Nrprzscnp

Noi, filologii

Traducere, studiu introductiv qi notedE VASILE MUSCA

GQIDEEAzuROPEANA*

CUPRINS

Notd, asupra edipiei.. ....................5Nietzsche gi filologia clasicd. .......7Homer 9i filologia clasici ..........87Concurenla homerici ................T8GAnduri gi schite pentru consideratiainactual[,,Noi, filologii,, .............................. gf

I. Primele gAnduri (in toamna lui1874)........ ............95II. Plan qi gAnduri cu privire Iacarte (1875) . ........... ..........712

1. Plan...... .....tL22. Privilegierea antichitltii ............ tl43. Filologii .....1834. GAnduri despre greci ................... 1 bB5. Filologul viitorului .....t72

HOMER $I FILOLOGIA CLASICA

(Discurs inaugural linut la Universitatea dinBasel Ia 28 mai 1869)

CAt privegte filologia clasici nu exist5 inzilele noastre o pirere publicl unitar[ 9i clarrecunoscutd. Aceasta se poate resimli, in ge-

neral, in cercurile culte Ia fel ca gi in mijloculdiscipolilor acestei qtiinle ins[qi. Cauza rezi-de i; muitipla stratificare a acestei gtiinle,in lipsa unei unitlli conceptuale, in starea de

agregat anorganic a diferitelor activitlli gti-inlifice care sunt legate intre ele numai prinnumele de,,fiIologie". De altfel, trebuie si re-

cunoagtem cinstit ch filologia a imprumutat,oarecum, din mai multe qtiinle gi este ca unfel de licoare vrijiti in care s-au fiert laolaltS'cele mai ciudate umori, metale qi oase, maimult, ci ea, in afar[ de aceasta, conline unelement artistic, cu caracter imperativ in do-

meniul estetic Ai etic, care sti intr-o contra-diclie, ce poate fi pe deplin gAndit6, cu atitu'

NrprzscnB

dinea pur qtiinlifici. Ea este la fel de mult o

bucati de istorie ca gi una de gtiinli a naturiisau de estetici: de istorie intrucAt incearcisi inleleagi manifestdrile unor individuali-tili nalionale determinate in imagini mereunoi, Iegea dominanti in fluxul aparenlelor;de qtiintd a naturii intrucAt gi-a dat silinlas5. fundamenteze ce1 mai adAnc instinct alomului, instinctui limbii; in sfArgit, de este-tic[, cici din rAndul antichitiliior prezintiaqa-numitele antichit[li,,clasice", cu preten-tia gi cu intentia de a dezgropa o lume ideal5inmormAntatS qi de a contrapune prezen-tului oglinda a ceea ce corlteazi ca gi clasicgi ca model etern valabil. C[ aceste intenliiqtiinlifice qi estetice, de la bun inceput dife-rite, s-au unit sub un nume comun, intr-unfel de monarhie de aparenle, aceasta se ex-plici inainte de toate prin faptul ci filologia,dupi originea sa qi in toate timpurile, a fost,totodat5, gi pedagogie. Din punct de vederepedagogic, ea a oferit o alegere a elementelorcelor mai valoroase pentru invilimAnt qi ce-

lor mai incurajatoare pentru culturi gi, aga,dintr-o chemare practic5, sub presiunea ne-cesit5filor, s-a dezvoltat acea qtiinli sau, celpufin, acea tendin!6 qtiinlifici, pe care noi o

numim fiIologie.Diferitele direclii fundamentale mai sus

numite ale filologiei au piqit in fali in epoci

38

39 Noi, filologii

determinate, reeditate cu o forti cAnd maitare cAnd mai s1ab6," in legdturS cu gradulde culturi qi evolulie a gustului in perioadarespectiv5; pe de alti parte, unii dintre re-prezentan{ii individuali ai acestei qtiinle auconceput ca direclii centrale ale filologiei, in-totdeauna, pe cele care corespundeau capaci-t[!ii qi voinlei 1or, astfel ci aprecierea filolo-giei, in opinia public6, st6 in strAns5 depen-den!6 cu greutatea personahtelii fiiologilor.

Acum, in prezent, ceea ce inseamniintr-un timp in care aproape fiecare direclieposibili a fllologiei s-a ridicat la nigte perso-nalit[li exceplionale, o nesigurant[ generalia judec[lilor a devenit preponderenti gi, odat[ cu aceasta, o sl5bire ce str[bate domi-nant participarea Ia problemele filologice. Oasemenea stare, nehot[rAt[ qi hibridl a opi-niei publice, priveqte in mod sensibil o qtiinllin mS.sura in care duqmanii pe falh sau as-cungi ai acesteia ar putea lucra cu mult maimare succes. Ins5., asemenea dugmani ai filo-logiei se gisesc din beigug. Cdci, unde nu seintAlnesc batjocoritori care sunt intotdeaunagata s5" tragi o lovituri ,,cArti!ei" filologice,acelui gen uman care este impins s5. fie,,in-ghilitor de praf ex professoT care gi pentrua unsprezecea oari riscolepte qi imprigtieglia scurmati deja de zece ori. Dar, pentru

I ex professo - de profesie, profesional. (Lat.)

Nrprzscnp

acest fel de adversari, filologia este cu toateacestea o umplere a timpului, firegte, inutilidar totugi paqnici qi inofensiv5, un obiect deglumi qi nu de ur5. Dimpotrivi, pretutindeniunde intAlnim frica de ideal ca atare, undeomul modern cade in fala sa insuqi intr-ofericit5 admiralie de sine, unde elenitateaeste consideratd. ca un punct de vedere de-p5.git gi, de aceea, absolut indiferent, triieqteo ur5" in intregime inverqunati qi nepotoliticontra filologiei; impotriva acestor dugmani,noi, filologii, trebuie s[ ne bizuim pe sprijinulartigtilor qi al naturilor de tip artistic, intru-cAt numai acegtia, singuri, pot sI simti cumpaloqul barbariei atArni deasupra capuluifieciruia care a pierdut din ochi simplitateade nespus qi nobila demnitate a elenismului;qi cum nici un progres atAt de strilucitor altehnicii qi al industriei, qi nici vreun regula-ment qcolar actual, qi nici vreo larg6 educarepolitici a maselor nu sunt in stare sI ne ape-re de blestemui gregelilor de gust rizibile qibarbare gi de distrugerea clasicului prin ca-pul ingrozitor de frumos aL Gorgonei2.

2 Gorgonele - se numeau trei mongtri, cu trup defemeie, avAnd un cap fioros cu gerpi in loc de pdr iar ingurd cu niqte dinti asemlndtori coltilor de mistret. Pie-trificau cu ochii lor uriaqi pe oricine ii privea. SingurlMeduza era muritoare gi, pentru a o ucide, Perseu amers pAni la capltul lumii, unde locuiau Gorgonele.

40

47 Noi, filologii

in timp ce cele doui tipuri d.e adversari,amintite mai sus, privesc chiorAg Ia filologieca intreg, intre direcliile determinate ale fi-Iologiei, dimpotriv5, exist[ nenumirate gifoarte variate duqminii, Iupte ale filologilorcontra fiIologilor, discordii de o naturd purcasnicS, pe care le-au provocat luptele inu-tiie pentru supremalie gi geloziile reciprocegi, inainte de toate, o diversitate, care a fostdeja accentuat5, qi o ostilitate, care au foststrAnse, la un loc, sub numele de filologie gi,deci, nu s-au putut contopi intr-un impulsfundamental. Ceea ce gtiinta are in comuncu arta este ci qi faptul cel mai cotidian leapare ca total nou qi atrigitor, ca unul toc-mai acum niscut prin puterea unei vriji giacum triit pentru prima dat5.. Viata meritisi fie tr[it[ spune arta, cea mai frumoasiseducitoare; viala este demni de a fi cunos-cuti, ne spune gtiinla. Din aceasth aqezarefa![ in fali urmeaz6. revelatoarea contradic-lie conceptuali interioari gi adesea atAt desfAgietoare care, in consecin!6, se manifestiqi in activitatea filologiei clasice conduse deacest concept. Dacd ne raportim gtiintific Iaantichitate, noi putem incerca si inlelegemcu ochii istoricului ceea ce s-a petrecut, sausi clasific[m gi s[ compar[m in felul cerce-

Tdindu-i capul, din sAngele Meduzei s-a ndscut Pegas,calul inaripat.

Nrprzscnr

t[torului naturii formele lingvistice ale capo-doperelor antichitltii, in orice caz sd" le redu-cem Ia nigte legi morfologice: vom pierde insiintotdeauna minunatul element formativ,acel parfum propriu atmosferei antice, vomuita indemnul lacom care ca un vizitiu ama-bil ne-a condus inlelegerea gi savurarea cuforla instinctului inapoi Ia greci. Aici trebu-ie si atragem atenlia asupra unei duqm5niitotal determinatd qi, la inceput, foarte sur-prinzdtoare care este, intotdeauna, cea mairegretabil5 pentru filologie. Tocmai din ace-Ie cercuri pe ai ciror ajutor ar trebui sI nebizuim in modul cel mai cert, ale prietenilorartistici ai antichit5lii, ai admiratoriior fier-binti ai frumosului grec gi ai simplitS,lii salenobile, se pot auzi, din cAnd in cAnd, glasuridezacordate, de parci tocmai filologii inqiqiar fi adversarii gi devastatorii propriu-ziqi aiantichititii 9i ai idealurilor antice. Schillerle-a aruncat in fatl filologilor ci au sfAgiatcununa lui Homer. Goethe a fost acela care,deqi, mai inainte, el insugi un adept al viziu-nii lui WolfB asupra lui Homer, a dat glas inaceste versuri,,infidelititii sale".

3 Friedrich August Wolff (1756-1824), filolog cla-sic german. In celebra sa lucrare Prolegomena ad Ho-nterun"L, din 1795, conceputd ca o introducere la editiasa din Homer, susline cd cele doud epopei s-au ndscutulterior prin ansamblarea unor cAnturi mai reduse qineagi faptul cd Homer ar fi autorul ambelor epopei. Cu

42