Educatie pentru

SĂNĂTATE și prim ajutor

(pentru studentii de la

KINETOTERAPIE si

EDUCAȚIE FIZICĂ si SPORT)

Suceava

2010

Argumentum

pentru studenții de la Kinetoterapie și Educație fizică și sport

Gnothi se auton (gr.). Nosce te ipsum (lat.).

(Cunoaște-te pe tine însuți).

Socrate (470-399î.H.)

Fiecare om ar trebui să cunoască noțiuni fundamentale despre propriul corp. Fiecare om reprezintă o complexă entitate somatică. Suntem ființe raționale, înțelepte (Homo sapiens sapiens), harnice, muncitoare (Homo faber), capabile să practicăm și jocuri (Homo ludens), sport. Creatoare, capabile să ne bucurăm de artă. Ființe educate să ajutăm semenii, solidare. Deocamdată, științele biologice își păstrează multe taine. Omul are – în continuare – de cercetat și elucidat numeroase și esențiale fenomene în ceea ce privește propria existență și funcționare.

Propriul corp - beneficiar al autoacțiunii și autoperfecționării.

Porpriul organism - instrument de lucru și acțiune asupra altui organism.

Studenții de la Kinetoterapie și Educație fizică și sport își utilizează propriul corp ca instrument de lucru. Kinetoterapeuții trebuie să fie ei înșiși în bună condiție fizică, deoarece desfășoară o activitate cu o componentă fizică importantă. Ei interacționează somatic cu pacienții lor, trebuie să fie instruiți și capabili să presteze o activitate ce necesită uneori un efort fizic important. De asemenea, sportivii, profesorii de educație fizică, antrenorii etc.

1

utilizează propriul corp spre a-și efectua munca. Sportivii de elită își consacră eforturile progresului măiestriei și performanței sportive. Ei își perfecționează mecanismele de adaptare la efort și la solicitări tot mai dificile, în diferite condiții de mediu. Rezultatele muncii lor se transpun în cucerirea de medalii în confruntarea cu alți performeri. Toate aceste scopuri și sarcini ale kinetoterapeuților și sportivilor pot fi îndeplinite adecvat dacă aceștia sunt informați asupra propriilor posibilități și limite, dacă sunt instruiți să valorifice în mod profitabil propriul potențial biologic. ”Un om informat face cât doi” – se spune. O analogie modernă poate fi sugestivă: mulți dintre studenți au sau vor avea mașină și de obicei fiecare posesor de autoturism are idee despre modul de funcționare a propriei mașini și despre metodele simple de a remedia unele deficiențe.

Travaliul kinetoterapeutului, profesorului de sport, antrenorului etc. se consacră organismului unui semen și particularitățile acestuia trebuie să fie cunoscute.

Studenții de la specializarea Kinetoterapie trebuie să se pregătească să lucreze cu oameni sănătoși sau bolnavi. Persoanele sănătoase, de diferite vârste, aflate în stare obișnuită sau în stări fiziologice speciale (de exemplu, femeile pot fi gravide, lehuze, la menopauză etc.) pot beneficia de kinetoprofilaxie, de metode care să le mențină sau amelioreze starea generală de sănătate (sanogeneză). Pacienții cu diferite afecțiuni patologice pot valorifica potențialul terapeutic al mișcării, exercițiului fizic în cadrul programelor de kinetoterapie. Pentru a fi eficienți, pentru a alege cele mai bune metode, pentru a nu face rău (Primum non nocere – lat.... Mai întâi să nu facem rău), kinetoterapeuții vor învăța mai întâi fiziologia.

Studenții de la Educație fizică și sport se vor consacra formării deprinderilor adecvate la elevi, studenți sau se vor dedica antrenării sportivilor de performanță. Pentru aceasta este indispensabil ca ei înșiși să fie buni cunoscători ai organismului uman, să știe care sunt posibilitățile lui de reacție și adaptare.

În acest context, cunoșterea fiziologiei generale a omului reprezintă un element necesar pentru autoactualizarea propriei persoane a studentului de la Kinetoterapie, Educație fizică și sport. Autoactualizarea este considerată ca metodă și scop în sine: atingerea celor mai înalte limite ale propriei persoane, valorificarea optimă a propriului potențial, obținerea maximum-ului de la viață. Studenții, precum și cei care vor depinde în viitor de profesionalismul lor sunt invitați să contribuie la ”devenirea întru ființă” (Constantin Noica, 1909-1987). Este un mod de a exprima pilda talanților din Noul Testament prin care ni se propune să valorificăm optimal darurile, talentele primite. Acestea trebuie să fie prelucrate, muncite, exploatate eficient de fiecare dintre noi și nu trebuie să fie ignorate, neglijate, ”îngropate”.

Fascinanta evoluție începe de la celulă. Fiecare celulă este un univers microscopic. Dintr-o singură celulă-ou numită zigot va lua naștere o ființă umană. Organismul uman este alcătuit din 1017 celule. Miliardele de celule din corpul nostru sunt de o mare varietate de forme și mărimi, sunt diferențiate și specializate, îndeplinesc extrem de diverse roluri, se află în complexe interrelații funcționale și datorită lor fiecare ființă reprezintă un unicat biologic. Transmiterea zestrei genetice de la cei doi părinți se realizează prin intermediul cromozomilor. Suportul material al informației ereditare este reprezentat de cromatina din nucleul celulei. În perioadele de diviziune cromatina se constituie în cromozomi. Genele existente în cromozomi poartă informația ereditară care ne face pe fiecare dintre noi unic în univers.

2

Ce este sănătatea? Ce înseamnă educaţia.

Profilaxia.

Igiena – domeniu de interes general (mediu, aer, apă, alimentaţie etc).

Ce este şi cine acordă primul ajutor?

Implicarea profesorului de educaţie fizică, sportivului, kinetoterapeutului.

Sănătatea este definită de OMS: stare de optimum bio-psiho-social.

„Stare în care toate funcţiile fiziologice, mentale şi emoţionale sunt normale” (Rusu V.). Normalitatea este greu de delimitat şi uneori se apreciază statistic (neuitând de limitele statisticii).

Sănătatea nu echivalează întotdeauna cu absenţa suferinţei, infirmităţii sau disconfortului etc.

Definiţia subliniază laturile lui Homo sapiens:

- biologică,- psihică,- socială.

Definiţia nu include dimensiunea spirituală, sufletească a omului (exemple de neîmplinire sufletească, deşi în rest e OK).

„Sănătatea depinde de echilibrul între alimente și activitatea fizică. Pentru prelungirea vieții, omul are nevoie de gimnastică echilibrată, aer proaspăt și plimbare” a scris părintele medicinii, Hipocrate din Kos (Grecia) care a trăit în secolul al IV-lea î.H. (427-356 î.H.).

Boala apare atunci când survin perturbări ale oricărei laturi din cele 3 (4) menţionate.

Din punct de vedere informațional, „viața este o insulă de ordine în oceanul imens al dezordinii entropice” (Schrodinger, 1969, cartea What is life?). Omul este privit ca un sistem complex, deschis, integral, dinamic, non-liniar, cu multiple variabile, cu memorie, cu mari posibilități de autoreglare și adaptative. Prin complexe și fine mecanisme organismul își păstrează homeostazia = „constanța mediului intern” (Claude Bernard, părintele fiziologiei). Între organism și mediul extern se realizează în mod permanent schimburi de substanțe, energie și informații.

Educaţia – activitate specific umană prin care se informează, instruiește o persoană sau un grup de persoane în legătură cu noi aspecte ale realităţii în scopul formării de noi deprinderi cu rol adaptativ. Se asigură progresul individual şi al societăţii.

„Singurul mod rezonabil de a educa este acela de a fi pildă de urmat și de a nu deveni exemplu ce trebuie evitat” (Albert Einstein, 1934). Puterea exemplului evită și riscul demagogiei.

Homo faber construieşte, repară, fabrică ceva şi transformă mediul înconjurător (uneori îl distruge). Sensul acţiunii omului poate fi pozitiv (constructiv) sau negativ (perturbator, distructiv). Calitatea educaţiei depinde de priceperea educatorului, dar şi de receptivitatea discipolului. Ideal fiind ca studentul să-şi depăşească magistrul. Să nu se uite: Docendo discimus („înveţi şi tu învăţând pe alţii”, deci profesorul nu stă pe loc, ci progresează şi el...).

O veche metaforă ce subliniază importanţa educaţiei: dacă dai un peşte cuiva, faci o 3

faptă de caritate. Dacă îl înveţi să pescuiască, atunci îi asiguri existenţa.

Lucrurile sunt mai complicate. Evoluţia individului şi a speciei se desfăşoară în limite clare. Zestrea genetică determină ce se va dezvolta din zygot (celula-ou). „Ce se naşte din pisică, şoareci prinde”.

Raporturile dintre educaţie şi genetică: dacă şlefuieşti o piatră de râu, va fi o piatră lustruită; dacă şlefuieşti un diamant – devine briliant.

Deci, devenirea unei fiinţe este rezultatul interacţiunii dintre ereditate şi mediul înconjurător!

De fapt, educaţia pentru sănătate îşi propune să sensibilizeze populaţia să preţuiască și sa cultive sănătatea, aceasta având atributul (ca şi fericirea) că nu este remarcată decât după ce s-a pierdut. Sanogeneza, generarea sănătăţii, menţinerea ei – sunt conduite înţelepte care trebuie să fie cultivate. Reprezintă atitudini ce trebuie cunoscute şi deprinse de la fragede vârste şi practicate toată viaţa. Se constituie obiceiuri sănătoase, utile organismului uman şi societăţii. Sunt adevărate reflexe condiţionate, stereotipuri dinamice.

Deviza facultăţii merită să fie aplicată: Mens sana in corpore sano! (poet roman, Decimus Junius Juvenal, 60-140 d.H.).

În provincii chineze în care se practică medicina tradiţională orientală medicul este plătit de comunitate dacă este toată lumea sănătoasă şi este penalizat dacă se îmbolnăveşte cineva. În acele regiuni se recunoaşte supremaţia prevenirii bolii. Nu este de dorit să aştepţi instalarea bolii ca abia apoi să lupţi cu ea, încercând s-o tratezi.

„Este mai uşor să previi decât să tratezi”. Aceasta este profilaxia: „ansamblu de mijloace destinate prevenirii apariţiei, propagării sau agravării bolilor” (a garanta, de la gr. pro = înainte şi phylaxis = protecţie). Poate fi directă, imediată: antiseptice aplicate pe o rană, serul antirabic după o muşcătură de câine, serul antitetanic după o plagă ce a venit în contact cu pământul etc. Profilaxia poate fi indirectă când vizează creşterea rezistenţei individuale. Poate fi încrucişată: s-a observat că a crescut rezistenţa la infecţii la sportivii bine antrenaţi.

Profilaxia se consideră primară dacă previne apariţia bolii. Nu trebuie pierdută din vedere sănătatea progenitorilor și profilaxia produsului de concepție în timpul vieții intrauterine.

Profilaxia secundară îşi propune să prevină apariţia complicaţiilor după ce boala este deja instalată.

Igiena este „ştiinţa conservării, respectării şi ameliorării regulilor şi metodelor de prezervare a sănătăţii”, etimologic provenind de la grecescul hygieinon = sănătate.

Are mai multe domenii: igiena comunală, industrială, alimentară, mentală, şcolară etc.

Primul ajutor = ajutor medical acordat de o persoană care nu are o funcţie medicală, dar care a fost instruită, de obicei, în cadrul grupelor sanitare de Cruce Roşie. Este oportun şi pe deplin justificat ca profesorul de sport şi antrenorul să fie bine instruiţi pentru a şti cum să procedeze corect în situaţii ce pun în pericol sănătatea şi integritatea elevilor, studenţilor etc. Riscul de traumatisme este cel mai mare, dar se pot ivi multiple alte situaţii neprevăzute în care prezenţa de spirit şi instruirea profesorului să fie salutare. Kinetoterapeutul, cu atât mai mult, se întâlneşte mai ales cu bolnavi, de aceea o bună cunoaştere a patologiei şi a conduitei optime ce se impune sunt salutare.

4

Este esenţial ca ei să ştie ce se cuvine, având grijă să nu facă mai mult rău prin intervenţia lor. Primum nil nocere...(deinde salutare).

Este oportun să fie vigilenţi şi să identifice eventualii factori de risc, eliminându-i la timp, ex: o elevă nu va alerga cu pantofi cu toc (risc de entorsă); nu va pleca iarna la munte cu elevi fără echipament adecvat sezonului.

Kinetoterapeutul să ştie ce boli asociate mai are pacientul lui şi ce terapie primeşte. Ex: să aibă spray-ul antiastmatic, Nitroglicerina de pus sub limbă dacă pacientul are angor pectoris (angină pectorală).

Exemplu: ce faceţi dacă un elev sau un coleg îşi pierde starea de conştienţă, se zbate (tremură spasmodic) şi eventual face spume la gură? Ce credeţi că s-a întâmplat?

Ecologia

- oikos = casă; logos = ştiinţă.Ecologia, în mare, se poate referi la sănătatea planetei, a mediului înconjurător.

Def: Ecologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul interacţiunii dintre organisme şi mediul înconjurător.

Există şi o ecologie umană ce studiază raporturile dintre populaţie - producţie - poluare.

Resursele naturale

Călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali creşte rezistenţa la noxe fizice şi chimice. Călirea organismului se face când persoana este sănătoasă.

Factorii naturali:

1) AERUL- să fie curat;- aerul: - liber;

- în încăperi;

- compoziţie: O2- 20-21%; N- 70%; alte gaze.

2) APA- igiena personală;- efectul terapeutic al apei marine – climat helio-marin (de la soare avem UV, apa de

mare e bogată în electroliţi şi există o interacţiune foarte complexă cu pielea şi mucoasa respiratorie);

- thalasoterapie (val);3) SOARELE- UV în cantitate modestă are au rol pozitiv; determină sinteza de vitamina D, din

provitaminele D din piele (rahitismul apare ca urmare a lipsei de vitamina D- întârziere a creşterii osoase şi deformări osoase: deformări ale încheieturilor, mătănii costale, coaste evazate).

- !!! la toţi sugarii din România, timp de un an, se administrează suplimentar vitamina D, zilnic.

- Expunere igienică şi adecvată la razele soarelui (fără orele: 10:30-15:30, în perioada prânzului IR produc arsuri);

- Expunere gradată, progresivă a suprafeţei corpului;- Efecte pozitive: - creşte circulaţia în piele;

5

- poate vindeca boli: rahitism, psoriazis, eczeme, alergii;

- efecte negative: - expunerea prelungită – melanom = cancer de piele;

- nu se face plajă în caz de: TB activă, boli infecto-contagioase, cancer, unele boli neuropsihice (climatul marin este excitant);

hemoptizie= hemoragie din căile respiratorii inferioare.Resursele naturale sunt şi la nivelul solului: vegetaţia (aur verde).

Resursele naturale- sub sol- zăcăminte (de petrol, gaze naturale, cărbune, metale)

CAMERA (HABITATUL)

- iluminatul – natural - artificial (UV nu trec prin sticlă);

- aerisirea;

- curăţenie zilnică în cameră;

- temperatura aprox 20◦C;

- cât mai puţin mobilier, saltele, covoare, cărţi;

- praful domestic conţine acarieni (microorganisme – soluţii acaricide).COMUNITATEA

- oraş: maşini, gaze de eşapament, praf;- sat;- împrejurimile localităţii- problema gunoiului;- mijloacele de transport în comun.

Relaţia cu factorii de mediu

1) Frigul - degerătura = leziune locală dată de frig, fără să scadă temperatura corpului. Are 3 grade:

- Gr.I- pielea este palidă, rece, cu sensibilitate scăzută (spasm vascular);

- Gr.II- apare eritem, edem, bule (veziculă cu lichid);

- Gr.III- eritem, edem, apare şi necroza;

Recomandări:

- încălzirea lentă a zonei afectate (baie cu apă din ce în ce mai caldă);

- pansamente sterile;

- dacă sunt bule sau vezicule – profilaxia tetanosului;

- se dau medicamente vasodilatatoare;

- zonele necrozate se îndepărtează, mergând până la amputaţie segmentară.

- hipotermia = dacă scade temperatura corpului sub 35◦C. Apare risc de moarte subită, sub 26 - 30◦C (mai ales prin fibrilaţie ventriculară);

6

Condiţii:

- etiologia hipotermiei este frigul;

- condiţii favorizante: - inconştient

- dacă se află în apă rece;

- dacă a consumat băuturi alcoolice;

- risc la bătrâni;

- leziuni cerebrale;

- boli endocrine,

- boli ce se însoţesc de senzaţii de frigulozitate: hipotiroidia, insuficienţa hipofizară (boala Addison), insuficienţa glandei suprarenale.

Stadiile hipotermiei:

- Gr.I – temperatura corpului peste 34◦C- tremor, dureri, cresc tensiunea şi pulsul,

pielea e palidă şi rece;

- Gr.II – 27-34◦C- somnolenţă şi comă, scad tensiunea şi pulsul (hipotensiune şi

bradicardie), scad reflexele şi glicemia;

- Gr.III – comă şi moarte aparentă (comă - suspendarea stării de conştienţă; nu se mai simte pulsul, respiraţie scăzută, reflexe abolite, apare midriaza-mărirea

pupilei).

Recomandări:

- nu se face încălzirea prea rapid, ci reîncălzirea lentă; cresc cam cu un grad pe oră;

- reîncălzirea pasivă (la o temperatură mai mare decât cea în care a stat);

- reîncălzirea activă (într-o baie pe care o reîncălzesc treptat; perfuzii calde);

- reanimarea cardio-respiratorie cu sau fără defibrilare, masaj cardiac;

2. Căldura. - insolaţia – ca urmare a involuntarei (imprudentei) expuneri la soare

- depinde de tipul de piele;

- IR dau arsuri (capul să fie acoperit la amiază);

Simptome:

- cefalee;

- ameţeli;

- astenie = lipsă de putere;

Recomandări:

7

- persoana să stea cu capul puţin mai ridicat, înfăşurat în prosoape reci;

- hidratare; odihnă.

- şoc caloric= expunere prelungită la soare;

- apar vărsături, tulburări respiratorii, sincopă (suspendarea stării de conştienţă);

- în prima etapă se intensifică reflexele osteotendinoase.

Recomandări:

- aplicaţii cu apă rece;

- aer ventilat;

- doctorii fac tratamentul şocului şi edemului cerebral;

- arsura = tulburare locală;

- arsura extinsă determină boala de arsură cu multiple modificări fiziopatologice;

Se apreciază 2 parametri: - suprafaţa;

- profunzimea;

Există o tipologizare - gradele arsurilor:

- Gr.I- eritem, edem, durere; se vindecă fără cicatrice;

- Gr.II- cu bule, se vindecă fără cicatrice;

- Gr.III- paloare, cu bule şi lasă cicatrice;

- Gr.IV- pielea este albă sau cu pete cenuşii şi cu necroză – fără durere (grav).

Complicaţiile arsurii:

- şoc;

- insuficienţă renală acută;

- ulcerul (de stres);

- bronhopneumonia.

Recomandări:

- apă rece de la robinet, lăsată să curgă 10 minute pe zona arsă (împiedică re-arsura);

- se aplică imediat albuş de ou (gr. I, II);

- se hidratează persoana – administrare intravenoasă;

- se fac analize;

- se combate durerea – antalgice (!!! Nu intramuscular);

- se combate anxietatea;

8

- profilaxia tetanosului;

- se monitorizează tensiunea, pulsul, temperatura;

- se dă alimentaţie hipercalorică;

- se face profilaxia infecţiei prin izolarea pacientului şi lucru steril;

- în cazul necrozei se excizează ţesutul mort (imediat ori după a 7-a zi, când s-a

delimitat zona de necroză).

Conduita în caz de înec

Moartea apare ca urmare a lipsei de oxigen prin asfixie. Toleranţa la hipoxie se prelungeşte în caz de hipotermie.

Etiologie:

-în apele dulci se produce hipervolemie,hemoliză şi fibrilaţie ventriculară;

-în apa sărată se produce hipovolemie,hemoconcentratie,edem pulmonar acut;

-înec secundar-persoana face o sincopă sau o criză comiţiala;

-înec uscat-la 20% din înecaţi se produce laringospasm reflex.

Clinic:

-pierderea conştienţei;

-cianoză;

-apnee/horcăit cu spumă hemoragică la nas,gură;

Conduită de urgenţă:

-eliberarea căilor respiratorii prin drenaj de postură ,capul întors într-o parte;

-aspiraţie;

-resuscitare cardio-respiratorie dacă nu are puls şi mişcări respiratorii;

-ventilaţie mecanică;

-îndepărtarea hainelor pentru combaterea hipotermiei.

Conduita în caz de electrocutare

Cauze:

-contactul cu un obiect prin care trece current electric;

-trăsnet;

9

Se produc leziuni ale SNC, aparatului cardio-vascular, arsuri şi necroze tisulare.

Tablou clinic:

- marca de intrare şi ieşire a curentului electric;

- spasme musculare - duc la moarte subită;

- anxietate;

- paralizie (motorie) tranzitorie a membrului afectat;

- cataractă şi modificări la ECG (tardiv).

Conduită:

-se întrerupe curentul electric;

-echipament de protecţie;

-în primele 3 minute dacă se aplică respiraţie artificială şi masaj cardiac extern - 73% şanse de supravieţuire;

- după 4 minute - 14%;

- alcalinizare (1-2 linguriţe bicarbonat de Na/1 cană apă);

- se evită stimulentele în primele ore după şoc;

- în caz de supravieţuire – toaletă arsurilor şi necrozelor.

Pot să apară:

- hemoragii,

- acidoze,

- insuficienţă renală.

Răul de mişcare (kinetoza)

Răul de mare, avion, masina = kinetoza. Clinic:

-paloare

-transpiraţii

-salivaţie

-greţuri,vărsături.

Conduită:

-înclinarea scaunului cât mai spre spate;

-fixarea sau apăsarea capului pe pernă sau tetieră;

-ochii închişi sau

-fixarea cu privirea a unui obiect.

10

Tratament:

-antiemetice;

-calmante;

-antihistaminice.

Înțepăturile de insecte

Simptome:

-durere,

-arsură,

-eritem,

-edem,

-prurit.

Poate apărea şocul anafilactic (ANAFILAXIE). Tratament - adrenalină, hemisuccinat de hidrocortizon.

În cazuri mai puţin grave-se scoate acul;

-comprese reci (ammoniac/apa-1:5);

-comprese alcoolizate;

-soluţii şi unguente anti-pruriginoase;

-antihistaminice.

Muşcăturile de şerpi, vipere

Veninul se răspândeşte în funcţie de:- specia şarpelui,

- locul muşcăturii,

- cantitatea resorbita,

- efortul fizic după muşcătură;

- muşcătura de viperă - 2-4 înţepături mari ale dinţilor veninoşi şi 2 şiruri de înţepături mai mici ale dinţilor neveninosi.

Modificări locale și generale:

-greţuri, vărsături;

11

-diaree sanguinolenta;

-multiple hemoragii;

-icter;

-strabism;

-febră;

-dispnee, hTA,convulsii,delir.

Moartea poate surveni prin paralizie respiratorie sau comă asfixică.

Tratament:

-imobilizare;

-aplicarea de garou lat la locul muşcăturii pentru a opri circulaţia limfatica;

-incizii liniare de 5mm adâncime peste fiecare marcă a muşcăturii; se face sucţiune cu pompă sau ventuză improvizată-30 min apoi câte 15 min la 1-2 ore;

-în primele 30 min-excizia muşcăturii cu termocauter sau cuţit înroşit în foc;

-pungă cu gheaţă;

-injectare în jurul muşcăturii de permanganat de K;

-igiena locală;

-ser antiviperin;

-menţinerea respiraţiei;

-nu se administrează alcool sau opiacee (deprimă centrul respirator);

-ser antitetanic, antibiotice;

-tratamentul şocului şi al sindromului hemolitic.

Sindromul de decompresiune bruscă (boală de cheson)

-scafandri

-în zborul la mare altitudine

Tabloul clinic - variabil.

-bule de azot care se formează-mărimea,frecvenţa şi locul lor.

Simptome:

-prurit;

-senzaţie de arsură pe tegumente;

12

-arsură retrosternala;

-tuse;

-dureri în jurul marilor articulaţii etc.

Semne:

-pete palide sau cianotice pe piele;

-cianoză;

-şoc, comă;

-scotom scintilant (“stele verzi”);

-paralizii;

-disestezii (tulburări ale sensibilităţii).

Tratament:

-profilactic-adâncimea şi durata scufundării la scafandri să fie urmate de decompresiune treptată;

-la aviatori în ascensiune-denitrogenarea(scoaterea N din aerul inspirat);

-recompresiunea imediată.

Igiena alimentatiei. Masuri de urgenta in:

intoxicatii, varsaturi, diaree, deshidratare,

aspirare de corpi străini (manevra Heimlich)

Bolile apar in functie de ceea ce ingeram si de felul cum mancam:

-substante chimice aplicate pe plante-pesticide,ierbicide,insecticide,ingrasaminte chimice;

-alimente modificate genetic;

-conservanti chimici;

-tratarea termica;

-microundele;

-congelarea;

-(paraziti, fungi, bacterii, virusuri) microbi.

Cum mancam-cat mai natural,pastrand pe cat posibil valoarea nutritiva a alimentelor;

Toxiinfectiile alimentare=datorate alimentelor alterate, toxine bacteriene, ciupercilor necomestibile;

13

-simptomele apar la intervale variabile - 1/2 h - câteva ore;

-greturi, varsaturi, diaree, dureri abdominale;

-se trateaza simptomele;

-nu se iau antibiotice;

-in caz de melena nu se da immodium;

Intoxicatiile acute exogene:-individuale,colective;

-intentionate,involuntare,suicidare;

-pot aparea pe cale-

- digestiva (ingerarea de substante toxice),

- cutanata,

- respiratorie (inhalarea de gaze toxice).

Primul ajutor in intoxicatiile digestive:

-provocarea de varsaturi, prin stimularea faringelui;

-ingerarea de apa calda cu sare sau mustar;

-spalatura gastrica;

!!!nu se fac spalaturi gastrice in caz de ingerare de substante caustice,petrol,lacuri alchidice;

-se dau purgative;

-substante care sa inactiveze sau sa blocheze toxicul;

-diuretice sau chiar dializa;

-administrarea de antitoxice generale (carbune medicinal, solutii de lapte, oua, albumina in intoxicatii cu metale grele);

Primul ajutor in intoxicatiile pe cale respiratorie:

-aerisirea incaperii;

-scoaterea din mediul toxic;

-facilitarea respiratiei;

Atentie la resuscitare - salvatorul se poate si el intoxica.

Primul ajutor in intoxicatile la nivelul pielii:

-scoaterea din mediul toxic;

-clatirea din abundenta a pielii cu apa;

-prevenirea absorbtiei la nivelul tegumentului;

-mentinerea functiilor vitale;

14

-tratarea simptomelor (arsura,tuse,constrictie toracica,agitatie,lacrimare);

-indepartarea toxicului;

Sunt necesare:

-diagnostic prompt;

-examen toxicologic;

-etiologia(orientare dupa tabloul clinic);

-administrare de O2,perfuzii cu glucoza;

Intoxicatia cu nicotina:

-cefalee, ameteli, paloare;

-greturi, transpiratie;

-tremor, HTA;

-convulsii, moarte.

Intoxicatia produsa de cofeina:

-agitatie, palpitatii; parestezii, crampe musculare ;

-creste FC si TA;

-dispnee;

-tulburari digestive si nervoase.

Prim ajutor:-spalaturi gastrice precoce;

-lapte, carbune medicinal;

-sedative, Calciu, Magneziu, vitamine.

Intoxicatiile produse de droguri:

Se manifesta prin-stare de agitatie, facies vultuos, midriaza, HTA, creste FC;

-tulburari respiratorii, halucinatii, stare de inhibitie, convulsii.

Alte intoxicatii:

-produse de detergenti, insecticide (DDT ramane neurotoxic și peste 8 ani);

Intoxicatia acuta cu alcool etilic:

-apare stare de ebrietate, coma, moarte;

Se manifesta prin:-logoree, stare euforica;

-greturi, varsaturi, somnolenta, delir;

-incontinenta urinara si de materii fecale.

15

Prim ajutor:-spalatura gastrica (apa cu bicarbonat de Na in primele 2 h);

-vitamina B6;

-inhalare de amoniac;

-respiratie artificiala in caz de stop respirator;

-perfuzii cu glucoza si vit.B1;

Nu se dau stimulente sau sedative ale SNC.

Primul ajutor in caz de varsaturi si diaree:

Pot produce deshidratari severe, mai ales la copilul mic.

Se recomanda:-regim alimentar de crutare:

-ceaiuri neindulcite.

Primul ajutor în aspirarea de corpi străini:

-poate aparea asfixia daca un corp strain blocheaza laringele;

-sufocarea in somn prin regurgitatia sucului gastric;

-pot fi corpi straini organici (alimente) sau anorganici (lucrari dentare etc.);

Prim ajutor - manevra Heimlich.

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

Este necesară în stopul cardio-respirator şi contraindicată în bolile incurabile.

Clinica (semne şi simptome):

- pulsul periferic este absent;

- conştienţa pierdută;

- apnee sau respiraţie agonică;

- midriază fixă-cam după 30 sec;

- dispar zgomotele cardiace;

- pielea colorată gri-cianotic.

Reguli de resuscitare:

A - (airways) = eliberarea căilor respiratorii de corpi străini

B - (breath) = respiratie gură la gură sau gură la nas,gură la tub sau prin mască

- pacientul trebuie să fie aşezat pe un plan dur,- gâtul în hiperextensie,

mandibula proiectată anterior şi trasă în sus;

16

- se realizează 2 resp/15 apăsări ale toracelui când este un singur reanimator; - 1 resp/5 apăsări ale toracelui - când sunt doi reanimatori; - frecvenţa respiraţiei - 20/min;

C - (circulation) = se aplică o lovitură puternică pe stern (în treimea medie) cu partea cubitală a mâinii strânsă pumn;

- se apasă cu podul palmei medio-sternal, o mână deasupra celeilalte;

- se apasă brusc şi ferm,coatele întinse;

- ritmul de apăsare-80/min la adulţi şi mai mult la copii;

- la nou – născut sau copil mic se face masajul cardiac cu un deget sau două

Riscuri:

- fracturi costale şi sternale;

- hemotorax;

- pneumotorax;

- hemopericard;

- aspirarea lichidului de vărsătură;

D - (drugs) = administrarea de medicamente;

E = ECG;

F = administrarea de fluide;

G = aflarea cauzei.

Semnele reanimării eficace:

- palparea pulsului în vasele mari;

- recolorarea şi încălzirea tegumentelor;

- micşorarea pupilelor;

- reluarea respiraţiei;

- revenirea conştienţei.

În continuare, pacientul se supraveghează în secţia de reanimare.

Oprirea reanimării:

- la reluarea respiraţiei şi a circulaţiei;

- asistolie 15 min;

- absenţa respiraţiei spontane după 30 min de reanimare;

17

- midriază fixă.

Se prelungeşte reanimarea în caz de hipotermie.

Este obligatoriu să se înceapă imediat reanimarea; după 3-5 min leziunile creierului sunt ireversibile.

Conduita în stările de pierdere a conştienţei

Lipotimia = scurtă pierdere reversibilă spontan a conştienţei, cu păstrarea funcţiilor cardio- respiratorii;

- prognostic bun;

- scoaterea persoanei din mediul care a generat leşinul;

- poate apărea şi din cauze complexe;

- se pot administră lichide dulci,apă rece,se asigură ca hainele să fie lejere.

Sincopa = scurtă pierdere a conştienţei, reversibilă spontan.

Trebuie deosebită de alte boli ce dau scurte pierderi de conştienţă:

1. hipotensiunea ortostatică (scade TA la schimbarea poziţiei din clino în ortostatism. În mod normal TA creşte la ridicarea în ortostatism;

2. sincopa vaso-vagala(leşin recidivant)-greaţă,cascat=semn de hipoxie cerebrală,transpiraţii,confuzie,midriază;apare în stări de anxietate,durere,supraîncălzire;

3. hipoglicemia-senzaţie de foame,tulburări vizuale,cefalee,confuzie,convulsii,pierderea conştienţei,tegumente umede şi reci;

4. tulburări de ritm cardiac; 5. stenoza aortică; 6. sindrom de sinus carotidian(centru reflexogen); 7. cauze neurologice(AVC,AIT); 8. IMA.

În funcţie de existenţa ritmului cardiac şi a respiraţiei se aplică măsurile de salvare.

Criza comiţială

- poate fi precedată sau nu de aură;

- mişcări tonico-clonice;

- eventual, stare de somnolenţă la încetarea crizei.

Șocul = insuficiență respiratorie ce ameninţă viaţă prin scăderea irigării organelor (scad: O2 şi substanţele nutritive aduse celulei);

clinica şocului: alterarea stării de conştiență (agitaţie, anxietate, somnolenţă, comă); tahicardie, hTA; extremităţi reci şi umede; cianoza periferică;

18

hiperventilaţie(respiraţie rapidă şi profundă); scăderea diurezei; Conduita:

- tratamentul rapid ameliorează prognosticul;

- decubit dorsal,cu picioarele ridicate;

- asigurarea respiraţiei;

- administrarea de lichide oral şi venos;

- corectarea cauzelor:

hipovolemia: hemoragii posttraumatice sau de altă natură;

vărsături sau diaree;

arsuri;

şocul cardiogen - IMA, boli cardiace;

şocul septic - bacterii şi toxinele lor;

şocul anafilactic;

vaccinuri;

veninuri.

Clinic:

- agitaţie, prurit, strănut, urticarie - după secunde sau minute;

- dispnee cu bronhospasm;

- edem glotic cu risc letal;

- convulsii, pierderea conştienţei;

Tratament:

- se opreşte administrarea medicamentului care a produs şocul;

- comprese reci;

- soluţii perfuzabile;

- HHC în doză mare şi adrenalină administrată sc, miofilin etc.

Coma = pierderea conştienţei, de diferite grade şi cauze, cu durată mai mare de timp.

Cauze:

- intoxicaţii;

- TCC, hemoragii, ischemii;

19

- tumori;

- metabolice şi endocrine;

- şocul.

Conduita în traumatismele ţesuturilor moi, articulațiilor şi oaselor

Traumatismele părţilor moi

- Contuzia – strivirea părţilor moi prin lovire;- se recomanda:

- scăderea efortului fizic;

- aplicaţii reci (criogel, pulverizaţii locale).

- Plaga (rana) – se recomandă:- antiseptice: 1) apă oxigenată 3% (piele 3%, mucoase 1,5%)- se toarnă direct pe rană; 2) cloramină B, soluţie sau rivanol 1% ; 3) alcool iodat (tinctură de iod) se aplică în jurul rănii;

- se aplică pansament (comprese) sterile;

- în funcţie de mărimea hemoragiei trebuie făcută hemostaza (hemostaza arterială – garou deasupra plăgii);

- dacă plaga este profundă necesită sutură;

- profilaxia antitetanică (anatoxina tetanică).

- Crampa musculară – suferinţă biochimică; se recomandă:- se face o alungire pasivă şi lentă, iar preventiv, înainte de a intra la antrenament se

face stretching;- să aibă minerale: Ca, Mg, K…

Ruptura musculară – fibrilară, parţială, totală; se recomandă:- crioterapie;- se pot administra calmante, relaxante, antiinflamatorii nesteroidiene AINS - (ibuprofen, diclofenac, piroxicam);- repaus;- după ziua a IV-a se dau trofostimulante;

- 15 zile nu se face masaj sau fizioterapie;

- sutură chirurgicală = miorafie (tenorafie – sutura tendonului; neurorafie).

Traumatisme articulare:

Luxaţia – exagerarea unei mişcări ce determină părăsirea raporturilor normale ale capetelor osoase ce intră în

articulaţie; se recomanda:

- reducerea ortopedică a luxaţiei (repunerea la locul lor a capetelor osoase);

Entorsa – leziune a capsulei ligamentare de la întindere (gradul I) la ruptură (gradul III); se recomanda:

20

- repaus articular;

- crioterapie;

- apă de Pb;

- huşte de borş, frunze de varză albă strivită, argilă cu apă, frunze de nuc.

Traumatisme osoase

Fractura – întreruperea continuităţii osului; se recomandă:

- imobilizare articulară supra- şi subiacente, improvizată cu atele, solidarizată cu o faşă;

- nu se dau preparate de Ca şi Vit D cât persoana este imobilizată.

Profilaxia traumatismelor sportive:

- respectarea metodicii antrenamentului;- măsuri de psihologie a sportivului care învaţă;- concentrarea, relaxarea, apărarea de stres;- hidratare corespunzătoare;- supliment de glucide peste 90 minute de efort.

Conduita în hemoragii:

Hemoragii externe – plaga;

- epistaxis= hemoragie nazală:

- şezând; compresiune prin intermediul aripei nazale;

- tampon + picături de fedrocaină, bixtonim (vasoconstrictoare);

- hemoptizie= hemoragie din căile respiratorii inferioare;

- se pune pungă cu gheaţă pe piept sau pe scrot (la bărbaţi);

- se bea apă cu sare;

- medic;

- hemoragia digestivă superioară sau inferioară;

- se înghit lichide reci;

- se prezintă la medic;

- metroragie= sângerare uterină; consult medical.

Hemoragii interne- după eventuale traumatisme sportive – transport imediat în unităţi sanitare. Se recomandă ca persoana sa stea culcată, cu capul mai jos decât picioarele pentru a favoriza irigarea creierului: decubit dorsal cu capul în poziție declivă;

21

- după accidente – nu se mobilizează în suspiciune de fractură de coloană vertebrală, mai ales cervicală.

Traumatismele pot fi unice sau multiple; uşoare sau severe.

Accidentele casnice sunt frecvente.

Accidentele la locul de muncă (de muncă) sunt sub incidența unor legi speciale.

- Hemoragii externe – plaga.- Hemoragii exteriorizate:

- epistaxis = hemoragie nazală: se recomandă poziția şezând; compresiune prin intermediul aripei nazale asupra septului nazal (pata vasculară);

- tampon + picături de fedrocaină, bixtonim (vasoconstrictoare);

- hemoptizie = hemoragie din căile respiratorii inferioare; se pune pungă cu gheaţă pe piept sau pe scrot (la bărbaţi); se bea apă cu sare; urgență medicală.

- hemoragia digestivă superioară sau inferioară;

- se ingeră lichide reci; urgență medicală.

- metroragie = sângerare uterină; prezentare la medic.

- Hemoragii interne- după eventuale traumatisme sportive – transport imediat în unităţi sanitare;

- persoana stă culcată în poziție Trendelenburg (cu capul mai jos decât picioarele pentru a favoriza irigarea creierului).

Violenţa în familie şi societate

Forme:

- fizică;- verbală;- socială – izolare socială;- privare economică;- emoţională (agresiune);- sexuală.

Răsunetul asupra copiilor este foarte grav.

- promovarea violenţei în media;Prevenire:

„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

„Iubiţi-vă unii pe alţii cum v-am iubit Eu pe voi”.

NOŢIUNI DE REPRODUCERE UMANĂ

Cultura şi civilizația contribuie la promovarea şi menţinerea sănătăţii.

Aparatul genital feminin

22

-ovarele au dublă funcţie:

- exocrina-eliminarea unui ovul în fiecare lună;

- endocrina-secretă hormonii feminini(estrogen şi progesteron).

Aparatul genital masculin

-glandă sexuală masculină-testicul(coboară în scrot din viaţa intrauterină);

-testiculul are 2 funcţii:

- exocrina - spermatogeneză;

- endocrina-hormoni androgeni(testosteron);

Fecundaţia are loc în treimea externă a trompei.

- se poate realiza doar dacă se produce ovulaţia;

- spermatozoizii trăiesc 3 zile iar ovulele mai mult de 3 zile;

- perioada fertila=zilele 9-17. Glera cervicală este prezentă în perioada ovulației (apare în perioada când aparatul genital este pregătit pentru o eventuală sarcină).

După fecundaţie ia naștere oul sau zygotul care se divide succesiv și se diferențiază. Începe migrația oului de-a lungul trompei spre uter. Are loc nidația la nivelul mucoasei uterine transformate special în acest scop. Embrionul se dezvoltă până la 2 luni, apoi începe etapa de făt. În acest timp se formează placenta care are rol hormonal şi de nutriţie.

Perioada de graviditate care durează 40 săptămâni.

Gravida trebuie să ducă o viaţă sănătoasă,fără medicamente şi fără expunerea la radiaţii.

Naşterea fiziologică este cea pe cale vaginala; cezariana poate salva viaţa fătului sau a mamei şi are indicaţii precise.

Sexualitatea

Funcţie specifică ce asigură reproducerea şi perpetuarea speciei.

Faţă de sexualitate, atitudinea poate fi:

- fiziologică;

- morală;

- socială armonioasă;

- cu exagerări: pot să apară stări de reprimare, conflict, ipocrizie, exacerbare, deviere, industrie etc.

Există deosebiri clare între fiziologia şi comportamentul sexual şi social al femeilor şi al bărbaţilor.

Debutul vieţii sexuale:

- 1960 - adolescenţii de 17 ani - 25% băieţi şi 10% fete îşi începeau viaţa sexuală;

23

- 2005 - 55%băieţi şi 40% fete.

Riscuri:

- sarcini nedorite;

- consecinţe afective;

- boli venerice – bacteriene specifice (sifilis,gonoree);

- infecţii nespecifice (vaginite,uretrite);

- paraziţi (trichomonas);

- virusuri (HIV, papiloma, hepatita B,C).

Avortul = suprimarea unei ființe = crimă; întreruperea sarcinii până la 5 luni cu eliminarea embrionului viu sau mort;

-poate fi - spontan;

- provocat – terapeutic; autoprovocat, la cerere;

-este o manevră chirugicală cu riscuri majore:

- sterilitate secundară;

- infecţii;

- perforaţie uterină.

Avortul solicitat de gravidă este socotit chirurgical şi ar trebui să dispară din practica unei societăţi civilizate; este o întrerupere brutală a unei vieţi.

Planificarea familială

- metoda calendarului;

- metode anticoncepţionale - abstinenţă;

- de barieră – prezervativ, diafragma;

- metode hormonale - pilule anticonceptionale = conțin cantităţi diferite de hormoni ce suprimă ovulaţia, dar mimează variaţiile hormonale ce permit un ciclu menstrual regulat; au efecte secundare - tromboembolism, depresii.

Sterilet = dispozitiv intrauterin ce permite fecundaţia, dar împiedică fixarea sarcinii, nidația; este avort mascat!!!

Drogurile

Def: substanţă care, introdusă în organism, îi modifică modul de funcţionare şi schimbă felul în care persoana se comportă , gândeşte sau simte.

Clasificare:

1. droguri legale : tutun, cafea, alcool – efecte de scurtă şi lungă durată; - dau dependenţă;

24

- tutun – 100% nociv;

- sinucidere lentă;

- fumatul pasiv face mult rău nefumătorilor;

- cafea – există voci pro şi contra consumului mic şi mediu;

- alcoolul – alcoolismul devine sociopatie prin impactul familial dramatic şi socioeconomic;

- contraindicaţii: afecţiuni hepatice, suferinţe neurologice şi psihiatrice (beţie

patologică), suferinţe metabolice (diabet, trigliceride mari),

afecţiuni gastrice, etc.

2. droguri ilegale - cocaina;- heroina;

- LSD;

- ecstasy;

- canabis: marijuana, haşiş;

- steroizii anabolizanţi.

La sfârșitul cursului se vor prezenta măsuri de prim ajutor elaborate de serviciul SMURD.

Bibliografie

1. Albu C, Gherguț A, Albu M. Dicționar de kinetoterapie. Ed. Polirom, Iași, 2007.2. Albu C, Rascarachi I, Albu Adriana, Rascarachi Gabriela. Ştiţi să respiraţi corect? Ed.

Polirom Iaşi, 2001. 3. Asociația Medicală Americană. Primul ajutor în stările de urgență până la sosirea

medicului. Ed. Lider, București, 2007.4. Branea I. Medicul Salvării. ediţia a doua, Ed Helicon, 1996.5. Drăgan I. Medicină sportivă. Ed. Medicală, București, 2002.6. Holdway Ann. Kinetoterapia. Echilibrarea energiei şi fortificarea muşchilor. Ed Antet,

Prahova, 2005.7. Marcu V, Dan Mirela. Kinetoterapie/Physiotherapy. Ed. Universității din Oradea,

2006. 8. Mârza Doina. Kinetoprofilaxie primară, TEHNOPRESS, Iaşi, 2005.9. Partin Zoe. Educaţie pentru sănătate. Ed Corint, Bucureşti, 2006.

25

10. Sbenghe T. Kinetologia profilactică terapeutică si de recuperare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1987.

11. Schaffler A, Braun J, Renz U. Ghid clinic. Ed Medicală, Bucureşti, 1995. 12. Vasicikin V. Masajul fortifiant. Ed. Rovimed Publishers, Bucureşti, 2004.13. *** Primul ajutor. Ministerul Energiei Electrice C.I.E.E.T. ICEMENERG.14. www.smurd.ro

26