) partea I Cod penal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani iar dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile stipulate în partea a II-a cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadării săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

1. Conţinut legal Potrivit art. 271 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "împotrivirea la executarea unei

hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare sau prin acte de violenţă". Potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol infracţiunea poate fi săvârşită şi prin "împiedicarea unei

persoane de a folosi o locuinţă sau parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri

judecătoreşti", iar conform alin.(3) fapta are un grad de pericol social mai ridicat dacă este săvârşită prin „ameninţare” sau prin „acte de violenţă”. Alin.(4) stipulează a treia formă de săvârşire a acestei infracţiuni, respectiv "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea

de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g) ", iar alin.(5) prevede că există această infracţiune şi atunci când are loc „nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prin

neexecutarea, cu rea credinţă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice

prevăzute în art. 714 şi art. 71

5 alin.(2)”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat, în principal, de relaţiile sociale care asigură

autoritatea hotărârilor judecătoreşti, şi în secundar de relaţiile sociale referitoare atât la drepturile persoanelor care se realizează prin hotărâri judecătoreşti, cât şi la integritatea corporală sau libertatea persoanei.

Obiectul material poate exista în condiţiile în care fapta se săvârşeşte prin violenţă, caz în care constă în corpul victimei.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii, de regulă, poate fi orice persoană. Excepţie, în cazul prevăzut în art.271 alin.(4), când nu poate fi săvârşită decât de persoana

faţă de care s-a luat una dintre măsurile de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g) Cod penal. Participaţia penală este posibilă sub toate formele în cazurile prevăzute de alin. (1) – (3). În

forma prevăzută în art. 271 alin. (4) Cod penal participaţia penală este posibilă numai în forma instigării sau a complicităţii.

Subiect pasiv principal este statul, subiect pasiv secundar putând fi în acest caz atât persoana al cărui drept se valorifică prin executarea hotărârii judecătoreşti, dar şi cea care reprezintă organul de executare şi împotriva căreia s-au săvârşit ameninţările sau actele de violenţă.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă.

35

Pentru existenţa infracţiunii în varianta prevăzută în art. 271 alin. (1) Cod penal se cere, sub aspectul elementului material, în primul rând, o acţiune de împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti. Este necesar ca hotărârea să fie executorie, să existe o activitate efectivă de punere în executare a acelei hotărâri de către organul de executare şi ca acţiunea de împotrivire la executarea hotărârii judecătoreşti să se săvârşească prin acte de violenţă sau ameninţare faţă de organul de executare.

Pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti în forma prevăzută în art. 271 alin.(2) Cod penal se cere, sub aspectul elementului material, în primul rând, împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă, parte dintr-o locuinţă sau imobil deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti. Împiedicarea se poate realiza atât prin acţiune cât şi prin inacţiune.

Potrivit prevederilor alin. (3) dacă pentru împiedicarea folosirii s-a recurs la acte de violenţă sau ameninţare infracţiunea este mai gravă.

Elementul material al infracţiunii, în forma prevăzută în art. 271 alin.(4) Cod penal, se realizează prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g) Cod penal. Fapta se poate comite atât prin acţiune cât şi prin inacţiune şi trebuie să constea în nerespectarea măsurilor de siguranţă reprezentate de interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie (art. 112 lit.c) Cod penal), interzicerea de a se afla în anumite localităţi (art. 112 lit.d) Cod penal) sau de interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată (art.112 lit.g) Cod penal).

Alin.(5) cuprinde o serie de dispoziţii cu privire la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin neexecutarea, cu rea credinţă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice cum ar fi: dizolvarea, suspendarea activităţii persoanei juridice sau închiderea unor puncte de lucru ale acestora, iar elementul material în acest caz se realizează prin ignorarea conformării cu aceste dispoziţii.

Urmarea socialmente periculoasă constă în principal în starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei şi, uneori, împiedicarea efectivă a unui act de justiţie, iar în secundar în prejudicierea unor drepturi ale persoanei fizice recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau chiar vătămarea integrităţii corporale sau libertăţii psihice a persoanei..

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei.. Latura subiectivă. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, indiferent de forma în care se

realizează, presupune vinovăţia făptuitorului în forma intenţiei directe sau indirecte. 4. Forme şi modalităţi.

Tentativa este posibilă dar nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se săvârşeşte acţiunea incriminată,

respectiv în momentul săvârşirii actului de opunere, prin violenţă sau ameninţare, la executarea unei hotărâri judecătoreşti, momentul săvârşirii actului de împiedicare a folosirii unei locuinţe, părţi dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, şi, respectiv, momentul în care se săvârşeşte actul de sustragere de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g) Cod penal.

În anumite cazuri infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuată sau chiar continuă, caz în care momentul epuizării se distinge de cel al consumării.

5. Sancţiuni. Infracţiunea prevăzută în art. 271 alin.(1) Cod penal, se pedepseşte cu închisoare de la 6

luni la 3 ani când fapta se realizează prin ameninţare şi de la 1 la 7 ani când se realizează prin acte de violenţă.

36

În cea de a doua formă (art. 271 alin.(2)), infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi, respectiv, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani când fapta se săvârşeşte prin ameninţare şi închisoare de la 1 la 5 ani, când se săvârşeşte prin acte de violenţă (art. 271 alin. (3) Cod penal).

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti în forma prevăzută în art. 271 alin. (4) se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Infracţiunea prevăzută în alin.(5) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri 1. Conţinut legal Potrivit art. 272 Cod penal, constituie infracţiune "reţinerea sau distrugerea unui înscris

emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie,

ori împiedicarea în orice mod a unui înscris destinat unuia dintre organele mai sus arătate să

ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei prin

asigurarea unei circulaţii normale a înscfrisurilor necesare soluţionării cauzelor de către organele judiciare.

Obiectul material îl formează înscrisurile emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie ori adresat unuia dintre aceste organe şi care sunt necesare soluţionării unei cauze. Nu interesează dacă sunt copii sau exemplare originale.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv principal este statul, iar secundar persoana fizică sau juridică prejudiciată

efectiv prin săvârşirea infracţiunii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune de reţinere sau distrugere a unui

înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie ori de împiedicare ca un înscris destinat unuia dintre organele mai sus arătate să ajungă la acesta, când înscrisul este necesar soluţionării unei cauze.

Nu interesează modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii (rupere, ardere, ştergere etc.). Urmarea socialmente periculoasă este reprezentată de starea de pericol referitoare la

desfăşurarea normală a proceselor de soluţionare a cauzelor aflate în competenţa organelor judiciare.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, dar legea nu o sancţionează.

37

Infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea de reţinere sau de distrugere a unui înscris emis de unul dintre organele arătate în text sau acţiunea de împiedicare a unui înscris destinat unuia dintre aceste organe să ajungă la destinaţie este dusă până la capăt.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

CAPITOLUL III INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI

PE CĂILE FERATE

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă

1. Conţinut legal Potrivit art. 273 Cod penal, constituie infracţiune "neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu

sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar fi

putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe căile ferate".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe

căile ferate, relaţii ce implică îndeplinirea în mod corespunzător a îndatoririlor de serviciu de către angajaţii căilor ferate.

În cazul formelor agravate infracţiunea are ca obiect juridic secundar relaţiile sociale referitoare la patrimoniu ori referitoare la integritatea corporală sau sănătatea persoanelor.

Obiectul material în varianta tip a infracţiunii lipseşte. Un astfel de obiect există însă întotdeauna în cazul formelor sale agravate, constând în materialul rulant feroviar, instalaţii de cale ferată, bunuri transportate, corpul omenesc.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât de un angajat al căilor ferate. Infracţiunea este susceptibilă numai de participaţie improprie. Instigatorul sau complicele

poate fi o persoană care nu are calitatea de angajat al căilor ferate. Subiectul pasiv este persoana juridică care desfăşoară activitatea pe calea ferată şi a cărei

activitate a fost afectată prin săvârşirea infracţiunii sau, în secundar în cazul variantelor agravate, persoanele fizice care au suferit vătămări prin comiterea faptei.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea

îndatoririlor de serviciu), fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a acestor îndatoriri), în ambele cazuri de natură să cauzeze un pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu constă în omisiunea făptuitorului de a efectua un act care intră în obligaţiile sale de serviciu şi care trebuia efectuat.

Îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu constă în efectuarea unuia sau mai multor acte decurgând din obligaţiile de serviciu ale făptuitorului în mod necorespunzător.

38

Îndatoririle de serviciu sunt cele stabilite prin regulamente, instrucţiuni etc. Urmarea socialmente periculoasă constă în cazul variantei tip în crearea unei stări de

pericol pentru siguranţa mijloacelor de transport pe căile ferate, dar presupune producerea unei tulburări în activitatea de transport pe calea ferată, a unui accident sau a unei catastrofe de cale ferată în cazul variantelor agravate.

Legătura de cauzalitate trebuie demonstrată în cazul vătămărilor efective. Latura subiectivă.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este culpa, care poate fi simplă (dacă făptuitorul nu a prevăzut posibilitatea producerii, prin inacţiune sau acţiunea sa, a stării de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport a căilor ferate, deşi putea trebuia să prevadă această posibilitate) sau cu previziune (dacă făptuitorul a prevăzut posibilitatea producerii pericolului, dar a crezut, fără temei, că această posibilitate nu se va crea).

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă, infracţiunea fiind săvârşită din culpă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se crează, ca urmare a inacţiunii sau

acţiunii făptuitorului, posibilitatea producerii unui pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Art. 273 alin.(2) Cod penal prevede ca variante agravate cazurile când fapta a avut ca urmare o tulburare a activităţii de transport pe calea ferată sau un accident ori o catastrofă de cale ferată.

Potrivit art. 277 alin.(1), Cod penal, accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulat de cale sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrelor mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Catastrofa de cale ferată constă, potrivit art. 277 alin.(2) Cod penal, în deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate sau a mărfurilor încredinţate pentru transport.

5. Sancţiuni. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, se pedepseşte, în forma sa simplă, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate (art. 278 Cod penal).

Dacă neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea, lor defectuoasă, din culpă, a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul în care fapta a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă

1. Conţinut legal Potrivit art. 274 Cod penal, constituie infracţiune "neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor

de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar putea

pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate".

În marea majoritate a aspectelor, respectiv punctele 2-4, care caracterizează această

39

infracţiune există identitate cu infracţiunea prezentată anterior. Diferenţierea intervine la nivel subiectiv, fiind o infracţiune săvârşită cu intenţie.

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

2. Sancţiuni. Neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă se

pedepseşte, în forma sa simplă, cu închisoare de la 1 la 5 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.

Dacă fapta a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în starea de ebrietate

1. Conţinut legal Potrivit art. 275 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "părăsirea postului, în orice mod

şi sub orice formă, de angajaţii care asigură direct siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport

ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de

transport", dar conform alin.(2) al aceluiaşi articol infracţiunea se poate comite şi prin "exercitarea

atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajaţii care asigură direct siguranţa

circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care privesc siguranţa circulaţiei

pe căile ferate realizată prin îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu de către angajaţii căilor ferate implicaţi direct în desfăşurarea circulaţiei pe acestea.

În formele tip, cele două infracţiuni sunt lipsite, de regulă de obiect material. Acesta există însă în cazul formelor agravate, şi constă în materialul rulant sau instalaţiile feroviare distruse sau degradate ori în corpul omenesc.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, faptele nu pot fi săvârşite decât de angajaţii care asigură direct

siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate (mecanicii de locomotivă, impegaţii de mişcare, şefii de tren etc.).

În cazul părăsirii postului, participaţia penală este posibilă sub toate formele. Coautor nu poate fi decât cel care îndeplineşte condiţia specială cerută de lege autorului, dar instigator sau complice poate fi orice persoană.

În cazul prezenţei la serviciu în stare de ebrietate, participaţia penală este posibilă numai în forma instigării sau a complicităţii.

Subiect pasiv este persoana juridică ce desfăşoară activităţi de transport pe căile ferate şi al cărei angajat prezintă comportamentul interzis de lege.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material aceste infracţiuni se realizează în mod diferit, respectiv

fie printr-o acţiune (plecarea făptuitorului într-un moment când prezenţa la post este necesară) sau o inacţiune (nerevenirea la post după o plecare îngăduită), în cazul părăsirii postului prevăzută în art. 275 alin. (1) Cod penal, fie prin exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de intoxicaţie

40

alcoolică, în cazul exercitării atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate prevăzute în alin. (2) al acluiaşi articol.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca părăsirea postului să fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

În ce priveşte starea de ebrietate fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 275 alin.(2) Cod penal indiferent de gradul de îmbibaţie alcoolică. Nu este necesar ca prezenţa în stare de ebrietate să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe căile ferate, simpla stare de ebrietate fiind suficientă.Pentru stabilirea stării de ebrietate se recurge la analize de laborator sau la alte mijloace de probă.

Faptele incriminate în cele două aliniate ale art. 275 Cod penal, constituie infracţiuni distincte şi nu modalităţi alternative de săvârşire a aceleeaşi infracţiuni. Dacă făptuitorul săvârşeşte ambele fapte, există un concurs de infracţiuni.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată.

În cazul ambelor infracţiuni este necesară constatarea existenţei unei legături de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.

Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul părăseşte postul, respectiv

în momentul în care făptuitorul începe să exercite atribuţiile sale de serviciu în stare de ebrietate. Potrivit art. 275 alin. 3 Cod penal atât părăsirea postului cât şi prezenţa la serviciu în stare

de ebrietate sunt mai grave dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, un accident ori o catastrofă de cale ferată.

5. Sancţiuni. Infracţiunile se sancţionează cu închisoare de la 2 la 7 ani. Acţiunea penală se pune în

mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate (art. 278 Cod penal). Dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de

cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Distrugerea şi semnalizarea falsă

1. Conţinut legal Potrivit art. 276 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiunea de distrugere "distrugerea,

degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale

ferată ori în aşezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol

siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate"; potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol constituie infracţiunea de semnalizare defectuoasă, "săvârşirea de acte de semnalizare falsă sau în săvârşirea

oricăror acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul exercitării serviciului,

dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofă de cale ferată".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat în prima variantă a infracţiunii de relaţiile sociale

referitoare la siguranţa circulaţiei pe căile ferate care exclud actele de distrugere a materialului

41

feroviar, iar în cea de a doua variantă de relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe căile feroviare care exclud actele de semnalizare falsă.

Infracţiunea de distrugere are ca obiect juridic secundar relaţiile sociale cu caracter patrimonial.

În ce priveşte obiectul material acesta constă în linia ferată sau instalaţiile de cale ferată distruse, degradate sau aduse în stare de neîntrebuinţare ori în obstacolele care au fost aşezate pe linia ferată sau, după caz, în mijloacele de semnalizare falsă folosite de făptuitor.

Întotdeauna când distrugerea sau semnalizarea falsă a avut ca urmare un accident sau o catastrofă de cale ferată există un obiect material constând în material feroviar rulant, instalaţiile de cale ferată sau corpul omenesc.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană. Dacă făptuitorul are calitatea de angajat al căilor ferate, oricare dintre aceste infracţiuni este

mai gravă, potrivit alin. penultim din art. 276 Cod penal. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este persoana juridică care desfăşoară activităţi de transport pe calea ferată. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material în cazul infracţiunii de distrugere (art. 276 alin.(1) Cod penal) se

realizează prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni alternative: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale ferată ori aşezare de obstacole pe linia ferată. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca linia ferată şi instalaţiile de cale ferată să fie în funcţiune, deoarece numai într-un astfel de caz fapta ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport.

Elementul material în cazul infracţiunii de semnalizare falsă (art. 276 alin.(2) Cod penal) se realizează fie prin acte de semnalizare falsă, fie prin alte acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul exercitării serviciului.

Actele de semnalizare falsă constau în diferite procedee prin care se dă o indicaţie mincinoasă cu privire la punerea în mişcare, deplasarea sau manevrarea materialului feroviar rulant, atât în staţii cât şi în afara acestora şi trebuie să fie din categoria celor adoptate şi folosite în cadrul activităţii de transport pe căile ferate.

Urmarea socialmente periculoasă constă în primul caz în crearea posibilităţii de a pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport pe calea ferată iar în cel de-al doilea caz în crearea condiţiilor de natură să expună căile ferate la un pericol de accident sau de catastrofă feroviară.

Legătura de cauzalitate între elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată trebuie constatată.

Latura subiectivă. Faptele de distrugere şi de semnalizare falsă sunt incriminate atât în cazul când se săvârşesc cu intenţie (art. 276 alin.(1), (2) şi (3)) cât şi în cazul când se săvârşesc din culpă (art. 276 alin.(4)).

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este pedepsită de lege când infracţiunile de distrugere şi de semnalizare falsă sunt

săvârşite cu intenţie (art. 276 alin. ultim Cod penal). Consumarea are loc, în cazul infracţiunii de distrugere, în momentul în care se crează

posibilitatea punerii în pericol, prin săvârşirea vreuneia dintre acţiunile prevăzute în art. 276 alin.(1) Cod penal, a siguranţei mijloacelor de transport ale căilor ferate, iar în cazul infracţiunii de semnalizare falsă, în momentul în care se crează, ca urmare a săvârşirii uneia dintre cele două acţiuni prevăzute în art. 276 alin.(2) Cod penal, posibilitatea expunerii la un pericol de accident sau

42

de catastrofă de cale ferată. Art. 276 alin.(3) Cod penal prevede existenţa unei variante agravate. Astfel, atât

infracţiunea de distrugere cât şi infracţiunea de semnalizare falsă sunt mai grave dacă au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată ori dacă au produs o catastrofă de calea ferată.

5. Sancţiuni. Infracţiunile de distrugere şi de semnalizare falsă se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12

ani, dacă se săvârşesc cu intenţie şi cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă se săvârşesc din culpă. Dacă faptele au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un

accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este detenţia pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea din culpă a infracţiunilor de distrugere şi de semnalizare falsă se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 7 ani, dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, şi cu închisoare de la 10 la 15 ani, dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată.

Potrivit art. 276 alin.(5) Cod penal infracţiunea de distrugere şi infracţiunea de semnalizare falsă, în formă simplă sau agravată, prezintă un grad de pericol social mai ridicat dacă făptuitorul este un angajat al căilor ferate şi ca urmare pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită se poate spori cu până la 2 ani, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei.

CAPITOLUL IV INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE

ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor

1. Conţinut legal Potrivit art.279 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "deţinerea, portul, confecţionarea,

transportul, precum şi în orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea

atelierelor de reparat arme, fără drept"; iar potrivit alin.(2) al textului, infracţiunea constă în "nedepunerea armei sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel

căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului". Alin.(3) al aceluiaşi articol stipulează ca modalităţi de săvârşire a infracţiunii şi „deţinerea, înstrăinarea sau portul,

fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de

arme”(lit.a), „deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepţia celor

prevăzute la lit.a, precum şi a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari” (lit.b). De asemeni, alin. (31) prevede că se pedepseşte şi „portul de arme, fără drept, în localul unităţilor

de stat sau al altor unităţi la care se referă art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care implică respectarea

regimului legal al armelor şi muniţiilor.

43

Obiectul material al infracţiunii constă în armele şi muniţiile asupra cărora poartă activitatea infracţională.

"Arme", în înţelesul art. 151 alin.(1) Cod penal, reprezintă acele instrumente, piese sau dispozitive astfel declarate prin dispoziţii legale. O astfel de dispoziţie legală este cea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 17/1996 cu privire la arme militare, arme de tir, arme de vânătoare, arme ascunse (care sunt arme de foc astfel fabricate sau confecţionate încât existenţa lor să nu fie, vizibilă sau bănuită), arme de panoplie, precum şi orice alte arme care acţionează ca armele de foc. Deoarece toate aceste categorii de arme sunt arme propriu-zise, se consideră că nu constituie obiect material al infracţiunii armele asimilate, prevăzute în alin. 2 din art. 151 Cod penal. De asemenea, nu constituie obiect material al infracţiunii piese sau părţi dintr-o armă şi nici armele care nu sunt în stare de funcţionare. Muniţiile constau, potrivit art. 4 din Legea nr. 17/1996, în cartuşele, proiectilele şi încărcăturile de orice fel, care pot fi întrebuinţate la armele prevăzute în art. 3 din lege.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ al infracţiunii, de regulă, poate fi orice persoană. În forma prevăzută în

alin.(2) al textului, subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât o persoană care a avut permis pentru respectiva armă sau muniţie.

Participaţia penală este posibilă, în toate cazurile, numai sub forma instigării şi a complicităţii morale.

Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale puse în pericol prin săvârşirea infracţiunii, iar secundar este persoana fizică sau juridică asupra căreia se răsfrânge activitatea infracţională.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează în varianta prevăzută în alin.(1) prin săvârşirea, fără drept,

a uneia dintre următoarele acţiuni alternative: deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme.

A deţine arme şi muniţii înseamnă a le avea în posesie. A purta arme şi muniţii înseamnă a avea asupra sa arme şi muniţii. Nu interesează dacă

arma a fost sau nu încărcată, ori dacă, nefiind încărcată, făptuitorul a avut sau nu muniţii asupra sa. A confecţiona arme sau muniţii înseamnă a produce, a realiza arme sau muniţii. A transporta arme sau muniţii înseamnă a le duce dintr-un loc în altul. Prin orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor se înţelege, orice acţiune prin

care armele sau muniţiile sunt transmise de la un deţinător la altul (vânzare, cumpărare, împrumut, schimb etc.).

Prin orice activitate privind funcţionarea atelierelor de reparat arme se înţelege orice acţiune privind înfiinţarea, organizarea, activitatea unor asemenea ateliere.

În varianta stipulată în alin.(2) elementul material se realizează printr-o inacţiune, respectiv nedepunerea armelor şi/sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca să fi expirat termenul stabilit de lege pentru depunerea arme şi sau a muniţiei, respectiv cele 10 zile de la data luării la cunoştinţă a dispoziţiei prin care s-a respins cererea de prelungire a valabilităţii permisului (art. 28 din Legea nr. 17/1996).

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art. 279 Cod penal.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

44

În forma prevăzută în alin.(1) infracţiunea nu poate fi săvârşită decât cu intenţie directă sau indirectă.

În forma prevăzută în alin. (2) infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă numai în varianta prevăzută în alin.(1) şi se pedepseşte. Consumarea are loc, în cazul acestei forme a infracţiunii, în momentul în care acţiunea este

dusă până la capăt. În forma prevăzută în alin. (2) consumarea are loc în momentul expirării termenului prevăzut de lege pentru depunerea arme şi sau a muniţiei.

Art. 279 alin. (3) Cod penal prevede trei forme agravate ale infracţiunii, respectiv:. a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare,

precum şi a muniţiei pentru astfel de arme. Arme ascunse sunt potrivit art. 3 din Legea nr. 17/1996 armele de foc astfel fabricate sau

confecţionate încât existenţa lor să nu fie vizibilă sau bănuită, iar armele militare sunt, potrivit, aceluiaşi text, armele de foc, precum şi orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate pentru a imobiliza, răni, ucide ori pentru a distruge, dacă prezintă caracteristicile unei arme militare.

b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme, cu excepţia celor prevăzute la lit. a, precum şi a armelor de panoplie, ori a muniţiei respective în cantităţi mari.

c) portul de arme fără drept, în localul unei autorităţi publice, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

5. Sancţiuni. În ambele variante tip infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani. Formele agravate ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor sunt

sancţionate cu închisoare de la 3 la 10 ani pentru infracţiunile enumerate anterior la lit.a) şi b)şi de la 5 la 15 ani pentru cea de la lit. c).

Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau

a altor materii radioactive

1. Conţinut legal Potrivit art. 2791 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "primirea, deţinerea, folosirea,

cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea

materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice alte operaţiuni privind

circulaţia acestora, fără drept".

Variantele agravate, enumerate în alin.(2)-(7) constau în următoarele situaţii: - dacă faptele descrise la varianta tip au produs pericol public, au avut vreuna din urmările

arătate la art.181 sau art.182, ori au cauzat o pagubă materială; - sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive; - dacă faptele prevăzute în aliniatul precedent au produs pericol public sau au avut vreuna

dintre urmările arătate în art. 181 sau art.182 Cod penal; - dacă faptele prevăzute la varianta tip sau cele arătate în aliniatul precedent au avut

consecinţe deosebit de grave sau dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane; - ameninţarea adresată uui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice sau

juridice, cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale;

45

- dacă fapta prezentată anterior este condiţionată de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau cînd prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii radioactive.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la viaţa şi integritatea corporală

a persoanelor, la patrimoniu, la ordinea şi siguranţa publică şi aflate în legătură cu garantarea respectării regimului stabilit cu privire la materialele nucleare sau alte materii radioactive.

Obiectul material este constituit din materialele nucleare sau din alte materii radioactive la care se referă oricare dintre acţiunile incriminate. Dacă fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau moartea uneia sau mai multor persoane, infracţiunea are ca obiect material şi corpul omenesc.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv principal este statul, iar în secundar persoana fizică sau juridică asupra căreia

s-au răsfrânt consecinţele faptei în varianta agravată. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin oricare din următoarele acţiuni efectuate fără drept:

primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora..

A primi materiale nucleare sau alte materii radioactive înseamnă a le lua în posesie, iar a deţine astfel de materiale înseamnă a le avea în posesie.

A folosi materiale nucleare înseamnă a da acestora o anumită întrebuinţare, fără a interesa modul de folosire şi nici scopul pentru care se face aceasta.

A ceda materiale nucleare înseamnă a le pune la dispoziţia unei alte persoane. A modifica materialele nucleare sau alte materii radioactive înseamnă a le transforma, a le

schimba aspectul, forma sau conţinutul. A înstrăina materiale nucleare înseamnă a le trece de la un deţinător la altul. A dispersa înseamnă a le răspândi, împrăştia sau risipi. A expune înseamnă a le arăta publicului, a le prezenta, a le aşeza la veere. A transporta înseamnă a le duce între două puncte diferite, de regulă aflate în afara razei

unde se află depozitate în mod obişnuit. A deturna înseamnă a schimba destinaţia iniţial stabilită. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa şi

integritatea corporală a persoanelor, pentru patrimoniul public şi privat, precum şi pentru ordinea şi siguranţa publică.

Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie stabilită existenţa unei legături de

cauzalitate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile

incriminate.

46

Variantele agravate au elemente circumstanţiale diferite, după cum sunt enumerate în conţinutul legal al infracţiunii.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(2) se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(4) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(5) se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru prima teză, sau de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă a avut ca urmare moartea uneia sau a mai multor persoane.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(6) se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar în varianta stipulată în alin.(7) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Nerespectarea regimului materiilor explozive 1. Conţinut legal Potrivit art. 280 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "producerea, experimentarea,

prelucrarea, deţinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni

privind aceste materii fără drept".

Variantele agravate, enumerate în alin.(2)-(7) constau în următoarele situaţii: - sustragerea materialelor explozive; - săvârşirea faptei prevăzute la varianta tip sau la varianta prezentată anterior dacă privesc o

cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este însoţită de materiale de iniţiere;

- săvârşirea faptelor prezentate în aliniatul precedent dacă au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art.181 sau art.182, ori au cauzat o pagubă materială;

- săvârşirea faptelor descrise mai sus dacă au avut consecinţe deosebit de grave ori dacă s-a produs moartea uneia sau a amai multor persoane;

- ameninţarea adresată uui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice sau juridice, cu folosirea materiilor explozive, în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale;

- dacă fapta prezentată anterior este condiţionată de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau cînd prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda materii explozive.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la viaţa, integritatea

corporală şi sănătatea persoanelor, patrimoniul, ordinea şi siguranţa publică. Obiectul material constă în materiile explozive cu privire la care se desfăşoară activitatea

infracţională. Prin "materii explozive" sunt înţelese, potrivit art. 1 din Legea nr. 126/1995: explozivii propriu-zişi, amestecurile explozive, pirotehnice şi simple, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum şi orice alte substanţe destinate să producă reacţii chimice instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură ridicată.

47

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv principal este statul, iar în variantele agravate subiect pasiv secundar este

persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin săvârşirea, fără drept, a uneia dintre următoarele

acţiuni: producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind aceste materii.

Prin orice operaţie privind aceste materii se înţelege tranzitarea pe teritoriul ţări şi transmiterea sub orice formă, depozitarea şi mânuirea, activităţi enumerate în art. 1 din Legea nr. 126/1995.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanei, pentru bunurile din patrimoniul public sau privat sau pentru întreaga ordine şi siguranţă publică. În variantele agravate va exista şi o urmare secundară, atingerea adusă dreptului la viaţă, la integritate corporală ori patrimoniului public sau privat.

Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie stabilită existenţa unei legături de

cauzalitate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care executarea oricăreia dintre acţiunile

incriminate este dusă până la capăt. Infracţiunea are formă continuă în cazul deţinerii de materii explozive şi se epuizează în momentul în care această acţiune încetează.

Variantele agravate au elemente circumstanţiale diferite, după cum sunt enumerate în conţinutul legal al infracţiunii.

5. Sancţiuni. Sancţiunea pentr infracţiunea tip constă în închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor

drepturi. Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(2) se pedepseşte cu închisoare de

la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(3) se pedepseşte cu închisoare de

la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(4) se pedepseşte cu închisoare

de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(5) se pedepseşte cu închisoare de

la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru prima teză, sau de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă a avut ca urmare moartea uneia sau a mai multor persoane.

Săvârşirea infracţiunii în forma agravată prevăzută la alin.(6) se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar în varianta stipulată în alin.(7) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

48

Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

1. Conţinut legal Potrivit art. 2801 Cod penal, constituie infracţiune "înstrăinarea, ascunderea sau orice altă

faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul

arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la integritatea

patrimoniului cultural-naţional şi a fondului arhivistic naţional. Obiectul material îl formează orice bun care, potrivit legii, face parte din patrimoniul

cultural-naţional sau din fondul arhivistic naţional. Potrivit art. 3 alin(1) din Legea nr. 182/2000, patrimoniul cultural naţional este compus din

bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, ibliofilă, cartografică şi epigrafică.

Fondul arhivistic naţional include, potrivit Legii nr. 16/1996, acte, corespondenţă oficială sau particulară, memorii, manuscrise ale lucrărilor ştiinţifice, literare şi artistice, planuri, hărţi, filme, diapozitive, plăci fotografice, fotografii, înregistrări fonice sau video, jurnale, chemări, proclamaţii, afişe, şi alte asemenea documente cu caracter istoric sau documentar.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv principal este statul, titular al patrimoniului cultural naţional şi al fondului

arhivistic naţional, în secundar putând fi şi persoana juridică publică sau privată ori persoana fizică în deţinerea căreia s-a aflat bunul.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin înstrăinarea sau ascunderea sau prin orice altă faptă

prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural-naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acest patrimoniu sau fond, ori prin orice altă faptă similară.

A înstrăina un bun înseamnă a transmite acel bun unei alte persoane, sub orice formă (vânzare, schimb, donaţie etc.). Înstrăinarea trebuie să aibă loc fără respectarea condiţiilor impuse de Legea nr. 182/2000.

În toate cazurile, acţiunea trebuie să aibă ca urmare socialmente periculoasă pierderea bunului pentru patrimoniul cultural-naţional sau pentru fondul arhivistic naţional. Pierderea bunului trebuie să fie efectivă şi definitivă. Se poate întâmpla ca fapta prin care se produce pierderea bunului să constituie prin ea însăşi o infracţiune. În acest caz, potrivit art. 2801 alin. (2) Cod penal, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune, al cărei maxim se majorează cu 3 ani.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată trebuie demonstrată. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită.

49

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce, ca urmare a înstrăinării, ascunderii sau a oricărei fapte similare, pierderea bunului pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri se pedepseşte cu

închisoare de la 2 la 7 ani. Art. 2801 alin. (3) Cod penal stipulează că fapta prevăzută în alin.(1) al textului nu se

pedepseşte, iar în cazul prevăzut în alin. (2) pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii, făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.

Exercitarea fără drept a unor profesii

1. Conţinut legal Potrivit art. 281 Cod penal, constituie infracţiune "exercitarea fără drept a unei profesii sau

a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii

decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează

potrivit legii penale".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la regimul legal de

exercitare a unei profesii sau a altor activităţi. Obiectul material există doar dacă acţiunea efectuată în exercitarea profesiei sau a

activităţii priveşte în mod direct un bun sau corpul unei persoane infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii şi constă în acel bun sau în corpul acelei persoane.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană, legea necerând subiectului vreo calitate specială. Participaţia penală este posibilă numai în forma instigării şi a complicităţii. Subiect pasiv principal este statul, iar dacă prin exercitarea fără drept a unei profesii sau

activităţi sau realizată în mod abuziv au fost produse vătămări unei persoane fizice, aceasta va fi subiect pasiv secundar.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Pentru realizarea elementului material al acestei infracţiuni, fie prin exercitarea fără drept a

unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, fie prin exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

- în ambele cazuri, este necesar ca legea specială să prevadă că săvârşirea unei astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.

- profesia sau activitatea pentru care legea cere autorizaţie să fie exercitată fără drept sau în alte condiţii decât cele legale.

A exercita o profesie sau o altă activitate înseamnă a efectua acte specifice unei profesii sau unei alte activităţi.

O profesie este exercitată fără drept atunci când persoana care o exercită nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii şi, similar, o activitate pentru care legea cere autorizaţie este exercitată fără drept atunci când persoana care o exercită nu are autorizaţie cerută de lege.

50

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute de legea specială.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii se săvârşeşte numai cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care realizează un număr suficient de acte pentru a

învedera obiceiul, îndeletnicirea de a exercita o profesie fără drept sau o activitate pentru care legea cere autorizaţie.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii se pedepseşte cu închisoare de la o lună

la 1 an sau cu amendă.

Nerespectarea regimului transportului rutier public

1. Conţinut legal Potrivit art. 2811 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "efectuarea transportului rutier

public fără licenţă de transport, fără licenţă de execuţie pentru vehicul sau fără licenţă de execuţie

pentru traseu, după caz, ori cu licenţe cu valabilitate expirată". Alin.(2) prevede ca variantă agravată cazul „când o persoană dispune efectuarea transportului rutier public în condiţiile

prevăzute la alin.(1) sau consimte la efectuarea acestuia”. Alin.(3) al aceluiaşi articol stipulează ca a doua agravantă „eliberarea, cu bună ştiinţă, a unei licenţe de transport rutier public, a unei

licenţe de execuţie pentru vehicul sau a unei licenţe de execuţie pentru traseu, fără respectarea

legii”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la erapectarea

regimului de exercitare a unei activităţi de transport rutier public. Infracţiunea nu are obiect material, mijloacele de transport utilizate în desfăşurarea

activităţii ilicite sunt mijloace de comitere a infracţiunii şi nu obiect material al acesteia. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite prin lege. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin activităţi de efectuare a transportului public rutier în

condiţii de lipsă a uneia sau mai multor licenţe cerute de normele legale în vigoare, respectiv cu încălcarea prevederilor OUG nr.109/2005 cu privire la anumite proceduri administrative care trebuie parcurse în mod obligatoriu. Variantele alternative de săvârşire a infracţiunii constau în:

- efectuarea transportului rutier public fără licenţă de transport; - efectuarea transportului rutier public fără licenţă de execuţie pentru vehicul; - efectuarea transportului rutier public fără licenţă de traseu; - efectuarea transportului rutier public după expirarea valabilităţii licenţelor de transport, de

execuţie pentru vehicul sau a licenţei de traseu.

51

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale stabilite cu privire la siguranţa transportului rutier public.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între elementul material şi urmarea imediată. Latura subiectivă.

Infracţiunea este comisă cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile

incriminate. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, pentru varianta

prevăzută la alin.(1). Săvârşirea faptei în condiţiile prevăzute în alin.(2) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni

la 2 ani ori amendă. Săvârşirea faptei în condiţiile prevăzute în alin.(3) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni

la 3 ani.

52

TITLUL VII

INFRACŢIUNI DE FALS

CAPITOLUL I FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI

Falsificarea de monede sau de alte valori 1. Conţinut legal Potrivit art. 282 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "falsificarea de monedă metalică,

monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor,

emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte

titluri ori valori asemănătoare", iar potrivit alin. (2) constituie infracţiune "punerea în circulaţie, în

orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent sau deţinerea lor în vederea punerii

în circulaţie."

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică

în autenticitatea monedelor sau a altor valori. Obiectul material al infracţiunii de falsificare de monede sau de alte valori, în varianta tip

prevăzută la alin.(1) constă, atunci când se realizează prin alterare, în moneda sau titlul de valoare asupra căruia se efectuează operaţia de alterare, iar atunci când infracţiunea se realizează prin contrafacere, în materialele din care se confecţionează moneda sau titlul de valoare contrafăcut. Infracţiunile derivate prevăzute de alin.(2) au ca obiect material moneda sau titlul de valoare falsificat.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Fiind vorba de infracţiuni distincte, dacă aceeaşi persoană falsifică monede sau alte valori,

iar apoi pune în circulaţie monedele sau valorile falsificate, există concurs de infracţiuni. Se aplică concursul de infracţiuni şi în situaţia în care aceeaşi persoană deţine monede sau alte valori falsificate, iar apoi le pune în circulaţie.

Potrivit prevederilor art. 2851 Cod penal infracţiunea poate fi săvârşită şi de către o persoană juridică.

Subiect pasiv este instituţia care a emis moneda sau titlul de valoare falsificat şi ale cărei interese, autoritate şi încredere publică sunt afectate. Subiect pasiv adiacent este persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin primirea monedei sau valorii falsificate şi care astfel suportă un prejudiciu material.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material în cazul săvârşirii infracţiunii tip prevăzută la alin.(1) se realizează

printr-o acţiune de falsificare care presupune o operaţie de contrafacere sau de alterare de monede sau de alte valori care trebuie să se afle în mod legal în circuitul monetar sau financiar.

53

Contrafacerea (plăsmuirea) constă în confecţionarea de monede sau de alte valori prin imitarea monedelor sau a valorilor adevărate, autentice.

Alterarea constă în modificarea conţinutului sau aspectului unei monede sau al unei valori adevărate, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului.

Falsificarea, realizată prin contrafacere sau alterare, trebuie să se refere la o monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia bancară sau de alte instituţii de credit competente, precum şi la orice alte titluri ori valori asemănătoare.

Acţiunea de falsificare se poate referi şi la monede sau titluri de valoare străine (art. 284 Cod penal).

Elementul material în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin.(2) se realizează prin punerea în circulaţie şi respectiv, în deţinerea în vederea punerii în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate de felul celor indicate în dispoziţiile alin. (1).

Punerea în circulaţie de monede sau alte valori falsificate constă în introducerea unor asemenea monede sau valori în circuitul monetar sau financiar prin efectuarea de plăţi, schimburi, depuneri etc.

Deţinerea de monede sau alte valori constă în primirea şi păstrarea unor asemenea monede sau valori. Acţiunea de deţinere trebuie să fie săvârşită în vederea punerii în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea monedelor sau a altor valori.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Falsificarea de monede sau de alte valori, punerea în circulaţie de monede sau de alte valori falsificate, precum şi deţinerea acestora în vederea punerii lor în circulaţie sunt fapte care constituie infracţiuni numai atunci când forma de vinovăţie cu care se săvârşesc este intenţia.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită de lege atât în cazul falsificării de monede ori alte

valori, cât şi în cazul punerii în circulaţie sau al deţinerii de monede sau alte valori falsificate (art. 282 alin. ultim Cod penal).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care executarea acţiunii incriminate este dusă până la capăt. Este suficient să se falsifice o singură monedă sau o singură altă valoare sau să se pună în circulaţie ori să se deţină o singură monedă sau valoare falsificată. Deţinerea de monede sau alte valori falsificate fiind o infracţiune continuă, aceasta are şi un moment al epuizării, care este momentul încetării acţiunii de deţinere.

Art. 282 alin.(3) Cod penal prevede ca agravante cazurile în care prin săvârşirea uneia din infracţiuni s-ar fi putut cauza sau s-a cauzat efectiv o pagubă importantă sistemului financiar.

5. Sancţiuni. Infracţiunile sunt sancţionate cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă fapta ar fi putut produce o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este

închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă a produs o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de către o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice sau a suspendării activităţii ori a uneia dintre activităţile persoanei juridice, după caz.

54

Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport 1. Conţinut legal Potrivit art. 283 Cod penal, constituie infracţiune "falsificarea de timbre, mărci poştale,

plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns

internaţional ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în

autenticitatea timbrelor, mărcilor poştale, precum şi a celorlalte valori indicate în text. Obiectul material este reprezentat de materialele din care s-au confecţionat timbrele,

mărcile poştale, plicurile sau cărţile poştale etc., atunci când falsificarea s-a realizat prin contrafacere, şi respectiv timbrele, mărcile poştale etc. adevărate asupra cărora s-a efectuat operaţia de alterare, atunci când falsificarea s-a realizat prin alterare.

Infracţiunea derivată, de punere în circulaţie de timbre, mărci sau bilete de transport falsificate, are ca obiect material timbrele, mărcile poştale, plicurile sau cărţile poştale falsificate pe care făptuitorul le-a pus în circulaţie.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este necalificat, poate fi orice persoană. Dacă o aceeaşi persoană falsifică

timbre, mărci sau bilete de transport, iar apoi le pune în circulaţie, există concurs de infracţiuni, deoarece faptele sunt incriminate în mod distinct.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Potrivit prevederilor art. 2851 Cod penal infracţiunea poate fi săvârşită şi de către o

persoană juridică. Subiect pasiv este instituţia abilitată de lege să emită şi să pună în circulaţie timbrele,

mărcile sau biletele de transport. Subiect pasiv adiacent este persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin achiziţionarea timbrelor, mărcilor sau biletelor de transport falsificate şi care astfel suportă un prejudiciu material.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material în cazul săvârşirii infracţiunii tip prevăzută la alin.(1) se realizează

printr-o acţiune de falsificare care presupune o operaţie de contrafacere sau de alterare de timbre, mărci sau bilete de călătorie. Timbrele, mărcile sau biletele de trensport falsificate trebuie să corespundă cât mai bine celor reale astfel încât să aibă capacitatea de a circula.

Contrafacerea (plăsmuirea) constă în confecţionarea de astfel de valori prin imitarea celor adevărate, autentice şi se realizează de obicei prin imprimare sau alte procedee grafice.

Alterarea constă în modificarea conţinutului sau aspectului valorilor adevărate, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului.

Elementul material în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin.(2) se realizează prin punerea în circulaţie de timbre, mărci sau bilete de călătorie falsificate.

şi respectiv, în deţinerea în vederea punerii în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate de felul celor indicate în dispoziţiile alin. (1).

Punerea în circulaţie de monede sau alte valori falsificate constă în introducerea unor asemenea valori falsificate de către falsificatori, dar şi în înmânarea acestora unei alte persoane pentru a le utiliza sau prin vânzarea lor pentru a obţine un folos material.

55

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale, biletelor ori foilor de călătorie sau transport, cupoanelor răspuns internaţional aflate în circulaţie.

Legătura de cauzalitate între acţiunile incriminate şi urmarea imediată trebuie să existe. Latura subiectivă.

Atât infracţiunea principală de falsificare de timbre, mărci sau bilete de călătorie, cât şi cea derivată de punere în circulaţie de astfel de valori falsificate se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi pedepsită de lege în cazul ambelor infracţiuni. Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de falsificare este dusă până la capăt,

fiind suficient un singur timbru sau marcă etc. falsificată pentru infracţiunea principală şi când făptuitorul reuşeşte să introducă în circuitul timbrelor, mărcilor poştale etc. adevărate primul timbru, prima marcă poştală etc. falsificată pentru infracţiunea derivată.

5. Sancţiuni. Ambele infracţiuni sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de către o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se

aplică şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice sau a suspendării activităţii ori a uneia dintre activităţile persoanei juridice, după caz.

Falsificarea de valori străine

1. Conţinut legal Potrivit art. 284 Cod penal „dispoziţiile cuprinse în acest capitol se aplică şi în cazul când

infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine”.

Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

1. Conţinut legal Potrivit art. 285 Cod penal, constituie infracţiune „fabricarea ori deţinerea de instrumente

sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-

284”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică

în autenticitatea monedelor, a timbrelor sau a altor valori. Infracţiunea are ca obiect material instrumentele şi materialele fabricate sau deţinute în

vederea falsificării de monede, timbre sau de alte valori. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Potrivit prevederilor art. 2851 Cod penal infracţiunea poate fi săvârşită şi de către o

persoană juridică. Subiect pasiv principal este statul iar secundar este instituţia abilitată de lege să emită şi să

pună în circulaţie, după caz, monedele, titlurile, timbrele, mărcile, biletele de transport sau celelalte valori prevăzute în art. 282-284 Cod penal, a căror falsificare este urmărită prin fabricarea sau

56

deţinerea instrumentelor sau materialelor utilizabile în acest scop. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin acţiunea de fabricare sau prin aceea de deţinere de

instrumente sau materiale apte prin natura lor să servească la falsificarea de monede, timbre, mărci, bilete de transport sau de alte valori.

A fabrica înseamnă a confecţiona sau adapta instrumentele ori a prepara sau a prelucra materialele.

A deţine înseamnă a lua în primire şi a păstra, sub orice titlu, instrumentele sau materialele. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea

publică ce este acordată valorilor enumerate în art.282-284 Cod penal. Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directe. Făptuitorul săvârşeşte acţiunea de fabricare sau deţinere a instrumentelor sau materialelor cu scopul de a-i servi la falsificarea de monede, timbre sau de alte valori.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a fabricat un instrument sau un

material cu scopul de a servi la falsificarea de monede, timbre sau de alte valori şi, respectiv, în momentul în care o persoană a luat în posesie în acelaşi scop, un instrument sau un material fabricat de o altă persoană. În cazul deţinerii de instrumente sau materiale, infracţiunea este continuă, existând şi un moment al epuizării, care coincide cu momentul în care încetează acţiunea de deţinere.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă infracţiunea a fost săvârşită de către o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se

aplică şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice sau a suspendării activităţii ori a uneia dintre activităţile persoanei juridice, după caz.

CAPITOLUL II FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR

DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE

Falsificarea instrumentelor oficiale

1. Conţinut legal Potrivit art. 286 Cod penal, constituie infracţiune „falsificarea unui sigiliu, unei ştampile

sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unităţile la care se referă art. 145”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică

în autoritatea instrumentelor de autentificare sau de marcare.

57

Obiectul material al infracţiunii constă în sigiliile, ştampilele sau instrumentele de marcare de care se folosesc organizaţiile prevăzute în art. 145 Cod penal.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv principal este statul român, iar secundar este una din unităţile prevăzute la

art.145 Cod penal al cărei sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare a fost contrafăcut sau alterat şi ale cărei interese au fost astfel lezate prin săvârşirea faptei.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material presupune săvârşirea unei acţiuni de falsificare a unui sigiliu, a unei

ştampile sau a unui instrument de marcare, realizată fie prin contrafacere, fie prin alterare. Contrafacerea reprezintă confecţionarea unui instrument care-l imită pe cel autentic în timp

ce alterarea modificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare adevărat. Pentru a exista infracţiunea trebuie să fie falsificată partea instrumentului care are rolul de a

lăsa amprenta. Instrumentul fals trebuie să corespundă unui instrument oficial de autentificare sau de

marcare. Instrumentele oficiale de autentificare şi de marcare sunt indicate în diferite acte normative, care conţin descrierea, precum şi modul lor de întrebuinţare.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică cu privire la autenticitatea instrumentelor oficiale.

Legătură de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte, ca formă de vinovăţie, cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de falsificare este realizată şi

a rezultat un instrument fals de autentificare sau de marcare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea de falsificare a instrumentelor oficiale se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni

la 3 ani.

Folosirea instrumentelor oficiale false

1. Conţinut legal Potrivit art. 287 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "folosirea instrumentelor false

arătate în art. 286 Cod penal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "folosirea fără drept a unui

sigiliu sau a unei ştampile cu stema ţării". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică a

autenticităţii instrumentelor de autentificare sau de marcare. Obiectul material al infracţiunii constă în instrumentul fals de autentificare sau de marcare

pe care îl foloseşte făptuitorul. Constituie obiect material al infracţiunii şi instrumentul adevărat atunci când acesta este folosit fără drept.

Subiecţii infracţiunii.

58

Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este una din unităţile prevăzute la art.145 Cod penal al cărei sigiliu, ştampilă

sau instrument de marcare a fost falsificat şi ulterior folosit şi ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea faptei. În cea de-a doua modalitate de săvârşire a faptei subiect pasiv este statul român.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material constă fie într-o acţiune de folosire a unui instrument fals de

autentificare sau de marcare, fie într-o acţiune de folosire fără drept a unui astfel de instrument adevărat.

A folosi un instrument de autentificare sau de marcare înseamnă a întrebuinţa un astfel de instrument în conformitate cu destinaţia pe care o are potrivit actului normativ care îl reglementează. În cazul prevăzut în art. 287 alin.(1) Cod penal, acţiunea de folosire trebuie să se refere la un instrument fals de autentificare sau de marcare. Iar, în cazul prevăzut în alin.(2), acţiunea de folosire trebuie să se refere la un sigiliu sau o ştampilă cu stema ţării şi trebuie săvârşită fără drept.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică acordată instrumentelor de autentificare sau de marcare şi amprentelor aplicate de acestea pe diferite suporturi destinate a fi astfel certificate.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea de folosire a instrumentelor oficiale false se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de folosire fără drept a

instrumentului adevărat este dusă până la capăt. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, în cazul folosiri unor

instrumente false şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă în cazul folosirii fără drept a unui sigiliu sau a unei ştampile cu stema ţării.

CAPITOLUL III FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

Falsul material în înscrisuri oficiale

1. Conţinut legal Potrivit art. 288 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "falsificarea unui înscris oficial

prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să

producă consecinţe juridice".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii.

59

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale.

Obiectul material este reprezentat materialul pe care se scrie când infracţiunea se realizează prin contrafacere şi respectiv de înscrisul oficial adevărat când se realizează prin alterare.

"Înscris oficial" , în accepţiunea dată de art. 150 alin.(2) Cod penal este "orice înscris care emană de la o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 Cod penal sau care aparţine unei asemenea organizaţii". De asemenea sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar ori alt

salariat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, infracţiunea este mai gravă (art. 288 alin. 2 Cod penal). Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este unitatea căreia i se atribuie în mod fraudulos înscrisul oficial falsificat. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin una din următoarele acţiuni alternative:

contrafacerea scrierii sau a subscrierii (a semnăturii) sau alterarea înscrisului în orice mod, cu condiţia ca acţiunea de falsificare în modalităţile expuse mai sus să fie de natură să producă consecinţe juridice.

Falsificarea prin contrafacerea scrierii înseamnă a reproduce conţinutul pe care îl are în mod obişnuit, un asemenea înscris oficial.

Falsificarea prin contrafacerea subscrierii înseamnă a executa pe un înscris oficial, adevărat sau plăsmuit, semnătura pretins autentică a celui care trebuia să semneze înscrisul.

Falsificarea prin alterare înseamnă a denatura forma materială a unui înscris oficial adevărat şi preexistent prin adăugiri sau ştersături.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea une stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege prin realizarea unui înscris care prezintă aparent toate însuşirile unui înscris oficial autentic. În cazul unui fals grosolan nu există urmarea cerută de lege.

Legătură de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este sancţionată de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de falsificare se termină

prin realizarea înscrisului oficial fals. Art. 288 alin. (2) Cod penal prevede ca primă variantă agravată săvârşirea faptei de un

funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, deoarece prin săvârşirea faptei se aduce atingere şi relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu.

5. Sancţiuni. Falsul material în înscrisuri oficiale se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Pedeapsa pentru forma agravată infracţiunii este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

60

Falsul intelectual

1. Conţinut legal Potrivit art. 289 Cod penal, constituie infracţiune "falsificarea unui înscris oficial cu

prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin

atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiune cu ştiinţă de

a insera unele date sau împrejurări".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care

trebuie să se bucure un înscris oficial dar şi cele referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu.

Obiectul material al infracţiunii constă în înscrisul oficial al cărui conţinut este alterat în momentul când acesta este întocmit. Înscrisul oficial emană de la un organ competent şi, din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al materialităţii scrierii, este un înscris valabil.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, infracţiunea poate fi săvârşită doar de un funcţionar aflat în

exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Dacă pentru existenţa coautoratului

este necesar însă ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului şi să săvârşească fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, instigator sau complice poate fi orice persoană.

Subiect pasiv principal este statul, prejudiciat prin slăbirea încrederii în înscrisurile oficiale, precum şi persoana juridică de la care emană înscrisul, iar subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost perjudiciate în urma săvârşirii infracţiunii.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material constă în activitatea de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul

său, realizată prin alterarea în privinţa adevărului despre care face probă, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (acţiune), fie prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări (inacţiune). Pentru existenţa infracţiunii această activitate trebuie să aibă loc cu prilejul întocmirii înscrisului de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată prin lege, prin întocmirea unui înscris oficial fals.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se termină întocmirea înscrisului oficial fals, prin semnare şi aplicarea ştampilei sau a sigiliului. Nu are relevanţă dacă înscrisul a fost folosit sau nu.

5. Sancţiuni. Falsul intelectual se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

61

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

1. Conţinut legal Potrivit art. 290 Cod penal, "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul

din modurile arătate în art 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează

altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care

trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată. Obiectul material este chiar înscrisul sub semnătură privată falsificat. Prin "înscris sub semnătură privată" se înţelege orice înscris care emană de la o persoană

particulară, conţine o manifestare de voinţă ori constatarea unui act, fapt sau împrejurări cu semnificaţie juridică şi care este susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii.

Nu poate fi obiect material al acestei infracţiuni un înscris sub semnătura privată care a fost autentificat, deoarece prin autentificare înscrisul devine oficial.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiveste persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea înscrisului sub

semnaătură privată falsificat. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin două acţiuni care trebuie să se desfăşoare în mod

succesiv, respectiv falsificarea unui înscris sub semnătură privată şi folosirea acestuia sau încredinţarea folosirii altei persoane în scopul producerii de consecinţe juridice.

Falsificarea se poate produce prin unul din modurile arătate în art. 288 Cod penal, adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod.

Deoarece semnătura este cea care dă caracter veridic înscrisului, contrafacerea acesteia este esenţială în cazul falsificării prin contrafacere.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin alterare constă în denaturarea conţinutului unui înscris adevărat, preexistent, prin efectuarea unor adăugiri sau ştersături.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea pe care publicul o acordă autenticităţii înscrisurilor sub semnătură privată.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă deoarece făptuitorul urmăreşte producerea de consecinţe juridice.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită (art. 290 alin. 2). Consumarea infracţiunii are loc în momentul când ambele acţiuni constitutive ale

elementului material au fost complet realizate şi s-a produs urmarea imediată cerută de lege. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

62

Uzul de fals

1. Conţinut legal Potrivit art. 291 Cod penal, constituie infracţiune „folosirea unui înscris oficial ori sub

semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la autenticitatea şi

veridicitatea unui înscris oficial, în prima modaliztate a infracţiunii, sau de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată, în cazul celei de a doua modalităţi.

Obiectul material este chiar înscrisul fals (oficial sau sub semnătură privată) folosit de făptuitor în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată sau care ar fi putut fi lezată prin

folosirea înscrisului falsificat. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de folosire efectivă a unui înscris fals

,oficial sau sub semnătură privată. Folosirea poate avea loc prin depunerea ori prezentarea înscrisului fals ca adevărat sau chiar

prin invocarea ori referirea făcută la un înscris fals, dar esenţial este ca să poată produce consecinţe juridice.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor, fie ele oficiale sau sub semnătură privată.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul acţionează în scopul producerii unei consecinţe juridice.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul fals, oficial sau sub semnătură

privată, este efectiv folosit. Infracţiunea poate fi comisă şi în formă continuată, dacă făptuitorul, în baza aceleaşi

rezoluţii infracţionale, foloseşte la diferite intervale de timp acelaşi înscris fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, sau de concurs de infracţiuni dacă există o pluralitate de rezoluţii infracţionale.

5. Sancţiuni. Uzul de fals se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, dacă înscrisul este oficial, şi

cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă înscrisul este sub semnătură privată.

63

Falsul în declaraţii 1. Conţinut legal Potrivit art. 292 Cod penal, constituie infracţiune "declararea necorespunzătoare a

adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă

art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când,

potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică

pe care trebuie să o inspire declaraţiile făcute oficial. Infracţiunea nu are obiect material dacă declaraţia a fost făcută pe cale orală, altfel,

înscrisul în care făptuitorul o consemnează poate constitui atât produs dar şi obiect material, în unele opinii.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică prejudiciată în drepturile sau interesele sale

prin săvârşirea infracţiunii de către făptuitor. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Sub aspectul elementului material, falsul în declaraţii presupune, în primul rând, o

declaraţie necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.

Declaraţia trebuie să servească la producerea unor consecinţe juridice, poate fi din proprie iniţiativă sau la solicitarea organului competent, şi poate fi depusă în scris sau făcută oral şi consemnată în scris de organul în faţa căruia a fost făcută. Dacă este verbală, declaraţia trebuie făcută personal. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în declaraţiile date în condiţiile legii.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca declaraţia necorespunzătoare adevărului să fie făcută cu scopul de a produce consecinţe juridice.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa infracţiunii de fals în declaraţii este posibilă, însă legea nu o sancţionează. Consumarea are loc în momentul în care declaraţia mincinoasă scrisă a fost primită sau în

momentul în care declaraţia mincinoasă verbală a fost consemnată de organul competent. 5. Sancţiuni. Falsul în declaraţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Falsul privind indentitatea

1. Conţinut legal Potrivit art. 293 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "prezentarea sub o identitate falsă

ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un

64

organ sau o instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal, în

vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul". Alin. (2) al aceluiaşi articol incriminează şi "încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori

pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit pe nedrept".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din ansamblul de relaţiile sociale referitoare la

încrederea publică în adevărul privind identitatea persoanelor. În cazul variantei tip prevăzute în alin. (1), de regulă, obiectul material lipseşte. Dacă însă

făptuitorul săvârşeşte infracţiunea prin prezentarea sau folosirea fără drept a unor înscrisuri false, acestea pot fi considerate obiect material al falsului privind identitatea. În cazul formei asimilate prevăzute în alin.(2), înscrisul încredinţat pentru a fi folosit pe nedrept constituie obiectul material al infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv esteinstituţia de stat sau oricare dintre unităţile la care se referă art. 145 Cod

penal, care a fost indusă în eroare prin săvârşirea infracţiunii, dar poate fi considerată şi persoana fizică a cărei identitate a fost folosită în mod ilegal.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează, în varianta tip, fie prin prezentarea sub o identitate falsă,

fie prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, faţă de un organ sau instituţie de stat sau faţă de o altă unitate din cele prevăzute în art. 145 Cod penal.

Prezentarea sub o identitate falsă înseamnă a-şi atribui o identitate care nu-i aparţine, iar a atribui o asemenea identitate altei persoane înseamnă a declara, a afirma sau atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate.

În cazul formei asimilate, elementul material se realizează prin încredinţarea, remiterea unui înscris care serveşte pentru legitimare sau identificare, altei persoane.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în corectitudinea prezentării identităţii persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, dar nu e pedepsită. Consumarea infracţiunii săvârşită în varianta tip are loc în momentul prezentării sub o

identitate falsă sau în momentul atribuirii unei asemenea identităţi altei persoane, iar în forma asimilată, în momentul încredinţării înscrisului care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

5. Sancţiuni. Falsul privind identitatea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

65

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii 1. Conţinut legal Potrivit art. 294 Cod penal, constituie infracţiune "folosirea fără drept a emblemei sau

denumirii de „Crucea Roşie” ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi

folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea

embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în

emblema şi denumirea de "Crucea Roşie". Emblema sau denumirea de "Crucea Roşie" nu au existenţă materială dar pot fi

materializate în desenul sau scrierea imprimată sau aplicată pe diferite lucruri. Aceste lucruri, atunci când au existenţă autonomă, pot fi considerate obiect material al infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiveste, în principal, Societatea de Cruce Roşie, prejudiciată prin uzurparea

identităţii sale, dar şi persoanele, în secundar, îndreptăţite să folosească aceste însemne şi a căror autoritate va fi astfel slăbită.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material presupune o acţiune de folosire a emblemei sau denumirii de "Crucea

Roşie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia sau o acţiune de folosire a oricărui semn ori oricărei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea embleme sau denumiri.

Pentru existenţa infracţiunii se mai cere, indiferent de modalitatea, în care se săvârşeşte, ca fapta să producă pagube materiale.

Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei pagube materiale, în caz contrar considerându-se că nu există infracţiune.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produc pagube materiale ca urmare

a săvârşirii faptei. Potrivit alin.(2) art. 294 Cod penal, infracţiunea este mai gravă dacă fapta se săvârşeşte în

timp de război. Prin "timp de război" se înţelege, potrivit art. 153 Cod penal, intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operaţiilor de război până la trecerea armatei la starea de pace.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă. Forma agravată a infracţiunii se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

66

TITLUL VII INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT

PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Specula

1. Conţinut legal Potrivit art. 295 Cod penal, constituie infracţiune "săvârşirea uneia dintre următoarele

fapte:

a) cumpărarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit

dispoziţiilor legale, nu pot face obiectul comerţului particular;

b) cumpărarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea

revânzării, dacă ceea ce rezultă din prelucrare nu poate face, potrivit dispoziţiilor legale, obiectul

comerţului particular". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special principal este format din relaţiile sociale referitoare la regimul legal

al circulaţiei produselor industriale şi agricole, iar secundar din relaţiile sociale referitoare la interesele patrimoniale ale cetăţenilor.

Obiectul material constă în produsele industriale sau agricole asupra cărora poartă acţiunile incriminate.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi săvârşită de orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este persoana fizică păgubită prin săvârşirea infracţiunii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material, în prima variantă, constă în acţiunea de cumpărare a unor produse

industriale sau agricole care nu pot face obiectul comerţului particular. În cea de-a doua variantă, se realizează tot printr-o acţiune de cumpărare a unor produse industriale sau agricole dar de data aceasta, nu interesează dacă produsele sunt sau nu exceptate de la comerţul particular.

Pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca făptuitorul să urmărească obţinerea, prin prelucrarea produselor, a unui produs care nu poate face obiectul comerţului particular.

A prelucra un produs înseamnă a supune produsul unor operaţii de modificare, de transformare, care pot duce chiar până la schimbarea substanţei acelui produs.

Urmarea socialmente periculoasă constă în punerea în pericol a desfăşurării corecte a activităţii în domeniul economic.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte în ambele variante cu intenţie directă. În forma prevăzută la lit. a) scopul urmărit este revânzarea produselor cumpărate, în timp ce la lit. b) scopul este de prelucrare în vederea revânzării.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este pedepsită.

67

Consumarea infracţiunii are loc în momentul cumpărării produselor în scopul revânzării sau se realizează vânzarea lor la suprapreţ.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de speculă în ambele forme se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Înşelăciunea la măsurătoare 1. Conţinut legal Potrivit art. 296 Cod penal, constituie infracţiune "înşelarea prin folosirea unui instrument

de măsurat inexact ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special principal este format din relaţiile sociale referitoare la

corectitudinea efectuării operaţiilor de măsurare în domeniul circulaţiei bunurilor materiale, iar secundar din relaţiile sociale cu caracter patrimonial. Obiect material poate fi orice bun aflat în circuitul economic, susceptibil de numărare sau măsurare.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv principal poate fi orice persoană prejudiciată prin activitatea infracţională, fie

că este agent economic sau comercial păgubit sau salariat însărcinat cu aprovizionarea, fie cumpărător – consumator al bunurilor.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o acţiune de inducere în eroare, desfăşurată de

subiect cu ocazia vânzării, repartizării sau transmiterii unor produse sub cantitatea solicitată. Această acţiune poate fi săvârşită în modalităţi alternative, fie prin prin folosirea unui

instrument de măsurat inexact, fie prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact. În prima modalitate de săvârşire a infracţiunii făptuitorul utilizează un instrument ce

înregistrează o cantitate mai mare sau mai mică decât cea reală. În cea de-a doua modalitate instrumentul de măsurat este exact, însă făptuitorul, prin

diferite manopere, face ca operaţia de măsurare să nu fie corectă. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile

sociale economice ocrotite dar şi a unui prejudiciu concret adus patrimoniului persoanelor înşelate. Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea de înşelăciune la măsurătoare se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este sancţionată. Consumarea infracţiunii se produce în momentul în care acţiunea făptuitorului este dusă

până la capăt şi se realizează inducerea în eroare a persoanei. 5. Sancţiuni. Înşelăciunea la măsurătoare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

68

Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor

1. Conţinut legal Potrivit art. 297 Cod penal, constituie infracţiune "falsificarea ori substituirea de mărfuri

sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri,

cunoscând că sunt falsificate ori substituite".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la probitatea şi

încrederea cu privire la calitatea mărfurilor sau a oricăror alte produse destinate consumului particular, productiv sau industrial.

Obiect material poate fi orice marfă sau orice alt produs, susceptibile de a fi falsificate sau substituite.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ în principiu poate fi orice persoană, dar de cele mai multe ori are calitatea de

angajat al unei societăţi comerciale, comerciant partcicular sau producător agricol. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este în primul rând consumatorul înşelat dar poate fi şi unitatea economică

sau comercială unde lucrează subiectul activ şi al cărei prestigiu este astfel prejudiciat. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin săvârşirea oricăreia dintre următoarele acţiuni:

falsificarea sau substituirea de mărfuri sau a oricăror alte produse, expunerea spre vânzare sau vânzarea de bunuri falsificate sau substituite.

Acţiunea de falsificare de mărfuri sau orice alte produse înseamnă denaturarea acestora prin contrafacere (mărfurile sau produsele sunt falsificate sau preparate din alte materii sau materiale decât cele din care trebuiesc fabricate sau preparate) sau alterare(conţinutul mărfurilor sau produselor este schimbat prin adăugarea sau amestecarea în compoziţia lor a unor substanţe străine).

Substituirea reprezintă înlocuirea mărfurilor sau produselor cu altele asemănătoare, dar de calitate inferioară.

Expunerea spre vânzare înseamnă oferirea de mărfuri sau produse falsificate sau substituite spre vânzare.

Art. 297 alin.(2) Cod penal, prevede că "dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătăţii", atunci faptele săvârşite aduc atingere sănătăţii publice şi nu economieişi vor fi aplicabile dispoziţiile art. 313 Cod penal (infracţiunea de falsificare de alimente sau de alte produse).

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţilor economice precum şi în creara unui prejudiciu efectiv pentru cei înşelaţi.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită.de lege Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de falsificare, substituire, expunere spre

vânzare sau vânzare a luat sfârşit. 5. Sancţiuni.

69

Infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 7 ani.

Divulgarea secretului economic

1. Conţinut legal Potrivit art. 298 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune "divulgarea unor date sau

informaţii care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de

serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că infracţiunea poate fi săvârşită şi de o altă persoană, oricare ar fi modul în care acea persoană a ajuns să cunoască datele sau informaţiile.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la păstrarea strictă a

datelor şi informaţiilor cu caracter economic care nu sunt destinate publicităţii. Obiect material există doar în cazul în care acesta poate fi un document care conţine date şi

informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi care vor fi astfel divulgate. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ în prima modalitate de săvârşire a faptei este calificat, nu poate fi decât un

funcţionar care cunoaşte datele sau informaţiile pe care le divulgă datorită atribuţiilor de serviciu. În cea de-a doua modalitate descrisă în alin.(2) subiect activ poate fi orice persoană,

indiferent de calitatea pe care o are şi indiferent de modul în care a ajuns să cunoască datele sau informaţiile nedestinate publicităţii pe care le divulgă.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. În privinţa coautoratului, în modalitatea prevăzută de alin. (1), trebuie îndeplinită condiţia privind calitatea autorului.

Subiect pasiv este unitatea economică a cărei activitate este prejudiciată prin divulgarea secretelor către alte persoane.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de divulgare a unor date sau informaţii care

nu sunt destinate publicităţii şi a căror dezvăluire este de natură să producă pagube. A divulga date sau informaţii înseamnă a le da în vileag, a le aduce la cunoştinţa unor

persoane neîndreptăţite a le cunoaşte. Acţiunea de divulgare se poate face oral sau în scris sau în orice alt mod.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru avutul public sau privat.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar legea nu o sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care datele sau informaţiile care nu sunt

destinate publicităţii ajung la cunoştinţa unor persoane neîndreptăţite a le cunoaşte. 5. Sancţiuni.

70

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani dacă făptuitorul a cunoscut datele sau informaţiile datorită atribuţiilor de serviciu, şi cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, dacă fapta este săvârşită de orice altă persoană.

Contrafacerea obiectului unei invenţii

1. Conţinut legal Potrivit art. 299 Cod penal, constituie infracţiune "contrafacerea sau în folosirea fără drept

a obiectului unei invenţii".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la asigurarea

progresului tehnic în economie, prin normala şi nestânjenita folosire a invenţiilor de către cei în drept.

Obiectul material în cazul săvârşirii infracţiunii prin contrafacere nu există deoarece, în fapt, infracţiunea atenteată la o valoare imaterială, la drepturile autorului în legătură cu obiectul invenţiei.

În cazul folosirii fără drept a obiectului unei invenţii, întrucât acţiunea incriminată se referă chiar la obiectul invenţiei, acesta constituie obiectul material al infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv este în primul rând statul, ca titular principal al valorii reprezentate de

economia naţională şi, în secundar, autorul invenţiei, ale cărui drepturi sunt lezate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează fie prin acţiunea de contrafacere fie prin cea de folosire

fără drept a obiectului unei invenţii. Contrafacerea obiectului unei invenţii constă în fabricarea, confecţionarea unui obiect care

imită obiectul unei invenţii. Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol pentru

economia naţională dar şi a unui prejudiciu moral sau patrimonial pentru autorul invenţiei. Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii se produce în momentul în care executarea oricăreia dintre cele

două acţiuni descrise în normă este dusă până la capăt. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

71

Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute

1. Conţinut legal Potrivit art. 300 Cod penal, constituie infracţiune "punerea în circulaţie a produselor

realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la asigurarea progresului

tehnic în economie, prin normala şi nestânjenita folosire a invenţiilor de către cei în drept. Obiectul material este chiar produsul contrafăcut asupra căruia poartă acţiunea de punere în

circulaţie. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este însăşi titularul brevetului de invenţie ale cărei interese morale şi

patrimoniale au fost prejudiciate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material constă în acţiunea de punere în circulaţie a produselor realizate ca

urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii. A pune în circulaţie produse înseamnă a introduce produsele în circuitul desfacerii

bunurilor, prin expunere spre vânzare, vânzare, schimb etc. Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol pentru

economia naţională dar şi a unui prejudiciu moral sau patrimonialtitularului brevetului de invenţie. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este pedepsită de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care se realizează un act de punere în circulaţie a

produsului obţinut ca urmare a contrafacerii sau folosirii, fără drept, a obiectului unei invenţii. Infracţiunea poate fi săvârşită în formă continuată dacă în executarea aceleeaşi rezoluţii

infracţionale, făptuitorul săvârşeşte acte repetate de punere în circulaţie a unor astfel de produse. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Concurenţa neloială

1. Conţinut legal Potrivit art. 301 Cod penal, constituie infracţiune "fabricarea ori punerea în circulaţie a

produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi aplicarea

pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori folosirea unor

nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce

în eroare pe beneficiari".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii.

72

Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la ocrotirea intereselor beneficiarilor sau consumatorilor, dar şi a producătorilor sau furnizorilor, prin asigurarea adevărului cu privire la autenticitatea informaţiilor despre produsele fabricate sau puse în circulaţie, folosirea numelor comerciale ori a denumirii organizaţiilor de comerţ sau industriale.

Obiect material este orice produs care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă, denumiri sau menţiuni false.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin săvârşirea oricăreia dintre următoarele acţiuni:

fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale.

Legea prevede că pentru existenţa elementului material activitatea desfăşurată de făptuitor trebuie să fie de natură a induce în eroare pe beneficiari.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea cu corectitudine a activităţilor economice.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, în scopul inducerii în eroare a beneficiarilor. 4. Forme şi modalităţi. Tentativadeşi posibilă nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se fabrică sau se pune în circulaţie un

produs care poartă o denumire de origine ori indicaţii de provenienţă false, sau se aplică pe produsele puse în circulaţie, menţiuni false privind brevetele de invenţii sau când se foloseşte, fără drept, un nume comercial sau denumirea unei organizaţii de comerţ sau industriale, neavând relevanţă faptul că beneficiarii au fost sau nu efectiv induşi în eroare.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export 1. Conţinut legal Potrivit art. 302 Cod penal, constituie infracţiune "efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror

acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sunt considerate operaţiuni de import, export sau

tranzit."

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la activitatea de comerţ

exterior. Obiectul material este reprezentat de mărfurile şi produsele la care se referă operaţiile de

import, export sau tranzit. Subiecţii infracţiunii.

73

Subiect activ poate fi orice persoană care efectuează, fără autorizaţie, o operaţie de comerţ exterior.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este statul în calitatea sa de titular al drepturilor de a emite licenţe de import şi

export. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de efectuare, fără autorizaţie, a unor acte sau

fapte care, potrivit dispoziţiilor legale, sunt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit. Operaţiunile de import, export şi tranzit, prevăzute în mod limitativ în lege, constau în

vânzarea, cumpărarea sau schimburile de mărfuri, transporturile şi expediţiile internaţionale, vânzarea sau cumpărarea de licenţă etc. şi în general, orice acte sau fapte de comerţ, precum şi prospectările, ofertele, demersurile, tratativele şi înţelegerile privind asemenea operaţiuni. Sunt exceptate actele sau faptele privind bunuri destinate uzului sau consumului personal ori familial.

Urmarea socialmente periculoasă constă în creara unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţilor de comerţ exterior.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a efectuat, fără autorizaţie, una din

operaţiunile de import, export sau tranzit. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Deturnarea de fonduri

1. Conţinut legal Potrivit art. 3021 Cod penal, constituie infracţiune "schimbarea destinaţiei fondurilor

băneşti, sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o

perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituţii

de stat sau unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special principal este format din relaţiile sociale referitoare la disciplina

financiară, iar cel adiacent din relaţiile sociale cu caracter patrimonial, dacă prin săvârşirea faptei au fost produse pagube unui organ sau instituţie de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 Cod penal.

Obiectul material este reprezentat de fondurile băneşti sau resursele materiale care au fost deturnate prin activitatea infracţională.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este statul, ca titular al bugetului prejudiciat prin săvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv

74

Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de folosirea a fondurilor băneşti sau a

resurselor materiale în alt scop decât cel stabilit. Schimbarea destinaţiei acestor fonduri sau resurse trebuie să se facă fără respectarea prevederilor legale şi să fie de natură să producă o perturbare a activităţii economico-financiare sau o pagubă unui organ ori instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 Codul penal.

Urmarea socialmente periculoasă constă în perturbarea activităţii economico-financiare sau producerea unei pagube unui organ ori instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele enumerate anterior.

Legătura de cauzalitate trebuie stabilită în fiecare caz. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care schimbarea fondurilor băneşti sau a

resurselor materiale a fost efectiv realizată şi s-a produs fie o perturbare a activităţii economico-financiare, fie o pagubă unui organ sau instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 Cod penal.

Art. 3021 alin. (2) Cod penal prevede ca variantă agravată producerea unor consecinţe deosebit de grave, considerate astfel în accepţiunea dată de art. 146 Cod penal.

5. Sancţiuni. Infracţiunea, în varianta tip, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Sancţiunea în cazul formei agravate constă în închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea

unor drepturi.

Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri

1. Conţinut legal Potrivit art. 3022 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune "efectuarea oricăror operaţiuni

de import de deşeuri ori reziduuri de orice natură sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea

populaţiei şi pentru mediul înconjurător, precum şi introducerea, în orice mod, sau tranzitarea

acestora pe teritoriul ţării, fără respectarea dispoziţiilor legale". Alin.(2) prevede şi două variante agravate „dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au pus în pericol sănătatea sau

integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna din urmările arătate în art.

182 ori au cauzat o pagubă materială importantă”, respectiv „în cazul în care s-a produs moartea

uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la activitatea de import

de deşeuri, reziduuri sau alte substanţe periculoase, precum şi cea de tranzitare pe teritoriul ţării a acestora pe teritoriul ţării. În secundar, infracţiunea are ca obiect juridic, relaţiile sociale referitoare la sănătatea populaţiei şi a mediului înconjurător.

Obiectul material este Infracţiunea are ca obiect material respectivele deşeuri şi reziduuri care sunt importate sau

tranzitate. În formele agravate calitate de obiect material pot avea şi corpul victimei sau victimelor. Subiecţii infracţiunii.

75

Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este în principal statul ca titular al valorilor sociale ocrotite prin lege şi în

secundar persoanele fizice a căror sănătate, integritate corporală sau chiar viaţă au fost puse în pericol sau lezate, dar şi eventual persoanele juridice prejudiciate prin activitatea infracţională.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin una din următoarele acţiuni alternative, cu

încălcarea dispoziţiilor legale: - efectuarea de operaţiuni de import de deşeuri, reziduuri ori alte mărfuri; - introducerea, în orice mod, a acestora în ţară; - tranzitarea pe teritoriul ţării a reziduurilor, deşeurilor ori a altor mărfuri periculoase. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca reziduurile, deşeurile, celelalte mărfuri importate să

fie periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea

populaţiei şi pentru mediul înconjurător. Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se realizează oricare din cele trei

acţiuni ce constituie elementul material. Art. 3022 alin.(2) prevede şi două variante agravate, atunci când faptele prevăzute în alin.

(1) au avut drept consecinţe fie punerea în pericol a sănătăţii sau integrităţii corporale a unui număr mare de persoane, au avut vreuna din urmările arătate în art. 182 ori au cauzat o pagubă materială importantă, fie moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale. 5. Sancţiuni.

Infracţiunea săvârşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Pentru prima formă agravată, pedeapsa constă în închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea

unor drepturi, iar pentru a doua formă agravată, în închisoare de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

76

TITLUL VIII INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII

PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ

CAPITOLUL I INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI

Bigamia 1. Conţinut legal Potrivit art. 303 Cod penal, constituie infracţiune "încheierea unei noi căsătorii de către o

persoană căsătorită".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale de convieţuire care se stabilesc în

cadrul familiei şi care se întemeiază pe caracterul monogam al căsătoriei. Obiectul material lipseşte. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât de o persoană căsătorită. Participaţia penală este posibilă atât în forma coautoratului (ambele persoane sunt deja

căsătorite), cât şi sub forma complicităţii (persoana necăsătorită a cunoscut că cealaltă persoană este căsătorită sau delegatul de stare civilă a cunoscut, în momentul încheierii căsătoriei, că una dintre părţi este căsătorită) sau a instigării.

Subiect pasiv este soţul persoanei care încheie o nouă căsătorie. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de către o

persoană care este deja căsătorită. Această nouă căsătorie trebuie să fie valabil încheiată, adică de către delegatul de stare civilă, în urma luării consimţământului viitorilor soţi, care semnează, împreună cu el actul pe care acesta l-a întocmit în registrul de stare civilă.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale stabilite între soţi şi care se întemeiază pe caracterul monogam al acestei relaţii.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul încheierii noii căsătorii. 5. Sancţiuni.

Infracţiunea de bigamie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Art. 303 alin.(2) Cod penal prevede că "persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană, pe care o ştie căsătorită" se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

77

Art. 303 alin.(3) Cod penal introduce şi o clauză de nepedepsire dacă prima sau cea de a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia.

Abandonul de familie 1. Conţinut legal Potrivit art. 305 Cod penal, constituie infracţiune "săvârşirea de către persoana care are

obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele

fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;

c) neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale

judecătorească". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile referitoare la familie, relaţii care implică

îndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la aceasta. Obiectul material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât de persoana care are obligaţia legală de

întreţinere faţă de o altă persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele, dar coautorul trebuie să aibă calitatea

cerută de lege autorului infracţiunii. Instigator sau complice poate fi orice persoană. Subiect pasiv este persoana care avea drept la întreţinere. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza în diferite acţiuni sau inacţiuni alternative, respectiv

prin părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, sau prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege ori neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, în oricare din aceste modalităţi cel îndreptăţit la întreţinere este expus la suferinţe fizice sau morale. Este suficient să existe şi numai posibilitatea producerii acestei consecinţe.

Părăsirea constă în abandonarea celui îndreptăţit la întreţinere. Alungarea în izgonirea celui îndreptăţit la întreţinere. În cazul lăsării fără ajutor, făptuitorul are o atitudine de pasivitate nu mai furnizează

mijloacele necesare de trai persoanei îndreptăţite la întreţinere. În modalităţile prevăzute la art. 305 lit.b) şi lit.c) Cod penal ceea ce atrage atenţia este

„neîndeplinirea cu rea-credinţă” a obligaţiilor de întreţinere datorate. Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol pentru

sănătatea fizică sau psihică a persoanei faţă de care există obligaţia de întreţinere. Legătura de cauzalitate trebuie, în aceste condiţii, să existe. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi.

78

Infracţiunea de abandon de familie este susceptibilă de tentativă, când se realizează prin acţiune, dar aceasta nu este nu este pedepsită.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul lăsării victimei fără ajutor, în oricare din modalităţile de săvârşire a faptei, sau în ultima variantă la împlinirea termenului de 2 luni.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte în cazurile prevăzute de lit. a) şi b) cu închisoare de la 6 luni la 2

ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut de lit. c) cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar

împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Potrivit art. 305 alin. (4) Cod penal dacă părţile nu s-au împăcat, însă în cursul judecăţii

inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 Cod penal.

Potrivit art. 305 alin.(5) Cod penal, revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în termenul de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie în oricare dintre formele acesteia.

În cazul săvârşirii infracţiunii prin neplata cu rea credinţă pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, timp de două luni, condiţia îndeplinirii obligaţiilor în cursul judecăţii este realizată dacă în recurs inculpatul face dovada că a plătit pensia de întreţinere datorată, până la data pronunţării sentinţei de condamnare.

Relele tratamente aplicate minorului

1. Conţinut legal Potrivit art. 306 Cod penal, constituie infracţiune "punerea în primejdie gravă, prin măsuri

sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către

părinţi sau de orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic este constituit din relaţiile sociale stabilite la nivelul familiei, relaţii care

implică grija faţă de dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a minorului. Obiectul material este corpul minorului, dacă măsurile sau tratamentele aplicate îl privesc

în mod nemijlocit. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât unul dintre părinţi sau persoana căreia

minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. Nu poate fi subiect al infracţiunii părintelui decăzut din drepturile părinteşti.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele, dar coautorul trebuie să aibă calitatea cerută de lege autorului infracţiunii. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

Subiect pasiv este minorul prejudiciat prin săvârşirea faptei. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin măsuri sau tratamente de orice fel, cu condiţia ca să

pună în primejdie gravă dezvoltarea minorului. Acestea pot consta în loviri sau violenţe, în neasigurarea hranei, a îmbrăcăminţii, a condiţiilor corespunzătoare de locuit etc.

79

Urmarea socialmente periculoasă constă tocmai în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este sancţionată de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când dezvoltarea fizică intelectuală sau

morală a minorului este primejduită în mod grav prin măsurile luate sau tratamentele aplicate acestuia. Dacă măsurile sau tratamentele se repetă, în baza aceleeaşi rezoluţii infracţionale, infracţiunea prezintă forma continuată de săvârşire şi se epuizează atunci când încetează măsurile luate sau tratamentele aplicate minorului.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului 1. Conţinut legal Potrivit art. 307 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "reţinerea de către un părinte a

copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost

încredinţat minorul potrivit legii". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că infracţiunea poate consta şi în "fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere

şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu

minorul, în condiţii stabilite de părţi sau de organul competent".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile stabilite în cadrul familiei cu privire la

creşterea şi educarea copiilor. Obiectul material poate fi corpul minorului, dacă prin modul de săvârşire a faptei este

afectat. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, poate fi unul din părinţi sau persoana căreia i s-a încredinţat

minorul, prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare. Participaţia penală este posibilă în toate formele, dar coautorul trebuie să aibă calitatea

cerută de lege. Subiect pasiv este în primul rând minorul, dar poate fi considerat şi părintele care este în

acest mod împiedicat să-şi exercite drepturile părinteşti prevăzute de lege. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează fie prin acţiunea de reţinere a minorului de către un

părinte, fie prin aceea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, oricare dintre aceste modalităţi fiind săvârşite în mod repetat.

Reţinerea presupune ca minorul să fi fost încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi sau unei alte persoane. Acest minor, aflându-se temporar la celălalt părinte sau la unul dintre părinţi, ca urmare a dreptului fiecărui părinte de a avea legături cu copilul său, nu este lăsat să se întoarcă la părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat potrivit legii. Pentru existenţa

80

infracţiunii este necesar ca reţinerea minorului să se facă fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul.

În cazul împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, este vorba de un minor care a fost încredinţat altei persoane, prin hotărâre judecătorească, iar această persoană îl pune în situaţia de a nu avea contacte personale cu părinţii săi.

Urmarea socialmente periculoasă constă în creara unei stări de pericol pentru dezvoltarea şi educarea minorului.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea, în oricare din modalităţile sale, se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, însă legea nu o sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc, în cazul reţinerii, în momentul în care reţinerea este

efectivă şi se epuizează în momentul când încetează acţiunea de reţinere, iar în cazul împiedicării oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, infracţiunea se consumă în momentul în care acţiunea s-a săvârşit în mod repetat.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar

împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

CAPITOLUL II INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE

Zădărnicirea combaterii bolilor

1. Conţinut legal Potrivit art. 308 Cod penal, constituie infracţiune "nerespectarea măsurilor privitoare la

prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei

asemenea boli".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică care

implică prevenirea şi combaterea bolilor molipsitoare. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv este persoana care s-a îmbolnăvit ca urmare a activităţii infracţionale 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează fie prin acţiune, fie prin inacţiune, dar nerespectarea

măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare trebuie să aibă ca urmare răspândirea unei asemenea boli.

81

Măsurile prevăzute de lege pot fi luate de organele de stat competente să emită acte normative, dar şi de organele sanitare ori alte organe de specialitate, cu drept de dispoziţie, cărora le revine sarcina de a preveni şi combate bolile molipsitoare.

Răspândirea unei boli molipsitoare reprezintă contaminarea, transmiterea bolii altor persoane. Dacă fapta are ca urmare îmbolnăvirea efectivă sau moartea unei persoane, infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor intră în concurs, după caz, cu infracţiunea de vătămare corporală din culpă, sau cu infracţiunea de ucidere din culpă.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol grav prin transmiterea unei boli molipsitoare altei persoane.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie, dar şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii se produce în momentul răspândirii bolii molipsitoare, ca rezultat

al inacţiunii sau acţiunii făptuitorului. 5. Sancţiuni. Infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2

ani sau cu amendă.

Contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit

1. Conţinut legal Potrivit art. 309 alin. (1)Cod penal, constituie infracţiune „transmiterea unei boli venerice

prin raport sexual, prin relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex sau prin acte de perversiune

sexuală, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală”. Alin.(2) incriminează şi „transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA - de către o persoană care ştie că

suferă de această boală”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică care

necesită apărarea sănătăţii persoanelor împotriva contaminării cu boli venerice ori cu sindromul imuno-deficitar dobândit.

Obiectul material îl constituie corpul persoanei contaminate. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât persoana care suferă de o boală venerică sau

de sindromul imuno-deficitar dobândit şi care în deplină cunoştinţă procedează la transmiterea unei asemenea boli..

Subiect pasiv poate fi orice persoană căreia i se transmite prin contaqct sexual o boală venerică sau SIDA.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material presupune o acţiune fie de transmitere prin raport sexual, prin relaţii

sexuale sau prin acte de perversiune a unei boli venerice fie de transmitere a sindromului imuno-deficitar dobândit, de la o persoană bolnavă, şi care ştie acest lucru, către o persoană care nu suferă de o asemenea afecţiune.

82

Dacă ambele persoane sunt bolnave, însă de boli diferite, pe care şi le transmit reciproc, fiecare dintre aceste persoane realizează acţiunea incriminată şi va răspunde pentru fapta sa.

Modalităţile de transmitere a bolii venerice sunt prevăzute alternativ, ceea ce înseamnă că pentru existenţa infracţiunii este suficient să aibă loc numai unul dintre aceste acte fireşti sau nefireşti de satisfacere a instinctului sexual.

Dacă actul sexual prin care s-a transmis boala venerică constituie o infracţiune privitoare la viaţa sexuală (viol, raport sexual cu o minoră etc.), se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni.

Remarcăm faptul că în cazul transmiterii SIDA nu există limitări reglementate cu privire la modul de contaminare a unei alte persoane, deci nu se rezumă la raport, relaţii sau perversiuni sexuale.

Urmarea socialmente periculoasă constă în îmbolnăvirea persoanei cu care făptuitorul a realizat actul sexual.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Dacă victima este contaminată cu o asemenea afecţiune în alte condiţii decât cele prevăzute în mod expres în lege nu va exista infracţiune.

Latura subiectivă. Contaminarea venerică se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Intenţia presupune cunoaşterea de către făptuitor că suferă de o boală venerică. Dacă făptuitorul este în eroare cu privire la această împrejurare, răspunderea sa penală este înlăturată.

În cazul transmiterii bolii de către o persoană victimă a unui viol, a infracţiunii de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex sau a infracţiunii de acte de perversiune sexuală lipseşte elementul subiectiv al infracţiunii şi răspunderea penală nu intervine.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa deşi posibilă nu este pedepsită. Dacă fapta constituie însă o infracţiune privitoare

la viaţa sexuală, făptuitorul răspunde pentru acea infracţiune. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce rezultatul cerut de lege,

adică transmiterea bolii venerice. Dacă făptuitorul transmite boala de care suferă mai multor persoane cu care realizează

acte sexuale, există tot atâtea infracţiuni câte persoane au fost contaminate. Infracţiunea este mai gravă, potrivit alin.(2), dacă are loc "transmiterea sindromului SIDA

de către o persoană care ştie că suferă de această boală", iar sancţiunea constă în închisoare de la 5 la 15 ani.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de transmitere a unei boli venerice se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. În toate cazurile, adică şi atunci când nu aplică făptuitorului o pedeapsă, instanţa de

judecată va dispune şi măsura de siguranţă a obligării la tratament medical (art. 309 alin. (3)).

Sustragerea de la tratament medical 1. Conţinut legal Potrivit art. 3091 Cod penal, constituie infracţiune „sustragerea de la executarea măsurii de

siguranţă a obligării la tratament medical, în cazul infracţiunii de contaminare venerică”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la combaterea faptelor de

contaminare venerică, relaţii ce impun, printre altele, respectarea măsurii de siguranţă a obligării la

83

tratament medical. În secundar, prin săvârşirea faptei sunt încălcate şi relaţiile sociale cu privire la activitatea de înfăptuire a justiţiei.

Infracţiunea nu are obiect material. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ nu poate fi decât persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării

la tratament medical ca urmare a săvârşirii infracţiunii de contaminare venerică. Participaţia penală este posibilă sub forma instigării şi a complicităţii. Coautoratul nu este

posibil deoarece obligaţia încălcată are caracter personal. Subiect pasiv este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite reprezentate de sănătatea

publică. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin sustragerea de la executarea măsurii de siguranţă,

faptă care se poate comite fie prin comisiune (de exemplu, părăsirea unităţii sanitare), fie prin omisiune (neprezentarea la tratament medical).

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol, determinată de posibilitatea transmiterii bolii venerice şi altor persoane.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite cu intenţie directă, indiferent de modalitatea de săvârşire a faptei. 4. Forme şi modalităţi. Atunci când este posibilă, tentativa nu este pedepsită. Consumarea are loc în momentul în care sustragerea este efectivă. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Răspândirea bolilor la animale sau la plante

1. Conţinut legal Potrivit art. 310 Cod penal, constituie infracţiune „nerespectarea măsurilor privitoare la

prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a

avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică care implică

prevenirea şi combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante, precum şi a dăunătorilor. Obiect material sunt animalele sau plantele contaminate sau distruse prin răspândirea

bolilor sau a dăunătorilor. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Dacă făptuitorul avea ca obligaţie de serviciu respectarea măsurilor de prevenţie sau

combatere a bolilor molipsitoare sau dăunătorilor, infracţiunea intră în concurs cu o infracţiune de serviciu (după caz, cu abuzul sau neglijenţa în serviciu).

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese au fost prejudiciate

prin săvârşirea faptei incriminate.

84

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza fie printr-o acţiune, când făptuitorul ia măsuri contrare

sau inadecvate scopului de a preveni sau combate bolile molipsitoare sau dăunătorii, fie printr-o inacţiune, când nu întreprinde luarea măsurilor ce se impun pentru aceasta, oricare dintre modalităţi determinând apariţia urmărilor prevăzute în lege.

Urmarea socialmente periculoasă constă în răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor la animale sau plante, ori atragerea altor urmări grave.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte fie cu intenţie, fie din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, este posibilă numai atunci când fapta se realizează prin acţiune, dar nu este

pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii uneia dintre urmările prevăzute în

text. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Infectarea apei

1. Conţinut legal Potrivit art. 311 Cod penal, constituie infracţiune "infectarea prin orice mijloace a surselor

sau reţelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică sub

aspectul asigurării igienei şi purităţii surselor sau reţelelor de apă, a ocrotirii calităţii acestora. Obiect material este apa, indiferent de sursa la care se află, în izvoare, lacuri, rezervoare de

diferite tipuri sau conducte, uzine de filtrare a apei etc Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material presupune o acţiune de infectare a unei surse sau reţele de apă,

indiferent prin ce mijloace se realizează aceasta, condiţia esenţială fiind caracterul nociv, capacitatea de a determina în acest mod moartea sau îmbolnăvirea oamenilor sau animalelor ori distrugerea plantelor.

A infecta o sursă sau reţea de apă înseamnă a introduce în acestea substanţe sau agenţi patogeni, vătămători sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor nefiind necesară producerea în mod efectiv a unei asemenea urmări. Dacă se produce şi moartea sau îmbolnăvirea unei persoane sau a unui animal ori distrugerea unor plante, în raport cu acest rezultat se realizează şi conţinutul altei infracţiuni.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe.

85

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul introducerii în acea sursă sau reţea a

substanţelor sau factorilor care fac apa dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor. Nu este necesar - sub aspectul existenţei infracţiunii în formă consumată - ca apa să fie folosită şi, cu atât mai puţin, ca în caz de folosire, să producă în mod efectiv vreo îmbolnăvire. Infectarea apei, fiind o infracţiune de pericol, este suficient, ca prin săvârşirea faptei să se creeze o stare de pericol pentru sănătatea publică.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Traficul de substanţe toxice

1. Conţinut legal Potrivit art. 312 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "producerea, deţinerea sau orice

operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop

de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau

substanţelor toxice, toate acestea fără drept". Alin.(3) al art.312 Cod penal incriminează în acelaşi mod şi „prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante”,

dar şi „organizarea sau îngăduirea consumului de asemenea produse ori substanţe în locuri

anumite”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constiuit din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică,

relaţii care implică respectarea regimului special al produselor sau substanţelor stupefiante ori toxice.

Obiectul material este format din produsele ori substanţele stupefiante sau toxice. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi săvârşit de orice persoană, cu excepţia cazului în care, în forma

agravată din alin.(3), se realizează prin prescrierea, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante, când subiect al infracţiunii nu poate fi decât un medic.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este persoana care suportă consecinţele consumului substanţelor incriminate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin una dintre următoarele acţiuni, săvârşite fără

drept: producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea, în scop de prelucrare, a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice.

Producerea de produse sau substanţe stupefiante ori toxice se poate săvârşi, după caz, prin fabricarea, extracţia, prepararea, condiţionarea unor astfel de produse sau substanţe, iar deţinerea de produse sau substanţe stupefiante ori toxice constă în păstrarea unor asemenea produse sau substanţe.

86

Operaţiile privind circulaţia produselor sau substanţelor stupefiante ori toxice constau în orice acte legate de circulaţia unor astfel de produse sau substanţe (oferirea spre vânzare, punerea în vânzare, vânzarea, cumpărarea, distribuirea, transportul etc.).

Cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin substanţe stupefiante sau toxice constă în complexul de activităţi care privesc însămânţarea, întreţinerea şi recoltarea unor astfel de plante.

Prin experimentarea produselor sau substanţelor toxice se înţelege efectuarea oricăror experienţe, încercări sau verificări a unor astfel de produse sau substanţe. Spre deosebire de modalităţile anterioare, în această modalitate de săvârşire a infracţiunii, acţiunea incriminată priveşte numai produse sau substanţe toxice, nu şi produse sau substanţe stupefiante.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei. 4. Forme şi modalităţi.

Tentativa este posibilă şi este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când executarea oricăreia dintre acţiunile

prevăzute de text este dusă până la capăt, producându-se urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru sănătatea publică.

În anumite modalităţi de săvârşire (deţinere, cultivare), traficul de stupefiante are caracterul unei infracţiuni continue existând, în consecinţă, şi un moment al epuizării.

Art. 312 alin.(3) Cod penal reglementează ca modalităţi de săvârşire a infracţiunii în prima parte „prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante”, precum şi organizarea sau îngăduirea consumului de asemenea produse ori substanţe în locuri anumite, în partea a doua. Rezultă de aici, pe de o parte, că atunci când starea sănătăţii persoanei impune administrarea unor astfel de produse sau substanţe, fapta nu constituie infracţiune şi pe de altă parte că Legiuitorul a apreciat că simplul fapt de a organiza sau permite folosirea unui loc pentru consumul de stupefiante este suficient de periculos şi trebuie să constituie, din această cauză, infracţiune.

Art. 312 alin.(2) Cod penal prevede o variantă agravată, dacă fapta prevăzută în alin.(1) a fost săvârşită organizat. Legiuitorul are în vedere crima organizată, filierele traficanţilor de stupefiante.

5. Sancţiuni. Traficul de stupefiante săvârşit în forma tip prevăzută la alin.(1) se pedepseşte cu închisoare

de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Când infracţiunea se comite în varianta prescrierii abuzive a produselor sau substanţelor

stupefiante de către medic aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar când se realizează sub forma organizării sau îngăduirii consumului unor asemenea produse, cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa pentru varianta agravată este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

87

Falsificarea de alimente sau alte produse

1. Conţinut legal Potrivit art. 313 Cod penal, legiuitorul a incriminat o serie de fapte care, datorită

consecinţelor pe care le pot atrage, prezintă un mare pericol pentru sănătatea publică. Astfel, alin.(1) stipulează că infracţiunea poate consta în "prepararea de alimente ori băuturi falsificate,

alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea

unor astfel de alimente sau băuturi cunoscând că sunt falsificate sau alterate ori interzise

consumului".

Alin.(2) din acelaşi text prevede că infracţiunea poate fi săvârşită şi prin "falsificarea sau

substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit

vătămătoare sănătăţii".

Potrivit alin.(3) din text constituie infracţiune şi "punerea în consum public de carne sau

produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca

urmare îmbolnăvirea unei persoane sau dacă a avut ca urmare moartea".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică,

relaţii care implică asigurarea condiţiilor de igienă a alimentelor, băuturilor, precum şi a celorlalte produse, destinate consumului public.

Obiectul material este diferit în funcţie de modalitatea de săvârşire a infracţiunii (alimente sau băuturi, mărfuri sau alte produse, carne sau produse din carne).

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este persoana a cărei sănătate este pusă în pericol ca urmare a consumării

produselor falsificate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza în mod diferit în cele trei variante, după cum urmează: În cazul stipulat la alin.(1), prin una din următoarele acţiuni alternative: prepararea de

alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi.

Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca îmbolnăvirea să se fi produs, dar trebuie ca produsele enumerate să aibă aptitudinea de a o produce.

Alimente sau băuturi falsificate înseamnă alimente sau băuturile cărora li s-a modificat compoziţia, în aşa fel încât, deşi par identice cu cele adevărate, în realitatea au un conţinut diferit.

Alimentele sau băuturile alterate sunt acele alimente sau băuturi care, datorită vechimii sau condiţiilor de păstrare, au suferit un proces de putrefacţie sau fermentaţie care le-a modificat conţinutul.

Prin alimente sau băuturi interzise consumului se înţeleg acele alimente sau băuturi cu privire la care s-a stabilit această interdicţie, fie prin acte normative, fie prin măsuri luate de organele sanitare competente.

Fapta prevăzută de alin.(2) prezintă şi ea modalităţi alternative de realizare a elementului material, respectiv: poate consta fie în acţiunea de falsificare a altor mărfuri sau produse, fie în substituirea unor mărfuri sau produse, în ambele cazuri, dacă mărfurile sau produsele au devenit vătămătoare sănătăţii.

88

Falsificarea unor mărfuri sau produse reprezintă denaturarea sau contrafacerea unor mărfuri sau produse, iar prin substituirea unor mărfuri sau produse se înţelege înlocuirea unor mărfuri sau produse de o calitate superioară cu altele de aceeaşi natură, dar de o calitate inferioară.

Alin. (3) reglementează altă variantă: punerea în consumul public de carne sau preparate din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, acţiune care are ca rezultat îmbolnăvirea unei persoane.

Remarcăm că există punere în consum public atât în situaţia în care carnea sau produsele de carne sunt introduse în circuitul autorizat (magazine, restaurante etc.) cât şi în situaţia în care acestea sunt desfăcute clandestin.

Urmarea socialmente periculoasă constă în punerea în pericol a sănătăţii persoanei şi, în cazuri mai grave, îmbolnăvirea sau moartea unei persoane.

Legătură de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite cu intenţie. Săvârşirea din culpă a oricăreia dintre aceste fapte nu constituie infracţiune.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu se sancţionează. În cazurile prevăzute de art. 313 alin. (1) şi (2) Cod penal infracţiunea fiind de pericol,

consumarea are loc în momentul când acţiunea este dusă până la capăt şi se produce starea de pericol pentru sănătatea publică. În cazul prevăzut de alin. (3) legea cere un anumit rezultat, îmbolnăvirea sau moartea unei persoane, şi infracţiunea se consumă în momentul producerii lui.

Art. 313 alin. (4) Cod penal introduce ca primă variantă agravată producerea uneia sau mai multor persoane, pentru faptele prevăzute în alin.(1) şi (2), de vătămări care necesită îngrijiri medicale fie de cel mult 20 zile, fie, în a doua ipoteză, de cel mult 60 zile.

Art. 313 alin. (5) Cod penal reglementează o a doua variantă agravată, mai severă, când pentru aceleaşi fapte consecinţele ajung la producerea uneia sau mai multor persoane de vătămări care necesită pentru vindecare fiemai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale sau vreuna din consecinţele prevăzute în art.182 alin.(1), fie, în a doua ipoteză, moartea victimei.

5. Sancţiuni. Falsificarea de alimente sau alte produse se pedepseşte, în cazurile prevăzute de alin. (1) şi

(2), cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar în cazul prevăzut de alin. (3) cu închisoare de la 3 la 10 ani dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane sau 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă a avut ca urmare moartea unei persoane.

Săvârşirea infracţiunii în varianta agravată prevăzută de alin.(4) se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru prima ipoteză, sau de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru a doua ipoteză.

Săvârşirea infracţiunii în varianta agravată prevăzută de alin.(5) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru prima ipoteză, sau de la 7 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru a doua ipoteză.

89

CAPITOLUL III INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA

ASISTENŢA CELOR ÎN PRIMEJDIE

Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji

1. Conţinut legal Potrivit art. 314 Cod penal, constituie infracţiune "părăsirea, alungarea sau lăsarea fără

ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinţa de a se îngriji, de către

acela care o are sub pază sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viaţa, sănătatea sau

integritatea corporală".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile de convieţuire socială referitoare la

asistenţa celor aflaţi în neputinţă de a se îngriji în condiţiile în care astfel ar putea apare o stare de pericol pentru aceştia.

Obiect material este reprezentat de persoana celui care necesită asistenţă şi ajutor. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât părinţii sau de cei care au sub pază, îngrijire,

creştere sau educare, un minor sau o persoană în neputinţă de a se îngriji (ex. tutori, paznici, infirmier etc.). Nu poate fi subiect al acestei infracţiuni, părintele decăzut din drepturile părinteşti sau pus sub interdicţie în caz de divorţ, subiect al infracţiunii putând fi însă, părintele căruia i s-a încredinţat minorul.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale şi poate fi săvârşită de orice persoană dar coautorii trebuie să aibă calitatea cerută de lege.

Subiect pasiv este persoana aflată în neputinţă de a se îngriji. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o acţiune (părăsire, alungare) sau inacţiune (lăsare

fără ajutor) de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji astfel fiind creat un pericol iminent pentru viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a acesteia.

Dacă fapta are ca urmare o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, infracţiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji intră în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală.

Urmarea socialmente periculoasă constă în punerea în pericol iminent a vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când, prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii, a

fost pusă efectiv în primejdie viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.

90

Art. 314 alin. (2) Cod penal prevede că este apărată de pedeapsă persoana care, după săvârşirea faptei, îşi reia de bună voie îndatoririle.

Lăsarea fără ajutor

1. Conţinut legal Potrivit art. 315 Cod penal, constituie infracţiune "omisiunea de a da ajutorul necesar sau

de a înştiinţa autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, sănătate sau

integritate corporală este în primejdie şi care este în neputinţă de a se salva".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială referitoare la

asistenţa celor aflaţi în primejdie şi în neputinţa de a se salva. Obiectul material este corpul persoanei aflată în primejdie. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii morale ,

fiecare comitent fiind autor independent al infracţiunii. Subiect pasiv este persoana aflată în pericol şi în neputinţă de a se salva. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin săvârşirea alternativă a uneia dintre următoarele

inacţiuni: fie a omisiunii de a da ajutorul necesar, fie a celei de a înştiinţa autoritatea. Omisiunea de a da ajutorul necesar constă în neefectuarea oricăreia dintre acţiunile

reclamate de necesitatea înlăturării primejdiei în care se găseşte persoana (de exemplu, nescoaterea din apă a celui aflat în primejdie de a se îneca). Ea presupune, pe de o parte posibilitatea făptuitorului de a da acest ajutor, iar pe de altă parte, inexistenţa unui risc, adică a unei temeri întemeiate de pericol pentru persoana sa sau pentru o altă persoană. Riscul producerii unui pericol pentru sine sau pentru o terţă persoană, dacă legea nu obligă prin natura meseriei la aceasta, exonerează făptuitorul de răspundere penală, cu condiţia ca acesta să fi încunoştiinţat autorităţile despre starea de pericol în care se află victima.

Omisiunea de a înştiinţa autoritatea, cea de-a doua modalitate de săvârşire a infracţiunii, constă în neaducerea de îndată la cunoştinţa autorităţii că persoana găsită se află în primejdie. Autoritatea care trebuie înştiinţată poate fi una dintre autorităţile care poate acorda ajutorul necesar salvării persoanei (de exemplu o instituţie medico-sanitară) sau care poate, lua măsuri pentru acordarea acestui ajutor (de exemplu organele de poliţie).

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol suplimentar pentru persoana aflată deja în primejdie.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte atât cu intenţie cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă, deoarece este o infracţiune omisivă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul, deşi avea posibilitatea de

a-şi îndeplini îndatorirea, nu şi-o îndeplineşte. 5. Sancţiuni.

91

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare

1. Conţinut legal Potrivit art. 316 Cod penal, constituie infracţiune "neînştiinţarea autorităţii de către cel ce

găseşte o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol

viaţa, sănătatea ori integritatea corporală".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile de convieţuire socială referitoare la

asistenţa persoanelor abandonate sau pierdute, care au nevoie de ajutor, fiindu-le pusă în primejdie viaţa, integritatea corporală sau sănătatea.

Obiect material este corpul persoanei abandonate sau pierdute şi aflată în primejdie Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii morale. Subiect pasiv este persoana abandonată sau pierdută şi aflată în pericol. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o inacţiune, respectiv prin neînştiinţarea autorităţii

cu privire la existenţa unei persoane abandonate sau pierdute pe care făptuitorul a găsit-o şi care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în primejdie viaţa, integritatea corporală sau sănătatea.

Se consideră a fi „abandonată” persoana părăsită, alungată sau lăsată fără ajutor de către cel care are obligaţia legală de a o păzi sau îngriji.

Persoană „pierdută" este cea care, în mod întâmplător, a ieşit de sub supravegherea sau îngrijirea celui la care se află şi care este în neputinţă de a se întoarce la locul de unde a plecat.

Urmarea socialmente periculoasă constă în sporirea pericolului în care se găseşte victima prin pasivitatea sau reaua-credinţă a făptuitorului.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte atât cu intenţie cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă, deoarece este o infracţiune omisivă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul, deşi avea posibilitatea de

a-şi îndeplini îndatorirea, nu şi-o îndeplineşte. 5. Sancţiuni. Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare se pedepseşte cu închisoare de la o lună la

6 luni sau cu amendă.

92

CAPITOLUL IV ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND

CONVIEŢUIREA SOCIALĂ

Instigarea la discriminare 1. Conţinut legal Potrivit art. 317 Cod penal, constituie infracţiune "instigarea la ură pe temei de rasă,

naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen,orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri,

avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale ce implică unitatea, armonia dintre toţi

cetăţenii ţării, indiferent de naţionalitate sau rasă. Obiect material nu există.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv principal este statul român, ca titular al valorii sociale reprezentate de buna

convieţuire dintre cetăţenii săi, în secundar fiind membrii comunităţii catalogată ca inferioară pe oricare dintre criteriile enumerate în textul de lege.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni de instigare, de încurajare a sentimentelor de

ură dezvoltate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie etc., săvârşite în orice mod şi prin orice mijloace.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, însă legea nu o sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când se săvârşeşte un act de aţâţare la ură pe

unul din criteriile enumerate anterior. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Împiedicarea libertăţii cultelor

1. Conţinut legal Potrivit art. 318 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune "împiedicarea sau tulburarea

libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii". Alin. (2) al aceluiaşi articol incriminează şi "fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să

93

participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de

exercitarea unui cult". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special relaţiile sociale referitoare la libertatea conştiinţei şi la libertatea

exercitării unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii. Obiect material este corpul persoanei asupra căreia au fost săvârşite acte de constrângere

sau violenţe, dar poate fi de asemeni şi oricare din bunurile care folosesc la exercitarea unui cult religios, dacă acţiunea prin care se împiedică sau se tulbură exerciţiul acelui cult a fost exercitată asupra lor.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi săvârşită orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv principal este statul, secundar fiind persoana a cărei libertate de conştiinţă a

fost restrânsă prin activitatea infracţională. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează, în varianta prevăzută de alin.(1), prin acţiuni alternative:

fie de împiedicare, fie de tulburare a libertăţii de exercitare a vreunui cult religios care este organizat şi funcţionează legal.

Împiedicarea libertăţii de exercitare a unui cult religios poate fi directă sau indirectă, şi constă în orice activitate, realizată prin orice mijloace, prin care se face imposibilă exercitarea acelui cult.

Tulburarea libertăţii de exercitare a unui cult religios constă în orice activitate, realizată prin orice mijloace, care face ca respectivul cult să nu poată fi exercitat în mod normal.

Art. 318 alin. (2) Cod penal reglementează şi o a doua formă de realizare a elementului material a infracţiunii, prin acţiunea de a obliga o persoană, prin constrângere fizică sau morală, să participe la serviciile religioase ale unui cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru libertatea de conştiinţă a persoanei şi, în speţă, pentru libertatea alegerii şi practicării unui anume cult religios recunoscut legal.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, în condiţiile săvârşirii faptei conform reglementărilor din alin.(1), şi numai cu intenţie directă, în forma prevăzută de alin.(2).

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când se săvârşeşte una dintre acţiunile

prevăzute de text. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte, cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

94

Profanarea de morminte

1. Conţinut legal Potrivit art. 319 Cod penal, constituie infracţiune "profanarea prin orice mijloace a unui

mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale de convieţuire, relaţii care implică

respect şi veneraţie faţă de cei morţi şi faţă de obiectele care simbolizează amintirea acestora. Obiectul material poate fi atât mormântul, monumentul sau urna funerară, cât şi cadavrul

asupra căruia s-a exercitat acţiunea de profanare. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este statul, în calitatea pe care o are de garant al păstrării unei atitudini de

respect pentru cei morţi. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material presupune o acţiune de profanare, comisă prin acte de violenţă sau care

exprimă lipsa de respect faţă de memoria celor dispăruţi, a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru.

Profanarea se poate săvârşi prin distrugerea, degradarea sau alterarea în orice mod a unui mormânt, monument etc. sau prin distrugerea rămăşiţelor pământeşti ale celui mort sau a schimbarea poziţiei acestora.

Nu constituie profanare dacă fapta se săvârşeşte în baza legii, de exemplu, o exhumare permisă sau ordonată în temeiul legii, o autopsie necesară pentru stabilirea cauzei morţii etc.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru convieţuirea socială prin atingerea adusă sentimentelor de pietate faţă de cei morţi.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, însă legea nu o sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea făptuitorului a fost săvârşită şi

s-au produs semnele materiale ale profanării. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Tulburarea folosinţei locuinţei

1. Conţinut legal Potrivit art. 320 Cod penal, constituie infracţiune "fapta prin care se tulbură în mod repetat

folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedică normala folosinţă a

locuinţei". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii.

95

Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale de convieţuire, relaţii care i,plică asigurarea folosinţei liniştite şi nestingherite, de către fiecare locatar, a locuinţei sale. Obiect material nu există.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este persoana care ocupa locuinţa în baza unui titlu legal şi căreia i-a fost

tulburat dreptul de folosinţă a acesteia.. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin două modalităţi alternative: fie printr-o faptă prin

care se tulbură în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil, fie printr-o faptă prin care se împiedică normala folosinţă a locuinţei. Tulburarea folosinţei locuinţei locatarilor dintr-un imobil reprezintă incomodarea folosinţei, atentarea la liniştea locatarilor, determinate prin acte de violenţă verbală (ţipete, strigăte, fluierături), prin provocarea de scandaluri, prin provocarea de zgomote excesive etc., dacă se produc în mod repetat. Actele de tulburare a folosinţei locuinţei pot fi sau nu identice în materialitatea lor.

Împiedicarea normalei folosinţe a locuinţei presupune o stânjenire adusă folosinţei unei anumite locuinţe, punerea titularului dreptului de folosinţă în situaţia de a nu-şi putea exercita în mod firesc dreptul său prin aşezarea unor obstacole ce îngreunează accesul în locuinţă sau într-o anumită încăpere, prin întreruperea nejustificată a apei gazului sau energiei electrice, prin interzicerea accesului în unele dependinţe etc.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a relaţiilor de convieţuire socială armonioasă între locatari.

Legătură de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tulburarea folosinţei locuinţei, în prima modalitate de săvârşire, este o infracţiune de obicei

iar tentativa nu este posibilă. Consumarea are loc în momentul realizării unui număr suficient de repetări pentru a intenţia făptuitorului. În a doua modalitate infracţiunea nu presupune repetare, tulburarea folosinţei locuinţei consumându-se în momentul când, printr-un singur act, se împiedică efectiv normala folosinţă a locuinţei.

5. Sancţiuni. Tulburarea folosinţei locuinţei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu

amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (art. 320 alin. (2) şi (3) Cod penal).

Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice

1. Conţinut legal Potrivit art. 321 alin.(1)Cod penal, constituie infracţiune "fapta persoanei care, în public,

săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări

prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt

96

mod, liniştea publică". Potrivit alin.(2) aceeaşi faptă este mai gravă dacă „s-au tulburat grav

liniştea şi ordinea publică”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la bunele moravuri şi

liniştea publică. Obiect material există doar în condiţiile în care făptuitorul acţionează cu violenţă asupra

unor bunuri sau asupra corpului unei persoane. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv în principal este statul, în secundar persoana lezată prin manifestările

făptuitorului. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni alternative, săvârşite în public, fie prin acte

sau gesturi, fie prin proferarea de cuvinte ori expresii sau în orice alte manifestări, acţiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public.

Definiţiile date în literatura de specialitate precizează că: Bunele moravuri reprezintă obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivităţi, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnităţii umane, cu observarea decenţei în atitudini şi cuvinte.

Scandalul public presupune, potrivit Dicţionarului limbii române "zarvă, vâlvă, produsă de o faptă urâtă, ruşinoasă, indignare, revoltă, provocată de o asemenea faptă".

Liniştea publică este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi, în genere, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Dacă modalitatea prin care se realizează acţiunea constituie conţinutul unei infracţiuni distincte, de exemplu, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, distrugere etc., se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiune.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă când infracţiunea se realizează prin acte materiale, însă legea nu o

sancţionează. Consumarea are loc în momentul în care se săvârşeşte acţiunea prin care se aduce atingerea

bunelor moravuri sau se produce un scandal public. Dacă se produc ambele rezultate, infracţiunea nu îşi pierde caracterul unitar. Formă agravată. Art. 321 alin. (2) Cod penal reglementează ca agravantă producerea unei urmări specifice, tulburarea gravă a liniştii şi ordinii publice.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se sancţionează cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

97

Forma agravată a infracţiunii se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Încăierarea

1. Conţinut legal Potrivit art. 322 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „participarea la o încăierare

între mai multe persoane”. Potrivit alin.(2) fapta este mai gravă dacă „s-a cauzat o vătămare gravă

integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile de convieţuire socială referitoare la

ocrotirea ordinii şi a liniştii publice împotriva faptelor de încăierare. Obiect material poate fi corpul persoanelor sau bunurile asupra cărora se exercită actele de

violenţă. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Pentru existenţa infracţiunii trebuie să existe o pluralitate de făptuitori, fiecare răspunzând

în calitate de autor pentru participarea la încăierare. Participaţia penală este posibilă sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv principal este statul, ca reprezentant al societăţii, iar secundar sunt persoanele

care au suferit vătămări prin săvârşirea infracţiunii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează participarea la o încăierare între mai multe persoane,

acţiune ce presupune schimbul de îmbrânceli şi lovituri între două grupuri. Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol pentru relaţiile

de convieţuire socială, pentru securitatea persoanelor, suplimentar şi în vătămarea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor participante sau, conform prevederilor alin.(3), chiar moartea.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei, dacă urmarea imediată este doar starea de pericol, dar trebuie demonstrată în cazul agravantei.

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte intenţie, directă sau indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este sancţionată de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când are loc încăierarea, adică atunci când mai

multe persoane sunt angajate într-un conflict violent, în aşa fel încât acţiunile lor se împletesc şi sunt greu de delimitat.

Art. 322 alin. (2) Cod penal prevede că fapta este mai gravă dacă s-a produs o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane. Alin.(3) al aceluiaşi articol stipulează că se poate ajunge chiar până la moartea persoanei agresate în acest mod.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de încăierare, în forma satip, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni

sau cu amendă. Art. 322 alin.(2) Cod penal stipulează că, dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare

gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane şi făptuitorul este cunoscut, cel care a săvârşit această faptă se pedepseşte cu pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se

98

reduce cu un an iar ceilalţi participanţi se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin.(1). Reducerea cu un an a pedepsei se explică, pe de o parte, prin aceea că făptuitorul a acţionat în stare de surescitare, iar pe de altă parte, prin aceea că victima a participat la încăierare săvârşind la rândul ei acte de violenţă. Dacă însă nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvărşit faptele incriminate, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, în cazul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, sau de la 3 la 15 ani, dacă s-a cauzat moartea victimei.

Potrivit art. 322 alin.(4) Cod penal nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat să despartă pe alţii, să respingă un atac ori să apere pe altul.

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni

1. Conţinut legal Potrivit art. 323 Cod penal, constituie infracţiune "fapta de a se asocia sau de a iniţia

constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele

arătate de art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privind convieţuirea socială, a cărei

existenţă este condiţionată de asigurarea ordinii şi liniştii publice împotriva pericolului creat de asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.

Obiect material nu există deoarece în acest caz este incriminată asocierea. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Observăm că, dacă fapta constă în iniţierea, aderarea sau sprijinirea unei asocieri,

infracţiunea poate fi săvârşită şi de o singură persoană, dacă însă este săvârşită în forma constituirii asocierii, fiind vorba de un acord de voinţă, infracţiunea presupune întotdeauna o pluralitate constituită de făptuitori, cu o organizare specială şi un program infracţional bine pregătit. Participaţia penală este posibilă sub forma instigării la aderare sau sprijinirea asocierii, precum şi sub forma complicităţii prin promisiunea de tăinuire sau favorizare.

Subiect pasiv este statl. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin una din următoarele acţiuni alternative: asocierea

în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni, iniţierea constituirii unei asocieri având acelaşi scop, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Asocierea implică manifestarea de voinţă în vederea constituirii asocierii şi de a fi membru al acesteia.

Iniţierea constituirii unei asocieri în vederea săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni reprezintă comunicarea ideii de a se constitui asocierea, propunerea adresată unor persoane de a intra în asociere, organizarea întrunirii de constituire. etc., indiferent dacă a avut sau nu rezultat.

Aderarea la o asociere constituită în vederea săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni constituie intrarea efectivă a făptuitorului, expresă sau tacită, într-o astfel de asociere ca membru al acesteia.

99

Sprijinirea asocierii ce sre ca scop săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni reprezintă ajutorul dat, sub orice formă, unei astfel de asocieri, pentru a înlesni sau a asigura menţinerea asocierii sau desfăşurarea activităţii acesteia.

Toate aceste acţiuni pot constitui element material al laturii obiective numai dacă asocierea nu are ca scop săvârşirea infracţiunilor prevăzute la infracţiunea de complot, art. 167 Cod penal, respectiv faptele incriminate în art. 155-163, 165 şi 1661 cod penal. Urmarea socialmente periculoasă constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială, care rezultă din însăşi săvârşirea uneia din acţiunile incriminate.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni se săvârşeşte cu intenţie directă, deci făptuitorul trebuie să cunoască scopul asocierii.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile prevăzute

de textul de incriminare, indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat. 5. Sancţiuni. Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3

la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor ce au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

Art. 323 alin.(3) Cod penal prevede că nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului.

Instigarea publică şi apologia infracţiunilor

1. Conţinut legal Potrivit art. 324 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "fapta de a îndemna publicul prin

grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile ori de a săvârşi fapte ce constituie

infracţiuni". Alin.(4) al aceluiaşi articol incriminează şi "purtarea în public a unei uniforme,

embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în

alin.(1)", iar alin.(5) "lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor

săvârşite de aceştia". 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi

securitatea publică. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv

100

Latura obiectivă. Elementul material în varianta tip prevăzută în alin.(1) se realizează prin diferite acţiuni de

îndemnare a publicului la nerespectarea legilor sau la săvârşirea unor fapte ce constituie infracţiuni. În varianta asimilată prevăzută de alin.(4), elementul material al infracţiunii se realizează

prin acţiunea de purtare în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive, neautorizate, în scopurile arătate în alin.(1), adică pentru a îndemna la nerespectarea legilor sau la săvârşirea de infracţiuni.

În varianta asimilată prevăzută de alin.(5), constituie element material al infracţiunii acţiunea de lăudare în public a celor ce au săvârşit infracţiunea sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia, concret determinate, subminând astfel încrederea publică în corectitudinea legilor.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru ordinea de drept. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea infracţiunii. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte intenţie. În cazul variantei tip, prevăzute la alin.(1), intenţia nu poate fi decât directă, deoarece cel ce

îndeamnă la o faptă urmăreşte ca acea faptă să fie săvârşită. În cazul variantei din alin.(4), intenţia este tot directă deoarece, acţiunea de purtare a unor

uniforme, embleme etc. trebuie efectuată, potrivit textului, într-un anumit scop şi anume, fie pentru a îndemna publicul la nerespectarea legilor, fie pentru a-l îndemna la săvârşirea de infracţiuni.

În varianta prevăzută de alin.(5), infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii, pentru variantele prevăzute la alin.(1) şi (5), are loc în momentul

săvârşirii acţiunii, când se produce şi urmarea periculoasă a faptei. În varianta prevăzută de alin.(4), infracţiunea are caracterul unei infracţiuni continue, ce se

consumă în momentul când începe acţiunea de purtare şi se epuizează în momentul când această acţiune încetează.

Art. 324 alin.(2) Cod penal prevede că fapta prevăzută în alin.(1) este mai gravă dacă este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană din cele prevăzute în art. 160 Cod penal.

5. Sancţiuni. Infracţiunea săvârşită în forma tip de alin.(1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.

Sancţiunea pentru varianta agravată prevăzută de alin.(2) constă în închisoare de la 1 la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. Potrivit alin.(3), dacă instigarea publică a avut ca rezultat săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

În ce priveşte sancţionarea infracţiunii comise în variantele din alin.(4) şi (5) pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

101

Răspândirea de materiale obscene

1. Conţinut legal Potrivit art. 325 Cod penal, constituie infracţiune "fapta de a vinde sau răspândi, precum şi

de a confecţiona ori deţine, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu

caracter obscen".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile de convieţuire socială referitoare la bunele

moravuri şi la decenţă. Obiectul material îl constituie obiectele, desenele, scrierile sau alte materiale cu caracter

obscen. Noţiunea de obscen are înţelesul de indecent, trivial, pornografic. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni alternative, fie prin vinderea sau răspândirea,

fie prin confecţionarea sau deţinerea în scopul răspândirii a unor astfel de materiale. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru moralitatea

publică. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea infracţiunii. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul realizează una din cele

patru acţiuni ce constituie latura obiectivă (a vinde, a răspândi, a confecţiona sau a deţine în vederea răspândirii, un material cu caracter obscen). În cazul realizării prin deţinere, infracţiunea fiind continuă, există şi un moment al epuizării, care este momentul încetării acestei acţiuni.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

Cerşetoria

1. Conţinut legal Potrivit art. 326 Cod penal, constituie infracţiune "fapta persoanei care, având capacitatea

de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl constituie relaţiile de convieţuire socială care privesc procurarea

mijloacelor de existenţă de către fiecare membru al societăţii în mod legal. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii.

102

Subiect activ poate fi orice persoană care are capacitatea de a munci, în caz contrar fapta nu constituie infracţiune. Participaţia penală este însă posibilă sub forma instigării şi a complicităţii.

Subiect pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de a apela, în mod obişnuit, la mila

publicului, cerând ajutor material. Acţiunea de a apela la mila publicului se poate realiza în mod explicit sau implicit dar trebuie astfel comisă încât să poată determina sentimente de compasiune. Solicitarea poate fi făcută prin orice mijloace (oral, în scris, prin gesturi etc.). Nu interesează dacă cererea de ajutor material a primit sau nu răspuns.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială referitoare la procurarea mijloacelor de existenţă.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Infracţiunea de cerşetorie, fiind o infracţiune de obicei, nu este susceptibilă de tentativă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a realizat, prin repetare, un număr

suficient de acte, din care să rezulte atitudinea făptuitorului de a face din cerşetorie o sursă de procurare a mijloacelor de existenţă.

5. Sancţiuni. Infracţiunea de cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani.

Prostituţia

1. Conţinut legal Potrivit art. 328 Cod penal, constituie infracţiune "fapta persoanei care îşi procură

mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi

sexuale cu diferite persoane".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile referitoare la convieţuirea socială, relaţii

care implică procurarea mijloacelor de existenţă în mod legal, respectând bunele moravuri. Obiectul material îl constituie sumele de bani, valorile şi bunurile procurate de făptuitorîn

urma săvârşirii activităţii infracţionale. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană, indiferent de sex. Participaţia penală este posibilă doar sub forma complicităţii sau a instigării. Subiect pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin două acţiuni corelative: o acţiune scop (procurarea

mijloacelor de existenţă) şi o acţiune mijloc (practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane).

103

Pentru existenţa infracţiunii trebuie ca activitatea infracţională să reprezinte un obicei, pe parcursul unei anumite perioade de timp, şi să constituie în acest răstimp pentru făptuitor unica sursă de mijloace de existenţă sau sursa principală .

Pentru existenţa infracţiunii de prostituţie, legea cere ca raporturile sexuale să fie practicate cu persoane diferite şi nu cu o singură persoană.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, în scopul procurăriii mijloacelor de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă.

4. Forme şi modalităţi. Fiind o infracţiune de obicei tentativa nu este posibilă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când se realizează un număr suficient de

raporturi sexuale cu diferite persoane pentru ca aceste raporturi să poată fi caracterizate ca fiind un mod obişnuit de procurare a mijloacelor de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă pentru făptuitor.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Proxenetismul

1. Conţinut legal Potrivit art. 329 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune "îndemnul ori înlesnirea

practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o

persoană”. Alin.(2) al aceluiaşi articol incriminează şi „recrutarea unei persoane pentru

prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie".

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile privind convieţuirea socială, relaţii care

implică procurarea mijloacelor de existenţă în mod legal, respectând bunele moravuri. Obiectul material este corpul persoanei constrânse la prostituţie sau care a făcut obiectul

traficului în vederea practicării prostituţiei. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv principal este statul, iar secundar persoana constrânsă la practicarea

prostituţiei ori recrutată sau traficată în acest scop. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni alternative, respectiv îndemnarea sau

înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, prevăzute în alin.(1), dar şi recrutarea unei persoane în vederea practicării prostituţiei, traficul de persoane în acest scop sau constrângerea la practicarea prostituţiei, stipulate în alin.(2)..

Îndemnul la prostituţie reprezintă incitarea, trezirea interesului sau convingerea unei persoane să practice prostituţia, indiferent dacă a avut sau nu rezultat..

104

Înlesnirea practicării prostituţiei reprezintă ajutorul dat sub orice formă, unei persoane, să practice prostituţia.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană constă în obţinerea de profituri sau a oricăror avantaje materiale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană decât făptuitorul.

Recrutarea unei persoane pentru prostituţie se realizează prin acţiuni de atragere, angajare şi îndrumare a unei persoane să practice prostituţia.

Traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei, constă în efectuarea unor acte de comerţ cu persoane în vederea practicării prostituţiei.

Constrângerea la prostituţie se realizează prin acţiuni de silire, prin orice mijloace, a unei persoane să practice prostituţia, indiferent dacă a avut sau nu succes. Constrângerea urmată de practicarea prostituţiei de către cel constrâns înlătură caracterul penal al faptei de prostituţie.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială referitoare la libertatea sexuală a persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directă şi indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc în momentul

săvârşirii acţiunii incriminate, moment când se produce şi urmarea periculoasă a faptei. Art. 329 alin.(3) Cod penal prevede ca agravantă dacă fapta este săvârşită faţă de un minor

sau prezintă un alt caracter grav. 5. Sancţiuni. Infracţiunea de proxenetism se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor

drepturi, dacă se săvârşeşte sub forma îndemnării, înlesnirii sau tragerii de foloase, şi cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, în varianta treficului, a recrutării sau a constrângerii la practicarea prostituţiei.

În forma sa agravată, infracţiunea de proxenetism se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit alin.(4), banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit ori au fost destinate să servească, direct sau indirect la comiterea infracţiunii prevăzute în alin. (1)- (3) şi cele care au fost dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Jocul de noroc

1. Conţinut legal Potrivit art. 330 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune „organizarea sau îngăduirea

jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare”, iar potrivit alin. (2) „organizarea sau

îngăduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a realiza

foloase materiale”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile de convieţuire socială care privesc

obţinerea mijloacelor de existenţă numai prin mijloace licite..

105

Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni alternative, fie de organizare, fie de îngăduire

a jocurilor de noroc, pentru public, dacă sunt săvârşite fără autorizaţie.. Organizarea reprezintă crearea condiţiilor necesare practicării unor asemenea jocuri

(punerea la dispoziţie a spaţiului, atragerea de clienţi etc.). Îngăduirea jocurilor de noroc constă în permiterea practicării acestora.

Nu interesează dacă locul unde se practică jocurile de noroc este anume destinat acestui scop sau dacă este vorba de un local public. Locul trebuie, însă să fie accesibil publicului.

Pentru existenţa infracţiunii în forma prevăzută de art. 330 alin. (2) Cod penal, legea cere, în mod cumulativ, ca organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc să aibă loc într-o casă particulară şi să se facă în mod obişnuit, adică trebuie să se repete de un număr suficient de ori pentru a rezulta caracterul de obişnuinţă.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol social pentru regulile de convieţuire socială.

Legătur de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea de joc de noroc se săvârşeşte cu intenţie. În forma prevăzută de alin. (1), intenţia poate fi directă sau indirectă, în cea prevăzută de alin. (2) intenţia nu poate fi decât directă.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa, posibilă numai în cazul primei forme a infracţiunii, nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc, în cazul prevăzut alin.(1), în momentul când organizarea

jocurilor de noroc a luat fiinţă sau când a intervenit îngăduirea practicării acestora, iar în cazul prevăzut de alin.(2), în momentul când s-a realizat un număr suficient de repetări pentru a rezulta caracterul de obişnuinţă al organizării sau îngăduirii jocurilor de noroc.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

106

TITLUL X INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE

A ROMÂNIEI

CAPITOLUL I INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE MILITARI

SECŢIUNEA I. INFRACŢIUNI CONTRA ORDINII ŞI DISCIPLINEI MILITARE

Absenţa nejustificată

1. Conţinut legal Potrivit art. 331 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune „absenţa nejustificată de la

unitate sau de la serviciu, care a depăşit 24 de ore dar nu mai mult de trei zile, a militarului în

termen sau concentrat, până la gradul de sergent inclusiv”. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că „în timp de război, absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care

a depăşit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore” se pedepseşte. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi disciplina

militară. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât un militar în termen sau concentrat având cel

mult gradul de sergent. Participaţia penală este posibilă doar sub forma complicităţii sau a instigării. Subiect pasiv este unitatea militară în care îşi desfăşoară activitatea făptuitorul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material constă în absenţa nejustificată a miitarului de la unitate sau serviciu. Prin „unitate” se înţelege orice formaţiune militară, indiferent de numărul militarilor care o

alcătuiesc, indiferent dacă a fost constituită permanent sau temporar. Prin „serviciu” se înţelege locul unde militarul îndeplineşte o anumită activitate (ex.

serviciile auxiliare ale unităţii). Absentarea reprezintă neîndeplinirea de către militar a îndatoririlor de a fi prezent la unitate

sau la serviciu, fie prin neprezentare, fie prin părăsire. Pentru existenţa infracţiunii se cere şi ca absenţa nejustificată să dureze un interval de timp

cuprins între 24 ore şi 3 zile, precum şi să se fi petrecut pe timp de pace. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol daterminată de

nesocotirea ordinii şi disciplinei militare. Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte atât cu intenţie, cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa , fiind vorba de o infracţiune omisivă, nu este posibilă.

107

Consumarea infracţiunii are loc în momentul expirării celor 24 ore de lipsă nejustificată a militarului de la unitate sau de la serviciu.

Art. 331 alin.(3) stabileşte ca variantă agravată săvârşirea faptei în timp de război, dacă absenţa nejustificată depăşeşte 4 ore dar nu mai mult de 24 ore..

5. Sancţiuni. Infracţiunea săvărşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Săvârşirea în varianta agravată prevăzută la alin.(3) se sancţionează cu închisoare de la 1 la

5 ani. Art. 331 alin.(2) stipulează că pedeapsa aplicată unui militar în termen se execută într-o

închisoare militară. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

Dezertarea

1. Conţinut legal Potrivit art. 332 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune „absenţa nejustificată de la

unitate sau serviciu, care depăşeşte 3 zile, a oricărui militar”, iar alin. (2) prevede că „în timp de

război, absenţa nejustificată a oricărui miitar de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 ore” se pedepseşte mai aspru.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi disciplina

militară. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, trebuie să aibă calitatea de militar, indiferent de categoria din

care face parte şi indiferent de gradul pe care îl are. Participaţia penală este posibilă doar sub forma complicităţii sau a instigării. Subiect pasiv este unitatea militară în care îşi desfăşoară activitatea făptuitorul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează în mod alternativ, printr-o acţiune sau inacţiune, respectiv

fie prin părăsirea sau plecarea din unitate ori serviciu a oricărui militar, fără permisiunea comandantului sau şefului său, şi rămânerea în această situaţie un interval de timp mai mare de 3 zile, fie prin neprezentarea la unitate sau serviciu, în aceleaşi condiţii şi după 3 zile de la expirarea termenului când militarul se afla în învoire, detaşare, concediu etc.

Prezentarea de bunăvoie a făptuitorului în faţa reprezentanţilor autorităţilor sau prinderea acestuia de către autorităţi reprezintă sfârşitul activităţii infracţionale. Arestarea unui militar pentru săvârşirea altor infracţiuni înlătură răspunderea pentru dezertare.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea şi disciplina militară.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe. Latura subiectivă.

Infracţiunea se poate comite atât cu intenţie, cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă.

108

Consumarea infracţiunii are loc în momentul împlinirii celor 3 zile de absenţă nejustificată. Fiind o infracţiune continuă, momentul epuizării reprezintă momentul în care militarul s-a

întors de bunăvoie sau a fost prins de autorităţi. Art. 332 alin.(2) consideră agravată săvârşirea faptei în timp de război , dacă absenţa

nejustificată este mai mare de 24 ore. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 7 ani, dacă a fost săvârşită în varianta tip

prevăzută la alin.(1), sau de la 3 la 12 ani, în cazul formei agravate. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

Călcarea de consemn

1. Conţinut legal Potrivit art. 333 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „călcarea regulilor serviciului de

gardă, de pază, de însoţire sau de securitate”, iar alin.(3) prevede „călcarea consemnului de către

santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, muniţii sau

materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori

dacă fapta ar fi putut avea urmări grave” se pedepseşte mai aspru. Alin.(4) introduce o a doua agravantă, dacă faptele de mai sus au fost săvârşite în timp de război.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile preivitoare la ordinea şi disciplina militară

şi care presupun îndeplinirea cu corectitudine a obligaţiilor ce le revin în executarea serviciului de gardă, de pază, de însoţire sau securitate.

Obiect material, în principiu, nu există. Dacă însă călcarea de consemn se răsfrânge asupra unui bun, acesta poate deveni obiect material.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât militarul care făcea parte, în momentul

săvârşirii infracţiunii, din personalul gărzii sau din serviciul de pază, de însoţire, escortă sau securitate ori căruia i se încredinţase paza oricrui post care purta răspunderea îndeplinirii consemnului primit.

Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau complicităţii. Subiect pasiv este unitatea din care face parte făptuitorul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează, în cazul variantei tip prevăzute în alin.(1), prin încălcarea

de către militari a regulilor care privesc un consemn, adică a regulilor stabilite pentru buna îndeplinire a îndatoririlor primite în cadrul serviciului de gardă, pază, însoţire sau securitate. Se poate comite atât prin acţiune (ex. militarul părăseşte postul de santinelă), cât şi prin inacţiune (militarul permite unei persoane străine să se apropie de postul pe care îl păzeşte).

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii unei unităţi militare, pentru ordinea şi disciplina militară.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, dacă se realizează prin acţiune, şi intenţie sau culpă,

dacă se comite prin inacţiune.

109

4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii se produce instantaneu, în momentul săvârşirii faptei incriminate. Art. 333 alin.(3) prevede agravarea faptei în condiţiile în care călcarea consemnului este

comisă de către santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, muniţii sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave.

5. Sancţiuni. Infracţiunea săvârşită în condiţiile alin.(1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Conform alin.(2), părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar se sancţionează cu

aceeaşi pedeapsă. Pentru varianta agravată prevăzută în alin.(3) pedeapsa va fi închisoarea de la 1 la 5 ani, iar

dacă faptele se săvârşesc în timp de război sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 12 ani (alin.(4)). Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

Insubordonarea

1. Conţinut legal Potrivit art. 334 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „refuzul de a executa un ordin cu

privire la îndatoririle de serviciu”, iar alin.(2) prevede „dacă fapta săvârşită de un ofiţer, de un

maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună în faţa

trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave” se pedepseşte mai sever; de asemeni şi comiterea

faptei în timp de război, potrivit alin.(3). 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la ordinea şi disciplina

militară, relaţii care presupun în acest caz executarea întocmai a ordinelor primite de către militar de la şefii sau superiorii săi.

Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât un militar. Participaţia penală este posibilă doar sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv este unitatea militară din care face făptuitorul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin refuzul militarului de a executa un ordin primit de la

un şef sau un superior sau derivând din obligaţiile generale ale militarilor, cu condiţia să fie un ordin legal ca formă şi conţinut şi să privească îndatoriri de serviciu..

Refuzul poate fi explicit, verbal sau în scris, sau implicit, rezultând din atitudinea făptuitorului.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol cu privire la ordinea şi disciplina militară.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite cu intenţie.

110

4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită de lege. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care militarul refuză efectiv să execute

ordinul. Art. 334 alin. (2) prevede şi o primă variantă agravată dacă fapta a fost săvârşită de un

ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave.

Art. 334 alin. (3) stipulează a doua agravantă în sensul în care activitatea infracţională se petrece în timp de răboi.

5. Sancţiuni. Infracţiunea în varianta tip, prevăzută la alin.(1), este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la

2 ani, iar prima variantă agravată cu închisoare de la 1 la 5 ani. Săvârşirea faptei în cele două variante în timp de război atrage pedepasa închisorii de la 2 la

7 ani, pentru varianta tip, şi de la 3 la 12 ani, pentru prima formă agravată. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

Lovirea superiorului

1. Conţinut legal Potrivit art. 335 Cod penal, constituie infracţiune „lovirea superiorului de către inferior sau

a şefului de către subordonat”. Alin.(2) stipulează că este mai gravă fapta prevăzută de alin.(1) săvârşită în timp de război.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este complex fiind format din relaţiile sociale referitoare la ordinea

şi disciplina militară, sub aspectul atitudinii corecte şi respectuoase a inferiorului faţă de superiorul său, dar şi din cele referitoare la integritatea corporală şi demnitatea persoanei împotriva căreia se îndreaptă activitatea infracţională.

Obiect material în cazul acţiunilor de lovire sau alte violenţe este corpul persoanei agresate, în speţă corpul superiorului.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât militarul inferior în grad sau subordonatul cu

condiţia să cunoască faptul că victima activităţii sale infracţionale îi este şef sau superior. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau cea a complicităţii. Subiect pasiv principal este unitatea militară din care face parte făptuitorul în timp ce

subiectul activ secundar este militarul cu grad superior sau şeful care a fost victimă a violenţelor. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acte de lovire sau alte violenţe care au produs

suferinţe fizice sau vătămări ce necesită cel mult 20 zile de îngrijiri medicale. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea şi

disciplina militară dar şi în producerea consecinţelor specifice infracţiunilor săvârşite cu violenţă. Legătura de cauzalitate trebuie dovedită. Latura subiectivă.

Infracţiunea este săvârşită cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi.

111

Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii lovirii sau săvârşirii altor violenţe

asupra superiorului. Potrivit prevederilor alin.(2) săvârşirea faptei în timp de război constituie variantă agravată. 5. Sancţiuni. Infracţiunea este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 1 an, în varianta tip, pentru varianta

agravată maximul pedepsei urmând să fie crescut cu 2 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

Lovirea inferiorului

1. Conţinut legal Potrivit art. 336 Cod penal, constituie infracţiune „lovirea inferiorului sau subordonatului

de către un superior sau şef”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este complex fiind format din relaţiile sociale referitoare la ordinea

şi disciplina militară, sub aspectul atitudinii corecte a superiorului faţă de inferiorul său şi apărării acestuia din urmă de purtarea abuzivă a primului, dar şi din relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală şi demnitatea persoanei împotriva căreia se îndreaptă activitatea infracţională.

Obiect material în cazul acţiunilor de lovire sau alte violenţe este corpul persoanei agresate, în speţă corpul inferiorului.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ este calificat, nu poate fi decât militarul care are un grad superior ori care

deţine funcţia de şef al militarului agresat şi care cunoaşte această subordonare. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau cea a complicităţii. Subiect pasiv principal este unitatea militară din care face parte făptuitorul în timp ce

subiectul activ secundar este militarul cu grad inferior sau subalternul care a fost victimă a violenţelor.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acte de lovire sau alte violenţe care au produs

suferinţe fizice sau vătămări ce necesită cel mult 20 zile de îngrijiri medicale. Lovirea inferiorului nu va constitui infracţiune dacă va fi săvârşită în timp de război impusă

fiind de o necesitate militară (art.336 alin.(2)). Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru ordinea şi

disciplina militară dar şi în producerea consecinţelor specifice infracţiunilor săvârşite cu violenţă. Legătura de cauzalitate trebuie dovedită. Latura subiectivă. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii lovirii sau săvârşirii altor violenţe

asupra superiorului. 5. Sancţiuni.

112

Infracţiunea este pedepsită cu închisoare de la o lună la 1 an. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului (art. 337 Cod penal).

SECŢIUNEA II. INFRACŢIUNI PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Capitularea

1. Conţinut legal Potrivit art. 338 Cod penal, constituie infracţiune „predarea în mâinile inamicului de către

comandant a forţelor militare pe care le comandă, lăsarea în mâinile duşmanului, distrugerea sau

aducerea în stare de neîntrebuinţare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor

mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta să fi fost determinată de condiţiile

de luptă”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privitoare la capacitatea de luptă a

forţelor armate, relaţii care presupun o comportare comandanţilor pe câmpul de luptă plină de devotament şi curaj.

Obiect material pot constitui mijloacele de luptă şi celelate mijloace necesare purtării războiului.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât militarul cu funcţie de comandant al unei

formaţiuni de luptă, indiferent de dimensiunile acesteia. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale reprezentate de capacitatea de

apărare a ţării, iar secundar unitatea militară căreia îi aparţin formaţiunile de luptă respective. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin modalităţi alternative: de predare în mâinile

inamicului de către comandant a forţelor militare pe care le comandă, lăsare în mâinile duşmanului, distrugere sau aducere în stare de neîntrebuinţare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, în condiţiile în care niciuna dintre aceste activităţi nu a fost determinată de condiţiile de luptă. Oricare dintre aceste fapte se poate săvârşi atât prin acţiuni cât şi prin inacţiuni.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite numai cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul săvârşeşte efectiv una din

activităţile descrise în norma de incriminare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi

113

interzicerea unor drepturi.

Părăsirea câmpului de luptă

1. Conţinut legal Potrivit art. 339 Cod penal, constituie infracţiune „părăsirea câmpului de luptă sau refuzul

de a acţiona, săvârşite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârşirea altor asemenea

fapte de natură a servi cauza duşmanului”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării, relaţii care presupun din partea militarilor loialitate şi îndeplinirea cu curaj a îndatoririlor pe care le au pe câmpul de luptă.

Obiect material există doar în cazurile în care, spre exemplu, armamentul este abandonat pe cîmpul de luptă sau lăsat în mâinile inamicului.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât militarul care participă efectiv la operaţiile

militare pe câmpul de luptă. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale reprezentate de capacitatea de

apărare a ţării, iar secundar unitatea militară căreia îi aparţine militarul care a părăsit cîmpul de luptă.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin modalităţi alternative: părăsirea câmpului de luptă

sau refuzul de a acţiona, ambele săvârşite în timpul luptei, sau predarea în captivitate ori săvârşirea altor fapte asemănătoare, toate acestea fiind menite să ajute inamicul.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei grave stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre faptele incriminate. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se sancţionează cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi

interzicerea unor drepturi.

SECŢIUNEA III. INFRACŢIUNI SPECIFICE AVIAŢIEI ŞI MARINEI MILITARE

Zborul neautorizat

1. Conţinut legal Potrivit art. 340 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „zborul cu o aeronavă aparţinând

forţelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare, precum şi nerespectarea regulilor

de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei”.

114

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de

apărare a ţării, relaţii care presupun respectarea tuturor regulilorşi de autorizare cu privire la zborul unei aeronave.

Obiect material este însăşi aeronava care este, în acelaşi timp, şi mijloc de săvârşire a infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât militarul din unitatea de aviaţie care

efectuează un zbor neautorizat sau fără respectarea regulilor de zbor în timpul unui zbor autorizat. Participaţia penală este posibilă sub toate formele, dar pentru coautorat subiecţii activi

trebuie să aibă calitatea cerută de lege. Subiect pasiv este unitatea care deţine aeronava şi căreia îi aparţine făptuitorul. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează în modalităţi alternative, fie prin săvârşirea unui zbor fără

autorizare prealabilă, fie prin nerespectarea regulilor de zbor în timpul unui zbor autorizat. Pentru existenţa infracţiunii, în oricare din modalităţile de săvârşire a faptei, zborul trebuie

să se realizeze cu o aeronavă aparţinând forţelor armate române şi prin modul de comitere a faptei să fie periclitată securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării dar şi pentru activitatea normală în unităţile de aviaţie şi pentru bunurile care le aparţin.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care pilotul a decolat cu nava, iar epuizarea

în momentul aterizării. Art.340 alin.(29 prevede ca agravantă săvârşirea faptei în condiţiile stipulate în alin.(1) dar

cu producerea unor urmări grave sau a unui dezastru. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani când este comisă în forma tip,

sau cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul urmărilor grave sau închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în ipoteza dezastrului.

Părăsirea navei

1. Conţinut legal Potrivit art. 341 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „părăsirea unei nave militare în

caz de naufragiu de către comandant, mai înainte de a-şi fi exercitat până la capăt îndatoririle de

serviciu, precum şi de către orice persoană ce face parte din echipajul navei, fără ordinul

comandantului”. Alin.(2) prevede ca variantă agravată „aceeaşi faptă săvârşită în timp de război”.

Conform prevederilor art.347 Cod penal, dispoziţiile acestui articol se aplică şi aeronavelor militare.

115

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării dar şi la buna desfăşurare a activităţii în cadrul unităţilor militare de marină şi aviaţie. Obiect material este nava expusă distrugerii sau pierderii ca urmare a săvârşirii infracţiunii. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât comandantul navei sau un militar care face

parte din echipajul acestuia. Participaţia penală este posibilă sub toate formele, dar pentru existenţa coautoratului se cere

calitatea specială prevăzută de lege. Subiect pasiv principal este statul, în secundar fiind unitatea căreia îi aparţine nava părăsită. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de părăsire a navei de către comandant, în

condiţiile în care acesta nu îşi exercitase îndatoririle de serviciu în totalitate, sau de către orice membru al echipajului, fără ordinul comandantului.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării, în general, precum şi pentru securitatea navei, în special.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul părăsirii navei de către persoana prevăzută. Art.341 alin.(2) introduce ca agravantă săvârşirea faptei inciminate în timp de război. 5. Sancţiuni. Infracţiunea săvârşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în

cazul variantei agravate cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Părăsirea comenzii

1. Conţinut legal Potrivit art. 342 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „părăsirea comenzii de către

comandantul unei sau al unei grupări de nave militare, în situaţii ce ar fi putut periclita nava sau

navele militare ori echipajul acestora”. Alin.(2) prevede ca variantă agravată părăsirea comenzii

săvârşită în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare.

Conform prevederilor art.347 Cod penal, dispoziţiile acestui articol se aplică şi aeronavelor militare.

Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării dar şi lapăstrarea şi exercitarea în permanenţă a comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare.

Obiect material este nava pusă în pericol prin părăsirea comenzii de către comandant.. Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât comandantul navei sau grupării de nave

militare.

116

Participaţia penală este posibilă doar sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv principal este statul, în secundar fiind unitatea căreia îi aparţine nava sau

gruparea de nave militare al cărei comandant a părăsit comanda.. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin părăsirea comenzii navei de către comandant,

săvârşită fie printr-o acţiune (a plecat), fie printr-o inacţiune(nu a revenit), şi poate fi făcută în mod expres sau să înceteze doar în fapt, după cum poate fi definitivă sau temporară, modalitatea de comitere a faptei neavând relevanţă pentru existenţa infracţiunii.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării, în general, precum şi pentru securitatea navei şi a echipajului ei, în special.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul părăsirii comenzii navei de către comandant. Art.342 alin.(2) introduce ca agravantă săvârşirea faptei inciminate în timp de război. 5. Sancţiuni. Infracţiunea săvârşită în varianta tip se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar în cazul

variantei agravate cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Neluarea măsurilor necesare în operaţiile navale

1. Conţinut legal Potrivit art. 343 Cod penal, constituie infracţiune „fapta comandantului unei nave militare

sau grupări de nave militare care fără să fi fost oprit de vreun ordin sau fără să fi fost împiedicat

de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva

duşmanului, să ajute o navă a statului român sau a unei ţări aliate urmărită de duşman ori

angajată în luptă, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi duşman, ori nu

urmăreşte navele de război sau comerciale ale duşmanului”.

Conform prevederilor art.347 Cod penal, dispoziţiile acestui articol se aplică şi aeronavelor militare.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile privitoare la capacitatea de luptă a marinei

sau aviaţiei militare, a căror existenţă depinde de atitudinea corectă şi combativă a comandanţilor în timpul luptei.

Obiect material poate fi nava sau grupul de nave rămase în inactivitate din cauza lipsei de combativitate a comandantului.

Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, nu poate fi decât comandantul navei sau grupului de nave care

nu ia măsurile cuvenite în operaţiunile navale. Participaţia penală se poate raliza sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv este statul, în principal, precum şi unitatea militară navală din care face parte

comandantul şi căreia îi aparţine nava sau grupul de nave.

117

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o inacţiune, săvârşită în variante alternative,

respectiv, prin omisiunea comandantului unei nave sau unui grup de nave să ia măsurile corespunzătoare în timpul unui atac, să lupte împotriva duşmanului, să ajute o navă a statului român sau a unei ţări aliate urmărită de duşman ori angajată în luptă, să nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi duşman, ori să nu urmărească navele de război sau comerciale ale duşmanului.

Condiţia esenţială pentru existenţa infracţiunii este absenţa unui ordin contrar în acest sens sau a unei misiuni speciale care l-ar putea împiedica justificat pe comandant să acţioneze.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru potenţialul militar român şi aliat, angajat în luptă cu duşmanul.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite fie cu intenţie, fie din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, fiind o infracţiune omisivă, nu este posibilă. Consumarea infracţiunii are loc odată cu omisiunea comandantului de a avea

comportamentul cerut de lege. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Coborârea pavilionului

1. Conţinut legal Potrivit art. 344 Cod penal, constituie infracţiune „coborârea pavilionului, în timpul luptei,

cu scopul de a servi cauza duşmanului, săvârşită de către comandantul unei nave militare sau al

unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă persoană îmbarcată”.

Pentru o navă militară coborârea pavilionului echivalează cu pierderea, abandonarea luptei de către comandant şi echipaj.

Conform prevederilor art.347 Cod penal, dispoziţiile acestui articol se aplică şi aeronavelor militare.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile privitoare la capacitatea de luptă a marinei

sau aviaţiei militare în timp de război, a căror existenţă depinde de atitudinea corectă şi combativă a comandanţilor în timpul luptei.

Obiect material este chiar pavilionul coborât în timpul luptei. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană care se află îmbarcată în mod legal pe navă. Săvârşirea faptei de către o persoană aflată ocazional pe navă constituie infracţiunea

prevăzută în art.156 lit.d) Cod penal (trădare prin ajutarea inamicului). Participaţia penală este posibilă în toate formele, dar coautorii trebuie să aibă calitatea

cerută de lege. Subiect pasiv este statul, în principal, precum şi unitatea militară navală căreia îi aparţine

nava al cărei pavilion este coborât.

118

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de coborâre a pavilionului, dacă este

săvârşită în timpul luptei şi în zona de luptă. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de epricol pentru succesul

misiunii de luptă pe care o are nava sau grupul de nave. Legătura de cauzalitate ezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a comis fapta de coborâre a

pavilionului. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi

interzicerea unor drepturi.

Coliziunea

1. Conţinut legal Potrivit art. 345 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „fapta comandantului unei nave

militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpă, o coliziune

sau punerea pe uscat a navei sau alte urmări grave”. Alin.(2) consideră agravantă săvârşirea

faptei cu intenţie, în timp ce alin.(3) incriminează mai grav comiterea faptei în timp de război. Conform prevederilor art.347 Cod penal, dispoziţiile acestui articol se aplică şi aeronavelor

militare. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privitoare la capacitatea de luptă a

unităţilor navale pentru a cărei asigurare este necesară o atitudine preventivă, de eliminare a oricărui pericol de coliziune sau punere pe uscat a navelor militare.

Obiect material este chiar nava sau grupul de nave militare care a suportat activitatea infracţională.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi atât comandantul naveicât şi orice persoană aflată la bordul acesteia,

dacă este membru al echipajului sau militar aparţinând unei unităţi afectate navei sau transportate pe navă.

Subiect pasiv este statul, în principal, precum şi unitatea militară navală căreia îi aparţine navaintrată în coliziune.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin activităţi alternative, comisive sau omisive, care

determină fie coliziunea, ciocnirea navei cu o altă navă sau orice alt obstacol, fie punerea pe uscat, eşuarea navei la ţărm, pe un banc de nisip sau de mâl, astfel putând fi determinate şi alte urmări grave..

119

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării precum şi o urmare materailă, avarierea navei respective.

Legătura de cauzalitate trebuie dovedită. Latura subiectivă.

Infracţiunea se poate săvârşi atât cu intenţie, cât şi din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-au produs urmările cerute în norma

de incriminare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă a fost săvârşită în

varianta tip, cu închisoare de la 5 la 20 ani, săvârşită în varianta agravată prevăzută în alin.(2), sau cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru varianta agravată prevăzută în alin.(3).

CAPITOLUL II INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE MILITARI SAU DE CIVILI

Sustragerea de la serviciul militar

1. Conţinut legal Potrivit art. 348 Cod penal, constituie infracţiune „fapta persoanei care îşi provoacă

vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte

înscrisuri false sau alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar”. Săvârşirea infracţiunii în timp de război constituie agravantă.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare a

ţării pentru a cărei asigurare este necesară satisfacerea serviciului militar în condiţiile prevăzute în lege.

Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană care poate dobândi calitatea de militar. Subiect pasiv este statul, în ca titular al valorii socviale reprezentate de capacitatea de

apărare. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni alternative:

autoprovocarea de vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simularea de boli sau infirmităţi, folosirea de înscrisuri false sau alte mijloace, oricare dintre acestea comise în scopul sustragerii de la serviciul militar.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării prin încălcarea obligaţiilor militare.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei.

120

Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop.

4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre faptele prezentate. Dacă activitatea infracţională se petrece în timp de război va constitui variantă agravantă. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, săvârşită în varianta tip, şi

închisoare de la 3 la 10 ani, dacă a fost comisă în timp de război. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului unităţii.

Defetismul

1. Conţinut legal Potrivit art. 349 Cod penal, constituie infracţiune „răspândirea sau publicarea în timp de

război de zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase relative la situaţia economică şi

politică a ţării, la starea morală a populaţiei în legătură cu declararea şi mersul războiului,

precum şi săvârşirea altor asemenea fapte de natură să slăbească rezistenţa morală a populaţiei”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privitoare la capacitatea de apărare

a ţării pentru a cărei existenţă este necesară păstrarea rezistenţei morale şi a spiritului de luptă neştirbite.

Obiect material nu există, publicaţiile, înscrisurile prin care poate fi comisă fapta reprezintă mijloace de săvârşire a infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. Subiect pasiv este statul a cărui capacitate de apărare a fost pusă în pericol prin săvârşirea

faptei inciminate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o acţiune de răspândire sau de publicare a unor

zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase, în timp de război, de natură să demobilizeze populaţia în legătură cu declararea sau mersul războiului, precum şi prin săvârşirea unor asemenea fapte.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea infracţiunii. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se săvârşeşte oricare dintre faptele

incriminate. 5. Sancţiuni.

121

Infracţiunea este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă

1. Conţinut legal Potrivit art. 350 Cod penal, constituie infracţiune „jefuirea pe câmpul de luptă a morţilor

sau răniţilor de obiectele aflate asupra lor” (alin.(1)), precum şi „fapta arătată în alineatul

precedent care, fără să fie săvârşită pe câmpul de luptă, este urmarea unei operaţii de război” (alin.(2)).

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este fomat din relaţiile sociale privitoare la capacitatea de apărare a

ţării, relaţii care sunt atinse prin jefuirea morţilor sau răniţilor pe câmpul de luptă sau în urma unor operaţii de război..

Obiectul material este reprezentat din bunurile aflate asupra morţilor sau răniţilor şi de care aceştia sunt jefuiţi în condiţiile amintite.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană, militar sau civil. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv statul, a cărei capacitate de apărare a fost lezată, precum şi persoana căzută pe

câmpul de luptă şi jefuită sau jefuită în condiţii legate de operaţii de război. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de jefuire a unui bun mobil aflat asupra unui

rănit sau a unui mort, acţiune realizată pe câmpul de luptă sau ca urmare a unor operaţii de război. Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea

de apărare a ţării prin impactul avut asupra populaţiei şi combatanţilor de jefuirea celor răniţi sau morţi în luptă.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs deposedarea prin jefuire a

persoanei rănite sau decedate, în condiţiile legii. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Folosirea emblemei „Crucii Roşii” în timpul operaţiilor militare

1. Conţinut legal Potrivit art. 351 Cod penal, constituie infracţiune „folosirea, fără drept, în timp de război şi

în legătură cu operaţiile militare a emblemei ori denumirii de „Crucea Roşie” sau a celor

asimilate acesteia”.

122

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării şi care presupun folosirea licită a emblemei sau denumirii de „Crucea Roşie” ori a celor asimilate acestora în timp de război.

Obiectul material este chiar emblema sau denumirea de „Crucea Roşie” sau a celor asimilate acesteia.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Subiect pasiv este statul, în principal, precum şi oraganizaţia „Crucea Roşie” sau cele

asimilate acesteia, în secundar. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiunea de folosire a emblemei sau denumirii de

„Crucea Roşie”,precum şi a celor asimilate acesteia, dacă se săvârşeşte fără drept şi în timp de război şi în legătură cu operaţiile militare.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată cu privire la capacitatea de apărare a ţării prin încălcarea normelor legale care reglementează condiţiile de utilizare a emblemei sau denumirii de „Crucea Roşie”.

Legătură de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul folosirii efective a emblemei sau denumirii de

„Crucea Roşie” sau a celor asimilate acesteia. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Sustragerea de la rechiziţii militare

1. Conţinut legal Potrivit art. 352 Cod penal, constituie infracţiune „refuzul nejustificat de a pune la

dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor

obligaţii ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziţionării”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării şi care presupun îndeplinirea în conformitate cu prevederile legale a obligaţiilor privind rechiziţiile militare.

Obiect material pot fi oricare din bunurile legal rechiziţionate sau supuse rechiziţionării. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este statul, în principal, şi unitatea militară căreia îi erau destinate bunurile

123

rechiziţionate sau supuse rechiziţionării, în secundar. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin trei modalităţi alternative, respectiv: refuzul

nejustificat de a pune la dispoziţia armatei bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiei de a pune la dispoziţia armatei bunurile amintite sau nedeclararea bunurilor supuse rechiziţionării în momentul realizării unui recensământ în acest scop.

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată pentru capacitatea de apărare a ţării.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care executarea acţiunii de sustragere, în

oricare din formele sale, a fost dusă până la capăt. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

CAPITOLUL III INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE CIVILI

Sustragerea de la recrutare

1. Conţinut legal Potrivit art. 353 Cod penal, constituie infracţiune „sustragerea de la recrutare în timp de

război”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare

a ţării şi care presupun îndeplinirea obligaţiei de prezentare pentru recrutare, în condiţiile legii. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi numai persoana care are, potrivit legii, obligaţia de a se prezenta la

recrutare. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiv este statul a cărui capacitate de apărare este în acest fel pusă în pericol. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin sustragerea de la recrutare care se săvârşeşte fără a

avea motive întemeiate, fie prin omisiuni (neprezentare la termenul stabilit), fie prin comisiuni (dispariţie de la domiciliu, ascundere, părăsirea ţării etc.).

Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată pentru capacitatea de apărare a ţării prin neasigurarea armatei cu numărul de militari necesar.

124

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul neprezentării nejustificate la recrutare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului centrului militar.

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

1. Conţinut legal Potrivit art. 354 alin.(1) Cod penal, constituie infracţiune „neprezentarea la încorporare

sau concentrare ori neprezentarea celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea unde au fost

repartizaţi, în timp de mobilizare sau război, în termenul precizat în ordin”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la capacitatea de apărare a ţării

şi care presupun prezentarea în termenul legal a celor chemaţi la încorporare sau concentrare sau a celor încorporaţi sau concentraţi.

Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi numai persoana care îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi

încorporat sau concentrat, deci tânăr apt pentru încorporare sau rezervist apt pentru concentrare. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau a complicităţii. Subiect pasiveste statul a cărui capacitate de apărare este în acest fel pusă în pericol. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin tr-o inacţiune, respectiv prin neprezentarea la

încorporare sau concentrare, în termenul stabilitîn ordinul de chemare, dacă se săvârşeşte în timp de mobilizare sau în timp de război.

Art. 354 alin.(2) acordă o derogare de 10 zile de la termenul prevăzut în ordinul de chemare în situaţia în care cel convocat se află plecat în afara ţării.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea uni stări de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării prin lipsa din incinta unităţilor militare a ceklor convocaţi pentru âncorporare sau recrutare.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie sau din culpă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa nu este posibilă, deoarece este o infracţiune omisivă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se împlineşte termenul prevăzut ăn

ordinul de chemare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.

125

TITLUL XI INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII

Propaganda pentru război

1. Conţinut legal Potrivit art. 356 Cod penal, constituie infracţiune „propaganda pentru război, răspândirea

de ştiri tendenţioase sau orice alte manifestări în favoarea dezlănţuirii unui război, săvârşite prin

grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la menţinerea şi apărarea

păcii, prin care se asigură şi coexistenţa paşnică între popoare. Obiect material nu există. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este statul, ca reprezenatnt al societăţii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni alternative, respectiv prin propagandă,

răspândire de ştiri tendenţioase sau inventate precum şi prin oricare alte manifestări săvârşite în favoarea dezlănţuirii unui război, săvârşite oricare dintre aceste acţiuni în orice mod (prin viu grai, în scris, radio, televiziune, cinmatograf ş.a.).

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca săvârşirea acţiunilor să fie de natura aţâţării războiului.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru pacea şi coexistenţa la nivel de state în siguranţă.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptelor incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care activitatea infracţională, săvârşită în

oricare dintre modalităţi, a fost dusă până la capăt şi s-a produs rezultatul socialmente periculos. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Genocidul

1. Conţinut legal Potrivit art. 357 Cod penal, constituie infracţiune „săvârşirea în scopul de a distruge în

întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios a vreuneia

dintre următoarele fapte:

126

a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;

b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a colectivităţii sau grupului;

c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de

natură să ducă la distrugere fizică;

d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivităţii sau

grupului;

e) transferarea forţată a copilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup, în altă

colectivitate sau în alt grup”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale care asigură existenţa sau

coexistenţa popoarelor sau a grupurilor socaile constituite pe criterii naţionale, etnice, rasiale sau religioase.

Obiect material este corpul persoanelor împotriva cărora se îndreaptă activitatea infracţională.

Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale. Subiect pasiv este, în principal, colectivitatea sau grupul supus unei acţiuni care vizează

exterminarea sa totală sau parţială, precum şi, în secundar, persoanele care compun colectivitatea sau grupul respectiv.

3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin oricare din acţiunile alternative prevăzute în textul

de lege, respectiv: - uciderea membrilor colectivităţii sau grupului; - vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a colectivităţii sau grupului; - supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă

la distrugere fizică; - luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivităţii sau grupului; - transferarea forţată a copilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup, în altă colectivitate

sau în alt grup. Pentru existenţa infracţiunii este necsar ca acţiunile avute în vedere să fie săvârşite în

scopul de a distruge total sau în parte o colectivitate sau un grup constituit pe criteii naţionale, etnice, rasiale sau religioase.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru existenţa colectivităţilor umane.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei. Latura subiectivă.

Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă calificată prin scop. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care a fost executată oricare din activităţile

incriminate şi se produce rezultatul socialmente periculos. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani şi

interzicerea unor drepturi.

127

Săvârşirea faptei în timp de război se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă (art.357 alin.(2) Cod penal).

Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi (art.357 alin.(3) Cod penal.

Tratamentele neomenoase

1. Conţinut legal Potrivit art. 358 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune „supunerea la tratamente

neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii

ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război şi în general a

oricărei alte persoane căzute în puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe

medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor”. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede în plus sancţionarea săvârşirii faţă de persoanele enumerate în alin. (1) „a vreuneia din următoarele fapte:

a) constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului;

b) luarea de ostatici;

c) deportarea;

d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;

e) condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal

constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare

fundamantale prevăzute de lege”,

iar alin.(3) stipulează în plus şi situaţiile în care intervine „torturarea, mutilarea sau exterminarea

celor prevăzuţi la alin.(1)”.

2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la drepturile

fundamentale ale persoanei, viaţa, integritatea corporală şi sănătatea acesteia, precum şi la libertatea şi dreptul la o judecată corectă şi legală a persoanelor căzute sub puterea adversarului.

Obiect material este reprezentat de acorpul persoanei căzute sub puterea adversarului. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană care are posibilitatea să dispună în vreun fel cu privire

la tratamentul aplicat adversarului. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv poate fi orice persoană căzută sub puterea adversarului, fără a fi necesară

îndeplinirea altor criterii. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin mai multe activităţi alternative, prevăzute în mod

expres în reglementarea dată de art. 357 Cod penal. Astfel, infracţiunea în varianta tip descrisă în alin.(1) poate fi săvârşită atât prin supunerea

la tratamente neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război şi în general a oricărei alte persoane căzute în puterea adversarului, cât şi prin supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor.

128

Prin supunerea la tratamente neomenoase se înţelege punerea silită a persoanelor respective în condiţii de hrană, locuinţă, asistenţă medicală etc, greu de suportat fizic şi degradante din punct de vedere moral.

Prin supunerea la experienţe medicale şi ştiinţifice nejustuificate de un tratament medical se înţelege folosirea persoanelor respective pe post de cobai pentru asemenea experienţe, cu riscul periclitării în mod grav a sănătăţii şi integrităţii lor corporale sau chiar moartea acestora.

Alin.(2) enumeră în mod limitativ celelate modalităţi în care poate fi comisă fapta incriminată, respectiv:

- constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului, care poate fi fizică sau morală; - luarea de ostatici, care presupune lipsirea de libertate a una sau mai multe persoane drept

represalii sau pentru a determina un anume comportament din partea adversarului; - deportarea, respectiv strămutarea forţată; - dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal; - condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit

în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamantale prevăzute de lege. Urmarea socialmente periculoasă constă, în principal, în crearea unei stări de pericol

pentru valorile fundamentale ale omenirii şi, în secundar în moartea, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor care au fost victime directe ale agresiunii.

Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptelor incriminate. Latura subiectivă.

Infracţiune se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi este pedepsită. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care activitatea infracţională este dusă până

la capăt şi se produce rezultatul socialmente periculos. Art.358 alin.(3) Cod penal prevede ca primă variantă agravantă torturarea, mutilarea sau

exterminarea celor prevăzuţi în alin.(1), în timp ce alin.(4) reglementează ca a doua variantă agravantă săvârşirea faptelor în timp de răboi.

5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi,

pentru săvârşirea ei în varianta tip, şi respectiv detenţiunea pe vaiţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru prima variantă agravată, sau detenţiunea pe viaţă, pentru a doua variantă agravată.

Distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri

1. Conţinut legal Potrivit art. 359 alin. (1) Cod penal, constituie infracţiune „distrugerea în întregime sau în

parte :

a) a clădirilor, a oricăror alte construcţii sau a navelor care servesc de spitale; b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce

Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul răniţilor,

bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale

organizaţiilor asimilate acesteia; c) a depozitelor de materiale sanitare,

129

dacă toate acestea poartă semnele distinctive reglementare”.

Alin.(2), respectiv alin. (3) ale aceluiaşi articol incriminează şi situaţiile când are loc „însuşirea sub orice formă , nejustificată de o necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a

mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniţilor sau bolnavilor căzuţi

sub puterea adversarului”, respectiv „distrugerea, în întregime sau în parte, ori însuşirea sub

orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a oricăror alte

bunuri”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la protecţia şi

conservarea anumitor categorii de bunuri prevăzute în textul de lege. Obiectul material constă în oricare din bunurile menţionate. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv este colectivitatea umană lipsită de bunurile enumerate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează, în varianta stipulată de alin.(1), prin acţiuni de distrugere

totală sau parţială a bunurilor enumerate expres în lege, respectiv a clădirilor, a oricăror alte construcţii sau a navelor care servesc de spitale, a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul răniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale organizaţiilor asimilate acesteia, a depozitelor de materiale sanitare.

În condiţiile alin.(1) existenţa infracţiunii este condiţionată de existenţa pe bunurile asupra cărora poartă elementul material a semnelor distinctive reglementare.

Alin.(3) prevede că activitatea infracţională se poate realiza fie prin distrugere oricăror alte bunuri, fie prin însuşirea respectivelor bunuri.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile fundamenatel ale păcii şi omenirii, dar şi în existenţa unor daune materiale concrete.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi în cazul urmărilor de rezultat trebuie demonstrată.

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii rezultatelor vătămătoare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea , indiferent de modalitatea în care a fost săvârşită, se pedepseşte cu închisoare

de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale

1. Conţinut legal Potrivit art. 360 Cod penal, constituie infracţiune „distrugerea sub orice formă, fără

necesitate militară, de monumente sau construcţii care au valoare artistică, istorică ori

130

arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă,

manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi, de arhive ori de

reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor”. 2. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale referitoare la patrimoniul artistic,

cultural şi ştiinţific al popoarelor. Obiect material poate fi oricare din valorile culturale enumerate în textl de lege. Subiecţii infracţiunii. Subiect activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Subiect pasiv poate fi, în primul rând o colectivitate umană, iar adiacent o persoană fizică

sau juridică deţinătoare, cu orice titlu, a valorilor enumerate. 3. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acţiuni de distrugere, realizate în orice modalitate, a

monumentelor sau construcţiilor care au valoare artistică, istorică ori arheologică, a muzeelor, marilor biblioteci, arhivelor de valoare istorică sau ştiinţifică, operelor de artă, manuscriselor, cărţilor de valoare, colecţiilor ştiinţifice sau colecţiilor importante de cărţi, a arhivelor ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, în condiţiile în care nu exista o necesitate militară iar faptele erau săvârşite pe un teritoriu aflat sub ocupaţie.

Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru patrimoniul cultural al popoarelor, dar şi în producerea unor daune materiale concrete.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe şi în cazul urmărilor de rezultat trebuie demonstrată.

Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşrşte cu intenţie, directă sau indirectă. 4. Forme şi modalităţi. Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii faptei incriminate şi al producerii

rezultatelor vătămătoare. 5. Sancţiuni. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

131

Bibliografie selectivă:

� Codul penal al României – republicat (M. Of. Nr. 65 din 16 aprilie 1997) cu modificările şi completările ulterioare

� Nistoreanu Gh., Boroi Al. – Drept penal. Partea specială – Editura All Beck, 2002, 2004

� Pascu I., Gorunescu M. – Drept penal – partea specială –Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004

� Toader T.- Drept penal român – Partea specială – Editura Hamangiu, 2008 � Dongoroz V., Kahane S., Oancea I., Stănoiu R., Fodor I., Iliescu N., Bulai C., Roşca V.

- Explicaţii teoretice ale Codului penal român - vol III - IV, Ediţia a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, Bucureşti, 2003

� Boroi Al., Radu – Sultănescu V., Neagu N. – Drept penal. Partea specială – Culegere de speţe pentru uzul studenţilor – Editura All Beck, Bucureşti, 2002

� Dobrinoiu V., Conea N., Romiţan C.P., Dobrinoiu M. – Cauze penale comentate – Editura Semne, Bucureşti, 2003

� Toader T. – Drept penal român – partea specială – Culegere de probleme din practica judiciară – Casa de presă şi editură „Şansa” SRL, Bucureşti, 1996

132

CUPRINS TITLUL VI: INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE CAPITOLUL I – Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.......................................................................2 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ........................................................................3 Abuzul în serviciu contra intereselor publice .............................................................................4 Abuzul în serviciu în formă calificată ........................................................................................5 Neglijenţa în serviciu ..................................................................................................................5 Purtarea abuzivă ..........................................................................................................................7 Neglijenţa în păstrarea secretului de stat ....................................................................................8 Conflictul de interese ..................................................................................................................9 Luarea de mită .........................................................................................................................10 Darea de mită ...........................................................................................................................12 Primirea de foloase necuvenite .................................................................................................13 Traficul de influenţă ..................................................................................................................15 CAPITOLUL II – Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei Denunţarea calomnioasă ...........................................................................................................16 Mărturia mincinoasă .................................................................................................................18 Încercarea de a determina mărturia mincinoasă .......................................................................19 Împiedicarea participării în proces........................................................................................... 20 Nedenunţarea unor infracţiuni.................................................................................................. 21 Omisiunea sesizării organelor judiciare ....................................................................................22 Favorizarea infractorului ...........................................................................................................23 Omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare...................................................................... 24 Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă................................................................................... 25 Supunerea la rele tratamente .....................................................................................................27 Tortura .......................................................................................................................................28 Represiunea nedreaptă ..............................................................................................................30 Evadarea ....................................................................................................................................31 Înlesnirea evadării .....................................................................................................................32 Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti .....................................................................................34 Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri .....................................................................................36 CAPITOLUL III – Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă ............... 37 Neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă ............38 Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate................................................. 39 Distrugerea şi semnalizarea falsă .............................................................................................40 CAPITOLUL IV – Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi

133

reglementate de lege Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor......................................................................... 42 Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive .......................44 Nerespectarea regimului materiilor explozive .........................................................................46 Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri ..................................................................48 Exercitarea fără drept a unor profesii .......................................................................................49 Nerespectarea regimului transportului rutier public .................................................................50 TITLUL VII: INFRACŢIUNI DE FALS CAPITOLUL I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori Falsificarea de monede sau de alte valori .................................................................................52 Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport ............................................................54 Falsificarea de valori străine..................................................................................................... 55 Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori........................................................ 55 CAPITOLUL II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare Falsificarea instrumentelor oficiale ...........................................................................................56 Folosirea instrumentelor oficiale false...................................................................................... 57 CAPITOLUL III – Falsuri în înscrisuri Falsul material în înscrisuri oficiale ..........................................................................................58 Falsul intelectual....................................................................................................................... 60 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată .................................................................................61 Uzul de fals ...............................................................................................................................62 Falsul în declaraţii..................................................................................................................... 63 Falsul privind indentitatea......................................................................................................... 63 Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii............................................................................. 65 TITLUL VII: INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE Specula ......................................................................................................................................66 Înşelăciunea la măsurătoare...................................................................................................... 67 Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor...........................................................................68 Divulgarea secretului economic ................................................................................................69 Contrafacerea obiectului unei invenţii ......................................................................................70 Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute ........................................................................71 Concurenţa neloială.................................................................................................................. 71 Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export ............................................72 Deturnarea de fonduri............................................................................................................... 73 Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri ........................................74

134

TITLUL VIII: INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ CAPITOLUL I – Infracţiuni contra familiei Bigamia .....................................................................................................................................76 Abandonul de familie................................................................................................................ 77 Relele tratamente aplicate minorului........................................................................................ 78 Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului........................................................ 79 CAPITOLUL II – Infracţiuni contra sănătăţii publice Zădărnicirea combaterii bolilor................................................................................................ 80 Contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit .........................81 Sustragerea de la tratament medical .........................................................................................82 Răspândirea bolilor la animale sau la plante.............................................................................83 Infectarea apei...........................................................................................................................84 Traficul de substanţe toxice .....................................................................................................85 Falsificarea de alimente sau alte produse................................................................................. 87 CAPITOLUL III – Infracţiuni privitoare la asistenţa celor în primejdie Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji............................................ 89 Lăsarea fără ajutor ....................................................................................................................90 Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare ..................................................................... 91 CAPITOLUL IV – Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială Instigarea la discriminare ........................................................................................................ 92 Împiedicarea libertăţii cultelor................................................................................................. 92 Profanarea de morminte ............................................................................................................94 Tulburarea folosinţei locuinţei ..................................................................................................94 Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice ..................................95 Încăierarea .................................................................................................................................97 Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni ...............................................................................98 Instigarea publică şi apologia infracţiunilor............................................................................. 99 Răspândirea de materiale obscene ..........................................................................................101 Cerşetoria................................................................................................................................ 101 Prostituţia ................................................................................................................................102 Proxenetismul .........................................................................................................................103 Jocul de noroc .........................................................................................................................104 TITLUL X: INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ROMÂNIEI CAPITOLUL I – Infracţiuni săvârşite de militari SECŢIUNEA I. Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare Absenţa nejustificată ...............................................................................................................106

135

Dezertarea ...............................................................................................................................107 Călcarea de consemn ...............................................................................................................108 Insubordonarea........................................................................................................................ 109 Lovirea superiorului ................................................................................................................110 Lovirea inferiorului................................................................................................................. 111 SECŢIUNEA II. Infracţiuni pe câmpul de luptă Capitularea ..............................................................................................................................112 Părăsirea câmpului de luptă.................................................................................................... 113 SECŢIUNEA III. Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare Zborul neautorizat................................................................................................................... 113 Părăsirea navei ........................................................................................................................114 Părăsirea comenzii ..................................................................................................................115 Neluarea măsurilor necesare în operaţiile navale ...................................................................116 Coborârea pavilionului........................................................................................................... 117 Coliziunea ...............................................................................................................................118 CAPITOLUL II – Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili Sustragerea de la serviciul militar............................................................................................119 Defetismul ...............................................................................................................................120 Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă................................................................................. 121 Folosirea emblemei „Crucii Roşii” în timpul operaţiilor militare ..........................................121 Sustragerea de la rechiziţii militare .........................................................................................122 CAPITOLUL III - Infracţiuni săvârşite de civili Sustragerea de la recrutare ......................................................................................................122 Neprezentarea la încorporare sau concentrare ........................................................................124 TITLUL XI INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII Propaganda pentru război ...................................................................................................... 125 Genocidul ................................................................................................................................125 Tratamentele neomenoase....................................................................................................... 127 Distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri ...............................................................128 Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale ........................................................129 Bibliografie selectivă .............................................................................................................131