No. 8—10.

A N U L V. A U G U S T — O C T O M V R I E

©BCUCLUJ

ZORILE FILOSOFIEI ( P R O B L E M A U N E I FILOSOFII N A Ţ I O N A L E )

A c u m vre-o doi ani, fiind p r e o c u p a t de posibi l i tă ţ i le unuei filo­sofii româneş t i , a m semna t î n t r ' un caie t câ teva gândur i c a r e mi se p ă r e a u în m ă s u r ă să indice în m o d e l emen ta r u n sens — mai mu l t — o provincie r o m â n e a s c ă în î m p ă r ă ţ i a gândi r i i filosofice. D e s p r e g radu l în c a r e aces te gândur i a u p u t u t să se p rez in t e în t r ' o pozi ţ iune luminoasă în minte , nu-mi ames tec ; de a tunc i îmi a d u c amin te numa i a tâ t , că e r a m în t r ' un momen t a l vieţii în ca re , fie din cauze in te r ioa re fie din cauze ex te r ioa re , m ă s t ă p â n e a u idei îna r ipa te , c a r e p r in sbo-rul lor e r a u în s t a r e să desch idă adeseo r i viziuni mai mul t d e n a t u r ă poet ică , decâ t s t ruc tu r i de n a t u r ă concep tua l ă p u r ă .

î n c e p e a m ast fe l : „ S u b s t a n ţ a or icăre i filosofii o fo rmează p rob l ema metaf iz ică , îm­

p r e u n ă cu des legarea , sau pu t in ţe l e de des l ega re care se d a u aces te i p rob leme . î n c e r c a r e a de a î n scăuna în locul în tâ iu o p r o b l e m ă aju­t ă toa re , c â t e o d a t ă chiar per i fer ică , cum es te teor ia cunoaş te r i i dove­deş te o invazie — nu e locul să spunem d a c ă este mot iva tă sau ne-mot iva tă — a ş t i inţei în domeniu l filosofiei. Şi de fapt aces t cu ren t a î n t â m p i n a t a t â t e a a t acu r i din p a r t e a spi r i tu lu i filosofic cu jus te p re t en ţ iun i metafizice, încâ t înşişi unii din ini ţ iatori i cu ren tu lu i s 'au văzu t nevoiţ i să se î n toa rcă la o metaf iz ică , să încerce o metaf iz ica а cunoaş ter i i , ins t i tu ind subiectul , c a r e r e p r e z i n t ă subs t an ţ a funcţiunii de cunoaş te re , ca d a t metafizic. (P r eocupă r i l e de b ă t r â n e ţ e a le lui K a n t au fost în ju ru l p rob lemei ; cum es te posibi lă cunoaş t e r ea cu­noaş te r i i : metaf iz ica subiec tu lu i ) .

Din aces t mot iv în in te r ioru l une i cul tur i , a tunc i c â n d se t inde să se p robeze ex is ten ţa , sau posibi l i tă ţ i le de ex i s t en ţ ă a le unei filo­sofii, es te n e a p ă r a t ă nevoie ca aces t luc ru să se facă p r in t r ' o consi-d e r a ţ i u n e a s u p r a metafizicii .

Din aces t punc tu l de v e d e r e e de r emarca t , că o filosofie româ­n e a s c ă în p rob l ema metaf iz ică va t rebu i să cons idere ca cel mai

©BCUCLUJ

390 G Â N D R O M Â N E S C

propr iu lucru c e r c e t a r e a sufletului naturii. Sufletul na tu r i i se des tă i -nue ca un subs t r a t al mul t ip le lor forme sub ca r e n a t u r a ca ex­te r io r i t a te se mani fes tă , to t a şa d u p ă cum sufletul individului se pos tu l ează ( câ t eoda t ă devine expe r i en ţ ă ) ca Unu l dincolo de mo­men te l e p r in ca re individul t r ă i n d se concre t i zează . Direc t iva in te­r i oa ră a R o m â n u l u i ca r ă s ă r i t e a n îl face să se ap lece cu înc rede re şi accep ţ iune t o t a l ă a s u p r a lumii ex te r ioa re . A c e a s t ă lume, sub forma ei cea mai obişnui tă de n a t u r ă , nu es te spec t a t ă nici c o n t e m p l a t ă în sensul obişnui t al t e rmenulu i , ea nu r ă m â n e ex te r io r i t a t e p u r ă , o lume d e t a ş a t ă de eul ca re gândeş te , ci devine expe r i en ţ ă , în sensul că t r ă e ş t e to ta l în el, şi omul t r ă e ş t e to ta l în formele ei p â n ă la sub­s t a n ţ ă (nu ma i r ă m â n e o p a r t e a suf le tului c a r e să se def inească сч n o n - n a t u r ă ) , N a t u r a ge rminează din sufletul ei mul t ip le l e sale forme a s e m e n e a unei flori cu s is temul ei de componen te din mugur . Aici omul însuşi es te o p a r t e a na tur i i ca şi cel mai a scuns fir de ia rbă . Aces t suflet al na tu r i i se a r a t ă ca o p u t e r e o r ig inară în orice g r ă u n t e al lumii. El es te To tu l sub forma lui de Unu l ; aceas t a însemnează , d u p ă o viziune re l ig ioasă , ca re îşi a r e o . p r e a d e a s ă î n t r ebu in ţ a r e în astfel de cazur i , Dumnezeu . D u m n e z e u (ca suflet al na tu r i i nu aco­p e r e in t ru totul ceeace o a n u m i t ă rel igie a t u r n a t î n ă u n t r u l aces tu i concep t ) , face firul de i a rbă să c rească , D u m n e z e u înf loreşte l ivada, el rodeş te , el p o a r t ă vântur i le , ape le şi focul, el p ă z e ş t e din a m u r g şi p â n ă ' n zori somnul p ă s ă r i l o r şi al omului , el a d o a r m e în t oamna tâ rz ie codru l şi ve rdea ţ a , el p ă z e ş t e c ă r ă r i l e şi p r o t e g u i t ş t e d rume ţ i a el p louă , el ninge, el luminează , el e s t ă p â n u l c e r u l u i . . .

A c e a s t ă t r ebu in ţ ă de Tot, de subs t ra t al natur i i , ceeace foirneazâ de fapt cen t ru l p rob lemei metafizice, nu es te de p roven ien ţă c reş t ină şt nici numa i re l ig ioasă in genera l . E a este un a t a ş a m e n t nemij loci t al sufletului la d iverse le i o i m e de mani fes ta re a ie na tur i i cu posibili­t a t ea de a simţi p u t e r e a u l t imă şi unică a aces tor forme. In t r e individ şi în t re n a t u r ă se simte o concrescen ţă de sensur i în v ia ţă . Se s imte un duh, unul şi ace laş , ca re s t r ă b a t e p re tu t inden i .

A c e a s t a o s imte individul în faţa o r ică ru i momen t al na tu r i i B u n ă o a r ă cine n ' a avu t v r e - o d a t ă sen t imentu l g r ăd in i i ? ! Î n t r ' un a m u r g răcoros , d u p ă o zi de t o r o p e a l ă cu lca t în t r ' o g r ă d i n ă să lba t ică simţi cum ia rba înv iora tă se r idică, creş te , se bucu ră . I n t r e s t a r ea sa suf le tească şi i a rbă nu găseş t i nici o deosebire . E un fluid înv ioră tor în to tu l ; simţi cum via ţa r ă s a r e din p ă m â n t la câ ţ iva cen t imet r i şi se o s p ă t e a z ă în r ă c o a r e a p â n ă când m u l ţ u m i t ă a ţ i peş t e sub învelişul de rouă de sea ră . Comunica t iv i ta tea devine per fec tă . In ambele mo­men te a le sale, în g r ă d i n ă şi în om, n a t u r a t r ă e ş t e în acelaş i m o J ,

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 391

îşi de svă lue subs tan ţa . I ţ i vine să îmbră ţ i şez i iarba, s'o aşezi cu tan­d re ţ e p e faţă, s'o să ru ţ i , ca şi cum toa te aces tea ie-ai face cu un egal, cu un fra te .

S a u sen t imentu l apei . C â n d r âu l a lunecă t ă c u t pes te p ie t re , şo po t ind d o a r u n d e şi u n d e p e la margin i când o f r ân tu ră de ţ ă r m n s tă n e î n d u p l e c a t ă în cale , s t ând p e mal , în s ingură ta t e , a p a devinž viaţă , "ie uiţ i la ea şi-ţ i vine să- i voroeşt i . i i înţelegi ofjca undu i r? , orice clicotire, îi auzi orice t ăce re , ca şi c â n d un A l t u l de dincolo care- i în a d â n c u l t ă u şi al ape i a r face iegăxura. R ă d ă c i n e l e ape i ş; a le ta le se în tâ lnesc u n d e v a în ace laş i corp, în culcuşui natur i i . Na­tu r a cu toa te formele sale, cu omul cu tot, se u rne ş t e d in t r 'o con­substanţialitate trăitoare, ca re în t inde pr in a d â n c u r i un s t r a t i d e n t u a l l umi i 1 ) .

A c e s t a es te sufletul na tu r i i ca d a t metafizic. S ă u r m ă r i m cum s 'ar î n c a d r a acea s t ă a t i t ud ine p e ca r e a m li-

fă ţ i şa t -o p â n ă aici în î m p ă r ă ţ i a filosofiei.

P r i n î n c r e d e r e a p e ca r e o mani fes tă fa ţă de lumea e x t e r i o a r ă a c e a s t ă a t i tud ine se ap rop i e mai m u l t de o n l o s o n e sud ică greco-l a t ină decâ t de filosofia nord ică , A c c e p ţ i u n e a deschisă pe care su­dicul o a r e fa ţă de lumea e x t e r i o a r ă es te un da t e l emen ta r al c u -tur i i sa le şi ca a t a r e şi a l filosofiei sale . E x p r e s i a obişnui tă că sudicul es te un om al agore i n u a r e numa i o semnificaţ ie de cunoaş t e r e isto­r ică, ci a r e r e z o n a n ţ e adânc i în î n t r eaga lume sp i r i tua lă p e ca re acest t ip omenesc a c re ia t -o . Lumina p u t e r n i c ă a sudulu i a con tu ra t a t â t de p l ă c u t şi c la r obiectele încâ t i le-a împins a p r o a p e în m o d necesa r îna in tea ochilor, De aceea p rob l ema de reaz im în filosofia aces te i regiuni cu l tu ra l e es te p rob lema lumii ex te r ioa re , p rob lema fiinţii ba­z a t ă p e a c e a s t ă n ă z u i n ţ ă ex te r ioa ră , sp re deosebire de cea l a l t ă r.î-giune c u l t u r a l ă a Europe i , nordu l , a că re i p r o b l e m ă filosofică devine lumea in te r ioa ră , Eu l ca s u b s t a n ţ ă a funcţiunii de cunoaş te re . De p e aces t p l an de î nc rede re r ă s a r e viziune o r ig inară a grecului d e s p r e lume. Lumea es te ontologic, o î m p ă r ă ţ i e a obisc te lor ca re justifica în e sen ţă pozi ţ ia r e a l ă a ex is ten ţe i ex t e r ioa re şi ca re s ing iuă i o -m e a z ă obiectul filosofiei. î n s ă ş i idei le sun t astfel de obiecte, ca re t r ă iesc ca ex t e r io r i t a t e p u r ă (nu ca funcţiuni a le eului, ca în filosofia

Această comunicat iv i tate s e manifestă în forma ei s implă mai ales în do ină . Or ic ine îşi p o a t e lua ca e x e m p l u o doină în care se v e d e vorba cu natura a româ­nului. Se p o a t e spune că part ic ipaţ iunea sufletului la natură şi a e l emente lor naturii între o la l tă prezintă ce l . mai caracterist ic peisaj din l iteratura poporană. Mior i ţa de ex . Este în aces t fapt şi o a semănare cu pr imit iv ismul , dec i un stadiu de evo luţ ie oprit cum ar fi difuzitatea sufletului în natură.

©BCUCLUJ

392 G A N D R O M Â N E S C

nordulu i ) a v â n d legile lor p ropr i i de o rgan iza re şi a rmon iza re , legi c a r e conduc l umea în subs t an ţ ă . însuş i eul în viziunea grecului şi л sudicului în genera l (a fară de sf. Augus t in ) n u es te a l tceva decâ t un s implu obiect, deci to t u n e l emen t de lume e x t e r i o a r ă 2 ) .

In aces t p u n c t se a s e a m ă n ă viz iunea p e ca r e a m desvo l ta t -o Iij p r i m a p a r t e şi pe ca r e a m bo teza t -o r ă s ă r i t e a n ă - r o m â n e a s c ă (cu r e ­ferire la Eu ropa ) cu viziunea greacă , sau sud ică în gene ra l ; în pu t in ţa de a p r o p i e r e şi î m p ă c a r e nemij loc i tă cu lumea ex t e r i oa r ă . A s e m ă n a r e a însă impl ică mul t e r eze rve p e ca r e le vom men ţ iona ceva mai târz iu . D e o c a m d a t ă r e m a r c ă m că tot aici es te punc tu l în ca re a cea s t ă viziun.-: se deosebeş te de filosofia n o r d u l u i c a r e se desvo l tă , din aces t punc t de vedere , an tagon i s t cu filosofia sudului .

Sudicul a co l inda t cu succes lumea e x t e r i o a r ă p â n ă (a a juns la E u şi chiar a tunc i 1-a pr ivi t pe aces ta ca pe un s implu lucru. Nord icu l d impot r ivă , p o r n e ş t e de la E u ca obiect or iginar , din in ter iorul că ­ruia p r iveş te lumea din a fa ră . P r i n aceas t a a t ă i a t din a d â n c r ă ­dăc in i le lumii ex t e r ioa re a t â t ca ex i s t en ţ ă nemi j loc i tă cât şi ca obiect al filosofiei. D in t r ' un fel de sgul i re în fa ţa pe isa ju lu i ex ter ior , sum­b r u şi adeseo r i nepr ie ln ic , nord icu l şi-a în to r s t oa t e r a z e l e gândir i i a s u p r a sa însuşi . Spi r i tu l în m o m e n t u l nord ic a l vieţi i sa le începe să r e n u n ţ e să mai cunoască lumea, ceeace în m o d n a t u r a l făcea în fi­losofia sudică , p e n t r u c ă el se î n d r e a p t ă numa i spre sine p r in cunoaş ­t e r ea cunoaş ter i i . P rocesu l fundamenta i al nord icup lu i es te reflexiu-nea, es te o c u t r e e r a r e şi ana l i ză i n t e r ioa ră a conşt i inţei . Din d a t e l e p roven i te din a c e a s t ă ana l i ză el a făcut u l t imele e l emen te a le cu noaş ter i i şi-a făcut în consec in ţă şi u l t imele e l emen te a le lumii, p e n t r u ­că î n t r ' a d e v ă r el nu a v ă z u t a l tceva decâ t pe sine însuşi , Eu l nepu­t â n d ieşi n ic icând din el. Lumina nordu lu i nu a fost a t â t de pu t e rn i că ca să- i lumineze lumea ex te r ioa ră , încâ t el a fost silit să a p r i n d ă in p ropr iu l său in ter ior lumina ar t i f ic ială a ref lexiunii cu a ju torul că re ia

2 ) . Noţ iunea de Eu deş i în une le din atributele sa le a fost d e s întrebuinţată în f i losof ia greacă totuşi a rămas l ipsită de conturarea p e care i -o dă fi losofia m o ­dernă şi în spec ia l f i losofia nordului . A c e a s t ă l ipsă de conturare a Eului, p e care modernul o are, prov ine la sud ic dintr'o l ipsă de răsfrângere a gândirii în ea însăşi^ descusându-ş i toate înche ie tur i l e . In general la greci , gândirea nu şt ie că ea gân­deş te , după cum lumina nu şt ie că ea luminează. Gândirea care-ş i gândeş t e gândi­rea, despre care v o r b e ş t e Aris tot , este un atribut d u m n e z e e s c , nu o m e n e s c .

Sunt de remarcat în această direcţ ie dese l e locuri în care în f i losofia greacă se întrebuinţează, în mod semnif icat iv pentru ce le spuse , noi în l o c de eu. D i n acea­stă l ipsă de ses izare lăuntrică, anticii , ca e x p r e s i e a sudic i lor , sunt cu totul depar­te să acord eu lu i va loarea p e care i-o acordă moderni i , în specia l nordic i i , care fac din eu lumina lumii , locaşul e x c l u s i v al lumii.

©BCUCLUJ

O Â N D R O M Â N E S C 393

s'o p r ivească . A d e v ă r u l es te că el n ' a v ă z u t decâ t p ropr iu l s ău in te­r ior şi nimic mai mul t . Nord icu l a p r o c e d a t în tocmai ca omul în a m u r j ca re fiind silit de în tuner icu l d inafa ră , se r e t r a g e în c a m e r a sa, u n d e a p r i n d e l ampa . L a m p a , f ă ră îndo ia lă r euşeş t e să facă lumină în p ro­pr ia lui c ameră , însă în la rgul d ina fa ră nu o face câ tuş i d e puţ in . Din con t ră , d in c a m e r a lumina tă , în tuner icul d ina fa ră devine ma i îndesa t , iar d a c ă omul, pr iv ind p e fe reas t ra cameri i , a r in ten ţ iona să v a d ă ceva a f a r ă o i rcâ t s 'ar t rud i , el nu r euşeş t e să v a d ă a l tceva decâ t imaginea obiectelor din p rop r i a sa oda ie . S ă s coa t ă l a m p a a fa ră e z ada rn i c . E a se va st inge f ă r ă îndoia lă , f i indcă acolo nu es te oxigen; l umea ex­t e r i o a r ă es te cu to tu l de a l t ă s u b s t a n ţ ă decâ t l umea in te r ioa ră . (Lu­crul în sine nu se s u p u n e categor i i lor gândi r i i ) . Cel pu ţ in a şa c r e d e nord icu l .

A c e s t p roces de in te r io r iza re pr in ca re lumea e x t e r i o a r ă es te re ­d u s ă în m o d succesiv şi necesa r la da t e l e eului , începe în stil m a r e cu filosofia no rd ică a empir i ş t i lor engleji , c a r e ne tezesc ca lea idea l i smului cri t ic german, în c a r e p rocesu l de ca r e vorbim îşi a junge cea ma i f rumoasă r ea l i za re . (Nu u l t ima ) . In aces t m o m e n t va loa rea Eu­lui devine a t â t de îna l t ă şi ac t iv i ta tea sa a t â t de p rod ig ioasă încât nu pe rmi t e să in t r e nimic în câmpu l exis tenţ i i , îna in te de a fi cu în gri j i re deghiza t în p ropr i i l e sale (ale Eului) ha ine . In ie lul aces ta în cepe t o r t u r a lumii ex te r ioa re , p e n t r u c ă ea nu ma i p o a t e t r ă i d e c â +

mij loci tă de ac t iv i ta tea eului — cu a l te cuvinte — nu poa te t ră i de­cât m u r i n d p e n t r u sine şi t r a n s f o r m â n d u - s e în lume in te r ioa ră . P r i n ac t iv i ta tea sa, E u l şi-a făcut a t â t e a în tă r i tu r i , a t â t e a zăvoa re , î n c â f

p â n ă la el vămi le au deveni t insupor tab i le . Nu numa i că a îmbrăca t r ea l i t a t ea ex t e r ioa ră , însă a avu t gr i jă , ca p r i n formele pe ca r e le ins t i tue la i n t r a r e a sa, să se a p e r e p e el însuşi , să se îmbrace p e sine a şa fel încâ t a c e a s t ă r ea l i t a t e să nu-1 a t ingă gol. In felul aces ta ra ­po r tu l d i rec t devine imposibil . Nord icu l a r e o a d e v ă r a t ă t e a m ă lumina n a t u r a l ă a lumii ex t e r i oa r e : el nu o p o a t e privi în fa ţă aşa cum o face sudicul , ci t r ebu ie să o a s c u n d ă întâ i sau să se a s c u n d ă pe sine. .1. O r t ega Y Gasse t , vorbind d e s p r e ontofobia lui K a n t ( teama de rea -l i ta tea e x t e r i o a r ă ) , amin t e ş t e un pasa j ca rac te r i s t i c din Niebelungeri a lui Hebbel . Brunh i lda , venind din pa t r i a ei rece, în c a r e domneş t e n o a p t e a e t e rnă , în ţ a r a vie şi l uminoasă a Burgunz i lo r zice:

Ich kann mich nicht an so viei Licht gewohnen es tut mir weh. mir is als gmg ich nacht als ware kein Gewandt hier dicht genug.

©BCUCLUJ

394 G Â N D R O M Â N E S C

Nordicu lu i îi t r ebu ieş te ha ine ca să îmbrace r ea l i t a t ea e x t e r i o a r ă sau să se îmbrace p e sine, în tot cazul aces te .haine sunt funcţiuni !e p ropr iu lu i s ău Eu .

Din a c e a s t ă poz i ţ iune pr inc ip ia r o p u s ă sudicului , nord icu l a junge p e a l t e p l anu r i în filosofie. M a i în tâ iu e tocmai ceeace s p u n e a m p â ­n ă aici : nord icu l vede Eul d i n n ă u n t r u , î ncepând cu aces ta ca obiect al filosofiei şi l umea e x t e r i o a r ă din a fa ră (din E u ) , p e c â n d sudicul le vede p e ambe le din a fa ră . In cunoaş te re , sudicul t o t d e a u n a se î n t r eabă cum t rebu ie să fie obiectul ca a cea s t ă cunoaş t e r e să fie po­sibilă (cal i tă ţ i le lumii e x t e r n e ca r e se po t face cunoscute) p e când nordicul se î n t r e a b ă cum t rebu ie să fie subiectul (care sun t funcţiunile subiectului ca re duc la c u n o a ş t e r e ) . Sud icu l a r e î n c r e d e r e în l umea ex te r ioa ră , p e n t r u c ă ea es te cosmos, o î m p ă r ă ţ i e o rgan iza t ă şi lumi­n a t ă cu de l a sine pu t e r e , nord icu l nu a r e î n c r e d e r e p e n t r u c ă l umea es te haos în ca r e numai m u l ţ u m i t ă lumii in te r ioa re se face lumină .

Se p o a t e s p u n e însă c ă nord icu l n u a r e n u n ţ a t definitiv la a t a şa ­men tu l şi acces ib i l i ta tea (adecva tă ) a lumii ex t e r ioa re . A c e a s t a o do­vedeş t e idea l i smul roman t i c ge rman . Lucru l es te a d e v ă r a t , însă t r e ­buie amint i t că aces t a t a ş a m e n t la o l ume e x t e r i o a r ă n u es te nici a t â t de s implu şi nici a t â t de n a t u r a l cum es te a t a ş a m e n t u l sudicului .

Nord icu l a nega t o d a t ă lumea e x t e r i o a r ă ca ex i s t en ţ ă p r o p r i e r ă m â n â n d la da t e l e p ropr ie i sa le conşt i in ţe , (Kant ma i r ă m â n e pe p lanu l teore t ic la exp res i a lucru lu i în sine c a r e es te o abs t r ac ţ iune goa lă ) . P e u r m ă a început să desfacă lumea e x t e r i o a r ă d in ref lexiu-nile conşti inţ i i ca pe o pangl ică mi racu loasă . (Cum es te Eu l a ş a t r e ­bue să fie şi l u m e a ) . P e p lanu l teore t ic kan t i an a mai r ă m a s ceva pe ca r e Eul nu-1 p o a t e cons t ru i (îl p o a t e gândi însă şi aceas t a e u n în­cepu t de cucer i re ) , e însuşi lucrul în sine.. P e p lanu l p rac t i c însă dis­p a r e şi a c e a s t ă nă lucă . Eul se ins t i tue ca Absolu t . Desfacerea Eului şi t r ece rea la Abso lu t se dovedeş te cu o v igoare deosebi tă pe p lanul hegel ianismului . Aici Eul nu mai găseş te grani ţe , cons t ru ind lumea în absolut , p e n t r u c ă es te de o per fec tă consubs tan ţ i ab i l i t a t e cu aceas ta . D u p ă un în t reg s is tem de a lambicăr i , l umea a a p ă r u t deab ia la u r m ă sub forma ei de ex te r io r i t a te . Ceeace sudicul a v ă z u t şi a a ccep t a t s implu şi or iginar , nord icu l a ză r i t d u p ă efor tur i u imi toare . Conşt i in ţa l u a t ă în sine ca obiect de ana l iză s'a sbă tu t îgrozi tor în capu l nordicului p â n ă să a jungă la lumea e x t e r i o a r ă (să se depăşească, d u p ă o ex­pres ie n o r d i c ă ) . G r e u t a t e a aceste i t recer i o dovedeş te în m o d ca rac ­ter is t ic Hegel în t r ' un pasa j din Logică de un ermet i sm teutonic, în ca­re sunt r e d a t e munci le conceptu lu i de a se des tă inui , s for ţăr i le Esen­ţei, ca un i t a t e şi i den t i t a t e pu ră , de a t rece la a p a r e n ţ ă , ca mult ipl ic i -

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 395

t a t e şi concre ţ iune — cu a l te cuvinte — sfor ţăr i le Eu lu i de a t rece la lume. Sun t a d e v ă r a t e du re r i a le facerii .

S ă revenim. Ce p u t e m spune d e s p r e viziunea metaf iz ică r ă s ă r i t e a n ă - r o m â -

nească în c o m p a r a ţ i e cu cele spuse p â n ă aici? A m accen tua t m u l t ă r e ze rvă a tunci când am spus că pr in a t a ş a m e n t u l la lumea e x t e r i o a r ă viz iunea r ă s ă r i t e a n ă r o m â n e a s c ă se a s e a m ă n ă cu viziunea deschisă de filozofie sudică . A c e a s t ă r e ze rvă prov ine din faptul u r m ă t o r : sud i ­cul în genera l se a d r e s e a z ă na tur i i p r in d imens iuni d i ferenţ ia te . A c e ­s te d imensiuni po t fi r a ţ iune , sen t iment sau voinţă . Chiar grecul a n tic s'a a d r e s a t în genera l p r in t r ' o s ingură funcţ iune pr in ra ţ iune , şi în conformi ta te cu ea a v ă z u t l umea ex t e r ioa ră . R ă s ă r i t e a n u l se a d r e ­sează lumii ex te r ioa re , în special na tu r i i cu to tu l ned i fe ren ţ ia t ; se a d r e s e a z ă tota l , p r in t o a t ă v ia ţa sa. T e r m e n u l de „ t r ă i r e " a lumii ex te r ioa re , sau de „ r a p o r t v i t a l " îşi a r e în astfel de cazur i o semni­ficaţie a d e c v a t ă . R ă s ă r i t e a n u l trăieşte l umea ex te r ioa ră , o în ţe lege tocmai p r in acea consubs tan i ţ a l i t a t e v i t a lă de ca re vorbeam ma i la început . A c e a s t ă a t i tud ine ned i fe ren ţ i a t ă în faţa lumii ex t e r ioa re p o a t e fi o p r o b l e m ă de evoluţ ie , în sensul că se p o a t e sus ţ ine că mer ­sul n a t u r a l es te însp re o a t i tud ine d i fe ren ţ ia tă , d i fe renţ ie rea fiind legea fundamen ta l ă a evoluţiei . In cazul aces ta , por ţ i l e pe ca re le des ­chide pe r spec t iva r ă s ă r i t e a n ă , r o m â n e a s c ă sunt , d a c ă nu primit ive, în tot cazul pu ţ in evolua te . Se poa te susţ ine că es te în a cea s t ă pozi-ţ iune fa ţă de lumea e x t e r i o a r ă ceva din pa r t i c i pa r ea pr imit ivului , că în ţe legerea na tu r i i es te în felul în ca re Nicu lă i ţ ă Minc iună al D-lui I. Bră tescu-Voineş t i în ţe lege v ia ţa vrăbi i lor şi a pisicilor; o în ţe le­gere ca r e merge fă ră îndoia lă dincolo de orice în ţe legere obişnui tă , însă ca re pr in p r e z e n ţ a unei subs t an ţe comunica t ive în t re n a t u r ă şi cm, se î m p ă r t ă ş e ş t e în t r 'o a n u m i t ă m ă s u r ă şi de an t ropomorf i sm.

T o a t e aces tea sunt a d e v ă r a t e , lua te în n u a n ţ a e x p u s ă p â n ă aici, însă nu aceas ta es te cel mai impor t an t lucru. C â t ă v reme punc tu l de m â n e c a r e r ă s ă r i t e a n - r o m â n e s c p r ez in t ă ceva distinct, p u t â n d avea el însuşi evolu ţ ia sa p rop r i e în c r e a r e a unei filosofii, nu impor t ă locul pe care-1 ocupă ca punc t de p l eca re în evoluţ ia mai l a rgă a filosofiei. Aces t loc i m p o r t ă numa i ca punc t de a jungere , ad ică a tunci când se va rea l i za în d i rec t iva r e spec t ivă o filosofie r ă s ă r i t e a n ă - r o m â n e a s c ă şi se va vedea ce va a d u c e în î m p ă r ă ţ i a filosofiei sau a cul tur i i în ge­neral . I m p o r t a n t este tocmai a cea s t ă a t i tud ine to t a l ă p r in ca re r ă s ă ­r i t eanu l coboară ca un p lumb în inima natur i i , s tabi l ind o comuniune t r ă i t oa r e în t re el şi Tot . Aici vine al doilea momen t pr in ca re se deo­sebeşte de sudic. R a p o r t u l cu lumea ex t e r ioa ră fiind de n a t u r ă v i ta lă

©BCUCLUJ

396 G Â N D R O M Â N E S C

n u es te a t â t de s implu ca al sudicului . Sudicu l desch ide ochii şi vede f ă r ă ca să şt ie că el desch ide ochii. Di fe ren ţa în t r e c l imatu l ex te r io r ca ld şi luminos şi firea deschisă a sudicului es te a t â t de r e d u s ă încât din r a p o r t u l a m â n d o r o r a nu se na ş t e nici un desechi l ibru şi deci nu se n a ş t e nici conş t i in ţa c o n t u r a t ă a Eulu i . De aici decurge r a p o r t u l s implu şi a p r o a p e naiv în t re sudic şi l umea ex t e r i oa r ă . E u n r a p o r t d e ace laş nivel (a t i tud ine s p e c t a c u l a r ă ) . R ă s ă r i t e a n u l es te l ipsi t de a c e a s t ă s impl ic i ta te . In r a p o r t u l cu l umea e x t e r i o a r ă Eu l t r ă i e ş t e , el se îmbea t ă o r idecâ teor i a junge la r ă d ă c i n a vieţii . Descope r ind con­subs tan ţ i a l i t a t ea , el însuşi dev ine n a t u r ă . La f lacăra vieţii din inima lumii, Eu l se îmbu jo rează în formele lui ind iv idua le . Aici vine un p u n c t d e a s e m ă n a r e cu filosofia nordu lu i . Eu l t r ă i e ş t e . Via ţa lumii îi t o a r n ă vin în c u p ă şi-1 îmba tă . I n s ă aces t E u n u a junge n ic ioda tă la r e t e z a r e a lumii ex t e r ioa re . E l e î m p l â n t a t în inima lumii a s emenea unei p l a n t e în p ă m â n t . P l a n t a e p l a n t ă , însă nu poa t e t r ă i decâ t în p ă m â n t şi ma i a les n u p o a t e fi t r a n s p o r t a t ă decâ t cu to t p ă m â n t u l din jurul r ădăc in i lo r . O concluz iune a aces tor a t r ibu te e că orice formă a cul tur i i (religie, mora lă , a r t ă , filosofie ş. a.) devine ma i vi­t a l ă şi ma i a p r o a p e de n a t u r ă . Ele nu sun t nici c rea ţ i i subiect ive şi re la t ive a le Eulu i şi nici abs t r ac ţ iun i goale a le unei ex te r io r i t ă ţ i , ci sunt modur i d e v ia ţă , fiice a le sufletului lumii. De aceea a n g a j a m e n ­tu l pe ca r e va lor i le aces to r forme de c u l t u r ă îl p r e t i n d es te to ta l . (Mă gândesc la fana t i smul sen t imentu lu i , sau al ideii, c a r e s'a a r ă t a t în m o d neobişnui t p â n ă acum, la ruş i ) . Fa r i se i smul a r e un loc cu to tu l r e p r i e l n i c în r ă s ă r i t . R ă s ă r i t e a n u l nu se s t r â m b ă , el m e r g e d i rec t , d in t r o neces i ta te p roven i t ă din t r ă i r e a valor i lor în numele c ă r o r a p leacă . De aceea p o a t e nu se p r e a împacă cu ca to l i c i smul 1 ) .

P r in a c e a s t ă î n c a d r a r e o rgan ică în lume, r omânu l es te r ă s ă r i t e a n şi ni se p a r e că se î m p ă r t ă ş e ş t e din plin d in t r 'o s t ruc tu ră de n a t u r ă s lavă . A c e a s t a es te c ă r a r e a p e ca r e t rebu ie s'o apuce , o c ă r a r e ca r e duce cam p r i n t r e viz iune no rd i că şi sudică . Sudicul nu se vede p e sine în l umea ex t e r ioa ră , nord icu l n u vede lumea e x t e r i o a r ă în sine, r ă s ă r i t e a n u l t rece la s in teză . EI . . t r ă i e ş t e " e x t r e m e l e î m p ă r t ă ş â n d u -se p r e t u t u n d e n i p e sine ca om, de via ţa cosmică r e p r e z e n t a t ă a t â t p r in n a t u r a b ru tă , câ t şi p r in spiri t . Poz i ţ iunea suf le tească a sa es te cam aceiaşi cu poz i ţ iunea geografică, în t re no rd şi sud" .

3 ) . M a i e v i d e n t aces te ide i re ies din c o n c e p ţ i u n e a p e c a r e unii gânditori ruşi (Berdiaeff) o a u despre religie, bisericăî mora lă ş. a. Biser ica , spre ex. nu este rep­rezentantul Unei lumi de d inco lo aici p c pământ (cato l ic i smul ) ci o formă care tră­eşte organic în om şi în lume, (E biserica trăitoare, după propria lor expres ia) . D e aceaş i substanţă reală se impărtăşeşte şi religia şi morala în această c o n c e p ţ i e .

©BCUCLUJ

O A N D R O M A N E S C 397

Aici î n semnarea d e acum doi ani s'a t e rmina t . N u m ă îndoiesc că faptul că aces te gândur i îmi p a r înmuia te

p r e a mul t în l icoare v iz ionară , că a u p r e a pu ţ ine fap te de p a r t e a lor, d e p i n d e de u n factor pe r sona l d ic ta t de di rect iva evoluţiei . A m im­pres ia că or icâ t s 'ar scrie de sugestiv, o p r o b l e m ă nu p o a t e fi, decâ t în r a r e cazur i , t r a t a t ă astfel şi nici î n t r ' un caz r ezo lva t ă astfel . I n să r, p r o b l e m ă de felul celei mai sus t r a t a t e şi a n u m e p r o b l e m a unei fi­losofii r omâneş t i c a r e a r e a t â t de pu ţ ine da t e concre te , a r e a t â t de pu ţ ine m o m e n t e în r ea l i t a t ea c u l t u r a l ă r o m â n e a s c ă , c a r e ţ i - a r p u t e a pe rmi t e să- i î n t r eză re ş t i sensul sau even tua l m o m e n t u l ap rox ima t iv al apar i ţ ie i , de obicei duce la a cea s t ă a t i tud ine v iz ionară . In aceas t ă fază se p a r e că t r ă i e ş t e nu numa i o s e a m ă de p rob leme locale, d a r î n t r eaga c u l t u r ă ac tua l ă . T r ă i m b u n ă o a r ă în t r ' un c r â m p e i d e cul­t u r ă în ca r e se a c c e n t u e a z ă p e zi ce t rece tot mai des luş i t un e l emen t profet ic . C a r e es te or iginea aces tu i e l e m e n t ? Se poa t e da o exp l ica ­ţie des tu l d e l ă m u r i t o a r e . Cu l tu r a a c t u a l ă deşi mai a r e încă un picior în t recut , to tuş i a r e ce la la l t picior înt ins sp r e un ţ â r m nou, făcând efor tur i să sa l te . Se s imte tot mai m u l t nevoia unei noui cul tur i , sau cel pu ţ in unei cu l tur i al tfel o r i en t a t e decâ t cu l tu ra occ iden ta lă . I n să b a z a une i o r i en t ă r i noui în cu l tu ră , deş i p a r e începu tă , se r ea l i zează p r in efor tur i de lungă d u r a t ă şi d u p ă mul t ă , uneor i î n s p ă i m â n t ă t o r de m u l t ă dibuire . C u l t u r a a c t u a l ă es te o fază în ca re se a r u n c ă căn -j i le; es te o fază în ca r e se c a u t ă ţe lur i le unei noui cul tur i , f ăcându- se e x p l o r ă r i de mul t eo r i cu r iscur i enorme , pe o d i s t an ţ ă în t insă şi în n e n u m ă r a t e direcţ i i . E lemen tu l profet ic tocmai aici îşi a re ros tu l . E l nu es te decâ t efortul pe care-1 fac une le spi r i te ac tua le ca să a r a t e pe d i s t an ţ ă î n d e p ă r t a t ă even tua lu l d r u m pe ca re noua c u l t u r ă t r e ­buie să apuce , d r u m ca re nu es te uşor de zăr i t , ţ i nând s eama de ză ­păcea l a epocii ac tua le , în ca re se a m e s t e c ă la fiecare pas t r ecu tu l în agonie cu vii torul sb ie rând in faşă. Aces t e spir i te nu fac a l tceva, decâ t să p r e v e s t e a s c ă pe Mesia la sfârşi tul veacului , noua c u l t u r ă în momen tu l ei de p l i n ă t a t e . A t â t fac şi c r e d e m că a t â t se poa t e face d e o c a m d a t ă .

Aici cons tă şi a t i tud inea v iz ionară d e s p r e ca r e vorbiam. Din ce să d e d u c ă cineva sensul unei cu l tu r i ? N o u a cu l tu ră nu t r ă i e ş t e decâ t p r in câ teva fapte , clin câ teva indicii adeseo r i foar te pu ţ in l ămur i t e . Omul nou, c â n d e vorba să-şi deie s eama încotro a p u c ă p r in cu l tu ra sa, ia ce a re la î ndemână , fap te le ace lea pu ţ in şi cons t rueş te , însă cons t rueş t e din sine mai mul t . N a t u r a l că în astfel de const rucţ i i vi­z iunea e spr i j inul de căpe ten ie .

D a c ă î n t r ' a d e v ă r cu l tu ra în în t reg ime a r e pa tosu l viziunii, a tunci

©BCUCLUJ

398 G Â N D R O M Â N E S C

cu a t â t ma i m u l t se t inde şi la noi însp re a cea s t ă i pos t ază a ei. Ma i mul t . Deobiceiu se a t a c ă ace le p rob leme ca r e pr in însăşi n a t u r a lor indecisă şi nebu loasă s t â rnesc sborul la înă l ţ imi pe d e a s u p r a or i­că ru i control cu faptele. , La noi b u n ă o a r ă izvorăsc de p r e tu t i nden i vrednici s t r ădan i i de a l ă m u r i o p rob l emă de p r im rang şi a n u m e „fenomenul r o m â n e s c " . E o l u p t ă a sp i r i tua l i tă ţ i i r omâneş t i p e n t r u a se defini, p e n t r u a lua conş t i in ţă de sine. Se a r a t ă în mu l t e p ă r ţ i şi cu mul te mi j loace : aces ta este da tu l e l emen ta r al vieţii sp i r i tua le ro ­mâneş t i

O a r e ex i s tă fenomenul cu l tu ra l r o m â n e s c ? F ă r ă îndo ia lă că exis tă . P r o b l e m a es te însă, cum ex is tă şi c a r e

es te momen tu l în c a r e el t r ă i e ş t e . Momen tu l de v ia ţă al lui, c r edem că es te încă foar te nedefinit . S ă p r e s u p u n e m că ex i s tă în cu l tu ra p o p o r a n ă . I n s ă aces t m o m e n t al cul tur i i , ca re es te cu l tu ra p o p o r a n ă es te o formă foar te „ foar te n e s p u s ă " , es te u n tot c a r e n u s'a concre­t iza t decâ t în foar te pu ţ ine din componen te l e sale . Ce va ieşi din aces t p iedes ta l int im al sufletului românesc pr in ef lorescenta crea ţ i i lor cu l te de toa te genur i le es te foar te greu de a r ă t a t , p r iv ind numai da t e l e p e ca r e le avem p â n ă acum. C u l t u r a n u es te u n fenomen s implu încât din câ teva d a t e să se p o a t ă scoate î n t o t d e a u n a p ropoz i ţ iun i cu ca­r ac t e r genera l . P o r n i n d de p e unu l şi ace laş p iedes ta l , o c u l t u r ă poa te lua sensur i diferi te, a ceas t a dep inzând a t â t de condi ţ i i le ex t e r ioa re câ t şi de cele in t e r ioa re a le poporu lu i sau rasse i respec t ive . In forma ei p r i m a r ă o c u l t u r ă es te a s e m e n e a unei femei voa la te . Cei ce t r a ­sează sensul , descr iu formele şi î n t r eaga a tmosfe ră unei astfel de cul tur i , se a s e a m ă n ă cu t ineri i ca re se s t r ă d u e s c să ghicească frumu­se ţea feţii, s en ină t a t ea priviri , uneor i chiar b u n ă t a t e a femeilor voa­la te . F ă r ă îndoia lă că sub voalur i ei ghicesc mai mu l t dor in ţe le şi d ispozi ţ iuni le lor, decâ t f rântur i din r ea l i t a t e . N u m a i în u r m a aceste i dibuel i se exp l ică cum m u l t c ă u t a t u l d a t e l emen ta r românesc se p r e ­z in tă în cele mai m u l t e cazur i în chipul unor concep te p r e a vagi şi c a r e sună a gol. Ast fe l b u n ă o a r ă aces te concepte se e x p r i m ă uneor i p r i n t r ' u n peisaj de c u l t u r ă p o p o r a n ă , a l teor i p r i n t r ' u n peisaj de na­t u r ă is tor ică cum es te „dac icu l" , a l teor i p r i n t r ' u n peisaj de n a t u r ă re ­l igioasă, ca „o r todox ia" , şi a l teor i chiar p r i n t r ' u n peisaj de n a t u r ă geo­grafică. P o a t e că toa te să c u p r i n d ă f rântur i de a d e v ă r , însă nu- i mai pu ţ in a d e v ă r a t că m u l t ă i luzie închid aces te concepte , ca şi ce lebra f rumuse ţe de sub istoricul voal al cadâne lo r .

P r o b l e m a totului r omânesc însă va reveni şi mai la vale sub a l te cons idera ţ iun i . A c u m să pr ivim p rob lema ca re ne ocupă direct şi anu­me p rob lema filosofiei în t r 'o anumi t ă cu l tu ră . U r m ă r i n d filosofia, ur-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 399

m ă r i m în ace laş t imp cel mai i m p o r t a n t şi închegat momen t al o r ică re i cul tur i . Fe lu l în ca re p rob l ema a fost p u s ă în p r ime le pagini cu refe­r i re la o filosofie (metafizică) r ă s ă r i t e a n ă - r o m â n e a s c ă nu ne -a mu l ­ţumit din mot ivele ma i sus a r ă t a t e şi a n u m e că acea s t ă a t i tud ine de profeţ ie d ă n a ş t e r e la p r e a mul t e sensur i nedefini te , la p r e a m u l t e concepte vagi c a r e adeseor i p lac , însă a c e a s t ă p l ă c e r e in te lec tu l o gus tă tot a şa d u p ă cum morf inomanul gus tă bucur i i le vieţii. ,De aceea să l ă s ă m d e o c a m d a t ă î n d r ă s n e a l a viziunilor la loc d e cinste în m â n a poe ţ i lo r şi să u r m ă r i m p rob l ema în t e rmeni simpli, contu­ra ţ i fie de e xpe r i e n ţ a is tor ică a cul tur i i , fie de ex p e r i en ţ a conşti inţi i . P o r n i n d pe a c e a s t ă ca le p o a t e n u vom a junge a t â t de d e p a r t e câ t se a junge p r i n t r ' o a t i tud ine viz ionară , însă avem impres ia că păş im pe un p ă m â n t mai s t a to rn ic şi ma i cu ră ţ i t de în tuneca te l e p ă d u r i şi l iane, ce te l a să pr in luminişur i să vezi în sus câ t vrei , însă în ju ru l t ă u cu m u l t ă g r eu t a t e îţi poţ i d a s eama de ceeace se pe t r ece . P e n t r u aceas t a să porn im de la c a p ă t , d i scu tând condi ţ iuni le gene ra l e a le problemei .

Când şi cum a p a r e filosofia în t r 'o c u l t u r ă o a r e c a r e ? Filosofia a p a r e numa i în m o m e n t u l când o c u l t u r ă se concep tua -

l izează . P e n t r u l ă m u r i r e a aceste i p ropoz i ţ iun i e necesa r în p rea lab i l să definim ceeace în ţe legem pr in „concep t" , d in ca r e n u e greu să se d e s p r i n d ă ce î n s e m n e a z ă momen tu l de concep tua l i za re a unei cul tur i .

Concep t î n s e m n e a z ă în p r i m a linie un i t a te . E l a p r e c â n d înăun­t ru l unei mul t ip l ic i tă ţ i se p r o d u c e o s t r u c t u r ă u l t imă c a r e c u p r i n d e esenţ ia l mul t ip l ic i ta tea . Difer i te le m o m e n t e a le unei mul t ip l ic i tă ţ i nu pot t r ă i şi ma i cu s eamă nu po t fi în ţe lese decâ t î n c a d r a t e în un i t a t ea de ca re sunt l ega te p r in l a t u r a lor subs t an ţ i a l ă — cu a l te cuvinte — nu au în ţe les numai dacă sunt î n c a d r a t e în totul lor. P r in concept se mai în ţe lege şi sens. A c e a s t a î n semnează că î n ă u n t r u l unei mul t ip l i ­c i tă ţ i din r a p o r t u l momen te lo r se n a ş t e un cen t ru de gravi ta te , o ţ in tă , c a r e se mani fes tă sub forma unei in ten ţ iona l i t ă ţ i comune . N u m a i în u r m a acelui sens l ăun t r i c c a r e î n seamnă în ace laş t imp şi s t ruc tu ra l i -za re sau schemat iza re , p u t e m să avem înţe lesul unei mul t ip l ic i tă ţ i . In sensul aces ta conceptu l î n seamnă p r i n d e r e a un i tă ţ i i în mul t ip l ic i ta te , a sensului în t r ' o p l u r a l i t a t e de momente , cu un cuvânt , p r i n d e r e a to­tului . Să luăm u n exemplu . U n istoric v rea să s tud ieze o epocă din t r ecu tu l omenir i i şau al unui popor . D a c ă el se va mărg in i să-ş i însu­şească fap tă d u p ă faptă , î n t â m p l a r e d u p ă î n t â m p l a r e , de -a r s t r ânge şi cea mai mică l i că r i re de via ţă a epocii respect ive , nimic n ' a r p r i cepe dacă nu a r găsi un sens, un c a d r u larg, o in ten ţ ie genera lă în care po t in t ra toa te faptele . F a p t e l e s t r ânse unul l ângă a l tu l nu ne po t spune Ti imic c â t ă v reme nu sunt pr iv i te î năun t ru l lor şi legate subs tanţ ia l ,

©BCUCLUJ

400 G Â N D R O M Â N E S C

d e p ă ş i n d u - l e astfel . In m o m e n t u l în ca re is tor icul p r i n d e nervul unei epoci, a r e conceptu l acelei epoci şi a ceas t a î n s e a m n ă că a r e în ţe le ­ge rea ei. Mul t ip l e l e mani fes tă r i a le epocii respec t ive , în cazul aces ta nu mai a p a r î n t â m p l ă t o a r e ; ele sunt s t ruc tu ra l i za t e şi î n c a d r a t e în t r 'un tot fa ţă de ca r e îşi definesc înţe lesul . De al tfel numa i ace le sunt fap­te is torice, c a r e po t fi conceptua l iza te , cu a l t e cuvinte , ca re pot fi le­ga te p r in subs t an ţ a lor d e o in tenţ ie gene ra l ă a epocii sau a istoriei în genera l . T o a t e ce le la l te ca re nu au acea s t ă l a t u r ă de subs tan ţ ia l i ­t a t e sunt c o n d a m n a t e morţ i i . R i d i c â n d u - n e p e un p l an mai genera l , p u t e m spune că orice în ţe legere numa i în u r m a funcţiunii conceptu lu i e s t e posibi lă . I n sensul aces ta , funcţ iunea aici a c c e p t a t ă a conceptu­lui es te funcţ iunea de subs tan ţ i a l i za re şi c o o r d o n a r e a exper ien ţ i i .

S ă u r m ă r i m fenomenul d e concep tua l i za re , a şa d u p ă cum n e - a m p r o p u s , î n ă u n t r u l une cul tur i . A c e s t fenomen a p a r e în m o d h o t ă r â t în m o m e n t u l c â n d o c u l t u r ă o a r e c a r e şi-a făcut un schelet in ter ior . M o m e n t e l e acele i cu l tu r i în cazul aces ta p r imesc o in ten ţ iona l i t a t e comună , l egându-se în t r ' o l a l t ă p r in l a t u r e a lor de subs t an ţ ă . Ceeace es te ca rac te r i s t i c unei cu l tur i t inere es te tocmai n e p u t i n ţ a de a in t re -vedea un d a t e l e m e n t a r în in ter iorul ei, o subs t an ţ ă , c a r e r ă m â n â n d în inima cul tur i i , să se a r a t e în fiecare m o m e n t ca o just i f icare a lui . In astfel de cul tur i t ine re se d ibueş te , se p ă ş e ş t e inst inctiv, cu ochii închişi încoace şi încolo, ca şi cum cu l tu ra nu a r fi l ua t conş t i in ţă de sine. O cu l tu ră începe să se concep tua l i zeze în m o m e n t u l în c a r e din mij locul p r o d u s e l o r sa le ţ â şneş t e un sens, ca un d a t subs tan ţ ia l al ei. A c e s t d a t subs tan ţ ia l es te e sen ţa acelei cul tur i , d u p ă cum se spune în m o d obişnuit . D e o e acea s t ă p l a t fo rmă cen t ra l ă , avem cea ma i com­p le t ă şi r e a l ă în ţe legere a întregii a rh i tec tur i , p r ecum şi cea mai l a rgă za r i ş t e p e c a r e o desch ide cu l tu ra respec t ivă . In aces t m o m e n t a p a r e no ţ iunea To tu lu i în orice cu l tu ră . Aici es te şi cel mai au ten t i c m o m e n t în ca re filosofia p o a t e să a p a r ă . N a t u r a l că p â n ă la aces t punc t es te un d rum în cele mai m u l t e cazur i nu tocmai scurt . In felul aces ta con­cep tua l i za r ea unei cul tur i , c a r e es te d u p ă p ă r e r e a noas t r ă , o condi ţ ie esen ţ ia lă a apar i ţ i e i filosofiei, es te o p r o b l e m ă de evoluţ ie în p r i m a linie — ma i p rec i s — d e m a t u r i z a r e a unei cul tur i .

P e n t r u a a r ă t a cum se î n t â m p l ă în linii gene ra l e aces t lucru , să po rn im p e un p l a n ma i s implu şi a n u m e să a n a l i z ă m ce î n s e a m n ă m o ­m e n t u l filosofic şi când a p a r e el î n ă u n t r u l vieţii sp i r i tua le a unu i indi­vid. D e pe aces t p l an p u t e m t r age concluzii d i rec te p e p l anu l întregii cu l tur i .

î n c e p e m cu ceeace a m spus p â n ă aici. Momentu l filosofic în evo­luţ ia vieţii sp i r i tua le a unu i individ (nu a o r ică ru i individ) începe

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 401

a tunci c â n d e x p e r i e n ţ a i n t e r ioa ră a aces tu i individ se concep tua l i -zează . A c e a s t a nu î n seamnă o s implă schemat i za re cum sun t habi tu­dinile, ca re se găsesc în v ia ţa in t e r ioa ră a an imale lo r şi c a r e n u sunt a l tceva decâ t o rgan iză r i a le expe r i en ţ e i d u p ă anumi t e n o r m e şi po­sibil i tăţ i a le psihicului . Momen tu l filosofic se p l a s e a z ă la c a p ă t u l evo­luţiei vieţii sp i r i tua le . El î n seamnă în toa rce rea conşt i inţe i în sp re sine însăşi şi ses izarea uni tă i ţ i sa le subs tan i ţa le . Din acea s t ă e x p l o r a r e l ăun t r i că se d e s p r i n d e da tu l p r i m a r al vieţii in te r ioare t a ţ ă de ca re orice e x p e r i e n ţ ă posibi lă se p l a s e a z ă ca un momen t necesar . Cu a l te cuvinte : Da tu l p r i m a r se concre t i zează p e sine în diferi te chipur i în fiecare m o m e n t al vieţii in te r ioare . E de pr isos , c redem, să ma i amin­tim că aces t d a t p r i m a r p o a t e fi de n a t u r ă diferi tă , potr ivi t o r ien tă r i i in te r ioare a indivizi lor (filosofilor) şi p o a t e p u r t a diferi te n u m e ca : voinţă , idee, d u r a t ă ş. a. I m p o r t n a t nu este aces t lucru, ci faptul că aces t dat , e l emen ta r , ca re în cele mai dese cazur i po rneş t e de la a fi subs t an ţ a exper ien ţ i i Eulu i individul , t o t d e a u n a sfârşeş te pr in a fi subs t an ţ a exper ien ţ i i cosmice. Căci î n t r ' a d e v ă r , o r icâ t s 'ar opint i lu­mea ea nu p o a t e să t r ă i a s c ă — adecva t , sau n e a d e c v a t — nu i m p o r t ă — decâ t t r e când ca e x p r e i e n ţ ă p r in Eu (Expe r i en ţ a aici p r imeş te cel mai la rg sens ca re i-se p o a t e da : ses izare sub orice formă. In sensul aces ta şi icognoscibilul devine e x p e r i e n ţ ă p r in faptul s implu că p o a t e fi gând i t ) . Ma i s intet ic e x p r i m a t : Eul es te o condi ţ ie n e c e s a r ă a lumii, Eu l es te însăşi lumea în momentu l ei de ex i s t en ţ ă in te r ioa ră , de po­ten ţ ia l i t a te şi e sen ţă . De aceea da tu l e l emen ta r al conştiinţi i , e s te da­tul e l emen ta r al lumii. In sensul acesta , s e rv indu-ne de exemple l e amint i te , p u t e m s p u n e : lumea es te în e sen ţă idee, voinţă , sau dura t ă -Aici îşi de s t ă inue a d e v ă r a t a fa ţă momen tu l filosofic. El es te t r ebu in ţa de Tot , n u n u m a i î năun t ru l vieţii in te r ioare , ci î năun t ru l exis tenţ i i . El este c ă u t a r e a ferestrei celei mai îna l te din fort. De aici ochiul d in t r 'o mişca re pr iveş te a ş e z ă m â n t u l lumii. In momen tu l filosofic Totu l t r ă ­ieş te in forma lui cea ma i luminoasă A c e a s t a însă nu a p a r e decâ t clacă fiecare m o m e n t îşi a r a t ă p r in subs t an ţ a sa a d e r e n ţ a la subs t an ţa lumii; d a c ă fiecare suf lare se închină Uniculu i D u m n e z e u 1 ) .

D a c ă ne închipuim o cu l tu ră o a r e c a r e în evoluţ ia ei a s emenea unui individ, nu e greu de obse rva t că lucrur i le se î n t âmplă la fel. O c u l t u r ă a r e la început momen tu l său de mani fes ta re . A c e a s t a înseam-

4 ) . A c e a s t ă trebuinţă de Tot caracterizează şi momentu l rel igios a cărei d e o ­sebire faţă de m o m e n t u l filosofic, din punctul nostru de v e d e r e , nu ne interesează . Putem spune doar atât, că religia este p e un plan inferior f i losof ie i , în sensul că Totul oferit de ea es te mai puţin luminat de formele super ioare ale spiritului , am putea spune , mai puţin conş t i ent .

©BCUCLUJ

402 G Â N D R O M Â N E S C

n ă epoca faptelor , în ca re o c u l t u r ă se concre t i zează a r ă t â n d u - ş i în­t reg conţ inu tu l său . C ă acea s t ă fază d u r e a z ă ma i mu l t sau ma i pu ţ in nu e impor tan t , i m p o r t a n t es te că în m o m e n t u l lor u l t im anumi te cul­tur i îşi în torc fa ţa însp re e le l uând conş t i in ţă de un i t a t ea lor, po rn ind de la s u b s t a n ţ ă şi con t inuând p r in toa te formele de man i fes t a re a le ei. A c e s t a es te momen tu l filosofic al unei cul tur i . Ы î n s eamnă în p r i m a Imie conşt i in ţa to tu lu i une i cul tur i , ca p o s e d â n d aces t punct , să sa p o a t ă descnide o viziune a s u p r a întregii lumi. C a r a c t e r u l s intet ic al filosofiei în domeniu l cul tur i i a t â t de des accen tua t , în felul aces ta , devine justificat. F a p t u l că un P l a t o a p a r e ca o îmbră ţ i ş a r e u r i a şă a întregii cu l tu r i e l ine şi ca o pr iv i re a Totu lu i (lumii) p r in t r ' o l ă tu r e subs t an i ţ a l ă a ei, p r i n ideal ism, es te dovedi to r în a cea s t ă p r iv in ţă . De-a semenea Ar i s to t ca re p a r e mai s intet ic p e n t r u c u l t u r a lumii an t ice sau o r ica re m a r e filosof p e n t r u cu l tu ra t impulu i său. i n sensul aces ta se p a r e că o c u l t u r ă în momen tu l ei filosofic nu es te decâ t o p e r s p e c ­t ivă a Totului , , c a r e î n seamnă r id i ca rea p rop r i e i sa le subs t an ţ e la r angu l de s u b s t a n ţ ă a lumii; es te un t emplu r id ica t p e n t r u m ă r i r e a lui Dumnezeu , E de r e m a r c a t că deşi momen tu l filosofic al unei cul tur i se p r e g ă t e ş t e obiectiv, ad ică p r i n t r ' o lege in t r insecă de evoluţ ie a ei, to tuşi aces t m o m e n t nu t r ă i e ş t e decâ t în conş t i in ţa geniului . Geniul filosofic es te m a r e l e pontif ice ca r e închină lui D u m n e z e u t emple le cul­turii . El es te ochiul l ăun t r i c al une i cu l tur i c a r e găseş t e izvorul lumi­nii, izvorul veşnic al ei. De aici pornesc toa te . Or ice m o m e n t al cul turi i numa i in r aza aces te i lumini îşi găseş te just i f icare, î m p ă r t ă ş â n d u - s e de nemur i r e . Ce e dincolo e în tuner ic şi m o a r t e . Crea ţ i i l e d inăun­t ru l unei cu l tur i sunt a s e m e n e a p ă s ă r i l o r c ă l ă t o a r e ca re se năzuesc să t r eacă oceanul în ţ a r a soare lu i şi a veşniciei. Filosofia es te un vapor ca r e p lu t e ş t e ne înce ta t în t r ' aco lo . Zăr indu-1 , în p ă s ă r i l e is tovite se a p r i n d e o scân tee de n ă d e j d e . Ul t imul efort şi-1 d e p u n p â n ă la el. Na­tura l că nu toa te a jung şi nu toa te au loc.

Să spunem câ teva cons idera ţ i i d e s p r e p rob lema d i rec tă a unei filosofii na ţ iona le , t r ă g â n d concluzii a s u p r a s tăr i i de fapte în a cea s t ă p r iv in ţă la noi, lucru cu ca r e am început .

Din cele expuse p â n ă aici nu e greu de obse rva t că filosofia es te un m o m e n t al cul tur i i p r e a subs tan ţ ia l încâ t să se p o a t ă specifica p r i n t r ' u n acc iden t a t â t de obişnuit cum es te n a ţ i u n e a sau poporu l . A c e a s t a es te în b u n ă p a r t e şi p ă r e r e a n o a s t r ă . Chiar d a c ă in une le ca­zur i filosofia sufere de un colori t p roveni t de l a o na ţ i une oa r eca r e , nu acea s t a es te esenţ ia lu l p e n t r u ea. Esen ţ i a lu l es te tocmai ceeace t rece dincolo de g ran i ţ e le naţ iuni lor , es te efortul cons tan t al gândir i i de a p ă t r u n d e ne înce ta t î n ă u n t r u l c rea ţ i i lor sale , de a se p ă t r u n d e pe

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 403

sine şi de a găsi acolo cheia întregii ex is ten ţe , efort c a r e s'a învâr t i t in toa te t impur i l e în ju ru l ace loraş i p rob l eme genera le . Un spir i t filo-soiic t i ă e ş t e fă ră îndoia lă în mij locul epocii sale, în mij locul poporu lu i său, însă în filosofia lui se r ă s f rânge ma i în tâ iu lumea . Hege l de ex., ca re t r ă i e ş t e în cu lmea epocii romant ice în G e r m a n i a îşi fundamen­tează filosofia, nu pe vâ r s t a roman t i că a poporu lu i său, ci p e vâ r s t a roman t i că a întregi i epoci, a întregii lumi; Li ea se c u p r i n d e da tu l cul­tural ai lumii şi numai d u p ă aceea da tu l cu l tu ra l al poporu lu i său . Numai dela aceas t ă înă l ţ ime a p u t u t vedea a t â t de d e p a r t e şi a t â t de mul t .

Totuş i nu p u t e m să c ă d e m în ex t r em. Deşi nu aceas t a es te esen­ţ ia lul filosofiei, totuşi p r in t r ' o a n u m i t ă a tmosfe ră p e ca r e o desch ide ea se co lo rează de spir i tu l cul tur i i în c a r e l ă s a r e . Uneor i merge a t â t de d e p a r t e p e a c e a s t ă cale încât chiar d i rec t iva şi obiect ivele ei se de sp r ind d i rec t din cu l tu ra din ca r e face p a r t e . Ast fe l p u t e m vorbi de o filosofie an t i că - sud ică , de o filosofie no rd i că sau de o filosofie ind iană . Aces t fapt însă p a r e a se lega de r a s ă şi de e l emen te cosmice genera le . Une le p o p o a r e în ceeace p r iveş te da tu l lor cu l tu ra l po t mer ­ge p â n ă acolo în a c e a s t ă di rect ivă , încâ t să p r i n d ă d in t r o pe r spec t ivă p a r t i c u l a r ă filosofia, pe r spec t ivă ca r e cons tă ma i mu l t d in t r ' o e x p r e ­sie, sau mai genera l spus, î n t r ' un mod pa r t i cu l a r de a vieţui al filo­sofiei. Mersu l evoluţ ie i nu cont raz ice c r ed in ţ a că cu t impul p o p o a r e l e cu un organism cu l tu ra l viguros închegat vor a junge să-ş i u rce speci­ficul lor p â n ă în cele mai îna l te culmi a le cul tur i i , în cazul acesta , p â n ă în filosofie. E le vor spa rge în z idul cul tur i i f iecare câ te o fereas­t ră , poa t e chiar cu s t iclă diferit co lora tă , p r in ca re să p o a t ă in t r a ra ­zele filosofiei. A t â t poa t e să urce un popo r pr in sine în î m p ă r ă ţ i a culturi i .

La noi cum s tau luc ru r i l e? Ca să a jungem cu ochiul p â n ă la fe reas t ra unei filosofii, n a t u r a l

că e nevoie tocmai de ceeace s p u n e a m mai îna in te : concep tua l i za rea cul tur i i . A c e a s t a înseamnă , d e s p r i n d e r e a unui sens inter ior , a unei subs t an ţe în mij î jocul lumii noas t r e cu l tu ra le . F ă r ă îndoia lă că în aceas t ă fază nu am a juns . Cu l tu r a n o a s t r ă încă nu şi-a în tors ochii că­t re sine ca descoper ind da tu l ul t im să a r a t e p r in el conşt i in ţa to tului — mai mu l t — să desch idă o pe r spec t ivă pr in care să se con tu reze lumea în e sen ţa ei.* î n ă u n t r u l vieţii noa s t r e cu l tu ra l e nu s 'au p r o d u s s t r ăda ln i ce l e e l a m o r ă r i in te r ioare p r in ca r e să se a jungă la conşt i in ţa l impede a to tului românesc . Dese le încercăr i de a da un sens culturi i , aşa d u p ă cum a m a r ă t a t în a l t ă p a r t e a expuner i i noas t re , sunt v red­nice s t r ădu in ţ e , însă t r ă im în t r 'o p r e a a c c e n t u a t ă n e d e t e r m i n a r e ca

©BCUCLUJ

404 C Â N D R O M Â N E S C

aces te sensur i să p o a t ă deveni ev iden te î n t r ' un sens sau a l tu l . O cul­t u r ă însă cu de la sine p u t e r e se s i leş te să se de t e rmine , să-ş i formeze u n nuc leu ; a c e a s t a es te legeai evoluţ iei sale . F a p t u l că la noi încă n u se află, n u p o a t e servi ca o concluzie dezo lan t ă . Deal t fe l t r ebu ie să s p u n e m că p e n t r u o c u l t u r ă n u e lucru uşor să şt ie ce vrea .

A l ţ i factori ex te r io r i c a r e a r p u t e a s ta împot r iva ivirii une i filo­sofii la noi, n u ne po t de samăg i p r e a mul t . B u n ă o a r ă că nu se p r e a p o a t e observa o p r e o c u p a r e de s in t e r e sa t ă şi de lungă d u r a t ă de va lo­r i le supe r ioa re a le spir i tului , că nu avem nici un jertf i t a l ideii, că se î n t â m p l ă adeseo r i să facem a r t ă , ş t i inţă , sau filosofie p e n t r u un bl id d e l inte, c a r e se ch i amă politică, luc rur i care , f ă r ă îndoia lă , s t au în ca lea a t inger i i unor m a r i cu l tur i se exp l i că tocmai p r in f răgezimea cul tur i i noas t r e . î n c ă tot ne mai p a r e r ă u de an ima l i t a t ea n o a s t r ă ca să ne jer tf im p e n t r u florile d iafane a le spi r i tu lui . D e a s e m e n e a poves­tea că „ce lu la nu r e z i s t ă " la filosofie, nu ne p o a t e t u r b u r a p â n ă acum. P u t e m s p u n e doa r a tâ t , că is tor ia nu rez i s tă la o a şa de m a r e vi teză, d u p ă cum a r dor i unii . F ă r ă să c iunt im din pa to su l progresulu i , în cazul aces ta t r ebu ie să ma i a ş t e p t ă m . Să a ş t e p t ă m cu convingerea ho ­t ă r â t ă că spir i tu lui o r icâ te z ă g a z u r i i s 'ar pune , la u r m a u rme i tot el va fi înv ingă toru l . D a c ă r ezu l t a tu l lup te lo r zi lnice ne a r a t ă că m a t e ­r ia cu în t reg cor tegiul s ău de griji e înv ingă toare , r ezu l t a tu l lup te lo r de secole ne a r a t ă că numa i ideia p o a t e fi înv ingă toare . Şi spir i tu l es te în l u p t ă din veacul veacului .

Deal t fe l filosofia nu es te numa i un r ezu l t a t al concep tua l iză r i i une i cul tur i , ci es te şi un efort p e n t r u aceas ta . Un efort c a r e bine sus­ţ inut încoronează cu succes r ezu l t a tu l . Aces t rezu l ta t , c a r e se n u m e ş t e momen tu l filosofic al unei cu l tur i şi c a r e în semnează conşt i in ţa de sine a or icăre i cul tur i , e s te s u p r e m a t r e a p t ă de evoluţ ie . P e n t r u a t inge rea aces tu i punc t t rebuie o zi m a r e de lucru cu m u l t ă r â v n ă şi f ă ră pr i ­p e a l ă căci „abia în a m u r g se a v â n t ă în sbor bufni ţa Mine rve i " (Hegel ) .

Z E V E D E I U B A R B U

©BCUCLUJ

PEISA) CU ÎNGERI

V ă s d u h u l tot l -am a d u n a t în ca să Din n o a p t e a ca r e adia , a l b a s t r ă . D a r ochii ca lmi şi gra iul de m ă t a s ă Ţi i-a furat un înger pe f e reas t ră .

Şi t r e m u r a lumina pe p l eoape , C â n d pes t e -azu ru l ochi lor s 'au s t r â n s ! Susuru l lin de s tele şi de a p e Noi n u ş t im r u g ă de p u r t a , or i p l â n s .

Luceferi i s c ă p a u pe t a l e pes te sa t Şi câmpur i l e s ' ap lecau de rouă . O n o a p t e ' n t r eagă îngerii a u s ta t Făc l i i ap r in se p e n t r u lumea n o u ă . . .

De -a tunc i s 'abate , seara , p r in l i vadă C h e m a r e , ca din p a r a d i s , p r e lungă . Şi c â n d coboară p runcu l să ne v a d ă î ş i s a l t ă crinii c lopote le 'n dungă .

Şi-şi l asă cerul unde le pe za r e Ş ă î m p r u m u t e culmi lor lumina . Un înger cu vă sduhu l subt p ic ioare N e s t r ă ju ieş t e cu r t ea şi g r ăd ina .

De-a t inge p runcu l marg in i le noas t r e , î ş i m u t ă ra iu l ză r i l e p e - a p r o a p e , — Deschide , Doamne , por ţ i l e a lbas t r e , Să T e 'n tâ ln im pr in l anur i şi pe a p e .

©BCUCLUJ

406 G Â N D R O M Â N E S C

ÎNTÂLNIRE De ce-ţ i r e ţ in p r iv i rea şi z â m b e t u l ? Să -mi spui ! (Mi-e inima g r ă d i n ă de vorbe dulci d e - a s e a r ă ) . Ce v r a j ă a runca t - a i pe su t le tu -mi de nu- i î n d e m n să n u s 'aplece subt p o v a r ă ?

P l u t e ş t e 'n jur cenuşă de gândur i şi de s te le Şi amin t i re g ravă de p la iu r i scufunda te — A p r o p i e - ţ i obraj i i de r amur i l e mele Să - ţ i fure şoap ta c a l m ă corole le m i r a t e !

A r o m a buze lo r de mii de ori S ă ţi-o culeg cu gura d e p e t a l e ; S ă m ă t rezesc că r is ipesc în zori M i r e z m e vii şi lacr imile ta le .

Să cu rgă basmul — şi, discret , s ' ascul t C u m se ap rop i e din m u n t e d iminea ţa ; Ne u m p l e sufletele de lumină şi t umu l t Şi c reş te 'n noi ca 'n arbor i , cu f r eamăte , v iea ţa .

î n t â r z i e 'n f runzare svon de r ândun ic i Şi 'n vă i î nmi rezma te ad ie r i de b r u m ă . — O, p r i m ă v a r a , d r a g ă , de -a r r ă m â n e a pe-aici , A r m â n g â i a dure r i l e ce ne c o n s u m ă !

MĂ 'NCEARCĂ TRISTEŢILE

M ă 'ncea rcă t r i s te ţ i le iar , cu neguri , cu lacr imi şi m o a r t e . M ă 'ncea rcă t r i s te ţ i le iar şi-mi v â n t u r ă ceru l d e p a r t e .

D ă - m i mâna , căci va lu r i se s p a r g a p r o a p e , a p r o a p e , a p r o a p e . Ce p a s ă r i ven i ră din la rg de-mi m â n ă ca t a rgu l p e a p e ?

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 407

Mai ştii : r ă s ă r i t u l r ă m â n e la s tânga, la d r e a p t a , sau u n d e ? Ce vifor t r imis-ai , S t ă p â n e , d e p â n ă la oase p ă t r u n d e ?

O p r e ş t e (să nu m ă cufund) fur tuna de a p e şi s t e l e ! Vuieş te din valur i , profund, b les temul t r ă d ă r i l o r mele .

M ' a p a s ă vâr te ju l din coas t ă şi-mi n ă r u i e anii, m ă 'nch ină! Coboa ră pe ' n t inde rea vas tă , P ă r i n t e , livezi de lumină !

Să-ş i scu tu re ra iu l caişii pe umeri , pe scândur i , p e ape . •— Aprop i e - ţ i ochii (închişii) p r e lung să- i s ă r u t pe p l e o a p e . . .

M ă ' ncea rcă t r i s te ţ i le iar, cu negur i , cu lacr imi şi m o a r t e . M ă ' ncea rcă t r i s te ţ i le iar, şi tu-mi eşt i d e p a r t e , d e p a r t e . . .

R A D U B R A T E Ş

©BCUCLUJ

CLASIFICAREA ARTEI POPULARE')

Descr i e rea fenomenului a r t i s t ic p o p u l a r c a r e ne p r e o c u p ă în a c e a s t ă p r i m ă p a r t e a s tud iu lu i nos t ru , t r ebue c o m p l e t a t ă cu încer­ca rea de s i tua re a a r t e i p o p u l a r e p r i n t r e t ipur i le a r t i s t ice . U n nou şi i m p o r t a n t e l emen t a l definiţiei concep tu lu i u r m e a z ă astfel a fi f ixat p r in i n t r o d u c e r e a a r t e i p o p u l a r e î n t r ' una din c lase le s i s temat ice obţ i ­nu t e pr in r eun i r ea , — d u p ă a n u m e c a r a c t e r e in t r inseci — a unor p r o -ducţ iuni ce po t veni din co l ţur i le ce le ma i d e p ă r t a t e a le spa ţ iu lu i s au din m o m e n t e l e cele ma i va r i a t e a le t impulu i .

C a r e sunt însă t ipologii le a r t e i ce t r ebuesc l ua t e în c o n s i d e r a r e p e n t r u o astfel de clasif icare a a r t e i p o p u l a r e ? Cerce tă to r i i a u oferit o ser ie de t ipur i a r t i s t ice în t re car i oper i i e de a r t ă indi ferent de lo­cul sau t impul c rea ţ iun i i lor, a u a se împăr ţ i , d u p ă foar te va r i a t e cri­teri i .

I n t r e t ipologii le p r o p u s e u n a din cele mai genera le , e d iv iz iunea: tip idealist şi tip realist al a r te i , c a r e foloseşte cr i ter iu l a t i tudin i i fa ţă de rea l i t a t e , de a că r e i fizionomie a r t a se p o a t e a p r o p i a sau în­d e p ă r t a cu to tul . Ut i l i zând t e rmen i din cei ma i feluri ţ i ca cei p e ca­r e îi vom no ta de î n d a t ă , t ipologia dua l i s t ă de ma i sus ş i a m e n ţ i n u t de fapt ca rac t e ru l , var i ind numa i mot ivăr i l e în t r ' o ser ie î n t r eagă d e clasifcăr i . P e n t r u Мах Verworn astfel , t oa te formele a r te i î n cep ân d din pre is tor ie , t r e c â n d p r in epoci le is torice, c u p r i n z â n d p e primit ivi i con t emporan i ca şi pe copii, sunt desp ica t e în d o u ă g rupe m a r i : a r t a fizioplastică şi arta ideoplastică, cea d in tâ i r e p r e z e n t â n d n a t u r a sub pe r spec t iva opt ică , cea de a doua ogl indind gând i r ea d e s p r e n a t u r ă , idei le c rea to r i lo r d e s p r e ea. U r m ă r i n d e x p r i m a r e a acele iaş i concepţ i i , Kurt Freyer c a r e a scris unu l d in ce le mai subs tan ţ i a l e s tudi i d e s p r e a r t a p o p u l a r ă („Zum Problem der Volkskunst" în „Monatsheft fiir Kunstwissenschaft", 1916, nr . 6) dis t inge de asemeni , de d a t a a cea s t a cu o a l ă terminologie , un tip abstract al a r t e i sp r e deosebi re de unu l

l ) . Capi to l din s'.u îiul în pregăt i re : „ ^ o n c e p t u l de artă populară".

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 409

naturalist. A p r o p i a t ă , d a r pe baza unei mot ivă r i metafizice, e şi c la ­sif icarea lui W. Worringer î n t r ' un tip simpatetic, famil iar izat cu na ­t u r a şi un a l tu l abstract, înfricoşat de ea. O t ipologie ma i veche, d a r pe ca r e o re ia cu noui mot ivăr i Мах Picară ( „Express ionis t i sche B a u e r n m a l e r e i " , 1918), r ecunoaş t e pe baza ace lu iaş i cr i ter iu , un tip impresionist al a r t e i c a r ac t e r i z a t p r in în fă ţ i şa rea „obiectului pur'* ce domină p e r s o n a l i t a t e a c rea to ru lu i şi un tip expresionist c a r e r e ­l iefează d impot r ivă subiect iv i ta tea c rea to ru lu i în c iuda da t e lo r obiec­tive a le rea lu lu i . Un al t c e r c e t ă t o r ca re şi-a închinat s t r ădan i i l e sa le a r t e i pr imi t ive în deosebi —- Herbert Kiihn — în locueş te te rmeni i ci­t a ţ i cu al ţ i i ca r i i se p a r ma i potr ivi ţ i şi d is t inge astfel în t re t ipul sensorial al a r te i , în c a r e da t e l e s imţur i lor s t ă p â n e s c eul şi tipul ima­ginativ, în c a r e d impot r ivă eul es te factorul domina to r al rea l i t ă ţ i i . T i p u l , sensor ia l r e p r e z i n t ă fenomenele p a r t i c u l a r e a le rea lu lu i , p e c â n d el imaginat iv d ă expres i e p e r m a n e n t u l u i , genera lu lu i , legii. In sfârşi t o n o u ă fo rmula re cunoaş t e a c e a s t ă t ipologie la c e r c e t ă t o r u l a r t e i pr imi t ive a copi lului c a r e es te Luquet, ce deosebeş te în t re idea­lismul vizual c a r ac t e r i za t p r in r e p r e z e n t a r e a op t ică a rea lu lu i şi rea­lismul intelectual ce în fă ţ i şează ceeace c r ea to ru l ştie şi gândeş t e d e ­sp re fenomenele natur i i , n u ceeace vede efectiv, con t emp lându - l e .

Pr iv ind l ao l a l t ă aces te tipologii, e ev ident că ne a f lăm n u m a i în faţa unei var ia ţ i i de terminologie , ci nu a unor deosebir i de fond. T ipu l real is t , a r t a f izioplast ică a lui M. Verworn , t ipul n tu ra l i s t al lui K u r t F r e y e r , cel s impate t ic al lui Wor r inge r , cel impresionis t , cel sen­sorial al lui H e r b e r t Kiihn ca şi r ea l i smul vizual al lui Luquet , îşi co­r e s p u n d ca une le ce e x p r i m ă aceeaş i a p r o p i e r e ca tegor ică de rea l şi f enomena l i t a t ea lui. De asemeni t ipul ideal is t , a r t a ideoplas t ică , t ipul abs t rac t , cel expres ionis t , imaginat iv sau rea l i smul in te lec tua l , sun t cons t ru i t e p e aceeaş i b a z ă a î n d e p ă r t ă r i i de n a t u r ă şi r e p r e z i n t ă t e r ­men i con t rad ic to r i i fa ţă de primii . S 'ar p u t e a fireşte d iscu ta p rop r i e ­t a t e a aces te i terminologi i şi s 'ar p u t e a op t a p e n t r u una sau a l t a d in ele, obse rvând de p i ldă că în t imp ce toa te , cu excep ţ i a t ipologiei lui H. Kiihn accen tu iază e l emen tu l in ten ţ iona l al a r te i fa ţă de n a t u r ă , cea cea din u r m ă se l imi tează în cad ru l n e u t r a l al psihologiei a tunc i când dis t inge în t re t ipul sensor ia l şi cel imaginat iv al a r te i . O astfel de dis­cuţ ie ne -a r î n d e p ă r t a însă p r e a m u l t de obiect ivul aces tu i capi to l . Ceea ce t r ebue să. ne r e ţ i nă însă e a l t ceva şi a n u m e motivarea aces te i tipologii, exp l i ca rea clasif icări i dua l i s t e a a r t e i î n t rucâ t ea ne va d a pr i le ju l a în ţe lege şi jus t i f icarea î ncad ră r i i t ipologice a a r te i p o p u ­la re .

Sub inf luenţa mate r i a l i smulu i is toric a le că ru i ecouri au cup r ins

©BCUCLUJ

410 G Â N D R O M Â N E S C

în felur i te m o d u r i şi a r t a , o motivare economică s tă la baza t ipologiei a r t i s t ice dua l i s t e a lui H e r b e r t Kiihn. Dis t ingând în t re un t ip senso-r ia l şi a l tu l imaginat iv al a r te i , au to ru l „Artei primitivilor" (1923) le exp l i că ex i s t en ţa exclusiv pr in felur i te le s t ă r i economice ce le -au d e ­t e rmina t . T ipul sensor ia l al a r te i e ref lexul economiei p e ca r e •—-d u p ă K. Bticher — o n u m e ş t e p a r a z i t a r ă . In a cea s t ă formă î n t r ' a d e -văr , omul t r ă e ş t e din vânat , cules de fructe şi p l a n t e ce cresc d e l a sine, f ă ră gr i ja vi i torului , ca un copil p e r m a n e n t a l p rezen tu lu i , miş -c â n d u - s e l iber şi fericit în cad ru l pure i f enomena l i t ă ţ i a na tur i i . A r t a unei astfel de condiţ i i economice e firesc să fie sensor ia lă s a u n a t u ­ra l i s t ă . Cu sch imbarea însă a formei economice p a r a z i t a r e î n t r u n a simbiotică, omul începe a se simţi legat de mediu , de p ă m â n t u l pe ca -re-1 luc rează , e cupr ins de gri ja munci i c âmpu lu i şi de n e p r e v ă z u t u l climei. M e n t a l i t a t e a mis t ică şi mag ică p r i n d a se desvol ta , for ţe t a i ­nice încep a popu l a n a t u r a , une le p ro te j ându-1 , a l te le asupr indu-1 . N a ­t u r a ia o în fă ţ i şa re dua l i s t ă : fenomenul, ceeace ne a p a r e la p r i m a ve­dere , forţele oculte ce devin a d e v ă r a t e l e lui d e t e r m i n a n t e . E x p r e s i a sp i r i tua lă a aces te i noui vieţi o a l c ă t u e ş t e arta imaginativă ce r e p r e ­z in tă pu t e r i l e mis te r ioase ce s t au ascunse şi p â n d i t o a r e în f iecare col ţ din n a t u r ă . Momen tu l ini ţ ial şi t ipic al a r te i sensor ia le s'a ivit în paleol i t ic d a t o r i t ă formei economice p a r a z i t a r e , cel al a r te i imagi­na t ive în neoli t ic o d a t ă cu economia simbiotică, De a tunci cele d o u ă t ipur i a r t i s t ice a p a r de câ teor i s t răvech i le lor condi ţ iuni necesa re şi suficiente se în t runesc . E ev iden t că şi a c e a s t ă ap l ica ţ ie a m a t e r i a ­l i smului is toric suferă de p ă c a t u l genera l al doc t r ine i : s impl ismul , un i l a t e ra l i t a t ea , exc lus iv i ta tea a rgumen tu lu i . Cond i ţ iona tă fă ră îndo­i a l ă şi economic, a r t a ca mani fes ta re sp i r i tua lă e to tuş i d e p a r t e d e a fi exp l i ca t ă numa i p r in aces t factor ca re în p lus e şi e t e rogen f a ţ ă de ea.

Ind i fe ren t de g r adu l de a d e v ă r al teor iei ma te r i a l i s t e însă, e u şo r de v ă z u t că d a c ă l u ă m în cons ide ra re numai î m p r e j u r ă r i l e economice ce o de t e rmină , a r t a p o p u l a r ă şi în special forma ei ţ ă r ă n e a s c ă în t ru ­câ t se r id ică p e fundamen tu l une i economii simbiotice — a g r a r e ce p r i l e jueş te p e p l a n sp i r i tua l o concepţ ie dua l i s t ă d e s p r e n a t u r ă : fe­nomen, d a r şi pu te r i mis te r ioase ce-1 conduc — a p a r ţ i n e t ipulu i ima­ginat iv a l a r t e i şi r e p r e z i n t ă ca a t a r e duhu l cel necunoscu t al firii, r a l i t a t e a ei ab s t r ac t ă , şi nu fenomenală .

I gno râ nd cond i ţ iona rea economică şi t r a n s p u n â n d u - s e pe un p l a n p u r spi r i tua l , Worringer n e - a d a t o exp l ica ţ ie metaf iz ică a aces te i t ipologi a r t i s t ice ce a junge to tuş i la ace laş i r ezu l t a t . T ipu l s impa te t i c al a r te i e p e n t r u aces t din u r m ă ce rce tă to r , expl icabi l p r in faptul c ă

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 411

omul clasic şi m o d e r n reuş ind a cunoaş t e şi în ţe lege n a t u r a , croin-du-ş i p r in u r m a r e un loc şi o concepţ ie în c a d r u l ei, o p o a t e t r ă i p r i n p rocesu l lui „Einfiihlung" ca o formă cu ca r e a izbuti t să se familia­r izeze. T ipu l ab s t r ac t ogl indeş te d impot r ivă sen t imentu l metaf iz ic al omului p e n t r u ca r e n a t u r a e încă o en igmă nedes l ega t ă , închega tă d in fenomene mis te r ioase , nedesc i f ra te încă de o r a ţ i u n e inc ip ientă pe ca re e nevoi t deci a o ocoli cu t eamă , refugi indu-se în t r ' o l ume a b s t r a c t ă c r e a t ă de imagina ţ ia lui. î n c e r c â n d o ap l ica ţ ie a aces te i mot ivăr i , obse rvăm că a r t a p o p u l a r ă ca una ce e x p r i m ă tocmai sen t imentu l m e ­tafizic al omului încă î n d e p ă r t a t de exp l i că r i l e ra ţ iona le , se î ncad rea ­ză — în m o d firesc — t ipului ab s t r ac t al a r te i .

•O exp l i ca re de acelaş i o rd in metafizic d a r cu o pu t e rn i că t i nc tu r ă re l ig ioasă a t ipologiei dual i s te , ne oferă şi ma i sus c i ta tu l Мах Picard. S p r e deoseb i re de W o r r i n g e r însă, d i s t ingând un t ip impres ionis t şi a l tu l expres ion i s t al ar te i , P i c a r d nu-1 l eagă pe cel din u r m ă de sen­t imentul groazei fa ţă de o n a t u r ă pe ca re omul n u a p u t u t - o încă s t ă ­pâni , ci socoteş te d impot r ivă că t ipul ab s t r ac t r euş ind a domina mu l ­t ip l ic i ta tea f enomena lă a rea lu lu i şi a sup r ima valul mişcăr i i cont inue, e x p r i m ă o l inişte b i ru i toare , a b s t r a c t ă . I n t e g r â n d a r t a p o p u l a r ă aces ­tui t ip, P i c a r d r e m a r c ă o va l en ţ ă specifică pe s eama ei p r in ca r ac t e ­ru l p r imar , abso lu t al intuiri i abs t rac tu lu i , pe ca r e expres ion ismul cul t nu-1 cunoaş t e ca unu l ce a t inge acea s t ă formă a a r t e i pe că i le ocol i te a le evadă r i i in ten ţ iona te din lumea fenomena lă . Expres ion i smul ţ ă ­r ă n e s c pr in înc remeni rea lui definit ivă, p r in e ta t i smul lui absolut , p r in cu l t iva rea s ingură tă ţ i i şi izolăr i i obiectelor , r e s p i r ă u n ae r t r anscen ­den ta l , p a r e m e r e u an ina t — spune P i c a r d — de duhu l n e v ă z u t al divi-n i tă ţ i i i

La condi ţ ia economică şi la cea din p l anu l opus al metafizicei , vine să se a d a u g e pr in con t r ibu ţ ia lui М а х V e r w o r n şi un d e t r m i n a n t psihologic al t ipologiei a r te i . Dis t ingând î n t r ' a d e v ă r în t re t ipul fizio-p las t i c şi cel ideoplas t ic , c e r c e t ă t o r u l îl cons ide ră >pe cel d intâ i ca expres i a momen tu lu i psihologic al în reg is t ră r i i sensor ia le a obiecte lor na tu r i i şi al p r e l u c r ă r i i lor f ă r ă i n t e r p u n r e a r e p r e z e n t ă r i l o r imagi­na ţ ie i ce modif ică e x a c t i t a t e a n a t u r a l i s t ă a percepţ i i lor , iar pe cel de al doi lea — t ipul ideoplas t i c — ca modif icând tocmai a cea s t ă exac t i ­t a t e tocmai p r in in te rven ţ i a fanteziei . I n t r e d a t e l e sensor ia le şi p r e ­l uc r a r ea lor motor ică , s 'au in t e rpus mai a les r e p r e z e n t ă r i l e ce s 'au a l ­că tu i t în ju ru l idei de suflet, c a r e a dus la animism, la concep ţ i a sp i r i te lor re le şi bune, în locuind astfel o n a t u r ă imedia tă , f enomena lă cu una teore t ică , imag ina tă . E uşor de obse rva t că a r t a p o p u l a r ă se î n c a d r e a z ă aces tu i t ip imaginat iv ca u n a ce e x p r i m ă o s t r u c t u r ă spi-

©BCUCLUJ

412 G Â N D R O M Â N E S C

r i t ua l ă cu o vie fantezie i n t e r p u s ă în t r e m o m e n t u l sensor ia l şi cel motor ie .

Mo t iva r ea t ipologiei ar t i s t ice ia însă la V e r w o r n a l ă t u r i de expl i ­ca ţ ia psihologică de mai sus şi o formă tehnică , pe ca re o e x p u n e m d e asemeni aci p e n t r u pos ib i l i ta tea ce n e oferă de a o ap l ica a m p l u a r t e i p o p u l a r e .

C o n s i d e r â n d apa r i ţ i a t ipului fizioplastic al a r te i ca foar te f i rească o d a t ă ce aces ta se cons t i tue pr in imi ta rea na tur i i , s t r ă d a n i i l e lui Ver ­w o r n converg c ă t r e mot iva rea t ipului ideoplas t ic c a r e s'a î n d e p ă r t a t d e n a t u r ă . Cum s'a p u t u t rea l iza aces t fenomen în evolu ţ ia a r t e i ? P r i n ­t r 'o con t amina re a ornamentalului — ca tegor i cea mai veche ar te i , man i fes t a t ă încă din paleol i t ic — cu figurativul de mai tâ rz iu . I n t r â n d în re la ţ iun i s t r â n s e chiar de la sfârş i tul pe r ioade i renulu i , r e p r e z e n t ă ­r i le f igurat ive au început să fie folosite ca o r n a m e n t a ţ i e . A n i m a l e în­t regi sau numa i p ă r ţ i din t r upu l lor au deveni t mot ive o r n a m e n t a l e . P r i n a cea s t a însă, f igurarea lor t r ebu ind a se a d a p t a ma te r i a lu lu i şi supra fe ţe i disponibi le p e n t r u o r n a m e n t a r e a obiecte lor de u t i l i ta te , a a juns tot ma i s chema t i za t ă t i nzând astfel sp r e t ipul ideoplas t ic . D a r î n d e p ă r t a r e a d e n a t u r ă — c r e d e V e r w o r n — s'a p u t u t p r o d u c e şi în cazul invers c â n d con t amina rea o r n a m e n t a l u l u i cu f igurativul s'a fă­cut în sensul ap l ică r i i celui d in tâ i la cel de-a l doi lea . In a r t a fizio-p las t i că a paleol i t icului şi în difer i tele ei forme de ma i târz iu , punc ­te le , liniile, figurile geomet r ice au fost c h e m a t e să de semneze an imale şi oameni . Cubismul de a s t ăz i nu e d o v a d a c o n t e m p o r a n ă a aces te i d i recţ i i i deop las t i ce? A n a l i z a ce rce t ă to ru lu i nos t ru d e s c o p e r ă însă şi a l t e m o m e n t e a l e î n d e p ă r t ă r i i de n a t u r ă . C â n d în loc d e a se figura un obiect d u p ă un mode l p r e z e n t în n a t u r ă , se cop iază difer i te le lui r e ­p r e z e n t ă r i u l t e r i oa r e în l ipsa or iginalului , n u se t i nde fatal c ă t r e ant i -n a t u r a l i s m ? A c c e n t u a r e a e lementu lu i i m p o r t a n t şi neg l i j a rea celui s ecunda r duce de asemeni la iedoplas t ice . C â n d o a m u l e t ă pr imi t ivă cu funcţia magică de a l up t a în con t ra în ţepenir i i mâinii , e a l c ă tu i t ă din-t r ' o s ingură m â n ă ce a t â r n ă imens de un corp u m a n foar te sumar sculp ta t , n u ne mai af lăm, fireşte, în faţa unei t r a t ă r i na tu ra l i s t e . In sfârşit , a r t a ideop las t i că se p r o d u c e şi în cazul în c a r e o r e p r e z e n t a r e voind să comunice o ac ţ iune ce se d e s f ă ş o a r ă în t imp, e nevoi tă să înfă ţ i şeze numa i m o m e n t u l p r inc ipa l ignorând p e cele s ecunda re . Un om ca re fuge e astfel f igurat ma i a les cu pic ioare le , capu l fiind sim­plif icat p â n ă la l imita recunoaş te r i i omului . A c e s t din u r m ă caz, dis­t inct la Verworn , t r ebu ie r e d u s de fapt la cel p r eceden t . U l t ima ca te­gorie a ideoplas t ice i e — d u p ă acelaş i scr i i tor — r u p e r e a definit ivă a contac tu lu i cu n a t u r a , o p e r a deven ind p rodusu l imaginaţ ie i , cu func-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 413

ţ iunea de a combina în formaţ iuni noi vechi le e l e m e n t e a le na tur i i . Nu ne i n t e r e sează aci m ă s u r a în ca r e V e r w o r n a reuş i t să con­

s t ru i a scă t ipul i n d e p e n d e n t a l ideoplas t ice i fa ţă de f izioplast ică. Ob­s e r v ă m n u m a i în t r e a c ă t că în p a r t e ne a f l ăm d o a r în fa ţa unu i t ip de r iva t evolut iv din cel fizioplastic, ci nu a unu ia d in t ru început , or i ­ginar, esenţ ia l d i ferenţ ia t . Ceea ce ne p r e o c u p ă însă aci e — cum spu­n e a m — ap l ica ţ i a mot ivăr i lo r lui V e r w o r n la a r t a p o p u l a r ă . Ne în­t â ln im ad i că în cazul aces te ia cu condi ţ i i le ce favor izează n a ş t e r e a ideoplas t ice i sp r e a legi t ima astfel î n c a d r a r e a a r t e i p o p u l a r e în aces t t i p ? R ă s p u n d e m d u p ă cum u r m e a z ă .

F a p t u l ma i în tâ i că a r t a p o p u l a r ă e în b u n ă p a r t e o r n a m e n t a l ă , ci n u f igurat ivă, că vine p r i n u r m a r e să se subo rdoneze ut i l i tă ţ i i obiec­te lor , r e a l i z ează p r i m a condi ţ ie a lui V e r w o r n în cazul în c a r e figu­ra t ivu l i se ap l ică . Se în t â lneş t e de a semeni şi d i rec ţ ia inve r să pr in ap l i ca rea decora t ivu lu i geometr ic la f igurativ în p rocedeu l deseor i folosit de a r t a p o p u l a r ă a l r e p r e z e n t ă r i l o r schemat ice a mot ive lor n a ­tu ra le , d e t e r m i n a t e de al tfel şi de s t r u c t u r a in i ţ ia lă a ma te r i a lu lu i şi a une l t e lo r r u d i m e n t a r e cu ca r e se l uc rează .

O a t re ia exp l i ca re a t ipulu i ideoplas t ic a găs i t -o ce r ce t ă to ru l nos­t r u în faptul î n d e p ă r t ă r i i de mode lu l n a t u r a l p r in cop ie rea succesivă a r e p r e z e n t ă r i l o r an t e r ioa re . D a c ă ne amin t im că unu l din c a r a c t e r e l e fundamen ta l e a le a r te i p o p u l a r e cons tă în p e r p e t u a r e a formei p r in t r ad i ţ i e s ecu l a r ă şi m i l e n a r ă chiar, a r t i s tu l p o p u l a r t r ebu ind să ur­meze d r u m u l t recutu lu i , a fost nevoit să f igureze m o d e l e vechi şi să se î n d e p ă r t e z e pr in aceas t a de con tac tu l viu şi re înoi t cu n a t u r a . A c ­c e n t u a r e a momen tu lu i p r inc ipa l şi neg l i j a rea s ecunda ru lu i — o a l t ă condi ţ i e a t ipulu i ideoplas t i c — s'a p r o d u s de a semeni în cad ru l a r t e i p o p u l a r e p r in i n t roduce rea perspec t ive i de va loa re mis t ică şi mag ică în locul celei opt ice . De o r u p t u r ă de n a t u r ă — din in ten ţ iuni p u r a r ­t ist ice, u l t ima m o d a l i t a t e a t ipului ideoplas t ic — nu se poa t e vorbi însă în cazul a r te i p o p u l a r e , u n d e î n l ă t u r a r e a na tu r i i a r e motive magice , ci nu es te t ice . T ipu l ideoplas t i c al a r t e i găseş te deci — în cupr insu l a r t e i p o p u l a r e — î m p r e j u r ă r i foarte favorabi le de rea l i za re . A c e s t e a i -au şi p r i le ju i t apa r i ţ i a de fapt.

Mot ivă r i l e t ipologiei dua l i s te susţ in d a r f iecare în p a r t e şi t oa te l ao la l t ă , î ncepând cu de t e rminan tu l economic, t r e c â n d pr in cel ps iho­logic şi s fârş ind cu cel metafizic şi tehnic, î n c a d r a r e a a r t e i p o p u l a r e în t ipul imaginat iv, abs t rac t , ideoplas t ic . Tipologia dua l i s t ă a r e f ireşte p ă c a t u l o r ică re i clasif icări cu p re ten ţ i i de a fi definit ivă şi abso lu tă , î m p o t r i v a ei s'a r id ica t de p i l dă es te t ic ianul fenomenolog Odebrech, obse rvând cu d r e p t cuvân t că un t ip na tu ra l i s t p u r al a r te i sau unu l

©BCUCLUJ

414 G Â N D R O M Â N E S C

p u r abs t r ac t nu p o a t e exis ta în fapt . N u t rebuie să ce rem însă unei c la ­sificări u n c a r a c t e r absolu t , ci n u m a i unu l re la t iv în sensul dominăr i i î n t r ' un t ip sau a l tu l , a f izioplast icului sau ideoplas t icu lu i , ci nu a s t ă ­pân i r i i lui exclusive. Cu a c e a s t ă r eze rvă , t ipologia dua l i s t ă p o a t e fi va lab i lă şi i n t r o d u c e r e a a r te i p o p u l a r e în t ipul a b s t r a c t î n ţ e l ea să jus t p r i n d o m i n a r e a ideoplas t icu lu i f ă ră e x c l u d e r e a t o t a l ă a însuşir i lor na ­tura l i s te .

C a r a c t e r i z a r e a a r t e i p o p u l a r e ca a p a r ţ i n â n d t ipului „ abs t r ac t " , „ ideoplas t ic" , , real is t in te lec tua l " , „ idea l i s t " suge rează însă inexac­t i tă ţ i , p rovoca te de terminologie pe ca r e sun tem d a t o r i a le î nde ­p ă r t a . I n t r ' a d e v ă r toa te aces te a t r ibu te înca rcă a r t a p o p u l a r ă cu o însuş i re p e ca r e de fapt n 'o p o s e d ă şi a n u m e cu un p roces in ten ţ iona l d e gândi re , de abs t r ac t i za re , de idea l izare . D a c ă o astfel de ac t iv i ta te se p r o d u c e în cazul a r te i cul te , ea e necunoscu t ă a r te i p o p u l a r e al c ă r e i abs t rac t i sm r e p r e z i n t ă r ezu l t a tu l une i s implif icăr i inconşt iente a mode le lo r , une i schemat i ză r i cu d e t e r m i n a n t e feluri te ca cele mai sus e x p u s e la c a r e se a d a u g ă sugesti i le înseşi a le mate r i a lu lu i , imper ­fecţ iunea une l t e lo r folosite, ba uneor i chiar — cum observă Adolt Spamer — nevoii economice de a obţ ine un n u m ă r câ t mai m a r e de e x e m p l a r e — ca în indus t r i a jucăr i i lor sau a icoanelor pe s t iclă — în t impul cel ma i scur t . A c c e p ţ i u n e a in ten ţ iona lă a t e rmeni lo r t rebue d a r e l imina tă . Sun t de aceea de p r e f e r a t t e rmeni i neu t r a l i psihologici ca de p i l dă t ipul imagina t iv p r o p u s de H Kiihn.

Cu a c e a s t ă co rec tu ră , a r t a p o p u l a r ă îşi însuşeş te încă un e l emen t a l definiţiei ei, c a r e c u p r i n d e a l ă t u r i de a r t e l e p las t ice şi pe cele poe­tice, ca une le ce p r e z i n t ă şi e le ace laş i c a r a c t e r a b s t r a c t p r o d u s de o în fă ţ i şa re schemat ică a personagi i lo r în ba sme de p i ldă , de genera l i ­z a r e a locului şi t impulu i unei acţ iuni , de procesul dp des indiv idual i -z a r e al c rea ţ ie i poet ice , d e s p r e ca re ne o c u p ă m în a l t ă p a r t e a aces tu i s tudiu .

î n c a d r a r e a a r t e i p o p u l a r e în t impul „ a b s t r a c t " sau imaginat iv a l a r t e i nu exc lude însă — cum am şi a r ă t a t mai sus — orice t end in ţ e n a ­tu ra l i s t e la aceas ta . Adolf S p a m e r dis t inge astfel la ţ ă r an i i de a s t ăz i o d e p ă ş i r e a t ip izăr i i motivului , o d a t ă cu d o r i n ţ a ca r e p r e z e n t a r e a a r t i s ­t ică să fie mai „vie", mai „adevărată", „să te îndemne parcă a o muş­ca", „să-ţi lase gura apă" d u p ă fata de p e tablou, cum spun oameni i din popo r („Volkskunst und Volkskunde" în „ O b e r d e u t s c h e Zeit-schrift fur Vo lkskunde" , 1928). Une le a r t e na ţ iona le au ma i pu t e rn i c ca a l te le aces te t end in ţ e na tu ra l i s t e . A ş a ne a p a r e de p i l dă cazul a r ­tei f ranceze sau cehoslovace, p o p u l a r e . (V. Lucian Blaga, Spa ţ iu l mio­rit ic, p . 197). F i r e ş t e , a t inger i le a r te i p o p u l a r e cu t ipul rea l i s t fiind cu

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 415

totul î n t â m p l ă t o a r e nu modif ică în genera l î n c a d r a r e a a r t e i p o p u l a r e în t ipul ab s t r ac t a l a r te i , c a r e ne oferă ma i d e p a r t e un e l emen t pr inci ­pa l a l definiţ iei concep tu lu i nos t ru .

I n c o r p o r a r e a a r t e i p o p u l a r e ca tegor ie i a b s t r a c t e a a r t e i î n s e a m n ă i n t e g r a r e a ei în ace laş i t ip cu a r t a pr imi t ivă — exot ică , cu cea a co­pii lor, ba chiar cu cea a schizofrenicilor ca re a r e ace laş i ca rac t e r . Se a c o p e r e însă d e s ă v â r ş i t sfera a r t e i pr imi t ive cu cea a a r t e i p o p u l a r e p r in t ipul ab s t r ac t c ă r u i a a m â n d o u ă îi a p a r ţ i n ? S ă o b s e r v ă m că te r ­m e n u l „ a r t ă p r im i t i vă" e m u l t p r e a genera l şi că el nu se confundă pe de -a 'n t regu l cu t ipul imaginat iv al a r te i . I n t r ' a d e v ă r a r t a pr imi t ivă exo t ică cunoaş t e de fapt în cupr insu l ei — ambe le t ipur i a le a r te i . A l ă t u r i de cel imaginat iv, abs t rac t , ea îmbracă şi formele t ipului na­tura l i s t . Ba încă aces t din u r m ă t ip e în evolu ţ ia a r te i pr imi t ive cel ma i vechiu, cel c a r e p r e c e d e t ipului abs t rac t . î n c ă din 1894, E. Grosse în cunoscu ta lui l uc ra re d e s p r e „începuturile artei", a r e m a r c a t pu­te rn icu l c a r a c t e r na tu ra l i s t al p las t ice i popoa re lo r de vână to r i din Africa, Aus t r a l i a , Asia , A m e r i c a ce-şi iau mode le l e din n a t u r ă şi nu­ma i d in t r e obiecte le bine şi a m ă n u n ţ i t observa te , cum sunt vâna tu l etc. R e l u â n d p e aceiaş i b a z ă a na tu ra l i smu lu i is toric desc r i e rea şi exp l i ­c a r e a t ipur i lor ar t is t ice , H e r b e r t Ktihn c o n s t a t ă de asemeni la p r imi­tivi ex i s t en ţ a ambe lo r t ipur i . P e cel na tu ra l i s t , sensor ia l d u p ă el, îl c o n s i d e r ă tot astfel ca cel mai vechiu, îl loca l izează în paleol i t ic şi-I socoteş te p r o d u s al rase i dau r ignac sub inf luenţa economiei p a r a z i t a r e . In peş te r i l e din sudu l F r a n ţ e i şi no rdu l Span ie i se găsesc î n t r ' a d e v ă r p ic tu r i din a c e a s t ă î n d e p ă r t a t ă epocă ce uimesc pr in f idel i ta tea cu ca r e r e p r e z i n t ă p â n ă în a m ă n u n t e mode le l e na tur i i .

F a ţ ă de a c e a s t ă s i tua ţ ie lucrur i le t r ebuesc p rec iza te . A r t a popu­l a r ă ca t ip „ a b s t r a c t " a r e a se a l ă t u r a numa i de t ipul c o r e s p u n z ă t o r al a r t e i pr imi t ive . Aceeaş i m e t o d ă t r ebueş t e u r m a t ă şi în p rocesu l de ident i f icare a a r te i p o p u l a r e cu a r t a copilului , socot i tă ca spe ţ ă a a r te i pr imi t ive . A p l i c â n d u - s e şi în domeniu l a r te i legea biogenet ică, s'a cău­t a t a se a r ă t a că evolu ţ ia formelor a r t i s t ice p r in ca r e t r ece uman i t a ­tea se r e p e t ă şi în cad ru l vieţii ind iv idua le a omului . Cum evoluţ ia a r ­t is t ică a uman i t ă ţ i i me rge dela o e t a p ă f izioplast ică la u n a ideopîas t i -câ, a r u r m a ca şi copilul civi l izatului de a s t ăz i să î nceapă pr in a de ­sena fizioplastic. Ce rce t ă r i l e pr iv ind a r t a copi lului au a r ă t a t însă cu e v i d e n ţ ă că faza n a t u r a l i s t ă îi l ipseş te cu totul şi că de fapt copilul t r ece d i rec t Ia e t a p a ideoplas t i că . М а х V e r w o r n şi Luque t au dovedi t cu p r i sos in ţă aces t a d e v ă r . Legea biogenet ică nu-ş i găseş te deci apl i ­ca rea în cazul de faţă . A r t a copi lului r ă m â n e d a r a fi a l ă t u r a t ă nu-

©BCUCLUJ

416 G Â N D R O M Â N E S C

mai moda l i t ă ţ i i „ a b s t r a c t e " a a r t e i pr imi t ive şi î m p r e u n ă cu aceas t a , a r t e i p o p u l a r e .

C o m p a r a ţ i a me rge însă şi mai d e p a r t e şi c u p r i n d e şi a r t a schi­zofrenică, ce a fost şi ea c a r a c t e r i z a t ă ca a p a r ţ i n â n d t ipului abs t rac t . Hans Prinzhorn a a r ă t a t în l uc r a r ea sa d e s p r e „P la s t i ca bolnavi lor m i n t a l i " (1923, ed. II.) că în t re a r t a aces to ra şi cea a pr imi t iv i lor es te „o înrudire surprinzătoare în cel mai înalt grad, care merge aşa de departe, încât e greu să formulezi deosebirile" (pg. 321), î n c a d r a r e a a r t e i p o p u l a r e în t ipul ab s t r ac t al a r te i l ao la l t ă cu o i m p o r t a n t ă p a r t e a a r te i pr imi t ive şi cu t o a t ă a r t a copi lului şi a schizofrenicului , a r e p e n t r u def inirea conceptu lu i nos t ru va loa rea logică a unui gen proxim. Di fe ren ţa specifică u r m e a z ă încă a fi d e t e r m i n a t ă pe a l t e căi.

AL. D I M A

©BCUCLUJ

VINO IARĂŞI TU 1

Vâjâe t r ecu tu l ca o scoică, 11 ascul t şi te r e v ă d în v iSi

T e aduce -o n ă z d r ă v a n ă t ro ică , T e a d u c e i a r la mine Ia r la mine, Nu te uit, a şa mi-i scris.

A l b ă vijelie d e z ă p a d ă P e câmpia sufletului meu, La p ic ioare a r e iar să- ţ i c a d ă Ca un rob ce te a d o r ă T e a d o r ă Umil i t poe tu l t ău .

O, t e - a ş t ep t d e - a t â t a vreme. N ' a r e v ia ţa f ă r ă t ine rost , Mi-i ur î t să d e a p ă n vise gheme Şi 'n iluzii să m ă l eagăn S ă m ă leagăn , S ă visez cum ar fi f o s t . .

NECUNOSCUTA FEMEE

Din t r e ' n şe l ă toa re l e a m a n t e , Mi-a r ă m a s în min te numa i una î n c ă r c a t ă greu cu d i a m a n t e Şi p u r t â n d pe frunte — n o u ă — luna

M ă ' n v e l e a cu şa lu l de ' n tune r i c Şi s t ă t e a m a l ă t u r e a tăcu ţ i , T r u p u l fin i-1 c u p r i n d e a m e te r ic : ţ ,Spune , tu, de ce nu m ă s ă r u ţ i " ?

©BCUCLUJ

418 G Â N D R O M Â N E S C

E a t ă c e a şi m ă ' n v e l e a mai t a re , Tă inu i t o l ac r imă svânta , N u ' n d r ă z n e a m să-i p u n vreo în t r eba re , Ce d u r e r e grea o f r ămân ta .

D a r o d a t ă c ă t r e zori de z iuă, C â n d p leca de obicei grăbi t , Inima, ca un ciocan în p iuă , Ii bă t ea , ş ' a tuncea mi-a vorbit .

„ T r e b u e să r u p e m l egă tu ra . T e iubesc a şa de m u l t acum, Că mi-i a r s ă d e ' n s e t a r e gura , Un s ă r u t : şi te vei face s c r u m ! "

„ N ' a m iubit p e n imeni n ic iodată , Toţ i i -am s ă r u t a t p e câ ţ i i -am v ru t Şi -au p ier i t ca f loarea s c u t u r a t ă . T e iubesc, nu pot să te s ă ru t " .

N ' a ma i fost de - a tuncea la 'n tâ ln i re , D a r eu şt iu că n u m ă va u i ta . C â n d s'o s t inge m a r e a ei iubire, O, a t u n c e a m ă va s ă r u t a !

POMUL STERP AŞTEAPTĂ

Mi-a scris rug ină t o a m n a pe frunziş, Curând , curând , mu l t p r e a cu rând , mă scutur . In aur iu l soare lu i pieziş Nu rodu l copt, ci visuri m o a r t e f lutur

Ce sunt de vină că sunt pomul s t e r p Sor t i t d o a r să se sbuc iume 'n f u r t u n ă ? C r e d e a m , de mul t , că 'n f iecare verb A m pus s ă m â n ţ ă pen t ru -o v reme b u n ă .

A c u m a nu mai c r ed deloc, de loc Şi nu şt iu de ce s tau, de ce ma i s tărui , — A ş t e p t să vină fulgerul de foc, C e n u ş ă să m ă facă, să m ă nă ru i ! .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 419

A N E C D O T Ă DE SEARĂ

P e cer au a r u n c a t cu discul A l t e ţ i d in pa rcu l înserăr i i D a r nu vin d u p ă el, e r iscul De-a fi văzu ţ i pe s t epa zăr i i .

Ascuns poe tu l s t ă la p â n d ă P r in tufe g roase de 'n tuner ic . Ce ş t i i? Se poa t e să se v â n d ă Secre tu l serii, cel h imer ic .

Şi nu ma i vin şi ape m â n ă M u l t p re ţ iosu l disc la vale . 0 s tea ce se ţ inea 'n t r 'o m â n ă P ă z e a ! din bo l tă se p r ă v a l e .

Poe tu l ţ ine p ă l ă r i a S ă p r i n d ă s t e a u a c ă z ă t o a r e . Ce m a r e va fi bucur ia Iubi te i lui î n c â n t ă t o a r e !

OBOSIM

A t a c u r i d a u mai mici, ma i r a r e Vieţii . He i ! s 'au d u s pe semne A c e l e v remur i t e m e r a r e . Obosim, obosim.

A d e s m 'op re sc în toi de l u p t ă Şi 'ncep să m ă gândesc Ia pace . D e - a r fi o d a t ă l ancea r u p t ă ! Obosim, obosim.

Se mişcă ma i greoi genunchii Şi p iep tu l piscue, tuşeş te , S imt junghiuri , u s t u r ă r ă runch i i . Obosim, obosim.

©BCUCLUJ

420 G A N D R O M A N E S C

D a r l up t a t r ebue l u p t a t ă In coate , în genunchi , în sânge . M a i t r ebue şi c â ş t i g a t ă ? Obosim, obosim.

De-aş p i e rde , c ine să r e g r e t e ? E u n u reg re t o c l ipă b a r e m . Mai d ă m azi un a t ac , b ă i e t e ? Obosim, obosim.

NU TE-AUDE NIME O a r e po r t eu ş a p c a n ă z d r ă v a n ă C a r e face omul nevăzu t , D e - a m r ă m a s aşa necunoscu t In na ţ i unea m e a d a c o - r o m a n ă ?

Po ţ i u r l a ca leul în pust iu , Nu t e -aude , nu t e -ascu l t ă n ime. G lasu l c a r e vine din mu l ţ ime E bă t a i e s u r d ă , din sicriu.

H e i ! au fost a icea c â n d v a codr i . T r e m u r a de doine frunza va ra , T r e m u r a u şi domni , la chip ca cea ra , C â t de cât , m ă c a r de m â n d r i i lotr i .

Ce deşe r t din toa te se a lege! A u r ă m a s doar tufe din p ă d u r e , Unde -a fost n ă p r a z n i c a secure Oameni i - s ca iesmele betege .

Su re sun te ţ i c res te des vel i te! I a r p r in văi şi c â m p sporeş t e bozul . D e - a s t a oa r e c â ş t i ga r ăm lozul, D u p ă 'nf rânger i şi d u r e r i c u m p l i t e ?

Cr işu le cu ocoli tul umblet , T a r e - ţ i es te a p a t u r b u r a t ă D a r mai t u r b u r a t îs eu la suflet, C ă o zi ca lumea nu s ' a ra t ă .

Poţ i u r l a ca leul în pust iu, Nu t e - aude , nu t e -ascu l t ă n ime. Glasu l c a r e vine din mu l ţ ime E bă t a i e su rdă , din sicriu.

M . B E N I U C

©BCUCLUJ

ÎNŢELESURI VECHI SI N O U Ă

A v e m noi o concepţ ie o rgan ică d e s p r e m u n c ă ? Se în t r evede ea l ă m u r i t ă şi a p a r t e , din folclorul n o s t r u ? I a t ă î n t r ebă r i la car i m u l t o r a p o a t e li se va p ă r e a greu de r ă s p u n s .

In poezie , p roza i smul munci i e greu d e t ransf igura t . In v ia ţă , n u p r e a ne b u c u r ă m de faima unu i popo r excesiv de ha rn ic . D impot r ivă , l enea n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă es te a p r o a p e de p roverb . Şi c â n d ce rce tez i grăbi t , p e d e a s u p r a , v ia ţa sa te lor noas t r e , î ţ i vine să crezi a d e s e a c ă ea n ' a deveni t z i că toa re a şa fă ră pr ic ină , ci e conf i rmată din p l in de r ea l i t a t e .

Dragos t ea n o a s t r ă specifică — şi r ea lă , şi în poezie — p e n t r u v ia ţ a de cioban, o v ia ţ ă ad i că ce îţi ce re cea ma i p u ţ i n ă î n c o r d a r e d e m u n c ă , o v ia ţ ă c a r e îţi î ngădu ie ma i m u l t decâ t o r i ca re t r e c e r e a t im­pu lu i în v i sa re domoa lă , cu ochii p i e rdu ţ i în fuga nor i lor de p e cer, n u p r e a ne a r a t ă încl inaţ i sp re t r u d ă a s p r ă . Obic inuinţa p lugaru lu i chiar , de a munc i doa r a t â t câ t îi t r ebue p e n t r u v ia ţa lui pu ţ i n p r e t e n ţ i o a s ă , şi d o a r a t â t a t imp câ t îi t r e b u e recol te i ca să se înfir ipeze, — ia răş i ne a r a t ă d e p a r t e d e m u n c ă .

Nu a c e a s t a es te însă rea l i t a tea , — ci d o a r a p a r e n ţ e l e ei.

S â n t e m d e p a r t e , e a d e v ă r a t , d a r n u de în ţe l ege rea munci i , ci d e concepţ ia modernă a munci i . P e n t r u omul d e azi, p e n t r u omul o ra ­şelor , m u n c a es te cea mai c r â n c e n ă fa ta l i t a te a vieţi i n o a s t r e . Cu c â t ne e ma i g r o a z ă de ea, cu a t â t îi deven im mai m u l t robi. O m u l m o d e r n m u n c e ş t e din ce în ce mai înverşuna t , d in t r ' o t i ne re ţ e din ce în ce ma i f ragedă , ca să a d u n e câ t mai m u l t e bogăţ i i , ca p r in ele să scape c â t câ t mai c u r â n d de t r u d ă .

D a r cu câ t banii c resc şi se a d u n ă , cu a t â t omul de azi e m a i chinuit , ma i înebunit , de t e a m a că nu îi vor a junge , c â n d va fi s ingur, când t o v a r ă ş u l lui u r â t de ani şi an i — m u n c a —, nu îi va ma i fi a p r o a p e . Şi se î nco rdează şi ma i mul t , şi ma i îndâr j i t , în t r u d ă . F i indcă omul a junge t r e p t a t să n u m a i însemneze nimic el însuşi , — ci numa i ca u n e a l t ă şi izvor d e m u n c ă . Cuvân tu l bătrân, in l u m e a sa -

©BCUCLUJ

422 G Â N D R O M Â N E S C

tu lu i are cea ma i f rumoasă , mai r e s p e c t u o a s ă şi ma i nobi lă accep ţ i e ; cuvân tu l pensionar, în l umea oraşe lor , a r e un în ţe les de ridicol , de inut i l i ta te , de f ă r â m ă t u r ă d e corabie svâ r l i t ă la ma l f ă r ă ros t de va­lur i le vieţii . Din a ju to r a l omului , m u n c a i-a deveni t s t ă p â n şi b les tem.

De a c e a s t ă în ţe legere m o d e r n ă a muncii , l umea folclorului e în a d e v ă r d e p a r t e .

P e n t r u gându l sa tu lu i nos t ru , m u n c a n u e nici u n în ţe les p i e r d u t nici unu l cu p ropor ţ i i l e d e apoca l ips , de as tăz i . Ci e o r ea l i t a t e în t r e m u l t e a l t e le . 0 lege f i rească în t re m u l t e a l t e le car i a l că tue sc a r m o n i a u r i a ş ă a lumii. E a e tot aşa d e f i rească p e n t r u om şi p e n t r u p ă m â n t ca şi p loaia , ca şi b i n e c u v â n t a r e a soare lu i . î ş i v ă d e ş t e l iniş t i tă p r e ­z e n ţ a d o a r în c l ipele car i îi sun t ei h ă r ă z i t e , d in o rd inea d u m n e ­ze iască a firii.

î n ţ e l e g e r e a aceas ta , de loc t rag ică a muncii , e a t â t de o rgan ică în folclorul nos t ru , încâ t îl d e p ă r t e a z ă chiar de inf luenţa Bibliei, c a r e se v ă d e ş t e a t â t de p u t e r n i c ă în a l t e c r ed in ţ e a l e sa le . Fo lc loru l n o s t r u n u p r iveş te biblic munca , d r e p t o p e d e a p s ă d a t ă de D u m n e z e u p r imi ­lor oamen i d u p ă izgonirea d in Ra iu .

P e n t r u folclorul nos t ru , m u n c a a p a r e ca o r ea l i t a t e chiar din cei d i n t ă i mugur i d e v i a ţ ă ai firii. P e n t r u el, l umea n u s'a c r e a t p r i n ful­g e r a r e a de o c l ipă a Cuvântu lu i . D u p ă c red in ţ e l e poporu lu i , D u m ­n e z e u a t r u d i t s implu, omeneş t e şi îndelung, p â n ă ce a c r e a t l umea . A scOs p ă m â n t din fundul ape lo r şi 1-a f r ă m â n t a t cu mani le Sa le . V a ­lur i le imense a le infinitului de a p e a m e n i n ţ a u m e r e u să f ă r â m e f i rava î n t r u c h i p a r e d e lu t c a r e a fost la începu t p ă m â n t u l . O p e r a acea s t a de smulge re a lui din nef i inţă a fost a t â t de t rudn ică , a t â t de i s tovi toare , încâ t c red in ţe l e n o a s t r e d e s p r e facerea lumii ni-1 în fă ţ i şează p e D u m ­n e z e u a d o r m i t t rudi t , ca orice p luga r d u p ă o zi grea , îna in te ch ia r d e a-şi fi sfârşi t lucrul pe dep l in şi do rmind a t â t de obosit încâ t nici n'a s imţi t c â n d diavolul 1-a r id ica t şi a voit să-1 a r u n c e d e pe bucă ţ i ca d e lu t în m a r e .

D u m n e z e u a t rud i t p â n ă să facă lumea, la fel ca un meş te şuga r , c a r e î n v a ţ ă luc rând . Ici a u i t a t câ t e ceva, colo a greşi t . Per fec ţ ia lu­mii s'a ro tun j i t încet, d in gr i jă şi t r u d ă . Ast fe l la începu t p ă m â n t u l a fost făcut greş i t : m u l t mai in t ins decâ t cerul , c a r e p e d e marg in i nu-1 p u t e a acoper i . Ca să-1 a rmonizeze cu universu l , D u m n e z e u a t rebui t s ă c e a r ă sfat tocmai ar ic iului — ca re 1-a î n v ă ţ a t să-1 s t r â n g ă ca să iasă mun ţ i şi văi, — şi a chema t în a jutor , ca să d e s p a r t ă în-l ă u n t r u l lui a p e l e de uscat , p e toa te p ă s ă r i l e p ă m â n t u l u i . T r u d a crea ţ ie i a fost a t â t de imensă încât t oa t ă firea însăşi , pe m ă s u r ă ce se de săvâ r şea , — a lua t p a r t e la ea.

©BCUCLUJ

O A N D R O M A N E S C 423

Condi ţ i a c reş te r i i şi a desăvâ r ş i r i i luc ru lu i munci t , e în toa te le ­gende le , b i n e c u v â n t a r e a cu semnul Cruci i . N u e o formulă s t e r eo t ipă d e poves te ci exp res i a unei adânc i convinger i : a ceea că m u n c a n u e l eg i t ima tă d e c â t p r i n sf inţenia ei, prin puritatea ei şi a scopurilor ei. P r i n semnul crucii, m u n c a se i n t eg rează în a r m o n i a c reş t ină a lumii. E a n u t inde deci să schimbe fa ţa lumii, ca m u n c a m o d e r n ă , ci d o a r s ă o împl inească firesc. E a nu d ă r â m ă munţ i i şi nu a b a t e ape le . Nu­m a i d iavolulu i i-a t recut , în poves te p r in g â n d aceas ta , şi f ireşte praf s 'a a les d e t o a t ă t r u d a lui, f i indcă n u e r a b inecuvân ta t ă , ad i că n u îşi gă sea locul în a rmoni i l e universu lu i .

As t fe l pr iv i tă , ca o împl in i re f i rească a vieţii, m u n c a îşi a r e ro s ­tu l şi în l umea ferici tă a duhulu i . P e n t r u R o m â n , deoseb i rea d i n t r e c e r şi i ad e în p r imu l r â n d u n a g o s p o d ă r e a s c ă .

I adu l , îl cunoşt i de d e p a r t e , p e n t r u c ă în p r e a j m a lui

S u n t c â m p u r i u r â t a r a t e Şi cu spini r ă i s e m ă n a t e .

To t i adu l e o gospodă r i e v ra i ş te — tocmai fi indcă nu e sfinţit p r i n m u n c ă . Şi p a r c ă vezi tot d i sp re ţu l d e gospoda r fa ţă de cei nevrednic i , d in su râsu l poe tu lu i s ă t e a n ca re îţ i s p u n e pe sub m u s ­t a ţ ă că

P â n ă la iad E numa i un g a r d Şi —ace l a - i s p a r t . . .

P e c â n d în Ra i în t r i pe un d r u m c a r e t rece p r i n t r e A r ă t u r i a r a t e Cu flori s e m ă n a t e . . .

In el dai de imagini de m u n c ă famil iare . I a t ă - ! p e Moş A d a m ţ inând de coa rne le plugului , hău l ind şi î n d e m n â n d boii. Ia tă-1 pe s fân tu l P e t r e — che la ru l Raiu lu i , cum desch ide la rg por ţ i l e g r â n a r e ­lor, ca să în t re şi să se desca rce c ă r u ţ e l e a t â t de î ncă rca t e cu r o a d e încât d u d u e ceru l în chip de t une t d e p ă r t a t , cum se a u d e c ă t r e t oamnă , când t r ec e le p e sus.

Nu e nimic de b les tem în imagini le aces t ea de muncă , —• ci to tu l e î m p ă c a r e .

B les temul aces ta a p a r e to tuş i şi în concep ţ ia p o p u l a r ă d e s p r e muncă . D a r numa i când m u n c a d e p ă ş e ş t e şi s t r ică a rmon ia firii; c â n d din neces i t a te f i rească, devine lăcomie de bunur i .

Aici , p r e c u m a m spus, concepţ ia n o a s t r ă p o p u l a r ă se deosebeş te şi de viz iunea bibl ică şi de cea m o d e r n ă , care , c iudat , e foar te a p r o a p e de Biblie. Omul anume , d u p ă legendele noas t r e , n ' a fost pedeps i t cu

©BCUCLUJ

424 G A N D R O M A N E S C

t r u d a munci i p e n t r u p ă c a t u l or iginar , ci, mu l t mai târz iu , p e n t r u l ă ­comia lui. A c e s t a e p ă c a t u l cel ma i g reu p e n t r u R o m â n : necumpă-tarea. Şi în lumina aceste i în ţe leger i se l ă m u r e s c mul t e din a p a r e n ­ţe le noas t r e .

S p u n e a n u m e o poves t i re din B a n a t — şi sunt m u l t e la fel în t o a t ă ţ a r a — că d u p ă ce D u m n e z e u i-a scos a f a r ă d in Ra i p e întâi i oameni , milost iv ca t o t d e a u n a , le -a d ă r u i t m u n c a în ce a r e ea ma i frumos, ca o b ine facere :

— S ă a r a ţ i o b r a z d ă de p ă m â n t , d a r n u m a i o b r a z d ă , să o se­m ă n a ţ i cu grâu c u r a t şi c â n d se va coace grâul , d in el să faceţi pâ ine şi să v ă h răn i ţ i .

Din b r a z d a a c ea s t a s ingură , a r ă s ă r i t grâu , de e r a numa i spice, de sus şi p â n ă jos. Doi ani le-a a juns făina. D a r diavolul nu p u t e a suferi fer icirea aceas t a . Veni la ei în chip p e om:

— Voi, oameni lor , m a i aveţ i m u l t g r â u ? — Mai avem, da, m u l ţ u m i m lui Dumnezeu , r ă s p u n s e Moş A d a m . — O, ce oameni nesocot i ţ i , se m i r ă d iavolul . P e n t r u ce nu a r a ţ i

voi mai m u l t e b razde , să aveţ i din des tu l , p e 20—30 de a n i ? In cu­r â n d o să aveţ i copii . A p o i cu ce să- i h r ă n i ţ i ? . . .

A t â t a fost dea juns . In om a î n t r a t l ăcomia munci i . A a r a t nu mai m u l t e b r a z d e , ci mii. G e m e a p ă m â n t u l , în câ t eva s ă p t ă m â n i , căc i a tunc i m u n c a n u e r a t r u d ă , de g r e u t a t e a spicelor .

Şi a tunci , d r e p t p e d e a p s ă p e n t r u a c e a s t ă a doua n e a s c u l t a r e şi mai g rozavă , D u m n e z e u a t r a n s f o r m a t m u n c a în b les tem.

M u n c a e deci chin n u m a i a tunc i c â n d s t ă sub porunc i l e lăcomiei omeneş t i şi nu a l e ord ine i dumnezeeş t i . Deoseb i rea d in t r e lumea m o ­d e r n ă şi l umea veche, ca re s tă î ncă înc remen i t ă m ă c a r în gându l sa­te lor n o a s t r e a c e a s t a e: p e n t r u economia p a t r i a r h a . ă , munca e ra o neces i t a t e f i rească de v i a ţ ă şi nu un izvor d e câşt ig, ca în l umea in­dus t r i a l ă d e azi . Ţ ă r a n u l nos t ru încă şi azi e obicinuit să lucreze d o a r a t â t câ t îi t r ebue p e n t r u v ia ţă . T o a t ă et ica p o p u l a r ă , t o a t ă v ia ţa h ie ra t ică a sa tu lu i , e d o m i n a t ă de s imţul aces t a al măsurii, al p r o ­por ţ i i lor . In l umea veche, m u n c a e ra o d imens iune э vieţii, azi e o h iper t rof ie .

N u zic că e un bine în ţe legerea acea s t a veche a muncii , pe ca r e o mai p ă s t r e a z ă ţ ă r a n u l nos t ru . Dimpot r ivă , cu t o a t ă f rumuse ţea ei, t r ebue să r e n u n ţ ă m la ea, căci ne s i leşte ac t iv i t a tea n e c r u ţ ă t o a r e a ce lo r la l t e neamur i . T r e b u e însă şi să o p r i cepem. M a r e p a r t e din fal­sele a p a r e n ţ e de d i sp re ţ al munci i la ţ ă r a n u l nos t ru , de a icea vin.

Omul la noi e a t â t de p ă t r u n s de sf inţenia şi neces i t a t ea muncii," încâ t nu n u m a i că şt ie ca o da to r i e să o înceapă , şi mai a les m u n c a

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 425

semăna tu lu i , câ t ma i p u r — chiar nemânca t , cu ra t şi pr imeni t , d u p ă cum cere o d a t i n ă s t r ăveche din jude ţu l Tu tova — d a r a r e conş t i in ţa că D u m n e z e u 1-a a les pe el c o n d u c ă t o r al v ie tă ţ i lo r p ă m â n t u l u i toc­ma i p e n t r u c ă el p o a t e munci . S p u n e a n u m e o c r e d i n ţ ă :

„ C â n d p lugar i i încep să samene , z ic: „Dă , Doamne , r o a d ă p e n t r u t oa t ă d ihania , şi p e n t r u m i n e ! " şi n u zic „ D ă - m i Doamne , mie r o a d ă ! " căci r o a d ă nu va fi. D a c ă a r v e d e a omul câ te guri s t au că sca t e în p ă m â n t când el începe a semăna , a r mur i de spa imă .

T o a t e făp tur i l e lumii cer h r a n ă şi m â n c a r e şi din ceeace omul s e a m ă n ă , D u m n e z e u la toa te d ă . . . "

I a t ă imagina munci i omeneş t i r id i ca tă la p r e ţ u l une i legi g ran­dioase , a a rmonie i un iversa le . Nici nu se p u t e a ma i m u l t ă în ţe legere şi t r ans f igu ra re a t rude i umi le a p lugaru lu i , ca aceas t a pe ca r e şi-a închipui t -o el însuşi .

S 'ar p ă r e a c i u d a t ă şi o a r e c u m p ă g â n e a s c ă încnipui rea aceas t a A r a r ă t a o a r e c u m o p ă r e r e foar te orgol ioasă a omului d e s p r e el în­suşi. A r fi un p ă c a t al mândr i e i omeneş t i .

D a r n u e aşa . Şi aici, ca şi p r e t u t i n d e n i în concepţ ia p o p u l a r ă , emul nu e un c rea to r decâ t p r in voin ţa lui D u m n e z e u . . Şi d a c ă aici el, omul , se a r a t ă a t â t de u r iaş în mis iunea lui, e doa r fi indcă îl p r i ­vim singur. S ă c e r c e t ă m însă şi cum cresc, în aces t ciclu de imagini, şi ce le la l t e f ăp tu r i a le p ă m â n t u l u i , chiar cele ma i umile . T o a t e îşi fac numa i da to r i a . D a c ă a c e a s t ă d a t o r i a c e r e d u r e r e , ea e t ransf i ­g u r a t ă de însăş i lumina acea s t a a f inal i tă ţ i i ei.

G r â u l e şi el o fiinţă c a r e îşi a r e sufletul ei, şi chiar conş t i in ţa că vine cu jer t fa ei în lumea de legi a universu lu i .

In m u l t e p ă r ţ i astfel , c â n d secer işul e a p r o a p e de sfârşit , se l a să în mij locul lanului , ne t ă i a t e , u n m ă n u n c h i de fire de grâu. Li se zice barba lui Dumnezeu. Se s p u n e aşa e bine, să se lase. P r i n A r ­dea l însă, l ă m u r i r e a a r ă m a s ma i î n t r e a g ă : D a c ă n u se l a să aces te spice ne t ă i a t e , g râu l se mân ie ; la anu l nu va da r o a d ă , ci va zice:

— E u îţi po t da a t â t a si lă de rod şi tu nu-mi laşi nici un fir-d o u ă ?

N u e un an imism e l emen ta r . Ci p l a s t i c i za rea c red in ţe i că totul în lumea a c e a s t a se naş te , c re ş t e şi suferă p e n t r u ca să-ş i împl i ­nească d a t e l e sfinte a l e misiunii sa le .

P e n t r u g râu şi po rumb , mis iunea e să r ă s a r ă , apo i să se f ă r âma şi să se chinue p e n t r u î n d e s t u l a r e a omenir i i . O a l t ă poves te ni-i în­fă ţ i şează copleşi ţ i de a c e a s t ă sufer in ţă , dându- ş i s eama de ea şi p l â n g â n d u - s e lui Dumnezeu , d e oameni :

— „ M ă taie, D o a m n e , şi m ă desfac.

©BCUCLUJ

426 G Â N D R O M Â N E S C

— Bine fac, c reş te , sporeş te . — Şi m ă usucă , m ă duc la m o a r ă , m ă s f ă r â m ă şi m ă fac fă ină . — Bine fac, c reş te , sporeş te . — Şi m ă p u n p e foc, m ă fac m ă m ă l i g ă , m ă fierb. — Bine fac, c reş te , sporeş te . — Şi pe mine, a d a u g ă şi grâul , m ă fac pâne , ne pun la dospi t ,

n e f r ă m â n t ă şi n e chinue . — Bine fac, creş te ţ i , spori ţ i . — Şi ne p u n în cup to r de ne coc. — Bine fac, creş te ţ i , spor i ţ i . — Şi p e u r m ă ne scot şi ne p u n d in nou în foc, z icând că nu sun­

tem bine copţi . — A p o i a c e a s t a e r e a t r e a b ă ; să n u creş te ţ i , să n u s p o r i ţ i . . . "

T o a t ă lumea se supune legilor a şeza t e pe s t e ea, o r ica re l e -a r fi a sp r imea . Sufer in ţa se p i e rde în ex ta su l a rmonie i nesfârş i te c a r e c r e ş t e din porunc i l e dumnezeeş t i .

D a r când legile aces tea fireşti s ân t că l ca t e , c â n d omul vine c u greşel i le şi s t r â m b ă t ă ţ i l e lui, — firea se r ă z v r ă t e ş t e şi D u m n e z e u îi d ă ei d r e p t a t e .

E de obse rva t şi aici, acel s imţ de m ă s u r ă , de sobr ie ta te ce ca­r a c t e r i z e a z ă în t reg sti lul d e gând şi d e idee a l poporu lu i nos t ru . T o t ceeace j igneş te m ă s u r a , cuviinţa , e păca t . O r d i n e a m o r a l ă a lumii e în ace la ş t imp şi o ordine estetică, f i indcă e î n t eme ia t ă p e a rmoni i . De aceea s imţul et ic se îmbină a t â t de frumos şi de nesi l i t în suf le tu l ţ ă r a n u l u i nos t ru cu s imţul f rumosului . De aceea în c rea ţ i a de a r t ă p o ­p u l a r ă spir i tu l de p u r i t a t e e t ică e const i tu t iv şi firesc.

In t oa t e l egende le în l e g ă t u r ă cu munc i le agricole , f i inţele d e s e a m ă sân t cele d o u ă temeli i a le h r a n e i : g râu l şi po rumbu l . Nu a p a r n ic ioda tă p l a n t e l e d e lux şi d e câşt ig . In schimb ce frumos se r e s ­p e c t ă în t re ele, c â n d se în tâ lnesc în poves te , aces t ea d o u ă :

Zice g r â u l : — B u n ă ziua, saţul casei! I a r păpuşo iu l , vese l : — M u l ţ ă m i m dumi ta le , •— cinstea mesei! Respec tu l aces t a al omului fa ţă de ce le la l t e făptur i , al c e lo r l a l t e

f a ţă d e om, c reş t e din conş t i in ţa că fiecare, p â n ă la cea mai umi l ă şi cu ma i pu ţ in suflet, îşi a r e ros tu l ei h o t ă r î t şi împl ini t în u r i a ş a a r ­mon ie de r â n d u e l i a cosmosului .

In viziunea aces te i armoni i , — pres t ab i l i t ă şi neconten i t p r i -vegh ia tă de voin ţa Dumnezei r i i , — a ş a cum o aduce , o rganică , folc­lorul nos t ru , — şi imaginea muncii , cu sufer in ţe le ei t ransf igura te , cu bucur i i le ei lucide, îşi gă seş t e locul firesc. O V I D I U P A P A D I M A

©BCUCLUJ

PE FOŞNETUL LIVEZII STĂ N O A P T E A GREA SĂ C A D Ă

P e foşnetul livezii s t ă n o a p t e a grea să c a d ă Cu fâlfâire b e a t ă de p a s ă r e de p r a d ă .

Câmpia 'n z ă r i mai s p u n e ceva de -a zilei fa imă Ci ta inice prefacer i a p a s ă ca o spa imă .

A d â n c u l cer m u r m u r ă . A u z i : cu svonur i su te Se 'n torc din u m b r a lumii stihiile p i e rdu t e .

S t ă p a s ă r e a — 'n tune rec din ceru l de m ă t a s e P e spa imele livezii, p e oameni , pe s t e case.

E o r a m e a : o m u t ă de gând, so lemnă o r ă . . . In s t ingerea imensă te s tr ig acum, o, so r ă !

De-a i v rea să t reci pe pun t ea de tainic somn şi ba sme N e - o m regăs i în s e a r a forfotă de fan tasme .

Şi de ţ i -s ochii l impezi p r e a plini de jocur i p u r e Ne -om p ipă i t ă c e r e a cu sufletul p ă d u r e .

0 , soră , so ră b u n ă , cu ochii stinşi te caut , P l u t e ş t e d r a g în mine-a l iubirii s implu flaut.

T e ' f id reaptă 'ncet sp r e o ra so lemnă ca vecia M i r a ţ i să ' n t r e b ă m ceru l şi n o a p t e a şi c â m p i a . . .

©BCUCLUJ

428 G Â N D R O M Â N E S C

AEROPLAN

Vezi u m b r a lui d e p a r t e c ă l ă t o a r e ? A e r o p l a n u l fuge de pământ . . . —- Scumpă , de-a i şti ce alb, acum, în vân t I ţ i f lu tură pr iv i rea s b u r ă t o a r e !

Şi p ă r u l t ă u şi rochii şi fulare S p r e bunul cer semna le bat, ferice. To t spaţ iu l , d e a s u p r a , ni se p a r e Uşor şi viu, mişca t ca de-o elice.

H a i d e m şi noi, de-acolo , din car l ingă Să- ţ i a r ă t bine cerul , să te-al int , A z u r u l cu lumină să ne n ingă F r u m o ş i ca d o u ă punc t e de argint .

D e p a r t e , jos, abia vom mai vedea Clujul , s ă racu l , câ t o j ucă r i e ! Şi tot p ă m â n t u l ni se va p ă r e a U r â t şi t r i s t ca o filosofie...

D a r noi n 'om avea 'n jos ce să pr ivim Sus, sus, vom bea a lbas t r e l e i svoare Uniţ i pe cer o p a s ă r e să fim T u scumpa m e a f ă p t u r ă z b u r ă t o a r e !

N . C A R A N I C A

©BCUCLUJ

GERUL (DINTR'UN C A R N E T )

Câ t ce se p u n e a gerul , moşul îşi avea s lujba lui. îmi p ă r e a mai spr in ten . In f iecare s e a r ă aducea gă te j e şi aşchii şi le a şeza l ângă cuptor . G r ă m a d a d e l emne e r a în fundul curţ i i , şi câ t ce se înse ra îmi p ă r e a o d ihan ie n e a g r ă în a lb imea zăpezi i . E r a u crengi lungi şi vârfuri , r a r c â t e -un l emn ma i gros. A u fost c ă r a t e t o a m n a din p ă ­dure , t ă i a t e numa i a tunc i . P â n ă târziu, în i a rnă , u m p l e a u cu r t ea cu mi r ea sma scoar ţe i t inere . îm i p l ă c e a să -mi cau t t r eabă pe l ângă j i radă , să -mi tai o b â t ă din crengi le mai d r e p t e , să -mi fac codorâş t i p e n t r u bice. M ă a m e ţ e a m i r e a s m a p ă d u r i i Şi e r a a şa de p l ă c u t să tai cu br iceagul ascu ţ i t bine la tocilă, în l emnul încă moa le . Se p u t e a u face înc res t ă tu r i f rumoase pe codorâ ş t e şi pe b a t ă .

Moşul p u n e a la o p a r t e de ce le la l te lemne, t ă i a t e pieziş din topor , gă te je le şi aşchi i le a d u s e de el, şi n u e r a s lobod să se a t ingă n ime de ele. E u şi cu I l a r i e l e -am a r u n c a t de câ teva ori în foc, s ă ne u i t ă m la bobotae , d a r moşul s 'a s u p ă r a t , şi de a tunci nu n e - a m mai a t ins de ele.

Uneor i m ă t r ez i am în p u t e r e a nopţ i i când se scula moşul din pa tu l lui, şi l uându- ş i p e umer i cojociţa, se g r ă m ă d e a l ângă cup tor . R ă m â n e a v reme înde lunga t ă s tâ rc i t acolo, p ă r â n d cufunda t ca ' n t r ' un r i tua l sacru , a ş e z â n d v reascur i l e d e - a s u p r a ochiului de jar , pe care-1 desvă l ea din cenuşe . Nu t o t d e a u n a reuş ia să a ţ î ţ e focul aşa . Uneor i scormonea z a d a r n i c în cenuşe . A tunc i t r ă g e a un l emnuş pe c ioarecul de lână , m o r m ă i n d . Nu-i p l ă c e a să s t r ice l emnuşe le . î n g r o p a sâmbu­re le de f l acă ră în p u m n i şi-1 ap rop i a de rugul p regă t i t , cu m a r e grije. Cu capul , cu barba , a s t u p a gu ra cuptoru lu i , şi nu se r e t r ă g e a p â n ă când nu se î n ă l ţ a u săbii şi l imbi roşii de f l acă ră p r i n t r e gă te je .

î n t r ' o c l ipă se luminau a tunc i fereş t r i le împodobi te cu flori de ghia ţă . Se p o r n e a p r in casă , p e pere ţ i , joc d e u m b r e şi de lumini . In acel joc moşul îmi p ă r e a un fel de ur iaş , p â n ă închidea uşa cup­torului .

©BCUCLUJ

430 G A N D R O M A N E S C

Dup 'o v r eme ia r o desch idea şi p u n e a l emne pes te ja ru l t â n ă r , c a r e lumina roşu. S ă l t a un ochiu, de ja r în p a l m ă , şi-1 î ndesa în p ipa lui, ş ezând p e scăune lu l cu t re i p ic ioare îna in tea sobei. I n g r a b ă s imţ iam fumul p i şcă to r al t a b a c u l u i . . .

A p o i a ţ i p e a m şi a d u r m i a m din nou. C â t ă v r eme a m fost t r eaz , m i - am scos man i l e de subt ţol . A c u m le s imţeam r ă c ' în c ă l d u r a pa ­tu lu i . E r a frig în casă , deş i focul a bubui t s ea ra p â n ă tâ rz iu .

Moşu l r ă m â n e a p e scăune l şi p ă c ă i a mereu . P e s t e a n pă r in ţ i i se ma i s u p ă r a u uneor i că el se scoală cu n o a p t e a în c a p să-ş i a p r i n d ă p ipa . D a r i a rna nu-i z iceau nimic. El făcea a c u m s lu jbă p e n t r u t o a t ă casa . E r a fumător p ă t i m a ş moşul Damian , şi a mur i t la v r â s t ă d e optzeciş ic inci de ani .

N u şt iu d a c ă se mai culca ori ba p â n ă d iminea ţa . De obiceiu nu m ă mai t r e z e a m şi a doua o a r ă în aceeaş i noap t e . De ce lea ma i m u l t e or i d o r m e a m buş tean . A v e a m ţoa le , s t r ae , cum se z iceau pe l a noi, g roase , ca lde şi mar i . Ţ e s u t e acasă , e r a u duse de mărg inen i la p iue le de l a mun te . G r ă m ă d e a u pover i mar i de ţ e s ă t u r ă p e caii lor mici, d ă s ă g i n d u - l e . S t ra iu l e r a ca ld şi moale , şi, dacă-1 mai t r ă g e a m şi p e s t e cap , p u t e a fi câ t de frig în casă . . .

D iminea ţa e ra ca ld şi bine. D a r fereşt i le nu se de sghe ţ au p â n ă tâ rz iu , când se p u n e a gerul cel m a r e .

M ă ' m b r ă c a m t â n d ă l i n d , p â n ă c ă p ă t ă m vr 'o flişcă de l a m a m a : — Da ' i s p r ă v e ş t e - o d a t ă , somnorosule , ori vrei să ' îngheţi aci l ângă

f e r e a s t r ă ! R ă m â n e a m , ui ta t , pr iv ind la florile de gh ia ţă t i pă r i t e pe ochiu­

r i le de st iclă . E r a u frunze de p l a n t e n e m a i v ă z u t e . T i rc i te cu p u l b e r e fină, a lbă , la marg in i , mij locul e ra s t răvez iu , p l in de ne rvur i lucii. U n e l e se resf i rau p e în t regul geam. Al te le , po rn ind din aceeaş i c ren­guţă , e r a u mai fine, mai m ă r u n t e , c r e s t a t e la marg in i în fel de forme.

îm i p ă r e a că une l e s e a m ă n ă cu f runzele d e s te jar , a l t e le cu spicul d e g râu pl in de ţ epe , a l te le cu cet ina . D a r a s e m ă n a r e a e ra numa i o p ă r e r e . E r a u frunze de p e a l t t ă r â m . C u câ t le p r iveam mai înde lun­gat , cu a t â t a îmi p ă r e a u ma i s t ră ine , ma i ta inice. R e g u l a r i t a t e a dese­nului , f rumuse ţa ace lor f runze de ghia ţă , v a r i e t a t e a lor, s t r ă l u c i r e a lor în puzder i i de lumină c â n d le b ă t e a soare le , e r a u m i r a r e a m e a de f iecare d iminea ţ ă şi s ea ră , câ t ţ inea gerul de a fa ră .

îm i a d u c amin t e că o d a t ă l -am în t r eba t p e moşu l : — Cine face f runzele d e gh ia ţă pe f e r e a s t r ă ? -— Nu sunt frunze, sunt flori. F lo r i l e gerului , îmi r ă s p u n s e el . Eu v e d e a m însă că nu sunt flori, ci f runze . . . D a r gerul cum

le p u t e a face? E u ş t iam face c r e s t ă t u r i f rumoase pe codor i ş tea bice-lor, p e b â t ă . F u r c a m a m e i e ra m ă r u n t chindis i tă de t a ta .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 431

Şi f runzele aces tea t rebu ia să le facă c i n e v a . . . D a r gerul cum să le f acă? Moşu l nu-mi p u t u da a l t ă l ă m u r i r e .

— Geru l le face, m ă i române , ce-mi tot ba ţ i c a p u l ! C â n d nu- i frig afară , vezi tu flori de gh ia ţă în fe reş t i?

— Nu v ă d ! — Ei, a s t a e! Uneor i , în ani i copi lăr ie i , m ă o p r e a m cu ceasur i le în făur i ş tea

unui f ierar. V e d e a m cum p o a t e subţ ia fierul înroşit , cu ciocanul , şi-i d ă d e a feluri te forme.

P r iv ind f runzele t r a n s p a r e n t e din geamur i îmi venia să c r ed în t r ' un meş t e r faur c a r e l uc r ează cu ghia ţă , pe s t e n o a p t e . . .

P â n ă se ridica soare le , nu a v e a m voe să es în cur te . — Şezi binişor! D a c ă eşi acum îţi î nghea ţ ă nasul , îmi zicea bu­

nica, venind de a fa ră , v â n ă t ă ca o p r u n ă , c 'un b r a ţ de lemne . De câ teor i se desch idea uşa tinzii, n ă v ă l e a î n l ă u n t r u mirosu l ge­

rului , iar pe uşe e şau negur i a lbe, grăbi te , învă lu indu-se . Pe -o c l ipă cel c a r e in t ra nici nu se mai vedea .

P r o s p e ţ i m e a frigului o s imţeam în n ă r i ca o r ă c o a r e de-o a r o m ă c iuda tă , d a r se topea r e p e d e în ae ru l din casă . M ă tot m i r am de u n d e i zvorăsc negur i l e ace lea a lbe car i n ă v ă l e s c din ca să pr in p a r t e a de sus a uşii, iar jos, pe l ângă p rag , ven iau a l t e negur i de a fa ră . In ca să nu se v e d e a nimic. A f a r ă nu e ra cea ţ ă . In t i ndă —• c a m e r a de locuit pes te zi, — oale le cu f ie r tură c locoteau la foc.

Uneor i m ă a p r o p i a m de uşe şi p u n e a m m â n a pe m â n e r u l de fier. E r a rece ca ghiaţa , uneor i înflorit de-o b u r ă a lbă , d a r ş t iam că p e d i n l ă u n t r u nu- i p r ime jd ie să- ţ i r ă m â n ă p ie lea p e fier, cum a m pă ţ i t o d a t ă cu m â n e r u l de d ina fa ră .

Din când în c â n d t a t a ori s luga i n t r au în casă . A d u c e a u miros de fân, de gra jd , de vite. S luga avea mânuş i din p ă n u r ă a lbă , cu un s ingur deget , cel m a r e . I n t r â n d în ca să şi-le scotea, şi-şi freca pa lmele .

— S t r a şn i c ger! spunea el, ap rop i indu - se de foc să-ş i a p r i n d ă ţ i ­ga r a g roasă .

A m v ă z u t că geru l îşi b ă t e a joc cu deoseb i re de bă t r ân i . Le pu­nea p e fa ţă o m a s c ă ja ln ică : buze le vinete , nasu l vână t , obrazi i a l ­băs t r i i . Ochii le l ă c r ă m a u . Şi le s t â r n e a uneor i o tusă cu înnecăciuni .

— G e r de ă s t a n ' a mai fost de mul ţ i an i ! spunea m o ş u l . . . P o a t e a c u m sunt c insprezece , când a înghe ţa t Ionu Diacului venind de la B ă l g ă r a d .

— D'apo i n ' a mai fi fost! se necă j a bunica. — Iţi uiţi tu de la un an la a l tu l .

©BCUCLUJ

432 G A N D R O M A N E S C

Cu căc iu la în funda tă în cap , ascuns în cojoci ţă , cu mănuş i de p ă -n u r ă , de acelaş i croiu c 'un s ingur deget , făcu te de t a ta , eş iam în cu r t e . Soa re l e se să l t a se , câ t p u t u şi el. Din t o a m n ă nu ma i t r ecea pe d e a s u p r a casei noas t r e . A c u m e ra des tu l de jos, pe d e a s u p r a păşun i i comunale , şi se u i ta de-acolo pieziş pes te sat , pe s t e cu r t ea n o a s t r ă .

Mirosu l t a r e al frigului şi al zăpez i i î nghe ţa te tun m ă a m e ţ e a la început . M ă pişcă de vârful nasu lu i şi-mi l ă c r ă m a u ochii. Obraz i i înce­p e a u să-mi a r d ă .

D a r a f a ră e ra minunea lui Dumnezeu . Z ă p a d a s t r ă lucea d in ne ­n u m ă r a t e scânte i de argint , c ân t a c l a r şi f raged subt opinci. A e r u l e ra sub ţ i re - sub ţ i re şi t ă ia ca briciul . Ceru l e r a înalt , de -un v â n ă t în­chis. V ă z d u h u l e ra a şa de l impede încât v e d e a m ca p r i n t r ' u n cr i s ta l p â n ă ' n na l tu l cer iului .

I l a r ie m ă a ş t e p t a cu săn iu ţ a în g r ăd ină , in vârful dea lu lu i . Casa lor e ra vecină cu a n o a s t r ă . T r e c e a pâ r l eazu l , să nu-1 s imtă nici p ă ­rinţ i i lui, nici ai mei . G r ă d i n a n o a s t r ă e ra m a r e câ t un hotar , e r au în ea şi dea lu r i şi văi .

I l a r ie se u i ta u r â t la mine, de subt căc iu lă . — Mă , g â n d e a m că n u ma i vii!

— D a c ă nu m ' a u l ă sa t să ies din c a s ă ! — D a ' ieşi şi tu c â n d n u te vede n ime! In s ă n i u ţ ă abea î n c ă p e a m amândo i . P â n ă să ne a şezăm, înghe ţam. I l a r i e avea obrazi i şi buze le vi­

ne te . Eu s imţeam că mi s 'au lipit nă r i l e . Opinci le e r a u tun, d a r p r in obielele de l ână nouă frigul abea adia .

D u p ' o v reme de sănia t , î ncepeam să a s u d ă m subt căciul i . Obra ­zii lui I l a r i e e r a u acum aşa de roşii încâ t îmi e r a frică să nu ţ i şnească sângele . S i m ţ e a m că-mi a r d şi ai mei ca f lacăra .

Mănuş i l e de l ână însă nu le scoteam. Câ t ce r ă m â n e a m â n a în aer , ne î n ţ e p e n e a u dege te le .

O d a t ă , p i e r z â n d o m ă n u ş e în z ă p a d ă , a m c ă u t a t - o mu l t p â n ă am af la t -o . M â n a goa lă în ţepenise cu dege te le încâr l iga te . Mi se p ă r e a că nu mai e a mea , că- i un lucru s t re in.

— Mă , să nu- ţ i îndoi dege te le că se r u p ca u n gâte j uscat , îmi spuse I lar ie , c â n d fu să -mi t r ag m ă n u ş a .

In u r m a săniuţ i i , pe costişe, se făcea un d r u m ca de os a lbăs t r iu . T rebu i a să u r c ă m pe margini . Săn iuşu l e ra lunecos ca ghia ţa , şi c ă ­d e a m m e r e u în nas .

Cum î n c ă p e a m anevoe în s ăn iu ţ ă , îna in te s t ă t e a m pe rând , c â n d eu când I lar ie . Cel ca re şedea la u r m ă , r ă m â n e a adeseor i în z ă p a d ă . Ne r ă s t u r n a m şi amândo i , de mul t e ori .

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 433

Nici t a t a nici moşul nu veniau nici o d a t ă d u p ă noi să ne d u c ă în casă .

Venia bunica, ori m a m a . Ai lui I l a r ie nu- i ma i aveau gri ja d u p ă ce-1 ş t iau la noi.

— Vai, a r z ă - v ă focu', da ' n u v 'a ţ i ma i s ă t u r a t ? zicea m a m a . „Uite că v 'au înghe ţa t lumini ţe le subt n a s ! "

Dar , în gerul mare , nu t rebu ia să vină n imeni d u p ă noi. Fr igul , d u p ă în tâ ia încălz i re , ne p ă t r u n d e a în g rabă . A m o r ţ e a u şi p ic ioare le în opinci .

I la r ie , scâncind, t r ecea pâ r l azu l . E u desch ideam încet uşa . M ă ţ ineam ta re , d a r în c ă l d u r ă începeau să m ă d o a r ă dege te le de la m â n ă şi-mi venia p lânsu l .

M a m a îmi mai t r ă g e a câ te -o flişcă. — A ş a - ţ i t rebue , d a c ă eşt i n e s ă t u r a t . U n d e ma i vezi, pe gerul

ăs ta , copii cu s an i a? D a r moşul D a m i a n îmi lua p a r t e a . — D a ' ce? S ă r ă m â n ă t oa t ă z iua cu nasu l în c e n u ş e ? Dacă - i fi­

cior ! Moşu l avea d r e p t a t e ! Şi a l ţ i copii ieş iau la s ă n i a t p e cel ma i m a r e

ger. Ba şi fecioraşi mai mar i . E r a o h u l ă în capu l sa tu lu i , u n d e se a d u ­nau mul t e sănii , şi mai m a r i ca a n o a s t r ă .

De câ teor i nu n e - a m ho tă r î t , cu I lar ie , să m e r g e m şi noi aco lo ! D a r n ' aveam pe u n d e ocoli să nu ne v a d ă păr in ţ i i . He i ! şi ce săn iuş e ra aco lo! V e n e a u săni i le ca t r ă z n e t u l pe a l b ă s t r i m e a aceea ! Uneor i îmi p ă r e a că- i un d r u m de cer, a şa lumina în b ă t a i a soare lu i .

A d e v ă r a t că acolo e ra şi p r imejd ie . Mai încă leca o sanie pes te a l ta . Se r ă s t u r n a întâi una , şi apoi a l t e mu l t e pes te ea. T e pu tea i a lege şi cu c a p u l s p a r t şi cu o m â n ă scr in t i tă .

Totuş i , ce p l ă c e r e să zbori de -aco lo din vârf! La noi în g r ă d i n ă în t r ' o c l ipă e r a m în vale . Ab ia s imţ i r ăm vân tu l in faţă, şi s 'a şi opr i t .

— Când veţ i fi mai mar i , merge ţ i voi şi la hu lă , ne m â n g â i a moşul .

C â n d gerul e ra a ş a de m a r e încât şi vi tele le a d ă p a u numa i c ă t r e amiază , nu eş iam din casă , ci p r iveam în d rum, p r in câ te -un rotocol desghe ţa t din geam. D r u m u l e ra pus t iu . A e r u l scânte ia , iar cerul e r a d e p a r t e de tot . R a r z b u r a o c ioa ră su ră , b ă t â n d os ten i t ă din ar ip i . In cur te , p i tu l a t e sunt^s t raş ină , u n d e e ra pu ţ ină ţ ă r â n ă , găini le s t ă t e a u sgribul i te în t r ' un picior, ca şi cocoşul, c a r e p ă r e a be t eag de s u p ă r a r e că i-e c r ea s t a v â n ă t ă .

Din c â n d în când pe -a fa r ă se auz iau t rozni tur i , pe m ă s u r ă ce se înse ra . In casă bunica p u n e a m e r e u l emne în cup tor . Şi e le a r d e a u ca

©BCUCLUJ

434 G Â N D R O M Â N E S C

sup te de -un vifor. G ă t e j e l e în t r 'o c l ipă se schimbau în corzi ş i a r c u r i de jar . Noroc cu ce lea mai groase , al tfel bunica n ' a r mai fi avu t a l t lucru decâ t să tot încarce p e foc.

P e ' n s e r a t e a f a ră se l ă sa o c e a ţ ă subţ i re , a p r o a p e de p ă m â n t . P r i n ea se vedea a l b ă s t r i m e a cerului . D a r r e p e d e se mis tuia . Şi c â n d d is ­p ă r e a cea ţa , se şi u i tau la mine pr in ro tocolul de sghe ţ a t din geam, ce lea d in tâ i s te le verzi şi mar i .

... Se u i t au a tunci , cum se u i tă şi în s ea ra a s t a d u p ă a t â t a m a r d e ani ! Cu deoseb i rea că acum n u mai e nevoe să ţ in viu ro togolul de sghe ţ a t din geam. A m pus fereşt i dub le la casa cea b ă t r â n ă , şi în locul cup to ru lu i de tuciu, u n m a r e cămin de c ă r ă m i d ă .

Şi, ia răş i , r u d e n i a m e a I lar ie , t ova ră şu l de săn iuş de a tunci , moş­neagul de acum, n u ma i a r e în cur te pes te i a r n ă j i r a d ă de vârfuri , ci l emne de fag, t ă i a t e p e me t ru , şi c l ăd i t e ca pe linie. Nu ma i es te p ă ­d u r e t i n ă r ă de tă ia t , ca p e v remur i c â n d t ă i a r omânu l u n d e se n ime­rea, ci p a r c h e t e d a t e d u p ă o b u n ă şi cumin te r â n d u i a l ă . Sun t l emne de foc mai pu ţ ine , d a r ma i bune . Şi se mai po t c u m p ă r a , tot bune şi din sa te le vecine.

Eu, cum vin uneor i i a rna în sat, folosesc aces t pr i le j şi c u m p ă r câ ţ iva s tângeni .

— P e n t r u mine, I lar ie , zic eu. M ' a m obicinuit cu c ă l d u r ă b u n ă . Ce să faci? B ă t r â n e ţ e a !

El n ' a r r ă b d a , altfel , să c u m p ă r eu l emne p e n t r u casa lui. — Cum, b ă d i ţ ă Vasi l ie ! D o a r nu sun tem ţ igani să n u avem nici

l emne de foc! A ş a se mi ră el şi p ro t e s t ează , da ' pe u r m ă v ă d că nu r ă m â n e su­

păra t . . . Sensa ţ i a a d e v ă r a t ă a gerului c red că numa i din copi lă r ie mi-a

r ă m a s . A m tot spus , şi o ma i spun încă şi azi, că ierni t a r i ca pe vre ­m e a copi lăr ie i mele nu mai sunt .

I l a r ie zâmbeş t e cu viclenie şi z ice: — Dacă - ţ i aduc i aminte , — as ta e ra vorba moşulu i Damian . Da ! M i - a d u c e a m amin te ! Şi în ţe legeam şi ia ce făcea a luzie ru ­

denia m e a : nu la vorba moşului Damian , ci la ceea ce-i r ă s p u n d e a bunica :

— A ş a - ţ i p a r e ţie, că uiţi de la u n an la a l tu l . D a c ă m ă gândesc bine, v ă d că nu numa i sensa ţ ia gerului , ci şi a

că ldur i i de vară , ca şi a luminii, a vântului , şi a t u tu ro r pu te r i lo r firii, mi -au r ă m a s în suflet din anii coplăr ie i , d in sa tu l meu na t a l . P e n t r u

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 435

a le înregis t ra întregi , e nevoe să m ă cufund în anii copi lăr ie i . S ă viu, din c â n d în când , l ângă aceas t a v a t r ă veche a s t rămoşi lor . . .

An i înde lunga ţ i n ' a m venit . îm i p ă r e a că a m şi u i t a t oameni şi locuri.. . Dar , de-o vreme, s imt tot ma i m u l t l ipsa revenir i i mai dese . P e m ă s u r ă ce îmbă t r ânesc . P e m ă s u r ă ce a m început să simt... geru l s ingură tă ţ i i , a l pă răs i r i i , al pus t iu lui .

N u l-am simţi t cu a d e v ă r a t decâ t d u p ă ce a m t r ecu t la pens ie . In ac t iv i ta te , v ia ţa mi-a fost p l ină de înda tor i r i l e slujbei . F i e c a r e zi p a r c ă e ra l u a t ă cu asa l t . Şi ori ce nimic, p ă r e a un lucru de î n semnă­ta te cap i t a l ă .

C â n d a m pus c ruce zbuciumului de-o v iea ţă , a m simţi t cum t o a t ă acea ac t iv i ta te a m e a a c ă z u t ca în hău . P a r c ă a fost o m a r e d e ş ă r -tăc iune . Şi m ' a m simţi t d e - o d a t ă gol şi pus t iu . Şi u n junghiu de frig mi s'a pus în t re spa te . Şi-mi p ă r e a că nici n ' a m fost eu ace la c a r e a m îndepl in i t o s lujbă, ci un strein.. . P o a t e de aceea nici n u mi -au r ă m a s sensaţ i i t a r i din anii vieţii de muncă , sensaţ i i p r iv i toa re la mine în­sumi şi la firea încun jură toa re . . .

Şi în frigul pus t iu lu i ce m ' a cupr ins d u p ă pens iona re a m simţi t m a r e nevoe să viu mai des pe-acasă . . . Şi-mi p a r e că acum încep să t r ăe sc i a ră ş i eu singur, ca şi în anii copi lăr ie i . P o t privi i a ră ş i cu cea­sur i le cum p louă , cum ninge, sau frunzele de gh ia ţă numa i nervi , d in geamuri . . . Şi s te le le aces tea verzi ce scân tee iază de ger, ca sâmbur i i ta r i ai une i vieţi mis te r ioase . A c u m simt iar că t r ă e s c eu, m ă gândesc , m ă simt pe mine însumi. Şi m ă p ă t r u n d din nou ace lea l egă tu r i ce m ' a u făcut în copi lă r ie o a p ă şi un p ă m â n t cu casa, cu g r ă d i n a şi cur tea , cu cerul şi cu p ă m â n t u l şi cu toa te minuni le lor, cu vi tele d in gra jd , cu viţeii cu botu l u m e d şi mi ros ind a l a p t e dulce, cu câ ine le nos t ru , cu por t i ţ a , cu lavi ţa de la po r t i ţ ă .

M ă t r age ceva m e r e u c ă t r e va t r a p ă r i n t e a s c ă , c ă t r e mine însumi. La început I la r ie s'a mi ra t v ă z â n d u - m ă venind aşa de des, d u p ă

ce îna in te au t r ecu t şi douăzec i de ani f ă r ă să- i calc p r agu l . A m încerca t să-1 l ă m u r e s c ce m ă a d u c e tot mai des : la o raş sunt

cu sufletul pust iu , — aici : p a r c ă în t ineresc . Aici e ma i bine. A c a s ă nu şt iu ce-i u r â tu l .

E l m ă pr ivi înde lung şi în t r i s ta t . — N u m a i să nu fie. a l tceva, b ă d i ţ ă Vasi l ie , — zise el cu glasul

scăzut . — N u m a i d a c ă a r fi în t iner i rea de ca r e spui . — Dar , a l tceva, ce -a r p u t e a fi I l a r i e ?

El t ă c u u n r ă s t i m p . V e d e a m că se zba te să ma i zică ceva sau să t acă . P e u r m ă c u t e z ă :

— Hei, băd i ţ u l meu! Es t e o lege a lumii p e n t r u toa te v ie ţu i toa-

©BCUCLUJ

436 G Â N D R O M Â N E S C

rele. . . T o a t e se t r ag c ă t r e v a t r a de la c a r e a u p leca t , c â n d li se scur­t e a z ă aţa. . .

Atunc i , n ' am luat în n u m e de bine ce mi-a spus I la r ie . A m simţi t o s u p ă r a r e şi o r ă c e a l ă .

D a r cu câ t t r ec anii, simt că el a avu t d rep ta te . . . De u n d e veneam a c a s ă p e n t r u hodină , şi nici p r in gând nu-mi t r ecea să mor şi să m ă îng roape aici, cu câ t t r ece v r emea m ă bi rue gându l că, cupr ins de ge­rul cel vecinie, numa i aici, acasă , pot fi îngropat . . .

I. A G Â R B I C E A N U

ÎNTOARCEREA

T e - a m l ă s a t s ingură . T impu l a t recut . P r i n ţu l se în toarce a s t ăz i f ă r ă scut Din p l imbăr i l e lui l ao l a l t ă cu zeii. Va sta un ceas numai l ângă m â n a femeii.

D ă - m i v ioara . P e s t e noi se l a s ă Melodi i şi a rbor i de m ă t a s ă Line scu tu ră r i de ch ipa roasă .

Ne r egăs im l ângă aceeaş i t ine re ţe , L â n g ă ace leaş i cântece , l ângă aceeaş i t r i s te ţe . N e s tau p ă d u r i în sânge, cu f r e a m ă t şi furtuni , Cu aceeaş i desvel i re de f runze şi goruni .

A i m a r e a t ine re ţ e şi ochiul m a i senin. Ca pe o des fă t a re , ori ca pe u n b les tem, T e r ă s p â n d e ş t i în mine ma i t a r e ca un vin In inima aceas t a închisă în poem.

G E O R G E POPA

©BCUCLUJ

PER AMICA SILLENTIA LUNAE (DINTR'UN CARNET)

La mica s ta ţ ie pust ie , din m a r g i n e a zăvoiului , nu m ' a m coborâ t decâ t eu. Îmi p a r e că t r enu l nici nu s'a opr i t d e tot, şi porn i iar . R ă s ­p u n d e a m şefului gării , ca re-ş i duse m â n a la chipiu, când şi auzii glas cunoscu t :

— B u n ă seara , d o m n u l e Vas i le !

Nicul i ţă , s luga lui I lar ie , p ă r e a m â n d r u că m ' a ză r i t numa i de^ cât . îmi luă , bucuros şi grăbi t , g e a m a n t a n u l şi porn i sp re eş i re . S t r â n ­sei m â n a şefului, un om înalt , c iolănos, c a r e se u i ta pes te capu l meu. A v e a obraz i şi ochi tăcuţ i , închişi. S i n g u r ă t a t e a în ca re t r ă i a p a r c ă - i u m p l u în t r eaga fiinţă şi a ţ ip ise în el, ca şi în zăvoiul de l ângă ga ră . T r ă i a cuc, de ani în şir, pe aceas t a l inie l a t e r a l ă , pu ţ in u m b l a t ă . Lu­m e a u i tase să-1 ma i mu te . C â n d eşia să-ş i î n t âmpine t r enur i l e şi se o p r e a d rep t , nemişcat , în n iş te ha ine mohorâ t e , p ă r e a o s t a tue - semna l în pus t ie . L a r m a t r enu lu i ce se a p r o p i a p ă r e a că nu p o a t e r isipi t ă c e ­rea din el.

S luga Nicul i ţă a ş e z ă cufăru l în fân, în s i reglă . M i r e a s m a flori lor usca te de c u r â n d se î m p r ă ş t i e du lce în ae ru l p r o a s p ă t a l înse ră r i i . C u m miroase a mie re şi c e a r ă s ea ra în p r e a j m a stupinii , s au cum se m i r e s m e a z ă a e r u l în ju ru l tufelor de t randaf i r i , a şa mi rosea a f â n e a ţ ă p r o a s p ă t ă c ă r u ţ a în c a r e m ă u rcam. Şezui p e j ieţul de piele , pe c a r e I l a r i e îl î m p r u m u t a de la p o p a Saş i lor de câ te ori ven iam eu a c a s ă .

S luga abia se r ă z i m ă pe m a r g i n e a scândur i i , şi porn i că lu ţ i i . S im­ţii în n ă r i mi ros s ă r a t de cure le .

— Hi-o-hi! Ghi , m u r g u l e ! Caii i n t r a r ă r e p e d e în t r a p m ă r u n t . C o a m a lungă şi g rea le s ă l t a ,

z b ă t â n d u - s e de grumazi , de piept . Smocur i din ea, le c ă d e a u şi p e s t e frunte, pes te ochi.

Zăvoiul ne înghiţi î nda t ă . D r u m u l e ra îngust, numai p e n t r u u n car . D e - o p a r t e şi de a l t a se î n ă l ţ a u sălcii desp le t i te , î nneca te d e d e s u b t de bă l ă r i i dese ca per ia . M i r e a s m a verde ţ i i a m a r e , ae ru l umed, r ă -

©BCUCLUJ

4 3 8 G A N D R O M Â N E S C

coa rea , c r e ş t eau pe m ă s u r ă ce îna in t am în zăvoiu. Nu se auzia nici un sgomot. Copi te le cailor, roţ i le căru ţ i i , se îng ropau în nis ip m ă r u n t , ca î n t r ' u n covor gros şi fin. Din când în când se auzia , de ici, de colo, o c h e m a r e în t â r z i a t ă de pase re . 0 j u m ă t a t e de f luera t de mie r l ă , u n g ă n g u r i t de p o r u m b să lbat ic , un ţ i pă t scurt , c e r t ă r e ţ de gai ţă .

Ma i des se auz ia fâsâi t de ar ipi , de pase r i ma i mar i , ca r i se s lo-bozeau la a d ă p o s t u l de noap te , venind de p r in bă lă r i i l e zăvoiului , d e p r i n bă l ţ i l e a scunse în tufişuri le sălci i lor .

In t r a p u l m ă r u n t al cai lor aveam d o u ă ceasur i de d r u m p â n ă a c a s ă . N u m a i de -a r fi d r u m u l bun şi d u p ă ce vom eşi din zăvoiu!

R ă c o a r e a şi s i ngu ră t a t ea c reş tea în jur. D a c ă înch ideam ochii pu ­t e a m c rede că-s în sanie nu în c ă r u ţ ă , a şa se m e r g e a de lin pe d r u m u l ace la de nisip.

Nicul i ţă îmi spuse , în t r 'o r ă su f l a re , t oa te nou t ă ţ i l e din sat . Ş t iam, ma i ales , că I la r ie a i sp răv i t cu s t r ânsu l şi c ă r a t u l fânului , şi că a is ­p r ă v i t cu s ă p a t u l de-a l doi lea al porumbulu i .

— D a ' d rumul , pe vale, cum e N i c u l i ţ ă ? — Cum e mai bun : pie le cu r a t ă . A p l o u a t îna in te cu d o u ă zi le .

E n e t e d şi-1 p r i n d e copi ta nepo tcov i tă ca piciorul descul ţ . — Da ' I lar ie , cu s ă n ă t a t e a ? — T u n ! — Şi I o n i ţ ă ? — Zmeu! S ă vezi ce -am luc ra t cu toţii la fân! S ă ne zmint im, n u

a l t a ! P a r c ă e ra sfârş i tul p ă m â n t u l u i ! D a r a m şi r id ica t în g r ă d i n a şuri i p a t r u clăi , câ t n iş te măgur i . P e cea de -a p a t r a numa i azi d u p ' a -miezi a pus , t e t e a Ioni ţă , popa .

— Bine că pomeneş t i . P ă r i n t e l e A r i t o n e tot b o ln av ? Că -mi t r i ­misese vorbă I la r ie .

— D a ' nici vo rbă ! S'a scula t d u p ' o s ă p t ă m â n ă . S 'au înfricat ai popi i p e n t r u c ă p e p ă r i n t e l e nu 1-a d u r u t n ic ioda tă b a t ă r capu l . Lu­c r e a z ă şi Sfinţa sa la fân, cu capu l gol, numai în c ă m a ş e . Şi azi l -am văzut . . .

Călu ţ i i nici nu g r ă b e a u nici n u înce t inau t r a p u l m ă r u n t . C o a m a le să l t a p e grumazi , î m p r ă ş t i a t ă . T ropo tu l n u se auzia . Din când în c â n d sforă iau pe nă r i . A l e r g a u cu cape te l e p leca te , a p r o a p e de r u d ă . Nicul i ţă nu le mai avea gri jea, ca şi c â n d a r avea boi în jug n u cai la ham.

î n o t a m încă în valur i le , î n tuneca te acum, a le zăvoiului , când , p ă ­d u r e a de s te ja r i de pe M ă g u r a m a r e începu să se a p r i n d ă pe c res t e de lumină a lbă , de argint . î n t â i fu ca o t iv i tu ră de s â r m ă de lumină , apoi geana crescu, şi p ă r u că t oa t ă a t e n ţ i u n e a firii se c o n c e n t r e a z ă

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 439

sp re a r ă t a r e a din vârful Măgur i i mar i . S te le le p ă l i r ă în p a r t e a aceea , şi ceru l se împânzea cu pu lbe re a lbă . îmi p ă r u că t ă c e r e a crescu, d e ­o d a t ă , şi ma i grea, în jurul meu.

Cu ochii legaţ i magne t i c de c r eas t a pădur i i , auz iam cum îmi b a t e inima.

Nicul i ţă t ă c u şi el, cu ochii ţ in tă în aceeaş i p a r t e . Călu ţ i i nu m a i sforăiau. î ş i d ă p ă n a u t r a p u l lor m ă r u n t şi mut , şi ne pu r t au , ca pe -o corabie , pe ca lea ce şe rpu ia pr in zăvoiu.

Uneor i îmi p ă r e a că a u d ca un fel de huit, de oftat uşor şi în­d e p ă r t a t . Se r id ica din zăvoiu, din p ă d u r i l e din ap rop ie re , din p ă ­m â n t u l a d o r m i t ? Un mis te r d e p ă r t a t , d in a l t ă lume, p ă r e a că sco-b o a r ă şi u m p l e v ă z d u h u l ,dându- i o a r o m ă nouă .

I n t r e c reş te te le a lor doi s te jar i , sus p e culme, în inima pânze i d e lumină, a p ă r u , d e - o d a t ă , marg inea t r a n s p a r e n t ă şi subţ i re a discului de a r a m ă incandescen tă . Discul luneca încet pe s t e c res te , c re ş t ea ro -tunz indu-se , p â n ă se umplu-ochiu . U n ban u r i a ş de a r a m ă roşie, — cu o s t emă mis te r ioasă — neguros , eşi t p a r ' c ă acum din t op i toa rea şi forma de foc, încă nedep l in l impezit , a t â r n a acum în c reş te tu l p ă ­duri i .

Cu câ t se înă l ţa , banu l de pe t ă r â m u l ce la la l t se micşora , se l im-pezia, se schimba în a rg in t topit , cu s t ema de u m b r ă tot mai des luş i t ă .

P i ep tu l p ă d u r i i se u m p l u de s t ră luc i r i meta l ice . Lumina şi frun­zişul zăvoiului acum. T r e c e a u l icăr i r i nes t a to rn ice de a rg in t şi p e şol­dur i l e şi coamele că lu ţ i lor .

In p u ţ i n ă v r eme semi- în tuner icul din zăvoiu se lumină . V e d e a m ca lea ş e rpu ind înainte . V ă z d u h u l se u m p l u de-o puzde r i e de lumină . L u n a se î nă l ţ a m e r e u în s e n i n ă t a t e a a d â n c ă , f ăcând să p ă l e a s c ă s te ­lele p â n ă în m a r i d e p ă r t ă r i . A c u m nici nu mai creş te , nici nu ma i sca­de. P l u t e ş t e so lemn şi to tuş i p r ie tenos , şi se tot î na l ţ ă pe sca ra ceru lu i .

I a r farmecul a d u s de ea, de pe t ă r â m u l ce lă la l t , umple , ca u n ae r nou, v ă z d u h u l .

Nicul i ţă , c â n d începe vorbă r a r ă , g l ă sueş te mai încet. Glasu l a r e r ă s u n e t nou subt farmecul lunii. î n d e a m n ă caii în şoap tă .

E l ipsă să- i î ndemne . A m eşit din zăvoiu ş i -am lua t d r u m u l d in vale . Venim de pes te un ceas. Călu ţ i i a r me rge bucuros la pas . Nu şt iu s 'au ostenit , d r u m u l e mai greu, sau i-a p ă t r u n s şi p e ei, a e r u l şi lumina nouă ce î n d e a m n ă la visare .

D a r d r u m u l nu p o a t e fi pr ic ina . I a t ă , e n e t e d şi pielos, şi cop i ta lor p r i n d e odihni tor p ă m â n t u l . A c u m se r idică, din t ropot , o c a d e n ţ ă pl ină, d a r n u r ă s u n ă t o a r e ci închisă în v ă z d u h .

Nicul i ţă- i l a să şi la pas , d a r tot mai mu l t îi î n d e a m n ă la t r a p .

©BCUCLUJ

440 O A N D R O M A N E S C

— S'a jungem mai de vreme, d o m n u l e Vasi l ie . — Las ' c ' a jungem noi! Lasă- i să răsuf le . —• N ' a m făcut decâ t j u m ă t a t e d rumu l . — Nu- i nimic. Nu- i nici o grabă . S luga muie hă ţu r i l e . — G r a b ă nu-i , vezi b ine! Luna s t ă p â n e a a c u m din înă l ţ ime . Nu ma i e r a noap te , n u e r a nici

zi. L u m e a e r a s c ă l d a t ă în t r 'o lumină dulce . P ă m â n t u l du rmia a d â n c . Lanur i l e de po rumb, pe marg inea d ru ­

mului , p u t e a u a junge p â n ă la b râu . Cu f runzele la te , grase , de-un ve rde-negru , e r a u necl int i te . A s c u n s în t re ele, un p ă r ă u , — „ v a l e a " — se auz ia s u s u r â n d p r in t rest i iş . La une le cot i tur i îşi a r ă t a fa ţa în oglinzi de argint . Gree r i i cr icr iau din toa te pă r ţ i l e , d u r â n d lin ca o p â n z ă de sune te necu rma te , u şoa re , potol i te , ado rmi toa re , d e - a s u p r a p ă m â n t u l u i .

Nicul i ţă , de la o vreme, v ă z â n d că nu-i ma i r ă s p u n d , începu să în­gâne, susu rând , o do ină nesfârş i tă , c r e z â n d u - s e pe ceaglău , în u r m a boilor.

Cum e ra să- i ma i r ă s p u n d ? De mul t , nu-1 ma i auz iam. De m u l t e r a m c ă l ă t o r cu gândul , deşi t oa te s imţur i le îmi e r a u acasă , şi beau, îmbă ta t e , din fa rmecul nopţ i i cu l ună pl ină, cu cer senin. D e ce p l e a c ă sufletul din noi, c â n d s imţur i le ni-s p r e a p l i ne?

A l meu a făcut d r u m u r i lungi în n o a p t e a aceea . M ' a m v ă z u t p r i e t en cu luna din copi lăr ie , când o a ş t e p t a m , cu

a l ţ i tovarăş i , s ă r ă s a r ă d in P ă d u r e a de -acasă , n u m i t ă P ă d u r e a fru­m o a s ă . Descul ţ i şi în c ă m ă ş u ţ e , l ipă ind pe p ă m â n t u l umed , s ă r e a m în t r ' un picior, z b ă t â n d u - n i - s e pe c a p p ă r u l mi ţos . A b e a a p u c a m să r ă s a r ă p e n t r u a o p u t e a î n t âmp ina în cor :

Lună, lună nouă Taie pita'n două Şi ne dă şi nouă; Şi-un pahar de vin Să ne veselim.

P e n t r u noi, luna e ra t o t d e a u n a nouă . S t r igam în cor şi să ream, î n t r ' un picior, p â n ă n e s t r igau în casă , la c ină.

Nu m ' a m î m p ă c a t n ic ioda tă cu vârcolaci i ca r i m ă n â n c ă luna . A -veam impres ia , de mic, că nici bunica Iova, nici moşul D a m i a n ca r i s p u n e a u poves tea , nu c red în ea. Ma i de g r a b ă c r e d e a m că m a r c a d e

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 4 4 1

u m b r ă ce se vede în banu l de a r a m ă e p ă c u r a r u l ce-şi u sucă obiele le . Uneori eş iam şi s ingur în cur te , d u p ă cină, c â n d e r a lună pl ină , să m ă uit la ea. Ş e d e a m p e podmolu l de subt s t r aş ină , p i e rdu t . E r a a-ceeaşi lumină , şi ace laş farmec, ce în t r ă şi a c u m în mine .

Vaci le şi boii, veniţ i de la p ă ş u n e , sau de la poveri , z ă c e a u să tu i în mij locul curţ i i , şi rumegau . Luna le pole ia coa rne le şi d ă d e a o al -bime de z ă p a d ă t r upu r i l o r mar i . Din c â n d în când se auzia răsuf le tu l lor adânc , ca un oftat de u ş u r a r e sau de m u l ţ u m i r e .

E r a pace a d â n c ă , Ra r , din g r ăd ina şurii , u n d e e r a u închise oile, se lovea o d a t ă , or i de d o u ă ori, l imba de c lopotu l berbeculu i . Suna dogit, f ă r ă r ă sune t , s emn că c lopotu l e ra r ă z i m a t de p ă m â n t , şi ber­becul e culca t .

Din u l i ţe se r id icau uneor i pe s t e sat, c ân t ec de feciori, cu m o d u ­l ă r i şi c a d e n ţ e ce-mi p ă t r u n d e a u în suflet. De la spa t e l e m e u din p e r e ­te le b ă t r â n al casei , ţ â r â i a u greeri , ca şi acum, în ju ru l meu. S t ă t e a m ui ta t , p â n ă îmi s imţeam m â n a p r i n s ă de m â n a bunici i :

— Ei, vino o d a t ă la cu lca re ! Or i vrei să te faci lunat ic? . . . Ma i măr i şo r , a fost u n r ă s t i m p când mi-a fost frică d e lună . To t

auz ind de l a colegi elevi p r in c lase le în tâ i de liceu, că sunt oameni lu­nat ic i car i se scoală în p u t e r e a nopţ i i şi se suie p e z idur i şi pe aco­per i şur i ca mâ ţe le , mi -e ra frică, în nopţ i le cu lună , să nu-i văd .

U n d e s t am în gazdă , p r in fe reas t ra a lbă v e d e a m case le vecine s c ă l d a t e în argint , t ăcu te , so lemne, încremeni te . L u n a pl ină , t r a n s p a ­r e n t ă ca o foaie de me ta l incadescent , p l u t e a d e - a s u p r a oraşu lu i . î m i p ă r e a că toa te case le au r ă m a s în a ş t e p t a r e a luna tecu lu i , c a r e t r ebue să se ivească sau aici, sau acolo, pe s t r a ş ină acoper i şu lu i . Şi-mi p ă r e a c ă şi ele se t em de ce se p u t e a î n t âmpla .

D u r m i a u to ţ i colegii de cor te l , v r 'o pa t ru , şi luna le c ă d e a p e obrazi , p e ochii închişi.. . I a t ă , s 'ar p u t e a face unu l d in t r e ei lunat ic . . . Să-1 v ă d că se r id ică încet, cu ochii închişi, cu mişcă r i s igure, şi i easă pe uşe să se u rce pe acoperiş . . . D u p ă poveste , a ş a p u t e a a junge ci­neva somnambul : c ă z â n d u - i l una p l ină pe chipul adormi t .

A ş t e p t a m în î n c o r d a r e d u r e r o a s ă , cu m â n a s t r a ş ină să nu-mi b a t ă luna în ochi, D a r nu se mişca n imeni din pa tu r i l e vecine. Deşi s 'ar fi pu tu t , în ori ce c l ipă : toţ i cei p a t r u copii, în b ă t a i a luminii e r a u pal iz i ca morţ i i .

Ţ i n e a m m â n a s t r a ş ină . La geamur i n u e r au pe rde l e . Şi luna se u i ta cu ceasur i le la mine, p â n ă s c ă p a t a d u p ă tu rnu l bisericii. D a r şi cu m â n a la frunte, to t o vedeam. M ă u i t am la ea p r i n t r e degete , f ă r ă să vreau . Da, a r e o p u t e r e magne t i că . Şi cu p u t e r e a aceea p a r c ă suge v iea ţa din om, şi v a r s ă în loc un fel de spa imă b l ândă , un fel de suc

©BCUCLUJ

442 G Â N D R O M Â N E S C

al nefiinţei. In r ă s t i m p u r i î n ţ e p e n e a m subt s t ra iu . Şi s imţeam un sloiu d e ghia ţă în t r e spa t e g â n d i n d u - m ă că acum, d a c ă aş vedea lunat icu l p e acoper i ş , n ' a ş p u t e a nici să sar din pat , nici să ţ ip .

De cele ma i m u l t e ori p e n t r u a m ă feri de lumina v ră j i t oa re , îmi t r ă g e a m s t ra iu l pe cap . D a r nu p u t e a m sta m u l t ă v r eme aşa : n ă ş t e a u şi-mi u m b l a u p r in c a p o d roa ie de fan tasme groaznice . Şi i a r ă ş i m ă chinuia gându l că, p â n ă m ă î n ă d u ş a m eu aşa, p o a t e s'a u r ca t v r 'un luna t i c p e acoper i ş .

Cu t oa t ă spa ima, grozav voiam să-1 v ă d ! E r a m h o t ă r â t să m ă p o r t a ş a ca somnambulu l să nu p ă ţ e a s c ă nimic: să nu strig, să nu fac ni­mic ce i-ar p u t e a a t r a g e a ten ţ iune . Cei de la ca re m ' a m molips i t de c r ed in ţ a as ta , îmi s p u n e a u că orice l a r m ă i-ar a junge luna tecu lu i la urechi , l -ar face să c a d ă de pe s t raş in i le pe car i se p l imbă , ca o p i a t r ă .

Câ t de m a r i sunt spa imele copi lăr i i ! Spa ime le fantazie i ! Şi cum in t r ă une le în t ine, f ă ră nici un motiv, d in t r ' o s implă poves t i re , p e c â n d a l te le nu se pot ap rop ia , ori câ t e povest i r i ai auz i !

A c e e a ca r e m 'a p ă s c u t în t r 'o v reme a copi lăr ie i , în nop ţ i l e cu lu­nă , îmi p ă r e a o spa imă a lbă , rece . Nu făcea să -mi b a t ă inima, nu m ă tu lbura , nu m ă î n d e m n a să a lerg, să strig, ci m ă îngheţa în l inişte.

P e s t e zi s imţeam pros t i a mea din n o a p t e a t r ecu tă , m ă ruş inam, d a r n o a p t e a u r m ă t o a r e , revenea .

S lăb isem puţ in , e r a m pal id , — se vede că nu m ă od ihneam des ­tul noap tea . î n c e r c a m pes te zi să m ă conving că poves tea cu luna ­ticii n u p o a t e fi a d e v ă r a t ă . In copi lăr ie , acasă , nu m ' a m u i ta t des tu l la lună şi n ' a m pă ţ i t n imic? Nici somnambul i nu a m văzut .

M a i r ă u îmi p ă r e a că p ros t i a a s t a m ă făcea să nu m ă ma i po t bucu ra de nopţ i le f rumoase cu l ună p l ină şi cu cer senin. Şi ce loc m i n u n a t de observa ţ ie e ra fe reas t ra de l ângă pa tu l meu.

D u p ă vreo câ teva s ă p t ă m â n i de când dase boa la a s t a pe s t e mine , veni în t r 'o zi moşul D a m i a n să-mi aducă , cu dăsaga , de m â n c a r e .

M ' a m h o t ă r â t să-1 în t reb p e el ce-i cu lunat ic i i ! Şi i-am spus în­t â m p l ă r i l e pe car i l e -am auzit .

E l m ă ascul ta , cu ochii mira ţ i , ţ in tă la mine . î ş i u i tase să ma i pâ -c ă e din lulea.

— D'apoi , m ă i Vasi l ică , — îmi zise el la sfârşit , — prost i i de -aces tea vă înva ţă dască l i i la ş c o a l ă ? A ş a ceva pu tea i auz i şi acasă , n u ma i t r ebu ia să - ţ i ca r eu p i t ă cu dăsag i i !

— Da ' nu la şcoa lă a m auzit , moşu le ! — D'apoi , ascul ţ i tu de oameni p roş t i ? Un copil cuminte ca t ine !

De-aceea t e -am a d u s la şcolile ce le m a r i ? Auz i tu, comedie ! D a r de -aceea a l ă sa t D u m n e z e u luna pe cer iu să be tegească oameni i? P e ea,

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 443

d r ă g u ţ a , a l ă sa t -o Zidi torul , să ne lumineze noap tea , să ne fie de folos. Câţ i oameni nu u m b l ă n o a p t e a cu caru l , cu că ru ţ a , pe d r u m u r i lungi! Oameni i se bete jesc , mă i băe te , d i n t r ' a l t e pricini . H m ! La cei t ineri le p lace să umble în nop ţ i l e cu lună , d a r nu pe coper işu l caselor , ci pe p ă m â n t , p e u l i ţe le şi c ă r ă r i l e sa te lor . N ' a i auzi t tu acasă , în ser i le cu lună , p e feciorii şi fetele m a r i c â n t â n d la ş e z ă t o r i ?

— Ba a m auzi t ! — A p o i vezi ! A l ţ i lunat ic i nu sun t ! Moşu l avu un zâmbe t bun şi îngădui tor , şi m ă pr inse de b ă r b i e : — Lasă - i tu pe alţ i i să s p u n ă pros t i i ! T u b u c u r ă - t e de zidir i le lui

Dumnezeu . Şi luna e una d in t re celea minuna te . ... De-a tunc i spa ima mi-a t r ecu t ca l ua t ă cu mâna . Ba, de-aic i în

colo, în nop ţ i l e cu lună pl ină , r â d e a m singur de p ros t i a mea . Şi ce mai obse rva to r e ra fe reas t ra de l ângă p a t u l meu, în nopţ i le

senine! Şi p a t r u ani a m s ta t aici în gazdă. . . Din v remea as t a mi-a coborâ t în suflet farmecul lunii, mai plin de

r e v ă r s a r e decâ t din anii pr imei copi lăr i i , c â n d a d o r m i a m repede , ser i le . A c u m î n v ă ţ a m şi c i team p â n ă târz iu , şi, în pat , nu-mi venia som­

nul r e p e d e . Uneor i înce rcam să citesc şi în pat , la lumina lunii. D a r m ă bi ruia r e p e d e l impezimea de a fa ră . Minună ţ i i l e din v ă z d u h e r a u mai m a r i decâ t celea din c ă r ţ i !

P ă r e a că m ă împrăş t iu , cu t oa t ă fiinţa, o d a t ă cu p u z d e r i a de lu­m i n ă a lunii, p r i n t r e s tele .

Câ t de îna l t şi a d â n c e r a ce ru l ! P ă r e a că î n t r eză re sc vecinicia în t a ina şi p a c e a ce se l ă sa pe p ă m â n t ! îmi venia să beau, cu se te , ae ru l nou al lumii.

D a r când nouraş i mici, ca n iş te a r ip i smulse , se p u n e a u în ca lea luni i? Ii t ivea ma i în tâ i cu argint , apoi îi p ă t r u n d e a cu lumina, a lbin-du- i ca z ă p a d a , şi-i d e s t r ă m a ca p e niş te scame.

I a r când nor i mai mar i o în tâmpinau , ea t recea r e p e d e pe de -asu -p r a lor u m p l â n d u - i cu dungi, cu ochiuri , cu bă l ţ i de argint . Subt cei groşi îşi p i e rdea s t r ă luc i rea , pe-o c l ipă nu se mai ză rea , apoi biruia tot a ş a de c u r a t ă şi de s t r ă v ă z ă c i o a s ă , în c â m p u l senin. Ce de forme, ce de fiinţe, ce de a r ă t ă r i nu v e d e a m în norii aceia pes te car i fugea luna! Ii u r m ă r e a m p â n ă aţ ipiam.. .

# * #

... Că lu ţ i i lui*Ilarie î na in t ează când la t r a p , c â n d la pas , f ă ră sgo-mot , pe d r u m u l ne ted . Copi ta lor ba te un tac t închis, pe p ă m â n t u l pie los . 0 c e a ţ ă sub ţ i re p a r c ă s 'ar înfiripa d e - a s u p r a luncilor. P a r e un fum uşor şi a lb, c a r e nu se mai p o a t e r idica în văzduhu l pe care-1 ţ ine luna l impede . Sluga Nicul i ţă c â n t ă acum o doină, cu glasul scă-

©BCUCLUJ

444 G Â N D R O M Â N E S C

zut, numa i p e n t r u el... P o a t e m ă c r e d e adormi t , cum s tau m u t d e - a t â t a v reme .

D a r în v r eme ce-mi p i cu ră în auz c a d e n ţ a copi te lor şi m u r m u r u l doinei lui Nicul i ţă , i a t ă eu m ă gândesc la u n a l t f a rmec al lunii pe c a r e l -am b ă u t ma i târz iu , pe la v r â s t a de n o u ă s p r e z e c e ani... A j u n s e s e m să în ţă leg vorba moşulu i D a m i a n când mi-a spus în copi lă r ie că luna­tici n u sunt decâ t fetele şi feciorii car i c ân t ă nopţ i le cu l u n ă pe uli­ţ e l e sa tu lui .

F a r m e c u l aces ta îmi învie n e d e s p ă r ţ i t de m i r e a s m a de r ezedă , d e vioaie şi de garoafe d in t r ' o g r ăd in i ţ ă cu flori, în c a r e ne p l imbam, or i ş e d e a m t ă c u ţ i pe o lavi ţă , subt o tufă de scumpie , eu şi fet i ţa p ă r i n ­te lui Dumi t ru , în ser i le târz i i cu l ună p l ină .

A d e v ă r a t ă vorba moşului D a m i a n : lunat ic i ! Nici nu ş t iam cum t r e c e v remea , că mai es te t imp. Şi noi n u c â n t a m ca feciorii şi fetele sa tu lu i . A s c u l t a m numa i cân tecu l lor d e p ă r t a t , învălu i ţ i de lumina lunii, p ă t r u n s ă de mi r ea sma grădini ţ i i .

F e t i ţ a e ra î m b r ă c a t ă t oa t ă în mis ter . P ă r e a că lumina lunii i-a p u s un ve s tmâ n t nou, nevăzu t , şi ca re totuşi , îi schimba înfă ţ i şa rea . îm i p ă r e a , uneor i , o necunoscu tă . F r u n t e a - i e r a ma i pa l idă , genele ma i lungi, obrazu l mai dulce, O a r o m ă ca de f loare d e p e a l t t ă r â m , nese ­m ă n a t ă în g răd in i ţ ă , se ames t eca cu m i r e a s m a ce lo r l a l t e flori. A v e a p a r c ă o n u a n ţ ă de sco r ţ i şoa ră şi cu işoare . Uneor i , p r i n t r e crengi , r a ­ze le lunii p ă t r u n d e a u şi-i d u c e a u dege te le p r in p ă r , ca de a p ă r a r e . Şi a tunc i dege te le lungi, a lbe , p l inu ţe , l uminau ca de fi ldeş.

Uneor i vorb iam nimicur i . G lasu l e r a uşor , încet, potoli t , ca de u m b r ă . Vorb iam şi eu încet,

şi n u ş t i am de ce. Pă r in ţ i i ei vorbeau t a r e în c e r d a c u l ce d a sp re g ră ­d ină . Nu vorbeam încet p e n t r u c a să nu ne a u d ă . Ei a r fi dor i t chiar să vorbim mai mul t .

N u şt iu! P o a t e ae ru l v ră j i t de l ună îneca sune tu l cuvintelor . M i r e a s m a florilor e t o t d e a u n a mai t a r e s ea ra şi în r ă c o a r e a nop ­

ţ i lor . N u ştiu, ea ne îmbă ta , ori poleiul lun i i? Ne c l ă t i n a m pu ţ in c â n d n e r id icam să ne p l i m b ă m pe c ă r ă r i . C ă r ă r i l e e r a u s t r âmte . P e n t r u a n u n e a t inge unu l d e a l tu l , m e r g e a c â n d ea îna in te c â n d eu. Uneor i , c â n d t r eceam unul pe l ângă a l tu l , ne împiedecam în pie t r iş , şi a tunc i r â d e a m a m â n d o i p ros t e ş t e . M i r e a s m a florilor se ţ inea d u p ă noi, or i î n c ă t r ă u mergeam. Luna o s imţeam vecinie t r e a z ă d e - a s u p r a . E r a m înc r ed in ţ a t că nu ne s l ăbeş te din ochi nici o c l ipă . Şi de la o v r eme fi­x a r e a aceea cont inuă , m ă os tenia . Uneor i r ă su f l ăm a d â n c . C â n d r e s ­p i r a m c â t e - o d a t ă p r e a ta re , ca din foiu, fet i ţa aceea r â d e a a rg in t iu :

— C e ? Te-a i o s t en i t ?

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 445

— Ba, de loc! — Ori ţ i -e s o m n ? — N u ! ' Şi iar t ă c e a m amândo i . Şi m i r e a s m a de scor ţ i şoa ră şi de cu i şoare

se ames t eca iar cu a florilor din g r ă d i n ă . Nu mi se u i ta în ochi t o a t ă seara , decâ t la p l eca re . R u p e a o ga­

roafă roşie şi mi-o în t indea . — Ştiu că- ţ i p l a c e !

A tunc i p r iv i rea ei ca t i fe la tă se a d â n c e a în ochii mei . I n t i n d e a m m â n a d u p ă floare, şi adeseor i îi a t ingeam dege te le : n u

mai v e d e a m bine. — Da, îmi p l a c e ! Uneor i îmi p ă r e a că a u d în u r m a mea, d u p ă ce p lecam, glasul

preotesei . — Ce copii! Da, copil acolo, d a r d u p ă ce a p u c a m la larg , p e u l i ţă , în b ă t a i a

lunii, câ t e gândur i c u t e z ă t o a r e nu a l e rgau d u p ă mine şi nu m ă l ă s a u să a d o r m p â n ă n o a p t e a t â rz iu ! Şi luna, acum, îmi e ra cea mai s c u m p ă şi b inevoi toare t o v a r ă ş ă . încuvi in ţa cu un ae r solemn, tot ce g â n d e a m şi p l ănu i am. îm i p ă r e a uneor i că ori ce h o t ă r â r e îmi t r ecea acum p r i n suflet, subt b ă t a i a lunii, e ca un j u r ă m â n t . N u e r a m decâ t eu acum în în t reg universul , şi luna ca r e m ă p ă t r u n d e a .

De u n d e se r id icau acum în mine a t â t e a g r a iu r i ? Mi rea s ­m a grăd in i ţ e i şi a ceea de scor ţ i şoa ră şi cu i şoare o a d u c e a m cu mine. O s imţeam cum m ă încon jură ca o a u r e o l ă cape t e l e sfinţilor.

E r a şi luna şi g răd in i ţ a , şi totuşi acum p u t e a m gră i ! He i ! E r a m acum un viteaz, un nebi ru i t ! T o a t e a v e a u să -mi r ă u -

şească aşa cum do r i am! Şi v e d e a m r ea l i t a t e a pe ani de zile înainte. . . D a r n ' a fost să fiu luna t ic decâ t în d o u ă veri , în d o u ă vacan ţe ,

î n a i n t e de a veni în a t r e ia v a c a n ţ ă p r in F a u r , un a n u n ţ că feti ţa se m ă r i t a s e cu un c ler ic!

Şi, mi ra re , acolo în d e p ă r t a r e , ia rna , ş t i rea nu m ' a în t r is ta t , ci m ' a u m p l u t de mânie .

— D a c ă n ' a v ru t să a ş t ep te , să fie soţie de magis t ra t , t r e a b a ei! E u s tud i am d rep tu r i l e . Pus t iu l n u l -am simţi t decâ t d u p ă ce a m veni t în v a c a n ţ ă . A m

m e r s o d a t ă , de d o u ă ori, p e la casa p a r o h i a l ă . . . G r ă d i n i ţ a p l ină cu flori n u mai avea nici un farmec. Nici p r ime le nop ţ i cu l u n ă p l ină . . .

A m i n t i r e a întâi , câ ţ iva ani, s'a în tuneca t . A p o i s'a d e ş t e p t a t iar . T r ă e ş t e şi acum, p ă t r u n s ă de m i r e a s m ă de r ezedă , de garoafe şi vioa­ie, şi de a r o m ă de cu i şoare şi scor ţ işoară . . . Se r id ică , în nopţ i i ca as ta ,

©BCUCLUJ

446 G Â N D R O M Â N E S C

ca o u m b r ă u ş o a r ă din suflet, ca o puzde r i e d e a s ă de lumină de lună . A c u m e o ad i e r e cu totul impe r sona l ă . Ca şi când a r t r ă i şi s 'ar

t rez i p r i n sine însăş i .

#

Nicul i ţă r id ică j o a r d a lungă de salcie şi o v â n t u r ă d e - a s u p r a că ­lu ţ i lor :

— H i - m ă - H i ! U r c ă m un p r ipor . Călu ţ i i se a d u n ă , îşi a rcuesc sp ină r i l e şi mac ină m ă r u n t din pi­

c ioare . In lumina lunii p a r n iş te cai schimbaţ i , a şa cum s 'au ghemuit . D e - a s u p r a s luga îi l a să să răsuf le . E s ingurul dea l în tot d r u m u l . — De-acum sun tem ca acasă , d o m n u l e Vasi le . El p u n e caii în t r ap , şi-şi con t inuă cu glas mai înalt , cân tecul .

B ă n u e s c că s ingur fiind, a r doini acum d e - a r r ă s u n a . E o m a r e i sp i tă să da i d r u m glasului întreg, în cântec , în nop ţ i l e cu lună pl ină . M a i a les când te aprop i i de sat .

... E u nu r ă s p u n d nimic. In min te îmi vine o n o a p t e cu lună , din b ă r b ă ţ i a mea . M ă a p r o p i a m de pa t ruzec i de ani, când a m t r ecu t p r in-t r 'o grea boa lă .

Cum n u m ' a m însura t , iar rudeni i le îmi e r a u toa te d e p a r t e , bo­leam singur, cuc. Doc toru l venia de două ori pe zi. încolo, o femee bă ­t r â n ă , o sască u s c a t ă şi lungă ca o p r ă j i n ă , gr i jea de mine . E r a scum­p ă ija vorbă, şi iute la lucru. R e p e d e i sp r ăvea ce avea de făcut. Se ducea şi se culca în c a m e r a vecină. De altfel , cu ea în casă , to t s ingur e r am.

E r a ia rna , p r in I anuar i e . C ă t r e miezul nopţ i i febra se ma i po to lea şi eu m ă p u t e a m gândi . E r a mai bine d a c ă boa la a r fi ţ inut cu febră con t inuă !

P e n t r u c ă gândur i l e ce n ă v ă l e a u şi se f r ă m â n t a u în mine, t ă i a u ca cuţ i te le , şi a v e a u un gust a m a r încât îmi v ă r s a u în t r u p fiere.

E r a u r emuşcă r i , nu gândur i , cum a m în ţe les î n t r ' un târziu. . . Ce ros t a r e v iea ţa m e a ? P e n t r u c e n u m ' a m c ă s ă t o r i t ? I a t ă zac aici

p ă r ă s i t , ca un câ ine ce-şi t r age sufletul u i t a t î n t r ' un cot lon. Ce m ' a opr i t să a m o famil ie? Ego i smul? C o m o d i t a t e a ? Vr 'o d e s a m ă g i r e ? Ni­mic din toa te acestea. . . Şi d a c ă mor acum, ce în ţe les a avu t v iea ţa m e a ? Că mi -am făcut s lujba cu conş t i i n ţ ă?

S imţeam, de zi le în şir, pus t iu îna in tea mea, pus t iu d u p ă mine . I a r în cen t ru l fiinţii me le s imţeam însăş i v a t r a pus t iu lu i .

î n t r ' o n o a p t e t â rz ie m ă r idicai din p a t să şed în t r ' un jilţ. îmi i n t r a r ă oase le p r in t r u p . F e b r ă nu aveam. M ' a m îmboldor i t în m a n t a u a

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 447

b lănu i t ă , deşi în cup to ru l de caha le dudu ia focul. Sasca îl în fundă cu v r 'o t re i butuci , să ţ ină .

Din jilţ v e d e a m pr in f e reas t ră . Role ta , la geamul d insp re cur te , nu e r a t r a s ă . C â n d m ă uit, m ă p ă l e ş t e luna p l ină d r e p t în faţă .

A m simţi t o înf iorare . Nu-mi mai pu tu i lua ochii de la ea. E r a o a r ă t a r e n o u ă p e ca r e n ' a m mai văzu t -o n ic ioda tă . E r a a şa de sus, a ş a d e c l a r ă şi a şa de înghe ţa tă , şi m ă p r ivea înt ins încâ t s imţeam că mi se face r ău . A v e a o fa ţă nec l in t i tă şi n e î n d u r a t ă , şi m ă pr ivea înlem­ni tă de nes imţ i re .

M a r c a ei de u m b r ă p ă r e a c rescu tă , şi p ă r e a că o p ă t r u n d e p â n ă 'n p a r t e a cea la l t ă . Ii î m p r u m u t a un fel de r â s u r â t şi r ău , un r â s mut , c a r e p ă t r u n d e a p r in v ă z d u h şi se înfigea în inima mea .

A v e a m sensa ţ ia că în t regul ei disc mi se a şeză pe p iep t şi mi-1 t u r t e ş t e . Şi în t r 'o c l ipă de groază , îmi p ă r u că discul ei se schimbă în t r ' o fa ţă de mor t , t ă i a t ă la mij loc de-o gu ră l a rgă î n a r m a t ă cu m ă ­sele . Ceva a s e m ă n ă t o r îmi p ă r e a că a m v ă z u t în copi lăr ie , în c ă r ţ i i lus t ra te , fiind aşa r e p r e z e n t a t ă luna .

M 'a cupr ins o spa imă a d â n c ă . Dinţi i î n c e p u r ă să-mi c l ă n ţ ă n e . Cu m a r e g r eu t a t e m ' a m r id ica t din jilţ, şi m ' a m u r c a t în pa t . M ' a m aco­pe r i t bine. îmi e r a frig.

Nu m ă p u t e a m îndoi : luna rânj i se la mine . Sensa ţ i a de g roază mi-a r ă m a s p â n ă azi în suflet... Un c a p de mor t . A tunc i g â n d e a m că a fost u n semn că voiu muri . . . Dar , i a t ă n ' a m murit . . .

N ' a m muri t , şi n ic ioda tă , de-a tunci , n ' a m mai avu t v iz iunea aceea , pr iv ind luna pl ină , nici vara , nici i a rna .

. . . Ci ea ca şi în n o a p t e a a s t a v ră j i t ă , mi-a u m p l u t de bucur ie mu l t e nop ţ i albe.. .

î n c ă n ' a începu t să coboare , când se a u z i r ă l ă t r â n d câinii din sat . Nu şt iu p e n t r u ce, de câ te ori o v ă d p lu t ind solemn în s ingu ră t ă ­

ţ i le ceriului , îmi p a r e a toa t e ş t i u toa re , imper sona lă , şi nes imţ i toare , ca o a d e v ă r a t ă ze i ţ ă nemur i t oa re .

— A h o ! M u r g u l e ! A h o ! Câinii l a t r ă bucuroş i în cu r t e şi sar pe por t i ţ ă . Şi, de pr in cur te , se a u d e glasul r ă s u n ă t o r al lui I l a r i e : — Bine v 'a a d u s D u m n e z e u în pace , b ă d i ţ ă Vasil ie .

I. A G Â R B I C E A N U

©BCUCLUJ

BALADA DEPĂRTĂRII

M â n a - m i nu se mai p r i n d e de gâtul t ău , d e ha ină , N u ma i b e a u ca o m i r e a z m ă , ca o t a ină Ochii f ă r ă fund, ochii car i în torc minu t a r e l e . — T r e m u r a u t r e p t e l e pust i i Şi a r d e a u p e furiş ca m ă r g ă r i t a r e l e C â n d a l e rgau apusu r i l e să te ves tească . F a ţ a lor ap r in să , î m p ă r ă t e a s c ă Se p leca pe geam să -mi s p u n ă că vii. Din ce s t ră fund , din ce a m u r g să fac să vină Mâin i le ta le , c ă t u ş e de l u m i n ă ? T o a t e osiile ceru lu i îţi p l âng d e p ă r t a r e a F u r t u n i l e vechi a u obosit m a r e a Şi a u în tors-o cu faţa la pe re t e . Copoii ascunş i în i a rbă îmi fugăresc chemăr i l e , M o a r t e sun t tuf işuri le , a scunse c ă r ă r i l e ; Şe rpu iesc d rumur i l e ca lacr imi pe obraz . T o a t e a p e l e s 'au r u p t din zăgaz Şi a u p l eca t să cau te din ca să în ca să Mâin i le t a l e d e p i a t r ă p re ţ ioasă . T o a t e cân tece le , t oa te inimile mor în zor i C â n d n 'a i a p ă p e n t r u gândur i şi p e n t r u flori.

LAETITIA P A P U

©BCUCLUJ

NELINIŞTI

Lui Pavel Dan.

E - a t â t de greu să te cobori cu s ea r a ' n cimitir , S ă stai de v o r b ă - a d â n c cu 'nc remeni rea , S ă împle teş t i zeni tu l în nad i r , Şi s ă ' ncunun i cu s te le n e s f â r ş i r e a , . .

S ă u rce n o a p t e a ' n t ine şi în t ă c e r e g r e a b ă n S ă c r ea scă pes t e suflet poeme şi r ă sc ruc i , S ă s tai cu p a l m a c ă p ă t â i , pe lu tu l r e a v ă n Şi să ci teşt i sc r ip tur i le din cruci .

S ă t rec i uşor p r in vo lbură şi lu t S ă nu pr icepi nimic din versu l serii Şi 'n t a ina sufletului gându l des făcu t S ă - ţ i fâlfâe poeme le t ă c e r i i . , .

î n c e t să îngenunchi pe s t e mormin t e Să - ţ i p l imbi t r i s t e ţ ea ' n v reme pes te cuvân t şi c a r t e La p r ă z n u i r e a nopţ i i să t e ' m p r e u n i cumin te Ş i - adânc să sorbi din cupe m ă r g ă r i t a r şi m o a r t e . . .

R A D U S T A N C A

©BCUCLUJ

ROLUL AFECTIVITĂŢII ÎN ARTĂ

Din t re toa te creia ţ i i le omeneş t i a r t a es te aceea p r in ca r e se e x t e ­r io r i zează mai profund complexe le afective a le indivizi lor şi colectivi­t ă ţ i lo r . In a r t ă se î n t r u p e a z ă toa te g rada ţ i i l e afective de la cele ma i s imple emoţi i o rganice p â n ă la cele mai sp i r i tua l iza te sen t imente isvo-r î te din ambian ţe l e a t â t de complexe a le celor mai evo lua te cu l tu r i şi a le celor mai îna l te concepţ i i d e s p r e lume şi v iea ţă .

La baza cre ia ţ ie i a r t i s t ice s tă un p roces de selecţionare şi valorifi­care a e l emen te lo r car i vor închega o p e r a de a r t ă .

P rocesu l de se lec ţ ionare şi valor i f icare es te d i r i j a t în p r imul r â n d d e , ,eul" a r t i s tu lu i c re ia tor . î n t r ' o o p e r ă de a r t ă , c a r e îşi m e r i t ă nu ­mele , e lemente le convenţ iona le r ă m â n pe al doi lea p lan .

A d â n c i r e z o n a n ţ e din inconşt ient vor na ş t e o a n u m i t ă afec t iv i ta te va lor i f ica toare fa ţă de anumi t e lucrur i . D i r i j a rea act ivi tă ţ i i a r t i s tu lu i c re ia to r va fi d e t e r m i n a t ă de un complex de expe r i en ţe , în l e g ă t u r ă cu „eul" , car i se t r ă d e a z ă pr in însăş i d i rec ţ ia ce o ia o p e r a d e a r t ă . Teor ia ps ihana l i t i că ne -a desvă lu i t noui o r izontur i din aces t p u n c t d e v e d e r e (cu a t e n u a r e a b ineîn ţe les a e x a g e r ă r i l o r cum e aceia a p a n -sexua l i smulu i ) ; cons ide rând expl ica ţ i i le ei pe l a t u r e a p rocese lo r ps iho-d inamice .

Valor i f icăr i le făcute de a r t i s t vor t inde sp re a r m o n i z a r e a lumii ex t e r ioa re cu impulsur i l e lui. Ar t i s t u l se va c ă u t a pe el în n a t u r ă , va amplif ica pr in emoţ iona l i t a t ea sa toa te ace le lucrur i car i vor fi capab i l e să formeze un aco rd cu ten t in ţe le sa le adânc i .

E l e m e n t e l e d inamice : d e s l ă n ţ u i r e a impulsi i lor , t r ebu in ţe lo r şi do ­r in ţe lo r nu po t cre ia s ingure, ele pun organ i smul în mişca re numai . P e n t r u a cre ia es te nevoe de o a doua condi ţ ie : c apac i t a t e a ce o a r e o rgan i smul de a r e t r ă i spontan diferi te imagini şi de a le combina în forme noui.

S t i m u l a t ă de t rebuin ţe , t end in ţe , dor in ţe , imagina ţ ia c r e i a toa re t inde t o t d e a u n a a se rea l iza in forme car i va r i ază de la s impla c re ­d in ţă m o m e n t a n ă p â n ă la obiect iv i ta tea p l ină şi î n t r eagă . In t r a v e r -

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 451

sa rea mul t ip le lo r ei manifesta ţ i i , ea r ă m â n e ident ică cu ea însăş i în n a t u r a sa in te r ioară , în ce p r iveş te e l emente le sa le const i tu t ive . Di­ve r s i t a t ea ope re lo r dep inde de scopul p ropus , de condiţ i i le ce ru t e p e n t r u a-1 a junge , de ma te r i a l e l e u t i l iza te car i sub nume le colect iv d e r e p r e z e n t ă r i , sunt de fapt, foarte deosebi te nu numa i în ce p r iveş te or iginea lor sensor i a l ă (imagini vizuale, audi t ive , tact i le , etc.) ci mai cu s e a m ă în câ t p r iveş te n a t u r a lor ps ihologică; — imagini concre te , afective, ab s t r ac t emoţ iona le ; imagini gener ice şi schemat ice , c o n c e p t e : f iecare g rup c o m p o r t â n d el însuşi n u a n ţ e ind iv idua le . 1 )

Imag ina ţ i a c r e i a toa re nu es te un a p a n a g i u exclusiv al ar t i ş t i lor , ci se mani fes tă î n t r ' un g rad mai mic sau mai m a r e la ma jo r i t a t e a o a m e ­nilor î ncepând din cea ma i f ragedă copi lă r ie (ca evoluţ ie au togene -t ică) şi î nc e pâ nd de la pr imit ivi (ca evoluţ ie f i logenet ică) . A c e s t u i p roces psihic se da to r e sc toa te creia ţ i i le omeneş t i de la ce le mai r u d i ­m e n t a r e la cele mai evolua te , fie în domeniu l a r te i , religiei, mi to lo­giei, ş t i in ţe lor teoret ice , p rac t ice , filosofice, etc .

Imag ina ţ i a cons t ruc t ivă p ă t r u n d e în t r eaga v iea ţă , ind iv idua lă s au colect ivă, specu la t ivă şi p rac t i că , sub toa te formele : ea este p e s t e t o t 2 ) .

Rolu l imaginaţ ie i p e n t r u a r t i s t es te de a cons t ru i p r in mi j loc i rea ei o l ume c o m p e n s a t o a r e în c a r e el să-ş i r ea l i zeze p e p l an fictiv o a rmonie a impuls i i lor sale, a complexur i lo r sa le sufleteşti , o lume co­lo r a t ă de pu te rn i ce t r ă i r i afective.

A lcă tu i r i l e imaginaţ ie i în a r t ă nu sunt î n t â m p l ă t o a r e , ci sunt în funcţie de adânc i l e tens iuni din sufletul a r t i s tu lu i , sunt d i r i j a te d e p r e o c u p ă r i l e conş t iente sau inconş t ien te a le „eu lu i" .

A r t a a n i m e a z ă u n i v e r s u l 3 ) . A c e a s t ă an ima ţ i e se mani fes tă ma i vizibil p r in an t ropomor f i za r ea for ţelor sau formelor na tur i i . A n t r o p o ­morf iza rea es te uneor i conş t i en tă şi i n t en ţ iona t ă a l teor i inconş t i en tă şi se mani fes tă p r in sen t imente le fa ţă de univers . P r i n a r t ă se rea l i ­z e a z ă o fuziune in t re a r t i s t şi l umea e x t e r i o a r ă ; a r t i s tu l încă lzeş te r ea l i t a t ea cu p rop r i a sa afect ivi ta te şi-şi închipuie că t r ă i r e a sent i ­m e n t a l ă îi vine din a fa ră , de la lucrur i .

Omul de ş t i in ţă şi a r t i s tu l pr ivesc lumea d u p ă d o u ă p l anu r i opuse . Cel d in tâ i o p r iveş te ex ter ior , de la d i s t an ţă , a şa cum se man i ­festă ca p r in fenomene p e ca re omul le p o a t e con t ro la p r in a ju to ru l ra ţ iunei , pe când a r t i s tu l p r iveş te lumea în funcţie de el, p r in p r i sma indiv idua l i tă ţ i i şi deci a afect ivi tăţ i i sa le . Omul de ş t i in ţă se op re ş t e

x ) R i b o t T h . : L' imagination creatrice . 2 ) Ribot T h . : O p . cit.

3 ) D e l a c r o i x H . , P s y c h o l o g i e de 1 ' а г ^ Ј ј ^ Л ? 7 / ^

©BCUCLUJ

452 G Â N D R O M Â N E S C

u n d e mi j loace le sale de ce r ce t a r e obiect ivă nu mai pot d iseca lucru­ri le. Ar t i s tu l c a u t ă să p ă t r u n d ă în e sen ţa lucrur i lor , s âmbure l e l o r i ra ţ iona l . Aco lo u n d e r a ţ i u n e a se opreş te , con t inuă ma i d e p a r t e sent i ­men tu l , in tui ţ ia afect ivă .

Ş t i in ţa p r iveş te lucrur i le f ragmentar , a t i t ud inea es te t ică es te g lobală .

Ar t i s t u l se ap rop i e de filosof p r in t end in ţ a de în ţe legere to ta l i ­t a r ă a lucrur i lor , cu deosebi rea că pe c â n d filosoful face ape l în p r i ­mul r â n d la serviciul ra ţ iunei , a r t i s tu l p r iveş te lucrur i le p r in p r i sma sen t imente lo r sa le .

D a r uneor i filosofia s'a o r i en ta t a şa de mul t în sp re a r t ă încâ t a p r o a p e s'a confunda t cu a c e a s t a ; s ă n e gând im numa i la r o m a n t i s ­mul filosofic g e r m a n şi mai r ecen t la filosofia be rgson iană şi spengle -r i ană .

Filosofii de genul celor amint i ţ i ş i -au d a t s eama că omul nu p o a t e cunoaş t e r ea l i t a t ea n u m a i pe ca l ea in te lec tului , că a c e a s t ă c u n o a ş t e r e es te necomple t ă , că mu l t e luc rur i neexpl icab i le logice po t fi în ţe lese p r i n t r ' o intui ţ ie s en t imen ta l ă .

Decâ teor i n ' a r ă m a s omul de scu ra j a t în fa ţa nepu t in ţe i lui de a în ţe lege lucrur i le pe ca le logică? In tu i ţ ionismul se î n se r ează tocmai în punc tu l u n d e se op reş t e în ţ e l ege rea in te lec tua lă . Aco lo u n d e pr ice­p e r e a nu mai a ju tă , omul s'a a d r e s a t simţirii .

Logica simplifică r ea l i t a t e a şi c a u t ă să şi-o a d a p t e z e formelor ei concep tua le . D a r p r i n a cea s t ă s implif icare n u e l iminăm tocmai ceeace es te esenţ ia l r ea l i t ă ţ i i şi în special vieţ i i? In lumea lucrur i lor , şi ma i m u l t decâ t în aceas ta , în cea biologică şi ps ih ică es te o scurgere , o con t inuă pre facere , deci c a r ac t e ru l vieţii — în special — es te tocmai d inamismul .

In orice caz omul e convins că r ea l i t a t ea e mai mu l t decâ t ceeace ne p r ez in t ă concep te le logice. De u n d e vine acea s t ă conv ingere? Din isvorul comun al celor t re i m a r i a t i tud in i a l e omului fa ţă de lume şi v i ea ţă (a r tă , rel igie şi filosofie), d in n ă z u i n ţ a „eu lu i " de a în ţe lege r ea l i t a t e a de dincolo de s imţur i şi de logică, din ne l in iş tea omului fa ţă de vii torul său, din t end in ţ a sa de a găs i o in ten ţ iona l i t a te şi o f inal i ta te a luc rur i lo r în ca re să fie cupr ins şi el.

A r t a es te i svorâ tă d in t r ' un desechi l ibru in ter ior şi t i nde î n s p r e un echil ibru fictiv, p e p l an imaginar . M u l ţ u m i r e a suf le tească n u es te isvor de a r t ă ci a cea s t ă m u l ţ u m i r e es te c ă u t a t ă p r in a r t ă .

M a r e a a r t ă es te i svorâ tă din m a r i l e t r ă i r i şi mar i l e nel iniş t i în l e g ă t u r ă cu ros tu l indivizi lor şi colect ivi tă ţ i lor .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 453

Nevoi le a d a p t ă r i i la med iu sau t e n d i n ţ a de a învinge med iu l şi de a cre ia astfel un confort au nă scu t ş t i in ţe le tehnice , ş t i in ţe le rea l i ­ză r i lo r concre te car i a u cont r ibui t la s tabi l i rea unei linişti r e la t ive , unei s iguran ţe a s u p r a vi i torului ap rop ia t .

O d a t ă l in iş tea m a t e r i a l ă a s igu ra t ă a u lua t n a ş t e r e p r e o c u p ă r i l e sp i r i tua le . P e l ângă confortul ma te r i a l , omul a c ă u t a t u n confort , o m u l ţ u m i r e sp i r i tua lă (cu mul t mai greu de r ea l i z a t ) . O îna l t ă spe­r a n ţ ă a a p ă r u t în sufletul său, că a ş a cum a fost în s t a r e să-ş i rea l i ­zeze confortul ma te r i a l va găsi mi j loace le să inf luenţeze des t inu l său . In aces t m o m e n t luc ră r i l e a u c ă p ă t a t o p u t e r n i c ă c o l o r a t u r ă afect ivă . O m u l a t r ecu t în p u r ă poezie ; a început să-ş i cons t ru iască o lume d e visuri .

Ceeace p â n ă la un p u n c t a cons t ru i t r a ţ i u n e a b a z a t ă pe e x p e ­r i en ţă , con t inuă ma i d e p a r t e imagina ţ ia şi sen t imentu l . Omul a găs i t as tfel ca lea să-ş i r ea l i zeze o m â n g ă e r e suf le tească , o l inişte pe baze des tu l de fragile, p e vis.

C ă omul se complece în a c e a s t ă l ume u top ică e d o v a d ă n u m ă r u l m a r e de creiaţ i i — rea l i za t e demul teo r i cu efor tur i impres ionan te — car i împun nu o d a t ă m a r i sacrificii şi pr ivaţ i i ma te r i a l e , f ă r ă însă să a d u c ă nici un folos concre t .

Cre ia ţ ia a r t i s t ică p r e s u p u n e o in te r io r i za re ; p r iv i rea lucrur i lor p r in p r i sma complexur i lo r in te r ioa re . In t e r io r i za rea oferă largi or i ­zon tu r i de evada re , de găs i re a l imanului a f i rmăr i i a sp i ra ţ i i lo r ne ­împl in i te .

A r t a es te domeniu l u n d e omul se mani fes tă mai comple t — în­ţe leg pe cele t re i l a tur i a le compor t amen tu lu i —• d a r u n d e d o m i n ă mai pu te rn i c afec t iv i ta tea ; se mani fes tă ma i comple t f i indcă e s t e vorba de el însuşi ; aici a p a r e p e r s o a n a cu t oa t ă p r i ceperea , cu p r o ­funzimile de s imţi re şi cu năzu in ţ e l e sale . E s t e domeniu l unde-ş i d e ­schide în t regul s ău suflet, u n d e se r ă z b u n ă pe t oa t e înfrânger i le ; es te ca l ea de sub l imare a t u t u r o r impulsur i lo r sa le refula te . In a r t ă îşi v a r s ă subconş t ien tu l în t reaga l avă a f r ă m â n t ă r i l o r sa le su rde . Cu câ t a r t i s tu l va fi avu t un ma i m a r e desechi l ibru in ter ior , cu a t â t r ea l i ză ­r i le vor fi ma i impres ionan te , cu a t â t o p e r a de a r t ă r ea l i za t ă va fi mai r ă sco l i toa re .

A r t a es te ca lea de sub l imare a porn i r i lo r sufleteşt i re fu la te (după Freud), sau de c o m p e n s a r e a înfrânger i lor (după Adler).

Cea ma i î na l t ă a r t ă cu cre ia t -o cei ma i sensibili ar t iş t i , cele m a i f r ă m â n t a t e suflete, cele mai r evo l t a t e pe r sona l i t ă ţ i .

D e p a r t e de a ex te r io r i za o mul ţumi re , o bucur ie de v iea ţă , g e ­niile ce le mai r e p r e z e n t a t i v e a le omenir i i au r e d a t în a r t a lor sbuc iu-

©BCUCLUJ

454 G Â N D R O M Â E E S C

mul unor suflete p rofund tu lbu ra t e . Să ne gând im numa i la Michel Angelo, la Beethoven, la Rodin, să ne gând im d e a s e m e n e a la cel ma i m a r e poe t al nos t ru , la Eminescu, sau la scu lp toru l Paciurea.

Michel Ange lo a fost cel ma i r evo l t a t a r t i s t pe ca r e îl cunoaş t e omeni rea , a fost r evo l t a t con t r a pr ie ten i lor car i nu-1 în ţe legeau , con t r a con t imporan i lo r , con t ra a lcă tu i r i lo r sociale, con t ra papi lor , pr in ţ i lor , des t inulu i şi universului . Sufletul său e ra un vu lcan u r i a ş ; vroia o l u m e d u p ă m ă s u r a suf le tului său. In în t r eaga lui o p e r ă se vede un d inamism încă tuşa t . Blocur i imense de p i a t r ă înch ideau în ele ur ia ­şe le lui viziuni. C â n d i s'a pus la dispozi ţ ie p lafonul capele i S ix t ine el a c re ia t un a l doi lea un ivers ; personagi i le acelei subl ime scene în­f ă ţ i ş ează f r ă m â n t a r e a s u r d ă a necupr inse lo r p u t e r i a le universu lu i , î n t r ' o o p e r ă f ă r ă pe reche d ă i n u e sufletul u r iaş a l lui Michel Ange lo .

In muz ica lui Bee thoven se răs f rânge imensa d u r e r e a a r t i s tu lu i p e ca r e soa r t ea 1-a lovit a t â t de c rud .

R o d i n p r in s t a tu ia „ B ă t r â n e i " a r a t ă t r aged i a aces te i vieţi, r ă s ­p l a t a t u t u r o r năzu in ţ e lo r şi f r ămân tă r i l o r de o v iea ţă , t r i s t ă r ă s p l a t ă : o ru ină !

Eminescu es te p ă t r u n s de o a d â n c ă t r i s t e ţe fa ţă de nimicnicia vieţi i şi fa ţă de perf id ia semeni lor . O d u r e r e cosmică şi o d u r e r e mo­r a l ă s tau la baza creia ţ i i lor sa le a r t i s t ice ,

P a c i u r e a a d â n c decep ţ iona t de aceas t a v iea ţă , de n e p u t i n ţ a efor­tu r i lo r sale, în fă ţ i şează pe una d in t r e h imere le sale , î n ă l ţ â n d c a p u l năva ln i c sp re s te le şi t â r ându - ş i in tes t ine le în noroi . (O t r i s t ă i ronie a vieţ i i) .

Cea mai expres ivă o p e r ă a lui Luchian, a u t o p o r t r e t u l p ic ta t cu u l t imele sa le eforturi , în t impul când z ă c e a pa ra l i za t , e cea mai mişcă ­t o a r e o p e r ă a lui p r in d u r e r e a ce se d e s p r i n d e din ea.

A m d a t aces te e x e m p l e p e n t r u a a r ă t a că a r t a n u es te i svo râ t ă d in t r ' o mu l ţumi re , d in t r ' o l inişte suf le tească ; e x e m p l e de aces tea a r p u t e a fi a d u s e încă mul te .

Ar t i ş t i i mu l ţumi ţ i au c re ia t o o p e r ă f ă r ă adânc imi de s imţire , o o p e r ă de superf ic ia le î ncân tă r i sensor ia le . D a c ă n 'a v ibra t a r t i s tu l c re i a to r din a d â n c u r i l e sufleteşti , nu va vibra nici ope ra .

In a r t a c las ică (mă gândesc în special la p las t ică) p r e d o m i n a u e l emen te l e formale , lucra în p r imul r â n d r a ţ i u n e a formelor , t r ă i r e a emot ivă e ra l ă s a t ă pe a l doi lea p lan , şi d e aceea c â n d c o n t e m p l ă m aces te ope re n e impre s ionează ma i m u l t cons idera ţ i i formale că m ă e s -t r i a cu ca re au fost execu ta t e , pe r fec ţ iunea propor ţ i i lo r , a rmon ia l i ­niilor, s imetr ia , r i tmul lor, etc .

O p e r e l e clasice n ' a u p u t e r e a de convingere fi indcă se a d r e s e a z ă în p r imul r â n d gândi re i şi numai în al doi lea r â n d simţirei .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 455

Scu lp tu r i l e greceş t i r e p r e z i n t ă un m i n u n a t echil ibru sufletesc, o per fec ţ ie fo rmală fă ră s eamăn , d a r tocmai f i indcă sun t p r e a echili­b r a t e le l ipseş te conţ inutu l , t r ă i r e a : nu emoţ ionează . S ă ne gând im apoi la inf luenţa a r te i greceş t i a s u p r a plas t ice i f ranceze : Louis David c â n d în fă ţ i şează în p i c tu ră compl ica te le sa le scene d r a m a t i c e : p r e o -c u p r a r e a de formalism ucide sen t imentu l .

C e d e s c ă t u ş a r e a f r ă m â n t ă r i l o r in te r ioa re este, în schimb, în ope­r a unui Gericault şi în special în aceea a lui Delacroix!

D a r chiar în ope re în ca r e de fapt se p u n e p r o b l e m a sensului exis­tenţei , p r e c u m p ă n i r e a e lementu lu i in te lec tua l fa ţă de cel afectiv, a t r an s fo rma t une le d in t r e aces te rea l i ză r i în cap 'o d ' ope re de filosofie p las t i că , (Leonardo da Vinci, Duere r , R e m b r a n d t ) şi în al doi lea r â n d de s imţi re . Aces t e o p e r e cer mai înainte , din p a r t e a con templa to ru lu i , o ana l i ză in te lec tua lă , p e n t r u a descoper i e l emen tu l afectiv voa la t d e gând i re .

„Cina cea de Taină" a lui L e o n a r d o d a Vinci „nu es te numa i o m a r e o p e r ă de p ic tu ră , ci o pag ină de psihologie p ro fundă , un s tud iu de c a r a c t e r e şi de sen t imente , t r a d u s e în ace laş t imp pr in expres i i a l e fizionomiei, p r in ges tur i şi p r in a t i t ud in i " (S. Reinach: A p o l l o ) .

Es t e a d e v ă r a t că a r t i s tu l c re ia tor , pe l ângă e lementu l afectiv, a r e nevoe şi d e e l aboră r i pe p l an in te lec tua l . I sbucni rea afect ivă va impregna însă opere i de a r t ă , de la început , d i recţ ia , t r ă s ă t u r i l e ei fundamen ta l e . To tu l va t rebui să fie în funcţie de a c e a s t ă t r ă i r e ini­ţ ia lă , de a cea s t ă d e s l ă n ţ u i r e i n t e r ioa ră ca re d ă pe rspec t ive le de a d â n ­că în ţe legere a opere i de a r t ă . In a r t ă , în ţe legerea afect ivă es te m u l t mai p ro fundă decâ t în ţe legerea in te lec tua lă .

„Ac tu l cre ia ţ ie i e emoţ iona l numa i un m o m e n t sau numa i o foar te s cu r t ă v reme , în r a p o r t cu ceasur i le şi zi lele de e l a b o r a r e in te lec­t u a l ă " 1 ) .

D a r acel m o m e n t es te o i luminare ca re d ă a d e v ă r a t a pecet ie o p e ­rei de a r t ă . Ace l momen t es te cea mai p u r ă t r ă i r e a r t i s t ică . Cu câ t o p e r a de a r t ă va reuş i să r e d e a acel m o m e n t însufleţ i tor mai expres iv şi mai clar , cu a t â t va fi mai conv ingă toa re .

In acea scu r t ă d u r a t ă de t r ă i r e afect ivă se încheagă a d e v ă r a t a o p e r ă de a r t ă , r es tu l es te p r e o c u p a r e tehnică .

Cu câ t va fi în s t a r e să dă inue mai m u l t în sufletul a r t i s tu lu i a cea lumină afect ivă, eu a t â t o p e r a de a r t ă va fi mai însufleţ i tă .

Mul ţ i a r t i ş t i ş i -au d a t s eama că acea s t ă i luminare afect ivă es te v iea ţa opere i de a r t ă , şi a u simţi t nevoia fixării fu lgerăr i lor de t r ă i r e

' ) Tr. Şirato : Dreptul la critică („Convorbiri Literare" Nov. Dec. 1936).

©BCUCLUJ

456 G Â N D R O M Â N E S C

pro fundă în schi ţe ini ţ iale. A c e s t e schiţe sunt apoi c ă l ă u z a d u p ă c a r e se cons t ruesc încet şi gând i t ope re l e de a r t ă .

T o a t ă m u n c a de aici încolo, m u n c ă ca r e se de s f ă şoa ră în m a r e p a r t e p e p l an in te lec tua l , va fi de a găsi mi j loace le tehnice de rea l i ­za re . T r ă i r e a afect ivă nu va lipsi totuşi nici a cum; adeseo r i în a c e a s t ă m u n c ă de r ea l i za re a opere i d e a r t ă ea va izbucni cu şi ma i m a r e in­tens i t a te . A c e a s t a es te ca rac te r i s t i ca suf le telor p ro fund mişca te . De mul teor i schi ţa in i ţ ia lă suferă t r ans fo rmăr i to ta le . Confl ictele in te­rioare se ex te r io r i zează pr in t r ans fo rmăr i l e succesive ce le suferă o p e r a de a r t ă . Mar i i ar t iş t i , tocmai f i indcă sufletul lor e ra u n vu lcan clocoti tor, au fost m e r e u nemul ţumi ţ i de o p e r a ce au rea l iza t -o . F r ă ­m â n t a r e a cea ma i d r a m a t i c ă s? de s f ă şoa ră însă a tunc i când începe conflictul d in t r e imense le lor t r ă i r i şi viziuni, şi n e p u t i n ţ a d e rea l iza­re concre tă , de ex te r io r iza re , a aces to ra (de ex. M. A n g e l o ) .

Afec t iv i ta tea nu es te apanag iu l numa i al a r te i ind iv iduale . Ro­iul afect ivi tă ţ i i es te tot a şa de m a r e şi în a r t a cu c a r a c t e r social ; a s ­pec tu l indiv idual şi social a l a r t e i n u se exc lud . E a d e v ă r a t că în ope­r a de a r t ă cu c a r a c t e r social individul t r ebue să se ui te în p a r t e p e el, să se or ien teze în sp re năzu in ţ e l e societăţ i i d in ca r e face p a r t e . Chiar în t r ' o o p e r ă cu c a r a c t e r social, însă a r t i s tu l t r ebue să s imtă el însuşi c â n d r ea l i zează acea o p e r ă ; t r ebue să fie p ă t r u n s şi încă lz i t de idea lur i le , de bucur i i le şi t r i s te ţ i le acelei societă ţ i , şi în acel m o m e n t nu mai es te u n i n t e rp re t al convinger i lor a l to ra , ci el es te cel c a r e convnge. Ar t i s tu l va p r i n d e difuzele t ră i r i i sociale, le va concen t r a în focarul pu t e rn i c a l afect ivi tăţ i i lui, le va amplif ica pr in p r o p r i a lui t r ă i r e şi le va concre t iza p r in p rop r i a lui în ţe legere . In ope re l e d e a r t ă cu c a r a c t e r social se vor vedea a m p r e n t e l e ind iv idua l i t ă ţ i lo r car i le -au închegat . Cu a t â t va p u t e a o o p e r ă din aces t ea convinge m a i mu l t cu câ t el însuşi va fi t r ă i t mai profund, cu câ t a d â n c u r i l e emo-ţ ional i tă ţ i i lui vor fi fost ma i răsco l i t e când a p r o d u s ope ra .

D a c ă un a r t i s t es te t u lbu ra t a tunc i când îşi p u n e p rob l ema sen­sului p ropr ie i lui ex i s t en ţe cu a t â t va fi ma i t u l b u r a t c â n d îşi p u n e p rob l ema sensului ex is ten ţe i în t regei colect ivi tă ţ i c ă r e i a îi a p a r ţ i n e , care-1 cup r inde şi-1 d e p ă ş e ş t e .

P e lângă emoţi i le în l e g ă t u r ă cu p e r s o a n a lui, se vor î nă l ţ a din inconşt ientu l s ău ecouri ances t ra le , expe r i en ţ e l e genera ţ i i lor t recu te , car i s t ă t e a u l a t en t e în a d â n c u r i l e fiinţei lui.

P r e c u m un desechi l ibru p r o d u s în sufletul a r t i s tu lu i es te mo to ru l c rea ţ i i lor sa le ar t is t ice , to t a şa u n m a r e desechi l ibru social va avea ecou în ope re l e de a r t ă a le acelei societăţ i , ecou ca re va t rebui să

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 457

t r e a c ă pr in sufletul a r t i ş t i lor car i să-1 sensibi l izeze şi să-1 p e r m a n e n ­t izeze în ope re l e lor.

T r ă i r i l e emot ive car i s t au la baza ar te i , în socie ta te , se ampli f ică p r in so l ida r i t a t ea de s imţi re a mul ţ imei . Ar t i ş t i i sunt s t imula ţ i sau împiedeca ţ i în r ea l i ză r i l e lor de m e n t a l i t a t e a şi de capac i t a t ea emo­t ivă a societăţ i i c ă r e i a îi apa r ţ i n .

T r e b u e să ex is te î m p r e j u r ă r i sociale favorabi le (pe l ângă capa ­c i t a tea bio-psihică a a r t i ş t i lo r ) , ca să se r id ice mar i l e ind iv idua l i t ă ţ i c r e a t o a r e ; mediu l social va s t imula a p a r i ţ i a mar i lo r pe r sona l i t ă ţ i , iar aces te pe r sona l i t ă ţ i vor fi, la r â n d u l lor, e l emen te l e car i vor d a avân t sp i r i tua l socie tă ţ i i d in ca re s 'au r id ica t .

De exemp'lu, r e n a ş t e r e a a r t i s t i că i t a l iană , ca re es te numa i un a spec t a l unui în t reg complex sp i r i tua l izvorâ t d i n t r ' u n m a r e desechi-l ibru social, a fost s t imu la t ă în desvo l t a r ea ei d e o m a r e în ţe legere socială . E r a o s t a r e g e n e r a l ă de spir i t c a r e favoriza şi s t imula ascen­s iunea m a r e l u i cu ren t ar t is t ic . A c e s t c u r e n t n u a r fi a t ins însă culmile p e ca r e le-a a t ins , d a c ă nu se r id icau mar i l e ind iv idua l i t ă ţ i car i i -au d a t avân tu l şi m ă r e ţ i a .

Cucer i r i le şi expe r i en ţ e l e a c u m u l a t e din genera ţ i i în genera ţ i i de a r t i ş t i a u c re ia t acea m i n u n a t ă p l a t fo rmă pe ca r e a v e a u să se r idice ind iv idua l i t ă ţ i u r i a şe ca L e o n a r d o de Vinci şi Michel Ange lo .

In o p e r a lui Michel Ange lo se vede inf luenţa sârguincioşi lor lui an tecesor i şi în special a lui Dona te l lo ; d a r pe s t e t oa t e aces tea se r id ică u r i a şa lui pe r sona l i t a t e .

Condi ţ i i le sociale şi cu l t u r a l e a u un foar te m a r e şi h o t ă r â t o r rol a s u p r a desvol tă r i i pe r sona l i t ă ţ i l o r c re i a toa re .

D a c ă un Giot to , Cimabue, Masaccio , suflete a d â n c înf iorate d e t r ă i r e a ar t i s t ică , nu sun t la î nă l ţ imea mar i l o r c rea to r i p r in ca re a cu lmina t R e n a ş t e r e a , a cea s t a se d a t o r e ş t e în foar te m a r e p a r t e l ipsei une i t radi ţ i i , condi ţ i i lor de început a le m a r e l u i c u r e n t în c a r e a u t r ă i t aceş t i p romoto r i ai Renaş t e r e i ar t i s t ice . D a r f ă r ă aceş t i desch iză to r i d e d rumur i , car i au p u s p i a t r a de bază nu s 'ar fi p u t u t c l ăd i înă l ţ imi le m o n u m e n t a l e de mai tâ rz iu .

P e când î n ă l ţ a r e a R e n a ş t e r e i a fost d e t e r m i n a t ă de a f i rmarea pu­te rn ice lor ind iv idua l i tă ţ i , d e c ă d e r e a ei a fost c a u z a t ă d e l ipsa mani ­festăr i i ind iv idua l i t ă ţ i lo r c r ea toa re . T rece re i la formal ism steri l , la servi l ism eclectic, *a celor din u r m ă r e p r e z e n t a n ţ i ai R e n a ş t e r e i se da ­to reş t e d e c ă d e r e a aces tu i cu ren t . C â n d aceş t ia aU c ă u t a t n u m a i să r e ­ed i t eze cre ia ţ i i le a l to ra , l ips indu- le p r o p r i a lor t r ă i r e suf le tească , a începu t decl inul .

V e d e m deci că în mani fes tă r i l e a r t i s t ice cu ca r ac t e r social, ca d e -

©BCUCLUJ

458 G Â N D R O M Â N E S C

al t fel în o p e r a expres ie a unei indiv idual i tă ţ i , t r ă i r e a p ro fundă e s t e aceea ca re d ă v igoare şi avân t ; când începe să d i spa r e acea t r ă i r e , d i s p a r e însuşi sufletul a r t e i ; a r t a p i e rde a tunc i semnificaţia, sensul ei adânc , r e d u c â n d u - s e la supra fa ţ ă , la decora t iv .

Rolu l afect ivi tăţ i i es te condi ţ iona t în m a r e p a r t e de p rob l eme le ce se p u n în a r t ă .

Ace laş i subiect va fi r e d a t de f iecare a r t i s t al tfel . Subiectul e s t e acelaşi , m o d u r i l e de i n t e rp r e t a r e , d iverse . P e l ângă deosebir i le de cu­noş t in ţe , de faci l i ta tea asociat ivă, bogă ţ i a de imagini , e t c , in te rv in t r ă i r i deosebi te , i zvorâ te din t end in ţ e l e diferi te a le „eu lu i " f iecărui ar t i s t . D a r chiar ace laş i a r t i s t n u va fi mâ ine ceeace es te as tăz i . Su­fletul es te în t r ' o con t inuă t r ans fo rmare . T r ă i r i l e afective va r i ază şi e le . Gr igorescu spunea că p l imbându- se găsea câ te un m i n u n a t col ţ d e n a t u r ă , care-1 impres iona n e s p u s de mu l t ; a doua zi venea e x a c t la ace iaş i o r ă cu p â n z a şi culor i le , da r impres ia n u m a i e ra cea d e e r i : pe isa ju l e r a acelaş i , sufletul se schimbase .

A l t e r e z o n a n ţ e va p r o d u c e in sufletul unui a r t i s t r o m â n pe i sa ju l ţ ă r i i noas t r e şi a l t e le în sufletul unu i a r t i s t s t rein. P e n t r u a r t i s tu l ro ­m â n aces t peisaj va avea anumi t e semnificaţi i p e car i nu le va avea p e n t r u un Norveg ian d e exemplu ; îi va t rez i une le adânc i ecouri su­fleteşti , d e expe r i en ţe , de amint i r i , de t rad i ţ i i şi idea lu r i lega te de aces t p ă m â n t . A c e s t peisaj se va ogl indi în sufletul a r t i s tu lu i nu ca p e o p l a c ă fotografică, ci va p r o d u c e un complex de t r ă i r i i n t e r ioa re , ca r i se vor r ă s f r ânge în o p e r a d a t ă .

Un colţ de ţ a r ă cu aspec te le lui, cu locuitorii , cu t radi ţ i i le , c u t r ecu tu l şi cu asp i ra ţ i i l e lui, va fi p e n t r u a r t i s tu l care-1 cunoaş t e şi al c ă r u i suflet s'a format în acea a m b i a n ţ ă un izvor de p ro fundă emoti­v i t a t e ; a r t i s tu l îşi va r ecunoaş t e în acel colţ de ţ a r ă o p a r t e din su­fletul său.

Ţ ă r a n u l nos t ru a fost p ic ta t de doi pictor i români , car i l -au r e d a t e x t r a o r d i n a r de diferit , f i indcă a l t cum îl în ţe legea unul şi a l t cum ce­la la l t .

In p i c tu ra lui A m a n , ca re e ra boier şi nu avusese l egă tu r i cu ţ ă ­r a n u l decâ t de la boier la s lugă, se vede d i sp re ţu l s ău p e n t r u aces ta . Ţ ă r a n u l din hore le lui A m a n es te frivol şi t u r m e n t a t de b e u t u r ă ; p i c ­to ru l îl cunoscuse superf icial , îi cunoscuse numai scăder i l e , s căde r i p e car i le v e d e a m a i m a r i decâ t e rau . In p ic tu ra lui A m a n se vede d i s ­p r e ţ u l genera ţ i i lor lui a s c e n d e n t e fa ţă de poporu l de jos.

C â t ă deosebi re es te în schimb în p ic tu ra lui Gr igorescu, ca re el însuşi se r id ică din s t r a tu r i l e de jos !

©BCUCLUJ

G A N D R O M A N E S C 459

A m a n e r a legat de sa loane , de v iea ţa boierească , d incolo de aces ­tea e ra o lume de ca r e n u se s imţea legat suf le teş te şi deaceea nu se p u t e a a p r o p i a de ea.

Gr igorescu s'a r id ica t din mij locul ţ ă ran i lo r , pe car i i-a cunoscut şi i-a în ţe les . Ciobanii lui Gr igorescu sunt a d e v ă r a ţ i p r in ţ i ai mun ţ i ­lor. V l a h u ţ ă , c a r e avea foar te m a r e a s e m ă n a r e suf le tească cu Gr igo­rescu, a spus d e s p r e o p e r a aces tu ia : ,,In toa te pânze le lui Gr igorescu , în florile umede , ca t i fe la te şi s t r ă luc i toa re , în c iobănaşul to lăn i t a do r pe pa j i ş tea unui lan, în co loana de fum ce se r id ică încet în p a ­cea amurgu lu i d ina in tea unui cor t de lăe ţ i , în pe t e l e de lumină şi d e cer a lbas t ru , ce se s t r e c o a r ă p r i n t r ' o r a r i ş t e de mesteceni , în m e r s u l l inişt i t al boilor în jugaţ i la ca re sau la p lug — tova răş i de m u n c ă şi de î n d u r a r e ai ţ ă r anu lu i , — în ţ inu ta m â n d r ă şi por tu l cura t , în cor­pu l svel t şi gestul e l egan t al ţ ă r a n c e i c a r e toa rce şi pa ş t e viţeii „pe o gu ră de ra iu" , în toa te vedem icoana şi sufletul ţă r i i noas t re , — în toa te aces te t ab lour i e o l ume ca re ne aparţine nouă şi p e ca r e a r t i s ­tul ne î nva ţ ă să o cunoaş t em şi să o iubim".

Omul es te impres iona t mai pu te rn i c de ceeace se împle teş t e cu t r ecu tu l său, de ceeace es te c re ia t de m â n a semenilor , d e ceeace se r e fe ră la soa r t ea lui; to tul va privi în funcţie de el.

Un m u n t e imens es te impres ionan t în r a p o r t cu n e p u t i n ţ a omulu i de a îi învinge p r ă p ă s t i i l e ; o fur tună e în f io ră toare p r in consec in ţe le ce le poa t e avea a s u p r a omului .

Sen t imen tu l t ragicului şi subl imului na ş t e în funcţie de s o a r t e a omului .

Sta t icul , monumen ta lu l , îi d ă omului i luzia p e r m a n e n ţ e i , în c a r e v r ea să fie cupr ins şi el.

P e n t r u ce r ă m â n e omul impres iona t în faţa p i r a m i d e l o r ? F i i ndcă sun t f rumoase? N u poa t e avea aceeaş i a rmon ie de linii şi o p i r a m i d ă de câ ţ iva cen t imet r i î nă l ţ ime? Va r ă m â n e a impres iona t în faţa aces ­tor m o n u m e n t e imense fi indcă sun t c rea ţ i e omenească , p e n t r u efor­tur i le u r i a şe ce a u t rebui t să d e p u n ă mii de oameni ca să le r id ice . Va r ă m â n e a impres iona t fi indcă îşi r ecunoaş t e n ă z u i n ţ a lui d e to t ­d e a u n a de a l ă s a un semn în e t e rn i t a t e , de a cre ia o p e r m a n e n ţ ă a u rme lo r lui ; v rea să se v a d ă p e r m a n e n t i z a t în creia ţ i i le sale .

P r i n cre ia ţ i i le sa le ar t is t ice , omul, îşi i dea l i zează sensul exis ten­ţe i şi îşi d ă i luzia rea l izăr i i mar i lo r lui năzu in ţ i ; se t r a n s p u n e imagi­n a r şi s en t imen ta l în t r 'o lume p e c a r e r ea l i t a t ea nu i-o oferă .

Afec t iv i ta tea es te aceea c a r e d ă profunzimi opere i d e a r t ă , ea

©BCUCLUJ

460 G A N D R O M Â N E S C

p r o v o a c ă fuziunea în t r e a r t i s t şi r ea l i t a t e ; ea t r ans f igurează rea l i t a ­t e a şi o a d a p t e a z ă năzu in ţ e lo r a r t i s tu lu i . Ar t i s tu l p r in afect iv i ta tea sa a n i m e a z ă şi încă lzeş te un iversu l .

Afec t iv i ta tea es te expres i a adâncu r i l o r sufleteşt i ce se r e v a r s ă în o p e r a d e a r t ă .

,Dacă omul nu s imte nimic frumos în forul s ău inter ior , n u va pu ­t e a găsi nimic m a r e şi frumos în n a t u r ă " (H. Hoffding) .

A L E X A N D R U T O H Â N E A N U

©BCUCLUJ

EDUCATORI

In cance la r i a unu i liceu m a r e din provincie .

Deş i a t r ecu t des tu l t imp d e c â n d a suna t de in t ra re , „apos to l i i n e a m u l u i " sun t încă împă r ţ i ţ i în t a b e r e consp i ra to r i i : d u p ă vâ r s te , d u p ă spec ia l i tă ţ i d idac t ice (mai pu ţ in ) , d u p ă opinii poli t ice (mai a l e s ) .

Se d iscu tă . î n t r ' u n grup , pe şopt i te , ta inic şi cu ae r de in i ţ iere în mis tere , se n u t r e ş t e zvonul şi i luzia căde r i i guvernulu i . I n t r ' a l t g rup , pas ionan t , zgomotos , n e a c a d e m i c se recons t i tuesc fazele ma i impor ­t a n t e a le chefului m o n s t r u din n o a p t e a t recută . . .

I zo la t şi d is tan t , î n t r ' un jilţ îmbietor , s tă d i rec to ru l Şcoalei Nor ­male , om de vre-o „ j u m ă t a t e de seco l" şi m e m b r u devo ta t al p a r t i d u ­lui istoric, a c u m le p u t e r e . î ş i p l imbă pr iv i rea p ro t ec toa r e şi p l ină d e s ine de -a - lungu l şi de -a - l a tu l săli i . E chel, a r e ochi bu lbuca ţ i şi un p â n t e c p roeminen t ca u n ba lon de expe r i en ţe . Drac i i de elevi l-au po ­recl i t n e i e r t ă t o r „ R a ţ a " fi indcă se l e a g ă n ă la mer s . De câ teor i în tâ l ­neş t e pe f rageda, b londa şi a e r i ana d o m n i ş o a r ă de la s ec re t a r i a t o în­t r e a b ă cu sub în ţe lesur i dacă - i a junge leafa de două mii de lei pe l ună şi se u i tă a tunci la ea cu ochi lubrici . La se rbă r i l e na ţ iona le , când la megafoane r ă s u n ă mate r i a l , a t in ichea e loc in ţa mier loi lor guverna ­menta l i , a p l a u d ă . A p l a u d ă de face „băşici în p a l m e " d u p ă cum ţ ine s'o m ă r t u r i s e a s c ă cu orgoliu pa r t i zanu lu i zelos. Se e x t a z i a z ă din pa ­t r io t ism. Insă , în c iuda legii cumulului , a r e şi la l iceu ore sup l imen­t a r e , „ c â t e v a " (12).

F e r e a s t r a cance la r ie i es te deschisă . De aci p r iv i rea p o a t e u r m ă r i p â n ă d e p a r t e u n d u i r e a s inuoasă şi leneşă , ca un gând indic, a O l tu ­lui şi ' n t r 'o ro t i r e p o a t e c u p r i n d e o vale ' n t r eagă cu acc iden te le ei geologice şi a b u n d e n ţ a vegetaţ ie i .

R ă z i m a t în coa te de pe rvazu l feres t re i ş l cu bă rb ia p r o p t i t ă ' n c u p a pa lme lo r s tă profesoru l cel t â n ă r de ma temat i c i . P r iv i r ea lui, n e -

©BCUCLUJ

462 G Â N D R O M Â N E S C

mărg in i t de t r i s tă , t r ece dincolo de za re , p i e r z â n d u - s e cu u l t ima lu­cire de a rg in t a va lur i lo r î n d e p ă r t a t e .

E abă tu t . Orc ine a r p u t e a ghici în fizionomia lui o d u r e r e neobiş­nu i tă . Tocmai ţ ine în b u z u n a r t e l e g r a m a ce-i aduse , o o r ă ma i de v re ­me, ves tea fo rmula tă succint ca şi sen t in ţe le sor ţ i i : „Vino imedia t . M a m a a mur i t " . A c u m a ş t e a p t ă să-ş i r idice an t i c ipa t de la cas ier ia li­ceului , leafa şi să p lece cu p r imul t r en acasă .

Domnul Direc tor , cu voce a r o g a n t ă voind să p a r ă au to r i t a r , afec­t â n d to tuş i po l i t e ţă în formă pr in a l ege rea cuvinte lor , îl c h e a m ă la sine pe t â n ă r rupându-1 astfel din rever ia lui a m a r ă . Aces ta , încovo­ia t şi cu capu l în piept , se des l ipeş te cu g reu de la locul s ău din fe­r e a s t r ă u n d e rea l izase pr in c o n t e m p l a r e a firii un fel de echil ibru s ta ­tic al dure r i i şi se duce să s t r â n g ă o m â n ă grasă , în t insă ca o conces ie :

„Ce dor i ţ i Domnu le D i r e c t o r ? " „Eh! a m auz i t d e s p r e Dta , june coleg, lucrur i f rumoase. (Voca­

lele o şi a, p r o n u n ţ a t e os ten ta t iv deschis , au subl inia t în mod deosebi t c u v â n t u l ) .

Umer i să l ta ţ i . F i g u r ă lumina tă de supe r io r i t a t ea modes t ie i . N e d u m e r i r e " .

„Şt i i ! E u nu sun t con t ra e lementu lu i t ână r , d a c ă e modes t , b ine p r egă t i t şi c â n d n u face pol i t ică cu pis to lul şi c â n d ştie să r e spec t e p e oameni i mai în v â r s t ă cu e x p e r i e n ţ a vieţii (ton sfătos) c a r e — ce vre i t i n e r e ? — R o m â n i a M a r e noi a m făcut-o! . . . (exclusivist , chiar r ă s ­tit, c r e scendo) .

Tona l i t a t e a pe ro ra ţ i e i Domnulu i Di rec tor a fost p â n ' a c u m m a ­jo ră . A p o i d e o d a t ă , f ă r ă t recer i n u a n ţ a t e în inflexiunile vocii, devine cu to tu l c o n t r a r ă . Lasă ochii în jos şi p r iveş te la vârful pantof i lor lus ­t ru i ţ i p â n ă la c o n c u r a r e a mobilei de c u r â n d lăcu i tă . Cu podu l pa l ­me lo r îşi f reacă necon t ro la t genunchii a ş a că r id i ca rea şi l ă s a r e a ri t­mică a vârfului pan ta lon i lo r îngădu ie să se v a d ă a l b e a ţ a de z ă p a d ă de pes t e c iorapi . Se s imte că totuşi Domnul Di rec to r es te jenat . Sfiala sa c o n t r a s t e a z ă n e a ş t e p t a t cu a r o g a n ţ a de pân ' a tunc i .

Şi începe cu vocea scăzu tă , discret , ca o invi ta ţ ie la compl ic i t a te : „Ui te d ragă , a m un nepot . Cum să- ţ i s p u n ? E foar te deş tep t . D a r

cu m a t e m a t i c a nu p r e a s e ' m p a c ă " . T â n ă r u l supl in i tor u r m ă r e ş t e totul numa i din po l i t e ţă . E p r e a

î n d u r e r a t ca să repl ice cu a t i tud ine . „F i ind s ingur la p ă r i n ţ i şi in te l igent şi f rumuşel , m ă - s a i-a făcut

t oa t e gustur i le , i a r frat i -meu, ta t -su , subd i rec to ru l genera l al P e s ­căr i i lo r S ta tu lu i , d in „ scump, odo ru l lu t ă t i c u " n u mi 1-a scos! E u le -am spus-o : „nu-e -pe -da -go-g ic" ! Şi u i te -aşa , a ieşit cam d e r b e d e u

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 463

ş t r e n g a r u l pe-acolo , pe la Bucureş t i . L-am a d u s aici. V ia ţ a la provin­cie e mai m o r a l ă (sociologic). Eu sunt e d u c a t o r cu e x p e r i e n ţ ă (com­p e t e n t ) . C â t e serii mi -au t r ecu t pe sub m â n ă ! (orgolios) . Şi l -am în­scris p a r t i c u l a r (conclus iv)" .

P e m ă s u r ă ce e x p u n e cazul , ros t i rea Domnulu i Di rec tor îşi r eca ­p ă t ă a r o g a n ţ a obişnui tă iar p r iv i rea şi-o r id ică din vârful pantof i lor ca s'o p l imbe din nou s u v e r a n ă pes te sa la în t r eagă .

„ D a r în ce c lasă es te aces t nepo t al D v o a s t r ă ? " „ T e r m i n ă p ' a op ta şi d ă b a c a l a u r e a t u l în Iunie . M ' a m gând i t la

D ta . î n t r ' o lună , câ t a mai r ă m a s p â n ă la examen , să mi-1 p r e p a r i b ine la matemat ic i , să mi-1 faci să ştie ca r t e . A m înc rede re în capac i ­t a t ea Dta le . I a r bă ia tu l , e de ş t ep t d e r b e d e u l ; o să-1 vezi". . .

„Domnu le Director , m ă bucur că m i - a r ă t a ţ i în felul aces ta încre­d e r e a D v o a s t r ă " .

„Şti i că nu e pe gra t i s ! Eş t i supl in i tor (umili tor) şi apoi m u n c a oricui t r e b u e p l ă t i t ă (mora l i za to r ) . Să ' ncepe ţ i medi ta ţ i i l e d e mâ ine (ca tegor ic )" .

„ J u n e l e co leg" nu r ă s p u n d e nici cum la a cea s t ă î n t r e r u p e r e şi-şi con t inuă cu glas domol g â n d u l :

„Şi sun t sigur că o r ica re din colegii mei de spec ia l i ta te m ' a r pu ­t e a înlocui cu succes. Eu, vă rog să n 'o i n t e rp r e t a ţ i ca un refuz, nu po t pr imi . V e d e ţ i : (vocea-i t r e m u r ă ) pes te -un ceas j u m ă t a t e p lec cu acce l e r a tu l a c a s ă " . Scoa te maş ina l t e l eg rama din b u z u n a r şi o fră­m â n t ă ne rvos în t re dege te . Vorbeş te mişcat , ha luc ina t :

„Mi-a mur i t Mama! . . . P l ec l a ' nmormân ta re . . . „Va să zică Domnule , m ă ' n c u r c a ş i ! M ă laşi b a l t ă ! " .

D A N I E L P O P E S C U

©BCUCLUJ

SEARĂ

Stinse, lumini A r d l ine p e s t e Na l t e l e c res te , Vineţi i pini .

U m b r e adânc i Leagă cu su re Crengi , p r in p ă d u r e , Norii , de s tânci .

F lo r i l e reci In ierbur i , toa te , S i n g u r ă t a t e Duc sp re poteci .

ADÂNCĂ SEARĂ

In ser i adânc i , lumina din fe res t re M ă r e ş t e s love ş t e r se d e p e tomur i . V ă d dincolo, din u r iaşe c res te , U r c â n d în ceţur i , reci, îna l t e domur i .

O m â n ă p a l ă u r m ă r e ş t e r â n d u r i Usca t e de t ă c e r e şi u i t a r e Şi, în ne în ţe lese le lor gândur i , B ă t ă i de inimi t r ec m e r e u ma i r a r e .

' ) D in vo lumul care apare la iarnă, in editura revistei . Ţ a r a Bârseî".

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 465

M ă plec cu gene os teni te , ude , Sub ore le ce umeri i mi-i f a rmă ; T r e s a r când l ină t r e c e r e se -aude . E u m b r a ca r e v rea s ' a d o a r m ă .

ÎNDEMN

A d u n ă u rme le din căr ţ i , P e u n d e poţ i umb la necunoscu t . P ă d u r i l e c i teş te- le p e hă r ţ i , T impul , în lut .

In" amin t i r ea t â n ă r u l u i azi Scr ie la s t ihuri , î n t r ' una . . . . P e scumpii , p r ie ten i i braz i , P â l p â e l una !

N u p rege ta . A m u r g u l d e rub in P r e a t impur iu se va l ă s a p e scris Şi, în z a d a r vei c ă u t a în vin, G â n d u l ucis.

FRAGMENT

V ' a m a d u n a t d a r n u şt iu d e - a m să vă spun aces te Cuvin te de adio, în s t r â m t a m e a c a b a n ă ! î m b ă t r â n i t p e d r u m u r i de ' n d e p ă r t a t e cres te , P ă d u r e a îmi t r ezeş t e t u r b u r ă t o a r e a r ană . .

De n u venea ţ i cu toţii , — de ' n t â rz i a ţ i o o r ă ! A s c u n s ă , l ipsa, poa t e m ă ' n d e p ă r t a de gându l C ă a ş t e p t â n d de veghe o c a l m ă a u r o r ă II voiu u i ta cum nu pot în a l t e seri d e a r â n d u l . . .

A m d r ă m u i t i sp i ta o raşu lu i cu-ace ia Ur î ţ i od in ioară , a l ă t u r e a la m a s ă . M ' a u amăg i t p a h a r u l şi l enea şi femeia Cu ochii de văpa ie şi t rupu l de m ă t a s ă .

©BCUCLUJ

466 G Â N D R O M Â N E S C

D o a r n o a p t e a c â t e o d a t ă , când visele m ă n u n c h i u r i P e că r ţ i l e umi le se p r ă b u ş e s c u i ta te , îm i a p l e c a m u rechea s 'aud cum u r c ă 'n t runch iu r i Boga ta sevă — 'n m a r e şi g rea s i ngu ră t a t e .

„In prăpastia Lupului „Ii găsirăm trupul lui. „Pieptul sfărâmat de stâncă, „In înzăpezire-adâncă!".

*

In s ea ra l ină u m b r e se des luşesc u ş o a r e P e pâr t i i l e toa te t â r î t e sub fe reas t ră . C a d ierni d e linişti , a s p r e şi de m ă r g ă r i t a r e , D a r nouă , p r i n t r e r amur i , v ă d numa i u r m a n o a s t r ă !

De m u l t vro iam o veste în sece ta din m u n t e , De m u l t o m â n ă ca ldă , pe ca r e a m dor i -o P r e l u n g ă m â n g â i e r e 'n a rg in tu l de p e f runte . — M ă ch iamă un p r i e t en a far ' ! V ă spun ad io !

TRECERE

Şi în t r ' o s e a r ă la rgul t ă u frunziş, P ă d u r e scumpă , se va ap leca , P e n t r u u n lung, uşor acoper iş , P e c â n t ă r e ţ u l d rag , pe s luga ta.

In cetini vân tu l s t r ă b ă t â n d ha i -hui Va t u r b u r a od ihna florilor. Cu somnul m e u d e a p u r u r e a lega t E u nu voiu şti nimic de somnul lor.

P o p o r de gâze, n ă v ă l i n d greoi, Va cerce ta , c ă l ă t o r i n d p e p l eoape , In p ă r u l cu mi re sme de trifoi, P e mâini subţir i , pe buzele a p r o a p e .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 467

A p r o p i a t e p e n t r u un cuvân t Şi p e obraj i i î n t r ' un z â m b e t s t rânş i , C ă l d u r a , ce va t rece în p ă m â n t . A p o i t â rz iu vor p r iveghea ochi p lânş i .

O p a s ă r e se va opr i d in sbor. Făc l i i a d â n c e munţ i i -or a runca . Un chiot va p ă t r u n d e , viu. U n nor Ca o m ă t a s ă m ă v a ' n l ă ş u r a .

U i t a t de lume, lumea r e a u i t ând Cu munţ i i mei şi cu p ă d u r e a m e a Şi f rumuseţ i le nemaiu i t ând , Voi t rece lin, cum t rece p a s ă r e a .

A U R E L M A R I N

©BCUCLUJ

EMINESCU SI N O N N O S DIN PANOPOLIS 5

In u l t imele deceni i s'a scris foar te mu l t d e s p r e au to ru l Lucea­fărului . O p a r t e din ce rce tă to r i i scr isului s ău s 'au ocupa t de d iver­sele inf luenţe sufer i te de aces t cel ma i m a r e poe t al nos t ru . Unii a u s t ă ru i t a s u p r a e l emen te lo r l ua t e de el din l umea g reacă . P o m e n e s c aci doa r câ ţ iva : M u r ă r a ş u , Sul ică , P a p a c o s t e a .

Sun t î nc red in ţ a t însă că n u m ă r u l aces tor e l e m e n t e e ma i m a r e decâ t se c rede . N u ştiu, de p i ldă , d a c ă s'a a c c e n t u a t inf luenţa filoso­fiei lui Zenon E lea tu l (cel cu pr incipiul to pen ka i pan ) în poezia Rugăciunea unui Dac.

D a r dacă în o p e r a ba rdu lu i m o l d o v e a n sun t remin i scen ţe vizi­bile din P i n d a r , Zenon, Saffo (după unii) e t c , nu mică mi-a fost sur­p r i n d e r e a să cons ta t b iza re coincidenţe — să le z icem d e o c a m d a t ă a şa — d in t re a n u m i t e p ă r ţ i a le opere i lui Eminescu şi ve r su r i din u n poe t grec tâ rz iu , des tu l de pu ţ in cunoscut şi încă mai pu ţ in citit. E vorba de Nonnos din Panopol i s , poe t de l imbă g reacă , t r ă i t în Egipt , p r in secolul al V- lea d u p ă Chr is tos .

O p e r a lui de căpe t en i e es te o epopee e n o r m ă în 48 de cân tu r i , u n d e c e l e b re a z ă v ia ţa şi i sprăvi le zeului Dionysos . In cân tecu l a l 42-lea al aceste i poeme se poves teş t e d r agos t ea z a d a r n i c ă a zeu lu i p e n t r u nimfa Beroe , p e ca re o u r m ă r e ş t e p r e t u t i n d e n i f ă r ă succes. La un m o m e n t da t , nimfa în se t a t ă se a p l e a c ă şi bea a p ă din o fân­t â n ă ; Bacchus imi tă gestul ei. A tunc i zâna , în ba t jocură , îi s p u n e : „ Z a d a r n i c ai b ă u t a p ă rece , Dionysos ; căci setea dragostei nu o pot stinge toate apele Oceanului", (vers. 100—101).

A s e m ă n a r e a , mai bine zis i den t i t a t ea în t re aces t vers şi versul

„Focul meu nu pot să îl stingă toate Apele mării",

din Oda în metru antic e s te izbi toare .

I n t e r e s a n t de re levat , deşi n u a t â t de conc ludent , e şi pa sa ju l din aceeaş i c a r t e a lui Nonnos , cupr ins în t re versur i le 363 şi u r m ă t o a r e l e .

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 4 6 9

E vorba de ace leaş i personagi i . O d a t ă zeul găs ind p e z â n a s ingură , i se r e v e l e a z ă ca zeu, îi s p u n e i sp răv i l e sa le şi în ce le d in u r m ă , ca să - i înf rângă cerbicia, îi d e s t ă i n u e ş t e cum din p r ic ina d ragos te i p e n ­t r u ea, a p ă r ă s i t cerul , şi iubeş te p a t r i a ei ma i m u l t decâ t e t e ru l azur iu . C u m se vede , o a tmos fe ră ce ne amin te ş t e foar te de a p r o a p e t e m a Luceafă ru lu i lui Eminescu .

D a r ryu e des tu l să semnalez i aces te ap rop i e r i : t r e b u e să le cau ţ i şi o exp l i ca re . Nu insist a s u p r a a s e m ă n ă r i i d in u r m ă ca re p o a t e fi o s imp lă co inc iden ţă . N u tot astfel mi se p a r e cazul însă cu cea din­tâi . E vorba, d u p ă cum a m văzu t , de un ve r s în t reg c a r e s e a m ă n ă a i ­d o m a cu versu l lui Nonnos . In aces t caz se ma i p o a t e vorbi d e o co­i n c i d e n ţ ă ? C r e d că a c e a s t ă posibi l i ta te e exc lusă . î n t r ' a d e v ă r e p e s t e p u t i n ţ ă cu aceeaş i imagine, e x p r i m a t ă în n o u ă sau zece cuvinte , s ă se ivească spon tan , i ndependen t , la doi poeţ i . As t fe l că sun t em siliţi a a d m i t e că un poe t 1-a cunoscu t p e celal t , d i rec t sau indi rec t . Poe tu l r o m â n va fi cunoscu t sau t r a d u c e r e a l a t ină a lui Nonnos , f ăcu tă — d a c ă nu m ă înşel , în sec. al XVI - l ea — de F a l k e n b e r g , sau ma i d e ­g r a b ă t r a d u c e r e a f ranceză d in 1856 a Conte lu i de Marce l lu s , sau va fi l ua t cunoş t in ţ ă d e pasag iu l în ches t iune d in u n c i ta t sau r e z u m a t d in au to ru l grec .

Câ t pr iveşte p rocedeul d e in tegrare al u n o r a s e m e n e a f ragmente în corpu l poeziei împrumută to ru lu i , el poa t e fi sau voit — cum e (mai b ine zis, era) cazul cu versificatorii savanţ i ca re d o r e a u să facă p a ­r adă de cunoşt in ţe le lor — sau (cum se în tâmplă mai des,) e v o r b a de u n împrumut inconştient . Pasagiul , fragmentul sau versul în che­s t iune a impres ionat aşa de mult p e poe tu l receptiv, că s'a fixat în memor ia lui, pierzându-şi biletul de ident i ta te . încetul cu încetul s'a integrat aşa de b ine în sufletul poetului , că acesta, u i t ând de originea împrumutu lu i , cons ideră e lementul în ches t iune ca o creaţ ie a spir i tului său. Se citează cazul clasic al lui Coler idge în ale cărui poezii se găsesc pasagii întregi din alţi au tor i . L a scrii torul englez e ra un fel d e a m n e z i e parţ ială, mai b ine zis l ipsea memor ia recunoaş ter i i .

S'ar p u t e a p u n e , din un al t punc t de vedere , chestia în t rucâ t la u rma u rme i a r fi îndreptă ţ i t un a semenea î m p r u m u t d int re doi scriitori în t re care afinitatea sufletească e a tâ t de mare că ea p o a t e n u n u m a i să explice, da r chiar să scuze acest împrumut .

Se afirmă, — u ' a m avut r ă b d a r e să controlez — că cTAnnunzio a r fi p roceda t astfel şi tot aşa alţi poeţ i şi romancier i . In ant ichi ta te lu­crul era curen t . U n scriitor n u numa i că se copia adesea p e s ine ;

d a r copia şi pe alţii. F ă r ă p r e a mul t s c rupu l îşi in tercala în ope ra s 'a un pasagiu ca re i se p ă r e a mai fericit. Ei, da r a tunci n u se cunoş tea pr incipiul propr ie tă ţ i i l i terare, măcar că un Aris tofan, de pildă, î ncă

©BCUCLUJ

470 G Â N D R O M Â N E S C

din veacul al V-lea a. Chr., se hăr ţu ia p e aceas tă t emă cu colegii lui în t ru comedie . In definitiv u n scriitor mai curagios sau mai cinic a r pu t ea s p u n e ; je prends топ Ыеп ой je le trouve. E un fel d e a r e c u ­noaş te că el n u p o a t e concepe o t r a t a r e mai fericită a temei sau a imaginei î m p r u m u t a t e şi pr in aceas ta p rocedeu l consti tue şi u n omagiu la adresa celui jăcmăni t de lucrul său.

In cele mai dese cazur i e însă vo rba de un gest inconştient . A ş a a fost d e b u n ă seamă, cazul şi cu Emineseu, cel puţ in cât p r i ­veşte împrumutu l din N o n n o s .

Se va mira u n u l sau altul c u m de a ajuns au to ru l lui Călin la N o n n o s ? Mi ra rea va fi însă ne la locul ei când cunoaş t em cur io­z i ta tea neseca tă a celui ca re a ră tăci t prin t ca t e demeni i le spiri tului o m e n e s c . C â n d v a îi va fi căzut în mână u n a din acele t raducer i d e ca r e v o r b e a m mai des , şi c u m n ' a r fi fost Emineseu cur ios să cunoas­că măca r o pa r t e din e p o p e e a aşa de c iuda tă a unu i confrate deşi a t â t de îndepă r t a t în t imp şi spaţ iu ?

• Aces t fel de cercetăr i a sup ra influenţelor suferi te de u n scriitor

a s u p r a e lemente lor in tegrate — de cele mai mul te ori şi d u p ă p ă r e r e a mea , în chip inconşt ient — în opera sa, cerce tăr i aşa d e r ă spând i t e î n aceas tă e p o c ă de a lexandr inism, n ' a u de scop s ă facă ana tomia p r o d u s e l o r Muze i cu tă ru i scrii tor, să-i p ro faneze mis terul sau să-i di­m i n u e z e va loarea . Mai toţi poeţi i — eu c red că chiar toţ i — a u îm­p r u m u t a t mai mul t sau mai puţ in dela înaintaşii lor, dacă n u subs tanţa s au o par te din subs tan ţa operii , cel pu ţ in t ipare le în care a u t u r n a t l ava fantaziei lor. Chiar bă t rânu l Omer , giganticul Qmer , ca re se înal ţă c a u n Himalaia în mijlocul Sahare i , p a r e aşa d e to ta l original, p e n t r u ­că n u c u n o a ş t e m p e înaintaşii săi în poez ie . D e fapt însă, studiile mai n o u ă a u dovedi t că chiar el, mai ales el, la u n p o p o r la ca re t rad i ­ţ ia juca u n ro l aşa de pu te rn ic , a î m p r u m u t a t foarte mul t d e la p r e ­decesor i . Deci a cerce ta aces te influenţe n u în seamnă n u m a i decâ t a profana poezia, sau a scădea mer i tu l poe tu lu i . A c e a s t ă p r e o c u p a r e r ă s p u n d e mai degrabă unei fireşti curiozităţ i a spiri tului , ca re v r ea astfel să asiste, oa recum, la naş te rea poeziei , în care fatal sunt în t re ţe ­su te şi a tâ tea b u n u r i s t ră ine , mai mult sau mai puţ in refăcute, t r ecu te pr in p r i sma sufletului celui care care le-a contopi t în pânza versur i lor sale.

Şi apo i . aces t fel de s tudiu mai a re şi o l ă tu re pedagog ică : e l e n e a r a t ă c u m şi cât de mul t adevăra ţ i i mar i poeţ i a u stat la şcoala înain­taşilor, că din nimic nimic n u se naş te , că acei ca re au p re ten ţ i a să scoată to tu l din capul lor, cum a scos J u p i t e r p e Minerva , sun t sau inconştienţi de modul cum se cre iază o poezie, sau sun t şar la tani o r i r i d i -cul i . R o d u l temerităţ i i lor leneşe n u poa t e fi decât o e femeră becisnicie-

ST. B E Z D E C H I

©BCUCLUJ

FRUMOSUL

E u m ' a m n ă s c u t din t a ina ce-a fu lgera t l umina Ca să t r ă i e sc în toa te de m u l t c â n d m ă p u r t a u Dosp ind în haos v remea , v i r tu ţ i le şi v ina A m l e g ă n a t v ă z d u h u l c â n d ochii nu-1 vedeau .

E r a pe -a tunc i neş t i r e şi î n tune r i c m a r e U n col ţ d e cer p ă r e a t i m p a n şi 'n el svâcneau Culor i în pâ lpâ i r e , şi ca în î n t â m p l a r e A m l e g ă n a t v ă z d u h u l când ochii nu-1 vedeau .

M ' a m pr imeni t în linii r ă m a s e ' n nemi şca r e G u s t â n d e t e r n u ' n v i ţă şi c l ipa cu c iorchina Şi veşnic ia 'nchisă d e - a m a n ţ i în s ă r u t a r e Dos p ind în haos v remea , v i r tu ţ i le şi vina.

In deven i re l umea m ' a v ru t şi m ' a l ă s a t V i sând p o a t e d e p a r t e c â n d nu m ă c u n o ş t e a u Un ind în t r ' o f ân t ână azu ru l sfâş ia t C a să t r ă i e sc în t oa t e d e m u l t c â n d m ă p u r t a u .

A m fost t ă i a t în linii ş i d ă l t u i t în p i a t r ă Şi d u s îri sborul frânt , p r in flori, c â n d s b o a r ă - a l b i n a Şi în v ib ră r i d e c o a r d e ce 'nfurie şi i a r t ă E u m ' a m n ă s c u t din t a ina ce-a fulgerat lumina .

A m l e g ă n a t v ă z d u h u l c â n d ochii nu-1 v e d e a u Dosp ind în haos vremea , v i r tu ţ i le şi vina C a să t r ă iesc în toa te d e mul t c â n d m ă p u r t a u . E u m ' a m n ă s c u t din t a ina ce-a fulgerat lumina .

I U L I A N P O P A

©BCUCLUJ

ÎNCEPUTURILE TEATRULUI ROMÂNESC ÎN ARDEAL*)

S ă fim recunoscă to r i d i recţ iuni i T e a t r u l u i Na ţ iona l din Clu j , p e n t r u ac tu l d e d r e p t a t e şi r ecunoş t in ţă , p e c a r e îl s ă v â r ş e ş t e a s t ă s e a r ă , fa ţă d e vechiul t e a t r u românesc al A r d e a l u l u i . S ă r m a n a T h a l i e a r d e l e a n ă , c a r e u n veac şi ma i b ine a des fă ta t , la s ă r b ă t o r i l e C r ă c i u ­nulu i şi a l e Paş t e lu i , l a l ă s a tu l secului şi la pe t r ece r i l e de va ră , ţ ă r ă ­n imea sa te lo r n o a s t r e şi m o d e s t a burghez ie a o raşe lo r , a p r o a p e d o u ă decen i i a d a t t â rcoa le , ca o b i a t ă Cenuşo tcă , p e la po r ţ i l e aces tu i p a l a t s t ră luc i to r , d o a r ă - d o a r ă se va î n d u r a c ineva să o ia în s e a m ă . A c u m c â n d a fost inv i t a tă însfârş i t s ă u r c e în b ă t a i a r e f l ec toa re lo r o r b i t o a r e a l e aces te i scene, ea c a r e n u e r a î n v ă ţ a t ă d e c â t cu l a m p a d e pe t ro l şi cu l u m â n ă r i l e de s p e r m a n ţ e t , îşi s imte pasu l şovă ind d e t e a m a d e a nu fi î n ţ e l ea să şi p r e ţ u i t ă d u p ă modes t e l e ei pu te r i . E a t â t d e m u l t de c â n d n ' a ma i fost v ă z u t ă , a t â t d e m a r e es te s ch imbarea v remur i lo r , încâ t numeroş i d i n t r e d v o a s t r ă vor pr ivi -o ca pe o s t r e ină . I a t ă de ce s imte nevoia să fie p r e z e n t a t ă , s p u n â n d un cuvân t d e s p r e i sp răv i l e cu ca r e a î ncân t a t vechea lume r o m â n e a s c ă a A r d e a l u l u i , s ingure le c a r e îi d a u d r e p t u l la r ecunoş t in ţ a n o a s t r ă .

T e a t r u l r o m â n e s c din A r d e a l es te u n capi to l nescr is al is toriei c u l t u r a l e a R o m â n i l o r de d incoace de C a r p a ţ i . N u s'a ivit încă cer ­ce t ă to ru l harn ic , c a r e să s t r ângă din z iare , revis te şi a rh ive vechi t oa t e p ie t r ice le le din ca r e să a l c ă tu i a scă — a ş a cum a făcut un O l l ă -nescu p e n t r u M u n t e n i a şi un B u r a d a p e n t r u Moldova — moza icu l a c e s t a a t â t de necesa r p e n t r u o în ţe legere d r e a p t ă a t r ecu tu lu i n o s t r u 1 ) . D e p a r t e de l a mine gându l de a vă p u r t a în a s t ă s e a r ă p e

*) Cuvântare rostită la Teatrul N a ţ i o n a l din Cluj în seara z i le i d e 18 S e p t . 1937, cu pr i le ju l comemorăr i i vech i lor autori dramat ic i ardeleni . S'a reprezentat drama Tribunul de Ion A l , Lapedatu ,

*) O sch i ţă a lui am dat în in troducere la art ico lul Teatrul Naţional din Cluj, în Boabe de Grâu, III (1932) , pp. 23—38.

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 4 7 3

c ă r ă r i l e m o d e s t e şi uneor i des tu l de în to r toch ia te a l e aces tu i cap i to l «din is tor ia n o a s t r ă . î m i i au voia să vă înfăţ işez n u m a i câ teva din m o ­m e n t e l e lui ma i de seamă , ins i s tând ceva ma i m u l t asupra , în tâ i lo r noş t r i au to r i d ramat ic i . Semnif icaţ ia spec tacolu lu i din a s t ă s e a r ă v a i i , c r edem, în aces t fel, mai bine în ţ e l easă .

Cele d in tâ i r ep rezen t an ţ i i de t e a t r u d e s p r e ca r e avem cunoş ­t i n ţ ă coincid a p r o a p e cu p r ime le semne de r e d e ş t e p t a r e la o n o u ă v i a ţ ă n a ţ i o n a l ă a Român i lo r d e d incoace d e C a r p a ţ i . E le au fost d a t e d e c ă t r ă elevii şcoale lor d in Bla j , ce le ma i vechi scoale s e c u n d a r e a l e R o m â n i l o r a rde len i . Din sânul lor s'a a l că tu i t la 1755 o comoedia ambulatoria alumnorum, c a r e a făcut, la s ă rbă to r i l e Crăc iunu lu i d in 1755, chiar u n tu rneu , la Vinţul de jos, Sebeş şi A lba - Iu l i a , j ucând p r o ­babi l neş te Irozi, sau v reun mis te r religios, căci r ep rezen ta ţ i i l e se d ă ­d e a u în b i se r ic i 1 ) . Cu şase ani mai târziu, elevii ace loraş i scoale o rga ­n i z e a z ă un spec tacol în c ins tea guve rna to ru lu i Bucow, c a r e v iz i t ează B l a j u l . To t p e n t r u vreo r e p r e z e n t a ţ i e c a r n a v a l e s c ă a lor va fi fost scr isă f a r s a de u n grotesc vu lgar Occisio Gregarii Vodae, cu t ex t românesc , unguresc , la t inesc şi ţ igănesc , al că re i m a n u s c r i s d e p e la 1780 ni s ' a p ă s t r a t în bibl ioteca Episcopie i din O r a d e a 2 ) . B la ju l ne dă , d e a s e m e n e a , p e la 1832, cea d in tâ iu socie ta te d e d i le tan ţ i , sufletul c ă ­r e i a au fost Gheorghe Bar i ţ iu şi Timote iu Cipar iu . Cu b a n i s t r ânş i d e l a p ro topop i i acelei eparh i i , s'a încropi t o scenă şi decorur i , desem­n a t e de u n p ic tor sas d in Sibiu — lucru m a r e p e n t r u ace le v r e m u r i 3 ) . D e b u n ă s e a m ă că p e n t r u aceş t i d i l e tan ţ i — a le c ă r o r spec taco le a u -durat v reo cinci an i — a scris T. Cipar iu , la 1833, Ecloga lui, închi­n a t ă episcopului Lemenyi , cu pr i le ju l u r că r i i lui în scaunul a rh ie ­r e s c 4 ) . Se cuvine a ş a d a r să cinstim, la a c e a s t ă c o m e m o r a r e a vechi lor a u t o r i d r ama t i c i a rde len i , în m a r e l e î n v ă ţ a t a l Blajului , de la m o a r t e a c ă r u i a se împl ineş te o j u m ă t a t e de veac, p e cel d in tâ iu a u t o r d r a m a ­t i c d e d incoace de Ca rpa ţ i . Cu toa te că Ecloga lui p a s t o r a l ă es te o

x ) A . Lupeanu, U n început de teatru românesc ambulant în Trans i lvania , la 1755, în Societatea de Mâine, I (1924) , p. 520—521; reprodus şi în voi . Evocări, B l a j , 1937, pp. 36 şi urm.

-] O ana l i ză recentă a ei ne -a dat Al . Ciorănescu , Occisio Gregarii Vedae. Cea mai veche piesă de teatru în româneşte. Revista Fundaţiilor Regale, A u g u s t , 1937, p. 423 şi urm.

3 ) G. Bar i ţ iu , - Thalia şi Melpomene în Ardeal, în Transilvania, nr. d in 1 şi 15 Iunie, 1870.

*) Ecloga a fost t ipări tă mai întâi la 1833 în A iud , ,,cu t iparul Colegiului Reformat ." A fost reprodusă apo i de autor, sub titlul Drama pastorale, cu oare­c a r e modif icări , în Elemente de apoetică, metrică şi versificaţiune, B l a j , ,1860 , p. 200—219.

©BCUCLUJ

474 G Â N D R O M Â N E S C

p ie să ocaz iona lă , even imentu l c ă r u i a i-a fost înch ina tă a fost i n t r o d u s d e a u t o r cu d e s t u l ă d iscre ţ ie , p e n t r u c ă ea să p o a t ă fi j u c a t ă şi c a a l t e p r i l e ju r i . Sen t imen tu l de e l eva ţ iune suf le tească , ce o s t r ă b a t e de l a u n c a p ă t la a l tu l , a fost apo i t u r n a t în versur i , c a r e p e n t r u ţ i ­n u t a lor c las ică şi pa r fumul lor a rha ic , po t fi c i t i te şi a s t ăz i cu p l ă ­ce re . I a t ă d e p i l d ă aces t sonet, p e c a r e p ă s t o r u l Thyr s i s îl înch ină p ă s t o r u l u i cel m a r e , c ă r u i a toţ i îi a d u c d a r u r i d e p re ţ , n u m a i el nu - i p o a t e oferi d e c â t c red inc ioasa lui in imă :

„Ah, s ingur v ă d că - s , D o a m n e î n d u r a t e , c a r e 'na in te - ţ i cu nimic s ' a ra t ă , ca şi-o u n e a l t ă veche, l ă p ă d a t ă s ă r a c şi 'n l ume f ă r ă d i r e p t a t e .

G e m m e şi a u r d in comori boga te n ' a m să - ţ i a d u c eu, ci n u m a i o b i a t ă in imă ca r e ţ ie- ţ i e ' nch ina tă deş i n 'o vezi în sânu l m e u cum ba te .

Ţ ie - ţ i t r ă e ş t e ea şi ţ ie- ţ i m o a r e , tu s ingur eşt i a l ei p a t r o n în lume. P e fagi, p e ceri , p e p i a t r ă şi p e f loare

Scr ie- ţ i -voiu t D o a m n e l ă u d a t u l nume , ca să r ă m â n ă , p â n ă c â n d u n soa re va fi p e ce r şi m a r e a va să s p u m e " .

In to t aces t începu t d e veac , cu t oa t e p iedic i le c a r e li se o p u n r

to t mai m u l ţ i R o m â n i p ă t r u n d în o ra şe l e a r d e l e n e . F i r e ş t e că a c e ş t i noi burghez i vor a l e rga la r ep rezen t a ţ i i l e t r u p e l o r g e r m a n e şi m a ­ghiare . D o r i n ţ a lor ferbinte es te însă să a u d ă r ă s u n â n d şi l imba ro ­m â n e a s c ă p e scenă . Şi se p a r e că n u m ă r u l lor nu e r a de loc de d i s ­pre ţu i t , î n t rucâ t înseşi t r u p e l e s t re ine se n izuesc să le îndepl inească . a c e a s t ă do r in ţ ă . I a t ă , d e p i ldă , o astfel d e t r u p ă , r e p r e z e n t â n d l a 1815 la Braşov Vecinătatea periculoasă d e Ko tzebue . I a r în 1821, c â n d n u m ă r u l Braşoven i lo r a fost sensibil c r e scu t d e boieri i refugiaţ i d e t e a m a revoluţ ie i lui Tudor , a fost r e p r e z e n t a t ă în t r e a l te le , o p i e s a ocaz iona lă , i n s p i r a t ă tocmai d e be jen ia aces to r b o i e r i 1 ) . As t fe l d e

J ) I. Lupaş , Cum trăiau in Braşov boierii refugiaţi din Ţara Românească în cursul revoluţiunii lui Tudor Vladimirescu, în Ţara Bârsei, IV (1932) , p. 200—201_

©BCUCLUJ

O Â N D R O M Â N E S C 4 7 5

s p e c t a c o l e n ' a u avu t însă loc, în în tâ ia j u m ă t a t e a veacu lu i t r ecu t , n u m a i la Braşov , ci şi în a l t e o r a şe a le A r d e a l u l u i şi a l e B ă n a ­tu lu i . Se cuvine să r e ţ inem faptul că u n a d in aces te t r u p e , p r i n t r e ac tor i i c ă r e i a se gă seau şi Români , a r e p r e z e n t a t , în t u rneu l ei d in 1847, a d e c ă la t re i an i d u p ă ce a fost d a t ă la Iaşi , comedia Iorgu dela Sadagura a lui Vasile Alecsandri1). P e n t r u t e a t ru l a r d e l e a n eve­n imen tu l es te des tu l de impor t an t , î n t rucâ t acum p ă t r u n d e d incoace d e C a r p a ţ i cel m a i iubit şi ma i juca t a u t o r d r a m a t i c român . Când , în a doua j u m ă t a t e a veacului t recut , t r upe l e de ama to r i se vor înmul ţ i , p ă t r u n z â n d şi la sate , comedii le , vodevi lur i le şi c an ţone t e l e lui A l e c ­s a n d r i vor fi ne l ips i te din r epe r to r iu l lor. A m c red in ţ a că d a c ă s 'ar face o s ta t i s t ică a spec tacole lor de d i le tan ţ i , se va descoper i cum A l e c s a n d r i a fost ch ia r ma i mu l t juca t d incoace , d e c â t dincolo d e C a r p a ţ i . A t â t de mu l t au iubit A r d e l e n i i şi B ă n ă ţ e n i i pe b a r d u l de la Mi rceş t i , c a r e i-a î n v ă ţ a t să p r e ţ u i a s c ă mie r ea limbii r o m â n e ş t i ! I a t ă <Ie ce bus tu l celui ce a scris Fântâna Blanduziei es te a t â t de la locul lui în inc in ta t ea t ru lu i c lu jan .

Cei ma i lumina ţ i d in t r e A r d e l e n i n u p r e a e r a u însă încân ta ţ i de î e l u l în c a r e t r upe l e s t re ine le s t â l ceau l imba, cu s ingurul scop d e a le scoate pa r a l e l e . D e p ă r t a r e a d in t r e l imba aces tor ac to r i şi a d e ­v ă r a t a l imbă r o m â n e a s c ă a u pu tu t -o cons t a t a la r ep rezen t a ţ i i l e d i le ­t an ţ i lo r , d a r ma i a les cu pr i le ju l t u rnee lo r Vechiulu i Regat , t u r n e e ca re , a l ă t u r e a de în t eme ie rea Socie tă ţ i i p e n t r u F o n d d e T e a t r u , con­s t i t u i e cel ma i i m p o r t a n t even imen t din is tor ia t ea t ru lu i r o mân esc d in A r d e a l p â n ă la Uni re . A veni t mai târz iu , î ncepând din 1863, t re i veri d e a r â n d u l , F a n i T a r d i n i la Braşov ; a veni t apo i Ma te i Pasca ly , în -vara ani lor 1868 2 ) şi 1871 s ) , s t r ă b ă t â n d în t reg A r d e a l u l şi B a n a t u l ; ş i a venit , în sfârşi t , în 1870, Ma te i Mil lo î n suş i 4 ) , decanu l scenei r omâne , c a r e p r in jocul lui de a d e v ă r a t m a e s t r u a s tors n u numa i a d m i r a ţ i a Români lo r , ci şi a Ungur i lo r şi a Saşi lor , b a ch ia r şi a O v r e i l o r , c a r e s 'au s t r ă d u i t fel şi chip să împiedece r e p r e z e n t a r e a în A r d e a l a Lipitorilor Satelor. A t â t a s t imă a u avu t Ungur i i p e n t r u Mil lo ,

*) G. B o g d a n - D u i c ă , Un episod din ^istoria Teatrului românesc, în Sămănă-iorul, V. (1906) , p. 406—413.

-) G. B o g d a n - D u i c ă , Multe şi mărunte despre Eminescu. III. Vara anului JS68, în Viafa Românească, vo i . LX (1924) p. 183 şi urm.

3 ) Oct. Lupaş , Al doilea turneu al Teatrului Naţional din Bucureşti cu ^M. Pascaly la Arad, în Darul Vremii, I (1930) , p. 118—120. Cf. şi I. Breazu, Art. cit.

4) Ion Breazu , Matei Millo in Transilvania şi Banat (1870), în Fraţilor Ale­xandru şi Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani. Bucureşt i , 1936, p . 193 şi urm.

©BCUCLUJ

4 7 6 G Â N D R O M Â N E S C

încâ t i-au d a t voie să joace la Cluj p e scena vechiului t e a t r u m a g h i a r d in s t r a d a Kogă ln iceanu , pe locul c ă r u i a se r id ică a s t ăz i Colegiu l A c a d e m i c , c inste c a r e n ' a ma i fost a c o r d a t ă nici unu i ac to r r o m â n .

T u r n e e l e lui P a s c a l y şi Millo, a d e v ă r a t e d r u m u r i de triumf, p r e ­s ă r a t e cu flori şi s t rop i t e cu ş ampan ie , la c a r e a u a l e r g a t î n t r e a g a in te l igen ţă a r d e l e a n ă şi ch ia r ţ ă r an i i , a u c rescu t a t â t de m u l t d r a ­gos tea A r d e l e n i l o r p e n t r u t ea t ru , încâ t a u l ua t h o t ă r î r e a să facă dii> e l o ins t i tu ţ ie de t emel ie a cu l tur i i r omâneş t i d e d incoace d e C a r p a ţ L En tuz i a smulu i s t â rn i t de aces te t u r n e e se da to re ş t e , îna in te de t o a t e , în temeierea , la 1870, a Socie tă ţ i i p e n t r u F o n d d e T e a t r u , c a r e a fost,, a l ă t u r e a de A s t r a , cea ma i î n s e m n a t ă soc ie ta te c u l t u r a l ă a R o m â ­ni lor d e d incoace d e C a r p a ţ i . Suf le tul ei a fost, de l a în t eme ie re ş t p â n ă în 1906, Iosif Vulcan, d i r ec to ru l revis te i Familia. Scopu l soc i e ­tă ţ i i e r a înf i in ţarea unu i t e a t r u p e r m a n e n t p e n t r u Român i i a r d e l e n i i C u t oa t e că s 'au s t r â n s fondur i f rumoase, (în 1906 S. F . T. a v e a 600.000 cor.) din p r ic ina vi t regiei v remur i lo r , scopul aces ta n ' a p u t u t fi a t ins , soc ie ta tea a r e însă mer i tu l d e a fi cu l t iva t d r a g o s t e a A r d e ­leni lor p e n t r u t e a t ru l na ţ iona l în a ş a m ă s u r ă încât sen t imentu l a c e s t a s ă u m p l e în m o d firesc z idur i le aces t ea în s t ă p â n i r e a c ă r o r a a m i n t r a t p e temeiu l d r e p t ă ţ i i is tor ice. I a t ă d e ce c r e d e m că, a l ă t u r e a d e bus tu l Iui Vas i le A lec sand r i , a r t rebu i să a ş e z ă m în incinta aces tu i t ea t ru , bus tu l lui Iosif Vulcan , omul ca re , p a t r u deceni i d e a r â n d u l , a lup ta t , cu condeiu l şi cu gra iu l viu, cu o s t ă r u i n ţ ă şi un e n t u z i a s m neostoi t , p e n t r u în t eme ie rea unei inst i tuţ i i de binefaceri le c ă r e i a n e b u c u r ă m abia noi a s t ăz i .

Iosif Vu lcan m e r i t ă însă să fie a l ă t u r e a de au to ru l Fântânei Blanduziei nu n u m a i d in aces t motiv. A l ă t u r e a d e A l e c s a n d r i el a fost cel ma i juca t a u t o r d r a m a t i c român , la r ep rezen t a ţ i i l e d i l e t an ­ţ i lor a rde l en i . Pag in i le Familiei sun t p l ine de comedi i le , vodev i lu r i l e şi d r a m e l e lui. U n e l e din e le ca Alb şi Roşu (Familia, 1874), c o m e d i e î n t r ' u n ac t şi Ştefan Vodă cel Tânăr (Oradea , 1893), d r a m ă în 5 ac te , a u avu t c ins tea d e a fi j uca t e şi p e scena T e a t r u l u i Naţ&mal din B u ­cureşt i , , în tâ ia la 1872, ia r a d o u a la 1892. Sci rse cu o a r e c a r e vioi­c iune , î n t r ' o l imbă des tu l de c u r a t ă , ch ia r d a c ă e l ips i tă d e or ice accen t pa r t i cu l a r , cu o b u n ă tehnică t e a t r a l ă , aces te comedi i 1 ) sa t i ­r i z a u p ă c a t e l e sociale şi na ţ iona le a l e Român i lo r de dincolo şi d e

1 ) A mai publ icat , p e lângă c e l e amint i te : Secretul (Fami l ia , 1870), Grama­tica (Ibid., 1871) , Cuiu cu cuiu flbid., 1872), Sultăniţa, com. în 5 ac te flbid. 1879) , Chiriaşul fugit, (Ibid. 1889), Ruga dela CMsătău (Ibid., 1889, şi în broşuri în mar m u l t e ed i ţ i i ) , Sărăcie lucie, Oradea, 1894, Soare cu ploaie, Braşov , 1898, Mâţa cu

clopot, Oradea 1898, Gărgăunii dragostei, Oradea , 1899.

©BCUCLUJ

C Â N D R O M A N E S C 477

•dincoace d e C a r p a ţ i ; p e s t r ică tor i i de l imbă, la t in izanţ i sau franţuzi ţ i , p e parven i ţ i , d ihonia d in t r e pa r t i de , abuzur i l e e lec to ra le şi a l t e m e ­t e h n e vechi a le noas t r e . U n e l e din ele, ca a t â t de j uca t a Rugă dela Chisătău, e r a u ma i m u l t p r i l e ju r i d e a s t â rn i en tuz i a sm p e n t r u cân­t e c u l şi dansu l românesc . T o a t e a v e a u a ş a d a r un scop educat iv , r ă ­m â n â n d ma i m u l t ca documen te a l e vremii , decâ t ca m o n u m e n t e li­t e r a r e .

I n t r e ace ia c a r e au l ua t p a r t e la a m p l a d iscuţ ie d in per iod ice le a r d e l e n e , c a r e a p r e c e d a t î n t eme ie rea Socie tă ţ i i p e n t r u F o n d de T e a ­t ru , a fost şi Ion Al. Lapedatu. T â n ă r u l aces ta , c a r e n u avea a tunci diecât 26 d e ani , a fo rmula t a l ă t u r e a de Mihai l Eminescu , şi ma i t â n ă r d e c â t el, cele ma i î n ţ e l ep t e d i rec t ive sp r e c a r e să se î n d r e p t e n ă z u i n ­ţ e l e A r d e l e n i l o r d e a-şi în temeia u n t e a t r u p ropr iu . A m â n d o i a u c e r u t ca, îna in te d e a a v e a z idur i le , s ă ne îngri j im d e sufletul cu c a r e s ă le u m p l e m , a d i c ă d e r e p e r t o r i u şi d e ac tor i . „ P e n t r u c a u n t e a t r u s ă fie na ţ i ona l — s p u n e a Ion L a p e d a t u — n u e d e a j u n s ca edificiul să. fie r id ica t d e na ţ i une ; ce folos d a c ă noi vom înfiinţa scena şi o vom d e c o r a şi d a c ă sufletul ei n u va fi r o m â n e s c ? " . I a r ma i d e p a r t e :

1 f V a zice c ineva că p r in l imbă se na ţ i ona l i zează p iese le s t re ine ; nici­d e c u m . O scenă n a ţ i o n a l ă t rebu ie să i n t e r p r e t e z e mai în tâ iu de t oa t e c u g e t a r e a şi moravu r i l e naţ iuni i . Român i i voind (deci) să a ibă t ea t ru , t r e b u i e s ă - s e îngr i jească d e c r e a r e a l i t e ra tu r i i d r a m a t i c e " 1 ) .

Zis şi f ă c u t . . . C â n d formula aces te pr incipi i , t â n ă r u l poe t t r i ­m i t e a Familiei schi ţa d r a m a t i c ă Fântâna de piatră, — a p ă r u t ă în a c e a s t ă r ev i s t ă în 1869, ia r u n a n ma i t â r z iu d r a m a în 3 ac te Tribu­nul, î n t â i a , d u p ă cum a r a t ă şi t i t lul , e r a m a i m u l t o „ s c h i ţ a r e " a -unui mot iv t ragic , desp r in s se p a r e d in t r ' o b a l a d ă veche ; a d o u a e i n s ă cea d in tâ iu d r a m ă p e c a r e n e - a da t -o u n scr i i tor a r d e l e a n 2 ) . E a e s t e scr isă sub s t ă p â n i r e a celui mai eroic m o m e n t din is tor ia R o m â ­n i l o r de d incoace d e Ca rpa ţ i , a revoluţ ie i d in 1848, amin t i r ea c ă r e i a s t ă r u i a vie în cercu l genera ţ ie i lui L a p e d a t u , căpe ten i i l e că r e i a t r ă i a u î ncă , m u s t r â n d p r in p r e z e n ţ a lor p e ace ia c a r e s 'ar fi r u p t de la t r u n ­c h i u l neamulu i . I a t ă de ce renega ţ i i sun t înf ieraţ i cu s t răşn ic ie în a c e a s t ă d r a m ă , ia r d r a g o s t e a d e neam, împinsă p â n ă la jer t fă , es te r i d i c a t ă în s lavă . Scr i ind-o, în t r ' o l imbă a t â t d e energ ică şi de româ-

x ) Ion Lapedatu, Ne Irebuesc două fonduri pentru înfiinţarea teatrului nafiona-în Familia, 1870, p p . 3 6 1 — 5 6 2 .

2 ) D . St. Petruţ iu, O contribuţie la istoria teatrului românesc în Transilvania, in Frafilor Alexandru şi Ion I. Lapedatu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureş t i , 1 9 3 6 , p . 675 şi u r m

©BCUCLUJ

478 G Â N D R O M Â N E S C

nească , — o r a r i t a t e p e n t r u A r d e a l u l d in acel t imp — Ion L ă p e d a t u n t t n e - a d a t n u m a i o p iesă c o r ă s p u n z ă t o a r e idea lu lu i a r t i s t ic p e n t r u c a r e mil i ta , ci a săvâ r ş i t şi u n ac t de m a r e cura j — fapt d e s p r e ca r e a m c r e d i n ţ a că v ă veţ i convinge p e dep l in a scu l t ând-o . I n d r ă s n e a l a a d o ­vedi t însă n u numa i au to ru l scr i ind-o, ci şi Iosif Vulcan , p u b l i c â n d - o în Familia, i a r d i le tanţ i i a rde l en i jucând-o . Căc i d r a m a a fost juca tă . d e d o u ă ori , în 1874 la Clu j , în aces t c e n t r u a l i r eden t i smulu i m a ­ghiar , iar în 1876 la F ă g ă r a ş 1 ) .

Cu t o a t e c ă ma i t â n ă r cu ab ia p a t r u ani d e c â t Ion L ă p e d a t u , Ion Slavici face p a r t e din a l t ă gene ra ţ i e l i t e r a r ă . î na in ta ş i i e r au ro ­man t i c i — el e rea l i s t ; îna intaş i i p r e f e r ă să -ş i a l e a g ă subiecte le d in v ia ţa „ in te l igen ţe i " s au din istorie, el se î n d r e a p t ă , cel pu ţ in la înce­put , sp r e v ia ţ a ţ ă r ă n e a s c ă , de a l că re i fa rmec es te p ă t r u n s în t o a t e fibrele boga tu lu i s ău suflet.. C â n d s'a dus în 1869 în cap i t a l a fostei monarh i i p e n t r u a-şi face s tagiul mil i tar , au to ru l lui Popa Tanda avea capu l p l in de basme , nuvele , p iese şi s tudi i , cu subiecte din sa ­t e l e podgor ie i lui d rag i . Nu- i l ipsea decâ t u n s fă tu i tor l i t e r a r şi r ă ­gazu l p e n t r u a le a ş t e r n e p e hâ r t i e . Sfă tu i toru l 1-a af la t în m a r e l e lui p r i e t en Mihai l Eminescu , c a r e 1-a î n v ă ţ a t a d e v ă r a t a l imbă româ­nească , i a r r ă g a z u l îl va găsi, ca va i d e lume, în nop ţ i l e de veghe d i n c a z a r m a „ F r a n z Iosef", s au î n t r e n u m e r o a s e l e lec ţ iuni p a r t i c u l a r e p e c a r e t r ebu ia să le dea , p e n t r u c ă să t r ă i a scă . In u n a din ace le nop ţ i a scris el comedia în d o u ă ac te Fata de birău, cea d in tâ i o p e r ă l i t e ­r a r ă a lui, pub l i ca t ă în Convorbiri Literare d in 1871. T r i m i ţ â n d - o r e ­vistei de la Iaşi , d u p ă ce a t r ansc r i s -o în or tograf ia fonetică, M i h a i l Eminescu o înso ţea d e o scr isoare , în c a r e avea cuvin te de l a u d ă p e n ­t r u scenele ei „ d e o gingăşie s implă şi î n t r ' a d e v ă r r u s t i c ă " 2 ) . L ips i t ă d e o in t r igă ma i iscusi tă , comedia lui Slavici es te u n peisa j au t en t i c a l sa tu lu i a r d e l e a n , cu persona j i i r e a l e — ma i a les ce le d o u ă femei, Na ica F l o a r e a şi fa ta ei A n i ţ a —, cu u n de l ica t s imţ p e n t r u id i lă . N u n u m a i personaj i i le sun t însă ţ ă r a n i autent ic i , ci şi gra iul lor. S p r e deosebi re de nuve le le lui Slavici, a c ă r o r l imbă es te gene ra l - româ-nească , persona j i i l e d in Fata de birău vorbesc l imba lor de a c a s ă , p l ină de farmecul p i toresculu i . „ C u m se m a n c ă ea cu m i n e " — s p u n e „ d ă s c ă l a ş u l " Cimbru , c ă t r ă An i ţ a . I a r c â n d N a i c a F l o a r e a a s c u l t ă o pe t i ţ iune a teologului T ă n a s e a Popi i , scr isă în st i lul lat inist , p e c a r e Slavici îl zef lemizează , e x c l a m ă î n c â n t a t ă : „Mâncu- i suf le tu l

*) Cf. despre întâia representaţ ie Petruţ iu, Op. cil, iar despre a doua Familia* 1876, p . 36 .

s ) Torouţ iu 'Cardaş , Studii şi documente literare, vo i . I, Bucureşt i , 1931, p. 319..

©BCUCLUJ

• G Â N D R O M Â N E S C 479

l u i ! . . . A ş a vorbeş te , câ t o vo rbă n u po t în ţe lege! Vezi b i n e . . . el vo rbeş t e d u p ă c a r t e : ce ş t im noi femeile p r o a s t e " .

Ion Slavici va m a i scr ie d o u ă comedi i : Toane sau vorbe de clacă (Conv. Lit. 1874) şi Polipul Unchiului (Tribuna, 1886, nr . 222—225) , d e o r e a l ă ve rvă comică, l ips i te însă d e s avoa rea rus t i că a aces te i în­t â i e o p e r e a lui, c a r e a r m e r i t a î n t r ' a d e v ă r să fie j uca t ă . E l va d a şi d r a m a is tor ică în 5 ac te Gaspar Graziani (Conv. Lit. 1888), ca re va fi r e p r e z e n t a t ă în 1888 p e scena T e a t r u l u i N a ţ i o n a l din Bucureş t i , f ă r ă p r e a m u l t succes însă .

P r i n Fata de birău Slavici a ind ica t însă u n nou d r u m p e n t r u l i t e r a t u r a d r a m a t i c ă a r d e l e a n ă : drama ţărănească, d r u m c a r e n ' a fost b ă t ă t o r i t cu p r e a m u l t succes p â n ă acum. Căc i d a c ă aces t p o p o r r o m â n „ h o m e r i c " — cum n u m e a ace laş i Slavici ţ ă r ă n i m e a a r d e l e a n ă — a insp i ra t o p r o z ă şi o poezie ca r e es te o p o d o a b ă a l i t e ra tur i i n o a s t r e , el n u şi-a găs i t încă d r a m a t u r g u l cuveni t .

Să n ă d ă j d u i m că v remur i l e d e as tăz i , ma i p r ie ln ice p e n t r u astfel d e ocupaţ i i , ni-1 vor da , totuşi .

I O N B R E A Z U

©BCUCLUJ

C R O N I C I

ŞTEFAN STĂNESCU, ARCA LUI NOE *)

M ă regăsesc cu 7—8 ani în u r m ă , în c ă m ă r u ţ a m o d e s t ă din c a l e a Victar ie i , u n d e ne a d u n a m să citim şi s ă d i s cu t ăm produc ţ i i l e n o a s t r e , u n g r u p de foar te t iner i scri i tori şi ar t i ş t i , necunoscu t n ic iunul p e a tunc i . Desba te r i l e t inereş t i du rau , de m u l t ă ori , p â n ă t â rz iu în n o a p t e . Aco lo l -am cunoscut ma i bine p e Ştefan S t ănescu . Ne s u r ­p r i n d e a pe toţi f izionomia sa e x t e r i o a r ă şi suf le tească . U n c a p p e s t e m ă s u r ă de negru în ca r e se îmbinau, totuşi , p l ă c u t t r ă s ă t u r i l e fragi le şi cop i l ă reş t i a le chipului . T ă c e r e a sa î n c ă p ă ţ â n a t ă , a p r o a p e s a c r a l ă , e r a v a r i a t ă d e schi ţa unu i z â m b e t eg ip tean — d e sfinx. N u m a i c â n d îşi c i tea câ te o poezie se a u z e a vocea — s u r d i n ă d e violoncel — în c a r e sune te le se u r m ă r e a u egale , de m u l t e or i ne în ţe lese , ca î n t r ' u n descân t ec . E r a p e n t r u noi Poe tu l , n u însă în accep ţ i a d e c a d e n t ă a cuvântu lu i , d e o a r e c e f iecare p r e s imţeam, în a c e a s t ă s t r ă i n ă înfă ţ i ­şa re , o p u t e r n i c ă o rgan iza re l ăun t r i că .

* # #

P r e z e n t u l volum de versur i , Arca lui Noe, ne autent i f ică a c e a veche p res imţ i r e . A v e m de a face cu unul din r a r e l e cazur i în poez ia n o a s t r ă t â n ă r ă , c â n d sen t imenta l i smul n ' a ma i fost d e p ă ş i t p r in m i ­j loace le u z a t e a l e romant i smulu i , gro tescul sau cinismul. Ac i s ens i ­b i l i t a tea exces ivă a a r t i s tu lu i se af lă î n t r ecu tă p r i n a t i t ud inea d i c t a t ă d e a p e l e adânc i şi s t a to rn ice a l e în ţe lepciuni i :

M ă do r Un ochiu c â n d se st inge, 0 s tea c â n d s ' ap r inde . Dar , d in tot ce 'neonjur , G â n d u l , doar , m ă cupr inde .

S u n t e m d e p a r t e , totuşi , d e o poezie ce reb ra l ă , sensul ei a p a r e r

m a i cu rând , p r imar , d a r se găseş te s t r ă b ă t u t d e în ţe l epc iunea n e p ă -t r u n s ă a începutur i lo r .

Mi tu l A r c e i lui Noe — u n un ivers provizoriu , in t im şi l imi ta t —

*) Bucureşti, Fundaţia p. literatură şi artă .Regele Carol II" , 1937.

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 481

se l eagă de însuşi refugiul poe tu lu i în î n c ă p e r e a p ropr ie i sa le vieţi l ăun t r i ce , u n d e nu po t p ă t r u n d e decâ t pu ţ ine le fiinţe a p r o p i a t e . A d ă ­post i ţ i în a r c a suf le tească a poetulu i , vom încerca şi noi să r ă m â n e m surz i la t a l azu r i l e d inafa ră , de u n d e r ă s b a t n u m a i zvonur i nedes luş i t e de r ă s t r i ş t e şi d e m o a r t e . Mot ivul biblic a l a rce i n u es te aci d e p a r t e d e însăş i definiţ ia Bisericii , corabie ca r e n e p o a r t ă c ă t r e l imanul fe­ricirii veşnice, în mij locul i spi te lor năva ln ice a l e lumii. To tuş i t r ebue a d ă o g a t că , deş i e s e n ţ a aces te i poezi i e re l ig ioasă , sensul ei n u se în fă ţ i şează ecumenic ci p u r l ir ic; avem de a face cu o nouă a rh i t ec ­t u r ă a cunoscu tu lu i t u rn de fildeş, în c a r e m e ş t e r u l face să in t re şi m a t e r i a l u l în ţe lepciuni i .

S i tua ţ i în a c e a s t ă pe rspec t ivă , c r e d e m că n u va fi p r e a anevo ioasă s u r p r i n d e r e a în ţe lesu lu i din poez ia lui Ş te fan S t ănescu . In l i ter i le aces te i poezi i desc i f răm o metaf iz ică a a ş t e p t ă r i i şi a spe ran ţe i . N u p o a t e fi vo rba aci de o s t a r e ch inui toare , ci d e o a ş t e p t a r e încu ia tă în sine, r e s e m n a t ă , care , de m u l t e ori , dev ine scop sieşi, l u â n d fa ţa n e p r i h ă n i t ă a bea t i tud in i i :

O d i a m a n t al a ş t e p t ă r i i vas te S e m n veghie tor în vâ r s t e p u r u r i c a s t e !

î m p ă c a r e a în a c e a s t ă s t a r e — a a ş t e p t ă r i i — ca re p e n t r u p ro fan ia forma nelinişt i i şi a u râ tu lu i , a t inge la poe t idea lu l a t a r a x e i s toice. C â n t ă r e ţ u l ma i r ă m â n e , totuşi , încă om; iscodir i le melancol ie i îl m a i bân tu i e şi de p e locul augus t , p e ca r e şi 1-a a les , a şa cum dovedeş t e m i n u n a t a r ea l i z a r e din „ A l e e a m o h o r î t ă " :

D e p a r t e , In m a r e l e vis sau în m a r e a c a r t e Se ' n t inde — Dincolo de ză r i şi d e co l inde — Singură , una , şi, d e aceea , S fâş ie toa re şi t r i s t h o t ă r î t ă , A l e e a . A l e e a mohor î t ă .

Şi ma i d e p a r t e :

De-a - lungu l Alee i , mohor î te , p re lungi , S ingur t e -aş tep ţ i , S ingur te -a lungi .

E s t e s u r p r i n z ă t o r cum u n suflet d e o r a r ă p l i n ă t a t e a p u t u t r e ­simţi a t â t de in tens p o v a r a pus t iu lu i . C â t e o d a t ă a c e a s t ă s t a r e nega ­t ivă, d e p ă ş e ş t e condi ţ ia îndu lc i t ă a melancol ie i , p r ec ip i t ându - se p â n ă la d i s p e r a r e . O c h e m a r e tu rbure , d e p ie rzan ie , îl î n d e a m n ă a tunc i să-ş i p ă r ă s e a s c ă "postul s ingura tec a l a ş t e p t ă r i i şi, n e r ă b d ă t o r , s ă se l a se cup r ins în no ianu l de vâ l to r i a l e vieţii , c a r e p e n t r u el e m o a r t e :

Ş i -am v ru t să le deschid Cu 'n ges t mic, nesimţi t , a p r o a p e pur , F e r e s t r e l e , s u p a p e l e —

©BCUCLUJ

482 G A N D R O M A N E S C

— R u g â n d u - m ă să nu m ă în ţe l eagă — Ca să pătrundă'n Arcă toate apele Cu ' n t r e a g a fur tună, S ă n u ma i p l â n g ă visul meu a fa ră , S ă fim î m p r e u n ă , O c l ipă cu toţii .

T r e b u e s tă ru i t , însă , că aces tea sunt m o m e n t e excep ţ iona le , în m a r e a î m p ă c a r e u n d e s'a făcut s t ă p â n sufletul poe tu lu i . D e a s e m e n e a n e a ş t e p t a t e , în ca lea de r e n u n ţ ă r i a a r t i s tu lu i sun t accen te le de a d â n c ă şi b o g a t ă v o l u p t a t e d in „ A u r o r a " :

De g rumaz i să- i anini Munţ i i , s t ă ne ' nc l ina t ă Mola tec i fiori lini O ' n m l ă d i e t oa t ă .

D e o a r e c e a m a b u z a t d e c i ta te nu mai p u t e m i lus t ra din acel s t r a ­n iu in te rmezzo , în t i tu la t „ B a l a d a lui Si lviar şi G lobu" . Ţ e s ă t u r a poe­mei es te p u r r i t u a l ă ; se 'ntâmplă î n t r ' însa ceva ne în ţe les , u n d e p r e -s imţ im p a r c ă în f rângerea R ă u l u i . C r e d e m c ă b a l a d a r e p r e z i n t ă unu l din ce le m a i reuş i t e e x e m p l a r e onir ice din poezia n o a s t r ă .

* * #

F u g a din mij locul tumul tu lu i vieţii , care-1 ţ in tu ieş te pe a r t i s t în t r ' o a t i t ud ine so l i ta ră , în î nc remen i rea a ş t ep tă r i i , ma i co lo rează şi u n a l t a spec t al său , de c â n t ă r e ţ a l mor ţ i i î m p ă c a t e . V i a ţ a ni-1 p o a t e a m ă g i p e poet , el îi s u r p r i n d e per f id ia :

Tu, f loarea frumuseţi i , tu, z âmbe t d e t â l h a r In p i ep tu l ape i ! Vre i să -mi cumper i s o a r e ?

T o t u l es te v r ă j m a ş în a c e a s t ă v i a ţ ă :

D a r ca un câine a p a te l a t r ă . . .

P o e t u l es te î m p ă c a t însă la vo lup tuosu l gând al morţ i i . Sen t i ­m e n t u l pieiri i devine a p r o a p e euforic la e l :

O c l ipă- i ma i sun t t u n e t - s t ă p â n , d a r e 'n z a d a r . . . E u t a c . . . Ş i -acum nimic n u te ma i d o a r e .

* * #

E s t e firesc ca în l imite le aces te i configuraţ i i sp i r i tua le , st i lul să fie cu to tu l cu totul ca rac te r i s t i c . Din i l u s t r ă r i l e amint i te , se p o a t e s u r p r i n d e î n c e r c a r e a unei t o t a l e r educe r i la e sen ţă . Verba l i smul l ip­seş te cu d e s ă v â r ş i r e , imagini le a p a r r a r e , cu tonur i potol i te , da r ţ e ­s ă t u r a lor es te d e o r e z i s t e n ţ ă ne înch ipu i t ă . Nic iun a d a o s ex te r io r

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 483

n u p o a t e fi găs i t ; or ice cuvân t p a r e organic că l i t în focul l ă u n t r i c a l a r t i s tu lu i . In m o m e n t u l d e fa ţă o a s e m e n e a sob ră şi a u t e n t i c ă a p a ­r i ţ ie în poez ia n o a s t r ă t r e b u e s t ă r u i t o r ev iden ţ i a t ă .

S u n t e m d e p a r t e de a fi spus to tu l re fer i tor la a c e a s t ă a r t ă p l i nă d e subs t an ţ ă . N e - a m mu l ţumi t numai să d ă m une le indicaţ i i , ce p o t folosi la un vii tor s tud iu c â n d şi p r o d u c ţ i a poe tu lu i se va îmbogăţ i i , po t r iv i t a ş t e p t ă r i l o r n o a s t r e .

E D G A R P A P U

PENTRU POMENIREA LUI CAL1STRAT HOGAŞ

D o u ă c o m e m o r ă r i se l eagă în aces t an d e nume le lui Ca l i s t r a t H o g a ş : nouăzec i d e ani de l a n a ş t e r e a lui şi douăzec i de la m o a r t e . E v e n i m e n t u l n ' a t r ecu t neobserva t . F ă r ă să ia p ropor ţ i i l e pomenir i i lui Ion C r e a n g ă , c en t ena ru l naş te r i i c ă r u i a a fost pr i le j d e p r a z n i c a l în t regei ţ ă r i , amin t i r ea lui Hogaş a pr i le ju i t f rumoase şi jud ic ioase p re ţu i r i a opere i sa le în m a r e p a r t e din publ ica ţ i i le noas t r e l i t e ra re . Scriitorul Ca l i s t r a t Hogaş se na ş t e abia acum, in conş t i in ţa publ icului românesc , la douăzec i de ani d u p ă m o a r t e . Munţ i i N e a m ţ u l u i p e ca r e i-a cu t r ee ra t , în spa t e l e P is icu ţe i sale, „ca u n sac p l in cu g â n d u r i " , sunt plini a s t ăz i de umbre l e eroi lor săi d e p r o ­por ţ i i de epopee . P e H ă l ă u c a , în va lea Bistr i ţe i , p e culmile Ceah lău lu i , la Hangu , T a z l ă u s au D u r a u simţi c r e s c â n d d in sânu l nemărg in i t al na tu r i i fiinţa pă r in t e lu i G h e r m ă n u ţ ă , sp r in ten ca şo-p â r l a şi f ra te cu urşi i codr i lor , sau icoanele fantas t ice a le lui Vâsui , H u ţ a n , H a l u n g a or i a Căl ine i lui D r ă g a n care-ş i r i s ipea „ d r ă g ă n e l e l e " p e coas te le înflori te a le dea lu r i lo r . Poez ia na tu r i i r omâneş t i a găs i t în p a n a umi lu lu i d a s c ă l s e c u n d a r de la P i a t r a şi Iaş i p e cel mai d e ­săvâ r ş i t i n t e r p r e t a l ei. In cei şap tezec i d e ani d e v ia ţă , d in t r e car i ab ia p e ul t imii t re izeci i-a c o n s a c r a t scrisului , amint i r i le sa le r is ip i te în revis te provinc ia le f ă r ă r ă s p â n d i r e , ca „ A s a c h i " din P i a t r a - N e a m ţ , n ' a u d e ş t e p t a t d e c â t p u ţ i n ă în ţe legere . Ab ia în u l t imul deceniu a l vieţii, d i s c e r n ă m â n t u l p re ţ ios al lui G. I b r ă i l e a n u 1-a făcut cunoscut p r in „Via ţ a R o m â n e a s c ă " .

D e a tnuc i cercul admi r a to r i l o r a p r ins a se l ă rg i şi sp i r i tua lu l poves t i to r a deveni t ma i popu la r . D a r d u p ă ce ţ ă r â n a de la poa le l e mun ţ i l o r N e a m ţ u l u i 1-a înghiţ i t p e n t r u t o t d e a u n a , la sfârş i tul lui A u ­gus t 1917, spir i tu l lui a c rescu t neconteni t , d e p ă ş i n d d i l e t an te l e p r e ­ţuir i ocaz iona le .

In l i t e r a tu r a j i o a s t r ă Ca l i s t r a t Hogaş es te un scr i i tor a p a r t e . î n ­r u d i t cu C r e a n g ă p r i n gra iul şi u m o r u l moldovenesc , Hogaş n u e s t e to tuş i u n poves t i tor . T o a t ă o p e r a lui p a r e u n vas t p a n o u cu tablour i , pe c a r e o imagina ţ ie h r ă n i t ă eroic din clasicismul g reco- roman le-a d i fo rmat în p ropo r ţ i i fantas t ice . A c e a s t ă g r a n d i o a s ă viziune a na tur i i , în c a r e omul , p r o e c t a t în d imensiuni omer ice domină în t r eaga des ­f ă ş u r a r e a vieţii, e s t e m a r e a or ig ina l i ta te a opere i lui Hogaş .

©BCUCLUJ

484 G Â N D R O M Â N E S C

Descr ip t iv în t o a t ă î n t i nde rea ope re i s a l e H o g a ş n e - a d a t o ser ie d e p o r t r e t e în c a r e a d m i r ă m deopo t r ivă bogă ţ i a imaginaţ ie i ca şi sub­t i l i t a t ea sp i r i tu lu i de observa ţ i e şi n o u t a t e a ap rop ie r i l o r ce lor m a i î n d r ă z n e ţ e . In „F lo r i c i ca" sobr ie ta tea p o r t r e t u l u i ero inei şi duioşia icoanei d e s p ă r ţ i r i i t r ă d e a z ă cel m a i r a f ina t s imţ a r t i s t ic al scr i i toru­lui. Aceeaş i î n d e m â n a r e c r e a t o a r e îl a j u t ă să închege icoana p l ină de sf inţenie a p ă r i n t e l u i Iovinadie , definit f ă r ă cuvinte , de t oa t ă a t m o s ­fera î ncon ju ră toa re .

P e l ângă poez ia na tu r i i Hogaş a fost t e n t a t şi d e poez ia t r ecu ­tu lu i . P e aces t d r u m de c â n t ă r e ţ a l pa t r i a rha l i t ă ţ i i de od in ioa ră scrii­to ru l se în t â lneş t e cu t oa t ă familia moldoven i lo r d e î n to tdeauna . Sa­t i r i zează p re face r i l e epocei , la fel cu C r e a n g ă în poves t i r i le d e s p r e Moş Ion R o a t ă , în fă ţ i şează p a r t i d e d e „conc ină" în g r ă d i n a p r o t o ­popu lu i Gheorghe , b ă t r â n u l , şi, liric, ne î ndu ioşează p e n t r u v remur i l e d e a l t ă d a t ă , p r e z e n t e în t o a t ă o p e r a moldoven i lo r p â n ă la Mihai l S a d o v e a n u şi C e z a r P e t r e s c u .

O p e r ă c las ică p r in d e s ă v â r ş i r e a şi un ic i t a t ea ei „Amin t i r i l e din c ă l ă t o r i i " a l e lui Ca l i s t r a t Hogaş , icoane d e locuri şi luc rur i cunos­cu te n u po t fi cu nimic c o m p a r a t e . In e le t r ă e ş t e t o a t ă v igoarea t a ­l en tu lu i c r ea to r a l scr i i torului , c a r e d ă v ia ţ ă nouă , na tu r i i s t răvechi . P r i n e le n u m e l e lui Hogaş se va p e r e p e t u a p r i n veacur i t o t m a i lu­minos .

T R A I A N M A R C U

PAUL VALERY, QUESTIONS DE POESIE*)

î n „ L e t t r e su r Ies m y t h e s " din volumul a l doi lea de „Var i e t e " , P a u l V a l e r y sus ţ inea că la începu tu l t u tu ro r luc rur i lo r a fost F a b u l a . Deci , „or ice an t ich i ta te , or ice cauza l i t a te , or ice pr inc ip iu a l luc rur i ­lor sun t invenţ iuni f abu loase" ia r „or ice a u r o r ă a lucrur i lor , or ice or ig ine es te din aceeaş i s u b s t a n ţ ă cu cân tece le şi b a s m e l e car i c i rcu lă în ju ru l l e agăne lo r " .

T o t ceeace a fost, to t ceeace es te s 'a fo rmat d e p a r t e de noi. Ori , sp i r i tu l omenesc a r e nevoie de expl ica ţ i i . S e p a r a t d e expe r i en ţ ă , el scoa te aces te expl ica ţ i i din el însuşi ; a r e nevoie deci în e x p l i c a r e a luc ru r i lo r d e a ju to ru l a ceeace n u ex i s tă . C u m noi n u p u t e m luc ra d e c â t m i ş c â n d u - n e s p r e o fan tomă, spi r i tu l omenesc i nven tează mi­turi. D a r ce e s t e m i t u l ? Mi tu l „es te ceva ce d i s p a r e p r i n ma i m u l t ă p rec iz iune" , se d e s c o m p u n e la lumină şi în fa ţa pr ivir i i c e r c e t ă t o a r e , E u n ames t ec d e a d e v ă r şi fals d u p ă c u m p r e t u t i n d e n i la or ig inea a d e ­v ă r u l u i se af lă ceva fals. N u se p o a t e vorbi f ă r ă a mitif ica; „mi tu r i l e sun t sufletul ac ţ iun i lo r şi iubir i lor n o a s t r e " . Spi r i tu l omenesc se mişcă s p r e o fan tomă, sp r e un mit, c r e e a z ă . Din a c e a s t ă ac t iv i t a te r e z u l t ă

*) Prefaţă la A n t o l o g i a poeţ i lor dela N o u v e l l e R e v u e Franca i se .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 485

o c rea ţ i e or ig inală , a b s u r d ă , incompat ib i lă cu cursu l vieţii, a t o t - p u -te rn ică , î n s p ă i m â n t ă t o a r e , c a r e n ' a r e în s ine niciun pr incipiu d e sfâr­şit, nicio ieşire, nicio l imită . — „ S e p a r a t de expe r i en ţ ă , sp i r i tu l ome­nesc p r o d u c e ceeace îi t r ebu ie lui însuşi (des legăr i l e p e car i le cere le scoate din el î n suş i ) : El n u m e ş t e ştiinţe şi arte p u t e r e a pe ca r e o a r e de a d a fan tasmagor i i lo r sa le o preciz ie , o d u r a t ă , o cons i s t en ţă" .

To tu l în ju ru l nos t ru s 'ar p u t e a r e d u c e astfel la mi tur i ; d r agos ­t e a un mit, ş t i inţele , a r t e l e , sun t şi e le mi tur i Deci şi poezia . A m c r e z u t necesa r să amin t im aces t pa sag iu f i indcă a r t i co lu l p r e z e n t „Ques t ions de poes i e " ca r e se rveş te d r e p t p r e f a ţ ă la an to logia poeţ i lor d e l a N . R. F . , îşi a r e r ă d ă c i n i l e î n t r ' ânsu l .

Sun t p e r s o a n e car i s imt o ce r in ţă inexpl icab i lă a fiinţei lor de a scr ie versur i . A c e s t e p e r s o a n e „s imt neces i t a t ea a ceva ce n u se rveş te în m o d comun la n imic" , p i e r z ă n d u - s e uneor i în a r a n j ă r i şi î m p e r e -chier i de cuvin te car i p a r cu to tu l a r b i t r a r e unor ochi profani . P e n t r u ei poezia e totul . S u n t a l t e p e r s o a n e însă f ă r ă „ape t i t de p o ez i e " pen ­t r u car i poezia n ' a r e nicio i m p o r t a n ţ ă . Din nefer ic i re p r i n t r e oameni i f ă r ă p r e a m a r e ape t i t poe t ic se n u m ă r ă şi criticii, al c ă r o r rol es te toc­m a i ace la de a se ocupa d e poezie , d e a emi te j u d e c ă ţ i a s u p r a va­lorii ei.

Cr i te r iu l lor es te cu to tu l anti-poetic. Se s c r u t e a z ă totul , se c a u t ă a s e m ă n ă r i , inf luenţe , se e n u m ă r ă p rocedee l e d a r se u i tă esen i ţa lu l . Ce se face, î n t r ' a d e v ă r ?

„Se vorbeş te d e s p r e u n poem ca şi cum a r fi divizibil în t r 'o bu­ca t ă în p r o z ă şi o b u c a t ă muz ica lă . C â t d e s p r e muz ica poeziei ea es te negl i jab i lă p e n t r u unii, impercep t ib i lă p e n t r u alţ i i . . . „Nimic ma i în­ş e l ă to r decâ t m e t o d e l e zise ştiinţifice, s ta t is t icele , observa ţ iun i le cro­nome t r i ce

Cri t ica ne se rveş te d a t e biografice, ne face cunoş t ină cu d iverse doc t r ine , d a r p r in a c ea s t a încă n u s'a a v a n s a t în „ c u n o a ş t e r e a poe­tică a poemulu i " . Poez ia es te j u d e c a t ă în tocmai ca şi p roza . Se caută în poezie ac ţ iune . P r i n t r ' u n p r o c e d e u d e a n a l i z ă cu totul an t i -poet ic , se t r ans fo rmă p r in t r ' o ana l i ză minu ţ ioasă , poez ia în p roză . Se c a u t ă în poezie m a t e r i a l de ins t ruc ţ ie , de e x a m e n e , se c a u t ă a se d is t inge fondul de formă, r i tmica d e met r i că .

P r i n t r ' u n astfel de p r o c e d e u n u s'a a juns decâ t la a se t r ans fo rma poez ia în p roză . Poez ia n u p o a t e şi n u t rebu ie l u a t ă d r e p t obiect d e s tudiu . E a t rebuie p ă t r u n s ă in esenţa ei. Căc i „poez ia se fo rmează şi se comunică în abandonu l cel mai p u r şi în a ş t e p t a r e a cea mai p r o ­f u n d ă " . Rolu l poe tu lu i e tocmai ace la de a dega j a poezia de a t â t a p r o z ă şi mai a les de a t â t spir i t de p r o z ă câ t o n ă p ă d e ş t e . E des igur m a i uşor p e n t r u un crit ic să a d u n e d a t e d e c â t să în t re în ana l iza „fi­gu r i lo r " poet ice , să facă u n e x a m e n a p r o f u n d a t a l p r o p r i e t ă ţ i l o r cu­vin te lor . A s e m e n e a ce r ce t ă r i sunt m a i a b s t r a c t e şi mai dificile.

„Poe tu l d i spune cuvin te le cu to tu l al tfel decum o face uza ju l şi nevoia . S u n t ace leaş i cuvinte f ă r ă îndo ia lă d a r n u conţ in tot ace leaş i va lor i . . . " . Impos ib i l i t a tea de a r e d u c e la p r o z ă opera sa, imposibi­l i t a t ea de a o comunica sau de a o în ţe lege ca p r o z ă sun t condi ţ i i le imper ioase d e ex i s t en ţ ă a l e opere i , f ă r ă de car i aceas t a n ' a r e niciun sens de a ex i s ta din p u n c t de v e d e r e poet ic .

©BCUCLUJ

486 G Â N D R O M Â N E S C

Rolu l poe tu lu i es te tocmai „le non-usage" , „ le n o n - d i r e " — to t ceeace iese din c a d r u l proze i . Poez ia deci se fo rmează şi se comu­nică în t r ' o a ş t e p t a r e a p r o a p e re l ig ioasă . Iscodir i le crit icii n u a j u t ă cu nimic la în ţ e l ege rea ei ca poezie . E a t r ebue p ă t r u n s ă în esenţa ei. î n t o c m a i ca şi mitul , î nce tează de a mai fi poezie p r in p r e a m u l t ă p rec iza re , p r in p r e a m u l t ă ana l i ză , sub ochii răsco l i to r i a i criticii.

G . ŢEPELEA

ION BREAZU, LITERATURA TRIBUNEI (1884-1895) PROZA*

In a p r o a p e d o u ă deceni i d e i n t ensă şi sporn ică ac t iv i ta te şt i in­ţifică A r d e a l u l t â n ă r a d a t p u ţ i n ă a t en ţ i e ce rce t ă r i l o r de is tor ie l i te­r a r ă . In toa te r a m u r i l e de ac t iv i ta te Un ive r s i t a t ea t r an s i l vană se p o a t e m â n d r i cu r o a d e pre ţ ioase , ca re cinstesc ş t i in ţa r o m â n e a s c ă .

P o a t e din l ipsa unui ins t i tu t specia l — a s e m u i t o r ce lor o r â n ­du i t e la Cluj p e n t r u c e r c e t ă r i filologice, is torice, e t c , men i t să for­m e z e ucenici , s ă o rgan izeze şi s ă sp r i j inească pub l i ca rea m a t e r i a l u ­lui — domeniu l istoriei l i t e r a re a aces tu i col ţ de ţ a r ă a r ă m a s ma i pu ţ in ce rce ta t . (Luc ra rea d e fa ţă a fost e l a b o a r t ă în a t e l i e re le M u ­zeulu i Limbei R o m â n e ) .

P r i n t r e puţ ini i c e r ce t ă to r i bine o r ien ta ţ i în p rob leme le de is tor ie l i t e r a r ă a r d e l e a n ă p e ca r e ni i-a d a t p â n ă a c u m şcoa la c lu jană e s t e d-1 Ion Breazu . Monograf ia d-sale , l u c r a r e fe reca tă în t r 'o sol idă a r ­m ă t u r ă şti i inţifică — ce amin t e ş t e m e t o d a r i gu roasă a maes t ru lu i s ău 'G. Bogdan-Duică , — es te o temein ică şi defini t ivă con t r ibu ţ i e la desc i f ra rea şi l ă m u r i r e a ideologiei şi r o a d e l o r l i t e r a re a l e Tribunei. L u c r a r e a e b a z a t ă p e u n a m p l u ma te r i a l informativ, co lec ta t n u nu­mai din Tr ibuna şi din ce rce t ă r i l e f r agmen ta re an t e r ioa re , ci şi d in o ser ie de a l t e per iodice , ca Telegraful Român , F o i ş o a r a T. R., F a ­mil ia , A u r o r a R o m â n ă , Biser ica şi Şcoala , etc . (Lipsa unei bibliografii l i t e r a re a per iod ice lor n o a s t r e cons t i tue o g rea p o v a r ă p e n t r u u n ce rce tă to r , c a r e e cons t r âns la un efort în p lus . E l a b o r a r e a aces te i bibliografii a r fi fost u n a din p r ime le l u c r ă r i p e ca r e a r fi t r ebu i t s ă le execu t e ins t i tu tu l p o m e n i t ma i sus, d a c ă el a r fi l ua t f i in ţă) .

Subl in iem ca u n mer i t de c ă p ă t â i u al luc ră r i i d-lui Breazu , ap l i ­ca rea pr inc ip iu lu i p a n r o m â n e s c în s tud ie rea fenomenelor l i t e r a re lo­ca le . Aces t e fenomene n u sun t s tud ia t e izolat , ci sunt a ş eza t e în c a d r u l genera l al mişcăr i i l i t e ra re . (Pr incipiul fundamen ta l în m e t o d a d e c e r c e t a r e a profesor i lor I. L u p a ş şi S. P u ş c a r i u şi p e ca re v a t rebu i să-1 r e spec t e şi vi i torul is toriograf a l l i t e ra tur i i d in T rans i l ­v a n i a ) .

*) Extras din Dacoromânia, V o \ . VIII . Bucureşti , 1936. Imprimeria N a ţ i o n a l

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 487

De men ţ iona t e şi felul în c a r e sun t d o z a t e a m ă n u n t e l e , încâ t lu­c r a r e a să nu fie g reoa ie şi a r i dă , cum sunt îndeobş te l uc ră r i l e de aces t fel. C a r t e a se c i teş te cu in te res c rescând , c e r c e t ă t o r u l r euş ind să insufle în m ă s u r ă pot r iv i tă , s impat ie p e n t r u fenomenul cerce ta t .

L u c r a r e a d-lui B r e a z u fo rmează p a r t e a I (proza) d i n t r ' u n ciclu monograf ic a s u p r a l i t e ra tur i i Tribunei, în epoca ei de înflorire (1884—1895), c ă r e i a îi vor u r m a ce le la l t e aspec te , poezia , cri t ica, t r aduce r i l e .

Monograf ia d-sa le a r e d o u ă cap i to le in t roduc t ive în ca r e ni se p r e z i n t ă a n t e c e d e n t e l e acţ iuni i l i t e ra re de la T r i b u n a ( p ă t r u n d e r e a idei lor junimis te în A r d e a î ) şi o r i en tă r i l e ei l i t e ra re .

A u t o r u l c o n s t a t ă foar te jus t că „ l i t e a r t u r a n o a s t r ă s 'a desvo l ta t în m o d acc iden ta t , p r in răbufni r i v io lente — pe câ t de f ruc tuoase uneor i , p e a t â t d e d e z a s t r u o a s e a l teor i — c ă r o r a le u r m a u t ăce r i dea -d r e p t u l e x a s p e r a n t e p r i n lungimea lor" . S tab i l eş te cele d o u ă p ă c a t e a l e la t in ismului , c a r e a r fi p u t u t să fie fa ta le desvol tă r i i l i t e r a re a Român i lo r din T rans i l van i a : „ l ipsa de gust şi de vocaţ ie a r t i s t i că a la­t iniş t i lor p e d e o p a r t e , p e d e a l ta , concep ţ ia d i fo rmată d e s p r e l imbă, c a r e d e a s e m e n e a p r ime jdu i a un i t a t ea n o a s t r ă sp i r i tua lă , d a c ă n ' a r fi in te rven i t la t imp b ine făcă toa rea reac ţ i e a Junimei". . . . Cu sigu­r a n ţ ă că au fost p r i n t r e ei (Arde len i ) şi oameni înzes t ra ţ i cu d a r u r i poet ice , le-a l ipsit însă l imba. E a înf lorea în a p r o p i e r e a lor, le intra în casă . ma i m u l t decâ t în a l t e p ă r ţ i a l e românismulu i , şi ei, legaţ i la ochi de lat inism, n 'o observau . A s e m e n e a lui A n t e u din mi tu l s t r ă -vechiu, îi t r ebu ia A r d e a l u l u i , p e n t r u a r e n a ş t e la o n o u ă v iea ţă l i te­r a r ă , con tac tu l cu p ă m â n t u l . Ges tu l aces t a a t â t de bogat în consecinţe , p e ca r e ei l -au u i ta t , l -au î n v ă ţ a t ma i a les de la „ J u n i m e a " .

P rocesu l d e p ă t r u n d e r e a junimismului la Român i i de d incoace d e C a r p a ţ i şi r e a c ţ i u n e a a rde l en i lo r fa ţă de aces t c u r e n t e s t e u r m ă r i t d e dl . B. documen ta t , p a s cu pas . Sudu l Trans i lvanie i , cu ce le două a r t e r e t r ad i ţ iona le , p r in ca r e fenomenul d e osmoză sp i r i tua lă s 'a e fec tua t p e r m a n e n t , Braşovu l şi Sibiul, se b u c u r ă de o a t e n ţ i e deoseb i tă în c e r c e t a r e a d-lui B . In special ac ţ iunea de o r i e n t a r e d i r i j a t ă d e Ş a g u n a p r i n z ia ru l Te legrafu l R o m â n es te jus t a p r e c i a t ă . P e n t r u p r i m a o a r ă se face o c e r c e t a r e a m ă n u n ţ i t ă a cont r ibu ţ ie i „Fo i şoa re i T. R.", p r e c u r s o a r e a ideologică a Tr ibunei , ca re „a s p a r t gh ia ţa" , d â n d semna lu l p e n t r u p ă r ă s i r e a şcoalei c ipa r i ene şi a p r o p i e r e a A r d e a l u l u i de v ia ţa l i t e r a r ă a P r inc ipa t e lo r* ) . . (Bine-

*) P o a t e ar fi fost nece sar să se ins i s t e asupra răs t impulu i d e l a 1855 la 1867. A r fi fost u n pri lej n imeri t să se l ămurească şi a c e a s t ă p e r i o a d ă obscură şt f iravă ca aport l i terar, dar i m p o r t a n t ă pentru începutu l mişcăr i i de d e s ţ e l e n i r e a menta l i tă ţ i i l i terare a r d e l e n e prin iv irea pr imelor s i m p t o m e de inocu lare a spiri­tu lu i nou d e pes te Carpaţi . I d e e a uni tăţ i i l imbii, c o m u n i c a ţ i a sp ir i tuală cu Pr in­c i p a t e l e , n e c e s i t a t e a adoptăr i i crezulu i l i terar d e aco lo , cul tul lui A lec sandr i , e t c , t o a t e a c e s t e idei luptă toare a le Tnibunişti lor, trebuiau urmări te p â n ă la c e l e mai î n d e p ă r t a t e izvoare , p â n ă la pr imele lor s e m n e de apari ţ ie . D l Breazu m e n ţ i o n e a z ă (pag. 9 ) , că terenul acţ iuni i J u n i m e i „a fost pregăt i t întrucâtva d e A l e c u Russo , a cărui cr i t ică împotr iva pedant i smulu i a r d e l e a n a avut un e c o u destu l d e puternic , chiar d a c ă a fost de scurtă durată, la Sibiu". S tud ierea ref lexului Convorbirilor

©BCUCLUJ

488 G A N D R O M A N E S C

ven i t ă es te m e n ţ i o n a r e a „ C a l e n d a r u l u i bunu lu i econom", unu l d in ce le mai bine c a l e n d a r e a rde l ene , p r in c a r e junimişt i i a rde l en i au cont r i ­bui t la r ă s p â n d i r e a fonet ismului în m a s e " (p. 19) .

Capi to lu l I e comple t a t cu re fe r in ţe p r e ţ i oa se a s u p r a ce lo r l a l t e focare d e r ă s p â n d i r e a jun imismulu i : Viena, A r a d , N ă s ă u d , C a r a n ­sebeş .

In capi to lu l I I au to ru l c e r c e t e a z ă o r i en tă r i l e l i t e r a re a l e T r ibu ­nei, s t r ădan i i l e ei p e n t r u r ea l i z a r ea celor d o u ă porunc i din p r o ­g r a m u l e i : „Un i t a t ea c u l t u r a l ă a t u tu ro r R o m â n i l o r " şi „Soa re l e pen ­t r u toţi Români i la Bucureş t i r ă s a r e " , pr incipi i p r o m o v a t e de z ia r în t oa t e ac ţ iuni le sale , apoi p r o g r a m u l l i t e ra r : a ş e z a r e a p e baze s ă n ă ­toase de desvo l t a re a limbii r omâneş t i in A r d e a l şi s t imu la rea fo r ţe lo r

Lp. în Ardeal implică insă o studiere amănunţită şi a reflexului României Litera­re, care poate fi socotită şi pentru Transilvania ca prag de epocă nouă. Anul 1855 este un an neobişnuit de agitat prin acea gâlceava ideologică iscată între Ardeleni şi Moldoveni.

Semnul de adeziune la ideologia Rom. Lit., manifestat de gazeta lui Şaguna prin comeratarea elogioasă şi difuzarea Cugetărilor lui Russo este susţinut şi prin­tr'o permanentă înfruptare din literatura acestei reviste, pe care Telegraful Rom. o reproducea din belşug, mai ales poezia populară a lui Alecsandri. (Cantitativ, s'a reprodus mai mult decât din Convorbiri).

Dacă Convorbirile au avut o deosebită înrâurire asupra tineretului şcolar, cum remarcă dl Breazu, se poate admite că atmosfera literară a anului 1855 n'a lăsat indiferenţi pe tinerii oare studiau în acel an la Sibiu, dintre care unii se în­tâmplă să fie primii junimişti de mai târziu. Studierea atmosferei literare în care aceşti tineri şi-au plămădit convingerile literare se impunea.

Crezul formulat, după toate probabilităţile de Şaguna, către sfârşitul anului, când polemica dintre Ardeleni şi Moldoveni s'a inteţit, trebue considerat drept catehismul literar al acestor tineri, încât merită să relevăm uin fragment:

„într'un cuvânt prin neîntreruptele cercetări şi scrieri despre deosebite ma­terii în proză şi poezie, limba aceea puternică şi dulce din Principate a devenit în stare de a se putea esprima printrânsa ori ce idei înalte, ori ce cunoştinţe solide şi ori ce simţăminte delicate. Aceste calităţi frumoase care împodobesc astăzi limba românească ce se scrie în Principate o fac model vrednic de imitat pentru toţi Românii de ori şi unde şi exemplu de urmat pentru toţi care vreau să scrie româneşte . . .

Când a început în Principatele vecine epoca acea fericită a literaturei de as­tăzi, prin urmare a culturei limbii, Românii de dincoace de Carpaţi au salutat-o cu toată bucuria frăţească. Şi nu fără cuvânt, căci aceeaşi mumă i-a învăţat pe toţi limba românească, căci producţiile spiritului românesc ori şi de unde, sunt proprietate netăgăduită a întreg poporului românesc. înaintările ce le face limba românească acolo, au răsunat şi dincoace, au deşteptat simţul şi gustul celor ce se ocupă cu compuneri sau traduceri româneşti şi i-au silit ca să imiteze şi ei. Toate cărţile, jurnalele şi orice producţie literară se strecura dincoace, se îmbră­ţişa cu interes şi căldură şi se mânca, aşa zicând, nu se citea. Mai n'a eşit la lu­mină nici o carte sau scriere lucrată cam de 30 de ani încoace, care să nu poarte

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 489

l i t e r a r e locale sp r e o c rea ţ i e l i t e r a r ă or ig ina lă . D e o c a m d a t ă se exami ­n e a z ă temeinic (cap. I I I ) con t r ibu i ta p roza to r i l o r la r ea l i z a r ea idea lu ­lui l i t e ra r a l z i a ru lu i : r ea l i smul popu l a r . S u n t ce rce ta ţ i a m ă n u n ţ i t Ion Slavici , Iu l iu T. Mera , S i lves t ru Moldovan , Gr igore S ima al lui Ion, Ioan P o p - R e t e g a n u l , I oan Berescu , E n e a Hodoş , Virgil Oni ţ iu , I o a n R u s s u - S i r i a n u si Ioan P o p o v i c i - B ă n ă t e a n u .

D . ST. PETRUŢ1U

CRONICA TEATRULUI: TRIBUNUL DE ION LĂPEDATU

U r m â n d unei tradiţ i i o a r e c u m consacra te , Tea t ru l Naţ ional din Cluj a deschis ac tuala s tagiune cu o piesă din reper to r iu l n o s t r u istoric : Tribunul d e Ion L ă p e d a t u . De obicei, publicul asistă la aces te inau­gurăr i anua le cu lâncedul sent iment al une i deferente convenţ iona le , d e c i rcumstanţă . P r in t r ' un consens , cult ivat cu asidui ta te şi de o a n u ­me î n d r u m a r e „l i terară" , deschiderea stagiunii e socoti tă ca un eve­n iment m o n d e n oa reca re şi cel din u r m ă lucru care in teresează în a semenea ocazii e l i teratura . Numele lui Alexandr i , Haşdeu , Delavran-cea sau Davi la zac undeva , a p r o a p e ui ta te , în t r 'un ungher al minţii, p r in t re colbăite amintir i d e şcoală secundară , cobor î te — de actori , d e c ronicar i dramat ic i şi de publ ic deopot r ivă — la măsura unui di­dact icism sarbăd , a unu i respec t anod in şi mor t .

La r ep rezen ta ţ i a de deschidere doar o nedumer i r e modifica ta ­bloul obişnuit de înainte d e r idicarea c o r t i n e i : p e n t r u marea majori-

înt ipăriri mai mul te sau mai puţine, l ă sa te de progresu l c e 1-a făcut 1, rom. în Princ ipate . A c e s t a e tributul cel mai curat ce s e a d u c e superior i tăţ i i ce o are l imba scr isă d e aco lo ." (Telegr . Rom. 1855, Nr. 103. Vez i şi comentarul d i n gaze ta lui K o g ă l o i c e a n u „ S t e a u a Dunării", 1856, Nr. 10) . A c e s t e cuvinte poartă p e c e t a gâi diri i lui Ş a g u n a (v. Prefaţa Bibl iei din 1858).

N o t a 1 d e l a pag. 8 — în care dl Breazu c i t e a z ă Aurora R o m â n ă (1864), pr in­tre „glasuri le t imide ce s'au r idicat totuş i d in c â n d in când pentru a arăta pr i ­m e j d i a l ipse i d e crit ică, pentru desvo l tarea v ieţ i i l i terare" — ar fi fost mai grăi ­toare prin menţ ionarea crit icei lu Z, Boiu , făcută a lmanahu lu i „Muguri" (Teleg. Rom. 1860 Nr i i 8—9) , p o a t e primul art ico l d e cr i t ică diin a c e a s t ă epocă , r e m a r c a ­bil pr in tonul neobişnui t d e v io lent faţă d e u n „scanda l memai auzi t î n l i teratura noastră", (mai târz iu vo lumul e judecat sever şi d e T. M a i o r e s c u ) şi important mai a le s , pr in ins i s t enţa cu care s e recomanda ca îndreptar estet ic , D o i n e l e şi Lăcră­mioare l e lui V, A lec sandr i , „care sunt c h e m a t e d e l a natură a ne ti c ă l ă u z ă pentru întreaga l i teratură română". A c e s t art ico l a pr i le ju i t apoi d i scuţ i i l e asupra n e c e ­s i tăţ i i înjghebări i unei reuniuni pentru cultivarea limbei şi literaturei române ( T e ­leg. R o m . 1860, Nr . 12, e t c ) .

N o t a 3 d e l a pag. 13, trebue rect i f icată . A r t i c o l u l lui T. Maiorescu a apărur în Teleg. Rom. la 26 Mart i e (7 Apr i l i e ) 1867.

©BCUCLUJ

4 9 0 G  N D R O m  N E S C

ta te din sală, Tribunul e r a o piesă comple t necunoscu tă . S'a întâm­plat însă ceva neaş tep ta t în aceas tă seară . D u p ă întâile scene, sala, sceptică la început , a fost cuceri tă d e valul de simţire care se desp r inde larg şi generos din d r a m a lui Ion Lăpeda tu . U n freamăt d e zile mar i a pus s tăpânire pe inimi şi p â n ă la u r m ă spectacolul a reuşit să pr i -lejuiască ceea ce des igur a fost în in ten ţ iunea o rgan iza to r i lo r : o r e ­cunoscă toa re în toarcere d e gând sp re începutur i le tea t ru lu i r o m â n e s c da aici — în toarcere a tâ t de b ine pregăt i tă pr in densa conferinţă in­t roduc t ivă a lui Ion Breazu , publicată în N-rul de faţă al revistei , — şi un elogiu a d u s scri i torului a rde l ean de îndrăzne ţ avânt , de o justă intui ţ ie a real i tăţ i lor sociale d in t r 'o epocă de grea c u m p ă n ă şi d e o r a r ă clari tate lat ină în tot ce a gândi t şi a scris în t r 'o viaţă curmată la 34 de ani .

C e e a ce ştim despre Ion Lăpeda tu , p r e c u r s o r în a tâ tea pr iv in ţe , se r educe la broşura cupr inză toare de pre ţ ioase informaţii a profeso­rului Ion Matei (Figuri reprezenta t ive dela n o i : Ion Lăpeda tu (1844— 1878), Cluj, 1934), la ce rce ta rea câ torva aspec te din act iv i ta tea lui publ ica te în volumul omagial, apă ru t anu l t r ecu t în cinstea fraţilor A l e x a n d r u şi Ion I. L ă p e d a t u (Ion Agârb iceanu : „Or ien tu l lat in", D . B r a h a r u : Ion A l . L ă p e d a t u ca nuvelist istoric şi D . St. Pe t ru ţ iu : O contr ibuţ ie la istoria tea t ru lu i românesc din Transi lvania) . Ma i mult ca or icând e cazul să regre tăm lipsa unei monografii cup r inză toa re care să puie în mer i ta tă lumină toate laturile unei activităţi de su rpr inză­t o a r e diversi ta te şi a rmon ie . Acest fiu d e ţă ran din părţ i le Sibiului c a r e a t recut p r in t r ' un liceu săsesc, pr in Facu l t a t ea d e l i tere din Bu­cureşt i şi Universi tă ţ i le din Par i s şi Bruxelles p e n t r u a se stabili apoi ca profesor la Braşov, şi-a înţeles t impul ca puţ ini alţii din gene ra ţ i a lui şi a formulat principii de o r i en ta re polit ică şi cul tura lă cu o lim­pez ime şi ene rg ie ca re îl aşează pr in t re cei mai mar i publicişti din câţi am avu t în A r d e a l . î n t r ' o epocă în care , d u p ă pac tu l a u s t r o -ungar dela 1867 pen t ru român i smul de aici se p u n e a g rava p r o b l e m ă a salvării individualităţi i sale, Ion Lăpeda tu p recon izează în toa rce rea la mari le tradiţ i i a le generaţ iei de la 1848 — genera ţ ia „Bărnuţ i lor şi Câmpinen i lo r " , — s t rânsa împletire a năzuinţ i lor cul tura le a rde lene cu cele de dincolo de Carpa r ţ i în semnul desăvârşi te i unităţ i spir i tuale şi in tegra rea românismulu i în „solidari tatea de familie" a lumii l a t ine . Inst inctul d e or ien ta re al lui Ion L ă p e d a t u se desfăşoară în t r 'o viziune amp lă şi sigură, în t r ' un plan cu răsp ica tă ar t iculaţ ie .

Drama „Tr ibunul" , scrisă în 1869, când au to ru l ei se găsea la studii, la Par is , se încadrează în aces t p lan . J u d e c a t ă d u p ă criterii d e azi, d r a m a lui Ion Lăpeda tu p rez in tă des igur mul te stângăcii , pro­veni te în pr imul r â n d din gustul romant ic al epocii , cum ar fi, d e ex., g rupa rea carac tere lor d u p ă cri ter iul cont ras tu lu i exces iv : to tu l ideali­zat d e o pa r t e , to tul negru , de al ta. De aceeaş i mo d ă l i terară ţ ine confesiunea melodramat ic regisată p r in care bă t r ânu l prefect ungu r îşi mărtur iseş te , tocmai în punc tu l cu lminant al d ramei , originea lui r o ­mânească , — şi tot în aceas tă o rd ine de idei t r ebu ie amint i te lovi tu­rile de surpr iză şi t i radele p r e a lungi. Dar există în aceas tă piesă u n pa to s firesc care o ţ ine în p ic ioare cu toa te scăderi le a r ă t a t e , un suflu d e naţ ional ism viguros şi au tent ic care vine din cea mai justă înţele-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 491

ge re a da te lor card ina le ale vieţii a rde l ene din acel moment istoric în care p rob lema renegări i de n e a m se p u n e a cu a l a rman tă insistenţă. Din acest unghiu t r ebue privită d r a m a lui Ion Lăpeda tu care pr in u r ­mare , în c iuda t u tu ro r vestigiilor unei m o d e ce n e e s t ră ină azi, e d e u n putern ic şi ver idic real ism. In t răsătur i le ei genera le , înfăţişarea conflictului de rase , aşa cum se prez in tă în Tribunul, a r e o profundă justificare în psihologia popu la ră a rde l eană . D r a m a lui Ion Lăpeda tu vorbeş te din miezul acestei psihologii. Aşa a văzut p r o b l e m a genera­ţia d e l a 70, — şi aşa o vede şi generaţ ia de azi. Şi n u numai în m e ­diul „cul t" , ci şi în lumea dela ţară . Cine cunoaş te cât de pu ţ in men­tal i ta tea poporu lu i nostru dela sate ştie ce înseamnă încă şi astăzi — orice înce rca re de ieşire din comuni t a t ea neamulu i (calea obişnuită, Ia ţ a r ă : căsătorii le mixte , — la oraş, în afară d e aces t ea : momea la sluj­belor şi ranguri lor) . O a semenea deze r t a re e socoti tă ca o tenta t ivă d e înfrângere a legilor firii şi de aceea sanc ţ iunea care i se aplică a re u n carac te r mai mult decât social, u n ca rac te r de bles tem religios. Iată dece n u e nici o mi ra re că d u p ă a p r o a p e şaptezec i de ani, d r a ­m a lui Ion L ă p e d a t u a găsit u n a tâ t de pu te rn ic ecou în sufletele spectator i lor din seara de deschidere a stagiunii . Descă tuşându-se din s tângace le naivităţi de ordin tehnic, adevărul esenţial al d ramei , con­tu ra t cu u imi toare îndrăsnea lă de t ânăru l scrii tor dela 1869, a răzbi t cu t inerească forţă p â n ă la genera ţ ia de azi, cupr insă şi ea de fiorii une i r e su rec ţ iun i a sent imentului naţ ional .

T rebu i e să spunem că actori i au p u s toată însufleţirea şi price­pe rea în slujba acestei foarte semnificative reprezenta ţ i i în zodia căreia a m dori să se desfăşoare anul tea t ra l al Naţionalului din Cluj.

I. CHINEZII

©BCUCLUJ

M I Ş C A R E A 5

C U L T U R A L Ă

C ă r ţ i şi R e v i s t e Sf. I O A N G U R Ă D E A U R , Scrieri ale­

se, vo i . I: Predicile despre statui, partea I, t raducere d in or ig inal d e Şt. B e z d e c h i . Edi tura Sf inte i E p i s c o p i i a R â m n i c u l u i -N o u l u i Sever in , R. V â l c i i 1937.

„Bib l io teca Păr inţ i lor Bisericeşt i" , ini­ţ i a tă d e P . S. Sa E p i s c o p u l V a r t o l o m e i a l Râmnicu lu i şi pub l i ca tă sub c o n d u c e ­r e a ş i sub îngri j irea neobos i tu lu i păr inte M a t e i Pâs laru , îş i î m b o g ă ţ e ş t e m e r e u c o ­lecţ ia , cu t o a t e greutăţ i l e m a t e r i a l e c e - i s tau în ca le . U l t i m u l v o l u m apărut d e curând, al ş a s e l e a al co lec ţ ie i , cupr inde p r i m e l e z e c e predic i „despre statui" a l e Mare lu i Pred ica tor al Biser ic i i î n t radu­cerea d- lui Şt . Bezdech i . N ic i nu se p u ­t e a o alegere mai fer ic i tă pentru a tă l ­măc i în r o m â n e ş t e c e l e mai d e s e a m ă scr ier i a l e Sf, I o a n Gură d e Aur, decâ t în persoana profesorului c lujan , u n e l e ­nist c o n s u m a t ş i un adânc cunoscă tor a l întregei lui opere . S tud i i l e d - s a l e pătrun­z ă t o a r e asupra Sfântului Ioan Gură de A u r floannes Chrysostomus et Plato, R o m a 1923; Teoria pedepselor viitoare la Plato şi Ioan Gură de Aur, Cluj 1934), care d o ­v e d e s c mult s tudiu şi l abor ioasă erudi ţ ie , c o n s a c r ă def ini t iv autor i ta tea d-lui B e z ­d e c h i în a c e a s t ă mater ie .

Dar dl B e z d e c h i mai es te şi u n t radu­cător d in autori i vech i cu mer i te unanim recunoscute . Traducerea ce lor z e c e pre­dic i — p r e c e d a t ă d e o subs tanţ ia lă b i o ­graf ie a Sfântului , dator i tă traducătorulu i ş i d e o ana l i ză îngrij i tă şi fără pretenţ i i , făcută d e păr inte le M. Pâs laru — d o v e ­

d e ş t e nu numai o e x a c t i t a t e indiscutabi lă , dar şi ca l i tă ţ i d e l imbă şi st i l r emarca­bi le . Traducătoru l a reuş i t s ă r e d e a în r o m â n e ş t e t o a t ă a m p l o a r e a frazei or ig i ­n a l e şi, în a c e l a ş t imp, toate n u a n ţ e l e e i de stil , într'o l imbă ident ică ce le i d in v e ­ch i l e noas tre scrieri b i ser iceş t i ; nic i un cuvânt impropr iu nu n e coboară d in a t ­mosfera d e m e d i t a ţ i e şi s imţ ire creş t ină a or ig inalului . P e s t e tot sunt termeni a-decva ţ i împlet i ţ i în fraze armonioase , care fac d in a c e a s t ă t raducere a d e v ă r a t e pagini d e l i teratură. D e aceea , nu p u t e m decât fe l ic i ta p e conducător i i a c e s t e i bi ­b l io tec i pentru co laborarea , d i n a t â t e a puncte de v e d e r e pre ţ ioasă , a t r a d u c ă t o ­rului, căruia îi dorim, spre îmbogăţ i rea l i teraturi i n o a s t r e re l ig ioase , să ducă la bun sfârşit f rumoasa o p e r ă începută , d â n -d u - n e în r o m â n e ş t e cât mai m u l t e d in scrieri le „cele i mai mari lumini a p ă m â n ­tului".

N e expr imăm, totuşi , nedumer irea c ă o in i ţ ia t ivă atât d e nobi lă şi o rea l i zare atât d e fo los i toare , cum e s t e a c e a s t ă c o ­l ec ţ i e d e scrieri re l ig ioase , e s t e î n c o n j u ­rată de atâta tăcere , mai a l e s în c e r c u ­r i le biser iceşt i , unde , d impotr ivă , ea ar trebui să a ibă ce l mai mare răsunet .

Nicolae Laslo

B O G D A N P E T R I C E I C U - H A Ş D E U , Scrieri literare, morale şi politice1). E -

i ) E d i ţ i e cr i t i că cu n o t e ş i var iante d e Mircea Eliade, I, II vo i . F u n d a ţ i a p. Li­teratură şi A r t ă „ R e g e l e Carol II", B u c u ­reşti , 1937.

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 493

di tarea oper i lor lui H a ş d e u e unul din f a p t e l e cu l tura le a l e anului d e mare în ­semnăta te . D . M i r c e a E l iade , d is t ins c o m ­batant al generaţ ie i t inere , a reac tua l i za t cu a c e a s t ă s p l e n d i d ă ed i ţ i e , bened ic t in îngrij i tă , u n B o g d a n P e t r i c e i c u - H a ş d e u ului tor . N e c u n o s c u t , magul d e l a Câmpina e s t e descoper i t abia a c u m d u p ă tre izec i d e ani d e l a moartea lui. E d i ţ i a - a n t o l o g i e a d l u i Mircea E l i a d e îl va o s m o z a mare ­lui publ ic . A s i m i l a r e a ur iaşe i opere h ă ş -d e e n e numai as t fe l s e v a putea rea l i za , iar o ed i tare c o m p l e t ă v a fi a c t u a l ă dar mai a l e s acces ib i lă , numai după a c e a s t ă e d i ţ i e avantgardă . U n aux i l i ar d e preţ pentru di fuzarea lui H a ş d e u , v a fi şi s tu ­diul D n e i E . D v o i c e n c o , începuturile lite­rare ale В. P. Haşdeu, care sunt o v a l o ­r o a s ă transcr iere în r o m â n e ş t e a încercă ­r i l e ruseşt i d in t inere ţe a l e lui H a ş d e u .

V o l u m u l întâi e o a n t o l o g i e b o g a t ă a scr ier i lor l i terare a l e Iui H a ş d e u . Critic ed i tată , cu n o t e şi var iante , cartea e o poar tă d e s c h i s ă p e care vor putea umbla cât mai mul ţ i lectori spre u n e n c i c l o p e ­d i s t şi genial , u n sgudui tor şi profet ic H a ş d e u . In fruntea ei, d. Mircea E l i a d e a a ş e z a t u n curriculum v i tae migă los de exact , dar mai a l e s o c o n d e n s a t ă intro­ducere , care, în in tenţ ia autorului , trebu­ia să fie o monograf i e separată . S u b s t a n ­ţa ei d e pură şi d e n s ă spir i tual i tate , de o o p t i c ă or ig inală , n e desvă lu i e u n H a ş d e u d e proporţ i i vas te , chiar u imitoare . Geniu romant ic , H a ş d e u cont inuă o v e c h e tra­d i ţ i e enc i c loped ică , inaugurată la noi în s eco lu l al X V I I - l e a , cu M i l e s c u şi Cante -mir. La aceasta , H a ş d e u , un profund r o ­mantic , a d a u g ă „se tea d e creaţ ie şi înc l i ­narea spre monumenta l" . D o v a d ă sunt t o a t e lucrări le lui î n c e p u t e şi cro i te p e p lanuri mari, prea mari pentru o v ia ţă d e om.

P e l â n g ă un savant d e reputaţ i e euro ­peană , H a ş d e u a fost şi* u n prozator de s trăluci t ta lent . Dar şi un poet adânc . U n des t in imperia l şi t i tanic i -a acordat o nebănui tă a s c e n s i u n e spir i tuală , furtu-natecă , dar tot aces t des t in i -a dat tăria şi măreţ ia sol i tară, e x p r i m a t ă cu atâta putere , în p o e z i a Bradul:

Când arde soarele de mai Când vântul iernii geme, Măreţul brad pe'naltul plai Stă verde'n orice vreme.

De mult cu blocul de granit El s'a făcut tot una, Şi pe-amândoi necontenit Ii sguduie furtuna.

I z o l a r e a astă , î n s ă p l ină d e orgol iu , î n -c o p c i a t ă cu „ o b s e d a n t e l e visuri spec i f i c r o ­mant ice , des t inu l şi gloria", şi n e r e a l i -zarea lui soc ia lă , i -au strecurat în suf le t o pronunţa tă n o t ă luci fer ică; spre e x e m ­plu, sarcasmul d in :

Căzut din sfera de lumini nestânse, Trântit în glodul patimii tumeşti, Poetul râde în amărîte plânse, Sau geme el în hohote drăceşti!

( P o e t u l ) .

Dar H a ş d e u a fost şi u n mare m e s i a -nist al românismului . A l ă t u r i d e E m i n e s ­cu, e l e s te ce l d intâ i m a r e gaze tar p o l i ­t i c şi profet r o m â n d in s e c o l u l al X I X -lea. In luptă c o s m o p o l i t i s m u l convorb i -rist, el mărtur i sea un n a ţ i o n a l i s m ardent şi daco la t in . Spiri t independent , profesa un d e m o c r a t i s m s incer şi integral , care izvora d in adâncur i l e convinger i lor s a l e în drepta tea cauze i ţărăneşt i .

V o l u m u l al d o i l e a I o c r e s t o m a ţ i e e s e n ­ţ ia l s e l e c t a t ă a oper i lor m o r a l e şi p o l i t i ­ce, întreg i tă cu o amănunţ i tă b ib l iogra­fie. A c e a s t ă ed i ţ i e îngr i j i tă d e d. Mircea E l i a d e e o rară biruinţă spir i tuală , care va pregăt i c a l e a restaurări i geniului lui H a ş d e u .

A L E X A N D R U L A P E D A T U , Ion Câm-pineanu (1798—1863)1). Conferinţa dlui

! ) Edit , Cartea R o m â n e a s c ă , Bucureşt i , s. a.

©BCUCLUJ

494 G Â N D R O M Â N E S C

profesor Alexandru Lapedatu rostită în cadrul Universităţii Libere, în ciclul „Fi­guri revoluţionare din trecutul românesc" sintetizează obiectiv şi clar toate ştirile relative la activitatea lui Ion Câmpinea-nu. Trăind într'o vreme în care numai o revoluţionare lentă a spiritelor se putea înfăptui, aşa cum a realizat-o el, a avut nenorocul să treacă neobservat. Activând dincolo de pragul strălucitor al lui 1848, el.a rămas în umbră. Mai târziu anumite doctrine filozofice şi politico-sociale ce­reau ignorarea trecutului. Ion Câmpinea-nu a căzut în acest lot istoric evitat. în­cercarea lui Ion Ghica de a-1 readuce spre noi, prin discursul lui de recepţie la Academia Română, s'a soldat ca izolată şi fără putere de sugestie (1881). Numai de două decenii s'a întreprins o campa­nie de restabilire a cadrelor şi meritelor personalităţilor, printre care şi Ion Câm-pineanu, care stau la temelia României moderne.

Ion Câmpineanu este cel dintâi şi cel mai însemnat militant naţionalist revo­luţionar dela începutul renaşterii Româ­niei, „Căci prin acţiunea lui Ion Câmpi­neanu spiritele contimporanilor şi voin­ţele urmaşilor s'au revoluţionat şi s'au pregătit în aşa fel, ca să fie capabile a realiza ei ceea ce el pusese la cale. De aceea şi pentru unii ca şi pentru alţii — contimporanii din vremea Regulamentului organic şi tinerimea revoluţionară dela 1848 — Ion Câmpineanu a fost şi a rămas marele animator şi îndrumător al ideolo­giei şi politicei naţAmale dela începutul epocii de renaştere a României moderne".

Naţionalismul său mesianic, dinamic şi fervent, a grupat în jurul lui o pleiadă de luptători neînfricaţi, împotriva protecto­ratului înnăbuşitor rusesc. Educat în so­cietăţile secrete — ex. Filarmonica, „li­terară în formă, dar politică în fond" — dela începutul secolului al XlX-lea, el deschide o temerară acţiune politică pen­tru organizarea unui stat naţional româ­nesc împotriva tendinţelor de expansiune a Ruşilor spre Constantinopole. Acest conflict de interese opuse nu se putea so­

luţiona decât pe o singură cale: lupta, pe care, într'adevăr, a deslănţuit-o Câmpi­neanu.

In Adunarea obştească, în doi ani, câş­tigă de partea sa majoritatea membrilor, astfel că partidul naţional conducea lu­crările. Ion Câmpineanu s'a arătat aici un înverşunat susţinător al autonomiei noas­tre, faţă de imixtiunea tot mai insupor­tabilă a Ruşilor, Adunarea obştească, la sugestia lui Câmpineanu, combătând, ve­hement, faimosul articol adiţional, propus de Ruşi, prin care ni se ridica autonomia, ea il respinge, dar e dizolvată (1837).

Neisbutirea lui pe cale legal parlamen­tară 1-a îndârjit şi mai mult. A intrat a-tunci în legături cu şeful revoluţionari­lor poloni emigranţi, Adam Czartoriyski. Planurile sale par irealizabile pentru îm­prejurările istorice de atunci: cu ajutorul Polonilor, emigranţi în urma revoluţiei din 1830—31, el ţintea fundarea unui stat unitar şi naţional, independent şi regat, „organizat pe baza unei constituţii". In proiectele sale de răscoală, el garanta lui Czartoriyski, ridicarea nu numai a Mun­teniei dar chiar a Ardealului. La 1 Noem-brie 1838, membrii partidului naţional, ju­ră pe evanghelie în faţa episcopului Che-sarie al Buzăului, că îşi vor sacrifica via­ţa şi averea pentru unitatea neamului ro­mânesc independent, pentru un domn ere­ditar şi o constituţie liberală. Dar o serie de dificultăţi împiedică realizarea acestor fapte prea îndrăsneţe. Din această cauză, a fost nevoit să întreprindă o lungă călă­torie la Constantinopole, Paris şi Londra. Trebuia înlocuit domnitorul Ghica cu Mi-hail Sturza, care avea să susţină planu­rile politice ale lui Câmpineanu. Dar ac­ţiunea română nu era cunoscută în Apus, aşa că nu reuşi să determine pe cele două naţiuni la lupta împotriva Rusiei.

Pornit spre casă, este arestat, din or­dinul Ruşilor, înainte de a intra în ţară, la Lugoj; de aici este extrădat de Aus­trieci şi închis la Mărgineni. Cu asta, sfârşeşte cariera politică a Câmpineanu-lui.

Dacă dela el n'avem nicio scriere mai

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 495

d e seamă, ca u n S o c r a t e al nostru, c u m scria B o l l i a c la moartea lui, i n schimb, a lăsat un tezaur i d e o l o g i c naţ iona l , care a format programul şi idea lu l r o m â n i s ­mului din s eco lu l trecut p â n ă la 1918.

Brev iarul aces ta , scr is cu s i m p a t i e şi c lar i tate , d e o c o n d e n s a r e e senţ ia lă , al d i s t insulu i profesor A l e x a n d r u Lapedatu , asupra lui Ion Câmpineanu , cupr inde l i ­n i i l e pr inc ipa le a le unei monograf i i şi f i­x e a z ă pârghia is torie i R o m â n i e i m o d e r n e în adevăratu l ei punct d e început i d e o l o ­gic ş i act iv i s t .

A U R E L V. S A V A , Documente privitoa­re la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei1). A p ă ­rut la sec ţ ia is torică, sub capi to lu l II, „Documente" , a F u n d a ţ i e i Carol I, aces t vo lum, frumos t ipărit , de d o c u m e n t e face parte d in seria î n c e p u t ă de d. profesor Р. P. P a n a i t e s c u (Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul) şi cont inua­tă d e d. Emi l Vâr tosu (Tudor Vladimi-rescu, Pagini de revoltă) şi d. prof. Gr. N a n d r i ş (Documente româneşti în limba slavă din mănăstirile Muntelui Athos). Locul o c u p a t de d. А . V. Sava, în c o n s t e ­la ţ ia aces tor is toric i reputaţ i , e suf ic ient pentru a ne da măsura valor i i cărţi i sa le . E s t e cazu l unui is toric mai puţ in c u n o s ­cut, d e a ic i m o d u l apr ior ic d e a-i măsura opera .

C e l e 204 d o c u m e n t e i -au pri lejui t au ­torului o pre fa ţă va loroasă , s emnul im­portanţe i lor. A ş e z a t p e drumul c o m e r ­cial d intre Liov şi Crimeia sau Levant . Târgu l Lăpuşne i a jucat u n însemnat rol i s tor ic î n evul med iu al M o l d o v e i . D e a ic i a răsări t dârzen ia va jn i că a unul A -l e x a n d r u Lăpuşneanu , care nu era cu mult mai crud decâ t contemporan i i săi, dar căruia numai ant ipat ia cronicarului adversar , informaţ ia p u ţ i n e x a c t ă şi t a l en ­tul l i terar de factură romant ică al lui C. N e g r u z z i i -au f ixat un pertret inagreabil . T o t a ic i s'au p l ă m ă d i t omen ia şi vo ic in ia revo lu ţ ionară a lui M i h a l c e a Hâncu, A -

i ) Edit . Fundaţ i e i „Rege l e Carol I", Bucureş t i , 1937.

pos to l Durac şi Constant in Clucerul şi a i multor a l tora, p e care c e l e 204 d o c u m e n ­te, d intre 1502—1821, îi aprop ie d e î n ţ e ­l egerea şi s impat ia c i t i torului . S p r e s fâr­ş i tul veacu lu i a l X V I I - l e a , Târgul L ă p u ş ­nei e depăş i t , d in cauza anumitor împre ­jurări i s torice , d e noua a ş e z a r e urbană a Chiş inăului .

V o l u m u l dlui А . V. Sava , ipe l â n g ă v a ­loarea lui ş t i inţ i f ică, a d u c e o p o e z i e ver ­de , în să p l ină d e du ioş i e ş i amint ir i a l e unui trecut de faptă şi sp ir i tua l i ta te e x ­c lus iv r o m â n e a s c ă .

V A S I L E P Â R V A N , Dacia. Civilizaţii­le străvechi din regiunile Carpato-Danu-biene1). E o s i n t e z ă l u m i n o a s ă a supra vech i lor c iv i l izaţ i i d in reg iuni le noas tre , care se în t inde în răs t impul d e l a s fârş i tul bronzului (c. 1000 a. Chr.) , p â n ă în e p o ­ca p o s t r o m a n ă a migraţ i i lor barbare. A -părută în eng lezeş te , î n 1928, cartea c u ­pr inde c inci pre leger i p e care V a s i l e P â r v a n l e -a ţ inut la Cambridge î n 1926. Opera s e m n a l a t ă a ic i e o t raducere r o ­m â n e a s c ă a unei redactăr i scr ise în fran­ţ u z e ş t e d e V a s i l e Pârvan, pentru „ C a m ­br idge U n i v e r ş i t y Press" . V e r s i u n e a r o ­m â n e a s c ă es te t ă lmăc i t ă d e d. R a d u V u l ­pe, un d i s i c ipo l emeri t al Mare lu i M a g i s ­tru. D i n încredinţarea A s o c i a ţ i e i „Vas i l e Pârvan", s'a s trăduit ca, la u n d e c e n i u de la moartea Maestrulu i , să - i a d u c ă şi p e a c e a s t ă ca le u n p ios omagiu . D . R a d u V u l p e ş i -a îndep l in i t în m o d străluci t m i ­s iunea.

E u l t ima creaţ i e a neobos i tu lu i P â r v a n în care a căutat să desc i f reze or ig in i le p o ­porului român şi a formelor culturi lor in care a trăit , î m p i n g â n d lucruri le cu 1000 d e ani mai spre ta ine le preis torie i . E s t e , de fapt, o s in teză e x t r e m d e comprimată , care in ex tenso , trebuia s ă dev ină d o u ă monograf i i s intet ice , s eparate : Getica, a-părută, şi Dacia Romană. Ş i (pentru a c l a -

!) T r a d u c e r e d e R a d u Vulpe . Ed i tura A s o c i a ţ i e i A c a d e m i c e „Vas i l e Pârvan" , Bucureşt i , 1937.

©BCUCLUJ

496 G Â N D R O M Â N E S C

ri î ica astfe l c o m p l e t procesu l nostru d e formaţ ie ca popor , Pârvan s e gândea la o a treia s inteză , care s a r fi în lănţui t per fec t organic cu c e l e l a l t e două, Pro­toistoria Slavilor.

Pentru noi opera prez intă u n interes , cu atât mai deosebi t , cu cât Pârvan face din inc inta A r d e a l u l u i centrul f e n o m e n e ­lor s trăvechi cul turale . R e g i u n e a Carpato-D a n u b i a n ă c u centrul î n A r d e a l , a ş e z a t ă la punctu l d e in tersec ţ i e al culturi lor o-r ientale , î n c e p â n d încă din neol i t ic , cu c e l e occ identa le , îşi va creia o c iv i l i zaţ ie spec i f ică , d e t ip ves t ic , în să cu „puter­n i ce af ini tăţ i or ientale". D e a s e m e n e a c i ­v i l i za ţ ia bronzului trans i lvan târz iu (1100 — 7 0 0 a. Chr.) nu e mai puţ in originală . P â r v a n vede , cons tant însă argumentat , cul tura s t răveche a Carpato -Danubien i lor or ienta tă spre cultura o c c i d e n t a l ă a V i -lanovieni lor , ca să d ă m un exemplu , cu ce l mai vech iu t ip de cul tură ves t i că , s tu­diat în a c e a s t ă operă . Cont igui tatea e mai p ronunţa tă cu c iv i l i za ţ i i l e d i n V e s t decât cu c e l e d in Est , S u d sau A s i a Anter ioară , căc i un i ta tea v i l a n o v i a n ă a Europe i d a n u ­b i ene e s t e incontes tab i lă , (c . 1000 a. Chr.) Dar , trebue observat , arta c a r p a t o - d a n u -biană d e l a s fârş i tul bronzului , nu e n u ­mai d e import i ta lo -a lp in , ci e a îşi are s t i lu l e i au tonom.

Intre 1400—700 a. Chr., a ex i s ta t în re ­g iuni le carpato -danub iene o e v o l u ţ i e cu l ­tura lă cont inuă , care p o a t e p r e s u p u n e şi o s tabi l i tate e tnograf ică , în cazul nostru, dac ică . „Vi l lanovien i i [ contemporani i ci­v i l i za ţ i e i d in Vi l lanova , oraş în I ta l ia de N o r d , între 1100—700 a. Chr.] , au const i ­tui t prin urmare primul val i ta l ic în D a ­cia, iar a I V - a p e r i o a d ă a Bronzulu i car-p a t o - d a n u b i a n a fost pr imă e p o c ă de oc -c identa l i zare a aces tor regiuni".

A l do i l ea cap i to l Carpato-Danubienii şi Scythii t ra tează noua s i n t e z ă cul turală în urma migraţ iuni i culturi i i raniene (pe la 700 a. Chr,) , care a d u c e a formele spec i ­f ice a l e f ierului pes te e l ementu l abor igen dacic , ce trăia în t ipare le bronzului . In­v a z i a or ienta l sc i t i că deş i a turburat a-d â n c uni tatea legături lor s trâns organice

a regiuni lor noas tre cu ţ inuturi le v e n e t o -i l l yr i ce şi nord- i ta l i ce , to tuş i e a s'a m a ­nifestat parţ ia l şi vremeln ic . F e n o m e n u l sc i t ic reprez intă un mare h iatus în e v o ­luţ ia culturi i or ig ina le nord- thrac i ce d e l a sfârş i tul bronzului (1100—700 a. Chr.) , p â n ă la renaş terea get ică , cu a c c e n t u a t e infi l traţi i v e s t - c e l t i c e , d in per ioada La Тёпе (după 300 a, Chr.). Iar e c o n o m i a n o m a d ă a Sc i ţ i lor p r o d u c e perturbări grave şi sărăc i e în prosper i ta tea agr i cu l ­turii autohtoni lor Dac i .

O hartă a resturi lor sc i t i ce ni - i arată în grupuri d e n s e în Nordul Ungarie i , S u ­dul A r d e a l u l u i , Câmpia Munteană , D o -brogea şi Bulgar ia . A c e s t e enc lave sc i t i ­ce, ca cea , de ex. , d in A r d e a l , u n d e e i nu formează o v a s t ă şi c o m p a c t ă m a s s ă i raniană ca în Rusia, se d e s n a ţ i o n a l i z e a z ă , p i e r z â n d u - s e în m a s s a get ică , „deven ind c la sa conducătoare , în v ir tutea dreptu lu i d e cucerire". Pârvan înc l ină să crea lă c ă chiar numir i le de Daci sau Geţi sunt d e or ig ine sc i t ică . Că Scy th i i erau puţ ini a ic i ne -o d o v e d e ş t e inventarul c iv i l i zaţ ie i lor , r e d u s şi primit iv . P o p o r d e păs tor i n o ­mazi , ei n'au creiat decât forme cu l tura le s impl i s te . Daci i , agricultori , aveau o s u ­per ior b o g a t ă şi v e c h e cultură, în c o m ­paraţ i e cu sărăc ia f enomenulu i cul tural sc i t ic . In D a c i a arta sc i t i că d e t ip z o o ­morf e geometr i za tă d e puterea de s i n ­t eză dac ică . Totuş i Scy th i i a u produs , la Geţ i i băşt inaş i , o r e c r u d e s c e n ţ ă a c r e d i n ­ţe lor uraniene , c a r e d e v e n i s e r ă de n e î n ţ e ­l e s pentru Medi teranen i i care prac t i cau cu l te chtoniene .

In a treia confer inţă P â r v a n a e x p u s renaş terea c a r p a t o - d a n u b i a n ă a Geţ i lor d in La Тёпе sub inf luenţa Greci lor . Iar în a patra p r e l e g e r e e vorba de inf luenţa c e l t i c ă asupra aces te i noi creaţ i i cu l tura­le. Deş i penetraţ ia he l en i s t i că s'a m a n i ­festat des tu l de mult t imp şi pe o ar i e înt insă , totuş i n'a reuşit s ă formeze o cul tură ge to -he l en i s t i că . Dac ia s'a d o v e ­dit şi d e a s tă dată, or ienta lă spre ves t : „aco lo u n d e Greci i n'au izbutit , Ce l ţ i i [vest ic i ) au izbutit în chip s t r ă l u c i t ' . Căci Dac i i p lugari erau cu mult mai a-

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 497

p r o a p e de Celţ i i s edentar rurali d e c â t d e Grec i i orăşeni . Cu toa te d irec t ive le p u ­tern ice a le . noulu i curent cul tural ce l t ic , î n D a c i a s'a păstrat o s t rânsă un i ta te g e ­n e a l o g i c ă d e sti l •— d e o d o m i n a n t ă ori­g ina l i ta t e l o c a l ă — cu f e n o m e n e l e cu l tu ­rale autohtone , anter ioare invazie i ce l t i ­ce . L in i i l e pr inc ipa le a l e a c e s t e i g e n e a ­logi i art is t ice , care îşi are începutu l în neo l i t i c , s'au transmis , ev i tând inf i l traţ i i ­l e prea a c c e n t u a t e care i-ar fi a l terat fon­dul , p â n ă la noi , sub forma artei p o p u ­lare . A r t a ţăranului român, în e s e n ţ a ei, a r ă m a s geometr ică . Geometr i smul n o s ­tru s e înscrie , la origini , în ar ia geogra­f i că septentr iona l europeană . Conc luz ia a-c e s t u i cap i to l e s t e că arta dacă , întocmai ca rel igia , r ă m â n e an icon ică . I s tor i c , D a c i a c u 1000 de ani a. Chr., s'a găs i t în sfera d e inf luenţă a cul tur i lor occ identa l e . E a a fost l e g a t ă mai mul t d e V e s t decâ t E s ­tul european. U l t imi i şi „cei mai buni ini ­ţ iator i ai ei p e c a l e a spre o c c i d e n t au fost Celţ i i , ce i mai buni co laborator i I l l y -rii , cei mai desăvârş i ţ i s tăpân i Romani i" . R o m â n i s m u l nos tru e mai vech iu decâ t apar i ţ ia lui Traian. El se mani fe s tă la D u n ă r e cu ce l puţ in d o u ă s e c o l e a. Chr. El e s t e e senţ ia l şi e x c l u s i v danubian şi d e l o c ba lcanic . Ca lea i -a fost, spre noi, pr in P a n n o n i a şi Moes ia , ţări pur d a n u ­b iene .

Succesu l românismulu i în Dac ia se e x ­p l i c ă prin vas ta o m o g e n i t a t e geograf ic u m a n ă a baz inului Dunări i , încă d in î n ­d e p ă r t a t a e p o c ă v i l l a n o v i a n ă (1000 a. Chr.) şi pr in pregăt irea făcută d e Ves t ic i . D a c i a era ast fe l d i s p u s ă să pr imească in­f luenţe l e cu l tura le şi e tn ice apusene . R o ­mani i , la cucerirea regiuni lor c a r p a t o - d a -nubiene nu a d u c e a u cu ei n imic deosebi t , a fară de l imbă. Af in i ta t ea rural ismului d a c i c în contac t cu R o m a n i i ţărani a grăbi t procesu l d e as imi lare , căc i româ­nismul nu pr indea dec^t a c o l o u n d e R o ­mani i puteau deven i ţărani .

R o m â n i s m u l dac i c p u n e însă , p e l â n g ă problema succesulu i , şi p e a c e e a a rez i s ­tenţ i i sale , faţă de pr imejd ia s lavă , a m e ­n inţă toare î n c ă de la începutu l evului m e ­

diu. D e e s e n ţ ă agricolă , romani ta tea s'a f ixat a d â n c în e tn icul s tabi l şi o m o g e n al so lu lu i Dac ie i , în t imp c e români smul pas tora l n o m a d a n t a fost uşor î n l o c u i t d e a l t e popoare . Când î n s e c o l u l a l X, românismul agr ico l al P a n n o n i e i — dar care n u se a l to i s e p e s t e u n strat e tn ic o -mogen , d e a ic i d i spar i ţ ia lui t impurie — a fost înghi ţ i t d e m a s s a S lavi lor , r o m â ­nismul dac i c s'a c ircumscr is într'o insu lă i z o l a t ă dublu: atât d e restul r o m â n i s m u ­lui cât ş i d e romani ta tea apuseană .

V a s i l e P â r v a n in Dacia s in te t i zează e x ­trem d e condensat , dar într'un m o d c e d e ş t e a p t ă admira ţ ia la f iecare rând, f e ­n o m e n e l e i s tor ice d in D a c i a dintr'un r ă s ­t imp d e p e s t e 1500 de ani . M u l t e d in a-ces te gânduri l e -a mai r ă s p â n d i t şi pr in a l te scrieri . A i c i l e -a organizat pentru a ne lumina mai mult d e un mi len iu d i n trecutul neamulu i nostru, a cărui i s tor ie nu urca, p â n ă la el, cu mult îna intea erei creşt ine . F e n o m e n e l e i s tor ice sunt v ă z u t e într'o lumină to tdeauna surpr inzătoare d a c ă nu chiar reve la toare . A r g u m e n t a r e a d e o sobră în lănţu ire log ică d ă cărţ i i o armătură d e fier, c e e a c e inspira o şi mai mare încredere în sporul de d a t e şi ide i aduse , d a c ă ne gând im la probabi l i tă ţ i l e p e care l e - a u enunţat arheo log i i în a c e s t c â m p d e lucru p â n ă acum. P â r v a n r ă m â ­ne şi î n Dacia ce l mai profund c u n o s c ă ­tor al nostru în domeniu l preis torie i şi i s torie i ant i ce româneşt i .

C O N V O R B I R I L I T E R A R E . Număr jubilar, (1867—1937). Ianuarie—Mai. Convorbir ismul junimist — a c u m c â n d bă trâne ţea lui v i g u r o a s ă n e p o a t e d e s ­ch ide măreaţa p e r s p e c t i v ă a ce lor 70 d e ani d e e x i s t e n ţ ă cu l tura lă Unic e f ic ientă la noi, nu c r e d e m să- i greş im v a l o a r e a — reprez in tă ecuaţ ia celui mai rod i tor şi închegat f enomen cul tura l românesc , , cu real izări d e factură e u r o p e a n ă şi to tuş i d e o a u t o h t o n ă autonomie . C h i n t e z e n ţ ă a spir i tual i tăţ i i româneşt i , convorbir i smul ne -a dat tr iumviratul Emineseu , Creangă şi Caragiale , marii ct i tori care s tau az i în fruntea ierarhiei creaţ iuni i noas tre l i -

©BCUCLUJ

498 G A N D R O M Â N E S C

t erare . L ă s ă m neamimtiţi p e ce i care au roit în jurul aces tor trei ierarhi şi au c o m p l e t a t cadrul , căc i în a c e s t e n o t e nu n e p u t e m o c u p a d e toa te p r o b l e m e l e p e care l e - a r a d u c e în d i s cu ţ i e a c e a s t ă an i ­versare . N u v o m vorbi n ic i d e primatul l i terar a l lui A l e x a n d r i , p e oare M a i o r e s ­cu i-1 acorda cu t o a t ă încrederea . N ic i d e ce i l a l ţ i p e care a c e e a ş i cr i t i că maiores -c iană îi a ş e z a s e la l o c d e frunte, dar p e c a r e vremea şi cr i t ica i - au e l iminat just şi epurativ . A z i li s'a f ixat locul oe li s e cuvenea . P e n t r u toa te a c e s t e a tr imitem c i ­titorul la s tudiul substanţ ia l d in aces t n u ­măr al d lui E m i l i a n I. Coas tant inescu , Valorile literare in critica lui T. Maio­rescu.

Pentru a se s i za sensu l şi v a l o a r e a convorbir i smului e nevoie , chiar cu r iscul une i acuzări de d idac t i c i sm comun, s ă r e î m p r o s p ă t ă m schi ţa s ec toare lor cu l tu ­ra le a l e evo lu ţ i e i noastre . D i n î n d e p ă r ­ta te vremi m e d i e v a l e no i a m trăit î n c a ­r a p a c e a formelor cu l tura le a l e b locu lu i s lav or ienta l d e fond bizant in . î n c e r c a ­r e a mişcăr i i cu l tura le a cronicar i lor m o l ­doven i d in s eco lu l a l X V I I - l e a , d e a n e orienta, dar mai a l e s d e a n e ţ ine legaţ i d e apusul european , n u s'a putut m e n ­ţ ine. L ipsa d e or ig ina l i ta te creatoare a curentului s l a v a fost cont inuată d e c e ­lă la l t cureait d e re sp ira ţ i e lungă, Ş c o a l a A r d e l e a n ă , cu metamorfoza d e mai târ ­ziu, Curentul Lat inis t . Cu a c e a s t ă af irma­ţ i e n'am putea fi d e l o c acuzaţ i d e o c a -p i t i s d iminut io . Erud i ţ i a eufor ică la t in i s ­tă a r e totuş i mare l e merit d e a fi î n ­ceput procesu l nostru d e europenizare , fără a s e r id ica la o semni f i ca ţ i e c r e a ­toare mai înal tă . D a c ă Ş c o a l a A r d e l e a n ă cul tura l n e - a rupt d e l a ţărmul s l av i smu­lui, ea to tuş i n'a avut v i g o a r e a s ă n e a n ­c o r e z e în a p e l e cul turi i europene . N i c i c e l e l a l t e curente cul tural n a ţ i o n a l e d i n veacu l al X l X - l e a n'au izbutit s ă c u l e a g ă laurii umor s u c c e s e mai deoseb i te , căc i n'au putut s ă ţ ină p iept procesu lu i d e imigraţ iune a culturi i europene , care l e n ă p ă d i s e . î m p r u m u t u l şi imi taţ ia erau fe­ţ e l e culturi i româmeşti, fără contac tu l a d e ­

renţe lor organice , ce -ar fi trebuit s ă e x i s ­t e între cul tura o c c i d e n t a l ă şi sp ir i tu l românesc , a l cărui pas iv i sm 1-a î n d e m n a t p e Ibrăi leanu să - i arunce învinuirea, c ă n'a creat a p r o a p e nimic , ci a împrumutat totul . P ă r e r e a lui p a r e a fi va lab i lă n u ­mai pentru răs t impul d e d ina in te d e 1867. Căci a c e s t an e s t e p iatra d e hotar, care marcă u n început d e eră nouă, în istoria, culturi i noas tre . U n p r o c e s d e creaţ iune , Д е o or ig ina l i ta te profund r o m â n e a s c ă ş i d e s e n s şi a m p l i t u d i n e europeană , s e v a p lămădi , p l e c â n d d i n a c e s t ал . R e p r e z e n ­tanţi i aces tu i curent, care s'a ident i f icat ou g â n d i r e a r o m â n e a s c ă d in a d o u a ju­măta te a seco lu lu i trecut, prin marea lor biruinţă, au d o v e d i t e x i s t e n ţ a profundei sp ir i tual i tăţ i româneşt i , ce m o c n i s e sub cenuşa procesu lu i d e împrumut. S u n t e m î n p l in convorbir ism. El n e - a integrat în cadru l f enomenulu i cul tural european , c ă c i to t c e e x i s t a s e mai îna inte n u p u t e a trece d inco lo de margin i le l i teraturi i noas tre , al căre i s ens era e x c l u s i v loca l . Iar Dimi tr ie Cantemir , p u n t e între noi ş i cu l tura europeană , s ingur des igur n'ar fi putut s ă r e z i s t e e l iminări i n o a s t r e d i n cercul E u r o p e i spir i tuale .

Convorbir ismul junimist s'a mani fes ta t , întâi d e toate , p e p l a n cu l tura l ; a f o s t u n f e n o m e n d e crea ţ iune l i terară şi c o n ­s truct iv i sm crit ic . Mai ipuţin po l i t i c , c u ­rentul convorbir i s t n'a putut pr inde d i n cauza reacţ iuni i s tructuri i echi l ibrat ş i conservator e v o l u ţ i o n a r e a şef i lor s ă i Carp şi Maiorescu , la r evo lu ţ ionar i smul l iberal sau chiar anarhic , care a s t ă p â n i t med iu l po l i t i c şi s o c i a l d in Europa v e a ­cului al X l X - l e a . N e c e s i t a t e a creieri i u n e i culturi naţ iona le , a unei l imbi, p r i m a t u l a u t o n o m al conceptu lu i e s te t i c , pur i f i cat d e et ic , e tn ic şi soc ia l , s e l e c ţ i o n a r e a v a ­lori lor rea le , sus ţ inerea şi va lor i f i carea e s t e t i că a poez i e i popu lare au făcut d i n M a i o r e s c u s tegarul şi forţa d e a f i r m a r e a ac t iv i smulu i convorbir is t . O l i m p i a n i s m u l lui a prez idat tr iplul proces al c e l e i m a i î n a l t e sp ir i tual i tăţ i româneşt i .

In a c e s t număr jubil iar ş i -au înscr i s tributul c e l e mai d i s t inse c o n d e i e a t â t

©BCUCLUJ

G A N D R O M Â N E S C 499

d i n v e c h e a c â t şi d in noua gardă c o n v o r -bir i s tă: dd. T z i g a r a - S a m u r c a ş , M. S. R e ­g ina Măria , Meissner , Cuza, Goga, M e h e ­dinţ i , M. Negruzz i , Р. P . N e g u l e s c u , B r ă -te scu-Voineş t i , Petrov ic i , N . D a v i d e s c u , M. Dragomirescu , Mircea Djuvara, N i c o ­l a e Pe trescu , С. C. Giurescu , Mircea F l o -r ian, Germani , Jordaai, Bodin , O. C o n s ­tant , S truteanu, V. Tudor, R ă d u l e s c u - P o ­g o n e a n u , Dimitriu, Ioan, B e z a , Ludescu , M. Rar incescu , I. Dă ianu , P o p e s c u , P o p , Gerota , A l . N a u m , etc .

Dd . Ion B a n u şi Ion G e o r g e s c u p o p o ­s e s c s tăruitor la d i fer i te le e t a p e a l e l egă­turi lor lui M a i o r e s c u şi a l e Convorbiri lor c u Arde len i i , A f a r ă d e a tacur i l e crit ice, M a i o r e s c u a întreţ inut legături d e pr ie ­ten i i c u Braşoven i i — c a M e ş o t ă , I. B o g ­d a n , — Cu Sibieni i , cu P o p o v i c i - B ă n ă -ţeanul , cu Goga , cu Bla ju l şi a t â ţ i a s tu­d e n ţ i români d in V i e n a s a u d in Ardea l . Spir i tu l junimist s'a afirmat încă d e l a î n c e p u t î n A r d e a l u l lat inist . „ A r d e l e n i s ­mul", prin Convorbiri, s'a reintegrat în m a r e a un i ta te a cul turi i române, moderne . G e n e r a ţ i i l e d e l a sfârşitul s eco lu lu i trecut d i n A r d e a l au crescut toa te sub seninul z o d i e i eonvorbir i s te . Configuraţ ia noas tră sp ir i tua lă d e p e atunci c o r e s p u n d e a g e o ­grafic ce le i po l i t i c e d e azi . D e p ă ş i s e de mul t ţarcuri le în care u n des t in ingrat n e c a n t o n a s e segmentaţ i .

Marin Vătafu.

î n s e m n ă r i

P R O F E S O R U L T H E O D O R C A P I D A N . U n grup d e amic i univers i tar i au sărbă­tor i t Vineri in 22. X, la Colegiul A c a d e m i c , printr'un banchet , pe profesorul T h e o d o r C a p i d a n cu pr i le ju l p lecăr i i lui de la U n i ­vers i ta tea d in Cluj ca profesor Ia F a c u l ­ta tea de Litere a Univers i tă ţ i i d in B u c u -reşt i . A t m o s f e r a d e c a l d ă prietenie , care a s tăpâni t în decursu l aces te i a g a p e c o ­l eg ia l e , cuvântăr i l e s trăbătute d e s ince ­ri tate . ( N u era u n banchet p o l i t i c ) , care a u fost rost i te , vor fi fost d e sigur o ma­

re m â n g â i e r e pentru dis t insul sărbători t . Le va fi pus la in imă, a lă turea de, a l t e s c u m p e amintiri , p e care le duce cu s i n e din Capita la Ardea lu lu i , a l cărei c e t ă ­ţ ean a fost, t imp d e a p r o a p e d o u ă d e c e ­nii. Şi c u m profesorul C a p i d a n a şt iut t o t d e a u n a s ă s e m u l ţ u m e a s c ă cu puţ in , s e va fi cons idera t răsp lă t i t prin a c e a s t ă sărbător ire camaraderească , c u vârf ş i îndesat , pentru multu l c e 1-a dat d in s u ­f letul său bogat v ie ţ i i . i n t e l e c t u a l e a C l u ­jului r o m â n e s c . S ă ni s e dea v o i e însă , c a la c e l e s p u s e la a c e a s t ă sărbător ire , s ă a d ă u g ă m şi noi un cuvânt, care să s e a u d ă ceva mai depar te decâ t un cerc res trâns d e amic i .

Cel mai mare e log iu , care trebue a d u s profesorului Capidan, e s te .de a fi fost u n o m la l o c u l lui , the right man in the right place. In a l te vremuri , p e c a r e s e pare c ă l e - a m uitat cu totul , aces t e l o g i u era u n loc comun.. A s t ă z i însă , în a c e a s ­t ă h a o t i c ă răs turnare d e va lor i şi atr ibu­ţii, el e s t e suprema dis t incţ ie . Chemat d e cătră d. Sex t i l Puşcar iu i n 1919 la U n i ­vers i ta tea din Cluj , d e l a d i rec ţ iunea Ş c o a l e i Super ioare R o m â n e d e Comerţ d in Sa lon ic , cu t o a t ă pregăt irea ş t i inţ i ­f i că t e m e i n i c ă p e care o avea, s'a m u l ţ u ­mit cu pos tu l d e lector d e D i a l e c t o l o g i e , care d e s igur nu era mare lucru, d u p ă s i tuaţ ia p e care a părăs i t -o . Lec ţ iun i l e lectorului , ţ inute e u o impecab i lă r e g u l a ­ritate , erau ascu l ta t e însă, pentru ser io ­z i tatea , bogăţ ia şi ca l i ta tea lor, ca şi l e c ­ţ iuni le or icărui profesor t i tular. Iar a l ă ­turea de e l e s tud i i l e apăreau a n d e an, crescând reputaţ ia f i lo logului , nu numai î n ţară, ci şi în s tre inătate . Lectorul a a juns ast fe l conferenţiar , iar î n u r m ă profesor t i tular al catedre i d e Lingvis t i ­că Genera lă . Onorur i l e ace s t ea nu l -au făcut însă să - ş i p iardă cumpătul . Glasur i a d e m e n i t o a r e de s irene po l i t i ce au a juns d e s t u l e şi la urech i l e lui; îndrăgost i tu l d e ca tedră şi de ş t i inţă l e -a res i s tat însă cu nobi lă îndărătnic ie . Şi r ă s p l a t a n'a î n ­târziat , în treagă şi dreaptă , cea mai mare răsp la tă , la care p o a t e râvni un savant . D u p ă c e îi î n c o r o n e a z ă ( în 1932) cu m i -

©BCUCLUJ

500 GAND ROMÂNESC

r e l e premiu E l i a d e R ă d u l e s c u m o n u m e n ­ta la lucrare Aromânii, A c a d e m i a R o m â n ă îl a l e g e (în 1935) printre membrii activi , iar U n i v e r s i t a t e a d in Bucureş t i î l c h e a m ă printre profesor i i ei .

P r i n cursuri le şi s tud i i l e lui, profesorul C a p i d a n n e - a desvă lu i t t o a t e s ecre te l e ace lu i r o m â n i s m balcanic , a căru i p e r s i s ­t e n ţ ă dea lungul veacur i lor e s t e una d in c e l e mai putern ice d o v e z i d e v igoare a l e rasei noas tre . F i r e ş t e că f i lo logul n e vor­bea mai a l e s d e a s p e c t e l e l imbii, p e care o cunoş tea , ca n imeni altul , in toa te l e ­gătur i le ei cu haot i ca şi capr ic ioasa c o m ­p l e x i t a t e d e l imbi ba lcan ice . Spre d e o s e ­bire d e a l ţ i cercetător i , el a arătat însă, în cerce tăr i l e sale , nu numai structura propr ie a d ia l ec te lor suddunărene şi l e ­gătura lor cu d ia lec tu l dacoromâni, nu n u ­mai c e e a c e datoresc a c e s t e d ia l ec t e l i m ­bi lor învec inate , ci şi c e a c e au î m p r u m u ­tat a l tora . D i n c o l o d e e x e m p l e l e ş i argu­menta ţ i i l e d e o f ermecă toare c lar i ta te a l e l ingvistului , noi v e d e a m ast fe l u n neam, s trăbătând veacur i l e cu o mobi l i ta te şi o energ ie care ne u m p l e a d e mândrie , a p ă -rându-ş i cu îndărătn ic ie patr imoniul e t ­nic, c iv i l i zând şi p e a l ţ i i când soarta îl arunca î n mi j locu l lor. D o v a d a c e a mai conv ingătoare a v irtuţ i lor e x c e p ţ i o n a l e a l e M a c e d o n e n i l o r era însă pentru no i a-ce la care ni Ie prezenta, e l însuş i M a c e ­d o n e a n din Per lepe , crescut aco lo , l egat pr in mii de legături ta in ice d e fraţii lui, d e care soar ta 1-a aruncat departe . Şi mai mul t d e c â t • la cursuri le lui, sus ţ inute p e o l inie d e a l e a s ă sobr ie tate şt i inţ i f ică, M a c e d o n e a n u l apărea în v ia ţa d e toa te z i le le , în m o m e n t e l e d e d â r z ă in trans igen­ţă în ches t iun i l e n a ţ i o n a l e , sau d e izbuc­niri us turătoare ca un bic iu d e foc p e sp inarea şovă i tor i lor şi a netrebnic i lor . C u n o ş t e a m d in i s tor ie rolul i m e n s p e care A r o m â n i i l - au avut în v ia ţa cu l tura lă p o ­l i t i că şi e c o n o m i c ă a Români lor arde l en i . Profesorul C a p i d a n era î n s ă i s tor ia v ie , supremul argument .

Profesoru l Cap idan a părăsi t Clujul . In urma lui rămâne, în amint irea sute lor de e l ev i , pr ieteni şi admiratori , o i c o a n ă d e

A r o m â n vrednic şi o mare p i ldă . A r d e a ­lul, care d i n c e l e d io tâ iu z i l e a l e e l i b e ­rării sa le , 1-a primit cu dragos te printre dască l i i lui, îi e s t e r e c u n o s c ă t o r pentru c e l e d o u ă decen i i d in amiaza vieţ i i , p e care i l e - a dărui t c u atâta generoz i ta te . D e departe , îi urmăreş te a s c e n z i u n e a p e t repte l e ce lebr i tă ţ i i ş t i inţ i f ice şi i -o d o ­reş te în treagă şi s tră luc i toare .

Ion Breazu

T I N E R E T U L C Ă R T U R A R A R D E ­L E A N . Subt a c e s t t i t lu Constantin Noica d i s e c ă cu f ineţe şi pătrundere , în Vremea din 26 Septembrie , poz i ţ ia t ineretulu i a r ­d e l e a n d e azi în geograf ia sp ir i tua lă a r o ­mânismului . A t i t u d i n e a dlui N o i c a d e îna l tă n o b l e ţ e şi d e per fec tă ob i ec t i v i t a t e trebue s ă f ie cunoscută d e cet i tor i i a c e s t e i rev is te .

N . R.

Sunt câ ţ iva ani d e c â n d rev i s te l e n o a s ­tre c e l e mai bune, mani fe s tăr i l e d e c u l ­tură c e l e mai vii , l u p t e l e c e l e mai d â r z e sunt purtate , într'o foarte largă măsură , d e un număr însemnat d e t ineri arde l en i . La început a fost o invaz i e d e p r o n u m e frumoase — Octav, Laurenţ iu , August. . .—-atât de frumoase încât t e întrebai a d e s e a d a c ă nu sunt p s e u d o n i m e . P e urmă, d u p ă c e n e - a m obişnui t cu e le , to tu l ni s e p ă ­rea famil iar, d e parcă t ineretu l a c e s t a a r d e l e a n n'ar fi fost d e c â t o a l tă faţă , mai luminoasă , pentru noi înş ine .

D e s p r e contr ibuţ i i l e t ineri lor a r d e l e n i la v ia ţa noas tră cul turală , precum şi d e s ­pre trăsătur i le lor deoseb i toare , s'au încer ­cat prin rev i s t e u n e l e dări d e s eamă . N e amint im d e s p r e una , v e c h e d e c â ţ i v a ani, a Iui O c t a v i a n N e a m ţ u — tânăr a r d e l e a n e l însuş i — a p ă r u t ă în revis ta „Azi". E r a una din pr ime le dar şi c e l e mai p ă t r u n ­ză toare încercări d e captare a f e n o m e ­nului în ches t iune . Iar acum, de curând, d. D. R o ş e a n e dă, în cuprinsul „ P a g i n i ­lor l i terare" d e l a Turda, câ teva p r e ţ i o a s e observaţ i i în l egătură cu îndrumarea t i ­neretu lu i către mteaf iz ică .

C â t e o d a t ă a v e m s imţământu l că încă ni t s e p o a t e în trepr inde conturarea unei l u m i

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C 501

atât de vii . D e al t fe l nu e caracter is t ic , într'o a s e m e n e a privinţă, faptul că ei se s imt atât de a c a s ă printre tovarăş i i lor „regăţen i"? Căci ei scriu la ace l e e x c e ­l en te rev is te arde leneş t i , „Gând româ­nesc", „Pagin i l i terare", „Fami l ia" (des ­pre care parcă regre tăm c ă are aşa de mulţ i co laborator i din afară, precum şi a tâ tea nume mai mult ori mai puţ in i lus ­tre) ; dar nici nu- i î m p i e d i c ă să coboare în Bucureş t i i noştri i , spre a mai însuf leţ i n i ţe l or icare publ i ca ţ i e pe u n d e n e a s t â m ­părul lor îi poartă .

A c u m , nu s p u n e m c ă lumea r o m â n e a s ­că î n c e p e d e l a ei. Dar se cont inuă cât s e poate de bine cu ei. Păr inţ i i lor — şi lu ­crul era firesc — nu vorbeau în to tdeauna ace iaş i l imbă cu părinţ i i noştri i . N o i în ­tre noi ne în ţe l egem, în cuvânt şi cuget . N u e de mirare că e aşa, s'o a d m i t e m . Dar se putea să nu fie aşa.

A m încercat într'un rând să d ă m e x ­pres ie duhului nou pe care îl aduc cu ei — căci , deş i af laţi în ord inea noas t ră d e lucruri, ei nu p ă s t r e a z ă mai puţ in câte o trăsătură deoseb i toare d a c ă nu pe d e ­p l in caracter izatoare — arătând că, d in­tre toţ i t inerii in te l ec tua l i ai ţări i , sunt cei mai înzestraţ i spre a în ţ e l ege p e Lu­c ian Blaga , Negreş i t . B l a g a are p e ce l mai adânc e x e g e t al său în V a s i l e B ă n c i -lă, care e, d a c ă nu ne înşe lăm, din l o c u ­rile noastre . Dar u n s implu e x e g e t nu p o a t e ţ ine locul unui grup de cit itori . Iar grup nu g ă s e ş t e B l a g a în vech iu l regat . G ă s e ş t e doar cuge te i z o l a t e cari, lucru curios , par a se interesa cu atât mai p u ­ţin de dânsul cu cât c a p ă t ă mai m u l t e consacrări of ic ia le .

Ceea ce înzes trează în chip anumit pe c ineva pentru î n ţ e l e g e r e a lui B laga este , d a c ă sunt îngădui ţ i a s e m e n e a termeni mai de grabă sport iv i : suflul . Creaţ ia lui Lu­c ian B laga reprez intă Q probă d e rez i s ­tenţă. Cine de aci a cet i t cu a tenţ ia m e ­ritată tr i logia cunoaşter i i , dată la i vea lă de f i losof? Cine îşi va întregi informaţ ia şi put inţa de în ţe l egere în c e p r i v e ş t e pe B laga , urmărind tri logia culturi i p â n ă la capăt , cu vo lumul al 3 - l ea ce s tă să apară

în edi tura Fundaţ i i l or R e g a l e ? D a c ă g â n ­direa contemporanulu i nostru n'ar fi a-juns întâmplător , cu desăvârş ire î n t â m ­plător, prin des făşurarea ei, la nevo ia d e a face ana l i za spec tra lă a suf letului r o ­mânesc , cu a l te cuvinte dacă el nu n e - a r fi dat „Spaţ iu l miorit ic", operă de fer ic i ­tă şi foarte suges t ivă i lustrare a unei lumi teoret ice , B laga nu ar fi preţui t nic i a s ­tăzi, d e c â t de un grup res trâns d e c i t i ­tori, iar grupul ace la s'ar întâlni tot în Ardea l .

E ceva sănătos , e c eva odihnit în A r ­dea lu l aces ta . D a c ă sunt îngădui te c a r a c ­terizări într'o mater ie cu desăvârş i re g i n ­gaşe , cum e geograf ia cul turală , sau m a i d e grabă geograf ia spiritului d e cu l tură , s'ar putea spune, atunci , că nu Muntenia , cu atât mai puţ in M o l d o v a c o m a n d ă a s ­tăz i l u m e a şi creaţ ia r o m â n e a s c ă . M o l d o ­veni i , cari se puteau pe drept lăuda îna­inte d e răsboiu, că au dat v ieţ i i p u b l i c e româneş t i e x e m p l a r e l e ce le mai a le se , par acum osteni ţ i . Sfârş i tul boerimii r e ­prezintă, mai a le s , s fârş i tul unei lumi m o l d o v e n e . Dispar i ţ ia bunelor sau e x c e ­siv de bunelor purtări , înfrângerea or i ­cărei forme de romant ism, sporirea greu­tăţ i lor d e traiu, iar o d a t ă cu aces t ea î n ­dârj irea lupte lor , ascuţ irea in te l igenţe lor , înrăirea noas tră cont inuă (mai e pos ib i lă azi s impla ze f lemea , de vreme ce m â n u i m atât de b ine ironia t ă i o a s ă ? ) întreg n e ­as tâmpăru l v ieţ i i d e azi, reprezintă , p e n ­tru spiritul m o l d o v e n e s c , tot a tâ tea n e ­mulţumir i sau tot atâtea obs taco le . M o l ­doveanulu i de azi nu i-a rămas decât s ă fie „passe is t" .

Dar nu spiritul munteanulu i e ce l c a r e p o a t e lua întâ ie tatea . S u n t e m prea iuţi la minte şi, într'un anumit sens , prea c u ­rioş i de toa te spre a face i sprăv i l e bune ce ni se cer. In general , a jungem mai r e ­p e d e Ia cr i t ică decâ t la creaţ ie ; iar p â n ă la urmă n e c o m p l ă c e m , mai p e toa te p l a ­nurile , în s cept i c i sm. O şt im cu toţ i i şi o subl in iem cu toţi i . D e ace ia apari ţ ia A r ­de leanulu i e s te pentru noi o b inefacere , când nu es te un pri lej • de ur i c ioasă n e ­mulţumire .

©BCUCLUJ

502 G Â N D R O M Â N E S C

U n singur lucru s'ar cere arde leanului , şi atunci decen iu l aces ta românesc ar p u ­t e a fi, prin învo ia la tuturor, al său: să nu a ibă mândr ie . Omul po l i t i c a r d e l e a n a părut a d e s e a prin ţ inută, prin s tăruinţă în ace leaş i idei , poate şi prin n i ţ i că în­fumurare, că e prea sigur de s ine. D a c ă e să credem p e ce i cari-1 cunosc , t inere­tul po l i t i c al A r d e a l u l u i nu mai es te . E mai activ, mai dramatic , mai d i sc ip l inat , dar nu mai mândru. Şi în or ice caz nu e d e întâlnit mândr ie Ia t ineretul cărturar d e aco lo .

A r d e l e n i s m u l a încetat d e a fi o p r o ­b l e m ă şi nic i vreun m o d de luc id i ta te nu mai es te . E acum, u n s implu m o d de a fi. Tânăru l cărturar a r d e l e a n e s t e întâ iul c a r e a şt iut s ă uite , care a şt iut să se cu funde şi b o t e z e în noua rânduia lă r o ­m â n e a s c ă . N u ş t im d a c ă a d u c e a l ţ i autori: în or ice caz nu aduce a l t e probleme. Iar c e e a ce-1 d e o s e b e ş t e mai a les , d a c ă nu exc lus iv , e s te sporul său d e v i ta l i ta te . A -ces ta e s te modul său ce l nou de a fi. Iar pentru faptul că, as tăz i mai a l e s el es te , z i u a de mâine va purta p e c e t i a sa.

Constantin Noica

O S C R I S O A R E A D L U I S A B I N V. D R Ă G O I . „Ca urmare la art ico lul meu „Observăr i la un răspuns al dlui Bartok" apărut în a c e a s t ă revistă , nr. 5—7, 1937 pag . 370—76, a m onoare a modi f i ca u l t i ­m u l a l ineat d e l a pag. 373, rânduri le 6—12 î n sensul următor: „Arhiva Soc ie t , Com­poz i tor i lor Români , la care se referă dl B a r t o k cu ocaz ia v iz i te i sa le , a v e a m e ­l o d i i l e înreg is trate p e suluri contro la te , s e l e c ţ i o n a t e şi c a t a l o g a t e d u p ă s i s t emul ob i şnu i t şi dator i t aces tu i fapt dl Bar tok ş i - a revizuit u n e l e păreri şi conc luz i i a le dsa le" .

Sabin V. Drăgoi

N O T Ă . D e s p r e l i t ig iul dintre m u z i c o l o ­gi i români şi unguri, mare le nostru fol-k lor i s t şi c o m p o z i t o r Tiber iu B r e d i c e a n u prepară d e mai mul tă v r e m e u n s tudiu în care ia a t i tud ine şi contra dlui Bartok, dând răspunsu l cuveni t la acuza ţ i i l e ne­d r e p t e a l e aces tu ia . U n al do i l ea s tudiu

d e s p r e muz ica r o m â n e a s c ă a fost pus subt t ipar tot de dl Bred iceanu .

A D U N A R E A G E N E R A L Ă D E L A T I ­M I Ş O A R A A A S T R E I (11—13 Sept . ) , a avut, în cuvântăr i l e fest ive, în c o m u n i c ă ­r i le şi mani fes tăr i l e ei, în ţ e l egerea şi iu­birea ne fă ţăr i tă pentru tot c e e a c e e v e ş ­nic românesc , dor inţa f ierbinte de a v in ­d e c a răni n a ţ i o n a l e care dor cumpl i t şi d e a pune în v a l o a r e comor i care zac ui ­ta te — note care au caracter izat t o t d e a u ­na adunăr i l e g e n e r a l e a l e Asoc ia ţ iun i i , făcând din e le a d e v ă r a t e sărbători n a ­ţ ionale . A v e m credinţa că pentru B a n a t ea a însemnat o e t a p ă n o u ă în d e s v o l t a -rea lui cul turală . S'a inaugurat adecă , cu aces t pr i l e j , R e g i o n a l a B ă n ă ţ e a n ă a A s o ­ciaţ iuni i , men i tă s ă dea un avânt n o u ac ­t iv i tăţ i i cu l tura le şi n a ţ i o n a l e din a c e a s t ă p a r t e d e ţară. î n t e m e i e r e a ei nu î n s e m ­nează , aşa c u m greş i t au spus unii , o „ d e s c ă l e c a r e " a A s t r e i î n Banat . A s o c i a -ţ iunea are aici n u m e r o a s e şi vech i d e s -părţăminte ; ea a ţinut aici câ teva din ră­s u n ă t o a r e l e ei adunări genera le ; ea a a-vut chiar i luştri preşed in ţ i bănăţeni . N u ­m e l e A s t r e i e s t e dec i a p r o a p e tot atât de cunoscut în Banat , ca şi în Ardea l . D a c ă s'a recurs totuş i la o Reg iona lă , a c e a s t a s'a făcut pentru a se at inge, cu puteri unite , ob iec t ive mai concrete , a căror în -tre lăsare ar putea avea repercus iuni gra­ve asupra prov inc ie i noas tre de la Ves t . Pr in a c e a s t ă R e g i o n a l ă A s t r a a fost mai l egată de Bănăţen i i înşiş i . B iru inţe l e ei a c o l o vor fi, îna intate de toate , mândr ia lor, înfrângeri le ei oprobiul lor.

Gruparea a c e a s t a pe regiuni face parte dea l t fe l d in tac t i ca de luptă, precon iza tă d e As tra în u l t imul t imp, tac t i că ce se pare că va fi mult mai rodnică , decât a c ­t iv i tatea de p â n ă acum, pe d e s p ă r ţ ă m i n t e izo late . S e p o a t e v e d e a aceas ta din b o ­gatul „Raport general asupra act iv i tăţ i i despărţăminte lor" , publ icat în n-rul 4 al Transilvaniei, u n d e se remarcă într'un m o d e x c e p ţ i o n a l organizaţ iuni le din S e ­cuime a le Asoc ia ţ iun i i , a căror a c ţ i u n e concentra tă t inde , îna inte de toate , la r e -

©BCUCLUJ

GÂND ROMÂNESC 503

a d u c e r e e a la m a t c ă a R o m â n i l o r s ecu i -zaţ i de Unguri printr'o d iabo l i că m e t o d ă d e desnaţ iona l i zare . N u s'a a juns aici la o R e g i o n a l ă c a în Banat , d e o a r e c e S e c u i ­mea nu e s t e o reg iune istorică, s'a at ins însă o co laborare v i e a despăr ţăminte lor p e temeiu l unui program c o m u n de lucru, program pe care As tra a reuşit să-1 im­pună tuturor inst i tuţ iuni lor şi organe lor d e stat, care a c t i v e a z ă în a c e a s t ă parte a ţării . O mare p r o b l e m ă naţ iona lă a fost a ş e z a t ă astfe l de A s t r a p e făgaşul ei fi­resc, a fost s c o a s ă d e subt inf luenţa n e ­fastă a po l i t i c ian i smulu i şi a tuturor i s -melor b les temate , care m u ş c a u d in ea, în detr imentul in terese lor super ioare a l e neamului . Rapor tu l Genera l amintit , n e s p u n e că a c e e a ş i m e t o d ă va fi ap l i ca tă regiunii de V e s t a ţării , u n d e s imţul d e răspundere e t n i c ă e s t e atât d e scăzut , (cu toa te e x c e p ţ i i l e onorabi l e ) , încât a s i s tăm la dezertăr i de la c e l e mai sacre î n d a t o ­riri şi chiar la propria noastră d e s n a ţ i o ­na l izare . A l ă t u r e a de fort i f icaţ i i le mi l i ta­re, la care se l u c r e a z ă intensiv, A s t r a p r e g ă t e ş t e a c o l o fort i f icarea morală , tot atât de necesară , cât şi c e l e dintâiu . Va urma apoi reg iunea Munţ i lor A p u s e n i , e x ­p l o a t a t ă d e a s e m e n e a p â n ă la e x a s p e r a ­rea Moţ i lor , de par t ide l e noas tre pol i t ice .

Spre Banat , A s t r a s'a îndreptat îna in­t e de toa te din pr ic ina desa truosu lu i d e ­c l in etnic , constatat d e spec ia l i ş t i în cer­ce tăr i temein ice , s tr igat p e toa te drumu­r i l e de câţ iva ani încoace , încât a d e v e ­nit aproape u n „loc comun" al po l i t i ce i noas tre etnice . Ia tă d e ce nu ne poate mira îndeajuns revo l ta unor B ă n ă ţ e n i că aces t p ă c a t a fost d i seca t şi spus lumii cu toată s incer i ta tea în cuvântăr i l e şi c o m u n i c ă r i l e adunări i genera le de la T imi ­şoara , ros t i te deal t fe l , în cea mai mare parte , de fii ai Banatulu i . Cel dintâiu p a s spre v indecarea d e u n v ic iu e s t e re ­cunoaş terea lui. Pasu l a c e s t a e s t e cu atât mai necesar a tunc i c â n d e vorba de un v ic iu co lec t iv , cum e cazul cu denata l i ta -tea şi morta l i ta tea d in Banat , o provinc ie atât de s cumpă tuturor pentru trecutul ei, pentru nepre ţu i t e l e ei comori suf leteşt i şi mater ia le .

C e l e trei z i l e de la T imişoara n'au fost însă numai Dies irae, c i şi z i l e d e bucur ie şi des fătare suf le tească . Cuvântarea d e d e s c h i d e r e a adunări i , rost i tă d e dl dr. Iuliu M o l d o v a n , p r e ş e d i n t e l e Astre i , a sch i ţa t u n întreg program de s tudiu al e tnicului nostru, în c e e a c e el are mai a u ­tent ic şi mai permanent , program care ar trebui c i t i t cu a tenţ iunea cuven i tă d e a-c e i a care au în m â n ă des t ine le ţării, p e n ­trucă ducerea lui la îndepl in ire să nu f ie prea mult amânată . Intre cuvântăr i l e fes t ive a l e adunări i , salutul A s t r e i d i n Jugos lav ia , adus de păr inte le Tib. Mităr , în graiul lui duios şi cuminte , a s tors la­crimi as i s tenţ i i . Cea mai v i e d o v a d ă a dragoste i p e care A s t r a o poar tă fraţ i lor rămaşi în s tatul vec in , a fost sărutul p e care p r e ş e d i n t e l e 1-a pus , sub privirea noas tră in lăcrămată , p e a m â n d o i obraji i vredniculu i preot, care ne -a adus aminte de aceş t i fraţi rămaşi în ţară streină. U n u l din m o m e n t e l e m i ş c ă t o a r e a le serbări lor d e l a T imişoara a fost apoi sărbătorirea maestru lu i Tiberiu Bred iceanu , cu pr i l e ­jul împl inir i i vârs te i de 60 d e ani. în tr 'o cuvântare , c a l d ă şi avânta tă ca u n imn, maes tru l Sabin Drăgo i a arătat s ă r b ă t o ­ritului multul pe care neamul r o m â n e s c i-1 datorează , pentru punerea în va loare a comori lor lui muz ica le ; iar Tiberiu B r e ­d i c e a n u a făcut î n răspunsu l lui o adevă ­rată profes iune de credinţă faţă de fo l ­c lorul nostru muzical , profes iune pe care b ine ar fi să o pună la inimă toţ i c o m ­pozi tori i noştr i i t ineri . O generaţ ie m u ­z i c a l ă r o m â n e a s c ă a dat, în a c e a s t ă seară, făc l ia unei misiuni , generaţ ie i următoare , c o n d u s ă d e geniul Iui Sab in Drăgoi . D a c ă ţărani i au l ipsit de la adunare, f ireşte, nu din v ina organizator i lor , a fost prezentă în sch imb arta lor, în admirabi la e x p o z i ­ţ i e d e l a P a l a t u l Cultural , aranjată de dl dr. I o a c h i m Milo ia , D s a ne -a dat dea l t fe l şi o comunicare asupra portului naţ ional , care a dat naş tere la in teresante desba-teri asupra aces te i probleme, des tu l d e a c t u a l ă nu numai pentru Banat, ci şi p e n ­tru c e l e l a l t e regiuni în care A s t r a poartă de grijă patr imoniulu i nostru etnic .

I. B.

©BCUCLUJ

A M PRIMIT LA R E D A C Ţ I E :

Grigore Bugariu, Flori le Satului . Lugoj , 1937. Gabriel Drăgan. Trofee d e aur. Poezi i . Ed. C u g e t a r e a . Bucureşt i , 1937. fetru Iroaie, Caracteru l poez ie i p o p u l a r e . Extras din „ O m a g i u lui I. Nis tor". Cer»

năuţi, 1937. Grigore Nandriş, A u r e l C. P o p o v i c i . Cernăuţi , 1937. N. N. Munteanu, A s p e c t e şi direcţii în romanul r o m â n e s c . Bucureşt i , 1937. Valeria Costăchel-Donici, Studenţii . Piesă. Bucureşt i , 1937.

A. A. Mureşianu, O r i g i n e a Ciangăi lor din Săce l e l e Braşovului . B r a ş o v , 1937. Dr. Petru Vlad, Raport de act iv i tate p e anul 1936. Servic iu l sanitar al Municipiu»-

lui Cluj. i 9 3 7 . Dumitru F ara, S b u c i u m a r e . Timişoara, 1937. Lucian Mănescu, Zidar d e Gânduri . Ramuri . C r a i o v a , 1937. Act iv i ta tea „Frăţii O r t o d o x e R o m â n e " din Arh iep i scop ia Sibiului, p e anul 1936—37.

Sibiu, 1937.

Buletinul Institutului Socia l R o m â n din Basarabia. T o m u l 1. Chiş inău, 1937.

REVISTE ŞI Z I A R E . Revista Fundaţiilor Regale (Bucureşt i ) , Septemvr ie , O c t o m b r i e . — Revista Isto­rică Română (Bucureşt i ) , VII, fasc. I—II (1937). — Gândirea (Bucureşti) , Septem» brie , O c t o m b r i e . — Sociologie Românească (Bucureşt i ) , I u l i e — A u g u s t . — Revista de Filosofie (Bucureşti) , Ianuarie—Mart ie , Apr i l i e —Iunie . — Rănduiala (Bucureşt i ) ca ie tul 6—7 — Pagini literare (Turda), Iun ie—Augus t . S e p t e m b r i e . — însemnări Ieşene (Iaşi), A u g u s t , Septembrie , Oc tombr ie . — Familia(Oraâea), A u g u s t - S e p t e m » brie . — Vremea (Bucureşti) . — Revista Dobrogeană (Constanţa), A u g u s t . — Do> cia Istorică (Cluj), O c t o m b r i e . — L u c e a f ă r u l (Timişoara) , anul III, seria I I , nr. 4 - 2 . — Cronica literară (Constanţa) , Oc tombr ie . — Viaţa Românească (Bucureşt i ) , Au»-gust —Septembrie , O c t o m b r i e . — Jar şi slovă (Tg. 'Mureş) , Iun ie—Septembr ie . — Cuget clar (Bucureşti) , O c t o m b r i e . — înnoirea (Arad), O c t o m b r i e . — Revista In­stitutului social Banat—Crişana (Timişoara), Ianuarie—Iunie . — L'Europe Cen­trale (Praga) , S e p t e m b r i e — O c t o m b r i e . — Fruncea (Timişoara) . — Viata Basara­biei (Chişinău), Iulie — A u g u s t , Septembr ie O c t o m b r i e . — Curierul (Sibiu), Septem» brie . — Siebenbiirgische Vierteljahrschrifl (Sibiu), I u l i e — S e p t e m v r i e . — Şcoala Ţăranului (Bucureşti) , Iu l i e—Septembrie . — Revista Cursurilor şi Conferinţelor (Bucureşti) , Mai —Iunie ,— Libertatea (Bucureşt i ) , Septembrie , O c t o m b r i e . — Liber­tatea (Orăştie), Sep tembr ie , O c t o m b r i e . — Societatea de mâine (Bucureşt i ) , Iulie— Septembr ie . — Erdelyi Szemle (Cluj), Septembrie . — Korunk (Cluj), Septembrie , O c t o m b r i e . — Erdelyi Muzeum (Cluj), caietul 3. — Ramuri (Craiova) , Septembr ie . — însemnări sociologice (Cernăuţi ) , A u g u s t , Septembrie . — Plaiuri Săcelene (Satulung) , Septembrie . — Orientări (Moineş t i—Bacău) , I u l i e — A u g u s t , Septembr ie . — înmuguriri (Fălt iceni) . — Eu şi Europa ( D e v a ) , A u g u s t . Naţiunea Romană (Cluj). — Carpaţii (Cluj), A u g u s t , Septembr ie , O c t o m b r i e . — Scânteia (Gher la) , I u l i e — O c t o m b r i e . — Curierul Moldovei (Focşani) . — Ştiu ( D e v a ) , A u g u s t . — Ga­zeta Cărţilor (Ploieşti) A u g u s t , Septembrie . — Viaţa Ilustrată (Cluj), Septembrie , . O c t o m b r i e — Le moment (Bucureşti) . — Astra — Reghin.— Solia Dreptăţii lOră» ştie). — Ştirea (Iaşi). — Chemarea (Iaşi). — Prometeu (Braşov) , I u l i e — O c t o m b r i e . — Festival (Silistra). — Excelsior (Bucureşti) . — Glas românesc în regiunea se-cuisată (Odorhe iu) . — Scânteia (T. Măgure le ) . — Unirea Poporului (Blaj). — Avântul (Petroşani) . — Cuvântul Satelor (Timişoara —Lugoj) . — Solia ( O r ă ş t i e ) . — Speranţa (Alexandria) . — Lanuri (Mediaş), 4. — Cancerul (Cluj), 2. — Afirmarea (Satu-KÎare), A u g u s t , Septembrie . — Gând Străjeresc (Arad—Cluj) , I u l i e — A u g u s t . — Minierul ( T i c u - C o l o n i e Cluj), A u g u s t . — Graiul Maramureşului (Sighet). — Gazeta Odorheiului. — Voinţa Banatului (T imişoara) .— Gazeta Ciucului (Gheor» ghen i ) . — Opinia Capitalei (Bucureşti) . — Front Literar (Braşov) . — Informaţii comerciale (T. M ă g u r e l e ) .

©BCUCLUJ

G Â N D R O M Â N E S C ANUL V. No. 8-10. AUGUST—ОСТОМ VRIE 1937

C U P R I N S U L :

Zevedeiu Barbu, Zorile filosofiei. Radu Brateş, Peisaj cu înger i . — întâ ln i re . — M ă ' n c e a r c ă

tristeţile (versuri). Al. Dima, Clasificarea artei p o p u l a r e . M. Beniuc, V i n o iarăşi tu. — Necunoscu ta femee . — P o m u l

sterp aşteaptă . — A n e c d o t ă d e seară — Obos im . — N u t e - a u d e n ime (versuri).

Ovidiu Papadiina, înţelesuri vech i şi nouă . N. Caramea, P e foşnetul livezii stă n o a p t e a g rea să cadă . - -

A e r o p l a n (versuri). I. Agărbiceanu, G e r u l . — Pe r amica sillenlia lursae (nuvele) . Laetitia Papu, Balada depăr tă r i i (versuri) . Radu Stanca, Nelinişti (versuri) . Al. 7ohăneanu, Rolul afectivităţii în artă. Daniel Popescu, Educa to r i (schiţă). Aurel Marin, Seară. — A d â n c ă seară. — î n d e m n . — F r a g ­

men t . — Trecere (versuri) . Şt. Bezdechi, Emineseu şi N o n n o s d in Panopol i s . Iulian Popa, F rumosu l (versuri) . Ion Breazu, începutur i le teatrului r o m â n e s c în A r d e a l .

C R O N I C I

C R O N I C A L I T E R A R A : Edgar Papu, Ştefan Stănescu, A r c a lui N o e . — Traian Mar cu, P e n t r u p o m e n i r e a lui Calistrat H o g a ş . — G. Терека, Pau l Vale ry , Ques t ions de poesie . — D. Şt. Petruţiu, Ion Breazu , Literatura Tribunei . (1884—1895). Proza .

C R O N I C A T E A T R U L U I : ion Chincsu, Tr ibunul de Ion Lăpeda tu .

M I Ş C A R E A C U L T U R A L A

CÂRTI Şl R E V I S T E . Şt. Bezdechi, Sf. I o a n G u r ă d e A u r , Sc r i e r i a l e se . V o i . I . . P r e d i c i l e d e s p r e s ta tu i ' ( N i c o l a e Laslo) — Bogdan Petriceicti-Haşdeu, S c r i e r i l i te­r a r e , m o r a j e şi p o l i t i c e ; Alexandru Lăpedatu, Ion C â m p i n e a n u ; Aurel V. Sava, D o c u m e n t e p r i v i t o a r e la T â r g u l şi Ţ inu tu l L ă p u ş n e i ; Vasile Pârvan, D a c i a ; Con­vorbiri Lilerare, ( M a r i n V ă t a f u l . 1 N S E M N Â R 1 : Profesorul T/ieodor Capidan, (Ion B r e a z u ) — Tinerelul cărturar ardelean (Cons t an t i n N o i c a ) . — U scrisoare a dlui Sabin V. Drăgoi. — Notă. — Adunarea generală dela Timişoara a Aslrei (I. В.).

T ipogra f i a „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " C lu j , C a l . R e g e l e C a r o l II N o . 14

©BCUCLUJ