oile prevederi ale legislaţiei fiscale continuă să ofere contribuabililor - persoane fizice - o oportunitate pentru a participa la rezolvarea N

problemelor din comunitate prin direcţionarea unei părţi din impozitul plătit pe venitul lor.

Faţă de procedura de direcţionare în vigoare anul trecut, in 2006 au intervenit unele schimbări pe care trebuie să le avem în vedere la organizarea campaniilor de atragere a acestei resurse din comunitate.

Cea mai importantă schimbare este în legătură cu declararea deciziei de direcţionare. În condiţiile în care impozitul pe salariu este un impozit final, contribuabilii persoane fizice - nu mai declară veniturile obţinute în 2005 din salarii sau din alte surse asimilate salariilor, responsabilitatea depunerii fişelor fiscale la agenţiile fiscale teritoriale revenind angajatorilor. Prin urmare, contribuabilul care doreşte să direcţioneze acest procent din impozit trebuie să solicite angajatorului o copie a acestei fişe, pe care o va depune apoi la agenţia fiscală împreună cu formularul 230 Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual.

Contribuabilii care au obţinut alte venituri decât cele din salarii, pentru care există obligaţia declarării, pot direcţiona această sumă prin completarea formularului 200 Declaraţie specială privind veniturile realizate în 2005.

Însă, dincolo de aceste aspecte tehnice, consider, asa cum am insistat în toate acţiunile noastre de anul trecut legate de subiectul 1%, că cele mai importante schimbări trebuie să intervină atât la nivelul cetăţeanului - potenţial susţinător al acţiunilor menite să rezolve problemele comunităţii - cât şi la nivelul organizaţiilor care pot primi aceste fonduri pentru a organiza acţiuni şi servicii specifice. Informaţiile accesibile ne permit deja să atragem atenţia că cetăţenii înca nu cunosc dreptul lor de a decide, pentru prima oară, cum urmează să fie cheltuiţi banii plătiţi de ei la buget; la nivelul judeţului Constanţa, numărul de persoane care a direcţionat 1% din impozitul pe venit este destul de scăzut, în ciuda sprijinului pe care CENTRAS Constanţa l-a acordat organizaţiilor în vederea organizării campaniilor lor.

De asemenea, informaţiile pe care le deţinem ne permit să spunem că există şi situaţii în care nu au fost operate opţiunile de direcţionare exprimate de contribuabili prin formularul depus în mod corespunzător la agenţia fiscală şi, prin urmare, sumele nu au ajuns la beneficiari.

2% - Oportunitate pentru obţinerea susţinerii comunităţii, pentru programele ONG constănţene

Nu îmi propun ca în acest spaţiu să fac o analiză exhaustivă a rezultatelor puţin spectaculoase, lăsând organizaţiile să reflecteze ele însele asupra punctelor slabe ale campaniilor lor şi să găsească soluţiile cele mai potrivite pentru 2006 şi pentru anii care urmează.În acest articol, îmi permit doar să atenţionez asupra unor lucruri pe care noi le-am putut observa în cursul campaniilor. Unul dintre cele mai importante aspecte ţin de modalitatea de abordare a publicului ţintă. Unele organizaţii au încercat să se adreseze tuturor (sau, în orice caz, unui număr cât mai mare de contribuabili), dar fără a avea metodele şi canalele de comunicare potrivite pentru a fi eficienţe. La extrema opusă, se află organizaţiile care au abordat un cerc relativ restrâns de contribuabili, în general persoane cunoscute, nepunând un accent prea mare pe aspectul de “cerere” faţă pe cel de informare şi formare a comportamentului contribuabilului de a dona.

Un alt aspect deficitar constatat a fost planificarea foarte sumară a campaniilor şi derularea acestora foarte târziu, aproape de data limită de depunere a declaraţiilor 15 mai 2005. De asemenea, conceperea campaniei ca un eveniment punctual, şi nu continuu, pe tot parcursul anului (prin promovarea imaginii şi a serviciilor sau rezultatelor organizaţiei) a constituit un alt factor care a împiedicat un rezultat bun în termeni financiari.

A contat inclusiv faptul ca puţine organizaţii au utilizat resursele speciale pe care CENTRAS Constanţa le-a dezvoltat pentru sprijinirea acestor campanii.

Printre alte aspecte semnificative, exterioare organizaţiilor, se numără un viciu al procedurii de direcţionare, care se menţine şi în acest an, ceea ce nu permite cunoaşterea de către organizaţii a majorităţii sau eventual a tuturor contribuabililor care le-au donat suma de 1%, ceea ce nu le permite realizarea unei comunicări ulterioare cu aceştia şi informarea lor adecvată privind activitatea organizaţiei şi, în continuare, informarea lor privind modul de utilizare a contribuţiei lor.

Pentru toate organizaţiile care doresc să îşi îmbunătăţească planificarea campaniilor lor pentru 2%, CENTRAS Constanţa are disponibile următoarele resurse :

o Cursuri de instruire în vederea creşterii transparenţei şi vizibilităţii în comunitate, comunicarea prin spaţiul media, comunicarea persuasivă şi elaborarea

Continuare în pag. 2 •

nfecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) este o afecţiune specific umană, infecţioasă şi contagioasă, caracterizată printr-o evoluţie fazică, I

cu semne iniţiale de infecţie acută clinic reversibile, urmate de o perioadă de latenţă variabilă, cu stare de sănătate aparentă şi cu reexprimare clinică finală progresivă. Stadiul final HIV/SIDA se caracterizează prin uşurinţa cu care se produc infecţii oportuniste, manifestări tumorale şi alte manifestări de o mare diversitate, pe fondul imposibilităţii de apărare a organismului, secundar scăderii treptate a imunităţii celulare (în special scăderea limfocitelor CD4) sub acţiunea virusului.Virusul implicat în infecţia HIV/SIDA, descoperit în anii 1983-1984 de echipele de cercetători francezi şi americani conduse de Luc Montagner şi R-Gallo, a fost denumit HIV (human immuno-deficiency virus). Este un virus ARN, aparţinând familiei retroviruşilor, având capacitatea de a „retranscrie” materialul genetic din moleculele ARN în ADN (numit „proviral”), datorită existenţei unei enzime retrovirale, şi anume reverstranscriptaza. Virionul HIV are o structură complexă; este aproape sferic, cu diametrul de aproximativ 1/10.000 mm, cu un înveliş extern format din lipide şi traversat de glicoproteine. În interiorul particulei virale se află nucleo-capsida

proteică (core) formată din proteinele P18 şi P24 (indicator al multiplicării virale), iar la interior, ARN-ul viral (molecule de ARN) conţine informaţia genetică necesară sintezei proteinelor virale. La nivelul genomului, virusul HIV este variabil de la un pacient la altul şi, chiar la acelaşi individ, de la un moment la altul al vieţii.Infecţia celulară are loc atunci când virionul HIV se leagă de receptorul celular, în mod uzual CD4. Există în organismul uman mai multe tipuri de celule cu receptorul CD4 la suprafaţă, aşa-numite celule ţintă pentru HIV, pe care se va fixa virusul, acestea fiind: limfocitele TCD4, monocitele-macrofage, celulele foliculare din ganglionii limfatici, celulele micro-gliale de la nivelul creierului, celulele dendritice epiteliale, celulele de la nivelul retinei şi colonului. După pătrunderea în aceste celule, virusul se integrează în materialul lor genetic. Reproducerea virusului se realizează prin activarea provirusului, urmată de replicare, sau prin diviziunea celulară a celulei gazdă, cu crearea unei celule noi a cărei material genetic conţine provirusul HIV. După ce se replică în celula gazdă, virusul o distruge şi diseminează către alte celule ţintă. Ciclul viral HIV în celula gazdă are, deci, două etape:- prima etapă, de integrare a ARN-ului viral în ADN-ul celulei gazdă, care corespunde etapei de purtător asimptomatic;- a doua etapă, de multiplicare virală, corespunde cu starea de boală, fiind posibile două alternative;a. replicarea (înmulţirea) „controlată”, când

Particularitaţi ale infecţiei HIV-consecinţe clinice

planurilor de campanie pentru 2%;o Ghidul pentru organizarea campaniilor 2%;o Asistenţă şi consultanţă pentru planificarea

şi derularea campaniilor 2%.Pentru contribuabili, oferim informaţie şi

îndrumare pentru procedura de direcţionare, precum şi pentru identificarea unei organizaţii neguvernamentale beneficiare.Vă aşteptăm cu plăcere!

Ionică BucurDirector Executiv

Centrul Regional de Resurse pentru Organizaţii Neguvernamentale

CENTRAS Constanţa

• Continuare din pag. 1

Continuare în pag. 3•

producţia de virus este redusă iar efectul de distrugere a celulelor ţintă este moderat; este perioada cu simptomatologie redusă, dar cu seropozitivitate;b. replicarea „activă”: virusul este produs abundent, distrugerea celulară este rapidă şi intensă (mai ales limfocitele CD4), iar antigenul P24 este detectabil.

Există diferenţe în ceea ce priveşte gradul de infectare a diferitelor tipuri de celule, astfel:- limfocitele CD4 sunt cele mai afectate, conţinând nivele ridicate de ARN proviral HIV;- infectarea monocitelor, microgliei şi a celulelor dendritice poate fi concomitentă chiar cu lipsa unei replicări virale HIV decelabile;- un număr mare de celule, altele decât limfocitele şi sistemul monocite-macrofage, pot avea ADN viral incomplet, devenind un compartiment major în instalarea infecţiei cronice;

Din cele prezentate mai sus, reies următoarele particularităţi ale infecţiei HIV:- variabilitatea mare a structurii genetice a HIV, de la un pacient la altul, dar şi la acelaşi individ în diverse etape;- persistenţa infecţiei din cauza răspunsului imun (de apărare) ineficient şi insuficient al organismului;- fiind înglobat în structura celulei gazdă (limfocite), are posibilitatea de multiplicare inclusiv prin diviziunea celulei gazdă;- posibilitatea de a persista în celulele infectate fără a fi detectat de sistemul de apărare al organismului gazdă (fenomenul de „latenţă celulară” sau strategia „calului troian”).

În urma infectării şi distrugerii celulelor ţintă, are loc:- scăderea imunităţii organismului datorită distrugerii limfocitelor CD4 şi a macrofagelor;- modificarea raportului CD4/CD8 (prin scăderea numărului limfocitelor CD4); acest raport este în mod normal egal sau mai mare de 1; - afectarea sistemului nervos central şi a sistemului ganglionar datorită unui tropism particular al HIV pentru acestea;- afectarea complexă şi difuză a sistemului imunitar;- selectarea de tulpini HIV cu modificări genotipice şi fenotipice;- apariţia virusului liber în plasmă (detectat prin metode de laborator- nivel viral).

Consec in ţa evo lu ţ i e i in fec ţ i e i HIV es te imunodeficienţa progresivă, cu scăderea până la prăbuşirea sistemului de apărare a organismului.

Această imunodeficienţă (imunodepresie) conduce la o susceptibilitate particulară la agenţii infecţioşi, ceea ce face ca:- frecvenţa îmbolnăvirilor să fie mult mai mare;- evoluţia infecţiilor să fie mult mai severă, prelungită, cu risc de complicaţii şi sechele;- contractarea cu uşurinţă de infecţii cu germeni slab sau deloc patogeni(oportunişti); infecţiile oportuniste apar în funcţie de deficitul imun (paralel cu scăderea numărului CD4);- tratamentul acestor infecţii să fie mai dificil, de durată.

Evoluţia unei infecţii obişnuite sau oportuniste, antrenând mecanismele de apărare ale organismului, duc la amplificarea multiplicării HIV şi la accentuarea imunodepresiei.Astfel, tuberculoza activă, care poate să apară cu frecvenţă mai crescută în infecţia HIV, poate să accelereze imunodepresia produsă de HIV prin:- deprimarea tranzitorie a limfocitelor CD4;- creşterea nivelului unor produşi în procesul de apărare (citakine), care stimulează înmulţirea HIV;- sporirea riscului apariţiei altor infecţii oportuniste;- creşterea încărcăturii virale HIV, de circa 5-160 ori în timpul fazei acute de TBC; Sistemul imunitar al organismului uman mai poate fi influenţat de alimentaţie, regimul de viaţă al individului, stres fizic şi psihic, consum de alcool, tutun şi droguri.Pentru a contracara efectele infecţiei HIV şi a întârzia apariţia imuno-depresiei, se pot lua măsuri generale de către pacient:- prezentarea la medic la orice semn de boală;- efectuarea unui tratament antiretroviral corect, cu respectarea recomandărilor date de medic privind dozele şi ritmul de administrare; respectarea indicaţiilor terapeutice privind terapia antiretrovirală scade capacitatea de înmulţire a HIV şi scade riscul apariţiei de tulpini rezistente la tratament;- respectarea indicaţiilor terapeutice privind profilaxia şi tratarea infecţiilor diverse (exemplu: Biseptolul, administrat 3 zile pe săptămână la cei cu CD4 sub 100 celule/mm3, scade riscul apariţiei pneumocistozei şi al toxoplasmozei);- respectarea indicaţiilor de tratament a infecţiei tuberculoase;- alimentaţie completă, bogată în toţi principii nutritivi şi vitamine;- regim de viaţă ordonat;- evitarea fumatului, a consumului de alcool şi a drogurilor.

Margareta IlieMedic infecţionist

Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Constanţa

3

EPIDEMIILE ACESTUI SEZON

UJEOLA: este o boală acută infecţioasă şi extrem de contagioasă, provocată de virusul Rrujeolic, caracterizată clinic printr-un simptom

de început febril (38?-39? C ), apoi apare catarul respirator (curgerea nasului), catarul conjunctival ( lăcrimarea ochilor ), o erupţie bucală caracteristică (puncte albe în dreptul măselelor ), urmată de o erupţie specifică pe tegumente.

Sursa de infecţie este constituită numai de omul bolnav, transmiterea făcându-se prin contact direct cu persoana bolnavă.

Erupţia apare iniţial în spatele urechii, la limita părului capului, pe faţă şi frunte. În ziua următoare, elementele eruptive se întind pe gât, torace şi abdomen, în a 3-a şi a 4-a zi generalizându-se pe tot corpul. Aşadar, erupţia are o evoluţie descendentă: dinspre cap, înspre trunchi şi membre. Primele elemente ce apar sunt cele dintâi care dispar. Erupţia este nepruginoasă ( fară mâncărime ), sub formă de macule congestive (puncte) de diferite mărimi, ce dispar la presiune, sunt catifelate la pipăit şi au între ele porţiuni de piele sanătoasă. În timpul acestei perioade, febra scade treptat. După 5-6 zile de la apariţia erupţiei, maculele reliefate (punctele catifelate) încep să pălească, lăsând în urmă macule (puncte) pigmentare, de dimensiuni mai mici, ce dispar în următoarele 6-7 zile.

ARICELA (vărsatul de vânt) este o boală infecţ ioasă extrem de contagioasă, Vdeterminată de un virus, caracterizată clinic

prin semne generale uşoare (indispoziţie, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap, febră şi o erupţie veziculoasă).

Sursa de infecţie este constituită de bolnavii de varicelă sau herpes zoster.

Erupţia durează între 7-10 zile, acoperind toată pielea, inclusiv pielea capului şi mucoasele. Elementele eruptive sunt separate de piele sanatoasă, ele apărând la început sub formă de maculă ce dispare la presiune, evoluând în câteva ore la forma de papulă sau direct către stadiul de veziculă. Forma lor este rotundă sau ovală, având dimensiuni ce variază de la o gămălie de ac la cea a unui bob de mazăre.

Veziculele (băsicuţele) sunt elementele caracteristice ale erupţiei; ele cuprind la început un lichid clar, incolor, dând aspectul de “ picatură de rouă”.Veziculele sunt superficiale şi înconjurate de o

zonă îngustată eritematoasă (ce prezintă mâncărime). În câteva ore, pâna la o zi, lichidul clar se tulbură. În a 3-a sau a 4-a zi, o parte din lichid se resoarbe, iar vezicula se transformă în crustă. Uneori, elementele eruptive trec direct în stadiul de crustă. Nici veziculele şi nici crustele nu trebuie rupte pentru că există riscul de infectare a veziculelor sau de apariţie a unor semne permanente.

RIPA AVIARĂ este o boală contagioasă a animalelor, cauzată de un virus care de obicei Ginfectează păsările migratoare şi domestice şi,

uneori, porcii, ca gazdă. La păsări, boala îmbracă două forme: una uşoară, manifestată prin reducerea producţiei de ouă, şi una foarte gravă, determinând moartea animalului. Oamenii contactează gripa aviară de la păsări infectate, vii sau moarte, prin contact direct sau prin dejecţii sau ouă. Manifestările iniţiale ale gripei aviare sunt similare cu cele ale gripei: febră, dureri musculare generalizate, tuse, dureri in gât. Bătrânii, copiii şi persoanele bolnave cronic (spre exemplu, persoanele seropozitive) au un risc mai ridicat în a dezvolta complicaţii. Trebuie evitat contactul direct cu sîngele de păsări şi cu secreţiile lor, dar şi cu suprafeţele contaminate de acestea. De asemenea, trebuie evitate locurile aglomerate şi neaerisite.

Pentru a preveni infecţia, carnea de pasăre crudă trebuie separată de cea preparată termic. Nu trebuie folosit acelaşi tocător şi acelaşi cuţit pentru carnea crudă şi cea preparată. Spălatul pe mâini este obligatoriu după ce s-a manipulat carnea crudă. Toate alimentele din carne de pasăre, inclusiv ouăle, trebuie preparate termic în totalitate, temperatura trebuie să depăşească 70?C.

La orice simptom al celor trei boli, persoanele infectate cu virusul HIV trebuie să se prezinte cât mai repede la medic, ei fiind mult mai expuşi complicaţiilor decât ceilalţi.

Cătălina Sevastre

Info medical

4

VaricelaVaricela

Drepturile persoanelor cu dizabilităţi

repturile copilului, stipulate în Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi Dpromovarea drepturilor copilului şi Legea

519/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 102/1999 privind protecţia şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, sunt urmatoarele:

Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului, stabilite prin Constituţie şi lege în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie, la care România este parte. Copiii şi persoanele adulte cu handicap grav au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentelor legi.Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului, în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, în acest sens dezvoltând şi asigurând servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului său, după caz, tânărului aflat temporar sau definitiv în dificultate. Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului/tânărului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, drepturile prevăzute în prezent de acestea sunt garantate tuturor copiilor/tinerilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau

de alt gen ale copilului/tânărului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali, sau de orice altă distincţie.

Copilul/tânărul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

! Copilul/tânărul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nici o ingerinţă.! Copilul/tânărul are dreptul de a menţine relaţii

personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.! Copilul/tânărul are dreptul de a-şi cunoaşte

rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.! Părinţii sau un alt reprezentant legal al

copilului/ tânărului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul/ tânărul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a acestuia.

Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.! Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o

manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.! În cazul în care părinţii sau persoanele care au,

potrivit legii, obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în natură, precum şi sub formă de servicii, în condiţiile legii.! În cazul unor situaţii neimputabile părinţilor sau

a existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, Comisia pentru Protecţia Copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

5

! Copilul/tânărul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

! Copilul/tânărul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al acestuia.! Copilul/tânărul are dreptul de a beneficia de

asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

! Instanţa judecătorească, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului/tânărului.

! Copilul/tânărul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

! Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială.! Participarea copilului în vârstă de până la 14

ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.! Copiii/tinerii nu pot fi folosiţi sau expuşi de

către părinţi, reprezentanţi legali sau alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, în scopul de a obţine avantaje personale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.! Consiliul Naţional al Audiovizualului

monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecţia şi garantarea dreptului copilului prevăzut de prezenta

lege.

Copilul/ tânărul are dreptul la libertate de exprimare.

! Libertatea copilului/tânărului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace, la alegerea sa, este inviolabilă.! Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai

copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor, au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al acestora, precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.! Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la

libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Copilul/tânărul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

! În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul/tânărul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.! D r e p t u l d e a f i a s c u l t a t c o n f e r ă

copilului/tânărului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. În toate cazurile, se va ţine cont de vârsta şi de gradul de maturitate a copilului/tânărului.

! Copilul/tânărul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.! Părinţii îndrumă copilul/tânărul, potrivit

propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate al acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.! Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate

fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur

religia.Atunci când copilul/tânărul beneficiază de

protecţie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului.

Copilul/tânărul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.

! Unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice sau private competente iau masurile necesare asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Dreptul copilului/ tânărului cu dizabilităţi la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.

Copilul/tânărul cu dizabilităţi are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale.

Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor/tinerilor cu dizabilităţi. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului/tânărului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat acesta şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor/tinerilor cu dizabilităţi la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.

Conform Legii 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, şi Legii 519/2002, care aprobă O.U. nr. 102/1999 actualizată, privind protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap:

! Copilul/tânărul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.! Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate

cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba tipul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de

specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:

! facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;! pregătire şcolară la domiciliu a copiilor cu

handicap, nedeplasabili, pe durata învăţământului obligatoriu prevăzut de lege; pregătirea şcolară la domiciliul copiilor cu handicap, nedeplasabili;! organizarea de cursuri speciale de pregătire

pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii;! organizarea de cursuri speciale de pregătire

pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ;! respectarea dreptului copilului/tânărului la

timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;! prevenirea abandonului şcolar din motive

economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport şi altele.

În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul/tânărul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

Cadrele didactice au obligaţia de a semnala Serviciului Public de Asistenţă Socială sau, după caz, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor sau a persoanelor cu dizabilităţi.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, copiii/ tinerii cu dizabilităţi mai beneficiază de următoarele drepturi:! Dreptul copilului/tânărului la odihnă şi vacanţă

- copilul/tânărul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă, să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi la activităţile culturale, artistice şi sportive ale comunităţii. Autorităţile publice sau organismele private autorizate au obligaţia să contribuie, potrivit atribuţiilor ce le revin, la asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de

7

egalitate a acestui drept.

! Locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii preşcolari, elevi şi studenţi cu dizabilităţi, o dată pe an, conform convenţiilor încheiate între Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

! Alocaţie de stat pentru copiii cu dizabilităţi, în condiţiile şi în cuantumul prevăzute de lege, majorat cu 100%;! Alocaţie de întreţinere pentru copiii cu

dizabilităţi, aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 50%;! Asistenţă medicală şi medicamente gratuite,

atât pentru tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării;! Gratuitatea transportului urban cu mijloace de

transport în comun de suprafaţă sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii personali ai acestora;! Gratuitatea transportului interurban, la

alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, în limita a 12 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap grav şi pentru asistenţii personali ai acestora şi în limita a 6 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap accentuat şi pentru însoţitorii acestora;! Alocaţia lunară de hrană pentru copiii bolnavi

de HIV/SIDA, calculată pe baza alocaţiei zilnice de hrană stabilită pentru consumurile colective din unităţile sanitare publice;! Asistent personal pentru copilul/adultul cu

handicap grav, iar persoana adultă cu handicap grav poate opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistentul personal;! Încadrarea în muncă, în condiţiile legii, de către

persoane fizice sau juridice care angajează personal salariat, conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii fizice şi intelectuale de care dispun, pe baza unui contract individual de muncă.

Copilul/tânărul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale

etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte.

Copilul/tânărul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

„Măsurile de disciplinare a copilului/tânărului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului/tânărului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a acestuia”.

! Copilul/tânărul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.! Copilul/tânărul este informat asupra

drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora.

! Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură şi urmăreşte exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

!Copilul/tânărul beneficiază de protecţia specială prevăzută de legislaţia în vigoare până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.! La cererea tânărului, exprimată după

dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.! Tânărul care a dobândit capacitate deplină de

exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale.

Menţionez că anul acesta vor fi noi reglementări legislative cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Acestea vor beneficia, conform noilor reglementări, de mai multe drepturi în comparaţie cu cele stabilite prin legislaţia actuală.

8

n România, prostituţia este cunoscută de multă vreme deşi, ca urmare a influenţelor orientale, în vechile hotare ale teritoriilor româneşti femeia Î

avea, cu puţine excepţii, o lipsă de libertate totală, fiind supusă complet dominaţiei exercitate de părinţi sau de soţ.

În pofida acestei atitudini tradiţionale faţă de femeie, în Evul Mediu, prostituţia era răspandită atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, aşa cum consemnează diferitele mărturii ale unor călători străini şi vechile cronici. În vremea lui Vodă Caragea, la Bucureşti, numărul de prostituate, denumite kiramale şi talanite, era atât de mare încât i s-a sugerat domnitorului să impună taxe speciale pe comerţul practicat de ele, ceea ce i-a adus, se pare, venituri însemnate. O dată cu răspândirea prostituţiei au căpătat o largă răspândire şi bolile, din care sifilisul a avut efecte devastatoare, fapt remarcat şi de medicii români în perioada de dezvoltare a igienei şi medicinei publice.

Prostituţia de tip instituţionalizat, sub forma caselor de toleranţă, a cunoscut o mare înflorire, mai ales în perioada interbelică, "emblema" ei reprezentând-o celebra "Cruce de Piatră" din cartierul Dudeşti, segregată de alte zone ale Bucureştiului prin tradiţionalul "felinar roşu". În cadrul ei lucrau "târfele cu condicuţa", înregistrate legal la poliţie şi examinate periodic medical. Încăperile erau sordide, iar condiţiile igienice dintre cele mai proaste. Totuşi, o mare parte din bucureştenii vârstnici îşi amintesc şi astăzi cu "nostalgie" de acest loc, în care au avut pentru prima dată o legatură sexuală cu o femeie, care i-a iniţiat în primele taine ale erotismului. Alături de prostituţia tolerată de stat, prostituţia de stradă, ocazională sau sistematică şi fără autorizaţie, era extrem de răspândită în capitală şi în alte oraşe ale ţării.

Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de "morala de tip nou", a pus capăt prostituţiei legalizate, dar n-a putut împiedica practicarea ei. Date fiind privaţiunile materiale şi tentaţiile oferite de această profesie, numeroase tinere practicau prostituţia cu străinii, în restaurante, baruri şi hoteluri de lux, văzând în turiştii străini pe singurii bărbaţi capabili să le ofere câştiguri şi avantaje materiale substanţiale, eventual o ofertă de căsătorie. Alteori, chiar organele de represiune stimulau prostituţia, utilizând-o în scopuri politice, cooperând cu profesionistele pentru a obţine informaţii despre străini.

După decembrie 1989, prostituţia a ieşit din relativul ei anonimat şi din semiclandestinitatea ei, pentru a cunoaşte o largă expansiune. Dincolo de propria opţiune a unor prostituate exersate sau ocazionale de a practica această ocupaţie în Turcia sau alte ţări, a apărut o adevarată "industrie a sexului" circumscrisă, in majoritatea cazurilor, reţelei hoteliere româneşti. Prostituţia s-a practicat şi se practică în marile unităţi hoteliere situate în zone cu mare trafic turistic cum sunt: Constanţa, Timişoara, Brăila, Galaţi, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava, Braşov, Predeal şi, bineînteles, Bucureşti, în principalele sale hoteluri sau stabilimente de distracţie. Au pătruns totodată în România reţele internaţionale ale traficului de carne vie, care, sub emblema inofensivă a unor firme care caută dansatoare, manechine sau alte lucrătoare pentru străinătate, recrutează prostituate pentru diferite ţări (în special Turcia, Grecia, Italia, Franţa şi Germania). Multe tinere ajunse în străinătate prin intermediul acestor firme au constatat că de fapt semnaseră un contract pentru practicarea prostituţiei.

Alteori, prostituţia este patronată de aşa-zisele agenţii matrimoniale care nu sunt altceva decât locuri de întâlnire între parteneri de sex, a căror cunoştinţă este mediată de patron, care îşi asuma rolul de proxenet. Multe dintre acestea publică la rubrica de anunţuri ale ziarelor solicitări de prietenie sau companie provenite de la persoane din ţară şi din străinătate. Angajarea în prostituţie prin intermediul proxeneţilor, persoane deosebit de întreprinzătoare, este una dintre căile principale prin care o tânără din România devine profesionistă.

În ce priveşte caracteristicile principale ale prostituatelor din România, conform informaţiilor date

Prostituţia în România

9

de organele de poliţie, majoritatea provin din familii dezorganizate, au mari deficienţe de cultură şi educaţie şi refuză să muncească în alte domenii de activitate legală. În cea mai mare parte, provin din zone sărace economic, de exemplu din Moldova, care furnizează circa 40% din toate prostituatele identificate de poliţie. Unele lucrează pe cont propriu, dar cele mai multe sunt exploatate de proxeneţi, care au fost sau mai sunt: taximetrişti, ghizi în domeniul turismului, cadre hoteliere, chelneri sau simpli pensionari care deţin apartamente destinate sexului. Deşi nu există informaţii precise cu privire la ierarhia prostituatelor, cele care activează în cadrul marilor hoteluri sau restaurante sunt mai stilate şi mai bine educate. În afara acestui grup de prostituate există cele care îşi exercită meseria în propriile locuinţe sau în locuinţe puse special la dispoziţie de proxeneţi.

O categorie aparte de prostituate pentru cazul României o reprezintă cele care îşi desfăşoară activitatea în zonele de parcare, special amenajate de-a lungul unor şosele principale pentru TIR-urile conduse de şoferii străini, în special turci. O parte importantă dintre aceste parcări sunt dotate cu service-uri, baruri şi alte facilităţi, printre care şi existenţa unor prostituate, cum este, de exemplu, cazul zonei care leagă Râmnicu Vâlcea de staţiunea Călimăneşti.

Prostituţia juvenilă este, de asemenea, extrem de răspândită în România, "copiii străzii" furnizând un veritabil "debuşeu" atât pentru pedofilii români, cât şi pentru cei străini. Pe de altă parte, în traficul cu carne vie sunt incluşi şi copiii. O serie de cazuri de adopţie din anii trecuţi, în condiţiile existenţei unei legislaţii deficitare, nu erau altceva decât forme disimulate de recrutare pentru prostituţie.

Prostituţia este atât de răspândită în România încât până şi în legea învăţământului este prevăzută o reglementare specială (art. 11) care interzice desfăşurarea în şcoli, cămine, internate, cantine, cluburi, case de cultură, baze şi complexuri culturale a activităţilor care "încalcă principiile fundamentale ale moralei primejduind sănătatea fizică sau psihică a tineretului". Obiectivul articolului este prevenirea prostituţiei în mediul şcolar.

În pofida acestor măsuri cu caracter legislativ şi a acţiunilor sporadice întreprinse de organele de poliţie, prostituţia are o mare extindere în România, parţial şi datorită eficacităţii reduse a controlului în acest domeniu. Deşi moraliştii apreciază că prostituţia trebuie interzisă, trebuie precizat că în România de

astăzi nu comercializarea sexualitaţii ca atare reprezintă veritabila problemă, ci toate celelalte probleme sociale asociate cu ea: violenţa, agresiunea, exploatarea economică şi sexuală a prostituatei şi, mai ales, răspândirea bolilor asociate cu această profesiune (sifilisul şi HIV). Între 1992-1995 au fost înregistrate numai în Bucureşti 5800 de cazuri de sifilis contactat în urma unor relaţii cu partenere de ocazie. Numai o singură prostituată în vârstă de 22 ani, bolnavă de sifilis şi SIDA a reuşit să îmbolnăvească 156 de bărbaţi ("Libertatea", 1996).

Cauzele prostituţiei în România par să contrazică ideile acelor sociologi din Occident care susţin că acest fenomen nu este dependent de presiunile economice. Puţinele cercetări făcute în România au permis identificarea următorilor factori care determină angajarea unor tinere în prostituţie:

şomajul - în condiţiile procesului de restructurare a unor întreprinderi sau şantiere sau în cazul încetării activităţii acestora, numeroase tinere (mai ales muncitoarele necalificate şi absolventele fostelor licee cu profil industrial) nu mai pot găsi de lucru în altă parte, alegând calea prostituţiei ca fiind unicul mijloc de subzistenţă nivelul scazut al salariilor şi condiţiile grele de muncă - multe prostituate tinere au părinţi bătrâni în întreţinere şi ele însele au o situaţie familială grea, fiind abandonate de soţi, divorţate, cu copii mici de crescut, deoarece şi-au întemeiat familii foarte devreme, când opţiunea pentru căsătorie a fost complet lipsită de discernământ climatul educaţional deficitar - în familiile de unde provin, ambii părinţi sau numai unul din ei consumă excesiv alcool, conflictele şi bătăile sunt permanente, lipsa afecţiunii parentale este o constantă. Afinitatea cu subculturi infracţionale ale părinţilor determină episoade traumatice în care tânăra poate fi implicată (viol, adesea comis chiar de tată sau de concubinul mamei, maltratare, abuz şi alungarea de acasă). La acestea se adaugă lipsa de supraveghere, abandonul şcolar, intrarea într-un anturaj favorabil prostituţiei (o prietenă care este deja în acest domeniu). proxeneţii sau codoşii - la îndemnul acestora, se face recrutarea în prostituţie. Acest factor stimulează şi precipită procesul angajării in prostituţie. Există o mare varietate a modalităţilor de recrutare prin intermediul acestor persoane, de la îndemnurile propriilor "iubiţi" ai tinerelor până la ademenirea exercitată de diferite persoane cu care acestea vin în contact (patronii unitaţilor în care lucrează, proprietarii camerelor inchiriate de ele sau chiar unele rude mai vârstnice).

Angajarea pe calea prostituţiei, în România, este

10

mediată de numeroşi alti factori predispozanţi printre care: eşecul familial personal (multe prostituate sunt divorţate)angajarea în viaţa sexuală la vârste foarte fragede (15 ani sau chiar mai devreme)agresare sexuală p r e c e d e n t ă ( v i o l a t e î n c o p i l ă r i e s a u adolescenţă)practicarea unor meserii cu "afinitate ocupaţională" faţă de cea de prostituată (chelneriţe, cadre de deservire în unităţi de alimentaţie publică)atracţia exercitată de o meserie "interesantă", lipsită de rutină şi dificultăţile ocupaţiei cotidiene, şi care promite o serie de avantaje: venituri mari, posibilităţi de distracţie sporite, întâlnirea unor oameni interesanţi etc.

Concluzie: Cel puţin pentru perioada de tranziţie, eradicarea sau ameliorarea prostituţiei în România pare o utopie. Sunt mulţi cei ce consideră că pentru a ţine fenomenul sub control, acesta trebuie legalizat. Chiar dacă, în acest fel, România se va confrunta cu alte probleme, cel puţin vor fi eliminate acelea care fac

în prezent din profesia de prostituată o afacere extrem de sordidă în interesul aproape exclusiv al proxeneţilor şi al celor care patronează exploatarea sexuală a tinerelor. O politică represivă în domeniul sexualităţii şi a prostituţiei în special nu a avut şi nici nu poate să aibă eficienţa revendicată de moraliştii şi "apărătorii" imaginii României în lume. Dimpotrivă, ea va menţine prostituţia la cote şi mai înalte şi va agrava şi mai mult problemele sociale şi medicale cu care această instituţie este asociată în prezent.

Extras din articolul Prostituţia - un "rău necesar" pentru societate?

Ancuta Mihaela Bîzdîc

Acest articol a fost publicat în ideea unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a unui fenomen în amploare în societatea romanească ce afectează iremediabil destinele a mii de tinere/i.

IV nu se poate transmite prin simplu contact. HIV trăieşte foarte greu în exteriorul organismului. Nu se transmite H

prin: o strângere de mână, o îmbrăţişare, tuse sau strănut, transpiraţie sau lacrimi, toaletă sau obiecte de toaletă (săpun, prosop), furculiţe, cuţite, linguriţe, pahare, piscine, computere, aparate de telefon sau echipament sportiv. Nu există cazuri de copii infectaţi de alţi copii prin simpla coexistenţă.

Testul HIV

Testarea este modalitatea uzuală de depistare a anticorpilor anti-HIV în sângele unei persoane. Rezultatul pozitiv al testului arată prezenţa anticorpilor HIV. Acest lucru înseamnă că persoana este infectată cu HIV. Oamenii care au primit un rezultat pozitiv al testului sunt seropozitivi. La o persoană infectată cu acest virus procesul de formare a anticorpilor poate dura până la trei luni. Deci numai după trei luni de la infectare se pot depista anticorpii şi se poate constata starea persoanei respective: seropozitivă sau seronegativă. Prezervativele şi infecţia HIVS-a dovedit medical că prezervativele pot preveni infecţiile cu transmitere sexuală (herpes, gonoree,

sifilis, chlamidia, HIV). Prezervativele ajută şi la prevenirea sarcinii, a cancerului de col uterin şi a reinfectărilor persoanelor deja infectate cu HIV.HIV nu poate trece prin pelicula de cauciuc infectată. Este imposibil ca virusul să treacă printr-un prezervativ intact folosit corect. A folosi corect un prezervativ înseamnă:

/a utiliza prezervative de bună calitate, cu un lubrifiant şi cu spermicide;

/a-l folosi cu atenţie, încât să rămână intact în timpul contactului sexual;

/a avea grija ca sperma să nu fie eliminată în timpul scoaterii prezervativului. Amintiţi-vă că lubrifianţii pe bază de ulei pot distruge prezervativul.

Simona Atanasiu

11

Educaţie sexuală

• Continuare din Nr. 4

• Continuare din Pag.10

sexualăInfecţiile cu transmitere sexuală

Educaţie sexuală

Cu prezervativ sau fără?

-aţi pus vreodată această întrebare? Prezervativul revine iar şi iar în toate Vconversaţiile pe care le aveţi aici la centru şi,

bineînţeles, unul dintre motive este că transmiterea infecţiei HIV trebuie să fie oprită. Imaginaţi-vă că folosirea prezervativului în combaterea infecţiei HIV a ajuns motiv de gâlceavă la nivel internaţional. De ce? Pentru că unele guverne, mai conservatoare, cum ar fi cel al Statelor Unite ale

Americii, nu sunt de acord cu finanţarea programelor care pun accent pe folosirea prezervativului ca modalitate principală de protecţie a tineretului. Ei consideră că astfel se încurajează relaţiile sexuale. Citind rândurile următoare, mi-a venit să râd dar în acelaşi timp mi-am pus întrebarea: oare cei care sunt împotr iva promovăr i i fo los ir i i prezervativului trăiesc în acelaşi tip de societate ca a noastră şi în acelaşi an? Şi la o observare foarte superficială a tuturor mijloacelor media ( televiziune, ziare, filme), cuvântul sex apare cel mai frecvent. Totul se învârteşte în jurul sexului; scandalurile sexuale sunt mult mai mult promovate decât cele de corupţie, iar filmele sau serialele fără nişte scene mai fierbinţi nu sunt în topul preferinţelor. Din câte îmi aduc aminte, nici un film, emisiune, articol de ziar nu a tratat problema abstinenţei sexuale. Acesta este răspunsul dat de guvernul american problemei protecţiei tineretului împotriva virusului HIV. În acest context, abstinenţa sexuală se referă la abţinerea de la a avea relaţii sexuale înainte de căsătorie.

Dacă veţi parcurge cu atenţie articolul următor, veţi vedea că se tratează şi celelalte modalităţi de

transmitere a infecţiei HIV, cum ar fi folosirea drogurilor injectabile, şi este luat în vizor nu numai guvernul american.

Depăşind toate aceste controverse, personal mi se pare că se uită un lucru foarte important. Tinerii sunt persoane cu drepturi şi responsabilităţi. În acest articol, mi se pare că se discută despre nişte bebeluşi pentru care trebuie să decidă ceilalţi ce e mai bine. Aşa cum, după vârsta de16 ani, în România se dobândeşte responsabilitate limitată în faţa legii, iar dupa 18 ani eşti „adult”, mi se pare normal să ai şi dreptul de a decide ce faci cu viaţa ta şi cu a celorlalţi. Bineînţeles, ar fi bine ca guvernele să se preocupe ca tinerii să fie informaţi în legătură cu riscurile la care se pot expune în cazul unor relaţii sexuale sau al consumului de droguri şi referitor la resursele existente la nivelul unei societăţi, unde ei pot pune întrebări sau, spre exemplu, pot obţine servicii gratuite de planificare familială. Capacitatea noastră de a decide, de a alege într-o anumită situaţie, ne face să creştem. Pentru că, odată cu posibilitatea de a alege, vine şi acceptarea responsabilităţilor pentru ce urmează. Dacă dreptul la informare al tinerilor este încălcat, să nu aibă nimeni aşteptări nerealiste în ceea ce priveşte protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală sau a sarcinilor nedorite în rândul lor. Alegeri conştiente şi responsabile nu se pot face decât atunci când eşti informat iar informarea pentru a avea impact trebuie începută devreme în şcoală, familie sau comunitate.

Uniunea Europeană atacă “războiul împotriva prezervativelor” al SUA

Autor: Keith Alcorn, 1 decembrie 2005

12

ilnic, suntem preocupaţi să facem ceva , să îndeplinim o anume cerinţă sau să ne prezentăm undeva. Acţiunile pe care le facem sunt exclusiv Z

sub controlul nostru şi le efectuăm ritmic, nu înainte să le gândim. Însă, câteodată, ceea ce facem nu este bine. Ni se cer anumite lucruri şi, în încercarea de a le rezolva cât mai repede sau de a părea că ţinem lucrurile sub control, ne grăbim şi dăm greş. Imediat au loc repercursiunile care nu întotdeauna sunt pozitive. La şcoală, mergem pregătiţi sau ... aşa credem. În schimb, realizăm că ceea ce ştim şi facem este greşit sau ne sunt reproşate eşecurile: temele făcute pe jumătate , lecţia prost învăţată sau comportamentul pe care îl afişăm.Este bine ca în momentul în care mergem la şcoală să fim pregătiţi să ne asumăm absolut fiecare decizie luată personal şi fiecare gest pe care-l facem. Dacă nu suntem pregătiţi, ar trebui să recunoaştem acest lucru în sinea noastră şi să nu dăm vină pe frate (că nu te-a lăsat în pace) sau că ai fost la bunici ... Este bine să-ţi asumi faptele şi să încerci să îndrepţi ceea ce ai greşit. Vorba aceea, „greaşeala recunoscută e pe jumătate iertată ”, însă nu

“Fiecare dintre noi suntem responsabili pentru faptele noastre”

trebuie să facem o obişnuinţă din aceasta. Acest lucru nu se aplică şi în momentul în care dai nas în nas cu realitatea vieţii. În momentul în care devii major, ar trebui să realizezi că pentru faptele tale nu răspunzi doar moral ci şi legal, în faţa justiţiei . La locul de muncă, atenţia şi punctualitatea sunt la ordinea zilei şi o treabă bine făcută va fi imediat recunoscută. Bineînţeles, roadele îţi sunt recunoscute şi chiar poţi să te lauzi cu aceasta . Însă, când greşeşti, situaţia se schimbă: nu mai ai laude, ci reproşuri subtile şi în nici un caz nu ai de ce să te mândreşti. Asumându-ţi faptele şi fiind responsabil pentru ele este un lucru pozitiv. Ţi se va recunoaşte dorinţa de a fi şi mai bun şi vei avea o a doua şansă de a o lua de la început. Astfel, câştigi încredere chiar dacă ai greşit şi ştii ce să faci data viitoare când se întâmpla ceva.În viaţa de zi cu zi, este bine să fii conştient că neasumarea faptelor tale şi ascunderea greşelilor nu este ceva de care să te mândreşti şi, dacă „eşti responsabil pentru faptele tale”, eşti pe drumul cel bun.

PetruVoluntar Fundaţia Baylor-Marea Neagră

arna... frig...vant... Pentru unii nu este deloc atragatoare. Si totusi iarna are farmecul ei, ninsoare, zăpadă, pomi cercelaţi, brăduţi I

împodobiţi şi câte şi mai câte lucruri frumoase.Mie îmi place iarna. Şi mai îmi plac multe alte

lucruri. Îmi place să pictez, să gătesc, să stau de vorba cu prietenii şi toate astea le pot face iarna. Aşa îmi petrec eu timpul iarna. Şi trece timpul... TIMPUL... Ce e timpul? Am citit mai demult undeva ca “timpul este stofa din care e facută viaţa” şi mă gândesc de multe ori la sensul vieţii. Cred că fiecare dintre noi se gândeşte uneori la asta. De multe ori, mă gândesc că nu am cum să influenţez destinul, că ceea ce e scris se va întampla. Dar destinul ni-l mai facem şi noi şi eu am descoperit de curând acest lucru; timpul este de fapt viaţa şi că viaţa este mai frumoasă sau mai puţin frumoasă în funcţie de cum ne organizam timpul, de ceea ce ne propunem şi de cum privim lucrurile. NOI ne putem face viaţa mai frumoasă!Cum? Eu îmi propun mereu scopuri pe care ştiu că le pot atinge şi a caror împlinire îmi aduce satisfacţii.

Mult timp am fost tristă pentru că mă gândeam numai la lucuri triste, urâte. Dar apoi, după ce am stat de vorbă cu cineva care “mi-a deschis ochii” şi mi-a ridicat moralul (spunându-mi că lucurile pot sta şi altfel) am spus GATA! De astăzi înainte nu mă voi mai

gândi la lucruri urâte care îmi vor face rău şi voi începe o nouă viaţă!

Din cauza problemelor de sănătate am lipsit mult de la şcoală. În tot timpul acesta aş fi vrut totuşi să merg, să nu pierd anul, să învăţ pentru ca în viitor să am şi eu o meserie cu care să mă pot descurca în viaţă. Mi-aş fi dorit să merg să-mi cunosc colegii, să glumesc cu ei, să discut şi eu cu adolescenţi de vârsta mea cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Au fost lucruri care au depins de mine şi care m-ar fi putut întrista. Dar NU! Nu m-am lasat doborâtă de gândurile rele. În tot acest timp în care am lipsit de la şcoală mi-am ocupat timpul cu multe alte activităţi plăcute şi în special pentru a mă relaxa, mi-am petrcut timpul pictând

Atunci când sunt invadată de gânduri rele, când se întamplă să nu-mi reuşească ceva şi să-mi pierd optimismul şi încrederea în mine, stau de vorbă cu cineva în care am încredere şi ştiu că acea persoană mă poate scoate din aceste gânduri spunându-mi că nu este chiar aşa cum gândesc eu, şi îmi dau seama ca tristeţea mea vine dintr-un mod greşit de a vedea lucurile. Şi-mi regăsesc curajul de a merge mai departe.

În momentul acesta când scriu am mereu în minte scopurile mele din viaţa de zi cu zi şi asta dă sens vieţii mele în fiecare clipă.

Mariana, 17 ani

“Timpul e stofa din care e făcută viaţa”

13

14

Mesaje Beneficiari

Importanţa unei at i tudini pozitive în lupta împotriva bolii

ată o listă cu lucrurile care mă ajută în lupta împotriva infecţiei HIV. Sper să vă fie şi vouă de folos sau să vă inspire în găsirea unor căi de I

a merge mai departe.

! să ai încredere în tine: „să-ţi spui în fiecare dimineaţă când te scoli şi te uiţi în oglindă voi reuşi să înving boala şi nimeni şi nimic nu-mi va sta în cale să am o viaţă normală şi fericită.”! nu apleca urechea la toţi cei care te jignesc;! spune despre tine doar persoanelor care tu crezi că trebuie să ştie;! să ai o atitudine pozitivă faţă de boală:! fii mereu vesel, optimist;! visează foarte mult pentru că dorinţele, visele sunt un prim pas spre a atinge ceea ce îţi doreşti;! nu te gândi că dacă eşti bolnav nu vei putea să îţi îndeplineşti visele;! distrează-te, fă-ţi un cerc de prieteni sau un

partener care să fie alături de tine;! nu renunţa la şcoală pentru nimic în lume;! întotdeauna gândeşte pozitiv.

Să ştiţi că viaţa este aşa cum şi-o faci, dacă o vrei neagră aşa o să fie, dacă o vrei colorată, aşa va fi!

Ce gândesc eu despre părinţii care nu spun copiilor lor de diagnostic?! Că de fapt nu se gândesc cu adevărat la consecinţele pe care le va avea această „minciună” şi că se poartă ca nişte părinţi cărora nu le pasă. De ce?! Să fim serioşi, credeţi că nu vor afla niciodată! Nu contează cât fugiţi şi vă ascundeţi, într-o zi ei tot vor afla. Când vă vor întreba de ce i-aţi minţit ce veţi spune?! De ce să nu le spuneţi? De ce să să-i minţiţi când puteţi să le spuneţi adevărul şi să îi faceţi să înţeleagă. Vă vor avea lângă ei şi îi puteţi ajuta atunci când le este frică sau se vor simţi neajutoraţi. ! Vorbiţi cu ei! Puteţi oricând să cereţi ajutorul psihologului, doctorului sau chiar unui adolescent care ştie de diagnostic. ! Doar nu vă mai ascundeţi!

Coaliţia MAREA NEAGRĂ

oaliţia “Marea Neagră” este un parteneriat format din organizaţii neguvernamentale şi instituţii care acţionează în domeniul sănătăţii, C

protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi şi risc de marginalizare/infectare cu ITS. Printre membrii activi ai Coaliţiei Marea Neagră se numără: Fundaţia Baylor Marea Neagră, World Vision biroul Constanţa, Fundaţia pentru o Viaţă mai Bună, Asociaţia Speranţa, SECS Constanţa, Asociaţia Română Anti-SIDA, Asociaţia Copiii Tuturor, CENTRAS, Fundaţia Teddy Bear Constanţa, Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, Fundaţia Osana.

Scopul Coaliţiei constă în creşterea impactului activităţilor şi serviciilor ONG-urilor din judeţul Constanţa care acţionează în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi şi cu risc de infectare cu HIV şi ITS.

Considerăm că celebrarea anuală a zilelor de 15 mai Memorialul Lumânărilor Aprinse şi 1 Decembrie Ziua Internaţională de Luptă Anti- SIDA reprezintă un mijloc de atingere a acestui obiectiv. În demersurile de planificare şi implementare a acestor acţiuni anuale conlucrăm cu 12 organizaţii şi instituţii publice locale şi cu 45-50 de voluntari, în aşa fel încât impactul unor astfel de acţiuni să depăşească numele sau posibilităţile unei singure organizaţii.

În acest sens, Coaliţia “Marea Neagră” a organizat în luna decembrie, cu ocazia Zilei Internaţionale de Luptă Anti-SIDA, o serie de activităţi menite să sensibilizeze şi să atragă atenţia publicului larg despre ceea ce înseamnă HIV/SIDA, atât la nivel mondial cât şi pe plan local.

Evenimentele s-au derulat în perioada 29 noiembrie 4 decembrie 2005 sub sloganul “Stop AIDS! Keep the promise!” “Implicaţi-vă!”. Dintre activităţile dedicate acestei perioade amintim câteva: punct de informare în campusul Universităţii “Ovidius”, vizionarea de scurt metraje ce conţin mesaje dedicate Zilei de 1 Decembrie, distribuţie de materiale informative, ample activităţi stradale, comemorarea celor răpuşi de SIDA şi întâlniri cu presa. Au fost implicate o serie de 7 organizaţii, 17 reprezentanţi ai acestor ONG-uri şi OG-uri precum şi un număr de 35 de voluntari ce activează în Fundaţia Baylor Marea Neagra, SECS Constanţa, Tineri pentru Tineri Constanţa, ARAS Constanţa, Asociaţia Speranţa Constanţa, Asociaţia Copiii Tuturor, Fundaţia Osana, World Vision Biroul Constanţa.Bugetul pentru această acţiune s-a ridicat la suma de 4.700 USD.

Şi în anul 2006, Coaliţia Marea Neagră îşi va uni eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor, unul dintre evenimentele programate urmând a fi celebrarea Zilei

VINE….MOŞUL !!!HO..! HO..! HO..!

e data de 21 decembrie, Moş Crăciun a venit la Clubul Elevilor pentru copiii de la Centrul de Copii Româno - American. La serbare au P

participat adolescenţi seropozitivi din centre de tip familial (CHIRO, Casa Rachel, Casa Ashitanoie şi Casa Florilor ), precum şi din familiile naturale.

Cu două săptămâni înainte a avut loc pregătirea adolescenţilor ce urmau să aibă prestaţii artistice. Spectacolul a fost prezentat cu mult talent de către două domnişoare: Alina de la Casa Florilor şi Deda de la Casa de Viaţă Nouă.

Organizaţia „United Hands” a oferit beneficiarilor un spectacol cu clovni şi teatru de păpuşi. Adolescenţii de la Casa ASHITANOIE au prezentat un program cu colinde şi dans modern. Casa Florilor a venit în faţa spectatorilor cu două trupe de dans ( Breack Dance şi dans modern) şi colinde. Au ridicat sala în picioare; cântau şi dansau inclusiv organizatorii.

Prezenţa domnului Profesor Mark Kline, preşedintele Fundaţiei Baylor-Marea Neagra, a stârnit aplauze iar discursul său a încântat spectatorii.

După încheierea spectacolului, toţi beneficiarii au fost invitaţi de către Moş Crăciun, care anul acesta a fost John Keith, coordonatorul Departamentului de Voluntari al Fundaţiei, să servească prajituri, fructe, îngheţata şi sucuri în holul mare al Clubului. Toţi cei 160 de adolescenţi au primit câte un cadou de la Moş Crăciun. Conţinutul fiecărui cadou a variat în funcţie de sexul şi vârsta fiecărui beneficiar.

Astfel, cadourile pentru adolescente conţineau: cosmetice, deodorant, parfum, săpun, gel de duş, lapte de corp, ojă şi fard de pleoape. Cadourile pentru fetiţe constau în: păpuşi, jocuri, ciorapi cu degete, fulare şi eşarfe, mărgele şi agrafe de păr.

Cadourile pentru adolescenţi se compuneau din: parfum, deodorant, after-shave, periuţe şi pastă de dinţi, gel de duş, iar cele pentru băieţei: mingi, jocuri, căciuliţe şi fulare, şosete cu degete, cărţi de colorat, carioci şi creioane colorate, dulciuri şi fructe.

Atât adolescenţii cât şi cei mici au fost încântaţi de spectacolul oferit şi de cadourile Moşului… HO… !!! HO… !!! HO…. !!!!

Violeta GheorgheLucrător social

Internaţionale a Lumânărilor Aprinse, constând în comemorarea persoanelor pierdute şi sensibilizare prin semnalizarea evenimentului în comunitate şi mass-media.

Simona AtanasiuCoordonator Coaliţia Marea Neagră, din partea

Fundaţiei Baylor-Marea Neagră

15

Evenimentele în imagini

17

Centrele de excelenţă

Reţeaua Centrelor de Excelenţă pentru Copii contribuie la sporirea accesului la tratamentul şi ingrijirea HIV/SIDA pentru copii şi familiile lor

Copiii sunt slab reprezentaţi în rândul beneficiarilor de terapie antiretrovirală la nivel mondial. În multe zone, pur şi simplu nu există facilităţi privind diagnosticarea, tratamentul şi monitorizarea copiilor cu HIV/SIDA. În Africa sau în ţările în curs de dezvoltare, sunt doar câţiva profesionişti din domeniul sănătăţii instruiţi cu privire la îngrijirea şi tratamentul copiilor infectaţi HIV sau experimentaţi în folosirea medicamentelor antiretrovirale la copii. Ca urmare, tratamentul HIV/SIDA la copii este adesea perceput drept deosebit de dificil şi complex, iar medicamentele ca fiind foarte periculoase şi ineficiente. Reţeaua Centrelor de Excelenţă pentru Copii a fost creată pentru a susţine accesul global la îngrijirea şi tratamentul HIV/SIDA pentru copii şi familiile lor, la instruirea profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi cercetarea clinica. Metode: Conceptul de Reţea a fost discutat în cadrul unei întâlniri internaţionale a profesioniştilor din

Reţeaua Centrelor de Excelenţă pentru Copii

domeniul sănătăţii din anul 2004, organizată de Colegiul de Medicină Baylor. Atunci au fost adoptate misiunea şi termenii de referinţă ai Reţelei. Rezultate: Misiunea Reţelei este de a oferi îngrijire şi tratament HIV/SIDA, instruire pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii şi cercetare clinica, la cele mai înalte standarde etice şi de calitate. Colegiul de Medicină Baylor (Houston, S.U.A.) este sediul administrativ al Reţelei. Reţeaua s-a dezvoltat rapid şi include Centrele de Excelenţă pentru Copii, unele operaţionale, altele în construcţie, din urmatoarele locaţii: Constanţa, România; Gaborone, Botswana; Kampala, Uganda; Maseru, Lesotho; Mbabane, Swaziland; Lilongwe, Malawi; Bobo Dioulasso, Burkina Faso; Benghazi, Libia and Kunming, China. Reţeaua susţine cele două întâlniri anuale ale profesioniştilor din domeniul sănătăţii din toate centrele, schimbul de practică etică medicală la cel mai înalt nivel şi sprijin în dezvoltarea programelor, schimburi de experienţă şi burse de instruire la Colegiul de Medicină Baylor pentru a spori capacitatea organizaţională a Reţelei. Per ansamblu, Reţeaua oferă în prezent tratament antiretroviral pentru aproximativ 4000 de copii, mai mult decat orice altă organizaţie din lume. Concluzii: Centrele de Excelenţă pentru Copii pot contribui în mod esenţial la îmbunătăţirea imediată a tratamentului HIV/SIDA în rândul copiilor, la nivel regional, naţional şi global.

Prof. Dr. Mark W. Kline, Preşedintele Colegiului de Medicină Baylor

Centrul de Excelenţă pentru Copii din Botswana

Centrul de Excelenţă pentru Copii din Botswana s-a deschis şi a fost oficial inaugurat de către Excelenţa Sa, Dl. Festus Mogae, Preşedintele Republicii Botswana, pe data de 20 iunie 2003. Acest nou centru, primul de pe continentul african, oferă în prezent îngrijire şi tratament de ultimă oră pentru aproximativ 1000 de copii infectaţi HIV şi 200 de familii din Gaborone şi din imprejurimi. Construirea Centrului de Excelenţă pentru Copii din Botswana a fost posibilă printr-o finanţare de 6 milioane de dolari oferită de Fundaţia Bristol-Myers Squibb. Centrul este susţinut de fonduri suplimentare direcţionate către Colegiul de Medicină Baylor din partea Centrului Internaţional Fogarty al Institutului Naţional de Sănătăte al SUA, precum şi de Centrele de Control al Bolilor din SUA şi Programul Global de Prevenire SIDA.Cea mai mare parte a copiilor infectaţi HIV au sub 5 ani şi sunt recent introduşi sub terapie. Misiunea

centrului constă în instruirea profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi susţinerea cercetării clinice.Centrul de Excelenţă pentru Copii din Botswana este rezultatul unui parteneriat între BIPAI, Spitalul Prinţesa Marina din Gaborone şi Guvernul din Botswana. Dr. Gabriel Anabwani, profesor de pediatrie clinică la Colegiul de Medicină Baylor, conduce Centrul de Excelenţă pentru Copii din Botswana. Dr. Anabwani este fostul Director al Spitalului Prinţesa Marina, cel mai mare şi important spital din Botswana. Are o experienţă vastă în îngrijirea şi tratamentul HIV/SIDA la copii şi cercetarea clinică din Africa.