Normarea stocurilor.pdf

8/17/2019 Normarea stocurilor.pdf

1/31

78

Capitolul 5. NORMAREA STOCURILOR

5.1. Conceptul şi necesitatea normă rii stocurilor

Pentru optimizarea activităţii de gestionare a stocurilor în comerţ estenecesar să se determine o serie de unităţi de măsură care să aibă în vedere atâtprocesul aprovizionării de mărfuri a firmei, cât şi evaluarea decalajului creat

între evoluţia reală a stocurilor şi obiectivul fixat. Într-un asemenea context,stabilirea nivelului normat al stocurilor constituie punctul de plecare înorganizarea întregului sistem de gestiune a stocurilor, pentru ca apoi toateactivităţile desf ăşurate în cadrul întreprinderii să fie dirijate în funcţie denormele de stoc stabilite. Iată de ce, cele doua concepte - normarea stocurilorşi gestionarea stocurilor - exprimă relaţii cu totul deosebite. Dacă prinnormare trebuie înţeleasă operaţiunea de stabilire a unui nivel raţional alstocurilor, conţinutul gestiunii stocurilor presupune menţinerea în procesuloperativ a normativului de stoc, a mărimii şi structurii optime a acestuia, toateasemenea lucruri însemnând o politică adecvată de aprovizionare cu mărfuri,o distribuţie raţională a stocurilor pe unităţi, concentrarea sau, atunci când

este cazul, dispersarea stocurilor, asigurarea condiţiilor optime de păstrare alor, o politică de promovare a vânzărilor, de soldare a stocurilor de mărfuri,dar şi o evidentă clară şi promtă a mişcării stocurilor.

Rezultă din cele prezentate ca normarea stocurilor reprezintă doar ocomponentă a gestiunii acestora, dar şi importanta cu totul deosebită pe care oprezintă normarea stocurilor pentru întreaga activitate a firmei. De fapt, f ără onormare corectă a stocurilor, deci f ără determinarea nivelului optim pe careacestea trebuie sa-l atingă, nu se poate vorbi de o gestiune ştiinţifică astocurilor.

În activitatea practică, normele de stoc iau forme, expresii diferite, eleputându-se

concretiza în stocuri medii lunare, stocuri în zile desfacere sau zileacoperire, viteza de circulaţie etc. În acelaşi timp, trebuie precizat că, pentrudeterminarea normei de stoc, în practica se utilizează modele statistico-matematice. Atunci când se reuşeşte ca normele să fie astfel stabilite încât să conducă la obţinerea beneficiilor maxime, se poate spune că s-a ajuns laoptimizarea stocurilor, altfel spus, se determină normele optime, acest lucrureprezentând o concretizare a criteriului de optimizare stabilit.


2/31

79

5.2. Metode de normare a stocurilor

Aşa cum menţionam, există mai multe metode de normare a stocurilor,respectiv de determinare a normelor optime, care să conducă la optimizarea

acestora. În condiţiilediversităţii unor asemenea metode vom încerca, mai întâi, o clasificarea acestora.

a) Astfel, în funcţie de periodicitatea aprovizionărilor, există metodecare au în

vedere o aprovizionare care se face în momentul în care stocul clindepozit a atins un

nivel antecalculat şi metode care au în vedere o aprovizionare realizată la date fixe.

b) În funcţie de cantitatea cu care se face aprovizionarea, există metodecare au în vedere aprovizionarea cu cantităţi fixe şi metode în careaprovizionarea se face cu cantităţi variabile.

Combinând cele doua criterii, se poate ajunge la o noua grupare,respectiv:

• metode care presupun aprovizionări la intervale fixe, respectiv, cucantităţi fixe sau cu cantităţi variabile;

• metode care presupun aprovizionări la intervale variabile, respectiv,cu cantităţi fixe sau cu cantităţi variabile.

c) Cea de-a treia grupare a metodelor analizate are în vedere

instrumentarul statistico-matematic utilizat şi gradele de certitudine cu caresunt garantaţi parametrii de bază ai normării, vorbindu-se, în acest sens, demetode deterministe, probabiliste şi metode combinate.

Existând o asemenea varietate a metodelor de normare a stocurilor,atunci când se pune efectiv problema normării, va trebui aleasă metoda caresă conducă la rezultatele cele mai bune. În condiţiile în care toate metodeleprezentate au la bază previziunea cererii, respectiv a desfacerilor de mărfuri,validarea fiecăreia dintre ele, ca şi determinarea elementelor lor caracteristicedepind de gradul de exactitate şi de fineţea previziunilor. De asemenea,

trebuie pornit şi de la faptul ca indiferent de modelul de normare ales,instalarea acestuia se va realiza în trei etape, respectiv:

• strângerea datelor privind desfacerile, stocurile, comenzile, intervalulmediu de livrare, cheltuielile etc;

• analiza informaţiilor menţionate mai sus, în vederea elaborăriipreviziunilor, alegerii soluţiei convenabile precum şi determinării stoculuimediu normat;

• efectuarea tuturor activităţilor necesare pentru menţinerea stoculuireal în limitele determinate.


3/31

80

5.3. Normarea stocurilor de materiale în unităţ ile economice

Având în vedere structura stocului normat de producţie, determinarealui şi a elementelor sale componente se face, după următoarea metodologie:

stocul normat de materiale pentru producţie se calculează prin însumareaelementelor care îl compun, folosind relaţia:S n = S c + S s + S cd + S ti + S i

în care:Sn = stocul normat,Sc = stocul curent,Ss = stocul de siguranţă Scd = stocul de condiţionare,Sti = stocul pentru transport intern,Si = stocul de iarna.

Fiecare din aceste tipuri de stocuri se determină distinct, în raport cufactorii ce le condiţionează şi funcţiile ce le au de îndeplinit.

1. Stocul curent normat (Sc) element de baza al stocului de producţie înfuncţie de care se caracterizează starea şi evoluţia proceselor de stocare îngeneral; se determină cu ajutorul relaţiei:

Sc = cmz × Ī sau:

Sc = cmz × I c în care: Ī = intervalul mediu dintre două aprovizionări succesive. I c = intervalul stabilit pe baza termenelor de livrare din contractele

economice.cmz = consumul mediu zilnic de materiale.

Consumul mediu zilnic se determina cu ajutorul relaţiei:

360

N Q

360

N cmz

ciipl pl ×== ∑

în care: N pl = necesarul planificat de materiale pentru perioada pentru care se

face determinareaQipl = volumul planificat de produse i în expresie fizica

N ci = norma de consum de materie prima pentru produsul i

Intervalul mediu dintre două aprovizionări ( I ) reprezintă numărul dezile care se înregistrează între doua intrări succesive de materiale; acesta se


4/31

81

determină după caz: pe baza termenelor de livrare precizate in contracteleeconomice, dacă acestea sunt încheiate; pe baza intervalelor efective

înregistrate în anul de baza şi a cantităţilor corespunzătoare.În primul caz, intervalul care rezulta din contractul economic se ia în

calcul dacă are o fundamentare justificata iar ritmul aprovizionărilor derivateste considerat satisf ăcător. Fundamentarea mărimii intervalului trebuie f ăcutape raţiuni economice importante: utilizarea eficientă a mijloacelor detransport, reducerea cheltuielilor de transport, optimizarea fabricaţiei laproducători, corelarea capacităţii de expediţie a furnizorilor cu cea de primirea beneficiarilor ş.a. În cele mai frecvente cazuri la stabilirea intervalului dincadrul contractelor sunt aşezate programele de fabricaţie ale furnizorilor. Lacel de-al doilea mod de calcul se apelează numai dacă la data determinărilornu sunt încheiate contractele economice sau intervalul precizat în cadrulacestora indică un ritm încetinit al reaprovizionărilor; calculul se faceutilizând date statistice feritoare la intervalele efective de livrare înregistrate( I ief ) şi a cantităţilor intrate în, depozitele unităţii în anul de bază (Qief ).

În acest sens se foloseşte media aritmetică ponderată, astfel:

∑

∑ ×=

ief

ief ief

Q

Q I I

Modul concret de calcul se prezintă în următorul exemplu:– necesarul pentru îndeplinirea planului de dezvoltare economico-socială

al unei unităţi este la profile grele de 10 000 kg şi la profile uşoare de 20

000kg.Datele privind intrările calendaristice şi cantitative efective înregistrate înanul de bază sunt cele din tabelul nr.1

Tabel 1

Denumireamaterialului

Data intrări înmagazie

Intervalul între

aprovizionări– I ef (nr. zile)

Cantitateaintrată Qi (kg)

Intervalul ×cantitate (col.

2 × col. 3)

Interval mediu între apro-vizionări – I

3col.Total

4.colTotal

zile

0 1 2 3 4 510.I 25 1 000 25 00018.II 39 1 500 55 00030.III 41 2 000 82 0005.V 33 3 000 99 000

10.VI 49 750 36 75030.VI 20 800 16 00025.VII 25 600 15 000

profile grele

20.VIII 26 500 13 000

3410150

341750=

Total × × 10 150 341 750 3418.I 29 1 500 43 500

13.II 26 2 000 52 000

profile uşoare

9.III 25 5 000 125 000

32

21000

676500=


5/31

82

24.IV 46 1 000 46 00014.V 20 4 000 80 00030.VI 47 3 000 141 000

11.VIII 42 4 500 189 000Total × × 21 000 676 500 32

Din datele prezentate rezultă următoarele:– consumul mediu zilnic pentru profile, grele

27,778kg360

00010==cmz ;

– consumul mediu zilnic pentru profile uşoare

55,556kg360

00020==dmz ;

– intervalul mediu între livrări pentru profile grele este de 34 zile– intervalul mediu între livrări pentru profile uşoare este de 32 zile

Intervalele medii s-au calculat în cadrul tabelului nr. 1 folosind mediaaritmetica ponderata.

În concluzie, stocul curent este de:944,452 kg pentru profile grele:S CA = 27,778 x 34 = 944,452 kg;

1777,792 kg pentru profile uşoare:S CB = 55,556 X 32 = 1777,792 kg.

Metodologia prezentată se referă la cazul în care între producători şiconsumatori sunt stabilite relaţii directe de livrare-aprovizionare iar cantităţilecontractate sunt vagonabile. Daca acestea sunt nevagonabile, atunci livrarease face prin bazele judeţene şi specializate de aprovizionare tehnico-materială,caz în care intervalul mediu se limitează, din oficiu, la maximum 30 zile;aceasta pentru că, se consideră a fi un interval suficient datorită distanţeirelativ mici de la care consumatorii se aprovizionează. Stocul curent normat

în zile, este egal cu intervalul mediu între livrări.Determinarea intervalului mediu după metodologia de mai sus se face

în general odată la 4-5 ani, actualizarea anuală a normelor de stoc realizându-se numai în expresie fizică prin înmulţirea intervalului respectiv cu consumulmediu zilnic al perioadei de plan următoare; modificarea intervalului mediu seface în unele cazuri (puţine la număr) când se schimbă total condiţiile deaprovizionare şi îndeosebi sursele de furnizare a materiei prime.

2. Stocul de siguran ţă normat (S s) element component al stocului deproducţie îndeplineşte, aşa cum s-a menţionat, rolul de „tampon” însatisfacerea cererilor pentru consumul productiv, în condiţii de dereglare areaprovizionărilor. Condiţiile de formare a stocului de siguranţa sunt diferite

de la întreprindere la întreprindere şi, în cadrul acestora, de la un material laaltul. Datorită rolului ce îi este atribuit, precum şi faptului că formarea sa


6/31

83

determină imobilizări suplimentare de materiale peste cele atrase de stoculcurent, stocului de siguranţă i s-au destinat numeroase studii care vizează stabilirea condiţiilor privind necesitatea formarii şi deţinerii acestuia, nivelulla care să se constituie precum şi posibilităţile de limitare a mărimii lui.

Pentru dimensionarea stocului de siguranţă la unităţile consumatoare,conform metodologiei unitare, se foloseşte metoda devierii (abaterii) medii,calculul realizându-se cu ajutorul relaţiei:

D xcmzS s =

în care D reprezintă devierea (abaterea) medie.Devierea medie se determina pe baza datelor statistice înregistrate în

perioada de bază referitoare la abaterile efective ( De) de la intervalul mediu delivrare cu ajutorul relaţiei:

∑

∑ ×=

e

ee

Q

Q D D

Se iau în calcul numai abaterile în plus de la intervalul mediu (abaterilepozitive) care se stabilesc cu ajutorul relaţiei:

De = I e - Ī

Practic stabilirea devierii medii şi a stocului de siguranţă se faceconform exemplului prezentat în tabelul nr. 1 (continuare) pentru materiileprime: profile grele şi uşoare. Datele de calcul iniţial sunt cele avute în vederela determinarea stocului curent; aceasta pentru că atât stocul curent cât şi cel

de siguranţă se stabilesc împreună pe aceeaşi bază de calcul.În aceste condiţii stocul de siguranţă va fi de:222,224 kg: pentru profile greleS s = 27,778 x 8 = 222,224 kg;

666,672 kg: pentru profile uşoareS s = 55,556 x 12 = 666,672 kg

Când din calculele efectuate rezulta un stoc de siguranţă mai mare de50% faţă de stocul curent, constituirea la acest nivel necesită aprobareaorganului ierarhic superior, pe baza unei documentaţii justificative. În zile,norma stocului de siguranţă este egală, cu devierea medie.

Pentru materialele ce se asigură prin bazele de aprovizionare,metodologia actuală nu prevede formarea de stocuri de siguranţă laconsumatori, considerându-se că distanţa relativ mică nu justifică constituireaacestora; excepţie fac unităţile aflate la distanţe relativ mari faţă de bazele deaprovizionare sau amplasate în locuri greu accesibile, în care caz se poateconstitui stoc de siguranţă în proporţie de 25% faţă de stocul curent sau pentru5 zile.


7/31

84

Tabel 1 (continuare)


Intervalulefectiv dintreaprovizionări

(nr. zile) I e

Intervalulmediu

(nr. zile) Ī

Abaterea dela intervalul

mediu(col.1 – col. 2)

De

Cantitateaefectiv

intrare Qe

De × Qe(col.

3×col. 4)

Deviereamedie D

0 1 2 3 4 525 -9 x x39 +5 1500 750041 +7 2000 1400033 34 -1 x x49 +15 750 1125020 -14 x x25 -9 x x

profile grele

26 -8 x x

84250

32750=

Total × 34 × 4 250 32 750 829 -3 × ×26 -6 × ×25 -7 × ×46 +14 1 000 14 00020 -12 × ×47 +15 3 000 45 000

profileuşoare

42

32

+10 4 500 45 000

128500

104000=

Total × 32 × 8 500 104 000 12

3. Stocul de condi ţ ionare sau de pregătire normat (S cd ) se determină înfuncţie de duratele operaţiilor de condiţionare care sunt dependente de

condiţiile în care se desf ăşoară procesul (natural sau artificial). Necesitateadiminuării la minimum a imobilizărilor de resurse materiale în asemeneastocuri determină o continuă preocupare cu privire la îmbunătăţirea condiţiilorde pregătire, prin modernizarea lor concomitent cu reducerea cheltuielilorocazionate de acest gen de operaţiuni. Ca urmare, normele pentru stocul depregătire trebuie modificate ori de câte ori au loc perfecţionări, modernizări,soluţii tehnice noi etc. ale procesului de pregătire sau condiţionare, precum şiale procesului de fabricaţie, sau înlocuiri de materiale, sisteme noi de debitareş.a. Limita de constituire fizică a stocului de condiţionare se stabileşte după

relaţia: S cd = cmz × T cd în care:T cd = timpul (în zile) pentru condiţionare sau pregătireÎn zile, stocul de condiţionare este egal cu timpul în care se execută

operaţia respectivă.

4. Stocul pentru transport intern normat (S ti) se stabileşte în funcţie detimpul şi de distanţa de aprovizionare dintre depozitul central şi puncteleintermediare de depozitare sau de consum, de mijloacele de transport, de

încărcare-descărcare folosite, de natura materiilor prime sau alte elemente


8/31

85

specifice care intervin în aceste operaţiuni. Sub aspect fizic, stocul pentrutransport intern se calculează după relaţia:

S ti = cmz × T ti

în care:

T ti reprezintă timpul pentru transportul intern al materialelor de ladepozitul central de aprovizionare la punctele intermediare de depozitare saude consum inclusiv de încărcare-descărcare a acestora.

În zile, stocul pentru transportul intern este egal cu timpul T ti.

5. Stocul de iarnă normal (Si), destinat pentru asigurarea alimentăriicontinue a procesului de producţie în condiţiile în care exploatarea sautransportul materiilor prime se întrerupe din cauza condiţiilor climatericenefavorabile, se determină cu ajutorul relaţiei:

S i = cmz × T i

în care T i, reprezintă numărul de zile de la data întreruperiiaprovizionării, respectiv a livrărilor de către furnizor ca urmare a condiţiilorclimatice deosebite la reluarea acestor livrări, atunci când aceste condiţii opermit. Deoarece stocul de iarnă se constituie, preventiv, astfel încât la

începutul etapei critice nivelul maxim, consumul treptat din acestea trebuie să asigure continuitatea producţiei pe întreaga perioadă a stagnării livrărilor de lafurnizori. În zile, stocul de iarnă este egal cu timpul de întrerupere aaprovizionării T i.

Menţionăm că asemenea determinări sunt considerate ca având caracter

analitic şi sunt obligatorii pentru cel puţin 70 la sută din materialele ale cărorbalanţe, se aprobă de către guvern.

5.4. Metode şi modele ale cercetă rii opera ţ ionale de calcul a stocurilor de materiale

Cercetarea operaţională tratează pe larg stocurilor de materiale ce seformează în depozitele unităţilor economice, menţionând multiple, posibilităţide optimizare a acestora în funcţie de elementele principale care se pot lua în

calcul. În cele ce urmează prezentăm câteva dintre acestea pe care, de altfel, leconsiderăm de mai larg interes şi pe care le grupăm în trei categorii.

1. Modele de calcul a loturilor economice de livrare şi de optimizare astocurilor curente în condiţiile cererii constante la intervale egale;

2. Modele de optimizare a stocurilor de materiale în condiţiile cereriivariabile la intervale egale;

3. Modele eficiente de calcul a stocurilor de siguranţă.


9/31

86

5.4.1. Modele de calcul a loturilor economice de livrare şi de optimizare astocurilor curente în condi ţ iile cererii constate la intervale egale

În această categorie se cuprinde o mare varietate de modele care prin

natura lor au în vedere elemente de calcul specifice diferitelor situaţii posibile.Între acestea prezentăm pe următoarele:a) Optimizarea lotului de livrare, a stocului curent luând în calcul

cheltuielile de stocare (C s) şi de lansare a comenzilor (C 1)1. Acest model

considerat clasic pentru optimizarea proceselor de stocare (el purtând şidenumirea de modelul Wilson), presupune determinarea lotului economic(n*), intervalul de reaprovizionare optim (T*), frecvenţei optime (Y*) şicostului (C*) cu ajutorul relaţiilor:

Fig. nr. 1

s

1*

C

NC2n =

*

*

n

N Y =

*

*

Y T

θ

=

s1CCN2 θ=*C

în care:N = necesarul anual de aprovizionat,θ = perioada de gestiune (anul de p1an-conventional 360 zile).Dinamica cheltuielilor, pe elemente şi totale în funcţie de variaţia

lotului de livrare, se prezintă în figura 9.

1 A. Kaufmann, Metode şi modele ale cercet ării opera ţ ionale, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1968, p. 186.


10/31

87

Modelul, prin natura lui, nu ia în calcul posibilitatea ca pe parcursulderulării procesului de stocare, în cadrul unui anumit ciclu de reaprovizionaresă apară fenomenul de epuizare a stocului curent ca urmare a întârzierii lotuluiurmător de livrare; ori practica economică din acest domeniu de activitate se

confruntă în mod frecvent cu asemenea situaţie. Acest neajuns este înlăturatprin forma perfecţionată a modelului, realizată ulterior, şi care presupune să se ia în calcul aşa-numitul „factor de indisponibilitate”, de lipsă a materialelor

în stoc sau de penurie.În aceste condiţii elementele de mai sus se vor calcula cu ajutorul relaţiilor:

ρ×=

1

C

NC2n

s

1*

*

*

n

N Y =

*Y

T θ=

ρ*×= ns*

ρ×θ= s1CCN2*C

în care s* reprezintă stocul optim posibil a fi determinat în noilecondiţii; în acest caz s* < n*, diferenţa reprezentând o cantitate de materiale

cu rol de siguranţă, adică posibil a fi folosită în cadrul ciclurilor dereaprovizionare când se produc întârzieri în livrările de la furnizori şi secreează condiţii de lipsă de stoc.

Factorul de indisponibilitate se calculează cu ajutorul relaţiei:

ps

p

CC

C

+=ρ

în care Cp reprezintă cheltuielile suplimentare determina de lipsamaterialelor în stoc.

Prin modelul economico-matematic prezentat în cele două variante se

consideră că sursa de formare a stocului curent este reprezentată numai delotul de livrare de la terţi şi că acesta din urmă, după sosirea în unitateabeneficiară, va lua forma tipului de stoc menţionat.

b) Optimizarea lotului de livrare a stocului curent luând în calculcheltuielile de stocare propor ţ ionale cu cele de aprovizionare. Modelul are învedere situaţiile când cheltuielile de stocare, nu se cunosc cu certitudine,nefiind evidenţiate distinct şi sunt apreciate în raport cu valoarea medie astocului depozitat.

Funcţia economică a costului specific proceselor de stocare cu

asemenea caracteristică este: )C(2

1NCNC 11 +×αθ+×+×= an

naa


11/31

88

sau:

11 C22

NCNC θ

α+αθ+×+×= a

n

naa

în care:α = procentul de reprezentare a cheltuielilor de stocare în raport cu

costul aprovizionării, calculate la nivelul stocului mediu (n x a + C 1);a = preţul de aprovizionare exclusiv cheltuielile de lansare a

comenzilor.Termenii subliniaţi sunt independenţi de variaţia lotului de livrare şi

deci nu influenţează calculele de optimizare; ca urmare, funcţia economică care urmează a fi minimizată este:

αθ+×= a

n

n 2

NCminCmin 1

Procedând la derivarea funcţiei în raport cu n şi egalând-o cu zero se obţine:

02n

NC21

=θα

+−= aδnδC

de unde:

aαθ= 1*

NC2n

*

*

n

N Y =

*

*

Y

T θ=

aa αθ+θα

+×= 11* CN2C

2NC

Evoluţia cheltuielilor pe elemente şi totale în raport cu variaţia lotuluide livrare se prezintă în figura 10:

c) Stabilirea lotului economic a stocului curent optim în func ţ ie decheltuielile unitare de transport, conven ţ ional-constante şi variabile. Modelulare în vedere stabilirea cuantumului cheltuielilor pe cele trei grupe pornind deurmătoarele precizări:

Fig. nr. 2


12/31

89

– cheltuielile de transport (C t ) se individualizează într-o grupă distinctă, ca urmare a ponderii mari pe care o deţin în totalul cheltuielilor deaprovizionare-depozitare; se stabilesc pe unitate fizică de materie primă (C tu)prin raportarea cheltuielilor de transport pe lot (aşa cum sunt precizate

conform tarifelor de transport) la mărimea lotului de livrare n – cheltuielile conven ţ ional constante (C c) cuprind cheltuielile care semenţin la un nivel relativ constant în raport cu mărimea lotului de livrare(cheltuieli cu evidenţa, cu prevenirea şi stingerea incendiilor, cu paza contra

înstrăinării, cu crearea condiţiilor de păstrare, încălzire, iluminat, cuamortizarea mijloacelor fixe). Aceste cheltuieli, pe unitate de material, sestabilesc cu ajutorul relaţiei:

cmz)θ (n

2C cC cu +

=

în care:C c = cheltuielile convenţional-constante totale anualecmz = consumul mediu zilnic

– cheltuieli variabile (C v), reprezintă cheltuielile care cresc proporţionalcu mărimea lotului de livrare (cheltuieli aferente imobilizării resurselormateriale cele de conservare sau de primire-recepţie etc.). Cheltuieli variabileunitare se stabilesc cu ajutorul relaţiei:

n100

β p N t C vu

×

××=

în care: N t = numărul de tone-zile existente în medie în depozit β = ponderea cheltuielilor variabile în valoarea materialului depozitat p = preţul producţiei al materiei prime

Numărul de zile (k ) pentru ca lotul n asigură consumul se determină cuajutorul relaţiei:

cmz

nK =

iar numărul de tone zile aflate în medie în depozit cu ajutorul relaţiei:( )

2

K cmzn N t

+=

Lotul optim se va determina prin totalizarea celor trei grupe de cheltuieliunitare. Mărimea optimă a lotului de livrare va corespunde nivelului minim alcheltuielilor totale unitare, care se calculează cu relaţia:

C Tu = C tu + C cu + C vu Ψ min în care C Tu reprezintă cheltuieli totale unitare.


13/31

90

Fig. nr. 3

Dinamica cheltuielilor unitare pe total şi categorii în raport cu variaţialotului de livrare se prezintă în figura 11.

Acest model corespunde cel mai bine gestiunii stocurilor în întreprinderile din ţara noastră întrucât are în vedere pe lângă naturacheltuielilor antrenate de procesul de aprovizionare-depozitare şi îmbinareaintereselor partenerilor participanţi la procesul respectiv prin optimizareatransporturilor, reducerea nivelului stocurilor, îmbunătăţirea ritmicităţiiaprovizionării, folosirea la capacitate a depozitelor ş.a.

d) optimizarea loturilor de livrare a stocurilor curente în func ţ ie de frecven ţ a livr ărilor şi de cheltuielile atrase de procesul de formare-păstrare astocurilor.

În derularea modelului şi stabilirea relaţiilor de calcul a lotului optim,frecvenţei optime, costului minim, intervalului optim pleacă de la modulconcret de influenţă a factorului „frecvenţa livrărilor” prezentat lasubcapitolul 6, şi deci de la formulele precizate, care se vor completa maideparte cu cheltuielile atrase de procesul de stocare: cheltuielile de formare alotului de livrare, cheltuielile de transport, cheltuielile de stocare.

Cheltuielile de formare a lotului de livrare, C n – în categoria cărora se încadrează cheltuielile de pregătire, etichetare, ambalare, de încărcare înmijlocul de transport, de întocmirea documentelor de livrare şi plată – variază foarte puţin de la o mărime de lot la alta, variaţie ce poate fi considerată neglijabilă; de fapt aceste cheltuieli de lansare a comenzii şi care sunt, îngeneral, constante pe lot.

Volumul total al cheltuielilor de formare a loturilor, Cf, se stabileşte cuajutorul relaţiei:

C f = y × C n

în care y reprezintă numărul de livrări pe beneficiari şi se calculează astfel:


14/31

91

pi iK

360 y

×=

în care K i reprezintă coeficientul de multiplicare a intervalului dereevaluare a producţiei i p

*.

Dacă avem în vedere modul de calcul al lui y, atunci relaţia dedeterminare a lui Cf capătă următoarea formă:

pinn f

iK

360C C yC

××=×=

Cheltuielile de transport pe lot C t1, variază în funcţie de mărimea lotuluişi de forma de transport (pe cale ferată, în vagoane complete sau sub formă decolete, cu autocamioane etc.). Expedierile în vagoane complete se fac, deregulă, în loturi mari 7-10 tone pe sortiment (lotul fiind constituit din maimulte sortimente – fiind deci de natură complexă); în cazul transportului autocantităţile sunt în general de 2-3 tone pe sortiment, iar expedierile princoletărie se fac cu loturi sub limitele amintite. Fiecare formă de transportnecesită cheltuieli de transport foarte diferite, aşa cum se observă în tabelulnr. 2.

Tabel 2Tarife de transport (lei/t·km)

Vagoane complete CFR Autocamioane Coletărie CFRDistanţaabsolut % absolut % absolut %

100 km 0,190 100 0,900 473 1,140 600

300 km 0,115 100 0,578 502 0,690 600500 km 0,106 100 0,500 471 0,636 600

În calculul de optimizare se va avea deci în vedere tipul (capacitatea)mijlocul de transport posibil a fi utilizat (se ştie că unele materialesiderurgice, de pildă, nu pot fi expediate, de exemplu, cu autocamionul),necesitatea constituirii de loturi asortate şi de încărcare completă a vagoanelorprin combinări de sortimente. Concluzia este că, cu cât se transportă un lotmai mare de materiale, cheltuielile de transport pe unitate din lot scad (încondiţiile aceleiaşi distanţe).

Relaţia de calcul a cheltuielilor de transport pe tonă-KM este:

n

C C t1tu =

în care:C t1 = tariful de transport pe o anumită mărime a lotului, în condiţiile

unei distanţe constanten = mărime lotuluiCheltuieli de transport pe an pe un beneficiar se calculează după relaţia:

* Avem în vedere stabilirea intervalului între livrări după metodologia prezentată la influenţafrecvenţei livrărilor asupra nivelului stocului, p. 43-46.


15/31

92

pi

t1C yta

iK

360C C

t1 ×

×=×=

Mărimea lotului expediat va influenţa cheltuielile de stocare la fiecare

beneficiar în parte; dacă lotul este mai mare cresc şi cheltuielile de stocare(prin staţionarea o perioadă mai lungă de timp a materialelor din depozite).Cheltuielile de stocare pe un lot C sa se determină folosind relaţia:

2

C iK C

2

C nC

mz piszszsa

×××=

×=

în care:C sz = cheltuielile de stocare pe ziC mz = consumul mediu zilnicLotul mediu de livrare este exprimat prin relaţia:

2

C iK n mz pi

××=

în care I = K i × i p, I reprezentând intervalul mediu între livrări.Exprimările în relaţii au fost astfel f ăcute pentru a se putea individualizavariabila K i, în cadrul funcţiei ce trebuie optimizată. Ţinând cont de cele treicategorii de cheltuieli, funcţia costului total va fi:

2

C iK C

iK

360C

iK

360C C C C C

mz pisz

pi

t1

pi

nsatu1

×××+

×

++

×

×=++=

Făcând derivata funcţiei cheltuielilor totale, determinate de procesulcomplet de formare-transport-depozitare a loturilor de livrare în raport cu Kişi egalizând-o cu zero, se obţine

2

C iC

iK

360C

iK

360C

δK

δC mz psz

p2i

t1

p2i

n

i

××+

×

×−

×

×−=

Din această derivare rezultă variabila K i este dată de:( )

mz2 psz

t1n xi

C iC

360C C 2K

××

×+×=

Deci coeficientul de multiplicare a intervalului dintre rularea a două cicluri de fabricaţie consecutive K i, în baza căruia se calculează intervaluloptim dintre două livrări către un anumit beneficiar, se poate determina după relaţia de mai sus; prin această formă de calcul al intervalului dintre livrări decătre fiecare furnizor şi beneficiar se asigură optimizarea procesului destocare ţinând cont de condiţia producătorului (ciclicitatea producţiei) şi deefortul de muncă socială ce trebuie depus de beneficiar pentru formarea şideţinerea stocului de materiale. Stabilind coeficientul de multiplicare aintervalului de livrare pe beneficiari, se poate calcula în continuare, lotul

optim – n*, costul minim – C*, intervalul optim –T*, frecvenţa optimă *folosind relaţiile:


16/31

93

p xi0 iK T ×=

p xio

oiK

360

T

360 y

×==

360

iK N

y

N

n

p xi

00

××

==

2

iC K C

iK

360C

iK

360C C

pmz xisz

p xi

t1

p xi

n0

×××+

×

×+

×

×=

Acest mod de calcul se poate aplica în cazul materialelor şi produselorpentru care frecvenţa livrărilor este condiţionată în primul rând de ciclicitateaproducţiei (de exemplu în cazul producţiei de laminate din profilul defabricaţie al combinatelor siderurgice); dar modelul poate fi extins şi la alte

cazuri, inclusiv la aprovizionarea prin baze. Necesitatea stabiliriicoeficientului de multiplicare pe baza căruia se calculează intervalul mediu între livrări pe beneficiari este determinată de faptul că nu este posibil calivrările să se facă în aceeaşi zi pentru o multitudine de beneficiari să li selivreze loturi mai mici decât o anumită limită; aşadar, este necesar să sestabilească, de exemplu, la ce număr de cicluri este economic să se livreze unanumit lot beneficiarului cu o asemenea caracteristică sau în cazulmaterialelor asigurate prin bazele de aprovizionare, la ce număr de zile sepoate forma un lot de livrare economic.

5.4.2. Modele de optimizare a stocurilor de materiale în condi ţ iilecererii variabile la intervale egale

În această categorie se cuprind, deasemeni mai multe metode din careprezentăm pe următoarele:

a) Optimizarea stocului curent luând în calcul pierderile generate demen ţ inerea unui stoc mai mare decât cererea pentru consum şi a cheltuielilorsuplimentare determinate de lipsa materialelor de stoc. În condiţiile cereriivariabile este necesară mai întâi studierea frecvenţei de apariţie a acesteia,

respectiv determinarea distribuţiei statistice (probabilităţii) ei. Se pot înregistra două situaţii prezentate în figura 12 (cazurile a şi b).

În situaţia din figura 12 cazul „a”, se are în vedere existenţa în depozite aunui stoc s mai mare decât cererea r pentru consum iar în figura 12 cazul „b”,stocul nu acoperă cererea. Deoarece în acest caz costul de stocare se consideră neglijabil el nu se ia în calcul, gestiunea stocului devenind astfel independentă de timp.


17/31

94

Fig. nr. 4

În caracteristicile preconizate de model se pot încadra în specialstocurile pentru piese de schimb destinate utilajelor supuse procesului

permanent de uzură morală; prin scoaterea din fabricaţie sau prin înlocuireaacestor utilaje diferenţa cantitativă de piese de schimb ce rezultă din situaţias>r se valorifică la un preţ mai mic decât cel avansat înregistrându-se astfel opierdere unitară C 1. În situaţia când s


18/31

95

p(r ≤ s) = p(0) + p(1) + p(2) + … + p(s0)

Pentru eliminarea volumului mare de muncă necesitat de aplicareafuncţiei costului neeconomic pentru fiecare mărime a lui s, în vedereaevidenţierii nivelului mediu minim al pierderilor, se poate apela la o formă

simplificată de calcul care presupune următoarele etape: determinarea valoriifactorului de indisponibilitatea; stabilirea probabilităţii cumulate p(r ≤ s); compararea valorii factorului de indisponibilitate cu probabilitatea cumulată şiprecizarea intervalului de încadrare; determinarea costului neeconomic minimprin aplicarea funcţiei acestuia, pentru limitele inferioară şi superioară alestocului care delimitează intervalul de încadrare a lui ρ; alegerea stoculuioptim căruia îi corespunde costul neeconomic minim.

Pentru exemplificarea concretă a modului de aplicare a modelului să presupunem următoarele date: C 1 = 50 lei; C 2 = 20 C 1 = 1000 lei, de unde:

952,0100050

100020

20 =+

=+

=+

= 1C 1C

1C

2C 1C 2C ρ

Distribuţia statistică a cererii p(r) şi probabilitatea cumulată p(r ≤ s) este prezentată în tabelul nr. 3.

Tabelul 3s r p(r) p(r ≤ s)0 0 0,900 0,9001 1 0,050 0,9502 2 0,020 0,970 = 0,9523 3 0,010 0,9804 4 0,010 0,9905 5 0,010 1,000>6 >6 0,000 1,000

Din compararea lui ρ cu p(r ≤ s) rezultă că acesta se cuprinde întrelimitele 1 şi 2 adică:

p(r = 1) < ρ


19/31

96

+ (6 – 2) 0,000] = 152,2 lei

Alegerea nivelului pentru stocul optim, după stabilirea prealabilă aintervalului de manifestare a lui ρ este în funcţie de implicaţiile atrase de cele

două situaţii s > r şi r > s. De obicei situaţia r > s atrage efectele economicenegative mult mai mari decât s > r, fapt care impune evitarea acesteia.b) Optimizarea stocului curent luând în calcul cheltuielile de stocare şi

cele determinate de lipsa materialelor în stoc. Acest model3 este utilizatpentru cazul în care cererile pentru consum sunt variabile la intervale egale,iar cheltuielile de stocare a materialelor nu pot fi neglijate; fenomenele ce sepot înregistra pe parcursul perioadei de gestiune sunt cele prezentate în figura12 cazurile a şi b. Caracterul aleator al cererii este în cele mai multe cazurispecific pieselor de schimb şi materialelor necesare pentru reparaţiineprevăzute, accidentale etc., precum şi a unor materiale principale folosite la

întreprinderi cu producţia de serie mică sau unicat.În situaţia când s > r stocul mediu este:

r a

2

1–)]([

2

1 S sr –ss =+=

când s


20/31

97

Această funcţie este minimă pentru valoarea lui s0 care satisfaceinegalitatea:

L(s0 – 1) ≤ ρ ≤ L(s0) în care:

s p p

C C

C ρ +=

r

p(r)

2

k 0s)s(r p) L(s

1sr

0

0

0 Σ∞

+=

++≤=

în care k reprezintă ordinul de mărime al cererii pentru consum de la nivelulanterior la următorul.

Metodologia de aplicare este mai simplă, oferind posibilitatea ca princalcule simplificate să se poată stabili mărimea optimă a stocului şi niveluluiminim al costului. Pentru exemplificare să presupunem următoarea situaţieexistentă la o întreprindere: costul stocării (C s) unui articol pe total este de15000 lei; cheltuielile determinate de lipsa materialelor din stoc (lipsă de stoc,penurie etc.) C p – sunt de 15 ori mai mari decât costul stocării, adică 225 000 lei.Distribuţia statistică a cererii stabilită pe seama observărilor şi calcululprobabilităţii cumulate se prezintă în tabelul nr. 4.

Tabelul 4

)t(

s )t(

r p(r) r

)r(p r

p(r)

k sr

∞

+=Σ r (r

2

k

s r

)p

Σ

∞

+ p(r ≤ s) L(s)

20 20 0,0 0,00000 0,02250 0,56250 0,0 0,5625030 30 0,1 0,00333 0,01917 0,67095 0,1 0,7709540 40 0,3 0,00750 0,01167 0,52500 0,4 0,9250050 50 0,5 0,01000 0,00167 0,09185 0,9 0,99185

peste 60 0,0 0,00000 0,00000 0,00000 1,0 1,00000

– factorul de indisponibilitate are valoarea 0,937:

0,93716

15

15CC

15C CC

C

ρ ==+=+= sss

ps

p

– ordinul de mărire al cererii pentru consum (k ) este egal cu 10 tone.Comparându-se valoarea lui ρ cu nivelele elementului Ls , se constată că

factorul de indisponibilitate se cuprinde între:

0,92400 < 0,93700 < 0,99185

Întrucât cheltuielile de penurie sunt cu mult mai mari decât cheltuielilede stocare se va opta pentru acea valoare a lui s pentru care se evită epuizareastocului, cu excepţia cazului când valoarea lui ρ se suprapune (este egală)peste una din valorile lui Ls. Astfel:


21/31

98

( )

( ) ( )

( ) ( ) ( ) lei4080001800312003750000,0082250002,08150005,1295,315000

0,0

702

50–70 0,1

602

50–60 2250000,0

70

50

2

1 0,1

60

50

1

1 1500

0,52

50–500,3

2

40–500,1

2

30–500,0

2

20–50 15000C

22222

50

=++=++++=

=

×

×

+×

×

×+

××+××+

+

+

+

+

=

După cum rezultă din calculele de mai sus menţinerea unui stoc de 50tone necesită 408000 lei cheltuieli; oricare alt nivel al stocului va implicacheltuieli de stocare mai mari devenind astfel neeconomic. Alegereamodelului de dimensionare a stocului curent, a lotului de livrare pe bazacăruia se formează stocul respectiv reprezintă o sarcină de mare răspundere a

organelor de conducere, această acţiune necesitând analize concrete atât acontextului factorial în care se va desf ăşura procesul cât şi a scopului pe careşi-l propune unitatea economică. Odată determinat stocul curent, activitateade planificare a acestuia nu se va încheia ci se desf ăşoară în continuare pentrua se verifica în practică justeţea opţiunii metodologice şi a se realiza adaptareanormelor stabilite corespunzător noilor condiţii ce apar în aprovizionare-depozitare-consum.

5.4.3. Modele eficiente de calcul a stocurilor de siguran ţă

Stocul de siguranţă reprezintă un factor important în asigurareacontinuităţii proceselor productive şi în creşterea, eficienţei economice, dar elconstituie în acelaşi timp şi un mijloc de imobilizare suplimentare a unorresurse materiale şi financiare, chiar pe durata unui an întreg. Datorită acestuifapt este necesară o atenţie deosebită pentru aplicarea celor mai eficientemetode de calcul. Având în vedere condiţiile existente în cadrul unităţilor dineconomia noastră prezentam pe cele cu un câmp mai larg de aplicabilitate şide interes şi anume:

b) Modelul matematic bazat pe timpul de reaprovizionare, respectivtimpul total ce se scurge din momentul emiterii comenzii pentru noua partidă de materiale şi până la sosirea acesteia (inclusiv timpul pentru primire-recepţie), presupune determinarea stocului de siguranţă cu ajutorul relaţiei:

ss = cmz x T tiar:

Tt = T1 + T2+ T3 T1 = timpul ce se înregistrează de la emiterea comenzii (sau

atenţionarea furnizorului prin; telefon, telex, transmiterea adresei) şi până la

primirea acesteia de furnizor, inclusiv pregătirea partizii de materiale pentrulivrare de către furnizor;


22/31

99

T2 = timpul de transport al partizii de materiale de la furnizor labeneficiar,

T3 = timpul aferent executării operaţiilor de încărcare-descărcare-primire-recepţie a materialelor.

Cunoaşterea factorilor concreţi de inf1uenţă a nivelului stocului desiguranţă (fiind consideraţi elemente de calcul în model) asigură condiţiipentru stabilirea de măsuri în vederea realizării operaţiilor pentru care timpiispecifici se iau în calcul (emiterea şi transmiterea comenzilor, pregătirealoturilor pentru livrare, transportul materialelor etc.) cu maximă operativitate.Acest model este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de

Metoda de calcul direct şi poate fi utilizat în cazul materialelor nerepartizatecentralizat, a unor materiale de masă pentru lucrări de construcţii, pentrulucrări de reparaţii şi întreţinere precum şi pentru materialele şi echipamentelede protecţie.

c) IMPACT (Inventory Management Program and Control Techniques)este considerat ca un model eficient de stabilire a necesităţilor de materiale şia stocului de siguranţă, adaptat la condiţiile tehnicii moderne de calcul.Modelul presupune o corelare raţionala între prevederea necesarului peperioade scurte (chiar o săptămână) şi stocul de siguranţă. De realismul cucare este prevăzut necesarul de materiale pentru perioada următoare depindenivelul stocului de siguranţă, pentru care calculul se face cu ajutorul formulei:

ss = K x MAD

în care: MAD (Mean Absolute Deviation) = abaterea absolută de la medie acererilor pentru consum,

K = coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare alfurnizorilor.

Abaterea absolută de la medie se calculează în funcţie de cererileefective (ri) pentru consum şi media acestora ( r ) folosind relaţia:

n

r r

MAD

n

ii∑

=

−

= 1

în care n reprezintă numărul de perioade (luni) pentru care cererea s-a luat încalcul.

Cererea medie r se determină cu ajutorul relaţiei:

n

r r i

∑=

Coeficientul de siguranţă se stabileşte pe bază de tabele ale funcţieinormale, în cadrul cărora sunt date valorile lui k , corespunzător diferitelornivele ale potenţialului de livrare al furnizorilor (Z).

Potenţialul de livrare exprimă gradul de satisfacere de către furnizor a

unei comenzi de materiale. Acest potenţial se mai numeşte grad de servire saunivel de serviciu şi se stabileşte după relaţia:


23/31

100

c

i

C

C Z =

în care:Ci = cantitatea livrată efectiv;

Cc = cantitatea ce trebuie livrată conform comenzii din contractuleconomic.Intervalul de manifestare a potenţialului de livrare este de la 0 la 1.

Când Z=0 se înregistrează lipsa materialului în stoc, f ără posibilitateaeficientă de acoperire. Dacă Z=1 înseamnă că avem de a face cu un serviciuperfect de servire din partea furnizorilor. Relaţia de determinare apotenţialului de livrare se mai poate exprima şi sub alte forme, ca de pildă:

c

t

c

lc

N

N

N

N N Z −=

−= 1

în care:Nc = numărul unităţilor (buc) comandateN1 = numărul unităţilor (buc) lipsă

sau:

1 N

N N Z t t

−=

în care:Nt = numărul total de zile lucrătoare din perioada de gestiune;N1 = numărul de zile lipsă de materiale în stoc;

d) Abaterea medie pătratică, model care asigură determinarea stoculuide siguranţă pe baza relaţiei4:cmzk S s ××=

'σ

în care:'

σ = abatere medie pătratică (în zile) a producţiei∗;k = coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare;cmz = consumul mediu zilnic din anul de plan.Abaterea medie pătratică (σ ) în expresia fizică se stabileşte în funcţie

de producţia lunară (qi) şi nivelul mediu pe lună al acesteia ( q ), după relaţia:

n

qqi2

)(∑ −=σ (cantitate/lună)

Pe baza lui 'σ şi a producţiei medii zilnice ( q /zi) se determină abatereamedie pătratică în zile ( 'σ ) astfel:

ziq / ' σ

σ =

în care:

4 D. Fundătură, Gh. Băşanu. Aprovizionarea tehnico-materială în industrie, Editura Politică,

Bucureşti, 1982, p. 136-137.∗ În interpretarea noastră abaterea medie pătratică a producţiei conduce de fapt la modificarea cereriipentru consum ce va trebui acoperită prin crearea stocului de siguranţă.


24/31

101

i z

q ziq = / (zile)

şi

n

qq

i∑=

prin care zi reprezintă numărul de zile lucrătoare.Pentru edificare prezentăm următorul exemplu: necesarul anul din

materia primă m1 pentru executarea produsului A, este de 57000 Kg; dateleprivind eşalonarea fabricaţiei pe luni a produsului A sunt date în tabelul nr. 5

Tabelul 5

Lunile Producţia pe lună qi (buc)

qqi – 2)–( qqi

Ianuarie 2100 – 3358 11343424Februarie 3800 – 1668 2782224Martie 6700 1232 1617824Aprilie 5800 332 110224Mai 5850 382 145924Iunie 5350 – 118 13924Iulie 6250 782 611524August 5300 – 168 28224Septembrie 6000 532 283024

Octombrie 6000 532 283024Noiembrie 7000 1532 2347024Total 60150 * 19466364

Pe baza datelor din tabel se calculează:– producţia medie lunară:

546811

60150===

∑n

qq

i buc lună,

– producţia medie zilnică:

buc./zi2145,25

5468===

i z

z

qq

– abaterea medie pătratică a volumului producţiei faţă de media lunară a acesteia (în expresie fizică):

buc.132932,3

4412

11

19466364

)( 2, ===−Σ

=n

qqiσ

– abaterea medie pătratică în zile a volumului de producţie faţă demedia sa lunară:


25/31

102

zile6zi /buc214

1329

zi / q

' ' ==σ

=σ

Presupunând un potenţial de livrare de circa 85% pentru carecoeficientul de siguranţă este de 1,04%, stocul de siguranţă va fi de 988 kg:

kg988 360

57000 6 1,04S =××=

s

Semnificativ pentru ultimele două modele este faptul că au în vedereatât factorii externi (potenţialul de livrare al furnizorului, gradul în careaceştia respectă contractele economice de livrare) cât şi pe cei interni(programele de fabricaţie, consumul mediu zilnic) care condiţionează desf ăşurarea proceselor de stocare.

5.5. Normarea diferen ţ iată a stocurilor după sistemul ABC

Pentru stabilirea metodelor de calcul a stocurilor normate curente şi desiguranţă – elemente principale ale stocurilor de materiale pentru producţie –este necesară analiza naturii fiecărui material, a condiţiilor de asigurare, aelementelor şi factorilor ce influenţează nivelul stocului respectiv, a efortuluide muncă socială atras de formarea şi deţinerea de stocuri, a naturii şi moduluide manifestare a consumului ş.a. Această analiză trebuie f ăcută pentru aorienta activitatea de normare a stocurilor diferenţiat pe categorii de materiale

în funcţie de rolul pe care-l joacă acestea în activitatea economico-productivă

şi financiară a fiecărei unităţi economice. Pe această bază se face grupareamaterialelor pe zone de importanţă; numărul grupelor (zonelor) ce se potconstitui este diferit în funcţie de natura cerinţelor la care trebuie să răspundă procesele de stocare, de gradul în care se pot sintetiza elemente comunecaracteristice materialelor, de influenţa asupra activităţii economico-financiare.

Studiul realităţilor din economia noastră evidenţiază câteva „criteriiprincipale” ce pot fi folosite în efectuarea unei zonări raţionale a materialelorşi anume: competenţele de aprobare a balanţelor materiale; frecvenţa

livrărilor; valoarea imobilizărilor de resurse materiale în stoc; valoarea totală a materialelor destinate consumului: rolul materialului în activitatea deproducţie a unităţilor economice; sursa de asigurare (din import sau dinintern) forma de aprovizionare etc.

Un sistem de grupare care a căpătat o arie de întindere tot mai mareeste sistemul ABC, care presupune zonarea materialelor ce se aprovizionează de către o unitate economică în trei grupe. Criteriul de grupare care sefoloseşte cu predilecţie este cel care se referă la valoarea în stoc a materialelorsau sortimentelor, pentru că acest criteriu răspunde cel mai bine scopului

urmărit de fiecare întreprindere, şi anume de a-şi crea imobilizări cât mai micide resurse în stocuri şi de a folosi astfel un volum de mijloace circulante cât


26/31

103

mai redus; pe această cale se asigură astfel o viteză de rotaţie cât maiaccelerată şi totodată activarea unei părţi mai mari din resursele de caredispune. Din analiza structurii materiale a unităţilor economice rezultă că valoarea mare în stoc este deţinută de un număr relativ mic de materiale care

nu numai că influenţează direct volumul de mijloace circulante atras, dar joacă şi rolul principal în desf ăşurarea procesului de fabricaţie: acestemateriale sunt de obicei cele care întră în prelucrare pentru a fi transformate

în produse finite şi care trebuie cuprinse în prima grupă de importanţă – A. După această ordine de prioritate, se desprinde o altă grupă, în care secuprinde un număr ceva mai mare de materiale decât cele din prima şi careinfluenţează volumul de mijloace circulante mai puţin; aceste materiale serepartizează în zona B de importanţă. În sfârşit, din nomenclatorul deaprovizionare al întreprinderilor se detaşează un număr foarte mare demateriale, care se consumă în general la perioade diferite în cantităţi mici şicare influenţează volumul de mijloace circulante mult mai puţin; acestemateriale se cuprind în zona C de importanţă. Sfera de cuprindere pe zone amaterialelor din punct de vedere al ponderii numerice şi valorice a acestora seprezintă în general, ca în tabelul nr. 6.

Tabelul 6

ZonaPondereanumerică

Pondereavalorică

A 10 70

B 20 20C 70 10

Gruparea materialelor în funcţie de ponderea lor valorică în totalulrulajului, pe baza datelor din tabelul nr. 8, se prezintă într-o formă expresivă

în graficul de evoluţie a curbei valorilor cumulate (figura 13).

Figura nr. 5


27/31

104

Datorită importanţei lor pentru procesul de fabricaţie, ca şi influenţeiasupra volumului de mijloace circulante, fiecare grupă se va abordadiferenţiat atât pe linia metodologiei de stabilire a stocurilor cât şi pe liniaconducerii şi desf ăşurării procesului de stocare. Aplicarea unui regim selectiv

de gestiune a stocurilor începe odată cu activitatea de normare (planificare) astocurilor şi continuă pe întreaga perioadă de gestiune la care se referă.Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor diferenţiat pe categorii de materialepresupune parcurgerea următoarelor etape de lucru:

1. Elaborarea nomenclatorului de materiale, pe grupe şi sortimente, care urmează a fi aprovizionate şi stocate în depozitele întreprinderii; în acestsens se întocmeşte o listă centralizatoare în care se cuprind toate materialele

începând cu cele care au valoarea individuală cea mai mare şi terminând cucele a căror valoare este foarte mică; totodată se calculează şi valoareacumulată pentru a se determina mai uşor pe grupe de materiale de ponderealor valorică în total valoare (vezi tabelul 7).

Tabelul 7(în mii lei)

Nr.crt.


Valoarea individuală a materialului

Valoareacumulată

1 Ţevi construcţii 28 268 28 1682 Tablă mijlocie şi groasă 12 130 40 2983 Armături industriale din oţel 6 664 46 962i Sârmă trasă din oţel 79 70 882··n Plumb 7 71 070

TOTAL 70 070 258 380

2. Analiza structurii materialelor din nomenclator şi repartizareaacestora pe grupe în func ţ ie de criteriile alese: analiza structurii materiale şi

efectuarea grupării trebuie să aibă în vedere îmbinarea mai multor criterii (dincele menţionate mai sus), ţinând cont de o anumită ordine de prioritate şi deimplicaţiile economice generate. Se va analiza în ce măsură criteriilerespective condiţionează nivelul de formare şi sistemul de conducere aproceselor de stocare viitoare.

3. Stabilirea metodelor şi modelelor economico-matematice ce trebuie folosite în dimensionarea stocurilor pe grupe şi în cadrul acestora pe tipuriconcrete de materiale.

Cu acest prilej se vor studia cu exigenţă factorii ce influenţează nivelul

de constituire a stocurilor, caracterul şi modul de influenţă, puterea de acţiune,posibilitatea de control şi dirijare a acţiunii lor ş.a. Această etapă joacă un rol


28/31

105

deosebit în asigurarea viabilităţii sistemului, fapt pentru care trebuie să semanifeste maximă atenţie şi mult discernământ în studierea condiţiilorconcrete în care vor avea loc procesele de stocare; totodată, în această etapă sevor face opţiuni şi cu privire la tipurile de stoc ce este necesar să se formeze

(curent, de siguranţă ş.a.).4. Determinarea normelor de stoc pe elemente şi total şi stabilireanormativului de mijloace circulante aferent materialelor; această etapă seconcretizează în aplicarea efectivă a modelelor alese pentru dimensionareastocurilor pe tipuri stabilite; rezultatele acţiunii constituie baza de calcul anormativului de mijloace circulante.

5. Stabilirea tehnicii de conducere, coordonare, urmărire şi control a procesului de formare şi consum a stocurilor (a derulării proceselor destocare). În legătură cu opţiunile metodologie ce trebuie efectuate precizămcă:

a) În cazul grupei A de importanţă atenţia va fi orientată către modeleeconomico-matematice exigente care vor avea în vedere elemente concrete şifactori ce condiţionează nivelul stocurilor şi care asigură constituirea lor ladimensiuni cât mai mici determinând accelerarea vitezei de rotaţie amijloacelor circulante la maximum;

b) Pentru grupa B se pot aplica două soluţii: stabilirea de modeledistincte cu un grad de exigenţă mediu pentru dimensionarea stocurilor demateriale din această grupă; folosirea metodelor alese pentru grupa A lamaterialele care ca pondere valorică, tind către aceasta şi a modelelor

precizate pentru grupa C la materialele ce tind ca valoare către zonarespectivă;

c) Pentru materialele din zona C se pot folosi modele mai puţinexigente, chiar cu pronunţat caracter statistic şi care vor avea în vederefactorii cu acţiune hotărâtoare în optimizarea proceselor de stocare(cheltuielile de transport, sura de provenienţă, etc.).

Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune a stocurilor estedeterminată în general de felul în care acesta răspunde unor cerinţe de bază,cum ar fi: gradul ridicat de utilitate practică; adaptabilitatea la utilizarea

mijloacelor electronice de calcul; supleţe şi operativitate în derularea şiadaptarea proceselor de stocare; arie de cuprindere mare; deplină concordanţă cu fenomenele reale ale procesului de formare şi consum a stocurilor;reducerea la minimum a imobilizărilor de resurse materiale şi accelerareaastfel a vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante ale unităţilor economice;cheltuieli de conducere, organizare şi desf ăşurare a proceselor de stocare câtmai mici.

Analizat din acest punct de vedere, sistemul ABC răspunde în maremăsură acestor cerinţe. Efectele economice generate de aplicarea sistemului

de gestiune ABC în concepţia prezentată sunt multiple; ele se transmit asupraprincipalilor indicatori folosiţi în aprecierea activităţii economico-productive.


29/31

106

De regulă obiectivul principal al conducerii proceselor de stocare constă înformarea unor stocuri de materiale cât mai mici dar care să asigurealimentarea ritmică a consumului. Îndeplinirea unui asemenea obiectiv estecondiţionată de mai mulţi factori, între care o importanţă deosebită prezintă

politica frecvenţională adoptată; pe această linie sistemul ABC prevede ca lamaterialele din zona A, care prin valoarea mare în consum influenţează hotărâtor volumul de mijloace circulante şi, deci, viteza de rotaţie afondurilor, să se accelereze frecvenţa livrărilor în raport cu celelalte zone şi înspecial cu zona C.

Pentru a evidenţia influenţa politii frecvenţionale a livrărilor(reaprovizionărilor) asupra eficienţei cu care se desf ăşoară procesele destocare prezentăm în continuare următorul exemplu. Datele privind numărulde materiale de aprovizionat, repartizarea lor pe zone de importanţă ca şifrecvenţa livrărilor (reaprovizionărilor) în situaţia iniţială se prezintă întabelul 8*; în medie costul unei reaprovizionări considerăm că este de circa 27lei, indiferent de materialului aprovizionat, iar cheltuielile cu depozitarea şipăstrarea materialelor în stoc se ridică la circa 15% faţă de valoarea stoculuimediu de producţie.

Tabelul 8Număr de reprovizionări

ZonaNumăr

materiale%

Necesar deaprovizionat(în mii lei)

%pe articol

şi anpe total articole

şi pe anA 3 000 12 46 962 66 6 18 000B 4 000 16 16 065 23 12 48 000C 18 000 72 8 042 11 4 72 000

TOTAL 25 000 100 71 069 100 × 138 000

Analiza nomenclatorului de materiale de aprovizionat-stocat arată că lamaterialele din zona A frecvenţa poate fi accelerată la 12 reaprovizionări pean, asigurându-se în continuare partizi vagonabile de materiale, care permitutilizarea la capacitate a mijloacelor de transport. Accelerarea frecvenţei

asigură unităţilor condiţii mai bune pentru depozitare, în special când numărulde staţii de garare este limitat, spaţiile de descărcare-depozitare reduse, iarperspectiva dezvoltării acestora nu este încă posibilă la dimensiunea la care arfi necesară.

La structura materială a zonei B frecvenţa livrărilor se poate menţine,considerând-o suficient de accelerată. În contrast cu materialele cuprinse încelelalte zone cele din zona C sunt în general necesare în cantităţi foarte mici,de câteva tone anual, fiind aduse totuşi în unitate cel puţin de 4 ori pe an,frecvenţă care din punct de vedere al cheltuielilor de transport nu se justifică.

* Criteriul de repartizării pe zonele A, B, C a fost valoarea mare a necesarului de aprovizionat petipuri de materiale.


30/31

107

În această situaţie se impune încetinirea frecvenţei reaprovizionărilor lamaximum două pe an. Pe baza acestor două precizări, situaţia nouă alivrărilor, care ar eficientiza atât procesul de transport cât şi pe cel de stocare,se prezintă astfel (tabelul 9):

Tabelul 9Număr reaprovizionări

ZonaNumăr

materiale pe an şi articol anual şi pe total articoleA 3 000 12 36 000B 4 000 12 48 000C 18 000 2 36 000

TOTAL 25 000 * 120 000

Modificarea frecvenţei livrărilor (în concepţia prevăzută) determinată,aşa cum s-a anticipat, o serie de efecte economice favorabile, între careamintim:

a) reducerea stocului curent maxim şi mediu cu 1903,5 mii lei şirespectiv 951,5 mii lei (tabelul 10).

Tabelul 10(în mii lei)

Stocul curent valoric în situaţia

Modificări (+)la stocul curent

iniţială nouă Zonamaxim mediu maxim mediu

maxim mediu

A 7 827 9 913 3 913,5 1 957 -3 913,5 -1 965,5B 1 338 669 1 338 669 0 0C 2 010 1 005 4 020 2 010 +2 010 +1 005

TOTAL 1 1175 5 587 9 271,5 4 636 -1 903,5 -951,5

Reducerea stocului maxim determină în continuare efecte economiceconcretizate în reducerea necesarului de suprafaţă de depozitare, de mijloace

de transport şi pentru depozitare, a necesarului de forţă de muncă şi a fonduluide retribuire aferent, a necesarului de fonduri băneşti pentru acoperireacontravalorii partizilor de materiale primite la un moment dat; efecteleeconomice ale reducerii stocului maxim de producţie se transmit şi în afaraunităţii economice, în sensul că nefiind staţionate materiile prime pe operioadă mai lungă de timp în cantităţi mari la o anumită întreprindere, secreează posibilitatea activizării unei părţi cât mai mari din resursele materialede care dispune economia la un moment dat şi totodată are loc reducereastocurilor pe economie. Reducerea stocului mediu de producţie, asigură, pe de

o parte, reducerea cheltuielilor de depozitare-păstrare a materialelor (în cazulde faţă cu 142650 lei, tabelul 12), iar pe de altă parte accelerarea vitezei de


31/31

rotaţie a mijloacelor circulante, care în situaţia exemplului s-ar concretiza înscăderea numărului de zile ale unei rotaţii de la 28 la 23 şi creştereanumărului de rotaţii de la 12,8 la 15,6 rotaţii/an (tabelul 11).

Tabelul 11Viteza de rotaţie în* Varianta

zile număr de rotaţii / înIniţială 28 12,8Nouă 23 15,6

b) reducerea cheltuielilor de aprovizionare cu 486000 lei (18000 numărde reaprovizionări care nu se mai efectuează × 27 lei pe o reaprovizionare) şia cheltuielilor de depozitare – păstrare cu 142650 lei (951000 lei reducereastocului mediu × 15% – cât reprezintă procentul acestor cheltuieli faţă devaloarea stocului mediu), tabelul 12.

Tabelul 12Situaţia

Indicatoruliniţială nouă

Economii(leii)

Număr de reaprovizionări totale 138 000 120 000 18 000Cheltuieli de aprovizionare 3 726 000 3 240 000 486 000Cheltuieli de depozitare-păstrare 838 050 695 400 142 650Total economii × × 628 650

Reducerea cheltuielilor de aprovizionare, ca şi a celor de depozitare-păstrare va determina diminuarea în mod corespunzător a cheltuielilor deproducţie şi creşterea pe această cale, a eficienţei activităţii de aprovizionare-stocare, a activităţii generale a întreprinderii.

Acest exemplu susţine de fapt cu argumente economice posibilitatea dereaşezare fundamentală a normelor de stoc din economie, în sensul reduceriiperioadei pentru care se constituie (cu peste 50%) şi accelerării astfel afrecvenţei livrărilor.

* Viteza de rotaţie în zile a fost calculată în funcţie de stocul mediu valoric şi necesarul valoric dei i t id â d f lt ti ă t t i t l î î d l l i

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	adrian-popa
View:	267 times
Download:	1 times

Normarea stocurilor.pdf

Documents