NOTE DE CURS LA STATISTICA -...

1

UNIVERSITATEA DE STAT

„BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

Catedra de Matematică şi Informatică

Mocanu Anastasia

NOTE DE CURS

LA STATISTICA

ECONOMICĂ

Cahul, 2012

2

3

4

Cuprins

Intoducere.........................................................................................6

Tema 1: Metoda şi obiectul statisticii................................................7

Tema 2: Observarea statistică – prima etapă a cercetării...................9

Tema 3: Indicatorii statici.................................................................12

Tema 4: Mărimile medii...................................................................15

Tema 5: Indicatorii medii de poziţie.................................................18

Tema 6: Indicatorii de variaţie..........................................................20

Tema 7: Prelucrarea informaţiei statistice. Prezentarea datelor sub

formă de tabele, grafice.....................................................23

Tema 8: Statistica social – economică. Obiectul şi metodele de

cercetare............................................................................26

Tema 9: Sistemul statisticii social-demografice (S.S.D.).................27

Tema 10: Statistica pieţei forţei de muncă.......................................29

Tema 11: Statistica bugetului de stat................................................31

Tema 12: Metode de calculare a indicatorilor de producţie pe unele

ramuri economice..............................................................32

Tema 13: Statistica circulaţiei monetare şi a creditului....................38

Tema 14: Sistema conturilor naţionale – compartimentul de bază al

statisticii economice..........................................................40

Tema 15: Avuţia Naţională...............................................................42

Tema 16: Indicatorii statistici...........................................................43

Tema 17: Sondajul

statistic...............................................................48

Tema 18: Caracterizarea statistică a resurselor de muncă................51

Tema 19: Obiectul şi sarcinile statisticii finanţelor întreprinderii....52

Tema 20: Noţiunile şi conceptele de bază privind statistica

comerţului extern..............................................................54

Tema 21: Sistemul de indicatori privind nivelul de trai al

populaţiei...........................................................................57

Probleme rezolvate………………………………………………..

5

Lucrări practice

Indicaţii la îndeplinirea lucrărilor practice……………………....…59

Lucrare practică nr. 1........................................................................60

Lucrare practică nr. 2. ......................................................................63





Bibliografie.......................................................................................80

6

INTRODUCERE

Dorinţa de a cunoaşte concret şi prompt realitatea, în

condiţiile amplificării vieţii economice şi creşterii complexităţii

acesteia, a impulsionat dezvoltarea statisticii pe plan naţional şi

internaţional. Mărturie în acest sens este aplicarea statisticii în toate

domeniile social economice şi existenţa unei bogate literaturi de

specialitate.

Statistica a devenit indispensabilă, atât în munca profesională

a oricărui specialist, cât şi viaţa cotidiană a omului modern.

Pe plan internaţional, statistica este recunoscută ca o parte a

infrastructurii unei democraţii, deoarece fără informaţiile statistice

nici o democraţie nu poate fi condusă cu rezultate benefice pentru

toţi membrii societăţii.

Statistica oferă instrumentarul şi metodele de analiză

economică, de măsurare cantitativă a fenomenelor, constituie sursa

rigurozităţii absolut necesare pntru evaluarea performanţelor

activităţii economice, mijlocul de caracterizare a diferitelor procese

sociale.

Statistica a apărut, ca domeniu de activitate, din nevoia

socială reală de a cunoaşte din punct de vedere cantitativ fenomenele

şi procesele social economice şi s-a dezvoltat într-un proces istoric

îndelungat. În funcţie de gradul general de evoluţie a societăţii

omeneşti, statistica a parcurs mai multe etape, în care şi-a conturat

particularităţile sale de studiu în deplină concordanţă cu alte ştiinţe

cu care se află în permanetă legătură (Contabilitatea, Finanţele,

Matematica, Econometria, Informatica etc.).

În concepţia de astăzi, statistica face parte din cadrul

disciplinelor care studiază fenomenele într-o viziune sistematică, la

nivel micro, mezo şi macroeconomic şi în consecinţă ţine seama de

dinamismul structurilor existente, de factorii care acţionează variabil

în timp şi spaţiu şi de modul lor de asociere.

7

Tema 1: Metoda şi obiectul statisticii

Plan:

1.1. Locul şi metoda statisticii. Obiectul statisticii sociale şi

economice.

1.2. Concepte de bază utilizate în investigarea statistică a

fenomenelor social-economice cu Bold

1.3. Etapele cercetării statistice.

1.1. Locul şi metoda statisticii. Obiectul statisticii sociale şi

economice Statistica prin obiectul şi metoda sa face parte din rândul

ştiinţelor ce studiază în principiu aspectele cantitativ-numerice ale

fenomenelor şi proceselor din cadrul naturii, tehnologiei, economiei

şi social.

Cuvântul „Statistica” încă din sec. XVIII avea sensul de

totalitate a diferitor date privitoare la stat. Aceste date se refereau la

numărul şi mişcarea populaţiei, structura administrativ-economică

conform lucrării „Mica enciclopedie de statistică”.

Statistica – o ştiinţă ce se ocupă de descrierea şi analiza

numerică a fenomenelor de masă.

Obiectul de studiu al statisticii îl constituie manifestările

cantitative sub aspect calitativ ale fenomenelor de masă, fenomene ce

sunt supuse acţiunii, legilor statistice. Potrivit obiectului său statistica

şi-a elaborat procedeele sale de cercetare, şi anume:

observarea statistică;

centralizarea;

gruparea;

sistematizarea;

calcularea indicatorilor;

analiza informaţiei.

Metodele de bază ale statisticii:

8

metoda grupării;

metoda indicilor;

metoda mediilor;

analiza dispersională.

1.2. Concepte de bază utilizate în investigarea statistică a

fenomenelor social-economice

Conceptele de bază sau noţiunile statistice sunt:

1. colectivitatea statistică;

2. unităţile statistice;

3. caracteristicile statistice;

4. date statistice;

5. indicatorii statistici.

1. Colectivitatea statistică reprezintă totalitatea elementelor de

aceiaşi natură supuse cercetării şi care au o serie de trasaturi esenţiale

comune (ex. populaţia; totalitatea agenţilor economici; grupa de

studenţi). Exista două tipuri de colectivităţi: statistică şi dinamică.

2. Unităţile statistice sânt elemente constitutive ale colectivităţii

statistice.

3. Caracteristicile statistice variabile reprezintă criteriile

fundamentale bază cărora se caracterizează unităţile colectivităţii (ex.

vârsta; pe domeniul de activitate; naţionalitatea).

4. Datele statistice sunt caracteristicile numerice.

5. Indicatorii statistici reprezintă expresia numerică a unei

determinări calitative obiective, obţinute în urma unei cercetări

statistice raportată la condiţiile de timp, spaţii (ex. totalul; media;

produsul intern brut; rata şomajului).

1.3. Etapele cercetării statistice

Pentru a efectua o cercetare statistică avem nevoie de a

determina problema de bază, adică de a formula etapele de bază ale

cercetării.

Cercetarea statistică cuprinde totalitatea operaţiilor de

culegere şi observare, sistematizare şi precizare, stocare şi regăsire,

analiză şi interpretare a informaţiilor necesare pentru cunoaşterea şi

conducerea proceselor sociale şi economice.

9

Cercetarea statistică se efectuează în mai multe etape şi

anume:

observarea statistică;

prelucrarea statistică

analiza statistică.

1. Observarea statistică este culegerea datelor statistice individuale

şi înregistrarea lor.

2. Prelucrarea satatistică - gruparea datelor, sistematizarea datelor

şi obţinerea indicatorilor statistici. Aici se subînţelege prezentarea

datelor sub forma de tabel, grafice, diagrame.

3. Analiza statistică include confruntarea şi compararea datelor,

verificarea ipotezelor, formularea concluziilor, efectuarea

prognozării.

Bibliografie

1. Biji E . Baron T . Statistica teoretică şi economică. Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică, 1991, 517 p. [18-19]

2. Mani-Isac,Al, Grădinaru A. Statistica teoretică şi economică.

Chişinău: Ed. Tehnica, 1994, 432 p. [25-27]

3. Anchelache, C. Statistica generală. Teorii şi aplicaţii.

Bucureşti: Edfitura Economică, 1999, 336 p. [19-20

Tema 2: Observarea statistică – prima etapă a cercetării

Plan:

2.1. Esenţa observării statistice.

2.2. Metode de observare.

2.3. Proiectarea unei observări.

2.4. Conceptul de eroare, modalităţi de preîntâmpinare şi

eliminare a erorilor.

2.5. Controlul datelor statistice.

2.1. Esenţa observării statistice

Observarea statistică e prima etapă de cercetare statistică. Ea

constă în culegerea de informaţii drept o metodologie unitară pentru

toate unităţile colectivităţii incluse în programul cercetării:

- Cunoaşterea situaţiei existente în ceea ce priveşte nivelul şi

structura fenomenului la acel moment dat;

10

- Modificările structurale şi dinamice;

- Studierea interdependenţei cu alte fapte şi fenomene.

La efectuarea observărilor statistice trebuie sa se ţină cont de

anumite principii:

- Datele culese să fie autentice (să reflecte realitatea).

- Să se refere doar la caracteristicile esenţiale.

- Să se aplice aceleaşi metode pentru toate unităţile observate.

2.2. Metode de observare.

Metodele observării statistice sânt foarte variate. Principalele

modalităţi de realizare a observării statistice sânt:

a) observarea directă.

b) observarea pe baza documentelor.

Mai cunoaştem observări:

= permanente; = totale; = unice.

= periodice; = parţiale;

Metodele Observării

Recensământul – este cea mai veche metodă de observare

statistica şi constituie „o fotografie” a fenomenului la un moment dat.

Prin recensământ se realizează culegerea datelor după diferite criterii

unitare, simultan la toate unităţile.

Sistemul dărilor de seamă. Metoda prin care se asigură datele

necesare pentru caracterizarea mersului, procesului economic în

sectorul public. Darea de seama statistică este un document oficial,

care se alcătuieşte pe baza datelor furnizate de agenţii economici.

Metoda Sondajul - este folosită în statistică când din diferite

motive trebuie să se înlocuiască observarea totală cu cea parţială.

Metoda Anchetă – reprezintă culegerea unor informaţii prin

chestionarea specială a datelor, ce se furnizează direct sau prin poştă.

Metoda Observarea părţii principale – constă în selectarea

unui grup de unităţi, cele mai importante din toată colectivitatea şi

studierea acestei părţi. De exemplu: se pot selecta întreprinderile cu o

importanţă deosebită pentru economia naţională.

Metoda Monografia – este metoda prin care se studiază în

mod aprofundat o unitate economică sau socială în cadrul căreia au

apărut elemente noi.

11

2.3. Proiectarea unei observări.

Proiectarea unei observări statistice include în sine un şir de

elemente obligatorii.

1. Scopul observării.

2. Unitatea de observare.

3. Programul observării statistice – este o listă în care se enumeră

caracteristicile pentru care se vor înregistra date:

modalităţi de culegere;

timpul;

spaţiul.

4. Formulare şi instrucţiuni. În practică se utilizează două feluri

de formulare de înregistrare:

- Fişa – este un tip de formular individual care se completează

pentru o singură unitate de observare şi se foloseşte când programul

de observare este mai bogat.

- Lista – este un formular colectiv în care se înregistrează

răspunsurile la caracterele din program pentru mai multe unităţi.

5. Timpul observării. 6. Masurile organizatorice (lămurirea) – au drept scop asigurarea

unor condiţii cît mai bune pentru desfăşurarea observării. Aici se

include cercetarea informaţiei din observările anterioare, întocmirea

listelor, cercetarea harţilor teritoriale.

2.4. Conceptul de eroare, modalităţi de preîntâmpinare şi

eliminare a erorilor

În procesul culegerii informaţiilor statistice se comit anumite

erori, greşeli, omiteri. În orice observare greşelile pot fi comise la

înregistrarea unităţilor. Aceste erori pot apărea din cauza furnizării

informaţiei greşite, fixarea inexactă sau calcul imprecis.

Aceste erori se numesc :

a) erori de înregistrare La rindul sau erorile de inregistrare pot fi:

* întâmplătoare;

* sistematice.

Erori întâmplătoare sânt inezactităţi care se produc neintenţionat,

atunci când se fixează caracteristicile unităţilor. Aceste erori se

produc în sensul măririi şi în sensul micşorării fenomenului. La un

număr mare de unităţi erorile întâmplătoare se completează reciproc.

12

Erori sistematice reprezintă erorile care se produc doar într-un

sens (măriri sau micşorări). Aceste erori se acumulează şi duc la

deprecierea întregii informaţii.

b) Erori de reprezentativitate – se produc la observarea parţială

care apar în legătură cu faptul că partea aleasă (eşantion, selecţie) are

o structură ce diferă de structura întregii colectivităţi.

2.5. Controlul datelor statistice.

Este o etapă obligatorie în cercetare. Datele de masă după ce

au fost culese şi înainte de a fi prelucrate se supun controlului riguros

spre a depista şi a elimina datele eronate. Controlul se efectuează în

două direcţii:

1. Direcţia completitudinii (dacă s-a acumulat toată

informaţia).

2. Direcţia calităţii.

Completitudinea datelor

Se controlează prin mai multe aspecte dacă pentru toate s-au

strâns formulare de observare, dacă s-a răspuns la toate întrebările...

Controlul calitativ

Poate fi făcut pe cale logică, aritmetică sau mixtă. Controlul

logic - constă în testarea legaturilor dintre diferite valori ale unii

caracteristici. Controlul aritmetic - presupune verificarea calculelor.

Bibliografie

1. Biji E. Baron T . Statistica teoretică şi economică.

Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1991, 517 p. [27-

40]

2. Maniu-Isaic Al, Grădinaru A Statistica teoretică şi

economică. Chişinău: Ed. Tehnica, 1994, 432 p.


Bucureşti: Edfitura Economică, 1999, 336 p. [21-23]

4. Gromîco G.L, Manual de statistică. Chişinău: Cartea

moldovenească, 1990, 411 p. [23-27]

13

Tema 3: Indicatorii statistici

Plan:

3.1. Conceptul de indicatori statistici.

3.2. Criterii de clasificare a indicatorilor statistici.

3.3. Indicatori statistici primari şi derivaţi.

3.4. Mărimile relative – ca indicatori derivaţi.

3.1. Conceptul de indicatori statici

În statistică se utilizează o gamă largă de indicatori statistici

Indicatorii statistici reprezintă expresia numerică a unor

fenomene, procese, activităţi economice, definite în timp, spaţiu şi

structură organizatorică.

Ex: Media aritmetică, produsul intern brut, salariu mediu, etc.

Indicatorii statistici se publică periodic în statisticile oficiale,

naţionale şi internaţionale. La calcularea indicatorior trebuie să se

asigure comparabilitatea datelor. Indicatorii au formulele lor de

calcul şi unităţi de măsură.

3.2. Criterii de clasificare a indicatorilor statistici

Indicatorii statistici se clasifică după anumite criterii, în

dependenţă de funcţiile acestora, deosebim indicatori:

1. de măsurare;

2. de comparare;

3. de analiză şi sinteză;

4. de verificare a ipotezelor;

5. de testare a parametrilor.

Funcţia de măsurare. Măsurarea se poate face prin

observarea directă a unităţilor statistice. În urma observării se obţin

indicatori absoluţi.

Funcţia de comparaţie. Provine din faptul că statistica

operează cu fenomene variabile. Adică prin indicatorii statistici se

efectuează compararea în spaţiu şi timp.

Funcţia de analiză şi sinteză. Provine din faptul că statistica

operează cu variabile complexe, care se descompun obţinându-se

indicaţii ce descriu interdependenţa dintre părţi.

Funcţia de verificare a ipotezelor de testare. Are

semnificaţia de a calcula anumiţi indicatori care confirmă sau infirmă

14

anumite ipoteze, adică presupunerea înaintată, iniţial poate fi

verificată, testată prin indicatori.

3.3. Indicatori statistici primari şi derivaţi Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare a

datelor statistice ca urmare a procesului de centralizare a datelor.

Aceşti indicatori au un conţinut concret şi o unitate de măsură.

De ex: volumul producţiei, beneficiul de la realizarea producţiei.

Indicatorii absoluţi se obţin prin însumarea datelor,

valorilor, unităţilor individuale.

Indicatori absoluţi sunt totalurile colectivităţilor sau grupelor

(numărul populaţiei; valoarea venitului bugetar)

Indicatorii derivaţi se obţin în faza de prelucrare a mărimilor

absolute prin aplicarea diferitelor metode de calcul. Dacă indicatorii

absoluţi au menirea de a caracteriza fenomenele cantitative atunci cei

derivaţi - calitativi (ponderea găgăuzilor în numărul total a

populaţiei; vechime medie de muncă; durata medie a zilei de muncă).

O grupă aparte de indicatori derivaţi sunt mărimile relative.

3.4. Mărimile relative – ca indicatori derivaţi

Mărimile relative - reprezintă rezultatul comparării sub

formă de raport a doi indicatori statistici. Rezultatul raportat poate fi

exprimat sub formă de fracţie sau raport procentual. Numitorul

reprezintă indicatorul cu care se compară, numit şi baza de

comparaţie, iar numărătorul este mărimea comparată. Rezultatul

comparării poate fi exprimat în procente, promile, prodecimile, adică

rezultatul se înmulţeşte cu 100, 1000,10000.

Mărimile relative sunt de câteva categorii:

1. Mărimile relative de structură. Calculul acestor mărimi ne arată

ponderea sau greutatea specifică a unei parţi, grup, a colectivităţii

faţă de totalul colectivităţii.

2. Mărimile relative ale dinamicei. Se obţin prin compararea

valorilor aceluiaşi fenomen în diferite perioade de timp.

De ex: produsul intern brut (p.i.b.)

1998-8 mild.

1999-12 mild.

2000-14 mild.

15

1200/8 creşterea P.I.B. in 1999 este = 150.

3. Mărimile relative de coordonare (comparaţie). Se obţin prin

raportarea datelor referitoare la unităţi sau colectivităţi asemănătoare.

De ex:

satul A-4000 locuitori;

satul B-13000 locuitori.

13000/4000=3,25 ori mai mare este satul B - decîtul satul A.

4. Mărimile relative de intensitate. Se obţin prin raportarea a doi

indicatori absoluţi de diferita natură care se află într-o relaţie de

interdependenţă.

De ex: densitatea populaţiei = numărul populaţiei/suprafaţa

teritoriului = cu oameni la /km2

, rezultatul va avea unitatea de

măsură atât a primului indicator cît şi a indicatorului al doi-lea.

5. Mărimile relative ale planificării, arată gradul de

îndeplinire a planului sau programului.

De ex:

Planificat - 3000 unităţi;

Efectiv - 2000 unităţi.

Mărimea relativă a planificării = efectiv /la planificare

3000

2000100%=67% .

Bibliografie

1. Biji E, Baron T. Statistica teoretică şi economică. Bucureşti:

Editura didactică şi pedagogică, 1991, 517 p. [35-40]

2. Anchelache, C. Statistica generală. Teorii şi aplicaţii. Bucureşti:

Edfitura Economică, 1999, 336 p. [66-67]

16

Tema 4: Mărimile medii

Plan:

4.1. Mărimile medii în statistica social-economică.

Esenţa şi valoarea mediilor.

4.2. Media aritmetică. Proprietăţile ei.

4.3. Alte tipuri de medii.

4.1. Mărimile medii în statistica social-economică

Esenţa şi valoarea mediilor

La analiza trasaturilor esenţiale, la stabilirea tendinţelor şi

regularităţilor, fenomenelor de masă din punct de vedere statistic

este necesar de a calcula unele valori tipice pentru întreaga

colectivitate. Aceste valori poartă denumirea de mărimi medii.

Mărimile medii sânt indicatori derivaţi, mărimi

abstracte,necatînd la faptul ca ele pot avea unitați de măsură. Aceste

mărimi se folosesc pentru calcularea productivităţii medii, preţurilor

medii, veniturilor medii. Mărimile medii se calculează în condiţiile:

a) la calculul mediilor, trebuie utilizate cât mai multe, unităţi

individuale;

b) să se respecte omogenitatea valorilor individuale.

4.2. Media aritmetică. Proprietăţile ei

Media aritmetică - reprezintă rezultatul sintetizării într-o

singură expresie numerică a tuturor nivelurilor individuale

observate, obţinute prin raportarea valorilor, caracteristice totalizate

la numărul total al unităţilor.

Media aritmetică se calculează după formula:

n

xx i . (1)

Această formulă se utilizează când avem câte o singură

unitate cu aceiaşi caracteristică, alt fel se utilizează media aritmetică

ponderată (m.a.p.)

f

fxx ii

pond

. (2)

unde:

x - media aritmetică;

17

pondx - media aritmetică ponderată;

ix - valorile individuale ale unităţilor;

n - numărul unitaţilor.

if - frecvenţă (de câte ori se întâlnesc aceleaşi valori).

De ex.

1 pond.-42

2-25.

3-17.

4-17.

5-10.

6-17.

Proprietăţile mediei aritmetice

Media aritmetică a sistemului de valori constant este egală cu

acest număr

dA ex.1 persoana-17 ani.

2 persoana-17 ani.

3 persoana-17 ani.

Media aritmetică va fi 17.

Abaterea fiecărui caz individual de la medie în sumă este

egal cu zero (0).

4.3. Alte tipuri de medii.

În afară de media aritmetică se calculează şi alte mărimi

medii – media armonică care se utilizează atunci când avem nu

valoarea propriu-zisă, dar mărimea ei inversă.

i

h

x

nx

1

.

216

171017172542

x

18

De ex.

№ Timpul utilizat pentru

producerea unei piese.

1

2

3

4

5

0.2

0.3

0.5

0.5

0.5

Trebuie de calculat timpul mediu consumat de un singur

muncitor pentru producerea unei piese.

66.15

5

5.0

1

5.0

1

5.0

1

3.0

1

2.0

1

5

hx .

32.0hx ore.

Media cronologică

Se foloseşte la calcularea nivelului mediu al unei serii

cronologice.

1

2...

232

1

n

yyy

y

Y

n

cr

Această medie se utilizează când avem o serie pe moment

grupată în intervale egale.

De ex.

Tabel: Rezultatele privind producţia fabricată pe parcursul

anului 2000 de câtre firma “ELITA”.

Data Producţia în

bucăţi (Q)

1 aprilie

1 iunie

1 octombrie

1 ianuarie

30

40

10

20

19

253

75

14

2

201040

2

30

crY

Se mai calculează şi alte tipuri de medii- pătratică,

geometrică, armonică etc.

Bibliografie

1. Maniu-Isaic Al, Grădinaru A. Statistica teoretică şi

economică. Chişinău: Ed. Tehnica, 1994, 432 p. [90-104]

Tema 5: Indicatorii medii de poziţie

Plan:

5.1. Valoarea mediană într-o serie de repartiţie.

5.2. Moda - indicator al tendinţei centrale.

5.3. Cuartilele şi decilele.

5.1. Valoarea mediană într-o serie de repartiţie

Valoarea mediană sau mediana (Me) - reprezintă valoarea

ce împarte seria în doua părţi egale. Pentru a calcula valoarea

mediană e necesar de a repartiza, ordonat termenii serii crescători sau

descrescători şi locul medianei se va calcula după relaţia:

2

1

nU Me

.

Mediana se calculează după formula:

Me

Me

f

Sf

hxMe1

02

.

De ex. 20 ani-10 persoane.

30 ani-9 persoane.

40 ani-6 persoane.

20

50 ani-7 persoane.

Me - mediana.

0x - limita inferioară a intervalului median.

h - mărimea intervalului.

2

f - locul medianei.

1MeS - frecvenţa cumulată pentru sfârşitul intervalului anterior

celui median.

Mef - frecvenţa cumulată a intervalului median.

5.2. Moda - indicator al tendinţei centrale

Moda (Mo) sau valoarea modală - reprezintă varianta cu

frecvenţa cea mai mare. De ex. avem repartiţia studenţilor după

înălţime:

170 cm-3 stud.

180 cm-7 stud.

- valoarea modală este 180

190 cm-2 stud.

200 cm-1 stud.

Locul modei este varianta cu frecvenţa cea mai mare .

Moda se calculează după formula:

3212

2100

ffff

ffhxM

.

0M - moda.

0x - valoarea iniţială a intervalului modal (limita de jos).

h - mărimea intervalului modal.

2f - frecvenţa intervalului modal.

1f - frecvenţa intervalului anterior celui modal.

3f - frecvenţa intervalului posterior celui modal.

5.3. Cuartilele şi decilele

În afară de modă şi mediană mai există şi alte medii de

poziţii: cuartile şi decile.

21

Cuartile (Q) – împart seria de distribuţie în patru părţi egale.

Cuartila de ordinul doi este egală cu mediana:

MeQ 2.

Cuartila se calculează după formula:

1

1 1

014

Q

Q

f

Sf

hxQ

.

Formula respectivă este pentru calculul cuartilei inferioare

( 1Q ), cuartila superioară se calculează după formula

3

3 1

034

3

Q

Q

f

Sf

hxQ

.

Locul cuartilei inferioare se calculează după formula:

41

fUQ

.

iar pentru cuartila superioară:

4

3

4

4

3

3

ff

UQ

.

0x - limita de jos a intervalului cuartilic.

h - mărimea intervalului.

11 31 QQ SS - frecvenţa cumulată pentru intervalul precedent celui

cuartilic.

31 QQ ff - frecvenţa intervalului cuartilic.

Decilele – împart seria în zece părţi egale. Decila de ordinul

cinci corespunde cu mediana. Decila se notează prin

1

1 1

01

10

d

d

f

Sf

hxd

,

.

Bibliografie

1. Biji E. Baron T . Statistica teoretică şi economică. Bucureşti:


22

2. Popescu, I-D. Bazele statisticii. Galaţi: Fundaţiei Academice

DANUBIUS Galaţi, 2000, 346 p. [111-113]

Tema 6: Indicatorii de variaţie

Plan:

6.1. Noţiunea de indicator de variaţie.

6.2. Dispersia si abaterea medie pătratică.

6.3. Coeficientul de variaţie. Asimetria.

6.1. Noţiunea de indicator de variaţie În statistică se utilizează noţiunea de variaţie. Cu cît

fenomenele au un grad mai complex cu atât variaţia este mai mare.

Variaţia este caracterizată printr-un şir de indicatori. Pentru a înţelege

noţiunea de variaţie vom examina doua şiruri numerice.

De ex. repartiţia oamenilor după vârstă

1 pers.-50

2pers.-45 45X ; 1040501 A

3pers.-40

1pers-89

2pers-45 45X ; 881892 A

3pers-1

; . Necatând la faptul că ambele şiruri au aceiaşi medie (45 ani)

ele se deosebesc prin variaţii sau abaterile valorilor individuale de la

medie.

Cei mai simpli indicatori de variaţie sânt:

a) amplitudinea absolută a variaţei care se calculează ca diferenţa

dintre valoarea maximă şi minimă.

minmax XXA .

b) amplitudinea relativă a variaţiei - raportul dintre amplitudinea

absolută şi valoarea medie

23

%100% X

AA .

c) abaterile individuale absolute se calculează ca diferenţa dintre

valorile individuale şi medie.

xxd ii .

d) abaterea medie liniară se calculează după formula:

n

xxd i .

Această formulă este pentru calcularea abaterii medie liniare

simple.

Abaterea medie liniară ponderată se calculează după formula:

.

6.2. Dispersia şi abaterea medie pătratică

Dispersia se calculează ca o medie aritmetica simpla sau

ponderata a pătratelor, abaterilor termenilor faţă de media lor.

n

xxxD i

2

- dispersia simplă.

i

ii

f

fxxxD

2

- dispersia ponderată.

- suma.

ix - valoarea caracteristicii.

x - media.

if - frecvenţa.

n - numărul unitaţilor.

Un alt indicator de variaţie este abaterea medie pătratică,

care se calculează după formula:

n

xxxD i

2

- abaterea medie simplă

pătratică.

24

i

xi

f

fxxxD

2

- abaterea medie pătratică

ponderată.

6.3. Coeficientul de variaţie. Asimetria

Variaţia se caracterizează şi prin coeficientul de variaţie

(V), care se calculează după formula:

0Mx

V

.

%100x

V

.

Şirurile numerice se mai caracterizează şi prin asimetrie.

Asimetria se descrie prin coeficientul de asimetrie (C as ).

Q

MxCas

0

Atunci când C as este mai mare decât zero avem

asimetrie de dreapta, iar când C as este mai mic decât zero -

asimetrie de stânga.

Bibliografie

1. Gromîco G.L. Manual de statistică. Chişinău: Cartea

moldovenească, 1990, 411 p. [79-83]



25

Tema 7: Prelucrarea informaţiei statistice. Prezentarea datelor

sub formă de tabele, grafice

Plan:

7.1. Noţiuni generale despre prelucrare: gruparea,

sistematizarea, centralizarea datelor.

7.2. Prezentarea datelor sub formă de tabele.

7.3. Prezentarea datelor sub formă grafică.

7.4. Seriile de repartiţie.

7.1. Noţiuni generale despre prelucrare: gruparea,

sistematizarea, centralizarea datelor

Prima etapă de cercetare statistică - observarea statistică se

finalizează cu acumularea datelor.

Datele statistice în continuare se supun procesului de

prelucrare. Prelucrarea statistică este un proces complex prin care

datele înregistrate sunt sistematizate în vederea obţinerii sistemului

de indicatori statistici.

Sistematizarea datelor - înregistrate presupune ordonarea

acestora în funcţie de omogenitatea lor. Rezultatul sistematizării se

prezintă într-o formă comod de manevrat; serii, tabele şi grafice.

Centralizarea statistică - constă în totalizarea rezultatelor

observării statistice în aşa mod ca să fie posibil de a evidenţia

trasaturile specifice în ansamblu şi totodată de a evidenţia

particularităţile unor unităţi care fac parte din totalitatea de fenomene

înregistrate. Centralizarea presupune totalizarea unităţilor statistice

sau a valorilor unei caracteristici la nivelul grupului.

Gruparea statistică - reprezintă divizarea totalităţilor de

fenomene cercetate sau respectiv a fişelor de evidenţă statistică în

grupe omogene. Gruparea este o centralizare pe grupe a unităţilor

unei totalităţi. Gruparea se efectuează după caracteristicile unităţilor.

Există trei tipuri de grupări:

a) gruparea simplă, care se efectuează după o caracteristică.

De ex.

b) gruparea compusă - este gruparea după două sau mai multe

1 2

26

caracteristici.

a1

1

b1

1

2 3 4

c) gruparea combinată – constă în clasificarea unităţilor după o

caracteristică şi în continuare regruparea după alte caracteristici.

7.2. Prezentarea datelor sub forma de tabele

Deseori informaţia statistică se prezintă sub forma de tabele

statistice.

Tabelul statistic - constituie o formă de reprezentare a

datelor care au rezultat din observarea şi prelucrarea statistică.

Tabelul statistic se prezintă în general sub forma a două coloane: una

reprezintă unităţile studiate, iar cealaltă caracteristicile sau

variabilele, valorile unităţilor.

Totalitatea unităţilor reprezintă subiectul, iar totalitatea

caracteristicilor-predicatul tabelului. Subiectul tabelului este descris

în titlul rândurilor, iar predicatul în titlul coloanelor.

Tabelul are elemente obligatorii:

1. titlul general, care trebuie să conţină informaţia amplă despre

conţinutul tabelului.

2. titluri inferioare - subiectul şi predicatul (titlurile rândurilor şi

coloanelor).

3. unitatea de măsură- care este precizată în titlul pentru toate

elementele.

4. notele generale, ajută la interpretarea datelor numerice şi se

înscriu imediat sub tabel.

5. sursa datelor, trebuie schiţată scrupulos (amănunţit).

6. rubricile, trebuie să fie obligatoriu completate. Când datele nu se

cunosc acestea se completează cu (...), iar când nu există ___.

Tabelele pot fi: simple, compuse, combinate.

7.3. Prezentarea datelor sub formă grafică

Reprezentarea grafică este o metodă de reprezentare sub

forma unei imagini a datelor statistice într-un sistem de coordonate.

27

Reprezentarea grafică constituie o modalitate extrem de expresivă

pentru prezentarea datelor statistice. Graficele permit sesizarea

(observarea) trăsăturilor esenţiale, legăturile dintre elemente. Cu

ajutorul graficelor se redă structura dinamică a fenomenelor. Graficul

este o imagine spaţială, cu caracter convenţional.

Structura dinamică şi alte caracteristici se redau prin haşurări;

culori; segmente diferite.

Imaginea grafică constă din elementele:

a) titlul graficului (vezi titlul tabelului);

b) graficul propriu zis, este format dintr-o mulţime de puncte, figuri

geometrice;

c) scara de reprezentare - elementul care arată legătura imaginii cu

fenomenul propriu zis.

De ex. 1 cm = 1000 lei ;

1 cm = 1000 oameni.

d) legenda graficului - este elementul care explică semnificaţia

simbolurilor folosite în grafic. Graficul mai are şi aşa elemente: note

explicative; sursa datelor.

e) diagrama prin coloane – grafic în care datele statistice sunt

reprezentate prin dreptunghiuri, construite cu bazele egale pe axa

absciselor, care poate fi axa timpului şi înălţinile (deci şi suprafeţele)

proporţionale cu mărimea (frecvenţele) indicatorilor reprezentaţi. Se

foloseşte pentru reprezentarea în timp a unui fenomen.

f) diagrama prin benzi – grafic în care datele statistice sunt

reprezentate prin ariile unor dreptunghiuri construite cu bazele pe axa

ordonatelor şi despărţite prin spaţii egale. Lungimea benzilor este

direct proporţională cu reprezentarea indicatorilor de lungime sau

când indicatorii prezintă între ei variaţii foarte mari sau când datele

sunt distribuite cronologic neegal.

g) diagrama de structură – reflectă structura unei colectivităţi,

evidenţiind raportul care există între părţile componente ale acesteia

şi întreaga colectivitate. Pentru reprezentarea grafică se foloseşte de

regulă dreptunghiul, pătratul sau cercul. Suprafeţele acestora trebuie

să fie direct proporţionale cu volumul colectivităţilor, iar părţile

componente ale acestora să fie reprezentate prin porţiuni din

suprafaţă.

h) diagrama polară (radială) – se utilizează, de regulă, pentru a

ilustra sezonalitatea. Se construieşte folosind o reţea radială.

28

i) diagrama în batoane (bare) grafic în care fiecărei valori a

variabilei înscrisă pe abscisă, i, se asociază o ordonată (baton sau

bară) de lungime proporţională cu frecvenţa valorii. Lungimile

batoanelor însumate pot fi egale cu 1 sau 100.

j) diagramele prin suprafeţe – se recomandă în cazurile în care

datele se referă la modificări privind nivelul unor variabile care

sugerează cantităţi, volume, suprafeţe. Sunt reprezentate prin figuri

geometrice ale căror arii sunt direct proporţionale cu mărimile

indicatorilor respectivi.

k) cartogramele şi cartodiagramele – grafice care redau deosebirea

dintre unităţile administrativ-teritoriale. Ele se trec direct pe hărţi şi

se folosesc în cadrul seriilor teritoriale.

Statistica foloseşte şi alte tipuri de reprezentări grafice ca:

histograme, poligonul frecvenţelor, cronograma, corelograma etc.

7.4. Seriile de repartiţie Deseori informaţia statistică se prezintă sub formă de serii

numerice. Enumerarea datelor statistice într-o anumită ordine se

numeşte serie statistică. Seria poate fi alcătuită din mărimi absolute

sau relative.

Seria statistică constă din doua şiruri de date:

a) şirul care reflecta criteriul de enumerare (caracteristicile);

b) datele numerice (elementele).

Seria statistică e numită şi serie de repartiţie, deoarece

reflectă repartizarea unităţilor colectivităţii după anumite

caracteristici. Seria de repartiţie poate fi alcătuită după caracteristici

atributive (ex. h (înălţimea) forma de paritate; naţionalitatea ...), şi

numerice (ex. 0-20 ani; după înălţime...).

Seriile de repartiţie pot fi continuu ( fără întrerupere) şi

discrete (întrerupte). Seriile pot fi redate prin intervale egale şi

neegale.

După conţinutul caracteristicii de grupare seriile statistice se

împart în:

- Serii statistice de timp (dinamice, cronologice) caracterizate prin

faptul că prezintă valorile caracteristicii în raport cu derularea

timpului. De exemplu, tabelul 2.1;

- Serii statistice de spaţiu sau teritoriale caracterizate prin faptul că

prezintă centralizarea frecvenţelor sau a valorilor caracteristicii

29

studiate în funcţie de variantele unei caracteristici de spaţiu sau

teritoriale (tabelul 2.2);

Tabelul 2.1

Macheta seriei de timp

Variabila timp

ti

Valorile

caracteristicii

sau numărul

unităţilor

0 1

t1

t2

.

.

ti

.

tn

y1

y2

.

.

yi

.

yn

Tabelul 2.2

Macheta seriei de spaţiu

Unităţi

teritoriale

Valorile

caracteristicii

sau numărul

unităţilor

0 1

A

B

.

.

.

.

M

yA

yB

.

.

.

.

yM

- Seriile statistice de repartiţie – reprezintă un şir de valori care

arată schimbarea frecvenţelor unei caracteristici de grupare în raport

cu variaţia caracteristicii respective. Mai poartă denumirea şi de

repartiţie de frecvenţe. Caracteristica de grupare poate fi redată

numeric sau prin atribute. De exemplu, prezentarea numărului de

unităţi turistice în raport cu valoarea încasărilor sau prezentarea

numărului de turişti în raport cu tipul de unitate de cazare folosit.

Avantajele prezentării datelor statistice sub formă de serie statistică

sunt:

29

-Cerinţele de ordonare a datelor, de ţinere a unei evidenţe în raport

cu un anumit criteriu (timpul, teritoriul etc.);

-Stau la baza calculării indicatorilor derivaţi;

-Poate facilita desprinderea unor tendinţe, aprecierea unor

repetabilităţi.

Bibliografie



Tema 8: Statistica social - economică. Obiectul şi

metodele de cercetare

Plan:

8.1. Noţiune de bază a statisticii social-economice.

8.2. Sarcinile statisticii social - economice (S.S.E.).

8.1. Noţiune de bază a statisticii social-economice

Statistica social-economică - reprezintă o disciplină aparte,

dar ea există doar în contextul altor ştiinţe ca teoria economică,

statistica social-demografică, statistica generală,

macroeconomie....Trebuie de menţionat că între ştiinţele enumerate

mai sus nu există hotare strict determinate. O metodă de cercetare

statistică o reprezintă clasificările economice. S.S.E. operează cu

anumiţi indicatori.

Cei mai simpli indicatori a S.S.E. sânt:

a) dinamica preţurilor;

b) volumul producţie - marfă;

c) numărul populaţiei;

d) rata şomajului;

e) produsul intern brut.

Un element de baza a S.S.E. îl constituie colectarea datelor

primare de la toţi agenţii economici. Metodele de bază de colectare a

datelor sînt: dările de seamă statistice şi contabile.

30

8.2. Sarcinile statisticii social - economice (S.S.E.) Sarcinile de bază ale S.S.E. sânt:

1. Furnizarea către organele de administrare publică a informaţiei

necesare elaborării programelor de dezvoltare, elaborări ale politicii

economice, financiare si sociale.

2. Furnizarea informaţiei socio-economice conducătorilor

întreprinderilor (managerilor).

3. Informarea utilizatorilor de rând privind situaţia economică din

punct de vedere cantitativ. Organele statistice în toata lumea sunt

obligate sa furnizeze date privind economiile naţionale, organizaţiilor

internaţionale: O.N.Y.; F.M.I.; B.M.

Statistica social-economică studiază: un şir de ramuri

economice şi subdiviziuni economice:

a) bugetul statului, structura, dinamica, deficitul;

b) impozitele, structura;

c) economiile populaţiei, investiţiile;

d) preţurile (indicii preţului);

e) forţa de muncă, şomajul;

f) circulaţia monetară si creditul;

g) comerţul exterior;

h) nivelul de trai al populaţiei.

Bibliografie

1. Biji E, Baron T. Statistica teoretică şi economică.

Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1991, 517 p.

[272-273]


moldovenească, 1990, 411 p. [236-239]

31

Tema 9: Sistemul statisticii social-demografice (S.S.D.)

Plan:

9.1. Populaţia - obiect de cercetare. Surse de date privind

populaţia.

9.2. Studierea numărului populaţiei şi repartiţia acestora

pe teritoriul ţării.

9.3. Studierea mişcării naturale a populaţiei. Migraţia.

9.1. Populaţia - obiect de cercetare. Surse de date privind

populaţia

Statistica populaţiei reprezintă cea mai veche ramură a

statisticii. În prezent populaţia reprezintă un obiect de studiere

statistică, deoarece ea constituie elementul de bază în producţia de

mărfuri şi consumatori, rezultatul producţiei. Populaţia din punct de

vedere al statisticii reprezintă o colectivitate de oameni ce trăiesc pe

un anumit teritoriu şi care se regenerează datorită proceselor

obiective de natalitate şi mortalitate.

Sursele de bază al statisticii demografice sânt: evidenţa

curentă şi recensământul.

Prin recensământ se pot obţine informaţii complecte şi

precise privind numărul şi structura populaţiei.

Sarcinile S.S.D.:

1. Determinarea numărului populaţiei şi repartiţia ei pe teritoriu.

2. Studierea mişcării naturale a populaţiei (natalitatea;

mortalitatea).

3. Studierea structurii populaţiei (după sex; vârsta; naţionalitate,

nivelul de instruire...).

9.2. Studierea numărului populaţiei şi repartiţia acestora

pe teritoriul ţării

Una din cele mai importante sarcini ale statisticii

demografice este studierea numărului populaţiei. Prin recensământ se

determină numărul populaţiei la o anumită dată.

Între recensământ numărul populaţiei se calculează ca:

numărul populaţiei la început de an + numărul oamenilor născuţi pe

parcursul anului + numărul celor veniţi pe parcursul anului - numărul

32

populaţiei decedate – numărul populaţiei plecate.

Indicatorii de bază ce caracterizează numărul populaţiei sânt:

numărul total al populaţiei;

numărul mediu al populaţiei (meS ) care se calculează

ca media aritmetică a numărului populaţiei la început de an şi

numărului populaţiei la sfârşit de an

2

sfirsitinceput SSS

.

Populaţia din punct de vedere a structurii se grupează după

un şir de caracteristici: sex; vârstă; naţionalitate; nivelul de instruire;

surse de existenţă. Repartiţia populaţiei se caracterizează prin

mărimea relativă de intensitate-densitate a populaţiei.

9.3. Studierea mişcării naturale a populaţiei. Migraţia

Numărul populaţiei se modifică permanent. Modificarea

numărului populaţiei din contul natalităţii şi mortalităţii poartă

denumirea de mişcarea naturală a populaţiei.

Indicatorii de bază ce caracterizează mişcarea populaţiei sânt

indicatorii natalităţii, mortalităţii, sporului natural precum şi

indicatorii căsătoriilor şi divorţurilor.

Aceşti indicatori se calculează în mărimi absolute şi prin

mărimi relative exprimate în promile (1000 oameni).

Indicatorii relativi de bază:

a) coeficientul natalităţii se calculează ca raport dintre numărul nou

- născuţilor timp de un an şi numărul mediu anual al populaţiei (n.).

nK = 1000*S

N (oameni).

b) coeficientul mortalităţii (m.):

mK = 1000S

M(oameni).

c) coeficientul sporului natural (s.n.):

..nsK = 1000

S

MN sau mnns KKK .. .

La reproducerea populaţiei se referă numărul perspectiv al

unui contingent anumit al populaţiei pe larg utilizate în prognozarea

33

economică. Numărul general al populaţiei într-o anumită perioadă se

determină cu ajutorul coeficientului sporului general:

n

sg

n

KNN

100010 , unde

nN - numărul populaţiei peste n ani;

0N - numărul populaţiei în perioada iniţială;

sgK - coeficientul sporului general, poate fi determinat după

formula smsn KK , unde smK - coeficientul sporului mecanic, n –

numarul de ani.

Bibliografie 1. Gromîco G.L. Manual de statistică. Chişinău: Cartea

moldovenească, 1990, 411 p. [242-250]

Tema 10: Statistica pieţei forţei de muncă

Plan:

10.1. Conţinutul şi sarcinile statisticii pieţei forţei de muncă.

10.2. Statistica ocupării şi şomajului.

10.3. Timpul de muncă şi utilizarea lui.

10.1. Conţinutul şi sarcinile statisticii pieţei forţei de muncă

Statistica forţei de muncă include statistica populaţiei

economico-active, statistica ocupării şi şomajul, timpului de muncă şi

a conflictelor de muncă. Indicatorii nivelului de ocupare şi şomaj:

salariul mediu, alţi indicatori sânt studiaţi de S.S.E. Informaţia

privind piaţa forţei de muncă este necesară atât muncitorilor cît şi

persoanelor care oferă locuri de muncă.

Sarcinile de bază ale statisticii forţei de muncă:

1. Studierea datelor curente despre populaţia economico-activă,

ocupare, şomaj.

2. Studierea datelor privind mişcarea forţei de muncă.

3. Studierea datelor despre fondurile de timp.

34

10.2. Statistica ocupării şi şomajului

Populaţia economico-activă este o parte a populaţiei care

oferă munca sa pentru producerea mărfurilor, serviciilor.

În S.S.E. se calculează coeficientul populaţiei economico-

active:

100..

. totala

activecon

activeecP

PK %.

P.e.a. - populaţia economico-activă.

P.t. - populaţia totală.

La persoanele ocupate în câmpul muncii se referă persoane

de ambele sexuri, în vârstă de la 16 ani.

Persoanele ocupate se consideră persoanele care îndeplinesc

anumite servicii. Pentru a atribui o persoana la numărul ocupaţilor e

de ajuns ca această persoana să lucreze cel puţin 1 ora în perioada

curentă. În acest context se calculează rata ocupării (coeficientul

ocupării) care se calculează:

100..

activec

ocupP

TK %.

T - numărul populaţiei (angajaţilor) la o anumită dată.

La şomeri se referă persoanele de la 16 ani în sus:

a) care în perioada studiată nu au avut loc de lucru;

b) s-au aflat în căutarea locului de muncă;

c) au fost să se încadreze în câmpul muncii.

Aici se calculează rata şomajului (coeficientul).

100..

. activec

som

somajP

NK %.

.somN - numărul de şomeri.

10.3. Timpul de muncă şi utilizarea lui

Fondul de timp şi structura lui influenţează asupra procesului

de producţie precum şi la productivitatea muncii. La determinarea

timpului de muncă unităţile de măsură sînt om-oră şi om - zi.

Om-oră se consideră unitatea de timp de o oră, care un

muncitor a lucrat-o la locul său de muncă.

35

Om-zi se consideră venirea muncitorilor la serviciu şi faptul

că el a început lucrul indiferent de durata timpului de muncă.

Fondul de timp se divizează în:

a) fondul calendaristic (om/zile), care este egal cu numărul mediu

scriptic de lucrători al întreprinderii sau instituţiei referitor la toate

zilele calendaristice a perioadei date. Atunci când e necesar de a

calcula fondul calendaristic în om/oră, înmulţim fondul calendaristic

în om-zile la durata medie a unei zile lucratoare. Fondul calendaristic

constă din prezenţe şi lipse şi reprezintă fondul de timp disponibil.

b) fondul tabelar se obţine prin scăderea din fondul calendaristic

(om-zile), zilele ce revin sărbătorilor şi zilele de odihnă.

c) fondul de timp de munca maximal posibil se obţine scăzând din

fondul tabelar zilele de concediu.

Bibliografie

1. Biji E, Baron T . Statistica teoretică şi economică. Bucureşti:


2. Maniu-Isaic Al, Grădinaru A. Statistica teoretică şi


Tema 11: Statistica bugetului de stat

Plan:

11.1. Sarcinile statisticii bugetului de stat.

11.2. Concepţiile de bază, indicatorii statistici a bugetului

de stat.

11.1. Sarcinile statisticii bugetului de stat

Bugetul de stat reprezintă un instrument de bază de dirijare şi

implementare a statului în economie.

Bugetul de stat determină formele, metodele de formare a

resurselor financiare a statului şi utilizarea acestora în scopul

îndeplinirii funcţiilor sale.

Sarcinile statisticii bugetului de stat.

Determinarea:

a) structurii venitului bugetului de stat;

36

b) determinarea cheltuielilor bugetului de stat ;

c) mărimea deficitului bugetar (excedent bugetar);

d) volumul datoriilor interne, externe a statului;

e) deficienţa înfăptuirii politicii fiscale a statului.

Statistica bugetului de stat şi a finanţelor publice furnizează

date care permit analiza eficienţei activităţii sectorului public.

11.2. Concepţiile de bază, indicatorii statistici a bugetului

de stat

Una din categoriile de bază utilizate în statistica bugetului de

stat reprezintă sectorul public. În sectorul public sunt incluse toate

instituţiile şi întreprinderile publice (ale statului).

Indicatorii de bază a statisticii bugetului de stat sunt:

1. Veniturile - plăţi obligatorii nerambursabile ce vin la buget.

Veniturile se divizează în venituri fiscale şi nefiscale (impozit şi

penalităţi...).

În statistică se calculează un şir de indicatori, care se

caracterizează prin structura veniturilor în bugetul statului, ponderea

fiecărui grup de venituri în totalul veniturilor bugetare.

2. Cheltuielile - sunt plăţi nerambursabile efectuate din bugetul

statului. Statistica studiază ponderea fiecărei grupe de cheltuieli în

totalul cheltuielilor.

3. Deficitul bugetar = venitul - cheltuieli. Statistica studiază raportul

dintre deficit şi produsul intern brut.

Bibliografie

1. Maniu-Isaic Al. Grădinaru A. Statistica teoretică şi


37

Tema 12: Metode de calculare a indicatorilor de

producţie pe unele ramuri economice

Plan:

12.1. Principiile de bază de calcul a indicatorilor de

ramuri economice.

12.2. Statistica în industrie.

12.3. Statistica în agricultură.

12.4. Statistica în construcţie.

12.5. Statistica în transport.

12.6. Statistica în comerţ.

12.1. Principiile de bază de calcul a indicatorilor de ramuri

economice

Calculul indicatorilor de producţie în diferite sectoare ale

economiei naţionale se bazează pe anumite principii.

Principiul fundamental care stă la baza calcului indicat este

unitatea economică. După standardul internaţional de clasificare

ramurală toate unităţile economice se divizează în instituţii.

Instituţia reprezintă subdiviziunea, întreprinderea care se

ocupă de o activitate omogenă din punct de vedere a mărfurilor

produse, serviciilor prestate şi locul de amplasare.

Ramura economică - totalitatea de instituţii omogene care

produc o anumită grupă de marfă şi servicii.

Indicatorii de bază ce caracterizează ramurile economiei sînt:

1. producţia fizică;

2. valoarea adăugată brută.

Producţia fizică reprezintă conţinutul de mărfuri produse

într-un anumit interval de timp. Valoarea adăugată brută este

valoarea nou creată în procesul de producţie.

12.2. Statistica în industrie

Studiază industria din mai multe puncte de vedere. Obiectul

de studiu al statisticii în această ramură îl reprezintă volumul de

producţie, produs de întreprinderi industriale.

Un alt element de studiu îl reprezintă costul producţiei care

se determină ca suma mărfurilor şi producţiei finite produse atât din

materia primă proprie, cît şi a clienţilor. Lucrările de bază cu caracter

38

industrial studiate de statistică sânt reparaţia şi modernizarea

utilajului, prelucrarea materialelor, instruirea corespunzătoare a

cadrelor.

Volumul producţiei marfă cu caracter industrial se determină

după metoda de fabricare fără cheltuielile ce au loc între fazele de

producţie. În componenţa producţiei industriale se include:

1. volumul de producţie realizat;

2. volumul producţiei furnizate pentru achitarea diferitor lucrări şi

servicii;

3. costul mărfii utilizate de subdiviziunile neproductive a

întreprinderii (în grădiniţe, case de cultură, de odihnă);

4. costul producţiei furnizate lucrătorilor săi în contul salariului;

5. costul producţiei acordate ca ajutor în scopuri de binefacere;

6. creşterea stocurilor de producţie gata care nu au fost realizate;

7. creşterea soldurilor producţiei neterminate.

12.3. Statistica în agricultură

Indicatorii producţiei agricole reflectă costul produselor de

origine vegetală şi animală indiferent unde acestea au fost produse.

La determinarea costului producţiei în afară de producţia finită se

include producţia nederminată care include semănaturile plantelor

bianuale, care au fost făcute în anul curent dar vor da roadă în anul

viitor. În componenţa producţiei animaliere se include creşterea

numărului de capete.

Trebuie de menţionat că, în ţările Uniunii Europene costul

producţiei agricole se calculează după metoda ''fermei naţionale''

potrivit căreia agricultura ţarii este considerată ca o firmă unică

naţională.

Indicatorii de producţie în agricultură se calculează în:

1. preţuri curente;

2. preţuri constante.

12.4. Statistica în construcţie

La construcţii se atribuie activităţile:

1.organizaţiile care efectuează lucrările de construcţie şi montaj;

2.reparaţii capitale;

3.conducerea şi gestionarea ramurii de construcţii;

4.persoane particulare ce se ocupă de construcţii şi reparaţii.

39

În costul producţiei din costrucţii se include costul lucrărilor

de construcţie şi reconstrucţie a blocurilor locative cu caracter

individual sau colectiv, precum şi construcţia diferitor instalaţii

nelocative. Costul producţiei în construcţie se determină pe baza

datelor furnizate în dările de seamă a organizaţiilor de construcţie.

Aceste date se refera la trei direcţii de bază:

1. investiţiile capitale;

2. darea în exploatare a fondurilor fixe;

3. deservirea şi reparaţia fondurilor fixe. Pe baza acestor direcţii se

calculează diferiţi indicatori ce caracterizează volumul producţiei;

costul producţiei şi lucrărilor în construcţie.

12.5. Statistica în transport

Transportul include în sine-transportul auto; feroviar;

maritim; prin conducte; aerian. Statistica în această ramură pune în

evidenţă datele privind: transportul în comun şi cel particular.

Indicatorii de bază calculaţi în transport sânt:

1. volumul de transport (exprimat in [t-km] şi [pasageri-km]);

2. precum şi veniturile din transport.

- Volumul de transport al mărfurilor reflectă volumul de lucru ce

ţin de transportarea încărcaturilor. Aceasta se exprimă şi se

calculează; [t/km] ca rapotrul dintre cantitatea de mărfuri transportate

în tone şi distanţa transportării.

- Volumul de transport al pasagerilor reflectă volumul de lucru ce

ţine de transportarea diferitor categorii de pasageri, se exprimă în

[pasageri/km].

- Veniturile din transport reprezintă sumele încasate de

întreprinderea de transport pentru transportarea încărcăturii şi

pasagerilor, prestare de servicii suplimentare, acordarea în arendă a

mijloacelor de transport, deservirea drumurilor.

12.6. Statistica în comerţ

La această ramură se referă:

1. comerţul intern, angro şi detaliat;

2. extern;

3. servicii intermediare de realizare a hârtiilor de valoare (oferte de

brocheri, dileri);

40

4. arenda obiectelor de menire social-culturală.

Indicatorul de bază care caracterizează activitatea de comerţ

îl reprezintă volumul valoric al circulaţiei mărfurilor.

Acesta include costul producţiei realizate, cheltuieli de

cumpărare a mărfurilor, volumul valoric al circulaţiei mărfurilor se

calculează atât pentru comerţul angro cît şi pentru comerţul cu

amănuntul. Volumul mărfurilor realizate se constituie din volumul de

mărfuri realizate de întreprinderile comerciale (publice şi particulare)

şi pieţele comerciale.

Producţia comercială include rezultatul activităţii de comerţ

indiferent unde au fost obţinute (pe pieţe; in magazine specializate).

Bibliografie


Editura didactică şi pedagogică, 1991, 517 p. [272, 403,

417,424]


moldovenească, 1990, 411 p. [306, 381]

Problemă:

Se cere de calculat indicatorii ce caracterizează seriile cronologice:

1. Modificarea absolută (cu baza în lanţ şi cu baza fixă).

2. Indicele de creştere ((%) cu baza în lanţ şi cu baza fixă).

3. Ritmul de creştere (cu baza în lanţ şi cu baza fixă ).

41

Tabel: Calculul indicatorilor seriei cronologice

Ritmul de creştere (Rcrest.) =Indicii de crestere-100%

Luna

Pro

fitu

l

(lei

)

Modificări

absolute

Indic. de

creştere

Ritmul de

creştere %

baza în

lanţ

baza

fixă b.lanţ b.fixă b.lanţ b.fixă

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

August

Septembrie

_

2.2

2.26

2.32

2.50

2.42

2.58

2.68

2.76

2.86

_

0

2.26-

2.2

0.12

0.22

0.3

0.31

0.48

0.4

0.66

_

0

0.06

0.06

0.01

0.08

0.01

0.17

0.08

0.10

2.26/2.2

100

102.73

102.65

104.31

103.31

103.20

103.88

102.99

103.62

100

102.73

105.45

110.00

113.64

117.27

121.82

125.45

130.00

0

2.73

2.65

4.31

3.31

3.20

3.88

2.99

3.62

0

2.73

5.45

10.00

13.64

17.27

21.82

25.45

30.00

Total

Problemă:

De calculat:

1. Indicele volumului fizic (Iq).

2. Indicele preţului (Ip).

3. Indicele valoric (Iv).

Pro

du

sul Cantitatea q

Preţul

unitar Valoarea producţiei

Perioad

a de

bază

(q0)

Perioa

da

curenta

(q1)

P. de

bază

(p0)

P.

cure

ntă

(p1)

In p.

de

bază

(q0p0)

In p.

curentă

(q1p1 )

In perioada

curenta în

pretul de

bază (q1p1)

1

2

3

230

340

430

320

380

500

5

6

7

3

7

4

1150

2040

3010

960

2660

2000

1600

2280

3500

Total ∑6200 ∑5620 7380

Indicii volumului fizic ( qI ):

42

10000

01

qp

pqI q

%.

Indicii preţului (pI )

10001

11

pq

pqI p

%.

Indicii valorii ( vI )

10000

11

pq

pqIv

%.

1006200

7380qI %=119.

pI = 15.76%1007380

5620 .

65.90%1006200

5620vI .

Calculul modificărilor absolute:

1. Din contul volumului fizic ( q );

2. Din contul preţului ( p );

3. Modificarea absolută a valorii ( v ).

0001 qppqq 7380-6200=1180.

1111 pqpqp 5620-7380=-1760.

0011 pqpqv 5620-6200=-580.

Concluzii: Valoarea producţiei marfă în perioada curentă

faţă de perioada de bază a scăzut (cu 580 unităţi monetare). Scăderea

s-a produs pe baza micşorării considerabile a preţului-24% (100-

76)(cu 1760 unităţi monetare) necătând la faptul că volumul fizic a

crescut cu 19% (1180 unităţi monetare).

43

Tema 13: Statistica circulaţiei monetare şi a creditului

Plan:

13.1. Obiectul şi sarcinile statisticii circuitului monetar şi

creditului.

13.2. Sistemul de indicatori al circuitului monetar.

13.3. Categoriile, clasificarea şi sistemul de indicatori ai

creditului.

13.1. Obiectul şi sarcinile statisticii circuitului monetar şi

creditului

Obiectul acestui compartiment studiat de statistică îl

reprezintă caracteristica numerică a fenomenelor de masă din sfera

circuitului monetar şi creditului.

Circuitul monetar - reprezintă mişcarea monedei (banilor)

în circuitul intern sub formă de numerar sau virament (înscrieri în

conturi) în procesul circuitului mărfurilor prestării serviciilor şi

efectuarea diferitor plăţi.

Cea mai mare parte a circuitului monetar se efectuează sub

formă de virament, legată de operaţiunile de decontare.

Creditul - reprezintă acordarea mijloacelor băneşti în

folosinţa temporară contra unei plăţi şi cu condiţia de

rambursabilitate.

Sarcinile statisticii circuitului monetar si creditului:

1. Determinarea volumului masei monetare şi structura ei;

2. Caracterizarea politicii de creditare;

3. Calculul vitezei de circulaţie a monedei naţionale;

4. Studierea cantitativă a formelor creditului şi a ratei dobânzii.

13.2. Sistemul de indicatori al circuitului monetar

Statistica studiază din punct de vedere cantitativ practic toate

procesele economice inclusiv circuitul monetar. Sistemul

indicatorilor statistici ce caracterizează circuitul monetar se bazează

pe funcţiile banilor. De asemenea statistica studiază masa monetară şi

structura ei.

44

Sistemul indicator al circuitului monetar include:

1. Masa monetară şi structura ei;

2. Indicatorii ce reflectă operaţiunile de depozit al băncilor;

3. Indicatorii ce caracterizează operaţiunile valutare din punct

de vedere cantitativ;

4. Indicatorii ce caracterizează capacitatea de cumpărare a

monedei naţionale.

Masa monetară (cantitatea de bani de care dispune statul se

caracterizează prin indicatorul-agregatul monetar (M 3 )).

Acest agregat include agregatele cu M 0 ;M1 ;M 2 .

M 3 - reprezintă masa monetară din circuitul care include totalitatea

mijloacelor de plată ce asigură economia naţională şi care aparţin

persoanelor particulare, întreprinderilor şi statului.

Agregate monetare Instrumente monetare

M 0 - banii în numerar

M 1 - moneda în sensul îngust

M 2 - banii în sensul îngust +

categoriile apropiate acestora

M 3 - banii în sensul larg

Valuta naţională

M 0 + depozit la vedere

M 1 +depozitele la termen +

hârtiile de valoare cu o

scadenţă mică.

M 2 +cercuri de voiaj + hârtii

de valori comerciale

13.3. Categoriile, clasificarea şi sistemul de indicatori ai

creditului Obiectul de studiu al statistici creditului reprezintă

caracteristica cantitativă a fenomenelor de masă, din sfera creditării.

Relaţiile de creditare reprezintă relaţiile ce ţin de acordarea,

rambursarea, organizarea plăţii dobânzii bancare.

Operaţiunile de creditare se efectuează în diferite forme:

1. creditul bancar comercial: public(de stat);

2. de consum;

3. inter bancar;

4. internaţional.

În cazul creditului se calculează un şir de indicatori absoluţi;

medii şi relativi: ex: volumul creditelor acordate din sistemul bancar-

45

absolut (prin însumare); ponderea datoriei externe în P.I.B.(produs

intern brut) – relativ; rata medie a dobânzii - mediu.

Bibliografie



Tema 14: Sistemul conturilor naţionale-compartimentul

de bază al statisticii economice

Plan:

14.1. Noţiune de sistem al conturilor naţionale (S.C.N).

14.2. Indicatorii de bază utilizaţi în S.C.N.

14.3. Utilizarea S.C.N. în analiza macroeconomică şi

prognozarea.

14.1. Noţiune de sistem al conturilor naţionale (S.C.N)

S.C.N reprezintă un sistem informaţional utilizat practic în

toate statele lumii pentru piaţa la nivel macroeconomic. Indicatorii şi

clasificările acestui sistem reflectă structura economiei de piaţă,

mecanismele ei de funcţionare.

S.C.N a fost format în anii '50 pentru a gestiona procesele

economice. În S.C.N se utilizează anumite procedee de evidenţă

contabilă.

S.C.N reprezintă evidenţa contabilă a economiei naţionale. În

economia modernă se efectuează un spectru larg de operaţiuni de

către agenţii economici, de aceea pentru structurarea, clasificarea,

omogenizarea acestor operaţiuni se utilizează în S.C.N.

Scopul S.C.N reprezintă descrierea tabloului general al

economiei naţionale şi determinarea legaturilor dintre cei mai

importanţi indicatori macroeconomici. Informaţia ce se conţine în

S.C.N este necesară:

a) Organelor de conducere a statului;

b) Întreprinzătorilor;

c) Instituţiilor internaţionale.

46

14.2. Indicatorii de bază utilizaţi în S.C.N

Indicatorii de bază a S.C.N. sânt: produsul intern brut;

venitul naţional brut; venitul naţional disponibil; consumul final;

soldul exportat şi importat; economiile naţionale.

Produsul intern brut - caracterizează costul final al mărfurilor

şi al serviciilor produse de rezidenţii ţării într-o perioadă anumită.

Acest indicator se calculează în preţuri de cumpărare + adaos

comercial şi impozite.

Venitul naţional brut - reprezintă suma veniturilor primare

primite de rezidenţii ţării într-o anumită perioadă de timp. La venit

primar se atribuie-salarizarea; beneficiul; venitul din proprietari;

impozite pe producţie şi import.

Venitul naţional disponibil-se deosebeşte de venitul naţional

brut prin soldul plaţilor cuvenite transferurilor curente primite de

peste hotare. Aceasta include: ajutorul material ,amenzile plătite

peste hotare;

Consumul final - reprezintă cheltuieli privitor la consumarea,

amenajărilor, organelor publice, organizaţii necomerciale.

Soldul export şi import se calculează ca diferenţa dintre

export şi import.

Economiile Nationale - se calculează ca diferenţa dintre

venitul naţional brut disponibil şi consumul final.

14.3. Utilizarea S.C.N. în analiza macroeconomică şi

prognozarea

Nivelul creşterii economice se analizează pe baza dinamicii

şi volumului produsului intern brut în preţuri constante.

Pe baza datelor privind creşterea economiei se iau hotărâri de

a investi sau nu în economia ţărilor date. Creşterea economiei are loc

în următoarele condiţii:

1. Rata inflaţiei este relativ mică, acumulările şi economiile, precum

şi investiţiile au o pondere destul de mare în produsul intern brut.

2. Cheltuielile administrative ale statului sunt mici.

3. Economia trebuie sa fie relativ deschisă pentru a atrage investiţiile

străine, a implementa tehnologii, a stimula producătorii autohtoni.

Indicatorul de bază care reflectă nivelul de trai al populaţiei este

indicatorul veniturilor disponibile - 40-60% din ţările CSI; UE.

Caracteristica de bază ce arată că politica economică a statului este

47

activă, este caracteristica macroeconomică numită deficit bugetar.

Deficitul bugetar se calculează de Ministerul Finanţelor şi se

raportează la produsul intern brut. Raportul dintre deficitul bugetar şi

P.I.B. în Uniunea Europeană nu trebuie sa fie mai mare de 3%(5%).

Caracteristica generală a P.I.B.

1. P.I.B. - este indicatorul de bază a SCN care caracterizează

rezultatul final al activităţii economice a rezidenţilor şi se calculează

ca costul mărfurilor şi serviciilor produse de rezident.

2. P.I.B. - este indicatorul produsului care arată consumul final al

mărfurilor şi serviciilor.

3. P.I.B. - este un produs intern deoarece este produs de rezidenţi.

4. P.I.B. - este un produs brut deoarece acesta se calculează până la

scăderea consumului capitalului fix, adică din P.I.B. nu se scade

amortizarea mijloacelor fixe colectată în urma uzurii.

Bibliografie





Tema 15: Avuţia Naţională

Plan:

15.1. Conceptul de bază şi definirea Avuţiei Naţionale.

15.2. Clasificarea Avuţiei Naţionale

15.1. Conceptul de bază şi definirea Avuţiei Naţionale.

Avuţia naţională (A.N.) - reprezintă totalitatea activelor

nefinanciare ale ţării şi totalitatea activelor financiare nete la un

anumit moment de timp. Costul net al activelor financiare reprezintă

diferenţa dintre costul activelor financiare şi obligaţiunilor agenţilor

economici din ţara dată faţă de agenţii economici nerezidenti.

Indicatorul A.N. - reprezintă indicatorul stocurilor care pe

parcursul anului pot atât sa crească cât şi să se micşoreze. Indicatorul

A.N. se utilizează pentru caracterizarea avuţiei ţării. A.N. se mai

calculează ca capitalul propriu al agenţilor economici.

48

15.2. Clasificarea Avuţiei Naţionale Avuţia Naţională în corespundere cu comisia statistică a O.N.

se divizează în două grupe:

a) Active nefinanciare - reprezintă obiectele care se află în

proprietatea unităţilor instituţionale şi care aduc acestora un beneficiu

economic relativ real potenţial. Ele se divizează în active productive

şi neproductive.

b) Activele productive se divizează în: fonduri fixe = stocuri

de mijloace circulante.

Fondul fix - reprezintă active productive utilizate permanent

în procesul de producere a mărfii şi participă la mai multe cicluri de

producţii treptat utilizându-se şi transformându-şi valoarea asupra

producţiei finite.

Stocuri de mijloace circulante - elemente secundare care se

include în totalitatea activelor nefinanciare şi care se constituie din

mărfuri destinate utilizării sau utilizate în producţie.

Active materiale neproductive - reprezintă pământul,

resursele naturale, acvatice, biologice.

Bibliografie 1. Maniu-Isaic Al. Grădinaru A Statistica teoretică şi


Tema 16: Indicatorii statistici

Plan:

16.1. Conceptul de indicator statistic.

16.2. Criterii de clasificare a indicatorilor statistici.

16.3. Indicatori statistici primari şi derivaţi.

16.4. Mărimile relative ca indicatori derivaţi.

16.1. Conceptul de indicator statistic

În sensul cel mai larg indicatorul statistic este expresia

numerică a unor fenomene, procese, activităţi sau categorii

economice şi sociale, definite în spaţiu, timp şi structură

organizatorică şi care se regăsesc de o anumită periodicitate în state

oficiale - naţionale şi internaţionale.

49

La elaborarea lor trebuie să se aibă în vedere asigurarea

comparabilităţii atât pe plan naţional cît şi internaţional.

În sens restrâns indicatorul statistic este determinarea

cantitativ-numerică a calității a întregii colectivităţi sau a părţilor

componente. Obţinut în cadrul unei cercetări statistice concrete,

indicatorul statistic este purtător de informaţie având conţinut real

obiectiv determinat, chiar dacă uneori nu este exprimat în unităţi

concrete de măsură. Indicatorii au formulele lor de calcul şi valori

cognitive proprii.

16.2. Criterii de clasificare a indicatorilor statistici

Conţinutul şi formele pe care le îmbracă valorile numerice impun o

clasificare a indicatorilor statistici.

La această clasificare trebuie de pornit de la funcţiile pe care

le au:

a) de măsurare;

b) de comparare;

c) de analiză şi sinteză;

d) de verificare a ipotezelor;

e) de testare a parametrilor utilizaţi;

a) Funcţii de măsurare. Măsurarea se face prin observarea directă la

nivelul fiecărei unităţi sau agregarea datelor. În urma acestei operaţii

se obţin indicatori absoluţi exprimaţi în numere, cantităţi, valori ce

măsoară unităţi sau colectivităţi. Aceşti indicatori stând la baza

prelucrării statistice sunt în continuare prelucraţi.

b) Funcţia de comparare - provine în faptul că statistica operează cu

fenomenele variabile ceea ce necesită cunoaşterea modificărilor

intervenite la nivel de dezvoltare sau structură. Ca diferenţă se pot

compara doar indicatorii absoluţi. În statistică apar aşa numiţii

indicatori derivaţi calculaţi în unităţi concrete de măsurare - când

compararea se face prin diferenţa sau raportul dintre două variabile

diferite şi în unităţi abstracte- coeficienţi, %.

c) Funcţia analitică - provine din faptul că statistica operează cu

variabile complexe care se pot descompune. E necesar de a studia

relaţiile dintre părţi în acest caz pe baza analizei să se depisteze

cazurile ce diferă ca proprietate de la caracteristica generală.

d) Funcţia de sinteză - este specifică fenomenelor ce se manifestă de

la o unitate la alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie

50

sintetizate într-o singură expresie numerică ce devine astfel măsură,

ceia ce este esenţial şi tipic pentru toată masa de fenomene de acelaşi

fel, sintetici pot apărea sub formă de mărimi medii, în cazul agregării

complexe ..., ex: produsul intern brut al ţării.

d) Funcţia de estimare. Se foloseşte pentru măsurarea tendinţei de

dezvoltare a fenomenului în aceiaşi perioadă de timp, dar şi aceeaşi

perioadă organizatorică.

e) Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei.

Unor indicatori statistici calculaţi este frecvent aplicată în

interpretarea statistică a fenomenelor economice şi sociale.

Verificarea ipotezelor şi aplicarea testelor de semnificaţie în

statistică conduc la folosirea indicatorilor ce nu au ataşate o singură

valoare, ci un şir de valori. Prin compararea acestui interval de valori

cu valoarea indicatorului din eşantioane se obţin indici de eroare, de

estimare.

16.3. Indicatori statistici primari şi derivaţi

În statistică indicatorii pot fi: primari şi derivaţi.

Indicatorii primari: se obţin în cadrul prelucrării primare a datelor

statistice ca urmare a procesului de centralizare a datelor unei

observări statistice.

De ex. Volumul producţiei la nivelul unei întreprinderi. Se exprimă

fie în unităţi naturale, natural-convenţionale de timp, de spaţiu sau

valorice (băneşti) şi dimensionează din punct de vedere întreprinzător

pe o anumită perioadă de timp de aceea se mai numesc indicatori

absoluţi şi constituie baza informaţională în stat.

Indicatorii primari se pot întâlni în cazuri:

a) indicatori primari obţinuţi prin agregarea unor valori juridice cu

acelaşi conţinut calculat la treptele erochice inferioare.

Ex. Costul total de producţie este egal cu suma costurilor tuturor

produselor nomenclatorii.

b) indicatorii primari obţinuţi direct prin observare.

Ex. Indicii valorici ai producţiei care sunt indicatorii absoluţi

primari.

= indicatorul absolut se

obţine prin însumarea

caracteristicii în mod direct.

Adică agregarea tuturor

valorilor individuale: i= ni,

n

x

ixx1

11 . (1)

50

= în cazul în care datele

individuale nu sânt direct

însumabile trebuie găsit un

coeficient de echivalenţă.

Presupunem că, xR ar fi o

asemenea variabilă.

n

x

kixxR1

2 . (2)

k- unitate bănească.

xR- indicatorii valorii de producţie.

Tabel: Valoarea indicatorilor agregaţi

Numărul

de unităţi

observate

Caracteristicile înregistrării x

x 1 x 2 x 3 x 4 … xR

1

2

..

i

..

n

x 11

x 12

..

x i1

..

x n1

x 21

x 22

..

x i2

..

x n2

x 31

x 32

..

x i3

..

x n3

x 41

x 42

...

x i4

…

x n4

xR1

xR

...

xRi

...

xRn

11 xix 22 xix 33 xix 44 xix xR i

xR

16.4. Mărimile relative ca indicatori derivaţi.

Primul pas de trecere de la concret la abstract, de la mărimile

absolute la cele derivate, îl reprezintă compararea datelor prin

raportare obţinându-se mărimi relative .

Astfel mărimea relativă este rezultatul comparării sub formă

de raport a doi indicatori statistici.

Rezultatul raportat poate fi un număr întreg sau fracţie forma

cea mai simplă de exprimare este în unităţi sau coeficienţi. Deseori

pentru a mări expresivitatea rezultatului acesta se înmulţeşte cu 100;

1000; 10000 şi în consecinţă se exprimă în %; promile şi

prodecimile. Prodecimilele se utilizează atunci când raportul sau

coeficientul e foarte mic. Ex. studenţii ce revin la 10 mii locuitori.

Mărimile relative se împart în următoarele categorii:

a) Mărimile relative de structură (M.R.S.)

51

Calculul acestor mărimi ne artă ponderea sau greutatea

specifică a unei părţi a colectivităţii. Faţă de totalul colectivităţii

acestea se calculează prin raportul:

%100

1

n

x

i

i

xg .

g i - greutatea specifică a unui element.

x i - valoarea elementului.

n

x 1

- totalul colectivităţii.

Proprietatea sumei numărului relatat de structură calculate

faţă de aceiaşi bază este egală întotdeauna cu unu (calculate în

coeficienţi) sau 100% (calculat în %).

b) Mărimile relative de coordonare (M.R.C.) - caracterizează

sporul numeric în care se găsesc şi indicatorii de acelaşi fel,

aparţinând uneori unor grupe de aceleaşi colectivităţi statistice. În

general ele admit proprietatea de reversibilitate.

KA/B=xA/xB sau KA/B=xB/xA

xA;xB - nivelurile comparate

KA/B (KB/A) - mărimi relative de coordonare.

3. Mărimi relative ale dinamicii (M.R.D.)

Se utilizează pentru caracterizarea fenomenului în timp. Ca

mod general de calcule se obţin ca raport intre nivelul fenomenului

într-o perioadă şi nivelul aceluiaşi fenomen în perioada anterioară,

luată drept bază de comparaţie.

4. Mărimi relative de planificăre (M.R.P.)

Arată gradul de îndeplinire a planului (program).

%100/ 11

xPl

xPlK .

PlK /1 coeficientul mărimii relative a planificării

1x - valoarea realizată.

xPl valoarea planificată.

Cu acest raport în economie se poate determina gradul de

îndeplinire a planului privind producţia, desfacerea, rebutul.

52

5. Mărimi relative de intensitate (M.R.I.)

Se obţin prin raportarea a doi indicatori absoluţi diferiţi care

se află într-un raport de independenţă, ex. de M.R.I. este eficienţa

fondurilor fixe, recolta la hotar, rentabilitatea. Deseori unităţile de

măsură în care se calculează M.R.I. conţin unităţile de măsură a

ambilor indicatori raportaţi, ex. recolta la hectar - q/h (centeri pe

hectar=100kg).

Bibliografie



53

Tema 17: Sondajul statistic

Plan:

17.1. Noţiune de sondaj statistic.

17.2. Erori de sondaj.

17.3. Principalele procedee şi metode de sondaj.

17.1. Noţiune de sondaj statistic

Studierea colectivităţii statistice care constă dintr-o

multitudine de unităţi legate de cheltuieli materiale în proporţii

mari. De aceea s-a trecut la o nouă metodă a cercetării statistice-

sondajul statistic (S.S.).

Metoda de sondaj statistic oferă posibilitatea de a obţine

informaţie referitoare la toată colectivitatea prin cercetarea numai

a unei părţi a acesteia.

Deci colectivitatea de bază cercetată e numită colectivitatea

generală, pe când colectivitatea obţinută prin sondaj se numeşte

selecţie, eşantion sau propriu zis sondaj.

Metoda sondajului statistic – e preferată din cauzele:

- dacă e utilizată ştiinţific corect ne permite de a mari gradul de

precizie a abaterilor;

- micşorarea numărului de unităţi promite micşorarea erorilor

de înregistrare.

Fără sondaj nu ne putem descurca atunci când un număr mare

a unităţilor din colectivitatea generală este diferit. Trebuie de

menţionat că, în cazul sondajului statistic se comit greşeli de

reprezentativitate. În afară de colectivitatea generală (populaţia)

precum şi colectivitatea de selecţie (sondaj) mai întâlnim şi alte

noţiuni specifice, precum:

= media colectivităţii generale ( x );

= media eşantionului ( z );

=dispersia generală ( );

=dispersia eşantionului ( S ).

O altă noţiune deja întâlnită este reprezentativitatea (R.). Prin

R. se subînţelege că, într-un număr mic de unităţi ce formează

împreună ca eşantionul să se regăsească în acelaşi trasaturi ca în

întreaga populaţie.

54

17.2. Erori de sondaj

Pentru fiecare indicator calculat la nivel de colectivitate

generală sau eşantion se calculează media, dispersia, între care există

diferenţe.

Aceste diferenţe dintre x de sondaj şi x~ a colectivităţii

generale, precum şi diferenţa dintre dispersiile respective se numesc

erori ce se produc în ambele sensuri (+;-).

Erorile se clasifică în:

1. erori de sondaj care reprezintă diferenţele dintre indicatorii

populaţiei şi indicatorii eşantionului. De obicei se compară perechile

sus numite:

media, dispersia,…

Deci: xx ~ eroare pentru medie. (1)

S eroare pentru dispersie. (2)

2. eroare de reprezentativitate este definită de obicei ca diferenţa

dintre media generală a populaţiei şi media eşantionului, care poate

avea valoarea absolută (1) şi valoarea relativă (2).

%~

% Sx

xxS forma absolută.

%%100~

% Sx

xxx

.

Diferenţa ( xx ~ )- se numeşte eroare de reprezentativitate.

Erorile de reprezentativitate (Er.)- se clasifică în:

a) erori sistematice ce provin din nerespectarea sistematică a

principiilor fundamentale de sondaj (alegerea unităţilor să fie

întâmplătoare);

b) erori întâmplătoare - erori ce nu pot fi evitate, ele ţinând de

însăţi natura eşantionării.

Practica arată că, oricare precauţie s-ar lua în cazul

sondajului se comite o anumită eroare, obiectivă admisibilă - eroarea

efectivă de sondaj, egală cu 5%.

17.3. Principalele procedee si metode de sondaj

În funcţie de principiul de alegere a unităţilor se disting

următoarele tipuri de eşantioane:

a) eşantionarea probabilistică;

55

b) eşantionarea raţională;

c) eşantionarea mixtă.

Eşantionarea probabilistică se bazează pe principiul

alegerii întâmplătoare, probabilistice, aleatoare. Adică unităţile

eşantionului se extrag din colectivităţi totale în mod aleator după

jocul “hazardului”. Fiecare unitate componentă are o probabilitate

egală (0;-1) de a fi introdusă în eşantion. După modul de extragere a

unităţilor se cunosc metode de eşantionare probabilistice (procedee):

= procedeul selecţiei repetate. Acest procedeu constă în faptul că

de fiecare dată bila extrasă este din urnă, astfel încât volumul

colectivităţii totale N rămâne neschimbat. Fiecare unitate din

colectivitatea totală are şanse egale de a fi selectată.

= procedeul selecţiei nerepetate. Acest procedeu constă în faptul că

unitatea odată extrasă nu se mai întoarce la sfârşitul efectuării

selecţiei, în urmă vor rămâne (în N=n- unităţi). Valabilitatea unei

unităţi de a participa la o selecţie este:

Np

11

; 2

13

Np ;

1

12

Np ;

)1(

1

nNpn .

= procedeul selecţiei mecanice, care se îndeplineşte fie pe baza

unui pas de măsurare fie pe baza tabelelor cu numere aliatoare

(întâmplătoare).

Eşantionul raţional-dirijat- se bazează pe principiul

alegerii raţionale. Acest tip de alegere se petrece după un anumit

principiu stabilit din timp.

Eşantionul mixt - este un tip de eşantionare ce îmbină cele

două tipuri. Aceste eşantionări constau în gruparea colectivităţii

totale în grupe tipice în raport cu un principiu stabilit şi apoi

extragerea unui eşantion aliator din fiecare grup.

Bibliografie



56

Tema 18: Caracterizarea statistică a resurselor de muncă

Plan:

18.1. Statistica conflictelor de muncă.

18.2. Conţinutul fondului de salarizare.

18.1. Statistica conflictelor de muncă

În statistica conflictelor de muncă (litigiilor) se reprezintă situaţia

când între muncitor şi patron apar neînţelegeri privind anumite

întrebări asupra cărora, muncitorii sau patronii şi-au exprimat

nemulţumirea. Deosebim câteva tipuri de conflicte:

1. conflicte de muncă fără întreruperea procesului de muncă – în

acest caz părţile chemate în conflict înaintează cerinţele sale care

sunt soluţionate pe calea tratativelor sau se organizează anumite

acţiuni, manifestări de protest în afara orelor de lucru.

2. conflict de muncă cu întreruperea procesului de producţie, care

se împarte în două tipuri:

a) grevă - încetarea temporară a procesului de producţie de către un

grup de muncitori, cu scopul de a-şi exprima nemulţumirea privind

anumite situaţii, precum şi scopul de a contribui la satisfacerea

anumitor cerinţe de către patroni.

b) wocant - încheierea parţială sau totală a unui sau a mai multor

locuri de muncă, sau tentativă de a perturba activitatea de muncă de

către unul sau mai mulţi patroni cu scopul de a-şi impune anumite

condiţii a muncitorilor.

Există un şir de cauze de apariţie a conflictelor:

= remunerarea muncii;

= protest (împotriva politicii şi a cuvântului);

= condiţii de muncă (durată; timp);

= susţinerea altor muncitori fără înaintare de cerinţe

patronilor săi.

Statistica studiază în acest context numărul grevelor; nr.

întreprinderilor şi organizaţiilor antrenate în greve; nr. de muncitori

ce iau parte la conflicte.

18.2. Conţinutul fondului de salarizare

În componenţa fondului de salarizare se include:

1. sumele calculate de întreprinderile destinate pentru retribuirea

muncii atât în formă bănească cît şi în natură;

2. plata pentru timpul nelucrat;

57

3. plăţile stimulării şi adaosuri la salariu legate de regimul de

lucru şi condiţiile de muncă.

4. plăţile regulate pentru achitarea produselor alimentare,

combustibil şi cazare.

=Plata pentru timpul lucrat include: salariu calculat în

conformitate cu tarifele şi normativele precum şi la procentul de la

venituri de realizare, precum şi preţul produselor acordate în contul

salariului, adausului, comisioane.

=Plata pentru timpul nelucrat este un timp de retribuire care

include atât palta orelor nelucrate pe parcursul unei zile cît şi plata

zilelor nelucrate pentru care putem evidenţia plata concediilor anuale

şi suplimentare, concedii legate de învăţătură, plata muncitorilor

încadraţi în recalificare în lucru obştesc sau de plata staţionării

procesului de producţie în cazul că, acestea nu provin din vina

lucrătorilor.

Fondul anual de salarizare este egal cu suma fondurilor

lunare de salarizare. Datele despre fondul de salarizare a muncii se

utilizează la alcătuirea balanţei interramurale; preţurilor de producţie;

creşterii economiei; nivelului de trai.

Bibliografie


moldovenească, 1990, 411 p. [333-336]

58

Tema 19: Obiectul şi sarcinile statisticii finanţelor

întreprinderii

Plan :

19.1. Sarcinile statisticii finanţelor întreprinderii.

19.2. Structura statistică a surselor de formare a resurselor

financiare a întreprinderilor.

19.3. Direcţia de utilizare a resurselor financiare.

19.1. Sarcinile statisticii finanţelor întreprinderii Fondurile întreprinderii reprezintă o valoare bănească apărută

la formarea repartizărilor şi utilizarea fondurilor băneşti de

întreprindere în procesul de producere şi realizăre a mărfurilor,

îndeplinirea lucrărilor şi prestarea serviciilor.

La întreprindere relaţiile financiare apar la formarea

veniturilor, formarea şi utilizarea fondului în interiorul întreprinderii.

Între întreprinderi apar mişcări de resurse financiare

(procurarea materiei prime, investirea în alte întreprinderi, procurarea

de acţiuni, relaţii voluntare).

Relaţiile financiare cu băncile –primirea şi rambursarea

creditelor, deservirea contului curent, relaţii voluntare.

Relaţii financiare a întreprinderilor cu statul - apărut în urma

formării şi raportării fondurilor bugetare şi extrabugetare.

Obiectul statisticii finanţelor întreprinderilor este

caracterizat prin caracter cantitativ a relaţiilor financiare - băneşti,

legate de formarea repartizării şi utilizării finanţelor, îndeplinirea

obligaţiilor faţă de alte întreprinderi, stat, sistemul financiar bancar.

Indicatorii reflectă starea financiară a agenţilor economici,

suma datoriilor şi structura acestora 31% din fondul de salarizare.

19.2. Structura statistică a surselor de formare a resurselor

financiare a întreprinderilor

Resursele băneşti sînt mijloacele băneşti a organizaţiilor

economice care se află la dispoziţia acestora şi care sunt destinate

pentru acoperirea obligaţiunilor şi a cheltuielilor legate de producere.

La întreprinderile nou formate, sursa financiară iniţială o reprezintă

fondul statutar.

Volumul şi conţinutul resurselor financiare este legat de

nivelul de dezvoltare a întreprinderii. În întreprindere în condiţiile

59

economice de piaţă sursa de formare a resurselor financiare este

profitul de la realizarea producţiei, îndeplinirea lucrărilor, prestarea

serviciilor, finanţările de pe piaţa financiară - evidente, venit de la

vânzarea fondurilor fixe, încasările din asigurările patrimoniului,

amortizarea, vânzarea acţiunilor, obligaţiunilor.

Profitul - este reflectat în complexul activităţii economice a

întreprinderii, profitul este indicatorul de bază a stării financiare a

întreprinderii.

Profitul de bilanţ - reprezintă rezultatul financiar de la

realizarea producţiei, lucrărilor, serviciilor prestate, fondurilor fixe.

Venitul în afara realizării: devidente, venituri din acţiuni, încasări din

arendă, venituri din operaţii voluntare, amenzile primite.

19.3. Direcţia de utilizare a resurselor financiare Resursele financiare ale întreprinderii reprezintă

mijloacele băneşti ale agenţilor economici, care se află la dispoziţia

acestora şi sânt utilizate în scopul acoperirii cheltuielilor de producţie

şi onorarea obligaţiilor financiare. La întreprinderile nou formate,

sursa financiară de bază o reprezintă - fondul statutar. La

întreprinderi în condiţiile economiei de piaţă sursele de formare a

resurselor financiare sânt: beneficiu de la realizarea producţiei -

marfa; efectuarea lucrărilor şi a serviciilor prestate, încasările din

operaţiunile financiare; obţinerea devidentelor, venit din vânzarea

mijloacelor fixe; subvenţii bugetare.

Statistica financiară a întreprinderii (S.F.I.) studiază

următoarele categorii: beneficiul; beneficiar de bilanţ; producţia.

Beneficiul - indicatorul de bază ce caracterizează starea financiară

a întreprinderii, mijloacele fixe precum şi veniturile din afara

realizării beneficiului de la realizarea producţiei se calculează:

accizeTVAtîncasăncBr cos

Bibliografie



60

Tema 20: Noţiunile şi conceptele de bază privind statistica

comerţului extern

Plan :

20.1. Conceptele de bază privind statistica comerţului extern.

20.2. Noţiune de piaţă de capital.

20.3. Caracteristica individuală a hârtiilor de valori.

20.4. Indicatorii (indicii) bursieri., (I.B.)

20.5. Bazele Balanţei de Plăţi. (B.B.P.)

20.6. Conceptul de rezident.

20.1. Conceptele de bază privind statistica comerţului extern Principalele noţiuni ale statisticii comerţului extern sânt: importul;

exportul; marfa; declaraţia vamală.

Importul - se include mărfurile care se introduc în ţară cu

scopul consumului, reexportării, serviciile şi lucrările efectuate de

către nerezidenţii pentru agenţii economici din țara dată.

Exportul - reprezintă scoaterea din ţară a mărfurilor produse

pe cale industrială a mărfurilor importate care se supun prelucrării şi

care sunt scoase ulterior din ţară.

În rezultatul importului se măreşte rezerva de bunuri a

statului, iar prin export această rezervă se micşorează.

Mărfurile - reprezintă totalitatea bunurilor inclusiv

mijloacele valutare, energia electrica, termică şi mijloacele de

transport, care se utilizează în transporturi internaţionale. Baza

documentală a statisticii vamale dar şi a statisticii comerţului extern,

o reprezintă declaraţia vamală.

Declaraţia vamală - este prezentată organelor vamale şi

include declaraţia oficială a datelor privitoare la mărfurile

comercializate. Declaraţia se complectează pentru fiecare partidă de

marfă. Aceasta se clasifică în: declaraţie de import, de export şi de

transit. În declaraţie se includ următoarele date: timpul, direcţia

fluxului de mărfuri, ţara de destinaţie, ţara producătoare, codul, masa,

alţi parametrii.

20.2. Noţiune de piaţă de capital

Piaţa de capital reprezintă piaţa hârtiilor de valoare. Pe piaţa

de capital are loc procesul de transformare a economiilor şi

investiţiilor în capital ce deservesc economia naţională. Starea pieţei

61

de capital reflectă conjuctura macroeconomică şi este influenţată de

politica bugetară şi monetară. Statistica elaborează şi calculează

indicatorii care reflectă starea pieţii de capital, care reflectă nivelul

preturilor hârtiilor de valoare, nivelul ratelor dobânzilor, gradul de

risc, volumul operaţiunilor în cadrul bursei de valoare.

Deosebim următoarele segmente a pieţii de capital:

1.piaţa obligaţiunilor de stat;

2.piaţa obligaţiunilor municipale;

3.piaţa acţiunilor întreprinderilor;

4.piaţa obligaţiunilor corporative.

20.3. Caracteristica individuala a hârtiilor de valori

Caracteristica individuală a hârtiilor de valori - reprezintă preţul

ei.Deosebim preţ de piaţa şi preţ nominal.

Preţul nominal - se determină de către emitent şi în

dependenţă de tipul hârtiilor de valoare, îndeplineşte diferite funcţii.

Pentru obligaţiunea de stat preţul nominal serveşte drept bază

de determinare a preţului de piaţă, care se determină ca un procent de

la nominal. Se mai determina venitul pe obligaţiunea dată. Preţul

nominal al acţiunii se utilizează în contabilitate, dar mai mare

importanţă are preţul de piaţă. Indicatorul peţii de capital în statistică

sânt coeficientul de piaţă.

Piaţa economică - raportul dintre preţul acţiunii la

profitul companiei pe o acţiune şi din devidentul raportat la preţul

pe o acţiune. Aceşti indicatori se utilizează pentru determinarea

profitabilităţii acţiunii, alt indicator - numărul hârtiilor de valoare

de un anumit tip în circulaţie. Procesul dintre numărul acţiunilor

şi preţul de piaţă al acţiunii ne dă capacitatea pieţei.

20.4. Indicatorii (indicii) bursieri (I.B.)

I.B.- caracterizează nivelul cotării hârtiilor de valoare, care

se află pe piaţă la un anumit moment de timp.

Pentru calcularea indicelui bursier se utilizează, metoda

mărfurilor medii. În calcularea indicelui bursier se ia în vedere

intensitatea de vânzare a acţiunilor. Un alt criteriu de introducere a

unei acţiuni în calculul indicelui bursier o reprezintă -

62

reprezentativitatea, trebuie să participe acţiunile din toate ramurile

economiei naţionale. I.B. se calculează după metoda masivului de

bară, care prevede includerea în calcul a acţiunilor cele mai active pe

piaţă.

20.5. Bazele Balanţei de Plăţi (B.B.P.)

B.B.P.- reflectă operaţiile economice efectuate dintre ţara

respectivă şi alte ţări ale lumii. Operaţia reprezintă fluxul economic

care este rezultatul interacţiunii agenţilor şi care reflectă: formarea

transportului, obligaţiunilor bunurilor materiale. Balanţa pe plăţi este

alcătuită pe principiul evidenţei contabile. Fiecare obligaţiune se

reflectă de două ori pe Ct-ul unui cont şi Dt altui cont.

20.6. Conceptul de rezident.

Unitatea economiei este rezident dacă ea are centru de interes

economic în teritoriul economiei al ţării, el poate fi persoane fizice şi

juridice. Se consideră rezident o unitate a economiei ce se află pe

teritoriul unei tari pe parcursul unui an şi mai mult. Duce evidenţa

contabilă, dispune de încăperi şi pământuri. Nu sânt consideraţi

rezidenţi ambasadele, organizaţiile internaţionale, bazele militare.

Persoanele fizice independente de cetăţenie şi naţionalitate,

care locuiesc pe teritoriul ţării un an şi mai mult sânt consideraţi

rezidenţi în afară de studenţii străini, lucratorii ambasadei străine ce

se tratează pe teritoriul ţării date.

Bibliografie



63

Tema 21: Sistemul de indicatori privind nivelul de trai al

populaţiei

Plan :

21.1. Indicatorii privind nivelul de trai al populaţiei.

21.2. Diferenţierea veniturilor populaţiei, nivelul şi hotarul

sărăciei.

21.3. Indicatorii generalizatori privind nivelul de trai al

populaţiei.

21.1. Indicatorii privind nivelul de trai al populaţiei Principalii indicatori care reflectă nivelul de trai al

populaţiei sânt:

a) indicatorii veniturilor populaţiei;

b) indicatorii cheltuielilor şi consumurilor de bunuri

materiale şi servicii din partea populaţiei;

c) economiile;

d) indicatorii acumulării averii şi asigurarea populaţiei cu

locuinţe;

e) indicatorii diferenţierii veniturilor populaţiei şi nivelul,

hotarul sărăciei;

f) caracteristicile social-demografice;

g) indicatorii generalizatorici reflectă nivelul de trai al

populaţiei

Aceşti indicatori arată partea cantitativă a nivelului de

trai, mai există şi indicatori calitativi a nivelului de trai ca:

*indicatori demografici;

*indicatori ce reflectă protecţia socială;

*indicatori ce reflectă starea sănătăţii;

*indicatori ce reflectă calitatea produsului;

*nivelul de instruire şi cultură;

*starea mediului ambiant.

21.2. Diferenţierea veniturilor populaţiei, nivelul şi hotarul

sărăciei

Principalul indicator al analizei diferenţierilor sociale ale populaţiei

este gruparea populaţiei după nivelul veniturilor ce revin unei

persoane. O deosebită atenţie se acordă grupurilor cu un venit mic, ce

trebuie protejate de către stat.

64

Pentru caracterizarea repartiţiei populaţiei după venituri se

calculează un şir de indicatori:

1. venitul modal-nivelul venitului cel mai des întâlnit la

populaţie.

2. nivelul median-indicatorii venitului căruia se află în centrul

şirului de venituri, adică jumătate din populaţie are un venit mai mic

decât cel median, iar a doua jumătate mai mare.

La analiza statisticii a nivelului şi hotarele sărăciei se

studiază mărimea coşului minim de consum cu care se compară

venitul diferitor grupuri sociale. Coşul minim de consum include

totalitatea produselor alimentare, serviciilor, impozitelor. Coşul

minim se calculează pentru toată populaţia, precum şi pentru anumite

pături sociale.

21.3. Indicatorii generalizatori privind nivelul de trai al

populaţiei

Indicatorii generalizatori permit de a compara nivelul de trai

între regiuni şi ţări. La aceşti indicatori se reflectă: P.I.B., venitul

naţional, venitul disponibil. Pentru analiza nivelului de trai al

populaţiei se analizează indicele costului vieţii. Acest indice reflectă

bunăstarea populaţiei. La capul acestui indice se utilizează datele

coşului minim se calculează în preţuri curente şi de bază.

Indicatorii de generalizare a nivelului de trai sunt

a) Nivelul de instruire sunt;

b) Volumul real a P.I.B. pentru un locuitor;

c) Durata vieţii.

Bibliografie

1. Maniu-Isaic Al. Grădinaru A Statistica teoretică şi


65

Lucrări practice

Indicaţii la îndeplinirea lucrărilor practice

Lucrările practice la disciplina "Statistica economică" sunt

îndeplinite pe baza programelor analitice de la facultăţile din

învăţământul superior.

La îndeplinirea lucrărilor practice este necesar să se respecte

următoarele condiţii:

1. La începutul lucrării se va indica numărul problemei din

lucrarea practică. Problema se alege după prima literă a numelui de

familie al studentului, conform următorului tabel.

Prima literă Numărul problemei

A, B, C, X 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6

D, E, F, Ţ 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6

G, H, I, J, Y 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6

I, K, L, M, N 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6

O, P, R, S, T 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6

Ş, U, V, W, Z 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 6.6

2. Înainte de rezolvarea problemei trebuie neapărat de indicat

condiţiile problemei.

3. Se vor indica neapărat formulele necesare pentru rezolvare,

rezolvarea trebuie să fie completă şi cu explicaţii, argumentări.

4. Toate calculele se vor efectua cu următoarea exactitate:

Indicatorii absoluţi – 0,001;

Indicatorii relativi – 0,001;

Procentele – 0,01.

5. Lucrarea este semnată de student, indicându-se data, şi la ea

se anexează lista literaturii folosite.

66

Lucrare practică nr. 1.

Problema 1.1.

Dispunem de următoarele date despre numărul populaţiei

într-o regiune (locuitori) la :

1 ianuarie 1993 - 34300

1 aprilie 1993 - 36300

1 iulie 1993 - 34800

1 octombrie 1993 – 34900

1 ianuarie 1994 – 35300

Pe parcursul anului 1993 s-au născut 1201 copii, au decedat

256 de oameni. Pe parcursul anului au sosit în regiune 123, au plecat

68 oameni. Suprafaţa regiunii este de 2540 2km .

Determinaţi:

1. Coeficientul natalităţii, al mortalităţii, al creşterii naturale,

mecanice şi totale a populaţiei.

2. Densitatea populaţiei.

3. Numărul probabil al populaţiei în regiune la data de 1

ianuarie 1999.

Problema 1.2.

Se cunosc datele despre existenţa fondurilor fixe productive

industriale şi volumul producţiei industriale pe 3 ani (mln. lei).

Indicatorii

Anii

1985 1990 1995

Fonduri fixe

(la preţurile anului 1993)

Volumul total al producţiei industriale

la preţurile en gros ale întreprinderilor.

Numărul mediu pe an al personalului

industrial productiv (mii. oameni)

385

511,2

34,1

551,0

616,3

36,9

766,0

803,8

38,1

Determinaţi:

67

1. Indicatorii aprovizionării cu fonduri şi ai consumului lor pe

ani.

2. Ritmurile de creştere de bază şi mediile anuale a indicatorilor

ce caracterizează folosirea fondurilor fixe industriale.

3. Modificarea volumului producţiei pe seama sporirii

fondurilor fixe productive şi a îmbunătăţirii folosirii lor.

4. Indicatorii aprovizionării cu fonduri a muncii.

5. Ritmurile de creştere de bază şi mediile anuale a

modificărilor de aprovizionare cu fonduri a muncii.

6. Reprezentaţi indicatorii dinamici sub formă de diagramă.

7. Analizaţi indicatorii calculaţi.

Problema 1.3.

Se cunosc datele despre dinamica productivităţii muncii

orare, zilnice şi anuale la întreprindere pe anul raportat:

Indicele productivităţii orare – 114 %;

Indicele productivităţii zilnice – 118 %;

Indicele productivităţii anuale – 107 %.

Determinaţi indicele duratei zilei de lucru şi al anului în

întregime la întreprindere pe anul raportat.

Problema 1.4.

Dispunem de următoarea informaţie pentru 2 perioade:

Tipul

producţiei

Producţia,

unităţi

Cheltuielile muncii

pe unitate de produs,

om-ore.

Perioad

a de

bază

Perioada

raportată

Perioada

de bază

Perioada

raportată

A

B

21000

9800

21400

9700

1,1

2,0

0,9

1,9

Determinaţi:

1. Dinamica productivităţii muncii pentru fiecare tip de

producţie.

2. Indicatorii totali ai productivităţii muncii şi pentru fiecare tip

de producţie.

68

3. Economia tipului de lucru obţinută, în urma creşterii

productivităţii muncii, la producţia fiecărui tip de producţie şi pe

ambele tipuri în ansamblu.

Problema 1.5.

Avem datele despre volumul producţiei eliberate şi despre

costul unei unităţi de producţie la două întreprinderi:

Tipul de

producţie.

Eliberarea

producţiei,

unităţi.

Costul unităţii

de producţie,

lei

Perioada

de bază

Perioada

raportată

Perioada

de bază

Perioada

raportată

Întreprinderea 1

A

B

C

Întreprinderea 2

A

B

C

D

2040

290

-

1000

1500

300

2500

300

100

1100

3000

1200

20

25

-

22

15

28

-

21

23

30

20

13

-

25

Determinaţi indicatorii costului de producţie:

a) La întreprinderi aparte.

b) La ambele întreprinderi în ansamblu, folosind metodele de

uzină şi de ramură.

Analizaţi datele obţinute.

Problema 1.6.

Se cunosc datele pentru anul 1992 (mii lei):

Consumul final al necesităţilor gospodăriilor populaţiei - 2785.3

Consumul final al necesităţilor colectivităţii- 1238.3

Consumul final al gospodăriilor populaţiei

7991.0

Consumul final al administraţiei private care deserveşte

gospodăriile populaţiei - 89.2

Formarea brută de capital - 3153.9

69

Export - 8419.5

Import - 5360.8

De calculat:

a) Consumul administraţiei publice;

b) Consumul final total;

c) Produsul intern brut (ce metodă aţi folosit).


Problema 2.1.

După recensămîtul din 1989 populaţia unei regiuni la 12

ianuarie era alcătuit din 72600 oameni. După datele statistice se ştie

că, în perioada de la 1 la 12 ianuarie (inclusiv) în regiune s-au născut

68 de copii, au decedat 23 de oameni. Pe parcursul anului 1989 s-au

născut 1038 de copii, au decedat 686 de oameni. În afară de aceasta,

se ştie că în perioada de la 1 la 12 ianuarie 1989 creşterea mecanică a

populaţiei alcătuia 10 oameni, iar pe tot parcursul anului 1989 – 168

de oameni.

Determinaţi:

1. Numărul populaţiei în regiune la 1 ianuarie 1989 şi la 1

ianuarie 1990.

2. Coeficientul natalităţii, al mortalităţii, al creşterii naturale,

mecanice şi totale a populaţiei.

3. Numărul probabil al populaţiei în regiune la 1 ianuarie 1999,

reieşind din indicatorii pe anul 1989 ai creşterii naturale şi mecanice

a populaţiei.

Problema 2.2.

Avem datele despre existenţa fondurilor fixe productive şi

volumul producţiei întreprinderilor pe anii (mln. lei).

70

Indicatorii

Anii

1990 1995

Fonduri fixe (la preţurile anului

1993)

Volumul total al producţiei

industriale în preţuri en gros ale

întreprinderilor

Numărul mediu pe an al

personalului industrial

productiv (oameni)

3.5

11.4

2500

3.7

11.9

2450

Determinaţi:

1. Indicatorii aprovizionării cu fonduri şi ai consumului lor pe ani.

2. Indicatorii aprovizionării cu fonduri de muncă.

3. Ritmurile de creştere a fondurilor fixe, a consumului de fonduri,

a volumului fondurilor şi a aprovizionării cu fondurile de muncă.


productivităţii fondurilor fixe şi a îmbunătăţirii utilizărilor.

Analizaţi indicatorii calculaţi.

Problema 2.3.

Se cunosc datele despre volumul producţiei industriale în preţuri

curente ale anilor respectivi (mln. lei).

Anul

Volumul

producţiei

industriale

Respectiv

Industria

prelucrătoare

Exploatarea

carierelor

Energia

electrică,

gaze şi apă.

1990

1991

1992

1993

1994

1995

11,5

22,2

129,8

1186,3

3476,7

4265,2

10,75

20,92

122,70

1040,20

3019,80

3564,60

0,06

0,12

0,70

4,00

28,90

33,20

0,69

1,46

6,40

142,10

698,00

667,40

71

Calculaţi:

1. Sporurile absolute în comparaţie cu anul precedent.

2. Ritmurile de creştere (cu bază mobilă).

3. Sporurile absolute a 1 % de creştere.

4. Sporul mediu absolut şi ritmul de creştere a volumului producţiei

industriale în perioada 1990 – 1995.

Analizaţi rezultatele obţinute.

Problema 2.4.

Sunt cunoscute următoarele date referitor la volumul de producţie

netă şi al numărului scriptic al salariaţilor la întreprinderi:

Întreprinderea

Volumul

producţiei netă,

mii lei.

Numărul mediu

scriptic al

salariaţilor,

oameni.

P.B. P.C. P.B. P.C.

1

2

3

239,1

340,1

385,9

262,4

350,0

386,2

450

630

830

440

625

840

Calculaţi indicatorii totali ai productivităţii muncii cu structura

variabilă, fixă, indicatorii variaţiei structurii.

De descompus în factori influienţa.

72

Problema 2.5.

Se cunosc datele despre modificarea volumului producţiei

fabricate şi despre costull ei la fabrica de încălţăminte:

Tipul

producţiei

Eliberarea

producţiei

Costul unei

perechi, lei

Preţ cu

ridicata

f/impoz. Anul

prec.

Anul

curent

Anul

prec.

Anul

curent

plan efect plan efect

Pantofi

p/u fem.

Pantofi

p/u băr.

Pantofi

p/u cop.

200

400

-

250

400

400

300

380

450

11,0

16,5

-

10,0

16,0

3,2

9,5

17,0

3,1

12,0

18,0

4,0

Determinaţi:

1. Modificarea costului tipurilor de producţie şi pentru toată

producţia comparată:

a). În comparaţie cu anul precedent.

b). În comparaţie cu costul planificat.

2. Indicele şi modificarea absolută a cheltuielilor efective/ 1 leu

producţia marfă în comparaţie cu planul sub influienţa volumului

producţiei.

Problema 2.6.

Se cunosc datele pentru anul 1992 ( în mii lei):

Consumul final al necesităţilor gospodăriilor populaţiei -

2785,3

Consumul final al necesităţilor colectivităţii - 1238,3

Consumul final al gospodăriilor populaţiei - 7991,0

Consumul final al administraţiei private care deserveşte

gospodăriile populaţiei - 89,2

Formarea brută de capital - 3153,9

Export - 8416,5

Import - 5360,8.

De calculat: a) consumul administraţiei publice;

b) consumul final total;

73

c) produsul intern brut (ce metodă aţi folosit).


Problema 3.1.

Se cunoaşte informaţia despre numărul populaţiei la

începutul anului în următoarele ţări:

Ţara

Anii

1991 1996

Rusia

Ucraina

Belarus

Uzbekistan

Cazahstan

Georgia

Azerbaidjan

Lituania

Moldova

Kirgistan

Tadjikistan

Turkmenistan

Armenia

139165

50135

9675

16158

15053

5071

6202

3445

3995

3653

4007

2897

3119

144080

50994

10008

18487

16028

5234

6808

3603

4147

4051

4648

3270

3362

Determinaţi:

1. Creşterea medie anuală absolută a populaţiei.

2. Coeficientul mediu anual al creşterii populaţiei.

3. Numărul populaţiei la 1 ianuarie 2000.

Analizaţi caracterul mişcării populaţiei.

Problema 3.2.

Fondurile fixe la începutul anului 1995 au alcătuit 2900 mii lei, pe

parcursul anului s-au primit fonduri fixe în sumă de 600 mii lei, s-au

eliberat în sumă de 400 mii lei (uzura fondurilor eliberate alcătuia 60

mii lei). Pe parcursul anului 1996 s-au primit fonduri fixe în sumă de

850 mii lei, s-au eliberat în sumă de 450 mii lei (uzura lor alcătuind

74

50 mii lei). Norma de amortizare – 10%. Volumul circulaţiei de

mărfuri pe anul 1995 alcătuia 7800 mii lei, pe anul 1996 – 9200 mii

lei.

Pe baza datelor:

1. Alcătuiţi balanţele fondurilor fixe pe anii 1995 şi 1996 la

valoarea iniţială completă şi la valoarea reziduală cu adaosul uzurii,

cu condiţia că, uzura la începutul anului 1995 era de 22 %.

2. Determinaţi:

a) Volumul mediu anual al fondurilor fixe în 1995 şi 1996;

b) Indicatorii aprovizionării cu fonduri şi a consumului de fonduri

fixe în 1995-1996;

c) Creşterea circulaţiei de mărfuri pe seama modificării volumului

fondurilor fixe şi a îmbunătăţirii utilizării lor.

Problema 3.3.

Sunt cunoscute următoarele date referitor la volumul de producţie

netă şi la numărul scriptic al salariaţilor la întreprinderi:

Întreprinderea

Volumul

producţiei netă,

mii lei

Numărul

mediu scriptic

al salariaţilor,

oameni

P.B. P.C. P.B. P.C.

1

2

3

230,7

340,8

385,9

268,6

359,9

388,7

456

630

836

449

628

842

Calculaţi: indicatorii totali ai productivităţii muncii cu structura

variabilă, fixă, indicatorii variaţiei structurii.

De descompus în factori de influenţă modificarea volumului de

producţie.

75

Problema 3.4.

Se ştiu următoarele date planificate şi efective la întreprindere pe

an:

Indicatori Plan Efectiv

Producţia globală în preţuri

en gros ale întreprinderii la

01.01.1994, mii lei.

2844 3086

Numărul mediu de

muncitori ai personalului

industrial productiv.

345 310

Numărul de om-zile lucrate

de toţi muncitorii.

720044,4 72047,5

Numărul de om-zile lucrate

de muncitori.

572432 569205

Determinaţi: 1. Indicatorii în plan şi efectivi ai lucrului mediu pe oră, pe zi şi

pe an pentru un muncitor, îndeplinirea planului pentru aceşti factori.

2. Indicatorii de influenţă a modificării lucrului mediu pe oră, ai

duratei medii a zilei de lucru. Numărul mediu de zile lucrate de un

muncitor şi cota parte a muncitorilor în numărul total al personalului

industrial-productiv, pe baza modificării lucrului mediu anual al unui

lucrător în comparaţie cu planul.


Problema 3.5.

Se ştiu datele despre costul producţiei marfă a întreprinderii

industriale:

Tipul

produc-

ţiei

Eliberarea

producţiei, mii

unităţi

Costul 1 unit.

de producţie.,

lei

Preţ en gros

uni.prod., lei

plan efectiv plan efectiv plan efectiv

A

B

10

48

12

52

22,0

43,0

21,0

42,5

26,0

44,0

26,0

43,5

Determinaţi:

1. Cheltuielile pe un leu producţie marfă plan şi efectiv.

2. Indicele şi modificarea absolută a cheltuielilor pe un leu

producţie marfă sub influenţa modificării:

76

a) producţiei marfă;

b) costului;

c) preţurilor en gros.


Problema 3.6.

Venitul naţional în perioada 1988-1994 se corectează conform

datelor (mii lei):

Anii 1988 1989 1990 1991

1992 1993 1994

Venitul

naţional

12,5 14,0 12,9 18,0

16,0 17,5 19,0

Analizaţi datele cu ajutorul indicatorilor absoluţi şi relativi.

Calculaţi venitul naţional pe următorii trei ani prin câteva metode.


Problema 4.1.

Avem datele despre populaţia oraşului:

1. numărul inclusiv la începutul anului – 4800 mii oameni,

inclusiv cei care locuiesc periodic – 13 mii oameni.

2. numărul absenţelor la începutul anului – 17 mii oameni.

3. pe parcursul anului s-au născut 7,8 mii copii, au decedat 4,9

mii oameni; au sosit 3,5 mii oameni; au plecat 2,8 mii oameni,

inclusiv din numărul populaţiei stabile 2,2 mii oameni. Pe parcursul

anului s-au înregistrat 5 mii căsătorii şi o mie de divorţuri.

Determinaţi:

1. Numărul populaţiei stabile la începutul anului şi la sfîrşit de

an.

2. Numărul populaţiei efective la sfîşitul anului.

3. Coeficientul natalităţii, al mortalităţii, al creşterii naturale.

4. Coeficientul căsătoriilor şi al divorţurilor.

77

Problema 4.2.

Se ştiu datele pentru o întreprindere industrială: la 1 ianuarie 1992

fondurile fixe productive la preţul iniţial complet era de 2800.

Pe parcursul anului 1992:

a) S-au primit în exploatare obiecte de construcţie – 580 mii

lei;

b) Au sosit fonduri fixe productive la un preţ iniţial de 2600

mii lei, inclusiv preţul uzurii – 83 mii lei;

Repartiţia capitală pe parcursul anului a alcătuit 120 mii lei. La 1

ianuarie 1992 uzura fondurilor fixe productive era de 23 %. Norma

anuală de amortizare – 12 %. Volumul producţiei nete industriale

alcătuia 4900 mii lei.

Determinaţi:

1. Costul iniţial complet al fondurilor fixe productive la 1

ianuarie 1992.

2. Costul fondurilor fixe productive, luând în consideraţie

uzura la1 ianuarie 1992 şi 1993.

3. Coeficientul ieşirii şi înnoirii fondurilor fixe productive în

anul 1992.

4. Coeficientul consumului de fonduri şi al aprovizionării cu

fonduri fixe productive.


Problema 4.3.

Întreprinderea textilă pe parcursul anului a executat următoarele

lucrări (mln.lei):

1. a produs aţă - 2480

inclusiv comercializată -270

2. a eliberat ţesătură groasă - 3060

din ea prelucrată - 2570

3. a eliberat ţesătură gata - 6120

din ea comercializată - 5930

4. a fabricat producţie din materie primă a - 800

clienţilor inclusiv costul materie clienţilor - 450

5. a efectuat reparaţia capitală a utilajului propriu - 500

reparaţia curentă - 120

6. a efectuat lucrări la comandă din exterior,

lucru plătit - 400

78

Determinaţi:

producţia globală;

producţia marfă;

Producţia comercializată.

Problema 4.4.

La o uzină pentru două perioade analizate au fost înregistrate

următoarele date:

Secţia

Dinamica

productivităţii

muncii, %

Numărul mediu

scriptic al

muncitorilor,

oameni

Anul de

bază

Anul

raportat

Anul de

bază

Anul

raportat

1

2

100

100

102,3

98,4

245

260

237

256

Determinaţi:

1. Indicele productivităţii muncii la uzină;

2. Cum a influenţat numărul muncitorilor asupra rezultatelor

producerii la uzină?

79

Problema 4.5.

Se ştiu datele despre producţia şi costul ei la două întreprinderi

textile pentru două perioade:

Întrepri

n-derea

Tipul

produc-

ţiei

Volumul producţiei,

lei

Costul 1 m, lei

Perioada

de bază

Perioada

raportată

Perioa

da de

bază

Perioada

raportată

Fabrica

„M”

Ţesătura

A

Ţesătura

B

270

2000

350

1900

8,0

6,0

7,5

6,1

Fabrica

„N”

Ţesătura

A

Ţesătura

B

170

1200

205

1250

9,3

6,0

9,5

5,7

Determinaţi: 1. Indicii costului producţiei pentru fiecare întreprindere aparte

şi pentru ambele întreprinderi în ansamblu.

2. Suma economiilor (supracheltuielilor) de la modificarea

costului pentru fiecare întreprindere şi pentru ambele luate luate în

ansamblu.

80

Problema 4.6.

Se dau datele despre consumul final al venitului naţional:

Determinaţi:

1. fondurile consumului;

2. fondul acumulării;

3. volumul venitului naţional format;

4. volumul venitului naţional utilizat.

Indicatorii Mln.lei

Consumul personal al populaţiei

Cheltuielile materiale în instituţiile care

deservesc populaţia

Cheltuielile materiale în instituţiile ştiinţifice

Creşterea fondurilor fixe, inclusiv:

creşterea fondurilor fixe productive

creşterea fondurilor fixe neproductive

creşterea mijloacelor materiale

circulante şi rezervele lor

cheltuielile şi pierderi neresponsabile

264,7

118,8

23,0

106,0

60,0

46,0

46,1

11,0

81


Problema 5.1.

Se ştie informaţia despre repartizarea populaţiei în vârstă aptă de

muncă într-o regiune (mii oameni).

Indicatorii

Total

Inclusiv

oraş sat

Populaţie în vârstă aptă de muncă

ocupată.

Invalizi în vârstă apţi de muncă de gr. 1

şi 2, care primesc pensii.

Populaţie peste limitele vârstei apte de

muncă, care primesc pensii.

Elevi în vârstă de 16 ani şi peste care

învaţă la secţia zi.

Populaţie în vârstă aptă de muncă

ocupată în gospodăria casnică.

Persoanele peste limitele vârstei apte

de muncă ocupată în gospodăria

comunală

Minori ocupaţi în gospodăria comunală

290,0

4,0

08

22,0

28,0

35,0

6,0

188,0

2,7

0,5

12,0

13,0

20,0

4,0

102,0

1,3

0,3

10,0

15,0

15,0

2,0

Determinaţi pentru regiunea în ansamblu şi aparte pentru

populaţia urbană şi cea rurală:

1. Efectivul populaţiei în limitele vârstei apte de muncă.

2. Numărul populaţiei apte de muncă.

3. Numărul resurselor de muncă.

4. Rata de dependenţă economică.

82

Problema 5.2.

Se cunosc datele despre existenţa fondurilor fixe productive

industriale şi deespre volumul producţiei industriale pe ani:

Indicatorii Anii

1985 1990 1995

o Fonduri fixe (la preţurile a. 1985)

o Volumul totala producţiei

industriale la preţuri en gros

o Numărul mediu pe an al

personalului industrial productiv, mii.

oameni

385,0

511,2

34,1

551,0

616,3

36,9

766,0

803,8

38,1

Determinaţi:

1. Indicatorii aprovizionării cu fonduri şi ai consumului lor pe

ani.

2. Ritmurile de creştere de bază şi medii anuale a indicatorilor

ce caracterizează folosirea fondurilor fixe industriale.


fondurilor fixe productive şi a îmbunătăţirii folosirii lor.

4. Indicatorii aprovizionării cu fonduri a muncii.

5. Ritmurile de creştere de bază şi medii anuale a indicatorilor

de aprovizionare cu fonduri a muncii.

Reprezentaţi indicatorii dinamici sub formă de diagramă.


83

Problema 5.3.

Se cunosc datele referitoare la trei produse care sunt prezentate în

tabelul de mai jos:

Produsul

Volumul fizic

al producţiei,

tone

Preţ

unitar,

mii lei

Nivelul mediu

unitar al calităţii

Anul

de

bază

Anul

raport

at

Anul de

bază

Anul

raportat

A

B

C

430

370

833

423

377

836

8,64

9,90

10,20

1,12

1,85

1,07

1,10

1,87

1,02

Determinaţi:

a) Dinamica calităţi medii;

b) Influenţa modificării calităţii pentru fiecare produs.

c) Influenţa schimbării structurii producţiei.

Problema 5.4.

Se ştiu datele la o întreprindere pe luna octombrie:

Indicatorii Plan Efectiv

Producţie globală la preţ en gros al

întreprinderii la 01.011992, mii lei

Nr. mediu de lucrători.

Nr. mediu de zile lucrate de un

lucrător

Durata medie a zilei de lucru

Fondul salariului pe oră al

lucrătorilor, lei

Suprafaţa fondului pe oră la fondul pe

zi al salariului, lei

Adaosul fondului zilnic la fondul

lunar al salariului, lei

Premii din fondul de îndemnizaţii

materiale, lei

600

1200

21

7,8

108300

3700

10640

11800

675

1250

22

7,6

121375

4225

12400

13200

84

Determinaţi:

1. Îndeplinirea planului raportat la lucrul mediu lunar, zilnic, şi

orar lunar pe luna octombrie.

2. Îndeplinirea planului raportat la salariul mediu lunar (cu şi

fără evidenţa plăţilor din fondul de îndemnizaţii).

3. Comparaţi indicatorii îndeplinirii planului raportat la salariul

mediu cu indicatorii îndeplinirii planului raportat la lucrul mediu.


Problema 5.5.

Într-o secţie de producţie formată din două întreprinderi timp de

doi ani de activitate au fost înregistrate următoarele date (mii lei):

Indicatorii Anul de

bază

Anul

curent

Costul producţiei vândute la

preţuri en gros: întreprinderea

1

întreprinderea 2

Media anuală a stocului

mijloacelor circulante:

întreprinderea 1

întreprinderea 2

900

400

300

100

1085

450

350

150

Determinaţi pentru asociaţia de producţie în ansamblu dinamica

numărului rotaţiilor mijloacelor circulante, indicii de structură fixă şi

ai influenţei modificărilor structurale.

85

Problema 5.6.

Se cunosc următoarele date pentru perioada raportată:

Indicatorii Unităţi

unitare

Salarii nete

Cotele de securitate socială plătite de

întreprinderi

Cotele de securitate socială plătite de lucrători

Dividende

Dobânzi

Chirii

Profituri – neindustriale

Impozitele pe venitul persoanelor fizice

Impozite indirecte

Amortizări.

3250

265

78

2398

773

543

378

983

478

685

Să se calculeze:

1. Venitul naţional.

2. Produsul naţional net la preţurile pieţei.

3. Produsul naţional brut.


Problema 6.1.

Evoluţia populaţiei unui raion se caracterizează conform

următoarelor date:

Data Numărul

populaţiei

Născuţi

vii în

cursul

anului

Decedaţi

în cursul

anului

Intraţi Ieşiţi

01.01.1990

01.01.1991

01.01.1992

01.01.1993

01.01.1994

01.01.1995

168000

-

-

-

-

-

-

3000

2500

2800

3100

3500

-

400

500

250

500

610

-

300

700

350

600

500

-

100

400

100

200

295

86

Să se calculeze:

1. Sporul natural, sporul migratoriu şi sporul total pentru

fiecare an.

2. Numărul populaţiei la date de 01.01. a fiecărui an.

3. Sporul total în perioada 1990-1995 şi sporul mediu anual.

4. Ritmul de creştere al populaţiei pe perioada 01.01.1990 –

01.01.1995 şi ritmul mediu de creştere.

5. Ritmul sporului pe întreaga perioadă.

Problema 6.2.

Fondurile fixe în reţeaua comercială la începutul anului 1992

alcătuiau 5520 mii lei, pe parcursul anului au fost puse în funcţiune

fondurile fixe în valoare de 800 mii lei , au fost scoase din funcţiune

fonduri fixe în valoare de 280 mii lei. Pe parcursul anului 1993 au

mai fost puse în funcţiune fonduri fixe în valoare de 449 mii lei, iar

în valoare de 258 mii lei au fost scoase din funcţiune.

Circulaţia mărfurilor în 1992 a alcătuit 16400 mii lei, iar în

1993 – 16900 mii lei.

Pe baza acestor date determinaţi:

1. Volumul fondurilor fixe la sfirşitul anilor 1992 şi 1993.

2. Volumul mediu anual al fondurilor fixe.

3. Indicatorii capacităţii fondurilor fixe şi ai randamentului

fondurilor pe anii 1992 şi 1993.

4. Creşterea circulaţiei mărfurilor în urma schimbării

volumului fondurilor fixe şi a folosirii mai eficiente a lor.

Problema 6.3.

În luna septembrie la uzina constructoare de maşini a fost

produsă producţie de 300 mii lei, iar piese au fost produse în valoare

de 78 mii lei dintre care:

a) Pentru necesităţile proprii – 25 mii lei;

b) Pentru comercializare – 42 mi le.

Secţia de reparaţii a efectuat lucrări pentru uzină în valoare de 4.3

mii lei; în afara întreprinderii – în valoare de 1.8 mii lei. Secţia de

producţie instrumentală a produs instrumente în valoare de 1.7 mii lei

pentru uzină şi în valoare 2.3 mii lei pentru comercializare. Producţia

87

neterminată la 1 septembrie constituia 48 mii lei; la 10 octombrie –

45 mii lei. Toate datele sunt prezentate în preţuri en gros ale uzinii.

Determinaţi pentru luna septembrie:

-Producţia marfă;

-Producţia globală;

- Consumul intern al uzinei;

- Producţia comercializată.

Problema 6.4.

Dispunem de următoarea informaţie pentru 2 perioade:

Tipul

producţiei

Producţie, unităţi Cheltuieli de timp de

muncă la unitate de

produs, om-zile

Perioada de

bază

Perioada

raportată

Perioada de

bază

Perioada

raportată

A

B

21000

9800

21400

97000

1,1

2,0

0,9

1,9

Determinaţi: 1. Dinamica productivităţii muncii pentru fiecare tip de

producţie.

2. Indicatorii totali ai productivităţii muncii.

3. Economia timpului de lucru obţinută, în urma

creşterii productivităţii muncii, la producerea fiecărui tip de

producţie şi pentru ambele tipuri în ansamblu.


Problema 6.5.

La fabrica de prelucrare a pielii se cunosc următoarele date:

Producţia

Preţul

en gros

1 buc.,

lei

S-a produs, buc. Preţul de cost 1

buc, lei.

După

plan

Efectiv După

plan

Efectiv

A

B

C

2,3

3,1

4,3

25510

42150

15265

25610

41950

16950

2,15

2,70

3,9

2,05

2,80

4,00

88

Determinaţi: 1) Cheltielile pentru un leu al producţiei după plan.

2) Variaţia preţului de cost al producţiei efectiv produse

faţă de nivelul planificat.

Problema 6.6.

Se cunosc următoarele date despre consumul final al venitului

naţional:

Indicatori Mln. Lei

- Consumul personal al producţiei

- Cheltuielile materiale în instituţiile care

deservesc populaţia

- Cheltuielile materiale în instituţiile ştiinţifice

- Mijloacele fixe (creşterea)

Inclusiv creşterea fondurilor fixe

productive (%)

- Creşterea mijloacelor materiale circulante

- Cheltuieli şi pierderi nerepartizate

265,1

117,3

20,3

116,9

60%

46,8

10,7

De calculat: 1. Fondul consumului şi al acumulării.

2. Volumul venitului naţional format şi acumulat.

89

Bibliografie

1. E. Biji, T. Baron ş. a. Statistica teoretică şi economică.

Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1991, 517 p.

2. Al. Isaic-Maniu, A. Grădinaru ş. a. Statistica teoretică şi

economică. Chişinău: Ed. Tehnica, 1994, 432 p.

3. G. L. Gromîco, Manual de statistică. Chişinău: Cartea

moldovenească, 1990, 411 p.

4. Jaba, E. Statistica. Bucureşti: Ediţia Economică, 2002, 488 p.

5. Popescu, I-D. Bazele statisticii. Galaţi: Fundaţiei Academice

DANUBIUS Galaţi, 2000, 346 p.

6. Anchelache, C. Statistica generală. Teorii şi aplicaţii. Bucureşti:

Edfitura Economică, 1999, 336 p.

7. Oriol, I. Lucrări practice. Chişinău: Evrica, 1997, 47 p.

8. Экономическая статистика ичебник. Под. ред. Ю. Н.

Иванов. – Изд. ИНФРА, 1991, 467 с.

Date post:	03-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	17 times
Download:	1 times

NOTE DE CURS LA STATISTICA -...

Documents