+ All Categories
Home > Documents > No 579 TrReporter

No 579 TrReporter

Date post: 11-Dec-2015
Category:
Upload: dorintransfer-1
View: 63 times
Download: 9 times
Share this document with a friend
Description:
Prima pagina
23
| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 2 lei 24 pagini www.transilvaniareporter.ro | SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj DOCUMENTAR pag. 18-19 SPORT pag. 21 Ce filme vedem până în decembrie Toamna nu se numără... medaliile COMUNITATE pag. 16 „Agamemnon” sau despre ororile lumii contemporane CULTURĂ pag. 10 Zilele Recoltei au loc în weekend pe platoul Sălii Sporturilor Cea de-a treia ediție a Zilelor Recoltei va avea loc în perioada 18-20 septembrie. Evenimentul se va desfăşura pe platoul Sălii Sporturilor, unde sunt aşteptaţi aproximativ 200 de expozanţi, producători de legume şi fructe, artizani şi mici fermieri. Pe lângă legume şi fructe, clujenii vor avea ocazia să cumpere ulei presat la rece, produse pe bază de lavandă, precum şi dulceţuri preparate după metode tradiţionale. Pentru mai mult detalii intră pe transilvaniareporter.ro sau scanează codul QR alăturat. Director: Vasile Dâncu OPINIE | VIOREL CACOVEANU Jandarmul lumii şi imigranții săi! pag. 8 OPINIE | VALENTIN NAUMESCU Costul inacţiunii Occidentului în Siria pag. 9 1 € 4.4239 lei 1 $ 3.9362 lei DOSAR | GEOGRAFIA ŞI SĂRĂCIA SALVEAZĂ DEOCAMDATĂ ROMÂNIA ACTUALITATE pag. 2 Gard la graniţa cu România Primul serviciu de cumpărături la domiciliu din Cluj Eu cred că un aport de populaţie musulmană la Cluj poate fi acceptat, mă gândesc la câteva sute de musulmani din această categorie de imigranţi. Clujul nu este totuşi Bucureştiul, nu este Iaşiul. Are o altă imagine despre celălalt, cel diferit ca religie, cultură etc. ...aceşti refugiaţi s-ar simţi bine aici şi prin faptul că găsesc deja o comunitate musulmană cât de cât constituită ”, Lucian Nastasă Kovacs, istoric Aşteptându-i pe sirieni C lujenii care privesc cu spaimă posi- bila apariţie în oraş a refugiaţilor sirieni au motive să fie surprinşi aflând că, în fapt, convieţuiesc de mult timp şi în armonie cu mii de musulmani. Dacă nu punem la socoteală cetățenii Republicii Moldova şi îi identificăm după religie şi nu după cetăţenie, mu- sulmanii formează cea mai mare co- munitate de străini din Cluj. Dezvoltarea oraşului din ultimii ani a atras în Cluj oameni care caută oportunităţi de muncă, mulţi dintre ei originari din ţări mai bogate decât cele ale Orientului Mijlociu. Vorbind despre o eventuală repartizare a imigranţilor relocaţi din ţările UE, un cunoscut is- toric afirmă că populaţia Clujului este pregătită să primească şi să integreze câteva sute dintre ei, cu atât mai mult cu cât există o comunitate destul de consistentă de musulmani, iar oraşul e unul multicultural. Discuţiile despre o posibilă relocare a imigranţilor musulmani în oraş vor deveni de actualitate atunci când va fi cunoscut numărul total de imigranţi ce va reveni României. Până atunci, se constată că geografia salvează din nou România de invazia orientală. Traseul migraţiei urmează ruta pe care au ales-o şi otomanii în Evul Mediu în drum spre Viena. Aflate în calea Semilunii, părţi din Ungaria şi Croaţia au devenit paşalâc turcesc, lucru ce nu s-a întâm- plat cu ţările române. Fortăreaţa Europa este din nou asediată şi îşi închide graniţele, în parte şi ca o consecinţă a propriei inacţiuni în criza siriană. Acum aproape patru ani, 50 de sirieni manifestau în Cluj cerând intervenţia Occidentului pen- tru oprirea violenţelor regimului Bashar Al-Asad. Acest lucru nu s-a întâmplat şi iată-i pe sirienii clujeni în situaţia de a aştepta să le vină rudele într-o vizită forţată şi prelungită. (C.C) Paginile 2, 4-6 Foto: Dan Bodea © Transilvania Reporter
Transcript
Page 1: No 579 TrReporter

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 • 2 lei • 24 pagini www.transilvaniareporter.ro

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj

DOCUMENTAR pag. 18-19

SPORT pag. 21

Ce � lme vedem până în decembrie

Toamna nu se numără... medaliile

COMUNITATE pag. 16

„Agamemnon” sau despre ororile lumii contemporane

CULTURĂ pag. 10

Zilele Recoltei au loc în weekend pe platoul Sălii SporturilorCea de-a treia ediție a Zilelor Recoltei va avea loc în perioada 18-20 septembrie. Evenimentul se va desfăşura pe platoul Sălii Sporturilor, unde sunt aşteptaţi aproximativ 200 de expozanţi, producători de legume şi fructe, artizani şi mici fermieri. Pe lângă legume şi fructe, clujenii vor avea ocazia să cumpere ulei presat la rece, produse pe bază de lavandă, precum şi dulceţuri preparate după metode tradiţionale. Pentru mai mult detalii intră pe transilvaniareporter.ro sau scanează codul QR alăturat.

Director: Vasile Dâncu

OPINIE | VIOREL CACOVEANUJandarmul lumii şi imigranții săi! pag. 8

OPINIE | VALENTIN NAUMESCUCostul inacţiunii Occidentului în Siria pag. 9

1 € 4.4239 lei1 $ 3.9362 lei

DOSAR | GEOGRAFIA ŞI SĂRĂCIA SALVEAZĂ DEOCAMDATĂ ROMÂNIA ACTUALITATE pag. 2

Gard la graniţa cu România

Primul serviciu de cumpărături la domiciliu din Cluj

Eu cred că un aport de populaţie musulmană la Cluj poate � acceptat, mă gândesc la câteva sute de musulmani din această

categorie de imigranţi. Clujul nu este totuşi Bucureştiul, nu este Iaşiul. Are o altă imagine despre celălalt, cel diferit ca religie, cultură etc. ...aceşti

refugiaţi s-ar simţi bine aici şi prin faptul că găsesc deja o comunitate musulmană cât de cât constituită ”, Lucian Nastasă Kovacs, istoric

Aşteptându-i pe sirieni

Clujenii care privesc cu spaimă posi-bila apariţie în oraş a refugiaţilor

sirieni au motive să fi e surprinşi afl ând că, în fapt, convieţuiesc de mult timp şi în armonie cu mii de musulmani. Dacă nu punem la socoteală cetățenii Republicii Moldova şi îi identifi căm după religie şi nu după cetăţenie, mu-sulmanii formează cea mai mare co-munitate de străini din Cluj.

Dezvoltarea oraşului din ultimii ani a atras în Cluj oameni care caută oportunităţi de muncă, mulţi dintre ei originari din ţări mai bogate decât cele ale Orientului Mijlociu. Vorbind despre o eventuală repartizare a imigranţilor

relocaţi din ţările UE, un cunoscut is-toric afi rmă că populaţia Clujului este pregătită să primească şi să integreze câteva sute dintre ei, cu atât mai mult cu cât există o comunitate destul de consistentă de musulmani, iar oraşul e unul multicultural.

Discuţiile despre o posibilă relocare a imigranţilor musulmani în oraş vor deveni de actualitate atunci când va fi cunoscut numărul total de imigranţi ce va reveni României. Până atunci, se constată că geografi a salvează din nou România de invazia orientală. Traseul migraţiei urmează ruta pe care au ales-oşi otomanii în Evul Mediu în drum

spre Viena. Afl ate în calea Semilunii, părţi din Ungaria şi Croaţia au devenit paşalâc turcesc, lucru ce nu s-a întâm-plat cu ţările române.

Fortăreaţa Europa este din nou asediată şi îşi închide graniţele, în parte şi ca o consecinţă a propriei inacţiuni în criza siriană. Acum aproape patru ani, 50 de sirieni manifestau în Cluj cerând intervenţia Occidentului pen-tru oprirea violenţelor regimului Bashar Al-Asad. Acest lucru nu s-a întâmplat şi iată-i pe sirienii clujeni în situaţia de a aştepta să le vină rudele într-o vizită forţată şi prelungită. (C.C) Paginile 2, 4-6

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Page 2: No 579 TrReporter

2 | actualitate

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

Ca urmare a avansării lucrărilor de modernizare a străzii Moţilor,

incepand cu data de 15 septembrie 2015 statia Fabrica de Bere – a liniilor 9, 19, 24, 24B, 29, 42, 52, M26 de autobuze si 1, 6, 7, 25 de troleibuze (sensul spre Manastur) se muta temporar inaintea intersectiei cu str. Berariei.

Va multumim pentru intelegere.

Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A.

ÎN ATENŢIA PUBLICULUI CĂLĂTOR!

controversat

Soldaţi, poliţişti şi ingineri ungari au început miercuri să marcheze

locul pe unde va trece gardul care va fi construit de Ungaria pe un segment al frontierei cu România, în continuarea celui de la graniţa cu Serbia, pentru a opri fluxul de imigranţi, relatează Re-uters în pagina electronică. Coaliţia Democrată, aflată în opoziţie în Un-garia, a denunţat planul Guvernului ungar de a construi gardul metalic.

Coaliţia Democrată, aflată în opoziţie în Ungaria, a denunţat planul Guvernului de la Budapesta de a con-strui gard metalic pe un segment al frontierei cu România, argumentând că va fi restricţionată deplasarea etni-cilor maghiari, informează MTI.

Formaţiunea condusă de fostul premier Ferenc Gyurcsany a comuni-cat că se opune iniţiativei Guvernului de dreapta condus de Viktor Orban, liderul partidului Fidesz.

„Premierului Viktor Orban nu îi pasă de maghiarii din Transilvania, dacă aceştia pot menţine legături cu Ungaria”, a acu-zat deputatul Szabolcs Kerek-Barczy.

„Partidul Fidesz se foloseşte de etnicii maghiari doar pentru a obţine capital poli-tic”, a adăugat Kerek-Barczy.

Ungaria a decis pregătirea de pla-nuri pentru construirea unui gard metalic pe un segment al frontierei cu România, în contextul în care imigranţii

Ungurii pun gard la graniţa cu România

s-ar putea infiltra pe la capătul barierei construite la graniţa ungaro-sârbă, a anunţat marţi ministrul ungar de Ex-terne, Peter Szijjarto.

Un reporter al agenţiei Reuters aflat în zona unde se intersectează frontiere-le dintre Ungaria, Serbia şi România a văzut inginerii şi topografii care însem-nau traseul gardului metalic. Aproxi-mativ 12 poliţişti şi militari erau de asemenea prezenţi.

Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, a anunţat marţi că Ungaria a decis pregătirea de planuri pentru construirea unui gard metalic pe un segment al frontierei cu România, în contextul în care imigranţii s-ar putea infiltra pe la capătul barierei construite la graniţa ungaro-sârbă.

„Măsura este necesară, pentru că traficanţii de persoane care tranzitează Ser-bia îşi schimbă rutele, existând probabili-tatea să se îndrepte spre România", a expli-cat şeful diplomaţiei ungare.

„Gardul ar urma să înceapă de la punct-ul frontierei dintre Ungaria/Serbia/România şi să continue pe o distanţă rezonabilă dacă presiunea migraţiei se mută spre România", a explicat Szijjarto.

Gardul construit de Ungaria de-a lungul graniţei sârbe se termină în zona localităţii ungare Kübekháza, situată la frontiera cu România şi cu Serbia.

Oficialul ungar a precizat că Buda-pesta a informat deja Ministerul român de Externe despre planul de extindere a gardului metalic pe o distanţă de câţiva kilometri, dincolo de râul Mureş, de-a lungul frontierei cu România.

La rândul său, Ministerul român al Afacerilor Externe a apreciat că ridica-rea unui gard între două state membre ale UE şi care sunt parteneri strategici nu este un gest corect din punct de ve-dere politic, în conformitate cu spiritul european, precizând că această poziţie a fost comunicată părţii ungare.

Premierul Victor Ponta a declarat,

miercuri, la începutul şedinţei săptămânale a

Executivului că România nu va aplica măsuri

antidemocratice împortiva regulilor internaţionale, câini de pază, garduri electrificate şi armată în gestionarea crizei

refugiaţilor.

decizie

Guvernul a aprobat, miercuri, Strate-gia na țio nală privind imigrația

pentru perioada 2015-2018 și Planul de acțiune pe anul în curs. Strategia are ca scop gestionarea eficientă a fenomenului imigrației.

„Pentru următorii patru ani, se va urmări gestionarea eficientă a imigrației, sub toate aspectele sale, respectiv prin: remedierea lacu-nelor în materie de competențe specifice și prin atragerea lucrătorilor înalt calificați, o abor-dare mai robustă a imigrației ilegale și read-misiei, inclusiv o cooperare mai bună cu țările terțe, protejarea celor care au nevoie de ajutor printr-o politică fermă în domeniul azilului”, precizează un comunicat al Guvernului.

În ceea ce privește azilul, autoritățile urmăresc asigurarea unui acces mai bun la azil a persoanelor care au nevoie de protecție, o mai bună calitate a condițiilor de primire și decizii mai rapide și mai fia-bile în acest domeniu.

„Având în vedere problemele cu care s-au confruntat statele din imediata vecinătate a României, se au în vedere măsuri pentru ges-tionarea unitară și coerentă a situațiilor de-terminate de posibila apariție a unui aflux de imigranți ilegali pe teritoriul României, generat de situații de criză de natură politică, socială, economică sau militară. (...) Autoritățile române vor contribui la crearea unui sistem de admitere flexibil, dar, în același timp, vor acor-da o atenție deosebită cetățenilor proveniți din statele cu potențial migraționist sau care pot aduce atingere siguranței naționale”, adaugă sursa amintită.

Strategia identifică o serie de factori care pot influența imigrația și azilul, prin-tre care menținerea situației conflictuale din Siria, reactivarea conflictului din Irak, menținerea unei situații instabile în zonele limitrofe României (Ucraina, Transnistria), perpetuarea și creșterea în intensitate a conflictului armat israeliano—palestinian.

Pe de altă parte, documentul fixează și câteva obiective strategice gener-

ale legate de imigrație, cum ar fi: pro-movarea migrației legale, controale mai riguroase a legalității șederii cetățenilor statelor terțe pe teritoriul României și aplicarea corespunzătoare a măsurilor de îndepărtare și a măsurilor restrictive, îmbunătățirea sistemului național de azil.

Strategia națională cuprinde și obiec-tive specifice relevante pentru transpu-nerea și implementarea obiectivelor stra-tegice generale. Printre acestea se numără: facilitatea accesului pe teritoriul României a cetățenilor terți care răspund nevoilor de ocupare a forței de muncă, favoriza-rea accesului cetățenilor statelor terțe către instituțiile de învățământ superior din România pentru domeniile și profesiile identificate ca deficitare.

Referitor la Planul de acțiune pe anul 2015, Guvernul apreciază că acesta reprezintă „un mijloc prin care se stabilesc activități concrete care să conducă la crearea unui sistem flexibil pentru stoparea fenomenu-lui migraționist aflat în creștere”.

Guvernul a aprobat Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2015-2018

sUPLiMentare

6.400 de posturi noi pentru poliţişti

Guvernul a aprobat suplimentarea schemei de personal la Ministerul Afacer-ilor Interne (MAI) cu maximum 6.400 de posturi „în perspectiva unor eventuale evoluții care vor solicita efective sporite ale MAI”, a anunțat miercuri purtătorul de cuvânt al Executivului, Corneliu Calotă.

Potrivit Agerpres, întrebat dacă Guver-nul a decis suplimentarea angajărilor la MAI pentru punctele de frontieră în con-textul crizei refugiaților, Calotă a răspuns că „s-a aprobat suplimentarea schemei de per-sonal de la MAI cu aproximativ 6.400 și ceva de posturi săptămâna trecută”.

„Asta nu înseamnă că se angajează. În per-spectiva unor eventuale evoluții care vor solicita efective sporite ale Ministerului de Interne s-a creat condiția pentru a putea fi angajați când va fi nevoie, întrucât altfel ar fi urmat o procedură legislativă greoaie. Or, dacă ne vom afla într-o situație de criză să fim capabili să acționăm rapid”, a precizat purtătorul de cuvânt.

disPUte

MAE îl acuză pe ambasadorul Ungariei că a dorit să deturneze scopul convocării sale

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) precizează, miercuri, că nu a putut să accepte primirea unei note de protest din partea am-basadorului Ungariei la București, Zakonyi Botond, cu ocazia convocării acestuia la se-diul MAE, din dispoziția ministrul român Bogdan Aurescu.

„Având în vedere scopul convocării ambasa-dorului Zakonyi Botond la sediul MAE — adică pentru transmiterea poziției României față de intenția Ungariei de a ridica un gard la frontiera cu țara noastră — conform practicii diplomatice, primirea unei astfel de note nu putea fi acceptată. Practic, partea ungară a dorit să deturneze scopul convocării prin înmânarea notei menționate, as-pect inacceptabil atât pe formă, cât și pe fond pen-tru partea română”, se arată într-un comunicat al MAE. Secretarul de stat în MAE, George Ciamba, l-a convocat, miercuri, pe Zakonyi Botond pentru a-i transmite poziția părții române referitoare la o serie de evoluții din ultimele zile.

În cadrul discuțiilor, arată MAE, George Ciamba a transmis cu prioritate preocuparea față de tendința manifestă a părții ungare „de a atrage România într-o dispută artificială”, care să se substituie problemelor pe care oficialii ungari le au de gestionat în contextul euro-pean actual, marcat de criza migranților.

Foto

© w

ww

.kro

nika

.ro

Page 3: No 579 TrReporter

AFACERI PUBLICE | 3

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

ÎN AŞTEPTAREA FONDURILOR

Faptul că imobilul în care își desfășoară activitatea Teatrului Național Român

Cluj-Napoca și Opera Națională Română Cluj-Napoca este serios afectat de trecerea timpului nu mai este un se-cret. Faptul că, deși, în 2008, Ministerul Culturii a aprobat restaurarea clădirii, banii n-au mai ajuns la Cluj, la fel. Toate amenajările realizate în ultima perioadă au fost făcute cu bani proveniți din donații.

Directorul Operei Naționale Florin Es-tefan a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă clădirea, despre lipsa banilor, dar și despre planurile sale de re-branduire a instituției pe care o conduce. Acesta a mărturisit că opera are un admin-istrator nou, un fost cadru militar pe care se bazează că va face „ordine”. Clădirea aparține statului român, dar este dată în folosință de către Ministerul Culturii Te-atrului Național și Operei Naționale. Te-atrul Național Român Cluj-Napoca a fost numit prin ordin de ministru administra-torul clădirii. Ultima renovare seriosă a clădirii a avut loc în 1975.

„Pică pe noi, dar trebuie să fi e curat!”„Noi ce am făcut, ce am reușit să facem?

Am schimbat perdelele, am mai curăţat ig-rasia din foaier, iar pe parcursul verii am modernizat, atât cât ne-am permis, cabinele. Mie îmi crăpa obrazul de rușine când aveam invitați, iar cabinele artișilor arătau de toată groaza. Acum le-am renovat, am făcut un mobilier nou, am pus oglinzi noi, pardoseală nouă cu ajutorul unui sponsor și arată mult mai bine. Aștept să vină și candelabrele care

mi-au fost promise. Toate aceste lucruri s-au făcut datorită sprijinului unor oameni foarte inimoși. Opera Națională nu are bani pentru investiții”, spune Florin Estefan.

Directorul consideră că instituția a dus lipsă de-a lungul timpul de oameni gospo dari și că mentalitatea oamenilor vizavi de instituțiile care aparțin statului este una învechită. „Poate că eu sunt puțin pe altă direcție, dar eu țin foarte mult la anu-mite lucruri. Pică pe noi, dar trebuie să fi e cu-rat. Publicul nu e vinovat că noi nu avem bani sau că ministerul nu alocă bani pentru clădire. Publicul trebuie să se bucure de un minim de confort, dacă vrem să îl avem alături de noi”, consideră acesta.

Restaurarea monumentului „M-a sunat la un moment dat cineva să îmi

spună că este foarte cald în sala de spectacole. Normal că este foarte cald vara, pentru că nici măcar instalațiile de la baie nu sunt funcționale, iar noi discutăm depre aer condiționat. Să fi m serioși! Nicăieri nu este aer condiționat, nici măcar în birouri! Aici trebuie să se facă restau-rarea monumentului. Trebuie dat tot jos până la cărămidă și apoi pus înapoi după cum a fost. Există o inițiativă în acest sens, dar nu pot să ofer în momentul de față mai multe detalii. Ce se va întâmpla cu activitatea? Din informațiile pe care le dețin până în acest moment, lucrările se vor face etapizat, astfel încât noi să ne putem desfășura activitatea și să nu trebuiască să plecăm din cadrul instituției. Eu mă lupt pen-tru lucrurile acestea, dar eu nu sunt adminis-tratorul clădirii. La un moment dat, va trebui ca cineva să semneze pentru aceste lucrări și nu eu sunt persoana respectivă. Domnul Măniuțiu zice că totul este bine așa cum este”, a mărturisit directorul operei.

Foița de aur, acoperită cu vopseaPrintre amenajările absolut necesare

s-a numărat și înlăturarea igrasiei care s-a instalat de mai bine de zece ani pe anu-mite porțiuni. „Nu te poți atinge de monu-ment. Pentru a rezolva problema igrasiei, i-am scris o scrisoare ministrului prin care i-am cerut să ne dea aprobare pentru igienizarea spațiului, doar în porțiunea respectivă. Nu ne-am atins de formă, de nimic, doar am curățat. Am luat niște lavabilă, am făcut acea lucrare. Băieții care s-au ocupat au experiență în restaurarea monumentelor. Au luat porțiunea respectivă milimetru cu milimetru pentru a vedea unde este foița de aur și pentru a putea să recontruiască zona respectivă fără să se atingă de acele monumente. Acea foiță era vopsită cu vopsea pe bază de bronz. Foița de aur există, dar e acoperită cu vopsea. Băieții mi-au arătat că trebuie dat milimetru cu mili-metru jos tot de pe ornamente pentru a vedea de fapt foița de aur. E o muncă titanică, dar se poate. În trei ani cred că s-ar putea realiza întreaga lucrare. Știu că, la Opera din Iași res-taurarea s-a realizat în mai bine de șapte ani, dar acolo a fost o problemă legată de modul în care au venit banii. Nu au venit toți odată. A fost mai complicat”, a precizat acesta.

Directorul a povestit și câteva as-pecte de „culoare” din cadrul bucătăriei interne. „Clădirea aceasta este împărțită în două dacă stăm să ne uităm la ea din față cu o linie imaginară: o parte e a teatrului, o parte a operei. Eu am avut parte de o surpriză incredibilă și am crezut că încep să vorbesc cu cucii când am văzut că s-a spălat geamul până la jumătate după ce am pus să se spele geamurile în foaier, pentru că cealaltă parte aparține teatrului. Lucrurile așa au fost și încă

Opera clujeană a împlinit 40 de ani de la ultima renovare. Prinde jubileul?

sunt. Acum avem un nou administrator. Trebuie să găsim o nouă modalitate de a conlucra, să nu curățăm doar pe jumătate. Publicul nu știe care e partea teatrului. Un alt exemplu: într-o clădire în care coabitează două instituții de acest gen, tot echipamentul de lumini ar trebui să fi e comun. Nu e așa. La fi ecare spectacol sau repetiție, teatrul își montează refl ectoarele lui, iar apoi vine opera și le montează pe ale ei. E absurd. E drept, sunt două instituții, sunt doi administratori, dar sper să putem colabora mai bine pe viitor”, spune Es-tefan.

Cantină pentru angajați Acesta a precizat că, în cadrul celor două

instituții există intenția de a se face o cantină pentru angajați. „În locul unei magazii infecte dorim să facem un spațiu pentru angajați. Așa ceva există în toate teatrele din lume. Am avut câteva discuții cu domnul Măniuțiu pe această temă. Am inițiat de când am venit o întâlnire de protocol între instituții, pentru că nici protocolul nu a mai fost discutat de prin anii `90. A doua întâlnire nu am mai avut-o pentru că am angajat pe cineva să facă un plan al clădirii, să măsoare tot, pentru a avea o planșă actualizată a spațiilor pe care le are opera și teatrul. Acest proiect s-a încheiat deja, trebuie să primim cât de curând planșele, după care voi iniția a doua întâlnire de protocol și vom stabili toate aspectele. Nu știu ce a fost și cum a fost, poate clădirea a fost tratată cu dezinteres - am observat acest aspect în multe compartimente. S-a mers pe gândirea că oricum clădirea e de la stat, așa că ni se cuvine. Nimeni nu face nimic sau nu face lucruri de calitate. Încerc să îi fac pe angajați să vadă această clădire ca a doua lor casă. Noul administrator a fost administrator într-o unitate militară înainte și sper că va face ordine. Eu sunt fi u de militar. Acasă am fost ținut într-un anumit regim. Eu îmi propun ca cei doi adminsitrarori să lucreze împreună. Acum sunt civili amândoi”, a glumit acesta.

Opera va fi rebranduită Florin Estefan dorește să rebranduiască

opera. Își dorește o nouă siglă, un nou site, o nouă formă de comunicare. Este conștient că aceste lucruri costă și că instituțiilor de stat le este interzis prin lege să investească bani în publicitate. „Eu încerc să vin cu lucruri noi. Mă uit pe afară ce fac alții și îmi dau seama că trebuie să ai o altă imagine, un alt mod de comunicare în instituție ca să atragi public și mai ales să atragi tineri. Tinerii se uită la lucrurile acestea, iar ei sunt viitorul public al operei. Dacă îi pierdem pe ei, ne vom închide porțile la un moment dat. Am tot spus că vreau să branduiesc instituția, dar le-gea nu mă lasă. O branduire costă foarte mult. La un moment dat, m-am trezit cu un mesaj pe Face-book de la reprezentanții unei fi rme, deocamdată nu îi pot spune numele, care mi-au scris că do-resc să facă acest lucru pro bono pentru noi. Nu mi-a venit să cred. În următoarele săptămâni vom semna contractele de sponsorizare. În următoarele luni vom apărea cu o imagine nouă. Sunt opti-mist”, a spus acesta.

Maria Man

Foto

: Nic

u C

herc

iu ©

TN

C

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Page 4: No 579 TrReporter

4 | dosar

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

� „adoptaţi”

Chiar dacă pare greu de crezut, străinii vin în România și pentru a munci.

Până să ne îmbătăm cu apă rece însă, e bine să știm că, în cele mai multe cazuri, este vorba despre tineri aflați în căutarea unor experiențe noi sau studenți care vor să câștige bani de buzunar pe perioa da vacanței. Așa se face că și Clujul are imigranții săi, pe la terasele ce până mai ieri erau însorite sau ascunși bine în se-diile multinaționalelor care au filiale în România și clienți pe tot mapamondul. O astfel de companie este Sykes, un adevărat Turn Babel în care lucrează români, sârbi, italieni, greci, croați sau germani.

Sykes este o companie furnizoare de servicii de outsourcing din Statele Unite și unul dintre principalii furnizori mondiali de soluții de management și servicii de Business Process Outsourcing, iar sediul din Cluj-Napoca este un adevărat furnicar de tineri originari din toate colțurile lumii. Cum o parte din activitatea companiei pre-supune consultanță pentru clienți din alte țări, cei mai mulți dintre angajați sunt și ei, la rândul lor, străini. Pentru a vedea cum s-au integrat „imigranții” în Cluj, am vorbit cu trei tineri angajați: Pierluigi - din Italia, Aris - din Croația și Alex, din Grecia.

Primii pași în RomâniaPierluigi a absolvit anul acesta Jurna-

lismul la Facultatea de Științe Politice, Ad-ministrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” și a rămas în Cluj-Napoca. Tatăl lui este italian, iar mama rusoiacă și copilăria a petrecut-o în orașul Firenze. S-a mutat apoi în Hune-doara, unde a făcut liceul, după care a ven-it vremea schimbării.

„Mi-am dorit mult să ajung în Cluj pen-tru că, dintre toate celelalte orașe din România, Clujul mi s-a părut cel mai dezvoltat și cu oameni mai ok. E un oraș cu studenți, cu mulți tineri și am venit în primul rând pentru că nu îmi plăcea Hunedoara”, spune tânărul.

Cu o română perfectă, Alex, un alt tânăr angajat al grupului american, vorbește de-spre România ca despre casa lui, cu toată că s-a născut și a trăit până de curând în capitala Greciei, Atena. Familia sa a părăsit „tărâmul zeilor” când criza a dat năvală, dar Alex nu a avut probleme de acomodare mai ales că mama lui este româncă.

„În acea perioadă, începea în Grecia toată nebunia cu criza financiară. Totul era bine, toată lumea era fericită și totul era ok și din-tr-o dată economia a început să meargă foarte prost, lumea nu mai avea de lucru și am văzut diferența când am venit de acolo în Cluj. Clujul se dezvolta, am văzut un oraș multicultural, cu multe evenimente, multe investiții și plin de tineri. În Grecia m-am mai întors doar în con-cedii. Acum, situația nu e atât de gravă cum vedem la știri. Într-adevăr e rău, nu mai e ca înainte de criză, dar lumea își continuă viața și încearcă să trăiască atât cât se poate de bine. Eu mă simt ca acasă în Cluj”, spune Alex.

Un alt „imigrant” pe care l-am cu-noscut este Adis. Originar din Slavonski Brod, un oraș aflat în apropierea capitalei Croației, Zagreb, Adis a ajuns în urmă cu mai bine de un an la Cluj din dorința de a găsi experiențe, noi dar și un loc de muncă. Se chinuie încă să învețe limba română, dar Clujul i se potrivește ca o mănușă.

„Am terminat facultatea în Croația și acolo sunt multe probleme cu lipsa locurilor de muncă pentru tineri. Am aplicat pentru un internship în străinătate și am găsit un loc de muncă aici. Am decis să vin aici, chiar dacă nu știam foarte multe lucruri despre România. Știam lucruri legate de sport și cam asta era tot. M-am mai uitat la video-uri pe internet și mi-a plăcut Clujul. Mi s-a părut un oraș nor-mal”, spune croatul în vârstă de 28 de ani.

România liberă și frumoasăClujul intră în numeroase topuri și,

chiar dacă nu toate sunt realizate pe baza unor studii foarte precise, străinii nu sunt dezamăgiți de oraș. Viteza internetului, viața plină de acțiune a orașului sau suita de evenimente care animă orice weekend sunt în capul listei de preferințe pentru orice tânăr stabilit în Cluj.

„M-am bucurat să descopăr că aici inter-netul este foarte rapid. Orașul este foarte viu, poți merge într-o mulțime de locuri, poți avea activități întreaga zi, sunt petreceri peste tot și anul acesta a fost chiar mai bine pentru că orașul este Capitala Tineretului. Mi-a plăcut și festivalul Untold și chiar m-am simțit noro-

Imigranții din Turnul Babel al Clujului

cos să mă aflu aici. M-au impresionat Cluj Arena și Sala Polivalentă. Am fost la Sali-na Turda și la cetatea din Alba Iulia. Mi-a plăcut foarte mult și mi se pare că fiecare oraș din România are ceva special cu care se remarcă”, explică Adis.

Chiar dacă a crescut în Florența, iar infrastructura i se pare mai bună în orașul italian, Pierluigi este de părere că orașele din România și în special Ar-dealul au un avantaj în ceea ce privește siguranța, mentalitatea oamenilor dar și libertatea de mișcare pe care o oferă tinerilor.

„În Florența e dezvoltată infrastructu-ra, dar oamenii nu sunt mai deschiși sau mai inteligenți decât cei pe care i-am cu-noscut în Cluj. În Italia, totul e mult mai strict. Până la 13 ani, nu ai voie să mergi pe stradă fără un părinte. În România e o liber-tate mai mare și nici nu există atât de multe riscuri pe străzi. Eu tot timpul m-am simțit român. Aici oamenii știu lucruri și din afara domeniului lor de activitate. Ita lienii sunt buni pe domeniile lor, dar dacă au ceva banal de făcut din alt domeniu… gata, mai bine sună la service decât să încerce să re-pare”, spune el.

Viața în Turnul BabelCu sute de oameni care vorbesc

zeci de limbi diferite, munca într-o multinațională de calibrul grupu-lui Sykes este o adevărată provocare presărată cu numeroase oportunități de îmbogățire culturală.

„E un mediu dinamic și ai ocazia să cunoști o grămadă de oameni din tot felul de țări, poți să schimbi experiențe, poți discuta tot felul de lucruri și poți observa persoana cu tot felul de background-uri. E foarte inte-resant pentru că toți am ajuns în același loc și oricât de diferiți am fi avem ceva în comun. Italienii îmi plac. Sunt la fel de gălăgioși ca și grecii și avem cam aceeași cultură mediteraneeană”, spune Alex.

„În Croația avem și noi mămăligă, mici, sarmale, ciorbă sau țuică și am descoperit că și limba seamănă oarecum. M-am întâlnit cu oameni din Serbia sau Macedonia și mă înțeleg simplu cu ei pentru că vorbim aceeași limbă. Îmi place să lucrez într-un loc cu atât de multe naționalități. Am cunoscut oameni din toată Europa, mi-am făcut mulți prieteni și asta e bine pentru că acum pot merge la ei în concedii”, este de părere croatul Adis.

� Radu�Hângănuț�

M-am bucurat să descopăr că aici internetul este foarte rapid. Orașul este foarte viu, poți merge într-o

mulțime de locuri, poți avea activități întreaga zi, sunt petreceri peste tot și anul acesta a fost chiar mai bine pentru că orașul este

Capitala Tineretului. Mi-a plăcut și festivalul Untold și chiar m-am simțit norocos să mă aflu aici”, Adis

Pierluigi - din Italia Alex - din Grecia

Page 5: No 579 TrReporter

toleranţi şi multiculturali | 5

17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579 |

� analiză�

Istoricul Lucian Nastasă Kovacs crede că populaţia Clujului este pregătită să

primească şi să integreze imigranţi din valul care asaltează acum Europa, cu atât mai mult cu cât aici există deja o comuni-tate destul de consistentă de musulmani, iar oraşul e unul multicultural.

„Eu cred că un aport de populaţie musulmană la Cluj poate fi acceptat, mă gân-desc la câteva sute de musulmani din această categorie de imigranţi. Clujul nu este totuşi Bucureştiul, nu este Iaşiul. Adică, pe de o parte, are o altă imagine despre celălalt, cel diferit ca religie, cultură etc. Nu trebuie să uităm nici faptul că e un oraş bogat Clujul, economia judeţului fiind una dintre cele mai performante din ţară, la fel şi nivelul de viaţă. Problema care se pune este şi aceea de inte-grare a refugiaţilor. Ei trebuie să-şi însuşească limba, să-şi găsească locuri de muncă etc. Din punct de vedere confesional, nu trebuie să uităm nici faptul că acum, la Cluj, există o comunitate musulmană destul de importantă, mai sunt studenţii musulmani, atraşi în spe-cial de medicină. Aceşti refugiaţi s-ar simţi bine aici şi prin faptul că găsesc deja o comu-nitate musulmană cât de cât constituită. În zona Haşdeu există o casă de rugăciune, unde musulmanii se întâlnesc. Cred că e o situaţie sensibil diferită între Ungaria şi România

sub aspectul deschiderii faţă de populaţia musulmană care ar putea să vină aici”, spune Lucian Nastasă Kovacs.

El afirmă că la Cluj există o tradiţie în ceea ce priveşte multiculturalitatea, deşi n-a fost vorba şi de un contact îndelungat cu islamismul: „Clujul a fost un oraş mul-ticultural, cu toate că mereu şi oriunde în istorie sunt culturi care măcar aparent sunt dominante. Clujul a fost mai întâi de spiritu-

alitate germană, iar în secolul XIX-lea putem vorbi de o predominanţă culturală maghiară. Din perspectivă confesională, este cunoscut faptul că la Cluj au convieţuit cel puţin şapte religii în ultimele 200 de ani. Dar aici avem de a face cu religii creştine şi, cu toate ace-stea, tensiunile n-au lipsit. Pe de altă parte, în Transilvania s-au simţit bine, cel puţin începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea, israeliţii, populaţie necreştină. Clujul

Lucian Nastasă Kovacs:

Clujul ar fi pregătit să primească sute de imigranţi musulmani

este un oraş multicultural, dar aceste multiple culturi, cel puţin în ultima sută de ani, s-au acomodat una cu alta, iar necreştinii, evreii, au avut idealuri culturale asemănătoare naţiunii dominante”.

Lucian Nastasă Kovacs spune că musul-manii care s-au stabilit de mai multă vreme la Cluj s-au integrat deja şi că aici ei nu manifestă fanatismul religios din alte oraşe europene.

„Chiar cunosc câteva persoane de tipul acesta şi-mi par integrate, vorbesc impecabil limba română. Cunosc o persoană care figurează într-un fel ca lider al unei părţi din comunitatea musulmană şi care gândeşte extrem de mobil şi foarte integrator. Cu alte cuvinte, l-am privit ca pe un român de religie islamică şi care militează pentru această apropiere şi bună convieţuire în-tre populaţii de religii diferite. Clujul e unul dintre oraşele în care manifestarea convinge-rilor religioase nu se produce cu ostentaţie, adică nu suntem la Paris, nici la Berlin, unde la orele de rugăciune specifice musulmanilor, aceştia închid sau trag perdeaua şi merg în spate, unde-şi spun rugăciunea. Aici nu am văzut aşa ceva”, menţionează istoricul clujean.

Totuşi, el atrage atenţia asupra diferenţei dintre musulmanii turci care s-au stabilit în număr mare în ţări precum Germania şi cei care vin în acest val de imigranţi: „Dar aceşti

musulmani care vin nu pot fi asemănaţi cu tur-cii, pentru că statul otoman, actualul stat turc este unul laic, iar această laicitate a statului şi educaţia poporului turc de o sută de ani în-coace este de ordin laic. Adică, n-ai să găseşti niciodată un fanatism religios printre turcii pe care-i avem şi noi acum, concetăţeni la Cluj”.

Potrivit lui Lucian Nastasă Kovacs, un număr rezonabil de imigranţi ar putea fi in-tegrat în România şi pentru faptul că românii sunt în general toleranţi şi nu prea manifestă sentimente xenofobe: „Este greu de făcut comparaţie între epoci istorice; ceea ce s-a întâm-plat în mentalitatea de acum două-trei sute de ani este mult diferit de ce e acum, lumea are altă ima-gine despre alteritate, despre celălalt. De aceea n-aş merge prea mult în istorie, decât în măsura în care Clujul, ca oraş multicultural, multietnic, multi-confesional poate să aibă deschidere spre prezenţa unei alte populaţii, de o confesiune care până acum n-a fost atât de prezentă aici, cea musulmană. Aici cred că e vorba şi de o deschidere genetică spre celălalt. Orice naţiune ai lua din Clujul acesta, toţi până la urmă manifestă o oarecare deschidere. Nu cred că există în spiritul poporului român, deşi ne-am manifestat ca antisemiţi în a doua jumătate a sec XIX-lea şi toată perioada interbelică, nu stă în fibra poporului român să aibă sentimente xeno-fobe”.

Marius Avram

în statistici

Potrivit recensământului din 2011, la Cluj trăiesc în mod permanent

879 de musulmani. Lor li se adaugă în timpul anului universitar un număr de circa 1.000 de studenți din state musul-mane. În total, în jur de 2.000 de mu-sulmani trăiesc la Cluj în mod curent. Mai mult decât francezii, italienii și nemții orginari din Germania, la un loc.

Astfel, potrivit unei statistici din toamna lui 2013 a Serviciului pentru

Imigrări al Judeţului Cluj, principalele țări musulmane care „furnizează” străini la Cluj sunt Tunisia, cu 437 de persoane și Maroc, cu 154 de persoane. De menționat că, dacă nu punem la socoteală cetățenii Republicii Mol-dova, musulmanii tunisieni formează cea de-a treia comunitate de străini din Cluj, după francezi (599 de persoane) și italieni (500 de persoane) și mai mulți decât germanii (412). Majoritatea tu-nisienilor aflați în Cluj sunt studenți la Universitatea de Medicină și Farmacie.

Peste 2.000 de musulmani trăiesc în Cluj în mod curent

Page 6: No 579 TrReporter

6 | dosar

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

spectacol

La începutul lunii iunie, Studioul „Art Club” a Teatrului Național din Cluj

a fost gazda premierei unui spectacol în care experiența marginalizantă a propriu-lui exil a fost transpusă în duelul dintre doi protagoniști, unul fiind însuși regi-zorul spectacolului. Povestea celor doi exilați se petrecea într-un subsol aglom-erat, în care țevi groase de la canalizarea zgomotoasă a imobilului serveau și de locuri pentru spectatori. Două paturi in-comode și o masă din scândură noduroasă completau spațiul sărăcăcios în care par-titurile dificile erau susținute de actorul Matei Rotaru și regizorul Tudor Lucanu. „Emigranții” are la bază textul polonezu-lui Sławomir Mrożek, din 1974.

„Ideea de monta acest text nu a fost provocată de migrația oamenilor de pe con-tinentul african sau din Siria. Să nu uităm că popoarele au migrat dintotdeauna și au existat numeroase momente în istorie care ne spun asta. Migrația nu trebuie privită doar ca lucru negativ. Germania s-a dezvoltat și s-a refăcut tot datorită emigranților după al doilea Război Mondial. Din punct de vedere economic, migrația a funcționat dintotdeauna. În specta-col nu asta m-a interesat. Toată lumea se naște și toată lumea migrează. Toți plecăm de un-deva. Că plecăm dintr-un oraș în altul, plecăm la facultate, la un job în alt oraș, tot migrație este. Și sora mea este plecată în Germania, este căsătorită acolo și are un job bun, dar știu că nu i-a fost ușor până s-a integrat complet. Asta a fost în cazul spectacolului punctul de plecare: cum te poți reintegra, cum poți să-ți găsești lo-cul. O altă problemă importantă din text este gândul la întoarcere și gândul de a nu aparține unui anumit loc. E vorba de apartenență. M-a interesat, de asemenea, ideea de a fi sclav al ba-nului, de a avea mai mult și mai mult, o dorință a naturii umane care nu ține de avariție și am insistat și pe ideea de a fi sclavi nu doar a lucru-rilor materiale, ci a propriilor idei”, a precizat regizorul Tudor Lucanu pentru Transilva-nia Reporter.

Spectacolul a prins viață în urmă cu un an, fiind gândit inițial pentru actorii Anton Tauf și Matei Rotaru. „Când în cazul domnu-lui Tauf au intervenit niște probleme de sănătate, a trebuit să schimb radical povestea și am intrat eu cu Matei”, a precizat regizorul. Dacă în contextul actual, al crizei refugiaților din Europa, ar schimba ceva la spectacolul pe care l-a montat la Cluj, Tudor Lucanu

„Emigranții” lui Sławomir Mrożek, aduși la Cluj

precizează că, în continuare, l-ar intere-sa latura umană și mai puțin cea politică a textului. „Când am montat spectacolul în urmă cu câteva luni, problemele refugiaților nu mi se păreau foarte acute. Textul era scris despre două personaje care pleacă dintr-o țară comunistă, ceea ce nu mai era cazul în Europa noastră. Ne-am gândit, la un mo-ment dat, îi transformăm pe protagoniști în musulmani, dar am zis că este prea mult. Ar fi putut să fie plauzibil, dar trebuia să modific textul mai mult decât o făcusem deja”, a declarat regizorul afirmând că, într-adevăr, situația refugiaților este una acută, dar România nu este și nu ar trebui să fie afectată de numărul lor. „Chiar dacă vin 2.000 sau 10.000 de oameni nu este prea mult. Problema este că sistemul pe care îl avem nu permite integrarea lor. Asistența socială este la pământ și normal că oamenii aceia vor să ajungă în locuri unde pot primi măcar pentru început asistență socială. Vor să meargă în locuri unde știu că banii pe care îi vor câștiga le era asigura un trai decent”, a spus Tudor Lucanu.

Rolul dublu pe care l-a avut în spec-tacolul „Emigranții”, acela de regizor și de actor i-a adus aminte de facultate,

spune Tudor Lucanu. „A fost o altfel de comunicare între noi, nu a trebuit să ne spunem foarte multe lucruri, asta și pentru că mă cunosc foarte bine cu Matei Rotaru. Am construit spectacolul împreună, dar eu aveam ultimul cuvânt (râde). Propunerile veneau și din partea lui, au fost foarte multe căutări până am ajuns la o formă finală. Nu ne-am gândit la spectaculozitate, ci cum ne modifică pe noi acest text, ceea ce ne-a apro-piat foarte mult. Deși este vorba despre două personaje complet diferite, un intelectual și un proletar, cu idealuri diferite, din această opoziție s-a născut o relație interesantă între ei doi. Cum reușesc ei să meargă mai depar-te într-o lume străină, într-un spațiu deloc primitor”, precizează Tudor Lucanu.

Următoarea reprezentație a spec-tacolului „Emigranții” are loc joi, 24 septembrie la Sala Arcadia în cadrul Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, în această toamnă fiind pro-gramat și la Cluj, la Festivalul Întâlnir-ile Internaționale de la Cluj, precum și la București, la Festivalul Național de Teatru.

� Cristina�Beligăr

Spectacolul este jucat într-un spațiu foarte

închis, claustrofob chiar, iar ca spectator te face să te simți și tu un emigrant. E

un text care invită la foarte mult dialog cu spectatorii.

M-a interesat povestea din spatele acestor doi

înstrăinați de țară și cum reușesc ei să se reintegreze”,

Tudor Lucanu, regizorul spectacolului „Emigranții”

documentar

Un exemplu de teatru documentar-politic este

și spectacolul „American dream” de Nicoleta Esinen-cu, cu Diana Buluga, Sânzi-ana Tarța, Alexandra Tarce în distribuție, jucat în stu-dioul „Art Club” a Teatrului Național din Cluj, jucat în luna mai a acestui an.

Nicoleta Esinencu vorbește în textul ei de-spre „visul american” și cel „rusesc” mixând engleza cu româna moldovenească, într-o structură de tip-colaj, având ca punct de pornire regulile jocului „Monopoly”. O studentă basarabeancă traversează oceanul spre America tuturor posibilităților, împrumutând

bani pentru drum. Nu nu-mai că se întoarce fără să fi câștigat nimic, ci e nevoită să plece spre punctul cardi-nal opus, Moscova, prilej de noi umilințe. În spațiul intim al Studioului „Art Club”, istoria tinerei Tatiana este susținută cu dezinvoltură și mult talent de cele trei actrițe, conduse inspirat de regizoarea Leta Popescu.

„Atâta timp cât ne întrebăm cu ce sunt moldovenii supe-riori uzbecilor, putem să ne întrebăm și cu ce sunt românii superiori moldovenilor. Putem să mergem mai departe cu întrebările asupra superiorității oricărei națiuni față de o alta. Răspunsul ar trebui să ne liniștească: cu nimic. Când povestea unui «nimeni» este povestea tuturor și când marile

puteri (reprezentate azi prin Putin și Obama) joacă Mono-poly, noi «nimenii», ar trebui să ne simțim cumva mai liniștiți unul lângă altul. Și asta pentru că participăm cu toții la flutu-rarea steagurilor. Invit nu la

toleranță, ci la înțelegere. Poate și la solidaritate, soră cu respon-sabilitatea”, spune regizoarea Leta Popescu. Aceasta se

află la a cincea colaborare cu Teatrul Naţional Cluj-Napoca. A realizat asistenţă de regie la spectacolele „Steaua fără nume” (regia Alexa Visarion), „Sânziana şi Pepelea” (regia Alexandru Dabija), Mein Kampf (regia Alexandru Dabija) şi „Clovni extratereştri” (regia Eli Si-mon). A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj, secţia Regie, în 2013 şi este în prezent masterandă în cadrul aceleiaşi facultăţi. Pentru coregia spectacolului Parallel, realizat la Fabrica de Pensule Cluj, Leta Popescu a împărțit Premiul UNITER 2014 pentru Debut cu Lu-cia Mărneanu, performer în spectacol şi cu Ferenc Sinkó, coregizorul şi coregraful spectacolului.

Visul american și cel rusesc, împlinite la Cluj

Leta Popescu se află la a cincea

colaborare cu Teatrul Naţional

Cluj-Napoca.

Foto

© N

icu

Che

rciu

Page 7: No 579 TrReporter

amintiri din epoca de aur | 7

17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579 |

culise

Colecţia de fotografii de presă Minerva conţine clişee făcute de

reporterii ziarelor Igazság şi Făclia între 1965 şi 1993. Arhiva constituită din aproape 50. 000 de negative 6X6 a fost salvată imediat după turnura din 1989 şi înregistrează diversele moşteniri ale fostului regim, ma-teriale utilizate în cadrul propa-gandei – documente care, conştient sau inconştient, sunt sortite uitării. Moşteniri similare fie s-au pierdut, fie se află în latenţă.

Transilvania Reporter vă prezintă astăzi șase fotografii de colecție care surprind felul în care se muncea în Cluj-Napoca în perioada comunistă.

Arhiva va putea fi consultată gratuitPână acum, colecţia a fost păstrată

de centrul de cercetare media al Asociaţiei Culturale Minerva şi a fost în mare parte invizibilă, doar puţine dintre imagini au apărut în coloanele celor două ziare. Începînd cu 2014, în atelierul care a funcţionat în cadrul proiectului Conset la Casa Tranzit din Cluj, scanarea negativelor şi tra-ducerea lor în pozitive au făcut vizibil acest imens conglomerat de imagini. După un proces de digitalizare care a durat aproape un an, ţinta este crearea unei arhive accesibile public, consultabilă şi cercetabilă, pe internet.

Imaginile prezintă diverse aspecte ale societății: industrializarea, viaţa muncitorilor, agricultură, situaţii de

viaţă rurală şi urbană, diverse eveni-mente oficiale etc.

Atelierul doreşte să unifice un câmp de interese instituţionale şi personale / profesionale venind din mai multe direcţii, iar asta în vederea creării unei potenţiale infrastructuri de cercetare. Printre diversele domenii vizate, le-am aminti pe următoarele: istoria industriei, sociologia / antrop-ologia mişcării muncitoreşti şi a sin-dicatelor, istoria economiei politice, fotografie, producerea şi utilizarea imaginilor, teoria artei (de pildă, ra-portul complicat dintre reprezentarea artistică şi asumarea unui rol social) etc.

„Prezenta colecţie de montaje, care va dura până pe 15 octombrie, prezintă doar câteva fragmente din perspectivele şi cunoaşterile a căror lectură însumată ne-ar putea ajuta la înţelegerea trecutu-lui nostru recent şi a prezentului, într-un mod responsabil faţă de cei care au mun-cit toţi aceşti ani. Scopul colecţiei e acela de a introduce un eveniment comunitar, în cadrul căruia vom face cunoscută ac-tivitatea noastră de până acum, căutând, totodată, parteneri pentru aducerea la lumină a unor experienţe, mărturii, realizări şi drumuri de viaţă pe cale de dispariţie. De asemenea, tot pe ei contăm pentru o eventuală identificare precisă a situaţiilor din imagini”, transmit or-ganizatorii.

Pe 15 octombrie, la Casa Tran-zit din Cluj va avea loc o reuniune comunitară pentru o cunoaştere mai largă a arhivei.

Maria Man

Unui detaşament de soldaţi i s-a poruncit acum cincizeci de ani să mărşăluiască în cerc în curtea unei cazărmi. Detaşamentul mărşăluieşte de atunci până la sfârşitul veacurilor. Aşa e şi fotografia. Doar că fără soldaţi şi cazarmă.

Miklós Erdély: Sejtések (Bănuieli) II. (1974)

„Unde aţi lucrat?”- fotografii clujene din perioada comunistă

Foto

© A

rhiv

a fo

togr

afic

ă de

pre

să M

iner

va

Page 8: No 579 TrReporter

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

8 | opinii

Viorel Cacoveanu, scriitor

Jandarmul lumii şi imigranții săi!

Ne uităm în jur, încercăm zadarnic să vedem ce se întâmplă şi de ce, ce vrea această lume blestemată care ne duce ca pe bol-navi dintr-o criză în

alta, dintr-un război în altul şi dintr-o supunere în alta. Căci trăim într-o lume ciudată, cinică, zăpăcită care parcă şi-a ieşit din minţi, şi a intrat în haos - Să fie cel de pe urmă?! - sub oblăduirea şi veghea unor marionete ce-şi zic şefi de stat. Omenirii, la început de veac şi de mileniu, îi lipsesc, în cel mai înalt grad bărbaţii de stat, oameni care să lu­mineze drumul adevărat spre viitor, să dea o direcţie şi o stabilitate, un sens şi un respect țărilor deopotrivă mari şi mici, să consolideze şi să înalţe fiinţă umană. Marionetele au ajuns la putere prin voia şi interesul - jenante și pericu­loase - ale unor aşa-zişi iluminați din umbre meschine, cât nu le bănuim. Ele, marionetele, fac do­cile tot ce li se cere, ce li se impune, ce li se spune. Lumea e scoasă cu ambiţie fără margini în stradă şi în piețe fie la sărbători laice sau religioase, la revoluții puse la cale, la manifestări de tot felul, la concerte şi aşa-zise evenimente culturale. Astfel omenirea devine o turmă fără graniţe, fără sens, ușor de manevrat, de supus, de manipulat. Gloata fără păstor, iată viitorul... Şi peste toate cele enume-rate domneşte mândru şi, fără să-şi mai încapă în piele, Jandarmul mondial.

Trăim ceasul tulbure şi cumplit al unei năvăliri de o rară violență în Europa. De ce? Cine a împins la disperare şi chiar moarte popoare din Africa şi Asia? Cine? Jandarmul lumii USA! Căci lumea se re­duce azi la USA. Restul e tăcere şi ascul­tare! Şi moarte! Mi se poate reproşa că sunt prea dur, prea pornit împotriva politicii americane. Mă întreb şi întreb: În Afgani­stan cine a intrat? Americanii. I-au scos pe sovietici care nu aveau ce căuta acolo şi au intrat ei, după avangarda lor Al Qaida. Pentru USA era o poziţie strategică. Și pentru asta se sacrifică popoare şi pacea lumii: dar USA s-a trezit cu un inamic neaşteptat şi mai rău că oricare altul: bin Laden şi ai lui! Cu eforturi şi ani de lupte, bin Laden a fost lichidat? A apărut Statul Islamic, mai radical şi mai necruțător de

zece ori decât cei ai lui bin Laden, creați de americani!! Ce au realizat și lăsat ame-ricanii în Afganistan ? Haos, război, miz­erie şi moarte. Să fie acesta un progres? Doamne ferește! Au intrat apoi de două ori în Irak. Pentru o găleată de petrol. Şi pentru o poziţie, amară amăgire, căci nimic nu e veşnic. Ce-au lăsat după de­cenii de ocupație acolo? Haos, război, mi-zerie şi moarte. L-au alungat de la putere pe Gaddafi. Bun! Era un dictator feroce. Dar ce au lăsat, ce au pus în schimb? Haos, război, mizerie și moarte. Continuăm şi simţim gheaţă pe șira spinării. În Eritreea,

Somalia, Siria, în Tunisia şi Egipt, în poligonul lor de reducere la tăcere din America de Sud a celor ce nu le fac pe voie cine s-a amestecat? Şi ce au lăsat acolo? Mai nou, aceşti refugiaţi din Asia şi Africa, ce mor unii, în apele mărilor, sunt „creația” jandar­mului. Spre „bu­curia” Europei, iar Europa condusă de marionete ­ vezi Merkel care face cu ţările UE ce face cu cratițele ei din bucătărie -

se află acum la un ceas de răscruce. Şi nu din vina ei. Mă întreb de ce europenii nu-i aşază în vapoare mari pe refugiați să-i trimită în USA? Doar sunt nefericita lor „creaţie”. Mai mult, naiva Europă, de fapt conducătorii ei, vor să împartă, refugiaţii, deşi aceştia nu vor în țări ca Ungaria, Po­lonia, România, Grecia, Bulgaria; ei vor în Germania, Anglia Franța Suedia. (Apoi oare marionetele de care vorbesc, nu se întreabă ce va fi dacă mâine, vor porni spre Europa vreo 150 de milioane de chi-nezi şi alte 100 de milioane de indieni?!!! Ce va zice Jandarmul lumii?!!!

Scriu mâhnit aceste rânduri nu pen­tru mine, eu fiind al lumii de dincolo, dar mă gândesc la cei ce mai au de trăit, la copiii și nepoţii noştri! Acum, Jandarmul mondial are o singură credinţă, un singur ideal, o singură rațiune de a fi - NATO! Dă Doamne, să nu am dreptate dar mă tem... Şi voi încheia cu ceea ce a scris Christo­pher A. Preble, directorul Institutului de Cercetări Strategice Cato din Wash­ington în cartea sa „Problema puterii”: „Dominaţia militară a SUA asupra lumii din ultimii 20 de ani le-a adus americanilor mai puţină siguranţă, mai puţină prosperitate şi mai puţină libertate”.

Un interviu pentru Hotnews cu senato-rul Varujan Pambuccian, reprezentat în Parlamen-tul României a minorităţii armene, un matematician

care a militat ani de zile pentru transfor-marea României într-un paradis IT, ceea ce a şi reuşit, aduce în actualitate proble-mele educaţiei.

În prezent, cererea de programatori pe piaţa românească depăşeşte cu mult oferta, iar senatorul vorbeşte despre o ma­turizare a acestei profesii, „programatorul fiind noul muncitor în fabrică”. Din interviul respectiv se pot observa două direcţii pe care părinţii ar trebui să le urmărească în educaţia copiilor, direcţii pe care şcoala este incapabilă să le administreze – prima ar fi că educaţia tehnologică oferă mult mai multe şanse de succes în viaţă, cel puţin din punct de vedere material şi a doua idee e că generaţia tânără trebuie pregătită pentru o societate în care rata de dispariţie a locurilor de muncă va fi foarte mare.

E ciudat că nu există discuţii serio­ase despre astfel de subiecte, iar, dacă privim spre ce facultăţi se îndreaptă absolvenţii de liceu cu diplomă de BAC, această criză a învăţământului românesc e chiar deranjantă. Încă sunt extrem de populare facultăţile de jurnalism, deşi din 2008, acest domeniu produce numai şomeri, facultăţile de drept, de geografie, de politologie, titluri care sună bine, dar care oferă un viitor nesigur. Din păcate, trăim într-o societate în care umaniştii sunt plătiţi prost sau nu sunt plătiţi de­loc. E o societate nedreaptă, iar acest lucru ar trebui schimbat pentru că dezvoltarea

tehnologiei fără o dimensiune morală şi socială nu va avea nicio valoare. Cine poate crea nevoile viitorului? Cine poate oferi direcţii de dezvoltare şi doctrine? În acest moment o fac inginerii, mă refer la impactul lui Steve Jobs sau la cel al lui Elon Musk. Dar e suficient? Dacă le citim biografiile vom descoperi în existenţele ce­lor doi multe momente de criză, momente generate de lipsa unei educaţii umaniste. De fapt, o dată cu dezvoltarea tehnolo­giei, avem mai multă nevoie ca oricând şi de o dezvoltare morală a societăţii, dar cine poate plăti un profesor de filosofie cu salariul unui inginer software?

Astfel se ajunge în situaţia ca un părinte să fie prins într-o menghină în ce priveşte decizia pe care o urmează educaţia copilului. Dar, în opinia mea, există o soluţie, iar această soluţie e dată chiar de dezvoltarea fără precedent a tehnologiei. Acest fapt va face inutilă hi­perspecializarea. Pur şi simplu nu mai e posibilă, pentru că durata de viaţă a unei slujbe va fi în medie de zece ani. Va fi înlocuită de automatizare sau de dezvoltarea domeniului respectiv. Aşa că, de fapt, cea mai importantă abilitate ce trebuie dezvoltată prin educaţie e adaptabilitatea. Pentru a atinge un nivel bun în ce priveşete adaptabilitatea, un elev ar trebui să beneficieze de o educaţie atât tehnologică, dar şi de una umanistă. Adică, de exemplu, ar trebui să combine o facultate de inginerie cu un master în ştiinţe umaniste. Un elev pasionat de de­sen care urmează un colegiu de computer science, iar apoi un master în desen sau în pictură are şanse duble să-şi împlinească destinul profesional şi să fie mult mai ad­aptat la provocările viitorului.

Cum poate un părinte să evite criza sistemului

de educaţie?

Emilian Isăilă, jurnalist

Page 9: No 579 TrReporter

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

| 9OPINIE

Idei şi puncte cheie: •Patru ani şi jumătate de inacţiune

în faţa unei tragedii umane de proporţii uriaşe sunt prea mulţi ca să rămână „nepedepsiţi” politic, eco-nomic şi social;

• Eşecul Occidentului în Siria a intrat în faza decontului;

• Marile puteri occidentale au crezut că se pot eschiva în faţa unui război civil devas-tator şi a ascensiunii Statului Islamic, dar ero-rile strategice ne ajung din urmă pe toţi cei care facem parte din club, factura colectivă crescând de la o zi la alta;

• Turcia a deschis doar puţin „robinetul” în taberele de refugiaţi (unde sunt două mili-oane de sirieni, nu 120.000 cât plânge Uniu-nea Europeană că trebuie să realoce astăzi), arătând lumii întreaga slăbiciune, ipocrizia şi laşitatea unor lideri şi state europene care nu ştiu ce să facă, în fond, cu atât de mica felie primită din disperarea unei naţiuni la care au asistat tăcuţi ani în şir;

• Trecând brusc de la „prea mult” la „prea puţin”, politica externă a administraţiilor Bush şi Obama marchează, prin eşecul la-mentabil din Orientul Mijlociu, una dintre cele mai slabe perioade din istoria Statelor Unite, cu puţinele şanse care mai sunt de a repara ceva din răul făcut, în ultimul an de mandat al lui Barack Obama;

• Uniunea Europeană pare K.O. în faţa crizei imigranţilor, arătând că trebuie să in-tre urgent într-o „revizie capitală” (politică, instituţională şi morală) care să o relegi-timeze ca actor global major, cu vocaţie umanistă şi de reglementare a confl ictelor. „Cotele obligatorii”, când au fost propuse, au generat mai degrabă o problemă decât o soluţie, prin modul netransparent în care au fost calculate;

• Rusia speculează slăbiciunile şi len-toarea decizională a Occidentului şi încearcă să puncteze strategic în Siria, urmând proba-bil să fi e prima care va desfăşura operaţiuni militare efective împotriva Statului Islamic, de pe teritoriul Siriei.

* * *

Din martie 2011, de la începutul re-voltei (războiului civil) din Siria, văzută atunci ca parte a „Primăverii Arabe” (opti-mista sintagmă a fost promovată la vremea respectivă, cu o naivitate greu de explicat sau de acceptat, de Hillary Clinton şi de strate-gii diplomaţiei americane din administraţia democrată), au trecut patru ani şi jumătate. Timp în care şi Statele Unite, şi Uniunea Europeană, cea din urmă atât în ansamblu, cât mai ales prin puterile sale consacrate, ar fi putut acţiona decisiv pentru oprirea con-fl ictului devastator din Siria şi, în general, pentru stabilizarea Orientului Mijlociu. Din indiferenţă, ipocrizie, cinism interesat sau pur şi simplu din prostie, cert este că nu au făcut-o, atunci când complicaţiile şi costurile de astăzi încă nu apăruseră.

Erau sau cel puţin păreau pe punctul de a o face în august 2013 (apăruseră şi „dovezile” privind utilizarea armelor chimice împotriva populaţiei civile, deci „legitimarea” politică pentru societăţile democratice ale Vestu-

lui), dar preşedintele american şi premierul britanic s-au ascuns în ultimul moment în spatele parlamentelor lor, pretinzând că au nevoie de încuviinţarea instituţiilor legis-lative naţionale pentru loviturile aeriene. Ceva, atunci, s-a întâmplat. Semnalele în media occidentale erau divergente, semn al confruntării unor mari opţiuni strategice, şi a fost pentru prima dată când un înalt ofi -cial internaţional (fostul procuror Carla Del Ponte, acum expert al ONU) a afi rmat că ata-cul cu gaz sarin ar fi fost instrumentat chiar de o facţiune extremistă din cadrul opoziţiei siriene. Contestată la început (informaţia ve-nea împotriva unor clişee şi presetări politice simpliste), ştirea a sfârşit prin a fi acceptată către fi nalul anului 2013, cu jumătate de gură, chiar de presa mainstream din Vest. De atunci, discuţiile despre o intervenţie în Siria practic au încetat.

În fapt, evaluările strategice, interesele politico-economice şi perspectivele post-intervenţie cu privire la Siria nu erau clare şi nici convergente în marile capitale ale spaţiului euro-atlantic. La Washington, Lon-dra, Berlin sau Paris ecuaţia de putere se gândea în termeni diferiţi. Turcia susţinea puternic înlăturarea regimului Bashar al-Assad, dar nu găsea sufi cientă susţinere în Vest. În schimb, Rusia era ferm împotriva înlăturării lui al-Assad (atunci ca şi acum), Iranul la fel (dar poziţia Teheranului era şubrezită de izolarea internaţională dată de dosarul nuclear) şi, pe de altă parte, apăruse deja teama privind confuzia (reală, trebuie să recunoaştem) de la faţa locului, cât şi privind intenţiile amestecate din cadrul opoziţiei siriene, cu multiplele sale facţiuni şi orientări. Da, costul intervenţiei ar fi fost într-adevăr mare iar dilemele unei succesiuni la putere la Damasc, după eşecurile lamenta-bile din Egipt sau Libia, erau la fel de mari, cu tot cu riscul intens vehiculat al aducerii teroriştilor la conducerea Siriei. Dar costurile inacţiunii?…

Au murit în războiul civil din Siria, după unele raportări, peste 250.000 de oameni. Zeci de oraşe şi sate şi mii de familii au fost distruse. Aproape patru milioane de sirieni au fugit în 2011-2013 în ţările vecine, în spe-cial în Turcia (se pare, peste două milioane) dar şi în Iordania, Liban sau Egipt, cu ani buni înainte de a lua drumul Europei, în for-ma organizată la care asistăm acum. De fapt, o parte din cei care ajung zilele acestea în in-sulele greceşti vin din Turcia. Dar, desigur, nu sunt numai sirieni, sunt şi irakieni, şi afgani, sunt şi libieni sau alţi africani care „vâslesc” cu disperare spre sudul Italiei etc., practic o întreagă lume a Islamului dezintegrată, din vestul Africii până în Pakistan, care „fi erbe” în suc propriu şi nu găseşte, din diferite mo-tive, drumul spre pace şi dezvoltare pe pro-priile meleaguri.

Ca răspuns la lipsa credibilităţii sistemu-lui politico-administrativ, la disoluţia ordinii actuale din Orientul Mijlociu şi la eşecul state-lor sirian şi irakian, Statul Islamic, promiţând reînfi inţarea Califatului, a erupt şi s-a extins în ultimii doi ani cu o forţă care a luat prin surprindere chiar şi pe cei mai sofi sticaţi cunoscători ai realităţilor locale. Frustrările

şi presiunea în regiune erau mult mai mari decât se anticipase. În plus, resursele de care dispunea şi dispune Statul Islamic sunt suspect de mari şi nu ar fi putut apărea fără complicităţi criminale din exteriorul Siriei.

Nimic din toate acestea nu a dat însă de gândit liderilor occidentali, mult prea preocupaţi de revenirea economică post-criză şi de confortul ţărilor lor, că ulciorul Orientului Mijlociu s-a umplut, iar dispe-rarea se poate revărsa oricând peste liniştea şi bunăstarea Uniunii Europene. Abordările moi şi inerţiale, ezitările, tergiversările şi eschivările nu au dus la nimic bun. A fost sufi cient ca Turcia să „dea drumul puţin la robinet” (cum altfel ar putea ieşi sirienii cu zecile de mii din taberele de refugiaţi din sudul Turciei?), arătându-şi nemulţumirea faţă de atitudinea Vestului cu privire la Siria, pentru ca europenii, altminteri buni la teoria managementului crizelor şi confl ictelor, să arate cât de slabi sunt în faţa primei drame umanitare de proporţii semnifi cative care are loc pe continent, după încheierea celui de-al doilea război mondial. Dar nu una care, rea-list vorbind, să fi e imposibil de gestionat de o uniune prosperă formată din 28 de state şi 500 de milioane de cetăţeni.

Acum, lucrurile sunt mult mai complicate decât în martie 2011. Opoziţia siriană nu mai este în totalitate credibilă şi trebuie să faci mari eforturi şi compromisuri conceptuale pentru a decela câteva facţiuni moderate (de exemplu, Armata Siriană Liberă) şi a le sepa-ra de alte grupări nefrecventabile. La urma urmei, Statul Islamic sunnit este, în momen-tul de faţă, cel mai puternic şi mai agresiv opozant al allawitului-şef de la Damasc (ramură a şiiţilor), doctorul oftalmolog şcolit în Anglia, Bashar al-Assad, dictator de reli-gie minoritară într-o ţară în care aproximativ 80% din locuitori sunt sunniţi.

Pentru ca tabloul regional să fi e şi mai complicat, Turcia este acuzată că este mai preocupată să-i zdrobească pe kurzii din nor-dul Siriei şi Irakului, în fond cei mai curajoşi şi mai dedicaţi luptători anti-ISIS din toată re-giunea, decât pe jihadiştii (sunniţi ca şi turcii) care agită steagul negru al Statului Islamic, de frica formării unui stat kurd în sudul Tur-ciei. Acordul SUA - Turcia pentru formarea unei zone tampon de securitate în nordul Sir-iei, eliberată de ISIS, în vederea construcţiei ulterioare a unor tabere de refugiaţi care să scadă presiunea asupra Turciei, îşi aşteaptă încă rezultatele concrete, deşi operaţiunile aeriene comune turco-americane împotriva poziţiilor ISIS, lansate din baza de la Incirlik, au început la 1 septembrie.

Iranul şiit i-ar căsăpi şi mâine pe bandiţii de la Statul Islamic, dar ce să te faci că asta ar trezi sensibilităţile lumii sunnite (în special ale Arabiei Saudite) şi, în plus, o intervenţie militară a Iranului ar compromite şansele Acordului Teheranului cu marile puteri pe dosarul nuclear. Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni. Infernul Orientului Mijlociu pare blestemul divinităţii în politica lumii.

Peste toate acestea, apare ştirea bombă că armata rusă este prima care ar putea pune „boots on the ground” în Siria, deşi colabo-rarea politică şi militară Moscova - Damasc

este de notorietate şi datează din 1971, având ca reper concret cel puţin baza militară rusă de la Tartus, în estul Mediteranei. Washing-tonul se arată uluit şi îngrijorat de transpor-tul de armament şi trupe ruseşti în Siria (cam târziu…), Moscova râde sarcastic şi întreabă ce-i nou aici şi ce-i cu isteria asta. Al Doilea Război Rece pare să mai deschidă un front al confruntării strategice Rusia - Occident, după cel din Vecinătatea Estică, fi ind rândul Vecinătăţii Sudice a Uniunii Europene să devină scena competiţiei pentru întâietate.

Situaţia este totuşi diferită faţă de cea din Primul Război Rece, pentru că de data aceas-ta nu este vorba de un proxy war (război prin intermediari), ca în deceniile trecute, ci mai degrabă de o competiţie Vest - Rusia pentru adjudecarea supremaţiei şi infl uenţei în Siria (de tipul „cine rezolvă primul proble-ma în Siria va avea cuvântul cel mai greu după aceea”), atât puterile occidentale cât şi Rusia declarând că vor combate Statul Islamic, deci acţionând (teoretic) în aceeaşi direcţie. Dar nu împreună.

Departe, şi totuşi atât de aproape. Dif-erit cultural şi religios, şi totuşi similar prin aspiraţia legitimă a familiilor de pretutindeni de a-şi găsi un adăpost sigur, un cămin şi un loc unde să poată trăi în pace. La doar o oră şi jumătate de zbor de Bucureşti, infer-nul Siriei şi al Orientului Mijlociu, atingând, iată, cu aripa lui sinistră obrajii cam groşi ai europenilor indiferenţi, ne arată tuturor cât de mică e lumea în care trăim (ştiu, deja un loc comun), cât de repede uităm cum, cu siguranţă nu din prea multă fericire, est-europenii luau nu demult drumul Oc-cidentului (cu milioanele, nu cu miile), şi nu se gândeau dacă vor fi întrebaţi ce caută ortodocşii în ţările catolice şi protestante, în fi ne, arătându-ne că nu ne putem nicicum sustrage responsabilităţii politice, economice şi morale de a face suferinţa din vecinătatea noastră mai mică. Pot fi printre ei şi câţiva terorişti? Da, sigur că teoretic pot fi (sau pot deveni în anii următori, chiar dacă nu sunt acum), nimeni nu poate exclude acest risc, dar asta nu aduce nimic nou pe fondul prob-lemei, din vreme ce Occidentul a fost şi este lovit oricum de atentate teroriste, chiar şi fără refugiaţii sirieni şi irakieni din zilele acestea, iar majoritatea acestor atacuri au fost comise, de fapt, de purtători de paşapoarte franceze, britanice, americane, canadiene etc. Teroris-mul în ţările occidentale are demult cetăţenie nord-americană sau europeană.

Fără îndoială, era de preferat să asumăm (în spaţiul euro-atlantic) costul reglementării confl ictelor din Orientul Mijlociu la faţa locului, în loc să băgăm capul în nisip şi să aşteptăm ca disperarea lor să sară gardul în curtea noastră. Acum e prea târziu. Cât nu va fi pace în lumea islamică (va mai fi vreodată?), nu vom mai fi în deplină siguranţă aici, în mica noastră Europă pe care încă o mai cre-dem „creştină”. Autoizolarea e iluzia amară a celor care nu înţeleg că lumea în care trăim se schimbă accelerat.

Valentin Naumescu, diplomat

Costul inacţiunii Occidentului în SiriaRăzbunarea subtilă a Turciei şi asaltul migranţilor asupra Europei. Rusia preia iniţiativa?

Page 10: No 579 TrReporter

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

10 | cultură

spectacol

Regizorul Andrei Măjeri revine la Tea­trul Național din Cluj cu o nouă mon­

tare, de data aceasta a textului „Agamem­non” de Rodrigo García, unul dintre cei mai radicali dramaturgi ai secolului XXI, denunțător al dezumanizării și al con­sumismului contemporan. Spectacolul are premiera în data de 16 septembrie, are durata de o oră și zece minute, iar din distribuție fac parte actorii Miriam Cui­bus, Sorin Leoveanu și Sânziana Tarța.

„Din toamna anului trecut am vorbit cu domnul Mihai Măniuțiu, i-am propus tex-tul, i-a plăcut subiectul și am căzut de acord asupra montării. Mi-am dorit foarte mult să revin la Teatrul Național din Cluj, în primul rând pentru a avea șansa de a lucra cu această distribuție. Toți cei trei actori au intrat foarte repede în convenția de a juca la persoana a treia și au acceptat la fel de repede propunerea mea în care acțiunea povestită nu este și arătată”, a precizat Andrei Măjeri cu doar câteva zile înainte de premiera spectacolului. Piesa Agamemnon, cu subtitlul „M-am întors de la supermarket și i-am tras o bătaie fiului meu”, a fost prezentată pentru prima dată în 2004 la cel de-al 36-lea Festival Internațional de Teatru al Bienalei de la Veneția, în România textul fiind montat de atunci și de regizorul Radu Alexandru Nica la Teatrul Metropo-lis din București. Despre titlul spectacolu-lui, respectiv paralela cu personajul din tragedia antică, regizorul Andrei Măjeri precizează că, și în acest caz, ironia fină a autorului își face simțită prezența.

„Nu este un spectacol ușor, ci unul care forțează spectatorul să fie atent în permanență. Agamemnon face o radiografie critică omului contemporan și are intensitatea unei curse de Formula 1: cei trei eroi aleargă haotic printre raioanele de la supermarket, unde se luptă să nu piardă controlul asupra propriei lor vieți. Personajele de tip homo consumens uită să fie și se concentrează pe a avea. Înfruntă natura, luând-o peste picior, ritualizează obiectele casnice și răstoarnă în fața noastră balastul cumplit care ne îngroapă zi de zi. Obsedați să se povestească, aceste creiere spălate, acești oameni robotizați ating totuși numeroa-se adevăruri umane în dicteul lor automat, denunțând ororile lumii noastre. Dorința

Premieră la Teatrul Național din Cluj:

„Agamemnon” sau despre ororile lumii contemporane

lor de a cumpăra este egală cu dorința de nemurire. Clișeele frumos ambalate se demitizează prin aducerea în scenă a aces-tei familii plasticate, parcă bună de pus în vitrină, de unde urlă în permanență o foame pantagruelică”, spune Andrei Măjeri cu referire la spectacolul în premieră la naționalul clujean.

În ceea ce privește rolul pe care l-a avut de interpretat în acest spectacol, actrița Sânziana Tarța a precizat că este un rol de compoziție care a provocat-o într-un mod foarte interesant. „Deși in-terpretez rolul băiatului în această familie disfuncțională, compoziția nu este una de băiat. Am simțit că rolul a apărut pur și simplu de la sine, pe măsură ce am înain-tat în repetiții și m-am simțit foarte bine. Tema spectacolului este foarte actuală și foarte tristă, dar îmi place pentru că foarte subtil atrage atenția asupra problematicii. Mi-a plăcut mult și modul în care am lu-crat cu doamna Miriam Cuibus și cu Sorin Leoveanu. Este frumos sentimentul să știi că ai parteneri cu foarte multă experiență, care se aruncă în joc luându-te cu ei. N-am

simțit nicio secundă că sunt cea mai tânără din distribuție, ci din contră am simțit că propunerile mele au fost dezvoltate de în-treaga echipă. Asta este cel mai minunat lucru în teatru, să ai parteneri care să lu-creze cu tine”, a declarat actrița Sânzi-ana Tarța.

Astfel, după o primă parte a spec-tacolului în care identificăm masca supereroului contemporan care fuge prin supermarket și cumpără lucruri în neștire, întorcându-se în sânul familiei disfuncționale, în care bătaia e la ordi-nea zilei, spectacolul se creionează prin vocile purtătoare de sens ale celor trei personaje care, conform regizorului An-drei Măjeri, își ficționalizează propria biografie ca formă de supraviețuire. „Am insistat pe trei cuvinte pe care autor-ul le subliniază în text. Ca urmare, într-un decor creat sub forma unei instalații de Irina Moscu, personajele funcționează în-tre Undeva, Tragedie și Speranță. Momen-tul altfel din spectacol este când cei trei se opresc cu mașina «Pe Undeva» și încep să brodeze asupra a ceea ce înseamnă să fii

în natură. Ceea ce cred că este sâmburele emoționant al spectacolului este faptul că eroii nu se pot bucura de lumea vie pentru că ei «funcționează» doar la supermarket. Sunt oameni pe care viața, timpul și aerul curat îi destabilizează. Ei funcționează cel mai bine la raioane. Tot spectacolul este o exagerare, registrul de joc fiind dus foarte mult în grotesc dar, așa exagerat, ne putem oglindi și recunoaște măștile pe care le fo-losim zi de zi ca formă de supraviețuire”, spune regizorul.

După spectacolul care va avea pre-miera în Studioul Euphorion al Teatru-lui Național, miercuri, de la ora 19.00, pentru Andrei Măjeri urmează până la sfârșitul anului alte proiecte atât pe scenele teatrelor de stat, cât și pe scena independentă de teatru. Astfel, regizo-rul va avea ocazia să monteze în această toamnă pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova specta-colul „AnticUpdate” de Elise Willk, după ce a câștigat alături de regizoarea Leta Popescu Concursul de Proiecte Regizoral-Scenografice destinat tine-rilor creatori.

La Cluj, printre textele montate de Andrei Măjeri se mai numără și „Cutia Pandorei” de Katalin Thuróczy, spec-tacol jucat din 2014 la Teatrul Național. De asemenea, la începutul acestui an, Andrei Măjeri a pus în scenă la Teatrul „Aureliu Manea” din Turda spectacolul „Ivona, prințesă de Burgund” de Witold Gombrowicz. „Eu mi-am impus în acest început de carieră să abordez lucruri dife-rite față de care intuiesc că am o oarecare atracție, fără să știu dacă aceste lucruri mă împlinesc sau. Stagiunea aceasta am și alte proiecte. În timp, poate un anume stil se va sedimenta și în cazul meu, deși mă sperie teribil ideea de a fi identificat de spectatori ca fiind într-un anume fel. Ca regizor, nu sunt pentru spectacolele militante, dar asta nu înseamnă că teatrul nu poate să schimbe lucruri. Eu cred mult în poezia teatrului și în faptul că, și în cel mai mizer lucru, poți să găsești ceva frumos”, a declarat regizorul Andrei Măjeri pentru Transilvania Re-porter.

� Cristina�Beligăr

„Textul lui Rodrigo Garcia respiră la fel ca o tragedie antică, din care, pe undeva, a mai rămas

speranța. Suntem asemenea peștilor dintr-un acvariu supra-populat, luptându-ne pentru o

ultimă gură de aer. Agamemnon este un pumn în plexul solar, în

care comedia își depășește limitele prin ridicol. Un ridicol în care

găsim tragismul supereroilor con-temporani, eroi fantoșă, anxioși, degradați, fragmentari, alienați, neliniștiți, răpuși de maldărele de

cumpărături”, Andrei Măjeri, regizor

Foto

: Nic

u C

herc

iu ©

TN

C

Page 11: No 579 TrReporter

17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579 |

cultură | 11

Foto

: Nic

u C

herc

iu ©

TN

C

interviu

S-a născut în Satu Mare, a urmat două facultăți în București și astăzi este

stabilită în Cluj, fiind angajata Teatrului Național clujean începând cu anul 2014. Ar vrea să creadă că încă există concep-tul de solidaritate în interiorul trupelor de teatru și că orgoliile între actori sunt abandonate undeva la intrarea în sala de repetiții.

Sânziana Tarța este o actriță căreia îi place să se descopere pe sine cu fiecare rol și consideră că există o anumită limită până unde poate să meargă cumințenia sau nebunia actorului pe scenă. Cu toate acestea, actrița nu se declară o actriță „cu-minte”. „Cred că sunt și experiențe de viață pe care trebuie să le trăiești pentru a putea de-veni un actor complet și am realizat că nu poți trăi altfel decât aruncându-te cu capul înainte. În teatru, dacă nu riști, te menții într-o zonă de confort care nu duce nicăieri”, consideră actrița. „Apolodor”, „American Dream”, sau „UbuZdup!” sunt doar câteva dintre spectacolele în care Sânziana Tarța joacă în această stagiune a Teatrului Național, acestora adăugânduli-se și recentul rol din spectacolul „Agamemnon” în regia lui Andrei Măjeri.

Despre provocările de pe scenă, dar și despre împliniri și dorințe, am stat de vorbă cu actrița Sânziana Tarța.

Începuturi…De la vârsta de opt ani, până târziu

în adolescență, Sânziana Tarța a practicat dansul sportiv și competițiile au pur ta t-o nu de puține ori în Capitală. „Cred că aveam 14-15 ani când mi-am dat seama că Bucureștiul va fi orașul unde voi veni la fa-cultate. Clujul nu era atunci o opțiune pentru mine deși intrasem, în paralel și la Universi-tatea de Artă și Design din Cluj. Am preferat, în schimb, să rămân la București. Îmi doream de mică să fac design vestimentar dar deja, din primul an de facultate, simțeam că îmi lipsește ceva și nu știam unde trebuie să caut. Poate îmi lipsea partea de competiții, de scenă, de spectacole, dar nu mă gândisem niciodată să devin actriță. În anul doi de facultate, la sfârșit de semestru, în timpul pregătirii spectacolului de prezentare a colecțiilor, un profesor de core-grafie de la UNATC, care ne ajuta cu regiza-rea spectacolului, mi-a spus: «Tu trebuie să te faci actriță!. Acela a fost momentul de care aveam nevoie și, în acea vară, înainte cu o lună de admitere, am început să mă pregătesc»”, povestește Sânziana Tarța. Astfel, a urmat Facultatea de Arte Decorative şi Design de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2008. Un an mai târziu a absolvit o a doua facultate, de data aceasta Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragi-ale” Bucureşti.

La facultatea de teatru a mers fără mari așteptări pentru a nu fi dezamăgită ulte-rior. Cu toate acestea, avea să descopere în acea perioadă lucruri neștiute despre propria ei persoană, care altfel ar fi rămas nedescoperite. În anul I de facultate a fil-mat pentru producția regizată de Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, premiată la Cannes cu Palme d’Or și nu în puține ocazii a realizat dublaj de voce în câteva dintre cele mai cunoscute filme de animație: Happy Feet 2 și Toy Story 2 și 3. „Primul lungmetraj pentru mine a fost Toy Story și am dublat-o pe Jessie, un personaj cu o voce foarte specială, care mi-a solicitat foarte mult glasul. La un moment dat mi-am dat seama că aveam nevoie de energia întregului

Sânziana Tarța, actriță:

În teatru și în viață, dacă nu riști, nu vei ajunge nicăieri

corp pentru a putea interpreta acest rol. A fost un rol de compoziție și am descoperit atunci ce poate să facă vocea mea”, a precizat Sânziana Tarța.

Primul rol…Primul său rol după facultate a fost în

2011 pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești în spectacolul „Amărăștenii” de Zadok Zemach, regizat de Sânziana Stoican. Au urmat colaborări cu Teatrul de Mișcare (companie de teatru-dans) „Studio M” din Sf. Gheorghe, cu Te-atrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara unde a fost protagonistă în spectacolul „Maria de Buenos Aires”, în regia Adei Lupu, sau cu Teatrul Național din Cluj la spectacolul „Cum vă place”, regizat de Peter Uray.

Experiență…„Fiecare rol te ajută să forezi mai adânc în

tine și nu cred că un rol este mai special decât altul. Mie îmi place foarte mult să mă joc și în joaca asta descopăr lucruri. Până acum însă,

rolul de referință pentru mine a fost cel din «Maria de Buenos Aires» de la Teatrul din Timișoara. Spectacolul are o atmosferă foarte specială, care mă face și pe mine să mă simt specială. Cred că și în cazul acestui spectacol a fost vorba cel mai mult despre întâlnirea cu anumiți oameni. Am simțit că, odată cu acest spectacol, am crescut foarte mult și ca om, și ca actriță, inclusiv din punct de vedere muzical”, declară Sânziana Tarța.

A visat încă din timpul facultății să lucreze cu Ada Milea, și s-a întâmplat în spectacolul-concert „Apolodor”, sau cu Tompa Gábor în spectacolul „UbuZdup”, iar colaborarea recentă cu Leta Popescu la spectacolul „American Dream” și cu An-drei Măjeri la spectacolul „Agamemnon”, ambele montate la Cluj, au fost din nou o confirmare că norocul de a avea ocazia să colaboreze cu astfel de regizori este de partea ei. „Mă bucur foarte mult că am fost aleasă de fiecare regizor în parte și că mi s-a oferit șansa să «mă joc» cu ei”, consideră actrița.

Cu doar o zi înainte de premiera spectacolului „Agamemnon” la Teatrul

Național din Cluj, în care Sânziana Tarța joacă alături de actorii Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu, am întrebat-o, de aseme-nea, ce părere are despre afirmația regizoru-lui Alexander Hausvater, care spunea că „Actorii cuminți nu au ce căuta în teatru”. „Eu cred că există o anumită limită până unde poate să meargă cumințenia sau nebunia și până unde poate să meargă felul acesta de a căuta și a experimenta pentru un actor. Am avut și eu șansa să lucrez cu domnul Hausvater în specta-colul «The Rocky Horror Show» și într-adevăr am văzut cum ne provoacă pe noi, actorii, să nu fim deloc cuminți. Odată cu el, muști din tot ce ți se întâmplă și este minunat. Cred că am fost și eu până acum o actriță «cuminte», până anul trecut, când s-au întâmplat anumite lucruri în viața mea. Cred că sunt și experiențe de viață pe care trebuie să le trăiești pentru a putea deveni un actor complet și am realizat că nu poți trăi altfel decât aruncându-te cu capul înainte. În teatru și în viață, dacă nu riști, te menții într-o zonă de confort care nu duce nicăieri”, a con-cluzionat actrița.

� Cristina�Beligăr

Nu mai cred că pentru mine confirmarea ca actriță vine cu un anumit rol, deși am crezut asta până la un

moment dat. Am văzut spectacole în care actori

distribuiți în roluri mari, nu se vedeau. În același timp,

actori cu «mai puține vorbe», au creat roluri mem-orabile. Și nu poți în fiecare spectacol să ai rol principal, pentru că nu despre asta e

vorba în teatru. Fiecare rol poate fi de neuitat. Trebuie să fii așa cum poți să fii într-un

moment sau altul. Poate într-un moment al vieții tale

nu poți duce un rol la care tu visezi”,

Sânziana Tarța, actriță

Page 12: No 579 TrReporter

12 | REPORTAJ PARCĂRILE ÎN ORAŞUL VIITORULUI | 13

| 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

COMUNICAT DE PRESA

15 Sept. 2015

Se extinde canalizarea în Apahida, Dezmir și Sânnicoara

În această perioadă, în trei localități rurale importante din județul Cluj – Dezmir, Apahida (parțial) și Sânnicoara (parțial) - se derulează lucrări de înfi intare de rețele de canalizare menajeră în cadrul proiectului „Îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în zona Cluj-Sălaj în cadrul alocării disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013”.

Lucrarile sunt cuprinse în cadrul unui singur contract și vizează construirea de noi rețele de canalizare în zone din cele trei localități care nu benefi ciază înca de astfel de utilități. Lungimea totală a rețelelor de canalizare nou înfi ințate va fi de 38,42 km împreună cu 14 stații de pompare ape uzate. Valoarea contractului este de 22,23 milioane lei, termenul de fi nalizare fi ind decembrie 2015.

Urmărirea lucrărilor a fost încredințată unui contractor selectat, de asemenea, prin licitație, în cadrul contractului „Asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor cu implementare din economiile POS Mediu” în valoare de 1,049 milioane lei.

Proiectul „Îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în zona Cluj-Sălaj în cadrul alocării disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013”, cofi nanţat de Uniunea Europeană din Fondul de Coeziune prin Programul Operațional Sectorial Mediu, vine să completeze prima fi nanțare majoră accesată de Compania de Apă SOMEȘ S.A. prin POS Mediu. Valoarea totală a proiectului este de 85,8 milioane Lei, contribuția nerambursabilă a Uniunii Europene fi ind de 78,42%, cea a Guvernului României de 9,64%, a autorităților locale din aria proiectului de 0,89%, iar restul de 11,05% fi ind obținut de Compania de Apă SOMEȘ S.A. prin credit bancar.

Departamentul Comunicare & Clienți Contact E-mail: [email protected]

GUVERNUL ROMÂNIEI

„Imbunatatirea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare in zona Cluj-Salaj in cadrul alocarii disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013”

COMUNICAT DE PRESA

15 Sept. 2015

Rețele de apă și canalizare noi și reabilitate în Dej

În această perioada, în cadrul proiectului „Îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în zona Cluj-Sălaj în cadrul alocării disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013” în Municipiul Dej se derulează lucrări de modernizare a infrastructurii de apă și canalizare în cadrul a două contracte (lotul I și lotul II) „Extindere și reabilitare rețele de apă și canalizare în municipiul Dej”.

Lucrările vizează extinderea și reabilitarea a 16,15 km rețea de apă potabilă și a 29,18 km rețea de canalizare, precum și construirea a 14 stații de pompare ape uzate în municipiul Dej. Valoarea celor două contracte este de 20,5 milioane lei, termenul de fi nalizare fi ind decembrie 2015.

Urmărirea lucrărilor a fost încredințată unui contractor selectat, de asemenea, prin licitație, în cadrul contractului „Asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor cu implementare din economiile POS Mediu” în valoare de 1,049 milioane lei.

Proiectul „Îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în zona Cluj-Sălaj în cadrul alocării disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013”, cofi nanţat de Uniunea Europeană din Fondul de Coeziune prin Programul Operațional Sectorial Mediu, vine să completeze prima fi nanțare majoră accesată de Compania de Apă SOMEȘ S.A. prin POS Mediu. Valoarea totală a proiectului este de 85,8 milioane lei, contribuția nerambursabilă a Uniunii Europene fi ind de 78,42%, cea a Guvernului României de 9,64%, a autorităților locale din aria proiectului de 0,89%, iar restul de 11,05% fi ind obținut de Compania de Apa SOMES S.A. prin credit bancar.

Departamentul Comunicare & Clienți Contact E-mail: [email protected]

GUVERNUL ROMÂNIEI

„Imbunatatirea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare in zona Cluj-Salaj in cadrul alocarii disponibile din Fondul de Coeziune – Axa 1 POS Mediu 2007-2013”

SOLUŢII AR FI

Să te deplasezi cu mașina pe străzile Clujului este, în ultimul timp,

o aventură la care doar cei curajoși și răbdători ar trebui să se înhame. Lucrările de reabilitare a principalelor artere au reprezentat ultima lopată de pământ pe mormântul trafi cului din oraș în care, paradoxal, există chiar și probleme mai mari: locurile de par-care. În întreg municipiul există 40.000 de locuri de parcare și aproximativ 150.000 de automobile.

Par cifre decente, însă dimensiu-nea dezastrului poate fi înțeleasă la o simplă privire aruncată în centrul Clu-jului, acolo unde ajung peste 120.000 de mașini, care își dispută zilnic doar puțin peste 3.000 de locuri de parcare. Una dintre soluții ar fi realizarea unor noi locuri de parcare, dar chiar mai simplă este varianta propusă de clujenii de la PITECH+PLUS prin pachetul de aplicații Parking Plus și Smart Access Box, care promit să aducă o nouă eră în războiul parcărilor din toate orașele aglomerate ale României.

Una dintre marile spaime ale șoferilor este aceea de a găsi un loc de parcare la orele de vârf. Plata este și ea de multe ori difi cilă, în condițiile în care automatele nu funcționează chiar tot timpul sau lipsesc cu desăvârșire. Nici plata prin SMS nu ajută atunci când tele-fonul îți este descărcat sau nu ai credit. Soluția vine de la o fi rmă clujeană de software care a creat o aplicație în care utilizatorilor li se afi șează pe harta orașului toate locurile de parcare dis-ponibile cu o exactitate de ceas elvețian. Proiectul a fost deja propus primăriei din Cluj-Napoca, însă autoritățile locale nu au reacționat încă.

„Aplicațiile mobile vor permite salvarea poziției la care a fost parcată mașina, ast-fel încât, ulterior, ea să poată fi găsită ușor chiar și în parcările supraetajate. Discuțiile continuă cu primăria. Le-am prezentat soluția și așteptăm un răspuns. Am făcut deja cartografi erea locurilor de parcare cu ajutorul studenților care au mers pe stradă și au numărat toate locurile. Sistemul de parcări inteligente poate fi implementat în orice oraș. Harta este una globală, parcările și orașele pot fi confi gurate din back-offi ce-ul soluției și la fel și în cazul parcărilor private”,

spune managerul PARKING+PLUS, Cristian Ureche.

Accesul în parcări, doar prin telefonPe lângă PARKING+PLUS, com-

pania clujeană lucrează și la un sistem inteligent de acces, în parcări. Practic, soluția elimină necesitatea de a folosi cartele de acces pentru că utilizatorul are nevoie doar de un smartphone. Con-cret, barierele sau porțile de acces sunt parte a unui sistem controlat printr-un computer care permite utilizatorului să ofere acces doar între anumite ore sau pentru anumite persoane. „Vizitatorul” are nevoie doar de un smartphone pe care aplicația îi trimite o notifi care, iar în apropierea barierei acesta apasă un buton care îi permite să intre.

„Nu mai e nevoie de cartele de acces, pentru că totul este controlat cu ajutorul telefonului. Toată lumea are un smartphone pe care să poată primi mail-ul și să acceseze aplicația. Are nevoie doar de bluetooth și funcționează, chiar dacă ești în subsol, nu ai internet sau îți este dezactivată cartela. E o soluție simplă și accesibilă care permite ac-cesul oriunde există bariere sau uși de orice fel. Soluția se poate aplica pe infrastructu-ra existentă, deci de alte investiții nu este nevoie. Avantajul e că nimeni nu propune o soluție care să permită gestionarea accesului într-un mod atât de precis”, explică ma-nagerul proiectului.

Clujul, sufocat de căutătorii de parcăriProblemele Clujului cu locurile de

parcare sunt dintre cele mai grave, așa cum Cristian Ureche și echipa sa au de-scoperit pe măsură ce proiectul a înain-tat.

„Sunt parkinguri care nu au ajuns povești de succes. Sunt parkinguri greu ac-cesibile în care ți-e teamă să parchezi. Prob-lema este însă la nivel global, pentru că lo-curile de parcare sunt o resursă insufi cientă gestionată inefi cient. Avem în Europa 40 de milioane de parcări pentru 250 de milioane de mașini. Așadar, comeptiția este crâncenă. În orașele raportul e mai mare de un loc de parcare la 10 mașini. La Cluj avem cam 120.000 de autoturisme și în zona centrală sunt cam 3.000 de locuri de parcare. Sunt

total insufi ciente”, explică tânărul antre-prenor.

Chiar și acolo unde sunt, locuri-le de parcare nu sunt manageriate corespunzător, iar acest lucru duce la aglomerări și la un trafi c în zona centrală a Clujului, în care o treime din șoferi se deplasează doar pentru a căuta o parcare.

„30% din trafi c este generat de șoferi care caută un loc de parcare. Dacă reușești să reduci la jumătate acest trafi c, reduci cu 15% trafi cul din orașul într-un mod foarte simplu. Dacă reușești să direcționezi șoferii spre locurile în care există parcări disponibile, mai relaxezi puțin trafi cul și așa, cu mici intervenții, poți să ajungi mai aproape de ceea ce ar însemna optimizare. Pentru un oraș precum Clujul, investiția într-un astfel de sistem ar fi de 3-6 euro/ loc de parcare/lună. Investiția se amortizează într-un an și jumătate la tarifele actuale, care oricum sunt ca cele de acum 10 ani și cred că ar mai putea crește puțin”, spune Cristian Ureche.

Soluția pe termen lung este imple-mentarea unor astfel de soluții inteli-gente, care duc în mediul virtual atât găsirea locurilor de parcare, cât și mana-gerierea lor sau plățile aferente ocupării

lor. Astfel de sisteme funcționează cel mai bine în Moscova, dar și în orașe pre-cum Barcelona sau Madrid.

„Există locuri de parcare în curți in-terioare, la hoteluri, mall-uri sau super-marketuri care nu sunt utilizate sufi cient de bine. Cred că nu ar trebui ca mașinile să poată staționa mai mult de două-trei ore în zonele centrale. Iar dacă se poate totuși, costurile să crească exponențial. O soluție pe termen scurt este această, de a putea arăta oamenilor câte și unde sunt sunt locurile de parcare, iar acest lucru să fi e agregat într-o singură aplicație. La Du-brovnic, în Croația, pregătim un proiect de smart city care include și componenta de smart parking. Vom instala sistemul nos-tru pe aproximativ 40 de locuri de parcare pentru a vedea cum funcționează și cum reacționează locuitorii”, explică antre-prenorul clujean.

Succes garantat și girat de comunitatea de ITPână în prezent, echipa de la

PITCH+PLUS, s-a ocupat doar de dezvoltarea celor două aplicații, care în curând vor fi lansate. Ideea cluje-nilor a atras deja atenția comunității

Parking Plus și Smart Access Box, duo-ul de aplicații care rezolvă problema parcărilor

internaționale de IT, care a răsplătit inițiativa cu un premiu.

„A fost un fel de competiție organizată de Deutsche Telekom în toate țările în care are subsidiare. Tema concursului a fost Soluții IOT care ar putea ajuta companiile să se dezvolte. Noi am câștigat cu acest pachet de soluții pentru managementul în clădiri și parcări. Produsul o să intre în portofoliul lor și asta înseamnă că va fi vândut în 120 de maga-zine în care ei sunt prezenți. Soluția va intra și în portofoliul Deutsche Telekom la nivel global. Adresabilitatea este internațională ast-fel că vom avea parte de o expunere mai largă. Acesta e doar un canal de vânzare și vrem să deschidem cât mai multe. Este o chestiune care arată că soluția are potențial și este pentru noi confi rmarea că am găsit o soluție pentru o problemă pentru care utilizatorii sunt dispuși să plătească”, crede Cristian Ureche.

Cea mai importantă realizare a echi-pei este însă participarea la Web Sum-mit, echivalentul în domeniul IT al unui turneu de Grand Slam din Tenis. Aici se întrunesc cei mai mari jucători de pe piața de IT, care caută în rândul start-up-urilor cele mai bune idei în care să investească sute de milioane de euro. La una dintre precedentele ediții ale Web Summit, 40 de start-up-uri au primit fi nanțare de nu mai puțin de 1 miliard de euro.

„E parte din suita celor mai bune conferințe pentru start-up-uri din lume. E chiar din top. Poți merge pentru cost și biletul pleacă de la 11.000 de euro. Noi am aplicat și am fost selectați astfel că vom avea acces la investitori, acces la peste 1.300 de televiziuni și reviste specializate, stand, programe de coaching și tot felul de alte benefi cii. Vom avea o vizibili-tate publică foarte mare. Vin fi rme de top și aici e de fapt locul în care se pun bazele celor mai importante mișcări pe piață. Participarea aici e cea mai mare realizare a noastră ca start-up”, consideră Cristian Ureche, managerul Parking Plus.

Radu Hângănuț

Pentru un oraș precum Clujul, investiția într-un astfel de sistem ar � de 3-6 euro/

loc de parcare/ lună. Investiția se amortizează într-un an și jumătate la tarifele actuale care

oricum sunt ca cele de acum 10 ani și cred că ar mai putea crește puțin”, Cristian

Ureche managerul PARKING+PLUS

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

într-un astfel de sistem ar fi de 3-6 euro/ loc de parcare/lună. Investiția se amortizează într-un an și jumătate la tarifele actuale, care oricum sunt ca cele de acum 10 ani și cred că ar mai putea crește puțin”,Cristian Ureche.

mentarea unor astfel de soluții inteli-gente, care duc în mediul virtual atât găsirea locurilor de parcare, cât și mana-gerierea lor sau plățile aferente ocupării

Aşa arată „creierul”care controlează sistemul Smart Access Box. Dispozitivul este de mărimea unui telefon şi se montează lângă căile de acces

Page 13: No 579 TrReporter

14 | Tinerii Clujului

Ce îți place cel mai mult în Cluj?Sincer, îmi place foarte mult agitația și faptul că ai întotdeauna ceva de făcut atunci când vrei să ieși din casă. Există sigur un work-shop, un training sau un eveniment care să contribuie la dezvoltarea mea personală, nu neapărat să merg să beau o bere în puburile din Cluj. În Cluj, ai oportunitatea să dobândești alte skill-uri, fie că ești arhitect sau orice altceva.

Care este locul preferat din Cluj?Deși nu merg foarte des în locurile care îmi plac, este un loc vizavi de Muzeul Etnografic, pe Tăietura Turcului, urci într-un cartier de case și ajungi la un releu. Îmi place foarte mult să merg pe acel platou. E o zonă foarte liniștită și îți permite să ai o perspectivă foarte frumoasă asupra Someșului și a Sălii Poliva-lente. Un alt loc este pe Feleac, la Stația Meteo, unde îmi place să privesc Clujul. Eu fiind din Sibiu și făcând doi ani de pregătire la Cluj pentru a da la arhitectură, veneam săptămânal și îmi plăcea de atunci foarte mult. Îmi place să văd Clujul cum evoluează și cum se extinde.

Ce ai schimba în acest oraș?Aș aduce anumite îmbunătățiri și aici mă refer la mai multe spații verzi. De obicei, însă, ideile costă, dar o viziunea de a mea ar fi să avem și noi șinele de tramvai înverzite cu iarbă. De ase-

menea, există foarte multe spații dezactivate în Cluj care ar trebui activate și reînverzite. Într-un fel facem asta cu proiectul Day15, dar trebuie investit mult mai mult timp în a explica

oamenilor ce potențial au aceste zone.

Cum vezi Clujul peste cinci ani?Cred că, în cinci ani, limita orașului se va mări și cred că vor apărea mult mai multe spații verzi. O dorință modestă a mea ar fi ca Piața Unirii să devină pietonală, însă mi-ar plăcea ca toată zona centrală să devină pietonală, inclu-siv Strada Napoca și Bulevardul Eroilor.

Te-ai vedea locuind în alt oraș din România și ce te-ar determina să pleci?La întrebare aceasta m-am gândit în momen-tul când m-am hotărât să plec din Sibiu. În momentul de față nu aș alege să plec în alt oraș. Clujul îmi oferă tot ce am nevoie și nu cred că l-aș da pentru alt oraș din România. În București m-aș duce, însă doar pe termen scurt. Este mult prea extenuant.

Care sunt oamenii/personalitățile care te inspiră?Modelele mele în viață pornesc de la părinți. Am învățat de la ei ce înseamnă bunul simț și responsabilitatea. Ajungând la liceu și la facul-tate am identificat aceste valori și am încercat să mă conformez lor.

Există o anumită carte care te-a inspirat recent?Recent am citit „Măsura Timpului ”și m-a marcat pentru că este o carte care te sensibilizează asupra timpului care trece, care este irecuperabil și pe care trebuie să îl folosești în mod responsabil. Orice acțiune trebuie făcută cu un scop, pentru a nu fi degeaba.

Care este motto-ul tău?Dacă îți este încredințat să faci un lucru, fă-l cu responsabilitate.

Există un obiect de care nu te-ai putea lipsi?Sunt mai multe care mi-ar îngreuna viața și este clar că un lucru nu merge fără celălalt. Toate lucrurile care mă ajută în momentul de față să îmi îndeplinesc task-urile sunt impor-tante pentru mine. De asemenea, nu m-aș putea lipsi de mine în relație directă cu alți oameni.

Ce te enervează?Mă indispun diverse situații tensionate, care se creează din lipsă de comunicare.

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

portret

La 26 de ani, Alexandru Rotar este tânărul care va aduce la Cluj cel mai

mare Festival digital din România, Dream-Hack Cluj-Napoca, transformând astfel Capitala Tineretului, timp de patru zile, într-un univers al sporturilor electronice.

S-a născut în Sibiu în 1989 și a ab-solvit L iceul „Octavian Goga”, la profilul Chimie-Biologie, însă din copilărie visele sale depășeau granițele orașului în care a crescut. „Sibiul mă limita într-un anume fel și ca tânăr ai nevoie ca orașul în care trăiești să te ambiționeze. Asta m-a determinat pe mine în primul rând să mă gândesc dacă vreau să rămân în Sibiu sau dacă vreau să «evadez» de acolo. Am ajuns la Cluj, pentru că mi-am dat seama că acolo mi-aș putea dezvolta creativitate. Încă de când eram mic, jucându-mă iarna cu zăpadă, făceam tot felul de drumuri și alei, neștiind că erau de fapt primele semne ale profesiei mele viitoare, aceea de arhitect. Mai târziu am optat pentru Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj, știind sigur că aceasta era calea pe care doream să merg”, povestește Alexandru.

În timpul facultății a descoperit ce înseamnă să fii voluntar, a activat în Asociația Studenților Arhitecți din Cluj (AStA), iar în toamna lui 2013 a intrat alături de colegul său Răzvan Luca în Federația Share care gestionează proiectul Cluj Capitală Europeană a Tineretului. După ab-solvire, a avut mai multe proiecte indepen-dente de arhitectură adresate comunității, însă nu s-a limitat doar la acestea. În paralel, Alexandru și-a dezvoltat și pasiunea pentru jocurile pe calculator care, spune el, a deri-vat din pasiunea pentru arhitectură. „Ce m-a atras pe mine în gameing încă din copilărie au fost la început poveștile. Sunt pasionat de jocuri video de când aveam opt ani, respectiv din «era» Internet café-urilor. Stăteam ore în șir la un ast-fel de Internet café din apropierea casei și mi-am dorit tot mai mult să joc jocurile pe care le vedem că le jucau alții. Începusem să joc Red Alert, un joc de strategie, bazat pe tactică militară, și mai jucam și clasicele Solitaire și Diablo. În clasa a opta am primit și primul meu calculator person-al”, precizează arhitectul.

Alexandru Rotar, arhitect și coorganizator Dream Hack:

„Nu aș da Clujul pentru alt oraș din România”

Alexandru stătea ore în șir la calcula-tor și era pentru el o metodă de relaxare. Jucându-se, reușea să se deconecteze de ceea ce se întâmpla în exterior. Pasiu-nea a continuat mai ales în adolescență, când a început să-și facă și mai mulți pri-eteni cu care împărțea această pa siune comună. A avut o perioadă în care a ju-cat timp de trei săptămâni jocul World of Warcraft, încât nu și-a mai dorit ani la rând să revină la el. „Dacă ești gamer, nu înseamnă că ajungi să îți placă toate jocuri-le. Mie nu îmi plac jocurile horror, de ex-emplu, îmi plac jocurile de strategie și mai nou mă joc Dota 2, un joc de echipă bazat pe coordonare și comunicare între membrii ei. Este plăcut că în jocuri nimeni nu te judecă, ci ești judecat efectiv după stilul de joc. În competiții, concurența este mare, dar în amicale se leagă prietenii foarte strânse. Mulți din anturajul meu au afilieri către anumite jocuri, în funcție de preferințe,

dar nu ne întâlnim în oraș să discutăm doar despre jocuri”, declară Alexandru. Gamingul este sport electronic, deși la noi în țară nu este privit ca atare, spune tânărul arhitect, explicând că, pentru a deveni gamer profesionist, trebuie să respecți principii ca în oricare alt sport: trebuie să te antrenezi pentru a obține rezultate. „Pentru a ajunge mai bun într-un joc, trebuie să îl privești ca pe un job”, completează Alexandru, spunând că printre beneficiile jocurilor se numără acelea de a te ajuta să te adaptezi di-verselor situații pentru a găsi soluții.

Deși nu este gamer profesionist, Al-exandru Rotar și-a dorit de multe ori să participe la competiții de acest gen, organizate în țară sau în străinătate. Astfel, în anul Capitalei Tineretului alături de colegii săi din echipă, a făcut toate demersurile ca cea mai mare competiție de acest gen din România să

aibă o ediție și la Cluj, după București. „Demersurile au început în 2013 prin con-tactarea organizatorului DreamHack de la București, Silviu Stroie. Va fi un eveni-ment aparte, organizat în premieră la Cluj și va cuprinde activități axate pe gaming și alte competiții pentru public organizate de partenerii noștri. Competiția în sine are ca headliner jocul Counter-Strike: Global Of-fensive (CS:GO), premiile totale care sunt puse la bătaie fiind în valoare de 250.000 de dolari. Sper într-o participare foarte mare din exteriorul țării și, bineînțeles așteptăm cât mai mulți participanți și public de toate vârstele din România”, a precizat Alexan-dru Rotar.

DreamHack Cluj-Napoca se desfășoară la Sala Polivalentă din Cluj între 29 octombrie și 1 noiembrie.

� Cristina�Beligăr

Nu mi-am dorit să devin analist de jocuri, și astfel mi-am

stabilit prioritățile. Pasiunea mea primară era arhitectura și crearea de diverse instalații permanente sau temporare cu

impact în comunitate. Un gamer profesionist stă cam opt ore în fața calculatorului și, când se pregătește pentru o competiție

internațională, mult mai mult, așa că a trebuit să aleg ce am știut că este cel mai bine pentru mine”,

Alexandru Rotar, arhitect și gamer

Page 14: No 579 TrReporter

regional | 15

17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579 |

� MUREŞ

Construită în satul Iara de Mureş în secolul al XVIII-lea şi strămutată

apoi la Mura Mare, unde era pe punc-tul de a se ruina, bisericuţa de lemn a fost salvată în ultima clipă şi reclădită în unicul muzeu al satului din judeţul Mureş, găzduit de Muzeul de Etno-grafie „Anton Badea” din Reghin.

Înainte de a fi adusă la Muzeul de Etnografie din Reghin, bisericuţa era în pericol de a dispărea de pe faţa pământului, aşa cum s-a întâmplat cu numeroase construcţii-monument de acest gen. Şi aceasta pentru că bisericuţa de lemn din Mura Mare nu a figurat nici măcar pe lista monumentelor istorice din anul 1955 şi nici nu a fost amintită în inventarierile realizate în anii 1962-1965, deşi aceasta figura într-un document istoric denumit „Şemantism”, în anul 1760, cu menţiunea că deservea cele 50 de familii de români care locuiau în Iara, sat despre care se ştie că ulterior a fost locuit aproape în totalitate de maghiari.

Muzeograful Simona-Loredana Bogdan a declarat, pentru Agerpres, că bisericuţa care a fost strămutată de la Iara de Mureş la Mura Mare a fost reconstruită în Muzeul din Reghin după planul iniţial: rectangular, cu absidă decroşată, cu pridvor, naos şi pronaos şi nu a suferit modificări.

În interiorul bisericuţei există urme de pictură datând din secolul al XVIII-lea, autorul fiind Toader Popovici Zu-gravul, iar în lăcaşul de cult mai regăsim icoane pe lemn semnate de Popa Gheo-rghe din Şerbeni şi Marcu Vlaşcovici. Dincolo de rolul ei muzeal, bisericuţa de lemn a primit hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul şi găzduieşte slujbe religioase.

Primul semnal de alarmă asupra bisericuţei din Mura Mare, ca de altfel şi asupra altor monumente asemănătoare aflate pe punctul de a dispărea, a fost tras de cercetătorul Ioan Eugen Man, cel care a editat o lucrare unică la nivel naţional, „Biserici de lemn din judeţul

Mureş”, care cuprinde planşe şi proiecte tehnice ale celor 65 de bisericuţe de lemn din judeţul Mureş, majoritatea aflate în patrimoniul cultural naţional.

Potrivit cercetătorului, pe lângă planşe şi fotografii lucrarea cuprinde texte din arhive şi o serie de studii de specialitate, inclusiv despre cele 10 bise-rici de lemn aflate într-o stare extrem de proastă sau care deja au dispărut. În lucrare sunt cuprinse nu doar biserici monumente istorice, ci şi alte biserici de lemn importante, care din diverse mo-tive nu au fost clasate ca monumente is-torice, dar importanţa şi semnificaţia lor nu sunt de neglijat.

Pe lângă bisericuţa de lemn, în sătucul din muzeul reghinean descope-rim construcţii care reprezintă adevărate monumente de tehnică şi artă, „prin ma-sivitate, prin perfecţiunea execuţiei şi chiar prin realizarea lor artistică”.

În imediata apropiere a bisericii se află o gospodărie din Hodac, din secolul al XVIII-lea, construită din bârne de ste-jar îmbinate în cheotoare (loc unde se îmbină bârnele la colţurile caselor). Casa de Hodac respectă întocmai tradiţia zo-nei, fiind compusă din camera dinainte, tindă şi cămară, aşa cum arătau casele româneşti de pe Valea Gurghiului.

„Arhitectura interiorului este adaptată nevoilor casnice, funcţionale şi estetice. Avem aici colţul cu pat, încărcat cu 8-12 perne lun-gi, cu căpătâie învrâstate în roşu şi negru, care înviorează interiorul prin contrastul între fondul alb şi cel colorat în roşu şi ne-

gru al câmpului ornamentat. La grindă avem canceele, care dau un aspect plăcut interioru-lui şi, fireşte, busuiocul aducător de noroc. Pereţii sunt ornamentaţi de jur-împrejur cu ştergare, farfurii şi icoane. Dintre piesele de mobilier remarcăm lada de zestre, scaunele, leagănul. Avem covoare, ştergare, feţe de masă, piese de îmbrăcăminte. Mai avem o zonă în care era amplasat războiul de ţesut, în special pe timpul iernii, iar în tindă o sobă, toate ustensilele necesare gătitului, dar şi leagănul copilului”, a spus muzeograful.

În curte există o şură construită din bârne din lemn de fag, încheiate la capete în cheotoare, cu pereţii lipiţi şi văruiţi în albastru, care adăposteşte două gra-jduri dispuse de o parte şi de cealaltă a spaţiului liber destinat adăpostirii saniei pe timp de vară, a căruţei, plugului, gra-pei şi uneltele necesare în agricultură, etc.

Casa din CălimănelO altă casă tradiţională din muzeu

este Casa din Călimănel, o locuinţă de pe valea Mureşului superior, construită în anul 1837, care a fost adusă în muzeu în anul 1992.

„Se prezintă sub forma unei construcţii cu un nivel, cu două încăperi: casa dinainte şi bucătăria. În exterior are un târnaţ în-fundat cu cinci stâlpi, deasupra lui sunt plasate florile, ornamente traforate. Pereţii construcţiei sunt din bârne din lemn de brad încheiate în cheutori, iar acoperişul este din draniţă. Camera dinainte găzduieşte un in-terior tradiţional săsesc, cu mobilier pictat şi textile ornamentate prin cusături cu o bogată gamă de motive geometrice, fitomor-fe, zoomorfe, antropomorfe în roşu mai ales şi foarte puţin în albastru şi o ladă de zestre pictată şi textile de interior săseşti. Acestea conferă spaţiului un aer de sărbătoare prin fondul alb al pânzei de casă, brodat în punct de cruciuliţă sau în frunza bradului cu fir roşu”, a arătat Simona-Loredana Bog-dan.

De asemenea, Casa maghiară din Gurghiu, construită în 1895, din bârne de brad, are 4 încăperi: casa dinainte, bucătăria, camera şi cămară, are acoperişul în 4 ape şi este acoperită cu

Bisericuța de lemn din Iara, una din comorile Muzeului de Etnografie din Reghin

În judeţul Mureş sunt peste 60 de astfel de biserici, din care 70% au nevoie

de intervenţii de urgenţă pentru reabilitare şi

conservare.

draniţă. Casa maghiară a fost reconstruită în muzeu în anul 2008, dar păstrează în in-terior piese originale de mobilier, textilele cu ornamente brodate în albastru şi roşu cu motive florale, geometrice, zoomorfe şi antropomorfe.

Viaţa satului din muzeu este completată de o moară care foloseşte forţa apei, adusă din localitatea Vătava de pe Valea Mureşului superior, care a fost construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1850-1870).

„Construcţia, ca şi ansamblu, adăposteşte mecanismul propriu-zis al morii, cu acoperişul, în patru ape, din draniţă, având în interior axul roţii şi pietrele păstrate”, a precizat muzeo-graful Kozma Jozsef.

De asemenea, în Muzeul de Etnografie din Reghin mai găsim Oloiniţa din Hodac, o instalaţie tehnică populară care foloseşte forţa apei, construită la începutul secolului XX (1901-1925). „Construcţia, ca ansamblu, adăposteşte mecanismul propriu-zis al oloiniţei, respectiv zdrobitoarea şi teascul. Ansamblul era acţionat prin forţa apei, dirijată prin jgheab către roata verticală cu palete, care pune în mişcare ciocanele care bat alternativ, zdrobind seminţele, obţinându-se julfa, din care, prin prăjire şi tescuire se face uleiul”, mai spun muzeografii.

În micul sat mai există şi teascul de la Batoş, de pe Valea Luţului, o instalaţie de tehnică populară utilizată la zdrobitul strugurilor, construită în anul 1863. Teas-cul era acţionat prin forţa manuală prin învârtirea unui şurub care acţiona bârna orizontală, care, la rândul ei, apăsa asu-pra strugurilor aşezaţi în coş. Acest teasc a fost reconstruit, cu elemente restaurate, în anul 2009.

Muzeul Satului, cu o suprafaţă de aproape un hectar, este o parte a Muzeului de Etnografie „Anton Badea” din Reghin, înfiinţat în anul 1960, care deţine peste 8.000 de elemente de colecţie provenite din arealul judeţelor Mureş, Harghita şi o parte din Cluj, unele unicat, cu tot ce ţine de viaţa materială şi spirituală a satului, de la unelte tradiţionale, obiecte de uz casnic, piese de interior, până la monumente de arhitectură populară şi instalaţii ţărăneşti.

Page 15: No 579 TrReporter

16 | COMUNITATE

| 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579

AFACERI CLUJENE

Avantaj Delivery este primul și singu-rul serviciu de livrare a cumpărăturilor

la domiciliu din Cluj-Napoca. Construit pe o idee simplă, businessul dezvoltat de Roxana Oltean este tot mai apreciat de companiile din Cluj, în special de cele de IT, dar și de tot mai multe persoane fi zice care mărturisesc că acest serviciu provoacă dependență. Cum funcționează? Clienții își fac lista de cumpărături și așteaptă ca produsele să le fi e livrate acasă, în inter-valul stabilit. Simplu și rapid. În cazul companiilor, lucrurile sunt și mai simple, întrucât acestea au stabilite prin contract zilele și orele la care vor fi aprovizionate cu produsele de care au nevoie, fi e că este vorba de mâncare, produse de papetărie sau produse de curățenie. Transilvania Re-porter vă prezintă în cele ce urmează pov-estea din spatele brandului, dar și avanta-jele acestui serviciu care a câștigat locul I în cadrul programului Anteprenor 2.0, con-curs lansat de Marius Ghenea, unul dintre cei mai infl uenți antreprenori români.

Acum patru ani și jumătate, Roxana Oltean ocupa postul de vânzări dintr-o companie din Cluj. Muncea mult, iar în puținul timp liber pe care îl avea era nevoită să se ocupe de cumpărături, cu toate că ar fi preferat să își petreacă timpul într-o manieră mult mai plăcută alături de fi ul său. „Ideea mi-a venit dintr-o nevoie personală. Îmi petreceam fi ecare după-amiază cu băiețelul meu care era micuț pe atunci. Mergeam cu el inclusiv la cumpăraturi. Fiind un copil foarte energic, îmi era destul de greu să mă descurc și de fi ecare dată mă gândeam ce bine ar fi dacă ar exista cineva să facă asta în locul meu. Întrebându-mă o dată, de două ori, de ce nu există cineva care să facă asta în locul nostru, într-o zi m-am gândit că aș putea face chiar eu acest lucru pentru alții. Nu a trecut foarte timp de atunci, mi-am dat demisia de la jobul pe care îl aveam atunci și am început cu pași mici această afacere”, povestește Roxana.

Și-a deschis o fi rmă, și-a creat o siglă, un site, după care s-a înscris într-un club de business pentru a-și promova ideea și pen-tru a benefi cia de sfaturi din partea celorlalți oameni de afaceri înscriși.

Dovlecii norocoşiÎn 2012, după câteva zile după ce site-ul

fi rmei a devenit funcțional, a venit și pri-ma comandă. „A fost vorba de o comandă de doveci de Halloween pentru una dintre cele mai mari companii de IT din Cluj. Încă nu aveam mașina de livrări, așa că mi-am umplut mașina personală de dovleci și am realizat livrarea. Abia apoi, după ceva timp, am cumpărat mașina specială de transport. A fost destul de difi cil, pen-tru că livrarea trebuia făcută cu o zi înainte de Halloween. Trebuia să găsesc dovleci portocalii de aceeași dimensiune. Am făcut o comandă la unul dintre hipermarketurile din Cluj unde am

precizat că doresc neapărat dovleci portocalii. Când am mers după ei, am văzut că erau de fapt verzi, iar clienții mei mi-au spus din start că nu acceptă altă culoare. Efectiv am mers în toate supermarketurile din Cluj și în piață până când am adunat cantitatea necesară. Livrarea nu a fost una cu profi t, pentru că am cheltuit mult mai mult decât am câștigat, dar s-a dovedit că e bine să nu refuzi niciun client, să te dai peste cap și să îți faci treaba cu brio, pentru că acum acea companie de IT este clientul meu fi del. Acum facem livrări pen-tru ea de trei ori pe săptămână, sunt 800 de oameni pentru care livrăm diferite produse în această companie. A meritat să livrez dovleci cu mașina personală. În cazul acelei compa-nii, tradiția cu dovlecii continuă, dar nu mai e așa de complicat. Acum știm ce avem de făcut”, povestește Roxana.

Firma a început să funcționeze cu un client pe săptămână, cu un client la trei zile, după care numărul celor interesați de serviciile fi rmei a crescut. „Fiind un concept nou, e destul de greu să formezi o piață. Noi încă suntem singuri pe piața din Cluj pe acest domeniu. Au mai apărut după noi două, trei fi rme dar nu au rezistat. Noi avem deja trei ani de activitate. Ne-am axat foarte mult pe companii. În foarte multe dintre acestea avem acces liber, avem cartele de acces, suntem considerați de-ai casei și asta doar prin atenția pe care le-am oferit-o clienților de-a lungul timpului. Contractele sunt clare: știm exact de câte ori trebuie să livrăm pe săptămână și ce tip de produse”, spune Roxana.

Mai mult timp liber pentru clienţiCare sunt avantajele utlizării aces-

tui serviciu? În primul rând, clienții vor avea parte de mai mult timp liber și de mai puțin stres. „Sunt foarte mulți oameni ocupați în zilele noastre, care nu au mult timp liber și pentru care partea aceasta de aprovizionare a frigiderului e o corvoadă. Noi le oferim mai mult timp liber. Mai sunt și alte avantaje foarte importante. Toată alergătura printre rafturi produce stres, pe când alternativa, o listă de cumpărături care ajune la noi, e mult mai simplă. Aplelând la noi, clienții pot economisi bani. Cei mai mulți dintre cumpărători iau decizia de cumpărare la raft, adică nu sunt foarte siguri în ceea ce privește produsele pe care vor să le cumpere. Nu își fac o listă de cumpărături de acasă,

merg în hipermarketuri, la piață și cumpără pur și simplu. Dacă stai acasă și faci o listă de cumpărături cu ceea ce ai nevoie, vei pri-mi acasă doar acele produse. A fost realizat un studiu care spunea că făcându-ți lista de cumpărături, economisești cu minim 30%”, explică Roxana.

Firma Avantaj Delivery și-a creat de-a lungul celor trei ani o relație strânsă cu clienții. Unora le-a propus să le ofere angajaților diferite zile tematice. „Avem de exemplu ziua dulciurilor, ziua fructelor, ziua rustică în care le cumpărăm brânză, ceapă, roșii și să le ducem la birou. În plus, pentru unii clienți, am preluat toți furnizorii pe care i-am subcontractat: de apă, de cafea, inclusiv terenul de fotbal unde merg să se rec-reeze. Noi ne ocupăm de toate plățile înspre acești furnizori, refacturăm înspre clientul nostru, iar clientul nostru este foarte fericit pentru că primește o factură sau două pe lună pentru absolut tot ce se cumpără în cadrul fi rmei”, spune Roxana.

În momentul de față, în cadrul fi rmei Avantaj Delivery muncesc trei persoane. Roxana se ocupă de partea administrativă și de vânzări, un angajat realizează cumpărăturile și le livrează,

iar cel de-al treilea angajat se pregătește pentru a ocupa un post de vânzări în cadrul fi rmei.

Vârstnicii apelează la livrările acasăChiar dacă cei mai importanți clienți

sunt companiile, nici persoanele fi zice nu sunt neglijate. Printre acestea, există mulți vârstnici care apelează la acest serviciu. „Aceștia ne contactează de obi-cei telefonic, pentru că au mai puțin acces la internet. Nu avem foarte mulți clienți cu abonamente. Cei mai mulți preferă să facă comandă de două ori pe săptămână sau o dată pe săptămână și să plătească comisionul de livrare”, spune anteprenoarea.

În prezent, compania are 20 de com-panii cu care a încheiat contracte clare și se ocupă de aproximativ 40 de persoane fi zice.

„Piața nu este formată, oamenii nu sunt obișnuiți să comande, să lase cumpărăturile în mâinile altora. Dorim să promovăm ser-viciul la nivel de masă, dar am luat totul încet. Am preferat să creștem încet, cu pași mărunți, ne-am promovat în puncte-cheie. Foarte multe din vânzările noastre au fost făcute prin recomandări. Acest serviciu funcționează foarte bine în București și în alte orașe europene. Cum funcționează ex-act? Facem cumpărăturile, le plătim din banii noștri și abia apoi recuperăm suma de bani de la clienți. Nu am avut cazuri în care să fi e comenzi false sau alt tip de probleme. La început am avut această teamă, dar to-tul a fost în regulă. Am avut clienți care la început aproape că ar fi renunțat să ne facă comanda, pentru că nu știau ce să scrie pe comandă. Stăteau să se gândească ce lapte vor și nu se puteau hotărî, de exemplu. Lista de cumpărături trebuie să fi e clară. E până la urmă o chestiune de educație”, este de părere Roxana.

Firma livrează cumpărături în Cluj, Florești, Apahida și Făget. În ceea ce privește prețul de livrare acestea este de 30 de lei pentru cumpărăturile de până în 300 de lei, iar pentru cele care depășesc această sumă se percepe un comision de 10%. Comenzile lansate până la ora 13.30 vor fi livrate în acceași zi, iar cele lansate mai târziu de această oră a doua zi.

Maria Man

Primul serviciu de cumpărături la domiciliu din Cluj

Povestea din spatele brandului

De multe ori, când spun cu ce mă ocup, văd mirare pe chipul interlocutorului. Oamenilor nu le vine să creadă că există un astfel

de serviciu în Cluj”, Roxana Oltean,

Avantaj Delivery.Avantaj Delivery.

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Page 16: No 579 TrReporter

CĂLĂTORII | 17

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

SIT RURAL

Satul Mălâncrav, Malmkrog pe nemțește, e un paradox: deși se

afl ă în centrul României, este relativ departe de aproape orice. Centrul de comună, Laslea, este la 10 kilometri; drumul național, la 13 kilometri; cel mai apropiat oraș, Sighișoara, la 25 de kilometri; reședința de județ, Sibiu, la 95 de kilometri; cele mai mari orașe din Transilvania, Cluj și Brașov, la 165, respectiv 141 de kilometri; iar capitala, la 311 kilometri. De la Mălâncrav în-colo, șoseaua nu duce nicăieri, doar drumurile ancestrale, de pământ, mai străbat colinele Transilvaniei, unindu-l cu alte sate dimprejur.

Izolarea de restul lumii a ajutat Mălâncravul să rămână o capsulă a timpului. Intervenția salutară a unor ONG-uri internaționale, precum Mihai Eminescu Trust (MET) sau World Wild-life Fund, a ajutat la revigorarea satului după anii 1990 și la salvarea remarcabi-lului patrimoniu arhitectural.

În timp, la Mălâncrav au început să apară și turiștii, atrași de frumusețea satului, a oamenilor de aici și a peisaju-lui din jur.

Enigma sașilor rămașiSpre deosebire de restul satelor săsești

din Transilvania, la Mălâncrav, comuni-tatea germană nu a emigrat în totalitate. „Suntem cam 130 de persoane la slujbele care se țin duminică de duminică în biserică”, spune, cu un pic de mândrie, Hilde Kraft, născută Wagner, femeia în vârstă la care se afl ă cheia bisericii evanghelice din lo-calitate. La o populație de circa 1.000 de locuitori, câți are Mălâncravul, asta

înseamnă o proporție a etnicilor germani de aproximativ 15%, adică aproape la fel de mulți ca maghiarii din Cluj-Napoca!

Pe stradă, încă se poate auzi germa-na, vorbită în dialect local. O vorbește și frau Hilde, când își ia rămas bun de la o prietenă, înainte de a urca scările care șerpuiesc la deal, spre biserica fortifi cată.

De ce nu au plecat sașii din Mălâncrav? „Nici noi nu știm de ce nu am plecat”, răspunde ușor încurcată frau Hilde. „Vă pot spune eu de ce nu am plecat: tatăl meu era foarte în vârstă în 1989. A fost deportat în Uniunea Sovietică, s-a întors și a continuat să aibă grije de gospodărie. El ne-a zis nouă, co piilor lui, că nu are de gând să plece, că aici e casa lui și noi să facem ce vrem. Eu am rămas. Am trei copii, un băiat a plecat în Germania, unul a rămas în România, dar s-a mutat la oraș, iar fata stă cu mine în curte

și are familia ei”, explică păstrătoarea cheii de la biserică.

Casa Hildei Kraft are două aripi, unite de o poartă masivă, ca multe dintre casele săsești din Mălâncrav. Împreună, înlănțuite ca un zis de cetate, casele formează un front stradal foarte fotoge-nic. Unele au tencuiala coșcovită, dar al-tele, nu puține, sunt vopsite proaspăt, cu-rate și îngrijite. O plimbare la pas prin sat este în sine o experiență.

În sezonul estival, plimbarea poate fi asezonată cu participarea la diversele ate-liere de meșteșuguri care se desfășoară în gospodării. Astfel, anul acesta, pe toată durata verii, în fi ecare zi a săptămânii a fost organizat un atelier: împletituri din nuiele, tâmplărie, coacerea pâinii, produce rea lichiorului de casă ș.a.m.d. Inițiativa aparține MET, fundație care a derulat zeci de proiecte în acest sat.

A doua viață pentru conacul Apafi Spre deosebire de majori-

tatea covârșitoare a satelor săsești, Mălâncravul nu a fost o comunitate liberă, ci a fost o localitate de iobagi. „Aici, iobăgia s-a abrogat la 12 ani după ce a fost abrogată peste tot în ţara asta (Transil-vania – n.r.). Ei numai după 12 ani au afl at şi, trebuie să spun, şi acum comunitatea din Mălâncrav e mai deosebită faţă de alte comunităţi şi este unul dintre cele mai fru-moase sate”, declara în această primăvară Caroline Fernolend, vicepreședinte al Mihai Eminescu Trust, citată de Mediafax. Ultimul stăpân nobiliar al Mălâncravului a fost Susanne Haller.

MET a fost cea care și-a asumat și reabilitarea conacului Apafi , edifi ciu de o eleganță discretă, care domină satul

Malmkrog, capsula timpuluide pe o coamă domoală de deal. Reședința nobiliară ajunsese praf și pulbere în anul 2000 când a fost cumpărată de fundație de la Bis-erica Evanghelică. Restaurarea a durat între 2003 și 2007. Conacul are acum cinci camere de oaspeți, o bucătărie, o bibliotecă în care sunt cărţi în cinci limbi, dar şi un salon de primire, decorat cu mobilă veche. Toate ace-stea se afl ă la dispoziția turiștilor care sunt dispuși să plătească 60 de euro de persoană pe noapte pentru a dormi în locuința unui autentic nobil ardelean. Restaurarea conacu-lui a fost recompensată cu un premiu „Eu-ropa Nostra”. Cazarea mai este posibilă și în patru case de oaspeți din sat.

În apropierea conacului se afl ă o livadă de mere, care furnizează materia primă pentru producerea unui suc natural foarte apreciat. Mălâncravul a fost vizitat și de Prințul Charles, de-a lungul perindărilor sale prin Transilvania, iar asocierea cu nu-mele său ajută MET să comercializeze cu succes sucul de mere produs la Mălâncrav. La nivelul anului 2014, livada se întindea pe 108 hectare și producea 30.000 de litri de suc de mere.

Comunitate viguroasăNici conacul, nici livada, nici localnicii și

nici frumusețea peisajului nu sunt însă princi-palul punct de atracție turistică la Mălâncrav, ci superba biserică evanghelică din localitate.

Preotul, Joachim Lorenz, este un neamț venit din Germania, împreună cu soția, Christinna, în urmă cu 20 de ani. Soții Lorenz au trei copii născuți în România.

Încă de la intrare, șirurile de fl ori care înfrumusețea curtea o diferențiază de alte bi-serici fortifi cate. Se vede mâna omului care, zi de zi, are grijă de edifi ciu. Și asta fi indcă bis-erica evanghelică din Mălâncrav este una vie, cu o comunitate bine legată și viguroasă în jurul ei. „Sunt cam 30 de copii care vin la slujbele de dumincă și care merg la școala din localitate”, spune cu un zâmbet, Hilde Kraft. Femeia ține loc și de ghid turistic. Prezintă monumentul cu un accent pe fresecele care se păstrează foarte bine în altar și destul de bine și pe res-tul pereților. Fiecare sfânt e descifrat și inter-pretat, cu ajutorul unor hărți A4, trase în plas-tic, disponibile în limbile germană, maghiară, engleză și franceză.

Existau și în limba română, dar trep-tat acestea au „dispărut”. „Chiar săptămâna trecută am văzut cu nu mai am niciuna în limba română. Îm cer scuze”, oftează frau Hilde. E semn că tot mai mulți turiști din țara noastră descoperă frumusețea Mălâncravului.

Bogdan Stanciu

Cel mai săsesc sat din România a fost pus pe harta turistică de proiectele derulate aici de ONG-uri internaționale

Page 17: No 579 TrReporter

18 | cinema

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

premiere

Sfârşitul de an se anunţă foarte bogat în filme bune - sau, cel puţin, foarte

aşteptate. Vom avea o nouă producţie Pix-ar, episoade noi din aventurile lui James Bond sau ale curajoasei Katniss Everdeen, îi vom revedea pe Johnny Depp, Brad Pitt & Angelina Jolie (în acelaşi film!), Robert DeNiro, Matt Damon şi mulţi alţi actori de primă mână. Revine pe marile ecrane „Războiul stelelor”, iar cei mai mari regi-zori îşi prezintă noile producţii - Quentin Tarantino, Steven Spielberg, Ridley Scott, Oliver Stone...

Aşa arată, pe scurt, sezonul septembrie - decembrie în cinematografe. Să le luăm pe rând.

SeptembrieJohnny Depp revine pe ecrane într-un

rol în care îl vom recunoaşte cu greu, în filmul „Black Mass” - alături de Benedict Cumberbatch şi Kevin Bacon, în regia lui Scott Cooper. Depp a intrat în pielea şefului mafiot Whitey Bulger, iar primele recenzii sunt favorabile.

„Black Mass” va avea premiera pe 18 septembrie, la fel ca şi „Everest”, cu Jake Gyllenhaal, Josh Brolin, Sam Worthington şi Keira Knightley. Pelicula descrie două expediţii foarte dificile către cel mai înalt vârf al lumii.

O săptămână mai târziu, intră în cin-ematografe „Internul”, cu Robert De Niro, Anne Hathaway şi Rene Russo, primul film al regizoarei Nancy Meyers din ultimii şase ani. Se pare că ne putem aştepta la un film „fermecător”, dacă ne luăm după cele scri-se de redactorii Huffington Post.

OctombrieLa începutul lunii octombrie soseşte

cel mai recent film al regizorului Ridley Scott, „The Martian”, cu Matt Damon în rolul principal, alături de Jessica Chastain. Vom vedea, după cum se anunţă, o nouă aventură spaţială, după recentele „Apollo 13” şi „Interstellar”, iar Matt Damon este omul de ştiinţă care rămâne „naufragiat” pe Marte, după ce restul echipajului se vede nevoit să plece, din cauza unei furtuni neaşteptate.

Filmul „The Martian” a avut deja pre-miera, la Festivalul de Film de la Toronto, iar publicul l-a întâmpinat cu încântare, apreciind personajele, acţiunea şi povestea drept mult mai consistente decât în „Inter-stellar” sau „Gravity”.

Urmează o nouă peliculă ce îl are în centru pe (deja legendarul) Steve Jobs, aşteptată să intre în cinematografe pe 9 octombrie. Din distribuţie fac parte Mi-chael Fassbender şi Kate Winslet, regia fi-ind semnată de Danny Boyle. Părerile sunt împărţite când vine vorba despre această producţie, dar lumea o aşteaptă cu oarecare interes, după ce precedentul film dedicat fondatorului Apple, interpretat atunci de Ashton Kutcher, a fost considerat un eşec.

Sfârșit de an la cinema. Ce filme vedem până în decembrie

La categoria „film de familie” avem, tot pe 9 octombrie, premiera lui „Pan”, cu australianul Hugh Jackman cap de afiş. „Pan” fusese iniţial anunţat pentru vară, dar producătorii s-au răzgândit şi l-au amânat pe toamnă, dorind, proba-bil, să evite concurenţa directă cu block-busterele verii. Este povestea originii lui Peter Pan, astfel că se anunţă un film magic - cel puţin din punct de vedere al efectelor speciale.

A doua jumătate a lunii octombrie16 octombrie este data lansării dra-

mei „Room”, o adaptare după un roman de succes al scriitoarei Emma Dono-ghue. Povestea are în centru o mamă şi fiul ei, care a trăit toată viaţa sechestrat într-o cameră, fără să cunoască lumea de afară. Filmul urmăreşte tentativa lor de evadare şi cum se descurcă după aceasta.

În aceeaşi zi vine în cinematografe cea mai recentă producţie a regizorului Guillermo del Toro, care a contribuit şi la scenariu: „Crimson Peak”, cu Mia Wasikowska şi Jessica Chastain. Este vorba despre un horror cu un conac bân-

tuit, pe care amatorii genului îl aşteaptă cu nerăbdare.

Şi pe Robert Redford îl vom revedea pe marile ecrane în această toamnă, din 16 octombrie, în filmul „Truth”, alături de fermecătoarea actriţă Cate Blanchett. James Vanderbilt semnează scenariul şi regia producţiei despre care se spune că este o „dramă politică”, inspirată dintr-o poveste adevărată, ce a avut loc în redacţia postului de televiziune CBS.

Sfârşit de octombrieFraţii Coen semnează scenariul, iar

Steven Spielberg regia filmului „Bridge of Spies”. Dacă mai spunem şi că Tom Hanks a fost distribuit în rolul principal, avem deja tabloul unui film de succes. Hanks interpretează un avocat din vre-mea Războiului Rece, care este recrutat de CIA pentru a negocia recuperarea unui prizonier al Uniunii Sovietice. Şi acest film va avea premiera pe 16 oc-tombrie.

O săptămână mai târziu apare o peliculă descrisă ca un manifest femi-nist: „Suffragette”, care are în distribuţie nume precum Carey Mulligan, Helena Bonham Carter sau Meryl Streep. Este

vorba despre o mişcare a femeilor care cereau dreptul la vot, la sfârşitul secolu-lui al XIX-lea - începutul secolului XX, mişcare activă mai ales în Marea Britanie.

Tot pe 23 octombrie apare „Rock the Kasbah”, în care Bill Murray joacă rolul unui manager din lumea muzicii rock. Filmul ne dă ocazia să îi revedem şi pe Bruce Willis, Kate Hudson sau Zooey Deschanel.

Iar dacă vă era dor de Bradley Coop-er şi de frumoasele actriţe Sienna Miller, Emma Thompson şi Uma Thurman, veţi avea ocazia să le vedeţi în filmul „Burnt”, care va avea premiera tot pe 23 octombrie. Eroul principal este aici un chef renumit, care doreşte să se afirme în lumea „bună” a restaurantelor cu stele Michelin.

Luna lui BondNoiembrie începe cu „Trumbo”,

un film despre scriitorul şi scenaris-tul Dalton Trumbo, cunoscut mai ales pentru filmele „Spartacus” şi „Roman Holiday”, dar şi pentru faptul că a re-fuzat să nege că este comunist, în vre-murile când la Hollywood se declanşase „vânătoarea de comunişti”. Alături de

„Crimson Peak” „Spectre”„Truth”

Matt Damon, în „The Martian” „Bridge of Spies”, cu Tom Hanks, regia Steven Spielberg

Hugh Jackman în filmul „Pan”

Page 18: No 579 TrReporter

FILMELE TOAMNEI | 19

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

Sfârșit de an la cinema. Ce � lme vedem până în decembrie

Bryan Cranston joacă în această peliculă Helen Mirren, Diane Lane, Elle Fanning şi John Goodman.

„Vedeta” lunii noiembrie va fi , fără îndoială, James Bond, în cel mai recent episod al aventurilor sale: „Spectre”. Acelaşi Daniel Craig îl interpretează pe Agentul 007, însă pe lângă el îi vom ve-dea pe Christoph Waltz , Ralph Fiennes şi Monica Bellucci.

Tot pe 6 noiembrie vor avea pre-miera „Miss You Already”, un fi lm emoţionant despre două prietene (Toni Collett e şi Drew Barrymore), care afl ă că una dintre ele este bolnavă de cancer; şi animaţia „The Peanuts Movie”, cu cel-ebrele personaje iubite de copii, acum pe marile ecrane. În aceeaşi dată va fi lansat „Spotlight”, un fi lm cu Mark Ruf-falo, Michael Keaton şi Rachel McAd-ams, care tratează cazurile de abuzuri sexuale ale preoţilor catolici, dezvăluite într-o amplă anchetă realizată de publicaţia Boston Globe.

Dramă, comedie, romantismLuna noiembrie îi va aduce din nou

împreună pe marile ecrane pe Angelina Jolie și Brad Pitt , actorii care formează și în viața reală un cuplu, de mai bine de zece ani. Filmul „By the Sea” este și regizat de Jolie, și tot ea semnează sce-nariul. Angelina și Brad au jucat ultima dată împreună în 2005, în „Mr. & Mrs. Smith” - când și-au și început relația. De data aceasta, ei dau viață unui cuplu cu probleme, care pleacă în vacanță în Eu-ropa, sperând să își salveze căsnicia.

Povestea minerilor chilieni blocați în subteran pentru mai bine de două luni, în 2010, este adusă acum în cinemato-grafe de regizorul Patricia Riggen, care l-a distribuit în rolul principal pe Anto-nio Banderas. Filmul „The 33” intră în cinematografe din 13 noiembrie.

Trecând în alt registru, din aceeași dată putem vedea și „Love the Coop-ers”, o comedie de Crăciun plină de staruri cu priză la public: John Good-man, Diane Keaton, Amanda Seyfried,

25 noiembrie aduce o nouă producție Pixar, astfel că și cei mici au ce vedea toamna aceasta la cinema: „The Good Dinosaur”, care vine după un imens suc-ces al companiei de anul acesta, „Inside Out”.

În aceeași dată vor fi lansate „Creed” și „The Night Before” - primul îl readuce pe ecrane pe Sylvester Stallone, fi ind, de fapt, al șaptelea fi lm în seria „Rocky”. Al doilea, o comedie de Crăciun, ne va prile-jui reîntâlnirea cu Joseph Gordon-Levitt , tânărul și talentatul actor care ne-a atras atenția de la „Inception” încoace.

Sfârșitul lunii noiembrie ne aduce un fi lm despre care se vorbește deja foarte mult: „The Danish Girl”, în care Ed-die Redmayne joacă rolul uneia dintre primele persoane care a trecut printr-o operație de schimbare a sexului. Chiar dacă nu a ajuns în cinematografe încă, fi l-mul regizat de Tom Hooper este dat ca favorit în cursa pentru Oscaruri.

„Războiul stelelor”Luna decembrie este așteptată mai

ales de fanii „Star Wars”, pentru noua parte a seriei: „The Force Awakens”. Primul teaser pentru această producție a apărut încă de acum un an, așadar există mulți admiratori înfocați care abia așteaptă data de 18 decembrie.

Pe lângă „Star Wars”, e puțin proba-bil să mai aibă cineva pretenții la încasări record și spectatori care dau năvală în cinematografe. Totuși, pe 11 decembrie va mai avea premiera „In the Heart of the Sea”, în regia lui Ron Howard, cu Chris Hemsworth în rolul principal. Iar în 18 decembrie intră în cinematografe comedia „Sisters”, cu Tina Fey și Amy Poehler în prim-plan. Acestea intră în pielea a două surori care hotărăsc să dea o ultimă mare petrecere, de pomină, înainte ca părinții lor să vândă casa în care au crescut.

Și ziua de Crăciun va fi una aglomerată la cinema, fi ind anunțate

mai multe premiere. Una este comedia „Daddy’s Home”, cu Will Ferrell și Mark Wahlberg, un clasic fi lm „ușurel” de sărbători.

Mai este și „Joy”, cu Jennifer Lawrence, Bradley Cooper și Robert De Niro. Law-rence joacă rolul unei mame singure cu trei copii, pe nume Joy Mangano, care a inventat „Mopul minune” și a construit un adevărat imperiu pe această afacere.

Oliver Stone, Iñárritu, TarantinoÎncheiem anul și avanpremiera fi lme-

lor cu trei „grei” ai cinematografi ei mon-diale, care își lansează, toți, cele mai recente producții, în aceeași zi: Oliver Stone, Ale-jandro González Iñárritu și Quentin Taran-tino.Alan Arkin, Olivia Wilde, Marisa Tomei.

În săptămâna următoare are pre-miera „Carol”, despre care se spunea deja la Cannes că ar fi unul dintre cele mai bune fi lme ale anului. Cate Blan-chett este actrița principală în această adaptare după romanul scriitoarei Pa-tricia Highsmith, „The Price of Salt”. Fil-mul prezintă o poveste de dragoste între două femei, în anii 1950.

„Jocurile foamei”Julia Roberts și Nicole Kidman joacă

pentru prima dată împreună, în fi lmul „Secret in Their Eyes”, ce va avea pre-miera pe 20 noiembrie. La baza scenari-ului stă un roman argentinian care a mai fost transpus pe marile ecrane, într-o peliculă premiată cu Oscar pentru cel mai bun fi lm străin. Așadar, versiunea regizată de Billy Ray trebuie să se ridice la înălțimea unor așteptări mari.

Pentru fanii seriei „Jocurile foamei”, 20 noiembrie înseamnă lansarea celei de-a doua părți din „The Hunger Games: Mockingjay”. Jennifer Lawrence își reia rolul, alături de Liam Hemsworth, Woody Harrelson, Elizabeth Banks, Ju-lianne Moore și Donald Sutherland.

Joseph Gordon-Levitt în „Snowden”Antonio Banderas, în „The 33”

„The Hateful 8”, Quentin Tarantino

Chiar dacă pare greu de crezut, acesta este Johnny Depp, în „Black Mass”

Angelina și Brad, din nou împreună pe marile ecrane, în fi lmul „By the Sea”

Michael Fassbender îl întruchipează pe Steve Jobs, în noua peliculă „Jobs”

Oliver Stone mizează pe talentul de-spre care vorbeam mai sus, al actorului Joseph Gordon-Levitt , care interpretează un controversat personaj al zilelor noastre - Edward Snowden. Tânărul actor ar putea pune mâna chiar pe primul său Oscar, datorită acestui rol, din „Snowden”, spun specialiștii.

„The Revenant” al lui Iñárritu aliniază nume celebre pe afi ș: Leonardo DiCaprio și Tom Hardy, într-un western plasat în anii 1820. După ce a luat anul acesta Oscar pentru „Birdman”, regizorul poate apărea din nou pe lista nominalizaților, cu această producție, spun criticii.

Ultimul, dar nu cel din urmă: „The Hateful 8”, multașteptatul fi lm semnat Quentin Tarantino, îi aduce iarăși laolaltă pe actorii preferați ai acestuia: Samuel L. Jackson, Kurt Russell, Tim Roth, Michael Madsen. Este vorba despre un nou western marca Tarantino, iar fanii încă nu l-au uitat nici pe precedentul, „Django Unchained”. Regizorul a vorbit despre acest fi lm încă din noiembrie 2013, iar în ianuarie 2014, scenariul a „scăpat” pe internet. Taran-tino s-a supărat și a anunțat că renunță la producție, urmând să transforme scenariul într-o carte. Din fericire, s-a răzgândit din nou, iar în curând vom putea vedea „The Hateful 8” în cinematografe. Publicul larg îl va vedea, de fapt, pe 8 ianuarie 2016, căci premiera din 25 decembrie va fi una limitată. Așadar, și începutul viitorului an se anunță interesant!

Mădălina Kadar

Page 19: No 579 TrReporter

20 | sport

| 17 - 23 septembrie 2015 Nr. 579

profil

Vremurile când banii nu erau o problemă la CFR Cluj, iar jucătorii

încasau sute de mii de euro la semnătură au apus demult, dar un parfum din peri-oada de glorie tot mai răzbate dinspre arena din Gruia. Astăzi, transferurile par mai degrabă de mâna a doua, dar ci-frele arată cu totul altă situaţie. Salariile lui Larie, Petrucci, sau Voiculeţ sunt de-parte de sumele cu care erau remuneraţi Cadu, Yssouf Kone, Pereira sau Dorsin. Clubul e în insolvenţă, depunctat de FRF şi fără dreptul de a mai juca în Europa, o sursă bună de venituri pe foamea din competiţia internă. Şi totuşi, vişiniii nu au depus armele. Când mulţi le cântau deja prohodul, CFR-iştii au renăscut din pro-pria lor cenuşă, dirijaţi discret de Francisc Dican şi ţinuţi în aria de performanţă de Cristian Lopes, noul golgheter din Gruia. Spaniolul, venit de nicăieri, uimeşte pe toată lumea şi are un mod inedit de a cele-bra fiecare reuşită. După fiecare gol, Lopes „trimite săgeţi imaginare" către contesta-tarii din umbră.

Lopes săgetătorulCristian Lopes este un atacant spaniol în

vârstă de 26 de ani. A evoluat ultima dată la Burgos, în liga a treia spaniolă și a marcat 13 goluri în 36 de meciuri în sezonul 2014/2015. Considerat un număr 9 autentic, de bătaie, e un atacant adevărat, Lopes a demonstrat că poate juca oriunde este nevoie de el, iar eficienţa lui atrage deja privirile multor conducători de cluburi din Liga 1. Când ia la ţintă poarta adversarilor, arcaşul Cristian Lopez e necruţător. Marchează pe bandă rulantă, iar după fiecare gol trimite o săgeată imaginară spre cei care încă se mai îndoiesc de calitățile lui. Bucuria atacantului are o poveste a ei. „Pe vremea când jucam în Spa-nia, un coleg mi-a spus să sărbătorim golurile cu împuşcături, dar nu mi-a plăcut şi am spus că mai bine lansez săgeţi ca un arcaş. Chiar în acea zi am marcat, era toată familia mea la stadion, toţi prietenii mei. Acest lucru cred că mi-a purtat noroc şi de atunci sărbătoresc golurile în acest mod”, a explicat fotbalistul. Transferat în această vară la CFR pentru a suplini plecarea lui Gregory Tade, spaniolul Cristian Lopez a reuşit să înscrie primul gol în tricoul vișiniu abia în etapa a șasea, și de atunci, numele lui apare constant pe lista marcatorilor din Liga 1. „Nu mi-am propus să înscriu în fiecare meci, dar îmi place să apar în fața porții, să încerc să finalizez, să-mi ajut echipa. Pentru mine este foarte important să înscriu, în fond asta este me-seria mea, dar şi mai mult îmi place când echipa mea câştigă şi sărbătorim împreună cu băieţii fiecare succes. Voi munci mult să trimit cât mai multe săgeţi. Nu-mi place să îmi stabilesc un număr de goluri, dar cum ţi-am spus îmi place să marchez”, povesteşte spaniolul. Pe vremea când era doar un puşti, Cristian Lopes era văzut ca o mare speranţă a fotbalului iberic. Astfel, în 2009 a prins transferul vieţii, toc-mai la Real Madrid. A încercat marea cu degetul cum se spune, dar pentru un tânăr de numai 20 de ani, cât avea Lopes la acea vreme, îi era practic imposibil să pătrundă în galaxia de vedete de pe Santiago Berna-beu. Cristian a fost trimis la echipa a doua, unde a jucat în 44 de meciuri şi a marcat 10 goluri pentru „galacticii”, iar oficialii madrileni au decis să-l trimită la Valencia B, pentru a căpăta experienţă. A jucat alături de Isco, în prezent component al Realului din Madrid. După doar 16 partide în tricoul „Liliecilor” şi 11 goluri marcate, a intrat în atenţia primei echipe de pe Mestalla, dar a sfârşit prin a fi în continuare împrumutat. În cele din urmă a ajuns la Burgos, unde s-a integrat repede în echipă şi a marcat 13 goluri în sezonul trecut, fapt ce l-a recoman-dat pentru un transfer la CFR. „Ştiu că încă nu am demonstrat mare lucru la CFR, dar voi munci la fiecare antrenament să devin tot mai bun. Atunci când antrenorul mă va trimite în teren, voi da totul pentru echipa mea, indiferent de postul pe care voi juca, pentru că viaţa mea este fotbalul şi ştiu că încă mai pot să progresez. Am găsit la Cluj un club care, chiar dacă are probleme, îşi propune să câştige trofee, iar acest

CFR în zodia Săgetătorului

lucru mă poate ajuta şi pe mine să fac pasul următor, spre o echipă importantă”, a mai spus spaniolul.

Alte „tunuri” marca CFRCristian Lopes nu este singurul

transfer reușit din această vară de CFR Cluj. Alături de spaniol, la echipa din Gruia a mai ajuns, printre alții, și Fi-lipe Nascimento, fotbalist format la aca-demia Benficăi Lisabona, Nascimento fiind la ora transferului la Cluj chiar căpitanul echipei secunde a lusitanilor. În vârstă de 20 de ani, Filipe Nascimento este mijlocaș central de meserie şi a fost internaţional de tineret al Portugaliei, având în CV și selecţii la reprezenta-tivele sub 16, 17 şi 18 ani ale naţionalei ţării sale. Un alt „tun” dat de CFR este Tomislav Gomelt, un jucător de numai 20 de ani crescut la Londra, de Totten-ham Hotspurs. Amprenta britanică este vizibilă atunci când vorbești cu Tomis-lav. „Vreau să câştig cel puțin un trofeu la Cluj”, este promisiunea lui Gomelt. Venit la CFR sub formă de împrumut de la Bari, unde a fost coechipier cu fostul CFR-ist, Ionuț Rada, Gomelt știe că la Cluj este șansa lui de a demonstra că nu sunt doar vorbe în vânt comparațiile cu mult mai celebrul său conațional, Luka Modric. „Ionuţ Rada este un coechipier extraordinar. Am jucat împreună la Bari şi

mi-a povestit despre perioada petrecută de el la CFR. Practic toate acele vorbe frumoase m-au convins că trebuie să accept oferta de a juca la Cluj”, mărturiseşte Gomelt. Su-pranumele de „Noul Modric” l-a primit pe vremea când juca la NK Zagreb în țara sa natală, Croaţia. Atunci Gomelt a reușit o partidă de vis împotriva lui In-ter Milano. A marcat de trei ori în poarta lui Inter, într-un meci din NextGen Se-ries, o competiţie europenă intercluburi adresată jucătorilor sub 19 ani. „Asta a fost demult, iar mie nu-mi place să trăiesc din amintiri. Și porecla «Noul Modric» este deja învechită. Mie îmi place să cred că am alte calități, dar în același timp m-am simțit onorat că am fost comparat cu unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria Croaţiei. Luka joacă la cel mai înalt nivel și exact aco-lo îmi doresc și eu să ajung, de ce nu, poate chiar în Liga Campionilor. Am fost antrenat de Henry Redknapp și de Tim Sherwood, la Tottenham şi a fost incredibil, cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Trebuie să spun că sunt doi antrenori foarte, foarte buni, cu o experiență foarte mare. Tim Sher-wood m-a învățat foarte multe când eram tânăr, m-a ajutat foarte mult când am ajuns în Anglia. Îmi pare rău pentru el că nu a rămas la Tottenham, dar acum este antrenor la Aston Villa, una dintre echipele de tradiţie ale Angliei”, spune Gomelt.

� Patrice�Podină

Nu mi-am propus să înscriu în fiecare meci, dar îmi

place să apar în fața porții, să încerc să finalizez, să-mi

ajut echipa. Pentru mine este foarte important să înscriu,

în fond asta este meseria mea, dar şi mai mult îmi place când echipa mea câştigă şi

sărbătorim împreună cu băieţii fiecare succes. Voi munci mult să trimit cât mai multe săgeţi.

Nu-mi place să îmi stabilesc un număr de goluri, dar cum

ţi-am spus îmi place să marchez”, Cristian Lopes,

golgheterul echipei CFR Cluj în actualul sezon

6 goluri a marcat Cristian Lopes în Liga 1 şi unul în Cupa Ligii, pentru CFR

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Page 20: No 579 TrReporter

SPORT | 21

VINERI, 18 SEPTEMBRIEFC Voluntari – ACS Poli 18.30

Pandurii – ASA Târgu Mureş 21.00

SÂMBĂTĂ, 19 SEPTEMBRIECSMS Iaşi – FC Viitorul 18.30

CFR Cluj – Astra Giurgiu 21.00

DUMINICĂ, 20 SEPTEMBRIEPetrolul – CSU Craiova 18.30

FC Botoșani – Dinamo 21.00

LUNI, 21 SEPTEMBRIESteaua - Concordia Chiajna 21.00

LIGA 1, ETAPA X-A

CLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA I

1. Astra Giurgiu 10 6 2 2 20-15 202. FC Viitorul 10 5 4 1 20-10 193. Târgu Mureş 10 4 5 1 11-5 174. Dinamo 10 4 5 1 11-6 175. FC Steaua 10 4 4 2 9-6 166. Pandurii 10 4 4 2 12-11 167. CFR Cluj 10 5 3 2 15-9 12*8. CSU Craiova 10 3 3 4 10-9 129. ACS Poli 10 3 2 5 6-12 1110. CSMS Iaşi 10 3 2 5 6-13 1111. Concordia 10 2 3 5 10-13 912. Botoşani 10 1 4 5 6-12 713. Voluntari 10 0 4 6 6-17 414. Petrolul 10 1 5 4 7-11 2*

CFR Cluj şi Petrolul au pornit în noul campionat cu câte o penalitate de -6 puncte.

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

ANALIZĂ

Fiecare toamnă este anotimpul în care suporterii își fac calcule, re-

nasc speranțele, se făuresc noi vise de performanță la Cluj. Cele mai multe competiții pornesc la drum toamna, iar altele sunt deja în plină desfășurare. Nu mai e ca pe vremuri, dar la câteva discipline sportive Clujul încă respiră, chiar dacă termenul de performanță se mai aplică în puține cazuri. Ul-tima săptămână a fost un exemplu elocvent la ce nivel au ajuns echipele care altădată umpleau tribunele. Cu o singură excepție, CFR Cluj care a tri-umfat la București în fața lui Dinamo, toate celelalte echipe clujene au înre-gistrat eșecuri pe linie, indiferent că a fost vorba despre competiții ofi ciale, sau amicale.

„Studenţia” nu e profesionismÎnceput în primăvară, sezonul intern

de rugby se apropie de ora bilanţului. După foarte mulţi ani, Universitatea Cluj a jucat o nouă fi nală, e drept pen-tru medaliile de bronz în Cupa Regelui, cea mai nouă competiţie în sportul cu balonul oval din România. Alb-negrii au fost surpriza plăcută a întrecerii şi au ajuns să joace fi nala mică, contra celor de la CSM Olimpia Bucureşti. Plecaţi la drum cu o tolbă de speranţe, „studenţii” s-au întors cu mâna goală la Cluj, după înfrângerea cu 13-31 în faţa bucureştenilor. Revenit la Cluj ca antrenor al pachetului de înaintare, Bog-dan Bălan a făcut o analiză pertinentă a situației în care se găsește echipa de rug-by a CS Universitatea, o grupare prin tradiție „studențească”. „Aşa cum am de-clarat şi înaintea acestei fi nale, am plecat din postura de outsideri. Rezultatul a dovedit că suntem, totuşi, o echipă mică. Încercăm să construim cu ceea ce avem. Trebuie să ridicăm capul sus, mai avem meciuri de cam-pionat şi trebuie să le abordăm cum se cu-vine. Superliga a crescut în valoare o dată cu sosirea jucătorilor străini, iar noi încercăm să ne ridicăm la nivelul celorlalte echipe, dar e foarte greu. Finalistele se cunosc dinainte de începerea campionatului. Timişoara şi Baia Mare domină campionatul de câţiva ani în Romania. Noi şi celelalte echipe ne străduim să ajungem la nivelul lor, însă, în acest moment, situaţia fi nanciară nu este una propice performanţei şi nici nu se poate ameliora. Doar cu dragostea pentru culori şi tricou nu se mai poate juca rugby în ziua de astăzi. Jucătorii au pretenţii fi nanciare tot mai mari, iar noi nu le putem oferi foarte multe. Clujul este o echipă universitară, noi formăm tineri pentru celelalte echipe”, explică Bălan, fostul jucător al lui Mon-tauban şi Lyon în prima ligă a Franţei.

În situaţia rugbyştilor se regăsesc şi echipele de handbal (masculin şi femi-nin) ale CS Universitatea. În întrecerea feminină „U” Alexandrion face eforturi să păstreze încă vie amintirea duelurilor din Liga Campionilor, din vremea când la Cluj mai evoluau jucătoare precum Simona Vintilă, Mihaela Tivadar, sau Mihaela Ani Senocico. Fosta campioană a Europei, Carmen Amariei, acum antrenoarea „studentelor”, a acceptat o provocare aproape sinucigaşă, de a pregăti o echipă extrem de tânără, dar lipsa de experienţă încă se vede în jocul handbalistelor. Elan există, dorinţă este, dar rezultatele nu trebuie să le aşteptăm prea curând. Situaţia este şi mai grea la echipa masculină. Retrogradaţi în urmă cu două sezoane, alb-negrii sunt doar o umbră a echipei care nu cu mult timp în urmă visau la prezenţa în cupele europene. Astăzi, Universitatea Cluj evoluează în liga a doua, iar debutul de sezon arată neputinţa unei echipe eminamente „studenţească”. Două în-frângeri din tot atâtea meciuri au înreg-istrat handbaliştii, cu CSM Satu Mare, respectiv CSM Făgăraş.

„Sub panou” se conturează cevaÎn condițiile în care despre volei

aproape că nu mai putem vorbi, iar cele-lalte sporturi de echipă din Cluj trăiesc la limita de jos a existenței, „sub pan-ou” continuăm să sperăm. Anul trecut în Liga Națională de Baschet Masculin Clujul avea două echipe, dar grupa-rea Clubului Sportiv Universitatea s-a dovedit a fi doar o intenție bună. Echipa a retrogradat fără să fi avut vreo șansă să supraviețuiască. Și totuși, în sezonul ce va să vină U BT, continuatoarea fos-tei campioane U-Mobitelco, țintește sus. Istoria și tradiția obligă practicanții acestui sport să țină steagul sus. Recent s-a desfășurat la Cluj un turneu amical internațional, Cluj City Cup 2015, la capătul căruia echipa lui Marcel Țenter a jucat fi nala împotriva rivalei istorice, Steaua București. Clujenii au cedat cu scorul de 85-87, după două reprize adiționale, dar eșecul nu reliefează adevărata față a echipei. „Sunt meciuri de pregătire şi la acest nivel, la acest moment, aşa se petrec lucrurile. Echipa mea a făcut un meci destul de bun, băieţii au rezistat rit-mului de joc, dar am avut parcă prea multe ratări din aruncări libere, şi asta în momen-tele cheie ale jocului. Cred că suntem două echipe care ne vom bate la campionat”, a afi rmat antrenorul Marcel Țenter, după fi nala pierdută.

Situaţia pare însă, departe de promi-siuni în ceea ce priveşte baschetul feminin. Cu un nou manager al secţiei, în persoana jurnalistului Liviu Al-

exa, echipa a benefi ciat de o campanie agresivă de atragere de sponsori, scop-ul fi nal fi ind renaşterea celei mai ga-lonate echipe sportive din Cluj (echipa feminină de baschet a Universităţii Cluj are în palmares nu mai puţin de 14 tit-luri de campioană a României n.a.). În această disciplină, campionatul, atât la masculin cât și la feminin, nu a început încă, dar nici rezultatele fetelor nu sunt încă dătătoare de speranțe. În cadrul Turneului Memorial „Gheorghe Ro-man”, baschetbalistele de la Universi-tatea au cedat fără drept de apel meciul cu ICIM Arad, scor 51-85 (20-27, 6-20, 13-18, 12-20). Practic, doar în primul sfert şi cel de al treilea, clujencele au reuşit să se apropie de adversarele lor. Aceasta a fost a treia înfrângere din pre-sezon pentru baschetbalistele „universitare”, semn că vremea performanţei nu a sosit încă. Concret, suporterii clujeni trebuie să accepte că vor mai trăi o vreme cu amintirea celor 14 titluri naționale și a celor două califi cări în sferturile de fi nală ale Cupei Campionilor Europeni. Asta se întâmpla însă, prin anii '80, sub comanda magică a profesorului Nicolae Martin și mai apoi a celebrului PH – antrenorul Pop Horea. Acea perioadă a culminat cu un meci de poveste, în care Universitatea obținea un succes istoric în fața campioanei Europei intercluburi la acea vreme – Primigi Vicenza. Atât a mai rămas din sporturile de echipă.

Patrice Podină

Toamna nu se numără ...medaliile

LIGA 1

Sărmăluţe și bastoaneEste o comedie Liga 1. Pe alocuri râdem

cu gura până la urechi, în alte momente nu înțelegem „umorul” actorilor implicați. Marius Șumudică este antrenorul pe care chiar vrei să-l asculți după fi ecare meci. La ultimul meci de campionat, pierdut de Astra cu 1-2 în fața Pandurilor, Șumi i-a dat liber la sărmăluțe lui Budescu, care și-a progra-mat botezul copilului tocmai la ora jocului cu Pandurii. Ofi cial, Budescu era răcit, dar culmea, și președintele Dani Coman era răcit, la aceași petrecere, iar Denis Alibec s-a dat de gol după înfrângere, recunoscând că se grăbește la petrecerea lui Budi. Episodul nu e singular în fotbalul nostru. În ediția trecută de campionat, stelistul Adi Popa şi-a progra-mat nunta tocmai în zi de etapă. Explicaţia a fost halucinantă: „Nunta era programată, doar nu era să nu se ducă băiatul...”. Ceva mai devreme a avut loc şi „episodul pilot” al comediei „Nunta”. Istvan Fulop şi Att ila Hadnagy au fost învoiţi de Leo Grozavu să joace la o nuntă, în detrimentul meciului cu Universitatea Cluj. Pe Bega fotbalul este doar o glumă. Poli a învins pe Steaua, dar Croitoru care a vrut să celebreze victoria s-a trezit luat de guler de jandarmi. Oamenii legii nu l-au recunoscut pe mijlocaşul lui Poli. L-au dus pe sus la dubă, şi l-au amendat.

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Page 21: No 579 TrReporter

22 | DIVERTISMENT

În fi ecare joi, săptămânalul Transilvania Reporter,

livrat direct la tine acasă

Abonamente se pot face prin: E-MAIL: [email protected] APEX SRL: str. Horea nr. 38-40Telefon: 0264.596.213

INFORMAŢII ABONAMENTE:E-mail: [email protected]: 0733.333.800 (luni-joi, 10.00-17.00)

(TVA

incl

us)

1 8 leilună

(TVA

incl

us)

3 24 leiluni

(TVA

incl

us)

12 96 leiluni6 48 leiluni

Abonează-te acum!

Berbec (21 mar. - 20 apr.) Eşti mândru de ultimele realizări, așa că stai cu capul sus, încântat

de ceea ce iese din mâinile tale. Succesele se ţin lanţ şi faci paşi mari spre o promovare sau o mărire de salariu. Nu ţi-a fost uşor, important e să să-ţi arăţi în continuare calităţile.

Taur (21 apr. - 20 mai)Oboseala îşi spune cuvântul. Nu doreşti nimic altceva decât odihnă

şi iar odihnă. Chiar dacă ai încerca să te implici în vreo activitate mai difi cilă, nu dai randament, dimpotrivă rişti să strici tot. Nu-ţi aglomera timpul cu activităţi complicate şi stresante.

Gemeni (21 mai - 22 iun.)Te bucuri de acest weekend care urmează. Veştile bune vor veni

din mai multe direcţii. Zâmbeşti, eşti într-o pasă bună, iar această bună-dispoziţie te ajută să vezi lucrurile pozitive. Ai multe motive de bucurie în perioada care urmează.

Rac (23 iun. - 22 iul.)Orice confl ict apare reuşeşti să-l aplanezi cu calm şi răbdare. Eşti

un factor de echilibru, chiar şi în cele mai agitate situaţii. Reuşeşti să echilibrezi lucrurile şi să găseşti permanent o cale de dialog. E posibil ca unii să-şi verse nervii de ciudă pe tine, fără folos însă.

Leu (23 iul. - 22 aug.)Iei decizii foarte categorice, dacă spui nu, rămâne nu pentru

totdeauna. În anumite situaţii nu e tocmai bine să ai acestă atitudine de neclintit. Evită să dai verdicte radicale, cu gândul că mai apar lucruri pe parcurs, care pot schimba punctele de vedere.

Fecioară(23 aug. - 22 sep.)Cineva drag îţi poate oferi o surpriză neplăcută, pe care nu

ai fi acceptat-o de la nicio altă persoană. În situaţia actuală eşti dispus să uiţi şi să ierţi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În viaţă, unele sacrifi cii sunt necesare pentru continuitatea relaţiei.

Balanţă (23 sep. - 23 oct.)Toate par să meargă azi de-a-ndoaselea. Timpul trece incredibil

de lent, deşi tu ai planuri mari pentru perioada următoare. Aşteptarea devine obositoare pentru o fi re activă ca tine, pentru că nu suporţi să stai pe loc şi să aştepţi fără să faci nimic important.

Scorpion (24 oct. - 21 nov.)Nu suporți minciuna și o sancționezi aspru, ori de câte ori ai

ocazia. Nu suporți ipocrizia și fățărnicia unora, mai ales când încearcă să ți se bage sub piele pentru a profi ta de tine. Ești intransigent, vrei garanții, date certe, fapte și nu vorbe, altfel nu stai la discuții.

Săgetător(22 nov. - 21 dec.)Ca să-ţi poţi împlini un vis, trebuie să pregăteşti terenul cu multă

atenţie, deoarece succesul depinde mult de tot ceea ce investeşti în acest plan. Mai ai ceva de învăţat pe parcurs, iar secretul acestei reuşite ține de oamenii pe care îi ai în preajmă.

Capricorn (22 dec. - 20 ian.)Ambiţia nu te lasă să te opreşti din drumul tău spre obţinerea unor

rezultate importante. Tragi tare, chiar dacă unii ar putea crede despre tine că eşti obsedat de carieră sau de bani. Până la urmă, important e să-ţi atingi ţelul şi nu să asculţi părerile altora.

Vărsător (20 ian. - 18 feb.)Atenţie la sfaturile pe care ţi le oferă un prieten. E posibil că intenţiile

sale să fi e bune, dar efectele sfaturilor sale nu se vor potrivi cu planurile tale, ci mai mult strică. Merită să-l asculţi, ca să vezi problema din alt unghi, dar, hotărește singur ce drum urmezi.

Peşti (19 feb. - 20 mar.)Ai parte numai motive de bucurie în acest weekend. Eşti gata să te implici într-un proiect nou, de la care ai

aşteptări imense. Este motivul pentru care îţi pui în joc toate calităţile şi talentele. Este motivul pentru care ai toate şansele să ajungi repede la succes.

Horoscop săptămânal

Director: Vasile DÂNCURedactor-șef: Caius CHIOREANRedactor-șef adjunct: Ruxandra HUREZEANSecretar general de redacție: Claudia ROMITANCoordonator ediția online: Bogdan STANCIUPublisher: Adrian [email protected] executiv: Mihaela [email protected]

Editat de SC Transilvania Reporter Media SRL, Cluj Napoca, România, 400495, Calea Turzii, nr. 150 www.transilvaniareporter.ro | www.facebook.com/transilvaniareporter

Transilvania REPORTER folosește informații și fotografi i ale Agerpres, Shutt erstockTIPAR&PrePress: Compania de Producție Tipografi că Cluj

Abonamentele se pot încheia prin: POŞTA ROMÂNĂ - ofi ciile poştale din orice localitate APEX Cluj - tel. 0264.596.213 REDACŢIE - tel. 0733.333.800, (luni – joi între orele 12:00 – 15:00) email: [email protected]

REDACȚIA : [email protected], telefon: 0733.333.800

Redactor administrație & economie: Claudia ROMITANRedactor cultură, educaţie: Cristina BELIGĂRRedactor politică: Marius AVRAMRedactor social: Maria MAN, Radu HÂNGĂNUȚRedactor sport: Patrice PODINĂFotoreporter: Dan BODEAConcept grafi c: Ciprian BUTNARUDTP: Rareș OLTEANU, Isabela MUNTEANCorectură: Elena GĂDĂLEANProducţie: Marius STANCIU

ILUZIONIŞTI

PENE!

ŞIRETLICURI

CIFRE

DEOSEBIT DE RĂU

BEŢE!

FORMAŢII

MAGICIENI

ÎN TEMĂ!LIPSIT DE VALOARE

CUTE!

PIESĂ LA ŞAH

VALIZĂ

PUŢIN EFORT!

BINEDISPUS

VICTOR RADU

ANEVOIE

PAULA UDREA

EXPRESIE

DREAPTA (abr)

SUNETUL „FA DUBLU

BEMOL” (muz)

GÂT GOL!

SCLAV

ÎNTOCMAI

ASIA!

NUME DE SPANIOL

PSEUDONIM AL SCRIITORULUI DEM THEODO-

RESCU

DIN NOU

ION DOBRE

CUTĂ ADÂNCĂMOTIVARE

GRUP DE TREI

FACE „ATMOSFERĂ”

LA TEATRU

ĂSTA SE JOACĂ CU

FOCUL

LILA

SUFIX CU SENSUL

„PASIONAT”

UNITĂŢI DE CAZARE

SPAŢII DELIMITATE

PLASĂ DE PESCAR

RÂU ÎN GERMA-NIA, AFLUIENT

AL DUNĂRIIPRUNDAŞ

LOVEŞTE BILA

ANIMALE FĂRĂ COADĂ

FRICOS

RIDATE!

PERSOANĂ FOARTE SEVERĂ

DESCHIZĂ-TORI DE

DRUMURI

NETOŢI

FRUCT

VINE DIMINEAŢA

PERIOADE DE TIMP

ELENA BARBU

DÂNSULIŢE!

SUNET DE TROMPETĂ

DRUMUL SCHIORILOR

PRINCIPII

DINAMIC

Hocus-pocUs

SUDOKU

UMOR

Soluţia: în numărul următor

Soluţia partidei de sudoku de numărul trecut este:

Bulă vine acasă de la şcoală:- Mami, azi am luat 10!- Bravo! La ce?- 4 la matematică, 4 la istorie şi 2 la gramatică!

* * *Doi prieteni:- Nu ştiu cum să fac să scap de nevastă-mea… îmi vine s-o omor şi nu ştiu cum. - Simplu, faci sex cu ea tot timpul, dar tot timpul şi o oboseşti atât de tare că o să moară de oboseală, zise amicul.După şase luni, nevasta omului mai frumoasă şi mai înfl oritoare, iar bietul soţ arăta ca un schelet, slab, tras la faţă şi avea un tremurat nervos în tot corpul. Omul nostru se întâlneşte iarăşi cu amicul.- Ce-i cu tine? Ai reuşit în sfârşit să scapi de nevastă-ta? - Hmm, e tare greu, nu cred că mai are mult, dar proasta habar n-are că-i pe moarte!

* * *

Un englez, un japonez şi un român laudă tehnologiaEnglezul: - Am văzut un documentar la BBC cum la şapte dimineaţa intra cireada de vite pe poarta abatorului, şi la şapte seara, ieşeau pe poartă containerele cu conserve.Japonezul: - Ehei, la noi, la şase dimineaţa fi x intră pe poartă camionul cu nisip cuarţos, iar la ora 17 fi x iese camionul cu microprocesoare.Românul: - Sunteți mici copii... la noi, cam pe la ora nouă au început să toarne fundaţia la fabrica de alcool, iar pe la 12 deja toţi erau beţi!

* * *O blondă la spovedanie: -Părinte, am preacurvit...-De câte ori, fi ica mea?-Părinte, am venit să mă spovedesc, nu să mă laud!

* * *Poliţistul către şofer:- Vă rog să coborâţi din maşină!- Sunt prea beat, urcă tu!

| 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579

Page 22: No 579 TrReporter

MAGAZIN | 23

Oktoberfest se deschide ofi cial pe 19 septembrie, la ora 12.00 şi se închide pe 4 octombrie, la ora 23.30

Oktoberfest München: urmează să curgă 6 milioane de litri de bere!

Tocăniţă de vită cu mustIngrediente (pentru 4 persoane): 800

g carne de vită, 200 g slănină afumată, 1 ceapă, 1 ardei verde, 1 roșie, boia dulce, sare, piper, 400 - 500 ml must.

Prepararea: Se curăță ceapa și se taie mărunt. Slănina se taie cubulețe mici. Carnea se taie cubulețe mai mari. Ardeiul se taie felii subțiri. Roșia se opărește, se decojește și se toacă. Se prăjește un pic slănina, se adaugă cea-pa și se călește puțin. Apoi se adaugă carnea și se prăjește un pic până la al-birea ei. Se presară cu boia dulce, se adaugă feliile de ardei, pulpa de roșii, se asezonează cu sare și piper. Se toarnă pentru început 50 ml must (de preferat roșu) și se fi erbe totul sub ca-pac la foc moderat. Din când în când se mai completează cu puțin must, până când se fi erbe carnea. Tocănița se servește caldă cu mămăliguță sau cu piure de cartofi . Și evident alături de un pahar de vin roșu sec sau de-misec.

Chec cu mere răzuiteIngrediente: 200 g făină, 200 g

zahăr, 100 g nucă de cocos (sau nucă obișnuită, măcinată), 2 mere răzuite cu coajă, 3 ouă, 100 ml ulei, 100 ml lapte, 1 plic praf de copt, sare.

Prepararea: Ouăle și zahărul se freacă cu mixerul la turație mare, apoi reducând viteza se adaugă: uleiul, laptele, făina amestecată cu praful de copt, un pic de sare, nuca și merele răzuite. Compoziția rezultată se toarnă într-o tavă de mărime mijlocie tapetată cu hârtie de copt și se coace în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Se verifi că dacă s-a copt prin „proba scobitorii”. Se servește după ce checul a fost presărat cu zahăr pudră sau gla-zurat cu ciocolată. Gustul de măr îi dă savoare și prospețime.

Bucătăria Ardelenească: tradiție și bun gust

În numărul din septembrie al re-vistei „Bucătăria Ardelenească” găsiți și alte rețete minunate: tarte cu legu-me, cartofi gratinați cu brânză tele-mea, gogoșari umpluți, iepure în sos vânătoresc, organe de iepure cu ceapă și rozmarin, pateu din fi cat, rulouri de pui cu must. Ca desert de sezon: tort din găluște cu prune, rulada cu cremă de brânză și struguri și răcoritorul tort de iaurt cu struguri.

Revista „Bucătăria Ardelenească” poate fi găsită la toate chioșcurile de ziare.

REȚETA SĂPTÂMÂNII OFERITĂ DE

17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579 |

STUDIU

Este bine cunoscut faptul că luni, la revenirea la serviciu, moralul

salariaților este la pământ. Acest lucru se explică prin faptul, dovedit științifi c acum, că week-endul este prea scurt, relatează NY Mag. Mulți patroni au înțeles deja că aici este poate cheia productivității.

De când starea bună a salariaților constituie o preocupare pentru opinia publică, se încearcă cuantifi carea cât mai precisă a efectului săptămânilor de lucru asupra sănătății fi zice și mentale. Rezul-tatul — că săptămâna de lucru de cinci zile nu este benefi că pentru nicio parte (angajator și angajat) — este atât de gene-ral, încât multe fi rme americane (aproape 43%) propun program de lucru redus unor salariați ai lor. Sunt vizați îndeosebi cei care stau aproape fără întrerupere cu mâinile pe tastatură și cu ochii pe moni-tor.

Se pare că toți au de câștigat, existând numeroase argumente în favoarea unui weekend de trei zile, toate fi ind amplu studiate și demonstrate. Primul este cel al sănătății. Prima victimă a multelor ore de lucru este inima. Nu este o descoperire recentă, ci medicii au semnalat-o de câte-va decenii. Luna trecută însă, revista The Lancet a publicat o amplă metaanaliză

Cât trebuie să dureze week-endul!

care prezenta legătura dintre bolile car-diace și munca în exces la 600.000 de persoane (bărbați și femei) din America, Europa și Australia. Rezultatul a fost că cei care munceau cele mai multe ore (55 de ore pe săptămână și mai mult) prezen-tau un risc cu 33% mai mare să sufere un AVC decât cei care lucrau sub 40 de ore săptămânal. Salariații cu cel mai încărcat program riscau și cu 13% să sufere de o boală cardiacă.

Un alt punct important este somnul. Pe scurt, cine muncește mai puțin doarme mai mult. În plus, persoanele care lucrează până în 40 de ore săptămânal adorm mai repede decât cele care depășesc 55 de ore de lucru pe săptămână, lucru dovedit de un studiu efectuat în 2009 pe 10.000 de salariați. Pe lângă faptul că adorm mai repede și dorm mai mult, se trezesc mai ușor și cu mintea mai limpede. Explicația este simplă, potrivit cercetătorilor: un pro-gram de lucru prea lung lasă prea puțin timp pentru destindere.

Un alt lucru stabilit științifi c este că, datorită week-endurilor de trei zile (sau de două zile cu o zi în cursul săptămânii), salariații rezolvă sarcinile de serviciu mai efi cient. Cei care petrec prea mult timp la serviciu sunt epuizați, dorm pe jumătate cât ceilalți și ajung să fi e adevărate bombe cu efect întârziat. Lipsiți de energie, oamenilor le este mai greu să interpre-teze emoțiile anturajului lor, așa încât nu mai știu să discearnă dacă un coleg este „mulțumit” sau „supărat”, cu toate ne-cazurile care decurg din aceste confuzii. Oboseala poate provoca și mai multe cer-turi cu apropiații, situații neplăcute atât în familie, cât și în mediul profesional.

Ultimul argument — care a convins până și angajatorii — este că oamenii sunt mai efi cienți la serviciu dacă lucrează mai puțin.

• Intrarea la festivalul de bere Oktoberfest este gratuită. Se pot face şi rezervări on-line pentru cei care au preferinţe pentru anu-mite corturi sau tipuri de bere.• Locurile din corturi se ocupă foarte repede. Când corturile sunt supraîncărcate, nu se mai permite accesul înăuntru.• Corturile de bere sunt deschise de luni până vineri de la ora 10.00 până la 23.30. Ultima comandă la bere se face la ora 22.30. Sâmbătă și duminică se deschid începând cu ora 9.00.• În weekend, multe corturi sunt pline deja la ora 11.00 dimineaţa din cauza clienților însetați. • Pentru plata berilor, cea mai practică metodă este cumpărarea de jetoane „Biermarken”.• Cele mai aglomerate zile sunt cele de week-end, motiv pentru care familiile cu copii, mai ales cele cu copii mici în cărucioare, sunt atenţionate să evite intrarea în incinta festivalului. • Există locuri unde bagajele şi cărucioarele pentru copii se lasă pe perioada vizitei.• În fi ecare marţi între orele 12.00 şi 18.00 sunt organizate „zilele familiei” când familiile cu copii împreună cu bunicii se pot bucura de reduceri importante la distracţii, restaurante, dulciuri, dar şi la bere.• După ora 20.00, părinţii cu copii sub şase ani nu mai au acces în corturi sau sunt rugați să părăsească corturile dacă sunt în interior. • Sunt amenajate 14 corturi foarte mari. Spre exemplu, cortul Löwenbräu are o capaci-tate de 5.700 de locuri în interior şi 2.800 în exterior pe terasă.• „Café Kaiserschmarrn” este, un loc minunat deschis de renumita brutărie din München, „Rischart” unde se servesc diverse specialităţi de patiserie, dar şi o cafea deosebită. Are o capacitate de 370 de locuri.• În ultimii 20 de ani „Peters Meeres-früchte” şi-a câştigat cel mai bun renume prin oferta de pește și fructe de mare. În jurul prânzului, aici se oferă un prânz la un preţ rezonabil. Din păcate nu sunt decât 100 de locuri.• „Hochreiters Kalbsbraterei” oferă o gamă largă de preparate tradiționale de mânzat şi friptură de vițel la grătar. Are 300 de locuri.• „Schützen-Festzelt” este un cort cu 4.442 de locuri. Aici se

serveşte cea mai bună friptură de porc „care se topeşte în gură”. Friptura este pregătită în stil bavarez (este ținută într-o marinată de bere din malț) cu garnitură de cartofi şi salată.• Momentul cel mai aşteptat al festivalului îl constituie parada costumelor care are loc duminica 20 septembrie. Aproape 8.000 de interpreţi străbat un traseu de 7 kilometri.• În fi ecare an, peste 4.000 de lucruri sunt pierdute şi predate la biroul Lost&Found afl at în spatele cortului Schottenhamel. Lucrurile nerevedincate sunt stocate şase luni la Munchen (Oetztal Str. 17)

apoi sunt scoase la licitaţie.• Începând cu anul 2011, fumatul nu mai este permis în corturile de bere sau în oricare alt spaţiu din incinta Oktoberfest.• Organizatorii nu recomandă ca vizitatorii să vină la Oktoberfest cu automobilul. Şansa de a găsi loc de parcare este extrem de mică. Se recomandă folosirea rețelei de transport public din München.• Locuri de parcare suplimentare sunt disponibile la aproape toate stațiile U și S-Bahn periferice. Doritorii sunt informați permanent pe site-ul www.mvv-muenchen.de.• Anul trecut, preţul pentru litrul de bere nu a trecut pragul de 10 euro. Anul acesta, preţul a crescut uşor, litrul de bere ajungând la 10,10 - 10,40 euro pe litru.• Şi mâncarea e ceva mai scumpă. Vizitatorii Okto-berfest trebuie să cheltuiască în medie cu 3,17 % mai mult pentru o masă faţă de anul trecut.

Potrivit tradiției la Oktoberfest se vinde numai bere fabricată la München. Iată cele șase tipuri de bere care vor fi oferite vizitatorilor însetați:- Augustiner, fondată în 1328, este cea mai veche fabrică de bere Munchen- Hacker Pschorr, fabrica a fost înfi ințată în 1417- Hofbräu, fondată în 1859, este cea mai tare bere, cu 6,3% alcool- Löwenbräu (Berea leului). Prima mențiune

datează din 1383- Paulaner. Această bere este preparată din anul 1634 în mănăstirea Paulaner- Spaten. Fabrica a fost fondată în 1397.

Adrian Pop

32 de euro costă halba de bere cu capac, de un litru,

cu emblema o� cială Oktoberfest 2015

Page 23: No 579 TrReporter

24AGENDA

| 17 - 23 septembrie 2015 • Nr. 579

Teatrul Naţional Cluj-NapocaMiercuri, 16 septembrie 2015, ora 19.00, Studio „Euphorion“

„Agamemnon” – premieră, de Rodrigo García, regia: Andrei Măjeri

Vineri, 18 septembrie 2015, ora 19.00, Studio „Art Club“

„Richard III se interzice” – premieră, de Matei Vișniec, regia: Răzvan MureșanMarţi, 22 septembrie 2015,

ora 19.00, Sala mare„UbuZdup!”, adaptare de Gábor Tompa, după

„Ubu înlănțuit” și alte texte de Alfred Jarry, regia: Gábor Tompa

Miercuri, 23 septembrie 2015, ora 19.00, Studio „Art Club“

„Richard III se interzice”, de Matei Vișniec, regia: Răzvan Mureșan

Teatrul Maghiar de Stat ClujJoi, 17 septembrie 2015, ora 20.00, Sala Studio

Vivian Nielsen: „Breaking the Waves”. Cu supratitrare în limba română şi engleză. Nere-

comandat tinerilor sub 18 ani!Duminică, 20 septembrie 2015,

ora 20.00, Sala mareCsokonai Vitéz Mihály: „Văduva Karnyó și cei doi

zburdalnici”. Cu supratitrare în limba română Marţi, 22 septembrie 2015,

ora 20.00, Sala StudioGeorge Tabori: „Recviem pentru un spion”.

Cu supratitrare în limba română


Recommended