NOTĂ DE FUNDAMENTARE 887/2020 clocalităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv...

1

Hotărâre 887

2020-10-22

Guvernul României

pentru aprobarea atestării unor localităţi sau părţi din localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local şi pentru modificarea anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice

Monitorul Oficial al României nr 985 din 2020-10-26

NOTĂ DE FUNDAMENTARE

la Hotărârea Guvernului nr. 887/2020

pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități ca staţiuni

turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei

nr.5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi

criteriilor de atestare a staţiunilor turistice

Secţiunea 1

Titlul prezentului act normativ

HOTĂRÂRE A GUVERNULUI

pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca staţiuni

turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei nr.5 la

Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de

atestare a staţiunilor turistice

Secțiunea a 2-a

Motivul emiterii actului normativ

1. Descrierea

situaţiei

actuale

Ȋn conformitate cu prevederile Hotărȃrii Guvernului nr.

852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a

staţiunilor turistice, localităţile sau părţile din localităţi care

dispun de resurse naturale şi antropice şi care îndeplinesc

criteriile legale de atestare pot fi atestate ca staţiuni turistice de

interes naţional şi local. Potrivit prevederilor art. 10 din

Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi

desfăşurarea activităţii de turism în România atestarea

staţiunilor turistice se realizează de către Ministerul Economiei,

Energiei și Mediului de Afaceri, ca urmare a demersurilor

autorităţilor administraţiei publice locale iar aprobarea atestării

se face de către Guvern prin hotărȃre.

Avȃnd ȋn vedere solicitările şi documentaţiile depuse de

autorităţile administraţiei publice locale, Ministerul Economiei,

Energiei și Mediului de Afaceri a procedat la verificarea

ȋndeplinirii criteriilor legale, efectuȃnd inclusiv vizite la faţa

locului şi a constatat următoarele:

2

1. Ocna Șugatag, județul Maramureș

Comuna Ocna Șugatag este situată în Depresiunea

Maramureș, la poalele munților Gutâi, pe DN 18 Baia Mare –

Ocna Șugatag, la o distanță de 20 km de municipiul Sighetu-

Maramației și la o altitudine de 490 m.

În Ocna Șugatag se poate ajunge pe șosea urmând

drumul național DN18 care leagă Baia Mare de Sighetu

Marmației sau pe calea ferată până în gara din orașul Sighetu

Marmației. Prin poziția ei geografică, Ocna Șugatag este

polarizată pentru localitățile din jur facând legătura între cele

două mari municipii ale județului, Baia Mare și Sighetu

Marmației.

Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în

anul 1355, iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în

1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. Astfel

apele minerale de la Ocna Șugatag au apărut ca urmare a

prăbușirii tavanului de la vechile mine de sare și formarea de

lacuri, a căror apă sărată a fost utilizată, în mod organizat, în

scop terapeutic, numai după anii 1970, odată cu primele

amenajări de tratament balnear. Comuna Șugatag capătă un

profil balneo-turistic datorită propietăților vindecătoare ale

apelor subterane.

Sub aspect turistic, prin valorificarea resurselor naturale

a apelor cloro-sodice și beneficiind de factori climaterici

specifici și a efectelor acestora, comuna Ocna Șugatag se

bucură de o afluență turistică impresionanată, fiind cea mai

căutată zonă din acest colț de țară, renumită pentru tratamentul

afecțiunilor reumatismale, asteniei și surmenajului cât și pentru

combaterea proceselor inflamatorii cronice.

Frumusețea peisagistică a locurilor, aerul pur motan,

plasarea stațiunii balneo-climaterice lângă Pădurea Crăiasca,

rezervație naturală, obiceurile și tradițiile naturale (precum

Tânjaua-sărbătorirea primului gospodar ieșit cu plugul la arat),

târgul săptămânal de vite, frumusețea altor obiceiuri locale,

arhitectura construcțiilor în stil local, existența în satele

apartinătoare a unor izvoare naturale (borcutul din satul Breb),

recomandă Ocna Șugatag ca un loc de odihnă și recreere.

În comuna Ocna Sugatag turismul balnear a luat o

amploare nebănuită în urmă cu câțiva ani în condițiile în care

localitatea este amplasată într-un decor natural de o excelentă

frumusețe peisagistică, dar mai ales datorită resurselor naturale,

a apelor cloro-sodice și a factorilor climaterici specifici. Pe

baza studiilor și cercetărilor realizate de Institutul Național de

3

Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, s-a stabilit

că apele sărate de la Ocna Sugatag sunt recomandate a se

utiliza în cura externă, atât în tratamentul profilactic, cât și în

tratamentul curativ.

În 2014 zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului a

obținut statutul de destinație ecoturistică. Aici s-a realizat

primul traseu de tip drum verde din nordul țării, ce se poate

străbate cu căruţa, bicicleta sau pe jos – Drumul moștenirii

maramureșene. Cele 7 sate conectate, reprezentative pentru

cultura maramureșeană, sunt Breb, Budeşti, Hoteni, Hărniceşti,

Deseşti, Mara şi Ocna Şugatag.

În comuna Ocna Șugatag sunt înregistrate conform Listei

Monumente istorice aprobată cu Ordonața 2828 din 2015, 5

momumente istorice, din care 4 monumente și un ansamblu

arhitectural, 4 de interes național și 1 de interes local:

Anasamblul Sf. Arhangheli - sat Breb, Biserica de lemn Sf.

Arhangheli - sat Breb, Casa parohială orthodoxă - sat Breb,

Biserica de lemn Sf Arangheli Mihail și Gavril - sat Hoteni,

Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva - sat Șugatag.

De asemenea datorită prezenței unor numeroase

obiective naturale și elemente ale biodiversității cu valoare

științifiică deosebită, peste 34% din suprafața teritoriului

administrativ al comunei Ocna Șugatag este inclus în aria de

protecție a unor zone protejate de interes național și comunitar

precum: Lacul Morărernilor - sat Breb, Pădurea Crăiască -sat

Ocna Șugatag, Tăurile și turbăria, sat Hoteni etc.

În localitatea Ocna Șugatag se pot practica: turismul

cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de

agrement, turismul balnear, iar accesul în comuna Ocna

Șugatag se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană

(aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 55 km).

Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și

hoteluri care însumează 1142 de locuri de cazare în unități

clasificate de la 1 și 4 stele.

De asemenea în localitate se organizează evenimente

turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de

calendar precum: - Tanjaua Hotenarilor - Sărbătoarea agrară a

începutului de primăvară care se desfășoară anual în a doua

duminică a lunii mai; Festivalul gulașului (ediția a X-a ,

septembrie 2019), Târgul Caritabil de Crăciun (decembrie).

Promovarea localității se realizează prin intermediul

Centrului de Informare Turistică din Ocna Șugatag, rețelelor de

socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre

4

resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile

de agrement din localitate. În 2007 localitatea Ocna Șugatag

a obținut atestatul de stațiune turistică de interes local.

Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei

Ocna Șugatag este în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și

criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și

modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea

Consilului Local al comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș

nr.8 din 30.01.2020.

Localitatea Ocna Șugatag îndeplinește criteriile minime

obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes

național și întrunește un punctaj de 290 de puncte la criteriile

suplimentare, față de de minimul de 135 de puncte necesare

pentru atestarea ca stațiune turistică de interes național.

2. Anina, județul Caraș-Severin

Anina (germană Steierdorf, maghiară Stájerlakanina) este

un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din

localitățile componente Anina (reședința) și Steierdorf. Are o

populație de 9.172 locuitori. Se situează în inima munților

Aninei, munţi ce reprezintă extensia sudică a Carpaţilor

Occidentali, în Banatul românesc, având coordonatele 45°2’30”

latitudine nordică şi 21°53’20” longitudine estică. Altitudinea

medie a aşezării este de +645 m, iar cea minimă este de +556 m

şi se află în apropierea gării. Localitatea se află el aproximativ

40 km depărtare de Reșița, reședința județului Caraș-Severin și

este accesibilă prin DN 58 (aprox. 50 min).

Localitatea Anina este atestată documentar pentru prima

dată în anul 1773, o dată cu apariția minelor. Minele de

cărbuni, cele mai bogate din Banat, au fost descoperite în 1780.

În 1790 a început exploatarea lor. Abia în prima jumătate a

secolului XIX, se înfiripă actuala aşezare, prin colonizarea cu

muncitori care să lucreze la minele de fier şi cărbune din

apropiere. Cei mai mulţi dintre coloniştii originari erau germani

veniţi din actuala Cehie, urmaţi de colonişti din alte ţări şi de

indigeni. Localitatea s-a dezvoltat în jurul exploatărilor miniere

şi a prelucrării minereurilor. Localitatea Anina a fost declarată

oraș în anul 1952. În anul 2002, în Peștera cu Oase de lângă

Anina, au fost descoperite cele mai vechi rămășițe ale omului

modern din Europa, numit Ion din Anina, cu o vechime de circa

5

40.000 ani.

Alături de frumuseţile naturale, localitatea se remarcă şi

prin valori cultural-istorice şi etnografice, cu valenţe turistice

deosebite. Pe teritoriul administrativ al localităţii sunt

consemnate mai multe construcții pe Lista Monumentelor

Istorice, atât la categoria A cât și la categoria B. Obiectivele

respective pot constitui puncte de atracţie pentru turiştii care

sosesc în localitate:

# Gara Anina și Calea ferată Oravița Anina (CS-II-m-A-

10959 și cod LMI CS-II-a-A-10949) – Calea ferată de munte

Oravița-Anina a intrat în folosință la 15 decembrie 1863 pentru

transportul de mărfuri și la 4 aprilie 1869 pentru persoane, fiind

cea dintâi dintre construcțiile feroviare de munte, iar cronologic

a patra cale ferată din țară. Porțiunea de cale ferată Oravița-

Anina are o lungime de 33,4 km, are 14 tunele și viaducte

precum și gări în Oravița, Brădișoru de Jos, Dobrei, Lișava,

Ciudanovița, Gârliște, Anina;

# Sistemul de canalizare cu canalele de aducțiune apă (cod

CS-II-m-B-10958);

# Uzinele de fier Anina și ansamblul celor trei case ale

funcționarilor StEG din perioada Belle Époque se află pe lista

monumentelor istorice sub cod LMI CS-II-a-B-10956;

# Fostul sanatoriu „Sommerfrische” („Prospețimea Verii”)

care a fost construit între anii 1893-1895, cod CS-II-m-B-

10967.01 și ansamblul staţiunii Sommerfrische construit în

aceeași perioadă (cod CS-II-a-B-10967);

# Biserică romano-catolică (cod CS-II-m-B-11204), construită

în 1786 și refăcută integral 1872;

# Ansamblul Puţului I, Puţul I (Casa Turnului de extracţie cu

aburi, Turnul cu molete, lămpărie, construcţii şi instalaţii de

extracţie şi manevrare minereu, ateliere şi servicii tehnice de

exploatare şi servicii sociale) și Maşina de extracţie cu aburi

(Casa pentru maşina de extracţie cu aburi, maşina de extracţie

cu aburi, cu imobile, dotări de circuit tehnic şi pentru personal

şi utilaje anexe) – având codul CS -II - a - A -10962, au fost

construite în anul 1874. Aici se află una dintre cele mai adânci

mine de cărbune din centrul-estul Europei, cu o adâncime de

1200 metri.

În apropierea orașului Anina se regăsesc și alte obiective

turistice de interes printre care menționăm:

- Peștera Buhui, cu cel mai lung curs subteran din

România, și Lacul Buhui, primul lac artificial din

România;

6

- Buhui - Mărghitaș, arie protejată;

- Cheile Minișului cu Cascada și Izbucul Bigăr;

- Lacul Marghitaş;

- Complexul de peşteri Ponor – Plopa în care s-au găsit

cele mai vechi fosile de Homo Sapiens din Europa;

- Lacul Miniş;

- Poiana Plopa;

- Cascada Cârşa;

- Rezervaţia paleontologică Ponor;

- Pădurile de anini. Zona Munților Aninei este una în care

încă se mai păstrează această specie de arbore destul de

puțin cunoscută, dar care deține un rol foarte important în

calitatea aerului, lucru care devine tot mai căutat de

locuitorii orașelor poluate și care poate fi găsit aici atât

de ușor.

De când au apărut primii locuitori care au întemeiat

actualul oraș Anina, se poate vorbi de efectul terapeutic al

aerului pur din această zonă, datorat în special pădurilor din

Munții Aninei. Aerul a fost cel care a determinat înființarea

centrelor de tratament de la Poneasca, Marila (se presupune că

la Marila Prințesa Sisi a ajuns pentru a profita de beneficiile

aerului ozonat) și Sommerfrische. La sfârşitul secolului XIX,

în zona Aninei se înfiinţa staţiunea turistică Sommerfrische.

Construită în satul de nemţi Ştaierdorf, staţiunea a rămas acum

o amintire, fiind rasă practic de pe faţa pământului. Zona era

promovată prin afişe publicitare, turiştii veniţi până la Anina cu

trenul aveau asigurat transportul cu căruţa până în staţiune, se

organizau trasee turistice în natură, dar şi la minele din

apropiere de unde se puteau cumpăra suveniruri.

De menționat că Munții Aninei adăpostesc numeroase

specii de animale, printre care și-a găsit loc în ultimii ani și o

herghelie de cai „sălbatici”. Prezența acestora a fost semnalată

în mai multe rânduri de cei care străbat zona, cel mai recent

fiind observați pe calea ferată Anina – Oravița, în apropiere de

Gârliște.

Caii sălbatici din Munții Aninei au cea mai veche istorie

din România și sunt ultimii care mai păstrează ADN-

ul sălbăticiei. Ei au existat în libertate în Banat de secole,

pentru ca apoi, în perioada industrializării, când la Anina au

fost aduși la mină mulți muncitori din județele Moldovei, mulți

cai sălbatici au fost capturați pentru a fi puși la muncă. După

revoluție, odată cu închiderea minelor și a falimentării orașului

Anina, minerii s-au întors acasă, în Moldova, dar nu și-au mai

7

luat și caii, pe care i-au abandonat în pădure, de unde, de fapt, îi

și luaseră.

În localitatea Anina se pot practica: turismul cultural,

agroturismul, cicloturismul (există piste pentru biciclete), dar și

turismul de vânătoare și pescuit sportiv, iar accesul în oraşul

Anina se poate realiza pe cale rutieră sau feroviară.

Datorită atracțiilor turistice din zonă, localitatea s-a

dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, în

prezent existând peste 100 de locuri de cazare în unități

clasificate de la 1 la 3 stele (din care cca 60% sunt de 3 stele).

Pe raza localității se desfășoară anual o serie de evenimente

culturale şi de tradiţie:

- Zilele orașului – August, primul sfârșit al săptămânii și care

adună peste 3000 de turiști;

- Hramul Bisericii Catolice Steierdorf – în ziua de Prea Sfânta

Treime. Locație: Platoul str. Victoriei, Steierdorf și care adună

peste 500 de turiști;

- Carnaval – Fășang – februarie-martie. Străzi din cartierele

Celnic și Steirdorf.

- Festivalul Fanfarelor – sfârșitul lunii septembrie. Locație:

Casa de Cultură Steierdorf și care adună peste 500 de turiști;

- St. Martinsfest – sărbătoarea lampioanelor 11 noiembrie.

Locație: Centrul Steierdorf;

- Ziua Recoltei – ultima săptămână din septembrie. Locație:

Platoul str. Bucegi;

Concursuri de Paște. Parcul Breiner

- Festivalul de muzică – Rock-Line Fest Anina – luna iunie.

Locație: Platoul str. Bucegi;

- Anina Film Festival - luna iulie. Locație: “Platoul Bucegi” -

Timp de o săptămână, în fiecare seară, pe platoul Bucegi, se

proiectează gratuit filme documentare sau filme artistice cu

caracter cultural-educativ. Evenimentul atrage 500 de turiști.


Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, care

oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei

și despre zonele de agrement din împrejurimile orașului

precum: traseele turistice 3 și 4 care pornesc din centrul

orașului Reșița, se intră pe DN 58 Reșița - Anina, care urmează

valea Domanului apoi străbate podișul calcaros Iabalcea până la

comună Carașova. Din el se desprinde traseul 6 (spre Cheile

Carașului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Reșița) începe un

drum comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea și ajunge

la Peștera Comarnic (8 km). Din el pleacă traseele 20 și 21.

8

Comuna Carașova (190 m alt. medie) este un excelent punct de

plecare în Cheile Carașului (traseul 5). Poneasca (386 m alt.

medie), situată pe valea cu același nume, este accesibil pe

drumul comunal (lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B

pe valea Minișului. Din Poneasca pleacă traseul 12 (Lacul

Buhui) și un alt traseu în Munții Semenic. Valea Minișului (430

m alt. medie), loc de pe valea Minișului, pe DN 57 B. De aici

pornesc traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului) etc.

De asemenea, în cadrul Centrului Național de Informare și

Promovare Turistică există materiale de promovare a localității

precum: filme de prezentare a stațiunii turistice, subtitrate în

zece limbi, hărți, pliante și broșuri de promovare.

Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Orașului

Anina este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare

a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare şi a fost

aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Anina,

Judeţul Caraș- Severin, nr. 105 din 30.08.2018.

Localitatea Anina îndeplineşte criteriile minime

obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local

şi întruneşte un punctaj de 185 de puncte la criteriile

suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru

atestarea ca stațiune turistică de interes local.

3. Zona turistică a comunei Borș, județul Bihor Comuna Borș este amplasată în nord-vestul județului

Bihor, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Situată la 12 km

de municipiul Oradea, comuna Borș este localitate de frontieră

între România și Ungaria. În cadrul Zonei Metropolitane

Oradea, comuna Borș este amplasata în zona de nord-vest,

învecinându-se la est cu comuna Biharia și municipiul Oradea,

la sud cu comuna Sântandrei, la vest cu comuna Girișu de Cris

si Ungaria, iar la nord cu Ungaria.

Accesul în comuna Borș se poate realiza atât prin rețele

rutiere, cât și prin rețeaua feroviară. În satele Sântion și Borș

accesul poate fi realizat prin intermediul drumului național

DN1 (E60), care leagă România de Ungaria, ducând spre

Debrețin, Budapesta, Viena, Berlin, Paris etc. Totodată, o rută

alternativă este DJ190 care facilitează conexiunea comunei

Borș cu municipiul Oradea.

Accesul în comuna Borș se poate realiza și prin Magistrala

Feroviară 300: București Nord - Brașov - Sighișoara -Teiuș -

Războieni -Cluj Napoca - Oradea. În comuna Borș nu există,

9

însă, stație CFR, motiv pentru care trebuie utilizate stațiile CFR

din municipiul Oradea.

Comuna Borș are în componenta patru sate: Borș

(reședința), Sântion, Santăul Mic și Santăul Mare. Din punct de

vedere demografic, cele mai dezvoltate localități sunt Borș și

Sântion, sate traversate de E60.

Comuna Borș dispuse de avantajul deținerii celui mai

frecventat punct de frontieră dintre România și Ungaria, ceea ce

a contribuit semnificativ la dezvoltarea infrastructurii în

localitate. Find localitate de frontieră, comuna Borș a atras un

număr ridicat de investitori străini.

Primele mențiuni documentare despre comuna Borș

datează din secolul al XII-lea, prin menționarea tribului Borș

care a trăit pe teritoriul actual al comunei. În evolutia istorica a

comunei se înscriu mai multe etape precum perioada în care

teritoriul a aparținut domeniului bisericesc al Episcopului

Oradiei (secolul XIV) sau perioada în care așezarea a fost

distrusă în totalitate în timpul dominației otomane. O

dezvoltare mai accentuată s-a petrecut la mijlocul secolului al

XVI-lea și apoi la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul

secolului al XIX-lea, când au fost construite mai multe clădiri

publice, printre care și sediul vechi al Consiliului Popular

Comunal.

Suprafața totală a comunei Borș este de 43,41 km2. Din

suprafața totala a Zonei Metropolitane Oradea, comuna Borș

ocupa o pondere de 5,76%, fiind una dintre localitățile

componente ale Zonei Metropolitane cu cea mai redusa

suprafața. Comuna Borș este situata în Câmpia Crișurilor, în

zona joasa a acesteia. Câmpia joasă constituie rezultatul

procesului de acumulare si de eroziune prin divagare a rețelelor

hidrografice care coboară din regiunea mai înalta a Județului

Bihor, cu precădere a Crișului Repede. Râurile care drenează

câmpia au albii puțin adânci si nu sunt însoțite de terase.

Altitudinea medie în cadrul Câmpiei Crișurilor în zona joasă

este de 110 m.

Clima comunei Borș se află sub influența circulației

vestice ce transportă mase de aer oceanic, umede. Media anuală

a temperaturii aerului are valori cuprinse între 10°-11°C, valori

specifice zonei de câmpie. Cantitatea medie anuală de

precipitații înregistrează valori de 550 - 650 mm/an. Vânturile

cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate cele vestice si cele

din sectorul nordic.

Comuna Borș se numără printre localitățile care dispun de

10

ape geotermale, alături de Municipiul Oradea, comuna

Săcuieni, comuna Marghita, comuna Ciumeghiu, comuna

Cighid, comuna Beiuș, comuna Livada, comuna Sântandrei si

comuna Toboliu.

Printre atracțiile turistice ale comunei Borș menționăm:

1. Situl arheologic „Movila Mănăstirii”, din satul Sântion,

monument istoric ce datează din perioada secolelor al IX-lea –

al XII-lea (Cod BH-I-s-B-01010). Reprezintă un ansamblu de

ruine aparținând unei așezări din epoca bronzului și ale unei

mănăstiri din anii 1215-1567.

2. Biserica Ortodoxă din satul Santăul Mare, comuna Borș,

Județul Bihor are hramul Sfântul Arhangheli Mihail şi Gavril

și a fost construită în formă de corabie. Data precisă a

construcţiei nu este cunoscută, dar după tradiţia orală ar avea o

existenţă veche, fiind vorba de anii 1660-1689. În anul 1869,

bisericii i s-au adăugat altarul şi turnul clopotniţă, fiind refăcută

cu această ocazie şi pictura iconostasului.

2. Ferma de lavandă – este un domeniu privat în satul Santăul

Mic de aproximativ 2 hectare în care s-a amenajat o plantație

de lavandă și alte flori rare. De la simbolul Toscanei, chiparoşii

cu coroana foarte densă, îngustă, columnară, la echinops, până

la crinii în jurul cărora s-au construit legendele antichităţii

greceşti şi al celei române, floare atribuită zeiţelor căsătoriei şi

ale fecundităţii: Hera, soţia lui Zeus, Jupiter, nimic nu lipseşte

din decorul creat în localitatea de la graniţă, un loc menit

relaxării şi divertismentului. Acest paradis floral reprezintă un

punct de atracţie atât pentru tinerii miri, cât şi pentru familiile

cu copii care doresc să petreacă câteva ore de relaxare inspirând

mirosul de lavandă. Ferma de lavandă găzduiește în luna aprilie

a fiecărui an Festivalul primăverii, eveniment care adună peste

5000 de vizitatori.

3. Ferma White Pegasus (Feher Pegasus Lovas Tanya) – oferă

terapie cu cai copiilor cu dizabilități. Ferma deține 17 cai de

rasă și alte animale domestice utilizate de terapeuți în tratarea

problemelor cauzare de autism și ADHD copiilor cu vârste

între 7 și 16 ani.

4. Lacurile de pescuit de pe raza localității – Lacul La Noroc și

Balta Borș – atrag zilnic un număr mare de turiști pasionați de

pescuit, prin facilitățile pe care le oferă.

5. În comuna Borș există situl Natura 2000 ROSCI0104 Lunca

Inferioară a Crișului Repede și situl Natura 2000 ROSCI0185

Păduricea de la Santău.

Se poate spune astfel că turismul în comuna Borş este în

11

faza de dezvoltare. În viitor de-asemenea este prevăzută

dezvoltarea turismului rural, balnear și de recreere fiind

elaborate mai multe propuneri.

În localitatea Borș se pot practica: turismul de tranzit,

turismul cultural, agroturismul, cicloturismul (există piste

pentru biciclete), de drumeție, ecvestru și pescuit sportiv, iar

accesul în localitate se poate realiza pe cale rutieră, feroviară,

aeriană (aeroportul de Oradea se află la circa 13 km).


hoteluri care însumează162 de locuri de cazare, din care 85%

sunt clasificate la 3 stele.

Anual, în comuna Borș se organizează 5 evenimente cu

caracter repetitiv:

1. Zilele Comunei Borș – o sărbătoare care se organizează în

ultimul weekend al lunii iulie și care adună peste 10.000 de

turiști;

2. Festivalul ciupercilor - sărbătoare cu specific gastronomic,

organizată în ultimul weekend al lunii iunie, care implică un n

concurs de cules ciuperci, adr și o sesiune de workshopuri

despre ciuperci și despre gătitul lor. Evenimentul adună

aproximativ 4000 de turiști anual.

3. Festivalul verzei – reprezintă un eveniment gastronomic,

aflat la a 15-a ediție ce presupune un concurs al mâncărurilor

cu varză, premierea celei mai mari varze din comună, dar și a

celei mai gustoase varze murată. Concurenții pregătesc sarmale

la ceaun sau mâncare de varză murată cu carne, cunoscută în

zonă ca "toroş". Mâncărurile sunt degustate de juriu și de

localnici, iar concurenții trebuie să compună și să recite o

poezie care să conţină cinci cuvinte impuse şi în care să

vorbească despre mâncarea gătită. De asemenea, este premiată

gospodina care gătește cea mai bună varză murată din comună

şi pe cea în grădina căreia a crescut cea mai mare varză.

Evenimentul reunește anual peste 5000 de persoane.

4. Festivalul ceaunului – se organizează anual în primul

weekend din luna mai, reprezintă un concurs gastronomic și

reunește aproximativ 4000 de turiști;

5. Festivalul ciolanului – se organizează în primul weekend din

luna iulie și adună peste 5000 de turiști. Reprezintă un

eveniment cu specific gastronomic.


rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații

despre obiectivele din zonă.


12

Borș este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare

a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost

aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Borș,

județul Bihor nr. 128/03.09.2020.

Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Borș nr.

128/03.09.2020 s-a stabilit zona turistică din cadrul Comunei

Borș, delimitată clar pe suprafața localității. Zona turistică se

compune din părți ale satelor Borș, Sîntion, Sântion, Santăul

Mic și Santăul Mare, toate aflate în componența comunei.

Localitatea Borș îndeplinește criteriile minime obligatorii

privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și

întrunește un punctaj de 160 puncte la criteriile suplimentare,

față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca

stațiune turistică de interes local.

4. Cavnic, județul Maramureș Cavnic este un oraş din judeţul Maramureş, situat la

poalele Munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la

32 km est de Baia Mare.

Aflat în centrul județului Maramureș, așezat pe o vale

îngustă la poalele munților Gutâi (1443 m) și Mogoșa (1246

m), orașul Cavnic se întinde pe lungimea de circa 10 km a văii

pe care o străbate de la est la vest.

La Cavnic se poate ajunge astfel:

- cu autoturismul din Baia Mare se urmărește DN18 ce merge

spre Sighetu Marmației până la Baia Sprie și de acolo pe

drumul județean ce merge spre Cavnic.

- cu trenul prin gara Baia Mare și de acolo cu mijloace auto.

- cu avionul prin aeroporturile Baia Mare, Satu Mare și Cluj

Napoca și de acolo cu mijloace auto.

Existența localității este strâns legată de activitatea

minieră, Cavnicul fiind atestat documentar în secolul al XIV-

lea. Cavnicul a fost pentru prima dată atestat documentar ca sat,

în 1336, cu numele de "Capnic". Numele său derivă de la

numele râului, care la rândul său derivă din cuvântul de origine

slavă „kopaonik”, care înseamnă „a săpa”.

O legendă locală spune că, în vremurile îndepărtate, când

în preajma Gutâiului nu existau așezări omenești, un cioban pe

nume Cap Mic (purtând acest nume datorită fizionomiei sale

aparte), a ajuns în procesul transhumanței prin aceste părți. Într-

o bună zi, ieșind cu oile la păscut, a zărit în iarbă o piatră

lucitoare. A ridicat-o, s-a uitat la ea și și-a dat seama că era de

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Jude%C5%A3ul_Maramure%C5%9F

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Baia_Mare

13

fapt o bucată de aur. Atunci a pornit la vale și s-a întors aici

împreună cu familia și rudele sale, pentru a întemeia un cătun.

Astfel, unii cred că numele localității provine de la legendarul

cioban Cap Mic. Totuși, cel mai probabil latinescul “cave” stă

la baza denumirii localității. După încetarea activității miniere,

principala activitate economică în Cavnic este turismul.

Orașul în sine era compus din două părți: Handalul de Jos

și Handalul de Sus. Cavnicul de Jos era zona locuită de

muncitorii în mină (case construite de administrația minieră),

iar în Cavnicul de Sus erau minele.

În prezent, orașul este împărțit în cartiere, de-a lungul văii

Cavnicului, respectiv Ferăstrău (Sirisău), Valea Albă, Centru,

Berbincioară, Șuior, Erștiol, Handal, Roata.

Principalele componente ale cadrului natural care conțin

elemente de potențial turistic sunt:

# Cascadele Primăverii se formează pe vălile abrupte ale

Pietrelor Șoimului și pot fi admirate primăvara când, datorită

topirii zăpezii, au debitul foarte mare, în restul anotimpurilor

fiind secate.

# Cascada Văii de pe Izvor se află în imediata apropiere a

Logoldei, fiind datorată unor intervenții asupra cursului unui

pârâu. Datorită peretelui de rocă gălbuie și a pădurii care o

înconjoară, căderea de apă este una spectaculoasă.

# Pârtiile de ski - Cavnicul este cunoscut datorită cantităților

abundente de zăpadă, fiind numit “polul zăpezii din

Maramureș”. Cele două domenii skiabile, Roata și Icoana,

constituie principala atracție turistică a localității. Aici, iubitorii

sporturilor de iarnă beneficiază de aproximativ de 10 km de

pârtii.

# Rezervația naturală “Creasta Cocoșului” - aflată în Munții

Gutâi, la o altitudine de 1428 m, Creasta Cocoșului se numără

printe formele de relief bizare din țara noastră. Formațiunea

reprezintă o porțiune dintr-un vechi crater vulcanic de o rară

sălbăticie dar, în același timp, și de o fascinantă frumusețe.

Zona este declarată din 1954 rezervație geologică datorită

valorilor științifice, ecologice și peisagistice deosebite. Din

Cavnic pornesc trei trasee turistice de dificultăți diferite care

duc spre minunată locație: Cavnic-Valea Șuiorului- Poiana

Mlejnița -Jgheabul Mic - Creasta Cocoșului; Cavnic-Valea

Gutâiului-Poiana Mlejnița -Creasta Cocoșului; CNIPT Cavnic -

Domeniul Schiabil Gutâiului Doamnei -Trei Apostoli - Vf.

Gutâi - Creasta Cocoșului.

Alături de frumusețile naturale, localitatea se remarcă și

14

prin valori cultural-istorice, cu valențe turistice deosebite.

Dintre atracțile turistice amintim:

1. Stâlpul Tătarilor - obelisc ridicat în 1736, în cinstea victoriei

locuitorilor din Cavnic asupra hoardelor tătare, în 1717. Cu o

înălțime de 7,2 m, monumentul poartă o inscripție în latină:

“Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris” (“În anul 1717, până

aici au ajuns tătarii”). Povestea spune că, în 1717, o ceată de

tătari a trecut în Maramureș din nordul Moldovei. Au avut loc

conflicte în zona Borșa și au ajuns pe Valea Cavnicului, iar

aici, căvnicarii și locuitorii din Surdești au reușit să le oprească

înaintarea și să-i facă să se retragă. Se spune că de atunci

datează și tradiția brondoșilor - bărbați tineri purtând măști din

blană de oaie, haine albe, iar pe piept un ham cu clopote. Astfel

brondoșii colindă din casă în casă și aleargă pe străzile orașului

pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului și se spune că acum

rolul lor este de a alunga spiritele rele.

2. Biserica Romano-Catolică “Sfânta Varvara” a fost construită

în stil baroc popular, între anii 1800-1803, pe locul unei vechi

topitorii, în cinstea Sfintei Varvara, protectoarea minerilor.

Picturile interioare și cele de pe tavan datează din 1909.

3. Ruinele topitoriei de aur Logolda - în perioada ei de glorie,

topitoria a fost cunoscută pentru calitatea deosebită a aurului

produs aici. Construită în anul 1862 de către englezii care au

concesionat minele, se spune că Logolda este printre primele

locații unde a fost folosită o tehnologie de avangardă la acea

vreme - prelucrarea minereului cu cianură.

În localitatea Cavnic se pot practica: turismul de tranzit,

turismul sportiv și de agrement (drumeții, ski), iar accesul în

orașul Cavnic se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană

(aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 30 km, aeroprtul de

la Satu-Mare se află la circa 75 km, aeroportul de la Cluj -

Napoca se află la circa 150 km).





turistice, culturale precum: Festivalul de Crăciun - Sub ramură

de brad, Festivalul de lăsatul secului la Cavnic, În Câșlegi -

seara maramureșeană cu cântec, joc, meșteșuguri și bucate

tradiționale, Ralilul zăpezii de la Cavnic.


Centrului de Informare Turistică din Cavnic, rețelelor de

socializare care oferă informații despre resursele naturale și

15

antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din

localitate.

Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului

Cavnic este în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și

criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările

ulterioare și a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al

Orașului Cavnic, județul Maramureș nr.43/14.04.2020

Localitatea Cavnic îndeplinește criteriile minime

obligatorii privind atestarea stațiunilor turistice de interes local

și întrunește un punctaj de 270 puncte la criteriile suplimentare,



5. Dorna-Arini, județul Suceava

Comuna Dorna-Arini se situează la marginea de S-E a

depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriţei

(Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău).

Zona este conectată, pe ansamblu, la principalele magistrale

auto (prin DN17B) şi feroviare din nordul Carpaţilor Orientali

având un grad de accesibilitate relativ bun. Localitatea este

traversată de râul Bistrița, care o desparte în doua sectoare

asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase

etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 – 1200 m)

iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase.

Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este

domoală, înaintând spre E-NE, valea se îngustează

considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor).

Suprafața comunei este de 14.706 ha, iar altitudinea medie este

1100 m. Comuna are ca vecini următoarele unităţi

administrativ-teritoriale: Nord şi Nord-Vest - comuna Pojorâta;

Nord-Est - municipiul Câmpulung Moldovenesc; Est şi Sud-Est

- comuna Crucea; Sud - oraşul Broşteni; Sud-Vest - comuna

Şarul Dornei; Vest - municipiul Vatra Dornei. Distanţa de la

centrul de comună (satul Cozăneşti), până la municipiul Vatra

Dornei este de 6 km.

Clima localității este temperat montană cu două topoclimate

distincte:

-montan, caracterizat de o intensificare a precipitațiilor, a

vântului și o scădere a temperaturii direct proporțională cu

creșterea altitudinii;

-depresionar, caracterizat prin brize de la munte spre vale,

16

temperaturi moderate în timpul iernii, raritatea vânturilor și a

viscolului.

Temperatura medie anuală în depresiune este de 4,5 °C, iar

pe culme 2 °C. Luna cu cea mai cu cea mai ridicată temperatură

este iulie, iar cea mai scăzută este ianuarie. Umiditatea aerului

este de aproximativ 83%, iar precipitatiile ating valoarea medie

anuală de 635,3 mm. în depresiune și 926 mm. pe culme.

Denumirea inițiala a comunei era de Dorna, iar odată cu

noua împărțire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea

de Dorna-Arini.

Comuna Dorna-Arini are în componența ei următoarele

sate: Dorna-Arini, Cozănești, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca,

Sunători.

Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei Dorna-Arini au

existat în trecut diferite cătune, care au fost încadrate în satele

componente ale comunei, deși denumirile s-au păstrat pentru

desemnarea diferitor părți ale satelor respective. Dintre acestea

fac parte: Buliceni, Gura Negrii, Arinul sau Valea Arinului,

Bada, Gogoșeni sau Gugoșeni, Joseni, Morărești, Călinești,

Colacul, Zugreni. Acest teritoriu era supus boierimii şi se

bucură de privilegii garantate de domnie. Statutul special al

zonei a atras emigranţi români din zona Ardealului. Comuna

este traversată de la vest spre est de râul Bistriţa. În 1775, odată

cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, graniţa

se stabileşte pe râul Bistriţa, partea de nord a comunei aflându-

se în Imperiul Austro-Ungar, iar cea sudică (75% din suprafaţa

comunei) în Moldova, situaţie care va dura 143 de ani, până

după Primul Război Mondial. Marea Unire din 1918 redă

libertatea arinenilor să circule fără oprelişte pe întreg teritoriul

comunei, bucurându-se în tihnă de reîntâlnirea cu cei dragi,

care timp de un secol şi jumătate puteau fi vizitaţi doar prin

punctul de frontieră de la Gura Negrii.

Punte între cele două teritorii, populate de aceiaşi români,

însă sub stăpâniri diferite, comuna Dorna-Arini îşi păstrează şi

transmite istoria mai mult prin povestirile orale ale veteranilor

de război, deoarece actele oficiale sunt aproape inexistente,

distruse cu siguranţă în tumultul vremii; "pământul" însă n-a

uitat nimic.

De menționat faptul că localitatea Dorna-Arini face parte

din destinația ecoturism “’Țara Dornelor”. Țara Dornelor este a

cincea destinație de ecoturism desemnată din România, singura

de acest fel din Bucovina, recunoscută oficial.

Dintre obiectivele turistice din Dorna-Arini menționăm:

17

1. Mănăstirea Acoperãmântul Maicii Domnului - monument

unic în România, mănăstirea este ridicată în întregime din

lemn. Mănăstirea Acoperamântul Maicii Domnului din Dorna-

Arini este străjuită de o clopotniță tot din lemn, cu înălțimea de

60 de metri care găzduiește un număr de 24 de coplote, dintre

care cel mai mare cîntărește 5 tone. Acoperișul clopotniței nu a

putut fi montat decât cu elicopterul.

2. Rezervația Cheile Zugreni - Cheile Zugrenilor sunt

spectaculoase prin versanţii extrem de abrupţi. Pereţii stâncoşi

ating înălţimi de 200 – 300 m. Cheile adăpostesc o floră bogată

din care menționăm în primul rând floarea reginei

(Leontopodium alpinum), cunoscută și cu denumirile floarea de

colț și albumiță, monument botanic al naturii,

endemismul Andryala levitomentosa, descoperită pe muntele

Pietrosul Bistriței, de unde și numele, precum și alte plante de

stâncăriș cum ar fi clopoțelul (Csmpsnuls carpatica). Avifauna

este destul de variată, fiind reprezentată de specii protejate cum

ar fi vulturelul de seară (Falco vespertinus), ciocănitoarea de

mesteacăn (Picoidus trydactilus), ghionoaia (Picus canus). Din

elementele faunistice este de subliniat bogăția în pești: păstrăv,

clean, mreană, scobar și rare exemplare de lostriță.

3. Vârful Pietrele Doamnei din Masivul Rarău - Pietrele

Doamnei sunt principala atracție a masivului Rarău, fiind un

grup de pietre calcaroase cu forme și dimensiuni impozante (70

m) aflate la o altitudine 1634 m. Rezervaţia Naturală Pietrele

Doamnei-Rarău este o formaţiune ce-i fascinează pe mulţi, încă

din trecut. Aşa s-au născut legendele despre acest loc. Cea mai

cunoscută legendă povesteşte că denumirea pietrelor este legată

de domniţa Elena, soţia lui Petru Rareş, domnitorul care a oferit

denumirea de Rarău munţilor de aici. Se spune că, în timpul

celei de-a doua domnii, atunci când au năvălit turcii, el şi şi-a

ascuns familia şi averea aici, într-o peşteră. Însă, turcii au ajuns

până aici. Domniţa Elena şi fiica sa au încercat să fugă, dar era

prea târziu. Aşa că au început să se roage, moment în care un

zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea

clipă, stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul în care

era ascunsă averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori.

Domniţa Elena şi fiica sa au scăpat în acest fel de invazie, cu

preţul averii.

4. Masivul Giumalau reprezintă partea de vest a masivului

Rarău-Giumalău o grupă muntoasă a Carpaților Moldo -

Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali.

Vf. Giumalău 1858 m altitudine. Giumalăul este un munte cu

18

mult mai bătrân decât Rarăul, fratele sau mai mic. Aspectul

general al acestui munte este acela de trunchi de con. Lângă

vârful principal de 1.857 m se afla un al doilea vârf, de 1.825

m, particularitate ce a dat Giumalăului și un al doilea nume, cel

de Geamănul. Pădurile, amestec de molid și fag, îmbracă cea

mai mare parte a masivului. Poienile apar, pe de-o parte, la

baza acestuia (pe versanții limitrofi așezărilor de pe valea

Bistriței), iar pe de altă parte, la nivelul podurilor interfluviilor

principale. Cele mai însemnate obiective turistice din acest

masiv sunt: creasta centrală (îndeosebi sectorul dintre vârfurile

Chilii, Giumalău, Poiana Ciungilor) cu versanți cu panta mare,

grohotișuri, o bogată vegetație subalpină (afin, ienupăr) și

numeroase puncte de belvedere asupra unei mari părți din

Carpați.

Pentru practicarea sporturilor, masivele Rarău–Giumalău

oferă posibilități multiple. Acești munți oferă condiții excelente

pentru turism ecvestru, perpedes, auto, turism piscicol și

vânătoare sportivă, practicarea alpinismului, inițierii în

speologie, cicloturism, zbor cu parapanta, ski, săniuș și

snowboard. Astfel masivul Rarău, oferă posibilități de

practicare a alpinismului, pe trasee clasice, de performanță,

omologate de Federația Română de Alpinism.

Totodată în Dorna-Arini, la 5 km de Vatra Dornei, pe

drumul ce duce spre masivul Rarău-rezervație naturală, într-un

decor mirific de brazi și arini, unde râul Bistrița, se unduiește

generos, se află Baza de odihnă și tratament recuperator.

Complexul este situat lângă Mănăstirea Acoperâmântul Maicii

Domnului și oferă condiții optime pentru odihnă și relaxare,

tratament și recuperare, precum și pentru evenimente.

În localitatea Dorna-Arini se pot practica: turismul de

tranzit, turismul sportiv și de agrement, turismul balnear,

turismul ecumenic, iar accesul în comuna Dorna-Arini se

poate realiza pe cale rutieră, aeriană (aeroportul de la Vatra

Dornei se află la circa 6 km).


Centrului de Informare Turistică din Dorna-Arini , rețelelor de



de agrement din localitate.




Datini și obiceiuri în comuna Dorna-Arini, Suceava:

19

# Festivalul "Cântecul Cetinii" se desfăşoară anual în ultima

duminică din luna august. Acesta a avut în 2006, invitaţi din

străinătate, iar în ultimii ani a adunat în medie 5000 de

spectatori.

# Sărbătoarea Crăciunului/Colindele: În Dorna-Arini ,

Crăciunul este sărbătoarea care se pastrează, poate, mai mult

decât în alte părți, fără mari abateri de la tradiție. În preajma

Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile

împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să

ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarna.

Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi

forme literare, în Dorna-Arini fiind atestate încă din Evul

Mediu. Răsplata tradițională a micilor colindători constă în

colăcei, mere, pere și nuci, dar în zilele noastre gazdele ofera

mai ales bani și dulciuri.

# Sărbătoarea Anului Nou - În nici o altă parte a țării repertoriul

Anului Nou nu cunoaște o atât de mare varietate și bogăție de

manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise pe cale orală

din generație în generație, într-o permanentă schimbare și

înnoire, atât ca funcție cât și ca mod de realizare artistică,

obiceiurile tradiționale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns

până în zilele noastre ca niște spectacole grandioase care

concentrează, ca și în trecut, atenția întregii colectivități. La

cumpăna dintre ani, în Dorna-Arini întâmpină turiștii cu o

atmosfera unică, de intensă trăire emoțională care, de cele mai

multe ori, reflectă o realitate cotidiană, legând punți nevăzute

între om și cosmos, între om și mediul înconjurător, între om și

semenii săi. Amintim cetele de mascaţi, jocuril caprei, ursului,

căiuților și cerbului.

# Boboteaza care se serbează în ziua de 6 ianuarie, încheie

ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine –

momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare

sărbătoare populară în comuna Dorna-Arini.

În ajunul Bobotezei este datină în Dorna-Arini să se umble

cu "chiralesa" (Slava Tie Doamne -în limba greacă), la care iau

parte o mulțime de copii şi adulţi. Cu trăistuţele pregătite

pentru daruri, aceştia pornesc din zori prin sat împreună cu

preotul paroh şi strigă la poarta gospodarului "chiralesa

Doamne", vestind apropierea slujitorului cu botezul.

În ultimii ani fluxul turiștilor în Bucovina pe perioada

sărbătorilor religioase de iarnă a cunoscut o creștere

semnificativă. Politicile de promovare a tradițiilor locale, oferta

gastronomică și de cazare au condus la recunoașterea localității

20

Dorna-Arini ca destinație preferată pentru petrecerea

Crăciunului sau a Anului Nou.

# Sâmbra oilor - Măsura oilor sau sâmbra oilor a rămas până în

zilele noastre o complexă sărbătoare pastorală care se

desfășoară la începutul lunii mai, odată cu formarea stânilor sau

cu deplasarea turmelor în zona pășunatului de vară. Este un

obicei cu multiple conotații – economice, sociale, estetice,

distractive – la care participă întreaga obște a satului. Acum, în

cadrul sărbătoresc, original și pitoresc, se desfășoară, după

tradiții seculare, întâiul muls al oilor, consemnându-se

drepturile la cota-pate din produsele lactate ale fiecărui

proprietar de oi.

Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Comunei

Dorna-Arini este în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi

criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările

ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al

Comunei Dorna-Arini , Judeţul Suceava nr.43/19.12.2018

Comuna Dorna-Arini îndeplineşte criteriile minime





6. Ghioroc, județul Arad

Comuna Ghioroc este poziționată în zona centrală a

județului Arad în Regiunea de Dezvoltare Vest a României, la

25 km depărtare de municipiul Arad, la 12 km de Lipova și 16

km de Pâncota. Pe teritoriul administrativ al localității Ghioroc

își desfășoară traseul următoarele drumuri: drumul judetean

708B Păuliș-Miniș-Ghioroc-Cuvin-Covăsânț-Șiria și drumul

județean 708C Sâmbăteni-Ghioroc. Ghiorocul este legat de

Arad atât prin Drumul Județean 708, cât și prin linia de tramvai

Arad-Ghioroc, construită în 1906 și electrificată în 1913.

Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al

comunei Ghioroc, cu o suprafață totală de 49,6 kmp, este

situată în Podgoria Aradului, la contactul Munților Zarand cu

Câmpia Aradului, pe Canalul Matca. Administrativ, comuna

Ghioroc este compusă din 3 localități: Ghioroc - sat reședință

de comuna și două sate aparținătoare - Miniș și Cuvin.

Prima mențiune documentară a localității datează din anul

1135, fiind cea mai veche localitate din comuna cu același

21

nume. Satul Cuvin este atestat documentar în anul 1323,

iar Miniș, în anul 1302.

Comuna beneficiază de o infrastructură foarte bună. Există

rețea de apă curentă care alimentează întreaga comunitate,

respectiv s-au realizat investiții și într-o rețea centralizată de

canalizare. Comuna este racordată la rețeaua de energie

electrică pe toată suprafața, iar drumurile rutiere sunt în

continuă modernizare. Există acces la rețeaua de telefonie

mobilă. De asemenea, există acces la serviciile de internet și la

cele de televiziune prin cablu.

Principalele componente ale cadrului natural care conțin

elemente de potențial turistic sunt Lacurile de la Ghioroc,

rezultate din exploatarea nisipului și pietrișului și masivele

împădurite ale Munților Zărand din estul localității. De-a lungul

munților există 3 văi și anume:

Valea Domnească de la Ghioroc - cale de drumeție spre

vârful Mărului;

Valea Mare de la Miniș;

Valea Bisericii din Miniș.

De asemnea ca și obiective turistice amintim:

Cramele din Ghioroc: Pivnițele Birăuaș, Daiconi Wine,

Rab Wine etc.;

Muzeul tramvaiului din Ghioroc (Săgeata Verde);

Muzeul Viei și Vinului din Miniș (în incinta Stațiunii de

Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație

Miniș);

Lacul Ghioroc;

Traseul turistic montan Ghioroc-Valea Cladovei;

Drumul Vinului (Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria și

Ghioroc - Arad).

De menționat că prima cale ferată electrificată din estul

Europei și a opta din lume a fost inaugurată la Ghioroc, la data

de 10 aprilie 1913. Săgeata Verde a avut rolul de a transporta

țăranii din Podgoriile Aradului în orașul Arad, pentru a-și vinde

marfa. Traseul conținea 3 segmente: Arad - Ghioroc, Ghioroc -

Pâncota și Ghioroc - Radna. Din vechile “Săgeți Verzi” mai

există una reconstruită la fabrica de vagoane “Astra” Arad care

se află la Muzeul tramvaiului din Ghioroc și este clasată în

patrimoniul cultural național.

Supranumit "Litoralul Vestului" Lacul Ghioroc este o

destinație ideală de weekend pentru arădeni și nu numai, în

zilele însorite de vară. Având o suprafața de aproximativ zece

hectare, acest lac de proveniență freatică constituie un deliciu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuvin,_Arad

https://ro.wikipedia.org/wiki/1323

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mini%C8%99,_Arad


https://www.wikiwand.com/ro/Comuna_P%C4%83uli%C8%99,_Arad

https://www.wikiwand.com/ro/Comuna_Cov%C4%83s%C3%A2n%C8%9B,_Arad

https://www.wikiwand.com/ro/Comuna_%C8%98iria,_Arad

https://www.wikiwand.com/ro/Arad


https://ro.wikipedia.org/wiki/Arad

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arad

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghioroc,_Arad


https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C3%A2ncota


https://ro.wikipedia.org/wiki/Radna,_Arad

22

pentru cei ce aleg să-și petreacă vara în Arad sau împrejurimi.

Malurile lacului sunt înconjurate de o plajă amenajată cu nisip

fin precum cel din stațiunile de pe litoral. Datorită aspectului

exotic, Lacul Ghioroc atrage în fiecare an tot mai mulți turiști,

în 2019, numărul vizitatorilor a depășit 100.000.Turiștii sunt

atrași la Ghioroc atât de plaja și apa frumoasă, cât și de

atmosfera de aici, rivalizând cu stațiunile de pe litoralul

românesc, pe timpul verii, evenimentele se țin lanț în fiecare

weekend. Cel mai important festival este Ghioroc Summer

Fest, care se organizează în fiecare vară. În perimetrul plajei

funcționează numeroase baruri, terase, restaurante, cu o ofertă

culinară variată, aceasta ofertă fiind completată de cele 100 de

locuri de cazare existente în unități clasificate de la 1 la 3 stele.

Pentru turiștii care vor să-și diversifice programul pe

perioada șederii, zona oferă numeroase atracții și obiective

turistice. Cunoscută sub denumirea de Podgoria Aradului,

datorită numeroaselor crame care funcționează în acest

perimetru, zona este frecventată de numeroși turiști. Drumul ce

leagă localitățile Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria, fiind

cunoscut drept “Drumul Vinului”. Există indicii că viile de la

Miniș au cel mai vechi “cerificat de naștere” din România, fiind

atestate documentar din secolul al XI-lea. Vinurile de Miniș au

devenit renumite din secolul al XVIII, obținând distincții în

Europa. Cea mai importantă recunoștere a calității sale datează

din 1862, când la Expoziția Internațională de la Londra, un vin

roșu dulce de Miniș a fost numit ‘regele vinurilor’.

Circulația turistică din comuna Ghioroc este

reprezentantă în mare parte de turiștii din întreaga regiune care

vin pentru plaja lacului Ghioroc și participă la evenimentele

organizate aici, respectiv din turiștii care vizitează Podgoria

Aradului și cramele din comună. Ghioroc atrage inclusiv turiștii

care vizitează municipiul Arad, datorită distanței mici față de

acesta, sau de cei care vizitează alte obiective turistice din

județul Arad. Estimativ, în Ghioroc sunt aproximativ 70.000 de

turiști anual, perioada de vârf fiind perioada estivală, cu

aproximativ 10.000 de turiști pe săptămână care ajung la plaja

lacului Ghioroc. De asemenea, festivalul Sărbătoarea Vinului

atrage anual 5000 de oameni.

În localitate se organizează evenimente turistice cu

caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Hard

Enduro (aprilie), Ghioroc Summer Fest Official (iulie-august),

Festivalul Sărbătoarea Vinului (septembrie), Degustarea

Vinului (octombrie), Ziua Comunei (octombrie).

23

În localitatea Ghioroc se pot practica: turismul de tranzit,

turismul montan (ciclism, drumeții), turismul viniviticol

(Podogoria Aradului), turismul de agrement/recreere (plaja

lacului Ghioroc), iar accesul în comuna Ghioroc se poate

realiza pe cale rutieră, feroviară (Ghioroc este străbătut de calea

ferată Aradu Nou-Glogovăț cu stație C.F.R. Glogovăț), aeriană

(aeroportul de la Arad se află la circa 25 km). În acest context,

comuna Ghioroc prezintă o accesibilitate favorabilă pentru

turiști, atât pentru cei de la nivelul regiunii de Vest, cât și

pentru restul turiștilor naționali și internaționali.

Promovarea turistică a localității se realizează în principal

prin site-uri web și rețele de socializare. Primăria Ghioroc

actualizează informațiile cu privire la festivalurile organizate si

nunumai pe site-ul oficial al primăriei și pe rețele de

socializare. Multe din obiectivele turistice au propriul site web

de unde turiștii pot afla informații de real interes (Săgeata

Verde, Cramele Miniș, Lacul Ghioroc etc.). Totodată atracțiile

localității Ghioroc au fost promovate la Târgul de Turism al

României.


Ghioroc este în conformitate cu prevederile Hotărârii




Consilului Local al Comunei Ghioroc, județul Arad, nr.50 din

27. 05.2020.

Localitatea Ghioroc îndeplinește criteriile minime

obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local

și întrunește un punctaj de 220 de puncte la criteriile


pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

7. Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău

Satul gura Siriului face parte din comuna Siriu, fiind o

localitate situată geografic în nord-estul judeţului Buzău.

Comuna Siriu este compusă de satele Caşoca, Colţu Pietrii,

Gura Siriului, Lunca Jariştei (care este reşedinţa comunei) şi

Muşceluşa.

Se învecinează cu comuna Sita Buzăului din judeţul

Covasna la nord, cu comuna Zagon din judeţul Covasna la

nord-est, cu comuna Chiojdu din judeţul Buzău la sud-vest, cu

oraşul Nehoiu din judeţul Buzău la sud şi cu comuna Gura

24

Teghii din judeţul Buzău la est.

Satul Gura Siriului, situat pe valea Buzăului, aflat în

preajma lacului de acumulare al Barajului Siriu, este traversat

de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov.

Pe raza localității au fost descoperite izvoare de ape

minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în

iod. Astfel de izvoare se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici,

Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi,

cu o temperatură medie de 300C şi un debit de aproape 4000 l/h

și oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul

de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu

o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină

ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult

timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură

folosit.

Obiective turistice în Gura Siriului:

# Barajul si lacul de acumulare Siriu – situat la Gura Siriului, si

la 12 km de orasul Nehoiu, în zona din coada lacului (barajul).

Barajul de la Siriu este realizat din anrocamente – al doilea din

lume dupa cel din Retezat construit fara a fi folosit cimentul.

Are o inălțime de 155 m, o capacitate de 150 milioane metri

cubi de apă și o lungime de 14 km. Acesta oferă posibilități de

agrement pe timpul verii când se poate face plajă, se pot face

plimbări cu pluta și se poate practica pescuitul sportiv. Lacul

Siriu este un lac de acumulare de pe râul Buzău, format în urma

construcției, în perioada 1982-1994, a barajului de la Siriu și a

hidrocentralei Nehoiașu, de 42 MW.

Lungime: 7,146 mi

Suprafață: 1,622 mi²

Loc de revărsare: Râul Buzău

Afluenți: Râul Buzău

# Cascada Pruncea - se află pe Masivul Podul Calului, la o

distanță de 5 km de Barajul Siriu. Cascada se prezintă ca o

cădere de apă ce măsoară 17 metri, situată pe Râul Caşoca.

Întregul bazin este împădurit, cu fag, brad şi molid. În partea

stângă a cascadei există o deschizatură, folosită, conform

legendei, ca ascunzătoare de haiducul Gheorghilaş, fost pandur

în oaştea lui Tudor Vladimirescu. Oamenii de la Gura Teghii îl

sărbătoresc an de an pe haiducul Gheorghilaş, pe 1 iunie.

# Cascada Cașoca - se află în Gura Siriului, pe râul Cașoca.

25

Este o cascadă de mici dimensiuni, 5-6 metri cădere, dar

impresionează prin zona ascunsă în care este poziționată.

Peretele din partea stângă a cascadei are o deschizătură ce era

folosită drept ascunzătoare pentru haiducii locali din vremea lui

Tudor Vladimirescu. Pentru a ajunge la ea, trebuie părăsit

DN10 Buzău-Brașov spre localitatea Cașoca, în dreptul

Barajului Siriu.

# Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund - se găsește pe partea

estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 m, în Munții

Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două

legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform

unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa

"România pitorească", lacul ar fi un loc unde vulturii veneau

primăvara să-și învețe puii să zboare. Numele de Lacul fără

Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a

lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat.

După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta în apele

Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale, se

întoarce acasă.

În zonă există 6 trasee turistice omologate:

1. DN10-Gura Bonţului (Siriu, drum forestier pe partea dreapta

lac acumulare) - Gura Milea - Lacul Vulturilor;

2. Siriu - Valea Neagră - Lacul Vulturilor;

3. Pensiunea 14 Scaune - Cascada Pruncea ( Cașoca );

4. Siriu - 14 Scaune Cașoca- Titilău - drum forestier Pârâul

Stânii - Vf. Podu Calului;

5. Siriu - 14 Scaune Cașoca - Titilau – Coceanu - Bâsculița-

Canton Tisa- Stana Cernatu - Vf.Penteleu;

6. Siriu - 14 Scaune Casoca - Drum forestier Trestia - Golul

Casoca - Vf.Podu Calului.

În localitatea Gura Siriului se pot practica: turismul

cultural, turismul rural, turismul balnear, turismul sportiv și de

agreement (drumeții), iar accesul în se poate realiza pe cale

rutieră. Promovarea localității se realizează prin intermediul

rețelelor de socializare, care oferă informații despre obiectivele

turistice din localitate.






26

calendar precum: Zilele comunei -Cât e Siriu de Mare, Ziua

Lacului Siriu, Festival Folcloric -Izvorul Bucurie, la care

partricipă anual peste 5000 de turiști.


Siriu este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare

a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare

și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei

Siriu, județul Buzău, nr.9. din 16.03.2020.

Satul Gura Siriului îndeplinește criteriile minime





8. Sadova, județul Suceava

Sadova este o comună în județul Suceava, Bucovina,

România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Comuna Sadova este situată la circa 80 km de municipiul

Suceava, reşedinţă de judeţ, la 2 km N-V distanţă de municipiul

Câmpulung Moldovenesc, la aproximativ 133 km faţă de

Cernăuţi, la 245 km faţă de Cluj-Napoca şi 475 km distanţă de

Bucureşti.

Așezat în partea de vest a județului Suceava, spațiul

geografic al comunei Sadova se suprapune peste bazinul

hidrografic al pârâului Sadova, afluent al râului Moldova, fiind

situată în marea subunitate fizico-geografică a Obcinelor

Bucovinei, subunitate bine individualizată în nord-estul

Carpaților Orientali. Intersecția paralelei de 47 grade și 30

minute latitudine nordică cu meridianul de 25 grade și 39

minute longitudine estică, definește poziția matematică a

comunei Sadova, fapt ce-i conferă un climat nordic temperat cu

puternice influențe baltice si est continentale.

Teritoriul comunei Sadova se întinde pe o lungime de 11

km, încadrat la nord-est de Obcina Feredeului, pe o porțiune

cuprinsă între vârful Pietriș și vârful Curmătura Boului, unde

face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest

limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel,

urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la

vârful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu

comunele Pojorâta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este

situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă

27

sectorul sudic de sectorul central al culoarului depresionar și

face hotar cu comuna Breaza. Gura văii Sadova se lărgește spre

sud-est până la Pârâul Morii, care o desparte de municipiul

Câmpulung Moldovenesc, între aceste limite, comuna Sadova

ocupă o suprafață de 67,86 kmp. Ținând cont de cadrul natural

se pot surprinde trăsăturile caracteristice ale acestuia și modul

în care oamenii au știut să-l folosească și să-l transforme

potrivit nevoilor și posibilităților lor.

Teritoriul comunei cuprinde zona montană formată din

ultimele ramificații sud - vestice ale Obcinei Feredeului,

munții: Muncel, Măgurele, Măcieș, Floarea, dealul Ardeloaia și

din valea pârâului Sadova cu principalii afluenți ai acestuia

pâraiele: Iezer, Zbrancani, Roatelor, Mazăre și Pârâul Morii.

Altitudinea teritoriului este cuprinsă între 700 m la confluența

pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș. Din

punct de vedere administrativ comuna Sadova se învecinează

spre nord cu comuna Breaza, spre nord - est cu comunele

Moldovița și Vatra Moldoviței, la sud cu comuna Pojorâta, la

sud - vest cu comuna Fundu Moldovei, iar înspre est-sud-est se

mărginește cu municipiul Câmpulung Moldovenesc.

Din Sadova se pot iniția excursii montane sau drumeții pe

traseele din masivul Rarău, înspre Cabana Rarău (prin

Câmpulung ― Izvorul Alb sau prin Pojorâta, 26 de kilometri),

iar de aici, pe poteci printre brazi, se poate ajunge la Pietrele

Doamnei şi la Piatra Şoimului.

Traseul mânăstirilor bucovinene trece și prin localitatea

Sadova. Cea mai apropiată de Sadova este mănăstirea

Moldovița, aflată la 19 kilometri. Nu departe de Sadova se află

Voroneț – 40 de kilometri, Humor – 43 de kilometri, Sucevița –

50 de kilometri, Arbore – 73 de kilometri, Putna – 88 de

kilometri.

Obiective turistice:

1. Lacul Iezer este un lac montan situat la 937 m altitudine

în Masivul Obcina Feredeului și aparține comunei

Sadova. Lacul Iezer, împreună cu micul lac Bolătău

situat spre nord la circa 2 Km, s-au format prin

alunecarea versantului muntelui. Acestea sunt probabil

cele mai vechi lacuri de baraj natural din țară, mult mai

vechi decât vestitul Lac Roșu de lângă Cheile Bicazului

din Munții Hășmaș, fiind menționat pentru prima dată în

documente în anul 1594. Lacul este alimentat de două

pâraie (Iezer şi Obcina Feredeului) şi din el se formează

Pârâul Iezer care se varsă în Pârâul Sadova. Lacul este

28

îngheţat circa patru luni pe an.

2. Biserica Sf. Gheorghe din Gura Sadovei – a fost realizată

în perioada 1906-1909, fiind sființită în data de 5

septembrie 1909 de către mitropolitul Bucovinei

Vladimir de Repta. Biserica a fost declarată monument

istoric, arhitectura sa fiind una deosebită, cu brâie

exterioare împletite specifice artei românești. În

interiorul bisericii se află o bijuterie artistică,

catapeteasma realizată într-un stil cu totul nou, fiind oval

încovoiat, concavul este înspre naos iar convexul înspre

altar.

3. Biserica Sf. Nicolae din Fundul Sadovei – realizată în

perioada 1929-1934, a fost sfințită în 21 octombrie 1934.

Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Hitzegrad din

Cernăuți, în formă de cruce cu trei turnuri, fiind așezată

la 20 m deasupra albiei pârâului Sadova.

4. Rezervația avifaunistică Obcina Feredeului reprezintă

cea mai mare arie protejată din județul Suceava, o parte

din aceasta fiind pe teritoriul comunei Sadova (88% din

suprafață).

5. Ulmii seculari din Sadova (500 ani) – în scorburile

acestor arbori, pe timpul ultimului război au fost

depozitate documente de arhivă ale Cercului Militar

Câmpulung Moldovenesc, arme, covoare și alte lucruri

de valoare.

6. Rezervația Stratele cu Aptychus păstrează vechi

sedimente ce pot fi observate în peretele stâncos al

Dealului Măgura cunoscute sub numele de Strate de

Pojorâta sau Stratele cu Aptychus. Aceste strate dețin

fosile de vârsta jurasica din grupa amoniților. Rezervația

cu o suprafață de 1 ha a fost declarată în anul 1954. Este

localizată pe Valea Moldovei, pe versantul drept la 2 km

aval de localitatea Pojorâta, în apropiere de halta Sadova.

Elemente caracteristice: marno-calcare roșii și vulcanice

care alternează cu șisturi argiloase de aceeași culoare și

care trec lateral în calcare marnoase fine sublitografice

roșii și verzui-gălbui. Accesul în rezervație se face pe

drumul european E576.

În localitatea Sadova se pot practica: turismul cultural,

turismul sportiv și de agrement, iar accesul în comuna Sadova

se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de

la Vatra Dornei se află la circa 45 km).


29





calendar precum:

Comuna Sadova sărbătoreşte pe data de 8 septembrie pe

lânga Naşterea Maicii Domnului şi Ziua Comunei.

În luna octombrie are loc Festivalul interjudeţean de folclor

Mina Pîslaru anul 2013 găzduind a VIII-a ediţie a Festivalul –

concurs de Interpretare a Cântecului Popular.

În cea ce priveşte hramurile sărbătorite în comuna Sadova

putem aminti Hramurile Bisericilor Sfântu Gheorghe şi Sfântu

Nicolae serbate în data de 23 aprilie respectiv 6 decembrie.

Ca evenimente serbate în comună mai putem aminti

„Sărbători pascale în Sadova” în cadrul cărora se desfăşoară

Balul Gospodarilor, Balul Crăciunului ce are loc în data de 26

decembrie a fiecărui an, 31 decembrie prezentarea costumelor

mascaţilor specifice comunei iar în data de 6 ianuarie are loc

slujba de sfinţire a pârâului Sadova.


Centrului de Informare Turistică din Sadova, rețelelor de




Documentaţia transmisă de Consiliul Local al comunei

Sadova este în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi

criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările

ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al

Comunei Sadova, Judeţul Suceava, nr. 65 din 20.12.2018

Localitatea Sadova îndeplineşte criteriile minime





9. Săcele, județul Brașov

Municipiul Săcele este situat în partea de sud-est a

județului Brașov, în imediata vecinătate a Municipiului Brașov

fiind străbătut de DN1A (Brașov - Vălenii de Munte - Ploiești)

și de DN1 (București - Brașov, principala arteră națională).

30

Legătura municipiului Săcele cu Brașovul este asigurată printr-

o rețea de autobuze care efectuează zilnic 120 de curse dus-

întors, fiind despărțit doar de un pasaj rutier de Brașov.

Geografic, Săcele este situat în extremitatea sudică a Țării

Bârsei, la poalele muntelui Piatra Mare. Râul Tărlung izvorând

din masivul Ciucaș trece prin localitate în partea sudică, lângă

Gârcini. În dreptul localității Brădet (parte din Săcele) există un

lac de acumulare artificial, creat în anul 1975, care este în

prezent principala sursă de apă potabilă a Brașovului. Clima

este specifică depresiunii, cu brumă toamna timpuriu și friguri

persistente în iarnă. Precipitațiile sunt variabile și cad neregulat,

cele mai mari cantități înregistrându-se vara. Vânturile bat

predominant dinspre nord-est. Predomină pădurile de brad,

molid și fag.

Municipiul se află pe locul vechilor sate ce au devenit, mai

nou, cartiere: Baciu (Bácsfalu), Turcheș (Türkös), Cernatu

(Csernátfalu), Satulung (Hosszúfalu). Celei mai vechi așezări

din această zonă datează din vremea dacilor. Orașul Săcele a

fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor

4 din cele 7 așezări săcelene: Baciu, Turcheș, Cernatu,

Satulung, Tărlungeni, Purcăreni, Zizin. Săcele a fost declarat

municipiu în data de 6 iunie 2000. Prima mențiune oficială

datează din 16 mai 1366, regele maghiar Ludovic I de Anjou

oferind printr-un act pământurile dintre râurile Timiș și Tărlung

către binecredinciosul său prieten, Contele Stanislav. Numele

„Săcele” este menționat pentru prima dată într-o scrisoare a

voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către

magistratul Brașovului. Cei mai vechi locuitori ai celor șapte

sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt menționați în

numeroase documente, în care se remarcă bogăția lor spirituală,

culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau

printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de

transhumanță, care avea loc din Săcele până în Dobrogea, au

înființat o localitate cu același nume, în județul Constanța.

Obiceiurile săcelenilor dăinuie până astăzi: Sântilie,

festivalurile, costumele populare tradiționale, arhitectura etc.


# Muzeul etnografic din Săcele, filiala muzeului din Brașov

este un muzeu județean din Săcele, amplasat în B-dul

Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată

documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de

strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări,

31

aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor

își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de utilitate

publică. În anul 1962 monumentul este preluat de Muzeul

Județean Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție

permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990

devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul

adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc

și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor

săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de

interioare sătești tradiționale.

# Biserica Adormirea Maicii Domnului din Satulung,

monument istoric

# Biserica „Sfânta Adormire a Maicii Domnului”

# Statuia Lupa Capitolina - Monumentul ”Lupa Romana” a fost

dezvelit în data 11 iulie 1999, la propunerea Asociației ”Astra”,

prin grija domnului profesor Liviu Dârjan și în prezența

academicianului Alexandru Surdu. ”Lupa Romana”este o

statuie de bronz etruscă, ce datează din secolul al V-lea î.Hr.,

descoperită pe valea fluviului Tibru și păstrată la „Museo

Nuovo” din Roma. Statuia a devenit un simbol al originii latine

a românilor. Primele statui din România ale Lupei Romana,

denumită și Lupa Capitolina, datează din anii 1906 – 1926 când

statul italian a făcut cadou României 5 copii ale statuii.

# Monumentul Soldatului Necunoscut – reprezintă o statuie

ridicată în centrul orașului în cinstea săcelenilor care au murit

în timpului Primului Război Mondial;

# Casa Dijmelor a fost construită în 1543 fiind una dintre cele

mai vechi clădiri din Săcele. Declarată monument arhitectural,

în prezent aceasta găzduiește Muzeul etnografic și de artă

populară din Săcele având colecții de costume populare, unelte

și obiecte de uz casnic tradiționale.

# Masivul Piatra Mare (Poiana Angelescu, Peștera de Gheață,

Piatra Scrisă, Prăpastia Ursului, Canionul Șapte Scări, cheile și

cascada în roci calcaroase Tamina, cabana Bunloc, trambulina

artificială, vârful Piatra Mare);

# Siturile de importanță comunitară, incluse în rețeaua

ecologică Natura 2000 în România:

- Aninișurile de pe Tărlun reprezintă o arie protejată, o zonă

naturală (pășuni, păduri de foioase) montană (aflată la poalele

Ciucașului, grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură)

încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Aceasta

se întinde de-a lungul văii Tărlungului (afluent de stânga al

râului Negru) și adăpostește o comunitate importantă de anin

32

(Alnus glutinosa și Alnus incana), care vegetează în asociere cu

specii arboricole de frasin (Fraxinus excelsior) și salcie (Salix

L.). La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni

enumerați în anexa I-a a Directivei Consiliului European

92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor

naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe

lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina

variegata), tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și salamandra

carpatică (Triturus montandoni).

- Ciucaș - situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate

floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii

cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost

identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel:

Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip

Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din

Cephalanthero-Fagion; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și

Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion

albae); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Păduri

acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-

Piceetea); Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din

regiunea montană; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți,

grohotișuri și ravene; Păduri relictare de Pinus sylvestris pe

substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu

Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; Fânețe montane;

Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);

Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul

câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și

de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin

(Thlaspietea rotundifolii); Pajiști calcifile alpine și subalpine;

Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi

silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel

alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani);

Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul

râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor

montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul

râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică

pe roci calcaroase;

- Piatra Mare - în arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de

habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane

de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști

seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor,

la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m); Păduri (Tilio-

Acerion) pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile

33

înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în

subetajul pădurilor de fag și a pădurilor în amestec, la altitudini

cuprinse între 700 și 1.000 m); Păduri acidofile de molid (pe

vesanți cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini

cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și

frasin (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), habitate

aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile

montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag

(Symphyto-Fagion) pe versanți cu înclinații medii și mici și pe

platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu

răchită albă (Salix eleagnos) de-a lungul pâraielor, la altitudini

de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de

salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între

1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și

coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică

dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat

calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și

1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-

alpin (Thlaspietea rotundifolii), habitat aflat la peste 1.250 m.

altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza

stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la

altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor.

În localitatea Săcele se pot practica: turismul cultural-

istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, iar

accesul în municipiul Săcele se poate realiza pe cale rutieră,

feroviară.






calendar precum:

# Sântilia – sărbătoarea tuturor săcelenilor este o veche

sărbătoare a mocanilor din Săcele, care s-a transformat în zilele

orașului. Are loc în jurul datei de 20 iulie, în ziua de Sf. Ilie. În

perioada antebelică se ținea în Grădina Domnească din

Satulung (unde se află la ora actuală Policlinica și liceul V.

Jinga). Apoi în perioada comunistă, după câțiva ani în care a

fost interzisă, i s-a schimbat denumirea în ”Târgul feciorilor” și

se ținea în Poiana Anghelescu. În ultimii ani, Sântilia se ține pe

terenul de rugby Electroprecizia, în vecinătatea fostei Grădini

Domnești. Sărbătoarea era foarte legată de viaţa şi munca

mocanilor din Săcele, care străbateau mari distanţe cu turmele

34

lor de oi. Specific acestei sărbători este oferirea de cadouri

fetelor cu care urmau să se căsătorească, furci de tors şi tipare

pentru caş, crestate cu măiestrie. După ce îşi duceau turmele în

munţi, ei nu mai aveau voie să mai coboare în sat, şi nici să fie

vizitaţi de soţii sau de iubite. Scopul sărbătorii „Sântilia” era de

a face schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea

căsătoriei. Astăzi sărbătoare cuprinde patru zile de manifestări

sportive, evenimente culturale, spectacole artistice și petrecere

în ultimele două zile de sărbătoare.

# Festivalul ”Zilele Sf Mihai”, ajuns la a XXII-a ediție,

reprezintă principala sărbătoare a comunității maghiare din

Săcele, și are loc între 25 și 30 septembrie. Timp 6 zile se

derulează spectacole de teatru, film, concerte, degustări, lansări

de carte, evenimente pentru copii și tineret, expoziții,

concursuri, etc. Evenimentele au loc în curtea Asociației

Ceangăilor Bârsa, dar și la Centrul Multicultural, la pensiunea

Piroska sau la biserica romano-catolică din Turcheș.

# Festivalul Sport Montan Săcele este dedicat persoanelor

pasionate de călătoriile pe munte, mai exact, alergători,

orientariști, parapantiști, mountain-bikeri și cățărători.

Activitățile includ o urcare din centrul Săcelelui, până pe

Vârful Piatra Mare, o alergare pe fosta graniță dintre Țara

Românească și Austro-Ungaria, o vizită la Peștera de Gheață,

cu opriri la Cabana Sava din Bunloc și la Cabana Piatra Mare.


Centrului de Informare Turistică din Săcele, rețelelor de




Documentația transmisă de Consiliul Local al municipiului

Săcele este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare

a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost

aprobată prin hotărârea Consiliului Local al municipiului

Săcele, județul Brașov 164 din 25.07.2019.

Localitatea Săcele îndeplinește criteriile minime obligatorii

privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și

întrunește un punctaj de 255 puncte la criteriile suplimentare,



10.Sânnicolau Mare, județul Timiș

35

Sânnicolau Mare este un oraș în județul Timiș, Banat,

România. Aflat la 66 km nord-vest de Timișoara este și cel mai

vestic oraș din România, fiind și al treilea oraș ca mărime din

județ, după Timișoara și Lugoj. Este un oraș de graniță, având 6

km de frontiera cu Ungaria și 24 km de frontiera cu Serbia, pe

cursul neregularizat al râului Mureș și se află pe drumul

european E70, la 620 km de București, la 66 km de Timișoara

și la 14 km de Punctul de Trecere a Frontierei Cenad –

Kizombor. Principalele căi de acces sunt reprezentate de DN 6,

care realizează legătura orașului Sânnicolau Mare cu

municipiul Timișoara, DJ 682 Arad – Sânnicolau Mare, care

străbate orașul de la est la vest, intersectând DN 6 în interiorul

localității.

Sânnicolau Mare poartă numele Marelui Sfânt Ierarh

Nicolae, considerat apărător şi ocrotitor al oraşului de-a lungul

istoriei sale. Este atestat documentar în anul 1247, în

„Diplomele privilegiate regale”, însă existența lui vine din

timpuri mult mai vechi.

Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al

orașului Sânnicolau Mare, cu o suprafață totală de 13.902 ha,

este așezat în sud-estul Câmpiei Panonice în nord-vestul

Banatului, în Câmpia joasa a Arancai, și pe malurile Canalului

Aranca, un vechi curs al râului Mureș și care îi conferă orașului

aspecte și fenomene asemănătoare marilor orașe așezate pe

fluvii și râuri, dar la un nivel redus. Localitatea Sânnicolau

Mare împreună cu împrejurimile au un relief caracteristic de

câmpie cu o altitudine medie de 85 m. Partea cea mai ridicată

apare la est şi la sud de oraş, iar partea cea mai joasă apare în

Aranca.

În ceea ce priveşte arhitectura, putem spune că localitatea s-

a înscris cu clădirile sale, în curentele vremii, în special cele

occidentale. Clădiri cu vechime mare, construite între anii

1750-1890, se află în centrul oraşului şi ocupă o suprafaţă

mare. Au elemente aparţinând stilului gotic îmbinat cu baroc,

cu forme neoromanoscentiste. Acestea au fost construite după

modelele clădirilor de la Viena și Budapesta.

Pe teritoriul administrativ al localității se remarcă obiective

turistice antropice cu valori culturale-istorice deosebite care pot

constitui puncte de atracție pentru turiștii care sosesc în orașul

Sânnicolau Mare:

# Castelul Nako nu poate fi încadrat, din punct de

vedere arhitectural, într-un singur stil, dar a preluat din

elementele de stil ale barocului şi influenţele

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_din_Rom%C3%A2nia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Timi%C8%99

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lugoj

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria

https://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mure%C8%99

36

romantismului, dându-i construcţiei o anumită ţinută,

care să impresioneze, fiind tipică micilor castele situate

la periferia imperiului austro-ungar. În prezent în incinta

castelui funcţionează Casa de Cultură şi Muzeul Bela

Bartok.

# Biserica Catolică este construită în anul 1824 și se

află în centrul oraşului. Este construită de către contele

Nako, trecut de la ortodoxism la catolicism, cu ajutorul

românilor şi a sârbilor iobagi din comună. Este zidită din

cărămidă arsă, tencuită în stil romanic renaissance de

către arhitectul Mar din Viena. Biserica are patru altare

de marmură, închinate în onoarea Sfintei Tereza,

Sfântului Ioan Nepamuk, Sfintei Ana şi Sfântului

Antonie. Sub altarul principal se află o criptă mare, în

care sunt înmormântaţi şi membrii ai familiei Nako.

# Biserica Sârbă este a doua biserică ca mărime, fiind şi

cea mai veche, construită între anii 1783-1787. Este o

biserică cu forme arhitectonice elegante şi cu dimensiuni

de catedrală. Stilul este baroc vienez, o formă perimată a

stilului bizantin şi a celui romanic, la care s-a adus o

serie de elemente macedo-române. Are o formă

dreptunghiulară şi se termină la est cu absida pentagonală

cu cinci laturi ale altarului.

# Biserica Ortodoxă-Română a fost construită între anii

1899-1903, şi în planul bisericii se întâlnesc influenţele

bizantină şi romano-lombardo-gotică, dând naştere

stilului baroc vienez, adus în Banat de macedo-români.

Un tezaur puțin cunoscut în țară a fost descoperit în 1799 la

Sânnicolau Mare, Timiș, fiind clasificat între cele mai

importante tezaure de aur descoperite până acum în Europa și

în lume. Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de

obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme,

provenind din perioada medievală timpurie. În prezent se află

la Kunsthistorisches Museum din Viena. Astfel cu scopul de a

deveni o atracție deosebită pentru vizitarea localității

autoritatea locală și-a propus să comande o replică a tezaurului

și să o expună în interiorul Castelului Nakó.

Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de

factori naturali de cură precum apa geotermală și bioclimatul

care pot influența în cadrul tratamentelor balneare în mod

pozitiv. Într-un viitor nu prea îndepărtat, datorită principalului

zăcământ de apă geotermală, administrația orașului va derula o

serie de proiecte pentru folosirea acestuia pentru agrement

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aur

https://ro.wikipedia.org/wiki/Kunsthistorisches_Museum

https://ro.wikipedia.org/wiki/Viena

37

(construirea unui AquaParc, reabilitarea și punerea în valoare a

Canalului Aranca prin folosirea bărcilor de agrement etc.) şi

tratament balnear.

De menționat că în prezent în localitatea Sânnicolau Mare

se deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare

urbană și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor

obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar

și prin promovarea localității prin diferite campanii cu scopul

de atrage turiști.

Zona s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de

vedere turistic, în prezent existând peste 177 de locuri de cazare

în unități clasificate de la 1 la 3 stele. Astfel datorită structurii

interetnice, în fiecare an, localitatea este vizitată de rudele

cetățenilor din Austria, Germania, Ungaria, Serbia, S.U.A. și

din județele țării.

Principalele locații de petrecere a timpului liber și recreere

cunoscute în orașul Sânnicolau Mare sunt:

zona centrală din Sânnicolau Mare din str. Republicii

(spațiu pietonal, de promenadă, locații pentru alimentație

și shopping deopotrivă);

zona Canalului Aranca (zonă de agrement unde se poate

practica ciclismul, pescuitul, participarea la activități

sportive la sala de sport unde se poate practica volei,

handbal, participarea la activități culturale/teatrul în aer

liber);

parcurile amenajate din localitate.

În localitatea Sânnicolau Mare se pot practica: turismul

cultural-istoric, turismul de afaceri/tranzit, turismul sportiv și

de agrement (ciclism, pescuit), iar accesul în orașul Sânnicolau

Mare se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană

(aeroportul de la Timișoara se află la circa 66 km, iar aeroprtul

de la Arad se află la circa 63 km). În Sânnicolau Mare se

pregătesc diferite activități culturale care se desfășoară în sala

de spectacole a Primăriei, la Teatrul de vară sau în incinta Casei

de Cultură dedicate punerii în valoare obiceiurilor, tradițiilor și

gastronomiei locale specifice.


turistice, culturale cu caracter de repetabilitate precum: Ziua

Aniversării Bela Bartok (martie), Festivalul Verii (iulie), Zilele

Orașului Sânnicolau Mare (primul weekend din spetembrie),

Ziua Recunoștinței pentru roadele pământului (octombrie),

Concerte de Cameră de Pian de Crăciun (decembrie) etc.

Promovarea localității se realizează prin intermediul STV –

38

televiziunea locală Sânnicolau Mare, rețelelor de socializare

(facebook), site-ul primăriei (există o hartă digitală cu

obiectivele turistice din localitate), care oferă informații despre


de agrement din localitate. Pe site-ul și facebook-ul primăriei

există materiale de promovare a localității precum: filmul de

prezentare a orașului Sânnicolau Mare, poze cu orașul și

evenimentele derulate, harta digitală a orașului Sânnicolau

Mare, informații despre localitate.

Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul

Sânnicolau Mare are un potențial de dezvoltare deosebit din

punct de vedere turistic, bazat pe următoarele considerente:

poziționare geografică favorabilă;

resurse naturale existente, izvoare termale;

existența unor monumente istorice cu vechime mare pe

teritoriul orașului;

aeroportul Traian Vuia din Timișoara și Aeroportul

International din Arad oferă o deschidere mult mai vastă

orașului;

zonă atractivă pentru investitori, deoarece are o

economie în plină dezvoltată și cu un somaj aproape

inexistent (2%).

Se poate concluziona că, oraşul Sânnicolau Mare este un

oraş cu un turism urban în plină dezvoltare, cu multiple

posibilităţi ca funcţia turistică să devină o ramură de bază a

economiei oraşului.


Sânnicolau Mare este în conformitate cu prevederile Hotărârii




Consilului Local al Orașului Sânnicolau Mare, județul Timiș

165 nr. 152 din 13 noiembrie 2019.

Localitatea Sânnicolau Mare îndeplinește criteriile minime





11. Sighetu Marmației, județul Maramureș

Municipiul Sighetu Marmației este vechea capitală a

regiunii istorice Țara Maramureșului, fiind al doilea oraș ca

39

mărime din actualul județ, după municipiul Baia Mare. Numele

orașului vine de la terminația dacică - zeget = așezare întărită,

iar numele regiunii apare în documentele din feudalismul

timpuriu: Marmația, Maramorisios sau Maramorosiensis. O a

doua versiune privind toponiumul Sighet este cea maghiară, în

această limbă numele orașului ar însemna insulă, acest teritoriu

fiind relaționat cu cele trei râuri care-l înconjoară: Tisa, Iza și

Ronișoara.

Sighetu Marmației apare pentru prima dată în documente

în anul 1326, fiind ridicat la rangul de oraș în anul 1352 prin

diploma dată de Ludovic I.

Municipiul Sighetu Marmației este situat în partea de nord

a Județului Maramureș și se află la p distanță de 600 km de

București, 75 km de Baia -Mare, 125 km de Satu Mare și 220

km de Cluj-Napoca.

Din punct de vedere geografic, municipiul Sighetu

Marmației este localizat pe Valea Tisei în depresiunea

Maramureșului și are o suprafață administrativ de 13536 ha,

incluzând terasele râurilor Tisa și Iza, o parte a piemontului

Mara -Săpânța și a platformei vulcanice a munților Igniș.

Situat la confluența dintre râurile Iza și Tisa, Sighetu

Marmației este unul dintre punctele cheie ale Maramureșului,

fiind locul de plecare către o mulțime de obiective turistice din

județ. De aici ajungi foarte ușor la mocănița de pe Valea

Vaserului, la Lacul Albastru de la Baia Sprie sau la Cimitirul

Vesel de la Săpânța. Sunt câteva dintre obiectivele pe care

turiștii le bifează de fiecare dată când ajung în Maramureș.

Orașul reunește un număr mare de obiective turistice de

interes național și chiar de interes internațional. O zi în Sighetu

Marmației poate să însemne un câștig cultural și câteva

momente de relaxare. Orașul cu o istorie de peste 700 de ani

pune la dispoziția turiștilor o mulțime de muzee, monumente,

parcuri și lăcașuri de cult, precum și diverse evenimente foarte

interesante.

Potențialul turistic antropic al municipiului Sighetu

Marmației este unul excepțional. Municipiul are 99 de

monumente istorice, majoritatea clădiri vechi sau ansambluri

arhitecturale. Dintre monumentele istorice mai deosebite

menționăm: situl arhelogic de pe Dealul Solovan și situl

arhelogic protejat așezat pe Valea Mare.


- Muzeul memorialul Victimelor Comunismului și al

Rezistenței - este găzduit de o fostă închisoare din Sighet,

40

înființată în anul 1857. Jucând un rol important în istoria

comunismului din România, închisoarea a avut o contribuție

masivă la asuprirea clasei intelectuale românesti, fiind locul de

detenție a peste 200 de ziariști, militari, preoți greco-catolici,

episcopi, parlamentari și miniștri, în special în perioada

cuprinsă între anii 1950-1955, când avea să fie închisoare de

maximă securitate. Din 1993, această fostă închisoare a devenit

primul muzeu închinat victimelor comunismului și rezistenței,

muzeu deschis la inițiativa Fundației Academia Civică ce avea

să fie condusă în acel timp de însăși Ana Blandiana, care, prin

constituirea memorialului, a dorit să nu lase uitării această parte

neagră a istoriei.

- Cimitirul Săracilor sau necropola celor fără de mormânt - este

situat la ieșirea din Sighetu Marmației, la mai puțin de 50 de

metri de frontiera româno-ucraineană. A servit pe parcursul

secolului XX ca loc de înmormântare al săracilor şi al

persoanelor fără adăpost, pe cheltuiala primăriei. După 1940

aici au fost îngropați cei pe care îi executau trupele hortyste.

Între 1950 și 1954 în acest loc au fost îngropați fie individual,

fie în gropi comune, deținuții politici ai închisorii de

exterminare Sighet. Printre cei îngropați aici se numară Iuliu

Maniu, Daniel Ciugureanu, Constantin I. C. Brătianu,

Gheorghe Brătianu și mulți alți fruntași politici ai României

interbelice. Comuniștii au practicat ștergerea urmelor, numele

celor îngropați nu erau înregistrate în acte și nu erau marcate pe

mormânt, astfel încât să nu poată fi identificate indicii cu

privire la persoanele înmormântate în acel loc. Amenajarea

cimitirului a început după anul 1997, când Memorialul

Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost declarat

ansamblu de interés național prin Legea nr. 95/1997. A fost

desenată o hartă din brazi a României și a fost ridicat un altar-

cenotaf, sub a cărui nișă au fost depozitate zeci de urne cu

pământ din diverse lagăre, închisori, centre de deportare și

locuri de execuție.Deasupra altarului există o cruce în stil

bizantin din calcar, cioplită de maestrul pietrar Constantin

Marinete. Între anii 2011-2012, în partea dinspre șosea a

cimitirului afost înălțată o Poartă a Memoriei, inspirată din

motivul biblic al Scării Vieții, care ține loc de clopotniță și

permite o viziune de ansamblu asupra cimitirului, hărții din

brazi, a troițelor și pietrelor de mormânt amenajate în cinstea

celor decedați.

Dintre clădirile monument istoric din Sighetu Marmației

amintim: Palatul Cultural Astra, Biserica Reformată, Biserica

41

romano-catolică Sfântul Carol de Borromeo, Primăria, Fosta

Prefectură a Comitatutului Maramureș, azi cunoscută cu

numele de Curtea Veche, Fosta Școală Superioară de Fete etc.

Dintre muzeele cele mai importante se remarcă Muzeul

Maramureșului cu următoarele secții: Muzeul Satului

Maramureșan, Muzeul Etnografic al Maramureșului, Muzeul de

Istorie și Arheologie, Muzeul de Șiințele Naturii, Casa Muzeu

Dr. Ioan Mihaly de Apșa, Muzeul Culturii Evreiești din

Maramureș, Casa Memorială Elie Wiesel.

Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de

factori naturali de cură precum apele minerale (borcut),

elementele climatice, bioclimatice, topo-climatice. Cele mai

spectaculoase obiective naturale sunt: abrupturile vulcanice

Piatra Goală, Piatra Tisei, Cornul Pietrei, Cornul Șarampăului

și Stânca Ciuroiului; cascadele Strungi și Ciuroiului apar la

marginea apruptului vulcanic, având o spectaculozitate

deosebită datorită căderii apei pe un perete de andezit de

aproximativ de 15 m; mlaștinile Ier, Tăul cu Arini și Tăul de

Sub Strungaș; Peștera din Dealul Solovan; parcurile

dentrologice de pe malul Izei și cel din Muzeul Satului care

adăpostesc specii rare de arbori.

Totodată pe teritoriul administrativ al municipiului

Sighetu Marmației există patru arii naturale protejate: Tisa

Superioară, Munții Gutâi, Igniș și Valea Izei și Dealul Solovan.

În localitatea Sighetu Marmației se pot practica: turismul

cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de

agreement (drumeții), iar accesul în municipiul Sighetu

Marmației se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană

(aeroportul de la Baia Mare se află la circa 75 km, iar

aeroportul de la Satu Mare se află la circa 125 km).


Centrului Național de Informare Turistică din Sighetu

Marmației, rețelelor de socializare (facebook), site-ul primăriei,

aplicația Visit Sighetu Marmației (disponibilă în Google Play)

care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale

zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.






calendar precum: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarna

“MARMATIA” (decembrie), Ziua Costumului Popular (mai),

42

Zilele Maramureșului – „Haida, hai în Maramureș!” (mai),

Paște în Maramureș, Festivalul de Folk. Aceste evenimente

atrag, fiecare în parte, anual peste 10.000 de turiști români și

străini.

Documentația transmisă de Consiliul Local al

municipiului Sighetu Maramției este în conformitate cu

prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea

normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu

completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin

Hotărârea Consilului Local al municipiului Sighetu Maramției,

județul Maramureș, nr.44. din 28.05.2020.

Localitatea Sighetu Marmației îndeplinește criteriile

minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de

interes local și întrunește un punctaj de 265 de puncte la

criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte

necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.

12. Ștei, județul Bihor

Orașul Ștei are o poziție strategică bună, fiind situat pe

malul drept al Crișului Negru, în partea de Sud-Est a județului

Bihor, care este străbătut de DN76 ce leagă municipiile Oradea

și Deva, de DN75 spre Cîmpeni și de E79. Localitatea este

traversată de calea ferată Oradea-Vașcău. Distanța față de

Oradea (reședința de județ) este de 80 km și față de orașul

Beiuș este de 18 km. În imediata vecinătate a Șteiului se găsesc

două orașe ale județului Bihor, Vașcău la 7 km distanță și

Nucet la 10 km.

Localitatea apare menţionată pentru prima oară în

documente în anul 1580 cu numele de Skeey care semnifică

colț de piatră. Între anii 1952-1956, satul bihorean Ştei a fost

transformat de ruşi în oraş cu peste 25.000 de locuitori.

Localitatea a fost puternic dezvoltat datorită prezenței a

numeroși militari sovietici, care timp de zece ani au extras

minereu de uraniu din minele învecinate orașului.

Printr-un decret în ianuarie 1956, satul Ștei devine oraș.

Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej

îi dă numele de “Doctor Petru Groza”, iar în 1996 revine la

vechea denumire, “Ștei”.

Localitatea Ștei, cu o suprafață de 6,57 kmp, este așezat

într-un cadru natural deosebit, la poalele Munților Apuseni,

beneficiind de un relief depresionar-montan cu vastă

disponibilitate de teren forestier și teritoriu bogat în resurse

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/1580

43

naturale - ape geotermale și minerale.

Șteiul este străbătut de trei cursuri de apă: Crișul Negru,

Valea Sighiștelului și Crisul Băița care îi oferă condiții de

aprovizionare cu apă și de folosire a energiei acestora.

Orașul este la 40 km față de importante puncte turistice

ca: Peștera Urșilor, Zona Padiș-Cetățile Ponorului, Stațiunea

Moneasa, Stațiunea Stâna de Vale, Scărișoara și Arieșeni-Pârtia

Vârtop.

Datorită poziției echidistante față de importante zone

turistice din imediata apropiere a teritoriului administrativ,

orașul Ștei ar putea fi un important punct de plecare spre aceste

zone. Totuși, în orașul Ștei există obiective de interes cultural,

printre care amintim obiectivul încadrat în Lista monumentelor

istorice 2010, aprobată de Ministerul Culturii și Patrimoniului

Național prin Institutul Național al Patrimoniului Casa

Memorială “Miron Pompiliu”, care datează din sec. XIX.

De asemenea, un punct de atracție poate fi constituit de

existența clădirilor caracterizate de arhitectura de inspirație

sovietică, element care ar putea fi exploatat în viitor.

Totodată datorită arhitecturii de tip totalitarist sovietic a

făcut posibilă intrarea orașului Ștei în rețeaua ATRIUM. Ca

urmare, în cadrul Adunării generale ATRIUM din data de

16.05.2019 orașul Ștei a devenit membru cu drepturi depline în

această rețea culturală europeană, iar valorificarea acestei

colaborări poate aduce beneficii dezvoltării localității.

Dintre tipurile de turism practicate la nivelul județului

Bihor, în funcție de resursele naturale și antropice, în orașul

Ștei se practică:

turismul montan - localitatea Ștei, situată la poalele

munților Apuseni, prezintă în apropiere zone deosebite

de atracție turistică precum: Peștera Urșilor, Platoul

Padiș, Arieșeni, Scărișoara, Valea Sighiștelului, foarte

căutate atît de turiști români, cât și din afara țării;

turismul de afaceri/tranzit - orașul Ștei este amplasat într-

o zonă industrială, fiind situat la aproximativ 80 km

municipiul Oradea, ceea ce face ca orașul să fie o

destinație semnificativă pentru turismul de tranzit sau

chiar de afaceri.

Accesul în orașul Ștei se poate realiza pe cale rutieră,

feroviară, aeriană (aeroportul de la Oradea se află la circa 80

km). Baza turistică este asigurată de două hosteluri și o

pensiune care însumează 124 de locuri de cazare în unități


44

De asemenea în oraș mai funcționează o grupă de

salvamont și ghizi organizați în Asociația Salvatorilor Montani

Ștei. În localitate se pregătesc diferite activități culturale cu

caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Zilele

Orașului (august), Ziua Națională a Patrimonului -ATRIUM

(septembrie), Ziua Europei (mai), Festivalul "Colinde, Colinde"

(decembrie).

Promovarea localității se realizează prin intermediului

Punctului de Informare Turistică (incinta Primăriei), care oferă

informații despre resursele naturale și antropice ale zonei și

despre zonele de agrement din împrejurimile orașului. De

asemenea, în cadrul Punctului de Informare turistică există

materiale de promovare a localității, dar și a județului Bihor

precum: hărți, pliante și broșuri de promovare.

De menționat că în prezent în localitatea Ștei se

deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare urbană

și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor

obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar

și prin promovarea localității cu scopul de atrage turiști. Printre

proiectele care se află în derulare amintim:

amenajarea lacului Ștei și crearea unei zone de agrement

(situat într-un cadru natural deosebit de frumos conferă

un loc propice pentru pescari, iar frumusețea

împrejurimilor și posibilitățile de campare ar oferi o

variantă excelentă pentru petrecerea timpului liber);

reabilitarea urbanistică a oraşului vechi;

reabilitarea și modernizarea zonelor de agrement și

includerea acestora în circuitul turistic al zonei;

modernizarea ştrandului şi introducerea apei geotermale;

crearea și mediatizarea patrimoniului cultural arhitectural

specific sovietic;

dezvoltarea turismului de evenimente prin organizarea de

evenimente cu impact turistic ridicat (concursuri,

festivaluri);

realizarea unei strategii de promovare turistică, inclusiv a

obiectivelor turistice situate în apropierea orașului Ștei;

realizare foraj apă geotermală în vederea exploatării

resurselor locale de apă geotermală;

încurajarea și susținerea înființării de noi structuri de

primire turistică.

Strategia de dezvoltare a orașului este orientată spre trei

obiective strategice: construirea unui centru urban locuibil şi

atractiv, dezvoltarea capacitătii administrative şi a serviciilor

45

publice, construirea unui centru economic important prin

relansarea mediului de afaceri local, intercorelate cu două

obiective generale suport: protejarea mediului înconjurător și

dezvoltarea turismului.

Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul Ștei

are un potențial de dezvoltare deosebit din punct de vedere

turistic, bazat pe următoarele considerente:

pozitionare geografică favorabilă într-o zonă turistică

importantă, orașul Ștei putând deveni astfel un centru

pentru turismul de tranzit;

valorificarea resurselor naturale existente de apă

geotermală poate conduce la dezvoltarea economică a

orașului;

existența unor locuri de cazare pe teritoriul orașului;

existența unor monumente istorice cu vechime mare pe

teritoriul orașului (Casa de Cultură, Palatul, Casa

Memorială “Miron Pompiliu”, Restaurantul rușilor -

Ardealul);

prezintă un potențial economic deosebit de semnificativ,

datorită existenței unei platforme industriale unde se

concentrează importante activități economice productive,

datorită posibilității creării unui nou parc industrial,

precum și datorită unui nivel extrem de scăzut al

impozitelor și taxelor locale pentru persoane fizice (cel

mai scăzut din țară).

Succesul transformării orașului Ștei într-o destinație

turistică urbană modernă va depinde în mare măsură și de

realizarea unei strategii de marketing a localității care să

conducă la identificarea și atragerea unui număr mare de

categorii de turiști, prin promovarea intensă a orașului din

punct de vedere turistic.


Ștei este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului

nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare

a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare

și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al Orașului

Ștei, județul Bihor, nr.16 din 11 februarie 2019.

Localitatea Ștei îndeplinește criteriile minime obligatorii

pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește

un punctaj de 270 de puncte la criteriile suplimentare, față de

de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca


46

13. Tulucești, județul Galați

Comuna Tuluceşti se înscrie în aria comunelor

pericarpatice, cu aşezare preponderentă în zona de câmpie şi

luncă. Formată din satele Tuluceşti, Şiviţa şi Tătarca este situată

în partea cea mai de est a sudului Moldovei. Este situată în

partea de sud-est, la 12 km de municipiul Galaţi.

Satul Tuluceşti este atestat la 11 aprilie 1552, când

Giurgea Tulbă dăruieşte mănăstirii Tazlău “a treia parte din

jumătate de sat Tuluceşti”. Atestarea sigură a satului Tătarca

este 29 aprilie 1552, când Ştefăniţă Vodă dăruieşte mănăstirii

Tazlău satul “Tătăreni de la Brateş”. Despre satul Şiviţa ne

aminteşte un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul

Petru Şchiopul îl dăruieşte mănăstirii Galata. Sudul judeţului

Galaţi şi deci, şi comuna Tuluceşti, reprezintă o zonă cu o

evoluţie geologică foarte îndelungată. Această zonă prezintă

două etaje structurale foarte diferite: un fundament cristalin şi o

cuvertură.

Relieful actual al zonei este fluviatil de acumulare: câmpie

fluvio-lacustră villafranchiană, acoperită cu depotite loessoide,

terase şi luncă. În linii generale, clima comunei este temperat-

continentală, cu veri călduroase şi ierni geroase. Vegetaţia

comunei este reprezentată prin vegetaţia de stepă şi silvo-stepă

în nord-vest, iar valea Prutului este dominată de vegetaţia de

luncă. Plantele întâlnite sunt: pirul, măturica, coada calului,

lăptuca, toporaşul, păpădia, muşeţelul. În râpe şi povârnişuri

întâlnim salcâmul şi stejarul brumăriu. În luncă şi baltă întâlnim

papura, stuful, plopul, salcia, nufărul galben.

Animalele ce vieţuiesc pe terenurile înalte sunt:

popândăul, căprioara, vulpea, iepurele; cele specifice bălţii sunt:

nurca, bizomul. Dintre păsări găsesc bune condiţii de hrană şi

înmulţire prepeliţa, fazanul, cioara, potârnichea, ciocârlia. Solul

constituie un important factor geografic, dându-i omului

posibilitatea de a-şi produce hrană şi cele necesare vieţii.

Pe raza comunei se organizează activități de hipoterapie

(terapia cu ajutorul calului) este recunoscută drept unul dintre

cele mai eficiente tratamente pentru a îmbunătăţi postura,

echilibrul, mobilitatea, precum şi alte funcţiuni ale persoanelor

cu disfuncţii motrice şi nu numai. Hipoterapia este, de altfel,

recomandată şi copiilor care suferă de autism, specialiştii

susţinând că acest tip de terapie, din ce în ce mai răspândit în

România, are efecte spectaculoase micuţilor. Între Consiliul

Judeţean, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului (DGSPC), şi Asociaţia „Dincolo de Tăcere”

47

din Galaţi s-a încheiat un protocol prin care instituția de stat

pune la dispoziție asociației facilitățile din cadrul Hergheliei

Tulucești și din cadrul Pădurii Gârboavele pentru activități de

terapie cu persoane aflate în dificultate.

Comuna Tulucești este accesibilă cu autoturismul prin DN

24D și DN 26, dar și cu trenul pe calea ferată 703, Halta

Tulucești fiind situată la 14 km de Galați. De asemenea există

curse regulate cu microbuzul, la intervale de 1 oră între

Tulucești și Galați.


1. Pădurea Gârboavele - La 17 km de municipiul Galați,

pe raza comunei Tulucești se afla rezervația forestieră

Pădurea Gârboavele. Ocupând circa 100 ha, rezervația

este înconjurată de salcâmi pe o suprafață de 350 ha.

Predomină asociațiile de stejar brumăriu și stejar pufos,

precum și tufărișuri de păducel, migdal pitic și porumbar.

Pădurea Gârboavele adăpostește peste 470 de specii

floristice, printre care se numără și o serie de specii rare:

stănjenelul, rușcuța de primăvară, bujorul romănesc,

umbra iepurelui etc. în Valea Gărboavelor este prezentă

o vegetație specifică zonei de mlaștină. Pădurea

Gârboavele a fost declarată sit de importanță comunitară

în anul 2007, ocupând o suprafață de 219 ha. Situl

reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri

de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a

Podișului Moldovenesc.

2. Muzeul Satului, situat în pădurea Gârboavele, pe o

întindere de 1.36 ha, reconstituie la o scară mai mică o

vatră de sat românesc care cuprinde patru gospodării din

zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Cahul. Obiectele

din aceste case, de la vasele de lut, icoane, covoare,

prosoape şi până la sănii şi căruţe, deţin o adevărată

valoare patrimonială prin modul de realizare, dar şi prin

vechimea acestora, având în vedere că cele mai multe

sunt din secolul XIX sau începutul secolului XX.

Vizitatorii vor putea găsi la Muzeul Satului din Galaţi

două oale pentru sarmale, din ceramică neagră,

nesmălţuită, care nu se mai fabrică în această zonă a ţării

de cel puţin 70 de ani. Tot în casele tradiţionale pot fi

găsite levicere cu o vechime de 100 de ani.

3. Grădina Zoologică Galați este situată în Pădurea

Gârboavele, pe o suprafață de 7 ha, la 17 km nord-vest

48

de Galați, Grădina Zoologică se află într-o etapa de

dezvoltare și modernizare. Astfel, dacă în perioada 1999-

2002 s-au modernizat spațiile pentru ierbivore și pentru

lup european, în acest an sunt în curs de modernizare

spațiile pentru leul african și tigrul siberian, precum și

zona de recreere.Tematica Zoo Gărboavele a fost

elaborată în 1997, impreuna cu specialistii de la

European Association of Zoos and Aquaria, si are drept

obiective conservarea speciilor rare de animale, precum

si educatia pentru conservare.

4. În satul Şiviţa, comuna Tuluceşti, se află un muzeu viu

de artă sătească, numit „Vatra cu dor" al artistului

popular Paul Buta, iar la Cavadineşti a fost înfiinţat un

muzeu dedicat folclorului de pe Valea Horincei. La

"Vatra cu dor", muzeul viu din satul Sivita, vin în fiecare

an oaspeți din țară și de peste hotare. Casa muzeu a

actorului Paul Buta a găzduit de-a lungul timpului atât

grupuri de copii cât și de colecționari din țară și

cercetători din cadrul Muzeului Tăranului Român, veniți

într-o tabără de vară înclusă într-un proiect mai amplu,

intitulat "Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu

pentru viitor". Muzeul găzduiește și grupuri de artiști

plastici care participă la o tabără de creație.

5. Herghelia Tulucești este situată în comuna Tulucești în

parcul natural Pădurea Gârboavelor. Doritorii de

echitație pot beneficia aici de servicii complete incluzând

inchirierea de echipament si instruirea. Înfiinţată în 1989

şi populată în perioada 1998-2004 cu efective transferate

de la Rădăuţi, Herghelia Tuluceşti numără 165 de

exemplare și are drept obiectiv creşterea, ameliorarea şi

menţinerea rasei Gidran, fiind singura unitate din ţară

care asigură fondul genetic al acestei rase. Rasa de cai

Gidran a fost obţinută în timpul Monarhiei Austro-

Ungare, prin încrucişări şi selecţii de cai anglo-arabi în

secolul al XIX-lea, fiind selectat ca un cal destinat

cavaleriei uşoare. Astfel, caracteristicile acestei rase de

cai roibi sunt: viteza, rezistenţa, agilitatea şi curajul. Caii

au bune aptitudini pentru dresaj, fiind recomandaţi atât

pentru călărie, cât şi activități de terapie cu copii bolnavi

de autism sau ADHD.

În localitatea Tulucești se pot practica: turismul cultural-

istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement,

turismul vini-viticol, iar accesul în comuna Tulucești se poate

49

realiza pe cale rutieră, feroviară.






calendar precum:

1. „Sărbătoare la Brateş” - sau ziua comunei Tuluceşti – se

celebrează anual în data de 4 iunie și strânge câteva sute

de oameni pe esplanada din faţa Monumentului Eroilor

din localitate. În cadrul evenimentului participă

ansambluri folclorice, artiști populari alături de familiile

din localitate și turiștii care vin exclusiv pentru acest

eveniment.

2. Anual în Pădurea Plevna, de lângă comuna Rediu se

organizează “Festivalul Bujorului”, un festival care

promovează tradiţiile locale şi încurajează protejarea

mediului. Acest festival este una din cele mai populare

serbări câmpeneşti din judeţul Galaţi şi se datorează

existenţei în imediata vecinătate a comunei, a unei arii

protejate, dedicată bujorului românesc şi altor specii rare.

Ocrotit de lege, bujorul este o floare de o frumuseţe

deosebită ce înfloreşte la jumătatea lunii mai, prilejuind

numeroase sărbători în judeţul Galaţi.


Centrului de Informare Turistică din Tulucești, rețelelor de





Tulucești este în conformitate cu prevederile Hotărârii




Consilului Local al comunei Tulucești, județul Galați, nr.62 din

30.05.2019.

Localitatea Tulucești îndeplinește criteriile minime



suplimentare, față de minimul de 90 de puncte necesare pentru


50

14. Vatra Moldoviței, județul Suceava

Vatra Moldoviței este o comună în județul Suceava,

Bucovina, formată din satele Ciumârna, Paltinu și Vatra

Moldoviței (reședința). În localitatea Vatra Moldoviței se află

Mănăstirea Moldovița.

Comuna Vatra Moldoviței, în forma ei administrativă

actuală, care datează din 1968, este situată în partea central-

vestică a județului Suceava, în centrul Obcinelor Bucovinei, în

bazinul hidrografic al Moldoviței, afluent al Moldovei.

Teritoriul comunei se desfașoară pe un ecart altitudinal

cuprins între 600-1380 m, cea mai mare parte a sa fiind drenat

de afluenții Moldoviței, bazinele hidrografice ale pâraielor

Ciumârna și Boul Mare, care confluează în satul Vatra

Moldoviței.

Teritoriul comunei se extinde latitudinal pe 12 km iar

longitudinal, comuna Vatra Moldoviței se desfășoară pe 7,1

km. Centrul reședinței comunei este situat la 25 km de

municipiul Câmpulung Moldovenesc și 30 km de orașul Gura

Humorului, fiind accesibil atât pe calea ferată cât și pe șosea.

Dincolo de limitele comunei Vatra Moldoviței se regăsesc

vecinii administrativi: Moldovița și Sucevița la nord si

respectiv la nord-est, Frumosu la vest, Sadova la sud-est și

municipiul Câmpulung Moldovenesc la sud. Limitele comunei

Vatra Moldoviței urmăresc ,de regulă, cumpenele de apă ale

bazinelor hidrografice ale afluenților Moldoviței. Accesul rutier

în comuna dinspre Vama, se face în lungul văii Moldoviței pe

DJ176 , iar dinspre Sucevița și Rădăuți respectiv spre Sadova și

Câmpulung Moldovenesc pe DN17A. Accesul feroviar este tot

pe axa Văii Moldovița, pe calea ferată Vama-Vatra Moldoviței-

Moldovița, derivare a căii ferate magistrale Suceava-

Câmpulung Moldovenesc. Aeroportul Suceava se află la 70 km

de Vatra Moldoviței.

Dat fiind potentialul turistic (natural si antropic) bogat al

comunei si al traditiilor, turismul a facut obiectul a mai multor

studii care urmaresc potentialul si fluxul turistic in judetul

Suceava.

Cadrul natural este unul deosebit. Componentele de mare

stabilitate ale cadrului natural sunt relieful (cu geologia sa

intrinseca), apele, clima, vegetatia, fauna si solurile, calitatea si

distributia acestora , precum si relatiile dintre ele reprezinta

patrimonial natural de valoare al oricarei comunitati.

De particularitatile morfografice si morfometrice ale

reliefului se leaga o succesiune de potentialitati, multe dintre

51

ele, valorificate antropic, dand amprente specifice, economice

si sociale unei comunitati.

Altitudinea medie a reliefului este de 980 m, iar valorile

extreme sunt de : 1380 m (vf. Iorascu) si 588 m in albia

Moldovitei, la Gura Dragosei.

Pe raza comunei Vatra Moldoviței se află Fântâna de

Păcură, descoperită între anii 1907-1908 de către o contesă

poloneză care a dispus forarea fântânilor de păcură de la

Scăuiele. Amenajarea acestora a fost una rudimentară, iar

păcura extrasă era exportată în imperiul Austro-Ungar, fiind

utilizată pentru ungerea osiilor și a a coperișurilor cu draniță

(șindrilă). În prezent, turiștii pot vedea vechiul tubaj de lemn

realizat la începutul secolului.

Izvorul de sare sau slatina este situat pe râul Izvor și se

presupune că provine dintr-un vechi fund de mare. Izvorul

inițial a fost tubat și amenajat în perioada interbelică cțnd

oamenii foloseau apă sărată în alimentația lor și a animalelor.

Acest obicei era răspândidt în perioada anilor 50. În prezent,

oameni folosesc această slatină pentru murături sau conservarea

slăninei, iar dacă o cantitate anume este turnată în lapte cald se

obține o brânză extrem de gustoasă.


1. Mocănița Huțulca Moldovița: plecarea celor 4 trenuri se face

din Gara CFR Moldovița, situată la 5 km de centrul comunei

Vatra Moldoviței, traseul urmând următoarele localități: Gura

Timotei, Lunguleț, Gara Lobin, de la Casa de Vânătoare spre

Rașcovei și până la Poiana Zigreva. Calea ferată cu

encartament îngust folosită pentru trenurile tip mocăniță există

încă din anul 1888 dar nu mai este utilizată în scop economic

din anul 2001, când au trecut în exploatare turistică. Din anul

2005, CFI Criscior, sub conducerea lui Georg Hocevar, a

reînceput reconstrucția liniei și recondiționarea trenurilor,

traseul atingând în prezent o lungime de 12 km.

2.Mănăstirea Moldovița

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări monahale,

ctitorită de voievodul Petru Rareş în anul 1532. Ea este situată

în centrul comunei la aproximativ 400 m de intersecția

drumurilor DN17A cu DJ176 Biserica cu hramul "Buna

Vestire" urmează bisericii cu același hram ctitorită de

voievodul Alexandru cel Bun. În aceeaşi epocă, Petru Rareş

împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i

aspectul unei mici fortăreţe. Biserica pictată a mănăstirii este

înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

52

Pictura realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma ("Toma

de la Humor"), cel care a pictat și Mănăstirea Humor. Cele mai

bine păstrate picturi murale sunt cele de pe fațada sudică.

Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu

cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și

sud. Cele trei abside exterioare – una a altarului și două ale

naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena

rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile

reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și

Sofocle, considerați precursori ai creștinismului. Fără îndoială

că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea

nordică, pe ale căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, între

anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească)

pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi

organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în

acest fel opera culturală a lui Rareş. Mănăstirii Moldovița i s-a

decernat premiul “Mărul de Aur”, acordat de Federaţia

Internaţională a Jurnaliștilor(FIJET), pentru valoarea lor în

contextul artei şi culturii universale.

3. Ruinele mănăstirii vechi

Originea acestei mănăstiri ramâne învaluită în negura vremii,

tradiția amintește de existența ei încă din timpul voievozilor

Musatini, care au ocrotit-o. In timpul domniei lui Alexandru cel

Bun a fost zidită prima biserica din piatră, pe locul unei biserici

mai vechi de lemn, atestată documentar în jurul anului 1410 cu

întregul ansamblu de contrucții, destinată pentru observare și

strajă, având hramul "Buna Vestire", în jurul căreia s-a

dezvoltat așezarea călugărească cunoscută sub numele de

Mănăstirea Moldovița. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de

privilegii și din partea lui Ștefan cel Mare. Prin mai multe

hrisoave voievodul Ștefan cel Mare conferă mănăstirii 11 sate,

mai multe iezere, prisaci și privilegii comerciale, care o situau

printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Ea a dăinuit

până la sfârșitul veacului al XV-lea când, din cauza unei

alunecări de teren, s-a prăbușit.

Ruinele ei se văd și astăzi la 500m distanță de actuala

Mănăstire. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său,

Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii

Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui

Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței

în anul 1532.

4. Muzeul Mânăstirii Moldovița

Biserica deține în patrimoniul său cîteva obiecte de o

53

inestimabilă valoare artistică și istorică: pomelnicul și

epitrafurile (pomelnicul lucrare de artă prin decorația

sculpturală și în același timp document istoric datorită

însemnărilor pe care le cuprinde și cele două epirtafuri-broderii

lucrate în secolul al- XV-lea). Printre cele mai frumoase piese

se numără și jilțul domnesc, atribuit perioadei domniei lui Petru

Rareș. Remarcabil prin proporțiile sale, care-i dau o alură

monumentală, jilțul este decorat cu stema Moldovei, cu

împletituri de linii și flori mărunte crucifere.

Din anul 1993 Mănăstirea Moldovița face parte din patrimoniul

UNESCO, fiind încrise în catalogul World Heritage - marile

monumente ale lumii, alături de alte patru mănăstiri din

Bucovina: Voroneț, Arbore, Humor și Sucevița, deoarece ele

sunt unice în lume prin pictura lor interioară și exterioară cât și

prin arhitectura lor ce caracterizează epoca de glorie a

Moldovei.

5. Palma din Bucovina – pasul sau trecătoarea Ciumârna din

Obcina Mare leagă localitățile Vatra Moldoviței de Sucevița. În

anii 60 a început construcția drumului dintre Sadova

(Câmpulung Moldovenesc) și Rădăuți. Și pentru că drumul a

fost extrem de dificil de construit, două echipe de muncitori au

pornit simultan din cele două direcții. Construcția s-a terminat

în 1968, iar în punctul de întâlnire al celor două echipe a fost

ridicat monementul dedicat muncii lor.

Pe raza comunei Vatra Moldoviței, drumețiile, vânătoarea,

pescuitul, river-rafting-ul, parapanta, echitația, off-road-ul și

chiar mountain-bike-ul sunt doar câteva dintre sporturile pe

care turiștii le practică an de an.




Evenimente anuale legate de obiceiuri calendaristice

De o frumuseţe şi bogăţie deosebită sunt şi obiceiurile

calendaristice de peste an precum: Chiralesa, Ziua ursului,

Filipii de iarnă, Moşii de iarnă, Dochiile, Ramura verde de

peste an, Focurile, Joile oprite, Sânzâienele, Foca, obiceiuri de

ocrotire a turmelor, hramurile.

În comuna Vatra Moldoviței, în fiecare an, cu ocazia

Crăciunului, se organizează două spectacole de datini și

obiceiuri de iarnă: "Crăciun în Vatra Moldoviței" și "Pe la noi,

de Sărbători", evenimente care adună peste 3000 de turiști. În

cadrul acestor evenimente cu repetabilitate anuală, mai multe

formații de colindători și ansambluri artistice prezintă turiștilor

54

obiceiurile bucovinene specifice sărbătorilor de iarnă.

De asemenea, hramurile, care legate de prăznuirea

patronilor bisericilor din comună, reprezintă un prilej de

întâlnire a familiilor cu rudele şi cu membrii ce locuiesc în alte

localităţi. Întreaga comunitate participă, cu acest prilej, la

ceremonialul de pomenire a morţilor desfăşurat la cimitir.

Trasee turistice:

1. Traseul montan Ciumârna - Sucevița: Ciumârna este o

localitate huțulă din imediata apropiere a munților

Obcina Mare, este situată la mijlocul drumului dintre

Moldovița și Sucevița, pe cursul răului Ciumârna, în

imediata apropiere a celor mai mari altitudini din Obcina

Mare (Vf. La Țoante – 1141 m) și Pasul Ciumârna la

1100 m. Traseul montan Ciumârna – Sucevița este de

aproximativ 9 ore de mers pe jos.

2. Traseul Vatra Moldoviței-Sucevița reprezintă un alt

traseu către mânăstirea Sucevița și trece prin Poiana

Rotunda – Poiana Lupoaia – Poiana Calu – Poiana Ovasu

(unde se poate admira și monumentul reprezentativ al

zonei - Palma) și de aici direct la Sucevița. Este un traseu

de 8-9 ore recompensat cu frumuseți naturale deosebite.

3. Traseul Vatra Moldoviței- Putna reprezintă un alt traseu

deosebit de frumos prin Obcinele Bucovinei, care merge

de la Moldovița la Putna, prin muntele Timotei sub vțrful

Poiana Buzova (1174 m), apoi pe dealul Oglinda și de

aici direct la Putna. Traseul are aproximativ 9 ore.

4. Traseul mânăstirilor – la pas sau cu mașina. Este un

traseu care se poate face într-o singură zi cu mașina sau

2-3 zile prin trasee montane și opriri la pensiuni. Din

Vatra Moldoviței se merge către Sucevița, apoi la

Marginea unde poate fi vizitat Atelierul de Ceramică din

localitate, cel mai renumit atelier de ceramică neagră, iar

de aici, la stânga, se ajunge la mânăstirea Putna. O lată

variantă de traseu ar fi din Vatra Moldoviței tot către

Sucevița, apoi către Marginea, cu renumitul atelier de

ceramică neagră, în schimb de aici se merge către dreapta

la Cacica unde pot fi vizitate alte obiective turistice. În

continuare drumul mege către Mânăstirea Humor, apoi la

Voroneț, și de aici se poate ajunge înpoi la Vatra

Moldoviței prin localitatea Vama.


Centrului de Informare Turistică din Vatra Moldoviței, rețelelor

de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre

55




Vatra Moldoviței este în conformitate cu prevederile Hotărârii




Consilului Local al comunei Vatra Moldoviței, județul

Suceava, nr. 25 din 15.04.2019.

Localitatea Vatra Moldoviței îndeplinește criteriile minime





Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri

la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea

şi completarea unor acte normative ”Se înfiinţează Ministerul

Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin reorganizarea

Ministerului Economiei şi prin comasarea cu Ministerul

Energiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi

Antreprenoriat şi Ministerul Turismului şi prin preluarea

activităţilor şi structurilor de la aceste ministere.”

2. Schimbări

preconizate

Prin prezentul act normativ, se propune aprobarea atestării,

ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local, a

următoarelor localităţi sau părți din localități:

I. interes național:

a) Comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș;

II. interes local

a) Orașul Anina, județul Caraș-Severin;

b) Comuna Borș, județul Bihor;

c) Orașul Cavnic, județul Maramureș;

d) Comuna Dorna-Arini, județul Suceava;

e) Comuna Ghioroc, județul Arad;

f) Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău;

g) Comuna Sadova, județul Suceava;

h) Municipiul Săcele, județul Brașov;

i) Orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș;

j) Municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș;

k) Orașul Ștei, județul Bihor;

l) Comuna Tulucești, județul Galați;

56

m) Comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava.

Pentru asigurarea unei reglementări fluente, clare şi lipsite

de echivoc se propune ȋnlocuirea Anexei nr. 5 "Lista

localităţilor atestate ca staţiuni turistice de interes naţional,

respectiv local" din Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru

aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor

turistice, cu completările ulterioare cu o nouă anexă cuprinzȃnd

lista actualizată a localităţilor atestate ca staţiuni turistice de

interes naţional sau local.

3. Alte

informaţii

Nu au fost identificate.

Secțiunea a 3-a

Impactul socio-economic al prezentului act normativ

1. Impactul

macroeconomic

Pe termen mediu şi lung, prezentul act normativ va

crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor

putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național

sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn

atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care

unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca

staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al

turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum

transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și

comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de

dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni

turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea

economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii

acestor zone.

1.1 Impactul

asupra mediului

concurenţial şi

domeniului

ajutoarelor de stat

Actul normativ nu se referă la acest subiect.

2. Impactul asupra

mediului de

afaceri

Impactul pozitiv este determinat de creşterea

circulaţiei turistice şi totodată a cifrei de afaceri a

investitorilor din turism. Investitorii din domeniul

turismului pot accesa finanţări structurale europene pentru

construirea de structuri de primire turistice. Prin realizarea

acestor proiecte, localitățile se vor dezvolta din punct de

vedere turistic, ceea ce va determina o creştere a numărului

turiştilor de pe piaţa internă şi externă.

57

21.Impactul asupra

sarcinilor

administrative

Diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor

turistice va crea un impact social pozitiv pentru turişti.

22.Impactul asupra

întreprinderilor

mici şi mijlocii

Actul normativ are în vedere protecţia mediului.

Proiectele privind dezvoltarea din punct de vedere turistic

a localităților atestate ca stațiuni turistice de nivel

național/local au în vedere respectarea prevederilor legale

din domeniul protecţiei mediului.

3. Impactul social Nu au fost identificate.

4. Impactul asupra

mediului

Pe termen mediu şi lung, proiectul de act normativ va

crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor

putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național

sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn

atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care

unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca

staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al

turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum

transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și

comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de

dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni

turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea

economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii

acestor zone.

5. Alte informaţii Actul normativ nu se referă la acest subiect.

Secțiunea a 4-a

Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt,

pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani)

- mii lei -

Indicatori Anul

curent

Următorii

4 ani

Media

pe 5

ani

2 3 4 5 6 7

1. Modificări ale veniturilor bugetare,

plus/minus, din care:

a) buget de stat, din acesta:

(i) impozit pe profit

(ii) impozit pe venit

b) bugetele locale:

i) impozit pe profit

c) bugetul asigurărilor sociale de stat:

(i) contribuţii de asigurări

Actul normativ nu se referă la

acest subiect.

2. Modificări ale cheltuielilor bugetare, Actul normativ nu se referă la

58

plus/minus, din care:

a) buget de stat, din acesta:

(i) cheltuieli de personal

(ii) bunuri şi servicii

b) bugete locale:



c) bugetul asigurărilor sociale de stat:



acest subiect.

3. Impact financiar, plus/minus, din care:

a) buget de stat

b) bugete locale


acest subiect.

4. Propuneri pentru acoperirea creşterii

cheltuielilor bugetare


acest subiect.

5. Propuneri pentru a compensa reducerea

veniturilor bugetare


acest subiect.

6. Calcule detaliate privind fundamentarea

modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor

bugetare


acest subiect.

7. Alte informaţii Nu au fost identificate.

Secțiunea a 5-a

Efectele prezentului act normativ asupra legislaţiei în vigoare

1. Măsuri normative necesare pentru aplicarea

prevederilor prezentului act normativ:

a) acte normative în vigoare ce vor fi

modificate sau abrogate, ca urmare a intrării în

vigoare a prezentului act normativ;

b) acte normative ce urmează a fi elaborate în

vederea implementării noilor dispoziţii.


acest subiect.

11. Compatibilitatea prezentului act normativ

cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice


acest subiect.

2. Conformitatea prezentului act normativ cu

legislaţia comunitară în cazul proiectelor ce

transpun prevederi comunitare.


acest subiect.

3. Măsuri normative necesare aplicării directe a

actelor normative comunitare


acest subiect.

4. Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii

Europene


acest subiect.

5. Alte acte normative şi/sau documente Actul normativ nu se referă la

59

internaţionale din care decurg angajamente acest subiect.


Secțiunea a 6-a

Consultările efectuate în vederea elaborării prezentului act normativ

1. Informaţii privind procesul de consultare cu

organizaţii neguvernamentale, institute de

cercetare şi alte organisme implicate

Actul normativ nu se referă

la acest subiect.

2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a

avut loc consultarea, precum şi a modului în care

activitatea acestor organizaţii este legată de

obiectul prezentului act normativ


la acest subiect.

3. Consultările organizate cu autorităţile

administraţiei publice locale, în situaţia în care

proiectul de act normativ are ca obiect activităţi

ale acestor autorităţi, în condiţiile Hotărârii

Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de

consultare a structurilor asociative ale

autorităţilor administraţiei publice locale la

elaborarea proiectelor de acte normative

Au fost consultate

structurile asociative ale

autorităților administrației

publice locale conform

Hotărârii Guvernului nr.

521/2005.

4. Consultările desfăşurate în cadrul consiliilor

interministeriale, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 750/2005 privind

constituirea consiliilor interministeriale

permanente


la acest subiect.

5. Informaţii privind avizarea de către:

a) Consiliul Legislativ

b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

c) Consiliul Economic şi Social

d) Consiliul Concurenţei

e) Curtea de Conturi

Proiectul prezentului

act normativ a fost avizat

favorabil de Consiliul

Legislativ prin avizul

nr.1143/2020.

6. Alte informaţii

Nu au fost identificate.

60

Secțiunea a 7-a

Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea

prezentului act normativ

1. Informarea societăţii civile

cu privire la necesitatea

elaborării prezentului act

normativ

La elaborarea prezentului act normativ a fost

îndeplinită procedura transparenței

decizionale conform prevederilor Legii nr.

52/2003 privind transparenţa decizională în

administraţia publică.

Prezentul act normativ a fost supus consultării

publice, prin postarea pe site-ul Ministerului

Economiei, Energiei și Mediului de afaceri

(www.economie.gov.ro) în data de

02.10.2020.

2. Informarea societăţii civile

cu privire la eventualul impact

asupra mediului în urma

implementării prezentului act

normativ, precum şi efectele

asupra sănătăţii şi securităţii

cetăţenilor sau diversităţii

biologice

Actul normativ nu se referă la acest subiect.


Secțiunea a 8-a

Măsuri de implementare

1. Măsurile de punere în

aplicare a prezentului act

normativ de către autorităţile

administraţiei publice centrale

şi/sau locale - înfiinţarea unor

noi organisme sau extinderea

competenţelor instituţiilor

existente.

Consiliile locale ale localităților Ocna

Șugatag, Anina, Borș, Cavnic, Dorna-Arini ,

Ghioroc, Sadova, Săcele, Sânnicolau Mare,

Sighetu Marmației, Gura Siriului, Ștei,

Tulucești ȘI Vatra Moldoviței vor respecta

dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.

852/2008 pentru aprobarea normelor şi

criteriilor de atestare a staţiunilor turistice.

61

2. Alte informaţii Nu au fost identificate

Față de cele prezentate, a fost promovată prezenta Hotărâre a Guvernului

pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca staţiuni

turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei nr. 5 la

Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de

atestare a staţiunilor turistice.

Ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri

Virgil-Daniel Popescu

Date post:	30-May-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

NOTĂ DE FUNDAMENTARE 887/2020 clocalităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv...

Documents