NICOLAE IORGA SCRIERI DESPRE ARTA

. :4;

oV

i447V

A%

.

'

\MAE IGG

GTh5cHetidesire ark

Antologiei prefatii

deBARBU TIIEODORESCU

1IDITURA MBRIDIANIIBUCUR1iST1, 1968

PREFATA

Ceitre sfirsitul vie fa sale, Nicolae lorga preciza cà frumo-sul" potrivit intelegerii pe care i-I dei poporul reprezintdun cuvint integral si o sintezei inure moralitate .,si iubirea dearmonie: moralitatea nu este decit o frumusete i frumuseteanu este de fapt decit o moralitate, lucruri pe care filozofii leosebesc, dar poporul le pune impreund". Termenul vine dinindepdrtatul fond romanic al limbii noastre, de la forniosus"latin, pe care-1 au aidoma i spaniolii, si nu reprezintd altetceva decit forma intreagii, forma deplind, forma armonioasei"'.

Prin urmare, din acea mostenire latind a notiunii i cuprin-sului ei, i printr-o treiire milenard, poporul a creat si definitfrumosul in opera sa de artei, in forme multiple si sensuri unice,atit in cuvinte cit si in linii si culoare. In acest sens, este .fru-moasd... primdvara, este frumos un cer albastru, este frumoasdo pajiste infloritei, este frurnoasd o figura omeneasce 1, este fru-mos un gest care ;sae bine omului pe care el Ii fare de multeori, de cele mai multe ori, fdrd sei se gindeascei, pe cind atuncicind se gindeste, gestul este stingaci, fals ,si unit".

Mai inainte etc cinci decenii, tineirul licentiat in litere siistorie, la o virstd cind nu implinise 19 ani, tinea o conferinteipe tenta moralitatea in artà, si al carei fond se intenteia peidei similare, demonstrind astfel o perfectd i permanentii uni-tate in gindirea sa de o viate

1 Frumosul" in conceplia poporului. Sfaturi pe intunerec, V ol. II.Bucure§ti, 1940, pp. 86-94.

5

si

In aceste limite de limp, activitatea prodigioasd si multila-terald a lui lorga se desfdsoard pe planuri multiple, si in domeniulartelor, cuprinzind cercetarea artei populare si a celei culte incresterea lor istoricd, fiind totodatd un indrumator si orientatorin epocd, organizator de institufii, conducdtor de reviste si unvajnic apiard tor al monumentelor de arta din trecutul poporu-lui romanesc. Mai malt, a incadrat fenomenul artistic autoh-ton in cultura europeand, unde i-a aflat izvoare si similitudini,dar si diferenfieri izvorite din creatia proprie. Totodatd a popositasupra fenomenelor artistice ale tuturor popoarelor, incit nua scdpat genialei sale judecelti nici una din epocile si scolileartistice europene. Pe acestea le-a fdcut cunoscute publiculuiromiinesc prin studii si conferinte, iar cind a trecut hotarelefdrii a dus pretutindeni, mai ales in cadrul familiei popoarelorromanice, faima artei noastre. A organizat expozitii de artapopulard si arta' veche romaneascd la Paris, la Florenta si Ve-netia, in Catalonia, mergind pind a duce cu sine scoar fele ro-manesti in centrele universitare americane. Iar in 1924, cinda avut loc la Bucuresti primul congres international de bizan-tinologie, la care au par ticipat numerosi savanti venifi dintoate colturile lumii, lorga i-a purtat pretutindeni pe piimin-tul patriei unde se inalta monumente de arid unice in felul lor,ca Voroneful si Hurezul. Rezultatele acestor vizite s-au concre-tizat in studii intocmite de un Diehl, de pildd, prin care afost evidentiatd la modal superlativ valoarea de arid a vechilornoastre monumente.

Nicolae Iorga a debutat ca scriitor la 1890 prin foiletoa-nele de criticd si de istorie literard publicate in ziarul Lupta,din Iasi, al lui Gh. Panu. Aici a cdutat sd-si formuleze o con-ceptie a sa si despre arta, pornind de la Bourget, Taine, Guyattsi altii. Cunostea si folosea de asemenea, Cours d'esthaique"al lui Jouffray, care da artei o functie socialà, iar de la JulesJanin prelim ideea de a populariza fenomenele artistice .,si

literare. Tindrul critic credea cd artistul vede in lume numaiun arsenal de unde-si poate scoate cele trebuitoare pentru minu-nea de frumusete si de redare exacta pe care vrea s-o inchipu-iascd pe pinzd". Pornind de la Bourget, Iorga afirmd cd artistuleste inzestrat cu un sistem nervos asa de irnpresionabil, vibrindla toate atingerile glasului in Mate ondulatiile sale,... prin faptulcd se sileste sd rafineze si mai mult senzatiile admirabile pe carei le dd aparatul lui de simfuri, il ciopleste pe ficcare zi mai tare,

6

II sublie, Li mestesugeste pind ajunge sd fie un hiperestezic, unintdritor al senzatiilor naturale.

A fotografia natura este o imposibilitate, fiindcd arta esteinainte de toate o alegere i pecetea artistului se sirnte tocinaiin felul cum alege. De aici Iorga ajunge la Guyau. Filozoful-poet, referindu-se la peisagist, afirmd cd adevdratele peisajesint tot atit induntru nostril, cit si in afard: colabordm la ele,le desendm pentru a zice asa a doua oard, regindim mai clargindirea vagd a naturii. Sentimentul poetic nu e ndscut dinnaturd, ci natura fnsàsi iese transformata din el intr-o anumitdmasurd. Fiinta vie Si sensibild imprumutd lucruritor sentimen-tul i viata sa..., ochiul nostru are o lumind proprie, si nu vededecit ceea ce el lumineazd cu propria-i lumina". Pentru a sin:4iprimdvara, scrie Guyau, pentru a intelege raza de soare saucea de lund, trebuie sd ai in suflet primdvara, trebuie sd vibrezicu raza de soare fi sd tremuri in umbra serii pentru a gusta razade lund. Sau cum spune Iorga: poetul poetizeazd, nici unlucru poetic nu existd, pind nu va trece prin prizma auritoare apoetului". Oricit de frumoasd ar fi natura, ea nu poate venisingurd sd se zugrdveascd, ci trebuie sd se stabileascd o armonieintre artist fi naturd, intre simlire i cugetare. in continuare,Iorga afirma: artistul creiazd vesnic aldturi cu lumea in caretrdieste, el 41 face o alta, care-i datoreste lui singur existenta,lume tot asa de bogatd .,si deseori mai tipicd si mai concentratdca viaça- decit cea obisnuitd, in care atitea figuri sarbede si fdrdrelief aruncd umbrd. Cum a expus asa de bine Guyau, artistulrezumd in el trei societdti: acea existentd, care-1 conditioneazdproducindu-1, cea viitoare, pe care el o scoate la lumind, modi-ficind prin puterea geniului sdu insusirile acelei in care trdieste,si in sfir.,sit o a treia, lumea lui artisticd ideate:, care izvordsteintreagd din creierul lui si care constituie individualitatea luide creator".

Fireste cd, la acest inceput de drum, Iorga era preocupatsd-si precizeze punctul sdu de vedere estetic in raport direct culiteratura, teorie ilustratd din belsug prin exemplificdri dinopera scriitorilor din toate literaturile. Arareori, in aceastduriasd lume de creatori, intilnim si numele cite unui pictor,insolit de o vagd, dar justd caracterizare, ca al lui Darer, repre-zentind zgircenia de colori", Rembrandt, Goya, Delacroix,coloristul cel minunat al romantismului", cu totii fiind soco-titi pesimisti care-si ntoaie in negru penelul cind se apropie

7

do pinza pe care au sd. zugrdveascd chinurile omenirii pdcdtuasesi nenorocite".

De la teoriile asupra artei, lui Nicolae Iorga i se oferd pri-lejul de a intra in contact direct cu operele de artd ale Italiei,prin cdliitoria inifiatei in aprilie 1890, ale cdrei impresii leva publica, mai intii, in Revista Nona a lui Hasdeu, iar maitirziu in volumul intitulat Amintiri din Italia. Timp de aproapetrei luni, tindrul nostru strilbate de la un capat la altul uri-asul muzeu de arta care este Italia, cu un prim popas la Vene-tia. Impresiile culese se deapdnd cu indrdzneald, intr-o notdde teribilism, caracteristic epocii. Peste tot locul se evidentiazddorinta de a rupe tiparele obisnuitelor aprecieri i interpretdri.Arta pictorilor venelieni Ilplictisete, Ii oboseste, prin lipsa devarietate", de subiecte", prin repetarea banald a figurilor, te-melor religioase. Sint prea multi pictori, prea multe pinze,prea mari, prea crestine, prea spectaculoase, idealizind, rotun-jind, rumenind, infrumusetind. Tintoretto e monoton"; Bel-lini si-a trecut viata fdcind madone, in toate posturile, in toatecadrele, de toate mdsurile" ; Veronese pune prea multd ideali-zare, colori deschise, e prea ireal. Puternica influentd socialistdin care s-a dezvoltat la Iasi il face sd afirme cd pictorii venefienitrdiau numai in atrnosfera religioasd, care pusese vdlul ei mis-tic intre lumea reald, in care trdiau si povestea evreului Isus,creatorul de religie, ndscut din dulgherul Iosif Si femeia luiMaria". Pictorii respirau miasmele religioase, cum noi, ceide astdzi, respirdm in lumea industriald .,si tiinfificd, cu deo-sebirea cd ei rdmineau idealiti, pe cind modernii sintceea ce este un bine. in schimb, admird sculptura i arhitectura,jocul artei In marmurd, acei giganti care pdzesc faimoasa scarda Palatului ducal, si care viseazd vesnicul lor vis de piatrd,visul statuilor, care toate le vdd i de nimic aduc arninte,red si vesnice".

Vicenta Li oferd prilejul sd admire geniul lui Palladio, caredominei intreg orasul, rdsfrint mai cu seamd in Teatro Olim-pico", indltat dupd tipul celor grecesti, bund ocazie pentru Iorgasd depene reflexii ce nu sint lipsite de interes si adevdr: MindedRenasterea a ajuns poate in puritatea contururilor ci proportialor operele antichitátii, i deodatd-ti pare curios aceastd invierea unei arte ingropate de veacuri, pentru care se pdrdseste bisericagotica, cu ascutitele-i turnulete, cu ferestile horbotate, cutreg acest atnestec colturat, ridicindu-se urias si extatic spre cer".

realisti,

nu-si

in-

Reinnoirea artei clasice, fire,ste c(1 Iorga o admite, aducind insculpturd, arhitecturd si picturd perfectiunea, izbinda strdlu-citil a formei fdrd cusur... si noi, truditi de cugetare si insetalide a dezveli tainele ascunse, nu intelegem poate dupd cuviintd.,si pe deplin aceastd arta- sdndtoasd f i vie, fdrd rafindri si cdutarede efect, care se cheamd arta greco-romand, arta Renasterii".

La Verona reline amfiteatrul si mormintul Scaligerilor,iar la Milano Domul ii zmulge puternice si sincere cuvinte deadmiratie, socotindu-1 o fantezie nebund sdpatil in piatrii, orugdciune ziditd din granit." Admird amestecul de serios si buf,pdclurea de ace desfacindu-se ldmurit supt un cer de tablouvenetian", uriasa ingrdmddire de piatrd, pdrind cd munteles-a coborit spre a se indlta ca rugd lui Dumnezeu: cite statui,un tirg intreg, in toate pozitiile, cu toate fetele, de toate miinile:sfinti cuviosi, rdzboinici, fecioare blinde si evlavioase". Din-tre monumentele orasului Torino, il atrage capela Giovanni-Battista, toatd din marmurd neagrd, dind impresia de mare lietristd si de taind nestrdbdtutd, precum si enorma piald Castello,care e una din cele mai splendide din Italia."

Roma ii oferd prilejul de a cuttoaste intreaga artd a Renas-terii. Michelangelo il inzpresioneazd prin uriasele sale dumne-zeiri, in care talentul sculptorului domind pe pictor. Toti sfin-fa lui par a fi urmat la palestrd, afirma tindrul savant. Si,gata oricind a teoretiza, cind vede cd muschii sfintilor sint fdcutidupd tiparul celor ciopliti in piatrd, cd sculptorul stdpinestepe pictor, afirmd: la fiecare, arta cea dintii, cdreia i s-a jertfit,se cunoaste in proceddrile celei de a doua, suprapusd". Dupdcum Thgophile Gautier noteazd varialii de colori picturale princuvinte, tot astfel Michelangelo pune colori pe muschii de sta-tuie. Totusi, pentru Nicolae lorga, Rafael e mai uman, maiaproape de sufletul sdu, fiind singurul pictor asupra cdruianu-si, coboard ironia. Pi place la Rafael mai cu seamd coloareagalbend", aurie, care pare un reflex al sfinteniei celor zugrd-viti, acoperind pinza toatd, dindu-i un mai puternic caracterde divinizare. Privind pulp si bazilica sfintului Petru, Iorgaare prilejul sd-si expund din nou predilectia sa pentru arhitec-turd si sculpturd, preferindu-le picturii. Creatiile lui Berniniil irnpresioneazd, socotindu-I ca pe unul dintre cei mai marisculptori si arhitecti ai timpului".

Privind o statuie a artei moderne, Iorga afld prilejul de aenunta o noud teorie En raport cu extazul unora fald de arta

9

Renusterii si dispretul pentru tot ce e nou: a pune culmeadezvoltdrii unei arte intr-un timp anumit, a declara al de atunciincolo toate merg inapoi si cd prin urmare desdvirsirea a fostajunsd in trecut, e o corbel ca sd fie spusd si o pretertfie fdrdde inteles". Iorga preferd, in contrast cu Taine, o statuie modernd,lucratd cu dragoste si talent, uneia anticd, Ord a line seamdde ideile preconcepute cif in antichitate arta cuprindea maimultel stiintd si simlire. Ca orice lucru viu, arta nu std pe loc,afirmil tindrul teoretician, f i nu intelege de ce ar fi logic s-oimobilizdm, dindu-i orice ideal in trecutul indepärtat.

In Florenta pica in plind sarbdtorire a lui Garibaldi, sfin-tul acesta italienesc modern, cu bereta rosie, cdmase rosie siplete sure". Pretutindeni steaguri, girandole legdnate la vint,pe balcoane, pe deasupra stradelor, alcdtuind un pod fantasticsi unic. Intreg orasul pare un imens palat, in care minunileartei se addpostesc sub tavane aurite, in umbra tapiseriilor orien-tale. Se opreste asupra Palatului Vecchio, loggia dei Lanzi, portilede bronz ale lui Ghiberti, asupra Domului arias, care adoarmein glasul greoi al clopotului, cupolei lui Bruneleschi, apdsindasupra intregii clddiri, cu masa ei scobitd, dindu-i un aer demdretie si vesnicie. Goticul de la Santa Maria del Fiore seamdndmai mult cu o frizd de Partenon. In artd, toscanii au finutdrumul de mijloc: fdrd sd lepede cu total inflorirea misticdsi aprinsd a goticului, ce-1 stdvileste, il indreaptd, il simplified."

Nu putem afirma cd, la acest inceput de activitate stiinti-ficd, 1Vicolae Iorga era preocupat indeaproape de artd si ar fiurmdrit ca, in viitor, sd se stabileascd in acest domeniu. Incepu-turile sale imbrdliseazd critica si istoria literard, fiind gatasd se dedice studiilor filozofice, pentru ca, de indatd ce s-a aflatla Paris, sd rdmind definitiv in domeniul istoriei universale.Devenind istoric si ajungind la o conceplie proprie, dupd oacumulare uriasd de cuno.,stinte, Nicolae Iorga cautd ca in stu-diile sale sd cuprindd viata intrea0 a unuia sau mai niultorpopoare, recurgind la adunarea si cercetarea tuturor izvoarelor:documental de arhivd, medaliile, inscriptiile, rnonumentele etc.

Dupd o cdldtorie stiintified de ani indelungati in istoriauniversald, el poposi pe tdrimul trecutului poporului sdu, ur-mind a-1 prinde in prima sa sintezd publicatd in limba germand:Geschichte des Runainischen Volkes im Rahmen seiner Staats-bildungen", in care a zugrdvit viata romeineascd in integrali-tatea ei, adicd nefiind neglijat si fenomenul artistic, popular

10

si cult. Pentru a cerceta si infelege deplin arta romeineascd,in integralitatea ei, Nicolae lorga a fost ajutat de mai multeimprejurdri. Luind conducerea revistei SAIngnätorul, a legatinspirafia artistica de trecut si de viala rurald, iar pentru atrezi sentimentul patriotic in toate straturile sociale, a strdbdtutfara de la un capdt la altul. Cercetind trecutul, a izbutit sdstringd i intreaga documentatie privind arta ceche romdneascdsub toate aspectele ei: arhitecturd, sculpturd, picturd, ilustra-tia cdrfii. Punind la temelia existenfei statului pe fdran, a a-juns la cunoasterea desdvirsitd a artei populare, in care cuprinde:portal, forma arhitectonicd a casei, scoarla, incondeiatuloudlor, sculptura in lemn etc. Strdbdtind Ora, a cunoscutmonumentele ei de artd, multe ldsate in pdrdsire si mind: Invara anului 1904 am pornit pentru a vedea locuri .,siIn gind n-aveam sd fac .,stiinfd, sd culeg inscriptii... Ispita insdera prea mare ca sd pot scdpa de dinsa... Atunci am adaus lascopurile cdldtoriei mele si acela de a stringe inscriptii". Peaceastd cale, Iorga va cunoaste toate mindstirile i bisericileromlinesti, printre care multe constituie valoroase monumentede arid ale trecutului: In biserici si rnindstiri se pdstreazdinsd prin slovele sdpate in aur i argint, prin lespezile scrisece acopdr morminte, prin pomelnice sdpate in piatrd la altare,prin piatra cu slove asezatd deasupra usilor amintirea tre-cutului nostru, care ni este scump, ori de a fost bun, ori de a fostrdu, ori de cuprinde in el mari nenorociri, ori de vddeste si citeo clipd de fericire. Aceste pisanii, aceastd scriere pe piatrd s-afdcut totdeauna cu o evlavie, cu o iubire, cu o intelegere deosebit 1."

Dupd cum vedem, Nicolae Iorga a fost si un mare drurnef,nu numai in tara sa, ci si in toate fdrile europene, ba chiar sidincolo de apele oceanului. Nu numai cd a vdzut si cunoscuttezaurul artistic al omenirii, dar 1-a cuprins in notele de cdld-torii, unde impleteste orice fenomen de viatd umand prezenta cuamintirile trecutului, precum i reflectarea lor in operele deartd: tablourile italiene pline de frumusetea fetei care poatefi, pe pinzd, o madond, de maiestatea bdtrinului cersetor, carese transformd in apostol, de voinicia fachinului de stradd, careva figura, ca un print..."

Intemeiat pe o uluitoare documentatie i cunoscind ca ni-meni altul dezvoltarea vietii intregii omeniri, din oate timpurile,Iorga a trecut la alcdtuirea mai muItor lucrdri de sintezd, incare a cuprins atit arta romdneascii, precum i pe cea universald.

11

cliidiri.

Seria acestor lucrdri, deschizdtoare de drumuri noud in Cul-tura noastrd, incepe cut Istoria Romanilor in chipuri si icoanc,opera in trei volume, apdrute in anii 1905 si 1906. Propriu-zis lucrarea este o istorie a culturii materiale romanesti in evulmedia, in care se cuprinde, printre altele: Vechiul mcstesugde cladire al Romanilor; Mestesugul dc pictura i sculpturain trecutul romanesc; Despre imbracaminte si locuinta. Elealcdtuiesc primele lucrdri in acest domeniu, contribuind la pre-gdtirea ulterioard a altor studii de sintezd. Intregirea lor tre-buie cdutatd in cele (loud volume de Inscriptii din bisericileRomaniei (1905 si 1908) si a altor cloud de Scricri si inscrip-tii ardelene si maramuresene (1906). Pe bund dreptate remar-ca Alexandru Busuioceanu: studiile acestea, ca si altele carean urmat, erau nu numai adevdrate defrisdri de tercn, dar pen-tru cercetdtori ulteriori, modele si puncte de plecare, a cdror

folosinfd e si astdzi necesard in lucrdri documentare asupra arteinoastre vechi. Dar materialul acesta pregdtitor, pentru o stun fdcare nu putea sd ia nastere decit dupd o cunoastere cit mai corn-pletd a izvoarelor, era incd lipsit de elemente esenfiale, privindinsdsi identitatea monurnentelor noastre i cronologia lor. 0istorie a artei romdnesti nu se putea incepe fdrd o colecfie ainscripfiilor vechi, sistematic alcatuitd .,si fdcutd utild prin co-mentarii i prin note de erudifie. 0 asemenea operd face uneorititlul de glorie al unei viefi intregi de mimed .,si de cercetdriminufioase..."1

Lucrdrile acestea se continua si se completeazd prin: Satepreoti din Ardeal (1902); Drumuri si orase din Romania

(1904); Sate si minastiri din Romania (1905); Nearnulromanesc in Ardeal si Tara Ungureaseä (1906); Neamul ro-manesc in Bucovina (1905) i altele, demne de a fi refinute,si care intregesc sensul artei moldovenesti din timpul lui Stefancel Mare. Fragmente din aceste lucrdri, privind vechea artdromdneascd, au cunoscut o largd popularizare prin Samanãtorulsi alte periodice.

Notele de cdldtorii sint impinzite cu aprecieri privind artaromdneascd, de care se cuvine a se tine seamd in studiile de spe-cialitate. Iatd, de pildd, ce se spune despre pictura lui Grigorescude la Agapia: se vdd insd din minunile pe care le-a sdvirsit,cindera un bdiefandru, marele pictor, sting singurateci si scene care

1 Gindirea, 1931, nr 6-8 (iunie-august), pp. 280-281.

1 2

si

sint vrednice de Luna pictura italiana a veacului al XI/II-leasau de maiestrii direcfiei elasice de la inceputul veacului tre-cut..."1 In continuare, apar splendide descrieri de case fardnesti,costume populare, a troifelor sapate in lemn ce te intimpind lareiscruci de drumuri: Dimineafa a coborit neguri usoare pecoastele muncelelor pe care numai ici si colo le strabate o sd-geata rosiaticd de raze. Sint opt ceasuri acuma si rdcoareastapineste fried vdzduhul limpede. De pe toate cararile si poteceleizvorasc In strada alba Ward cu sumane negre i cojoacele cu-sute, farance a caror bogalii de fluturi si podoabe e acoperita inparte de rnantali cafenii; unele dintre dinsele poarta strengd-reste pe albul fin al valulai ce ii infasoara fafa oachese, o pal&riufa barbateascd." Mai fiecare pagina din aceastd carte e pre-sarata cu descrieri de costume.

Cartea sa de bald In domeniul artei este Histoire de l'art rou-main ancien, scrisd in colaborare cu arhitectul Bals, tipdritd laParis in 1922. La baza acestei lucrdri std teoria ca orice civili-zafie rine de sinteza politica ce o susfine si foarte deseori o pro-voacd. i pentru a prinde bine, in adevarata proporlie a elemente-lor sale constitutive, ceea ce e arta bizantina, trebuia lucrucare a fost uitat sit se intrebe ce era acest Bizarr; ca stat .sisocietate."2 Cu alte cuvinte, arta romemeascd cultd incepe de in-data ce au luat fiinfa statele romtinesti, strins legate, in inceputullor, de Bizanf, de unde an primit modelul pentru multe acfiuni,preocupari, indeletniciri. Prin urmare, arta cultá este expresiasubstratului politic, precum si al celui social: pdrerea mea eca arta e explicabila numai pnin societatea cdreia trebuie sa-ifie aphcabila, claca nu vrea sa fie o simple& jucarie individuald,un sirnplu exercifin de tehnica, o simpla dibuire de drumuri,carenit duc la nimic"3.

Inceputurile arta noastre medievale sint strins legate dedezvoltarea artei sirbesti, ambele avind acelasi punct de plecare:..un singur turn lung si boltit care a devenit in cursul evului me-din un adevarat plan indigen in toate parfile Peninsulei Bal-canice care nu a ramas in afara influenfei bizantine"4.

1 Sate i rnindstiri, Bucurebti, 1905, p. 87.2 Revue historique du sud-est europden,III (1926), nr. 10-12, p. 346.3 Istoria artei medievale moderne, in legáturd cu dezvoltarea so-

cietdrii, Bueureti, 1913, prefata.4 L. Brehier: Arta sirbeascd fi arta romdneascd in evul media,

Calendarul Ligei Culturale, 1927, p. 43.

13

nopfii

si

Odata stabilit un tip arhitectonic, arta romaneasca s-a dez-voltat in mod original, dupd cum se poate observa in Biserica Dea-lului, construitd in piatra fdrd amestec de ca'rdinidd. Timp depatru secole se afirind un caracter de unitate in rnonumentelede arta munteand, care contribuie la crearea artei nationale,avind un aspect zvelt i avintat, deosebindu-se de stilul bizantin.In schirnb remarcd L.Bréhier recenzind lucrarea lui Iorgainriurirea bizantina este simtitd in dispozitia exterioard a zi-durilor, care ascund organele de proptire si nu sint intrerupte prinvreun contrafort. Aici e o diferentiere esentiald de bisericamoldoveneascd i pe aici, mai ales, arhitectura munteand seleagd cu Bizantul.

Arhitectura moldoveneascd are cu total altii conceptie esteticd.ini arta incepe prin tipul bisericilor de lernn: un naosfoarte lung

acoperit cu un invelis in cloud ape si cu streasind foarte lungd,forma ce va fi preluatd chiar si in bisericile de piatrd. In artamoldoveneascd aflam puternice influente gotice, urinate de inriu-riri orientale, din Armenia, din Caucaz. Iar sub Stefan cel Mareapare in toatd splendoarea sa o sintezd de artd nationald, incare s-au contopit elernente venite de pretutindeni. francezulBréhier 41 insuseste, bucuros, ideile lui Iorga in sensul ardtat:Interesul arhitecturii moldovene std in insdsi acestd complexi-tate, cdreia Ii datoreste un caracter atit de pitoresc: nici o .,scoalan-a intrunit elemente atit de disparate: plan bizantin, construe-tie si decor gotic, sculpturd orientald, si n-a stiut mai bine sdle contopeased intr-un tot adevdrat organic, care reprezinta pen-tru Moldova o arhitecturd nationald."

In acest sens, Nicolae Iorga stabileste in Histoire de l'artroumain ancien cadrul istoric si etapele de dezvoltare a ar-tei romdnesti, stdruie asupra picturii si artei decorative, enume-rei un mare num& de artisti, precum potrivit sistemului saude lucru incadreazd arta noastrd in cea a rdsdritului european,evidentiind influente reciproce, paralelisme siinilitudini.

Preocupiiri de folclor i etnografie apar in scrisul lui NicolaeIorga incd din 1890, dar ele capdtd un caracter constant dupd1902, prin articole publicate in revistele sale: Silmanatorul,Floarea darurilor i 1\ canna romilnesc literar. La inceput, acestepreocupdri sint livresti, pentru ca apoi ele sd ajangd produsul

L. Bréhier; Irta romäná, Buletinul Comisiunii monumenteloristorice, XVII (1924), fasc. 30 (ianuarie-rnartie), p. 5; traducere dinJournal des Savants, 1923 nr. 9-10.

1 4

si

Si

unei experiente de teren, prin càláioriile intreprinse pe intreagaarie a nearnului rorndnesc, intre 1902 si 1905. Prin articole,recenzii i prefete la anumite studii, Iorga infdtiseazd caracte-rele artei populare romanesti: scoarte, casd, port, iar in 1912 tinela Vdleni o lectie despre Portul popular românesc. Temeiullectiei std in cloud idei principale: costumul popular nu are nimicroman in el, ci e tracic, fiind produsul unei lungi experienfe,iesite dintr-o bogata incercare a oamenilor pe pdmintul bor.In costurn aflam o mare varietate specified fiecdrui finut.

Dupei ani indelungati de cercetdri continue in acest domeniu,era firesc ca Nicolae Ior ga sd ajungd la o sintezd, pe care o publicdin 1923: L'Art populaire en Roumanie, son caractere, ses rap-ports et son origine. (0 traducere in italiand L'Arte popu-lare in Romania, e din 1930.) Lucrarea reprezintd o acumularede idei, cunostinte, fapte documentare si trdite, descrieri fdcutede caldtori strdini prin Prue noastre, iar toate acestea sint trecuteprin filtrul spiritului de observatie al istoricului i incadrate indezvoltarea vietii popoarelor din sud-estul european.

Iorga stabileste cJ fondul intregei arte populare e cel track,in care au intrat, de-a lungul veacurilor, multiple influente orien-tale si occidentale. Caracterul ei e pur popular, in care inset' seintrevdd i anumite penetratii venite de la curtea domneascci si,prin bisericd, din Bizant. Ea este opera Oranului agricultorsi a femeii lui. Costumul feminin, cel mai decorativ, in care ro-sal i aurul domind, apartine unei singure regiuni, a Argesului,in care lorga descoperd, totodatd, si anumite elemente intilnite inimbrdcdmintea domnitelor noastre, infdlisate in frescele secoleloral XV-lea Si XVI-lea.

Arta popularä nu e o arta suprapusà, ea reprezintd etni-eitatea rurald, alccituind deci cel mai de prep document pentrustabilirea psihologiei poporului roman. Elemental de unitatepeste milenii caracteristic tuturor regiunilor tdrii: este, inornamentatie, reducerea a tot ceea ce vor sd reprezinte figurileschematice ale acestei arte, la constructii lineare, la no tatii ab-stracte. Triunghiuri, romburi, linii oblice, paralele, cruci ser-vesc a reda tot ceea ce reprezintd privirilor artistului naiv." Darstilul acesta schematizat, linear, geometric, abstract", de carac-ter tracic, e specific tuturor popoarelor care apartin acesteifamilii, deci elementele de unitate ne apropie de popoarele careinconjurd Marea Neagrd, prin Balcani si prin Ucraina, pindin Caucaz Si pind in Anatolia.

15

si

Lucrarea L'Art populaire en Roumanie promoveazd in spi-rit stiintific, ideile de unitate cj continuitate a românilor incadrul hojarelor dacice. Arta popular?" e studiatd pe tot terito-riul romiinesc, evidentiindu-se, prin exenzplificari, caracterelespecifice fiecarei regiuni.

Mu lte elemente de arta popular?'" aflarn si in La Roumaniepitoresque (1924).

Ca o intregire la studiul artei vechi rornanesti trebuie privitalbumul intitulat Domnii romtmi dupg portrete i fresce con-temporane, in cloud editii, din 1929 si 1930. Albumul cuprinde222 planse, reprezentirul figurile voievozilor ronzáni infatisatica ctitori de biserici si mindstiri. Se incepe cu portretul lui Basii-rabei-Voievod, mort in 1352 si ingropat in Biserica domneascadin Arges, si se incheie cu domnitorul Grigore Alexandru Ghica.Unica in felul sat' si tiparita in excelente condilii grafice, lucra-rea e de un real folos pentru studiul vechii arte romeinesti. Albu-mul se continua in 1937 prin Portrctele doamnelor romanc.Desi numai albume, ek sint rezultatul unei rnunci i stäruinfeuriase, incadrindu-se in privirea de sinteza asupra intregii arteromeinesti.

Deseori, Nicolae Iorga a scos in evident?" valoarea artisticaa icoanelor, catapetesmelor, teseiturilor si a obiectelor de argintsi metal folosite in biserica, a legaturilor de carte, precum si aminiaturilor.

Dintre toate artele minore, in special ilustralia carlii ajun-sese in ultimii sai ani de viata o pasiune. A studiat cartea, viizutdca opera de arta, facind, totodata, mai multe comuniciiri peaceastei tem?" la congresele internationale.

Drumetia a fost o altd pasiune pentru Nicolae Iorga. Numaicine I-a insotit in peregrindrile sale in tard si straineitate si-aputut da seama de trdirea cu intensitate a faptului zilei ce-I intim-pina pe stradd, curiozitatea fare/ limitá pe care o avea ptisindin muzee Si pinacoteci, adinca pdtrundere ce-i strdlucea in lu-minosii sai ochi staruind in Ma fiecarei pinze, studierea

fizice a treceitorilor, atentia crescinda fata de conversafiacelor din jurul sau spre au insusi rostirea in. dialect sau clari-tatea limbii literare. Toate acestea sint prinse in lucrdrile scrise,pe baza impresiilor de caleitorii, privind: Grecia, Italia, Spania,Portugalia, Elvetia, Germania, Belgia, Olanda, Danemarca,Suedia, Norvegia, Franta, Polonia, Cehoslovacia, Jugoslavia,Bulgaria, Turcia, Statele Unite. Fireste ca arta nu putea lipsi

16

infO-fisarii

din aceasta literaturd, alcdtuind un document interesant pentruraporturile ce se stabileau intre savant si creatia spirituald depretutindeni. Se evidentiaza insd, din acest punct de vedere, des-crierile privind arta venetiand si cea spaniold, cuprinse in lu-crarea de fata.

Ar fi o greseald din partea noastrd dacii nu am sublinia son-sul pe care Iorga il da picturii, adicd vedea pinzele dintr-unmuzeu cu ochii istoricului, insetat de a cuprinde total pen-tru intelegerea desdvirsitd a evolutiei omenirii. Chiar dacd aveafiorul pasiunii pentru frumos, pentru arta in esenta ei, kind laurrnd biruia omul de stiintd, in cdutarea de noi surse pentru sco-pul final: cunoasterea totald si desavirsitd a societdlii in dezvol-tarea ei multimilenard.

In sensul acesta, in cadrul cursului de istorie universald tinutla Universitatea din Bucuresti, in anul 1922, a tratat Istoriaartei medievale si moderne, asa cum precizeazd in chiar titlullucrdrii tipdrite, in leggturil cu dczvoltarea societAtii. S-ar cu-veni, chiar aici, o oprire mai indelungatd asupra lucrdrii, alecdrei lirnite ies in evidentd cu prisosintd. Ea este scrisd insd, asacum mdrturiseste autorul, in amp ce o boald il retinea in casd:30 septembrie 7 octombrie, sdptdmind de oboseald .,si boald,intrebuintatii cu redactarea Istoriei artelor".1

Sfirsind un capitol al lucrdrii, Iorga afirmd cd arta isirelua locul astfel, cum e firesc, intro marile utilitiiti ale socie-tdlii". In atari cazuri, arta se afld in atentia istoricului, Sintai putin atunci cind ea se transformd in arta de agrement,de dibdcie si de modd". De asemenea e sensibil la orice curentpopular ce strdbate pictura si nu acceptd pe aceea cu tendintide saloane" si note mai elegante". Fiecare epocd, prin caracte-risticile ei sociale si culturale, e cdutatd de lorga in opera artis-tului. In pictura spaniold a secolului al XVII-lea descifreazdviata comund a Ora, cu scene populare: Murillo a dat o expre-sie particulard madonelor sale, dar burnt! pastor Isus e la dinsulun copil de pe strada Madridului care s-a intimplat sci aibd lingiidinsul, cine stie cum, o pasnicd si binecrescutd oaie. ...,Solticiicare-si curdtd de pdduchi cdmasa, taie pepeni ori mused dinstruguri, il intereseazd ca si fetita care numdrd banii cistiguluizilnic lingd cosul din care se revarsd zarzavatul". Velazquez a datgaleria intreagd a regilor palizi Si slabi, mindri in costumul

1 Memorii, vol. III, BucureW, p. 338.

2 17

lor intunecat, a reginelor melancolice din lipsd de aer si de ocu-patie, a copiilor regali albi ca hirtia, cu pdrul blond de ci-nepd, in dantelele si stofele scumpe care-i acopir." In schimb,viaja pulseazd in pinzele sale .si se vede di simte o deosebitd phi-core sd infdtiseze atelierul in care, cu gesturi atit de inedite inpicturd, tesátoarele 41 intind firele, betivi care se insird, cu femeiagoald in mijloc, la masa umedd, si, supt nume mitologice, pot-covari cari bat pe nicovalii, supt numele filozofilor, apoi, tipuridin cele mai comune."

In epocii s-a stdruit asupra ideii cd Nicolae Iorga e savantulcare, atunci cind se desprinde de cdrtile si studiile sale, dovedesteo necunoastere totald a vietii. Eroare fatalii pentru acei carevor incerca sd se apropie de marele savant in acest sens. In dome-niul artei, a fost un neobosit organizator si a desfdsurat o activi-tate bogata si itnpresionanta in promovarea unei vieti artisticesi in apdrarea vechilor monumente de artd. A initiat numeroasetnuzee pe intinsul tdrii, la Kileni, Bucuresti, Iasi, precum siin alto localiteiti. A indrumat numeroase studii, care au pornitdin indemnul sau personal. A condus ani indelungati Comisiamonumentelor istorice, precum si Buletinul acestei institutii, inconditii grele, nefiind sprijinit si inteles. Lipsit de fonduri ma-teriale, deoarece statul nu-i punea la dispozitie banii trebuitorisii ingrijeascd monumentele istorice si de arta, a fost obligat sitrecurgd la inifiativa particularci. Cu mina necontenit intinsdpentru cersit, spre folosul culturii romiinesti", a izbutit Nico-lae Iorga in opera sa de organizator, de ctitor, de indrumator,de savant. In judecarea operei sale se cade a tine seama de condi-tiile grele in care si-a desfasurat multipla activitate.

Volumul de Mil infdt4eazd numai o parte din opera sa de-dicatii studiului artei, sub multiplele sale aspecte. Un bogatf i valoros material a fost ldsat la o parte, fird a irnpiedica intele-gerea deplind a scrisului sin in acest domeniu. Pentru intiia oartise cid aici Arta popularà, in limba rometnd, ea fiind scrisd deNicolae Iorga in limba francezd, adresindu-se astfel mai cu sea-mei strdincitiitii.

Citite, astizi, paginile sale privind arta populard, arta vecherontiineascd, arta altor popoare, ni se infatiseazd, prin conceptiesi stil, unice in felul lor pentru acea epocd. Sclipirea omului degeniu Si-a pus amprenta pe fiecare rind scris, in sfera fiecirei idei.Faimoasele sale intuitii impresioneazd chiar si acolo unde o afir-matie abia e schitatd, scrisul sin se impune prin bogitia si varie-

18

tatea inforrnatiei, curajul afirrnatiilor, posibiliteifile de a im-brdtisa intregul fenomen artistic si incadrarea sa in viata societd fii.Chiar cind, in sustinerea unei pdreri, rdmine singular, impresio-neazd prin siguranfa logicii puse in slujba gindirii sale. Are ofrazei cuceritoare, prin vocabular, bogdfia de imagini, sponta-neitate, ciildurei, träire, sinceritate, hotdrire. E fraza specifiedistoricului, vreijitorului de trecut, prin care cautd i izbutestesil atragei de partea sa pe cititor,pentru ideile puse in slujba cul-turii neamului sau.

Punind punct acestei modeste i scurte prefete, reproduc aicicurintele primului cititor, in manuscris, a acestei antologii,criticului Eugen Schileru:

s-a pdrut imens, genial. Nu mai vorbesc de informatie.Cu atit mai covirsitoare cu cit in nurneroase donienii el insusi,descoperind, a fost izvorul principal al informatiei. Dar, multi-lateralitatea preocupdrilor, lecturilor, prodigioasa putere de aasocia si de a reconstitui astfel realul cultural si artistic in multi-plicitatea conexiunilor si instructiunilor, orientarea stiinfifiedsi inteleaptd, noutatea i indrdzneala pe care le manifestd cu fer-mitate in cele mai variate domenii istoria artei, stiinfa culturii,muzeologia etc. rn-au coplesit i zit-au entuziasmat. Ce putinne cunoa.stem marile noastre spirite!"

Si nil e de neglijat a refine faptul cd activitatea lui NicolaeIorga in domeniul artelor reprezintd numai o feirimd in opera sacuprinsd in cele 1250 de ceirli si 25.000 de articole scrise intr-oviatii de om".

BARBU THEODORESCU

2*

Mi

FRUMOSUL IN CONCEPTIA POPORULUI

In timpul din urmá s-a fAcut o discutie pasionatä, ccca cescade putinta de a se intelege cineva, mai ales cind fiecare lu-creazil cu cuvinte, in loc sa se verifice asupra realitatilor, cuprivire la ceea ce este frumos si la ceea cc este moral in mate-rie de literaturá.

Cu ocazia aceasta, s-a cäutat in toate cArtile de teorie, incereetilrile fAcute de ginditorii din stralnAtate, suindu-secineva pina la vremea lui Schiller i, peste Schiller, si mai sus,pina la Platon pe care numai eine 11 citeste in greceste ilpoateintelege in oarecare másurà, i trebuie sA fie un grec de pe vre-mea lui ca sà-1 poatà intelege in intregime, pentru a se hotaride cei mai multi, ceea ce este, de altminteri, lucrul cel mainatural, el nu se poatc impune frumusetii literare i, adau-gibn, cclei artistice, &á fie moralil, precum iarà va recu-noaste oricine, nu se poate impiedica un suflet armoniosmoral, fAcut asa din nastere i supus unor porunci de nein-vins de a face s'a se simtà aceastá armonie si aceasta frumuseteetica si cealaltà frumusete, in frumusetea pe care o numim es-teticä.

Mai sint ineä desigur oameni care isi inchipuie ca.', in ma-terie de cugetare mai inalta, se poate ajunge la un adev5r pecare sLi nu-1 poatà clinti nimeni si care se socot legati pe viatä,cu toate elementele gindirii lor, de un crez rostit oda-CA.

Numai cine cunoaste istoria gindirii omenesti pe care onumim filozofie isi dà seama cit de trecätoare sint aceste ade-vAruri ciipAtate de unul si altul, dupà locul in care se gAsestein societate si gindire, dupa ideilc vremii sale, dupA nevoile

21

acestei vremi, de care nu poate scgpa nimeni i prin urmare citde intercsante sint toate adevgrurile acestea din partea accloracare au ajuns la ele, dar cit de trecgtoare in ccea ce privestepc altii care, in alte imprejurgri, cu un suflet cu totul deose-bit, nu mai pot gindi astfel i 11u mai pot jura pe acelasiadevgr.

Am citit i eu pe vremea mea destulg filozofie. A fost ovreme cind, fAcind o Facultate de Litere completg si trecindexamene de filozofie, mg hotgrisem, a doua zi dupg ce am cititping si psihologia fiziologicg a unui Wundt, sä urmez in strgi-ngtate, wide cgpgtasem o bursg, studii de filozofie. Nu se poatesocoti cA sint cu totul strain de ceea ce se afirmg cu increderecg osebeste vremea noastrA si in domeniul acesta al gindiriiabstracte. Dar de aceea, tocmai de aceea, credinta mea innestrgmutatul adevAr ggsit odatg pentru totdeauna si care sgnu poatg fi verificat de orice om de bun simt asupra realitAtilor,cu mijloacele asa de simple ale cugetgrii silogistice i cu totcc se poate adauga pe lingg aceasta, este mai mult decitzguduitg.

Totusi, obisnuit sA verific eu insumi acele putine lucruriin care cred, i cred cu atit mai tare, cu cit ele sint putine,nu m-am putut opri de a cguta o altA cale decit cea care vgditnu ducea la capAt, pentru a mg lgmuri in ce priveste aceastAlegaturg dintre ce se numeste de obicei frumusete i intre ceeace, fiind moral, se socoate in a fi in afarg de frumusete i chiarimpotriva ei si aceasta, o spun de la inceput, este pentru mineo absurditate.

Am vgzut cg nu mg pot sfAtui filozofii i atunci mi-am zis,cred cA am nemerit, cg ar fi o instantg mai inaltg, mai sigurg,la care s-ar putea indrepta cineva pentru a incerca lgmurirea,decit in ciocoirile de idei care sint mai mult in infAtisare decitin adevgrul insusi al lucrurilor.

Iatg anume despre ce este vorba.Noi credem prea usor cg ideile pe care le-am imbrgcat

intr-o forma pe care lumea n-o intelege totdeauna, desi sintunii care se fac a intelege tocmai lucrurile cele mai strAine deputerea lor de gindire, cg acestea rgmin acolo sus, in sfera lorrece i vesnicg. De fapt insg nu este asa. Este adevArat cg nuse citesc de la o bucatA de vreme cgrtile, i cel mai mare filo-zof este judecat de trei sferturi din cei care se ocupg de filozofialui, nu dupg ce a scris. cgci cartea rgmine nedeschisA in rafturi-

22

1

pi

le biblioteeilor, ci dupg ceea ce din gindirea lui a pfitruns in car-tile de istorie sau de teorie si uneori chiar in modeste manuale.In afarg insg de aceste strecurgri in cgrtile de intrebuintarecurentg, si cele mai inalte si mai nobile idei, acelea care par maigreu de inteles si in mai puling legatura cu viata, se coboarg inadinc, intocmai precum picgtura norului celui mai de sus va a-junge totusi sg strgbatg ping in fundul pgmintului, trezind acoloacea viatä noug prin ceea cc a revgrsat ploaia . Pe multe scgri,care nu se pot urmgri, cele mai sublime adevgruri ajung säpatrundg la ceca ce numim noi prosteste, cu dispret: poporul,multimea, masele, vulgul. Acolo insg se petrece acelasi lucruca si cu picgtura de ploaie In tainitele roditoare ale tgrinii.Aceste adevgruri se amestecg indatg cu atitea lucruri pe carele prefac, prefgcindu-se ele insgsi i dind in fehd acesta o formgnoug care se va isprgvi prin roade triumfatoare mult deasuprapgmintului. Ideile filozofice, morale, estetice le primeste acelpopor, le pune impreung cu ceea ce simtea i tia inainte deaceasta, le supune fgrg sg voiaseg la transformgri care yin dintoate aceste inriuriri misterioase si de aici iese ceva care, ince priveste forma, se poate intimpla sg nu aibg curgtia picgturiiaceleia de apà venite din non i poate sg semene numai cu omigmg de noroi, dar produce lucruri pe care in puritatea eipicgtura de ploaie nu le-ar fi produs niciodatg.

Incepind de la discutia aceasta cu privire la artg si la moralgtrecind pe urmg si la alte domenii, o sg incerc intr-un sir de

conferinte aici, inaintea tuturor, sg vgd in ce chip popoarele depretutindeni, dar in rindul intii poporul acesta al nostru, careintrece cu cumintenia lui fireasca atitea popoare de mai multginviltaturg, pentru cg au avut mai mult noroc, intelege ideilefundamentale la fiecare moment in viatg.

Cum inteleg ai nostri cei multi, care infAtiseaza nu numaigindirea lor, dar ceea ce s-a gindit in curs de mai multe gene-ratii de inaintasii lor ping foarte departe, notiunea aceasta afrumosului? Ce li se pare lor cg este frumos?

Desigur ea' pentru dinii frumosul este acel frumos esteticpe care il prind indatg, ii inteleg adinc si de care au o nevoiesufleteascg asemenea cu care s-ar ggsi greu la alte natiuni .Este frumoasg pentru dinsii primavara, este frumos un ceralbastru, este frumoasg o pajiste infloritg, este frumoasg ofigurg omeneascg, este frumos un gest care sade bine omului sipe care el il face de multe ori, de cele mai multe ori, farg sg se

23

si

gindeasca, pe cind atunci cind se gindeste, gestul este stingaci,fals i urit.

Poporul nostru va merge si mai departe. El va gasi o fru-muscle si in lucrurile care-i strica, in lucrurile care-1 inspai-minta . Va gasi frumoasa o furtuna, va gasi frumusete in liniade lumina arzatoare a trasnetului care distruge, In revarsareaapelor care coplesesc si ineacä. Nimic din ceea ce poate faceparte din harta cit de larga a frumusetii pe care am putea-onumi, cu un termen filozofic, estetica, nu-i scapa.

In aceasta privinta ne-am putea opri insa asupra ori-ginii chiar a acestui cuvint de frumos". El este fara indoialalatin, pe cind la alte popoare romanice, a trebuit sä se recurga latezaurul altei limbi, pentru a insemna aceeasi idee. Franceziizic beau, care vine din bellus, forma latina medievala, impru-mutata de la barbari. i italienii intrebuinteaza de obiceibello, care vine de la aceeasi origine si a trebuit sa se formezeintr-un anume moment din dezvoltarea limbii latine apusene.Dar nu este mai putin adevarat cä una din bisericile cele maiimpunatoare de la Venetia nu se cheama Santa Maria Bella",ci Santa Maria Formosa".

Spaniolii si in general ibericii, cu care avem atitea legaturi,care nu se pot lamuri cu desavirsire si desigur nu prin Traian,sau prin eine stie ce spanioli adusi cu dinsul, zic hormoso canoi. Iar formosus latin, de la care yin toate aceste cuvinteromanice, nu reprezinta altceva decit forma intreagd, formadeplina, forma armonioasa .

Este vorba de un cuvint integral, iar nu de unul care sacuprinda' o parte a frumusetii: este vorba prin urmare de uncomplex, de o legatura, de o potrivire, de o armonie in carepot sa intre i elemente care ele in sine nu sint numaidecitfrumoase, dar care sint frumoase impreuna. In aceasta concep-tie, de exemplu, frumusetea artificiala, care se cultiva asa demult in timpurile noastre, nu intra in gindirea poporuluinostru, fiindca in fiecare din elementele unui corp, unei figurisau unui suflet omenesc, sint anumite legaturi, si este cinevabrun sau blond, ruman sau palid, dupa o multime de elemente,care sint si de origine materiala si moralä, asa incit, indata cese transforma unul din ele, se stria aceasta potrivire, se prefacein stridenta ceea ce a fost o armonie.

Iata deci ceva pe care 1-am cistigat si se poate aplica si lite-raturii si artei. Scriitorii ca Si artistii trebuie sä aiba in veder e

24

inainte cle toate totalul si sa se intrebe necontenit daca aceeace introduce cineva pentru a trezi si a reline si a creste atentia,pentru a uimi prin noutate, aratind Ca este altfel decitnu strica numai izvorul oricarei frumuseti, dar daca acel ele-ment adaos nu este in desavirsita i dureroasa nepotrivire cualte lucruri care se gásesc in poezia, in povestirea lui si care,acestea, venind din fondul. cel adinc i adevarat nu pot fiimpiedicate de a iesi la suprafata.

Inca odata, frumusetea nu poate fi niciodata un lucru deamanunt, ci face parte din conceptia globala, i poporul nostru,ca i popoarele care au aceeasi inzestrare sufleteasca, nu poatesa rosteasca acest cuvint de frumusete decit in acest chip larg

deplin sintetic.Dar iata ca ne gasim, tot prin cugetarea poporului, ina-

intea unei dezlegari a celeilalte intrebari pe care, chiar infelul in care am vorbit despre dinsa, incercam a o rezolva inacelasi fel, cind spuneam ea moralitatea nu este decit o frumusete

frumusetea nu este de fapt decit o moralitate, lucruri pecare filozofii le osebesc dar, cum vom vedea, poporul le puneimp reuna .

In educatia pe care orice mama de la tara, orice femeie deom muncitor o face copilului ei, nu o data se amesteca aceastaexpresie de: este frumos sau nu este frumos. In privinta aceastao femeie simpla pricepe mult mai mult decit acei autori decarti pentru scolile primate in care se cauta a se dovedi cà ofapta morala atrage dupa dinsa totdeauna o rasplata, i aceastanu face altceva decit sa transforme un frumos suflet de copil,vedeti nu ma pot impiedica de a lega de cuvintul suflet acestadjectiv de frumos, intr-un mic negustor de fapte bune, careintinde necontenit mina ca sä primeasca o rasplatil, foartebucuros cind ea intrece ce a dat, ceea ce este regula oricaruicomert.

Deci frumos i urit sint elemente de pedagogie populara,si copilul se deprinde de la inceput cu aceasta conceptie. Inorice lucru care trebuie facut, In interesele cele mai inalteale lui, ale societatii, pentru a satisface instinctele cele mainobile, este frumusetea i aceasta invatatura o duce el pina lasfirsit: ea devine astfel un friu moral.

Caci in tot ce face omul din popor la noi este totdeauna grijaaceasta de a vedea daca este frumos ori nu este frumos. Sintlucruri pe care nu le impiedica nici o lege, pe care nu le inter-

25

si

si

zice nici un regulament, care nu pot atrage nici o pedeapsà,pentru care constiinta public5 n-ar gAsi nici o condamnare si,cu toate acestea, lucrurile care sint astfel ingaduite nu se fac.Nu se fac pentru ce? Pentru cä nu sint frumoase.

Si voi incheia relevind faptul 61, in atitea minunate is-pliivi de jertfire facute in timpul rázboiului si care se potreface oricind in mijlocul iadului deslàntuit de masinile uci-gase din timpurile noastre, desigur pentru fiecare ran5, pentrufiecare mort, sufletele omenest; erau strinse de adinca pgrere deran, dar totusi uncle arunari inainte, unele infrunfari aledusmanului, unele uitäri totale de sine si de tot ce este in legg-tura cu familia au fost acolo, pe cimpul de luptil, pecetluitede pärerea unanimä a acelora care au fost martori si erau gataBA fact; si ei acelasi lucru, cu enuntarea acestei sentinte: esteun lucru frumos.

1 9 3 7

I.

ARTA POPULARA

ARTA POPULAR A IN ROMANIA

Prefaca

Arta populara romiinä nu este de fapt o arta' popularizata",cum e cazul pentru un mare numrir de manifestatii artisticepornite din mase. Influentele Curtii si bisericii pornind dinBizant nu pot fi recunoscute decit in imbrAcámintea unorregiuni sau in anumite ornamentatii ale locuintei.

Dacä se urmArese formele acestea in imbrAcriminte chiar,in felul de a zidi, in ornamentatia sculptatà sau pictatä (deexemplu pe ouale de pasti) se recunoaste de asemenea carac-terul comun, care este stilizarea geometrica, absolut abstractá,a tuturor modelelor oferite de naturri. De asemenea cind acestemodele sint reproduse aidoma, se vede aici o influen0 strainà.

Ori aceste forme se regasese chiar la vecinii din Ucraina sidin Carpatii polonezi pinä in Grecia, cu infiltratii in Suedia,datoritA unei vechi invecinari . Evident, aflrim la bazA o artacomund.

Ea nu poate fi decit aceea a vechilor traci, cäreia i se deseo-perá tot mai mult o importanta sub toate raporturile.

Fara indoialrl, aceasta a exercitat o influentri asupra epociide artä greaca, dupà cum o dovedesc vasele de Dyple. Si vechiidorieni, ciirora le este datoritil, nu sint decit tracii cei maistfavechi.

A defini aceastil arta', a-i urmari diferitele manifestárilegate de tehnicile si destinatiile cele mai variate, a-i arritasensul si valoarea, iatii scopul acestor pagini.

29

IntroducereORIGINILE ARTEI POPIJLARE ROMANE5TI

(Comunicare la Congresul de istorie de la Bruxelles)

Inainte de a fixa trasaturile caracteristice ale artei popu-lare romanesti in diferitele ei domenii, se ridica o intrebare,deosebit de interesanta peutru aceasta arta, date fiMd condi-tine speciale ale dezvoltarii sale: care este de fapt definitiaartei populare?

La o casii tilraneasca cad aproapc orice arta popularaeste o arta taraneasca poti vedea coloane de lemn caresustin acoperisul, iar aceste coloane an capiteluri sculptate;spoiala care acopera peretele din fata poarta urmele unor ti-pare de lemn cu care se reproduc tot felul de frunze, flori,pasfiri sau doar linii incolacite. Femeile care ies pe usa incon-jurata de asemenea ornamente poarta haine de un gust foartefin, chiar distins uneori, dintr-o tesatura in care rosulauriul se amesteca intr-o policromie triumfatoare ; un vallung le acopera capul i coboara pina pe umeri.

Toate acestea sint facute de agricultorul, proprietar alcasei, si de nevasta mi, care in serile lungi de iarna Ii petrecetimpul lucrind cu mina aceste tesaturi delicate, destinate satreaca de la o generatie la alta, sa se mindreasca cu de labiserica, la sarbätori, sau la petrecerile de familie.

Se poate spune ca aceasta este o arta populara, sau, maibine zis, o arta pe de-a-ntregul populara?

Daca cunosti trecutul romanilor, daca le-ai strabatuttam, ca sa vezi i sa admiri sutele de biserici, adevarate mu-zee de arta originala i podoaba cea mai de pret a ;aril, Iidai seama c aceste capiteluri de lemn imita in sculpturile lorfrumoasele capiteluri de piatra care caracterizeaza bisericilevalahe de la sfirsitul secolului al XVII-lea si in mare partesecolul al XVIII-lea ; aceste ornamente imprimate pe zugra-veala proaspatä incearca sa reproduca umil sculpturile caredecoreaza fatadele acelorasi biserici si care incadreaza cugratie ferestrele laterale. Comparatia, usor de facut, datorita

30

si

marelui num:1r de modele, este coneludenta . Mai mult, dcoa-rece, putin inainte i putin dupa anul 1700, exista obicciul,adus din Constantinopol si din Orientul musulman, turc sipersan, de a impodobi peretii interiori ai palatelor domnesti,ai caselor boieresti i peretii exteriori ai unor biserici, cum arfi Fundenii Doamnei, linga Bucuresti, cu ramuri, flori, tran-dafiri infloriti, lalele, lampi suspendate, 'Muni trufasi, toateacestea imprimate pe stuc, imitatiile taranesti au urmat acestexemplu.

Costumele de fcmei, care se caracterizeaza prin exploziade rosu si abundenta nuantelor de auriu, apartin unei singureregiuni, cea din judetul valah de munte, Argc i vane inveci-nate ale Muscelului. Tocmai in aceste locuri, timp de aproapeun secol a fost capitala dinastiei domnitoare, care imbina infastul de la curte amintirile bizantine cu influentele occiden-tale ; recent s-au descoperit mormintele acestor domnitori

s-au gasit resturi de purpura i bijuterii de aur. Trebuic decisà admitem cii täranii s-au inspirat din acest lux desfasuratsub ochii lor si ca au imprumutat de aici uncle elemente.Am constatat nu de mult ea' in micul sat Valea Danului, peArges in sus, femeile mai poarta si acum pe cele doua partiale capului, pe deasupra urechii, fisii de pinza subtire alba,asa cum se poate observa in Biserica Domneasca a Argesuluiin uncle portrcte de domnite din secolul al XV-lea si ince-putul secolului al XVI-lea.

E vorba in acest caz de o arta popularizatd, redusa la pro-portiile pe care i le pot da masele rurale, realizata prin mijloa-cele simple pe care le au la indeming. E un aspect foarte inte-resant, care merità sa' fie studiat. Mai de mult a fost publicatun album cu case din regiunea Salzburg si Voralberg, iar inPolonia s-a anuntat publicarea unei colectii de gravuripopulare, probabil o culegere originala, care infatiseaza dife-rite expresii si atitudini ale sufletului popular, gravurilucrate de tarani care aveau in amintire sau in fata ochilortablouri de biserica, din orase sau din partea locului. Darceea ce merita o atentie deosebita sint tocmai acele manifes-taxi proprii sufletului popular: cele primitive, originale,neinfluentate, de la care adesea a pornit arta culta, sau carechiar au influentat-o in repetate rinduri, rezistind timp desecole la concurenta unor produse intr-o tehnica superioara.Caci, in afara farmecului lor original, aceste manifestari sint

31

si

singurele in stare sa ne dea informatii prctioase asupra ori-ginii nationale si a celor mai vechi legaturi intre diferitele

populare. Ele pot sluji deci la rezolvarea proble-melor celor mai arzatoarc din epocile cele mai intunecate.Capitole importante i necunoscute ale istorici din diferiteparti ale lumii sau de-abia explicate prin ipoteze etnograficedevin mai usor de inteles prin aceste naive forme de arta.

II

Romanii, indiferent de regiune [...], si-au dezvoltat artapopulara, vechea lor arta populara, arhaica, primitiva, ori-ginala in urmatoarele domenii:

In imbracaminte, mai ales cea a femeilor: camäsi brodate,sorturi formate din mai multe fisii policrome, impodobite cudiferite desene in relief, cojoace de piele cu ornamente cusute(pentru barbati si femei), briuri largi de piele, impodobitein acelasi fel, stergare, tesaturi care slujeau sa incadreze sausä sustina icoanele, cearceafuri de pat cu marginile brodate, ba-tiste purtate la briu si pe care fetele le dau flacailor indragiti.

(Exista mentiuni in legatura cu costumul femeiesc in in-semnarile din catatonia facutà prin Moldova, spre sfirsitulsecolului al XVI-lea de care Francois Pavie, baron de Four-quevaulxl. Planse desenate in Transilvania in secolul alXVII-lea infatiscaza costumul din aceasta provincie. TJn cala-tor strain de la inceputul secolului al XIX-lea, ungurul Kara-czay, dà modele de costum din Moldova de munte).

In dantela, domeniu care necesita inchi un studiu atent almotivelor i procedeelor ;

In covoare, atit cele care se intind pe jos cit si cele careacoperà peretii ;

In vopsirea oualelor de Pasti, pe care miini cu experientasi foarte indeminatice deseneaza repede eu o pensula mica,muiata in ceara topità, fignri care mai tirziu, cind oul va fivopsit in rosu, albastru, verde, mov sau galben, indepartindacest strat care le-a aeoperit provizoriu, vor famine neatinse.

Acte i fragmente, I, p. 34 i urrn.

32

civiIizaiii

a

In construclia caselor cu acoperis de sindrilA, cu balus-trade de lemn si cu sari oblice;

In cioplirea crucilor de la rilspintii, a por/ilor, a usilorcasei, a coloanelor de la prispA, a barierelor si a Iarcurilor, ascaunelor, a lingurilor, a politelor pentru veselä, a furcilor, abitelor si a formelor pentru unt ;

(Sculpture in piatrà lipseste: erau uneori folosi/i pentrubiserici [coloane, cadrul usilor si al ferestrelor, sari] strAini,cehi, in secolul al XV-lea, dalmatini, probabil, in secolulal XVI-lea ; in secolul al XVIII-lea se intilnesc mesteri arde-leni si din Balcani, alAturi de bAstinasi. In ce priveste prelu-crarea metalelor, la aceasta erau folositi sasii din Transilva-nia, dupii terminarea marii scoli monahale din Moldova:meritA menTionat faptul ea', o mie de ani mai inainte, in via/aSf. Severin ni se spune cA in Norica, unde romanii nu aveauacces la aceastfi meserie, aurifices barbari lucrau pentru regiigermanici din imprejurimi.)

In ceramica popularA, curind invadatA, mai ales in Tran-silvania, de stilul occidental.

In toate aceste domenii nu totdeauna gAsim aceeasi cromati-ca.. In afarA de rosu si auriu, in jude/ul Vilcea si in Sibiu gilsimalb si negru, mai departe spre vest, culori combinate in petemici si puncte mirunte, iar in Banat, sub influen/a turcilorde la Orsova si a vecinilor sirbi, se revine la revArsarea de aurpe sorluri, avind pe dedesubt o fisie bogatfi impodobind ta-bu cu ciucuri lungi, rosii, care cad peste albul fustei, sau, lainceput, al cAmAsii. In judelele din partea de rAsArit aValahiei culorile vii sint folosite cu discrelie. In regiunea demunte a Moldovei se poate constata acelasi sim/ al mAsuriiin folosirea nuantelor. Pe covoare, in loc de rosu ca in Olte-nia sau Arges, vom gAsi in Moldova nuante de galben palid,de verde slab si pu/in roz sters, iar in Bucovina si Basarabianegrul, care dA o notä sumbrA si scoate in evidentA albastrul,sobru si sever.

Desenele legate de aceste culori diferA si ele. In unele vAigisim frunze si flori, ba mai mult anumite frunze si anumiteflori, spicul dintr-un jude/ se opune acelor de pin dintr-altul ;doar in anumite provincii vor apArea pAsAri, animale sauchiar figuri omenesti, adesea, urmind capriciile modei, repro-duse intr-un mod destul de curios.

33

Trebuie sA adAugAm cA sortul cu ciucuri din Banat, fustascurtA i creatA din judetul Mehedinti, cele douA sorturi dinfatii si din spate din Valahia, sortul dintr-o bucatä care incon-joarA strins corpul in Moldova reprezintà de asemenea formedeosebite de imbrAcAminte.

Existi totusi ceva unitar in toate acestc produse ale arteipopulare i anume in ornamentatie, reducerea celor infcifisatela nime figuri schenzatice, la nite construcfii lineare, la nigenotafii abstracte. Triunghiuri, romburi, linii oblice paralele,cruci sint de ajuns pentru a reda tot ccea ce atrage atentiaartistului naiv.

Aceste forme sint botezate, mai ales de eAtre femeile careles sau care picteazA OU, cu nume poetice, legind figura deobiectul tip din natura vegetala sau de exemplarul din lumeaanimalä cu care seamAnA cel mai bine. in legAturà cu aceasta,d-ra Miller-Verghi, in Co lectia de desene ale strAbunilor"(foarte amestecate i uncori colorate incorect), dl. G. Oprescu,in recenta sa carte destinatà initierii in domeniul vast alartei populare, unde incearcg clasificAri i cautA sà gäseascAcaracteristici, ne dau unele informatii. Vom avea astfel:crucea, drumul pierdut, frunza de cires, cuisoarele, ghinda,stelele, libelula, pe care romAnul o numeste calul dracu-lui" (Miller-Verghi, p. 41 si urm.), fierul plugului, broasca,laba gItii, melcul, scara pisicii, aripa vulturului, bratulschilodului, cirja popii, briul ciobanului, candela mica,traista ciobanului, cirligul unditei, sania, leaganul etc.

DacA se comparli acest sil unic, care reuseste sä rcdea opasAre, un cline, un cal, un boicr din secolul al XVIII-leacu haina sa lunga dupa moda turceascA, o femeie cu umbrelAdin timpurile mai noi, prin aceeasi combinatie de pAtrate siromburi, cu alte stiluri populare, se poate ajunge rarA indoialAla constatarea unor asemanari, reale sau imaginare, cu felulin care caraibii isi impodobesc hainele i uneltele lor. As spunechiar ea* nu £.3 tiu care tesAturA scoas5 din hipogeelc Egip-

34

lit

tului sau din mormintele cu bizare momii din vechiul Mexic,la prima vedere seamAna, in uncle privinte, foarte mult cuprodusele asemdnAtoare ale artci populare romAnesti. Cutoate acestea, fireste, nu e vorba decit de hazardul oriareicreatii spontane.

AsemAnarea este insä izbitoare dacrt se ia in consideratiearta din uncle sate din tArile invecinate cu teritoriul roma-nese . Costumul din Banat se regiiseste in vechea raia turceascAdin Serbia ; sortul din Mehedinti 11 regásim i dincolo deDunäre pina departe in satul vecin si se leaga cu cel din Al-bania si Macedonia ; cu greu se poate face diferente intre uncostum din cimpia valahA si eel pe care il oferA Bulgaria pinAin Balcani. Nici grecii, care poartA aceleasi sandale, aceeasidimasA largA si drept fes un fel de bonetä de postav rosu cores-punzind cAciulii de blanA albà, cenusie sau neagrA din Virileslave si romAnesti, nu sint strAini de aceastA arta.

Pe de aka* parte, täranul secui din Transilvania se imbraciila fel ca romAnul, vecinul sat', si, in parte, chiar ca cei dinBalcani. ImbrAcAmintea sasului", venit dintr-o FlandrA"tocmai de pe Mosela, are elemente asemiinAtoare. Unguroai-cele din coloniile de prin muntii Moldovei au pAstrat costu-mul cu vAluri lungi, asezate pe un suport special, la careromAncele au renuntat, si pe care il regäsim la rutencele dinBucovina si din regiunile ucrainiene invecinate.

Ornamentul se mentine acelasi, In liniile sale esentiale,de la un domeniu mentionat mai sus la altul. Mai ales studiulcomparativ al covoarelor este foarte instructiv. Cu exceptiacromaticii si a unor detalii dupà care se poate recunoasteprovincia, covorul este acelasi in Romania i Ucraina. Comi-sia austriacA, ce functiona in Bucovina, de-abia putea BA le de-osebeaseä, pornind de la gradul de bun gust pe care il dovedeaucele douà natiuni ; la fel se intimplA in Basarabia, unde inaintede rAzboi a fost publicat un album corespunzAtor carac-terul desenului este acelasi; schematizat, linear, geometric,abstract.

Ce concluzie se poate trage?Se impune urmAtoarea concluzie: o stare sufleteascd iden-

tied la un grup de populatii care fac parte din aceeasi rasd aputut sd creeze un tip pe care secolele nu au reusit sd-1 schimbe,nici frontierele sd-1 diferenrieze in ce are el esenfial.

Tar aceastá rasa este bine cunosentil.

3i

Muh mai veche decit infiltratiile slave sau maghiare,chiar decit colonizarea i dominatia romana, ea stapinea dinCarpati ping in vAile Anatohci i cheile Caucazului.

E vorba despre traco-iliri, mai ales tracii, mai nurnerosi,mai rezistenti, mai inzestrati pentru a produce si dezvolta ocivilizatie.

Caracterul lor se recunoaste chiar intr-o epocg foarte depar-tatà a antichitiitii. Heraclizii din legendg, dorienii, cum iinumesc filologii i arheologii, venind din nord, probabil cg auinfluentat mgcar aceastg rasa dacg nu chiar se confundl, laorigini, cu ea. La sosirea lor, o civilizatie artisticg, cu realizgriindrAznete, care imita natura veselg din jur in infinitatealiniilor si a culorilor sale minunate, civilizatia cretang de omodernitate" atit de expresivg, care trecuse de la smaltulpalatelor la plimintul ars al vaselor, este inlocuitg provizoriusi pe aceste teritorii, de formule abstracte, reduceri lineare,asa cum se vede pe vasele cimitirului atenian din Dipyle. A lepune in leggturg cu arta popularg pe care am schitat-o maisus inseamng a evidentia unitatea lor de inspiratie, originealor comung in sufletul poporului. Cind arta greacg a depAsitacest stadiu, a mai rilmas ceva totusi care sii pung stavilg ye-chii imaginatii creatoare.

Dar scopul comunicgrii noastre se limiteazg la stabilireaacestei ipoteze, in sprijinul cgreia nu am cgutat faptele nece-sare, si care, oricit de indrAzneatg ar pgrea, nu face decit sgoglindeascg faptele care trebuiesc studiate si comparate ca sgse explice de la sine.

CARACTERE SECUNDARE

Prin notiunea de arta popularg a Carpatilor i Balcanilornu intelegem tot ceea ce se poate ggsi ca produse ale unei teh-nici vechi, imemoriale, exercitatg de tgrani sau chiar de mun-citorii din mahalale, care lucrau conform unor traditiimultiseculare, din Rutenia si din anumite regiuni din Polo-nia ping la capul Matapan i in Creta, si din stepa ungarg spreapus ping in stepa ruseascg la rgsgrit. Influente numeroases-au exercitat, la diferite date istorice, asupra modului de aconcepe si a lucra al acestor mestesugari, continuatori in

36

si

acest domeniu, prin procedee simple, ai unei civilizatii multi-milenare. Exista in prelucrarea metalelor in Dalmatia, Bosnia

Hertegovina, Macedonia si in diferitc alte punete din restulPeninsulei baleanice imprumuturi evidente italiene, ale fili-granelor de argint venetian, ale vaselor de aramil, ale orna-mentelor care inconjoara piatra pretioasa sau imitatia intr-uncadru de metal, ca in bijuteriile scito-elenice, i, prin der--vatic, merovingiene. Este vorba de o schimbare esentialafatä de traditie, de care merita sa ne ocupam numai intr-unsingur scop: pentru a demonstra in ce fel, in ce directie s-amanifestat contaminarea vcchiului fond perfect unitar,format in conditii naturale bine determinate si conform uneipsihologii usor de recunoscut, a unci singure rase. Aceastapoate avea oarecare interes din punct de vedere al tehnidar nu in acest sens am inteles noi tema, a clirei expunere lo-gcä furniza multe materiale noi pentru cunoastereaproduselor artistice ale spiritului uman. Chiar clack' mestesu-garul este un bastinas din sud-estul Europei, el nu respectatraditia meleagurilor sale de bastina, lucrul lui este copiastingace, uneori monstruoasa, a unor opere occidentale saua unor modele asiatice.

Speram s putem dovedi in continuare cä arta barbarilor"din nord, arta geometria' ca sä fie spus de la inceput acestlucru arta naturii stilizate, a influentat la un moment datpe aceea a Greciei antice, care, in epoca cretana, datorità unorputernice influente orientate, in primul rind egiptenc, se incu-meta sa redea natura in toate aspectele ci, cu toate culorile ei,in toate miscarile i atitudinile. Prin contopirea dintre civi-lizatia asiatica din Orientul milenar eu alta civilizatie, muttmai veche, de o virstä ea sa spunem asa geologica, a natiuni-tor bfistinase, incepind cu celtii i bascii si terminind cu traciisi ilirii, reprezentantii ei cei mai inzestrati, s-a ajuns la crea-rea acestei arte elenistice, arta a adevarului si a formulei, arealità'ii si a abstractiunii, a realismului si a idealismuluiin acelasi timp, care si acum este considerata de cea mai mareparte a omenirii civilizate drept imaginea desavirsita a fru-musetii .

Dar aceasta arta mixta, complexa, cu o compozitie foartedelieata si evident artificiali, nu a exercitat nici o influentaasupra artei barbarilor, capabili, prin rasa precum i prinobicciuri i aptitudini, sa redea frumusetea in fehil lor pro-

37

si

iii,

poatc

priu. Nici macar asupra scitilor din stepa, a caror arie de cir-culatie pastorala i rázboinica se intindea de la Altai ping laCarpati si care nu au nici o legatura cu arta de care vor-beam, arta pe care nu au imprumutat-o, pentru ca puteausa-i opunä o alta, de imitatie, care-i era superioara civi-lizatia helenistica n-a avut nici o influentfi in acest domeniu.In ceea ce se numeste arta scito-elenistica recunoscind meri-tul raselor germanice care au inventat-o, francii merovingienigotii din Spania chiar daca tehnica a fost in general aceeaa mestesugarilor din Pontul superior grecesc, tipurile:animale salbatice, scene de vingtoare, lupte provin fara in-doialii din lumea extremului orient asiatic, care se invecinala est cu tinutul scitilor i sarmatilor.

Aceasta arta din orientul mai indepartat, chiar daca nereferim numai la cea din Asia Centrala, supusa acelorasiimpulsuri venite dinspre marile chineze, a patruns in maimulte rinduri in Europa, pe cai diferite, insa avind intotdea-una acelasi caracter de bogatie coplesitoare, de imbinare amijloacelor celor mai diferite, de dezechilibru, pe de o parte,iar pe de alta parte de pasiunea de a surprinde natura in liniileei esentiale, permanente sau in aspectele cele mai schhnbii-toare, cele mai efemere.

Arta bizantina", venitä din Alexandria si din Antiohia,din strafundurile Sogdianiei si ale Bacrianei, din indepartataPersie a lui Alexandru cel Mare, a fost una din formele acestorinfluente orientale. Oamenii de pe Dunare, din Balcani, dinPind, din Ropode sau Peloponez nu se duccau la Constanti-nopol ca sa-si cultive gustul artistic. Dar este de-ajuns silremaream cantitatca de monede scoase la ivealii in urma sapa-turilor ocazionale, pentru a trage concluzia cà, secole de-arindul, fara intrerupere, negustori bizantini", greco-orientali,greci, slavo-greci, in numar foarte mare, traversau peninsula

anexele ei nordice, oferind märfuri de fabricatie urbana",mereu aceleasi, in emporiile" de frontiera si in tirgurile dininterior. Ccea cc Arthur Haberlandt prezinta in cartea sadespre Arta populard din peninsula Balcanied1 ca apartinindmai mult sau mai putin productiei taranesti, i anume cercei,diademe, ace, coliere, agrafe de centura, bratari, inde, dinDalmatia, Bosnia si Ifertegovina, ajungind pina la hutuli,

liaberlandt, Volkskunst (ler Balkonländer, Viena (1919).

38

,si

si

1

pilstori din Carpatii scptentrionali, galitieni si ruteni, nuapartiue de fapt decit aces tei contributii straine, necunoscuteInca sub aceasta forma in indclungata existencä istorica apopoarelor din aceastä regiune i, pina la o anumita epoca,tehnicii simple a primilor mestepgari, incepind cu pirustiidin epoca clasica i pina la tiganii care au venit in secolulXIII, in urma mongolilor. Scoala prelucratorilor de metalebalcanici, reprezentata de romfinii din Macedonia, n-a facutdecit sä aplice de la bun inceput procedeele bizantine, pink" insecolul al XIX-lea, cind sirbii i albanezii au inceput sa prac-tice aceasta meserie1. Putinele opere ale taranilor hutuli dinCarpatii galitieni nu sint decit o exceptie.

Ba mai mult deck atit. Influenta bizantina a cuprinsde asemenea domenii in care nu putea sit dobindeasca stà-pinire deplina. Costumul de curte al imparateselor si alsuitei lor, al inaltei societati din Constantinopol, a fostimitat pretutindeni unde se instaura o nouil monarhie ere--tina, in primul rind la slavi, bulgari" si sirbi, si la alba-nezii de rasa ilirica, i apoi la romani, mai tirziu, caci aces-tia abia in secolul al XIII-lea si-au aurit energia tariineascaprin prestigiul Bizantului. i chiar claca forma costumuluin-a fost adoptata, ropl purpuriu, aurul i argintul au in-laturat totusi vechile culori discrete (clack' ne gindim maiales la costumul romfinesc din Arges si Muscel).

Stapinirea turceasca n-a fa'cut, din acest punct de ve-dere ca si din multe altele, deck sa reinnoiasca cu un altnume etnic si sub o noua dinastie, musulmanä, Bizantulcucerit de Mahomed al II-lea. Pe aceleasi drumuri, negus-torii, urmind aceleasi traditii, duceau dintr-un loc in altulobiecte, in mare parte din metal, care aveau aceleasi ca-ractere si erau marcate in colt cu aceeasi tehnicii. Pine: maideunazi se mai vedeau inca in vane strimte i indepartateale Valahiei vinzatori ambulanti din Balcani, turci, alba-nezi sau greci, oferind curiozitatii feminine de la sate, obiectela moda cu un farmec exotic. De data aceasta, amprentaexclusiv orientall era mai uniformii. Monezile mici tur-cesti atirnate de acele lantipare subtiri en care se termina

Haberlandt, op. vit. pp. 17 18.

19

1

colierele de aur 91 argint din peninsula dovedesc in sufi-cientg masura ce reprezintg aceastg noug fazg de infiltratiomultisecularg, care a putut sg impiedice aparitia unei artea metalelor in aceste regiuni unde, de la Novobrdo in Bos-nia ping la Abrud in Transilvania, nu lipsese metalele pre-tioase, dar n-a fost in stare sg influenteze vechile procedeeii nici sg producg lucruri noi, adaptate gustului altor na-Iiuni §i altor conditii climaterice.

Erezia bogomililor sau patarenilor, a catarilor", de de-ivatie manicheang adusese, pAtrunzind din vechile ei centreasiatice in Tracia, din Philippopolis §i ping in Bosnia, undetimp de mai multe secole si-a avut centrul principal, unalt fel de influentg asiaticA, pe cgi pur religioase. Pe pie-trele de mormint ale celor ce credeau in died" sau gost", ca-pii sectei lor, sint sculptate stele, semilune, figuri careamintesc de Persia, leaggnul acestei credinte, care constituieo sectg aparte a cre§tinismului.

Insg aceastg influentg turceascg a avut un domeniu maivast deck influentele precedente. Turcii din Anatolia au fostcolonizati o data cu cre§tinii bAstina§i, in Macedonia precum§i pe tArmurile Marii Negre §i pe malul drept al Dunfirii,sau, dupg luarea in posesie a capetelor de pod opuse, f i petgrmul sting. Pentru prima oarg tgranul din Orient 11 in-fluenteazg pe tgranul din pgrtile acestea, cralincios obice-iurilor §i practicilor sale milenare. Luergturile cu acul ca§i covoarele tesute de acesta s-au impus atentiei, interesului§i admiratiei vecinilor §i celor ce locuiau impreuna cu el,care-i erau supugi. Florile din Persia au apgrut pe cgmil§i§i pe prturi §i au inflorit pe scoartele intinse pe podea §ipe peretii casei fgranqti, t4 aceste flori, in culori vesele,triumfgtoare, impreung cu pilsgri, animale, oameni in cos-tume de epocg, alcAtuiesc desenul complicat §i pestrit alacestor covoare. /n locul liniilor precise ale geometriei ar-tistice, au apgrut toate variantele stilului care a fost numitemfatic filomorf" !1i zoomorf". In timp ce in Caramaniatii in toatA Asia Mica in general, populatg de greci" §si turci",care se trggeau din strAmo§i brigi", frigieni, inruditi cutraco-ilirii sau, mai bine spus, care apartineau marii familiitrace, bogata in triburi cu diferite nume, nu s-a depii§itgradul de stilizare" al strAmotsilor, moda Persiei §i a Asieicentrale, care o copia pe eea a Extremului Orient §i cuno§tea

40

forme foarte variate s-a rAspindit in Macedonia, Serbiainclusiv Bosnia pi Hertegovina pi cucerit Mica Valahie,Oltenia româneasca. In acelapi timp firul de aur, in loc sAstrabata discret broderia delicata din vechia arta, tips cums-a pastrat mai ales in regiunile romanepti, pi, cu o melan-colie aristocratica, in Bulgaria, adica in pling regiune aBalcanilor (costumul din Orkhaniech i imprejurimi), seintinde pe toata tesatura lucrata i cu fir de argint, in toate

ocupate i stApinite de puterea turceascil a papeia beilor; de-a lungul Dunarii pi in intregul Banat, precumpi in peninsula balcanica, de la un cap la altuP.

Lucratura artistica a armelor, atit de perfectionatacare a cunoscut initiative atit de indraznete in Orient, nua fost niciodatii introdusä in tarile romanepti, uncle sabia,pistolul, cartupiera i pusca, impodobite, sint marla turceasci.Nu se ptie cum erau lucrate sigiliile ; se cunosc exemplarefoarte urite lucrate de tigani in conditii dificile2 ; nu estecazul sA ne gindim la un import3 ; dar orapele, poate chiarpi minAstirile, aveau probabil meptepugari cu experienta,caci aceste obiecte, care nu apartin de altfel artei populare,sint uneori de o rani finete.

Ceva, sau chiar mai mult, din aceastA arta carpato-balca-nicii, traco-iliricA, a trecut in Suedia pi Norvegia datoritApederii gotilor, pina la invazia hunilor, pe meleagurile Ni-prului, acest tinut de frontierA trac.

/nsä Apusul, in sud pi in nord, a falsificat aceastA artasau macar a amestecat-o cu elemente evident eterogene.

Dintre formele prin care se manifestA aceasta influentA,aceea care a fost remarcatä i citatA cel mai des provine dinItalia, mai precis aproape exclusiv din Venetia, prin interme-

1 la toate aceste regiuni colierele i chiar tichiile fiieute din mo-nezi de aur pi argint sint, de obicei, tot imitate dupii moda turceasea.Cf. Haberlandt, op. cit., p. 16, care nu cunoapte folosirea tot atit debogatä a acestor obiecte decit in colierul femeilor din Banatul românescpi din cel sirbese. in Valahia pi Moldova, etalarea zestrei ca o podoablinu a citupi de putin generalii.

2 Vezi Studii pi documents, III, p. LIII.Pe spada comandatá de Stefan cal Mare, domnul Moldovei, la

Geneva, vezi Acte /ft i fragments, III, p. 43. Cf. Iorga pi Babb Histoire del'art roumain, Paris, 1920.

41

3

pi-a

ladle ii

pi

L

diul aceleiasi Dalmatii care secole de-a rindul a fost provinciea Republicii lui Sau Marco. Orfevreria sau fabricarea pietre-lor false au furnizat in mod avantajos marfuri in toata parteade vest a peninsulei, pe una din piesele publicate de Haber-landt se poate chiar vedea leul inaripat al Venetiei alaturide vulturii cu doua capete pe care ii impuneau obisnuintelepolitice, traditiile i aspiratiile celor din Balcani. Filigranulde Venetia face parte din obiectele de lux, religioase sau pro-fane, ale grecilor, slavilor sau romanilor. Dar nu mai mult.

Cealalta forma de infiltratie artistica occidentala inviata rurala din Balcani i Carpati vine din lumea germanicariu prin negustorii din porturi si tirguri, ca in cazul venetieni-lor, ci prin intermediul locuitorilor proaspat stabiliti, inprimul rind la sate, alaturi de bastinasi. Sasii folositi inminele din Bosnia si Serbia erau prea putini i prea speciali-zati pentru ca sit poata juca acest rol ; nu la fel s-a intimplatcu mozolii din secolele XII §i XIII pe care politica fiscal:4colonizatoare a regilor Ungariei i-a obligat sa se stabileascain Transilvania, alaturi de romani, si care s-au amestecat cualte nationalitati suferind mari pierderi printr-o desnatio-nalizare lenta, numarind totusi peste 200.000 de locuitoridin aceasta regiune care astazi apartine Romaniei. Desi auadoptat in mare parte formele de imbracaminte ale acelorain mijlocul carora s-au stabilit, ei au pastrat totusi caracterulcu totul diferit al casei renane. Romanii nu au imprumutat dela vecinii lor sau nici macar de la stapinii lor modele noi pen-tru cusut i tesut, pentru cioplitul lemnului, dar in curindformele traditionale ale ceramicii populare, simple si discrete,au fost invinse i inlaturate de moda din Tarile de Jos, venita,poate, mai de mult insa mai intensa in secolele XVII si XVIII.Desenele mari, albastre pe fond alb, reprezentind florifrunze, chiar lalele inflorite, mai tirziu i animale, päsari,cerbi, mierle, soldati, turle de biserica, nu au nimic a facecti o arta' care in nici un domeniu nu cunoaste imitaia, nicichiar pe cea mai abilä, i respinge linia curba care caracte-rizeaza arta clasica i pe imitatorii ei moderni.

In mobilier, lazile de Brasov" din Transilvania, care facparte din orice zestre taraneasca, lazi impodobite cu florilarg deschise, au patruns de asemenea la romanii din toateregiunile precum §i la secuii din marca ungureascil din Car-

42

pi

pati: personal cunosc un exemplar datat din a doua jum5tatea secolului al XVIII-lea'.

Daca aceste influente s-ar fi imbinat cu fondul primitivintr-o noul sinteza, faptul ar putea sa.' fie considerat drept unnou capitol in dezvoltarea artei noastre. Dar aceasta" arta estede un conservatorism absolut ; ea nu poate decit sá variezeelementele care ii apartin propriu-zis. Imprumutul räminede-o parte, si nu merita aceeasi preocupare cu ceea ce estefundamental si durabil.

Duph ce am procedat astfel, senmalind elementele caretrebuiesc eliminate, ne va fi mai usor, pe o bazd net limitatä,sä studiem ceea ce intr-adevar apartine artei populare din Car-pati i Balcani. 0 vom examina in cele trei mari domenii alesale: casa, imbräcamintea t3 i uneltele.

CASA ROMA.NEASCA

Forma cea mai simpla a casei carpato-balcanice este ada-postul provizoriu al pästorului.

S-a vorbit adesea despre pastorul din aceste regiunireferitor la romani, atit acea parte a neamului care locuiestein peninsula cit i cea care se afTa la nord de Dunare, s-a pre-tins, pentru a se explica mai usor anumite situatii istorice,el descendentii fostilor tarani si coloni romani, veniti debunavoie sau fixati pe aceste meleaguri de catre imparatulTraian, i unii i altii puternic amestecati cu populatia indi-gena traco-ilira i formind un singur corp cu cei mai vechilocuitori ai acestui pamint, au fost obligati dupa päräsireaDaciei de catre legiuni si functionari, sä renunte la agricul-tura i sa se dedice exclusiv vietii de pastor migrator, trans-humant .

Printre numeroasele i feluritele motive care pot fi invo-cate pentru a inlatura aceastä pfirere, exista unul care apartinedomeniului studiului nostru. Casa Iiiranului stabilit chiar inValle muntilor, in regiunea dealurilor, in fostele lumini-suri ale uriasei p5duri din cimpiile Dunärii, nu este o simpladerivatie a acestui adapost de pastori. Ea are evident, cu

1 Acesta se giisea in atenansele bisericii donincsti din Tirgoviste.

43

toate asemAnArile izbitoare in liniile generale, un caracterdiferit. Uncle elemente care intrA in aceastA compozitie nu pot8A provinä din rudimentul dc locuintA, foarte veche, careeste Stine, gi a cArei denumire poate fi pusä in legAturA cutermenul grecesc care inseamnA dcfileu, loc preferat probabilde pAstori pentru adApostirea oilor.

Au existat totugi multi pästori transhumanti in Balcani.Modul in care ii duceau turmele dintr-o regiune in alta, infunctie de anotimp gi de bogAtia vegetatiei, este identic cuacela despre care este vorba intr-un pasaj clasic al bAtrinuluiVarro in legaturA eu conditiile economice, precum gi in citevainscriptii, mod care 8-a pAstrat, de altfel, mult timp in evul

/n peninsula Iberici din vremuri indepirtate pfistorii strà-bat muntii (las sierras) pe aceleagi cal ale mesetei", respec-tind un adevArat cod de legi, destinat sA crute culturiIeagricole i sä apere drepturile proprietarilor. In unele regiunidin Asia, prin partile Iranului, se intilnegte de asemenea acestobicei al transhumantei, gi in podigurile Persiei oameniise feresc cind tree pAstorii negri i sAlbatici care poartA dupäei un adevArat mic univers format din fiinte omenegtianimale2.

In Peninsula BalcanicA nu existä pAstori nomazi in toatelanturile muntoase. Balcanul i Rodope, in zilele noastre,par si nu cunoaseA acest sistem. DimpotrivA, transhumentaeste caracteristicA Pindului, munti paraleli cu Apeninii,care despart, orientindu-se de la nord la sud, vestul balcanic,adriatic, de regiunile orientate spre est, spre tarmurile Pon-tului Euxin. In muntii Pindului trAiesc romani, slavi, bul-gari, sirbi i albanezi, fail a mai vorbi de grecii din orage

de turcii colonizati. Albanezii sint in majoritatea lor rAz-boinici, slavii se indeletnicesc numai cu agriculture, fiind luati

1 Vezi Melanges d'archéologie et d'histoire de l'école de Rome,1905,p. 293 si urm. La transhumance des troupeaux en Italie et son role dansl'histoire romaine. Mai cu scamii urmatorul pasaj: Ciobanii, fii deciobani, pornesc la drum in aceeasi perioada in care tatfil lor obisnuiasa porneasca. Ei ii mini turmele pe aceleasi carari pe care acestale dusese pe ale sale. Acest ritm al activitatii pfistoresti este fixat desecole. Ii regfisim, mereu acelasi, la toate perioadele din istoria Italiei.El se continua poate neintrerupt in invaziile primitive ale triburilorpomade care au populat Europa centrall".

2 Cf. Loti, Vers Ispahan.

44

medic].

gi

gi

i

in §erbie cu acest scop utimai romlnii se ocupA in marea Tormajoritate en ere§terea vitelor §i, meren in eutar d altepásuni, practica transhumant,a, sau penult a folosi termenulpe care il folosesc ei, se mutl".,

Se poate deci trage eu certitudine coneluzia cà, nefiindde origine asiaticl, iraniadl sau turanianl, transhumantaapartine popoarelor romanice. S-ar putea chiar spune o teo-rie filologica maghiarä, incercind sa explice originea romfini-lore a afirmat acest lucru intr-un anumit sens ell este unfenomen pur italic i, adauglm noi, de foarte veche provenientilitalieä. Dar, fiind sigur cä comunitatea sti labaza institutiilor si deprinderilor artistice cunoscute in acesteregiuni, trebuie admis faptul ea acesti striimosi barbari,cei mai indepArtati, fficind parte dintr-o civi1izaie popularaarhaica, care se intindea eel putin pe cele trei peninsulemeridionale ale Europei, erau Inca de pe atunci transhu-manti. De altfel, o spune Varro, cd descrie femeile puter-nice, energice si prolifice, 'Inca dinainte de eisfitorie, carestriibat alaturi de ciobani muatii ilinici.

Viata pästoreaseä din Balcani, precum §i din Carpati,apartine deci numai neamului românese. El §i numai ela räspindit-o de-a lungul Carpatilor, de o parte si de alta,pin/ la cele mai indepgrtate ramificatii spre vest. Ciobanuldin Galitia vine tocmai de acolo pina in tinuturile Craco-viei unde guranul" muntean" era numit, chiar §i in secolulal XVII-lea, Hutulii, al cáror nume se trage probabildintr-o porecla romfineasca hut (cf. motii din Transilvaniaapuseanä, cuto-valahii, de la cul, in muntii Pindului), intr-oregitme intermediarl, de o parte si de alta a frontierii buco-vinene spre nord, au acelasi fel de viati, si, cu sigurantA,desi vorbesc un dialect slay, apartin aceluiasi neam. Pinäin Moravia, la vest de Brno-Briinn, se intilnesepurtind acelasi costum si avind un limbaj special eu multeelemente identice. DUI a mai pomeni de extinderea lor spo-

1 Letires de Pierre des Noycrs, Berlin, 1859, pp. 59-60. Cf. notelelui P. Deffontaines, in La Vie, XII, p. 236: la beskizi, ca 9i la ebotkia,de origine valaht 9i care s-au infiltrat in munti incii din secolul al

locuintele kr sint grupate in mici ciitune de zece piná ladouàzeci de case 9i lemnul a redevenit materialul de constructie, atitin ceea ce prive9te peretii din trunchiuri de copaci cit 9i acoperi9u-rile fficute din 9indri1tt."

45

traco-iliri

valah'.

pfistori,

radica in Asia Mica, undc, printre iurucii turci, asemanatoricelor care au fost dusi in Macedonia, aici pina acum citivaaui mai supravictuiau Inca unii dintre ei, se intilnescsi pastori crestini din Anatolia, urmasii celor care au fostdusi acolo odinioara de catre administratia bizantina, intimpul razboaielor si razmeritelor, si care pastreaza un numarinsemnat de caracteristici, in ceea ce priveste practica mese-riei si in litnbaj, delimitind grupul de pastori romani.

Ar fi o munca foarte grea sa cercetam materialele cu pri-vire la alte popoare balcanice. Pentru Serbia existfi un marenumar de volume, rodul unei munci perseverente, in legaturacu locuintele poporului sirb"1, si totusi viata pastorilor nueste nicaieri deserisa sub toate aspectele sale si mai ales subacela al artei produse de aceasta categorie sociala. i maiputine sint informatiile in legatura cu modul de viatil, deconstructie si ornamentatie al pastorilor din Grecia, a carororigine este fara indoiala romaneasca si numai romaneasca,de la valahii care in evul mediu hraneau cu brinzeturile lorpe calugarii de la Muntele Athos si pina la aceia care, folo-sindu-si pustile nu numai impotriva lupilor, au adus o con-tributie esentiala la razboiul de independenta al poporuluigrec2. Dimpotriva, in ceea ce priveste viata pastoralii a roma-nilor, avem in afara de propriile noastre amintiri, doar uneledate aparute in diferite publicatii3.

Pastorul isi construieste fail ajutorul nimanui dealtfel si vecinul sau, locuitorul satului, indeplineste el sin-gur cele mai diferite mestesuguri stina, sau, mai bine zis,in aceasta stina", care cuprinde si tarcul oilor si aparatuldin lemn care slujeste la muls, strunga, locuinta sa, aceastacolibci a carei denumire o intilnim de la un capat la altul alteritoriului carpato-balcanic.

In tarcul format din nuiele impletite sau crengi ce sesprijina pe trunchiuri fixate in pamint, se infig patru aseme-nea trunchiuri, pari (din palus in latinii care inseamni sigard de pari, uluci), pe deasupra ciirora acoperisul, cope-rihnint, coperis (din cooperire), formeaza un fronton triunghiu-lar ca acela al templului grec de deasupra cellei" patrate.

1 Nasélia Srpsago naroda, editatii de Academia din Belgrad.2 Yenneniz, La Grace moderne, Paris, 1862.3 Densusianu, Vilna pdstoreascd in poezia noastril popu lard, Bucu-

resti, 1922; D. Dan in Junimea literard", 1923.

46

in aceasta constructie primitivä din lemn, acoperita cu scoanade brad sau cu sindrila formind un fel de platose, este impo-sibil sa se introduca o vatra zidita, un cuptor masiv (din coc-torium in latina populara) pentru piine, pastorii multumindu-secu o manailigil de porumb, pe care si-o prepara fierbind fainaaurie intr-o caklare, atirnata de o piesa din lemn legata deunul din pari, numit cal. Prin introducerea unei bucati delemn, neiclad, focul este impiedicat sä cuprinda peretiiusor inflamabili ai colibei. Nu exista alte uneIte decit celetinute intr-o desaga agatata in perete si, pentru a pastralaptele si a pregati brinza, vase din lemn, al caror nume,gdleatd, este probabil foarte vechi.

Foarte rar se folosesc procedee artistce pentru a impodobiaceasta locuinta temporara, care va fi parlisita sau chiardistrusa la o noua migratie a grupului de pastori. Nu la felse intimpla cu bastoanele lor, cafe sau bite, ciomege facutedin lemn tare, caprifoiu" (lanicera caprifolial), care consti-tuie sceptrul" permanent al acestor conducatori de turme.Fluierele, dintre care unele slujesc sa indrumeze mersulturmei, sint in acelasi fel impodobite, precum si lingurile, cuti-tele si alte elemente ale acestei gospodarii improvizate. Darpentru ca fac parte din categoria uneltelor, trebuie &A fie stu-diate o data cu acelea mult mai numeroase, care se gasescin casele taranilor.

In regiunea dealurilor, de unde, nu numai o data, a pornitcolonizarea cimpiei strabatute de invazii, casa romfineasca,ca in general toate casele din regiunea Peninsulei Balcanice,care pastreaza traditii traco-ilirice, deosebite, cum vom vedeaimediat, de traditiile mediteraneene, intruneste träsaturilecele mai caracteristice, fiind si bogat ornamentata. Trebuieinsa sa spunem ci intre sistemul de ornamentatie al pasto-rului si cel al plugarului nu exista nici o deosebire esentiala.Ceea ce nu inseamna ca am putea atribui pastorului o vechimemai mare in aceasta regiune, in comparatie cu plugarul

vecinul si ruda sa , caci primul se desparte in anumiteepoci de mediul celuilalt pentru a urca spre platourile inaltesau pentru a cobori in largul cimpiei.

Exista multe tipuri de case, deosebite intro ele, uneorichiar in functie de vaile care alcatuiesc diviziunile naturale

1 Dan, loc. cit., p. 105.

47

ale pAmintului romanesc, in regiunea muntilor unde, chiar(lea satele nu sint mai populate, existä o continuitate acaselor, de la un cAtun la altul, de la un sat la satul invecinat.Nicgieri insA, cu exceptia hambarelor de porumb, impletitedin nuiele de salcie, i aceasta numai in anumite judete, nu vomintilni altä formä decit aceea a unui pAtrat sau mai degrabAa unui paralelogram, mai larg in partea fatadei, care, impo-dobiti cu ghivece de flori pe scinduri sau pe marginea cer-dacului pare di suride treciitorului gi-1 invitä sA petreacA oclipA de rAgaz sub acoperigul

Pentru aceastA constructie sint folosite trunchiuri decopaci ale cAror capete se imbucA unul in altul in unghi drept,tAindu-se in peretii de lemn usile i ferestrele. De obicei, £.3 imai ales in zilele noastre, procedeul s-a schimbat, devenindasemAnAtor cu cel folosit de cioban pentru coliba sa. Incain acest caz locuinta nu este deschisA in cele patru vinturi:parii" nu sint numai in colturi, iar intre suportii lor se inter-caleaza o retea de nuiele strins impletite care dup5 aceea vafi acoperitA de argilA amestecatA cu balegar sau chiar bulgAriformati din nuiele si din acest amestec care se numegtechirpici.

Partea de jos a peretilor astfel construiti iese in afarà,fie, ca in regiunea de dealuri din Valahia, prin baza de pietrerotunde, luate din riul din vecinAtate, ceea ce formeazA sauTine Joe de temelie, fie prin ceea ce se numegte in regiunea demunte din Moldova prispd, fAcutA numai din pilmint bAtAto-nit. Deseori oamenii dorm pe acest pat in aer liber sau Iipetrec seara stind de vorbA la lumina clar5 a lunii sau subslaba scinteiere a stelelor. Pe aceasta parte din temelie sesprijinA coloanele asezate pe o singurA linie sau pe douAgiruri paralele deasupra intrArii la pivnitA. Aceasta in Valahia,unde temeliile, intr-un mod special concepute, se ridicA dea-supra pAmintului destul ca sA ingAdue practicarea unciUneori lemnul este acoperit cu spoialA, iar la casele mai bogatese pot intilni coloane zidite sau chiar suporti patrulateridin acelagi material.

In pArtile Virciorovei se pot vedea de asemenea arcuridin cArAniidA care unesc intre ele virfurile coloanelor delemn, renuntindu-se in acest fel la capiteluri.

Aceste coloane care asigurA casei .0 camerA in aer liber,ia Moldova extinzintlu-se ,pe trei laturi -sau chiar de .jur im-

48

usi.

stu.

prejurul casei, loc potrivit pentru siesta, corespunzind unuicoridor sau unui mirador spaniol, sprijina gi acoperigul. Inve-lit cu tabla sau cu gindrila, mai tirziu, dupa obiceinl sagilordin Transilvania, cu tigla cuvintul românesc, figla- vinedin germanul ziegel acoperigul este de obicei foarte inaltgi inclinat, pentru a permite fara pericol depunerea zapezilorsail pentru a azvirli departe de temelie aversele ploilor free-vente, adesea torentiale.

Inainte de a vedea cum contribuie ornamentatia la frumu-setea liniilor sobre gi armonioase pe care constructorul ru-ral a taint s-o descopere prin instinct, sa vedem cum se pre-zinta interiorul.

Scara nu exista in Moldova, intrarca in casa facindu-sepe la mijloc, in acelagi plan cu curtea: cel mult o piatra caresfi tina loc de scara ; in Valahia, daca pe mijloc se afla intra-rea in pivnita scara este amplasata intr-o parte, aproape intot-deauna in partea stingfi, gi este alcatuita din citeva trepte delemn. In felul acesta se ajunge la terasa deschisa care amintegteperistilul templelor de inarmurfi, a carui origine macar inparte trebuie cantata in simplitatea unor asemenca locuintede origine milenara.

Prima camera nu este camera principala, in care se gasegtevatra, ca in casele de la cimpie, ci o incapere prelunga, lu-minata de obicei din fund printr-o fereastra, sau printr-unfel de rasuflätoare deasupra ugii. De o parte gi de alta se aflacite o camera de locuit: aceasta se numea la inceput casd, ca0 casa propriu-zisä, dupii aceea a fost introdus termenultureen odaie, care desemna dormitorul comun al ieniceri-lor sau grajdul vitelor. La dreapta este casa mare, numai pen-tru oaspeti, la stinga cea mica uncle igi duc traiul toti cei carelocuiese in casal. Existau cazuri destul de freevente cind lin ia,foarte elastica, un fel de voluta a acoperigului coboarii, ladreapta gi la stinga, in general in partea din spate a casei,formind o camara sau o bucatarie care se adauga la ccklalteincaperi.

Poarta este adesea, de la un capat la altul al teritoriuluiromfinese, o piesä de sine statatoare de mare importanta.

1 Dineeke observA pe bunä dreptate cii de la aceasta impArlireprovine locutionea popularA o pfireche de case".

49

Uneori nu existA decit douA scinduri la care este ata-sata poarta propriu-zisä, poarta cea mare, siportifa, poarta ceamica. De foarte multe ori ele sint unite printr-un acoperis,invelit in uluci si sindrila, alcatuind un fel de arc de triumfpentru acea cavalleria rusticana. Am vazut chiar camarute delemn, adevarate posturi de observatie situate deasupra por-tii. Asemenea acoperisuri se intilesc si deasupra fintinilor si acrucilor de la drumul mare, pentru a aminti fapte istorice,crime sau pur si simplu ca o forma de manifestare a credinteioamenilor care nu aveau bani destui pentru a construi obiserica.

Acest sistem de casa taraneasca se intilneste pe tot cuprin-sul Carpatilor ca si in regiunea dealurilor care ii marginesc,atit pe teritoriul romanesc cit tii in alte locuri, unde alte nea-muri au preluat si pastrat mostenirea vechilor traci. Po Ionia,si nu numai in regiunile rutene, ofera numeroase exemple cuunele variante locale. Secuii din Transilvania, vechii grani-ceri ai marcilor, colonizati si stabiliti aici de catre cavaleriiteutoni ; la inceputul secolului al XIII-lea, au adoptat,stabilindu-se in acest mediu cu traditii milenare, modul deconstructie chiar si de ornamentatie al romanilor: casalor de lemnin col:till de sud-est al provinciei, nu insa si acolounde s-au amestecat cu sasii, a caror locuinta este de tip renan

nu se deosebeste de loc, ca linie, de locuinta romfineasca.In partile acestea, limitele modului de constructie sint fixatespre est de tipul de casa ruseasca, cu caractere fino-asiatice,izba, iar spre vest de aparitia casei germanice a colonilorstabiliti de regii Ungariei in desertul" fiscalitAtii sale avidede cistiguri.

In sud, pina in regiunile de coasta, in directia celor treimarl, Adriatice, Egee si Marea Neagra, gasim aceleasi tra-ditii arhitectonice. Acestea se regäsese de asemenea in vaile dinmuntii Serbiei, in Bosnia si Hertegovina, precum si la bul-garii din Balcani si Rodope, si se intind pina pe versantuloriental din muntii Pindului, in catunele Hire, in stil valah".

Din regiunile maritime, mai ales aceea de la Marea dcVest si Marea Sudului tarmul Marii Negre si teritoriuldin interior adapostese o populatie schimbatoare colonizataprin ordin administrativ sau prin migratie populara, pro-vine un alt sistem de eras:lire, a carui arie de raspindire o vomvedea imediat: este vorba de casa de tip adriatic.

50

Inainte insa de a-i prezenta unele dintre caracteristici,care sint deosebit de interesante i en mare putere de influeniaasupra modului de construe! ie traco-ilir, ducind astfel la noisinteze, trebuie sà vedem forma pe care a trebuit sa o adopte,la cimpie degenerind, casa de la munte si cea de la deal, carereproduce infatisarea colibei dace de pe Columna lui Traian.

Lemnul lipseste, desi intr-o epoca mai \ eche marile pa-duri Inca se mai intindeau pina la Dunare; de exemplu inpartea de sud a Moldovei sint arbori intilnindu-sedoar grupuri de copaci in interiorul satelor. Chiar claca exis-tau paduri, lemnul nu era totusi folosit i poate ea pricinatrebuie cantata si in conditiile sociale, cu totul altele decitin regiunea carpatica i sub-carpatica, deoarece prin locu-rile acestea peanut nu mai este liber, cel putin incepind de lao anumita data, spre 1600, ci apartine proprietarului, boie-rului, care in general este si stapinul suprafetelor impadurite.In tot cazul, daca pentru a marca patratul casei se folosescaceleasi prajini abia eioplite, iar pentru sustinerea acoperi-sului se infig un fel de stilpi in prispa construita numai din pa-mint, se ridica niste coloane, in schimb partea de jos, respectivpivnita si camara, lipseste. Ceea ce se explica i prin faptulca oamenii de la cimpie nu au vin sau tuica de pastrat. Sintplugari care trAiesc din ce scot de pe ogor, de aceea alaturide casa se afla constructia in forma rotunda, din nuiele stringimpletite, Para temelie de lemn, cum Ii fac muntenii, culti-vatori de vita de vie sau stapini de livezi cu pruni, loc undepamintul este supus unui curent de aer care il usuca; este asa-numitul cofar care, in economia domestica, are un rol maiimportant decit in alte parti.

In judetul Dolj din Oltenia, regiune cu culturi bogatetarani priceputi, cel putin dupa inapartirea pamintului,lemnul dispare chiar de tot. Procedeul de constructie e des-tul de ciudat si duce la niste rezultate neasteptate, in ce pri-veste rezistenta. Se indeasa intre scinduri pamint, un pamintargilos, viscos §i care se intareste usor. Peretele e claditastfel prin lovituri intetite de ciocan. Indata ce soarele liindeplineste rolul, scindurile silt scoase iar constructia,desi lipsita de orice osatura, totusi rezista.

Chiar in celelalte regiuni de cimpie rolul spoielii este multmai important in comparatie cu lemnul si impletitura dinnuiele, aceasta din urml la rindul ei inlocuind in mare parte

putini,

gi

leinnui. Straild este destui de gros ,si permite asifel realiza-rea, co ajutoroi anumitor proccdee mecanice, a unei ornamen-tatii complicate si ariate, de foartc bona calitatc, asupracareia vom reveni In capitolul urmator.

Mica padurea nu se afla in vecinatate, sau daci nu esteaccesibila, cum se intimpla adesea, cimpul de porumb saumlastina ofera material care sa inlocuiascii acoperisul desindrila, a carei forma este pe cit posibil pastrata, insa Inniste conditii care, desi exista i aici ploi destul de frecventesi uneori puternice, nu asigura aceleasi posibilitati de scurgere.Creasta acoperisului se face din scinduri si este asiguratilprin (lona ace mai mult sau mai putin impodobite. Insa mar-ginea inferioara a acoperisului nu mai este bogat dintataca in celelalte regiuni: nici macar nu o poti distinge, cacischeletul de lemn este acoperit cutrestii sau tulpini de porumb,pe deasupra carora sint aruncate niste scinduri care nu le lasiisa cada. De multe ori se amesteca i pamint vegetal si astfelo adevarata gradinii aeriana de ierburi salbatice se inaltadeasupra modestei locuinte a fostului iobag. Acest mod de a a-coperi casa se intilneste in Rusia si in Polonia, chiar si in vecheaVenetie, in schimb, dupà cite stiu, nu se intilneste si in regiu-nea Balcanilor, mai impaduritil, in general muntoasii de laun capat la altul, i da un aer de saracie care nu corespundeintotdeauna realitatilor vietli taranesti din aceste locuriatit de productive; trebuie insa admirata arta delicata cucare adesea sint aranjati snopii de tulpine, astfel incit se realizeaza mai multe straturi, unele iesind din altele. Aceste straturi sint legate impreuna cu multa pricepere asa incit devifoarte rezistente. Si deoarece casele sint despartite intre elprin mari spatii goale sau livezi, pericolul de foc este destude mic pentru intreg satul.

Interiorul pastreaza impartirea in data camere, cu excep-tia colibelor celor mai umile ; de multe ori camera cea micaeste redusa la o incapere de intrare, tinda. Prispa pierde bazade piatra pe care o avea in regiunea znuntoasa si pare ea se pre-lungeste spre interior pentru a deveni un pat un singurpat pentru toata lumea, de jur imprejurul camerei_kr in mijloc se gases-Le vatra, aceasta vatra caracteristicapentru vechile preelenice. Ea ocupa aproape totmijlocul camerei, servind la coptul piinii mai mult decit lanevoile unei bucatarii romfinesti, care se face vara intr-un

civilizatii

g

Oa:4W.

52

cuptor In curte §i in acelasi timp sfi incAlzeascA pe membriifamiliei in timpul noptilor de iarng grea. PAstrarea vetrei, aacestui fel de cuptor la cimpie, In timp ce la deal nu se cunoastedecit cuptorul, care nu poate, prin dimensiunile sale modeste,sA-si indeplineascA cea de a doua functie, dovedeste CA

oamenii din cimpia Dunarii n-au p5rAsit un teritoriuin care locuinta omeneasa Inca din epoca neoliticA a lAsatin adincimile pAmintului urine atit de numeroase si insemnate,care dovedesc o veche civilizatie preistoricA in vremile aceleain depArtate .

Casa mediteraneanA se compunc, in Balcani ca si in alte.pgrti, dintr-o constructie de piatrA, acoperità aici cu tiglarotunjità, si impArtitA in douà etaje. In anumite regiuni, laparter existä o prAvAlie sau o magazie, in alte päri, parterul,pastrind doar caracterul de magazie, nu este niciodatii locuit,cu exceptia locuintelor unor sefi puternici, in care strAjilelocuiesc in aceastii parte a clàdirii. Deasupra sc stA de strajepentru a pindi apropierea dusmanului, din balconul sprijinitpe coloane de piatrA scurte §i groase. Ferestrele in barbacanaservesc ca sä se traga asupra invadatorului. E un fel de cetatecArA incintA, care se inaltà singuraticA pe o culme sau pe tinloc mai inalt de unde se pot supraveghea drumurile. Turciiau denumit-o kula", turn", in vreme ce numele grecesc de.pyrgos" a fost preluat de majoritatea limbilor balcanice.Acest termen s-a raspindit dupà aceea in Albania pentru nisteconstructii de apfirare care au in continuarea turnului propriu-zis citeva camere laterale unite din loc in loc prin ziduri strii-punse de goluri ingustel.

0 varianti a casei mcditeraneene se intilneste, atAturide castelul gotic, in -Wile grecesti, in Epir, la albanezi, pco mare parte a teritoriului sirbesc, precum si celAlalt tipdescris mai sus. In nici una din aceste regiuni nu existä formemixte ; nu se intilnesc sinteze cu locuinta track' sau

Situatia este diferitii la romAni. In primul rind, pe terito-riul liber, nesupus rcgilor Ungariei, intre regiunea Banatului,de sub st'Apinire sträinA, si linia Oltului, intr-un climat cutotul special, orientat spre Adriatica, se intilneste in conti-nuare neschimbath, sirbo-albanezA . Numai cá, deoa-

Janccke, op. cit., tab. XXIII, fig. 90.

53

nici-odatil

traco-ilira.

1

rece aici bogiltia este mai mare si puterea printului este ogarantie de pace, deoarece existä posibilitatea de a se apAraimpotriva invaziilor strgine, a turcilor dinspre sud, a ungu-rilor dinspre nord, uneori a tAtarilor dinspre stepg, si altfeldecit dintr-un turn", respiri mai liber in aceastA locuinti,care nu mai are o infAtisare sumbrA si amenintAtoare. Parteainferioarä care rAmine, bineinteles, cea mai importantA,este strgpunsa nu numai de ferestruici prelungi pentru arun-carea de proiectile, ci adesea de adeVarate ferestre, care cores-pund celor de la etajul de sus. Acesta se inalta cu elegantasi e preväzut in fatà cu un rind de coloane dclicat impodo-bite. Sirului de coloane i se adaugA, la Curtisoara (Gorj), unmic balcon sprijinit pe douil coloane mici, care e asezat dea-supra unui mic fronton triunghiular. La Brabova (Do lj), de oparte si de alta se afra un fel de arcade fArA coloane. Ca si inAlbania, constructii secundare pot fi adAugate turnului"propriu-zis formind o aripA (MAldaresti, Vilcea). ExistAcazuri la Pojogeni (Gorj) cind partea de sus nu estedecit un loc de observatie fAcut din lemn si situat sub acope-ris, iar cele douA etaje de piatrA se ridicA deasupra pivnitei.Ornamente din piatrA apar, ici si colo, la ferestre sau la sim-ple deschizAturi. In interior intilnim bolti in stil gotic, cuornamente de stuc. Adesea sub cele douA etaje, amindou5pentru locuit, se gliseste o pivnitä a cgrei use se aflA deasupranivelului curtii. In comparatie cu inaltimea clAdirii, pe careromAnii din Oltenia o numesc cu cuvintul de origine turcä,sirbo-turcil (culd), acoperisul, de obicei din sindrilà, paredestul de scund.

Avem de-a face cu o cash' de boicri marl sau mici, o curie(boiereascA). Tipul mediteranean, realizat de umili mesteriambulanti sau chiar de tàranii indigeni sau de robii tigani,nu a coborit la nivelul maselor rurale, nu a intrat in patri-moniul acelor oameni simpli, creatori de armonii elementare.Acestia nu au ncvoie de turnuri" ca sa-si apere modestaavere. PAdurea din vecinAtate en adincurile ei de nepatnmsii poate adAposti la nevoie. Ei nu au posibilitatea &Aliprocure piatrà si cArAmidA,nici rägazul sa sculpteze in piatritaceste capiteluri ornamentate care apartin artei superioarea fondatorilor de biserici si mingstiri, a constructorilor depalate.

54

Totusi, chiar daca taranul, in general sarac, nu sc ridicadeasupra proportiilor meschine ale locuintei obisnuite, de untip sau altul, exista, dincolo de Olt, intr-o regiune precisdeterminata, care cuprinde, fati-i de Oltenia uncle sint prefe-rate culele" simple, judetele Arges, Muscel, Dimbovita,Prahova i o parte din Buzau, o constructie rurala care imitacula". Aceasta nu se datoreaza, asa cum s-a afirmat, faptuluica taranul este obligat sa construiasca pe un teren inegal,ce urea spre platouri sau pe culmi, asa incit peretele din fatatrebuie sa fie mai inalt. Romanii, in trecutul lor zbuciumat,au construit in vai sau in puncte greu de descoperit ; ei nusi-au asezat casele la vedere pe panta colinelor ca in Toscanasau in alte regiuni de munte. Aceasta forma vine din alta par-te, este un imprumut de la o altä natiune, prin intermediulaltci clase romanesti; avem de-a face cu o simplificare si omicsorare.

Vom gäsi deci pe acest teritoriu care a vazut inflorindcrescind nobilimea intregii tari romanesti" si care este nu-mit de obicei principatul Valahiei, asa dar pe acest pamintde printi, de razboinici i nobili mereu in alarma, si in cense-cinta sub influenta cladirilor lor man i frumoase, vom intilnicase de caramida sau din caramida Si lemn, avind doua etaje.Cel de jos poate fi locuit dar e folosit in general pentru depo-zitarea de bäuturi destinate vinzarii. Acesta ocupa in generalpartea cea mai importanta a casei. Etajul de sus, zimbind cunumeroasele lui ferestre, zabrelite totusi din prudenta, sesprijina pe delicate coloane de lemn cu capiteluri lucrate dupamodelele din biserici ceea ce tine de domeniul altei artesau pur i simplu dupa fantezia populara, ceea ce se incadreazain studiul nostru. Daca in regiunea de cimpie casa joasa cuun etaj, copiata dupa cea a turcilor, tinind ea insasi de vechiultip trac de casa, ingaduie un acoperis de Tigla bombata,separata prin dungi longitudinale, in aceasta regiune sepastreaza in schimb acoperisul de sindrila. Casa tfiranilorbogati i mindri e fosta casa domneasca, transformatä.

E o forma complet naturalizata, i numeroasele ei variantedovedesc aceasta din plin. La Cartieni, in judetul Gorj, existao forma foarte curioasa. Cele doua etaje sint prevazute cudoua balcoane, iar cel de al doilea etaj se continua spre dreapta,in timp ce pe aceeasi parte la primul se afla o noua constructiezidita in caramida, cu arcade deschise, de douti ori mai inalte.

55

In aceste locuinte nu exista, de cele mai multe ori, vatra-bucatárie, ci doar cuptorul de zid, cu forme monumentale,avind o faIadi de coloane care reprezintä de fapt un sistemarhitectonic1.

Pentru a termina cu studiul tuturor acestor forme ale locuin-tei populare, ar trebui spuse citeva cuvinte despre aceea apescarilor, a pescarilor de pe Dunare, singurii care au un carac-ter determinat sub toate raporturile, pe iärmul romanesc gipe cel bulgäresc. Locuinta acestora are alaturi fabrica rudi-mentara pentru sararea pe§telui §i este construitä totut3i intr-unmod absolut primitiv, care exclude orice posibilitate de a dao linie sau de a primi ornamente. in rest majoritatea acesteipopulalii locuie§te in sate, ca §i ceilalli, avind acelea§i con-ditii de via-0 cu vecinii §i conationalii bor.

ORNAMENTATIA CASEI TARANESTI

Foarte rar casa taranului roman sau din Balcani, tusk' maiales a primului, este complet lipsita de ornamente. Fiecaredin elementele ce o compun are partea lui de ornamentatie.

Deoarece lemnul joaca in general rolul principal in con-structie, §i mai ales in regiunile unde oamenii au mai multragaz pentru arta, majoritatea acestor ornamente vor fi rea-lizate prin cioplirea lemnului tare al stejarului, gingati albradului, pretios al nucului sau moale al teiului.

Cum te apropii de curte, daca ograda nu este ingraditaprin impletitura de crengi sau prin simple scinduri nelucrate,arzate orizontal intre Taru§i batuti in pámint, descoperidesenul ingrijit al gardului imprejmuitor. Frunza, floareasint imitate strict schematic in lucratura scindurilor2. Demulte ori o grija deosebitä este acordata porlii, pe caresint practicate cu multa pricepere desene foarte variate, deun caracter pur geometric: adesea insa ai impresia Ca acestestele inscrise sau nu intr-un cerc, toate aceste zigzaguri tol

cruci nu se datoreaza doar imitarii u§ilor soulptate in piatrii

1 Vezi Jiinecke, op. cit. p. 18 spi urtn.I Jtinecke, op. cit. p. 29

36

ale bisericilori; nu e deloc exclus ca tocmai acestea sl fiimprumutat cite ceva de la arta tAraneascA.

Deasupra u§ilor, §i de sculptate, se inaltá uneori o adevii-ratA danteli in lemn, lucratA cu delicatete, cum e de pildAla Bfile§ti (Gorj).

0 lucráturA absolut asemAnAtoare imp odobe§te baza dinlemn a coloanelor, marginile acoperiplui, tot ce intra inalciituirea balconului. Unele frize slut foarte complicat §ifoarte delicat lucrate. Marginile sculptate ale prispei pot ficurbate in afarà ca sa sustinA florile plantate in mici lAzilunguiete de lemn. Pe creasta acoperiplui de multe ori grabiltute §indrile, puse oblic in inatime, de parcA ar fi acoperitàcu spini. Dar toatii priceperea me§te§ugarului e folositä pen-tru a da forme cit mai variate celor douà bolduri sausdgefi, careau nu numai o linie fin dantelatà dar §i desene destul de compli-cate pe suprafata lor, astfel incit nu seamAnfi de la o casA laalta. line le sint ca floarea de crin, altele ca un mugure imbo-bocit etc. Giruete fAcute din tinichea §i avind un drapel pecare poate fi gravatA data constructiei inlocuiesc uneori bol-durile. Adesea hornul de pe acoperi§ este din lemn hive&cu §indrilA §i, chiar dacl nu are ornamentatii, prezintA inte-res prin forma lui obi§nuità amintind de hornurile venetiene,care sint insä din arfimidfi. U§a este lucratii §i ea in alt fel,cel mai adesea in romburi. NicAieri n-am mai vAzut o aseme-nea ornamentatie in jurul ferestrelor: doar la casele bogatese intilnesc sculpturi in relief la mijlocul imbinlirii.

Coloanele nu au numai capiteluri, copiate adesea dupttcele ale bisericilor, foarte diferite ca forma, pinit la cele cani§te coarne de berbec ie§ind dintre frunze curbate de acant.La bazi §i pinA la o anumitä distantA dedesuptul capiteluluise afla mai multe eiruri paralele in relief de linii in X §i incruce, cu un aspect destul de placut. N-am intilnit niciodatAcoloane canelate: suprafata rilmine absolut netedl. Cel multconstructorului i se pare mai comod sA lege la capAtul co-loanei scindurele mici de lemn, lucrate separat.

Mobilierul la romini nu prezintA decit un numAr foarterestrins de elemente ornamentale. Pe lavita despre care a mai

1 in Transilvania o asemenea poartii din tam secuilor la Mikluiza,casa lui Mik6", a lui Micu, dateazá din 1626 (vezi Sigerus, Din Tran-silvania). Nu exista nici o diferentA esenlialA intre poarta secuilorgi cea a romAnilor.

57

fost vorba inainte, care serveste drept pat si scaun in acelasitimp, se aduni pina in tavan scoarte".pa'retoare", pe carele-am gilsit in listele de zestre din vechiul regim, covoare,cam5si, zestrea bunicii, a mamei si a fetelor

Acest tavan, numit §i bagdadie (amindoi termenii sintturcesti si de origine destul de recentà, se pare ca' inainte sespunea ceriu, ca i in cazul tavanului de la coliba pastorului),poate fi acoperit de o zugrAveala cu figuri evident derivatedin cele care se vild in biserici (de exempla vulturul cu douàcapete, amintind Bizantul, iar in Valahia, familia domnitoare,de origine fanariotà, a Cantacuzinilor). Insä cel mai destavanul caselor tAranesti are niste grinzi iesite in relief, des-partite prin scinduri, i, ca orice parte iesitA in afarà a uneiconstructii din lemn, aceste grinzi oferä un prilej pentru orna-mentatie.

Masa, mica, rotunda, cu trei picioare scurte, cinie, ser-veste numai pentru prinzul i cina familiei. Ea nu este nici-odatil impodobità. De jur imprejur sint scaunele simple cutrei picioare care pornesc dintr-un singur punct, lucrate gro-solan. Acestea continua traditia scamnum-ului roman, alcarui nume s-a i piistrat: scaun, cu multe derivate (scAunel,seauies; derivatii semasiologice: scaunul domniei, cu sensulde resedinta domneascA).

Desi lavila tine loc de pat, patul separat al carui numeactual a fost pus in legilturá cu bizantinul patos"1, dar carela inceput se numea strat, din stratum (sensul s-a pastrat instrat" de flori, pat de flori", strat" de puscä, patul pus-tii"2) existä Inca, mai ales in casa de la munte, pe cerdac, aleca'rui parti laterale le ocupil.

Du lap nu existá decit in casele recent construite sau incele din regiunile influentate de occidentali, de sasii dinTransilvania, nemtii colonizati din Bucovina si Banat.Numele obisnuit, de origine turcg, dulap, inseamnä de faptpur i simplu lemn de un anumit fel, ca si in Transilvanianumele german de coastrm", kasten, cu varianta dialectaläarfar3. Adeviratul dulap (in franceza cuvintul armoire,

1 V. Bogrea propune etirnologia pavatum; ci. clublul sens destrat.

ExistS f}i aceastS varianta identic:i.3 Semnalat de V. Bogrea care cunoWe in Transilvania ti:

arum.

58

laolalta.

vine de la mobila uncle se pun armele) se afla in perete, dacaacesta c din caramidii. Rafturile sint facute din citeva scin-duri. Sistemul acesta 11 poi afla si in casele vechilor boieri,nefiind asa dar un prilej pentru ornamentatie.

Mai ales pentru vesminte i nicidecum pentru celclalteobiecte, pentru bibelouri" care se pun pe pervazul dinauntrual fcrestrei, printre ghiveciurile cu flori si fructele cele maifrumoase, sub ceata diafana a perdelelor atit de fin tesuteexistä lada (cu diminutivul: Mita). Am vorbit mai sus decele venite din Transilvania, de la Brasov, care se vind inpiata impodobite cu florile acelca mari care c firesc sä placaunui popor dornic, prin traditie, de obiecte stilizate. Formacea mai veche nu e pictata si nici macar zugravita in manierafolosita in Occident, din care maghiarii, din laleaua stramo-seasca, an incercat sa fad.' motivul principal al artei lorpopularc in pictura. Formata din patru scinduri verticalcintre care sc imbuca' una sau dou'a puse orizontal, si inchisacu un capac dintr-o margine intr-alta, lada din lemn uscat,dar usor de lucrat, e impodobita cu linii trase cu cuiul:cercuri concentrice, semicereuri, la mijloc o floare, pelaturi, tot felul de fisii care formeaza uneori alte figuri informa' de stea. Acesta e tronul, al carui nume vine desigur dinvremurile cele mai indepartate.

Pcntru a aseza vesela se mai spune si vase, i termenul egeneric, dar numele specific al. veselei de bucatarie vine dinslavona: blide, singular ,-- blid (mestesugarul care luercazain luminisurile padurii se numeste blidar) se foloseste omobila speciala, asupra careia se indreapta toata atentiaartistului popular: a blidarului.N4te scinduri simple laterale,puse in latime, fara spa-tar, as tfel ca se sprijina chiar de perete,sint ornamentate cit mai bogat, strabatute de gauri i impo-dobite cu frunze stilizate, lucrate cu cuiul intr-un mod foartecomplicat, si avind uneori un fel de steme cu cercuri, cruci,modelle de serpi pazitori, cadre in linii punctate. Aceiasi mes-tesugari construicsc crucile de la drumul mare, altadata al-tare campestre, care se mai numcsc si troitel, formate dintr-unsingur brat, din doua, paralele, legate printr-o sipca trans-versala', sau din trei desfacute Inca de la baza si ornamentate

1 Cruei le din piatra, mai simple, shit fiieute tie eonstru-torii de

59

cu desene colorate naiv, scobite uneori 9i infAtisindu-i pcAdam si Eva, Fecioara, Isus rAstignit, sfinti etc., apoi dungitransversale, colorate, ca pe sorturile farãncilor ; aceste troiteau uneori un acoperis asemAnAtor cclui de deasupra portii,citeodatfi cu o pasare in virf, iar ca ornamente sculptate,cercuri si stele care, cum am aritat mai sus, constituie unicaornamentatie a tronurilor, dar i zigzaguri i linii punctate.CiteodatA sint mai multe cruci la un loc, inconjurate de uncerc ca o ramii. Formele sint atit de variate incit o descriereoricit ar fi de metodicii nu le-ar putea urmAri pe toate.Albu-mul Voinescu are pe copertA un exemplar de cruce foartebizar, pe acoperisul cAreia se sprijinA o cumpAnä de fintinA.

Mai simple, crucile din cimitire, fAcute de aceiasi crucerirurali, au virful uneori cioplit in forma boldurilor" sau asagetilor" de pe acoperisul caselor. S-ar putea de asemeneaadAuga un sir intreg de unelte biscricesti, pe care le voi stu-dia separat, intr-un alt capitol.

Dacil mai adAugam i icoana pe care artistii populari oreproduc pe sticth, intr-un mod cu totul rudimentar, in Tran-silvania si mai ales in satul Nicula, deoarece in Moldova efficutä dupä procedee arhaice, intrebuintindu-se modele luatedin cArti, poate ckiar din vechile carnete de schite ale pie-torilor de biserici', in encausticA acestea reprezintA totce se poate spune in ce privcste sculptura in lemn a unei casetfirAnesti din RomAnia.

Peste tot in Balcani se intrebuinteazA acelasi fond primi-tiv. Exemplele caracteristice pentru romAni se intilnesc siin Serbia, Bulgaria si Macedonia.

AlAturi de ornamentarea lemnului mai c i o alta care seexecutà cu ajutorul unor forme aplicate pe tencuiala proaspAtA .

In regiunile de munte, unde tencuiala nu slujeste decitunui scop practic, acest tip de ornamentatie apare doar inexemplare izolate. Am mai vorbit de figurile care se ivescici i colo pe suprafata tavanului. Intr-un asemenea caz, injudetul Dimbovita, deasupra pivnitei sint trase donA cercuriconcentrice, pe marginea cerdacului. Intr-o casä din judetulPrahova intilnim un fel de briie circulare cu figuri de inspi-ratie populara mai mult sau mai putin golite de sens, amintindintr-un mod foarte simplist i grosolan de tipurile infatisate

1 Cf. comuniearea noastril la Congresul do istoria artei, 1920.

60

pe discurile de zmalt care impodobese hisericile lui Ste (andel Mare in Moldova.

Oltenia nu cunoaste de loc aceste ornamente. Se gAsesc inValahia numai in anumite judete: Ilfov, Prahova, Dimbo-vita, unde le-am verificat eu insumi. In jurul usilor si al feres-trelor sau in siruri largi de-a lungul peretilor, sint inffiti-sati, in puternic relief, sori", romburi intretaiate, cruciornamentate, ba chiar, datoritä denaturarii foarte frecveute,vase de flori, pAsari, animale i figuri omenesti.Modelele, carenu sint totusi niciodatA pur i simplu copiate, trebuie ca aulost luate dintre elementele de sculpturá, avind totusi uncaracter mai oriental, reproducind direct ramuri cu frunze,flori nestilizate, iar la bazà aceleasi roti cu crucea i razelesoarelui din bisericile secolului al XVII-lea si al XVIII-lea.Figuri in relief impodobesc de asemenea in casele cele maibogate ale boierilor i boiernasilor de Tara marile i frumoa-sele coloane care alcAtuiesc intrarea in curte. Uneori se adaugiio intreagii dantel5rie de tablà, mai ales de cind pe la jumAtatea,secolului al XIX-lea, materiahil acesta e intrebuintat pentruacoperis.

Culoarea nu e folositä la ornamentarea caselor tArkinestiori semi-taranesti, cu toate ca prin covorul" de fresce for-meaza' in Moldova secolului al XVI-lea si in Valahia piniicare 1850 principalul element ornamental al bisericilor.Peretii sint doar spoiti cu var, ceea ce le dA de mai multe oripe an un aspect de prospetime. Prin partile Vilcei, in Oltenia,si in fundul Moldovei de la un timp se amestecA i putin al-bastru. Culorile variate se folosesc numai in bordeiele tiga-nilor doar ei isi zugrAvesc cu imagini naive peretii locuintei.

VF.11NTUL I IMPODOBIREA.

Vesmintul tAranilor din RomAnia si din Peninsula Bal-canicA in miisura in care s-a pistrat vechiul port si n-aufost imprumutate de la oras elemente in plus este cAmasa,al cArui nume latin a fost pästrat.

In ce priveste originea, Arthur Haberlande o conaideraa fi dalmatA", pgstratà in uzul bisericii crestine iar pentru p0-

1 Op. cit., p. 40.

61

I.UI

doabc el ambitegte munca frigienilor" mentionatil in unclesurse antice.

Camaga e tcsuta cu ajutorul unui instrument avind aproapcaceeagi forma la nordul gi la sudul Duiiiirii i al carui numeslay, rdzboi, sin arata citugi de putin ca popoarele slave, ini-tiate mai tirziu in vechea arta a acestor regiuni, 1-ar fi desco-perit i transmis bagtinagilor care aveau nevoie de el pentrua-gi tese vesmintele (din lat. vestimentum).

Materialul folosit este inul i cinepa, numele acestorafiind mogtenite din latina.

La femeie, camaga se poarta sub fusta i ajunge pina lagenunchi. Camaga bfirbatului se deosebegte ea forma duparegiune sau, mai precis, chiar de la o vale la alta.

Camaga taranului din Transilvania e lunga i larga intinuturile din vest, tinuturi de cimpie aflate mutt Limpintr-o dureroasa gerbie; nu e vegmintul unui luptator gatasa se urce pe cal gi sa se ducil la luptii. Ea seamana cuaceea a maghiarilor cu care triliesc laolalta. In muntii Transit-vaniei camaga e scurta, bogatii, in cute artistic indoite. Maipoate fi intilnita in regiunile mai inalte ale Oltenici, ale Vala-Mei, ale intregii Moldove. La cimpie reapare forma largafara cute.

Intre camaga aceasta si aceea din Balcani nu e nici odeosebire, si chiar camagutele albanezilor in continua eau-tare de aventuri, care in mare parte au transmis vegmintullor grecilor elenici, facindu-i sa-si paraseasca vegmintul tra-ditional, cu totul diferit, largui vegmint antic, cu falduripline de euritmie.

Un briu de lina rogie sau verde e incins in jurul taliei slu-jind totodata gi de buzunare (ca i sinul" camagii), mai alespentru cutit. Cind e inlocuit printr-o centura de piele cafe-nie sau neagrii tighelita cu piaci de metal galben, intagina-

i se ofera atunci posibititäi creatoare.Pantalonul, ilarul (de la ice, fire pentru tesut) sau strim-

tarul (care stringe"), iar in Transilvania nadragul, de cinepasau link', are diferite forme dupa regiune. In Transilvaniade vest e larg, largindu-se gi mai mult la baza, ca la unguri.Se pare ea e vorba de un costum sarmat, adus de vechi iazigi.Pe Columna Traiana nu se vede decit pantalonul lipit pepicior i foarte cret, ceea ce ar cere o lunghne dubla. Poatefi gasit in munti gi in cea mai mare parte a vechinlui regat.

tiei

62

S-ar putea sà fie vechea bracca, nAdragul celtic, de unde vineis verbul a se imbr5ca. In regiunea dunAreanfi cel mai des e

folosit pantalonul larg bulgárese, legat sub genunchi, pinAunde ajung eurelele sandalelor (nojitele opincilor). In penin-sula balcanicA, pantalonul lipit pe picior, la romAnii din Mace-donia, la albanezi si la greci, e mai rfispindit decit cel pecare I-am atribuit sarmatilor.

Pe deasupra cfimAsii tiranul romAn svirle un suman (ter-menul de manta e turcesc ; mantie e un neologism, si mai existäsi pbd, de obicei imlilanita). E fficut din linA albA tivit cunegru in Oltenia, la munte ca si la cimpie, stofa fiind lucratAdupA vechi procedee in mediul rural, pinii si in luminisurilep5durii, unde ziva si noaptea se aude ritznul monoton alpivelor sau piuclor (reg. piuà sau piva, din lat. pillulal), in-stalate pe cursul riurilor. Stofa, foarte (leash, dar moalela pipAit, adusA la noi in Tara de negustorii de peste DunAre,vechii fabricanti ai acestui postav oriental atit de ieftin.Erau asa-numitii abagii (industria si comertul lor poartAnumele de abagerie). Echivalentul acestui termen este acelade dimic, de origine slav5. Din aceeasi stofA, cu aceeasi cu-loare, precum si eu aceleasi gAitane negre, e si costumul dinAlbania si din majoritatea judetelor sirbesti.

Abaua n-a pAtruns dincolo de Olt, dar Oltenia cunoastesi alte feluri de sumane care-i sint specifice: pe un fond brunsint puse in evidenth flori felurit colorate in rosu, verde,galben, creind un frumos mozaic policrom. In Iralahia su-manul e lung si nu e niciodatA de culoarea albA, cu gAitanenegre, complicate, cu toate a e lucrat dupA aceleasi procedee,de cAtre aceiasi abagii".

Moldova cunoaste douà formc de sumane care pot fi &liei la vecini, la secui sau ucrainieni, sau chiar la unii polonezi,

la slovaci si la indeprirtatii cehi ; sumanului i se mai spunc sisucman sau ghebil sau cojoc.

Primul e din linA grosolang, dar tesutä solid, de culoarebrung, flea ornamente, dar terminat printr-un fel de ceaprazrotund. Cind sumanul e mai scurt, se numeste banditti. iunul si ceralalt se inchid in partea din fatA cu nasturi de pos-

1 Vezi Dame, Incercare de terminologie populard romdnii, Bucu-rntti, 1901, p. 167 §i unn.

63

tav gros prins in copci din atä neagri. Sumanul e cunoscutsi in Transilvania.

Cojocul inlocuieste mantaua de iarna, in cele mai multeca BA nu spunem in toate regiunile romfinesti. E facut dinpiele alba, pe care se afla, cum vom vedea, ornamente cu-sute cu fir de Bat, in culori mai variate, infalisind mai multetipuri despre care va fi vorba mai incolo, cind vom incercasa fixam formele generale de ornamentatie. Dimensiunilesi croiala acestei haine de piele variazfi : in Transilvania co-joacele sint mai scurte si fara mineci. In Valahia sint croiteznai simplu si fail atitea podoabe, in general fiind mai putinrispindite in aceasta parte a teritoriului romfinesc. Cele maifrumoase modele le gasim in Moldova, mai ales in partea denord, 9i in Bucovina: cojocul e lung, coborind pina peste briu,are un guler care poate fi ridicat, mineci lungi necesare giele intr-o china ceva mai aspra. Croitorii care se indeletnicesecu lucrul acesta folosesc mai multe amanunte ornamentaleaici decit in Oltenia, la Craiova, unde o strada intreaga erezervata acestei vechi industrii taranestil. Ciobanul poarti oscurta de blana cu lina in afara ; aceasta este burca.

Taranul roman e adeseori incallat, dar nu in toateregiunile, cu sandale sau mai bine zis cu opinci, care sint unfel de incaltari din piele legate cu sireturi sau cu nojite. Cio-banul nu cunoaste alt fel de incaltäminte: excelenta pentrudrumurile de munte, pe front soldatii le cer in locul groaznicu-lui instrument de tortura care este bocancul austriac, opincanu raneste niciodatil piciorul. Inefiltämintea aceasta e cunos-cuta in toata Peninsula Balcanica pina in Tinuturile albanezesi grecesti, unde virful se inalca ca un cioc si eiteodata poartao floare din lina. N-au nici un fel de ornamentatie. In regiu-nile mai bogate, cum e partea de sus a Moldovei, in loc deopinci se poarta niste ghete zdravene, inalte pina sub genunchi,uneori impodobite cu puncte" cusutc pe partea mai largace acopera pulpa.

Ciorapilor care se vad din sandale si a caror denumircvine din turca, li se mai spune, in Moldova, calfuni, colfuni(altadata se numeau calle ; cf. verbul a inceilla, substantivulinceilidminte, de unde si numele de familia Caltaru), iar in

1 Vechile denumiri turceati, cum sint ipingea, manta neagrrt filriimineci, inturhic (manta scurtii) se mai pfistreazti ici ai colo. Vezi Dame ,

op. cit., p. 169, nota 1.

64

Valahia ciorapi. Sint facuti din ling groasg i doar in regiuncaDungrii, mai ales in judetele Ilfov, Vlasca, Ialomita si in Ba-nat sint impodobiti cu culori corespunzind celor de pe ves-minte si de pe mänusile de ling.

Iarna, capul e acoperit de o bonetà din ling, numitgcgciulg (cf. cucula lating) pe care multi tgrani romfini opoartg si vara. Ea corespunde bonetei frigiene din antichitate,vechiul acopergmint al turcilor, si era semnul distinctival dacilor pileati, care stgpineau peste capetele goale", adicapeste simpli comati. Forme le sint foarte variate, dupg re-giuni ; sint unele drepte, ca in Moldova, altele cu virful in-doit la dreapta, ca la vingtorii de munte moldoveni, iar altelecu virful turtit, cgpgtind astfel o forma patratg, masivg.Pe un cioban sau pe un agricultor Ii recunosti de unde e de locdupá felul cum ii pune cgciula. Boneta sau tiara" aceasta enumai rareori din ling albg, cel mai ades e din ling de culoarecenusie .

In Peninsula Balcanicg e purtatg, fgrg deosebiri esentiale,de cgtre toti slavii. Albanezii, dimpotrivg, folosesc pro-babil urmind un obicei ilir o tichie rotunda, de pielealbg. Fesul grecilor se deosebeste de acela pe care Mahmudal II-lea 1-a decretat drept acopergmint obligatoriu pentruturci (abia pe la 1830) si este ca tichia albanezg dar dinling si cu un ciucure.

Pglgria (in Ardealul de nord: clop, din maghiara) vinedesigur de peste munti, din Transilvania. Ea figureazu incele mai vechi liste de tarife vamale ale voevozilor români,de pe la inceputul secolului al XV-lea. Uneori are marginilelate, ca in Moldova, unde sint si ridicate putin ; citeodatgpartea indoitg in sus ajunge ping in dreptul calotei, ca prinunele parti ale Bucovinei, in rgsgritul Transilvaniei, in Mara-mures. De jur imprejur are o panglica i prin penele, mai alescele de palm, infipte acolo, prin mgrgelele incrustate, pan-glica poate fi ornamentatà in fel si chip.

Am vorbit mai inainte de cgmasa femeilor (iie, en dimi-nutivul; ; sg ving oare de la: inie, pinzg de in?) ; in parteade jos Cacoperità de o rochie ea un sort sau de o rochieintreagg strins infasuratg pe corp i dovedind doar prin des-

chizatura dintr-o parte sau prin cuta facuta in afara, c e vorbade o femeie maritatal.

Aceasta ultima varianta se gaseste in Bucovina si in regiu-nea muntoasa a Moldovei. Ea ii da simplitate, elegantasuplete tarancii romance, care a transmis-o, ca i restul yes-mintelor, atit unguroaicei venità in judetele Bacau si Roman,cit i rusoaicei din Bucovina, din nordul Basarabiei (in regiu-nea Hotinului) si chiar din tarile vecine. Poarta numele slayde catrinfd, dar in punctul unde teritoriul valah se invecineazacu Moldova are denumirea romaneasca de stringdtoare.

In Valahia doua piese sustinute de centura, adica de briu,formeaza, ea sa spunem asa, fusta, numita sifotd a carei orna-mentatie o vom descrie o data cu aceea a catrintei-stringa-tore".

In Oltenia, supusa altor influente i reprezentind probabilun alt strat vechi i barbar, in loc de stringatoare, femeilepoarta vilnicul (nume slay), format dintr-o singura bucataavind ornamente cusute numai pe stofa, deosebitä de celelalteprin aceea c e mai Selma, foarte larga i cu multe ere-pithFota" face parte si din vesmintul femeilor din Bulgariapina in tinuturile din Balcani, unde se poarta doar o simplärochie, neagra ca i basmaua care acopera eapul; iar vilniculse intilneste la sirbi si la toti locuitorii, de alt neam, dinMacedonia.

In sfirsit in Banatul romanesc, la fel Ca si uncle regiunidin Pind, partea tesuta a fotei, bogat lucrata in aur i argint,e foarte scurta, slujind drept suport unor lungi fire rosii careacopera camasa cu vegetatia bor. Franjurii acestia dau o ele-ganta aparte rochiei care devine o simpla podoaba. : aproapetotdeauna e pusa nu direct pe camasa, ci peste un jupon. Demulte ori se vede doar din fata sau din spate, de partea cealaltafiind inlocuita de un sort obisnuit.

Transilvania cunoaste i formule din vechiul regat; ter-menul de sort (Schurze) e inaprumutat de la sasi.

Sumanul i cojocul slujesc de manta si femeilor, si auaceeasi forma', iar ornamentatia e de acelasi fel. Poarta nu-mele de cataveicd (cuvintul e de origine slava ; gasim totusi sinumele propriu Cataveiu) i e o manta scurta, imblänita.

1 Tot asa (vezi Opreseu, Arta (irtineascci la rorneini, Bucuresti1923, p1ansa III) un triunghi f6rä broderie pe unfarul crnii aratii

femeia e logodita.

66

gi

0

eh

Ca si barbatii, femeile se incalta cu opinci, chiar si inregiunile destul de bogate, de la munte, desi uneori, ca inpartile rasáritene ale Moldovei, preferg cizmele inalte pin5peste genunchi. Papucii, cipicii, tIrIiii, pantofii (termen neo-logistic) cu sau lard' toc sint apanajul celor din maha-lalele oraselor.

Proprie numai femeilor e basmaua. Acolo uncle nu e in-locuita de tulpanul inflorat, luat de la turci, astazi se vindein cea mai mare parte a Moldovei, de pilda, reprezentindo ramurg importanta a industriei taranesti i bineinteles, aartei populare.

Uneori o subtire maramd (greaca moderna are termenulmachramos", plural: machramades") sau cirpci, din tesa-tura find de in sau de matase, acoperg discret suvitele de par,care deseori sint inaltate i impletite intr-o pieptanaturamai 'auk sau mai putin complicata. Pgrul e Msat peste umeri,ajungind chiar ping la briu. Citeodata incadreazá cu deli-catete conturul fetii, deseori de o formg ovala, aristocratica,ca in occidentul medieval asa cum se poate vedea in pin-zele maestrilor din secolul al XVI-lea. In acest caz jude-tele din Arges, mai ales prin Valle care pornesc de la cetateade scaun", i, prin imitaie, cele din Arges e vorba de unimprumut dupa moda de la curtea domneasca, moda de originebizantina, asa cum se poate remarca in frescile bisericilor,infatisind printesele din secolele al XIV-lea, al XV-leaal XVI-lea.

In imprejurimile Brasovului, unde cele sapte sate" re-prezinta aglomerari considerabile, aproape urbane, valulcapáth o forma foarte asem'an5toare aceluia folosit de feme-ile saxone.

Un mod deosebit de a-I aseza aflam la Säliste sau Gros-sdorf, foarte aproape de Sibiu Hermanstadt: inodat larg,acopera, cu albeata sa de zapada, partea de jos a piepta-naturii. Se numeste pachiol. adicA fachiol, termen grecesc,de la phakiolon care este inrudit en fazzoletto italienesc. Cumcei din Saliste sint pastori transhumanti, ajungind in mi-gratia lor ping' in Rusia i trecind deseori pe la iarmaroace,acest imprumut lexical e foarte explicabil. In vecinatate,mai sus la munte, la Poiana, unde basmaua e de culoareneagrg i apzatit mai putin ingrijit, numele acesta e necu-noscut .

6 7

si

1.4

--

Un vechi obicei dac consta in a pune vAlul acesta, acArui ornamentatie in linii verticale o vom descrie indata,pe o bucath de lemn, de sirma, sau pe niste vergi de fier,care se mimesc conciu sau ceapsd. Aceasta diadema" seintilneste in vechiul centru dac, bAtrina Sarmisegetuza aacestor uimitori barbari, in apropiere de Hateg, ca si intinuturile invecinate de la vest pink' in capatul vAii ingustecare duce din Banat, spre est pinfi la Dansus, si in toatàTara OItului, in jurul fortaretei din Fagaras. Trecind pesteteritoriul din rasáritul Ardealului, mai precis din sud-est,pe care rominii il impart cu secuii, avind obiceiuri si de-prinderi asemanatoare, II descoperim de asemenea la unguriidin judetele moldovene, Bac Au si Roman, singurii care-1mai pastreaza, alAturi de rominii purtind tulpane negre saugalbene cumpArate de gata. La acesti straini valul, ca Inregiunile de munte valahe de care a fost vorba mai sus, co-boarA imparateste pina la calciie. Il pun pe cap in pAtrat,spre deosebire de femeile din Fagaras, care il infrisurafara nici o influenta turcA in jurul capului, in mai multefisii formind un turban. Bucovina ramine si ea fidela acesteimode a maramei, dar fAra suport. Moldovenii din nord autransmis-o malorusilor, vecinii lor [...]

Nici o pieptrinaturA femeiascA nu poate reuni atita ma-jestate i gratie. 0 mare parte din Peninsula Balcanica amostenit-o de la traco-iliri: o regasim in Serbia, si chiarmai incolo prin valea Timocului locuita numai de romfini,in Macedonia, unde femeia isi infasoara capul cu o basmasimpla din Una' neagra, rasucita cu gratie, in unele tinuturibulgaresti si, mai ales, frumoasa ca un nor alb, larg desai-prat, in Albania, pe solul ilir, pe linga Scutarit.

Balcanicii acestia au imprumutat de la stapinii lor turcipantalonii largi i papucii pentru femei. Romanii n-au ac-ceptat moda din sud decit in citeva judete, de linga Dunare,

numai in ce priveste palaria. In vechea raia a Braileifemeile, cu rochii farri nici o forma, lipite pe corp, au o piep-tAnatura deosebitä, semánind cu o palarie patrata, joasa,acoperità de un val negru, ca al calugaritelor din Orient,o tesatura intunecata strins infasurata in jurul chipului.

68

1 Heberlandt, ep. cit., planga Xi I, nr. 2.

ai

[...] In susul fluviului, marama albA, impodobitA cu liniiflori, uneori de traditie exotica', e pusA peste o palArioarA"de acelasi fel (de pildA in judetul Romanati). Luxul stpI-nitorilor turci, care au mostenit toatA pompa Orientului, sedesfilsoarà din plin in Banat, altAdatà otoman (pinA in 1718)unde, in locul acestui vAl alb, existA un fel de caschetà

tesuta din mAtase i cu fir de aur si argint la care seadauga o adevAratA cuirasA de ducati de aur si de vechitaleri de argint de pe vremea Mariei Tereza.

Numai femeile mAritate isi acoperA capul in felul acesta.Peste tot aproape datinile cer ca fetele tinere sä umble cucapul gol; de aceea probabil sint numite codane, de la coadA(lat. : conda, cosita). Pentru a impodobi eel putin fruntea,pe de-a-ntregul descoperità, se punea, mai ales in Bucovinade odinioarA, o fisie tesut5 cu perle, formind diferite desenegeometrice: gird. Aceasta nu poate lipsi en prilejul horelor,in care femeile i fetele din Banat apar in sclipirea casche-telor de aur si de argint. VAlul alb a fost adoptat si de altiunguri decit cei din Tara secuilor, ea si principalele piesevestimentare: ciimasa barbAteascA mai larga totusi i creata,sumanul pentru amindouà sexele, sortul femeilor.

SA trecem acum la ornamente si la categoriile in carele putem impArti.

Mai intii mn ce priveste materialele. Bumbacul a fostcam pretutindeni introdus, dar numai din secolul al XVIII-leasau cel mult din al XVII-lea, arniciul, care, cu exceptiaBucovinei si a pArtii muntoase a Moldovei, a invadat totterenul. Aristocraticul in s-a refugiat uneori in anumite re-giuni. MAtasea constituie un lux, nu e raspinditg. Oricefel de broderie se fAcea la inceput mai ales din fire de linA,toarse cu furca i cu fusul, de multe ori din mers, si lucratecu acul (cuvintul vine din latinA).

Asadar ornamentatia bucovineanA trebuie socotità ea ceamai veche In ee priveste materialele. Aceasta nu admitenoutatea bumbacului si nu se ridicA pinA la rafinamentulmAtAsii. Iar firul de aur si cel de argint en atit mai putinintrà in compozitia sa. Nu se folosesc de asemenea nici acelestele de metal, acele discuri mici si rotunde cu o gaurA lamijloc prin care sint cusute pe broderie, numite fluturi,cu care deseori sint ornamentate costumele Ifiranilor valahi,

69

bo-gaga,

impuse i in costumele mixte pe care si le fac cucoanele dela orae.

Apoi, fiecare regiune se deosebeste prin culoarea sau cu-lorile pe care le indrggeste mai mult. S-ar putea spune cáin Banatul, oarecum orientalizat, triumfg aurul si argintul.Vilnicul din regiunea invecinatg cu Oltenia are un marenumgr de culori combinate care formeazg mai degrabg opolicromie de covor, cum vom vedea indatà. lile §i opregelede pe valea Jiului, care taie prin mijloc aceastg parte ateritoriului romgnesc, au ceva straucitor In ele. Iar dacIla sudul -A/Ali Oltului, influenta turcg se face sinatita pingsi in culoare, la nord, in partea olteneascg, e o armonie sim-plg de alb si negru, ggsindu-si expresia cea mai delicatg,cu acele firicele de aur venite din Banat sau din partileArgesului, in imprejurimile Sibiului (S5 liste, Rod etc) undesortul de culoare foarte inchisg e usor stropit cu firicele deaur. indatg ce treci Oltul, viata stralucitoare a voievozilorse oglindeste in judetul Arges si in Muscelul vecin prin im-pletitura de aur i rosu purpuriu care e culoarea principalà.

cum boierii valahi au colonizat i sttipinit, inspre Faggras,regiunea Oltului ardelean, care avea in fruntea sa un her-teg (in maghiarg; herczeg, in germang: herzeg), toate acestefrumoase sate de la poalele muntilor, ducind lipsá de aur,sint obsedate de rosul strglucitor. Mai la est, culorile numai au aceeasi vioiciune; sint pale, in Prahova aproape cgdispar. Cimpia nu se caracterizeazg prin policromie.

Cu cit urci spre Moldova, cu atit iti dai seama care sintculorile dominante din acest vechi principat moldovean. Cuo linie mai largg, cu o lucaturg a linii mai aproape de sto-fg, cu o mai mare varietate i mult mai putine spatii albe,cu sau fgrg brocleria lipsitä de coloare, care in Valahia odesparte sub umgr de fondul neornamentat, iau nasterecombinatii cu totul noi, uneori neasteptate, in care albas-trul de diferite nuante, verdele pal sau inchis, oranjul, ro-zul, violetul, cafeniul, galbenul stins, in sfirsit simfoniapgsunii neinflorite, se adung, se juxtapun aproape, nu fgrg oapgsare melancolicg, ce nu permite nici unui ton sg izbuc-neascg si topeste totul intr-o armonie tristg ca in cintecele

1 in Oprescu, op. cit. planp II, e vorba de ornamente din pielede caprii.

70

5i

acestor linuturi, de la marginea neamului, silite vremeindelungata la un durcros eroism in fa/a dusmanului. Une-ori firul plat de aur care impodobeste capul logodnicilor,peteala sau beteala (numele Ii vine de la bete, panglica aceeaIesuta, care ornamenteaza briul), e adaogat si el pentru aintroduce o raza de veselie' .

Directia ornamentului e determinata de necesitalile ves-mintului cit si de o veche traditie: fisiile de culoare alter-neaza in lung pe fota" din Mehedinti, in lat pe opregul"oltenesc (ca pe sor/ul suedez) ca si la catrinla" din Mol-dova. La camasa, pieptii sint impodobiti cu riuri" (dinlatina, rivus) longitudinale, care uneori tivesc usor si nu-mai pe margini spatele; alte riuri" dispuse in latime sesucced de la unAr i pina la incheietura, in mai multe liniiparalele, pe mineci. Numai in Croatia am mai vazut, avindelemente comune cu costumul romfinesc si balcanic, fisiiornamentate strins legate sub talie, de-a latul camasii,foarte largi. In Bucovina liniile sint transversale, in diagonala,ca pe coloanele canelate. Numai In Iesatura bucovinencelor,perlele joaca un rol important.

Tehnica nu pare sa difere prea mult de la o regiunela alta2.

Modelele care apar atit pe camasa cit i pe sorturi i perochiile-sorI, pe mantalele de toate soiurile i pe valurilede toate formele, sau chiar pe ciorapi, cind e cazul, pe ben-tile din margele pentru frunte ale fetelor i panglicele cumargele ale flacailor, pe ornamentele de metal ale centurilorde piele, si asa cum vom vedea indatä, pe toate tesaturilefacind parte din accesoriile unei case caranesti, adica dinzestre, toate acestea se incadreaza in doua categorii: in aceeaa figurii geometrice pure sau in aceea a reducerii la liniageometrica a tuturor elementelor din natura vegetala orianimalà, ba chiar si a corpului omenesc.

Ca figura geometrica, avem, alaturi de crucea simplasau incirligata", izolata sau flancata de patru puncte cupatru unghiuri deschise inauntru, rombul, mai ales rombul,simplu sau dublu, cu sau fara anexe In linii paralele, i asafoarte adesea dantelat in unghi ascirtit pe margini ; steaua, atit

1 Cazurile din judetul Mehedinti, vezi Oprescu, op. cit., plan F,sti V.2 Oprescu face deosebirea intre punctul simplu, punctul in lant,

punctul incadrat, punctul tip Holbeiu (op. cit.)

71

de frecventa in sculptura in lemn, apare doar foarte rar in or-namentatia vesmintelor. Uneori crucea e in interiorul rom-bului. 0 linie in zigzag, cu creste, e de asemenea foarte desintilnità. Figurile intra una intr-alta, se incaleca, incearcisfi se suprapuna. Mai sint, de obicei pe umar si la mansetacamasilor femeiesti, simple fisii de culoare, paralele, iar inriurile" de pe mineci, siruri de puncte sau de stelute, depatratele punctate uneori in lant. Mai poate fi intilnitacel ornament in zigzag prelung care se remarca adesea lalueratura in lemn. Printre patratele punctate sint intercalatecercuri. Trebuie adaugate si formele in X, uneori complicateprin amanunte, triunghiuri care se ating la virf, ornamentecirculare unite printr-o legatura lateralà, meandre, cirligeizolate, unghiuri circumflexe, serpentine. Motive le geome-trice sint deseori unite in forma de snur. in Oltenia, fustas-a impus mai ales prin amestecul iscusit de culori, liniiledivergente care o impodobesc, pornind de la baza, n-audecit ornamente simple si marunte.

Fireste, natura vegetala e in primul rind imitata, de laun capat la celalalt al ;aril. Pretutindeni vezi frunza, decele mai multe ori lobata, acele brazilor, trifoiul, ramura,tulpina, incarcata de muguri sau flori, arborele dar nuarborele vietii", simbolic in arta musulmana i, nu maiputin des, spicul, incorouare a lungilor i trudnicelor munciagricole, frunza a victoriei in aceastä luptil de fiecare ancu pamintul care se opune i prefera sa-si hraneasca odras-lele in salbaticie. Floarea apare imitata in Moldova, in Bu-covina, precum si in Banat, de o asemanare perfecta uneori,in asa fel di poti deosebi trandafirul, crinul, clopateii decimp, macul, gura leului", poate i paràlua1. Poti vedeape una din caschetele" din Banat printre romburile sale,chiar i floarea cu tulpina cu tot2. Daca reproducerea e preabrutal de exacta, ea pe uncle piese moldovenesti sau basa-rabene, inseamnä ca avem de a face cu o influenta strainärecenta, adusä din regiunile germanice de sasii din Transil-vania, nemtii din Bucovina sau de polonezi.

Cind se incearca sa se redea pasfiri, animale de pildalei tipuri umane, generice sau tinind de o epoch' determi-

Opreseu, op. cit. p1an9a XIX bis.Ibidem, planvt XXVI.

72

2

si

eleganti din secolul al XVIII-lea in larg vesmint ori-ental sau domni" i doamne" din vremile moderne cuumbrelä in mina, e vorba atunci de o influenta a turcilordin sud. Mai ales in Oltenia, si chiar i pe sorturi. Operatiade stilizare" consta in a face capul i trunchiul dintr-unsingur romb, bratele i picioarele dintr-un triunghi orientatin jos si din doi clopotei, adica picioarele, trei forme geo-metrice de proportii deosebite, dintre care cea de sus se con-tinua prin niste boruri ca de palarie: poate o alta figura,formind intre doua stele o linie tremuratil care, brodata ineentrul unui romb, are acelasi sens. Alaturi de frunze, apar

flori, la fel cum arta persang, arta non-tracica, orientatiispre China si Japonia i dezvoltata in Asia centralä, obis-nuieste sa le infatiseze faril nici o preocupare de a le reducela o schema. Chiar daca nu-ti dai seama clar ce object vroiasa copieze, intentia de-a reproduce natura e evidenta dinpricina desenului prea coxnplicat. Cele mai complicate mo-dde oltenesti sint prezente i intr-o altfel de lucratura, aceeaa covoarelor, transmisa de altfel dintr-o tara intr-alta da-torita comertului, mai intii In casele boieresti si de negus-tori, si care au adaugat vechilor i adevaratelor traditii acestelement de imprumut, venit dintr-o Tara unde sursa de inspi-ratie e cu totul deosebita. As adauga ca formele orientale Ca-racteristice nu se gasese decit in judetele oltenesti din sud,care ajung pina la Dunarea stapinita al-Cada-Ca de turci. inunele tesaturi venite totusi din nord s-ar putea recunoasteincercarea de-a reproduce o biserica in felul in care arta mu-sulmana cauta sä infatiseze o moscheel. Cind intr-o tesaturain fir de aur, obiectele reprezentate, un spic de exemplu, slatprea in relief si in linii prea ingrosate, trebuie sa admitemun acelas motiv de indepartare.

Lucratura nu se dcosebeste sub nici un raport in artico-lele tesute i ornamentate pentru a sluji la impodobirea caseisau care trebuie sa insoteasca indeletnicirile din viata detoate zilele. Asa sint perdeaua (de origine turca), ervetu(la fel), pergarul sau rnindgergul, batista, nafrarna, care dealtfel nu serveste la stergerea nasului ci la impodobireabriului moda a revenit pentru acele batiste brodate carese poarta la buzunarul de sus al vestei sau jachetei sau

Cf. Oprescu, op. cit. platqa VII.

73

natal,

1

pi

chiar pentru a mArturisi cuiva dragostea i a-1 imboldi laun sentiment corespunzAtor obicei comun popoarelor dinPeninsula BalcanicA. In toate aceste cazuri ornamentatiafoarte simplA nu face decit sá urmeze marginile obiectului.AlAturi de batistA sau chiar de maramA existä i alte tesà-turi, pregAtite in alte scopuri: din ele se face garnitura uneiicoane sau a unei mobile de coltul cAreia e suspendatA cu oneglijentà afectatA. Altele slujesc la acoperirea scaunelor incasele unde sint. Pe scurt, folosirea lor e foarte variatfi darau aceleasi caracteristici generale si nu se deosebesc deloc detesáturile prezentate mai sus.

De o lucrAturà mai trainicA, mai compactä, pe o urzealàmull mai dura este ornamentatia tascelor care constituiebagaj ii femeilor cind se duc la oras. Obiceiul acesta a fostreluat in ornamentarea din vremea noastrá. In acelasi fel esi d saga bArbatului care, in tiinpul cãlàtoriei, poartA lasold un soi de sacosä numità merindeard (de la merinde,lat. inerenda). Tot asa pentru sacii aceia mari agAtati de sa,thisagi sau traiste. DacA cingAtorile nu sint impodobite, ori-cum betele sau beteliile care sus-tin vesmintul femeii sint or-namentate cu delicatete i gratie.

SCOARTE SI COVOARE

Deosebite, in ce priveste calitatea materialelor, modul defabricare, precum i scopul cAruia ii sint destinate, covoarelepe care românul le numeste scoarfe, velinçe (termen slay)sau covoare sint altceva decit cergile ciobanilor, fAcute dinsmocuri de linà si care nu au alt ornament decit culoarea(ciobanii din Valahia le spun plocade).

Cit despre originea sau virsta acestei indeletniciri imemo-riale nu poti fi mai sigur decit in alte ramuri ale artei popu-lare. Covorul turcesc destinat sA impodobeascA moscheea,cAlcat de picioarele credinciosilor cind se roagA, trimis indar celebrelor sanctuare, desi a avut o influentA, asa cum vomvedea de indatà, nu e citusi de putin modelul scoartelor dinOltenia. Mai &grata vechiul covor al tracilor, cu ornamentegeometrice, care stA si la baza covorului turcesc de Caramania,si care, prin stilizare, se deosebeste de desenul hotArit al covo-rului persan, ca si de simpla reproducere a modelelor oferite

74

de natura. Dar produsul industriei persane a influentat covoa-rele turcesti din Constantinopole, din Romania si din Mace-donia si doar prin aceste transformari a reusit Orientul maiindepartat sa ajunga sa fie imitat de romfinii din Oltenia,dupa ce, bineinteles, a cistigat i alte popoare crestine, de pemalul drept al Dunarii. Un corespondent mai vulgar si nuatit de bogat 11 constituie covorul bulgaro-sirb din Pirot.

Asa dar, daca vrei sa afli forma originala a acestor scoar-te", ca sa nu mai vorbim de stergarele" care impodobescperetii unor case din muntii valahi, tot spre Moldova dar maiales spre judetele de munte ale Valahiei, trebuie sà privesti.

Am sub ochi unul dintre cele mai frumoase covoare, prove-nit din judetul Prahova. E impartit in mai multe fIii longi-tudinale, de un colorit vegetal admirabil: galben foarte des-chis, culoarea untului proaspat, negru, portocalin, albastrupal, rosu ca singele de vita, verde. Pe el sint infatisate rom-burl intr-o cromatica deosebit de interesanta. Astfel, pe pri-mul fond galben se aflä niste figuri albe, pe margini cu negruiar in mijloc un triplu roMb verde, marginit de negru, apoi ofigura de un rosu inchis cu contururi verzi, desenul interiorfiind de un rosu palid, iar pe margini roz ; o a treia figura everde, pe margini roz, avind inauntru un desen galben mar-ginit de un rosu inchis. In celelalte fisii toate aceste culoriatit de deosebite se afla intr-o combinatie cu totul noua,fara ca vreun ton strident sa tulbure armonia perfecta.

In culori mai pale si mai putin variate, intre care stapi-neste adesea, peste galbenul de frunza moarta, peste verdelepalid, peste rozul vested, puternicul fond negru sau un fondalbastru profund i trainic, covorul basarabean, cu o tesaturamai deasa decit a celui din Bucovina si mutt mai vesel si maifidel vechiului schematism cleat cel din Moldova asupraartei populare din aceasta regiune s-a exercitat prea des influ-enta produselor de fabrica, de unde vin toate acele infloriturineverosimile si pasari imposibile, nu poate fi socotit dreptadevaratul tip al acestei arte la romani. Intr-adevar el pre-zinta uneori flori imperfect schematizatel, manunchiuri(ciorchini) de frunze pe o tuplina leganata, linii care tind sa serotunjeasca. E cu toate acestea de o mare varietate indivi-duala, si nu localä, si de o mare discretie i noblete a tonurilor.

Ca in acela reprodus de Oprescu, op. cit. planla

75

1

Efectul produs de un covor mare din Oltenia un foartefrumos exemplu a fost oferit de mine Muzeului Trocadero dela Paris e mult mai puternic. De obicei se spune GA lascoartele oltenesti nu percepem formele intilnite la munte,unde desenele de care am vorbit sint raspindite mai multsau mai putin regulat. Dar pe Jiul inferior sau in Do lj avemo schematizare foarte avansata a motivelor imprumutatedin natura: pe margini, se insira fara intrerupere flori maridespartite prin frunze in forma de lance, o a doua marginee facuta din mici figuri geometrice; in mijloc, triunghiurireunite in forma' de M majuscul, care vor sä redea busturiomenestil. Dar iata un altul la care influentele Orientuluiindepartat au patruns din plin, dind intregului un amestecinextricabil de tot felul de elemente non-geometrice, a carerculoare, foarte imprastiata, da impresia unei livezi infloritedin lunca Dunarii, spre sfirsitul primaverii. Alaturi de floa-rea simplificata mai sint lalele mari inflorite, redate intoc-mai, apoi tulpine care se apleaca sub povara frunzelor; ici sicolo, poti recunoaste spicul in plina dezvoltare al porumbului,inconjurat de frunze care, urmarindu-se i incolacindu-se, parsa se intreaca intr-o cling nebuneasca. Intilnim si arbori cumulte crengi infrunzite, vase dupà moda persana unde potigasi tot felul de ornamente florale, rate semanind cu celede pe templele i hipogeele Egiptului ce par cá vor sà ciugu-leased' florile desfacute. Animale, pesti i chiar reprezentariciudate i burlesti ale fiintei umane pot aparea la un loc,ceea ce e unic pentru arta aceasta, clack' nu punem la socotealaun exemplar din Maramures unde sint infatisate femei tinin-du-se de mina', in miscarea lenta a horei, acest dans vechisi ritmat. Dupa cite stim, nu exista in Peninsula Balcanicaalte asemenea incereari indraznete de a crea, in pofida tra-

o arta noua.

ARTA POPULARAIN DOMENIUL UNELTELOR I AL USTENSILELOR

In ceea ce priveste uneltele si ustensilele, vom incepe cuacelea forte simple insa adesea ornamentate cu mare grip',

1 Ibid, pl. XXXIX.

76

ditiilor,

rapt care se explica prin timpul liber de care dispune artistulpopular, ciohanul, atunci eind este la munte".

In primul rind, acesta gäseste ornamente foarte variateoriginale, cu care isi impodobeste bita (boatd sau cdpcel)

sau mdciuca. Bita astfel ornamentata se chiama scrisd, impes-trifatd (impestritd), crestatd (increstatil), impuifatd, impu-iatd (impodobita cu figuri care reprezinta pui de gaina),zugrdvitd, informatd, serpuitd (impodobitä cu modele in ser-pentina), impdnatd, chindisitd. Dacil are incrustatii de metal,bita este ferecatd.

Pe toata intinderea vastului teritoriu strabatut de pastorultranshumant, desenele gravate in lemn, preparat sau nu,uneori colorat, sau doar inegrit, uns cu untura sau pus la fural,au acelasi caracter, exclusiv geometric. Cromatica, cu alter-nari de rosu i albastru (in Transilvania), nu are decit rarcoriimportanta. Totul se reduce la o munca indelungata si perse-verenta, foarte migaloasa, care incearca i reuseste sà umpletoata suprafata.

In aceasta munca facuta cu mare dragoste, cu o concentrareaproape religioasa, nu lipseste nimic din ornamentele care aufost descrise pina acum la capitolul despre casä i imbraca-minte. Pastoral artist aduna tot ceea ce a vazut i adauga unelerafinamente, In acelasi stil geometric arhaic, din propria saimaginatie spontana.

Linii de puncte, crestaturi marunte, zigzaguri ascutitecare se impletesc, obtinute printr-o munch' migaloasa, par saacopere la inceput toata suprafata obiectului. Pe aceastä lu-cratura ornamentele cele mai diferite si mai originale ies clarin evidenta. Intlinirn crucea i rombul, steaua, serpentina, ro-zeta, frunzele ascutite in forma de lance si chiar ornamente dinlinii curbe care amintesc briurile", ciubucele rotunde dincentrul peretilor exteriori ai bisericilor. Niciodata, nici chiarpe partea eurba a maciuliei, care s-ar potrivi totusi, nu s-aincercat sa se redea un cap de animal sau de om, ea pe pipelelucrate in Occident tot de oamenii din popor. Partite lumi-noase contrasteaza cu acelea pe care le inegreste acumulareade desene márunte. Se pot vedea chiar patrate albe i negreea pe o tabla de sah. Adesea o incrustare mai adinca creazaun fel de pervaz de-a lungul lemnului. Foile de metal infipte

D. Comp, ,liburn do cre.stilturi in letnn, Sibiu, 3909, p. I.

'7

'

gi

in lemn sint supuse la o prelucrare asemanatoare. Uneori,materialul este astfel crestat incit creaza mai multe registrein latime, cu iesituri i scobituri ascutite.

Fluierul pastorului, care are acelasi nume ca i la albanezi,a caror limbá macar pe jumatate mosteneste limba traca,poate fi impodobit in acelasi fel. Linii care necesita o =Incamai usoara apar chiar in exemplarele cele mai simple, oferitecumparatorilor de catre vinzatori ambulanti.

Dar pazitorul de turme trebuie sa fah' la briu ustensilecare ating adesea, prin munca lor rabdatoare, formele celemai bogate de ornamentatie. Astfel, cutia care contine briciul,teaca de lemn a cutitului, punga" de tutun i berbinfa sauberbenita, lada in care-si tine toate accesoriile si care odini-oara servca ca masura de capacitate pentru brinza. La aceastatrebuie sa adaugam toad partea din lemn a biciului,coada" (codoriste sau codiriste, in coadd cu sufix slay).Pipele sint deseori cumparate la piata i rar ofera varietateade forma care se constata in anumite tali din Occident. Uniipescari Ii sculpteaza lopetik.

In cimpie, din loc in loc, muzicanti populari fac sa rasunecimpoiul, vechea zampogna italieneasca a stramosilor latini.li asculti sunetele prelungi sau grabite cu o mare curiozitate.In albumul transilvhnean publicat de dl. Comp din care amextras toate ilustratiile in afara textului [...] se gasese cozide cimpoaie, cdrabite, ceea ce inseamnä probabil corabiimidi", clipote, in care proprietarul si-a risipit toata imaginatiacreateare. Acestea corespund cozifor" de guzla, mai rudimen-tar lucrate, pe care le gasim in Bosnia si Muntenegrul.

In casa taranului, se intilneste un numar foarte redus deunelte. Citeva vase mari, cum sint cutiile, care in unele re-giuni poartii nume speciale, de exemplu turturusd, in Tran-silvania, name care yin de la turturea, sardrifele i piperni-tale (sdrc:ritd, de la sane, latina sal; la orase se foloseste ter-menul slavon solnite, pipernife, de la piper), obiecte de obi-cei impodobite cu grije, lucrate cu cutitul de bárhati.

Cele mai frumoase piese sculptate sint insa vasele de bu-eatiirie, palarcle de lemn i lingurile cu coada lunga orna-mentata. Printre acestea, care se numesc cauce (la singularcane, cuvint care desemneaza si o mica palarie pi-Ara-Ca a

1 Habcilandt, op. cit. piarifa XXI.

78

t

barbatilor), sau cdpcele (la singular cdpcel, cuvint derivatnu de la cap ci probabil de la cupd, la origine fiMd cupcel),se pot gAsi exemplare foarte valoroase, pe care se regAsescelementele cele niai variate ale desenului geometric; mai alescozile, cu scobituri i parti in relief, ceea ce da impresia unuifiligran" in lemn deosebit de frumos, sint de un efect extra-ordinar. Paharele prelungi prezentate de dl. Arthur Haber-landt, care a avut la dispozitie colectiile balcanice de laViena, foarte bogate, le sint net inferioare din punct de ve-dere al variatiei si al minutiozitAtii lucruluil.

Lingurile (din latina valgara lingula, derivat de la ver-bul care inseamnä a lingo") prezintA, prin coada" lor alun-gità, care sugereazA comparatii cu pasArile, forme complicatesi noi ale acestei sculpturi naive. AlAturi de rozete, cruci detot felul, globuri goale cAci lucrul constA atit In scobirecit i in lAsarea de spatii goale unghiuri, linii de puncte,se pot vedea cocosi cu creasta impodobitA cu desene geome-trice, pAsari ciudate rAsucite ca serpii sau cel putin cozi dezburAtoare.

Untul si brinza se fac intr-o formA de lemn, a cArei exe-curie, desi mai rudimentarA, nu este lipsitA de originalitate;este asa-numitul pdpusar, al &Arai nume vine de la pdpusd.Pe suprafata lui se pot distinge spice de porumb, diferiteanimale etc.; fArA indoialA avem de-a face cu o imitare aformelor germanice uzuale. Bucata de lemn pe care se serves-te mdmdliga este si ea uneori sculptata. Mai ales in Moldova,cu fierul inrosit se imprimA desene ca cele de pe cAmAsi pemarginea cAldArilor si a cofelor, sau pe butoaie i fluiere.

Insä nimic nu egaleaza In frumusete, din punct de vedereal sculpturii si chiar al cromaticii, instrumentele folosite defemei ca sä leash' minunile despre care s-a vorbit pe indeletein aceastä carte. Fusul, impodobit cu rarA gratie, are formaboldurilor" de pe acoperisuri; priotenele sau prionelele (une-ori se spune pribnel-boboc, probabil din cauza asemAnArii cu unboboc de floare), acest mic ghem, care aleargA de la un cap laaltul In timpul tesutului, este impodobit cu o puzderie de stelesi rozete. Mai multa energie se cheltuie la impodobirea furci-lor, care alcAtuiesc o parte din zestrea fetelor, fiind un caclou

Cupe" asemánátoare, mult mai sdrac irnpodobitc, in fralwr-laudt, op. cit. plana XX.

de pret pentru tinerii casatoriti si adesea, la ez&ori (de laa fedea, lucru stind jos), un obiect de rivalitate cu celelaltefemei sau chiar, dupa un foarte rau obicei, in Transilvaniade exemplu, tinta batjocorilor cu urmari pagubitoare aleflacailor, catre sfirsitul acestor sezAtoril.

Pentru a infrumuseta aceasta fared, numità astfel dincauza capatului in forma de furcA de deasupra, artistul re-curge la toate domeniile ornamentatiei. Dintr-o singura ii-nie s-au ciopirtit, umflat pe alocuri, spart in mai multe parti,corpul acestei unelte esentiale, care este ca un fel de sceptrude onoare al femeilor obisnuite sa toarca i pe drum cu ungest demn i impunator de eroina antica, este impodobit culinii punctate, stele, cruci simple, crucifixe de bisericA,cruci tivite cu inele la capete, frunze ascutite, crengi incrus-tate in X, colturi, linii paralele, romburi, alternari de cer-curi albe i negre, serpentine, frunze de trifoi, spice de griu.Din toate partile Iti atrag atentia amanuntele de ornamen-tatie care amintesc fie seria de scinduri sculptate ale gar-dului dimprejurul milli, fie riurile de pe ie, fie turnuletulde flori de la munte; gasim si imitarea acoperisului, a bol-durilor" de pe acoperis, a crucilor de la drumul mare, a ro-tilor de car, a coarnelor de bou; o linie poate sa sugereze Unornament din manuscrisele impodobite, si se disting litere intoata regula, maraud dreptul de proprietate al femeii carepastreazA aceasta dovadA a simpatiei pe care a trezit-o, amuncii ei atit de discrete.

In nici una din tarile care pastreaza de la traci comorileinsusirilor lor artistice i, printre altele, acelasi mod de aimpodobi furcile2, nu gasim aceasta revarsare de elementetie sculpturA rustica. Este adevarat ca mesteri turd de laorase au folosit aceste elemente cind au inceput sä ornamen-teze cu incrustatii in fildes scaunele, mesele, pupitrele, ca-drele, bastoanele, chiar usile de la moschei si palate. Chiarin principatele romAne gAsim nenumarate opere executatein acest fel, datorate probabil unor mesteri indigeni (cadrelein fildes de la Minastirea Cernica, lingA Bucuresti, la MuzeulSinaia; pupitre cam peste tot).

1 Dl. Comsa afirnià acest lucru in prefata la culegerca de sculp-turi in lemn (vezi bibliografia).

2 vezi Haberlandt, op. cit. pp. XVII, XVIII.

83

In afarg de pgstorii simpli si de tgrani, in stare sg fixezepe lemnul sculptat capriciile gratioase ale imaginatiei lor,românii au avut o intreagg clash' de mestesugari de sate careau lucrat pentru boieri, negutgtori si biserici.

Ei au creat, mai ales pentru biserici, sfesnice de cele maidiferite forme', zugravite in rosu sau in albastru. Formeleacestora nu au fost ping acum adunate si studiate. In alta-rele acestor biserici naodeste se intilnese deseori candelabresuspendate, lucrate cu multà indeminare de tgrani. In afargde crucifixe executate in genul celor de la muntele Athos,cu o intreagg ingrgmgdire de sfinti lucrati in relief usor, a-ceiasi tgrani lucreazil pentru bisericile sgrace cruci modesteavind in jurul bratelor cercul troitelor" de la drumul maresau din cimitire. i acesti mesteri rurali au incercat uneorisg hicreze chiar usi pentru altar al cgrui iconostas era sculp-tat cu multg rgbdare de cgluggri specializati in aceastgmeserie si nu de cgtre mesteri de la orase, cilci numai o adincgcredinta putea sg stea la baza acestei munci.

CERAMICA .1 tMPODOBIREA OUALELOR

Ceramica popularg a acestor regiuni meritg un studiu spe-cial cu atit mai mult cu eft materialele rgspindite, adunatela intimplare si in grabg, amestecate uneori cu obiecte ba-nale fabricate la oras sau de-a dreptul degenerate, nu au fostnici mgcar clasificate corect pentru a putea fi supuse unuistudiu cit de cit stiintific.

Ea este fArg indoialg inruditg cu vasele care apartinepocii neolitice si eneolitice, din care putem ggsi urme pe totteritoriul României: de exemplu intr-un sat Cucuteni, invecingtatea imediatg. a Iasului, in muntii din districtul Neamtsi mai ales din Cimpia Dungrii, in Oltenia reggsim aceleasizigzaguri, aceleasi spirale. Nu putem sg nu recunoastem cidesenele care impodobese ceramica romfinilor si a vecinilorlor din Balcani nu se deosebesc cu nimic de acelea care, dela splendoarea naturalistg a ceramicii cretane si ping la eu-

1 Vezi Zagorit, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice.VII, p. 16 !i urm.

81

prepeia" disciplinata a epocii clasice, stirnesc curiozitateaprin stilizarea lor geometrica deosebitä (vasele din cimitirulDipyle din Atena).

In ceea ce priveste ceramica Peninsulei Balcanice s-a vor-bit despre vasele de forma antica cu un suport mai mult saumai putin sferic, cu un singur git sau avind o deschizaturalaterala si o toarta uneori impodobita, altele scobite la mij-loc, plosti de calatorie turtite, de diferite dimensiuni, cunumeroase gituri, cu forme complicate, creatii ciudate avindpe margini deschizaturi ca cele ale candelabrelor si avindinchizatura in forma de liliac gata sa-si ia zborul, ceea ceaminteste probabil de rituri ale unor religii foarte vechi dis-parate. Ornamentul pictat reproduce toate formele stiluluilinear, abstract; alta ornamentatie, in relief, infatiseaza stele,flori, scoici de mare intr-o manierä cu totul originala, darcare pare a fi imprumutata in ce are ea esential de la cera-mica occidentala.

Cu privire la ceramica din teritoriul romanesc exista des-tule materiale, publicate sau inedite, pentru a incerca sastabilim o sistematizare avind la baza exemplare vechi.

Mai intii sa facem abstractie de ceea ce este prezentat decele mai multe ori ca ceramica populara romaneasca in Tran-silvania, adica vase prelungi cu o singura toarta sau fa/1 niciuna si un git usor largit, care au pe un fond de obicei albfiguri albastre, verzi, galbene, cafenii, reproducind cel maiadesea flori mari, deschise, inconjurate de o mare bogatie defrunze, uneori chiar pasäri, din loc in loc cite un animal,cum ar fi cerbul vingtorilor din Apus. Este imposibil sa nudescoperi in aceste vase vechea moda germanica, asa cum semai gaseste Inca pe olaria rustica sau in maniera rustica dinAlsacia. Cu toate ca unele elemente stilizate sint imprumu-tate din traditia traco-ilirica frunze, spice, mai ales spi-cele, linii de puncte avem de-a face totusi cu elemente deprovenienta saseasca, cum ne-o dovedeste de altfel si obice-iul de a nota data de fabricatie. Facute in mod special pentruaceste sate romfinesti, ele erau vindute nu atit in piete sauin prävälii ci mai mult de catre tiganii nomazi. Asemeneavase nu se mai fabrica de zeci de ani, productia industrialainvingind aceasta concurenta modesta care a dat nastere unorexemplare deosebit de interesante ca forma, cromatica sidesen, dar mai ales prin incercarea de a imbina doua civili-

R2

zatii artistice diferite. Trebuie sà adaugam cii aeest tip tran-silvAnean a pAtruns, ceea ce nu era de loc greu, i in unclejudete, din zona de munte a Valahiei invecinate. Uncle plostiavind aceeasi forma ca i in Baleani, au un sistern de orna-mentatie asemAnAtor si apartin aceleiasi maniere.

AdevAratele produse ale olariei romanesti pot fi intilniteIn unele locuri din Oltenia, judetul Vilcea, lingA Olt, sidin muntii Valahiei, inspre RucAr si mai josl, In regiuniunde influenta sAseascA nu a patruns nici mAcar in formacombinatA, despre care a fost vorba mai sus. Trebuie insäsA deosebim din diversitatea de forme, pe acelea care sedatoresc influentei vechii curti, care-si avea resedinta incetatea" Argesului.

La Arges mai existA i acum un cartier de olari (de laoald, din lat. olla, oalA), care lucreazA incA dupA vechileprocedee. Chiar i procedeele tehnice sint probabil cele alestrAmosilor lor, care executau pentru palatul domnesc vasede ceramicA, din care, in urma sApAturilor efectuate de Vir-gil DrAghiceanu2 s-au mai gAsit unele bucAti frumos smAl-tuite.

In aceastA primA capitalfi a Principatului Valahiei, amgAsit unul din aceste vase complicate despre care am vor-bit mai sus: pe lingA roti in relief, lain-tin sau ghirlande,mai degrabA greoaie, si un animal inaripat, astAzi spart,care domina intregul ornament, se mai observA pe pinteculvasului un vultur cu aripile desfAcute, aproape ea acela depe sterna ;Aril de la inceputul secolului al XIX-Iea. Repet,avem de-a face mai degraba cu un produs de imitatie. Ast-fel de flori in relief nu se gAsesc decit, izolat, in judetulMehedinti din Oltenia3. AceastA modA a dispArut aproapecu totul.

Mai spre sfirsit, in judetul Prahova, se fabricA urcioare,cu o frurnoasA forma anticA, foarte pintecoase, avind unminer cu o deschizaturA pe lAturi i cu gitul usor ingustat.In schimb ornamentele lipsesc. De-abia in Moldova, in re-giunea de munte si dealuri, se poate regAsi acelasi tip ca

Oprescu, O. cit., pl. LII1, LIV.2 CI. Comisia monumentelor istorice din Romtmia, Curtea Dorn-

neased din Argef, Bucureoi, 1923.3 G . Oprescu, op. cit., plansa LV, rindul intii. Vezi Haberlandt,

op. cit. plansa VIII, nr. 7. Asemlinarea este izbitoare.

83

in judetul Muscel. Am descoperit o serie intreagii de farfuriifoarte frumoase (farfurie insemna la inceput doar portelan)in turla bisericii din Doljesti, lingA Roman, aproape deregiunea Baia, despre care se vorbeste intr-o scrisoare dom-neascA din secolul al XVI-lea, cum cA pAmintul ei este foartebun pentru olàrie. Se lucra i atunci ca si acum, cu rnijloacedestul de rudimentare si sub influenta unor forme degene-rate pe care le preferA astazi chiar tAranii, la Hirlau, injudetul Botosani, care a fost de douil ori resedinta domneascii,ceramica fiind, dupA cum se vede, i aid legata de cen-trele vietii politice. Transilvania nu prezintA decit produsede o calitate inferioarà i foarte amestecate; pentru a regasivechile tipuri trebuie sä ajungi in Arai izolate, ca cea careporneste de la vest de Cluj dare Huedin, la Mate le sauin vreun colt din Maramures, in nord'. Totusi, la Birgau,lingA Bistrita, se mai pot gäsi Inca, pe lingA o ceramicAmodernA destul de slab dezvoltatA, frumoase exemplare, cuo lucrAturA mai veche, avind pe pintecele vasului ornamentescobite, ceea ce nu se mai intilneste in alte

Caracterul general al acestei olAnii, fArA nici o influentAstrAinA si care, mai mult decit atit, este de o calitate netsuperioarA, este geometric, smaltul avind in Moldova tonuriroze, reflexe irizate i ornamentele fiind suprapuse in tonuriin relief. Rareori, mai ales &Atm Putna, la sud, intilnim pemarginea strachinii o dunga serpuitA. Adesea, singurul or-nament, cu exceptia liniei de puncte, constA din pete marirotunde, linii izolate, din loc in loc o stea sau un spic sti-lizat. Ornamentul este albastru inchis, cafeniu cu nuanteroz, verde. Fondul rAmine intotdeauna alb.

in Cimpia Valahiei, cu sate intregi de olari, care sintspecializati pe diferitele etape ale olAritului, cum ar fi Po-tigraf, lingA gara Crivina, aproape de Bucuresti, gAsim unaltfel de ceramicA, destul de rAspinditA, insA cu o ornamen-tatie nu tocmai ingrijitA. Frumoasele forme ale urcioarelorantice se pAstreazA peste tot cu variante care prezinta unoarecare interes, insA smaltul, in ultima vreme de o calitateinferioarA, este aplicat oarecum la intimplare, in pete ca-fenii. Linii aproape galbene serpuiesc printre pete. Pe strA-

1 Oprescu, op. cit., plan;a LVI, LVII his.

84

chini principalul motiv care revine este acela arhaic al Bpi-ralei, care si-a pierdut insa eleganta de la inceput.1

De altfel, infipte in pari in mijlocul curtii, aceste pro-duse ale ceramicii din vechiul regat, in ciuda vechilor tra.ditii, sint in plina decadentà. Uncle fabrici, ca cea mentio-natä deja, de la Hir Mu, din Moldova, sau cea de la Colentina,la marginea Bucurestiului, reproduc, mai ales cea dintii,vechile modele.

Chiar i taranii le prefera, din cauza pretului lor scazut,marfii de import, ele putind fi intilnite in toate pravaliiledin piete (in Transilvania, mai ales in piata publica)omul cumpara din tirg urcioare (ulcior, de la oal, vezi maisus) dar i pahare de fabrica. La Peris, in apropierea capi-talei, piese mai complicat lucrate2 si mai pestrit colorate

spre deosebire de oalele din Moldova care prezinta petede culoare presarate ici i colo, de un gust rafinat sintarse pentru cumparatorii de la oras, dornici de imitatiirurale.

Un obicei foarte vechi, intilnit in multe tari din Orientsi Occident, este cel de a vopsi ouale de Pasti in milli, al-bastru, violet, galben in Romania se numesc de obiceioua rosii" , pentru a fi oferite in dar rudelor, prieteni-lor sau pentru a fi pastrate. La romani, aceastä muncamigaloasä executata numai de catre femei, care folosesc inacest scop o pensula muiata in ceara clocotità i minuitacu o iuteala surprinzatoare (aceastä parte famine alba atuncicind oul este cufundat in vopsea), constituie unul din capi-tolele cele mai importante ale artei populare. Pentru a de-numi desenele ornamentale, artistii folosesc uneori chiartermene satirice, ca sà indice ceea ce ele vor sä reproducadin natura inconjuratoare. In primul rind, gäsim astfel din-tre unelte i ustensile: girbaciul, scaunul, masuta, paharelul,pmtenul, potcoava, grebla, lancioara, sfesnicul, ciocfinelul,suveicuta, cheia morii ; din regnul vegetal: frunza de vita",ciorchinelul", floarea scarii", bradutur aläturi de spic,creangfi, trandafir, busuioc, floarea de capsun, floarea dom-

1 Vezi yi majoritatea exemplelor date de Oprescu, op. cit. plane.a Ibid., plança LVI.

85

nilor" si floarea lui Alexe" (probabil Alexandra cel Maredin legenda) ; din lumea animalelor : puiul, puiul stircit",omida, sarpele, piciorul si ochiul broastei, cornul berbecului,unghia caprei si ghiara pisicii, limb a p;sicii, pupajoaia, cocosul,rAdasca, puricele, paianjenul. Pline de poezie sint femeiaminioasa", mAciuca calugarului", drumul mortii" si striii-nele" sau stelele".

Fiecare artist impodobeste ouäle in felul sau propriu,asa incit rareori un exemplar seamAnA cu altul, dupa cumam vilzut cA se intimpla si cu ornamentatia furcilor, alecaror desene complicate amintesc de vopsirea ouAlelor,asa keit, atunci cind incondeiazà" si impestriteaza" ougleartistul popular crede ca poate reda erucea", cirja popii",briul ciobanului", candela", traista ciobanului", sania,leaganul, cirligul unditei, fierul plugului, colivia, fru/maciresului, cuisoarele, ghindele, laba gistii, aripa vulturului,melcul, broasca, libelula, puzderia de stele.

CONCLUZII

De-a lungul perioadei neolitice si eneolitice a existat inEuropa o arta' populara a unor natiuni de o mare putere crea-toare, cu o imaginatie foarte bogatA, insA cu o severa disci-pling, avind o inclinare spre formulele simple si precise.AceastA arta se intilneste mai ales in Carpati, Balcani si inmuntii Rodope, in muntii Pindului si in cimpiile care se intindla poalele kr, pe tot acest teritoriu care, spre Marea Occiden-tului, apartinea ilirilor sau se afla in stApinirea marii na-tiuni a tracilor. Unele elemente de arta geometrica se intil-nese insa si la vechii basci din Pirinei s-a vAzut aceastadin probele prezentate la congresul de istorie de la Bruxellessi chiar, dupA cite sint informat, la celtii din Bretania.Originea vietii si civilizatiei elenice este atribuitä eraclizi-lor savantii de astAzi ii numesc din punct de vedere etno-grafic, dorieni veniti din nord. Este insa imposibil sAne inchipuim in acest nord balcanic, dunarean, o populatieanterioarA traco-ilirilor, bästinasii acestor locuri, care nu audat voie si se stabileascii aici alt grup de popoare. Aceastainseanmä ca. in ciuda argumentelor care pornesc de la ipo-

86

teze neverificate aceasta masa traco-ilira este cea care atrimis in Grecia, locuita de proto-elini", influentati de artafigurativa, materialicegte figurativa din Asia, Egipt gi dinCreta, avangarzile sale. A existat deci, in primul rind, o fazAabstractä a artei grecegti, aga cum reiese din vasele de la Di-pyle, despre care s-ar spune cA sint fabricate in epoca moderngin bazinul Dungrii, gi dupa aceea o disciplina a elenismului,in domeniul artistic, ca gi in celelalte, datorita acestui spi-rit septentrional, sever, rece gi uscat.

Populatia strAveche de aici, chiar daca s-a amestecat culatinii gi slavii gi chiar daca a ajuns sA vorbeasca limbi exo-tice, a retinut aceasta mogtenire, de o mare valoare in simpli-tatea ei hieratica.

Insg alte civilizatii, urbane, foarte inaintate sub rapor-tul tehnicii, inovatoare ca inspiratie, au influentat vecheatraditie si au transformat-o chiar daca nu au reugit sa o inlo-cuiascA. Astfel incit au existat un fel de centre de iradiatie aunei alte inspiratii, venind din Grecia gi Roma, continuatoa-rea ei, de la germani, imitatorii acestora, emporium-ul, piata,bazarul turc din Balcani, locul pietei germanice in Tran-silvania.

Ori, pe teritoriul carpato-dungrean al romanilor, care for-meazg principatele Valahiei gi Moldovei, nu a existat nicio administratie bizantina gi ocupatie tuna, nici colonizare sa-xong. Vechiul fond s-a pAstrat deci ping in 1830 in sate, Aranici o schimbare, gi numai vAile izolate din Transilvania auputut sA-1 pastreze integral ping astAzi.

Lucrarile despre aceasta arta' au pornit in zilele noastrede la Romania, ignorind Balcanii, din Ungaria, confundindcu buna gtiinta ceea ce este romanesc cu ceea ce este secuiescsau maghiar, atribuind creatiei rutenilor ceea ce ei in modevident imprumutasera de la vecinii lor romani, in sfirsit dela Viena, avind la bazg doar informatia balcanica, dispre-tuind sau neglijind forma romaneascA, nu numai cea maibogata, dar gi singura autenticA.

Chiar gi aceasta forma tinde si se altereze, nu numai prinfaptul cA vechile obiceiuri au fost lasate celor mai saraci gimai umili, dar mai ales printr-un snobism care se intilnegtela paturile superioare. Au fost transpuse pe mobile modelelede ornamentatie a imbracamintii, sau au fost folosite acesteachiar pentru fondul de picturfi al bisericilor din Transilvania;

87

s-au amestecat diferitele tipuri ale acestui costum pentru a ob-tine unul singur, care sä contina toate elementele i cu toatevariantele ; s-au facut mobile cu modele luate de la furcilinguri ; ceramica simpla din trecut a fost transformata intr-oincilceala de meandre i spirale pe un fond strident colorat.Dacd se incearca astazi ea se adune materiale, tocmai acesteproduse hibride atrag atentia si e foarte posibil ca elepravietuiasca modelelor pure de odinioara.

Avind la baza singurele obieete incontestabil autentice,scopul pe care 1-am urmarit in aceasta lucrare a fost explicareafolosirii i denumirii lor, gasirea caracterelor reale si comuneale ornamentatiei, compararea formelor romanesti intre ele

raportul lor cu formele balcanice, sirbesti, bulgaresti, al-baneze, chiar grecesti, recurgind la etnografie pentru a le gasioriginea comuna i incercind astfel sa punem in lumina o altacivilizatie artistica a unei natiuni numeroase i vechi.

1 9 2 3

Traducere diu limbo francezil de D. Tepeneag

si

sa' su-

si

AR TA POPULARA SI ARTA ISTORICAA ROMANILOR

I

Arta populara si arta istoricA a romAnilor nu alcAtuescdoled domenii deosebite, fiecare cu obirsia si cu conceptia saproprie. Aceste arte pureed din fazele succesive ale unei sin-teze, care se urmeazA de multe veacuri ; ele manifestä fie-care potrivit cu tinta sa si in marginile inijloacelor saleaceiasi psihologie a rasei sub inriurirea mediului de civili-zatie pe care-I intilneste de la o epoch.' la alta.

FAcind o simplA comparatie intre caracterele artei preis-torice din regiunea DunArii si Carpatilor si intre caractereledistinctive ale podoabelor cAmAsilor 0 §orturilor, pe carele poartl azi táranii romani sau care se pot vedea pe covoarelelor, de o atit de bogatA varietate de tonuri 0 de desenuri, deo atit de liberA si frumoasä originalitate, podoabe pe care letes miinile agile ale tarancelor de la un capit la celAlalt al,trail, constati indatà punctele esentiale ale acestei identi-tali .

Nu trebuie, desigur, eh' impingem prea departe acest stu-diu comparat ; dar ansamblul, note dominantA, atmosfera dearta rAmin mereu aceleatsi. Natura e stilizatA ; ea 10 pierdecontururile proprii, care n-ar putea fi variate la infinit, ca slitreaca la multiplicitatea capricioasä a liniilor reprezentativepe care fiecare suflet rustic, plin de o poezie indrazneatA sigingasä in acela§ timp, le poate schita, inlAntui §i orindui dupAvoia lui. Nu mai existA floarea de cimp, iarba potecii saurfizorului, arborele din livadfi, insecta care sboarA, animalulobisnuit, chipul 0 trupul omenesc, case tAraneascA; dar ochiulpriceput descoperA indatA toate acesto lueruri in liniile lor

89

esentiale, in intortochelile in care trfisfitura rectilini se im-bini cu paralelogramul, cu zigzagul gi cu spirala, cu cruceanuantati sau simpli. Si chiar daci nu descoperi ceea ce artistulanonim a vrut sfi infitigeze, culorile care izbucnesc birui-toare sau care se topesc intr-o dulce armonie iti dau impresiaexacta a acestei naturi, care nu se intuneci de fel, dar nici nustrigi cu indrizneali nearmonioasi frumoasa limpezime a colo-ritului siu.

Or, acest prim strat al artei rominegti apartine unei rase,care acoperea odinioari cu ramificatiile ei, cu natiunile"

ei vorbitoare ale aceleagi limbi, toati Peninsula Balcanilor,insulele Arhipelagului gi o mare parte din Asia Mica: tracii,cirora li se adiugau, prin limba care le fusese transmisä, iliriide pe Virmurile Adriaticei. Insugirile acestor credinciogi innemurirea sufletului, insugirile acestor rizboinici de un entu-ziasm nebun ce trebuia temperat de puternica disciplini acolonizirii romane se yid in sinceritatea, in insufletirea,in frumosul capriciu al acestor improvizatii artistice de o ui-mitoare varietate de linii Si culori.

Este foarte probabil ci aceiagi barbari", a cAror culturalpopulari poate fi pusi alituri de aceea, atit de dezvoltati to-tugi, a galilor au dat formula invariabili in fond, deo incalculabili multiplicitate in formele care, desigur, din mi-lioane de cazuri n-au fost niciodati repetate formula ea-sutei tarane§ti. Climatul viilor carpatine gi balcanice cereaacoperigul mare gi concav cu jgheaburile late, en creasta dinmici olane aliniate sau formind o cuirasi, care prin spatiilede ventilare ingaduie utilizarea podului ca depozit de car-nuri, de fructe conservate, si Iasi slobodi iegirea fumului ceinconjuri cu o ceati albAstrie acest acoperi§ inegrit gi aproapeunificat de ploi gi de puternicele imbritigari ale soarelui devari. Tot din pricina climatului s-a creat peristilul aerisit,bancul de pimint intarit care alcituiegte temelia zidurilor,care te poftegte la vorbi in timpul lungilor gi blindelor noptiale anotimpului frumos sau care îi daruiegte putinta de a dormiIn aer liber, in cintecul greierilor din &Amin gi al ierbii i inugoara fognire a arborilor din jur.

Si sufletul rasei di acestei clidiri de carimida, de lemngi de pamint acea insufletire, acea fluiditate in contururi,aces eleganti in infitigare care amintesc pe ciobanul ce-sifluieri cintecul In urma oilor, pe plugarul ce trage incetinel

90

brazda in zori de zi, insolit de saltaretele capricii ale ciocir-liei. Din acest suflet izvoraste, cu deosebire, facultatea de acrea neincetat, de a fauri fàrä istov dar i fara a rasa sase intrevada cel mai mic efort variantele fara sfirsit aleacestui tip, care cu toata asemanarea, in raporturile esen-tiale, cu locuintele tuturor vecinilor, mostenitori ai aceleasirase, sirbi, bulgari, ucrainieni si chiar, uneori, maghiari devechi singe slav, deosebeste totusi casa romineasca.

Roma n-a dat nimic, nici in stilul arhitectural, nici inpodoaba costumului (nu este nevoie sä mai vorbim de covo-rul, care-si are corespondentul in Suedia, gotii fiind vreme decel putin un veac vecinii apropiati ai tracilor, nu insä in Ita-lia) nici in arta ceramicei, in afara poate de formele deun nobil caracter antic, ale unora dintre vase.

Dar Roma noufi, aceea din Bizant, realizind o sintezi(Entre cele mai interesante si dintre cele mai fecunde intremostenirea della trecuta prin simplificarea romana i intreinspiratiile de un cu totul alt stil, din Asia Mica, din Siria,din Egipt, chiar din regiunile asiatice läuntrice, a dat arteiromânesti, ca i artei popoarelor slave care au trait sub con-ducerea administrativa a bizantinilor, a doua sa asezare is-torica.

Aceasta a doua asezare avu loc intr-o epoca destul de tir -zie, caci tärile locuite de rasa noastra au trait vreme deveacuri o viata patriarhala, plink' de traditii imperiale, darfara incoronarea unei vieti de stat. Abia in cel de al XIV-leaveac, principatul Tarii Românesti numit vulgar Vala-chia", Tara Valaha", Vlahia", Tara Vlahilor", de catreslavii care au imprumutat aceasta denumire de la germanipentru galo:romani i romani, a putut avea monumente inpiatra, costume de curte, un prestigiu al bogatiei si al solem-nitatii, o majestate" care cerea serviciile artei.

Dinspre Salonic si Macedonia, pe de o parte asa a fostmai ales cu frumoasa i vechea biserica domneasca de laArgesde la Muntele Athos de al-CA parte, au purees spre mia-zanoapte, care nu cunoscuse pinà acum acest fel de a cladi,bisericile in forma de trifoi, triconca, cladite in caramizilipite, picturi de veche traditie iconografica si de o tehnicaimemoriala. Iar de la Constantinopol si de la curtile slave deimitatie, purcede fastul si aurul bogatelor costume purtate

91

de simplele tarance de pc valea Argeplui si de la izvoareleDimbovitei.

DacA rasa ar fi fost nu atit de vivace, nu atit de inventiva,daca spiritul ei ar fi limas inchis influentelor straine, dacanu ar fi pastrat in sufletul ei aceasta forth misterioasa caresingura poate topi elementele imprumutate din strainatate,s-ar fi oprit numai la atit. Ar fi fost ca in Serbia, citeva fru-moase asezaminte domnesti din piatra sculptata sau de unbogat vestmint de costisitoare pictura care niciodata n-ar fiputut fi pusa la nivelul milioanelor de tarani care traiau insate in aceeasi credinta religioasa ce sugereaza nevoi artis-tice. Dar, daca in Moldova, cel de al doilea principat, inte-meiat mai recent, tot in cursul celui de al XIV-lea veac, dela inceput anume conditii de arta populara s-au impus inchip imperios, transformind biserica goala i trista, severAsi intunecata, a minastirilor de la Athos intr-o capela cu zidu-rile policrome, tarcata cu rosu, cu cenusiu, cu albastru, cugalben, cu verde, prin alternarea pietrei curate cu caramidanetencuita, cu carAmida lustruità, cu discurile ce purtau ciu-date figuri mitologice i heraldice ; mn urma, in a doua fazaacoperita i pe zidurile exterioare de nenumarate picturiaproape surizatoare ; apoi influentele occidentale au con-tribuit si ele, in ambele principate, pentru a complica maimult inca formula artistica.

Pentru a fixa acesta a treia faza a dezvoltarii sale, amavut doua curente de origine geografica si spirituala diferita.

Mai intii, cel din Italia, venit prin Dalmatia i prin regiu-nile Serbiei maritime pe care si le-a cistigat in mare parte.Piatra devenita document istoric se datoreste acestui nonaport, cu toate detaliile acestei sculpturi exterioare, careprecedeaza in -Wile romAnesti cu multa vreme opera abun-denta, luxurioasa a pictorilor alcatuind o adevarata scoalficare trebuia sa dureze mai mult de patru veacuri. Tot deacolo vine basorelieful cutarei porti, in care chipurile de sfinti

o Vestire a Sfintei Fecioare foarte gingas infatisatA, unsfint razboinic amintesc traditiuni de naturalism cu totulstraine tinuturilor noastre.

Tot de aci, in sfirsit, vine in domeniul sculpturii, manieramai vie, atitudinile mai realiste, gesturile mai libere, mani-era pe care o intilnim in cizelarea unei parti din argintariavalaha din veacul al XVI-lea. Aceasta inriurire se resimte

92

chiar in caracterul latin, venetian al inscriptiilor de pe frontis-piciile bisericilor si de pe morminte.

Occidentalismul german, care vine cuceritor prin Polo-nia cu orase germanice, prin Transilvania burghezilor saxoni,bogati in aptitudini artistice, cistiga mai mult teren, mai alesin Moldova, pe care a dominat-o cel putin vreme de un veac

junailtate.Aceasta influenta a dat cadrurile ferestrelor

care se taie in arc brise sau se orinduiesc in gergevele rec-tilinii, ca i caracterul ornamentului floral si cel al inscrip-tiunilor de pe mormintele printilor si ale boierilor; aceeasiinfluenta s-a exercitat intr-o masura oarecare asupra scene-lor inatisate pe legatura evangheliilor, asupra vaselor biseri-cesti. Inspiratia generala bassi in ceea cc priveoe argintfiria,perdelele altarului, pietrele funerare, a ramas de obirsie bi-zantina. Pina tirziu de tot, in Valahia, mai ales catre sfir-situl celui de-al XVII-lea veac, sub domnia bogatului i mag-nificului print Constantin Brincoveanu (1688-1714), argin-tarii de la Sibiu Hermannstadt si de la Brasov Kron-stadt lucrau pentru asezarile domneoi obiecte minunate, daruneltele lor se conduceau totdeauna si In chipul cel mai strictdupa desenurile trimise de la Tirgoviste sau Bucuresti de cii-tre voievodul donator.

Renaoerea n-a avut decit o slabä inriurire asupra tärilorromanesti, a carol- epoca de neatirnare politica si de mare dez-voltare comerciala trecuse deja. Acest nou curent occidentalse recunoaste numai In detaliile de ornamentare, cum sint

de pilda florile de o linie mai largä si mai libera depe pietrele sepulcrale. Astfel: pe lespezile mormintelor, pecare rilzboinicul mort, domn sau boier, e infatisat calare, cucoroana sau en casca pe cap, minuind armele sau silind cuvirful suliçei sau al spadei, pe cutare vrasmas tatar sà des-calece in vreme ce sage-tile vrasmasului, in caderea lui, serisipesc (la Arges, la Verosi, la Stäneoi). Dar in aceste páriniciodata antichitatea n-a fost imitata in ciuda originilorromane, a caracterului latin al limbii.

Un al patrulea factor de sinteza a fost mai adinc impri-mat: acela al Orientului musulman, care a exercitat o influ-entä ce totusi nu poate fi de fel comparata cu aceea a suzera-nitlitii politice.

93

gigi ugilor,

Cind la Dragomirna, la Putna, marile minAstiri ale Buco-vinei, vezi spiralele incilcite care urmeazá linia indrAzneatAa boltilor, acoperitA cu flori si stele multicolore; cind mor-mintele fondatorilor, in loc sA fie insemnate printr-o simplApiatrA plata, se ridicii deasupra lespezilor supt un fel de ca-pac pe care reliefurile se intretaie ca niste panglici; cind flo-rile larg deschise sint orinduite ici si colo, pe liniile nervuri-lor gotice; trebuie sfi recunoastem inspiratia moscbeelor incare stApinii Orli se rugau lui Dumnezeu altfel decit noi.Este un Orient de un lux impins in chip pretentios pina lacel mai mic detaliu, aceasta a dat marii biserici Trei Ierarhidin Iasi acele pietre sculptate cu flori aurite, fiecare inalt fel.

i, acelasi lucru, in Valahia din cel de al XVII-lea veac,unde cadrele ferestrelor sau ale usilor sint sculptate cu tuli-pe, cu frunze stufoase, cu toatä acea inflorire ce te minA carearta Persiei, mama Paradisului", a grAdinilor divine. Cu-tare mica bisericA din apropierea Bucurestilor, la FundeniiDoamnei, are ornamente exterioare in stuc, infatisind ar-bori tipici, pAuni asezati fatA in fatA, candele atirnAtoare e-lemente ale acestei arte persane iar in casele boierilorsi ale domnitorilor aceastA modà orientalA se va invederain stucaturi. i se va gAsi aceeasi noul deprindere in minia-turile, atit de variate, ale manuscriselor epocii, in litereleornate ale documentelor valahe din a doua jumAtate a veacu-lui, cu florile lor larg deschise ce ies dintr-un bogat frunzis.Imprimeria care incepuse cu formele venetiene in veaculal XVI-lea, ca sa adopteze tipurile Renasterii introduse larusii din Polonia, la cei din Moscova si la transilvAneni, iaforme fermecAtoare, dupA aceleasi cerinte ale modei, sub con-ducerea cAlugArului Antim din Iviria, ajuns arhiepiscop alValahiei.

Italia aceleiasi epoci, Pranta lui Ludo-% ic al XIV-lea n-audat nimic mai mult decit acea Vestire unicA sculptatá in mar-murà pe poarta de intrare a bisericii Golia din Iasi. Cu totulaltfel este Venetia, Inca izbinditoare, din sfirsitul acestui alXVII-lea veac. De acolo si nu atit din Orient, isi ia, subBrincoveanu, sculptura decorativA cu canaturile, capite-lurile, coloanele canelate, rampele scarilor, pietrele funerare

locul pe care nu-1 avusese niciodatà pinA atunci; in bise-rici gi in palate, totul este acoperit cu ornamente datorite

94

noilor mesteri ai daltei. La Mogosoaia, lingA Bucuresti, casade I ara a printului Brincoveanu, cu acele loggie indreptatespre grAdina sau spre riul ce strAbate verdele livezii, te crezila Aso lo sau aiurea in imprejurimile Venetiei, intre caselepatricienilor. /nsäsi pictura, pe limpede fond albastru, pur-cede din invAtAturile mesterilor venetieni.

Si forma definitivA hind opera unei lungi strAdanii ainteligentii si a gustului, desAvirsità de o rasä incapabila deizolare, incapabill sä se inchidA in forme imuabile, aceastAopera se rAspindeste in sute, in mii de edificii de cult, pinAin cel din urmA cAtun mindru de biserica lui cu capiteluriornate, cu bogate picturi de o fermecAtoare policromie. Infelul acesta, opera originalA prin caracterul nou al ansam-blului ajunge nationalA prin aceastA facultate de a deveniuniversal-popularA, scoborind ca o rAsplatA spre acele masedin care pornise in adincurile istoriei romlnesti ceadintii initiativa de artA si care, in forme simple, ii mentineacu gelozie traditia cea mai purl.

II

Din aceastA arta' popularA, si mai ales, din mestesugariiacestia chiar tAranii si din inspiratoarea lor naturaacestor tinuturi de un caracter atit de particular; trebuiasA izvorascA mai degraba decit din amintirile istoriei sidin traditiunile artei culte faza modernA a dezvoltAriiartistice in Romania.

In epoca in care Bucurestii si celelalte orase valahe sealcAtuiesc din clAdiri de modA veche, mari curti boieresti,cu multimi de sclavi tigani si de servitori, clienti in jurulcasei stApinului, cu un luminos peristil; din bisericute carecuprind enciclopedia artei acestei tali; din cAsute de mahalasvelte si surizAtoare in mijlocul gradinitelor ingrijite cudragoste in lunile de varA; in epoca in care in Moldova,alAturi de dughenele evreiesti de modA galitianl, pAtrundeacasa frantuzeascA din veacul al XVIII-lea in ulitile princi-pale, aceastA casA confortabilii, comodA si modestA, cuveranda si balcon, cu un mare salon ce se rotunjeste asupra

95

parcului secular si asupra helesteului cu barca primblfirilorromantice; in epoca aceasta apare pictura noufi.

Unul dintre fauritorii ei, Theodor Aman studiaza cupasiune in Franta, in Parisul atelierelor si al retetelor. Deacolo, se intoarce atotstiutor in ceea ce priveste tehnicacorecta i cleganta i zugraveste tablouri marl cu hipte, cutragedii domnesti, cu scene oficiale din lumea contimporana.Pitorescul Ii atrage: taranul cu caciula, femeea cu iie, ti-ganul care Ii tiraste ursul dupii el. Dar toate acestea inafarii de notiunea precisa de rasa si de mediu.

Nicolae Grigorescu, fost zugrav de minastiri, este cel carea descoperit aceste clemente esentiale. i el si-a facut pe-lerinajul sàu parizian, dar s-a oprit la scoala aerului liber,in epoca unui Corot si Millet, in pildurea de la Fontaine-bleau, la Barbizon. Franta 11 inspira si Grigorescu recta'colturi din Bretania, intimitatea casutelor burgheze, poeziasubiectului comun intr-o lume de veche orinduiala, ce trecede la o generatie la alta. Intors acasä, Grigorescu se afundain azurul cerurilor imense, se pierde in colbul aurit al dru-murilor, urmareste pasul incet al boilor sarmati Injugatila carele preistorice, se opreste prietenos in fata taranuluicare se duce la tirg i priveste ironic pe micul evreu carese ia la harta cu musterii lui de la Tara', In piata unui tirgu-sor moldovenesc; surprinde pe tinärul cioban minindu-siprin vi oile albe; si mai ales, adora alba silueta a feteicare toarce, cu ochii pierduti departe i inecati in vis.

Adevarata arta romaneasca se nascuse in pictura.ca Andreescu, mai trist si nu atit de poet in conceptia saasupra vietii taranesti ceea ce inseamna, in fond, maideparte de adevarul intim al lucrurilor; ca Luchian, carearunca luminile nesfirsite ale paletei sale, Ca un reflex alironicului sàu suris de om bolnav, peste lucruri comune,case vechi, flori mingiietoare, chipuri de fiinte iubite; caVerona, de o atit de abundenta creatie; ca Grant, autorulpeisagiilor romantice; ca D. Stoica, pictorul istoriei si alra'zboiului; ca Petrascu, maestrul tonurilor dure i brutale;ca Stoenescu, autorul portretelor de o fina psihologie; caSteriadi, de o productie atit de felina, ca Horatiu Dimitriu,Schweitzer-Cumpana, au continuat acest curent care,din nefericire, se va ineca in formulele la modal, care potfi cel mult daca slut sincere indicatii pentru viitor.

96

Dar sculptura unui Storck, Severin, Jalea, Han, Hette,Ara' a mai vorbi de indraznetele incercari in ireal ale luiBrancusi abia claca va atinge in treacat o realitate, pecare n-a prins-o inca delicata vigoare a miinilor creatoare.

Cit despre arhitectura ale chrei reguli au fost dejastabilite de un Antonescu sau Mincu ea ratticeste inca intrecutul, pe care il copiaza prea adesea, ca sa descopere oformula pe care n-o pot reprezenta doar balcoanele cu co-loane ornate, ferestrele de capela funerara, acoperisuriledeschise in afara din olane tarcate, nici turnuletele care ceraltceva decit teoria monotona a frontonurilor din marileorase. Ar trebui, drept cadru, curtea-gradina si, pentru cetatcamoderna, ceva in genul acestui stil francez adaptat, care afurnizat atit de frumoase alei senioriale oraselor boierimiimoldovenesti.

1 9 2 6

UN NOU ALBUM DE TES ATURIROMANESTP

Nu e Inca anul de cind profesorul dc seminar Comp. dinSibiu a dat la lumina un mare album, foarte bine alcatuitsplendid executat, cuprinzind mostre felurite din mestesugulde tesut si de brodat al tarancelor noastre, mai ales ale celordin aceste parti sibiene. Astfel se aducea la indeplinire unvcchi plan de tineri entuziasti, pe care unii, ca Barcianu,n-au trait sa-1 vada ajuns o frumoasa si folositoare realitate.Cheltuielile, foarte insemnate, ale lucrarii au fost purtate dereuniunca agricola, de societatea plugarilor români din Sibiu.

D. Comsa a adus si la Bucuresti un numar de exemplare.D-sa e un batrin asa de voinic si de inimos, incit cu greu iipoti zice batrin. Altul poate ar fi expus exemplarele albumuluila citeva librarii fara interes cum sint toate pentru yin-zarca de carti romanesti, i n-ar fi izbutit de loc sa-si raspin-deasca lucrarea savirsità cu tiin%ä, ingrijire i dragoste.D-sa a facut altfel: infatisind personal albumul acelor per-soane care se stiu ca iubesc neamul si inteleg i altfel de artadecit aceea care poartil pecetea circulatiei internationale,d. Comsa a eistigat albumului, antologiei culorilor romanesti,citeva prietene. De atunci nu stiu ce s-a mai facut cu

Mi-e frica insa ca impreuna cu d. Comsa a plecat dinBucuresti i interesul pentru acest stralucit prinos pe careunul din orasele Ardealului 1-a adus artei noastre. eafemei bogate i culte, care arunca mii de lei pentru de1erta-

1 Album de broderii si lesilturi românesti compus i editat deMinerva Cosma, Sibiu, 1905.

98

pu-blicatia.

Stiu

gi

ciunile cele mai deserte ale vietii, mi s-au arAtat speriatc depretul urias de saizeci de lei pe care trebuie sA-1 dea einevoieste sä aibA la indeminii aceastA vesnicA bucurie a ochilor.

VAzind albumul de Sibiu", anume persoane si-au adusaminte si de ceea ce se lucrase la noi pe vremuri in acest sens,Prin anii 1870, citeva doamne din clasele bogate prinseseràiubire pentru pinzeturile, horbotele si scoartele de la Tara', pecare merserà cu rAbdare sa le caute din casA in casà, culegind opradA de frumusetà de care n-au mai vrut niciodatA sA se des-facA. Dupà citva timp, s-a alcAtuit si o societate, apoi Incauna, pentru comanda, expunerea si vinzarea acestui lucruales al satelor si chiar a lucrurilor obisnuite pe care satele potA le dea in ceea ce priveste tesAturile. Si astAzi Furnica aratào vitrinA cam stearsA si o firmA cam uitatA pe Ca lea Victoriei.SocietAtile se amintesc mai ales prin acele expozitii si yin-zAri pentru sAraci, in care e mesterA societatea bucuresteanAsi din care unii pleacA luind cumpArAturi, iar cei mai multiamintirea atitor obiecte de adevAratA artA pe care ar fi doritsA le poatA cumpAra.

Dar atunci, cind cu vizita d-lui Comsa, am mai vAzut insA,iesind din biblioteca romAneascA a unei inalte doamne, careintelege mai bine si cautA mai stAruitor decit oricine acestecirpe", un modest album de tesAturi, tipArit in Bucuresti laSocec. Un album de culori a.a de scump, de zgircit intre-buintate...

Acum insii, se fAceau fAgaduieli de a se da altfel de mostreale tesutului si brodatului tArAnimii de dincoace. Se adAuga siun shut de rivaIitate, de mindrie regionalá: d. Comsa eraamenintat cred cA tot amenintAri de astea ar dori si d-lui !

era amenintat, va sA zicA, cu un mare album de dincoace,care sA-i dovedeascA fArA putintA de tAgAduire cu cit intreceveselul rosu argesean si muscelean, albastrul trist al Vilcii,acel negru distins care e temeiul celor mai adevArate, maiputin imprumutate, impestritate si inriurite din luerArilesibiene. Eu mai trAgeam nAdejde cA disputa, intrecerea deonoare nu se va opri aici. Puteau sA lase sibienii a li se in-tuneca o glorie pe care o cistigasera dupà atita punere lacale si strAduintA? SA se creadA dupA aceea CA nu dinsii, cicutare alti romAni ar avea simtul cel mai desAvirsit pentrulinii si pentru culori... Ei aveau datoria sA mai dea un album.

99

Dar societatea noastra bucuresteanti a limas cum o stim;amabilA, strtilucitoare, primitoare, lAudAtoare i grea lafaptd. AsteptAm Inca albume si de afirmare si de luptA. Euunul m-as feri poate sA pun sorocul aparitiei lui. CAci tot-deauna cei graci i simpli pornesc mai iute i mintuie maiusor decit ceilalti.

DacA rivalitatea n-a putut izbucni inca intre tinuturi,ea a iesit la ivealA intre persoane, in Sibiu chiar. Albumuld-lui Comsa a dat de la inceput mult de lucru societritiiromtmesti de acolo. FiecAruia i-a plAcut sA-si aducA amintede partea ce a avut-o el si ai sài in aducerea la indeplinire aunei astfcl de lucrari. Asemenea reclamatii i neintelegerisint totdeauna cele mai onorabile, caci dovedesc i adinculinteres pe care-1 trezeste lucrul de care e vorba. Dacil ziareleardelene, care inlAturg din ce in ce mai mult afaril defoita liávasul" din Cluj grijile culturale din programullor, dacá aceste ziare, cu scriitori totusi asa de buni, au tAcutasupra albumului, multumindu-se a reproduce ceea ce se scria,cu admiratie intr-o foaie sAseascA, in convorbirile sibiene s-adiscutat indestul albumul, care venise pentru multi cam peneasteptate.

Si iata cA d-ra Minerva Cosma, fiica unuia din fruntasiivietii economice, foarte dezvoltati, a romAnilor din Sibiu,

adus aminte de frumusetea mostrelor de artil popularApe care 1110.0 le strinsese. In ele erau cuprinse atitea surprin-deri plAcute si descoperiri scumpe, atita ingrijire cheltuitAzi cu zi, incit d-ra Cosma a trebuit BA creadA CA tesilturiled-sale sint cele mai frumoase, precum datoria d-lui Comsa esA creadá totdeauna el nu poate fi intrecut de nimeni. Astfelse ivi ideea celui de al doilea album, pe care-1 primim astAzi,executat tot la litografia sibiana care dAduse pe cel dintii

infAtisat dupä aceleasi norme dar aici se vede i grija,foarte femeiascA, de a pune intimplator i fondul de patratecare ingaduie altor femei reproducerea. Coperta e znai simplA,pe cd dincolo pagina in relief a tesAtoarei este ea insAsi opodoabA. NumArul planselor e numai de 20 si deci pretul aputut fi scAzut la 20 lei.

Acest pret mic are insemnAtatea lui. Precum orice romtincAcu stare trebuie sA aibä intre volumele ei de artil si pe al d-lui

100

t

ei-a

ei

Comp, astfel orice romanea ce se ingrijeste de reputatia ei defemeie culta e datoare sä poata arata vizitatorului strain,mindrindu-se eu acesta, albumasul practic pe care, cu cheltu-iala mamei sale, d-na Maria Cosma, si sub ocrotirea Asocia-tiei marii uniri pentru cultura a romfinilor din Ardeal,daruieste astazi intregului neam romanesc o domnisoara dinArdeal.

Sa-1 cumpere bogatii, dar mai mult saracii. E o minune ccbun, ce harnic i roditor e banul celor saraci, binecuvintatprin munca. In el zace totdeauna putinta de jertfa, i tetrezeoi ca In alt tinut ardelean, ba chiar in cutare oras dinRomania sceptica si egoista, se string citeva femei de inima,tot din saracime si dau al treilea, al patrulea album. Noivom fi ce vom fi, pink' acum am fost insä un popor de tarani:poezia noastral, arta noastra, povestirea noastra sint totlucrari de tarani. Trebuie s'a" le cunoastem cit mai bine simai larg, caci toate oricit de frumoase, care s-aufacut pina acum, trebuie privite numai ca un inceput i cao indrumare.

1 9 0 5

II

publicalillo,

II.

VECHIA ARTA ROMANEASCA

VECHIUL MES1'E$U6 DE CLADIREAL ROMANILOR

BISERICILE SI MINASTIRILE LOR

Tärile noastre n-au avut numai un trecut de fapte mari gi defapte bune, prin care s-a aparat viata lor gi li s-a asiguratrinduiala, ci gi un trecut de carturarie gi de arta. Ar gre§ifoarte mult un strain gi ar face un mare pacat unul dintreai nogtri, and ar socoti ca la o data oarecare din veacul alXIX-lea 1821, ori 1848, ori 1866 am fost smulgi dinbarbaria sufletului, din intunecimea mintii. Astazi ne gasimpe drumul mare al civilizatiei europene, unde sintem chematia ne arata destoinicia ; altadata, in scris, ca gi in megtegugulcladirii, al zugravelii, al lucrarii metalelor scumpe, al cusatu-rilor de tot felul, aveam poteci care nu erau gi ale altora gipe care noi le deschisesem pentru folosul nostru.

Acest lucru trebuie sa se gtie nu de citiva oameni numai,care se indeletnicesc indeosebi cu cercetarile istorice, literaresau artistice gi care scriu din cind in clad mai mult sau maiputin pe intelesul altora. Acesta nu e numai un obiect degtiintil, precum ar fi desfacerea in paturi a pamintului pecare s-a agternut viata romineasa, sau socotirea ploilor cecad asupri-i, curentele de aer ce-1 zvinteaza. TJn fapt ca acesta

originalitatea sufletului romanesc trebuie sa faca partedin simtirea neamului. Oricine trebuie sä se piarunda de dinsa,pentru ca puterile tuturora sa fie crescute prin aceasta inal-tfitoare congtiinta.

Deocamdata va fi vorba de arta veche a romanilor, agacum se infatigeaza in multele cladiri de biserici gi minastirice s-au pastrat de la inaintagii nogtri. Cladirile pentru lo-cuinta oamenilor, chiar domnegtile curti ale stapinitorilor de

105

pe vremuri, nu mai slut supt ochii nostri, decit doar in famAsisárace i atit de ticAlosite prin multe preschimbari i marinenorociri, incit din ele nu se poate culege decit foarte putin.Pe cind nevoile slujbei dumnezeiesti, sfiala chiar a strAinilor,dusmanilor si necredinciosilor, fata de lAcasuri sfinte, acrutat de peire acele citeva sute de min5stiri, de biserici,care sint pentru noi un izvor de mindrie, o comoarà destifirta si o nepretuit5 mostenire de frumusete.

Pe vremea cind eram numai un popor de citeva sute demii de oameni, fara alte legi decit datina, fárä ali cirmuitoridecit judele si voevodul, Varani ei Inii in mijlocul cite unuitinut de tgrani, pentru preotii lark' deosebitä cunostintä decarte, sfintii pe la vreo min6stire sau dincolo de Dunäre, inDobrogea, Bulgaria, Serbia de astazi, erau numai bisericide lemn.

In satul cheia din judetul Vaslui se mai vede o biseriefide lemn. Ea are, ca orice biserica din acest timp, un ciubucsapat care o inconjurà la mijloc, cadre de ferestre, podoabe dezinxti. A fäcut-o, pentru ca sl poatà asculta slujba, VasileLupu, domn al Moldovei, adapostit din groaza cazacilor inacest loc, care era pe atunci, la 1650, un ochi de lumina' inmijlocul marelui codru al Cilpotestilor. Dar strävechile bi-serici de lemn erau mult mai simple decit aceasta. Semanaudesigur cu acelea care se mai vad prin pfirtile muntoase aleromânimii si mai ales in Moldova de odinioarà sau ling5hotarele ei. Am v5zut de acestea in drumul de la Agapia laNeamt si in deosebite pári bucovinene; o alta a fost strAmu-tatà abia deunäzi din Bistrita Ardealului, unde a fost inlo-cuitä cu o mare clàdire de carAmidä. Sate mari si bogate, cume Varna Cimpulungului bucovinean, n-au altfel de locuripentru inchinare.

Cind asemenea biserici nu se iau dup5 zidiri mai noi pecare le imità destul de bine, ele nu sint altceva decit o im-prejmuire lunguiata de scinduri, avind un mare acoperäminttuguiat si citeva ferestre pe laturi ; turnul lipseste sau estede tot mic, rfisarind abia din spinarea de sindrila a biseri-

106

ti

cutii ; totdeauna clopotele sint atirnate intr-un turn de lemndeosebit.

Pe cind noi nu stiam Inca decit sa taiem si sa. potrivimlemnele, strainii au facut in baffle noastre clädiri de caramida.Amintirea lor nu e legatà insa de nici un fel de urme. Dinminastirea inaltata pe la 1200 de cavalerii teutoni coboritidin Ardeal la Cimpulungul Muscelului, minästire inchinataMaicii Domnului, nu s-a pastrat decit numele de Cloaster(german Kloster = minastire), care se &á inch' unui loc dinacest oras de munte. Nici un colt de ruine nu mai arata uncle astatut cetatea de pe Milcov, Milcovul, in care a fost asezatde unguri, citiva ani mai tirziu, un episcop catolic pentruparbile dunarene. Cetatea Neamtului nu-si trage obirsia de lateutoni care, descalecind si aici, ar mai fi cladit un dower" ;numele ei &Ca in legatura cu al riului din apropiere, si celedintii ziduri de aparare n-au fost ridicate aici inainte deanii 1360-70, cind s-a intemeiat principatul moldovenesc.

II

Clfidirile noastre cele mai vechi apar filth in Tara Roma-neasca sau Muntenia. Aceasta pentru ca aici s-a prefacutintii vechiul voevodat smerit in domnia noua, luptatoaresi cuceritoare. Apoi pentru ea' muntenii" lui Basarab-Vodasi al urmasilor sai aveau in preajma lor chiar o civilizabieinsemnata, de la care puteau lua indemnuri si indreptari:civilizatia aceea a slavilor de la Dunare, crescuta din batrinultrunchi bizantin. Bizantinii zidisera insa foarte mult, dupapilda romanilor de odinioara si sirbo-bulgarii au imbogatitsi ei mostenirea artei bizantine.

Dar inainte de a se aduce mesteri de peste apa cea marede la miazazi, fiul lui Basarab, Nicolae Alexandru Voevod,caruia ai sal ii ziceau indeobste Nicoara-Voda, a facut, prinanii 1360, o biserica in cetatuia de la Arges, zidind-o chiaro data cu aceastä cetabuie. Turnul eel mare din fata, cu treirinduri strabatute de trei ferestre, flcea parte in adevar dincingatoarea zidurilor ; de dinsul e lipita o bisericuta de &Ara-mida, destul de lunga, dar foarte ingustä, luminata printurnul acela strivitor de mare pentru dinsa. Lumea intrasi pe o 1100 din dreapta. Zidirea se rotunjea numai la altar,

107

care se infAtisa insg, pe din afara cu muchile unui exagon.Boltirile stranelor in dreapta si in stinga lipseau. Asacum era, ea raspundea insi scopului ce se urmarise; ingropa-rea domnilor i facerea de rugaciuni inaintea familiei i curtiidomnesti.

Fara indoiala ca mesterii au fost sasi din Ardeal, care seputeau gäsi chiar dincoace, la Cimpulungul locuit in mareparte de dinsii.

Alti lucrätori insa au fost intrebuintati pentru a facepeste citiva ani, supt acelasi domn i cei doi dintii urmasiai si, o biserica a mitropolitului ce fusese asezat de putinavreme numai in aceasta Tara' noua. Aici se intilnesc, in adevar,pentru intiiasi data la noi, insusirile greoaie ale arhitecturiibizantine.

Cladirea e impartità in trei: un pronaos, unde stau femeile,un naos pentru bfirbati care se asaza In strana boltitil la dreaptasi la stinga, i un altar pentru partea de taina a slujbei. Astfetplanul c al unei cruci avind in pronaos cotorul lung, in altarvirful rotunzit, in strana, ramurile. Tot dupa datina bizan-tina curata, naosul sau nava, corabia" sau biserica propriu-zisa e impartita in trei prin doua rinduri de stilpi, cari oiau in lung ; fiecare din rotunzituri, din abside are un acope-ris in forma de fes, o cupola i deasupra se ridica o cupolamai mare, ce se vede de departe, cu multele ferestruici carese deschid in mijlocul unor firide. E o zidire destul de in-curcata si care apasä.

Nicolae Alexandru-Vodá e ingropat la Cimpulung, undeOita atunci ortodocsii n-aveau decit un lficas de lemn in fatavechii i trainicii minastiri a catolicilor. Si aici se intilnestemarele turn de cetate cu trei rinduri de firide eau ocniteinsirate, dar biserica de la inceput s-a darimat si a fost in-locuita supt Matei Basarab de o alta, care si ea are astazi oinfatisare noul, datind de la prefacerea ei deplinä dupa anul1821. Ctitoria lui Nicolae Alexandru trebuie sä fi fost inaltä parte legata de-a dreptul cu turnul cel mare, prin carese intra in cetate. Despre felul cum a fost alcatuita, nu semai poate spune insä fireste nimic.

Tot asa necunoscuta va famine cea dintii biserica dom-neasca facuta in noua resedinta de ses a Bucurestilor, pedeal deasupra apei, acolo unde se vede acum prinosul deevlavie a lui Atihai Viteazul biruitor.

108

11I

Supt Vladislav sau Laicu, fiul i urmasul lui NicolaeAlexandru, sosi dincoace de Dun Are pentru a propovAduicfilugaria cea bunA i harnicA a inchinatorilor neobositi, acaligrafilor, miniaturistilor, legAtorilor de &ATV, zugravilor,cillugärul Nicodim din Serbia, fiu al unui grec macedoneansi al unei sirboaice si care a cApAtat invAtAtura lui la Athos.Dar aici, pe Sfintul Munte cel nou, icoanA a Sinaiului biblic,infloreau, crutate de rázboaiele liluntrice ale Bizantuluisi de raitele prädalnice turcesti, o sumA de minAstiri in carecalugAri plini de rivrui adApostiserä cultura bizantinA, reli-gioasA inainte de toate. In toate se pricepea cite un cAlugaratonit i Nicodim a venit de acolo cu o pricepere foarteintinsä i cu rivna ce trebuia pentru a o face roditoare.

Astfel, el putu sA dea romfinilor cele dintii minástiride cArturari pe care le asazA in partile Oltului, supt scutulunguresc, adaus pe lingA al domnilor nostri, cAci baniiolteni cirmuiau in numele regelui vecin. Aceste minAstiriOat; Vodita i Tismana. De arhitectura lor vine vorba acum.

Vodita, ceva mai mare decit Sin-Nicoarg, era asezatA chiarlingA malul DunArii si ruinele ei se vAd in cuprinsul comuneiVirciorova, supt un deal inalt in fata muntilor sirbesti.GAsindu-se in preajma turcilor, care au venit mai tirziupe aici, ea a fost distrusà. Nici nu era greu, cAci materialulde bolovani era de tot inferior. CArAmida era intrebuintatánumai la bolti i pentru podoabe, asa cum, in timpuri mainoi, se intrebuinta piatra la clAdirile de eArAmidà. Voditaavea un pronaos, un naos i un altar, si infAtisa deplin formacrucii. Trebuie BA fi avut la mijloc un turn din care n-a mairAmas nici o urnia.

Tismana a fost prefAcutil o data supt Radu Paisie la pesteun veac si jumátate dupa intemeiere, apoi in veacul al XVIII-lea ea a suferit o a doua prefacere; i liniile acestea an fostin sfirsit stricate de o reparatie din vremea lui tirbei-VodA,indeplinitä in chipul cel mai sAlbatic de niste mesteri nemti.Inainte .de 1855 chiar, ea era deformatA prin innàdirea ladreapta a unei vesmintArii fara nici un rost. Dar se pare cäde la inceput ea se impartea in trei trupuri de zidire patrate,avind fiecare cite o cupolA asezatA pe pereti intr-un chip

109

foarte complicat: un pronaos mai larg, un naos ceva mai strinsun ingust altar. Insa faptul crt mormintul Sf. Nicodim

se aratii afarà din biserica, la dreapta, ar dovedi o prefacerefoarte insemnatá a clAdirii celei vechi.

Dupa mintuirea Tismanei i alti domni au zidit, cäutindsti intreacá tot mai mult pe inaintasii sái. Mircea-Vodà adat Orli sale doug mingstiri ale Oltului, una pe malulvilcean, alta pe plaiurile Argesului: Cozia din codrii de nuci

Cotmeana sau Codmeana.Cozia träieste i pinä astäzi, cuprinzind in ea o piatth

cu slovele rase de umbletul credinciosilor, supt care se credeca-si are oclihna bgtrinul ctitor, mort in 1418. Nimic lima' numai aminteste vechiul locas din acele timpuri de intemeierea tärii. Poate cà si aici Radu Paisie, apoi egumenul de suptMihnea Turcitul, inainte de 1600, au dres ceea ce amenintasa" cada ; oricum, ceea ce se vede astgzi vine numai din timpullui Constantin-Vodà Brincoveanu, care a fost pentru Coziaun innoitor din temelie. Biserica de astäzi face parte decidin altá dezvoltare arhitectonicA. i Inca mai mult Cotmeanacu totul prefacuta.

Dintre domnii veacului al XV-lea pinä la Radu cel Mare(1496), Vlad Tepes a fa:cut Snagovul, unde i se aratà mor-mintul. /nfiltisarea de astAzi a bisericii, cu hramul Vovideniasau Nasterea Maicii Domnului, e insä a celor de pe la sfir-situl veacului al XV-lea, cind va fi innoit-o mitropolitullui Mihnea Turcitul, Serafim, care a fAcut la 1588 si biseri-cuta Bunei-Vestiri in acelasi cuprins de ziduri mingstiresti.

Tinganul lui Radu cel Frumos e astki o biserica de sat cutotul nouã. Iar Glavaciocul, al lui Vlad Calugarul, tatai luiRadu cel Mare, a suferit o reparatie din temelii din partea liiiConstantin Brincoveanu.

S-a atribuit o foarte mare vechime bisericii Sf. Dumitrudin Craiova, astazi pompos, risipitor i neintelegator re-paratà. Dar ea nu poate fi mai veche decit insemnatateaCraiovei. Aceasta vine insil de la neamul boierilor Craiovesti,boieri st5pini ai viitorului oras, care se tidied abia pe la 1490.

Inainte de zisa reparatie, biserica foarte mare, avea onave impartita in trei, trei turnuri puternice, o prelungirepe laturi a pronaosului, care se intimpinii si la Tismana, opodoaba de ocnite sau firide, i contraforturi. Acestea yininsA de-a dreptul din Moldova pi inriurirea arhitecturii mol-

110

si

si

dovenesti asupra celei muntene se simte abia, cum se va arAtamai departe, in vremea lui Petra Rares (1527-1546). iimpodobirea cu doua rinduri de firide vine de la moldovenisi ajuta deci la statornicirea unei date relativ noua pentruacest monument, pe care unii voiau sä-1 urce pina in timpurileasa-zisilor imparati romano-bulgari" care nici ei n-au exis-tat niciodata.

Pina la data de 1496 nu fusese deci in Tara Româneascadezvoltarea fireasca a unui stil arhitectonic propriu, caresa-si gäseasca forma definitiva in anumite cladiri, si frumoasesi trainice. Sint mai mult incercari de obirsie deosebitä siuneori amestecata, iar, pe linga aceasta, facute cu un materialasa de ieftin si de slab, azvirlit cu atita pripa, incit abiadaca o cladire putea sa intreaca suta de ani. Dup 5. acesttermen, unele s-au dres, bask' in asa chip incit nu mai seamanacu ce fusese la inceput, iar altele uitate au cazut pe incetulin mina'.

Cu totul altfel, si ca material, si ca plan, si ca potrivirecu imprejurarile -Orli, si ca originalitate si desavirsire, seinfätiseaza cladirile moldovenesti, care ele cele dintii ne-auasigurat un loc in istoria artei bizantine tirzii.

Ilr

Dintr-un act ce s-a pastrat din fericire, se stie ca Ale-xandru cel Bun, suit la 1399-1400 pe tronul moldovenesc,chemase la dinsul mesterii de biserici din Po Ionia, care erapentru Moldova, in ceea ce priveste mestesugurile, ce erapentru Tara Romaneasca malul drept al Dunarii.

Inainte de dinsul, se poate banui ell Petru Musat a zi-dit biserica din cetatea Siretului, una din capitalele sale silocul unde statea de obicei mama voevodului, doamna Mar-ghita sau Musata. Tot atunci, Marghita insasi cladi in aceastastapinire a sa biserica Sfintului Ioan Botezatorul, pe care oincredinteazii caugarilor dominicani. Mai era aci si o altàbiserica a catolicilor, biserica Maicii Domnului, in care slu-jean franciscani, inconjurind persoana episcopului asezat

-I

la 1370, al Siretului.

111

Nimic n-a mai rgmas astgzi din tustrele aceste licasuri.Sus pe deal e Sfinta Troitg, bisericg pgtratg, mica, avindnaos i pronaos si care a trecut desigur prin mai mult decito reparatie. Biserica actualg a Sf. Than, de jos, din piatg,poartg caracterele sigure ale arhitecturii muntene de prin anii1660 si ea are proportii necunoscute in vremea veche. Se poateca ea sg se fi ingltat insg pe locul vechii mingstiri dominicane.In sfirsit, siretenii din zilele noastre asigurg Ca episcopiacatolicg se ggsea pe locul unde e acum scoala de fete a statului.

Petru Musa a mai fAcut i mingstirea Neamtului, undetrebuie sg-si fi ggsit i locul de ingropare. Dar nici aici nusintem mai fericiti: biserica mingstirii s-a innoit din temelie,peste trecere de aproape un veac, de Stefan cel Mare.

Roman-Vodg, fratele lui Petru, a intemeiat orasul care-ipoartg numele. Aici a fgcut cetate i deci bisericg, unde afost ingropatg maicg-sa, Anastasia. Poate cg locul ei trebuiecgutat la Smeredova, unde se mai vedeau, ping in vremurinoug, mine.

in sfirsit, Stefan, al treilea frate, n-a putut petrece in Hir-lgu fgrg sg-si aibg lingg curti si un lgcas de inchinare. El afost inlocuit insg cu zidirea din 1496 a lui Stefan cel Mare.

Alexandru a ldsat din parte-i doug clgdiri, una catolicAalta ortodoxg, amindoug in ruine: biserica de la Baia simingstirea Moldovitei, pe riul cu acelasi nume, supt dealuri.

E greu sg se spuie care a putut fi planul mgretei zidiricare se dislocg pe zi ce merge mai mult in livada de copacibgtrini a casei boieresti, pustii astgzi, din Baia. Ceea ce sepoate cunoaste i pretui sint proportiile mari, materialulfoarte ales, din caramidg bung, tare ca piatra, si podoabelegotice din piatrg lucratg: se mai vad consolele, pe care sergzemau arcele boltilor.

Din ruinele Moldovitei celei vechi, luatg de un sivoial muntilor, se intelege intii pacgtosenia znaterialului, carenu e mai bun decit cel de la Vodita: bolovani de riu trintitiin ciment. Se vede apoi impartirea in pronaos, naos Ili altar.Cele trei incaperi se urmau fgrg a face abside la strane. Darera un turn. Dacal la Vodita s-a putut vorbi acum zece anide urme ale zugravelii, dungi de alb §i rosu, la Moldovitase deosebesc pe pereti i deasupra unei ui chipuri intregi desfinli. Mai multe culori au fost intrebuiatate de zugrav,dar in loc de aur s-a pus galbenul ieftin,

112

Alexandru cel Bun e acela care, intemeind Tara sa si inaceastä privinta a strAmutat la Suceava din Cetatea-A1b5,o data cu moastele Sf. Ioan, i episcopia de acolo, din carefacu mitropolia Moldovei. Biserica mitropolitana o cladi elin satul Miranti din fata cetàii, uncle iarasi era din vechi obisericutii. Dar lAcasul Miràutilor a fost fácut mult mai mare,potrivit cu scopul pentru care era pregAtit. Desigur insä caast5zitrecind asupra reparatici austriece, destul de proastäavem o zidire de-a lui tefan cel Mare si nicidecit lacasulde la inceput.

Tot el a fAcut, in sfirsit, Bistrita, din a cArei cladireveche n-a rAmas nimic in prefacerea frumoasä a lui AlexandruLiipusneanu.

Supt urmasii lui Alexandru se pomencste deseori min5stirea,bine inzestrat5 cu mosii, a Pobratei, Sf. Nicolae din Poianii.Ea fusese facutà intr-o Ware din valca Sirctului, la suduljudetului Suceava de ast5zi. Pobrata cea veche a avut insäsoarta vechii Moldovite. Nu i-am vazut ruincle, care se zice

s-ar fi aflind Inca intr-o ripà.Cu aceasta, am ajuns la tefan cel Mare .

V

El n-a cladit nimic in cei dintii ani nesiguri ai doinnicilui. Nimic nu dovedestc cà biserica din mingstirea Pingara-tilor, bisericà Ara inscriptie, ar fi din 1461. E sigur deci,cá pinä la inceperea lucrarilor de la Patna, in 1466, el nuincepuse impodobirea ;aril cu 15casuri, care-i sprijinà glo-ria tot asa de mult ca i amintirea biruintelor ce a cistigatin raboaie drepte.

Cei mai multi dintre cei ce au vdzut straucitoarea biseric5min5stireasc5 a Putnei, cu total restaurata prin ingrijirea luiRomstorfer, vor fi socotit &à au inainte chiar cladirea vene-rabilä a lui tefan cel Mare, curatità numai de urmele ve-chimii care unuia sau altuia ii par urite. De fapt insà, nue asa. Pridvorul cel larg, cu trei ferestre gotice infloritein frunte, e de la Petru Rares aMa ; turnuletul cu douà caturia fost innàdit in veacul al XVII-lea ; tot atunci, supt GheorgheStefan, supt Eustratic Dabija, ale caror nume, ca innoitori",

11?

ci

se pomenesc lu slove sapate pe usa ce duce de la pridvor inpronaos, s-au sapat horbotele de piatra, pecetluite cu bouri,care urmaresc uncle din liniile boltilor precum i cadrelein arce sfarimate, de o sculptura frumoasa in stilul Renasterii,care inconjura boltile mormintelor. Colacul, briul sau ciu-bucul impletit, care incinge biserica pe dinafara, e si el nousi vine de la munteni. Numai zidurile vechi vor fi ramasin fiinta, pastrindu-se astfel proportiile.

Cine vrea sa aiba inaintea ochilor cea dintii Putna, sa-siinchipuie o zidire trainica, dar nu trufasä, armonioasa, darnu impodobita, gospodareasca, intr-un cuvint, pe care oalcaluiesc pronaosul, naosul si altarul. Forma e cea bizan-tina; a crucii ; deci douá boltiri in afara la strane si una laaltar. Materialul e caramida tare, foarte tare si deasà, arsädin lut de la Baia. Podoabele sint de piatrà; dintr-o piatràcare nu e niciodata poroasa s-au cioplit cadrele ferestrelor;ele sint formate din linii drepte care se taie in colturi, uncledin cek de pe laturi se apleaca putin sus, rotunjindu-se,apropiindu-se uncle de allele si sprijinind astfel, de amindouàpartite, o linie superioara care e mai ingusta decit cea dejos. In acelasi fel sint facute usile. Tocmai asa lucrau inkrdeal mesterii de arta gotica, precum se vede aceasta aie-yea in podoabele de piatra ale bisericii de la Feleac Hugh' Cluj,zidita supt regele Matias Corvinul. Pe morminte apasa pietrecare au la mijloc foi de acant sau alte desemnuri decorativeascutite, severe, iar de jur imprejur o scrisoare slavong incare mersul slovelor e gotic, iar unirea lor aratä o inalta pri-cepere pentru arta decorativa. Pentru cele mai märete din-tre morminte, s-a adus de departe marmura alba, räsari-teana, foarte scumpa. De piatra mai e partea despre temelie,cadrul de sus, supt acoperamint, i legaturi in lung, intre ele.

Pe dinafara se vac' rindurile caramizii mai trainice simai frumoase decit orice tencuiala varuità ori zugravitä.Anumite rinduri in lung sau in lat sint smaltuite: verde,galben mai ales. Alternarea caramidei rosii cu cea smaltuitase face uneori in coboriri oblice. In sfirsit, sus de tot, firidelepoarta la atingerea arcelor kr discuri de smalt verzi, gal-bene, caramizii chiar, care infatiseaza chipuri de dobitoacefantastice, de bouri cu steaua in frunte, de cai intraripati,cu cununa. Sint puse cite trei sau cite una la fiecare colt,dupa anume reguli de potrivire a culorii. Alte discuri incon-

114

jurA toatA clAdirea in acele pArti superioare. Ba de se urcA,pentru a face o ultimA cununA pinA si in virful turnuletului.

Bolta turnului e lAudatA de oamenii de mestesug pentrufelul cum ea se alcAtuieste printr-o urmare de pAtrate totmai inguste. AcoperAmintul nu e unul singur, ci fiecareparte din bolt5 are unul deosebit. Toate se ruintuie cu spinAriascutite. Din mijlocul kr rásare turnul intr-o miscare gin-gasà, care face sä se uite micimea lui. Sindrili aduse din ArdealindatA innegrite de ploi, acopAr totul ca penele negre ale uneipasAri de pradA.

Clopotele foarte frumoasc, cu marginile late si fundulingust, ca la o floare, incinse cu slove de acelasi fel ornatca pe piatra mormintelor, sint prinse intr-un turn de aproape,fAcut din aceleasi materiale si cu aceleasi podoabe, solid infiptpe contraforturi.

Un zid simplu, cu meterezuri la colturi, apArà in sfirsitminAstirea. El cuprinde si chilii, case egumenesti, case pentrudomn i curtea lui. Cetatea Hotinului, asa de bine pAstratii,ne lAmureste asupra felului cum se zideau clAdirile acesteaprofane si militAresti. Piaträ, cArämizi rosil, puse ca podoabe,in deosebite potriviri liniare, fac peretii. Meterezurile sintrotunde, pAtrunse de feresti dese sus. Case le au ferestre casi ale bisericilor si cite o us5 impodobità tocmai in acelasichip.

Astfel, unind elemente rAsAritene cu elemente apusene,datine ale grecilor cu ale sasilor i polonilor, bizantinismulcu arta goticA i potrivind acest amestec i dupg canoaneleideale ale frumusetii i dupri nevoile reale ale climei si na-turii tärii noastre, a privegheat Stefan cel Mare la creareaartei moldovenesti.

Acest fel de a zidi se vede de acum inainte in toate bise-ricile epocii lui Stefan si la Sf. Gheorghe din Baia, ciirea-ilipseste numai acoperisul, dar pe care o amenintii o repara-tie, si la Sf. Joan din Piatra, cea mai bine pAstratA din toatebisericile acestui timp, asa de bine pästratA, incit nici discu-rile cele luminoase nu s-au elintit din locurile kr, si la RAdilutiin Bucovina, nu departe de resedinta veche a RAdAutului

aici discurile strAlucese sus in virful turnului, i la Pa-trAuti, lacas si mai rnic ea pentru un sat, §i la marea cLadirea Voronetului, ridicatil in amintirea pustnicului Daniilsihastrul", care e ingropat inauntru, §i la Sf. Gheorghe din

115

tlirlau, la Sf. Nicolae din Iasi, astazi pastrat printr-o repa-ratie mai ciudatA decit multe altele si in multesi la PApautii din Botosani unde, ca i la Piatra, avem clo-potnita, si la celfilalt Sf. Nicolae din Dorohoi, i la VolovAt,unde ar fi fost odatà biserica de lemn a lui Bogdan-Vodacel dintii, strAmosul i intemeietorul, si la Reuseni acestedouli biserici, fArA turn si cea din urma iarAsi intr-o stareneasteptat de bunA, si la Scinteia, unde ctitoria lui Stefan searatA i prin felul cum sint lucrate usile, si in altele pe carenu le-am vázut sau in care amestecul lucrurilor nouà covir-seste. Tot asa au fost facute din nou mingstirea Neamtului

biserica Mirautilor. Aceasta din urma se deosebeste deforma obisnuita prin aceea ca i se alipeste pe lature un turnal clopotelor cu douà rinduri. Acelasi caracter se vede i labiserica BAlinestilor din tinutul Dorohoi, inaltata de vestitullogorat Tautu, la inceputul veacului al XVI-lea, si la Par-häuii de sfat si de lupte al lui Tautu, boierulTotrusanu, care a cladit ceva mai tirziu frumoasa lui bisericAdin sat. Dimpotriva, ctitoria de la Dolhesti (tinutul Suceava)a lui Sendrea, cumnatul lui Stefan, are tipul cel mai saracdin aceasta vreme. Si biscrica din Arburea a lui Arbure hat-manul, cu bolta-i de mormint inchiata printr-o mare floaregoticii, poate fi adusA in legatura cu acestea.

Un timp, nu se mai fac biserici mari in Moldova. E dom-nia lui Bogdan, fiul, a lui Stefanita, nepotul de fiu al luiStefan. Un nou avint spre cládirea de mArete biserici se simteinsa supt domnia lui Petra Rares. ClAdeste el, clAdeste so-tia lui, fata de despot sirbesc, Elena, clAdesc dacA nu fiii,amindoi niste ticAlosi, macar ginerele, acel ucigas plin deevlavie care a fost Alexandru Läpusneanu. Iar dupl dinsulurmeazA o vadità slabire in acest curent artistic, timp devreo dougzeci, treizeci de ani.

De la Petru-VodA, avem Pobrota, unde a fost ingropatsi el si sotia sa Elena, apoi Stefan Rares, fiul lor. Deosebirileintre tipul vechi i cel care se statorniceste acum se vild foartelimpede aici. Avem la inceput un mare pridvor inchis, care eraimpodobit in fata cu patru ferestre de un gotic inflorit. /ntrepronaos si naos este o &Ankara in care yin dupa moarte ctitorii.Fereastra cea nouA se iveste acum si ea se va intilni in toate zi-dirile acestui timp. Intrarea e laterala, printr-o usä pompoasä.Pompa, luxul se vede i in bogitia mai mare a inscripIiilor.

116

privinti,

oi

tovarAsului

Inriurirea tot mai mare a goticului se simte si in nervurilede piatra care se urea inchipuind bolta. Dar lipsesc de acuminainte cArOmida aparenta, cea smalluitA, briiele si florilediscurilor. In schimb si inauntru si afara, e un stralucit ves-mint de zugraveala, pe fond albastru, si culoarea aceastadulce stgpineste pe toate celelalte. Deasupra usilor de treceredintr-o incapere a bisericii la alta sint prinse grinzi aurite,vapsite, sapate in liniile acelea frumoase pe care le admiride obicei in miniaturile manuscriselor.

Aceasta arhitectura se vede si in Moldovita cea noua,asa de minunat zugravit5, si in biserica de la Humor, pecare un boier a inchinat-o domnului situ Petru-Voda, puindu-isi chipul printre ctitori. Ea se vede si la Voronet, unde Gri-gore, mitropolitul batrinului Flares, a facut pridvorul, aasternut toata zugraveala si a atirnat grinzile aurite. Bise-ricile Doamnei Elena: Sf. Gheorghe si Ospenia din Botosani,Invierea din Suceava au suferit prefaceri mari: cele dourtdintii mai ales prin alipirea cite unui turn greoi pe vremealui Mihai Racovita, la inceputul veacului al XVIII-lea ;tustrele si-au pierdut zugraveala si podoabele.

Alexandru LOpusneanu are, pe linga uritele lui pficate,merite mari pentru arta romAnilor. El a ridicat cea mai maresi stralucita minhstire de ping atunci, in Moldova ca si inTara Romaneasca: Slatina, care se afla astazi in judetul Su-ceava, aproape de hotarul dinspre Bucovina. Bistrita luiAlexandru cel Bun, care se dOrimase, a facut-o din nou de lapamint, puind si aici ca si la Slatina o &Amara pentru mor-mintele ctitorilor. In sfirsit, el e acela care a dres, impodo-bind-o cu un pridvor, biserica Radautilor si poate tot lui ise datoreste prelungirea catapetezmei de amindoua partilecu aripi de zid si impartirea in trei a naosului prin douasiruri de stilpi.

De acum inainte, pinA la Movilesti, nu se intimpina inMoldova decit Galata lui Petru Schiopul si biserica lui AronVoda. Cea dintii e mare, solida, cu un pridvor puternic sipoartA doua turnuri: mesterii rasariteni au inceput sa se ames-tece In clOdirile noastre.

Inca de mult ei stapineau arhitectura munteana, de laun timp numai in concurenta cu arhitectii veniti din Mol-dova.

117

Radu-Vodä de la 1496 merità sA fie numit cel Mare, ma-car pentru necropola domneasc5 ce a clädit pe dealul depeste Ialomita, lingA Tirgoviste, si care pentru aceea a pri-mit numele de Minastirea Dealului, pe cind, dupA viile ce oinconjurau i o inconjurA Inca si astAzi, i se mai zicea St. Ni-colae din vii.

Ceea ce a indemnat pe Radu a fost, pe Hugh' netagAduitalui evlavie i dorinta de a intrece pe marele salt vecin, tefancel Mare, care, el, isi gAtise dc mult mormintul, la Putna.DacA Radu n-a inAltat decit o singurà clAdire, el n-a crutatii imic pentru a o face de o desavirsita trAinicie si de o inaltàfrumusete. Uncle tefan pusese cArginidA lipitä cu ciment, ela pus piatrA tAiatA, prinsA cu scoabe de fier ; unde acela impo-dobise cu piatrA, el a pus podoabe de cea mai bunii si mai curatAmarmurA ; unde tefan fácuse a se schita citeva linii gotice,Radu a pus sA se sape rfibdAtor minunate horbote de sculp-tufa' mäiastrà ; unde se citeau dincolo frumoase cirilice cuascutisuri gotice, el a scris pomenirea sa, prin mesteri dal-matini, care stAteau supt influenta venetianii, in cirilice ce sintinfrumusetate, ca si in cArtile muntene ce se tipAresc atunci,pe cind Moldova n-avea tipografie, dupà liniile lungi,rotunde ale majusculelor italiene din epoca Renasterii. Aco-1)eri,u1 avu in loc de sindrilä plumb amestecat cu cositoriu".

Dealul e o clAdire pAtratà, o lAdita de piatrA si de marmurA.De o parte si de alta a usii, sint lungile table amintitoare,acoperite cu slove. N-are decit douà incAperi: pronaosnaos, cu morminte domnesti in toate pArtile, dar, semn alnestatorniciei lucrurilor de aici, al ctitorului lipseste. De-asupra puternicului pronaos ce nu pot tine pereti ca aces-tia? sint douà turnuri impodobite. Un al treilea se rea-zimai pe bolta din mijlocul naosului. Un asemenea turn erain stare sä cuprindA i clopotele, si de aceea aici nu se pome-neste o clopotnità deosebità ca in Moldova.

Al treilea urmas al lui Radu a fost Ncagoe, care s-a inti-tulat Basarab, Basarab al IV-lea. El era tot asa de evlaviosCa si Radu, tinea si mai mult decit dinsul la lucrurile fru-moase i se nAscuse din neamul dusman al neamului celgalt.Ii trebuia i lui un lAcas de ingropare, si el chidi deci bisericade la Arges, vestità in toata lumea.

118

ATI

si

"$i in arhitectura noli zidiri de strrilucire se vede hirluen'taDealului. Au fost arhitectii rásAriteni, armeni, cum se zicetotdeauna? N-as crede ; oricum nu sint dovezi i nici macarprobabilitAti pentru aceasta. Mesterii venetieni aveau dunes-tinta si de datinile, de podoabele Rasáritului. Desigur càla vreunul din ei sau la vreun dalmatin, inriurit de noua arhi-tecturA liniarà a Renasterii, s-a indreptat Neagoe care tri-metea deseori la Venetia.

Mesterul a pus un pAtrat de zidire inaintea absidelor dela strane si de la altar. PinA aici nu e nimic neobisnuit; asasint i bisericile moldovenesti. Nona sint podoabele, de modarAsAriteanA.

In pronaos, doisprezece stilpi, dupii numArul apostolilor,stilpi de sculpturA aleasà, intäresc bolta, care primeste greu-tatea a doug turnulete si a unui al treilea, mai mare, la mij-loc, pe cind al patrulea domneste pe naos. Turnurile sintmaiestru lucrate ; ferestrele se deschid piezis la cele din fatA

pe toate le tiveste o horbotA de marmurà. Peretii, din par-tea lor, sint impArtiti in dela printr-un ciubuc care e i acelce margineste usa de intrare. Sus, in tinde, sint discuri desculpturA in locul discurilor de small ale lui tefari. Jos seinsirA plAci patrate, iaräsi de arabescuri, in care se deschidferestrele. Pe patru stilpi frumosi, se reazAmA, inaintea bi-sericii, jos, lingA trepte, un acoperis cu streasina de zimti.Acesta ar fi ca un pridvoras rupt din biserica din care artrebui sA Lea parte.

Ce a fost treater, unic si ce a rfimas din aceastä bisericA?Neagoe incepuse a clAdi i mitropolia cea nouA din Tir-

goviste, care era de putin timp i scaunul mitropolituhii.ClAdirea aceasta a fost mintuità abia sub Radu Paisie, dardupfi planurile ctitorului celui dintii. Se stie ca in timpurilenoastre arhitectul francez Lecomte de Noiiy, in serviciul sta-tului roman, a dat jos clAdirea intreagA, in locul careea afAcut in chip arbitrar o alta. Cea veche se vede insA intr-o schi-ta a lui Romstorfer, arhitect bucovinean. Materialul paresa fi fost cu mult mai prejos deck cel de la Dealu si din Arges,

podoabele n-au apucat a se face in aceeasi másura i cu aceeasiingrijire ca in cel din urmA din aceste locasuri, din cauzamortii lui Neagoe. Dar proportiile sint foarte man i liniilearmonioase. Pe un patrat de zidArie ca la Dealu se WOOsase turnuri mici si la mijloc unul mai mare si mai puternic ;

119

mai de demult ar ti fost chiar dougsprezece turnuri si turnuiete.Reparatia de dupg prada turceascA din 1595, cea din vremealui Matei Basarab si, in sfirsit, aceea care a fost orinduitAde Constantin Brincoveanu n-au schimbat esential cea dintiiinfAtisare a mgretei biserici. Era aici un pridvor inchis, unpronaos si un naos, si ca si la mitropolia din Arges, bisericaera impartial' in trei printr-o indoitg linie de stilpi. Cea dinurmA din zidirile acestei epoce de avint in artg intrecea decipe toate celelalte in ce priveste scheletul insusi, dad(' nu siin privinta podoabelor, al cgror timp, cum viizurgm, n-avenit niciodatA.

VII

Radu Paisie tinea poate pe fiica lui Neagoe; inainte dedinsul insii, Petru Rares isi mgritase o fatg cu unul din dom-nii munteni ai vremii sale. Venise vremea ca, si in invgtä-turi si mestesuguri, Tara RomfineascA sA urmeze pe moldoveni.

In adeviir, ceva din arhitectura acestora pätrunde lamunteni prin acesti ani 1530.

Cine intrA la Tismana, fAcutà din nou de Radu Paisie,Meg ca el sg fi primit lucrgri de la inaintasii sal, are impresiaCA ar fi intr-o bisericA moldoveneaseg a lui Rares. Si Tismanae inaltA, ingustg, cu oarecare elemente gotice, cu o zugrAvealgdesAvirsitg, fAcutg dupg canoane a cAror intrebuintare sevede acum intiia oarg dincolo de Milcov. Si mai lAmuritg eimitatia la paraclisul Cozici, datorit tot lui Radu. AceastA clg-dire subtiraticA, in toate apuseang, e inAltatA dupA chipul Mol-dovitei si are la inceput, ca si aceastA opera a lui Petru Rares,cum s-a spus, un mare pridvor deschis, care se sprijing pestilpi, pridvor care vine si el desigur de la clopotnite ali-pite, precum se vede una la Mirguti. E apoi acelasi fel deimpodobire ca in Moldova: firidele asezate in mai multe si-ruri. IarAsi ggsim un singur turn foarte gingas. Chiar si mate-rialul se dovedeste a fi cel ce era indAtinat mai de mult inaceastA Tara: cgrAmizi puse in lung si in lat, formind astfelfiguri, in mijlocul fetelor sure de ciment si de piatrA, se in-timping aici ca si in zidurile Hotinului, reparat poate inacest chip supt Petru Rares. Dar supt acoperAmint se vede un

120

briu de unghiuri rosii, fAcute din cArAmizi asezate asa Incitunul singur din colturi BA ias5 la ivealá: e de acum inainteun motiv de decoracie foarte obisnuit in bisericile muntene.

E pAcat el o altä ctitorie a lui Radu Paisie, Mislea, s-a dä-rimat dui:4 un foc, izbucnit acum citiva ani, cAci si ea ne-arfi putut vorbi despre stilul de clAdire moldovenesc al acestuiharnic intemeietor de locasuri sfinte.

Urmasul lui Radu a fost Mircea Ciobanul. El a cliclit pecelAlalt fArm alpimbovitei, in fata vechei cetäti din satulBucureoilor, o biscricutA domneascA. Ea se pástreazA siastAzi; Curtea Veche din piala Sf. Anton. La inceputul vea-cului al XVIII-lea, ea a suferit, de la tefan-VocIA Cantacu-zino, o reparatie care n-a atins decit usa si zugraveala. Inceea ce priveoe pe cea dintii, florile mai ales, asa cum se vAdla Tismana, pe cadrul intrfirii, au fost inlocuite cu podoaba deslipAturi fasfiritene mai bogate si mai incArcate. Pridvorulde astfizi e nou, si o noul prefacere radicalA s-a adus intregiizidiri sub Stirbei-VodA, prin anii 1850. i astAzi insa, inAl-timea bisericii inguste, impArtirea in douA incAperi, turnulmic, aratà ea si aici s-a primit forma de la paraclisul Co-ziei.

Cu acestea tipul bisericii muntene era fixat. Pridvor des-chis, naos si pronaos, altarul, in sfirsit, sint incAperile. E unsingur turn deasupra naosului. Firidele in douA caturi alcA-tuiesc podoaba pe dinafara; supt strasinA alearga zimliirosii. CArAmizi aparente infloresc peretii exteriori, unde nus-a fAcut niciodatä zugrAvealA. De la Arges s-a luat un singurelement, ciubucul, care poate fi simplu, indoit, intreit, libermu tivit cu zimIi. Asa se infAitiseaza. BucovAtul cel vechide lingA Jiu, zidire foarte bine pastratil. Snagovul, curAtitastAzi de ponosul tencuielilor, nu se aratà altfel. Bucureoeniipot vedea aceleasi linii la Mihai VodA, in deal, unde repara-via unui egumen grec, la inceputul veacului al XVIII-lea,n-a adus decit usori noi, de piatrA säpatA, la up de intrare.Tot asa va fi fost si Radu-VodA, inainte de a o innoi RaduMihnea, deci atunci cind era numai ctitoria lui Alexandru-VodA, bunicul acestui domn ; astAzi avem o zidire cu totulstricatA de o prefacere moderni. Tutana din Arges, fAcutA cucheltuiala lui Mihnea, tatAl lui Radu-Voda, va fi avind ace-lea§i legAturi de linii.

121

Si aici deci, arhitectura de caramida i ciment, arhi-tectura firidelor simple si a turnuletelor unice invinsese pede o parte lemnul sarac ; iar pe de alta marmura auritavapsita cu albastrul azurului. Ea era mai potrivita i cu climanoastra i cu nevoile noastre.

VIII

Intr-o tara si in cealalta, veacul al XVII-lea s-a innoitin privinta podoabelor.

In Moldova, intiiul printre monumentele noi e Sucevita(Bucovina). 0 acopera Inca strfilucitul vesmint al zugraveliiexterioare. Intrarea e laterala i un pridvor cu stilpi, ca lamitropolia din Tirgoviste, a fost alipit pentru ca s-o apere.Se vad contraforturi i ferestre inguste de jur imprejur. Turnule mic, subtiratic. Intr-un cuvint, afara de acel adaos al pridvo-rului, o biserica a lui Bares.

Sucevita fusese inceputa Inca de mult de cind domneaPetru Schiopul, dar ctitorii, Movi1etii, n-au mintuit-o decitatunci cind unul din ei, Ieremia, era domn, deci in cei dintiiani care deschideau veacul nou. Cu citiva ani mai incoace s-asfintit alta biserica de minästire bucovineana, Dragomirna.Aici insa decoratia cea noua apare, podideste din toate par-tile. Toate uile, toate ferestrele, intreg turnul, toate liniileboltilor gotice sint numai trandafirasi i floricele. Biserica eaeoperita de un giulgiu de sculptura minunata.

Ctitorul a fost aici un mester caligraf i zugrav, mitropo-litul moldovean Anastasie Crimea. El a pastorit i supt Ste-fan Tomsa al II-lea, si acest domn, impovarat de pacatelebatrinului Läpusnean, a voit sa-si cart, la rindul sàu, unmaret loc de ingropare. El a ridicat Solca, pe malul unui Au-k/ ce se varsä in apa Sucevei, dar n-a domnit de ajuns cas-o mintuie i legatura Solcai cu Dragomirna e cam aceea careera intre biserica Argesului i mitropolia tirgovisteana.

Radu Mihnea, domn in Moldova, repara numai bisericadin Hirlau. Ginerele sau, Miron Barnovschi, da la Toporauti oimitatie a bisericilor lui Stefan pentru adäpostul oaselorparintelui &au, biserica Barnovschi din Iasi, inehinata de

122

si

acelasi domn, a fost cu totul schimbati si nu ne poate slujila nimic.

Lui Vasile Lupu, care-si incepe domnia la 1634, i se da-torese bisericile iesene Trei-Ierarhii, sau Voevozi,si Golia, dintre care aceasta din urmä a fost fIcutä pe temeliaaltei zidiri, de la sfirsitul veacului al XVI-lea, a boieruluiGo lea. Golia a fost schimonositá de egumenii greci, i astazise vesniceste asupra ei o reparatie dintre acelea la care sischelele ajung sä putrezeascä. Trei-Ierarchii a iesit la ivealä,dar nu fàrà sà se piece ideilor artistice ale omului care lanoi e dictatorul ffirà nici un fel de rAspundere, i fatà de nimeni,al tuturor restaur5rilor, Lecomte de Noiiy.

Din partea lui Lecomte s-au exprimat pArerile cele maiexagerate cu privire la aceasta biserieg, in care d-sa desco-perea elemente räsiiritene de tot soiul si gotice, acestea dinurmä imprumutate chiar de la monumentele ;corn renane"(de la Rin).

De fapt, avem o clàdire in stilul moldovenesc-tipic ; mate-rialul fiind insä mai bun decit oriunde numai piatrà imarmurà biserica a putut primi douà turnuri in loc de unul.In sApiituri se intilneste ca si la Dragomirna ciubucul mun-tean de incingere, florile, cu care se deprinsese lumea si maidinainte, la usi si la ferestre, in locul vechilor cadre gotice delinii drepte sau de arce frinte. Si zimtii obisnuiti in elädirilemuntene se intimpinii in momentul in care Vasile vodg avoit sà stringà cu orice cheituiaiä ca odinioará Neagoe laArges tot ce se stia si se putea mai frumos in arhitecturatimpului sau. Nu s-au uitat firidele, care s-au croit InsA aicipoligonale, nici discurile de small verde, care, inviate dinvremea lui Stefan cel Mare, au acum forma unor nasturi,nici modestele cadre gotice din acelasi timp.

Cu o parte din aceste elemente, Vasile a inzestrat i bisc-rica sa din Tirgoviste, Stelea, pe locul unei cládiri mai ma-runte a tatälui säu. Ciubucele, turnurile, cele douti poligoanc,resturi de smalt se vAd i aici piná astazi.

Urmasul lui Vasile-Vodá, Gheorghe Stefan, a incercat säfaca' un lucru si mai frumos la biserica minAstirii sale de laCasin, in muscelele BacAului, i pina astazi avem sub ochipodoabele inflorite cu care mesterii sal au fost darnici acolo,dar care nu se pot asemAna nici pe departe cu acele de laTrei-Terarhii insisi. Caracteristia e si aici floarea larga,

123

Sfintii

infoiata, care se aplicä pe toate nervurile usilor, ferestrelor §1boltilor §i e ca un fel de pecete pentru acest timp.

0 gasim si intr-o nouà minAstire domneascá, la Cetätuia,pe unul din dealurile lutoase din preajma Iasilor. Aici, Duca-Vodà, fost boier al lui Vasile §i al lui Gheorghe tefan, aintim briie de frumusete, a lipit flori, a incadrat in liniiintretaiate ferestrele. El a pfistrat si cele douà turnuri alemodelului nou.

Mai este, indatA dupg acesta, Inca un domn al Moldovei,ctitor in intelesul cel mare. tefan Petriceicu a fficut lingatirgul Siretului din Bucovina biserica Sint Onufrie sau Minäs-tirea". Dar el n-a incercat podoabele mai de loc si a dat numaio zidire oarecare. Tot el trebuie 65 fie apoi acela care a clAdit,in cel mai curat stil muntean din acest timp, biserica Sf. Ioan,tot acolo, in Siret.

De acum inainte, se mai intilneste in Moldova incercareaCantemirestilor la Miera, foarte sarAcAcioasà. Supt cei dintiifanarioti", Grigore Ghica zideste Frumoasa, pe un al treileadeal, Hugh' al Galatei si Cetaluii. Dar acum stilul e luat dupilcel apusean din Polonia. Cam asa e §i la Sf. Spiridon dinIasi, al Racovite§tilor.

Pe incetul se alciltuieste atunci stilul modern al bise-ricilor moldovene, adus in buna parte din Polonia. Tata ce-1formeazà. Stranele nu mai au abside ; clopotnita e lipita debisericil, face parte dintr-insa ; prin ea se int/1 ca printr-unpridvor. De la aceasta se trece intr-un pronaos, care nu e des-pfirtit prin nimic, nici prin stilpi macar, de biserica. Podoa-bele lipsesc. ClAdirea e ins4 cu mult mai incapatoare §i lu-minoasä. Ctitorii din Moldova ai acestor pagini nici nu-§ipot inchipui altfel biserica.

IX

Citva timp insA, arhitectura munteana da lucrari foartefrumoase, §i adicA pinà dupti jumiltatea veacului al XVIII-lea.

Matei Basarab, contemporanul lui Vasile Lupu, bogat §iel, dar mult mai putin trufas si foarte stringAtor, a fäcut multebiserici, fata de cele doui singure zidiri ale vecinului si ri-valului silu. Bucure§tenii au avut de la dinsul Sarindarul,

124

care s-a därimat fAcind loc unui pare. Pe munte sus, in Olte-nia, el a durat Arnota, pentru ca srt fie ingropat acolo, lingAtatAl sail. Spre apus, el a fost ctitorul cel nou al Strehaei, siea fAcutA odinioarA de Craiovesti. Dar a clfidit din nou bise-rica din Cimpulung.

In Tirgoviste, a lui e Sf. Constantin, care se dArimA.Doamna lui, Elina, are ctitorie la HerAstii din Ilfov. Urmasulsail, Constantin Basarab, adicA mai mult evlavioasa luiDoamnA BAlasa a clAdit mitropolia din Bucuresti, Sf. Vineridin Tirgoviste, minAstirea cea nouA a Jitianului si bisericadin Dobreni.

In toate aceste clAdiri e aceeasi formA. Ea nu innoiestenimic fata de stilul studiat mai sus, de la sfirsitul veaculuial XVI-lea. Este sau nu pridvor, care, cind este, trebuie sAfie deschis. Absidele stranelor pot lipsi. Podoaba e numai dinzimti, ciubuce si donA rinduri de firide.

Tot asa zidesc Cantacuzinii prin anii 1660, cind erau boieri:dovadA biserica din Coiani. In acelasi timp face dupii acestmodel biserica din Dragoslave, cea din Cerneti, Grigorascu-VodA Ghica. Clopotnitele ce s-au pAstrat sint marl., si canal' sAse apropie de turnul mingstirii cimpulungene.

X

Unul dintre acesti Cantacuzini, a cAror mama' era fiicalui Radu-VodA Serban, erban Cantacuzino, ajunge domn la1678. Mai mindru decit cei mai multi stapinitori din acesttimp, bogat si puternic, el vrea sA-si facl la Cotroceni, undese ascunsese de urgia dusmanilor sAi, o mAreqg biserici deingropare. Intrebuintind monumentele contemporane, el seindreaptA si cAtre minunea, de mult uitatA a Argesului. Deacolo isi luA grupa de stilpi din pronaos si aleasa podoabfi deflori si chipuri a usii de intrare si a ferestrelor. Dar forma rA-mine cea veche: pridvorul usor, luminos, pe stilpi foarte fru-mos sApati, si peretii urmindu-se in chip de cruce, zidurile sintacum uniforme, vAruite.

Ceva mai tirziu, Mihai SpAtarul, fratele lui erban, facudrAgAlasa bisericutA de la Coltea, in care stilpii pridvoruluisi cadrul usii sint tot asa de bine sfipate ca la Cotroceni.

125

Dar ultima forma stralucita a stilului muntean, la carese unesc atitea elemente, o dá Brincoveanu, care a raspinditpretutindeni biserici noi si a ridicat din tarina i praf pe celevechi, in cursul unei marinimoase domnii de peste douazeci

cinci de ani. El a innoit la mitropolia din Tirgoviste, laCurtea Domneasca din acelasi oras, cladita dintru inceputde Petru-Voda Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, la minasti-rile Govora, Bistrita, Cozia, poate i la Tismana, la Glava-cioc s.a. El si Doamna lui, Stanca, au fost cei dintii ctitorila Biserica dintr-o zi, in Bucuresti, la Surpatele si mai alesin necropola stralucitä a Hurezului oltean, unde n-avuranorocul sa se odihneasca de veci.

Brincoveanu a privit cu jind spre frumusetea veche abisericii din Arges. La Hurez el a pus, ca si dincolo, un cer-dacel inaintea pridvorului pe stilpi. Ocnitele de sus cuprindroate de sculpturi. Briul care incinge biserica are tot felul deimpodobiri. Cei doisprezece stilpi ai apostolilor nu se maivad in pronaos, ca la Cotroceni, dar doua turnuri se urmeazain lung. Iar lucrul stilpilor pe care se lasä pridvorul, doispre-zece la numar, c cu adevarat stralucit. Cozia se apropie deaceasta frumusete, din care se gasesc elemente in toate cla-dirile brincovenesti.

Inspiratorul lui Constantin-Voda poate sa fi fost acelcalugar din Ivir, mester in toate mestesugurile, zugrav, sculp-tor, de buna seama cintaret, turnator, sapator in lemn, tipo-graf, scriitor, cuvintator, acel Antim care a inaltat mitropo-lia Orli suind treptele jetului arhieresc. Dupa moartea luiBrincoveanu, s-au mai ridicat supt aceeasi supraveghere alui Antim biserica ce-i poarta numele in Bucuresti, bisericaSf. Apostoli in aceeasi resedinta, miniistirea olteana Dintr-unlemn. La cite una forma a fost cu totul schimbata (ca laAntim") dar ceea ce a ramas la toate e decoratia sculptata.Aceasta va stapini de acum in toate zidirile muntene, ii vada tot interesul, toata noutatea i frumusetea.

Biserica de la Vacaresti a lui Nicolae-Voda Mavrocordat(mintuita la 1722), o minune a timpului, impune i astazi prinstilpii pridvorului deschis, prin stilpii paraclisului, ai case-lor egumenesti, care se intrec cu cel din Hurez si-1 pot intrece.Aici mai silt i stilpii din pronaos, frumoasa padurice de mar-mura cu capitele corintice. Zidurile sint destul de tari ca sä

126

si

i

trei turnuri, asezate ca la Arges, doua pe laturi i unul lamij loc .

Pantelimonul lui Grigore Ghica (-I- 1752), altä mingstiredin preajma Bucurestilor, a trecut printr-o reparatie temei-flea si sta cu mult in urma Vacarestilor. Iar bisericuta arhie-reului de Stavropolis (asa-numita Stavropoleos) din dosuImasivului palat al Postei din Bucuresti, privita de aproapesi in deplina cuno.stinta a celorlalte monumente de artamunteana, place, dar nu uimeste: orice se afla intr-insa estesi aiurea, macar asa, clack' nu mai bine.

Cu aceasta, viata artei românesti in acestalalt principat seincheie. Mai departe nu se mai iscodeste nici macar un stilmodern, ca acela din Moldova, ci unii vor imita crucea cupridvorul pe stilpi si un singur turn, iar alii vor culege dinformele bisericilor grecesti. Slabiciunea materialelor facusa nu se poata face turnul decit din lcmn, pe care-I acoperaurita tinichea vapsita vinat. Cutremurul de la 1802, aratindprimejdia ce ameninta partile mai inalte ale cladirilor, ajutadin parte-i la aceastá dating, care ar trebui cit mai iute des-fiintata.

Inaintasii nostri, barbarii", muncind sute de anipc acest teren, ne-au lasat aceste comori. Noi, care nu maiputem urma o traditie de arta propric, trebuie sa ne pastrammacar mostenirea. Cine ar putea zice ca ne facem datoria?Uneori lasam sa cada, alteori reparam, de multe ori insa asa,incit ruinam si frumusetea cladirii i visteria Orli.

1 9 0 5

tie

ME5TESUGULDE PICTURA 5I SCULPTURA

IN TRECUTUL ROMANESC

Ping in timpul de prefaccre din urma' s-a desfägurat lanoi, pe lingä un anume megtegug de clàdire pe care 1-am schi-tat aiurea, gi un adevArat mcgtesug de picturà gi sculpturg.Adesea s-a vorbit de dinsul in cursul altor cercetgri §i expuneri,pomenindu-se opere, uneori insemuate, pe care le-au pro-dus me§terii ncvri sau acei me§teri de aiurea care lucrautii pentru noi ; s-au dat ici colo §i numele acelora care au zugrg-vit ori au lucrat metalul in forme frumoase. Fire§te Ins5 cillucrurile se infg/i§eaza altfel atunci cind se cuprinde cu pri-virea intregul cimp de cercetare, cind se leaga intre dinselelucrarile ce ni s-au pgstrat tii se orinduiesc intr-o sin gurgdezvoltare, cind in sfix§it accastä dczvoltare e 15murita prinadalugirea, prin alaturarea cadrului general de culturg.

Aceasta cgutgm sg o facem aici. La urmä numai se va in-cerca §i o caracterizare a lucriirilor religioase pe care art4tiicei noi ai românilor le-au dat in veacul al XIX-lea supt inriu-rirea artei apusene. Celelalte lucrgri ale acestor pictori sintmai mult un capitol din aceastg arta apuseang, unul din celesgrace, fli tocmai de la urmg.1

I

Vechea noastrg picturg §i sculpturg e, inainte de toate,religioasg. Ea cautá sa impodobeascä bisericile §i mingsti-

1 N. Iorga ti Babb Histoire de l'Art Roumain, Paris, Boecard,1922.

1 g8

rile. Mesterii lucreaza cadrele usilor, ferestilor de la lacasurilesfinte, ei sapa catapetezmele, ei inflorese marmura i piatramormintelor, ei inseamna slove amintitoare pe lespezile dedeasupra intrarii, ei cos oclajdiile i sculpteaza odoarele, eiacopar in sfirsit pe dinauntru si, intr-o anumitä epoert, si pedinafara, pina supt streasina, pina sus pe turn, peretii bise-ricii cu un stralucit vesmint de zugraveala.

E, fara Indoialii, o marginire foarte mare a domeniuluiin care se poate misca arta. Nu sintem noi insa vinovati pentrudinsa. Ca multe alte lucrari din trecutul nostru, i acest carac-ter de ingustare a stapinirii frumosului lucrat de mina ome-neasca e impruniutat de la aceia care ne-au dat cea mai mareparte din cultura noastra medievala, bizantinii, ai caror tilmacisi mijlocitori Ltd de noi au fost vecinii de peste Dunare maiinaintati decit noi, fiindca erau geograficeste mai aproape deizvorul luminii, Bizantul.

Idealul de arta antic pierise prin decaderea fireasca a insu-sirilor sale, prin nepotrivirea lui cu nevoile unei societatinoua. Spiritul invingator al crestinismului sufla &parteramasitele Inca frumoase ale mindrei statui de odinioara. LuiDumnezeu, pe care omenirea-1 iubea, fiindca in legatura ceanoua el insusi se apleca plin de iubire asupra lumii, i se aduceaca un prinos frumosul. Acest frumos inchinat insa lui Hris-tos si sfintilor care au patimit si au lucrat pentru a raspindi,a intari si a inalta invätatura lui, nu trebuia sà mai ramiiein atingerea necontenità cu viata. El era inchis intr-un ico-nostas, cu candela credintei linga dinsul ca sa-i himineze.Timpul trebuia sa-i innegreasca liniile, sà coboare un väl denegura neagra asupra unui fete care fusese la inceput frumoasa ;nimeni nu putea sa cuteze a le mai atinge insa, pentru a leinviora i intineri. Legea sfintului tipic oprea o profanarc caaceasta ; in acest canon recunoscut si binecuvintat de bisericatrebuia sa steie arta infasatä in strinse legaturi imbalsamate,de mumie useata. Numai astfel, in aceasta forma indepartatä,din care se inlaturase orice frägezime, orice bogatie i vioi-ciune a carnii dracului, se putea infatisa inaintea lui Dumne-zeu trupul trecator al oamenilor. El trebuia sa fie straveziupentru suflet i sufletul acesta trebuia sa se ridice numai intr-oinalta, intr-o subtire flacara de inchinare.

Biserica Räsaritului, mai evlavioasa, mai buna tinatoarede datini, mai canonica decit cealalta, a vfizut chiar in orice

129

opera de sculptura in care acel trup blestemat se mladie cutoata puterea lui de ispita, o jignire pentru sfintenia locu-lui de inchinare, si ea a inchis sculpturii profane, lumarete,plingatoare, intrarea in cuprinsul de lumina curata si de mi-rezme sfinte ale bisericii.

Arta avea insa chiar i aicea toata voia de a culege intot largul naturii legaturi de linii impleticite, icoane de flori,de roade ale cimpului i gradinilor, de dobitoace chiar, in celemai sprintene si mai sprintare miscari ale lor. Catapetesmele,briiele, cadrele, anumite parti din zugraveala slut pline deacest element vioi si voios care se adauga la teapana sfinteniede jale supusa a icoanelor de pe lemn si a icoanelor dc peperete.

Aceste conditii au stapinit o bucati de vreme, pina de-parte in evul mediu, si arta Apusului crestin. Acolo insa spiri-tul mai indraznet, mai felurit si mai complicat al raselor

avintul dirz innoitor al vietii negustoresti si al mes-tesugurilor din orase, au adus pe incetul o prefacere. Astfels-a pregatit pentru veacul al XV-lea putinta de a se intoarcela antichitate, la iubirea frumosului de-a dreptul, pentru elinsusi, pentru toata intregimea si puterea lui. Astfel s-adeschis calea pentru invierea omului in artd.

In Räsarit a fost altfel. Roma s-a pastrat hick' o mie deani in Bizant, care nu e decit Roma noufi, cea de-a doua Roma,insa o Roma cresting', insufletita de duhul de pustnicie alcoclaurilor i pustiilor Asiei. Puterea imparateasca a tinut,pe de alta parte, strins frinele in aceastA jun:là-tate rásariteana'a lumii civilizate. Orasele au trait i ek supt patrafirulimparatilor. Toata arta a fost stapinita de curte, pazitoarea canoanelor i datinelor, strajuitoare a celei mai strinseortodoxii. Aici in veacul al XV-lea, cind se savirsi peirea,pictura i sculptura erau in aceeasi stare ca in al X-lea, citpriveste idealul, daca nu cit priveste mijloacele si usurintade lucru. Popoarele vecine, abia iesite din barbaria deplina ainceputurilor, au luat de la acest Bizant al incremenirii, carehiberna, cultura antica i crestina, formele politico, ca simijloacele, -Outdo culturii. Arta se primea ca niste moasteinchise in scumpe cutii pe care nu e slobod sa le deschidanimeni. Tarii bulgari si sirbi, cnejii rusesti, voievozii nostriau stat i ei de paza la acest chivot undo zacea Frumosul celsfintit, stapinire dumnezeeasca cc nu se poate instraina,

130

noua,

Astfel se intelege pe deplin unul din caracterele deosebi-toare ale artei noastre vechi Si cu mult eel mai insemnat.

Ceva din aceasta arta religioasa se poate lua ca o farimitade nafura din bisericil ori ea o singura picatura de mir dinpotirul sfintit i pentru folosul societatii oamenilor. Citeputina zugräveala a peretilor, oarecare impodobire sculptu-rata a stilpilor locuintei sint imprnmutate astfel din mareavistierie de frumusete a lui Dumnezeu. in sfirsit, pe lingaicoanele din biserica, sint i icoanele fiecarei case, care inlo-cuiesc cu totul tablourile de astazi.Afarii de icoanele umile alesaracilor, imprumutul se face insa numai pentru placereamindria celor puternici, a domnilor si a celor dintii boieri.Statul in afara de dinsii, cetatea cetatenilor ca in antichitatenu mai exista. Deci nu mai e nevoie de o arta inchinata cla-dirilor publice, o data ce este o arta care se coboara din bise-rica pina la curtile celor mari.

Dar in acest Rasarit, asupra caruia a fost totdeauna asade puternica inriurirea Asiei, este o mare iubire pentru scule,pentru juvaiere, sau cum se zicea in vremile vechi, pentrugiohale". Ele nu sint numai frumusetea de capetenie din casafiecaruia, pina la cel mai mic boierna i pina la cel mai saracnegustor, ci Inca ceva. Mijloacele de astazi pentru a se pastra

asigura banul nu erau pe atuncea. Banii insisi erau de tot ranisi, in loc sa alerge prin toate partile ca astazi, ei se cufundaurepede dupà ivirea lor in pungile, in läzile, tainitele i gropilevreunui mare bogatas sau vreunui mare puternic al lumii.Semnul bogatiei era deci altul pe atunci: juvaerul care avea oraspindire i o cautare pe care n-o putem nici banui astazi.

Astfel in lucrul cinstit rabdator i migalos al aurului, alargintului, al tuturor felurilor de pietre scumpe, se cuprindeaInca in domeniu, foarte mare, bogat si rasplatitor, al artei.In aceasta siipare a metalului si a pretioaselor, in aceastamrtiestrie de argintari sau zlatari, se incheie chiar cea mairodnica si mai adevarata arta profana" a trecutului.

II

Dupa aceasta caracterizare a vechii arte romanesti, seeuvine acum a se arata ce erau mesterii care s-au straduitpentru dinsa, din ce Tara veneau si ce deprinderi de mestepg

131

si

aduceau cu dinsii. Astfel se vor putea cunoaste mai binesi cele mai insemuate lucrAri ale kr, himurite prin inriuririledin care au pornit, prin idealul si practicile de arta de carese leagA.

Cele mai vechi stiri in aceast1 privintà se cuprind intr-ocarte de danie a dornnului moldovenesc Alexandru cel Bun siin inscriptia unui clopot de minAstire olteani-t, cam din aceiasiani de la inceputul veacului al XV-lea, cind incepurAm a nealciltui in toate. Domnul din Suceava pomeneste de acel mo-sier din Galitia, care a lucrat la minástirile sale, acum inruinA sau cu totul inlAturate: Moldovita, Bistrita, iar clo-potul de la minAstirea Cotmeana are in limba veche slavona,pe care o intrebuintam atunci in stat si in bisericA, aceastilpisanie: Intru numele sfintei si de viata incepAtoarei Troite,in zilele marelui Ion Mircea Voevod si ale lui Mihail Voevods-a fileut acest clopot la anul 6921 (1415), indicila 6, luna luimai, si supt egumenul Sofronie, cu vrcrea TatAlui cu aju-torn! Fiului i cu sAvirsirea Sfintului Duh. Hanas maistorul".

Deci si din una si din alta se vede cA, dacA nu toti vechiimaestri, cel putin multi dintre dinsii nu erau din RiisAritulcare ni &idea norme de arhitecturA bisericeascA pe care le-amimbinat pe incetul cu datinile deosebite ale Apusului. Un supusal regelui Poloniei lucra pe cheltuiala lui Alexandru bAtri-nul, iar un sas, de la Sibiu sau de la Brasov, un maistor" cuclasicul nume sasee de Hannes, turna clopote pentru Mircea-VodA. Poate cA le turna in Tara', dar e mult mai de crezut ea' elintrebuinta pentru comenzile venite de la noi turnAtorialui de acasä, de peste munti.

Si prin alte lucrari de artA ajungem iarAsi pe urma mais-torilor". In rAmAsitele bisericii catolice din Baia, si cea alui Alexandru cel Bun, se vild frinturi de sculptura care au iesit,desigur, din miinile maeistrilor poloni ori sasi, pe care Inca dela inceput domnii, doritori de a-si vesnici numele prin lucrArifacute cu mestesug, i-au cistigat de i-au adus in taxa, maitirziu chiar in chip statornic.

Chiar cei dintii domni ai Tarii RomAnesti si ai Moldoveiau bAtut monedil, nu numai pentru nevoile platilor i schim-bului mArfurilor, ci pentru a dovedi i printr-aceasta cri stanin fruntea unei tAri neatirnate. Bogdan-Voda, intemeietorulMoldovei, sau un urmas, puse sä se intipareascA un frumos bancare &A pe de o parte stema bourului cu steaua intre coarne,

132

Cl

avind de o lature craiul nou al lunii, iar, de alta, soarele ca afloare, pc cind reversul e insemnat cu doua spade, ale carorminere sint deosebite ; de jur imprejur se citeste o legendalatina, foarte deslusita, in cele mai ingrijite litere gotice, cutaietura aleasa. Urmasul sàu, Petru Musat are un ban intrutotul asemanator, afara de herbul cu spadele, pe care-1 inlo-cuieste acum un numar de flori de crin, aratind oarecare in-rudire cu neamul angevin, francez al lui Ludovic cel Mare,regele Ungariei. Modelul acesta se urmeazii si supt Alexandrucel Bun, la monedele caruia insa luna trece de la stinga ladreapta capului de bour i acest cap, foarte fin sapat, se ridicaacum i dcasupra blazonului cu criniil. Alte ori o rozeta foartedelicata Ii tine locul. Pe aceste monete ale lui Alexandru capulde bour de pc avers, adica de pe pajure", incepe sa wig obis-nuit urechile lucrate ca niste flori lunguiete. In acelasi chipse bat monedele lui Ilias, fiul lui Alexandru, la care insä capulde bour ohisnuit mai inainte pe revers se coboara de deasuprasteraci i ia acuma jumatatea din dreapta a scutului, in fatadungilor ce-1 scrijeleaza in lat, pe cind altà data acest loc sepastreaza pentru floricelele de min. Ilias intrebuinteaza odatasi un blazon nou, cu o singura cruce, alta data Inca unul: uncavaler in armura, Stefan, fratele lui Ilie, obisnuicste lingadungile in curmezis, spre stinga, o cruce i o rozetà, dar unuldin domnii cu numele de Petru, frati si urmasi ai lui Ilies siStefan , are si el crucea intreaga.

Cum se vede, pina pe aproape de Stefan cel Mare inscriptiafamine latinä ; banarii care au lucrat acesti bani erau deprinsia insemna astfel numele i titlurile stapinitorului care comandabani la dinsii. Numai Alexandru cel Tinar san Alexandrelde la jumatatea veacului al XV-lea, pilstrind sterna cu crinul,introduce literele slavone, care sint deocamdata nedibace si alt-fel spatiate pe o parte si pe alta a monedci2. Dar de la Stefancel Mare inainte sint numai legende slavone, cu litere croite insä

1 V. Articolul Ban" din Magnum Etymologicum (olansele luiD.A. Sturdza). Moneta cu nr. 10 in plansa A pare sa fie de la vreunpretcndent al veacului al XIV-lea, care avea in arme, in locul crinilor,o cruce, rnarginit.1 sus de dour' coroane domnesti, iar jos, de scare si

De la acelasi dornn e j nr. 1 de pe aceeasi plansil, care poartanumai soarele intre ramurile crucii, sus, la stings. Docan in 1ualeleAcademiei Romane", XXXII.

2 Si yeast ban, ca si al lui Ilias fiul lui Alexandru-ccl-Bun, aredeasupra blazonului ma in (rnoneda, ban).

I 3 3

land.

intocmai ca si celc latine ; o deosebire a caracl-erelor cirilice asacum ele se intrebuiateaza 1.3 i pe inscriptiile de biserica si pie-trele de mormint. 0 cruce rasariteana, cu doul ramuri, cru-cea legii grecesti, se rasfaita mindru intr-un cadru punctat pemargini de doua rozete. Acelasi cadru, dar fara rozete, se vedede altmintrelea intr-un ban, tot slavon, de la Bogdan, tatallui Stefan. Crucea rasariteana apare insa intii intr-o monedalatina a lui Stefan celalalt, unchiul celui mare. Monedelelatine incep iarasi a se ivi ceva mai tirziu, dupa sfirsitulputerii moldovenesti, dar acum ele nu se mai lucreaza inPolonia, ci la unguri.

Banul muntean incepe o data cu intemeierea principatuluiTarii Romanesti. Chiar de la biruitorul ungurilor i orindui-torul de ará care a fost Nicolae Alexandru Voda Cimpulungea-nul, n-avem monede. Dar urmasul acestuia Vladislav, omcu o putere i cu insusiri in adevar regale, a facut ceea ccfacea, poate, in acelasi timp Bogdan din Moldova, si a cerut

i se bata moneda in strainatate. S-a indreptat la mesteriiunguri din Ardeal, care i-au lucrat perperi sau ducati deaur si dinari de amnia'. Avem o forma latina si mai multeforme slavonesti, cu inscriptia mult mai necorect si mai nein-grijit intiparita, in slove scurte i indesate, lipsite de orkefrumusete. De o parte e vulturul din herburile Apusului, unvultur adevarat si nu un corb, care stà pe o culme de munte,insemnata uneori cu crucea, pe care pasarea heraldica n-otine niciodata in plisc ca mai tirziu. De cealaltä parte sinttrei grinzi in lat, iar in fata lor, cind nu e chiar goala, s-ainfatisat luna in chip de Crai nou si o rozeta care inseamnäsoarek. Urmasul lui Vladislav, Radu, pune in locul acestorstele o singura floare de crin uplecatd, pastrind altfel cutotul neschimbat modelul cel vcchi. In alte forme ale mo-nedei acesteia a lui Radii, vulturul e de tot subtiat si scil-ciat, Ca o ingramadire ciudata de oase, iar in locul crinului sevede in fata grinzilor numai o figura in chipul slovei gre-cesti 0. Aceste forme se poate sa fi fost batute in Tara cu ajutorultiganilor, care pe atunci i pina in vremea lui Mihai Viteazulfaceau tiparuri de peceti pentru boieri. Nu e lima' inlaturatilcu totul ipoteza ca monedele cu pasarea desirata ar puteaveni de la alt Radu, fiul lui Mircea. In sfirsit s-au gasit decurind monede purtind un cavaler in zak i ele au fost atri-buite accluiasi Radu.

1

sit

De altfel o inriurire bizantina', impgrAteascg, se face sim.Titg Inca supt Mircea. Acesta are de o parte a banilor sgi sternavulturului, dar foarte urit gi prost ingranagditg, iar de altachipul domnului purtind intr-o ming sceptrul ca un toiag, iarin cealaltg rotogolul pgmintului insemnat sus cu crucea. Le-genda repetg de doug ori titlul de Io Mircea Voevod", cumulte gregeli iar odatg chiar intr-o formi cu totul neinlc-leasg. Nu poate fi indoialg cg gi aici avem un lucru de-al meta-lurgilor nogtri Tigani, irnitat dupg acela cu mult mai bun almegterilor ardeleni care lucraserg ping atunci pentru voe-vozii munteni.

De aici inainte nurnai unul dintre urmagii lui Mircea maibate rnonedg ; gi incetarea aceasta a dovezii de neatirnaredepling prin intiparirea munelui pe bani se lgmureste prinsitua-Tia politica scAzutg a acestor domni de ciTiva ani, carenu scapg mai niciodatg de grija cea apgsgtoare a pretenden-Tilor. . Moneda lui Dan al II-lea, fiul lui Mircea i Iuptiitorulde la Dungre, aratg foarte limpede decgderea repede in care seafla Tara in toate privintele. Ea e nurnai un bAnuT nig in-.scriptie, purtind de o parte o pasgre piticg, in care nu mai potirrecunowe vulturul, iar de alta o cruce cu patru rozete inunghiuri. Atributia la domnia lui Dan se poate face numaiprintr-un D agezat strimb Rugg' pieptul vulturului. Se gtie Cabanii unguregti s-au lucrat bath la Bragov gi pe urrng (de la1443) in Sighigoara, unde era gi bfingria, monetgria sau cum sezicea pe atunci hereghia (de la grecescul intipgresc") munteni-bor. De la 1450 Inainte, hdragarii de acolo nu ni-au mai trimisnimic, gi in Tara Româneascg a mers numai moneda moldo-venilor sau a strginilor de la hotarele celelalte. Dan IncercaseInca, la 1424-25, sa batg moneda intr-o hereghie a sa din Targ,dar el a fost oprit de la aceasta de regele Ungariei. Totugiin 1437 Vlad Dracul a fgcut gi el, cu invoire crgiascg, incer-carea de a-gi avea hereghia in taril.

in cea mai strinsg leggturg cu banii sint peceTile: ele dauaceleagi steme, aceleagi podoabe, aceleagi inscriplii. Pecetilemoldovenegti poartg stema bourului cu steaua intre coarnegi o scurtg legendg In slavonegte cu litere frurnoase, al cgrorduct e mai mult gotic, apusean. Inscriptii latine nu se cunoscin pecetile pgstrate, care merg totugi ping la Roman-Vodgde la sfirsitul veacului al XIV-lea. Poate cg in latinegte säfi fost alcgtuitg §i aceea de la pecetea, astazi cu totul §-tearful,

I 15

a lui Petru Musat, fratele si inaintasul lui Roman. Herbule prins intr-un scut, pe care-1 incadreazA o floare larg desfA-suratà prin care tree vite punctate. Pe lingA aceastA pecetemare, care e strAbAtutA de un snur in mai multe culori silegata astfel de document, sint altele mici, foarte fin lucrate,care se apasa pe cearA deasupra unui petic de hirtie tare,menit sA primeascl intipArirea. Lucrul unora ca si al celor-lalte e neindoielnic polon.

Tot asa dintr-un cadru larg, care infAtiseaza in cele maivechi timpuri o cruce cu inflorituri la colturi se desface sternacu vulturul in pecetile muntene cele mari. Altele mai mici auforma ovalä. Mai tirziu, in locul vulturului, se vad mai desdo-WA capete, apoi douà busturi si la urmA douA chipuri impà-rAtesti, ca in räsAritul bizantin, de o parte si de alta a unuicopac in chip de brad. Legenda latimi se alga' pe pecetile luiVladislav cel dintii ; ea se intilneste Inca multà vreme pelinga cea chirilicA, menità sä hiruiascii cu totul dupA 1450. Pinäla aceastA data cel putin, tiparul de metal se turna in Ardeal.S-a gasit acela al pecetei lui Patrascu cel Bun.

III

Si mai departe se poate urmari in toatà arta noastrA ceaveche, pinA departe in veacul al XVI-lea, inriurirea Apusului.Aceastä urmárire e fireste mai usoarà in Moldova, uncle s-aupastrat atitea monumente, decit in Tara RomAneasca, su-pusA in acest timp multor tulburAri si prefaceri. Venind acumla arta bisericeascii, se va cerceta pe rind sculptura decorativii,pictura si alte elemente ale impodobirii lAcasului de inch--nare .

Pentru Tara Romineascii n-avem nici o lucrare sgpatA inpiatrà pinA in vremea lui Radu cel Mare si a lui Neagoe, adicapinA la inceputul veacului al XVI-lea care, cum se va vedea,primeste si alte inriuriri. LucrArile din Moldova se pot im-pArti in trei categorii: cadre de usi si feresti, pisanii la usade intrare si pietre de mormint.

Cine pune aliituri sApAturile care inconjurà usile si ferestrelein clAdiri ardelene din vremea lui Matias Corvinul si a urma-sului sAu cu acelea ce se intimpla prin aceleasi locuri in bise-

136

ricile Moldovei lui 5tefan ccI Mare, acela se va incredintalesne cà ele sint facute de una Si aceeasi minfi. Mesterii careau lucrat in amindourt locurile sapind arcuri frinte, linii caremerg alaturi drepte, pina ce la mijloc ele se taie inaltindu-se,acesti mesteri sint sasi din Ardeal. 5tefan a pus sa i se tri-meata oameni de aceia care impodobiserä cladirile lui IoanCorvinul (de exemplu cea de la Sint-Imbre i biserica vla-dicai din Feleac, pe dealul de deasupra Clujului). E un im-prumut al podoabei gotice, si totodata si al lucratorilor depiatra care erau deprinsi s-o croiasca.

Pisania, care aminteste pe ctitor, hramul si data cladirii,e facuta totdeauna cu Ufl deosebit mestesug. E, fireste, tot-deauna chirilica, dar slovele capata o o miscareimpodobita, care amintesc neaparat scrisoarea gotica. 5i aicisapatorii au fost straini, luati din aceeasi gard care daduse pemesterii de cadre in stil gotic. Niciodata insa ei nu sint inga-duiti sa-si insemne numele pe care am dori totusi sà-1 curnoastem.

Pina la 5tefan cel Mare, domnii fusesera coboriti in mor-mint filth ca deasupra locului lor de odihna sa se aseze o pia-tra de pomenire, purtind vreo inscriptie pe dinsa. 5tefan aluat asupra-si sarcina de recunostinta de a insernna, de aimpodobi, de a infrumuseta", cum se zicea pe atunci, gro-pile inaintasilor sai i rudelor sale raposate. Din culegereailustrata de epitafe bucovinene pe care a dat-o Kozak, sepoate vedea cu cit gust ales se scria o piatra mormintala dinacel timp: ca un covor se asterne la mijloc ramura cea marede acant cu foile ascutite, iar de jur imprejur slovele chi-rilice cu linii gotice, potrivite cu acele frunze de spin pe carele inconjura, se insira cu o pompa asprä injghebind amintireamortului domnesc sau a boierului sfetnic al domniei, a cle-ricului care a pastorit sufletele in Tara. Alt chenar de frunzetiveste marginea dincolo de gardul slovelor. Nicaieri fru-muselea nu e mai mare decit pe acea lespede de marmuracurata care acopere la Putna cela ce a fost trupul lui 5tefaninsusi.

Aici sintem mai fericiti decit in ceea ce priveste pesculptori domnesti. Pe lespezile serise ce se urmeaza la

Radauti de jur imprejurul bisericii, ca o greoaie lavitataiat numele un mistr. Ian", care arata prin insusi

numele sau, din cc pà4i venise pentru a impodobi cu aseme-

137

Inaiçime,

cci-lalti

sa-path, ei-a

tica scrisori dibace hisericile Mo Idovei. Nu mai e un arde-lean deci, ci un ceh, din Tara care dadea tarilor noastrepostavuri.

Daca Tismana si Vodita, minästirile oltene intemeiatede calugarul sirho-grec Nicodim, ctitorul vieiii calugarestide la noi, vor fi fost zugravite in deplinul inteles al cuvintuluisi nu numai cirpite ici i colo cu cite o icoana de sfint,aceasta zugraveala trebuie sä fi reprodus insusirile si neajun-surile traditiei cc se pastra in Muntele Athos, unde adusese oreforma binefacatoare priceperea lui Pause linos. Dar dacanu biserica mitropoliei de la Arges, in care s-a gasit stralucitafresca, datorita desigur vreunui mester grec sau mai multorpictori, ctici sint i inscriptii slavone, apoi aceia a SfintuluiNicoara din acelasi scaun de domnie va fi fost pictatii de meg-teri ardeleni, precum se dovedeste aceasta pentru alte bise-rici muntene, mai noua si mult mai vestite.

Peste citva timp, scoala calugareasca intemeiata dincolode Olt, prin rivna si straduintele lui Nicodim, piltrunse siin Moldova. Cea dintii minastire de carturari se in-Limpingin aceastalalta Tara romaneasca Inca inainte de Alexandrucel Bun: Neamtul.

Desigur ca pe linga fratii caligrafi, care puteau lucra rab-dator, ca o fapta de evlavie, manuscrise de toata frumusetea,pe lIngà tahigrafi" mesteri in a asterne repede copia vreuneinoua carti straine daca numai caligraf" i tahigraf" tinerau tot una pentru oamenii mai putin deprinsi cu vorbelemai invatate din veacul al XV-lea pe linga legatorii de carti,precum a fost Silvan de la aceasta mingstire a Neamtului,mai erau i calugarii zugravi. Ei tesau, din linii bine potri-vite intre dinsele, podoabe pentru inceputurile de capitole ;ele se alcatuiese din linii paralele aplecate, din roate care seprind in aceste linii, iar la margine se intilnesc umflaturi caniste flori de scai sau tepi marunti ca ai spinului. Litereleiniçiale cuprind si ele impleticiri de asemenea ciubuce subtiri

margini aspre, de asemenea virfuri micute. In jurul vreuneiinsemnari de la sfirsit aceleasi linii serpuitoare se desfasuraupentru a-i face un cadru, pe care-I tinea de jos o mina schitata.Citeodata o pagina de pergament intreaga era prinsa de ozugraveala care infatisa un sfint sau un chip de ctitor. Intr-ocarte de evanghelii care a ajuns pina la Miinchen, unde sepastreaza in biblioteca regalä, diacul Teodor Mrisescul" a

^C

gi

facut astfel patru icoane mad, frumoase, care ar trebui copiatepentru colectiile noastre, pentru cà ele infatiseazil unul dincele mai vechi monumente de arta ale noastre. fiind operaunui roman care traia in 1492 si lucra pentru Stefan eel Mareinsusi, in acea dintii minastire a invataturii moldovenesti,care a fost Neamtul.

Astfel de miniaturisti cum era diacul neurtean Teodorputeau fi intrebuintati si la zugraveala bisericilor. La uncledin biscricile lui Stefan cel Mare, precum la Sf. Nicolae dinPapauti s-a pastrat aceasta zugraveala dintii. Ea e facuta,ca si la Arges, dupa tipic, care botara intii care sfint san caregrupa de sfinti vor trebui infatisati in cutare parte a biseri-cii si al doilea, care va fi atitudinea acelui sfint, care-i vorfi vesmintele i atributele, in ce chip ii va fi redata figura, cecuvinte indatinate vor fi scrise pe Hugh' dinsul, pe carteace va fi tiind-o in mina say pe fisia ce i se va fi desfacindde pe buze. Deci nu poate fi nici vorba de originalitate, pecare o inlatura ingasi natura picturii bizantine, dar oricine avazut acele zugraveli care se deslusesc insä destul de bine,trebuie sa-si fi format parerea ca lucrul e facut i aici cu odeosebita luare aminte i cu o precizie, cu o siguranta de co-lorit, cu o cinste de procedare vrednice de toata lauda. Iarea acesti calugari puteau sa zugraveasca si dupa natura', in acarei reproducere insa. erau Inca stripiniti de amintirile tipicu-lui, aceasta se dovedeste de frumusetea chipurilor de cti-tori. Cu milt mai izbutite decit portretul lui Stefan cel Maredin Evangheliarul de la Humor, portret foarte cunoscutdupa care toata lumea isi inchipuie astazi pe cel mai fericitdintre oamenii mad ai neamului nostru, shit citeva alte re-prezentari ale eroului in anume biserici pe care le-a inaltatel (Patrauti, Voronet, Badauti, Volovat). Asemanarea pecare o are el, doamna sa Maria, cea din urma si aceea care astat mai mult timp Hugh' dinsul, sau tinarul lor fin BogdanIn deosebitele ctitorii ale lor, dovedesc ca asemenea chipurinu erau facute dupa placul fiecaruia ori dupa un sablon mort,ci cautau i ajungeau in oarecare masura sa se apropie de ori-ginalul viu. Din picturile de biserica ale Moldovei lui Stefan,am dat aiurea pe Evdochia Doamna, cea venitä din Kiev,si o culegere a tuturor acestor portrete ar trebui sa inceapaorice album de buckti alese ale picturii romanesti din vechime.

139

si

-

In ce masuri au putut fi chemati striini la zugrivireabiscricilor lui Stefan nu se poate spune, dupa cunostintelecc am astazi.

Cunoastem insa numele zugravului care lucra pentru Pe-tru Rares; el a murit pe cind zugrivea din nou biserica dinHir liu i e ingropat acolo supt o piatri care pomeneste pinaastazi numele maistorului Gheorghe zugravul" care paresa fie un grec , din partile Tricalei.

Zugravii greci nu lipsesc, nici mai tirziu, dintre acestimesteri, ca Dima si Gheorghe istoriograful", care iscilescsupt un zapis ocnean la 1692.

Privirile celor ce asculta slujba intr-o biserica se opresctoate asupra tablei strilucitoare a catapetezmei bogat sapatein cadre ce cuprind de sus pina jos icoanele sfintilor. Impre-una cu boltirea de deasupra naosului, pe care o vad privirilece se ridica in clipele de evlavic catre inaltime, catapeteazmaare o chemare de capetenie si un mare pret. De aceea ar fide un interes deosebit dacii am putca avea inaintea noastriio catapeteazma din acele vechi timpuri de injghebare a arteinoastre. Caracterul fragil al catapetezmei face insa ca ea satrebuiasca a fi schimbata mai des, asa inch nu cred Ea fievrcuna care sa poata fi datat5 mai departe in urmil decit vca-cul al XVII-lea.

Bisericile lui Stefan cel Mare nu sint zugrivite si in afari.Podoaba in aceasta parte o alcatuiesc in locul chipurilor desfinti, care se ingrimadesc apoi si aici, in vremea lui PetruRares, carimizile si mai ales discurile de small.Fiind nevoie de multe asemenea rotile, e de crezut ca de nuse aduceau din Ardeal, uncle le-ar fi lucrat acasii la dinsiivecinii nostri sasi, ci cii astfel de mesteri din mijlocul sasimiierau adusi la noi pentru a lucra, la inceput, ornamentele bise-ricilor domnesti. E adevilrat ca abia prin 1560 AlexandruLapusneanu se gindeste a face o fabrica de carimizi si deOgle la Baia, unde ar fi un lut foarte potrivit, dar se poateea intr-o vreme mai departata Sii se fi lucrat in Moldova ast-fel de lucruri: s-a constatat ca nu se poate afla o mai bun5cariimida decit aceea care a dat clidirilor lui Stefan cel Mareo triinicie deosebita.

Pe astfel de discuri galbene, verzi, albastre se desfac figuriciudate ale inchipuirii. Ici un cap cu coroana donmeascaincheie un trup de copil care se mintuie cu dour' cozi sol-

I 10

smalluite

zoase de peste urias; dincolo calca prevazator o tiara cu coadabirligata ; aiurea se plimba o alta cu frumoase aripi de arhan-ghel, al carei cap de om poarta iarasi o greoaie cununa devoievod; pc cutare din discuri stema bourului se infatiseazaintre until sau doi pazitori, a caror imbracaminte, o mantiepina la pamint, nu se poate deslusi bine, pe cind cutare altulare numai raze serpuitoare. Mai intilnesti razboinici in fuga,cerbi subtiratici, grifoni cu plisc si aripi, sau cercuri carestring o cruce cu crengile impletite. Astfel de figuri nu semai intimpina uiciieri, precum nicaieri ml capata o intre-buintare ca aceasta stralucitoarele, feluritele discuri de smalt.

IV

Orice biserica isi are odoarele si oddjdiile. Cele dintii sintlucrari de metal, cele de-al doilea tesaturi i cusaturi scumpe,care slujesc de vesmint preoplor in ceasurile cind isi inde-plinese chemarea bisericeasea.

N-avem in Tara Romaneasca nici de uncle, nici de alteledin cea dintii epocä, asa de puternic inriurita de straini, maiales de strainii din Apus de aria noastra. Cu totul altfel e,fireste, in Moldova.

aici s-a pierdut, spre vesnica parere de ran a celor carerecunosc frumosul in toate formele sale, ca si a celor careurmaresc viata de odinioara in toate formele ce a imbracat,o multime nepretuita de danii ale vechilor ctitori. Jefuito-rii le-au luat, le-au raspindit, le-au vindut pentru metalulscump ce cuprindeau, pentru firul de aur prins in ele, pentrumargaritarele sau pietrele scumpe cusute deasupra celor dinurma. Cele ce s-au pastrat, se afla mai mule in comoara de laPutna, minastire care a fost deseori despuiata si deseori pre-facuta, dar a putut sa-si scape de pieire o mare parte din boga-tiile capiltate de la marele i sfintul ei intemeietor.

Astfel, de la Stefan sint ripidele, evantaliile de aur, Infit-ilnd serafimi cu cele sase aripi desfasurate; ele sint facute

cu un chip de lucru solid, desi putin fin sau stralucitor. Totde la dinsul sint unele dvere sau perdele de intins la usilealtarului, lucrate in fir de argint pe matase rosie, galbenasau infloritä, ori cusaturile de brocart care acopera tetrapo-

141

eorail de deasupra stiutei mese, Sau uncle acoperiuk1de morminte, tesute toate din fir adevarat i greu pe mfitaseaau catifea. E o frumusete acela care face sa se vadä impa-rateasca sotie a lui tefan, Maria din Mangupul Crimeii, Cuochii inchisi sub cununa greoaie a cezarilor, cu miinile unitepe piept, pe cind trupul lung se pierde in valurile bogate alerochiei de aur. S-ar mai putea pomeni i imbraciimintea moartelor de la minastirea Neamtului, lucru sigur si trainic, dinaceeasi epocä solida i cinstità.

Intr-o epoca mai tirzie, perdelele i aierele se lucrauin strainatate, precum la Constantinopol, unde Nistor Ure-che comanda un aier pentru ctitoria sa de la Secul; alte aieres-au adus pe aceeasi vreme de la rusi. Nimic nu dovedesteinsá cà lucrurile de toata frumusetea pe care le pfistreaza inch'Patna, n-ar fi iesit din miiuile pricepute ale femeilor noastresau ale cillugarilor de la noi.

Dimpotriva, stim ca aierul din 1437, care se p5streazala minastirea Neamtului, a fost lucrat de insusi egumenulminAstirii, Silvan. Tot lueru romanesc trebuie sà fie cele doulidvere, zavese, sau perdele de usa., ce se pastreaza Inca la minils-tirea Slatina, uncle le-au thiruit ctitorii, Alexandru-1/ oda siRuxanda Doamna, Lapusnenii, care ei sint infatisati pe ele.

Iar odoarele sint, l'arA indoiala, datorite calugarilor, siapoi celor dintii din argintarii, din zraitarii care se intilnescici si colo iutre locuitorii breslasi ai scaunelor de domnie.

Dupil tefan cel Mare se petrec multe innoiri, care pornescmai ales din Tara Româneasc.a. Ele se pot vedea urnaiirindarta in deosebitele domenii studiate si pinä acum, precumsi in altele care i se deschid de acum inainte.

Inca de pe vremea lui tefan, soli români merseserti laVenetia, pentru a cere ajutorul de nevoie impotriva turcilor ;cei dintii porniserä din Suceava indatá dupa biruinta ceamare din 1475. Altii le urmaril ping la 1504, si soli moldove-nesti se intimpinii in minunatul oras de pe apa i dupil moar-tea marelui domn, supt fiul acestuia, Bogdan Orbul. In celedin urma zile ale lui, ''tefan a fost cilutat si de un medic vene-

142

dul,

pi

V

flan, pe care ii adusesera trimiii lui chtre Republica. Doge leprimea daruri de la departatul domn crestin, aparator alcrucii si imbraca la rindul sau cu vestitul brocart de aur alVenetiei pe strainul venit din pa'rtile rasaritene facindu-1,in puterea dreptului sau, cavaler de modä apuseana.

stau la masa linga doge, ei privesc la stralucirea vesela abalurilor mascate, se minuneaza de focurile de artificii caretisnesc luminoase spre frumosul cer de noapte al Italiei, eivad din luntrea lor cum inelul de legatura cu marea bogatii-lor cade din mina ineereata a dogelui si se pierde in adincuri.Dar vistierul, stolnicul, pircalabul, intorsi acasa, nu aduc cudinii nici un 'nester, nici un fel nou de podoabe, nici o datinanouà de infrumusetare. Moldovei ii ajunge iscusinta maisto-rului" de peste munti si marea sirguinta evlavioasa a caluga-rilor ce urmeaza datinile grecesti si sirbesti ale vechilor minas-tiri rasäritene.

Altfel e insa lucrul cu Tara Rornâneasca. Intre negustoriistraini care o cutreiera, aducind frumuseti de prin alte locuri,raguzanii au o oarecare insemnatate. Ii afhim in Braila Incadin veacul al XV-lea si tot in acceasi vremc gasim pc citeun supus al micii republici dalmatine la Tirgoviste chiar,pe atunci scaunul de domnie. Raguzanii Insã stateau in celemai strinse legaturi cu Venetia si ei raspindeau in Peninsulabalcanica fabricate venetiene. i pe aceasta cale patrundeaprin urmare la noi o inriurire venetiana. Nu e de mirare decidaca la anul 1517 Neagoe, cel de-al patrulea Basarab, omulcare in trecutul nostru a avut mai multä iubire si intelegerepentru arta, trimete prin Raguza la Venetia pe znediculraguzanul Ieronim Matievici si daca acesta, fiMd si el facutcavaler de care doge, se intoarce in Tara lui de adoptie aducindpostav de aur, matasarii si juvaere, din acele lucrari alemesterilor venetieni care, avind un colorit rasaritean, eraucu toate acestea puternic intiparite de celalalt spirit al Apu-sului.

Inaintasul lui Neagoe, Radu cel Mare, a cladit minunatabiserica de marmura de la Dealu. Odata ea a avut odoare cares-au pierdut cu totul, neavind norocul celor de la Putna, pecare lc putem vedea si pita astazi. Dar nu s-a putut risipifrumoasa, gingasa opera a celor doua piaci de marmura lu-crate in ajour, care au fost asezate la dreapta si la stingausii de intrare pentru a purta pisania, inscriptia amintitoare.

sau,

Trirni-

Si intretaierea de linii care formeaza fondul i literele ce sedesfac de pe dinsul au insä un caracter cu totul nou. In acelelitere nu e nici girbovirea greoaie a cirilicei bulgaro-sirbesti,nici colturarea gotica din inscriptiile lui Stefan cel Mare:ductul deslegat, aplicarea spre linii mladioase, spre rotunjire,arata o influenta a scrisorii Apusului, a elegantei majusculepe care a inviat-o Renasterea. E, fara indoiala aici, mz unlucru al sasilor ci un lucru italian, indeplinit de venetienichiar, sau de acei ucenici ai lor din Balcani in fruntea carorastateau chiar raguzanii.

Neagoe el insusi flicu o biserica si loc de ingropare pentruai sal, care trebuia sa intreaca si a intrecut in adevarctitoria lui Radu. Povestea poporului, imbracata in versuritinguioase, spune despre marele /nester Manole, care n-aputut sa-si indeplincasca mareata opera pe care o vroise,decit dupg ce stropsise, strivise, ueisese in zidurile ce nu voiausa se inalte fara aceasta jertii, a sotiei sale iubite. Se stie Incaastazi Ca tinguiri pentru femei prinse in ziduri, care au fostfermecate ca sä nu se ridice altfel, se intimpinä si la veciniinostri sirbi, prin care am luat cea mai mare parte din epopeeanoastra.

Povestea in versuri nu spune Inca nimic despre mesteriisapatori si zugravi. Unii au vrut cii aduca din Rasarit, dincel asiatic chiar, armenesc, pe sculptorii minastirii de laArges. Nimic nu vine in sprijinul acestei pareri care ni separe pripita i romantica. Departarea ca i deosebirea de lege,frica de turci, lipsa de orinduire la marea imparatie careia-iplitim birul, nu erau fii cute ca sa aduca la noi mesteri de prinacele tinuturi.

Neagoe obisnuia sa ceari de la sasii din Ardeal lucrul dejuvaiere care-i plicea asa de mult, asa incit cu o mina elciuta frumusetea venetiana, iar cu eealalta frumusetea pecare o puteau fauri acesti reprezentanti ai vechii ante germane.Stim si numele furnizorilor" sal, care erau Joan Flesser,Ludovic Rorer din Sibiu si Celestin din Brasov, apoi din Me-dias, la care Neagoe rilmase i dator. Domnul trimetea argin-tul si-si arata dorinta, hotarind uneori i modelul, iar mais-torii" isi dadeau toati osteneala pentru a multumi pe acestbogat client caruia nu-i plicea orisice lucru, ca lui Radu,care cerea numai sa i se faca o oalii de arama pentru fiert

11-4

doi boi", alta de un bou", alta de jumAtate de bou" sau dedoi berbeci", de un berbec" si de jumatate de berbece".

0 insemnare a lucrurilor, rAmase in Ardeal, ale DoamneiVoica, sotia lui Mihnea cel RAu, care stApinea inainte deNeagoe, aratà cam de ce fel erau giuvaierele ce se comandau:sint cesti de argint aurite, cu flori, farfurii de acelasi metal,topitori de argint, pahare de argint, sAbii de argint aurite.Toate erau fAcute in strainatate, si mai ales la sasi, dar Incade mult era o moda romfineascA" pentru facerea kr. IncaStefan cel Mare ceruse de la genovezi, care nu se pricepuràinsä a-1 servi, pe cind modestii vecini de peste munte eraugata oricind sA ghiceascA gindurile domnilor nostri, sa-i fail-reasca o frumoasA sabie dupà moda romfineasch" (ala facioneyelachesca).

Socotelile Brasovului cuprind deci la 1522, dupfi moartealui Neagoe, vestea ca s-au trimis in Tara Romfineasca, indecembrie, un anume Czakii Bencze si, cu el sculptorul caretrebuia sa potriveasca (proportionare) biserica de la Arger.In alt loc se dii si numele acestui maistor" Vitus sau, penemteste, Veit, care era chemat se spune aici apriatsA zugrAveasca" (effigiare) frumoasa biserica, in calitate desculptor si de pictor. Acest Vitus nu mai e pomenit undeva,dar nu e nici o indoialà ca el era un sas. TJn altul n-ar fi venitpe aceasta cale. Stim deci cA poate zugraveala si desigur sapa-tura bisericii celei mai frumoase din trecutul nostru vine dinEuropa, prin sasi. Mesterul Dobromir, pomenit t..3i el ca zu-gray putin mai tirziu, nu va fi deprins sau inaltat insA mestesu-gul sAu la Veit sasul. Si, in legaturA cu aceasta nu stricA a seaminti ca* omul pe care sasii 1-au gäsit intre ei, la 1544, pen-tru a tipAri Catechismal luteran al romfinilor, se chema FilipMa ler sau Pictor, deci zugravul. SA nu fi lucrat si acest zugravla biserici romfinesti din acest veac al XVI-lea? E mai multdecit probabil.

Cind, aproape de acesti ani, Petru Rares incepu iarasiclAdirea de minastiri si biserici in Moldova, el chemA mesteride biserici de piatrA din Ardeal. I-a slujit pentru cladirilesale din Suceava si Roman un zidar Hans, un Hans Maurer,pe care nu o data Petru-VodA 1-a chemat cu staruinta din ora-sul lui, Bistrita. Dar zugrAveala, care clA acum si sfinti, sceneale judecatii celei de pe urma, alegorii ale hidrei, infiltisaride cefati pe care le ataca turci in turbane, toate pe un duke

145

fond albastru senin acestea nu cred sg le fi zugrAN it strgi-nii, ci tot cAluggri de aceia de prin mingstirile de artii aleMoldovei: Neamtul cel vechi si Putna lui tefan cel Mare.Intr-aceasta se incheie ping acuma mestesugul nostru propriuin clgdirile romgnesti, afarg de adaptarea, poate prin vointadomnului, a artci strgine la nevoile noastre.

VI

intr-o altg artg, aceasta noug, s-a incercat intii o imi-tatie a Venetiei, pentru ca pe urmg sg invingg inriurirea deculturg mai puternicg ce venea din vecingtatea nemijlocitga sasilor. E vorba de arta tipografiei.

Ea si-a dat cele dintii roade in Tara RomAneascg, unde afost adusg de un cAlugar dalmatin, care avuse atingere multgvreme cu Venetia si dgduse tipgrituri si in Balcani, Macarie,care pentru meritele sale ajunse i mitropolit in Tirgoviste./mg de supt Radu eel Mare, inAltAtorul mingstirii Dealului,impodobitg de mesteri venetieni, apgrea cea dintii tipgriturgslavo-romaneascg, Liturghierul din 1508. Literele sint de ofrumusete deosebitg, asemenea intrucitva cu acelea din in-scriptiile mingstirii Dealului, i arAtind intr-un chip foartevgdit influenta apuseanA care le-a produs: nu rAmine nici oindoialii eg ele vin din matrite venetiene, pe care Macariele-a purtat pc rind in Muntenegru unde a inceput a lucrain Tara Romfineascg. Cel dintii tipograf pe pgmintul romA-nese trebuie sà caute apoi a da lucrgri care sg se apropie capodoabe de manuscrisele ce se obisnuiau ping atunci si cucare erau deprinsi ochii cetitorilor. El nu puse deci nici ofoaie de titlu, iar deasupra foii dintii, ca i in fruntea tuturorcolor care deschid capitole, el a imitat vechile frontispiciidin cArtile scrise cu mina ale veacului al XV-lea, asa cumle-am descris mai sus vorbind de Moldova lui tefan cel Mare.Numai cit i aici, in aceastg epocg de imitatie, el a introdusmaniera largg, mlgdioasg, infloritg a Renasterii si e foarteinteresant sa se compare modelul cu aceastg reproducere a lui,pentru ca sä se vadg in ce chip elegant s-a fgcut prefacerea:dungutele ajungind acum ca niste mlgdite mici, innodgrilepierzindu-se in tot felul de complicatii, florae de scai luind

146

Si

5i

iiipul unor boboci impodobiti, unor coroane domnesti cutrei ramuri, tepii de spin trecmd in forme mai incAlate, maivii. Pentru a se pomeni numele,Iyoevoduluil care a cheltuitpentru tiparire, sterna Tarii e zugravita acum in mijlocul Ca-drului, In linii sub tiri, si aici mtii vechiul vultur e gresitredat ca un corb marunt, cu pieptul mie i ghiarele lungiascutite. In aeelasi chip de prelacere impodobita i imboga-tita se intatiseaza apoi i initialele colorate cu rosu, care des-chid rindurile de la inceput. Parerea lui Hasdeu ca inspira--Oa vine de la vechile manuscrise e desigur adevarata, iar dinparerea contrara a lui Odobescu trebuie sa se ia numai atita,ca aceste podoabe au fost traduse in spiritul mai larg si maivesel al Renasterii.

Astfel se mai tipareste o evanghelie, inca mai impodobita,supt Neagoe Voda si un octoih din 1510. Apoi, peste trecerede vreo douazeci de ani, numai Radu Paisie invie tipografiaslavona din Tara Romaneasca. 0 tiparitura din vremea aces-tui Petru-Voda sau Radu Paisie (1545) are litera mai marunta,frontispiciile mai sarace, mai incurcate i lasa cu totul la oparte grija initialelor. Matritele le daduse insa tot un slay dela Adriatica in legatura cu Renasterea prin Venetia, DimitrieLiubavici, fiul lui Liuba. In sfirsit din aceea vreme se vedeCa este o carte de cintari, groasa si de format mare, un triod-penticosteriu, care s-a pastrat numai intr-o forma necompleta,asa luck el nu da, insusi stiri cu privire la locul de tipariresi la persoana celui care a luat asuprii-si cheltuiala. Frontis-piciul de linii innodate urmeaza pe acelea din cele dintiilucrári asa de izbutite, insa aici liniile sint sfariniate urit si,ca i litera, ele arata o decadere fata de trecut. Dimpotriva,sint foarte frumoase stampele dinlauntru, care ocupa citeo paging intreaga cu scene din evanghelie. Ele au fost facute,fara indoiala, nu pentru acest triod, ci pentru un evangheliar,care poate sa se si fi tiparit. Inscriptia stampelor e slavona,dar unele litere arata o obirsie latina. Initialele sint cu totulapusene, fàrà nici o legatura cu trecutul. Cu tot corbul-vul-tur din sterna, s-ar putea presupune i cà aceasta lucrare, evi-dent din al XVI-lea veac, a iesit din teascuri balcanice, sir-besti, ca alte carp din acest timp, dar acolo nu se dau lucräriasa de importante.

Indata dupa aceasta, domnia lui Mircea Ciobanul, careingrozeste o Tara intreaga, goneste in Ardeal pe carturari,

147

gi

'intre ei si pc aceia care 'Ana a tunci ajutau la lucrul tipogra-fiei. Diacul Coresi se intelege deci cu negustorii sasi i incepea lucra carti slavone, slavo-romfine sau curat românesti inBrasov. De la o vreme, i alte cetati ardelene se impiirtà-sesc la acest cItig. Uncle din aceste &Atli nu sint urite: fron-tispiciul, foarte mare, e semanat cu flori albe de o frurnoasätaietuth, pe cind sterna corbului se stringe la mijloc, abiavkizutà. Dar nimic nou nu se adaug6 si de la un timp incepa se lucra carti, ca Evanghelia din Bälgrad, de la 7087, caSbornicul, ca Psaltirea româneascri, ca Liturghia slavong,care intrebuinteazá frontispicii i ornamente de tot proaste,fáril nici un stil, ca in dirtile straine care apar pe atuncea inArdeal. Cu aceasta decklerea si-a atins capkitul.

Moldova n-a tipArit in aceastil epocA, multumindu-se culucrgrile care-i veneau din tara vecin5 (uneori cu stema mol-doveneasa.) sau din Polonia, unde c5tre sfirsitul veacului alXVI-lea rutenii incepura si ei a pune supt teascuri carti reli-gioase slavone.

VII

Influenta venetiang sau influenta Renasterii prin mijlo-cul altui popor a mai atins un domeniu al artei noastre: in-scriptiile de pe morminte. Dacä se compará cele de la Putnalui tefan cu cele de la Argesul lui Neagoe, deosebirea e bil-tAtoare la ochi: aici nu mai sint frunzele de acant, nici lite-rele cu formele colturate. Iaräsi toate liniile se impfirthsescde siguranta seninA a scrisorii majuscule din epoca Renas-terii.

Nu stim care au fost mesterii ce au lucrat la aceste epi-tafe: Ii bánuim insA a fi dalmatini, sirbi italianizati dinacelasi neam ca si Macarie sau Liubavici tipografii. S-ar credecà ei sa." fi p5truns si in Moldova unde, cu toate ca se pAstrea-z6 obiceiul de a acoperi mijlocul pietrei sepulcrale cu un covorde flori decorative, slovele inscriptiei se desfac pe marginimai rotunde, mai pline decit altadata, precum se poate ve-dea aceasta la mormintele de la minástirea Pobrata, ale dinas-tiei Rares, sau de la Slatina, ale L5pusneni1or. Totusi dintr-opomenire a socotelilor sibiene se aflà cii piatra de pe mor-

148

mintul lui Petru-Vodà Rares a fost trimeasA din Sibiu, de lamaistor", pe la TAlmaciu, de-a luugul Oltului, in Tara Ro-mAneasca intii, unde era doamnA pe atunci fiica lui Petru,Chiajna sau Despina.

Cind inträ cineva in acea parte adApostità a marii bisericisAsesti din Sibiu unde se pAstreazA pietrele de morminte ceau fost puse deasupra locului de odihnä al fruntasilor sAsi-mii din acest oras, timp de mai multe veacuri, el vede in ca-drul de litere gotice ascutite sau de drepte i mladioase litereale Renasterii chipuri de preoti si de rAzboinici, de negustorisi de mesteri bogati. Si la noi a rAzbAtut de acolo obiceiul dea se infkisa chipul mortului deasupra mormintului &au; darse cunosc numai cazuri de tot putine. Astfel, la Curtea de Ar-ges pe piatra cuprinzind o intreagA cronieä a mormintului luiRadu de la Afumati (+1529), VoevoduI se vede alergind laasalt cu coroana pe cap, mantia pe umeri si buzduganul inmina'. La Vieros, Albu Golescu, din a doua jumkate a veaculuial XVI-lea, apare si el luptind, cu aceeasi aripA a mantieiumflate de vint; pe cap ii stä un coif cu virful ascutit. In sfir-sit, la StAnesti, intr-un colt muced i negru, lumina fAclieite ajutá sä descoperi privelistea luptei lui Stroe Buzescu cuacel tatar care, perind, a pregatit moartea invingAtoruluiAnaiinuntele sint foarte cinstit lucrate si recunosti bine ca-ciula de pislA rAsfrinth jos a tatarului, cutitul lui cu minerulmic, cu tàiul scurt, lat, invirtit, juvkul de prins dusmanii,care i se desfilsurà de pe umAr, tolbele pline cu sageti care i-aucAzut din minä in prAbusirea mortii; incAltAmintea fina a luiStroe se deosebeste si ea foarte bine. In silinta de str5pungerea lui Stroe, in povirnirea moale a tkarului, cu mina deschisA,cu degetele rAsfirate desnadajduite, desigur, miscare si viatA.

Inriurirea de aici e fara indoialà apuseanii. Si im e fArAinteres sà se insemne cii tot la Vieros, pe o fintinA prtrasita,care nu va mai diirui multa vreme, se desface o minunatascuipturi decorativa, din veacul al XVII-lea, si ea apuseaniin inspiratie, care cuprinde sterna Tarii RomAnesti intre ra-muri miestru impletiticite, pline de frunze i flori, pe carele tine cu ciocul un grifon subtiratic, pe cind deasupra un corb,intr-o frumoaski rnlidiere ce face pentru a-si ciuguii pieptul,priveste doi pui golasi care-si asteapta lacomi mincarea dinplisc.

sau.

11,

Anzi

Legaturile cu Venetia au trebuit sa se intareasca prin ve-nirea in scaunul muntean a lui Petru Cercel, caruia-i placeaasa de mult sa-si aseze mazilia in cite un palat de marmura dea-supra canalurilor triste. 5i prin Bartolomeiu Bruti, albanezulitalianizat, care a stat in Moldova atitia ani din a doua ju-matate a veacului al XVI-lea, ca sfetnic al mai multor domni,a trebuit sa razbata la noi gustul venetian. Totusi vecinatateaArdealului hotara inch' pentru predominarea spiritului artisticsasese.

5i banii moldovenesti ce se mai intimpina yin din Ardeal.Mesterii nici nu-si dau osteneala sa schimbe tiparele cu careerau deprinsi la baterea banilor unguresti sau ardeleni.Astfel, se lucreaza la 1558 pentru Alexandru Läpusneanu omoneda, care pe o parte stringe la un loc toate semnele mo-netare vechi: cele trei grinzi, cele trei rozete, floarea de crin,iar la mijloc, bourul, pe cind pe cealalta parte troneaza MaicaDomnului, patrona Hungariae", careia i se zice acumtrona Moldaviae". In 1563, tot prin sasi, Despot, ajuns loan-Voda, innoieste cu alta sterna combinata, in care vulturultine locul bourului, moneda inaintasului gonit de dinsul: pecind un ban cu bourul are pe cealalta parte capul sàu insusicu banda cezarilor pe plete, fail a se inlatura inscriptia pa-trona Moldaviae", a Maicii Domnului. In Germania, desigur,el si-a batut insa monedele cele mari, de tot strillucite, dintrecare una-i cuprinde capul, cealaltà bustul intreg cu sceptrul siglobul, pe cind reversul insira toate stemele la care acest am-bitios siret credea ea are dreptul. Mode lul e vadit acela altalerului german.

Ion-Voda cel Cumplit tocmi in 1575 cazaci pentru ea sa-1ajute in lupta cu turcii ce voiau sa-1 scoata. Ii trebuiau banimarunti pentru putea plati lefegii. Nici in Ardealul supusturcilor, nici in Po Ionia prietena a sultanului nu i se puteaubate insa banii, in starea in care el se afla. Cred deci ca baniicei noi, care au de o parte bourul si data de 7081, iar de alta,capul barbos al domnului, purtind calpacul, iar pe ambelefete o grosolang inscriptie slavong care numeste acest grosaspre, turceste ehiar: aca, au fost lucrati in Moldova. deligani. Ion a tradus in parintele Moldovei" cuvintele fara

150

pa-

tost patrona Moldaviae" de pe moneda lui Despot, iar perevers a sgpat mindru: hereghia Moldovei" bangria propriea tgrii.

Un unnas al lui, 5tefan Rilzvan, räsculindu-se si el in 1595,avind si el lefegii in ajutor, biitu un ban cu bourul, rozetepumnalul intre doug semilune de o parte, pe chid de alta

se vede, riu chipul lui RAzvan insusi, ci acela incoronat alsuzeranului sgu ardelean, Sigismund Báthory. Astfel, banuls-a putut bate In tara lui Sigismund cu o inscriptie incurcatilcare-i zice grossus argenteus triplex" (gros de argint intreit)

poartg apoi titlul lui de voevod in jurul chipului bgtho-resc, iar de alta numele Orli Moldovei, in litere amestecatecu cele grecesti (B = v, E = 1). Medalia bgtutg intru milri-rea lui Mihai Viteazul, biruitor i stapinitor al Ardealului,In 1600, dacg ar fi autenticg, ar apartinea fireste medaliilorardelene i n-ar avea aka legAturg cu noi decit acea frurnoasgicoang a izbinditorului. Mai tirziu, iarAsi o bAngrie a fostintemeiatA in Moldova.

In socotelile lui Gheorghe Stefan, urmasul lui VasileLupu, se vorbeste de salgi sau schilingi" ragrunti de aramg,care par a fi de obirsie moldoveneasat. Peste citiva ani aveminsg stiinta sigura cá la Suceava, de oamenii lui Ienachi Z1A-tarul, cgpetenia hereghiei lui Istrati-Vodg Dabija, s-au bAtutfrurnosii aläi care poartg icoana Sf. Gheorghe Ware, cu stemaMoldovei la picioare, iar pe revers cuca cu trei pene si dougtopazuri incrucisate. Moneta lituang era imitatà in forma', casi in inscriptia lating. La 1658, cu cinci ani inainte, monedade rgscoalg a doranului muntean Mihnea-Vodg, care-si ziceaIo Mihail Voevod, monedA cu capul incoronat al principeluicu mila lui Duranezeu al Tgrii Romanesti", i cu vulturul bi-cefal supt coroang, trebuie sii fi fost bAtutg in ArdealulluiGheorghe Rakoczy al II-lea, aliatul i ocrotitorul lui Mihnea.

Ix

De la o vreme mnsl, domnii veneau de la Constantinopol,unde-si petrecuserg mai mult sau mai putin din tineretea,din bArbAtia, din bgtrinetele lor chiar, dud norocul domnieisosea tirziu. Ei aduceau cu dInii o sumg de giuvaiere i alte

151

siri

lucruri de arta fAcute la Constantinopol, unde miini orientaIedibace stiau s'a multumeascA si gusturile cele mai rafinate. InaltA parte s-a arAtat ce bogAtii in metal si in pietre scumpecuprindeau lAditele lui Petru Schiopul, domnul Moldovei, carefugi in Apus la 1591. 0 multime de lucrAri de fAurire au fostaruite de acelasi domn minAstirii sale de la Galata. Atiteadintre ele vor fi sosit din RAsArit, uncle Nistor Ureche puneasA se coase, cmn s-a mai spus, minunatul aier de la minAsti-rea Secul prin calugarita Filofteia din Constantinopol. Insaar fi o gresealà s5 se creadA cg de pe la 1550 inainte arta noas-trà a clipätat o indreptare räsAriteanA, fAcindu-se prin mes-teri de alt neam decit eel de pinA acum.

In adev5r, mesterii cei buni erau musulmani, si turciin-aveau voie sA se aseze in -Wile noastre, uncle datina impu-nea sii mx se ridice niciodatà o moscheie. Domnii insisi nuputeau sá vadá cu ptacere turci asezati in jurul bor. Greciinu se indeletniceau cu mestesugurile, ci se inchinau mai multnegotului. Armenii, aceia aveau pricepere in arhitecturA, sise pare cA Vasile Lupu t.3 i - a adus si un arhitect armean pentrumarile clAdiri bisericesti pe care le-a fAcut. Ca argintari insà,ca zugravi, ei n-aveau nici o insemnAtate.

Prin urmare, si in aceastä vreme care tine, nu pina la1700 numai, cAci in aceastä privintA epoca fanariotilor" nuconstituie nici o deosebire, ci pinA departe in veacul al XIX-lea,arta din -Wile noastre are o intreita origine, care nu ducemai niciodatä in partile adevAratului Orient. Se mai pAstreazAlegatura cu Venetia, se mai fac comenzi in Ardeal si, in sfir-sit, ceea ce are o insemnAtate deosebitA, ai nostri incep adeprinde genuri de activitate care imbogAtisera multa vremepe acei sträini ce nu mai erau in stare acum &A corespundatuturor nevoilor noastre.

Radu Mihnea, cel mai strAlueitor domn al nostru in cea din-tii jumAtate a veacului al XVII-lea, invAlase carte la Vene-tia, uncle erau asezate de mult timp unele din rudele sale.Bunica lui Radu-VodA, Doamna Ecaterina primea de la soraei, cAlugarità din Murano, portrete, talismane si alte lu-crusoare de fabricatie apuseanii, in schimbul cArora trimeteapahare de argint, linguri, nAstrape, lighene, marame, basmale,postavuri auxite, postavuri zise lesesti, atlazuri si damascuri.In 1600, Mihai Viteazul aducea din Venetia, prin soli anume,pe linga multe feluri de vopseli, postavuri si cofeturi, ease

152

sabii lucrate acolo. De obirsie venetiana par sa fie si unelepanaghiare, unele cutiute sap ate foarte fin in filigrang ca aeeea,care mai poarta si icoane de argint brunat, pe care AlexandruIlias a daruit-o la 1621 minastirii Secul. Alte lucruri de fili-grana slujesc drept copce la incheierea briielor, si am vazut unade tot frumoasa la biserica Curtea Veche din Bucuresti. Arm-mite briie care se pastreaza la biserici ardelene, briie de solzimari metalici, par sa vie si ele din Apus. Deseori se intilnesccruci de filigrana de aur, care sint desigur cele mai delicate.In schimb, si pina astazi yin din Rasarit, de la minastirilesi lavrele Europei turcesti si Asiei, crucile sapate cu o deose-bità ingrijire migilloasa in lemn tare, negru de abanos.

Inca din cele mai vechi timpuri, Rásaritul bizantinobisnuia imbracarea cu argint a icoanelor prin placi lipite delemn sau coscovite depsupra lui, care lasa libere numai mii-nile si picioarele, pe eind trupul se acopera cu acel argint sa-pat in cute, punctat si inflorit, asa incit sA infatiseze un str A-lueit vesmint. Fireste ca si in epoca lui Stefan cel Mare s-aintrebuintat acest sistem de impodobire si ca bisericile noastrede atunci aveau icoanele de lemn ferecate", precum le-a avutInca de la intemeiere minastirea Argesului. Din ele a ramasinsa numai icoana de la Sucevita, a episcopului de Radauti,Pahomie (1505), dar f3i aceea prefacutil. In a doua jumatatea veacului al XVI-lea, intilnim insa in mare numar pomenireade icoane ferecate". La Putna e una de fildes sapat din 1558,alta din 1565-6 cu inscriptia slavoneasca si chiar romfineasca,de la mesterul arhimandrit Spiridon ; o a treia, din 1568, imbra-cata cu cheltuiala episcopului de Roman, Anastasie, alta din1585, al carei mester de ferecatura a fost arhimandritul put-nean Dosoftei si ucenicul sat' ierodiaconul Atanasie. /litrelucrurile ramase pe urma lui Petru Schiopul (+1594) si afiului sau, tinarul Stefan, se afla in Muzeul din Ambras, lingaInnsbruck, o icoana cu cei doisprezece apostoli, purtindaceasta insemnare: Io Petru Voevod si fiul sail. Io Vlad Voevodsi domn a toata tara Moldo-Vlahiei, au facia aceastä icoana";tot in acea culegere mai slut alte doua icoane care au fost odi-nioara ale fugarului voevod moldovenesc: o fotografie alor n-ar fi mai putin de dorit decit a celorlalte marturii dearta româneasca ce sint Inca risipite prin strainatate.

Aceste icoane nu par sä fie imbracate cu argint, nici saaiba pe capete cununi suflate cu aur si impodobite cu pietre

153

scumpe. Dar o foarte mare si frumoasa imbracaminte de aces-tea, cea mai veche in acest fel rAsaritean, grecesc, pe care ocunosc pinA acum, se afk pe icoana Sf. Gheorghe de la mi-nAstirea Viforita,fiind flicuta. la 1631 cu cheltuiala acelui domnvenit din Constantinopol, care a fost Leon-VodA Tomsa. In-scriptia e greceascA si e sigur cA lucrarea s-a fAcut acolo inRAsArit. Icoane ferecate" n-avem de la nici unul din mariidaruitori de biserici din veacul al XVII-lea: Matei Basarabsi Constantin Brincoveanu. Ele se intilnesc insA indata cetrecem de anul 1700 si intram in asa-numita epocA fanariotA".Nu e unul dintre membrii familiilor domnitoare din acesttimp, Mavrocordati, Ghiculesti si altii, care sA mi fi dat unastfel de prinos icoanelor minunate de la care cereau sprijinsi ajutor. In mijloc jos, sau undeva pe lature se inseamnA, maitotdeauna numai in caractere grecegti, numele ferecAtorului.Familiile boieresti urmeazA acest exemplu. La biserica Icoa-nei din Bucuresti este, astfel, o icoanA brincoveneaseä din alXVII-lea veac Inca, pe care au reparat-o, adäugindu-si nu-mele, VAcArestii. Cele mai multe din aceste icoane s-au pas-trat insa in iconostasele de acasA. Chiar si negustorii cu oare-care avutie obisnuiau a-si comanda astfel de icoane imbrA-cate, pentru a le pAstra in casA sau pentru a le därui la vreobisericA.

Se ferecA" astfel si crucile, lucrate de cele mai multe orila noi, ca aceea de la Neamt, din 1559, al carei mester a fostpopa Nichifor: se ferecA pe toate laturile lor sau numai pecoditA". Ca mai veche, cunosc crucea data Putnei de tefancel Mare la 1503, apoi aceea pe care a inchinat-o aceleeasi mi-nAstiri, la 1566, pircAlabul Bainschi de Orhei si sotia lui. ila Seoul se gAsese astfel de cruci ferecate de pe la anul 1600.Cea mai veche din cite am vAzut, e din veacul al XV-lea Inca,pAstratA la minAstirea Sf.Ilie de lingA Suceava: ea poartAaceastA inscriptie in slavoneste: aceasta cruce a facut-o Si-lion ieromonahul, proegumen al Sf.Ilie prooroc". Mai tirziuobiceiul acesta se rAspindeste asa de mult, back numai crucilebisericilor cele mai sArace din satele fArA boieri evlaviosise infAtiseazii in goliciunea lemnului kr.

In al treilea rind, se ferecA moastele. S-a pomenit maisus de moastele ferecate in veacul al XV-lea, care se pAstreazAin minAstirea Neamtului. Mihai Viteazul a ferecat si el moas-tele Sf.Nicolae, care se aflA in biserica bucuresteanA Sf.Gheor-

154

Ole Nou. Ferecatura cuprinde capatul osului stint intr-otura de metal scamp pe care o impodobesc slovele amintitoare.Moastele mai marl se cuprindeau la inceput in cutii de lemntare, precum e acela in care au stat citva timp la Bistrita ol-teana ramasitele Sf.Grigorie Decapolitul. Dar pe urma s-aufacut Mite de argint suflat cu aur, pe care erau hatute cu cio-canul scene din viata sfintului, grupe cu multä miscare si va-rietate intr-insele, care reprezinta ceea ce a dat mai inaltacest gen de arta in tarile noastre.

Cel mai vechi chivot de moaste e accla, de altfel in loculcelui de la inceput, ce include oasele, catre care se inchinacu evlavie o lume intreaga, ale SLIoan eel Nou din Suceava,in biserica Sf.Gheorghe din accl oras. Se vede pe peretii ma-relui sicriu cum a patimit mucenicul, de mina tatarilor, cuma fost adus de Alexandru cel Bun, de clerul, de boierimea luisi asezat in acest oras de scaun al domniei i mitropoliei. Acestescene au fost lucrate desigur in Rasarit, la until din cei maibuni mesteri din acel timp. Mai nou cu o suta de ani e acumasicriul Sf. Grigorie Decapolitul din Bistrita olteanä: caracterulliterelor din inscriptie arata lãmurit ea ctitorii, Constantin-Voda Basarab si sotia sa Masa, 1-au comandat la sasii dinArdeal. Tot aceasta pereche domneasca a facut, desigur inArdeal, chivotul de la Arges pentru micile frinturi de oase alepatriarhului constantinopolitan Nifon, care se afla acolo. Totde acolo va fi fost adus talenil de nafura pe care Mihai Vi-teazul II darui bisericii Ste lea din Tirgoviste, care-I pastreazaInca. Policandrul de la Sucevita in oul de aur, de supt care sepastreaza cositele nenorocitei doamne a lui Ieremia Movila,trebuie sä fi fost lucrat in Po Ionia. Obirsie silseasca trebuie säaiba blidul de coliva de la Putna, daruit de Alexandru-VodaLapusneanu cel cu pacatele multe (1567).

Ferecarea se aplica in sfirsit cartilor sfinte: eele mai vechidin aceste carti ferecate sint de la tefan cel Mare, in zestreaPutnei. Argintul le acopere din toate partile ; numai pe dose o legatura trainica de zale, o mreaja". In caturi se vadevanghelistii, scosi foarte mult in relief intre dinsii, in fatasi pe dos, e la mijloc, o aka icoana, puternic rotunjita, careinfatiseaza de obicei pe Mintuitorul sau hramul bisericei. Cutimpul s-au deprins a se face din metal insa numai colturile,medalioanele din mijloc si chiotorile, pe cind cealaltà lcgà-tijnii e dc catifea sau piele. Asemenea carti apar de la 1700 ina-

15S

leg&

inte. Una din cele mai frumoase carti ferecate dupa datinacea veche, darnica si in ceea ce priveste scumpetea muncii,e Evangheliarul de la Feleac, lucrat in Moldoval insl si dàruitla 1498 de vistierul lui Stefan cel Mare, Isac, bisericii via-dicesti a Feleacului. Minastirea bucovineang SuceviTa are oEvanghelie legata in Tara Romaneasca supt Neagoe-Vocla.

Toate aceste lucrari afara de chivote le puteau facesi zlatarii nostri, Si numele lor se si intimpina in odoarele dinveacul al XVIII-lea ; nume romanesti. Legatura unei fru-moase evanghelii putnene, din a doua jumatate a veacului alXVI-lea, a facut-o astfel un zlatar din Suceava, Iachim. Ina-intea lui, lega la Putna proegumenul Eustatie. Un Dumitru,care-si zice maister Dumitru", leagä o carte a Putnei in1679-80.

X

Am vazut ca sicriele de moaste se comandau in straina-tate, unde ele trebuiau sa fie lucrate insa dupà moda roma-neasca", precum se cerea odata pentru sabia comandata laGenova de Stefan cel Mare. Pina foarte tirziu i clopotele seaduc tot de peste hotar. Datina de a le cere sasilor se pastreaziamult timp. Inca in 1655 se lucrau la Brasov clopote pentrubisericile noastre, intocmai ca pc timpul lui Stefan cel Mareori al lui Petru Schiopul. Petru Maurer, probabil un sas, alucrat supt mitropolitul Stefan clopotul cel mare de la mitro-polia din Tirgoviste. Pina i Erincoveanu lucra multele clo-pote care trebuiau pentru atitea ctitorii ale sale la JupinulHendrec Lambru" brasoveanul. Totusi pe la 1650-60 uncleclopote, ca acelea de la Sf.Sava din Iasi, de la Cetatuia, Inapropierea aceleeasi capitale, de la biserica domneasca dinTirgoviste se aduceau din Danzig, unde turnatorul Benningkcapatase, nu stim pe ce cale, clientela domnilor nostri. Bachiar la Viena s-a turnat un clopot care a sosit in tara prin anul1696. Clopote mai mici cercau sa le toarne si cite un calugar.

wHoKd = a fiieut, i nu vITKOBA = d:n Craiova, cum citete1-1o0cu in Analelc Academici Române, 111, Deshateri1e, p. 41.

156

PinA in cele dintii decenii ale secolului al X1X-lea, olo-pote pentru noi se lucrau la Andrasovschi din Brasov, careavea sA sustie insA concurenta vreunui evreu moldovean saua calugarilor indrAzneti i nAscocitori.

La Brasov fAceau muntenii si de multe ori chiar moldo-venii si alte lucruri de metal pretios, pentru bisericA sau pen-tru casã.

Sculele boierimii si negustorilor se lucrau in aceleasilocuri ca si odoarele de bisericA. Toatil argintgria de masA ve-nea fArà indoialà din Ardeal, din atelierele sasilor, mArAmilecu fir se lucrau in casill, afarii de cele de tot scumpe, de Ta-rigrad". Giuvaierele s-ar 'Area, dupA numele ce poartà, cä artrebui sA vie totdeauna din RAsArit. Dar aceasta nu se dove-deste. DimpotrivA, in cutare insirare de scumpeturi, ca tes-tamentul din 1728 al unei jupinese din Oltenia, Ilinca sotialui Constantin Strimbeanul, unul din secretarii Brincoveanu-lui, se pomenesc i cercei de aur fAcuti la Venetia" si 1 pa-reche de brAtAri cu diamante care s-au fAcut la Venetia", pecind moldovenii comandau brAtAri de la Brasov pink' la Dan-zig pe la 1700. Grecii din Venetia, ca familia Glykys, aveaulegAturi de afaceri, de prietenie si de inrudire cu grecii de lanoi. Nicolae Caraiani reprezenta acolo interesele Brincovea-nului si ale Cantacuzinilor, care aveau capitaluri depuse labanca din Venetia. Panaite Nico, Papa Zaraful era tot asade mult venetian ca i bucurestean, i testamentul sAu a fostaflat in copie la Venetia. Secretarul domnesc Del Chiaro eravenetian, i medicul curçii, Pilarino, venise si el din Venetia.Boierul cel mai invatat al Tarii Românesti, Constantin Can-tacuzino Stolnicul, fusese prin Venetia si invAlase la Padova,pe unde au trecut i atitia greci care si-au avut rostulsi la noi. Supt Constantin Mavrocordat vor fi chiar mai multibursieri" romini la Venetia.

Brincoveanu pune sA i se gAteascA insA la Brasov pahare,sfesnice, tipsii, al cAror rost 11 stia pe placul lui vodà un mes-ter care a imbitrinit servindu-1: Gheorghe Mai argintarul.Si la nunta Mariei, fata lui Vasile Lupu, cu cneazul Radziwill,

Maramek erau de multe feluri ; pe la 1700 se deosebesc: celecusute pe scris", cele umplute cu fir", cele cusute peste tot si umplu-te cu fir".

157

alti

darurite boierilor au fost tot lucru de Brasov: pahare de ar.gint, faptura minded i sublire i arAtatoare si la poleiala fru-moase", uncle si cu capace. Amenintarile lui Brincoveanu,in ceasurile lui de nemultumire i de nerabdare, cA va aducede acum inainte lucru de Dantca", mai bun decit al sasilor,ramasera zadarnice. Tot la vccinii de peste munti isi lucraacest al doilea Neagoe pecetile, inclele de piatra scumpa,talerele, armele, medaliile, ca acel frumos ban de aur, indoua forme, cu chipul san purtind cuca cu inscriptia la-tinA, care fu intrebuintat impotriva-i ca o dovada de trAdarein anul de peire 1714. RAsAritul ii dadea numai, pentru doamna

domnitele lui, cercei, salbe de aruncat pe cap, lefçi i alteelemente de podoaba pe care le-am cercetat in studiul despreimbrAcaminte.

Deci, cind gAsim in minastirile si bisericile noastre, laHurez, la Bistrita, in Bucuresti chiar, lucruri de la Brinco-veanu, cind admirAm ingrijirea cu care sint fãcute figurile, cucare sint croite literele intr-un stil liber, european, nu tre-buie sa uitam datoria de recunostinta pe care o avem fata demesterii harnici i multumiti cu putin, care, locuind la ho-tarul tarii noastre, au contribuit asa de mult la infrumuseta-rea ei.

Deseori se facea si cite o comanda de cadelnite sau de can-dele din Brasov ori din alt oras al Ardealului. Cele maifrumoase slut la Cotroceni, unde ele au fost dAruite de ctitor,Serban Cantacuzino. Lucrul din ele e intocmai ca acela dinalte odoare de argint pe care le stim cà sint facute peste munti.Daca ni s-ar fi pastrat corespondenta lui erban-Irodii cuBrasovul, am avea desigur scrisorile in care el a trebuit sAvorbeasea despre aceste podoabe bisericesti ce-i trebuiau. Bachiar evanghehi se legau cu argint la Brasov in vremea Brin-coveanului, cind vechea viata de minastire decazuse mult.Ripidele domnesti date pe la biserici de Brincoveanu, de Ghi-culesti (la Sf. Spiridon), lucrari foarte frumoase, au si ele Ca-racterul ardelean.

Numai intr-un tirziu, argintaria toata s-a facut in Tarasi ea n-a putut atinge decit cu timpul E.3 i numai in unele locurifrumusetea si bunatatea vechiului lucru sasesc.

15,

si

XI

Mestesugul lucrului de manuscrise cu miniaturi mai ur-meazA cit timp caqile tipArite sint rare si scumpe, uneori ne-crezut de scumpe. MinAstirea Sucevita are in citeva din cAr-tile sale miniaturi de toatA frumusetea, foarte mici, fine sifelurite in culorile ce se intrebuinteaza. Nu lipsesc nici chi-purile domnilor alAturi de scenele din Scripturl. Astfel, inEvanghelia daruitA de Movilesti la 1604-5, dar scrisi InTara RomAneascA, se pot vedea Inca voevozii munteni Ale-xandru si Mihnea Turcitul, ceea ce aratA CA ea a fost copiatAintre anii 1568 si 1577. Un mitropolit al Moldovei, AnastasieCrimea, din cele donA dintii decenii ale veacului al XVII-lea,a fost insusi un vestit caligraf si miniaturist si strAlucitelucrari de-ale lui se pAstreazA la Dragomirna, ctitoria sa dinBucovina, sau in biblioteca din Viena, uncle a ajuns mul-IumitA jefuitorilor, chipul lui Matei-VodA, al doamnei apoi,intr-un manuscript de la Ierusalim.

DupA o indelungatA intrerupere, tiparul a inceput sA lu-creze iarAsi la noi tot pentru folosul bisericii, ca si mai ina-inte. Tipariturile pornesc supt Vasile Lupu si Matei Basarab,domni cu lungA stApinire linistitA. Data aceasta,ru§i, uceniciai lui Petru MovilA, rominul instrAinat, aduc cu dinsii slovelecele noi. Timotei Alexandrovici a fost zetarul celei dintiicArti muntene din epoca noua, Moletvenicul cimpulungeanslavon, 1635. Nu ni se dii numele intiiului tipAritor moldo-vean, dar el trebuie sA fi fost alt rus, ca si acel Ilie care fAcuin stil cu totul rusesc, cu perspective de clidiri cum nu sezideau la noi, plansele sApate in lemn de la Cartea de inthild-turd a mitropolitului Varlaam (1643). Tiparnicii ardeleni pen-tru cArtile românesti erau ucenici de-ai acestor strAini, tre-cuti peste munte ca odinioarA Coresi.

Intr-o a treia epocA a tipografiei moldovenesti intemeiateprin anii 1670 de mitropolitul Dosoftei, noua Uteri miruntA,rotunda si destul de frumoasi vine iarAsi de la ru§i, dataaceasta in* nu de la cei ce trAiau supt obliduirea poloni, cide la rusii din Moscova. Dupi negocieri zidarnice cu calugAriiruteni careli aveau tipografia, destul de veche, la Lemberg,In ministirea lor stavropighiali, supusi adicii de-a dreptulpatriarhiei constantinopolitane, si poate si cu me§terii de

159

tipar de la minastirea Unievului, mitropolitul Moldovei adu-se litera de la patriarhul Moscovei, Ioachim, si impreuna cudinsa, veni i arhitipograful", directorul am zice, VasileStavnitchi. Sapatorul ce i se aduse, fu insa un roman, StancuFaurul. Indata putu sä faca peceti" pentru carti un calugarde la Bisericani, Mitrofan, care a fost apoi urmasul rusului latipografie si la capat, unul din ierarhii bisericii romanesti.Cind, la 1678, muntenii adusera i ei slova, ei tocmirä ca mes-ter pe un alt muscal, Ivan. Frontispiciile i figurile sint lu-crate in stil apusean, fara nici o legatura cu trecutul, i multedin ek sint foarte bune, ca evanghelistii cartii de la Bucuresti,din 1682, sau ca acea capodopera care e evanghelistul Lucadin Apostolul de la 1683, iscalit Damaschin Gherbest. Inacelasi tmip, se hicran la Iasi carti grecesti cu o litera adusadin Venetia.

Astfel gasi o opera bine inceputa acel calugar strain,Antim din Ivirul Caucazului, ce lua prin anii 1690 condu-cerea tipografiei muntene, care nu fu niciodata mai roditoaredecit in timpul lui. Om inzestrat cu toate insusirile artis-Lice, Antim era un bun desenator si din condeiul lui iesiracele mai multe din chipurile care impodobesc tipariturilemuntene de pe la 1700. La Chiev se afla in manuscris cuchipurile Acute de condeiul lui.

Amintirea i se mai 'Astra in timp i dupa ce el cazu depe jetul metropolitan in miinile ucigasilor, la 1716. Pe urmainsa, tipografiile din tarile noastre, care ne-au dat vreo sutade ani o intreaga literatura, pierdura orke valoare artistica.

In legatura cu tiparele, sint i antimisele mai noua. Elese tiparesc pe pinza, uneori chiar pe inatase, pentru ca sàacopere sfinta masa, mule ele sint numaidecit de nevoie cindse face jertfa". De jur imprejur merg litere care cuprindde obicei numele arhiereului ce pastorea diecesa cind s-asfintit antimisul. In mijloc se infatiseaza punerea in mor-mint a Mintuitorului. Cei patru evanghelisti la colluri,vederi din Ierusalim, ingeri desavirsesc tabloul.

Antimisele stricate se schimbau la arhiereul de pe Nre-muri. In Principate s-a facut chiar obicciul de a se schimbaneaparat antimisele la orice venire de episcop nou. De aceea,cele vechi sint foarte rare. Din Tara Romaneasca abia sepastreaza unul de la Teodosie, mitropolitul Cantacuzinestilorsi al lui Constantin Brincoveanu. De pe atunci, de supt

160

Varlaam (1680), e cel mai vechi antimis al mitropoliei ar-delene. Din Moldova nu cunoastem nimic mai vechi decitantimisele de la episcopul de Roman, Pahomie, din celdintii sfert al veacului al XVIII-lea, care se aflA prin citeo veche bisericA din Nord-Estul Ardealului, parte supusäodatà scaunului romascan.

Trebuie BA se faci in sfirsit un loc tiparului de icoane.De pe sApAturi in lemn ele se intipareau pe o hirtie sugAtoare,fära sä fie nevoie de un adevdrat tease. Cea mai vechepe care o cunosc se afla in colectia mea: ea infAtiseazA peDumnezeu Tata in nori, intre doi serafimi. Un cadru cuchipuri de ingeri, cu luna i soarcle, cuprinde pe strAmosiiomenirii de o parte si de alta a arborelui cunostintii: cu in-scriptic slavonii ceca ce arat vechimea desenului se in-seamnA intr-un colt, foarte naiv, crearea Evei din coastalui Adam; I-Iristos binecuvinteazA pe cea dintii femeie, carcse desprinde din latura bArbatului adormit, pe cind de cea-laltä parte se vede arhanghelul Mihail, venit cu sabia pentrua pedepsi pAcatul. Jos in cadru se mai vede un cap cu au-reola' intre doi pesti. La margini se desfac apoi Adam sApindsi Eva torcind, inainte de a se fi imbrileat Inci. Data e de1700. Am aflat-o in Ardeal Ca i altele, nedatate, de ace-lasi fel.

La expozitia din Sibiu a fost expusA i o icoanä profanAhicratil in acelasi chip. Ea inchipuieste pe Alexandru Ma-rele ImpArat Machidonean, care au bAtut pe groaznicul PorIndian care cu Dumnezeu Savaoft s-au impotrivit, lath*Alexandru cu silinta 1-au zdrobit. Se vrid in ea popi de laIndiia", ImpArAteasa lui Por, Cletemistra", Petrecerea luiPor", ImpAratul la ingropAciune", Voivozi lui Alexandru:Ptolomei, Filon, Vizantie, Antioh". Titlul e dat si in lati-neste si in aceasta limbA isi mai inseamna numele mesterul,do pe la 1680-700 monahul Gheorghie", Georgius Pater.

XII

Luerul cusAturilor dAdea bisericilor pe la 1600 o bogAgtie de podoabe pe care nici nu ne-o putem inchipui astAzi .

Catastiful cel dintii al minAstirii Galata, intemeiatä in

161

anii 1580, de Petre Schiopul, nu poate decit sä uimeascti:antimisele, care pomenesc numele arhiereului ce a sfintitmasa asupra cAreia se face jerta mistica, erau pe atunci,nu acele simple tiparituri pe nAtase sau abia pe pinza, cain zilele noastre, ci stralucite bucATi de atlaz rosii cu slovede aur"; preotii sint incärcati de patrafire si stihare dinsirmä", sau fir curat cu nasturi" care sint de märetri-tare, uneori foarte man si cu canafe" ba foarte deseoricu obraze", adicä chipuri de sfinTi sau de ctitori, lucratein mätase de mai multe culori, ca acelea ale lui AlexandruLäpusneanu si Doamnei Ruxanda in zaveasa de la Slatina.Icoanele au toate poale de sirmr, ale citror margini" sintuneori de cea mai bunk' ingtase, de ursinic". /naintea usiloraltarului se intind dvere fIcute din zarba albastrà sau dinbrocart de aur pe fond albastru. Sirince de taftà, adica' ma-rame lucrate cu fir atirnä in coltul icoanelor. Deasupraaltarului, tetrapodul sculptat se inf5soari in alte stofe scumpe.Pe morminte se intind la hramuri splendide grobnice deadamascä neagrä si de ursinic rosu. Pinze scumpe cu au-rArii se desca'surg si intre stilpii care despart tinda feme-ilor de biserica insasi. Pretutindeni se vgd stofe rare deceatma rosie, de atlaz, de cutnie, de adamasa si ursinic,de pe care strälucesc rotelele, Tintele de fir, florile albede fir". Prapurile, steagurile cu virfuri de aramil, in chipde cruce, sint lucrate si ele numai in fir, precum sint aceledouä ce se plistreazl pinA ast'azi la Athos, steaguri ale Sf.Gheorghe lupatorul, alcind balaurul in picioarele caluluisau tronind in linistea biruintei sale.

Dar, din aceste podoabe, foarte putine au ajuns pinit Ianoi, in urma atitor jafuri si pagube. In rindul filth meritil afi pomenite odajdiile, pästrate la minästirea Secului, alemarelui mitropolit carturar, Varlaam. Cel mai vechi prapurdupi acelea din Athos e praporul cu Sf. Constantin si Elena,lucrat in stil apusean pentru biserica lui Brincoveanu de laHurez. Trebuie sä se Tinä seama si de faptul ca aierele siperdelele de la inceput puteau sà se pastreze mai usordecit lucrurile de metal, asa inch nu era nevoie sä fie inIo-cuite.

162

XIII

Pictura de biserica nu e do loc in scAdere aupg 1600.Sucevita lui Ieremie Movila, mintuitä In cei dintii ani aiveacului al XVII-lea, e desigur cea mai frumos zugrAvitàbisericA bizantina ce se poate inchipui: pe dinguntru cape din afarA, e un stralucit covor de chipuri care se Jesfacde pe armoniosul fond albastru i verziu. La celAlalt capAtal veacului si la celalalt capat de pamint romanesc, Hurezullui Constantin Brincoveanu e de o imbelsugare incompara-bilä. Chiar i bisericuta din Bucuresti, atit de cu mestesugalcatuitä, a lui Mihai Cantacuzino Banul, Col-tea, e i un giu-vaer de picturA bunA, in inarginile sfinte ale traditiei.

Unii dintre acesti zugravi erau in stare sä puie in miraresi pe strAinii veniti din Apus i deprinsi cu adevarata pic-tura. Del Chiaro, secretarul italian al lui Constantin Brin-coveanu si al celor dintii urmasi ai lui, pomeneste astfel culaude pe un om al Cantacuzinestilor, pe un tinär trimis deConstantin-Voda in Venetia de unde s-a intors cu mai multecopii bune de tablouri italiene, cel dintii bursier de picturilprin urmare.

Sapatura In lemn se face tot mai ingrijità si mai finA.Mai toate catapetezmele de odinioara sint foarte bine lu-crate, de oameni harnici, rAbdAtori si cu adevArat evlaviosi.Acest mestesug se dovedeste i in alte parti ale bisericii, laamvoane, care sint sculptate uneori ca o horbota, peste careintinzindu-se apoi vesmintul straucitor al poleiturii, eleseamanA cu §-told bogata i rara, in jeturile arhiereiloruomnilor, care infAtiseaza de multe on i o mAiestrit sii-patura a stemei sau in usi. Din nenorocire cele mai multedin vechile usi s-au prapiidit cu desiivirsire, fiind inlAturateca niste bucäbi de lemn mincate de can i netrebnice, inlocul dirora ctitorii i epitropii au avut mindria de a puneuricioase table de her, impodobite doarà cu initialele nu-melor acelor ce le-au plait. Cu atit mai scump trebuie safie un exemplar asa de desAvirsit ca usa de la Coltea, o adevii-rata filigrana in lemn.

Un foarte frumos jet, zvirlit acuma in pragul unci tinde,e acel de la biserica ubestilor din Cimpulung, en hramulNasterii Fecioarei ; mesterul sapat numele, care pare sa fie

163

si

siA

;Aril,

si-a

Nicolae timplarul (Nicolai Tem.") adAugind si data de2 mart 1786.

SApAturile acestea in lemn le fac prin sate IAranii. inacelasi fel ei isi fac crucile de mormint, portile si alte lu-cruri de lemn. Prin partile bistritene ale Ardealului ei nu daunumai figuri geometrice, ci sapä chiar incercAri de chipuride oameni si de dobitoace.

Cine vrea sl-si dea seama de bogAtia si puterea acestuilucru de sculpturà ornamentalä, poate gási o frumoasá dovadAdespre dinsul la usorii bisericii Co ltii, filcutà la inceputulveacului al XVIII-lea, cu serpuirile sale de flori si cu celepatru chipuri energice, desi cam scunde, ale evanghelistilordin colIuri.

Artistii care fac asemenea lucrAri, nu mai sint deci eau-gärii. Sint mesteri din lume, oameni umili, care n-au macarun nume de familie, ca sä-i putem deosebi unii de altii. Deciin zadar pun ei in dosul inscriptiei frumos silpate a domnului,care inseamnä cu numele ski intrarea in bisericA, sAräcl-eioasa kr pisanie zugrAvità. Numele lor de botez se citeste,se amestecg si se uitA.

Totusi ei fac o scoalà, o scoall serioasä, mare si puternicrt.Zugravii munteni stràbat toatà tam, impodobind pentrupreluri foarte mici, cit sá-i ajute sä trAiasca, pinä si biseri-cik satelor departate, care se invrednicesc de o podoaba cutotul cuviincioasà. Nu numai atita, nu numai cà ei dau Ora-nilor nostri privelisti care le inalta gindul si le curata inima ;ei trec hotarul, ajung in Ardealul plin de români ca si dinsiisi unde se invoieste a plati vreun cleric mai bogat, in tinutulSibiului (Poiana), in Tara Oltului, ei zugrävesc frumos,ca in /ara". Cutare calugar din schiturile ardelene, cutaresätean, cutare femeie chiar, care ajunge astfel zugravita",invatA de la dinsii, si astfel pink' astazi trAieste in Ardeal oastfel de scoalá taräneascl ce porneste de la acesti vechi maes-tri ratacitori ai mestesugului bisericesc. coala se manifestAserios la SAlistea sibiana si, in cea mai ciudatA si sAlbaticAformil a ei, la Nicola lingá Cherla, unde mesterii scriu pinAsi slove pe care nu le poate citi nici un om pe lume.

E folositor sA se insemne insa cea mai veche zugrOvealAardeleanO, aceea din vechea biseriefi de la Criscior, uncle

164

Inca de la 1411 erau chipuri si inscriptii sirbesti (rescia-nicae")1.

Unii din boierii nostri din veacul al XVIII-lea stiu si eisti zugraveascA, i gramatica tipArita la Viena, in 1804,a lui Nichifor Theotokis, are chipul scriitorului de ScarlatSturdza, care facuse studii si la Lipsca.

Pentru a se face in sfirsit toata dreptatea acestor douAveacuri de arta, trebuie sa se aminteasca de tot-frumoaselediscuri de small cu bourul, cu vulturul, pe care Vasile Lupul,cind Ii facu Trei Ierarhii, avu grija sa le comande, nu inArdeal, credem, ci in parti mai departate ale Europei, undese lucra in proportii mai mari cu mijloace tehnice mai de-savirsite. $i mai ales nu trebuie sa se uite sapatorii de pietre.

Acestia sint acum numai romani. Ei lucreaza cadrelede usi si de ferestre, ei modeleaza ciubucele, ei potface uneorisi un fel de falsa podoabA sculpturalA, din tencuiala (ca laFundenii-Doamnei). Dar mai ales ei sapa pietrele de mormint,in slove cuviincioase, uneori chiar dibaci inlantuite, totdeaunadesavirsit proportionate si fara o singurA greseala in scriere.Unele biserici bucurestene, ca Radu-Voda, Mihai-Voda,Negustori sint captusitecu asemenea pietre, i macar o datain viata lui un om de gust trebuie sa inlature covoarelen4:flirt care le acoperA pentru a-si face insusi o parere desprefrumusetea lor.

XIV

In al doilea sfert al veacului trecut, aceastA inflorirea smeritei arte bisericesti se pierde pe incetul. Pupa 1830,pe vremea influentei rusesti, se adusera cu gramada din Rusiaicoane imbracate cu argint, aiere de fir, odoare i odájdii,care nu semanau cu vechiul lucru moschiesc, pomenit Incainainte de 1600, ci erau un lucru prost de fabrica. Vechile po-doabe fura jertfite pentru aceste noutAti grosolane. Toatebisericile noastre sint pline de ele.

$tirbei-Voda, om de rinduiala si crestin cucernic, voi sadreaga si sa infrumuseteze toate biscricile noastre care se ju-

1 Vezi revista maghiarli Turnr, II, p. 102.

165

gi

puiau si se naruiau. Se stie a el a reparat foarte multe siadaug ca a reparat foarte prost. Trebuindu-i pictori, cadperetii bisericilor drese sateau cu totul golasi, el trimise instrAin'atate pe trei tineri: TatArescu, P. AlexandrescuStancescu.

Cel dintii singur a riispuns asteptarilor i s-a intors i cucunostinte de pictura si cu dorinta de a-si face datoria acolounde o avea mai mare: in biserici. Mai tirziu a inviitat pen-tru aceleasi scopuri i in acelasi Apus, Pompilian.

Pictorii cei noi n-au avut insa nici o cunostintä deplinàdespre vechea noasträ zugraveara, pe care o despretuiau.Ei au facut pe acele mari ziduri de reparatie chipuri straine,catolice, care n-au macar indrepatirea cä sint frumoase.Dimpotrivà, unele sint groaznice. 5i in multele biserici cese clAdesc prin sate se astern fArà control grozilvii si mai mari.Negilsindu-se mesteri nici pentru asa ceva, satenii din Ardealcheaml pentru asemenea lucräri sasi Si evrei chiar.

Tocmirea de pictori straini nu da astfel de imbracamintihide bisericilor noug sau innoite din orasele mari sau din lo-calitAtile istorice. Am alergat astfel pe rind la francezul Le-comte de Noily, fratele arhitectului care a mestesugit Curteade Arges, la italianul Marchetti, care a lucrat biserica Amzei,clàditä din nou intr-un stil haotic si pretentios, din care nuse desface nici un plan, la danezul Exner, care a zugravitbiserica din Sinaia. Nu numai din punctul de vedere al min-driei nationale, care se pare cä lipseste tocmai in acele dome-nii unde ea isi are locul mai mult, astfel de intrebuintare astrainilor e condamnabila. 0 arta' nu se invata in citeva luni,ea se deprinde prin tot ce vede in jurul sAu, din indepgrtatiiani ai copilAriei chiar, artistul, ea se insuseste si prin credintA,pietate si iubire, prin instincte puternice si fine care leagacu strAmosii. Pentru acesti artisti care abia ne cunosc sinu ne pot intelege, arta bizantino-romaneasca e sau o piedica,un sablon impus, sau un sport fAcut cu usurinta. Cind veziHristosii cu Oral rosu, farimitatin fla'cari usoare, ai luiMarchetti, mai ciudati Inca atunci cind grele argintärii,lucrate la Radivon sau eine stie prin ce bonn depärtate, Iiinconjurà fata, cind poti descoperi la fiecare chip inriurireaartei apusene necontopite cu traditiile noastre sau amintireabizantinismului grec stravechi invAtat in fugä din manualesari din calatorii, mai cAli pare ran dupi sfintii ficuti cu

166

multà usurinta de condei, cu sing pentru decoratie cusimtire adevarata pentru aceasta lege crestinA a RAsAritului,de preotul roman zugrav de biserici Damian, care a lucratpina acum la trei biserici innoite: Sf. Voevozi, Vergu i Cui-bul cu Barza. Pentru cinstea, ca i pentru folosul nostru, ape-lurile la strainatate ar trebui sa inceteze mAcar pentru aceaparte din arta, care e mai strins legata de trecutul nostruacela umil si cinstit, arta care impodobeste bisericile ro-mfinesti.

De curind, problema unei impAcari intre idealul modernal frumusetii, intre traditiile artei apusene bisericestiintre cerintele ortodoxiei pus-o pictorul ardelean OctavianSmigclschi. In catedrala din Sibiu el a dat lucrari de cea maiinalta valoare artistica, asa incit sa se poata mindri cu eleorice neam inaintat in culturA. Studii mai adinci si mai sta..ruitoare in trecut ar apropia de sigur si mai mult problemade solutia ei.

Pictura româneasca are pinA acuma un singur nume ne-tAgAduit, vrednic sA intre in istoria artei europene din yea-cul al XIX-lea: cintaretul in culori al %Aril i tAranului roman,dulcele i marele poet optimist i vesel, Nicolae Grigorescu.Atitia tineri rAtAcesc insa pe cal false, imita harnic, se silescsA inventeze i intr-un anume moment simt ca stracluintelelor nu sint pretuite de o societate indiferentA, se zice, pentruartA ; ei se dezgusta sau de arta lor i o lasA, sau de tara lor

pleacA. Oare n-ar gasi un mai bun cimp de lucru in accaarta bisericeasca, ce are nevoie de dinsii si in care s-au inde-plinit cele mai mari minuni pe care le stie lumea?

Iar uncle arta lor e prea inaltA si, mai ales prea scumpa1preotul insusi sa stie lua in mina, ca preotul Damian din Bucu .resti, penelul zugravului.

1 9 0 6

gi

gi-a

gi

CE ESTE VECHEA NOASTRA ARTA?(Conferiniii la cursurile din Valenti de Munte, 13 august 1939)

La ce tinde conferinIa aceasta ? Acesta este cel dintiilucru pe care trebuie sa vi-I spun. LAU, aceasta conferintatrebuie sa va arate ca noi avem o arta" a noastra care s-aapzat in domeniul religios, pe vremea aceea lucrul de ca-petenie, dar se leaga i cu arhitectura profana, prin urmare cucasa pentru caugari, cu casa domneasal, adause pe lingamingstiri i biserici. Numai mai tirziu, in secolul al XVII-leaqi mai ales in al XVIII-lea, au ajuns particularii Lea'n4te zidiri de locuinte de proportii mai mari, in care sä segaseasca §i elemente de frumos, adaptate cuminte la nevoiletarii.

Astfel accasta arta este religioasa, dar, o bucatà de vreme,prin aceasta cuprinde tot cimpul frumosului.

Despre arta cu caracter religios care inseamna, pentrumai multe secole, arta in general, nu trebuie sii credem cãeste a noastra in intregime, §i mai putin ca este o creati-tine a noastra'. Tot ap, de altfcl §i pentru arta populara.De aceea, in cutare publicatie a mea, eu vorbesc desprearta populara in Romania. Oricind este vorba de arti, inItalia, in Franta, in Germania, in Anglia, e mult mai pru-dent sa se spuna ea este vorba de istoria artei generale inFiecare din tiirile acestea, decit sa se creada ca tin poporsau altul a creat un tip de arta fari a fi primit nicio influ-entii. Dar influentele au fost respinse de unii, fiindca' li separe ea' atac5 o originalitate, care se poate manifesta

prin sintezd.

168

sa-si

ci alt-Fel t

Caci, fiind vorba de arta de la noi, noi avem un meritfoarte mare si care poate fi si mai departe folositor inviata societatii noastre meritul ca. , de oriunde am primit ceva,si am primit de pretutindeni, cu placere, cu recunostinta,cu marturisire, proclamind falls prin cercetarile noastre, cumca am imprumutat pe toate le-am adaptat, intr-o sin tezdcare ne apar fine Si care este lucrul de cdpetenie in dezvoltareasimfului de frumos si al realizdrilor frumosului la noi.

TJn scop al conferintei este acesta: sa va convinga despreaceasta pe d-voastra in intiiul rind, iar apoi si d-voastra inlegáturile cu altii, sii le impartasiti lucrurile care vor fi ex-plicate aici, ca sa se poata incorpora la stiinta pe care ficcarecetätean roman trebuie s-o aiba despre ceea ce se gasestein marginile tarii

Dar este si un alt scop. La noi, de o bucata de vrcme pier-dem simtul de a face lucrurile potrivite si nimerite. Accastala un popor care a avut in gradul eel mai inalt instinctul fru-mosului, la unul in care orice -Oran stie aseze casa inlegatura cu natura, dupà punctele cadinale, vinturile, influen-tele de cald si de frig, intr-o Tara unde täranul stie, nu numaicum sa-si aseze casa ci, in acelasi timp, i ce elemente saintrebuinteze pentru a cladi, iar toate acestea sa se prezintein oarecare proportie, pentru ca in arta proportia este lucrulde cdpetenie.

Imi aduc aminte de exclamatia de admiratie a unuia dintrescriitorii care au inteles mai bine poporul nostril, prietenulmeu Bratescu-Voinesti, cind a venit aici si s-a uitat la dreaptasi in stinga la casele acestea de la Villeni si a spits: E demirare cum avcau oamenii acestia un fel de canon, un fel delegiuire a frumosului, fara sä fi cetit o carte, fara sa fi facuto ora de clasa teoretica, dar stiind sa nimereasca lucrurile".Fiindca toate casele acestea sint nimerite, pe cind cele facutede noi, nouazeci si nona la suta din cele facute de arhitcctiinostri o spun cu parere de rau sint lucruri care pot fifrumoase, incapatoare, dar nu sint nimerite. Iar lucrul decapetenie in materie de arta ea si in materie de literatura, demorala, de buna purtare este a nemeri, fiindca uncle lucrurifoarte bune in unele imprejurari, sint proaste in alte impre-jurari. Sinatul acesta II pierdem, i nu atit prin calatorii instrainatate, fiindca nu toti le pot face, nici prin carti, cacise citeste foarte putin a ajuns de trebuie sa dai cuiva un

169

lui.

sa-si

f el de recompensA nationalà ca sA citeaseä ci cred cA obum\ parte din aceastA vinA o are ,scoala.

coala este, din nenorocire, o continua invalaturd deuric. Totul este urit in scoalA. Urità curtea scolii, care nu aregrAdinA, nu are livadA, ci e o simplA bAtAturA. Uritä insAsicládirea scolii, si la scolile primare, si la celelalte, si chiarla universitAti. Este urita, de exemplu, la co1i1e primare lipsacompletà de cerdac, atit de frumos i care-i i un mijloc dea scoate copiii la aer, pe cind, in loc, sint numai ziduri inbAtaia vinturilor, sub arsita soarelui, clAdiri care realizeazAacest ideal in rAu cA sint foarte cAlduroase vara i foartereci iarna.

OdAile insesi sint foarte eau impArtite. i in Ardeal, suptvechiul regim, se Ikea in edificiile publice, o scarà strimbA,care strica insAsi privelistea clAdirii. Cea mai frumoasA scarAeste vechea scarà italianA, de la care pleacA galerii, de pecare se poate vedea partea centralä adincitA, precum din aces-tea se vede dantela frumoasá a galcriilor. Apoi, in kc sAvinA lumina direct asupra claselor, se asazA culoare pentrucirculatie care nu sint decit adAposturile tuturor curentelor,de unde se culeg bolile in acelasi timp cind se furA lumina co-p iilor.

Clasa are mobilele cele mai urite. Nici un timplar late-ligent, talentat, nu le-ar face. in mijloc, catedra este un lAdoi,si nu inteleg pentru ce se mai pAstreazA acest lAdoi, care nicin-are foks. Pe vremea mea folosul era acesta: doar acela cáadApostea cAciulile" cclor opriti" ori se punea inAuntru osfoara rnergind pin5 in fundul clasei de unde trAgindu-sesfoara, golul catedrei bubuia.

Icoanele sint cele mai detestabile care se pot inchipui,un adevArat mijloc de a dezvAta pe copii de pietate. CAci pre-cum religie fArA frumos nu este, tot asa i in frumos este oreligie.

Arta noastrà porneste de la anume obiceiuri mile-nare, in materie de frumos, ale poporului nostru. Elementelecare yin pe urmA se prezintà intii asa cum erau la cei de la cariam imprumutat. Apoi vine reducerea kr la traditiile mile-nare ale artei noastre populare, care este de origine preisto-

tracicA, abstractä, geometricii, asa cum se vede pe ii, pecovoare, in sculpturile in lemn ale ciobanilor nostri. E o arta'

170

si

rich',

care numgrg mai multe mii de ani si se pgstreazg ping astAzidesi dispretuitg, desi concuratg de arta de la orase, desi, ca

exemplu, in Bucovina, femeile vind pe nimic costumele lorvechi, care li se par a fi o rusine, totusi se pgstreazg inadincuri i poate sg fie readusg la suprafatg.

Arta popularg cuprinde, am spus, in ea, afarg de elementulfrumosului, un element principial, care este reducerea la formegeometrice. Floarea ca floare, omul, un animal, o fiintg vie,asa cum se vede in naturg, pe toate acestea arta noastrgnu le admite. Le supune la o operatie, natural foarte impor-tantg, o operatiune matematicg, prin care lucrurile din afargstilt umanizate, pentru ca stilizate fiind de gindirea abstractg,sg dea forme care existg apoi prin ele insele. Se creeazg, prinurmare, o linie in necontenitd producfie artisticd, qi ea poate sgdea forme de o varietate nesfirsità.

Principiul acesta se aplicg la noi cu un simt deosebit alproportiei t3i al armoniei, care doming totul. Noi ne inchipuimadesea cg o clAdire mai mare este superioarg unei clgdiri maimici. Dar cea mai frumoasg Iocuintg din Italia este poate casalui Andreea Palladio din Vicenta, un pgtrat avind pe laturiciteva foisoare de arcade luminoase si aerate. Poate sg pungcineva algturi casa lui Palladio cu cele mai mgrete constructiidin New York, dar orice om de bun simt, avind instinctulacesta al frumosului, va prefera opera arhitectului din veaculal XVI-lea, fata de toate clgdirile americane ale tehnicienilorcare nu grit arhitecti, ci ingineri In timpurile noastre.

Intii, la reducerea la forme geometrice. Al doilea, cumspuneam, proportie in ce priveste mgsura. Al treilea, poporulacesta al nostru are un simt deosebit pentru culoare.

Natura noastrg este coloratg. Pajistile, cimpiile de hrang,muntii cu 2nveliul lor de pgduri au, in diferite timpuri aleanului, o culoare deosebitg Sf cu nesfirsite nuance. Toate aces-tea dau notiunea frumosului acelor care se formeazg in ace astgasezare, si in domeniul cromaticii, cu ochii coboriti asupraacestui pgmint. Cromatica artei noastre este deci al treileaelement.

Tree la monumentele insesi.Ce s-a .fdcut in timpurile din care n-avem monumente?

Fiindcg, ping in secolul al XIV lea, monumentele ne lipsesc. In-chipuirea pe care si-a fAcut-o un profesor de la Iasi, care acum

171

nu mai este in viatk ck la Arges, biserica DomneascA estedin secolul al XIII-lea e cu totul imposibilti. El ii fAcuseaceastä inchipuire pentru cá aflase pe marginea vesmintelorunor sfinti din altar niste litere. Dar literele servesc ca mijlocde impodobire i in Apus, si nu au alt inteles. Cind mánincticineva o supä cu litere, nu inseamnA cA acel care se hränesteia in lingurg o poemA sau un capitol dintr-o povestire! Lite-rele acestea sint puse i acolo numai ca o curiozitate plAcutà.

De fapt, neavind monumente decit din partea a doua asecolului al XIV-lea, pinA atunci noi am avut casa Taranuluinostru, care este si acum cum a fost acum o mie, doui de ani,pinA in epoca preistorick Unele elemente s-au putut adAogi,mai mult din Orient, de exemplu cerdacurile care anna carac-ter oriental, dar baza e aceeasi. Bine inteles nu este vorba decasa noastrà de la ses, unde satele sint alcAtuite de oameni fAränici o asezare mai veche, ci de locuinta regiunilor deluroase.

AscultAtorii cursurilor acestora au vAzut in VAleni unclenu s-a produs decit pe alocuri o modernizare, regretabilk acesttip, care era deplin fixat Inca de pe cind nu era poporul ro-mAnesc pe acest pAmint, ci numai inaintasii lui, tracii.

Prima bisericd a noastrd a fost Ord indoiald de lemn. Eanu putea sA aibg elemente de cromaticA, fiindcA picturile aparmai tirziu numai, desi femeile noastre sint mari pictorite cuacul. Prin urmare, foarte probabil, bisericile acestea nu erauzugrAvite nici iniluntru, nici inafartt. Dar ele au avut douddin elementele hotdritoare ale arhitecturii noastre sdtepti: prispapi acoperisul.

Prispa aceasta dA o impresie de soliditate clAdirii. Ea nuiese ca din pAmint, ci clAdirea se sprijinA pe o bazg mai largli.Nu mai spun de rostul prispei in viata ranu1ui. Acolo pri-meste eI, acolo vorbeste cu lumea, acolo doarme atit eft Iiingriduie clima. Acoperisul e aplecat. Pe atunci nu erauulucile de tinichea care se pun la streasinii sA arunce apa,pentru ca sä nu se umezeascA insgsi clAdirea. Acoperisul tinealocul acestor mijloace telmice ale tinichigiilor moderni. Aco-perisul acesta, mare, scobit, cu streasinA largA, este si el un.lement de cApetenie.

Nimic mai absurd decit ca, in clima noasträ, cu zApeziqozave, cu ploi prApristioase, sA se facA terase deasupra era-

Ar merita arhitectii care le preferrt sA fie condamnati

172

..

lirii.

....

a petrece citeva saptamini acolo pe terasa citeva sapta-mini vara, citeva saptamini iarna, ca sa vada cit este de bine.In Spania e cu totul altceva. In clima aceea uscatil, acolo suseste salonul de primire i, tot acolo, cind e vorba de luat aer,se aseaza cineva.

Bisericile acestea vechi din Romania au disparut, fiindcain locul lor s-au facut biserici de zid i obiceiul era eh' sipeste biserica de zid se mai facea o alta. La Comisiune stimca deseori se descopere cuprinsul cladirii intii in mijloculbisericii mai largi care a inconjurat-o. Este chiar o discu-tiune, pe care a ridicat-o Sacerdoteanu cu privire la Bisericadomneasca din Arges, pe care o crede mai veche, dar in pro-portii restrinse. Dar, fireste, nu e vorba de teoria acelui pro-fesor iesan, Tafrali, cu literele de pe marginea vesmintelor, cide recunoasterea unei cladiri mai vechi pe care a inlocuit-o,a lui Voda Basárabil.

In Ardeal, unde n-au fost ca la noi, boieri, sau daca au fost,au trecut la clasa superioara straina, asa incit s-au catolici-zat i s-au confundat In lumea maghiara, in Ardeal, undebiserica nu era organizata asa de solid ca la noi i n-au fostdomni straluciti ca la noi, satele au ramas cu bisericile delemn, cum, ici i colo, au mai ramas i pe la noi. i va tre-bui ca noi, Comisiunea, sa facem o statistica a bisericilor dinlemn din vechiul regat, asa cum a facut-o Petranu pentrubisericile de dincolo.

Bisericile acestea au, in Ardeal, de la o bucata de vreme,un turn foarte inalt. El lipseste dincoace, unde este streasinalarga, prispa destul de intinsa. In partile maramuresene

ardelene biserica poate sa fie facuta din vergi, unse cu lut,asa incit se pierde corpul bisericii intre acoperi i prispà, darturnul domina. Aici, in apropierea noastra, am fost in timpuldin urma la biserica din Posesti, unde e ingropat un ctitor subt opiatra frumos sapata, dar biserica e asa de joasa Ca are cinevasiguranta unui cucui, &ea nu-si potriveste aplecarea. Si inalta, pe care am vizitat-o acum in urma in Ilfov, o lipsa deatentie m-a facia sa cad pe spate, fiindca la ficcare momentintilnesti o grinda care-ti taie drumul. Dar, dincolo, bisericaare un turn inalt, frumos, lucrul de capetenie este turnul.

Cred ca, pentru turnul acesta romanii n-au facut alteevadecit sa imite in lemn, singurul material pe care-I aveau ladispozirtie, turnurile care se intilnesc mai ales la sasi, uncle

173

sint biserici fortificate, ca aceea de la Rignov, unde lumea seretragea ca intr-o cetate, cu ziduri aparatoare, gi biserica ayesdeci turnul acesta de unde se vedea venind dugmanul gi deunde se putea incepe respingerea lui. Ceva analog se intil-negte la San-Nicoara, adica la Sfintul Nicolae din Argeg, undebiserica are un turn formidabil, din care o parte a cazut, darce a Jamas e Inca destul de impunator. Avem de a face giacolo cu o biserica cetate, cu o biserica fortificata.

nu numai acolo. La Cimpulung, unde s-a facut in timpuldin urma un lucru atroce, dupa focul izbucnit la o gcoatalinga biserica Domneasca, vechea minastire i focul s-a in-tins la casele vecine, iar un foarte important om politic, acarui putere electorala este in judetul Argeg nu-i spun nu-mele, dar se gtie eine a fost mai puternic, sub raportul poli-ticii de partid in Argeg s-a apucat era un guvern li-beral la putere gi a dat ordin a se reface clädirile pe seamastatului, fiindca focul a venit de la minastire, gi aceasta erapretentia locuitorilor i astfel in locul casutelor celor foartemici, ii s-au facut case cu doua rinduri, pentru asigurareavotului, case acoperite cu tigla rogie, stricindu-se tot caracterulvechii cladiri a minastirii care era inconjurata inainte de acelecase modeste ; turnul clopotnitei e formidabil ca gi la SinNicoara.

Prin urmare, este evident, cà elemente din biserica forti-ficatd sdseascd au trecut la noi. Pranii nogtri in Ardeal, caren-aveau obignuinta lucrului in piatra, au transformat numaicladirea veche prin aceea ca i-au adus turnul. Ca sa vedeti caeste aga, o sa va aduc inainte, in proiectiune, o biserica dinNorvegia, i una din Anglia care au turnul facut tot aga ca lanoi lipsegte doar cerdacutul de sus, aceasta pentru casa se vada ca oriuncle a fost nevoie de aparare i un elementde Iemn sta la indemina oamenilor, s-a facut tot aga.

Adaog atita, in aceasta privinta ca, din acoper4 el insumise poate face o delicatd opera de artd, foarte interesant, de laInategti sau in oragul Ramnicul-Valcea, uncle o bisericutiiajunsa proprietate particulara, e frumoasa prin jocul deacoperiguri .

In case vechi de zid se ajunge la un efect placut prin intro-ducerea intro rindul de sus gi eel de jos a unei a doua streagine.Astfel la o circiuma de aici din Valeni, gi am Igeut aga gi lamuzeul local de arta religioasa.

174

5i

0 observatie cu privire la cromatica. V-am spus ca vechilebiserici nu aveau picturi, fiindca lipseau zugravii, care peurma au venit din strainatate: n-aveau picturi inauntru,cu atit mai putin in exterior, cum este cazul bisericii de laVoronet si al celei de la Sucevita, care s-au pastrat pina Inzilele noastre. Dar in cutare casa taraneasca din Bucovina lingaHumor, intilnim prin grija unei femei, fata de care ulica aco-perita cu elemente florale ; se poate intimpla ca elementede acestea de zugraveala sfi fi fost aduse prin insasi privelisteabisericii Domnesti, zugraviti si ea pe dinafara, dar se poateintimpla, iarasi, ca la originea acestei zugraveli insesi safie un element popular, ca acela care se intilneste de obiceipe covoarele taranesti.

Dupa arhitectura de lemn, care se gaseste in forme mo-deste din ce in ce mai rar, cind s-a intemeiat domnia, aceastaa avut ambiii mari. Domnii acestia aveau, in adevar, uncaracter imparatesc, negustorii straini treceau acum vadu-rile Dunarii, dincolo de care turcii introdusesera ordinesigurantä, pe cind vechii stapinitori sirbi ca i cei bulgarisi greci impiedicau prin luptele lor comertul: cind cu totulaltfel a venit autoritatea impäratului turcesc.

Domnii nostri au simtit deci nevoia de a avea cladiri inpiatra in Muntenia, fiindca in Moldova, afaril de una carese gaseste in vechea capitala a Moldovei, la Siret a douadupa Baia, care era cetatea Moldovei", apoi se va trece laSuceava unde poate fi i o influenta de dincolo de munti,caci elementul sasesc s-a intins, prin Baia, pina si In partileSiretului, asa incit cercetatorii sasi, in loc sa discute totvechile diplome ale asezarii neamului lor in Ardeal, ar facemai bine sa studieze asezarile taranesti de la Baia, cu caracte-ristice figuri germane, precum sint si cele de la Sasca, aratindo asezare saseasca acolo n-aveam nimic asemenea inaintede 1400.

Dar domnii munteni, cari aveau in vecinatate dupa fostulimperiu bizantin, o bucati de vreme statele sud-bizantine,bulgar i sarbesc, care straluceau prin lumina bizantina de laspatele lor, au cladit din caramida si piatra cu mesteri straini.Era, prin urmare, o influenta de jos, acea influenta bizan-tina si mai era si o influenta de sus, aceea de la sasi, sin-gurele influente posibile.

175

gi

Pe baza aceasta, in perioada imprumutului neasirnilat s-afa'eut biserica DomneascA do la Argcs. Are o forma bazilicalabizantina foarte redusa Si foarte saraca. E facuta in forma decruce, dar fara sa aiba la aripa dreapta si la aripa stinga acrucii puternica icsire in afara, i farà sä fie sus balustradaunde sedeau femeile. Elementele solide de arhitectura sereduc la cit se poate de putin. PiIatrii modesti impart era-direa in trei.

Dar marea frumusete, care o face vrednica de a fi cerce-tata de oameni de pretutindeni este in pictura: in frescele ace-lea minunate, datorite unor mesteri greci i slavi, care traiauin acecasi comunitate de arta. Ele sint mai bine pastratedecit la Mistra, in Pclopones, cu celebrele frcsce care nu sepastreaza pretutindeni in intregime, pe cind noi avem acestefrumoase fresce din veacul al XIV-lea prin minunea ca s-aintins asupra lor in secolul al XVI-lca o tencuiala pentru unnon strat acoperit indata si el de un al treilea, modern. Ar fitrebuit BA se fail grija de a lua fotografii dupa tot ce s-a dis-trus. Lecomte de Noiiy voise sa &grime totul, dar raposatulCerchez a avut grija de a conserve cladirea i cu ea acestefresce pe care e o datorie nationala a romfinilor &A le vada fie-care.

Drumul la Arges nu este doar greu. Odinioara studentiigermani, dupa ce-si mintuiau invataturile, cumparau un batde drum si strabatcau Germania pe jos. Asa s-a format inmare parte sentimentul national german din epoca romantica.Acolo la Arges este mormintul lui Bäsaraba, domnul cel din-tii al tgrii libere i mindre, inmormintat inauntru putemvedea intreg, picioarele singure fiind desearnate, pe cindfata este usor de recunoscut. Poarta o diadema de marga-ritare, iar pe vesmintul de purpura presarat cu alte margäri-tare, crinul Angevinilor, al casei d'Anjou domnitoare in Un-garia. La mijloc prins cu o cingatoare in care se vede perfectpastrata placa infatisind pe un cavaler i pe o doamna cumotivul lebedei, in legatura cu o anumita legenda din evulmediu. Mormintul este Inca vizibil, dar Comisiunea noastrava trebui sa-1 inchida, ea &A nu fie expus profanarii prin curio-zitatea oricarui om fara sentiment de pietate, nici religioasanici istorica. Obiectele de aur sint insa la muzeul de artareligioasä.

176

Tin sg adaug cg, dupg Drgghiceanu, mortul de la Argeseste Radu-Vodg de mai tirziu, nepotul lui Basarab. Eu men-tin pgrerea mea ca este Basarab, Bgsgrabg, pentru ca peperetele sting al bisericii se vede o zgirieturg descoperitg totde d-sa, care spune cg Basarab a fost adus acolo de la Cimpu-lung si ingropat, ceea ce inseamng cg biserica era ziditg derosu, cAci altfel n-ar fi inscriptia aceasta. Dar atunci eineeste ctitorul? Cel care o face de cgrgmidg, nu cel care o zugrg-veste. Prin urmare, nu poate fi decit Basarab, a cgrui aducereacolo este zgiriatg pe peretele din stinga. Cu cit mai usor deinteles sint lucrurile, lumea le intelege mai putin.

De la biserica Domneascg si de la San Nicoarg s-a trecutdincoace de Olt, caci dincolo, cum vom vedea, e alt arta, ladoug tipuri noi care nu se leagg nici cu una nici cu cealaltrtdin inaintase si nici intre ele. Este cazul bisericilor de impru-mut, a formularelor de artg imprumutate, care n-au continui-tate. S-a ajuns, in Arges chiar, la biserica lui Vodg-Neagoe,biserica Episcopalg, care a fost refacutg foarte ran, afara desoliditatea materialelor. E vorba de alt Basarab, acest Nea-goo, care a luat numele strAmosului. Dar biserica pe care afacut-o acolo, urmindu-se cu mitropolia din Tirgoviste, ace-Iasi stil, insg nu este in legatura cu biserica DomneascA, nitreprezinta o continuare a ei. Dar ping la biserica lui Neagoe,domnii au trebuit sg treacg pe la Cimpulung.

In Cimpulung se aflg cea mai veche inscriptie din Roma-nia ; a unui comite", seful municipalitgtii privilegiate dela 1300 judetul" Laureatiu de Cimpulung. Dar biserica luinu mai are caracterul de la inceput, desi i-au rAmas oarecarerämAsile catolice de pe vremuri, ca sfintul Nicolae inatisatpe clopotnitg in chip catolic. Oricum, la 1300 a fost aceastgbisericg strAing, care dginuieste ping azi, cu toate prefacerilesi incadrgrile gotice, trecute la o bisericg a noastrg.

De la Arges la rasarit, trecind peste o linie de mnscele,domnia ajunge la Cimpulung, centrul unei succesiuni de satelegate intre ele, asa cum este i astgzi in Muntii Apuseni,in Vrancea, sau la Chiojduri, pe Bisce. i si-a 'lent bisericginainte de a se fi isprgvit zugrAvirile bisericii Domnesti dinArges.

Biserica este total transformata. Draghiceanu, care dinCimpulung a cgutat acolo un mort ca acela de la Arges n-a

177

gAsit nimic, fiinda de douA ori clAdirea s-a prAbusit. Dareste acolo piatra de mormint al lui Nicolae Alexandra, urma-tail lui Basarab.

In Tirgoviste, unde a coborit apoi domnia pe dealulcu viile, biserica sfintului Nicolae din vii" a fost facutii deRada cel Mare, inaintasul lui Neagoe, minunatA biscricA dincea mai bunA piatrA, din marmorg, cum spunem noi, foartesolidA, in forme imprumutate si ele de la lumea balcanicilsirbeascA, de caracter dalmatin in sculpturl.

Trebuie sA ne intoarcem bash' in urmá, ca sa vedem cumdin aceeasi Serbie ne-a venit pentru Oltenia, o altA influentàtot sirbeascA. Pe Bugg biserica, azi total ruinatA, de la Vodita,am avut acolo biserica de la Cozia, o foarte frumoasä creatiea lui Mircea. i arhitectura si pictura sint de caracter sirbescin legAtura cu cea mai apropiatà dezvoltare a unei arhitec-turi sirbesti malt mai vechi si mai mArete coborindu-sepita in secolul al XVIII-lea decit arhitectura de la noi.Pe linga lucruri adause de la Neagoe la Brincoveanu, estein pronaos vechea pictura pe fond albastru in mici patratecare e de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Mircea, pe care1-am reinmormintat noi, Comisiunea, cu toata solemnitateatrebuitoare, a dat ctitoriei sale si ornamente sculpturale laferestrele, unde cadrul vechi fiind stricat jos, Brincoveanu aadaus sculpturile sale in flori de caracter oriental, cu vul-turii sirbesti bicefali.

Aceeasi arhitectura a fost si la Tismana, complet refacutala 1550, unde ne trudim sA gasim forma veche, flea a fi ren-sit deplin. Arhitectura olteneasca-sirbeasca este deosebita dearhitectura munteanA, dupa cum si covoarele oltenesti, in-fluentate de sirbi, shit cu total deosebite de ale muntenilor.Aceasta Tara era deosebita de Muntenia in toate rosturile ei.

Pe urma arhitectura aceasta a trecut Oltul la Cotmeana,prefacutA si supt Brincoveanu si supt fanarioti. La bisericaEpiscopala, Neagoe, care Tinea o sirboaica, din neamul Bran-covici, n-a adus arhitectura medievala in caramida a sirbilor,ci o altA arhitecturA sirbeascA asemanAtoare cu cea de la Stu-denita, o arhitectura de piatra cu sculpturi, cum o facuse,de altfel, si Radu la Dealul.

Prin urmare, avem acuma arhitectura de tip Studenita,nu de tip Craguievat in aceste doua cladiri, Dealul si bisericaEpiscopala din Arges. Pictura kg are un caracter deosebit

178

apusean ; Lecomte de Noujr care a prefAcut zidirea, a desia-cut mAcar vechea fresci, pe care o avem la Muzeul de artareligioasa, aceastA pictura de pe la 15261.

In felul acesta am ajuns in Muntenia pinfi in secolul alXVI-lea. SA vedem acuma ce au fAcut moldovenii, care, ei,au creat o sinteza, care se desfasoarA cu o continua, logicapotrivit cu caracterul moldovenesc consecvent i rAbdAtor,care nu se incintA de strAlucirea imprumuturilor, ci clAdestepentru un sir de genera-0i pe aceeasi linie si in area' ca §i inliteratura unui Eminescu, ca si in politica unui Kogalniceanu.Foe potolit i vesnic, pe cind in alte parti ale Romfiniei sintSi focuri strAlucitoare, dar nestatornice.

Elementele arhitecturii noastre pleacA de la satul milenar,rAtAceste prin BizanI, Serbia, prin arta goticii, iar cind secreazA tipul definitiv, pe la 1600 si ceva, adaptat la condi-iile noastre sociale, se intoarce la sat.

Oricare din bisericile lui tefan cel Mare, caci ale luiAlexandru cel Bun nu mai au forma veche, cu coperisul,prispasi cromatica artei populare, prezintA, solid sprijinitA pecontraforturi, ca in Ardeal i Polonia, firidele in doui rinduri,dar fAra ciubucul muntean, iar la punctul de intilnire al arce-lor infipte in ziduri, discuri de small cu sterna Moldovei saufelurite alte figuri, care se asazi cite trei de colori deosebite,formind un triunghi, amestec de colori care este de un efectadmirabil. Acelasi lucru, de altfel si la turnul de sus. In cepriveste acoperisul, care era la inceput altfel, s-a discutatdaca el se cobora asa de mult spre baza turnului, care rAmi-nea oarecum ingropatA, clopotele sint in turnul din afara.S-au adus elemente gotice. Din arhitectura gotica vine inadevAr impodobirea ferestrelor mici cu ornamente in liniidrepte, care se taie a celor mari cu linii in arc slArimat. Ininterior, fireste, biserica este pur bizantina, dar nu are nimica face nici cu biserica DomneascA, nici cu biserica lui Neagoe,ci este o sinteza localA perfect adaptatA la nevoile climeiale cultului.

AF,3a se continua in epoca lui Petru Rares si a urmasilorlui, pinA la 1600, cu totul altceva cleat biserica munteang.

Dar de aici pleacd in cea mai mare parte arta generald roma-neascd, o and de unire. Noi am facut Unirea la 1859, dar uni-

Astazi la Muzeul de arta al Republicii Socialiste Romania.

179

gi

rea artistica si literara o facuseram Inca din secolul al XVI-leasi de aceea Unirea de mai tirziu a fost asa de solida, dupa cum

Unirea cu Ardealul supt forma culturala si artistica erafacuta de pe vremea lui Brincoveanu si de aceea Unirea defi-nitiva este asezata pe baze atit de solide.

Biserica moldoveneasca la inceput avea numai coloareamaterialului, caramida rosie smaltuitä, dar, de la o bucatade vreme, probabil printr-un arhitect indraznet, ea a fostzugravita si in afara, asa cum este la Voronet. Cea dintiibiserica zugravita in Moldova este aceasta de la Voronet,iar cea din urma a lui Ieremia Movila, la Sucevita.

Pe urnal Moldova revine la traditia veche fara elementede colori deosebite In constructie. Ea a suferit doua transfor-mari nenorocite: nu mai are coloare, iar turnul se lipeste, Insecolul al XVIII-lea, de biserica, ca in Bucovina pe vremeaMariei Teresei, asa cum o gäsim in Dorohoi i Botosani.

Aceste elemente au trecut la munteni, care preferl pridvo-rul pe stilpi deschis. Trece si incadrarea dupa norme gotice,cu linii intretaiate dar nu si cu arcul sfarimat, trilobat. Dela o bucata de vreme s-a facut acolo o revolutie, datorita epo-cii lui Brincoveanu, mai ales unui om foarte invatat, Con-stantin Stolnicul Cantacuzino, care fusese prin -Venetia siavea notiuni de sculptura oecidentalà. Ea apare in capite-luri ca i incadrarea usilor si a ferestrelor. 0 sculptura pecare Moldova n-a cunoscut-o.

Prin urmare, sin teza care se fricuse pentru toate fdrile roma-nepi fi in Ardeal, prin frumoasa biserica a lui Brincoveanudin Fagaras, incepe a avea deosebiri: Moldova paraseste coloa-rea i adopta turnul lipit de cladire, iar Muntenia se complacein aceasta bogatie a sculpturii, care tine pina pe la 1730.De la un timp, florile din aceasta impodobire de biserica vindin Orient: laleaua, dezvoltata larg din Persia, care a exer-citat o influenta i asupra turcilor. Avem exemplare straluciteale acestei sculpturi de import, la Hurez i Vacäresti. Nunumai capitelurile, dar i corpul coloanei este sculptat, iarelementele de impodobire se intind si la cite un pridvor, lao scara ale caselor domncsti. Dar pentru aceasta trebuiaumijloace bogate i domnii lungi. Cu totul altfel va fi pe vre-mea fanarintilor.

Dar, all-anti de cladire, de sculptura i pictura, exista sialte elemente care servesc cultului. Pe linga obiectele in

1 RO

metal ei icoanele care cer o prezentare aparte, slut cArtilede slujbA, impodobite cu miniaturi foarte frumoase. De lao vreme, ele reproduc de multe ori figuri ei linii care apartinartei rAsAritene. Victor BrAtulescu ei-a trecut doctoratul cuun foarte frumos studiu cu privire la originea manuscriselordin muzeul pe care-1 conduce.

Trebuie sA recunoaetem el in aceste manuscrise, de dupä1600, care sint comandate, noi nu avem tot meritul nostru.

Lucrärile in metal se fAceau la inceput in Ardeal, candeleSi alte obiecte. Pe vremea lui Brincoveanu se faceau Inca inArdeal, la Braeov, dupà cum pe vremea lui Neagoe se faceaula Celestin din Sibiu. Dar in secolul al XVIII-lea toate erausupt influenta orientala. Lucrul in metal se aplica de altfelei la acoperirea icoanelor, imbrAcate in argint.

Aceastä arta se intinde de la sfireitul secolului al XIV-leapina in anii de stricAciune a gustului de pe la jumatatea seco-lului trecut, din care stricAciune nu ne-am revenit nici 'Ana azi.

Ce iese din aceastä lungA expunere, care era necesarA?o indoita datorie, i pentru aceasta am fAcut conferinta, odatorie de a pastra cu scumpAtate tot ce a rämas. Este avereaOrli, averea neamului. Se poate intimpla sA fie oameni nein-telegAtori sau fArA gust, se poste intimpla ca obiecte de marepre; BA ajung5 la particulari care nu le inteleg i le transformAsau le aruncii. Ceea ce s-a putut 'Astra impotriva rautAtiivremurilor ei a lipsei de intelegere a oamenilor este de aeamare pret, fuck rostul nostru in istoria civilizatiei se fixeazilmai mult de jumAtate prin aceasta. Restul, vitejia, istetimeadiplomaticA, cultura, literatura, alcAtuieete cealaltà jumAtate.Dar nu oricine citeete o carte literara, istorica, pe cind lucru-rile-acestea se infAtieeaza imperativ inaintea oricui are putinaim; al frumosului ei nu poate privi fara admiratie realizà-rile acestea. Prin urmare, datoria intiia este aceasta.

Dar este ei o altA incheiere. Trebuie sA revenim la formeletraditionale adaptate la trebuintele moderne. Pink' ce nu vomintelege CA aceastA traditie a noastra, in legAturA cu clima,in legatura cu materialul intrebuintat ei in legAturà cu aptitu-dinile rasei care nu se pot schimba, poate primi tot ce da teh-nica modernä, pink* atunci nu avem"cheia acestei probleme.

Cheia- trebuie sa se gAseascA insa, ei ea sA fie in minaoricArui cetAtean barbat, sau femeie, intr-adevAr cult ei careei are legAtura cu acest pAmint.

181

SCULPTURI IN LEMN(Conferinfa' ;inued in sala Da Iles la 3 Mai 1934)

Voi infAtipa, prin urmare in cea dintii conferinta ceea ceam fost noi in stare sA realiz5m in domeniul sculpturii inlemn. i voi incepe cu ce este mai simplu pi in acelapi timpmai vechi, ca sil ajung la ce este relativ mai nou pi mai bogat,adicA la atit de interesantele noastre catapetesme.

Incepem prin urmare cu lucrurile cele mai vechi.Cu lucruri care, in deosebire de catapetesme, au pi ince-

put in lemn pi nu sint deci imitatia pietrei, cAci uneori lem-nul nu face altceva decit, atunci cind lipsesc mijloacele, inlo-cuiepte piatra. Cele mai vechi sApAturi in lemn, din cele careau fost totdeauna in acest fel, afarà de eine stie ce foarte vechitraditii, care este adevArat cA se intilnesc si de, dar foarterar, sint scaunele, jeturile.

In ce privepte jeturile acestea, ea pi in toat5 arta sculpturiiin lemn, se trece prin trei faze.

Cea dintii faza: este in legAturA, nu cu traditia bizantin5,ci cu datina de la noi, pe care insA am pArAsit-o de la o bucatàde vreme ; dar dovada ca este in adevar de la noi pi prinnoi o avem in faptul ea genul acesta de arta religioasa cores-punde intru totul cu elementele artei populare. Arta populariromineascA este o arta liniari, ale carei elemente, putine lanumAr, se leaga intre dinsele intr-o varietate infinitA si me--tepugul cel mare al fiecaruia dintre artipti este &A nu copiezepe un predecesor, ci Ba gaseasca o alt5 inlAntuire a liniilor,

182

...

sa perindeze i sa inconjure altfel rozetele, crucile i alte ele-mente abstracte.

A doua faza pentru orice sculptura la noi, ca i pentruorice miniatur i pentru orice alta manifestare de artA, esteaceea in care, pe lingá arta aceasta abstractA, geometricA,se introduce o arta naturalistä, imprumutatA din Occident.Indata ce este influenta aceasta occidentala, se vAd ameste-cate cu liniile pure de odinioara flori foarte bogate, foartevariate, animale fantastice i pe lingA acestea figuri sacre:cutare sfint, cutare sfinta, Maica Domnului, cite o scenilreligioasa. Sint unele elemente imprumutate din arta orien-tala, ca tulipele Persiei. Indata ce vede cineva tulipa orien-talà, poate spune data: epoca lui Brincoveanu, de pe la 1680inainte. Uneori, pe la 1700, in Muntenia se amesteca stemeletarilor noastre: vulturul muntean dupa un tip care este numaide la cutare data si care nu se mai intilneste In unnä ; totasa bourul din Moldova care, dupa cum este cu git sau faragit, se poate fixa epoca: bourul cu git fiMd in Moldova pevremea lui Petru Rares, fara a se mai intilni pe urma. In fazaaceasta a doua, prin urmare, o arta naturalista, armonioasä

plinA de o fantazie bogatà.Dar este E.3 i o a treia faza, cind gustul nostru s-a stricat,

in secolul al XVIII-lea i inceputul secolului al XIX-lea,pe urma nu se mai stria, nemaifiind ce sA se strice: toatese vulgarizeaza, se trivializeaza. Dar cei din urmA dintresapatorii in lemn care mai traiau, ca i ultimii argintari pela 1880-90, se pricepeau totusi a face niste frumoase florimari, roii, albastre, cu un luciu quasi-metalic, cum se maigasesc in uncle catapetesme sau pe uncle tetrapoade din Mol-dova care, in acest domeniu, a pastrat in secolul al XIX-Ieamai bine traditia.

Deci i la jeturi de care am vorbit intii se observa acestetrei faze.

Cel mai vechi din prima perioada este jetul lui PetraBares, din care exista i o copie intregita, dar din fericire

originalul bine pastrat. E arta aceea de sapatura absolutliniarA, absolut geometrica, in Moldova de la 1540-1550.

In fond, un lucru intru totul asemanator cu acela pe care-Ifac taranii, fàrà sa fi trecut printr-o pregatire speciala. Dupaacelasi model e apoi un alt jet, pastrat intr-o fosta minastirebucovineang, Moldovita.

183

si

si

Pentru Muntenia nu avem nici un jet din secolul al XVI-lea,cum nu mai avem, de acuru inainte, nici un jet in Moldova.Cele care yin pe urma in Muntenia pastreaza linia geome-tria., dar ea este mult mai bogata, mai delicata, mai fina,desi supt raportul unei soliditati artistice, mult mai putinimpresionanta decit ornamentatia scaunului lui Petru Bares.In mijlocul liniilor acestora se intilnesc rozete, ca pe jetulde la biserica Enei din Bucuresti, care apartine inceputuluisecolului al XVIII-lea: o parte, de un alt caracter, e insaevident adausa.

Se aseaza in acelasi timp, sau aproape in acelasi limp,jetul de la biseriea Coltei, care, si in ce priveste usile i cafa-sul, catapeteasma, reprezinta una din cele mai bogate colec-;Ili de lucrari in lemn. Biserica, este inutil sa v-o spun, esteo creatie a lui Mihai Cantacuzino care era unchiul lui Con-stantin Brincoveanu.

Frumos se desface pe dinsul vulturul cantacuzinesc. Ca-drul este facut din aceleasi elemente care se intilnesc si din-colo, dar felul de schitare a aevilei e cu desavirsire remar-cabil.

Avem iarasi din aceasta vreme, la Sfintii Apostoli dinBucuresti, alta creatiune cantacuzineasca a lui tefan-Vodil,ucis in 1714, un jet de valoare artistica.

Din aceasta faza, de pe la 1680 la 1740, sint i doua jeturidin Muzeul de arta religioasà. Intr-unul, ai impresia Ca s-auintrebuintat modele de piatra, dupa leii frumosi de jos, carese pot vedea in faza cea mai veche intr-unul din cele maiparasite si mai batjocorite lacasuri din marginea Bucuresti-lor, biscrica de la Plumbuita, invadata de o cariera de piatrasi in fata chreia un numar de credinciosi au facut o neadmisi-bila aleie de morminte foarte moderne". Un al doilea jetde la muzeu este databil prin faptul Ca pe dinsul se vedesterna Tarii Romfinesti si a Moldovei, ceea ce inseamna dom-nia lui Nicolae sau a lui Constantin Mavrocordat. El poarta,de altfel, i initialele domnului de atunci. Este interesant maiales prin partea de sus, baldachinul, care nu se gaseste inexemplarele mai vechi.

Jetul de la biserica Stavropoleos din Bucuresti aratà ointeresanta intoarcere in linii mai simple.

De la jeturi trecem la tetrapoade. Tetrapodul (patrupicioare") inseamna pupitrul pe care se asaza icoana hra-

184

Tetrapoade mai vechi avem relativ putine. A Lost siun timp cind s-a incercat inlocuirea obicctului de lemn romft-nese printr-un lucru oriental, cu incrustatii de sidef. In cutarebisericutà din judetul Prahova, se mai vAd douà din acestetetrapoade, pe care un ministru al Cultelor voia sA le mutein castelul sAu, dar din fericire s-a gAsit o baring staretàcare n-a ingaduit-o. Avem frumoase tetrapoade la bisericaEnei, la biserica 0)46 si la aceca, azi absolut pArilsitä inconditiuni lamentabile, cum vom vedea, dintr-o mahala uncletotusi se mai gAsese romAni care posedA una din cele maifrumoase catapetesme din Bucuresti; apartinind odinioarilbreslei mileelarilor, ea se cheamä Inca: Scaune. Am mutatla micul muzeu din VAlenii de Munte un tetrapod care eraintr-o bisericutä de la MArgineni: el e interesant pentru cApe dinsul se dcosebeste reprezentatä in relief caz unicscena Bunci Vestiri. In acel muzeu, alAturi de dinsul, sepoate vedea un alt tetrapod care, total pArAsit, era aruncatin curtea bisericutii din Berivoiesti, parte a Välenilor deMunte: fAcut in annl 1820, el aratà cit mestesug de lucrutArAnesc in lemn se obisnuia in bisericile muntene si la ince-putul secolului trecut. La distantà de trei secole impodobi-rea lui corespunde cu felul de lucru pur geometric de la jetullui Petru Rams. Nu exist5 o mai frumoasA dovadA a unei con-tinuitati de gindire, de gust si de tehnicA decit asemAnareaaceasta a unei opere domnesti, datoritA unui stApinitor asade bogat si do mindru ca Petru Rams de pe la 1530 si intreccea ce putea sA facii mestesugul unor bieti sApAtori in lemndin Prahova la inceputul secolului al XIX-lea.

Inainte de a trece la categoria, foarte bogatà i foarteinteresann, a usilor, vä voi infAtisa citeva sfesnice, caresint de epoci deosebite. Cele cite% a ornamente liniare de pedinscle n-au un caracter de epocA. Sfesnicele, foarte intere-sante ca bali, sint mult mai dese decit alte elemente de artziveche. La Valenii de Munte am adunat un grup de vreo zece,dintre care unul e de la inceputul sceolului al XVIII-lea.

Sfesnicul fara indoialA cel mai vechi este acela moldo-venese din Bucovina, de la Arboreca, fundatia hatmanuluiArbure, tutor si ictima al lui Stefanitii-Vodil. Este lucrattot in linii geornetrice, foarte fine. E aemcnea cu acele ca-dre de lemn sApat, care in uncle bierici din Bucovina, acolounde se trcce prill pronaos in naos, isi intind linia auritii.

IRS

Ajungem la ui, unde sint intr-adevar lucruri de mirare,pe care numai o soarta priincioasa ni le-a putut 'Astra, de§in-o meritam indeajuns, a§a cum gospodarim noi de obicei.

Cutare u§a a minastirii Cotmeana din Arge§, refacuta lainceputul secolului al XVII-lea §i adaugita pe urma pe vre-mea fanariotilor, dar pastrind §i in structura ceva din primafaza, cu anume ornamentatii de teracota supt strea§ina estedin secolul al XIV-lea. U§a, care nu se mai gaseoe la loculei, biserica fiind total transformatä, ci la Muzeul de arta reli-gioasä, este de caracter pur linear: cu un fel de nasturi, decabochons, intr-un relief foarte tare. Ceea ce dovedeoe la eainfluenta sirbeasca, venita prin Dalmatia din Occidentulunde biserica latina permite sculptura in basorelief a figuri-lor de sfinti, e scena Bunei Vestiri. E interesant dupa trecerede atita vreme, pe la 1700 §i ceva sau §i mai tirziu, la ince-putul secolului al XIX-lea, in bisericuta de la Margineni dinnou se vede pe un tetrapod, aceea§i scena favorita a BuneiVestiri.

Supt cu totul alta influentä, caci aici sint numai liniicurbe nu linia angulara obi§nuita in Moldova, Muntenia opuneaceasta opera din secolul al XIV-lea frumoasei realizfiri asculpturii moldovene din secolul al XVI-lea.

Indata dui:a aceasta u§a, vine o alta, §i ea de un mareinteres: u§a de la Snagov. Este de un caracter cu totul apu-sean, aratind aceea§i origine sirbo-dalmatina in legatura cuItalia: figurile foarte frumoase ale sfintilor §i scena BuneiVestiri sint a§a de occidentale, incit trebuie pentru a se re-cunoaoe ea obiectul nu vine din Apus sa vedeti inscriptiain litere chirilice; dar ele imiti literele latine. Fara dinselear putea foarte bine crede cineva ca este o opera italiana dinepoca anterioara Renaoerii.

Dupil u§a aceasta de la Snagov vine, ca epocà, u§a de laTazlau din vestul Moldovei. Ea ne spune prin inscriptia eica apartine epocii lui Ieremia Movilä, la sfir§itul secoluluial XVI-lea. Aici este evidenta imitarea pietrei: bourul Mol-dovei e a§ezat intr-un cadru a§a de bogat, de jur imprejur culinii largi care inconjura rozeta. E facuta de un calugar alcarui nume e §i insemnat acolo.

U§a mingstirii din Cimpulungul muntean este de un gencu desavir§ire deosebit. Aici ne mutam intr-alta lume , in-tr-una in care plac figurile: ea poarta vulturii Cantacuzineoi,

186

deasupra cArora se ridica heruvimi. Este o impartire in registrecare nu se intilnegte in ce am vázut pina acum, afarA de Sna-gov, pi este pi ornamentatia cu flori largi care ne apropie deepoca lui Antim Ivireanu. Ag data uga aceasta pe la 16701680, inainte de Brincoveanu.

Apartinind aceluiapi secol al XVII-lea e o uga, odata inbiserica de la Cotroceni care, cu toatii infatigarea putin plä-cuta in afarA gi prost reparatA, este una din cele mai armo-nioase biserici din Bucuregti ; in aceasta necropola a Canta-cuzinilor este ingropat, supt o piatra frumos sculptata, Ser.ban VodA, iar de jur imprejur se yid mormintele familieilui. Uga aceasta cuprinde sterna cantacuzineasca: pe lingaornamentatia liniarA, in mijlocul acestor linii fAra flori,pajura Bizantului cu coroana imperiala deasupra.

La biserica Coltei, acel adevarat muzeu de sculpturA inlemn, usa e gi ea de la inceputul secolului al XVIII-lea. Miga-los lucrati, ea prezinta in partea de jos ca gi in cadrul ei depiatra pe evangheligti. Pe uga de la Stavropoleos se infati-geaza gi ingeri cu forme vulgare, rotunde gi naturaliste.

Trecind la catapetesme, le-am tratat gi altAdata intr-oconferinta la Societatea arhitectilor pe care am gi rezumat-o'.Acolo am cautat sà arat lucruri care intereseaza mai putinpublicul de astazi: legatura intre catapeteasma noastra delemn gi intre vechile alcatuiri ale catapetesmelor de lemnrusegti, precum gi intre felul cum igi aveau catapeteasmabisericile bizantine, la care se intrebuinta gi metal pentrudespArtirea bisericii de altar ; cel putin in anume descrierise vorbegte de aga ceva ; perdele foarte scumpe de care vomintilni la tesaturi acopereau deschizatura celor trei ugi de lacatapeteasma.

Sint biserici de la noi ale caror catapetesme sint in zida-rie; destul de dese in Muntenia, in Moldova nu le-am intil-nit niciodata ; zidaria e neimpodobita sau impodobitA cu ozugrAvealA care foarte deseori e de cel mai neted caracterpopular. De la un timp insa catapetesmele sint numai delemn. Nu se poate afirma vechimea lor, caci ele se distrugeaumult mai ugor decit obiectele mici, care se puteau 'Astra maibine. Circulau de multe ori, mutindu-se de la o biserica la

1 V. revista Cuget Clar, 1932, p. 235-44.

1R7

alta i uneori ele se amputau, dupä proportiile locului liberin biserica unde sint strilmutate. Dar ne putem inchipui c'àpentru o epoc5 relativ veche, cel putin secolul al XVI-lea,cind in bisericile moldovenesti avem ornamente de sculpturiin lemn de o astfel de valoare, se pot admite i catapetesme.Din nenorocire nici una nu ni s-a pástrat, intrucit s-au In'cutcercetAri pinä acuma.

Asemenea opere de sculpturà in lemn nu apar decit inMuntenia prin a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Esteo epocA de catapetesme care se poate defini foarte strict:marea noastrai scoalà de sculptufa in lemn este aicea, in Mun-tenia si anume intre epoca influentei Cantacuzinilor i aceeain care se mintuie i cu fanarioti mai bogati care imit'a peBrincoveanu: Mavrocordatii i Grigore Matei Ghica si ra'sarfanariotii cei noi, dupl rAzboiul de la 1769-74.

Cea mai veche catapeteasmä pe care o cunosc este aceeade la Mägureni in Prahova, fundatia Cantacuzinilor, undese vede de altminteri vulturul lor. Icoanele sint foarte inte-resante, foarte frumoase, dar catapeteasma aceasta nu e färàIndoial una dintre cele mai bogate.

Catapeteasma de la Arnota, pe care o credeam din vremealui Matei Basarab ca si biserica, nu este de atunci, caci in-scriptia o fixeazg in secolul al XVIII-lea. Inaintea ei trece,intii, prea frumoasa catapeteasmA de la Sfintul GheorgheNou din Bucuresti, pe ale carei perdele e stema Brincoveanului.Apoi cea de la mitropolia din Bucuresti, adieä de la paracli-sul mitropoliei.

Aici sintem in vremea lui Nicolae-Vodä Mavrocordat.UrmeazA cea de la Co ltea si in sfirsit acea catapeteasmA dela Arnota.

E foarte frumos lucratä, foarte bogat ornamentatil, darnu cu migala care se poate vedea in cele de la Sfintul Gheor-ghe Nou si de la paraclisul mitropoliei.

Catapeteasma de la Scaune apartine aceleiasi familii.Sä mai amintesc catapeteasma de la Stavropoleos E.3i cea, doun caracter aproape personal, de la Valea din judetul Mus-cel.

In prima se observä un curent care merge atre liniilelargi i cfitre economia de lucru. In cea de a doua figurile

188

sint foarte frumoase, dar toatA impodobirea, afarA deingeri, se reduce la anume linii simple in legAturà cu artapopulara.

Moldova nu poate prezenta decit catapeteasma de la bise-ricuta Sfintul Gheorghe din Iasi, care a inlocuit mai multàvreme mitropolia in reparatie, in curtea aria se aflà; eameritä sii fie pusA alAturi cu procluctiile din epoca Cantacuzi-nilor si a lui Brincoveanu.

ARTA CARTII ROMANE5TI

ORNAMENTATIAVECHII CARTI ROMANESTI

(din dezbaterile Congresulni cdrfii la Paris in 1925)

I

Tiparul rominesc a inceput in Tara Româneasca in 1508prin lucrari religioase, carti sfinte in limba slavona, careera limba de liturghie, atit pentru tarile de pe malul stingal Dunarii, eft §i pentru cele de pe malul drept.

Introducatorul lui fu un calugar muntenegrean, Macarie,mai tirziu mitropolitul Orli sale adoptive, care era strinslegata cu rasa sirbeasca prin amintiri istorice tot atit de multca §i prin legaturile dinastice, mai vechi ori foarte recente.Acest slay din Balcani, care a trait in Tara Cernoevicilor petfirmul Adriaticei, ca §i multi dintre ace§ti schiavoni, a petre-cut citva timp la Venetia, al &gni rol activ in progresele §iimpri§tierea artei tipografice in aceasta epoca 1-a arfitat Ho-ratio Brown.

Nu se putea in aceasta vreme s'à vie cineva din ora§ul Bel-linilor fara sa aduca tendinte artistice. Macarie cauta decisa dea impodobiri de frontispicii productiilor unei prese detot simple, al carii lucrator era aproape numai el.

Liturghieriul din 1508 are mai multe impodobiri de aces-tea apartinind numai la trei modele. In plus, initialele sintimpodobite.

Unde a putut el gasi inspiratia? Manuscriptele bizantine§i slavo-bizantine aveau, in secolul al XIV-lea cel putin,frontispicii compuse din linii impletite, care se terminau prinflori de palämida, cruci, coroane, de un stil distins, ingaduindvariatii nesfir§ite in tesatura sa complicata. Pupa aceastatraditie artistica Moldova a dat in tot cursul secolului urmatoro intreaga serie de splendide manuscripte pe pergament, in

193

frunte cu desemnuri in colori variate: rosu, albastru, verdeauriu. Pentru cliseele destinate sa impodobeasca primele

carti imprimate, care trebuiau, aici ca i aiurea, sa fie asa-manfitoare, s-au servit de manuscriptele a caron obsnuinca oaveau. Alaturi de aceste frontispicii in negru, for-mate din linii de acelasi caracter sint imprimate, ca i titlu-rile, in rosu deschis.

In privinta inovatiei, nu sint decit armele Munteniei sauMoldovei intercalate in mijlocul frumos al impletiturilor.Sint de asemenea initiale cu totul de o alta forma, cu liniisimple, negre, abia impodobite cu trasaturi fugitive. Se paredeci ca, atunci cind manuscriptul-model nu dadea nimic,tiparitorul ii punea in joc propria fantasie, mult mai putinbogata.

Evanghelierul din 1512 complica aceste elemente de baza.Liniile frontispiciului sint uneori de o miscare mai grabita,cite odata inchid in interior insasi floarea caracteristica demaces; coroanele care margenesc patratul dau la ivealä ace-iasi floare. Emblema Tarii Romanesti, corbul, se desemneazain negru simplu si elegant. In acelasi timp cu initialele tipu-lui cunoscut gasim desemnuri cuprinzind intr-un rond deimpletituri aceiasi coroana pe care o poartii prinii pe frescabisericilor cladite de ei de la un capat al tarii la altul. Fron-tispicii mai simple, cuprinse intr-un dreptunghiu prelungit,isi area bine originea lor occidentala. Caracterul dublu alinitialelor se mentine.

Aceste mijloace de decoratiune, pinii la corbul Tarii Ro-manesti, se vor regasi in evangheliariul tiparit la Belgradin 1552. 0 traditie era acum formata, desi Inca neprecisa inanumite privinte. Ea se desvolta paralel cu stilul manuscrip-telor, din care, unul continind liturghiile, prezinta figuri cume aceia a sfintului Joan Hrisostom scriind pe pupitrul sau,iar ornamentatia frontispiciilor se prelungeste de asemeneasi in partea de jos a paginiii. Se prea poate ca un ucenic allui Macarie sa fi revenit in tam sirbeasca cu aceasta recoltäde arta imprumutata tärilor romane.

Tiparirea cartilor bisericesti se rciea numai in 1545 prinlucrarile calugarului Moise, care intrebuinteaza tiparnitele

Colectia párintelui Partenie la Rimnieu-Vileii. 0 copie la mineCf. plansa sirbeascii din A I humul lui Spassoff, L'Ornement slave etoriental (Petersburg, 1835).

194

1

migialelo

sirbului Dumitru Lubavici, asupra caruia lipsesc deslusirile.Dar de data aceasta ilustratorul nu ni dil decit o imitatiestingace si greoaie a lucrarilor anterioare. Se pune intrebareaclack' Dumitru, nepotul lui Bojidar sirbul editor de cartislavone la Venetia, care tipareste in 1547, nu este acelasiLiubavici. Niciun progres pe deasupra luerarii precedente.Se va ajunge la forme total degenerate si contaminate in orna-mentele romanesti dupa cum se poate vedea in cartea descrisade Bianu si Hodos in Bibliografia romdnd, I, pp. 101-102.

Frontispiciul cu armele Tarii Romfinesti din 1512 e reluat,ca si alte teme ale epocii, intr-un curios Triod-Penticosta-riu" cu initiale latine de cel mai pur venetian. Acest lucrudin apropierea anului 1550 totusi liniile amestecate, demulte ori rupte, ale zisului frontispiciu sint mult inferioarecelor care se vad in publica Oa aparuta la Belgrad in 1552n-are decit initiale curat venetiene. Ceia ce-I distinge estemarele numar de planse care reprezinta scene evanghelice.In aceasta miscare e o influenta occidentala, dar in scena pu-nerii in mormint nu se va putea semnala nimic care sa nu co-respunda amintirilor Orientului, bizantin, slay sau roman;gruparea figurilor, atitudinile lor apartin formulelor de artacare sint exprimate in epitafele acestei tari, in secolul al XV-lea .

Voi risca o ipotesa. Catre 1570-1590, domnul principa-tului muntean, Mihnea, fiul levantinei Ecaterina, avea laVenetia ca represintanta a intereselor sale pe calugarita Mari-oara Adorno Vallarga, vaduva unui nobil genovez, care erasora acestei princese din Bucuresti. Ea a pus sa se ridice inmica minastire San-Maffio din Murano, unde locuia, un altarin memoria nepotului ei. Nu va fi fost datorita ei imprima-rea la Venetia, cu gravuri pe lemn copiate sau imitate dupapublicatiuni sau icoane mai vechi, a acestei car ti destinatesa inchida seria lucrarilor de care biserica orientala avea ne-voie pentru serviciile ei? Se stie ca Mihnea comanda cartiin Transilvania.

Inca din 1561, se copiase mai stingaciu Inca frontispiciuldin 1512 in prima carte tiparita la Brasov de diaconul Coresi.Acel cu corbul gravat in negru revine in Octoihul din 1547;celalalt, cu pasarea abia vizibila, se intilneste iarasi in celdin 1575. In aceasta lunga serie de editii nimic nu e adaugatdecit hrisovul", armele Munteniei intr-o coroana de laur,

195

pasarea stema rlilicind un picior ca sa mearga, gest cu totulnou (Octoicele din 1574-1575). Mai tirziu se vor adaugamici frontispicii germane, bine inteles purtind alte blasoanedecit cele din Muntenia. Se va incerca apoi, ca in 1578, BAse intercaleze corbul cu piciorul ridicat, de proportii mici.Evident ea acei cafi lucreaza sint mesteri sagi, cari n-aveauintelegerea acestei arte. Evanghelia explicata in 1581 va aveachiar o planga mare in stilul Renagterii, cu armele judeluide Bragov, conservind numai literele impodobite.

II

Ornamentul Renagterii trebuia sä se combine cu normelebizantine aiurea, in Ucraina. De acolo vine, in momentulcind darnicia domnului muntean Matei Basarab gi a celuimoldovean Vasile Lupu, pentru toate bisericile din Orient,deschide, incepind din 1636, o noua serie de publicatii roma-negti.

Nu e vorba in acest timp numai de o simplä importatiestraina, caci cel care realiza acea sinteza, raspindita in urmilin tarile romanegti, nu e altul decit Petru Movila, fiul dom-nului moldovean Simion, nepotul unui alt domn al aceleiagiMoldove, Ieremia, elev poate al unui mare caligraf romanAnastasie Crimea, mitropolit de Suceava, acest Petru care,trebuind sa renunte la tron, deveni egumenul celebrei comu-nitati Pecersca, la Chiev, apoi arhiepiscop al acestei eparhiigi aparatorul ortodoxismului contra propagandei catolice po-lone.

De data aceasta, prin lucrul tiparitorilor rugi, daca se\rad inca foi de pfilamida cu fructe de rodii amintind in modvag vechile frontispicii, alte frontispicii prezintà capete deoameni, lei gi desemnuri nedeslugite. Heruvimi figureaza indesemnurile de la sfirgitul capitolelor de carti din Transil-vania, uncle vechiul ornament abia se poate recunoagte. Chiararmele Tarii Romanegti arata o mina straina. Scene realiste,ea fiul risipitor in mijlocul porcilor, acelagi in fata cimpuluiarat, in evanghelia explicata din 1641, au o nota de realismcare nu apartine traditiei orientului roman gi nu va fi accep-tat niciodata. In sfirgit, in scena adormirii Maicii Domnului

196

nm rectmoscut trei litere latine din patru, care prescurteaz1titlul in acest fel: Ad. M.D. (Adormirea Maicii Domnului).In liturghierul din 1646 numele arhimandritului Than estedat cu litere latine. S-ar putea bAnui un transilvAnean. Deasemenea in numele doamnei Elina, inscris pe penticostariul(Coborirea Sfintului Duh) din 1649. Schitarile personagiilorsint vagi, gruparea nesigurA. Si in Moldova, zugravul Ilie,care prezintà in taierea capului sfintului Ioan Botezittorulun cMAu imbrAcat in felul contemporan i rezervA un planin fund pentru spectatori, este in afara de dezvoltarea arteiromanesti asa cum apare in icoanele i frescele de bisericA.S-a dat de asemenea un stil nou i impresionant frontispici-ilor. Un zugrAvitor care semneazA S.E.Cz. pare sl fi procurattoate foile de titlu, cu coloane de un stil strain, sustinind por-trete de sfinti. In 1650 Muntenia oferia un alt tip mai bogatIn elemente diverse de arhitecturä, cu ingeri, delfini i figuride fantasie.

Exemplul moldovenesc va fi in acest timp urmat in pra-vila din 1652, avind deasupra figurilor de sfinti si de pro-fei dacA cetesc bine numele lui Teodor Tistevici (Tysz-kiewicz). In interior figuri man i frumoase cu inscriptiunide acelasi caracter, mai degraba latin, au un cadru in carese gAsesc ornamente de-ale Renasterii si chiar drAcusori.Aiurea, unde nu sint decit flori imprejurul sfintilor, semnA-tura unui Petru, al cArui nume de familie apare in criptogra-ma, este foarte vizibilà.

0 nouà serie de cArti, care incepe prin Cheia intelesului"(Bucuresti, 1678), are ca ilustrator pe rusul Ivan Bacov,al carui desemn e vag i fax% caracter. El se inspirA in aceastAepocl de la scoala de miniaturisti, foarte desvoltati in Munte-nia: Unele iniciale din aceste cArti, cuprinzind balauri, fi-gun de ornament, vulpi la pindA, au aceastA origine. Ivan vareaparea in 1700 (Triodul din Buzau), supt numele de càlu-gär Bacov, cu numeroase desemnuri, citeodatafoarte reusite. Cind mitropolitul Moldovei Dosoftei adusetipografi la Iasi dare 1680, desemnatorii cartilor bisericestierau Inca rusi, influentati de Occidentul polon ; in Psaltireaslavona i romanA se vede lupta dintre David si Goliat in-tr-o schitä dupa moda Occidentului. Initialele sint, cind in-tr-un stil simplu latin, chid compuse din figuri amestecate,de un foarte prost gust.

197

Ioanichie

Dar Inca in liturghierul muntean din 1680 se afirml oaltá artá, foarte finá, de o inspiratie vadit Un chipfrumos al fecioarei dominä un frontispiciu cu flori artisticimpletite. Evanghelia din 1682 are planse mari de o execu-tie superioarä (evanghelistii) intr-un cadru de naturl cu copa-cii larg desfasurati. Autorul e caluggrul Damaschin Gher-best2. Apar aici iniçiale cu figuri. Se simte influenta acesteiarte a miniaturii care de mult timp impodobeste documen-tele Tarii Românesti i pe care nädäjduim sä o facem in curindcunoscuti printr-o publicatie specialg.

In acelasi timp o scoalä de tipäritori romfini se formeazäin Moldova: Mitrofan i elevii säi Pavel, Ursu si Andrei,dintre care cel de-al doilea va da desemnuri mai mult greoaie.El va incerca in 1704 figuri de evanghelisti in genul lui Da-maschin, dar fArà si aiba" mijloacele acestuia.

Pentru cärtile grecesti i orientale un alt desemnator s-arpärea cä Iucreazà, unul de fel din acest Orient, care schiteazalinii nedeslusite intr-un cadru de covor persan (1691), desiinsusi Ioanichie seamang a fi familiarizat cu acest stiL

III

Dar acum marele ilustrator al cartii romanesti a apArut,la sfirsitul secolului al XVII-lea. E cälugarul iverian An-tim, care parcil aduce cu el in frunzele largi, pline de viatCin roduile sale deschise, in lalelele sale ceva din acea decora-tie persanä, care va da bisericilor si palatelor epocii florile,lampile, pisärile, fatadele triumfátoare obtinute pe tencuialaproaspatii prin forme in lemn, cum se vede in palatul boga-tului domn Constantin Brincoveanu la Potlogi, In acela alCantacuzinilor la Filipesti, in biserica Fundenii Doamnei.Coloanele frontispiciilor ca i florile mari de bazä vor fi deacum inainte corespunzátoare elementelor care deosebesccladirile epocii. Imprumutind totul de la predecesori, inge-rii, figurile omenesti, coifurile, capetele de lei, va predomina

1 In Transilvania, sasii dau in 1683 evanghelistilor silueta gre-mite a unui Luther.

2 De asemenea de el e prohabil sfintul Ioan Damaschin dirt Oc-toihul de Buzau.

198

latiaO5.

C

otusi acest ornament vegetal al carui mare macstru c Autim.Foi de titlu, ca aceia a Triodului din Buzau din 1700, cuintreaga serie a sfintilor care se orinduiesc siruri siruri pe mar-geni dupa maniera ruseasca, ramin total transformate.

Un grec, Dumitru, lucra alaturi, incepind din 1689. In-cepuse o eoalá romaneasca in concordanta cu manuscriptele,care au aceea0 floare i aceleasi linii. Ea trebuia sa decadain epoca fanariota a secolului al XVII1-lea, pierzind tot ceeace constituise caracterele ei de nobleta si de gracile, dar into-varasind cartea romaneasca in toata evolutia ei pina la epocamoderna, nu filra sa se fi supus k acest moment, si mai alesin Transilvania, unei influence occidentale mult mai fecundedecit a secolului precedent. Initiala persista rareori intere-santa, ca intr-o carte din 1781, unde o figura de sfint inpicioare intra in compozitia patratului rosu (Cuvintele lui Teo-dor din Studion, Rimnic 1784). Citeodata, ca in Liturghiadin Rimnic, 1797, se incearca frontispicii noi compuse dinmonstri ce se infrunta. Dar in general se copiaza trecutulsau strainatatea. Un diacon Constantin din Rimnic, caresemneaza, reuneste in mod armonios in una din aceste frontis-picii ale cartii secolului al XVIII-lea toate sculpturile obis-nuite in bisericile contemporane, cu rinceaux"-uri pe coloane,dupa ce, in 1781, pusese impreuna sfini, medalioanele filo-zofilor, ingerii decoratiunii occidentale. Altul, care semneazaD.T., se incearca in frontispicii compuse din figuri de pro-feti: Moise, David, Solomon. in Liturghieriul din acelasiRimnic, la 1777, planse mari reprezinta sfintii.

Un protopop, Mihail Strilbitchi, rus de origine, catre1790, un Dumitru Kontoleos, din Iasi, cautara sa dea aces-tei arte traditionale un caracter modern: lucrarile acestuiadin urma, in Codul lui Scarlat Callimachii, in unele imaginiale psalmistului, sint fara nicio indoiala remarcabile.

(Tratla,a' la *coala rnisionare)

i

de

ILUSTRATIA CARTII ROMANESTI

Altadata am infalisat, pentru Congresul cartii la Paris(v. darile de samil i tirajul aparte: L'ornementation du vieuxlivre roumain) podoaba frumoasei noastre cArti vechi, totdea-una distinsa i potrivita, nu rare on i cu totul originala(d.P.P. Panaitescu a dovedit insa in studiul sau despre in-fluenta lui Petra Movila siTArile noastre, Mélanges de l'Ecoleroumaine en France, an. 1926, cA uncle din plansele secolu-lui al XVII-lea sint copiate dupa cele rutene ori mai curindca ni s-au trimes de-a dreptul cliseele).

Ma opriam acolo la Davidul asa de ingrijit desemnat cucare un ciudat ucenic al scolii romanesti de inginerie lute-meiata de Asachi, Condoleu, inzestra o psaltire greceascAtiparita la Iasi in ajunul imprejurarilor de la 1821.

Pina la acea data desemnurile datorite cite unui scolarmai inzestrat al academiei noastre de limbA greceascli trebu-iau sä treaca pe la vreun litograf din strainAtate ca sa fie re-produse pe piatra. Asa e cazul cu portretul naiv, dar ingrijital marelui dascal de elinica" Nichifor Theotokis, arhiepis-copul. Geografia lui din Viena 1804 are in frunte un chip alinvAlAtorului, facut in Iasi, el fiind profesor", de ScarlatSturza, care a facut apoi i studii in apus. Acest dintii desemnpentru ilustrarea unei carti a trecut insa prin atelierul luiSchendelmayer din Viena.

Asachi pregatise tablourile lui istorice care au precedatpe acelea, nu lipsite de mitpare, de pitoresc qi de emotie, alelui Papazoglu. Dar, cind se Wu la noi, in Principate, in-tiia carte ilustratA, Istoria Ghenovevei de Brabant a lui P1eso-

2C0

ianu, in 1838, icoanele frumoase", in numar de sasc, care seanunta si in titlu, sint copiate, cum se vede, dupa vreun ori-ginal francez, de cineva care ar putea sd fie si pictorul Leca,ilustrator si al revistei contemporane pe care o dadea tipo-grafia Universitatii din Pesta (aceiasi intrebuinta pentrucartulia despre luptele cu Napoleon clisee de imprumut).

In Bib lioteca romaneaseti din 1834, ilustrata de acest ince-pator in domeniul desemnului pentru carti, aflam un Romu-lus urzatoriul i 1-iul crai al romanilor", un Stefan cel Mare,un Radu Serban, care e de fapt Constantin Serban, apoi uncurios Mihai Viteazul de fapt Mihnea Radu, caruia i s-auadaus un strasnic iatagan (titlul fasciculei IV anunta insainchipuirea printipului si eroului Stefan", un imaginardirz Radul Negru Basarab", fara a mai vorbi de planse luatede prin almanahuri vieneze, intre altele: Argo, corabia cuvapor ce mai intii au plutit pe Dunare in Tara Romaneasca".

Dar marele ilustrator, prin calendarele sale, adesea colo-rate in uncle exemplare de mina insasi a autorului-editor, afost Gheorghe Asachi, care facuse in Italia, in Roma, studiide arta si ale carui excelente desemne le prezintam cindva inAna tele Academiei Romeine, XXXIV (p.44 i urm.). El aimaginat scene istorice, nu flea' dibacie in alcatuirea grupe-lor, si a schitat si uncle aspecte ale artei romanesti ca in cu-tare din mai tirziile calendare ale lui (v. n-le 3-4). Fiul sfiuAlexandru mostenise acest dar.

0 incercare de a da portrete se intilneste in chipul luiDionisie Tesalianul care intovaraseste cartea lui de medicinapopulara, aparuta la Iasi, tot la Institutul Albinei".

Pe alaturea se incercau si altii in Moldova. Unii desemnaustingaci pina la cea mai ridicula barbarie. Astfel oribila plansacare e adausa la traducerea, de Buznea, a lui Paul et Vir-ginie. Un biet gravor evreu, Schwefelberg, un pecetar incercasa lucreze cliseul in sapatura. Ceva mai bune sint desem-nurile in fusain care deschid volumele romanului tradus decomisul C. Gane, Agatocle, se putea ca i aici un model strainsa fi fost in fata artistului" care era totusi un mester in slove .

Cind Kogalniceanu s-a hotarit sa se deslipeasca de mis-carea lui Asachi pentru a incerca s-o inlocuiasca prin cevamai bun, el gasi un excelent desemnator pentru plansele lui,intre altele Trei Ierarchii si mai ales Ruinele Bali", care de-sigur au fost litografiate peste granita.

201

t

gi

§

In principatul muntean tot calendarele, almanaburneshit acelea care au riispindit obiceiul i gustul ilustratiei.Un almanah muntean de supt Alexandru Vodá-Ghica posedexemplarul tipärit cu aur al lui vodil insusi are, in colori,un portret reusit al mitropolitului Neofit i sint absolut supe-rioare, cum nu se däduse nimic asemenea pina atunci. Chipuri-le din alt almanah, a cdrui ilustratie a ingrijit-o artistul cehde la care a invillat marele nostru N. Grigorescu, Chladek.

Moldova era s'a cistige indatä altfel de litografi, ieitidin scoli apusene, si in fruntea editiei intii a Jalnicei Tra-gedii" sta' frumosul chip, desemnat dupe original" al vorni-cului Alecu Beldiman, de Parteni (Antoni).

In Bucuresti, litografia Ii datoreste inceputurile la douilintreprinderi, initiate si conduse de strAini.

Cea mai putin fecundd, dar nu si cea mai putin ingrijitil,e a unui francez, care-si avea stabilimentul ling6 bisericaSf. Nicolae din Gorgani, mai precis in Ulita Gorgani", No.10,J. Pcrnot, despre care, de altfel, nu sint stiri. De la dinsulavem, nu numai icoana, din 1858, a celor douä Tani unite,in Calendarul Prosperiteigi ci i un altul, mult mai bine facut,copie exactd a unui original francez, care se afla in brosuradespre crimele vestitei oteavitoare Brinvilliers. Calendarulcitat are din atelierul francesului i un Matei Basarab.

Luerari extrem de ingrijite, care sint i ele luate dupagravuri strAine, le &à firma Bielz i Danielis, sasi. In specialtrebuie relevate cele de la Ierusalimul liberat tradus de Pa-cleanu la 1857. Chipul lui Torquado-Tasso e iscAlit de K.Da-n ielis .

De la ei iese i chipul lui Barbu Stirbei din almanahuloficial pe 1853. Tot in acest deceniu in sfirsit se instaleazala Bucuresti atelierul lui G. Wonneberg, de fapt Wenrichvon Vonneberg, la care luera pictorul vienez revolutionarAugust Strixnerl. El lucreazä pentru ragrescu, dind in fap-tele eroilor a lui Alexandru Pelimon imaginea României libe-rate de lanturi. In acelasi volum de la dinsul vin i chipurilelui Mircea cel Bätrin, tefan cel Mare, Mihai Viteazul, dom-nitei Florica (Doamna Floarea, sotia lui Mihai Viteazul"),Mihnea Radu i foarte frumosul portret al pasei Sinan (de

1 Carol Stork, in Haus Kalender 1910 des Deutsehen Volksbil-lungsvereines in Rumänien, p. 78.

202

sigur tot de Tätarescu), al lui Basta, Sigismund Báthory,reproducerile dupg Bouquet, care sint Calugàrenii, Cimpu-lungul, Curtea de Arges. De la vreun francez trebuie sa.' fieluatà i hora din Dealul Spirei, precum aceiasi origine o areAcropolea. Nu se poate lauda indeajuns finea cu care s-aredat un Byron ilustrat, Mireasa din Abydos.

Ilustratia de c'arti degencreaza insa foarte repede. Pe deo parte, in marea n'avalá de traduceri dupg romanele francezecare incepe Inca inainte de 1860 se dau planse, desigur fru-moase, dar imprumutate dupa textul francez. Iar, pe de alta,calendarele politice i ziarele introduc o usoarii caricaturàfAcuta in graba, care, cc e drept, are un deosebit interes deoriginalitate, i ar rnerita sä fie cercetata in cleosebi, dar nupoate pretinde la valoare de arta' .

1 9 2 7

TIPOGRAFIA LA ROMANI

Venetia este aceea care a introdus tipografia in Romfiniaanume dupa ce un calugar slay, care invatase aceasta arta

noua in cetatea lagunelor, o transportase la Cetinie, capitalaMuntenegrului, loc de refugiu al intregii constiinti natio-nate i crestine a slavilor balcanici.

Tara era insfi prea mica i prea saraca pentru a putea oferiun azil sigur acestui cleric, literat si artist. Pe-atunci, lainceputul secolului al XV-lea, exista un mult mai importantrefugiu pentru crestinismul invins i despretuit in insasi pri-mele-i cAminuri. Principatele Tarii RomAnesti, Moldova siMuntenia, erau Tani de liturghie slavona si de culturà supe-rioara in acelasi timp. In jurul tronului de vasalitate al aces-tor domni cu port de imparati bizantini, se adunau ultimiireprezentanti ai literaturii slavone in Balcani. Muntenia,mai cu seama, era näpadita de aceasta emigratie. Un domnmaret, Radu, pe care cAlugarii recunoscAtori 1-au supranumitcel Mare", dorind sa-si vesniceasca domnia prin largi bine-faceri cAtre biserica, primea cu bratele deschise orice repre-zentant al acestei civilizatii comune. La el s-a publicat deci,in 1508, de catre Macarie, tipograful numit in curind, pen-tm meritele sale, mitropolit al Orli, probabil chiar in fru-moasa minAstire inaltatfi de acest domn, sfintul Nicolae dinvii, resedinta domneasca de deasupra Tirgovistei, un litur-ghier care prezinta o varianta in litere chirilice a splendidelorcaractere latine ale Venetiei. Initialele, imprimate in rosu,corespund totusi acelora intilnite curent in manuscrisele ro-manesti si slavone ale evului mediu. Este o inalta opera

204

I

si

artistica, publican cu o grip cu totul particulars, si care nupoate fi indeajuus laudata. Ici si colo, in initialele maisimple este imposibil sa nu recunosti stilul latin, occidental.

Insa chiar in evanghelia slavong din 1512, imi pare carecunosc un alt caracter. Frontispiciile sint mai greoaie simai confuze, literele mai man. Se pare el Macarie incepea aintroduce litere de provenienn ardeleana: cutare frontispi-ciu este chiar de o aspra simplitate care inlatura once ideede continuare a traditiei venetiene.

Pentru a intelege schimbarea produsa in felul de a imprimaal romanilor din Muntenia caci moldovenii s-au mar-ginit a pune sa se introduca numele domnilor lor pe frontis-piciile cartilor aparute In principatul roman meridional ,trebuie sa te gindesti la opera indeplinita pe pamint sirbesc,in cutare minastire izolata de dominatia turceasca, de catresirbul Bojidar. Cartea de rugaciuni aparuta in 1545 are, ala-tun de frontispicii mult inferioare celor inspirate de Vene-tia, in linii care prea deseori coboara, litere mai turtite. Logo-tatul Dimitrie, nepotul lui Bojidar, fu insarcinat de domniiapartinind jumataltii aceluiasi secol, cu executarea lucrari-lor acestora, care constituie a doua epoca a tipografiei ro-manesti.

In Transilvania, supt dominatia principilor unguri, vasaliai sultanului, cetatile sasesti care adoptasera luteranismul,cautau, pe de o parte, sa exercite o influenta asupra religieinranilor romani care formau marea majoritate a popula/ieidin aceasta provincie, si, pe de alta, sa cistige asupra produ-selor vindute peste Carpati, de tipografi pe care-i atrasesera,retinusera si incurajasera.

E epoca influentei germane, exercitata de aceste cetatiinfloritoare, dintre care trei, Kronstadt-Brasov, Broos-Oras-tie si Miihlbach-Sassebes, au adapostit pe calugarul Coresisau Coresie, socotit ca scapat de urmarirea unui singerosdomn muntean, supt a carui domnie, in tot cazul, el nu ar figasit de lucru, si a discipolilor sai. Dupa 1561, cind vechilepublicaii erau cu totul epuizate, apar noile carli religioase,imitind stingaci, pe frontispicii, modelele lui Bojidar, intimp ce litera, destul de mare, se insiruie din ce in ce mai ne-orinduita pe pagini care se dezvolta in lungime. InitialelerAmin aceleasi. Pupa 1574 valoarea artistica a caracterclortipografice este inca mai redusa, si ea degenereaza cu timpul

205

datoritA accelerArii unui lucru care inainte de toate urmarestecistigul. Totusi id i colo intilnesti o sfortare de a reveni latraditii mai bune, i iatá cA frontispiciul psaltirii slavonedin 1577 este foarte frumos. Cu toate acestea, tipAritura, fa-cuta in curind la Alba-Iulia, capitala Transilvaniei, este ul-timul termen la care a putut ajunge aceastA repede decAdere.Pe pAmintul insusi pe care rasArise, arta aceasta n-ar fi urmatniciodatä o asemenea pantA scoboritoare. In Brasov chiar, oExplicare a evangheliilor paraseste orice grip a traditiei bi-zantine in ornamentatie, pentru a da, cu caractere mediocre,foi lininare cu blazonul judelui orasului sub auspiciile cA-ruia s-a executat lucrarea i frontispicii care, purtind cornu-rile abundentei i frunza de vita a Renasterii, u-au nimic dingratia antichitatii inviate.

Dar iatà rAsarind, la o data care nu putea fi fixatä cu pre-cizie pinA la o descoperire recentA, o carte de un aspect ne-obisnuit. Timp indelungat nu am avut vreun exemplar cornplet,iar in cele care ni s-au conservat lipsea foaia de titlu. Initia-lele ornate sint evident occidentale, de tip venetian: caracte-rele, mici si de o trasAtura nesigurA, au un aspect dezagreabil.Vechile frontispicii au fost imitate cu stingacie. Dar mareafrumusete a acestei lucrari constä in plansele mari, reprezen-tind principalele acte ale vietii lui Hristos, unice in artatipografica romaneascA. Inscnipiile acestor planse sint inslavoneste, dar se pare ca gravorul, poate chiar pictorul in-susi, nu le-a inteles. Linia figurilor cit i modul de grupare apersonajelor sint demne de cel mai bun artist occidental.

Pentru explicarea acestui fenomen tipografic, recursesemla urmAtoarea ipotezA, care mi se parea destul de plauzibila.Intr-o minastire din insula Murano, aproape de Venetia, traia,dupa 1570 si pina catre sfirsitul secolului al XVI-lea, o ca-lugarita Maria sau Marioara Adorno Vallarga, vaduva unuinobil venetian de orgine genovezà. Levantina de nastere,fiica unui grec din Pera si a unei catolice, ea era sora princi-pesei muntene Ecaterina, care fusese crescuta in religia Orien-tului. Un bogat schimb de scrisori intre cele doua femei nis-a pastrat, si in biserica, dispärutA acuma, a sfintului Maf-fio din Murano era Inca, la inceputul secolului al XIX-lea,un altar consacrat de cAlugarita Maria prosperiratii fiuluisurorii sale, principelui Mihnea. Ea ar fi putut face sA setipareasea la Venetia chiar aceasta carte a cArei ornamentatie

206

1

opune un contrast atit de avantajos mediocritatii mercantilea produselor transilvanene. Dar exemplarul descoperit decurind in Transilvania arata ca este vorba de una din publi-catiile lui Coresi. Alaturi de dinsul un diac Lorin; da lucraride un caracter inferior', un folclor tipografic".

Urmeaza apoi o lunga perioada nerodnica in productiatipografica romaneasca. Atunci cind domnul Moldovei, Pc-tru chiopul, se refugia, la 1594, in Tirolul austriac, el nuaducea cu dinsul decit produse ale acestei scoli coresiene decare am vorbit mai sus. 0 epoca de lupte glorioase, dar isto-vitoare, urma, si, cind fiul nepotului Mariei, Radu, crescutin Venetia, de unde imprumutase gusturi de strälucire,ajunse, dupa 1610, sa domneasca pasnic in cele dourt princi-pate, el nu adauga prestigiului stapinirii sale gloria de a fifacut din nou sa lucreze presele, de mult uitate sau ratacite.De altfel, produsele tipografiilor muntene i ardelene ajungeausá multumeasca nevoile bisericilor ai caror preoti erau instare sa urmareasca slujba de pe carte.

II

Pentru a avea o activitate in acest domeniu, a trebuitasteptata nasterea, in regatul Poloniei, a unei noi arte ti-pografice, cu litere chirilice, destinata rutenilor supusi re-gelui catolic si inspirindu-se din traditiile germane. Urmeazade-acum inainte, dupa 1635, cind Timotei Alexandrovici,chemat de Matei-Voda, se instalä la Cimpulung, la cimpuleel lung" din Muntenia, pina catre 1680, o faza in care ar figreu sa faci o distinctie, in ce priveste ornamentarea, intrecartea romaneasca si cea a rusilor occidentali, a caror direc-tie se urmeaza.

Nimic nu mai famine din vechile impletituri sau initialeimpodobite, inlocuite acum cu simple majuscule severe, sa-race si lipsite de orice eleganta. Nici nu zaresti macar em-blema Orli ca odinioara. Foi de acant, volute, rodii, capetede ingeri, ramuri de laur inconjurind pajura munteana redusala un corb, constituie toata ornamentatia. Liniile sint maidrepte in cadrul de lemn mai puternic, fara a putea avea

N. Iorga, Octoihuj diaculuj Lorin! (in Mem. Ac, Rom.), 1930.

207

t

pretentii de frumusete. Cartea utila apare in locul cartiifrumoase, de care nici macar nu-si mai amintesc.

Cum aceasta influenta germani stapineste si Transilva-nia, cartile de acolo nu pot fi deosebite intru nimic de celeiesite din miinile cutarui artist stabilit in Muntenia. Si,cind Moldova se apnea de lucru, urmeaza si ea curentul epocii.

Gustul pentru icoane a reaparut totusi. In Explicareaevangheliilor", editia munteana din 1642, se vad scene dinfiul risipitor; in Invataturile" din Cimpulung, in Antolo-ghiul din 1643, de la acciasi data, vezi adormirea MaiciiDomnului.

Icoana cistiga Inca mai mult teren in produsele preselormoldovene ale aceleiasi epoce. Cartea de invataturi", adica,de fapt, Explicarea evanghcliilor", publicata in capitala Til-rii, la Iasi, in 1643, dil, supt noua influenta a Moscovei, pejumätate occidentalizatä in arta, mari scene in care intil-nesti si altceva decit simpla imitatie a modelelor bizantineori a temelor occidentale. Priviti scena aceasta a taierii ca-pului sfintului Joan Botezatorul. Ai zice ca-i reproducereaexacta a unei executii inaintea curtii domnesti moldovene pevrcmca aceia. Sfintul, sarac invesmintat, are miinilc legateca un condamnat local; &gaud poarta costumul executorilortigani intrebuintati de inalta justitie a tárii ; si, cu coronitaci in trei floricele, cu gulerasul plisat si rochia lunga de bro-cart, tivita de o banda cu desene asemanatoare celor din le-saturile populare romanesti, fiica Irodiadei este o printesacontemporana si locala. Sus, intr-o arcada, Irod si iubita luistau rezemati la o masa ca acelea, bogat incarcate, ale curtiiacelui domn Vasile Lupu care tinea sa figureze ca sef quasi-imperial al intregii crestinatati ortodoxe. Singuri, sfintii depc foaia de titlu isi conservil neschimbata atitudine ieratica.

Nu putea fi gasita o alta inspiratie decit aceca a prezentu-lui in spectacolul transportarii unor moaste la Iasi, cu carulinsotit de armatä, domnul calare, acelasi, cu caciula deceremonie, impodobita de surguciu, insotind sicriul, sau scenaeste infiitisatil pe un fond reprezentind o cetate, mai multsau mai putin asemfinatoare cu aceea care a vazut martiriul.

In tiparitura munteana a aceleiasi epoce, cu frumoaseleportrete sale bunului domn batrin Matei si al sotiei sale,

208

Elena, influenta ruseasca se manifesta in chip mai puternic,influenta aceasta care, o repet, este in acest moment una dinformele occidentalismului. Ca si pe mormintul de la Tirgo-viste al doamnei Elena i al tinfirului ei fiu, pe acela al luiMatei insusi in minastirea Arnotei, in cutare document con-temporan cu formele imprumutate Moscovei, literele cartiide slujba din 1646, cele ale penticostariului din 1649 sint deo linie absolut latinä. Aici insä nu regasim nimic din trasii-tura indrazneatii, din avintul si varietatea frontispiciilorornamentelor moldovene. Muntenia va astepta inca o vremeaceasta inviere a artei sale tipografice, care atunci va fi deo milretie ce va intrece cu mult principatul vecin. In ceeace priveste Transilvania, in tipografie ca si in arhitectura,intilnesti doar imitatia corecta, mai putin armonioasa insa,cu elcmente occidentale neasimilate, a traditiei românestiasa cum se intilneste in Muntenia. Totusi se pare ca de acolovine frontispiciul cartii din 1650, in pur stil al Renasterii,continind instructille pentru ceremonia funebra a preotilor.Ingerii acestia, dintre care unul poarta crucea latina, ingera-sii cu coada de sirenä, delfinii, monstrii acestia, nu apartinnici Bizaatului romfinese, nici Europei moscovite.

Dar Inca de la 1651 gasesti in Mistirio", carte de invata-tura pentru practicarea misterioaselor ceremonii ale bisericiiorientale, in acelasi cadru de verdeata, vita de vie si heru-vimi, scene ale vietii curente, ca aceia a botezului, alaturide altele infatisind subiecte sfinte. In Indreptarea legii" din1652, frontispiciul, semnat din nefericire in mod putin inte-ligibil, este o copie evidenta a Inc/Tailor moldovene corespun-zatoare. In interiorul publicatiei, o arta distinsa reprezintiimarile consilii ale ortodoxiei. Mai departe, intre infloritu-rile si demonii inchirciti, intilnesti un sfint Vasile, de ominunata executie, care depaseste tot ce aceasta arta a pu-tut da pinii aici. Artistul ori artistii indraznesc a se prezentaacum, adriugind alaturi data la care si-au terminat opera;pe tabloul Judecatii de pe urma" citesti numele unui Pe-tra, care intrebuinteaza un criptogram pentru numele sau defamilie.

Pe atunci Moldova, care timp de douazeci de ani Ii in-trerupe lucrarile din pricina luptelor purtate pe pamintul ei,

209

gi

este nevoita sä se adreseze tipografilor rusi din Galitia, su-pusi ai regelui Poloniei. Carp le care apar din indemnulepiscopului Dosoftei, ajuns apoi mitropolit, yin, dupa 1673pinl la 1680, din presele de la Uniev. Frontispiciile poartascene, rotund incadrate in flori destul de frumos executate ;initialele slut de gust occidental. Din spirit de rivalitate,Moldova refuzind sa se adreseze Munteniei, unde Duca-Vodava fi i un editor de carti grecesti in format mare fi de o finaornamentatie celebrele lucräri ale lui Dosoftei, patriarhulde Ierusalim, tipografia continua cu plansele unui Ioan Ba-cov, care, iscalind Ivan, putea sa apartie scolii rutene dinGalitia. E posibil ca el Sä nu fi lucrat chiar in Tara, dacaintr-adevar este, dupa cum se pare, autorul frontispiciului, curemarcabile scene in cadru, al liturghiei romanesti din 1679,apairuta desigur la Uniev.

In vremea aceasta litera moscovita, fina fii rotunda, a-semanatoare caracterelor minuscule latine, intrebuintatain psaltirea ardeleana din 1651, patrunde in Moldova, undeDosoftei ajunsese acum sa-si formeze o tipografie proprie.Scrisoarea prin care episcopul cerea tarului acest dar al cu-vioasei sale marinimii a fost publicata. Chipurile, trasatein linii serpuite, sint opera unui artist de o mai bogata ima-ginatie decit aceea a ilustratorilor obisnuiti.

III

Indata aceasta noua moda artistica este adoptata in Mun-tenia, unde acum domneste glorios acel erban Cantacuzino,care exibind acvila bicefala a Bizantului, se considera dreptmostenitor al imparatilor bizantini din care se cobora. Ca-racterul acesta al tipografiei muntene se mentine, mai cuseama dupa ce, supt noul domn Constantin Brfincoveanu, ne-potul lui erban, principatul lucreaza necontenit la raspindi-rea cartilor romanesti pe toata intinderea teritoriului locuitde romani, a celor slavone dintr-un capirit la altul al Penin-sulei Balcanice, a celor grecesti pentru intreaga grecime, acelor arabe pentru Siria, imprumutind chiar artisti Georgieiregelui Waktang. E cea mai frumoasä epoca din arta tipogra-flea româneasca; ornamentatia cu tulipe larg invoalte, cu

210

si

frunzisuri bogate, cu figuri mari in genul portretului sfin-tului Vasile, opere ale unui Damaschin Cherbst (poate Herbst),se dezvoltil cu multá varietate. Este meritul de neuitatal acestui iberic, Antim, trecut pe la Muntele Athos, simplutipograf la inceput, apoi episcop de Rimnic i in sfirsit mi-tropolit al farii, care, lucrind intii in pitoreasca insulä aSnagovului, aproape de Bucuresti, in umbra celor trei bise-rici, apoi in celulele resedintei sale episcopale, a suprave-gheat el insusi lucrul camarazilor i elevilor sài. Unul dintredinsii, Damaschin, acelasi poate cu clesenatorul mentionat,va ii mai tirziu si el episcop ; un altul va incepe la Buzau,tot un oras episcopal, o intreagA serie de publicatii care aduccea mai mare onoare, atit gustului, cit si activitatii sale.

Uneori, atre 1670, initiala munteana ia forme capricioasefoarte interesante, pe care le intilnesti, de altfel, si in pro-dusele moldovene ale aceleiasi epoci, ca in cartea de rug5ciunipublicatä de Dosoftei in 1681. Litera, formatä din linii inco-lácite, din impletituri iscusit combinate, contine chipuriomenesti, schite de animale. E de observat ca aceasta eramarea grija artistica a epocii: cutare manuscris este de oinfinitä bogAtie in domeniul acesta zoomorfic, i, timp inde-lungat, in doeumentele muntene nu existä literá iniialà lipsitade ornamente de genul acesta, in care se cheltuieste o imagi-natie pe atit de bogatd, pe cit de fina. Trebuie facutá legaturaintre toate acestea i desenele care impodobesc cutare ma-nuscris slavon conservat intr-o bibliotecA din Kiev, al earuiautor este acelasi Antim. Era un reflect al Orientului, o vagaamintire a artei asiatice, pätrunsa de spiritul Persiei, cuflorile-i man si intortochiatele-i arabescuri in toatà aceasta

atit de diferità de useaciunea ornamentelor in care trá-ieste Inca, seaca i vestedii, vegetatia armonioasa cu careRenasterea obisnuia impodobi manuscrisele i tiparitu-rile, de o atit de surizatoare i stralucitoare

SfirE,3itul unei domnii, a carei largä cheltuialà era totdeaunalegatä de nevoile artistice si de datoria fatä de biserica,va pune capat acestei faze. Schimb5ri adinci, drame zgudui-toare, ruinele a doua domnii, a Brfincoveanului si a succe-sorului sãu imediat, Stefan Cantacuzino, disparitia unui in-treg regim de stapinire indigena vor aduce sfirsitul brusc alunei perioade atit de roditoare in toate domeniile artei,atunci cind, in Moldova, chiar in locul

?11

arta,

bogatie.

imitaiilor tipariturii

a.gi

ihuntede intpodobile, ai uneori, ca n edicia din Gilceavafilosofului cu lumea" a tirthrului domn Dimitrie Cantemir,simpla reproducere, teapänä i urità, a unui desen improvi-zat, datoritil autorului insui, care niciodatá n-a visat sitajungii pictor.

IV

Supt fanarioti nu se produc schimbari. De altfel, in vre-mea celor doi Mavrocordaci, Nicolae si Constantin, primul,de lunga stäpinire, al doilea, domn de unsprezece ori, casupt Varul lor Grigore Matei Ghica, nu se face altceva, inarta tipografiei ca i in administratie sau in finance, decitreproducerea predecesorilor indigeni, de impozantil traditie.Cu mai pucina dibacie, precizie si sens al armoniei, trecutulse copiaza' ca in tipAritura lui Nicolae din 1719, ori octoihuldin Iasi, uncle un Isus frumos binecuvinteaza, inconjurat deingeri ce poartä fIii cu inscripcii slavone intre foi de acant,occidentale, adaugind cadrului, imprumutat din Rusia oc-oidentali, vagi floricele in gen turcesc. Uneori nu e decitvechiul cliseu transportat.

Tiparirea lnsäi va deveni in curind mult mai putin ac-tivä supt regimurile periclitate sau in mijlocul razboaieloraustro-turce i ruso-turce, purtate pe bietul plmint româ-nesc, incapabil pe viitor de a fi ap5rat. In deficitul acestaaproape continuu, trebuie tinut seama si de faptul ca, in-timplittor, cArtile, mai cu seamg acelea lara legáturii cu ser-viciul divin, cu biserica, incep a fi tiplrite in strAiniltate,in Occidentul german. Ceea ce fac austriecii in Oltenia,ocupatä de dinsii din 1718 pina in 1739, n-are nici o valoareartistici, afara de acel sf. Nicolae din Triod, in semnauracilruia pare a se ascunde numele lui Dimitrie ori poate acelal lui Antim insusi, a cirui finá linie corectá i seaca o pociupr recunowe2. Portretul acesta, miticulos lucrat, n-are ni-mic din infacisarea ascetica ori jovialá, monahalá ori carii-neascii, a atit de numeroaselor icoane, reprezentind pe acest

Ca *i in Triodul din 1731.2 Singura data cind inti1neti semniaura ructitcruitii munteau in

impodobirea carti1or.

91/

1

patron darnic, adorat de romAnii din toate provinciile. UnMihai din Rimnic incepea de altfel sA lucreze incA din epocaaceasta, si primele sale lucrari insatesc liturghierul din 1733;va continua pentru RugAciunile mortii Iui Hristos (catavasie-riul) din 1734 si fArA indoialA prin frumoasa scenA infAtisindpe Hristos predicind in templu (1737), cu emblema tArii,asa cum se prezintA in octoihul din 1742. Bucurestii, carepinA atunci utilizaserA comoara artisticA a trecutului, im-prumutarA desenul mesterului oltean din 1737, poate chiarsfiintii impArati din Catavasieriul de la 1742 si sf. Joan alEvangheliarului din 1742'. Pentru portretul sfintului IoanDamaschin in Psaltirea moldoveang din 1731, trebuie admisvreun imprumut oarecare.

Epoca aceasta &A, alAturi de munca realizatA de preotisi cAlugari pentru bisericile si minAstirile lor, o alta multmai putin cunoscutA, ale cArei opere pot fi regAsite doar da-toritA intimplArii pe rafturile inegrite ale capelelor pArAsiteori in grAmada documentelor de alt soi. Sint poate clerici,de cele mai deseori foarte modesti si foarte obscuri pictoride icoane, care, mai ales in Ardeal, urmind exemplul vecini-lor sasi, amatori de sculpturfi in religios, vor sA facA o plAcereoamenilor aceleiasi clase sociale si intelectuale, prezentin-du-le pe Alexandru cel Mare in mijlocul triumfurilor salelegendare ori chiar pe Adam si Eva. IatA-i pe strAmosi, inclipa prezentArii mArului fatal, alAturi de scena care repre-zintA pe Eva iesind din coasta primului bArbat si de poarta,pAzitA de un serafim, prin care pocAita lor greseall este go-nitA din grAdina vesnicei fericiri. Mai jos, Adam este untaran bArbos si Oros, care sapA, in timp ce, in fata cAsuleiae lemn, femeia cu lungl maramA toarce pe un scAunas,legAnind cu piciorul albia micutului infAsat, care, pArind atitde blind, trebuie sA fie Avel...

CAtre 1750, cartea ilustratA isi recistigA importanta maicu seaml la Bucuresti, cAci moldovenii n-au dat pinA acumdecit un rege David in Psaltirea din 1731, iar TransilvaniaunitA de cealaltA nu poti inch' vorbi organizindu-siabia episcopatul din Blab incA nu joacA un rol in compune-rea cArtilor bisericesti române. Ca si in Penticostariul din

1 Vezi Acaftistul bucure§tean din 1743, Faptele apostolilor de laaceea§i datli.

213

1748, vechile gravuri se potrivesc destul de bine epocalui Brâncoveanu fiind atit de indepartata cu desenele no-ilor mesteri ai sculpturii in lemn, in timp ce, ca pentrucel din Ramnic al aceluiasi an, Mihai isi continua lucrul.

Este un ardelean, evident influentat de Occident, dupàcum o dovedesc florile de acant, ingerii cu aripi larg deschise,precum i caracterul puternicelor sale majuscule, acest de-senator, Grigore Stan din Brasov, insarcinat catre 17451,ca rawer mare si flea-torn a tot lucrul tipografiei din nou",eu atelierele episcopului din Radauti, in Moldova septen-trionalä, viitoarea Bucovina, secundat fiind de Sandul, fiultipografului Ieremia din Iasi", si de calugarul Iosif din Neamt.In maniera lui de a infatisa scena binecuvintarii plinilor,pe masa acoperitä cu o ping cc aminteste in ornamentatie peAntim, in colturi cu cei patru sfinti ai liturghiei, poti desco-peri o influeata venind din Rusia, unde foarte probabil acestinitiator si-a facut ucenicia. Alaturi de Mihai din Rimnic,care acum se intituleazä Mihai Atanasie vici, el este cel maimare tipograf i ilustrator al epocii. La 1746 iaräsi II intilnestipe cel din urma lucrind la noul evangheliar ; in 1750 apareacum elevul si fratele san, diaconul Constantin, in curindnumit preot, care si dinsul este un fiu al lui Atanasie. Unal treilea frate, Gheorghe, apare in 17672. Cit priveste peardeleanul, in curind concediat, intorcindu-se poate in pro-vincia lui natala, el a fost inlocuit in Moldova de un grec dinThasos, Ghica fiul lui Sotir (Sotirovici), fost preceptor alfiilor domnului din scaun, Grigore Matei Ghica i favorit almitropolitului grec, Nichifor. Muhl vreme a zabovit Inca inIasi acest strain lipsit de orice sens artistic.

In Triodul din Iasi greoaia pretentie a emblemei -Orlicu insignele puterii, alaturi de cei doi lei ridiculi, n-are maimulta griià pentru frumusete decit ornamentele postliniare,violent colorate, ale documentelor domnesti din epoca aceastafanariota. Pentru intiia oara privilegiul imprimeriei oficiale seacorda unui imigrat, i prin canalul acesta 7.5111 gust straba-tea si in vechea arta, a carei traditie fusese pastrata pink' aicicu atita strasnicie.7

1 In 1747 este la Buz5u.2 Sfintii sirbesti in Pravila din Rfimnie, la 1761, sint datorati

,inui str5in (o planIi filentil de el in 1758).

214

8

Contra acestei maniere, pur comerciale, de a concepe ti-parul se ridica, supt noul mitropolit indigen, grecul fiindsilit sa piece, un alt ardelean, diaconul Than Samsonovici .

care cu mindrie semneaza tipograf ardelean". Dibaci imi-tator al lui Antim, acest auxiliar artistic al corectoruluimuntean, ieromonahul Cozma, da pentru penticostariul dinIasi, 1758, unul din cele mai frumoase frontispicii cu em-blema Orli in serviciul careia intrase. Valoarea lui reiese chiarin comparatie cu celalalt frontispiciu, al antologhiului din1755, datorit lui Sandu, intors acum, i unul Grigore, carenu poate fi altul decit fostul desenator venit din aceeasiTransilvanie. Aici totul este absolut occidental, cu vagireminiscente ale tipografiei muntene din secolul trecutl. UnBarbu din Bucuresti, artist mediocru in slujba mitropolituluimuntean, si mai tirziu succesorul lui, Iordache Staicovici,nu pot opune nimic frumoasei reinfloriri a artei ornamentale.Vlaicu, primul ilustrator al imprimeriei din Blaj, copie stin-gaci icoane latine capabil doar de a reda liniile noii catedraledin acel Blaj, obiect de mindrie, desi tipografulvenea din Rim-nic ; bizara dovada a schimbului de literati si meseriasiintre tarile romanesti2. Mitropolitul Iacob, pastrind pe cre-dinciosul sau, Grigore Staicovici, ii alatura pentru corecturape cel mai bun cunoscator al limbii slavone, din care a faciamuIte traduceri frumoase i elegante, pe cMugarul, didas-calur Evloghie. Plin de imaginatie e frontispiciul liturghieru-lui din 1759.

V

Pentru a doua oath' un domn moldovean, de data aceastaConstantin RacoviVi, recurge la un mester strain venit dinConstantinopol, prin Muntenia, la preotul rus Mihai Stril-bitchi, lucrator activ i devotat operei sale, dar reprezentindin chip stingaci, desi cu o tehnica onestä, tendinte artistice

' ingerii se intilnesc i aici prin colturi. Ansamblul, putind ficopiat, este minunat. Cei doi meoeri erau impreunii si la 1756.

2 Ftirà indoialfi tot de Vlaicu e i icoana sfintilor Petru si Pavelin Votiva apprecatio din Blaj, 1760, unde acest muntean de origine,asazrt pe coiful insignei episcopale pajura munteangt cu crucea inplisc. Nu uita sii reprezinte nici satul episcopului Petru Pavel Aron.

215

straine spiritului romanesc. Incepe la Iasi, in 1756, printr-ocarte greceasca. In curind, catre 1760, Grigore si Sandu, care,dupfi straini ca Dobromirschi si Endrody, a fost angajat laBlaj, unde a indeplinit si slujba de gravor' filth redusi lafunctia unor simpli copisti, atunci cind icoanele evanghelia-rului din 1762 sint datorite lui Strilbitchi si asociatului lui,probabil rus si dinsul, calugarului Teofan2.

Se vede si caracterul familiar pe care-1 are vechea clasa atipografilor. Trei frati din Ramnic, fiii lui Atanasie, se succedala lucru in orasul lor natal. Alaturi de unul din ei, Gheorghe,apare nepotul acestuia, preotul Constantin, fiul lui Mihai.Stoica Iacovici, fiul lui Iacov", trimite pe fiu-sau Ghinea,diaconul Staicovici, fiul lui Staico", in 1767 la Buzau. Dad".Sandu se intituleazá fiu al Eremiei", inseamna ca Ieremiainsusi a fost compozitor.

Uneori, ca in cazul lui Ghinea3, tipograful este si dinsulun scriitor, capabil de a-si face prefata. Nu-i nici lipsit depoezie: tinarul diacon, recomandindu-si catavasieriul din1768, vorbeste de farmecul cintecelor de care nu se pot saturaindeajuns micutii ale carom plinsete-s alinate in cintec,femeile care Tea, calatorii pe drumuri, marinarii pe ape.

Vechea tipografie greceasca si araba, care pina in Georgiaisi trimitea lucratorii, acum a disparut. Doar pentru clientiistraini se mai tipareste uneori in greceste ori slavoneste si,atunci, pentru sirbi se pune pe frontispiciu: Timisoara, ala-turi de imediata mentiune a tipografilor ieseni; o singuradata, la 1768, in noua imprimerie ortodoxa", fundata laBucuresti de Vodi Alexandru Ghica, si donati apoi de suc-cesorul sail, Grigore Ghica, mitropolitului Grigore, un Ca-lugar de la Sumela, in Asia Mica, va publica un catechismin turceste, dar cu caractere grecesti, pentru credinciosiidesnationalizati ai bisericii ortodoxe din Caramania.

Dar de unde proveneau literele? Exista fara indoiala oturnatorie pentru cele chirilice, in care s-a recunoscut odata,

1 StA alAturi de Ioan si Petru de Rimnic.2 1Jn Damaschin diaconul, un Tudurachi, un Ilie lucreazii impre-

nu& la tipArirea lui.8 Nu este el acel P. Ghyrie (?) care, la 1769, semneazii o plansA

in liturghieriul din Buzfiu?

216

in secolul al XVIII-lea, stilul lui Antim. Pentru tipograhabucuresteana din 1768, avincl acum caractere grecesti sislavone, s-au adresat frenghistanului" tfirii frantuzesti, prinmijlocirea unui oarecare Gheorghe Constantin de Alimet, carein curind ajunse director. Razboiul insa contra turcilor,atitat de romantica furie de cuceriri creoine a Ecaterineia II-a, puse capat unei intreprinderi incepute supt auspiciiatit de ambitioase. Efrem, patriarhul de Ierusalim, fu nevoita parasi principatul. La 1768 plansele erau acute de un cillu-gar Grigore.

VI

In timpul razboiului, numai imprimeria mitropoli-tului din Iasi continua sa lucreze, in chipul cel mai mediocruIasi, la voia comandelor &cute de rusii ce ocupau Principatulsi de altii. Bine inteles, unitii din Blaj nu incetara tipari-rea noilor carti bisericeoi, ingrij it revazute si garantate contravechii schisme" a ortodoxiei, pastrind insa acelasi aspectcorect si oers. Directorul stabilimentului venea din Rinmic,acel Petre Popovici sau Papavici", de la care au 'limas, inacaftistul din 1774, citeva planse mediocre si care ajunse sa-sisemneze operele cu litere latine.

Intre cei doi domni numiti dupa tratatul de la Chiuciuc-Cainargi, Alexandru Ipsilanti, domn al Munteniei, om cult,reformator zelos si in stil mare, fu acel ce reincepu activitateatipografica. Constantin din Rfimnic, care supt ocupatiaruseasca daduse un octoich, transformind, fara multi chel-tuiala, vechiul scut al Cantacuzinilor in emblema imparatesei,isi relua ocupatiile prin Actele apostolilor" din 1774, destulde bogat ilustrate. In curind va fi inlocuit la Bucureoi deunul din elevii sai, Dimitrie Petrovici', mai tirziu de Stan-ciu Tomovici sau Popovici. Savantul calugar Macarie, tra-ducitorul Omiliilor omonimului sau egiptean, procura manus-crisele. Era un moldovean, venit din minastirea Dragomirna.In curind insa un alt calugar literat, Chesarie, fost corectorde carti in preajma mitropolitului, devenind episcop de

1 El ar putea fi autorul frontispiciului peutru codul grecese allui Ipsilanti din 1780.

217

Ramnic, adevarata capitala a tipografilor, Ii transportaaici pe Constantin i, lasind pe ieromonahul Climent sa-1 se-cundeze, le incredinta importanta misiune de a da o ed4ie atuturor slujbelor lunare, lunovnice", atit de cunoscuteraspindite caci odinioara rar existau editii sa poata atingesase sute de exemplare, de care si-a legat pentru totdeaunanumelel. Un Dimitrie Mihai Popovici, apoi un ConstantinMihailovici, cu fratele lui Dimitrie, un preot Gheorghecalugarul Climent 11 secundara, dupa 1778, in munca aceastamai lunga si mai grea decit tot ce, pina atunci, fusese realizatin tipografia romaneasca.

Pentru cártile cu caractere latine, pentru manualele sco-lare, ai nostri se adresau la tipografia din Viena, care aveaprivilegiul acestor clienti orientali, mai tirziu la Stefan Nova-covici (1793). Se pare ca Pildele filozofilor", republicate in1783 de catre Mihai Dir (Dörr) din Sibiu si Radu din Ram-nic", au fost tiparite in orasul ardelean de unde primul eraoriginar, maestrul br (vezi psaltirea din 1791) Petre Bartde la Sibiu, continua aceastä insarcinindu-se cuimprimarea cartilor scolare ortodoxe, si in curind va fi i laBrasov, alt oras sasesc, un tiparitor de carti romanesti.

VII

in vremea aceasta, in Moldova, tipografia, reluatä in1777 de Mitropolitul Gavril Calimachi, fara concursul domnilorce se succeda, Grigore Ghica si Constantin Moruzi, este incre-dintata cu totul preotului rus Strilbitchi, atasat definitiv deTara, dupà razboiul in care jucase un oarecare rol politic.El intrebuinta clerici romani i rusi. E un spirit occidental,amator de carti frumoase, elegant legate, de rafaelici ingerasigrasuti i dornici de a se juca pina I cu insignele episcopale.Intreg secolul al XVIII-lea traieste in gravurile acestea,

1 in primul, pentru luna octombrie, aparut in 1776, dadu orastignire; celelalte toate, impreuna cu octoihul din 1776, au gravuriasemfinatoare. Diaconul Anatol era tipograful. 0 singura data, intriodul din 1777, Constantin se intituleazil, ca i unchiul sSu, Atana-sievici. indata insa iqi reia numele adevfirat de Mihailovici (1779),nu fart a-1 varia uneori cu celalalt.

218

tradiTie,

zi

gi

menite mai degraba lecturii distrate a unei femei elegante de-cit a cuviosilor calugari moldoveni, intr-atita abuzeaza defestoane i ghirlande, de alegorii, farli neglija blazonulfoarte complicat, de marile grupuri realiste, reprezentind,alaturi de sfinti i ingeri, clerici oarecari i chiar, ca in pra-vilioara din 1784, pe patronul sau, mitropolitul Gavriil.Aläturi de fiul su, Policarp, el se amuza sa ilustreze cualegorii calendarul din 1785, Fizionomia", mai tirziu Dialogu-rile sale ruso-romanesti, gramatica ruseasca, pentru care punesa se toarne litere noi cu totul speciale, imitind pe cele rusesti.

Strilbitchi ajunse a infiinta pina i o mica tipografie gre-ceasca, ajutat de un tesalian din Trikkala, Gheorghe HagiDima. Fara indoiala aici, in aceasta imprimerie politica",s-a tiparit gramatica moldo-rusä a lui Tudor scolarul",studentul. Tot el este, desigur cel care dadu lucrarile co-mandate, in timpul razboiului, de delegatul sinodului ru-sesc, arhiepiscopul Ambrozie, la 1790-1 si vasta lucrare decritica a crestinismului, tradusa in ruseste din limba en-gleza. Numele salt reapare pe catavasieriul din 1792. [...]

Ca odinioara Duca, fiul lui Sotir, fratii greci Nicolaesi Ioan Lazar obtinura la Bucuresti, in 1783, sub domniagrecului Nicolae Caragea, privilegiul tiparirii cartilor gre-cesti in primul rind. Noua tipografie", avind mari ambitii,nu se multumea numai cu publicarea cartilor bisericesti,ci tindea chiar, ca presele seminariului din Blaj, la tiparireamanualelor scolare si a lecturilor pentru eruditi, pentruspudei". Se publica o descriere a Munteniei, tradusä in gre-ceste, din raportul lui von Bauer, de catre tipograful Dimi-trie, cu emblema copiata de pe cartile indigene si poemulgrec al lui Emanuel Persianu asupra ispravilor razboiniculuidomn Nicolae Mavrogheni. Nu dura insa mai mult ca altetentative riscate intr-o Tara de veche i puternica traditie.Chiar atunci cind poetul Ienachi Vacarescu dori sa-si publiceprima editie a Observatiilor sale asupra regulilor si nor-melor gramaticii romane fu nevoit a se adresa la Ram-nic, unde acum in 1787, tipografia era condusa de'Gheorghe,fiul harnicului preot Constantin.

Muntenia n-a avut nici un Strilbitchi pentru a-i continuaimprimeria chiar in timpul razboiului austro-turco-rus. Pa-cea de la Sistov, in 1791, ingadui reluarea activitatii tipogra-fiilor din Bucuresti de catre Stancu, intors in 1792, care in

219

a-ei

curinciva avea ea succesor pe Dimitrie Petrovici sau Mihailo-vici (1793), elev al megterilor de la" RAmnic1, apoi pe fiulsAu, Gheorghe.

Cele doug tipografii romAnegti erau lipsite acum de ()ricepreocupatie artisticL Litere mari de fabricatie austriacA, emble-me grosolan tAiate, ugor destAinuind originea lor ardeleanfi saugalitianA ; nici o legAtura cu o traditie atit de onorabilA.Chiar vechile cligee, la care se recurgea din cind in cind, aufost pArAsite i pierdute. IncadrArile shit de o absolutA bana-litate, degi hi foile de titlu se cautA o oarecare elegantA.

Un tiny, moldovenii sint cei mai activi. Succesorul romAnal lui Stri1bichi, asociat cu un cAlugAr Gherasim, venea farAindoiall de la minAstirea Neamtului, fundatA prin 1380 girefAcutA de Stefan cel Mare, unde cAlugArul rutean Paisieinfuzase o noul viatA, extraordinar de rodnicA hi toate mani-festArile-i spirituale. Tot din acest mare laborator monahalveni, hi agteptarea tipografiei ce se prepara, asociatul luiGherasim, Paul Petrov, clopotarttl", un laic, un tehnicianchemat inadins din Rusia. Primul compozitor chiar, Teodor,este un cleric (1795): abia ht 1805 incepe a semna laicul Cos-tachi Donici. Tipografia era sustinutA de mitropolitulIacov Stamate, om cult, dAruit Moldovei de TransilvaniaortodoxA. El incredintA conducerea stabilimentului in 1802,lui Macarie2, duhovnicul mitropoliei.

InsA tipArirea cArtilor romanegti a gi emigrat. Este acumin serviciul unei singure biserici, izolatA gi inchisA, la Blaj,supt bogatul gi pomposul episcop Than Bob, la Sibiu, foartedeseori la Barth in Viena gi la Budapesta mai mult incA cleatla Viena, in CernAuti, la un tipograf intreprinzAtor, sau inBragov, la fratii Constantin gi Than Boghici, orientali vorbind

1 AlAturi se publicA, dupA cum am vAzut, la Sibiu, unde IoanBart, urmeazii lui Petru, la Viena, chiar la Liov, oriunde, la Piller,apare un cod criminal pentrn Bucovina si recomandatii contra incen-diilor; dupft 1778 in imprimeria orientalfi a UniversitAtii din Buda;dupA 1804, in CernAuti, la Petru Eckhardt.

2 Avea ca elevi pe un preot Vasile, care se intituleazd agezAtorslovelor", gi pe un Dimitrie Popovici sau Antonovici, care vaImprumuta acelagi titlu.

7.7n

romane§te, uti la sasul Joan Ileunig (1801). Dat Intre acestdpublicalii de peste grani/ele Orli libere gi intro ceea ce dau,din ce in ce mai rar, tipografiile capitalelor dunärene existAun element de asemAnare, aparTinind decadenlei unei artescoborite acum in miinile unor simpli antreprenori: dispariliagravurilor, a frumoaselor titluri colorate, intrebuinTareacurentA a unei mari litere urite, de caracter practic. Abiaintilnegti la Iagi, in 1804, incercarea unui ucenic, preotulSimion, de a da unele icoanel ; liniile acestea disarmonice,trase stingaci gi anevoie, vor sili o revenire la desenurile luiStrilbiIchi, ciuntite insA de semnAtura i blazonul complicat.Catolicii din Blaj dAduserA exemplul unei trudite munci nein-trerupte, dispreluind ornamentul ca element profan gi prac-ticind anonimatul adevAratului sacrificiu pentru bisericl.

Tipografia minästirii reformate a Neamtului, care avucurajul de a incepe la 1807, dupii publicarea imei psaltiri, a1A-turi de imprimeria mitropolitului, nous ediTie din Vietile Sfin-Tilor, pe asprA hirtie albAstrie, apartine aceleiagi direc/iiesenciale practice gi strAine de orice scrupul artistic, cu toateornamentele in stil rusesc aduse de cfilugArii celor douà

Acelagi lucru i cu plangele, atit de corecte i deserte,executate la Budapesta. La Barth insA, un roman, IoanPopovici, copie din gravuri occidentale pentru o cartepopularA.

1 9 3 1

Traducere din limba fraueezil de L iliana 1 orga

I Are un sf. Gheorghe in antologhiul din 1806. In acelali an ii gli-sim ea ucenici pe càlugarul Silvestru, pe Chiric Savin, Mihalachi Pur-cescu §i tin alt cilugar, Gherontie de la :Neamt. In curind pe calugrirulSilvestru p i pe bucovineanul Dimitrie Ilievici.

na-jiimi.

MINIATURILE ROMANEVr1(Conferinte finale la Fundalia Da Iles, 1933)

[...] Miniatura joacii in evul mediu un rol foarte mare, multmai mare decit acela care i-a fost acordat. Lumea a fost zgircitäfata de dinsa. DacA yeti rAsfoi orice istorie a artelor, yetivedea CA miniatura este asezatA intre artele minore, aeolointr-un coltisor. Aceasta fArA nici un fel de dreptate, fiindcAarta nu se socoteste dupA dimensiuni. Altfel, daca ar aducecineva un minunat tablou al unui artist olandez din secolulal XVII-lea i 1-ar pune in fata cine stie cdrui exercitiu aca-demic prin care se poate cApAta astAzi o bursa' franeezA laRoma, ar trebui sA hotArascA inferioritatea vádità a bucatiiacelea mici de pinzA, asa de limitatà in comparatie cu cearsa-ful mizgalit care serveste unui candidat ca sA-si capete loculintr-o scoalà de arta din strAinAtate.

Pe de aka parte, nu pot intelege pentru ce miniatura,care infatisaza exact acelasi lucru ca i pictura pe pinzA saupictura pe lemn, este push' de o parte. Numai pentru deose-birea materialului, 616 tehnica este cu desAvirsire aceeasi?Nu numai csa subiectele sint aceleasi, dar si spiritul este ace-

Spiritul unei epoci se oglindeste tot asa de bine intr-opaginA de pergament, de hirtie, pe care este infAitisat un subiectsacru sau unul de imaginatie ori este fAcut un portret, ca siin orice altA picturá.

Se poate gäsi insA cineva care sä admità un punct de ve-dere asa de inferior si sa spuie: da, dar in miniaturi sint numaichipuri de sfinti sau scene din viata kr, pe cità vreme in pic-tura orizontul este mai larg, intreaga viata fiind reprezentatA.SA ne Intelegem. Sfinçii i scenele acestea din viata sfintilor

222

lasi.

sint numai aparenta. In fond, este si aici toata viata, viata pecare o cunoaste cineva, pe care o pune intr-un anumit cadru,pe care o stringe in anume limite, tinind seama de anumitemodele. In Apus, mai ales, omul infatiseaza pe bucata aceeade pergament sau de hirtie experienta sa, reproduce ceea ce-itrece in fiecare zi supt ochi. Daca va lua cineva admirabileleminiaturi apusene din secolele al XIV-lea si al XV-lea, mi-niaturi franceze, asa de bogate, miniaturi engleze si flamandemult mai sarace, atitea miniaturi germane, care nu sint dintrecele mai stralucite, ori miniaturi cehe, venite tot din Apus,prin casatoria unuia din regii Angliei cu o principesä boema,va vedea scene din traiul de toate zilele, lucruri intilnite pestrada, gasite de artist in jurul lui. Se poate sti, de pilda, cumse cladeste o casä, cum se plimba lumea pe strada, cum e olupta contemporana. Se cheama ca este vorba de martiriulunui sfint si cu toate acestea se zugraveste o scena in care searata gestul cu care se varsa singele in viata de toate zilele.

Ar trebui, prin urmare, ca miniatura, care nu se despartede pictura decit in ce priveste foarte putine detalii de teh-nica, BA fie pusa la un loc cu pictura, fiindca este exact ace-Iasi lucru. Altfel, de ce nu s-ar face si o altà impartire, totasa de artificialä, i intre diversele feluri de pictura, punindde o parte cea pe lemn, de alta cea pe pinza, sau de o parteaceea in care predomina rosul si de alta aceea in care stapinestealbastrul? Nu. Miniatura asteapta Inca ceasul, care mi separe destul de indepartat, in care i se va face intreaga drep-tate. Caci ea este una dintre manifestatiile cele mai splendideale sufletului evului mediu.

In Räsarit, cum yeti vedea, miniatura, care nu constituieunul din domeniile cele mai sarace ale artei, nu se bucura deaceeasi libertate ca in Apus. Nu-i este ingaduita aceeasi spon-taneitate si ea nu este nici pe departe atit de umana, atitde realà, si mai ales asa de variata, ca dincolo. Aceasta insain legatura cu adincile deosebiri sufletesti ce exista intre lu-mea apuseana si lumea rasariteana.

Lumea rasariteana este conservatoare. Ea se tine multmai mult decit lumea apuseana de anumite tipicuri, primestecu mai multa supunere anumite reguli. Este mai respectoasäde ceea ce a fost admis odata si consacrat. Dar aceasta nu oimpiedicii, in ceea ce priveste stilul, asa de important in ce

223

priveste coloarea, care yeti vedea cum variazi de la un minia-turist la altul, sit fie tot asa de variatA ca cea apuseanA.

Trebuie BA vfi spun Inca de acum cA miniatura la noi pre-zintfi o notá foarte interesantà in ceea ce priveste jocul colori-lor. Moldovenii din secolul al XV-lea, din epoca lui Alexan-dru cel Bun gi a lui tefan cel Mare, neputind fi originali iin alte directii, au fost in schimb originali in domeniul acestaal colorilor. De altminteri coloarea a jucat in arta noastrA unrol enorm. IatA, de pildá, in arhitectura Moldovei, la inceput,fresca n-a fost decit inauntru, in biserici i numai incetul cuincetul s-a inceput a se intrebuinta i pentru afarii. Dar, inlipsa frescei, s-a gäsit altfel policromia. S-a facut o bazA ce-nulie, deasupra ei s-a ridicat o zidArie de cArAmidA aparentA ;pe aceasta s-au intins anumite linii smAltuite, apoi, in deose-bite colturi, la intilnirile arcelor ferestrilor, s-a infipt citeun disc de teracotA smAltuita si s-au potrivit in asa fel colo-rile, incit sA dea clfidirii o impresic multicolorA armonioasA.Tot asa s-a intins un briu de discuri supt acoperis, un altulsupt acoperisul turnului, cu aceeasi imbinare de colori foartefrumoase.

Coloarea este pentru noi unul din elementele principaleale artei: trAim in coloare i pentru coloare, simtim coloarea,o dorim, o impunem artistului dacA el nu gäseste intr-insul pu-terea de expresie. Nu este o lume stearsä, o lume ternAaceastä lume a noasträ, ci una care-si insuseste tot ceea ce dAlumina si care stie BA intrebuinteze efectele luminii pentrua realiza frumosul.

Pupa aceste explicatii generale, sA-mi dati voie sA amin-tesc pe aceia care cei dintii au manifestat un interes pentruaceste manuscrise cu miniaturi si de la noi. Unul este un ro-man, un cleric, celalalt, de fapt cealaltA, o strAinil, o tlnaradomnisoarA armeanca, ce se gAseste astAzi in Statele Unite,profesoara la una din institutiile superioare de acolo. Litrecel dintii cercetator al acestor manuscrise, care nu se pricepeain materie de artA, dar atrfigea atentia cunoscAtorilor asupraacestor manuscrise, scriind rinduri neasteptate pentru epocasa, pentru profesiunea sa i pentru ideile pe care le poate aveacineva in acest domeniu si intre cereetatoarea care lucreazA

astazi in acest domeniu, se intind decenii in care nimeni nua avut interes pentru asa ceva. Manuscrisele erau interesante

224

ai

gi

din punctul de vedere gramatical pentru studiul filologieislave, dar, pentru infatisarea lor, interesul era foarte mic.

Clericul de care pomeneam adineauri este invätatul epis-cop de Roman, Melhisedec, care, prin anii 1880, scria acesterinduri uimitoare, dar care ii fac cea mai mare onoare, in urmaunei calatorii pe care a intreprins-o pe la mingstirile dinBucovina: Sa se angajeze pictori care sà formeze un albumde pictura antica i sculptura, de desemnuri ornamentale bi-sericesti". Dupa cum vedeti, programul este complet, insanu s-a dat i nu s-a lucrat absolut nimic pentru realizarealui. Mai departe: Aceasta lucrare s-a facut de mult in toatetärile civilizate; este timpul ca i Romania sa nu fie lipsita deea". in sfirsit, o asemenea lucrare va fi totdeodata side mare onoare pentru natiunea noastra. Ar fi in acelasi timp

dovada cea mai pipaita despre cultura i despre inteligentaromâneascä, nu numai in prczent, dar si in veacurile de multtrecute. Va lega cultura actuara cu acca trecuta, si in multedomenii ne va emancipa din robia spiritualä care ne impingea cauta i adopta totul de la straini."1

Format intr-o academie teologica ruseasca, Melhisedeccunostea lucrurile minunate pe care rusii le facusera in acestdomeniu, cu privire la obiecte care, foarte adeseori, nu sintsuperioare ea valoare artistica, ca simplicitate si ca armonie,obiectelor noastre.

Este foarte interesant acest nationalism artistic de om ci-vilizat la episcopul Romanului din anul 1880.

A fost o fericire pentru noi ea in timpul din urma, fàcIn-du-se una din acele expozitii in strainatate, totdeauna binevenite dar uneori cam pagubitoare pentru obiectele ce ur-meaza a fi expuse si care fac calatorii asa de lungi, intr-unuldin drumurile acestea pe care le facern cu arta noastra roma-neasca Si bisericeasca in strainatate, d-ra Der Nersessian, eleväa lui Gabriel Millet, si care avea studii in aceasta privintasi care, ca armeanca, se interesa in special de lucrari de artain acest domeniu, s-a oprit asupra a doua manuscrise roma-nesti de la Sucevita, unul muntean, altul moldovenesc, ex-puse la Paris. Le-a comparat imediat si yeti vedea i anu-mite planse care ne vor da mijlocul sa vedem ce este impru-mutat si putinul care este al nostru, k-a comparat, zic, cu un

1 Ilevista pentru istorie, arbeologie i filologie, II.

225

5i,

vechi manuscris grec, manuscrisul 74 grec din Biblioteca Na-TionalA de la Paris, precum i cu un manuscris slavon din yea-cul al XIV-lea, al tarului bulgar Alexandru, räscumparat odi-nioarä, in secolul al XVI-lea, de Alexandru LApusneanu,dAruit pe urmil unei minAstiri de la Muntele Athos, si carese gAseste acum in colectia Curzon de la British Museum inLondra.

D-ra Der Nersessian a fAcut cea dintii lucrare asa deamfinuntità, de atentA, de onestA, de solidA cu privire la minia-tura noasträ, in care aratA care este valoarea ei in general sicare este partea ei, mica, de originalitate.

Dupii aceea, d-sa a venit in Romania. Aici i-am pus ladispozitie totul pentru a putea cAlAtori in tarA unde a vrut

rezultat al acestor calAtorii a fost un al doilea articol, careintregeste pe cel dintii si, fireste, pe aceastä cale poate sAmeargA cineva necontenit inainte. I se cere insA gust, timp, maiales timp si raldare. Desigur ca, avind cineva ocupatii di-dactice, nu poate sA dispunA de ragazul necesar pentru a facecomparatii, de multe ori asa de minutioase, dar asa de folo-sitoare, pentru ca, la urmA, din detaliile acestea sA culeagAconcluziile respective.

Pentru eine s-ar intcresa de astfel de studii, pot da sititlul acestor douà excelente lucrari. D-ra Der Nersessiana tipfirit in The art bulletin" din New York, in anul 1927, vo-lumul IX, partea a III-a, primul studiu, in englezeste, intitu-lat Dona paralele slave ale Tetravanghelului grec din Paris,iv. 74". Cel de-al doilea studiu este publicat in culegerea cemi-a fost oferitä de citiva prieteni francezi i intitulatà Me-langes offerts a M. N. Iorga" si se cheamA : Une nouvelle ex-plication slavonne du Paris grec n°. 74 et le manuscrit d'Anas-tase Crimcovici".

AceastA lucrare se terminA cu o constatare foarte intere-Santa si in acelasi timp foarte magulitoare pentru noi. Sespune: O scoalA vie, care isi avea sediul probabil la Drago-mirna, dar a cirei influentA si al cArei renume au radiat jurimprejur in celelalte minAstiri ale Moldovei exista la incepu-tul secolului al XVII-lea".

Vei vedea cá la noi au fost mai multe scoli de miniatu-risti, nu una singurA, si yeti constata crt acestea nu sint sim-ple teorii de impArtire ale mde, ci yeti remarca d-voastrA in-OVA aceste deosebiri in lucrarile care VA vor fi prezentate.

226

si

Este imposibil sa confunde cineva o perioada cu alta pearioada, un stil cu alt stil, ci deosebirile acestea se impunoricui, chiar fara o deprindere speciala, are insa un gustpentru astfel de lucruri.

Acum, inainte de a va infa/iga primele miniaturi, trebuiesa fac o observatie preliminara. Nliniatura romaneasca esteintii din Moldova, indiferent care este originea ei. Ca gi suptalte raporturi, din fericire pentru dinsul nu supt toate rapor-turile, dar ca i supt multe raporturi, principatul munteanvine pe urma celui moldovean. Acel al Tarii Romanegti eratotugi agezat intr-o vecinatate mai favorabila: legaturile cul-turale cu Bizan/ul, prin slavii meridionali, erau mult maiugoare i pe de alta parte gi contactul cu Ardealul era mai des.Contactul Moldovei cu Ardealul este mult mai greu gi se facecu orage sasegti mai pit/in importante. Ce este in adevar Bis-tri/a pe linga Sibiu §i Brapv? Prin urmare, i contactul cuArdealul este mult mai favorabil Tarii Romanegti. Moldovaavea, in schimb a face cu Rusia, acea Rusie apuseana, nu Rusiade la Moscova, aga de departata, care pe vremea aceea abiaIi forma ea insfigi o nourt arta, trebuie insa sä se atraga aten-/ia i asupra faptului ca fresca ruseasca din vest se formeazaabia prin secolul al XV-lea, intr-un timp cind noi o aveamacuma, aga incit noi sintem inaintagii rugilor i supt acestraport. Raposatul meu prieten Lan Bogdan spunea cindvaca ar fi gasit un document care arata trimeterea din Po Ionia aunui zugrav pentru Alexandru cel Bun. Documentul nu a fosttiparit. S-ar putea sa fie o confuzie la mijloc. Dar aceste frescedin lumea ruso-lituana, care de o bucata de vreme se studiazacu pasiune, in vreo patru locuri, i in Cracovia, unde in palatulregilor este o capela ortodoxl cu fresce din secolul al XV-lea,ant dupa ale noastre sau din acelagi timp cu ele.

Totugi, degi mai bine agezata, Muntenia este mai tulburatipolitic, mai tirziu monarhizata i chiar dupa aceea mai pit/indisciplinata decit Moldova.

Moldova este o Iara cucerita de boieri, de boieri coboritidin Maramureg, care s-au lneles cu anumite elemente din re-giunile riurilor Suceava, Siret i Prut, i, de la inceput, inMoldova donmul a fost stapin. Muntenia este alcatuita altfel:din reuniunea judgelor, a democratiei Taranegti. Aici dom-nul nu a fost decit unul dintre voevozi, care a raugitsa domine pe ceilal/i. Din aceleagi motive, este gi un alt spirit

227

multii

in Moldova, care s-a simtit i in viata politicä. Itepreeentantide odinioara ai acestui fost principat, un Kogalniceanu, urCarp, erau mult mai putin mládiosi i ingrijati de populari.tate decit cei din Muntenia; erau oameni dintre acei care, o datAce si-au fixat o hotarire, risca totul pentru ceea ce le-a impueconstiinta lor.

In Moldova, prin urmare, au aparut cele dintii manuscrisecu miniaturi. Yeti vedea in ce conditii au aparut, i va yetimira ca si mine de gradul inalt al valorii artistice pe caremoldovenii ii ating de la inceput.

S-ar crede ca pot fi asemanari intre un evangheliar alSfintului Nicodim [...] i intre unele manuscrise moldovenesti.Nu e insa nici o legatura intre acest evangheliar de tip bal-canic i intre ce a produs Moldova in aceeasi epoca. Literelenu seamana, ale lui Nicodim fiind rotunde, märunte, stri-vite, cum se intrebuintau de care slavii din sud, pe cind celedin manuscrisele moldovenesti sint mult mai inalte, mult maisubtiri, de la o vreme putin aplecate, i constituie ele inseleo opera de arta. E de ajuns sa vada cineva numai o foaie din-tr-un manuscris moldovenesc al secolului al XV-lea si alXVI-lea ca sa constate ea, fara o linie colorata si fara ceamai mica incercare de desen, se produce totusi o impresieestetica.

In Moldova, indata ce apar manuscriptele, gasim si mini-atura. i anume, noi stim eine este chiar incepatorul celei din-tii scoli do miniaturi din Moldova: un calugar caligraf, careera si miniaturist, semneaza Gavriil Uricovici, fiul lui Uric",si este posibil ca Uric sä fie un oarecare Ureche, al caruinume sa fi devenit intr-o forma slavizata: Uric. De la acestGavriil avem mai multe manuscripte. Iata: Sfintul Ion Sea-rarul" din 1446: apoi o culegere de mai multe bucati, ceea cein slavoneste se cheama Sbornic" din 1437 ; un alt Sbornic"din aceeasi vreme. Avem un Minei din 1447, o adunare dinmai multi sfinti parinti ai bisericii, mai ales din sfintul IoanHrisostomul, tot de atunci. Prin urmare, o serie intreaga deopere intre 1426 si 1447, care sint ale aceluiasi Gavriil, fiullui Uric sau Ureche.

El a intemeiat deci o scoala care a existat, si am verificat-oacum in urma printr-o comunicare la Academia de Inscriptii

din Paris, studiind trei evangheliare, care cuprind doua fee

228

luri de ilustratii cel din Neamt, acum la Bo dleiana din Oxford',cel de la Viena in Biblioteca Nationala, cel de la Miinchenin Biblioteca odinioara regard', pe linga care intra in considera-tie Inca un manuscris de la Neamt (1436)4 (cel tot de acolo din1512 e fara chipuri)3 i unul pe care 1-am descris de curind4 insfirsit cele din Humor si Voronet, care se pAstrau in acesteminästiri bucovinene3.

Pe o foaie intreaga sint infatisati cei patru evanghelistipe linga acestia i alte foarte variate, de caracter

decorativ.Am comparat acesti evanghelisti si am fácut constatarea

cä ei sint exact de acelasi tip, infatisati exact in acelasi fel,cu douil deosebiri, care par de nimica la inceput, dar care,pentru cineva care este deprins cu asemenea studii, au mareimportanta i anume: cadrele cu ornamente nu sint acelcasi.Figurile sint zugravite intocmai de jur imprejur insa sint altedesenuri ornamentale. In al doilea rind, cum am aratat Incade la inceput, coloarea variaza. Se pastreaza insä totdeaunao corespondenta a colorilor, ele nefiind puse intimplator.Sint in adevar, anumite corespondente de tonalitate de careacesti oameni cu un simt foarte fin pentru arta tineau tot-deauna seama.

Scoala aceasta are si artisti pe care-i putern numi. Ast-fel un Atanasie care scrie pe la 1461-62: el are un manuscriptla Neamt. Apoi un Paladie din Putna, care scrie manuscriptepe la 1488. Si, in sfirsit, doi artisti de foarte mare valoare:cel care a scris Evangheliarul ce se pastreaza acum in Biblio-teca NationalA din Munchen, Teodor Marasescul, i scriitorul,numit si el la capat, al Evangheliarului din Viena, calugarulFilip, care scria in 1502. Ambii au imitat cel mai vechi dintreevangheliare, acela pe care Gavriil insusi 1-a facut pentruDoamna Marina a lui Alexandru cel Bun si care se gAsesteacum la Oxford!'

1 Ed. Bianu, in Documente de arta' romatneascd, I.2 Stelian Petrescu, Odoarele de la Neamlu i Secu, p. 5.3 Mid, pg. 7-9.4 V. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice pe anul 19335 I. Bogdan, in Mem. Ac. Rom. sec. a 2-a, XXIX.

V. lista in Melhisedec, Revista pentru istorie, arheologiefilologie, II qi in catalogul rusesc al lui Iatimirschi cf. Iorga, Istorialiteraturii romdnefti, I.

229

qi

ci iluetratii,

Evangheliarul lui Gavriil a fost reprodus in colori priningrijirea lui Bianu. D-sa avea intentia srt publice o intreaga.colectie de astfel de reproduceri. S-a oprit insg aici.

Ping aici e o scoalg de severitate i simplicitate cu totuIdeosebitg de scoala de mai tirziu, care, aceasta, in toate for-mele ei, este una de ornamentatie mergind ping la manierism.Podoabele dimprejur strivesc chipul, pe eità vreme aici mar-ginea este satire, lgsind ca figura sg ocupe, cum si trebuie,tot spatiul.

De la o bucatg de vreme in aceste figuri factura este multmai grosolang. Figurile mari nu au nici pe departe sobra so-lemnitate a celor vechi. Asistgm la decgderea unei *coll. Siexplicatia ar fi i in faptul cg inainte lucrau numai moldove-nii nostri, pe cind acum elemente grecesti i siriene sint in-trebuintate de domnii Moldovei. Manuscripte de acestea se gg-sesc la Muntele Sinai, ori in mingstirea Sfintului Sava.Fotogra-fiile ne-au fost trimese de Beza, consulul nostru la Ierusalim1.

Tn Moldova insgsi, cu moldoveni, o noug scoalg e aceea alui Anastasie Crimea, mitropolit al Moldovei. Fiul unui tin-govet din Suceava, cu foarte mare evlavie fatg de tatgl sgu,Ioan, si de mama sa, Cristina, e infgtisat el insusi intr-unevangheliar descris de foarte multg vreme de un invgtat rus,dar observat acum in urmg i studiat de d-ra Der Nersessian.Pe acest evangheliar din Lemberg-Liov este si o inscriptie carene dà i numele pictorului: un anume Stefan.

Anastasie Crimea a dgruit un numgr de asemenea manu-scripte mingstirii Sucevita, care este creatia Movilestilor dinsecolul al XVI-lea. Ceva din alte danii ale lui se intilnesteapoi la Dragomirna, care este intemeiatà tot de dinsul, pela inceputul secolului. Avem astfel un evangheliar la Sucevitade pe la 1606, altul de la 1607, un al treilea de la 1608, unal patrulea de la 1614. Apoi unul al lui Stefan Tomsa de la1616 si acela de la Liov-Lemberg de la 1617, fgrg a pomeni sialte cgrti de alt caracter. Dupg cum manuscriptele de la Neamt,pe care le-am enumerat, formeaza zestrea lui Gavriil Uricovici,acestea sint zestrea celui de al doilea creator de scoalg lanoi, Anastasie Crimcovici sau Crimea.

$coala acestuia, care nu a tinut multg vreme, trebuie sgfie lgmuritg insg fatg de alte doug curente in miniaturistieg.

V. articolul meu iu Buictiaut citnt, XXIV.

230

I

/n acest timp Moldova primeste o influentit ruseascii.husia polona de la 1580-1590 nu mai este cea de la 1400.

0 problema care se pune este: cum a reusit Gavriil sa fieasa de stfipin pe mestesugul sgu? Din Muntenia nu a putut sàvie modelul, pentru ca atunci s-ar intreba cineva de ce nu aufacut muntenii acelasi lucru in tara lor de plecare. [...] Maifamine o singueä cale, care insa nu se poate urmari in amiinunt:calea Bizautului. S-ar constata o identitate intre miniaturilelui Gavriil i intre practica bizantina.

Acum citeva luni de zile un invaIat american, Friend,a dat la iveara o foarte bogatil reproducere de tipuri de evan-ghelistil. Le-am urmarit pe toate. Am observat ca. foarte ra-reori se intimplà s'a se introduca in mijlocul traditiei bizantine,cite ceva nou. La Bizant, erau insä traditiile elenice, si aces-tea s-au pastrat foarte multä vreme; de aceea, nu e curiosfaptul Ca apostolul si evanghelistul Luca e infatisat odati in-tr-un atelier de picturfi, avind pe pereti nuduri si tot felul dedesenuri antice, dar acesta este un caz unic i nimeni n-a re.produs un asemenea tip de capriciu individual.

cunoasteti acum cele sapte evangheliare.-Acest tip se continua in tot secolul al XV-lea, i chiar

in:al XVI-lea, din care avem si dup"a 1512 un numär de evan-gheliare cu miniaturi. Am facut i o lista' a lor si nu stria,fiindeä este foarte scurtä, sá v-o i dau. Astfel, la MunteleAthos, la minastirea Xeropotamului, evangheliarul lui PetruRares, apoi cel din biblioteca de la Viena de care vorbesteIoan Bogdan, in cercetarea manuscriptelor slavo-romane deacolo. Un manuscript din epoca lui Alexandru Läpusneanula Neamt, e scris la 1555 de un anume Evloghie2.

Si in epoca lui Ieremia Movilä, ba chiar in secolul alXVII-lea, din cind in cind un pictor se intoarce la acest trecut.

Caci scolile, in miniatura, sint tot asa ca si in alte domeniide arta'. Intr-un moment o scoalä ocupä tot cimpul; dupiiaceea ea are de luptat cu alte curente ; dar aceasta nu inseamnäinlkurarea ei imediatä i totalà. /ntre manuscriptul grecnr. 74 de la Biblioteca Nationalg din Paris si intre operele luiAnastasie Crimcovici este un interval de atitea secole i, cu

1 V. articolul melt despre reprezentarea evanghe1isti1or in Ba-letinul Comisiunii Monumentelor istorice p. 1933.

2 Stelian Petrescu, o.c. p. 10; Bogdan, in Memoriile citate, XI.

731

lath',

toate acestea, printr-o multime de intermediari, ba uneori,poate si direct, se imita forma cea veche.

S-a intemeiat acum acolo o puternica civilizaie artisticaruseasca, continuata mai tirziu prin inflorirea mai mare dearta de la Moscova.

S-au observat1, si in fresca, la Sucevita, teme iconogra-fice rusesti, care nu se mai intilnesc nici inainte, nici pe urma.Si nu uitam ca Petru Movild, fiu, frate i nepot de domn ro-man, a ajuns mitropolit al Chievului i ca influenta ruseascava veni dupa 1640, cu foarte mare putere, asupra artei noastrein toate domeniile. Astfel se explica faptul, constatat de d-raDer Nersessian al asemanarilor intre evangheliariul lui Crimea

intre acela rusesc de la Elisavetgrad, asemanare caree mai mare decit aceea dintre opera moldoveneasca si manus-crisul grecesc 74 al Bibliotecii Natioanle din Paris. Dar totd-sa a dovedit ea Anastasie Cramca este pina la un oarecarepunct un om original. El nu reproduce tot ce are inainteaochilor, ci schimba, desi nu totdeauna fericit. Astfel, in materiede teologie, el nu pricepea pica multe; nu intelegea de multeori ce reprezinta scenele pe care le vedea. Niste piini devin ladinsul oua ; fata lui Iair, pusil in mormint, face impresia uneidomnisoare care se odihneste pe o clormeza de paie ca aceleacare se scot pe terase vara; o persoana vie care face o siestade o jumatate de ceas ; un turn din manuscriptul turcesc esteprefacut intr-un fel de sfesnic de metal, foarte curios; copaciicapata un aspect schematic. Se observa la el si o tendinta dea acumula o multime de lucruri, care insa nu este de la dinsul,ci vine de la rusi. Tot asa ciud sus se adauga scene mistice,necimoscute in Moldova.

Dupa aceasta apare de la o bucata de vreme, cam pe la1600, o altà scoala de arta orientala din Asia armeneasca, in-fluentata si de rusi. Peutru ea, lucrul de capetenie este ca-drul, iar ce se gasqte in mijloc se confunda cu ornamentatia.

Dar si dupa aceasta scoala care primeste influentele asia-tide apare, in acelasi secol, o a treia. Ea prezinta in locul

si colorilor vechii miniaturistice un fel de pointille demanierism care nu se intilneste decit in secolul al XVII-lea,ta manuscrisele de origine moldoveneasca, timp de citeva de-cenii.

1 Yezi G. Babb Bisericile moldoveneoi din secolul al XVII-lea.

232

si

Ii-itiilor

Intr-un astfel de manuscript, ca iutr-o imitatie de broderie,este facut apostolul, iar ornamentatia se intinde in asa fel filth

inchide intr-un collisor. La al patrulea apostol este oinfluenta occidentala in felul cum este facut ingerul din colt.

Tara Romaneasca ramasese pina acum cu totul la o parte.Singur manuscriptul de evangheliar de la Neagoe Basarab &á-duse o serval i destul de grosolana copic dupa modelul gre-cesc semnalat de d-ra Der Nersessian.

Inca insa ca supt Matei Basarab un evangheliar dà i elscene, numeroase, dar care nu pastreaza in ele nimic din carac-terul arhaic, rigid al vechilor miniaturi bizantine. Cu desa-virsire altfel, ele sint marunte, de un realism pe care nu 1-amvfizut pina acum. Foarte numeroase scencle din viata de toatezilele.

De altfel, in principatul muntean simtul pentru pitoresca fost totdeauna mult mai puternic decit in Moldova. Aceastase vede si in literatura. Cea din Moldova nu arc nimic care EA'semene, de pilda, cu pitorescul unui Delavrancea, iar auumitepovestiri din scriitorii olteni cuprind un vocabular pe care-1admiram, dar pe care incil nu-1 cunoastem cu totul. Acelasilucru este si in arta. Spiritul acesta popular, realist, doritorde pitoresc strabate in domeniul miniaturisticii i creaza oopera care este foarte romaneasca.

Ce curioasa este in adevar cutare infi-gisare a rhistigni-rii, din manuscriptul acesta cu text grecesc, din Muntenia dcpe la jumatatea secolului al XVII-leal! Ce multime de poporeste in fund si ce lipsa de orice respect pentru formele indati-nate ! Tot asa, ce bizara este crucea tinuta deasupra capuluiunui sfint ! In dreapta 1i in stinga sint sfintii Constantin siElena: ar zice cineva un vitraliu.

Un grup de lucräri de asemenea foarte inflorite se intil-nese in trei xnanuscripte de o bogatie fara pereche, dind sichipul lui Matei Basarab i al Doamnei Elena, care au däruitaceste evangheliare marilor biserici patriarhale. Ele prezintain jurul chipurilor apostolilor toata bogatia elementelor flo-rale pe care le poate da Orientul. Materialul de lucru este celmai scump, si se vede dorinta de a uimi, de a arata ce poateTara Romaneasca, cit de mare este bogatia ei. Ele contribuiea face sa creaseä prestigiul domniei muntene.

Buletinul eitat,

233

11

1

Pentru a termina aceastA conferinttt, e necesar sA adaug;i citeva note cu privire la celelalte cArti ornamentate cuminiaturi.

Avem i un apostol" pe pergament, cu miniaturi, al luiCrimea, pAstrat in biblioteca din Viena. Intre alte ilustratii,el dA i chipul unui sfint specific rominesc, Sfintul Joan celNou de la Suceava. i aici se observA dorinta lui Crimca dea crea ceva nou, de a imbogati traditia.

In sfigit, tot prin el s-a ajuns la ornamentatia liturghie-rului. Sint donA liturghiere miniaturate ale lui la Dragomirna:manuscriptul din 1610 ;i cel din 1612.

Ce inseamnä insA faptul acesta CA nici inainte de Crimcanu e un apostol sau un liturghieriu ilustrat, ;i nu e nici peurmä? InseamnA cA el, influentat de Rusia intr-un caz cutotul particular, a incercat sA introducA ce nu s-a putut men-tine, cu toate sacrificiile man ale lui, cu tot talentul lui per-sonal qi cu toate sfortarile ucenicilor care au stat in jurul sAu.

De altminteri, dupA 1700 nici nu mai poate fi vorba deminiaturi. Incepe o epocA mireanA i prozaicA, in care nu maie nici iubirea nemarginita pentru simbol i, in acela;i timp,nu sint nici necesitAtile de arta pe care alte epoci le aveau.

Dar manuscripte de cuprins profan, aparcinind folcloruluiliterar: istorie a rAzboiului Troii, istorie a lui Alexandru celMare, sint impodobite uneori cu desenuri in penitä care repre-zintA copia vreunui depArtat original persan sau ca in cutarereprezentare a lAutarilor supt fanarioti, o scenA din viatacurentA. Sá mentionAm de asemenea frumosul desen care in-tovärkie;te un registru de membri ai unei societAti de bine-facere din Bucure;ti la inceputul secolului al XVIII-lea, careiatelege sA cheltuiasci ap de putin pentru cArti de bisericA.

Incadrarea miniaturilor române;ti e foarte variatA, i esupusä in variatiile sale diferitelor influence pe care le-a su-ferit in cursul a trei veacuri, cAci al XVIII-lea nu intrA insocotealä, arta cArtii in cele douA principate.

II

Moldova veacului al XV-lea nu poate sA aibi decit fron-tispicii i ineadrari care yin din manuscriptele slavo-bizan-'tine care se imità, i aceste manuscripte sint insä0 copia sin-

214

tezei bizantine cu toate elementele ce contine. Deci linii ames-tecate (entrelacs), cuprinzind adesea in mijloc figuri, emblemegi, la cele doug capete de sus, flori de scai avind in mijloc cru-cea. De o pane gi de alta a acestui pgtrat, ramuri cu acelagicaracter se ridicg. Uneori pgtratul e inlocuit prin doug cercuricare se intretaie, restul ornamentatiei rgminind acelagi. Fru-moasele majuscule ornate vor avea acelagi stil.

Se lucreazg gi mai departe frontispicii gi majuscule in acestfel ping cgtre sfirgitul secolului al XVI-lea, chiar in Muntenia,cum e cazul pentru cutare evangheliar ggsit la Vglenii deMunte.

Se introduc schimbari dupg capriciul copistului doar inincadrarea plangelor care reprezintg pe evangheligti. Deose-birea e mare intre felul cum slut incercuiti in manuscriptulde la Oxford gi acela in care-i prezintg acelea din VienaMfinchen.

Orientul aduce in veacul al XVII-lea o aka' modg in acestdomeniu al ornamentatiei, acel Orient a eirui origine arme-neascA din Armenia MicA am argtat-o. Acuma, i frontispiciul

majusculele, cadrele marilor figuri singure neputind sg.urmeze aceeagi directie, sint ingrgmfidite cu chipuri de ani-male gi pgsgri, cum se aflg in manuscriptele care vin din mt-nfistirile Ciliciei in veacurile al XIV-lea gi al XV-lea. Se ajungea se introduce i elemente de comic, de gtrengArie, ca pentrucutare drAcugor care se joacg la inceputul unuia din evanghe-Hare intr-un manuscript moldovenesc din aceasta epocA.

Rar se revine la vechile traditii de simplicitate ale evuluimediu.

Mai curind se acumuleazg in ineadrgri felurite ornamen-tatii intrebuintate ping acolo. Imprejurul portretelor lui MateiVodg i satiei lui, precum i in jurul celor patru evangheligti,e totul: pfisgrile armenegti, leii, mongtii Asiei, capete ome-negti imprumutate de la Renagterea apuseang, flori larg des-chise, frunzig bogat, vase persane, elemente de arhitecturg,intretgieri de linii, toate acestea amestecate, confundate, cape catapetesmele aga de fin sculptate ale epocii. Ramuri bo-gat inflorite inlocuiesc vechile majuscule, pe cind linii

compun deasupra frontispiciul.1

Studiul nostru asupra variatiilor tipului evangheliqtilor, InBuletinul Comisiunii monuntentelor istorice, 1933,

11E

oi

sim-ple

Tiparul, care incepe cu secolul al XVI-lea urmeazavoltarea miniaturii ; el o va inlocui mai tirziu afara de rareexceptii.

si sa nu uitam extraordinara bogatie i varietate a majus-culelor i altor elemente impodobite care se intilnesc indocumentele muntene, in ele singure: mai delicate in secolulal XVII-lea, mai grosolane in col urmator. [...]

Figurile, portretele donatorilor sint foarte rare in manna-criptele româneeti.

Se gäsesc intii in Moldova, unde Stefan cel Mare e infa-tieat pe una din foile preliminare ale evangheliariului pecare 1-a daruit minastirii Humorului. E prezentat in genunchi,incoronat, imbracat cu o grea mantie de brocart, intinzindcartea inaintea Maicii Domnului, care tine pe Isus pe brace.Silinta de a corespunde cu realitatea e evidentä: fata e rotunda,ochii albaetri slut largi deschiei, o mustata subtire umbreetebuza de sus, pärul in bucle se raspindeete pe umeri.

Atitudinea nu e de kc bizantina. in aceastalaltä artafigurile sint aeezate solemn, in picioare, in atitudinea coman-dei i nu in a rugaciunii. Prosternarea e, dimpotriva, obienuitàin apus i Apusul e acela care, in locul unei stilizari mai cu-rind vagi, cauta sa dea asemanarea. Trebuie sa se admita deciCa miniaturistul care ne-a pastrat o icoana a marelui domn alMoldovei, nu deosebità de aceea care e data de uncle frescedin domnia lui, a fost un occidental, ca i sculptorii care aulucrat la placile de piatra ale mormintelor domneeti de laItädauti, sau un moldovean care ar fi cunoscut lucräri deminiatura occidentala.

Pentru Tara Romaneasca, avem numai, spre sfireitul seco-lului al XVI-lea, portretele in picioare, acestea pentru cà inprincipatul din cud se urmeaza preceptele bizantinilor, a doivoevozi, tatal i fiul, care au domnit pe rind la Bucureeti: allui Alexandru, fiul ki Mircea, care traise multi ani in Orient,la Alep ei In Constantinopol i luase in casatorie pe o levantinadin Pera, ei al fiului kr, copil inca, Mihnea. E un lucru

714

dez- ,

III

slab, cu o linie vaga, nesigura gi fara frumosul colorit caredeosebegte portretul lui Stefan.

Ca sa se aiba portrete de donatori nu trebuie sa se maicaute in Moldova. Chiar gi bogatul E.3i darnicul domn Vasilenu s-a gindit sa dea vreuneia din ctitoriile sale un manuscriptreligios cu plange purtindu-i trasaturile. Cazul marelui Ste-fan ramine deci acolo cu totul izolat. Numai mitropolitulminiaturist Anastasie Crimea a voit sa figureze, gi el ingenunchi, intr-un colt al frumoaselor lucrari al caror autorsau macar initiator era. Il vedem aga pe tetravanghelul dinLiov, descris de d-ra Der Nersessian, purtind potcapul inalt,rasa neagra, patrafirul rangului sau.

Evaugheliarele lui Matei Basarab prezinta pe donator gisotia lui pe foi deosebite, dupa obiceiul bizantin, oferind car-tea unui sfint de la care se deosebegte numai mina care bine-cuvinteaza. Portretele sint de un caracter de realism extrem,aproape ca in gravura in care Matei apare cu totul umflat gizbircit de virsta.

In sfirgit cel din urma portret de manuscripte e acel, de ace-lagi stil, care reprezinta destul de credincios pe bogatul gifoarte generosul succesor, si rival in aceastä privinta, al luiMatei, Censtantin Brincoveanu.

IV.

MUZEE

0 PINACOTECA IN ROMANIA.

Iasul are si el o pinacoteca. Cine-o stie? Iesenii poate maiputin decit altii. i, dintre cei care stiu, eine se duc s-o vada?Asa de putini! i, totusi, pcntru imprejurarile de la noi, e opinacoteca vrednica de toata luarea-aminte.

.i-a capatat acuma un local in aripa crutata a cladiriivechii Academii Mihailene, o veche cunostinta din tineretelemele. Aici erau, jos, citeva clase ale liceului externat, miciodai intunecoase ale cursului inferior, cu o clash' a VI-a", lacare se patrundea printr-un gang ca o pivnita; aici era can-celaria lui dom' Burla", la usa careia pazea, cu cheile carce-rei in mina inexorabilul domnu' Felix", un neamt foarteenergic cum anuntau si mustatile sale de o lungime deosebità,totdeauna pleostite a necaz. Pe scara ajungeai la clasele su-perioare, in stinga antreului, pe care se plimbau junii melan-colici si romantici careli aveau conceptia despre viata, iar,in fata, peste salà", in rotunzimea de hemiciclu a cladirii,se insirau: dormitorul cel strasnic, asa-numita Siberie", undecapatai gratis atita reumatism cit sa-ti tie o viata intreagl,apoi repetitoriul cel mare" pentru copiii cei mici si asculta-tori la fiecare gest al bietului pedagog istovit care-si tuseaoftica intr-un colt, si repetitoriul cel mic", pentru domnii"din cursul superior" care aveau dreptul sa vorbeasca intredinsii, sä poarte lupte interne si sä doarma subt pupitrul des-chis, in asteptarea clopotului de 10 ceasuri, care dadea ori-cui dreptul la somn. Nu stiu ce-o fi acuma in rindul de jos,dar prin scara largita, impodobitä, scoasa pina la usa de in-

241

trare, te duci la pinacoteca despre care voiesc a spune citevacuvinte.

Chiar in sAlita, intilnesti lucruri interesante si frumoase,de prin anii 1830, cind mitropolitul Veniamin urmarea in-deplinirea visului sat' de aur, cladirea unei mitropolii monu-mentale, si primea in materie de arta toata inspiratia de laAsachi, cunoscator al normelor apusene, dar lipsit de oricepricepere in vechile noastre datini de clAdire si zugrAveala,care i se pAreau barbare. De atunci yin sfinçii asternuti inproportii asa de mari de un strain adus anume pentru aceastape lingA vreo citiva alii veniti de la sine, sau batuti spre noide furtunile italianul Schiavone, un german, Schöfft,dintre artistii curopeni" adapostiti la Iasi in acelasi timp

e de notat cA la Bucuresti se asezau mai putini a datdouI portrete mari ale conducAtorilor acestei epoci. Pc pere-tele din dreapta, e un Mihai Sturdza, cam pApusA in picturAca si in realitatea reprodusa de dinsa, nalt, subtire, strins infrumoasa uniforma de tAietura ruseascA, cu obrazul cam botitde inceputurile batrinetii, dar trandafiriu intre pArul cirlion-tat i elegantele favorite mArginite cu briciul intocmai dupAale suveranului, ale stapinului, tarul Nicolae Pavlovici.

CealaltA pinzA infa'tiseaza pe marele mitropolit Veniamin.Splendida invesmintare, rAbdator si cinstit luerata, in odAj-dii de catifca i aur, prinse cu stravezii bumbi de cristal. Desupt comanacul negru se desface fata palida, foarte subtire intoate liniile i proportiile ei; sub fruntea lata, lucie, ochii pre-lungi pe jumfitate deschisi numai, in care luceste o linA flack%albastra de bunatate, de iertare, de milostivire desavirsita;nas drept fin, gura perfect desenatA, lungi mustati rare, barba,plete ca de matase alba, stralucioasa, cu cite o rasfringere dinaurul palid al tineretelor departate.

De la pictorii acestia straini adapostiti in Moldova, undetraiau dupa cuviinta, lucrind mult i cinstind, iubind Tara

intelegind-o in frumusetile ei i nelAcomindu-se la lefi maimari decit ale indigenilor, mai este ici si colo cite un tablou:vederi, portrete. Am dori mai multe. Si mai multe ar puteachiar sa fie, dacA s-ar cauta mai bine pe la particulari, sau chiarin pravAliile murdare i neorinduite ale anticvarilor, unde serevarsa, pe preturi de nimic, dovedind graba prosteasca a li-chidatiilor nepioase ce se fac de cele mai multe familii, mos-tenirea de arta si de acte a trecutului boieresc. De la koicterii,

242

vimii:

gi

Mauriciu Löffler, profesor: de picturfi la Academia Mihaileani,de la Ludovic Stavschi, care dadea lectii la cea dintii scoalade fete, nu avem astfel nimic.

Cei dintii moldoveni care au invatat pictura in claseleacademiei lui Mihai Sturdza au fost Gheorghe Lemeni, de locdin Ardeal, unde familia credem ca familia lui a dat unepiscop , Alexandru Asachi, care lucra la tablourile istoriceale tatalui sat' (tablouri asupra carora, de altminterea, ne vomintoarce indata), Gheorghe Giusca, trecut ca profesor in pro-vincie, unde-si da insa demisia, un I. Anastasianu, pe care nu-1cunoastem altfel, Teodor Codrescu, harnicul om mediocru,amestecat in atitea rosturi ale Moldovei din 1850-70, siGheorghe Panaiteanu care, acesta singur, capata o bursa, ceadintii bursa de pictura in Principat, la Miinchen.

Ne-am astepta sa gasim culegerea intreaga a litografiilorlui Asachi. Unele din ele sint frumoase cu mult mai con-venabile decit festeliturile pestrite pe care le-a plait scumpsi le-a impartit ieftin Ministerul de Instructie al Regatului inanii din urma ; toate concepute inteligent de un poet cu prac-tica de arta el insusi, sint executate nobil, in stil mare, foartecinstit. Prin multe case din Iasi se vor mai fi aflind, desi chiarla vitrina unui vinzator de lucruri vechi din calea Victo-riei armean ori turc am vazut citeva din ele, care se ofe-reau pe preturi foarte mari. Fara a stringe colectia intreaga alitografiilor lui Asachi, pinacoteca din Iasi nu poate fi com-pieta si nu poate raspunde misiunii sale de a fi un muzeu allucrarilor pe care le-au facut in aceasta arta generatiile pre-cedente. Cu putini bani si multa bunavointa s-ar putea rea-liza aceasta dorinta atit de fireasca. Nadajduiesc Ca pe urmaexpozitiei istorice la care ma gindesc pentru primavara vii-toare, pinacoteca din Iasi va putea sa capete aceasta culegere.

De la Panaiteanu, care si-a zis apoi Baltazar" se afla unnumar de tablouri, executate cu atita constiinta si ingrijire,incit si astazi ar putea fi date ca model studentilor colii dearte frumoase, care trebuie sa aibfi traditii. Nu gasim insacele dintii litografii ale acestuia, in adevar frumoase ; una,Cele doua surori" e lucrata tot asa de bine ca de un maestruapusean si ea se mai intilnea prin casele boieresti ale gene-ratiei precedente. SA nu se uite ca, inainte chiar de trimitereasa in strainatate, Panaiteanu era cunoscut si läudat mai alesca litograf.

44A

Lui Panaiteanu ii corespunde in Muntenia C. Leca. Acestahug e mai neastimpärat, mai harnic, are mai multe idei estapinit de ideea nationalä intaritA in petrecerea sa la Pestaintre tineri ardeleni i ungureni, si are aplicare spre literaturfi.Litografiile nu sint specialitatea sa, dar el e intemeietorulpicturii istorice la noi, in care izbutea, ce e drept, mai putindecit in tablouri mArunte, ca acela ce atIrnà pe peretii pustiiai casei proprietatii din Brincoveni. Prin anii 1830 'Inca, ellucrase un Mihai Viteazul murind dar si un tefan cel Mare, pecare-1 menise Academiei Mihailene. Pinacoteca pornitá de laaceastà Academie, unde s-a intors acuma, are de la el un fa-bulos Dragos, ca intemeietor al t 'aril Moldovei.

Aman, pictorul mai artist, estet mai mult decit patriot,boier mai mult decit luptfitor pentru cultura nationala, areaici pinze multe i bune.

Sint vrednice de luare-aminte portretele, desi prea putine lanumär. Un chip al lui Iordachi Draghici carbonarul" din 1822,portrete de domni, al lui Veniamin, citiva ofiteri din vre-muri, boieri. Cele mai multe ar merita reproduse. Familiilecare-si vind strAmosii, ar trebui sä intrebe firth la pinacotecá.S-ar scuti astfel rusinea de a vedea in fereastra lui aragaanticvarul portretele boierilor cantacuzinesti, care ar trebuirAscumparate grabnic de vreun membru al familiei.

Din pictorii generatiei barine, pinacoteca are o intreag5plinA cu lucrárile ingrijite ale profesorului Stahi.

actualul director, nepotul batrinului Panaiteanu, are tablo-uri, unul infälisind soseaua Socolei pe vremuri, iar altul cuprivelistea Tirgului Ocnei, au si o netAgaduita valoare istorica.

Ministerul de Instructie cumpara in fiecare an, la deose-bitele expoziii, tablouri pe care le imparte intre cele douäpinacotece. Astfel a &AO-tat aceasta din Iasi un numár demarine frumoase ale d-lui Voinescu, multe schile fára valoaretrainicá, lucruri fugare, ale pictorilor de azi i admirabilaTiganca" a lui Grigorescu, care e poate cea mai isprävitä,ping in cele mai mici amanunte, din pinzele fermeciitorului.

Pinacoteca are insä mai ales tablouri apusene, din co-lectia lui C. Negri, care a cheltuit cu ele o avere. E, desigur,cea mai insemnatà din tarA. Nume mari de arta inseamnä anu-mite din pinze chiar daca se lasä la o parte cele a caror atri-bulie e Indoielnicä. i copii foarte bune vin din aceeasi cum-pfirfitura norocoasä. Intregirea acestor cópii prin

244

odaitil i

altele.

fAcute de bursierii de azi ai statului si rinduirea lor dupA tArisi epoce ar face din aceastA despArtire a pinacotecii cel maibun invAcAtor si indemnAtor.

*

Asa cum este pinaeoteca, in care se aflA si unele obiectede muzeu, ca jetul lui Petru Rare§ din Pobrata, strAlueit sA-pat in lemn tare , e un punct de plecare, bine stabilit de ogeneratie de entuziasti. DacA va fi entuziastA generatia ce seridicA astAzi, va sti cum sA meargA mai departe in imbogAti-rea colectiilor.

Cit despre generatia ce stApineste acum, putin ne putemastepta de la dinsa in pretuirea artei adevArate, cu chemare indezvoltarea acestui popor.

1 9 0 7

MUZEELE CE SINT SI CE TREBUIESA FIE

Credem prea adesea cA un muzeu e un depozit unde aduciobiecte de dcosebite feluri: arta', istorie, stiintA naturalA,tehnic5, lucruri de curiozitate, le asezi in niste od5i largi

luminoase, le potrivqti frumos uncle linga altele, le puiuneori si inscriptii l'Amuritoare, iar pe urmA poftesti lumeacare stie ori nu stie, pricepe ori nu pricepe, s5 se uite la din-sele. In birou lucreazA la corespondenta administrativA di-rectorul, functionarii fac socoteala lucrurilor cuprinse si,mai ales, servitorii atenti bagA de seamA ca nimic sA nu seatingA, cu atit mai putin sti se fure si acesti oameni de increderese uitli des la ceasornic pentru ca la vreun sfert de ceas inaintede momentul inchiderii scris la usa de intrare sA facA zgomo-tul ce trebuie pentru a da afar5 i pe omul cel mai indärätnicin dorinta de a sta.

Asa e la noi, asa e in tAri mai inaintate decit a noastr5 inaceastA Europa care in multe privinti a famas asa cle seacli side formalistà si de aceea cultura de care se aratA asa de mindrAe, de fapt, cum o dovedesc tulburarile si revolutiile, asa desuperficialA. [...]

Muzeul, care sufere in chip firesc de atitea neajunsuri,trebuie ca, prin toate mijloacele, sà caute a fi altceva.

SA ne gindim intii la un lucru: obiectele adunate i expusen-au fost fácute pentru asa ceva. Nici unul, pinA la pictorii

sculptorii de azi care, lucrind, se gindesc vadA operacumpAratA, spinzurat5 i insiratà intr-un muzeu, n-au avutin vedere acei pereti, unul ca altul, pe care se bat in cuiepinzele ori linga care pe sprijinuri de lemn sau de metal

246

si

si &Ali

narecare se asaza statuile, In dulapuri cu sdela se int3lea va,sele sau bibelourile sau si minunatiile naturii, care nici acestean-au fost facute pentru ca sa stea impäiate, naftalinizatedupa acele geamuri reci.

Si ce a iesit din mina omului i ce face parte din uriaseletezaure ale naturii a fost In legatura cu un mediu inconjurfitor.

Animalele i plantele se amestecau In mareata simfonie alumilor, si ele numai astfel, supt un anume cer, in legaturacu paduri, cu sesuri, cu ape, isi aveau rostul kr. In aceastaprivinta macar in parte muzeul de zoologie de la Sosea pecel de botanica Ii asteptam Inca poate fisocotit caraspundeunor conceptii altele decit acelea care prea multa vreme si-aucontinuat intepenirea.

Dar aici ma gindesc la materialul artistic sau istoric almuzeelor.

Acestea sint parti dintr-o viata si in jurul lor trebuievrajita viata din care le-am desfacut sau le-am gasit smulse.

Daca e vorba de ceva scos dintr-o casa, aceasta casä cutoata inconjurimea ei trebuie s-o vedem. De aceea a fost oinnoire fericita ce s-a facut intii la Stockholm ca sa treacaapoi i la Oslo i, cred, si in Danemarca, un mare iubitor allucrurilor i oamenilor tarii sale in asa-numitul skansen",pe locul vechilor santuri ale orasului, aducind acolo omulinsusi I cu dobitoacele lui chiar, facindu-i o casa ca a lui,cu mobilele pe care categoria lui le are de obicei i dindu-iputinta de a trai, pe cit se poate, asa ca in locul i satul lui.Am vazut astfel pe eschimos in bordeiul lui, in jurul flacariirosii a focului si de-a lungul gradinii turme de reni cu batriniiin frunte mergeau sa guste, la ceasurile hotarite, ca acolo sus,sub pol, hrana lor zilnica de muschi al extremului nord. Alt-ceva decit polite, rafturi i scrinuri cu obiecte sau papusi!

Dar alaturi de aceastä hotaritoare nevoie a unei armoniicorespunzatoare realitatilor arbitrar sfarimate i pe care secere sä incercam a le reface pe cit se poate, mai este ceva.

0 asezare in muzeu nu trebuie sä fie vesnicii, in asa chipincit, afara de marii admiratori ai frumusetii, BA plece cinevacu satisfactia ca a vazut" i prin urmare stie" i n-are de ceBA se intoarcl. Afara de reconstituirile permanente care cores-pund unci mari necesitati educative, sä fie necontenita orin:duire noua pentru cutare sau cutare prilej. Personalul unulmuzeu e astfel necontenit ocupat nu numai cu primirea, cla-

247

sarea i expunerea, odat pentru totdeauna, a obiectelor, cicu acele trecatoare expozitii care trezesc i satisfac o curio-

zitate necontenit noug.In acest sens s-a lucrat de citiva ani la Biblioteca Nationalá

din Paris, a carei imensa zestre e, intr-un anume sens, si demuzeu. In anurnite leg5turi, miile de obiecte pretioase auiesit la ivealä, formindu-se, la fiecare nou5 invitatie a publi-cului, un nou capitol din viata civilizaçiei umane. Publiculs-a ingramildit imediat cu cea mai cAlduroasä dorintä de a sti,

efectul pentru cultura generala a fost recunoscut ca foartemare. Unele expozitii de acest fel ale Academiei Române,cu mult prea putin cercetate, au vädit la I. Bianu, asa deharnic si de in curent cu vremea la o virstà asa de inaintat5,o láudabilá aplecare cátre raspindirea cunostintelor.

in sfirsit, muzeul trebuie ea creeze in jurul lui alteasezaminte complementare, alte ereatiuni de ajutor, fáracare el nu-si poate indeplini misiunea.

In odli vecine, ca si la biblioteci, atit de omeneste si deomenos primitoare, ar trebui sa fie lAcasuri de conferinte, delucru impreuna. 0 caldà atmosferä de fratie intelectulã Intreeine stie si eine nu stie, intre cine intelege si intre eine tre-buie sa' fie invälat sä inteleag5 e absolut necesara pentru casocietatea pe care o indobitocesc grijile materiale de azi sh"se destepte din nou spre o viat5 care singurà e in adevarvrednica de trait.

Va trebui oare sà asteptiim multi vreme Inca pentru caun popor asa de inteligent si de doritor de lumina ca al nostrusa ajunga a avea la indeminä ceea ce-i trebuie pentru a revenila cele mai bune tradipi ale sale si a ajunge astfel sA dea civili-zatiei ceea ce multe generatii in vremuri neprielnice au fost.impiedicate de a o face?

1 9 3 4

Si,

ai

CE ESTE UN MUZEU ISTORIC(Conferinid la Tirgovifte cu prilejul tcr,ninirii lucrárilor muzeului)

(Fragmente)

[...] Nu orice localitate cere acela,si muzeu. Orice muzeu se ga-se:§te intr-un loc, trebuie sa fie in legatura cu nevoile acelui loc.

Viata noastra noua sufera din cauza acestui neajuns ca noifacem pretutindeni lucruri care sint pentru orice loc t§i care defapt nu sint pentru nici unul. Un ora este un organism, oviata, o forma particularl din felul de a se manifesta al unuipopor, si tot ce se gaseste in acest oral trebuie sa fie in legaturacu dezvoltarea lui, cu activitatea lui, cu menirea lui.De aceea sint ora§e in Apus, catre care pornelte cineva anumepentru a-si forma gustul, pentru a capata inviitaturi, pe caresa le poata transmite pe urma aiurea. De aceea se duce cinevala Nurnberg, chiar cu riscul de a intilni o demonstratie carese potrivelte mai mult sau mai putin cu spiritul sau democrat,catre acest ora§ nobil, lipsit de orice pretentie §i vulgaritate,in care, in tineretea mea, am petrecut t§i eu citeva saptamini:acolo este o unitate perfecta si, oriunde ar merge cineva inorasul asa de bine construit, va constata acest lucru: oameniiIi aduc aminte unde sint §i privesc un lucru dupa locul incare se gasesc. [...]

Revenind la subiectul de azi, orice muzeu trebuie sd cores-pundd unei tradiçii, care poate fi de mai multe secole, i unornevoi care se menfin pind in momentul de fafd, sau care au a-pdrut abia in vial-a acelui eras. Aceasta este cea dintii conditie.

Muzeul de aici, in ce privelte forma, se indreaptii, ca oriceopera a lui Ghica-Budelti dupa cele mai sanatoase date alearhitecturii noastre. Pe Ghica II cunoalteti din reputatie, darau 1titi un lucru, pe care il ltim noi, care il urmarim continuu.

249

Ghica-tudegti are in amintirea sa tot ceea ce Tara RomLeasciimai pastreaza in materie de arta. Opera scrisa a d-sale, caredin amintire inseamna gi cele mai mici detalii ce se intilnescin cutare bisericuta pierduta, este intr-adevar un monument decunoagtere adinca gi, in acelagi timp, de intelegere adevaratä.

Acum, este vorba Ca, in acest cuprins, sii fie i arcenjareaafa cum trebuie.

Aranjarea aceasta evident ea' va cuprinde gi elemente carenu ma privesc pe mine gi care ma intereseazii foarte putin.Cum este vorba sa fie si lucruri in legatura cu societatile careau jertfit o anumita suma gi cu viata economica a regiunii,fire§te vor fi incaperi pentru aceasta, dar inainte de toate vorfi incaperile destinate ramagitelor acestui orag. Nu numai ra-magitelor. Nu este vorba numai de obiectele pastrate in casesau in podurile bisericilor, care trebuie scotocite toate, pentruci raul gust face aga, ca parintele paroh inlocuieste tot ceea ceeste frumos in biserica gi-1 suie in pod, iar pe urma cheamiiun pictor nepregatit, pe care a pus mina la intimplare, si acelaii face icoanele de la catapeteasma, adaugind si alte elementenecesare pentru mobilarea artistica a unei biserici, aga incitpodul cuprinde de multe ori obiectele pretioase, iar ceea ceeste jos reprezinta numai nepriceperea pretentioasa.

Prin urmare va fi nu numai o larga parte, pentru ca altfelnu m-ar fi invitat aici numai ca sa-mi arate uncle vor fi bor-canele cu petrol, va fi o covirgitoare parte pentru lucrurileistorice.

Cum trebuie agezate aceste obiecte istorice si la ce servesc?Obiectele istorice nu reprezinta numai elemente desfacute

din cele ce au constituit o unitate, de ex. o cruce, o ramagita dinodajdii disparute, un portret de familie, ci in acelagi timp tre-buie gi fotografii bine &cute dupa tot ceea ce poseda oragul. [...]

Aceasta inseamnfi un muzeu : muzeul care alege, muzeul careplaseaza, muzeul in care oricine poate gasi indata ce-i trebuie,dar gi muzeul care se deschide bucuros oricui, care te cheamade pe strada, care te invata carte, de cum ai intrat. [...]

Eu cred ca un muzeu trebuie sd pund obiectele intr-o anumitaatmosferd. De exempla pot fi foarte multe obiecte inauntru,dar nu e§ti dator sa le expui pe toate. Dacfi materialul estebogat, o anumitä expozitie de o luna de zile ; pe urma le tri-meti la depozit gi aduci alte lucruri, aga incit este necontenito atractie. Daca totdeauna s int aceleagi lucruri expuse, rezul-

250

tatul este ch le-ai vazut o data, daca se face o alegere a bor, fie-care-si zice: sa' mergem din nou, caci se poate intimpla sägasim lucruri pe care nu le-am vazut pina acum".

Muzeul trebuie sd dea impresia de viald, §i astfel lucrurile säse lege intre ele. Trebuie ca un muzeu istoric sa fie o coborirein viata veacurilor trecute, asa inch sà te astepti, in fiecaremoment ca, thigh' cutare icoana, sau dupà care portret devoevod, sa-ti apara un boier in giubea sau un luptator dinvremea lui Mihai Viteazul ori Matei Basarab. Nu ca figurilede ceara din muzeul Grevin din Paris, in care sint reprezentatescenele cele mai grozave, dar stii ea shit imitate, asa incit nute emotioneaza.

Toate lucrurile care au fdcut parte din viafä trebuie sd leinviem din nou prin felul cunt se aseazd intre dinsele. Tn pri-vinta aceasta, slut foarte putine muzee in lumea intreaga,care ar corespunde acestei idei. Dar nu este mai putin adevaratca muzee de felul acesta sint, i muzeele care nu sint asatrebuie sa se indrepte dupà cele care au ajuns sa fie cum secuvine. [...]

Dupa ce v-am aratat cc obiecte se pot aduce, cum trebuieapzate si de eine, dati-mi voie sa adaug la sfirsit ceva despreutilitatea muzeului.

Muzeul nu este un lucru de lux. [...]Si, deci, muzeul istoric la ce poate servi? El nu e un lux,

ci o necesitate.Acolo se formeaza gustul. [...]Dar exista care mijloc mai potrivit decit sa avem contact cu

ceea ce a fost frumos in trecut, prin fotografii si obiecte insesidintr-un muzeu istoric? Este o lectie pentru fiecare dintre noi ;nu e unul dintre noi care sa nu aiba ceva de invatat de acolo.

Dar mai ales muzeul acesta trebuie sd feed parte din educatiatuturor Folarilor .,si scoldritelor de aici. Inca din clasele pri-mare sä intre acolo si necontenit sa cerceteze. Dar nu asa ca saspuie ca a vazut muzeul o data, ci in fiecare luna sa vieacolo. [...]

inchipuie cineva ea ajunge, daca te duci intr-un muzcu,sa treci repede din sala in sala, si nici macar nu insemni pecarnetul de polar experienta culeasa acolo. [...]

A sta un ceas, a observa un obiect, a-1 intelege, a-I repro-duce, a-1 'Astra toata viata n mime, ce mai bun element decduca/ie se poate?

25 t

Iii

Pentru cà morala este si artä si arta este moralä. De aceeamorala nu incape nici in lectii de catehism si nici in invata-tura de scoalà, ci morala este un lucru foarte complicat, carese face pe incetul, lath sA-ti comande nimeni. Cind ti-o comandä,nu numai cà nu se adaugA nimic, dar se darimA tot ceea ceexperienta personalA formase inainte.

Acelasi lucru si cu obiectul istoriei romAnilor. Punetipe copiii acestia in fata monumentelor in care este incorporatAaceastA istorie, lasati-i sA inteleagA cum pot, sä realizeze cumle ingAduie mijloacele lor, si in felul acesta vei face Ca istoriapoporului nostru sä nu fie o materie de invatat pe de rostastAzi si de uitat miine, ci un element de putere fi de iniiiativdin sufletul fiecdruia dintre noi. FiindcA nu-si d seama lumeacAtre ce viitor de teribile prefaceri, duse in dauna dreptAtii,merge lumea astAzi, intr-un mediu de sAlbaticA violentà.

Si nu mijloacele materiale de apArare vor mintui aceastATara, intemeiatA cu atita greutate si peste asa de singeroasejertfe ale atitor generatii, ci puterile din noi, care nu se potcrea decit prin contactul adevdrat cu puterea care trdiefte inoperele, venerabile, ale inainta.,silor nopri.

1 9 3 8

CE ESTE UN MUZEU DE ARTA(Conferinfii la Iai, 1938)

(Fragmente)

Va rog sa fii foarte ingaduitori fatà de acele citeva cu-vinte pe care ma simt dator sa le spun ca o introducere laridicarea muzeului care s-a intemeiat astgzi, care s-a inteme-iat, insä nu s-a desavirsit, fiindca eu consider ceea ce s-aputut adauga pina acum numai ca un inceput [...]. Cind vinecineva cu un dar, i se pot ierta multe lucruri, i, pentru darulpe care vi-1 aduc, ma pot invrednici de oarecare tolerantafata de cele citeva idei cu privire la muzee, idei care nu sintprimite de toata lumea. Poate cà vor fi primite numai de unii,si ma indoiesc ca realizarea acestor idei se poate face in intre-gime. Caci ele reprezinta o adevarata revolutie in ce privestealcatuirea i folosirea muzeului, si, prin urmare, nu-mi faciluzii asupra rezultatului din urma. Dar cred ca am dreptate,si, de cite ori cred cä am dreptate, am obiceiul s-o spun sialtora, in credinta ea pot cistiga aderenti pentru ipotezeleuneori pentru iluziile mele.

Eu cred en toata hotarirea ca muzeele sint ran intelese ince priveste scopul lor, i mi-ar parea foarte rau clack muzeulinfiiatat [...] ar fi considerat cum se considera muzeele deobicei .

Nu voi spune si aici ceea ce am putut spune la insasi cere-monia inaugurarii [...].

Este la noi un obicei de a se incuraja", cum se spune,arta si literatura. Dumnezeu sa fereasca de felul cum de obi-cei se incurajeaza i una i alta ! In materie de literatura,n-are decit sa ia cineva lista publicatiilor Fundatiilor regale,pentru ca sa vada care este literatura tinereasca pe care, in

253

si

atmmite locuri, se crede cineva dator s-o Incurajeze. In ceprivegte arta, eine este mai stäruitor, acela are oarecare gansilde a vedea ca i se cumpara un tablou sau o opera de sculpturä,ceea ce nu impiedica faptul ca foarte multe lucruri bune s-aucumparat intr-un lung gir de ani la Bucuregti.

Ce se face cu aceste obiecte? Cum Muzeul din Bucuregtise gasegte intr-un subsol al Ateneului, subsol destul de binepregatit astazi, dar care fara indoiala nu trebuie sa fie locul incare, in capitala aga de importanta a unui stat de marimeastatului roman, se expun lucruri privitoare la arta modernfi,prin urmare cum nu exista muzeu intr-un orag in care nu existaInca o biblioteca, gi ea ar trebui sa fie, tablourile acestea pecare vi le aduc erau agezate in deosebite Bali ale ministeruluide Instructie sau altor ministere. Cind s-a intimplat de am tre-cut gi eu pe acolo, pe la ministerul de Instructie gi pe la Prege-dintia Consiliului, am gasit functionarii inconjurati din toatepilrtile de tablourile la care nici nu se uitau. Si atunci mi-amdat seama ca, ori se uita la tablouri gi nu se uita la hirtiile kr,ori se uita la hirtii gi atunci nu mai au timp sa se uite la ta-blouri, gi mi-am zis ca tablourile pot fi aiurea. Astfel am culestot ce este bun, am lásat insa caricaturile, convins ca gustulmultor functionari este aga de slab, keit nu se poate stricaprin aceste caricaturi. Ce era mai bun, 1-am pus deoparte.Voiam &a fac un muzeu de arta moderna. [...] Si kVA ca vile-am dat d-voastra. Si acum s-ar putea face gi mai departecercetarea prin deosebite birouri uncle sint iarà§i pinze foartebune, care ar lua acelagi drum catre muzeul d-voastra. Oricum,se vor adauga gi alte lucruri, dar nu este momentul sa lenumesc aici.

Luta care este originea muzeului de aici. Dar revin la ceeace spuneam mai inainte: ca eu nu-1 inteleg aga, cum se intelegemuzeul de obicei. Cred cä muzeul trebuie facut altfel, gi maiales trebuie intrebuintat altfel. WO vedea motivele pentrucare felul de alcatuire gi intrebuintare al muzeelor pretutin-deni nu este cel mai potrivit. [...]

Se crede Ca muzeul este un depozit de lucruri de oarecarevaloare artistica sau istorica gi, in domeniul gtiintelor natu-rale, al unor lucruri in legatura cu preocupatiile cercetatorilorin acest domeniu, ca lucrurile acestea se adunfi, se ageaza, gi,cum sint agezate, ramin, iar din cind in cind se mai adaugaceva. Daca yin lucruri noi, se mai face Inca o incapere, iar,

254

cind vine un director cu mai multä initiativa, el rastoarniice a facut predecesorul, dar tot asa imparte obiectele acestea,oricum, pe mai multe odai. Publicul vine, pentru ca, intr-oconversatie oarecare, sa nu fie intrebat un domn sau o doamnadacl a vazut muzeul cutare i sa spunil ca nu 1-a vazut. Vinepublicul joia i duminica, in anumite ore: este primit de obi-cei cu foarte mare neplicere, pentru ea functionarii de muzeutin sa nu fie deranjati, ca i bibliotecarul. Numai profesoriitin sa aiba public. [...]

Dar la muzeu intra lumea, in ciuda functionarilor care nuvor sa fie deranjati, se uita la tablouri, li comunica de multeori nume. Sint persoane pe care le intereseaza peste masurisubiectul: ar fi in stare sa studieze povestea acasa, pe cind,intr-un tablou, ce este reprezentat n-are importanta. Toatapictura italiana de caracter religios poate fi prezentata suptalta rubrica: in loc sa spuna cineva ca este Maica Domnului,poate spune ca este o femeie din popor, din Roma, pentru cade fapt pictorii au reprodus, silindu-se a o inalta, realitateadinaintea lor. Ceea ce este interesant nu este faptul, care e opoveste ca oricare alta, ceea ce intereseaza este felul cum rea-litatea a fost vazuta i interpretata, cum sufletul artistuluis-a coborit in lumea aceasta, cum a inteles-o, cum a reprodus-o,intrebuiatind nota aceea personala ce se gaseste in sufletuloricarui om care este intr-adevar un om. Publicul de multeori este foarte jenat, intimidat, i, cum oamenii timizi slut deobicei cei mai trufasi, ii vezi luindu-si aere trufase, apoi,trecind dintr-o Bali in alta si exprimindu-si la ureche pareri,se intorc iar acasa.

rezultatul? Nici unul.Prin urmare muzeul este o adunare de obiecte fixate odata

pentru totdeauna in anumite odai, la care se pot adaugaaltele. Muzeul, inteles astfel, este neschimbat: catalogul din-tr-un an poate fi intrebuintat dupa nu stiu cita vreme. N-aredecit sa compare cineva ce este la Louvre din Paris, afari deanumite odai in care sint donatii noi sau unele orinduiri,cu ceea ce era pe vremea mea. M-am purtat in incaperile Lou-vrului de la douazeci de ani pink' la cei saptezeci catre caremerg i va asigur ca si odaile sint, in general, tot asa, i publi-cul este tot asa, si atitudinea lui e neschimbata. Sint lucrurioldturi de cultura vie, fiindca noi traim intr-o culturi

255

gi

moarta foarte intinsä, Rugg care, ici i colo, se strecoaraculture.' vie. [...]

Multi ipi inchipuie ca nu putem schimba nimic, pentruapt au fost muzeele totdeauna. voie ea, in scurtecuvinte, sä va ark cit de recent pi de nefixat este caracteru]muzeelor actuale. [...]

Noi auzim de muzeul de la Alexandria. Dar museion erao sale' de conferinte de universitate: acolo era un templu a]muzelor, dar nici vorbA sa se gindeasca pe vremea aceea ci-neva la un muzeu ca ale noastre. Voiti sà vedeti muzeele deatunci? Poftiti in pieta publicA din Atena si Roma ; numaicit muzeul acesta era viu, in legatura cu nevoile socieatii.In mijlocul acestui muzeu trAia societatea, de acolo plecauooirile, acolo se intorceau triumfurile pi acolo se luau hota-ririle. Nu este deci vidul i lipsa de semnificatie a muzeelornoastre: o eolectie de obiecte inpirate pe pereti pi de statuiasezate pe suporturi [...] ...muzeul care nu are atingere cu viata,care nu influenteaza viata, care nu este in legature cu nevoilevigil, care nu este chemat, inteles imbrAtipat, care nu areurmari practice, ... este Inca una din zadarniciile noastre.

Marea evolutie a timpurilor noastre este sA scapam detoate zAdarniciile pi, dupá ce ne-am fi scuturat de toate zadar-niciile care maninca timp i bani, sA incepem din nou cu lucruriin adevar folositoare. Daca sint folositoare intr-un moment,&A nu credem cA slut folositoare pentru toate timpurile. SAfacem revizia ca sA vedem apoi lucrul, Inca inexistent, pe caretrebuie sa-1 introducem.

Merg cronologic pi mai departe. Credeti d-voastrà ca inevul mediu existau muzee, cal s-a gindit cineva la ideea aceastade a face muzee? Muzeu era catedrala, care cuprindeabiblioteca i pcoala de teologie. Ce avem noi in muzee sint lu-cruri rupte de la o realitate care a fost vie. [...] Ce avem noiIn muzee ca lucruri desfacute sint elemente care au lecutparte dintr-un ansamblu.

Statuia antica a fost luatà din piata, i rostul ei este pen-tru acea pieta. Partea din sculptura Partenonului de la Atenacare se gaseoe in Muzeul Britanic, in lumina aceea tristA aunei tari de ceata aproape vepnica, ce poate sä dea din frumu-setea Partenonului? i coloarea marmurei Si felul cum a fosttaiatA, toate sint fAcute pentru cerul din Atena, pentru loculacela anume. Sau, de exemplu, o pictura religioasà, la care

256

c

gi

ci

ne uitam, si, cu toate ca am fost invätati s-o admiram, nu neputem explica de ce nu ne legam intr-adevar cu tot sufletulnostru de acea pinza? Pentru un motiv foarte simplu: pentru Caa fost facuta in vederea unui altar, in legatura cu o anumitälumina si cu o intreaga arhitectura, cu coloanele de acolo, cuboltile care se ridicau deasupra. Ce poate insemna elementulacesta desfacut, alaturi de alt obiect luat din altä biserica,avind acolo alt rost? Sau cutare tablou olandez, care a fostfacut pentru cutare sufragerie, pentru cutare sala de primire,pentru cutare salon al unei corporatii, si de aceea este oanumita lumina, de aceea sint anumite proportii, de aceeas-au introdus anumite elemente comandate ale subiectului, sidumneata il pui intr-o odaie oarecare, unde nu serveste lanimic.

Dar sä ia cineva un frumos tablou francez din secolulal XVII-lea, care a fost facut pentru un edificiu cum estePalatul de la Versailles, unde erau anumite ferestre, anumiteganguri, pentru o anumita lume care a murit de mult, si carese plimba inaintea acestei pinze si gasea placere intr-insa,pentru ea se recunostea in ea. Acuma 'Jima a murit Ludovical XIV-lea, acum toata societatea aceasta s-a imprästiat, sinu se mai fac locuintele in acelasi fel; pentru ce sa cxpui lao lumina cruda, pe un perete gol, lucrurile acestea smulsedintr-o lume care a disparut?

In secolul al XVIII-lea erau incaperile cele mici, monar-hia micilor apartamente", si acolo niste fotolii mici, nistescaune tot asa de minuscule, niste etajere avind pe ele totfelul de portelanuri de China, tot felul de maruntisuri adusedin Japonia; umblau pe acolo niste persoane feminine cucoafura inalta, cu rochii de multe farbarale, zburind ca nistefluturi; totul era facut pentru aceasta, si, acuma, iei lucrurileacestea facute pentru un coltisor elegant si le asczi intr-unsalon vulgar, ca sa bata soarele drept intr-insele.

Dar, veli zice, de ce nu erau muzee? Pentru ca decit safaci muzee pentru cine nu le cere si nu le intelege, mai binesa Iii obiectele acestea intr-o anumità legatura si intr-o in-capere cu destinatie anumità.

Muzeul evului mediu este, am zis, biserica, in care seadauga literatura si muzica, daca nu literatura serviciului,care este in latineste, cel putin literatura predicii, totulin sunetul orgei, cu lumina care trece prin vitralii, cu sop-

257

titul rug5ciunii persoanelor ingenunchiate in band. Prinaceasta s-a creat o intreaga artà. Pe cind la muzeul nostrumergem o data in viata, ca sä nu ridà lumea de ignorantanoasträ, si ne ferim de orice intrebare cu privire la ce am vAzutinauntru. [...]

De cind sint muzeele? De la inceputul secolului al XIX-lea,din epoca lui Napoleon, care bAtea din picior si, cindzicea sä fie o academie se fdcea, cind zicea ski fie o universi-tate, se fácea, cind zicea &à fie un muzeu, se fAcea. Secolul alXIX-lea este secolul lucrurilor decretate. Napoleon avea, de-sigur, o gindire de cazarma ; cazarma este un lucru respecta-bil, dar evident ca.', mutatä in alt domeniu, nu aduce acelasifolos ca atunci cind se tine in domeniul ofensivei si defensiveinationale. Si, cum tot invAlgmintul, toatà viata artisticäerau, in conceptia lui Napoleon comandate, cum totul tre-buia BA fie executat farà discutie, asa s-a ajuns si la mu-zee. [...]

Muzeele n-au iesit deci din nevoile natiei, ci au fost im-puse de anumite conceptii de caracter abstract si de caracterdisciplinar, si comandate de sus.

Statuia din piata noastra publica n-are rost: toate statuileacestea existä numai in ziva inaugurArii, fiindcA apoi nimeninu le vede decit numai doar cind cineva s-a imbitat si s-alovit cu nasul de marmora sau de piatra lor. Afard de aceasta eucred eh' in cea mai mare parte locuitorii unui oras n-ar puteaspune unde sint statuile si cu atit mai putin sA spuná ale cuisint statuile acestea si ce reprezintà, care este rostul persoa-nelor infátisate acolo. Noi trAim in cash', si piata n-are rostpentru noi, iar marile clildiri publice nu cuprind viata uneisocietäti intregi. [...]

Muzeul [...] trebuie sa fie, astfel, o scoalä de gust si oscoala de istorie a gustului. Si muzeul acesta trebuie sä fienu numai la dispozitia oricui, dar &á intindá mina atre ori-eine pentru a-1 atrage, a-I re-tine cit se poate de mult. [...]... trebuie format sufletul românesc inainte de toate in fru-rnusere. Fiindcd morala nu duce totdeauna la frumusere si niciFtiin fa, dar in frumusere se gdseste tot ceea ce trebuie pentru adesdvirsi cunostinrele cele mai inalte f i a clddi morala cea maivrednicd de a conduce o societate.

V.

ARTA MODERNASI CONTEMPORANA

ROMANEASCA

TEODOR AMAN: LA POME1NIREA LUI:

In zilele acestea de supreme incordari si de suferintecum de mult nu le-am avut, pregatind supreme bucurii, cumde veacuri nu le-a mai avut acest neam, se serba intr-uncolt de tara, in Craiova, amintirea pictorului Aman.

Fara aceasta hotarire mult ateptata, fara aceasta sacraridicare de steaguri, aceasta serbare nu si-ar fi avut mediul.In adevar, arta de azi, complicatä, dorita de senzatii noua,iscoditoare de procedce tehnice Inca inedite mergind pinala grandomania sarlatana i pina la barbaria brutala n-aremultà evlavic pentru acest inaintas. Aman n-a fostnici un virtuos al desemnului, nici un original al coloriitablourile lui fiind sure si sterse nici un om de indrazneataconceptie. Fiul negustorului grec din Craiova si al femeiicare pare a-i fi dat ea istetimea i idealismul a fost un sir-guincios scolar al maestrilor sai din Apus, un onorabil ab-solvent al bunei educatii artistice primite si... Si un bunsi mare patriot cu mijloacele artei sale.

A revenit in Tara, cu un idealism legat de ncvoile insesiale ci. Dorea sa faca a se cunoaste, a se pastra in formelenemuritoare ale artei tot ce cuprindea Romania in prczent,tot ce-si putea aminti in trecut. Ii era drag de fata oamenilor,de vesmintul lor, el insusi opera de arta, de datinile de laTara si de felul de viata, Inca patriarhal, de la orase, de lup-tele voevozilor si de triumfurile lor. Si in tablouri, in aci, a-forte, in schite el le-a prins pc toate asa de rabdator si de sta-toruic, o viata intreaga, fie si fara vreo recunoatere

261

i ras-

plata, incit a trebuit casa lui intreaga un muzeu cacuprinda opera.

de aceea e bine sa-1 sarbatorim astazi cind micile pi-raie ale vieTii de specialitate se varsa toate cu avint, cu sete,in riul cel mare al vietii nationale.

Un gind bun, romani, pentru acela care a pus pe pinza,inspirat de melancolia poeziei a Bolintineanului, ultimanoapte al lui Mihai Viteazul" dincolo de care astazi pen-tru noi se lumineazii zorile.

1 9 1 9

azi,

EXPOZITIA GRIGORESCU

Acel rege-al poeziei,vepic tinar §i ferice...

Dupa ce Ateneul din Bucuresti a adapostit sarbedele a-mintiri de scoala ale profesorilor de desen si pretentioaseleproducte de moda, cu Yenetii de noroi si plumb si, in schimb,cine stie ce Londre de azur si aur, ale imitatorilor picturiicelei mai noua, mai ciudate si mai sirete din batrina stra-inatate, un raspinditor de lumina, de poezie, de fericirese coboara, Grigorescu a luat in stapinire sala expozitiilor.

Tablourile s-au insirat din belsug pe peretii vulgari, simodesta sala a suferit o prefacere minunata. Soarele de iarna,care abia era ingaduit sa patrunda, a uimit de bucurie eain aceasta vreme de moarte a muntilor, cimpiilor si apelor, elpoate sa desmierde cu slabele-i raze geroase privelisti adeva-rate ale primaverii. si in sufletul tuturor oaspetilor acestuipalat al vrajitorului bun se coboara Ca o solie de multumiresenina.

Sint multe tablouri noua, uncle din ele necunoscute, iaraltele pe care le-a creat batrinetea puternica a pictorului.Poate chiar in aceasta noua expozitie cele multe inainte !e o nuanta nouä: linga visul singuratec al pastorului in naturablinda, minioasä sau impacatà dupà o furtunä, linga rata-circa patriarhala a carelor pe drumuri si poteci, ia astazi unloc mai mare casa, bordeiul same nadusit de buruiana, ca-suta gospodarului, alba supt capita balaie a stuhului, lo-cuinta chiaburului care zimbeste prin feresti largi si se in-conjura de cingatoarea stralucitoare a florilor de gradina.

263

Mai departe decit dinsa mai este ceva: munca grea, mul-tumirea pupnà, bojbairea in intuneric a celui cc pazeste oilesupuse, ce mina boii rabdatori si cu miinile sale,nedibace paretii de vergi i huma ai colibelor. Pictorul pas-toralei zimbitoare, albei idile nu se amesteca insä in acestelumi tulbure, unde e chemat sa patrunda alt suflet, chinuitsi el si intunecat. Din lumea taraneasca rásar deosebi inafara de cadrul fermeciltor al naturii numai cite un obrazroscovan de bade, cite o fetita trandafirie, cu ochii naivi de subgenele de aur, un tip, acesta din urma, care te priveste drept inochi din toate colturile expozitiei, fara sfiala i fara curiozi-tate, cum te-ar privi o raza sau o floare. inaintea lumilornenorocirii, ale muncii i pacatului, acest cintaret al celuimai curat ideal se opreste.

Si din aceasta nouii desfasurare a marelui salt talent cin-stit, pictorul din Cimpina apare cu aceleasi trei mari insu-siri, pe care pina acum nu le imparte, nici in cea mai micamasura, cu nimeni.

Cea mai insemnata din ele, nota dominanta a sufletuluisau de artist, e ADEVARUL. Tablourile sale sint reale, au-tentice, cu totul in acelasi inteles in care e autentic un vechihrisov, cu seriptura sa deosebita, cu podoabele sale particu-lare, cu stilul sãu anumit, ce nu se poate näscoci de un inte-resat. Aceste lucruri au fost si sint, dar noi am stint deele, desi traim in mijlocul kr, numai cind acest pictor avenit sa ne spuie, pe cind atitia mizgaleau din amintire saudin fantezie, ea tara_noastra, tara neamului nostru are A-CEST cer, ACEASTA lumina, ACESTE perspective si cafiii ei cei mai adevarati, supt pinzaturile kr aspre, an, cindsint veseli, ACEST zimbet, si ACEST inteles in ochii adinciatunci cind ii fura taina vietii sau a firii.

Grigorescu nu cauta, nu combina, nu potriveste prin niciun mestesug, macar din cele mai ingaduite si mai intrate inobiceiul tuturor pictorilor. El nu se gindeste ca din potrivi-rea cutarui grup cu o anumita natura ar putea sä rezulte unefect, care poate sa intereseze i sa placa. Goana dupa su-biect, dupà subiectul nou, cum se zice, Ii e cu desavirsirenecunoscuta si, desigur, neinteleasa. NOUL e in ochiiin acei ochi strabatatori, de diamant negru, i acel NOU nue momeala, ingeniozitate, prefacere sau prefacatorie, ci eADEVARUL; marimea sufletului sau curat se infrateste de-a

264

sgi,

lseali

dreptul cu aceeasi mArime curatA a naturii. Mina se miscAde la sine, si bucata de pinzA se preface intr-o destAinuirefermecAtoare a amAnuntului de viatA ce a rAsArit in caleapictorului. El n-ar sti sä deosebeascA insA partea lui in a-ceastA vesnicire a unui colt din lumea noastrà. In feAtia detoate zilele cu natura, nu s-a gindit niciodatà sA facA o ho-tArnicire a stApinirii sale. Ce e al ei, e si al lui; ea-1 impArtà-seste cu toate frumusetile ; el le priveste pe toate, le reproducecu o mAreatA supunere, care-I inaltA mai mult decit oriceinventie trufasä. Arta lui, totusi asa de puternic personal-1,prin osteneala indelungata, prin jertfa de o viatà intreagA cucare a cucerit-o, ajunge la acea culme, pAstratA pentru foarteputini alesi: impersonalitatea. Nu zici alta decit CA: e asa,

e foarte frumos pentru aceia. Natura binevoieste a isegliceea ce a iesit din mina inchinAtorului ei celui mai sincer.

A doua Insuire e POEZIA. ExistA o poezie fabricatä, opoezie de manufacturA, care se injgheabA lesne in afarA delucrurile care sint, poezia decorurilor de carton si subiectelorrare, strAine, vechi, fantastice. Dar e si o alta, o mare poe-zie sfioasà, pentru gäsirea cfireia se cere i vitejia, si rAbda-rea, i nevinovAtia unui FAt-Frumos al povestilor. Cea dintiitrebuie necontenit reinnoitg, dreasä, spoitá ; cealaltä e de ocredintà vesnicA si nu se deslipeste niciodatA de cel ce a cu-cerit-o. Ea se imbinA de acolo inainte cu gindul, cu spusa saufapta cuceritorului. Din tablourile lui Grigorescu ea nu s-adespArtit si nu se va despArti niciodatA, si pare asa de simplA,incit neintelegatorul isi inchipuie poate cà se gAseste pentruorice treatori la räspintie, pe cind pentru a o gAsi i robitrebuie tot avintul neobosit al unui suflet mare.

Grigorescu e fecund, BOGAT, nemArginit in aceastä insu-sire a lui. BAtrinetea sa e aproape tot asa de harnicA precumi-au fost anii tineretei. Unii pot gAsi cä el a fAcut multe ta-blouri. Pentru dinsul, cred cA aceastä notiune nu existA. ElascultA de chemäri ce nu se discutà, i aceste chemAri Ii vinasa cum voiesc ele. Nu se teme deci, i nu se laudà pentruimbelsugarea operei sale.

Pentru a fi insä astfel, Ii trebuie viata pe care o are, pecare si-a fAcut-o. Cititorule al ziarelor pline de informatiidespre oameni, omuleti si neoameni, ce tii despre ceea ces-ar putea numi biografia lui Grigorescu? Auzit-ai vreodatäca a márturisit cuiva principiile sale estetice, ca a vorbit de

265

si

alcatuirea unei lucräri a sale, ca si-a trimbitat ispravile sauplanurile? Ii tii ea e prieten cu X si dusman cu Y?

Nu, nimic din toate acestea. Ce minunat s-a strecuratdin viata ce deplin 1-a inghitit arta! Cind te gindesti lael, pe care-1 cunosti poate, dar pare ca tot nu-1 cunosti, Canu ti-a stat pe scaun, ca nu ti-a strins mina, ca n-a vorbitin auzul tau, ti-1 inchipui undeva departe, cu pärul celmai alb si ochii cei mai tineri, batrin, frumos si bun, pri-mind in loc de prieteni, cu o nesfirsita iubire, fiecare zi ca-re-i bate la fereastra cu noutatea ei desavirsita, i multumindpentru acest dar de viata prin zilnica-i confundare cu naturain aceeasi opera de arta.

1 9 0 4

si

NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale patrieineamului, un mare erou modest al artei, Un urias lucrator,un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptul fara invata-tor si talmaci, cu suflet romanesc de o energie i lumina ge-niale au dispärut. Pot jubila elevii diplomati ai celebritatiiapuse, dichisitii i decadentii, profesorii, tehnicienii, dik-tantii i teoreticienii picturii: marele Grigorescu nu mai este.Si-ti pare in imprejurari de acestea, ca si cum o mina pizmasas-ar repezi asupra mantiei de glorie i onoare a tarii tale

ar smulge, pentru a nu-1 mai da niciodata inapoi, unuldin cele mai curate margäritare ce o impodobeau.

Ce frumos batrin, cu ochii de o stralucire minunatä, destrabatator diamant negru! Ce aristocratica distinctie, ca deprint, ca de rege, in aceastä fata de fiu din popor, care nuera macar boier si care incepuse ca zugrav de icoane! Ce si-guranta in miscari, parc-ar fi fost un Una'. ! Ce cumpanire acuvintelor, luate totdeauna intr-ales! Ce bunatate i simpli-citate desavirsità in tonul blind al glasului care nu se vamai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria, ce regaIa munificentain a rasplati darul minunilor ce-i rasareau de la sine submina magica! Ce insusiri rare strinse din mila lui Dumnezeuin acelasi suflet mare de simplu genial!

Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre fapta luicare a cuprins jumatate din veac, din anii de incercare caoiqter, de ratkin In Apus iii autarea tebuicii zloi, pina

2A7

si

si

la zenitul de siguranta si maiestrie, de armonioasa perfectie aartei lui, pina la seninatatea de idila a batrinetei harnicecare pe incetul jertfeste contururile, formele, topeste tot maimult natura in albastru visului, parca ar fi coborit tot maimult cer asupra pamintului, pina ce el insusi, marele singu-ratec, de mult Idea nici o legatura cu oamenii, s-a dezlipit depe acesta pentru a se pierde in lumina bunk' a aceluia, pecare era mindria lui s-o descopere, s-o urmäreasca, s-o redea.

Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cu min-drie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationala. Se vaspune ca prin voia unor puteri mai mari decit noi s-a datin el acestei Tan, acestui neam intreg, omul care sä le inte-leaga in toata adincimea si nevinovatia, in toata mindria siduiosia, in toata frumusetea si simplicitatea, in toata casti-tatea si poezia lor. El a ajuns astfel cel mai mare poet princolori al românimii adevarate, al vietii Taranesti, al idileipastoresti milenare. Raza ce-i cazuse pe fruntea inalta, in-spirindu-1 pe viata, raza aceea i-a luminat pina in ultimaclipa de lucru, i-a luminat cu aureola de ideal pe cei mai multi,saraci si nevinovati ai acestei natii, cu cari, toti, s-a simtituna si al caror mare; inaltator prin arta a fost.

Nu e nevoie sa-iti dorim, batrine, ca farina sail fie usoara .Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit Tie, care ai fostprietenul cel mai cälduros al acestei tarine, cu toate florileei, cu toata podoaba ei, cu toata viata ce s-a desfasurat pcdinsa? Pe eine 1-ar putea ea invali mai cu iubire, pe cine1-ar cuprinde mai cald in bra-cc de mama, pe cine 1-ar ferimai cu ingrijire de tot zvonul si valmasagul zadarnic al celor cealearga deasupra, pentru binele si triumful micii lui fiinte?

Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi, subcerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revarsareade lumina a soarelui, care-ti saruta vesnic pinzele, dormi,poete alb, dar fara batrinete, dormi, muncitor neodihnit,dar fara obosealà! Nu-ti trebuie fier si bronz, lux si mindrie,lucruri ale oamenilor, tu care te afli impreuna cu zeii cim-pului si padurii, tu care te-ai dus cu sufletul intre geniileidilei romtmesti. Crucea, insa, sä fie, crucea datinei pe mo-via', si numele tau singur pe dinsa face cit toate stralucirilegloriilor false laolalta.

268

In sufletele noastre ai lAsat insA o koanA pe care nimeninu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpA din co-moara pe care n-o arAtAm nimAnui, dar din care hrAnim zil-nic munca noastrà pentru scopuri care au fost si ale tale,pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchis pleoapele asu-pra dumnezeiestii lumini a ochilor vesnic tineri.

1 9 0 7

GRIGORESCU, DUP A VLAHUTA

Cartea de prietenie i pietate a d-lui Vlahutà despre Gri-gorescu a apárut. E un vrednic prinos adus memoriei celuimai mare artist pe care 1-a produs aceastä Tara pentru a serecunoaste, inseninatà, inAltat5 i vesnicitä, in opera lui. Pinaacum nu s-a tipArit la noi o scriere a cärii infAtisare exterioaräsã fie asa de mult la nivelul datoriei de recunostintà pe care oinfätiseazá.

Multe se pot spune despre aceastá biografie poeticainterpretatie liricA, prin care autorul ei a dat Inca o datadovadä de finul säu simt pentru frumusetea atinsä i prinalte mijloace decit ale literaturii, in care ocupä un loc defrunte. Aici vreau sà amintesc insa numai douä mari datoriipe care le avem fata de pictorul ;aril si tAranului nostru.

Grigorescu era dintre acei oameni care se inchid in mi-siunea lor idealà, cari inlaturA orice curiozitate profanA dela un laboratoriu de arta' din care au tinut si stiu sà faca unaltar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ce au ajuns sä inde-plineasa prin contopirea deplinä a sufletului lor cu dumne-zeiescul model. Ce poate fi pentru un asemenea om, care alep5dat de mult zdrentele sale vulgare de personalitate

tinzind a fi numai o individualitate in cuprinsul artei braingnuntul biografic, genealogic, cronologic: accidente, le-gaturi cu lumea, de la care de mult s-a hotArit sä nu primeascanici o inriurire, oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurilelibere, pline pentru dinsul de viziuni noi? Astfel a doua zidupà moarte marele pictor a intrat in legendá, in acea le-

270

ci

genda de aur" pe care talentul d-lui Vlahuta o schiteaza azicu maiestrie.

Dar noul ne e iertat sa dorim a afla lucruri pe care Gri-gorescu insusi nu le-a pretuit si de care n-a vrut sa auda. Re-eunostinta noastra, fara sa piarda caracterul ei pios, vreasa le stie. Nu vor fi totdeauna esentiale pentru arta lui princare s-a inscris in pagithle dintii ale vietii neamului, dar,astfel, pina la cel mai neinsemnat" punct din atingerile cupämintul ale acestui om care si-a gäsit o carare in ceruri lu-minoase, ne simtim datori a cunoaste. i, oricum, cel maisinguratec dintre izolati, prin modestie ori mindrie umana,sufere de aici de jos atingeri care schimba alcatuirea intimaa acelui suflet pe care s-a chinuit asa de mult sa-1 tie mai pre-sus de orice influenta.

Avem nevoie de biografia amanuntità a lui Grigorescu.Azi Inca ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sä o pregateascaoricine are in pastrarea sa o informatie care poate folosi.D-1 Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii de la inceput,a scris o viata a lui Grigorescu, de proportii destul de intinse,

o tine gata de tipar: poate ca o vom putea-o da in curindl.Intre hirtiile raposatului academician Grecescu2 se afla seri-sori inedite ale artistului tinar, care invata in Apus o dis-ciplina artistica si se forma intr-un mediu care lipsea la noi.Acasa, in locuinta de munch' din Cimpina, fiul marelui ini-tiator in pictura despre noi insine poseda desigur o sumede-nie de hirtii asupra carora i publicul are drepturile sale.Cine ar lua asupra-si sarcina de a cerceta, clasa i intrebuintaaceste materiale, ar merita, desigur, multumita tuturor. SA segrabeasca: in aceasta Tara a noastra lucrurile cele mai pre-tioase se imprastie si se pierd repede, in mijlocul unei indi-ferente care arata ce superficialä e Inca acea cultura cu carene place a ne mindri.

Grigorescu nu s-a invoit niciodata la popularizarea, inorice chip, si de oricine, a operei sale. Daduse forma defi-nitiva, tipul caracterului artistic al unui popor, dar popularnu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, nici prin dorintade trai bun. Ii era de ajuns Ca tablourile lui sint, ca le vede,ca le vad Si altii, cari pot intelege ceva din ele. A le preface

1 S-a pierdut la mine in vremea riizboiului (1934) (n.a.).2 Dimitrie Grecescu (1841-1909) medic si botanist.

271

gi

gi

ori a le vedea prefacute hi fototipii ii era peste masura de an-tipatic. Toti cari 1-au cunoscut stiu cu ce groaza se cutremurael la ideea acestei imputinari triviale a celor realizate dedinsul cu atita silinta a sufletului intreg, setos de a se ex-prima intr-o forma invariabila.

Desigur ea este o mare deosebire intre tablouri si ceamai izbutita reproducere a kr. Mai ales cind ai a face cuopere de acelea in care conturul se inlatura ca artificial, incare coloarea insasi este silità a da efecte care nu par a puteasa fie in limita mijloacelor materiale, in care, in sfirsit, ten-dinta, tot mai pronuntata, in dispretul oricarei aprecieri, esä dea prin natura un fior de poezie supranaturala.

Lisa aceasta e osinda picturii fiecare arta avindu-siosinda de insuficienta. Altfel nu-1 putem avea toti pe ace-lasi Grigorescu. i trebuie sa-1 avem. Sintem astazi in staresa simtim aceasta nevoie. Ne incunjuram de propria noastrafiinta prin el. Prin mijlocirea lui primim o mai inalta con-f5tiintá de valoarea noastra si o mai deplina simtire pentruelementele ideale care in sufletul nostru asteapta &à fie che-mate. 0 necesitate morala e astazi sä avem supt ochii nostricarele ratacitoare, fetele zugravite din nevinovatie si lumina,pastorii imprejmuiti de natura din care ei fac parte intregi-toare, primavara pomilor si a florilor, scenele clipei eroicea razboiului.

Sa aiba curajul un editor dar nu fara sfatuitorul sauartistic de a impodobi tot tinutul vietii noastre nationalecu bune reproduceri din pinzele cele mari ale lui Grigorescu.Ar contribui la educatia noastra a tuturora. Sau Casa coa-lelor, care a editat splendidul volum al d-lui Vlahuta, le-arputea da astfel o mai larga raspindire prin cliseele unei carticare costa 90 de lei.

1o7n

MOARTEA PICTORULUI LUCHIAN

S-a stins, dupal o lunga" §i grea boalä care-1 imobilizase,pictorul tefan Luchian. Nu era un creator de planuri mari,un descoperitor de formule. Dar era ceea ce nu sint cei maimulti pictori: era un entuziast i atent observator al naturii§i un artist de o superioara onestitate in reproclucerea ei.

De aceea tablourile lui mici, cu subiecte oarecare, fa'rànici o pretentie §i nici o urma de manierä, au un pre; superioratitora din celelalte: ele sint contrasemnate de acel sever simare verificator care este: AdevArul.

1 9 1 6

OCTAVIAN SMIGELSCHI

N-avem noroc la oameni: rar se ivesc printre noi, i ceimai multi se duc repede, ca si cum s-ar grabi sa plece dintr-olume care, in toate zilele si in toate felurile, ii da a intelegeca poate mai bine fara dinsii.

Acum citeva zile la Blaj, in cimitirul unde pämintulpastreaza ce a putut sà acopere din Augustin Bunea, s-a ase-zat sicriul in care zac amortite pentru vecie miinile facatoarede minuni ale marelui pictor Octavian Smigelschi. Noi, deaici, nu-1 cunoastem pe acest ardelean. In 1906, la expozi-tie, a vrut sa ni se infäliseze, avind si el mindria, asa de fi-reasca i asa de miscatoare pentru noi, de a fi consacrat prinadmiratie in capitala neamului sail, el, pe care ungurii eraugata sa-1 aseze, recunoscatori, intre cei mai buni ai lor: n-amvoit sa-i dam cei citiva metri patrati pentru cari se ruga.Tinea foarte mult ca pe 'Argil vreuneia din bisericile aces-tei Romfinii libere sa se afle chipuri de sfinti lucrate de din-sul ; s-au gasit altii, mai bine vazuti cu mai bune legaturi,ca sa-1 dea intr-o parte.

Cei de dincolo Ii tiu insà: dintrc cari facea parte,ca si carora li-a inchinat cea mai mare opera a vie-ii pictura catedralei din Sibiu.

stiu, si in inimile celor mai alesi dintre dinii emargenita durere i una din acele minii impotriva soarteipe care nici cea mai deplina credinta nu le poate inabusi.

Ei simt ea poate sa treaca un veac i un pictor ca dinsul,cinste pentru neamul din care s-a nascut i binecuvintarede frumusefi pentru dinsul, nu se va naste.

274

si

uniiiineunitii,

sale,Il o ne-

Octavian Smigelschi n-a adus ce se cauta mai mult astazi.o viziune nouà a lumii, o formula necunoscuta pina atuncia artei sale, un stil al carui creator sa fie.

S-a i tinut la o parte de genurile in care se pot faceasemenea innoiri: abia cunosc de la dinsul un peisaj, doua,facute in treacat, fara iubire, slabe. Portretul nu 1-a ispitit.De la inceput pina la sfirsit acest frate de canonic, trait in-tre preoti, dupa ce fasarise in umbra turnurilor bisericii celeimai mari din Blaj, a stat intre icoanele mari, curate, sfinte

altfel decit prin cununa de aur a celor cu cari legea cres-tina a umplut cuprinsurile nesfirsite ale cerurilor. Astfelviata lui a fost de la un cal:oat pina la altul numai o rugAciune,ea s-a desfasurat supt ochii dumnezeirii care se facea vazutiipentru alçii prin degetele lui cucernice.

Poate de aceea, i desigur fiindca era un om asa de cum-secade, el n-avea nimic din pletele, din fruntea incruntata,din mantia de umbra si pal:aria de aureola, din vorba plinade paradoxe i viata plinä de bizarerii a artistului". El. nicinu era artist. Ca sA 1i-1 inchipuie cineva care nu 1-a cunoscuttrebuie sa se gindeasca la mesterii cei mari de pe vremuri:un mester, un astfel de mester a fost si el.

Foarte muncitor, de o constiinta pioasa fata de lucrulinchis cu totul in gindul celor ce avea sa le Lea', avind

doar putinta de a Val:1i printr-un zimbet marea-i iubire pen-tru cei mai de aproape ai lui, iar, incolo, stingaci i tAcut,venind ca o umbra si disparind fara sa-i prinzi de veste asaa fost el. Intro o suta de oameni de talent din zilele noastre,unul daca-1 vei gási astfel.

N-avea cincizeci de ani i putea sà lucreze Inca foartemult. hi pare asa de ran cA de acum inainte aceasta nu semai poate i cà trebuie sa vie celalalt, care se va naste inalt veac.

içi pare ran si te ridici impotriva hotAririi nedrepte, stu-pide da, stupide care uita in fundul temnitei pe uci-gas, pe batrinul cersitor in coltul strazii Ii arunca in morminttocmai pe acesta. Dar mila de dinsul nu-ti e asa de mult cade Nu.

Intre sfinti a trait, visindu-i tot mai desavirsiti, maieurati, mai blinzi si gasind in acest vis mingiierea pentru

175

stu,

ei

attii.

dureroasa sinitire a operei care inca nu e ceea ce a dorit el safie. i, pe incetul, s-a tot apropiat de dinsii, Oda' ce Intreel si acest pamint de huma legatura s-a rupt, si cei sfinticei duranezeiesti au rasarit inaintea lui asa de deplini, una-plindu-1 de atita bucurie, Incit fat% durere a lasat .Varnei dege-tele de lut care-1 impiedecasera pita atunci de a crea desavir-sirea, din care si dinsul astazi face parte.

1 9 1 2

gi

TREI SCENE DE RAZBOI ALEPICTORULUI D. STOICA

Cei ce vor veni dupg noi i vor trebui sä vadà prin noice s-a petrecut in acesti ani minunati i grozavi, plini de eve-nimente fAra pAreche si de covirsitoare emotii, nu ne vomintreba numai dece am pästrat asa de putin in scris din tra-gedia poporului nostru, ci i dece din vina noasträ ii vorlipsi in arta' icoanele de triumf si de suferintä.

CAci unde ni sint oare in acel desemn sigur de sine sicapabil de a da in citeva linii, nu numai adevArul unei scene,ci i valoarea unui simbol, zilele de aur, asa de treatoare,din Ardeal, intilnirea cu satele fAgArAsene, birsane i arde-lene care iesau cu flori inaintea voinicilor din Tara", tre-cerea acestora cu steagul tricolor in frunte prin sträzile Bra-sovului si ale oraselor din secuime? Unde ni sint sentinelelepázind pe virfurile de munte smulse apasätorului milenar

cetele viteze nebune de sperantà, care se aruncau cu piep-tul gol innaintea tunurilor? De unde sa" ia cei cari nu le-auvAzut, monumentele de supremA incordare pentru apArareaacestei scumpe cuceriri i cele de o imensà jale cind, in mij-locul fläcárilor care distrugeau grinele tarinelor i boggtiiledin adincul dealurilor, frinturile unei ostiri zdrobite de obo-seli care intrec mAsura omeneascA se retrageau luptind spreultimul colt de patrie liberà, unde i acum ne gasim?

Deosebindu-se de atitia dintre tovarAsii sal de artä, pic-torul Stoica, ofiter ránit la Turtucaia, n-a avut numai bratpentru luptà, dar i ochi pentru ca sà yacht' privelistile pedinaintea cArora trecut sau care-1 incunjurau de pretutin-deni,

277

si

a

Mara de schitele publicate ici i colo prin ziare, el &àtrei mari litografii, care infatiseaza razboiul supt trei aspecteale lui.

Intr-una se vede lupta: o frumoasa cash' de tail cu cope-ris de sindrila, cu pridvor pe stilpi, supt care se vede girli-ciul Ce sfaturi vor fi fost acolo in serile de vara,ce truda spornica vor fi cheltuit indemanatece miini de femeie,ce iubiri sfioase se vor fi strecurat facut intr-o raza de lunäsi de cite flori nu se vor fi mindrit margenile de vechi lemnscrijelat ale cerdacului! Acuma insä e acolo vinzoleala uci-gasa si agonia omeneasca suspina, icneste i striga; baionctaräsbunatoare a dorobarrtului lucreaza, si,printre alti morti,de pe pridvor chiar atirna, cu capu-n jos, o fata crispata deultimele suferiati.

A doua icoana a lui Stoica e sfirsitul, infringerea, para-sirea. Ici i colo un trup cazut pe pamintul de toamnä tirzie,muiat de ploile nemiloase. Copaci Ii fring ramuri negre, caniste miini pirlite de foc care se string si se fring, se roagasi se rup. Si in bataia cumplitului vint care imbratiseaza infuria lui tot cimpul pustiu de orice viata, citiva cai parasitilinga carutele rupte Ii asteapta isbavirea de lipsa i dureri.Unuia, tocmai sus, vijelia rece i-a prins coama i i-o resfiràca zdrentele steagului invins.

A treia e speranta. Este pe lume totusi o dreptate, si auramas inca supt arme ostasi care s-o caute. Deocamdatä, inacel amurg de glorie care gateste o trista noapte, din careabia astazi parca incepem a iesi, numai sus se poate aflaalinare, acolo unde ni s-a spus in cartile sfinte, vesniceca patimile noastre, ca nu este durere care sä nu se audaapasare asupra careia sa nu se plece o dumnezeiasca raza demingiiere. Si, iata, soldatul Romaniei care a dat tot ce sepoate da pe lume i n-a isbutit, se anima, in rupta-i mantasingerata, la picioarele troitei din drum, pe care se razimaalba icoana a celui rastignit, viind ca o umbra din noapte.

A vazut pictorul unitatea din aceasta zguduitoare trilo-gie, care va raminea? Poate Ca n-a avut intentia de a o Ina"-tisa, dar aceea ce pleaca, nu numai din talent, ci si din su-flet se preface de la sine in acel simbol care da artei cea maiInalta valoare a ei,

1 9 1 7

pivnitei.

gi

MIREA

A murit la peste optzcci de ani un mare pictor care afost.

Numele lui Mirea se rostea foarte rar, si de foarte multàvreme. In colectiile statului se admira poezia, grija de celdin urmA amanunt, unita cu o delicata si originala stiintaa compozitiei, din cea mai mare si cea mai frumoasa pinzaa sa. Se mai gindea cite unul si la altà vrajire artistica a uneiscene, aceasta din trecutul nostru: Mihai Viteazul inainteacapului invinetit al lui Andrei Báthory. Ca Mirea lucraseindelung la catedrala din Constanta, intr-un stil care nu eal traditiei, aceasta se (Muse uitarii, iar ca lui i se datoresteinfrumusetarea fatadei de la Ateneul Roman o spune numaiacuma necrologul. Doar portrete de ale lui supravietuiese.

Desigur ca, intr-o vreme cind mestesugul asa de subtil,vederea asa de personalà, necontenita tendinta de a observasi a innoi a unui Grigoreseu se socoate lucru de trecut, Mireanu zice nimic celor cari atit de usor se ridica prin incredereain sine si prin superficialitatea unui public care cere numaisenzatie.

Dar disparitia mesterului mosneag ne face sa gindim launele laturi ale artei sale pe care le trecusem cu vederea cutotii si pictorii lenesi, si pretuitorii kr generosi. Picturaeste si cugetare, si simtire, si putere epica de a lega si de ainchega; este si patrundere adinca a sufletului omenesc, siintelegere a vietii societatilor care se schimba.

279

El ,stia acestea, le stia asa de bine incit a zvirlit cu dez-gust penelul cu care trezise legenda i glorificase trecutul.In alt mediu acest solid muscelean ar fi fost un Matejko. Inal nostru, el a ajuns un profesor i un functionar.

Nu e de ajuns ca o Tara' sa dea talente; ea trebuie sl stiea le tinea vii.

1 9 3

IOAN MINCU

In Than Mincu face o pierdere ireparabila nu numai arhi-tectura romfineasca, inteleasa altfel decit ca un mestesug lu-crativ prin planuri improvizate i devize de zece ori intre-cute, ci si mica societate idealista din aceasta lume pornitäfurios pe cistig si capatuiala. Pe vremuri, cind moda servilis-mului in imitatie st'apinea pe toti aproape, el a indràznitsa admire monumentele arhitectonice ale trecutului nostru,a avut rabdarea sä le studieze, a avut patrunderea ce trebuiaca sà" le descopere originalitatea i marele talent ce se cereapentru ca ele sa poata da mari cladiri noua civile, potrivitepentru nevoile altei epoce.

Deosebindu-se esential de aceia cari fac astazi o hal% debere ca o nava de biserica, o loja ca un amvon i un budoarca un altar, el a topit elementele vechiului nostru inqtepgde a cladi prin inspiratia creatoare, poetica, spre a da formenoua.

Viata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu famine cit arfi fost in stare sa faca, dar aceasta nu scade meritul covir-sitor pe care si 1-a cistigat fa-ta de dezvoltarea culturii natio-nale. Ar fi ajuns si o simpla schita, inlocuita de un concurentmai fericit, ca sa se stie ce a inteles i ce a voit el.

Era bolnav de multa vreme, zdrobit cu totul, incapabilde a-si mai apara dreptul, cind o mare si indrazneata ne-dreptate atrase asupra lui privirile induiosate ale fostilorsai elevi, crescuti in aceste sanatoase traditii nationale alecolegilor de la scoala de arhitectura si ale tuturor oamenilorde bun-simt, de bun-gust si de inima.

/R1

I s-a dat un banchet, la care si el a trebuit s'a vorbeascri.A rostit atunci, smulgindu-se din modestia lui facut:a, cuvintede acelea, frumoase, adevarate i adinci care, cuprinzindmArturisirea idealului s5u, vor trebui sa-i fie säpate pc mor-mint.

ochii cei mari si tristi au plins atunci de o ultimã bucu-rie. Ast'azi ei s-au inchis i pleoapele br n-au putut sa fieatinse macar, intr-o ultimä mingiiere, de mina pioasri a con-tinuatorului.

1 0 1 9

GEORGE BAL

Nu se poate spune in deajuns ce suflet pleaca dintre noicu George Bals, rapus de o infectie a doua zi dupa ultimuldrum pe care 1-a facut pentru cinstea romanesti, care-ia i-a adus servicii nepretuite.

Cu dinsul se duce un boier, dintre aceia care de douaveacuri, supt influenta culturii franceze, se asaza in acelasirind cu cei mai alesi din aristocratia Apusului. Cresterea luila Geneva, mediul lui familiar asa de ales au venit ca de lasine pentru dezvoltarea unor insusiri pe care el le avea dininstinct. N-am cunoscut, nu se poate cunoaste un om de omai mare probitate unità cu o discretie i o delicateta desuflet exceptionale. In mijlocul brutalitatilor unei vietiamestecate, el se reträgea in ceatuia inexpugnabila a rezerevei sale, a carii sfiala aparenta era singurul mijloc_de apar ar-al unei naturi ca a lui.

Crescut Ca pentru alta lume, el s-a initiat uimitor derapede in toate realitatile noastre, in toate domeniile careia,afara de politica, si-a sinrtit datoria sa se amestece, cu ace-easi munca onesta, de a carii multamitä nu stia cum sa seascunda mai bine, gasind singura rilsplata in lucrul binefacut.

Inginer, el a invatat arhitectura. Ce a putut da in acestdomeniu a aratat atit de practic conceputul depozit al Acade-miei Române, al carui membru devotat a fost, reprezintindsi in administratia ei un spirit de gospodärie luminata, carenu ingaduia nici o concesie nici unui interes. Cunoscind demult vachile noastre monumente, el a fost aproape silit sã

121

stiintii

comunice comoara unor cunostinte de o uimitoare boggtiesigurantà. Cu el impreund am publicat in limba franceza"

cartea de revelatie clespre Vechea and' româneascii. PentruMoldova a reluat subiectul intr-o stralucitä prezintare Intrei volume a dezvoltkii artei de clädire a moldovenilor.Pentru toate timpurile aceastä opera va fi baza, neatacabiládin orice punct de vedere, a orienthrilor. Ea e o glorie pentrustiinta noastrii.

In Comisiunea monumentelor istorice el era de fapt con-ducAtorul, prin cunostintele sale tehnice, prin necontenitaprezentä la datorie, prin devotamentul s'au nesfirsit pentruurmele clädite ale trecutului in care familia sa jucase o asade larg5 parte, fail ca si din aceasta el sä fi tras cit de putinämindrie.

In jurul nostru, cei cari am rämas, o astfel de pierderecreeaza un golpe care intrucitva poate umple numai inbi-toarea noasträ amintire a bunei i blindei lui figuri.

si

sii-1

UN OM DE BINE: GR. CERKEZ

Acum citeva zile conduceam la mormint pe Grigore Cerkez.Presa noastra n-a bagat de seama decit prin necrologul

platit disparitia unuia din oamenii cei mai distinsi pe carii-a avut tara. Cine trece inaintea cldirii impunatoare a sco-lii de arhitectura trebuie sa-si aduca aminte ca un roman eacela care a avut curajul de a intreprinde o asa de vasta lucraresi, cind, peste multi ani, se va vedea ca nirnic nu se clintestedin piatra ei atunci cind Palatul de Justitic se dezghioaealamentabil si ca sa ajungi la Camera treci printre batjocuracari sint stilpii triumfali cu cioare berce i bouri fara botse va intelege cita stiinta a avut acela care a predat atitavreme normele constructiilor.

Dar Cerkez a fost si unul din rarii oameni cari s-au ginditcà Bucurestii nu trebuie sä ramiie o invalmiisala de eladiriscuturate ca dintr-un corn de abundenta una peste alta. Arostit cuvintul de sistematizare", ramas cuvint si pina azi.

Sa mai pomenesc pe organizatorul Postelor? Un om occi-dental a trait printre noi. Si nu e de mirare cá disparitifrlui nu atrage ateatia cind suntem pina in git In cel mai hao-'tic Orient.

1 9 2 7

UN ISTORIC DE ARTA: VIKTOR ROTH:

La Sas-Sebes, in tacere si parasire, aproape fara ca insesiziarele natiei sale sa fi luat iota de pierderea unei astfel devalori spirituale, s-a stins pastorul säsesc, doctor Viktor Roth.

Viktor Roth a fost un adinc cunoscator al artei poporu-lui sat', in toate manifestarile ei: arhitectura gotica, fresce,dar mai ales acel lucru al metalelor pe care, imprumutindu-1de la vatra natiei lor, sasii 1-au continuat i dezvoltat nu nu-mai in acelasi stil, dar si apropiindu-1, cu o uimitoare putintaa adaptarii, de normele, total deosebite, ale bizantinismului.

Acum citiva ani, a iesit o mare opera de sinteza a aces-tei metahirgii artistice, Si Germania-i ceruse daunazi o lu-crare de total, care merita toate laudele.

In afara de aceasta, el era cel mai caduros aparator almonumentului istoric ; a dus, astfel, o eroica lupta pentrupastrarea capelei din orasul pastoririi sale.

Dar a fost i unul dintre rarii sasi cari au avut intelegereain suflete cu iaoi. A vorbit, ani de zile, la Valenii de Munte

ajutam traducind o expunere in care el unea stiinta cu oadevarata elocventa, energica i plina de nuante.

Noua generatie saseasca, prea des dominata de alte gIn-dun i influentata de doctrine nenorocite, va putea sa deie uninlocuitor unui astfel de om?

1 9 3 6

I

ARTA ROMINEASCA.LA BIENALA DIN VENETIA

1 9 3 8

Cea dintii prezentare a artei românesti la aceasta Bienala,cu adevarat faimoasa acum, catre care se indreapta stradaniiletuturor natiunilor in stare sä faureasca o forma' proprie avin-tului lor spre frumos, cuprinde operele a patru pictori si doisculptori pe care trebuie sa le caracterizam pentru a le cunoastesensul personalitatii.

Gheorghe Petrascu, membru al Academiei Române, faceparte dintr-o generatie care a mostenit comoara artistica la-sata de cei mai de seama reprezentanti ai picturii romfinestidin secolul al XIX-lea, Nicolae Grigorescu si Andreescu.

Moldovean, din Moldova de jos, care vadeste intr-o maimica masurä decit cea de nord (bogata in frescele stravechiale Bucovinei de ieri, uzurpata mai bine de un secol de aus-trieci) grija fall de un mare; trecut plin de razboaie si de tra-gedii si acea sensibilitate romantica ce razbate in poezia unuiEminescu, el se indreapta, supt impuisul viziunii autenticea mediului, catre traditia lui Andreescu, glorificat intr-o maimica masura decit rivalul sail. Andreescu avea notiunea exactaa satului moldovean insingurat, pierdut in vaile strimte,incatusat de saracie si nepasator fatä de parasirea in care zace,o imagine sumbra si trista, in timp ce Grigorescu invelea inpalid azur cu indepartate penumbre de poezie, aspectul Vala-hiei sale de la poalelc muntilor si din fata bogatei nesfirsiria plaiului. Pe vremea eind studia in Franta, unde nu lipsestede fel aceasta asemanare intre tristetea naturii si cea a pla-iesului, el nu a descoperit, ca Grigorescu in Bretagne, tainadiscreta a intimitatii vechilor case, ci a transpus in schitele

147

sale aceeasi existenta monotona, Para orizont, a saracilor.Reintors in Tara, reinvie cu o energica autenticitate impresialimpede a cabanelor potopite de zapada, a morilor simpletaranesti, a bordeelor povirnite, de prin cartierele marginase,a celor mai sarmane schituri locuite de rnonahii morti pentrulume. Mai tirziu, in fata neincetatului miracol transformator,nascut din aerul math la Venetia, cel care-I cuceri fu singura-ticul rio, casa cu ferestruici in spatele carora se simte sfir-seala dureroasa a unei vieti eistigate din greu. Marea roma-neasca nu capata din partea lui nici laude, nici alintari:marea se iveste la el uriasa Si trista.

In portretele de un veridic aspru el nu incearca a scoatcla iveala psihologia, ci surprinde poezia ascunsa in ficcarefiinta omeneasca, imbinarea insäi, goala goluta, a suflete-lor indurerate. Florile sale nu zimbesc, dupa cum nici plajelesale nu scinteiaza. Frumoascle femei varatice pe plaja sintsurprinse in clipele in care nu gindesc la desertaciuni. Si,cind in cursul anilor tirzii, el cauta o tema permanenta pentruinspiratie, se inchidc in odaile sale din care soarcle a fostizgonit.

Cu totul alta este atitudinea fata de oameni Si fata denatura a valahului Stefan Popescu, care se pregatise a fi inva-tator dar a devenit unul din cei mai buni artisti ai -Orli sale.Vioi i plin de veselie, fire sprintarii, el cauta sa gaseasca in-totdeauna lucruri noi, träsilturi sufletesti neasteptate, pei-saje inedite. Totul traieste aici, tinde catre lumina, catreviatä. Fara a fi niciodata artificial, depasind intotdeaunamaniera obisnuitä, artistul cerceteaza izvoarele tainice alerealitatii, care transforma spiritul &au limpede, umanitateaarborilor i sufletul zarilor. Nici o privire pentru acel trecutcare nu-i stirneste nici un interes, in ciuda curiozitatii decare da dovada atunci cind strabate atitea tari pentru a cu-noaste atitea rase felurite. Nu crede ca pictura ar putea riva-liza cu literatura in investigarea adincurilor omului. El. apnealacom momentul ce se deschide in fata inteligentei sale. Or,aceasta inteligenta poate intelege totul, poate raspunde laorice sugerare oferita de obiecte, care, desi n-au suflet prinele insile, pentru el vor fi animate.

Fire tragica, un alt moldovean, Theodorescu Sion, iubesteinainte de toate contrastele, opozitiile.

/RR

De o originalitate rAspicatA i mereu prezentA In perspec-tivele sale simplificate, precum cele ale lui Puvis de Cha-vannes, lui Ii place drama, lupta. Chiar in chipurile de tAranise simte conflictul lAuntric care-I atrage, 11 ispitegte, 11 do-minii. Cel care poate ghici in rarele sale portrete, i frumuse-tea cea mai delicatà, se opregte rareori la aceastä poezieDinamismul este insagi esenta sufletului care iubegte multi-mile gramadite in fata singuratecei fintini unde taranii vinsA bea. Chiar florile sale, naturile sale moarte se ceartA, cautgsä biruie. El introduce conflictul pinA gi in arborii din fondulpinzelor sale, ale cAror trunchiuri i crengi se strAduesc gi sezguduie ca nigte artere *tate de durere. Si din aceastA nein-cetatil b5t5lie, in care oamenii i lucrurile 10 au postul lorde luptil, tignegte in cele din urmA mire-till elan cAtre ideal.

Eustatie Stoenescu este mai degrabii un portretist.Portretepline de noblete i intelectualitate. Pictorul este un psihologce cautA i reugegte sA descopere. In aceste chipuri atit devariate, in care artistul nu gi-a ingäduit nici un tipism deatelier, ràzbate nelinigtea cu care a studiat fondul de &dire,esenta sentimentului in fizionomie.

DatoritA lui va trAi o galerie intreagA de personalitAtide clase orfigenegti in aceastä Romilnie modernä unde deseorise simte amestecul de rase gi adinca diferentiere a mediilor.Ea va fi un insolitor necesar al istoriei scrise, ba chiar, cite-odatà, viziunea artistului va depAgi perceptia istoricului.

In rindul sculptorilor, Han este un creator de imaginicare-i sint proprii, intemeiate doar pe modelul ce suferA ne-apArat o transformare supt ochii sài p5trunzatori. El cultivAhieraticul, mAretul, tipul reprezentativ. Suflete adinci Iiivesc dAinuirea In tainicile lor priviri.

Han 10 inchipuie omul in forma cea mai caracteristicA afiintei sale morale. Mai uman i mai individual chiar in por-tretele sale, Medrea tinde de asemenea atre grup. Un grupcalm in migcare prea iute, o viati idealizatà, imagini trea-toare ale vietii de toate zilele care ne trece prin fata dar, deasemenea, ca in interpretarea legendelor romanegti, o crea-tie de nemaiintilnitä energie. Spre deosebire de acest repre-zentant al energiei intotdeauna gata de a raptui, Jalea revinela un clasicism sever, nu fArà a dovedi Insä iii Atletul sAu càa suferit gi el influenta noilor orientari romarrtice care substi-tuie realismului simbolul unor contorsiuni tragice.

289

staticii.

si

Peisajul, in picture romfineasca, precum gl In aceea aintregului sud-est european, facind parte din jumatatea bi-zantina, ortodoxii a lumii cregtine, nu-gi poate avea origineamai departe de secolul al XIX-lea.

De fapt, in Occidentul latin t4i catolic aceastä forma dearta exista inci din evul mediu gi era in legatura cu o intregaliteratura cu caracter romantic gi simbolic, cum sint IstoriaTrandafirului" i feluritele Vise" din secolul al XVI-lea, Incare figuri tipice, personificind notiuni morale, virtutivicii, shit agezate intr-un decor surizator i vesel, in diverseraiuri", uneori viata cetatii fiind zugrfivita ca aceea din tur-nul lui Babel sau din spectacolele strazii. De la miniaturi s-atrecut apoi la pictura propriu-zisä.

/n Orientul cregtin de nit grecesc, scenele din miniaturiau un caracter schematic, iar in icoane, care constituie uncapitol atit de interesant al artei bizantine, prelungindu-sealaturi de picture nereligioasfi, fara a se lase influentata, pinain epoca noastra, peisajul poate fi pur i simplu redus la oschema: citeva stinci, citiva arbori, in forme fixate o datapentru totdeauna. Pentru acegti creatori de tipuri fixe reali-tatea nu exista.

Doar aceastä arta, cu toata invatatura primiti de la unoarecare ceh stabilit la Bucuregti, portretist al familiilorboieregti, o cunoscuse marele artist care avea sa fie cel dintiipeisajist roman, Nicolae Grigorescu.

/nainte de el, cel care a introdus noul stil occidental inpictura romfineasci, pina atunci limitata la traditiile reli-gioase gi la portretele avind drept autori pe acei straini intrecere ori stabiliti in Tara, Theodor Aman, fiul unui negus-tor din Craiova, care 1-a trimis in Franta mai inainte chiarde 1850, a fost exclusiv pictor de batalii daca nu si de por-trete. Nu fusese la un Drolling sau Picot de la care putea sacigtige interesul pentru natura vie, marea i vegnica educa-toare.

/n alte conditii i condus de spiritul altor vremi, a facutGrigorescu, care pinil atunci se indeletnicise doar cu icoanelepe lemn sau cu frescele in care nu se mai rasa sedus de vechiimegtegugari, ci de revelatia artei europene", calatoria sa inFranta. In loc &a se conduca dupa traditiile gcolii, el a fost

290

gi

atras de grupul de artisti, de faima nemuritoare, care studiauliber, fara ca macar sa fie indrumati de scoala revolutionariengleza, in padurea din Fontainebleau, la Barbizon: Corot,Troyon; Millet si intregul sir de faimosi reformatori.

Cind se intoarse din calatoria aceasta, intreprinsa in 1862,si dupa ce cucerise recunoasterea oficiali, o data cu ramurade flori capatata de la Napoleon al III-lea, avu de cunoscutin Tara sa de bastina o alta natura care, in ce priveste padurea,nu se deosebea de nordul Frantei, dar oferea mai ales, intr-oalta atmosferil, supt colbul drumurilor de Tara, luminate desoarele Orientului, spectacolul plin de poezie al cimpiei valahe,viziunea idilica a Piemontului" la poalele Carpatilor, mul-timea pestrita din tirgurile moldovene.

La inceput, nu 1-a interesat poezia zarilor albastre, cenu-sii, smaltuite cu petele albe ale ciobanasilor si ciobanitelor,ale plavanilor tragind, ca pe vremea lui Ovidiu in exil laTomis, carele sarmate", ci viata bizara a tiganilor, mereuratacitoare, si de aceea, la Salonul din Paris, in 1868, i-aprezentat pe acesti vagabonzi sub coviltirele lor sfisiate [...]

Dar poezia lumii taranesti, idealizate, din Valahia sa,il va cistiga pina la urma, si o viata intreaga, lunga si fe-cunda, se va indeletnici s-o reproduca in nenumarate schitescoase chiar din aceasta realitate, atit de iubita. Cind va fitrimis in Bulgaria, in timpul Razboiului de independentadin 1877, el va infatisa in pinzele sale, ca si Veresceaghinin tabara ruseasca, nu luptele eroice" dupil tipicul militar,ci un ansamblu identic cu acela din patria sa, redind astfelsensul razboiului, prin acei soldati cazuti in primele linii sauin momentul aureolat de o biruinta deja cistigata. In Frantase mai intoarce o singura data in cautarea de noi inspiratii;o excursie in Italia, continuata in Grecia, n-a imbogatitopera sa artistica.

Tot din Franca, se intorcea care 1880 un moldoveanl,care nu si-a dorit la inceput sa fie mai mult decit un simpluprofesor de desen, Andreescu, melancolicul si modestul artist,ramas toata viata izolat intr-o societate care-1 primise trium-fal pe Grigorescu, cu vreo douazeci de ani mai virstnic. Darel n-a avut, ca Grigorescu, norocul sä traiasca in tovarasia

1 Autorul il considerit gresit pe Andreescu de obirsie moldove-neascrt (n.r.).

291

maestrilor peisajului, caruia Ii consacrase talentul sat' in-nascut. La Salonul din Paris el trimetea doua din operele salecreate chiar in Tara', i n-a luat de la francezi aproape nimiccare sa-1 abata de pe calea gasita ca prin minune, in adincultalentului sau, care 'Area inca din primii ani ai maturitatii

a murit in virsta de numai treizeci si doi de ani resem-nat cu soarta, presimtindu-si sfirsitul prematur. Pentru elnu exista decit realitatea naturii romfinesti, adevar cenusiu

dur, infatisat, nu in esenta ci in simbol, si Inca si maiputin sub razele unui ideal poetic, ci asa cum se manifestaea insasi in bordeele satelor, in viata mizera si banala a Ora-nimii sarace. Tablourile sale, care n-au avut citusi de putincautare, s-au imprastiat in toate partile ; fara a urmari niciglorie, nici profit material, nu facea decit sA inultiplice mar-turisirile unui suflet de o mare delicatete. A murit fära safi dobindit situatia pe care o merita un asemenea talent des-pre care unii din artistii mai noi declara ca e mai presus, fiindmai intim si mai autentic, decit al lui Grigorescu.

Inchis in modesta sa casa, un alt moldovean, purtind lafel pecetea unui neam, inainte de toate discret i potrivnicoricarei artificialitati moldoveanul, atit de deosebit debalcanici, de sentimentalul Kimon Loghi si de mult siciitorulvalah Stefan Popescu, de la care au ramas printre altele fru-moasele infatisari ale padurii romfinesti Stefan Luchiana avut mai mult decit viziunea artistica a padurilor din regi-unea unde s-a nascut, intuitia acestei tari, alaturi de florilecare-i inconjurau suferinta fizicä incurabilfi, schitat pei-sajele cu ajutorul amintirilor si al visului.

Un Gheorghe Petrascu, si el moldovean, un Steriadi vormerge pe drumul intimitatii autentice, a sensului tragic alnaturii romfinesti, asa cum s-a reflectat ea pentru prima oarala Andreescu.

1 9 3 8

Tradueere din limba franeezä de D. T e p ii a a a:

si

si-a

VI.-

DESPRE VENETIA $1 SPANIA-

tN CE STA FRUMUSETA ENETIEI

Venetia nu e un oras frumos, ci un oras unic. Aceasta estedeosebirea. Este si frumos, fArä indoialA, dar inainte de toateeste un oras unic, i aceasta o deosebeste de celelalte orasefrumoase, fiecare intr-altfel, prin alte insusiri, de care-ipiing lumea. Frumuseta e multiplA, i frumuseta din toateorasele cu aceastá reputatie din lume, strinsA laolaltA, nuni-ar da Inca toate elementele din care se alcituieste frumu-seta Venetiei i, mai ales, proportia in care aceste elemente secombinA, aspectul particular pe care-I capätä prin aceastäproportie.

N-a fost totdeauna consideratii Venetia supt raportul suptcare e consideratà acum ; frazele de estetism, de retoricAromanticA in care fiecare Ii imbrobodeste amintirile despredinsa nu s-au rostit in tot timpul. tntr-o anticfirie a Venetiei,pe care am regAsit-o, dupä trecere de paisprezece ani, totcum era, in coltul de lingA San-Zaccaria, cu deosebire cAanticarul Marin din tineretea mea se prefAcuse intr-un anti-car aproape distnis, incapabil de a-si mai vedea cartile si dea li mai spune numele, in anticAria aceasta, räscolind intregramezile de carti puse fArl nici o socoteall anticarulvenetian a rAmas un tip special, aproape medieval, care nusamAnA nici pe departe cu cel german, cu toate cartile cats-logate, socotite fiecare cu pretul ei, dar in prAvAlia caruia ci sestricA plAcerea de a face descoperiri; un anticar primitiv, mis-terios, de-ti vine, in mica lui prAvAlie intunecoasa, si te uitipe sus ca 81 cauti crocodilul atirnat de tavan si fel de fel dedihnii fantastice prin colturi, am gAsit un ghid al Venetiei

295

de pe la 1780. Nu samkna de loc cii calauzele din timpUlnostru, cu calauzele moderne, care te tree rapede prin toatepartile §i-li indica pe scurt in fiecare loc momentul 0 loculprecis unde trebuie sfi admiri tii, de obicei, jumfitate dinindica/file date sint mincinoase; aceasta ca intitiintare pentruoricine intrebuinteaza astfel de produse industriale, care-tinoteaza momentul cind trebuie sa cazi in extaz cu toata gamaemotiilor prin care trebuie sa treci la vederea cutfirii cladirisau cutarui tablou. Odinioara nu era atm: ti se dadeau, deci,indicatiile practice, purtindu-te de mina, ca pe un calatorputin cam naiv, ceea ce era potrivit cu lumea care cutreierape vremea aceea stradele 9i canalele Venetiei. Si, la sfirta,se adaugia un catalog de picturi, cu viata fiecirui pictor,toate expuse atm cum un ucenic ar scrie despre maestrul lui;nu cu fraze imprumutate din este-0, din John Ruskin §iceilalti, ci un fel de evlavie simpla, in starea de spirit in caretrebuie sa se coboare cineva cind vrea sa primeasca in el in-fluenta unei picturi ce nu era determinata de principii ab-stracte ca acelea din timpul nostru, caci tablourile 9i sculptu-rile nu erau voite, ci era numai un suflet sincer, al artistului,care se revfirsa prin colori sau prin hail de piatrii. Am rasfoitghidul acesta cu oarecare placere, detii era vechi §i unsuros,fiindca lipsea fraza banala, iute ajunsfi insuportabila, caturburarea ochiului, ca intepenirea minilor din partea tutu-ror negustorilor, advocatilor, medicilor, rentierilor batrini,fetelor nemfiritate care iau drumul Italiei pentru placerea dea se uimi" inaintea capodoperelor artei.

Alaturi de vechiul ghid §i in contra ghidurilor noua, alcfiror banal imprumutat e aproape odios, o sa incerc, deci,a explica de ce ora§ul acesta produce nu numai impresiafrumosului, dar impresia de lucru unic, care nu se mai poatevedea nicairi. Si nu numai cfilatorii de acum au aceastaimpresie, dar o aveau calfitorii vechi, tli oamenii nascuti inVenetia, cum a fost Goldoni, vestitul autor de comedii,autorul Hangifei §i al atitor piese pastrate in repertoriulteatrului apusean §i uneori trecute §i la noi, de0 azi ni parbfitrine pentru timpurile noastre. Clad vorbe§te de Venetia,in memoriile lui, foarte interesante, pe care le vom analizaintr-un capitol viitor, el nu qtie sa gaseascfi alte cuvinte decitcam acestea: am cutreierat lumea, am vazut multe Teri,dar, de cite ori ma intorc in ora§ul in care ru-am nascut

206

si care lui putea sa-i path.' atit de obisunit, inch sil nu-1 maiemo/ioneze decit supt raportul familiar, personal de cite,ori ma intorc aici am impresia &à nu mai e nicairi aceaste,i putea zice nu numai atit, ci ca de cite ori stai o bucata de

vreme in Venelia si compari zi cu zi, ceas cu ceas, orasul ealtul, si, de sigur, fiecare din ceasurile multe care s-au rosto-golit asupra orasului a adus cu sine o icoana noua a lui. Si,atunci cind cineva e deprins cu clasarea, cu explicarea stiin-tifica a lucrurilor, natural, incearca sa-si explice si aceastataina. De unde vine, oare?

II

Venet,ia se impartaseste intii de farmecul special pe care-1di marea. Dar sint atitea orase italiene asezate la o mare celpucin tot atit de frumoasa sau mult mai frumoasa decit aceasta.Asa e coltul acela de mare, cel mai frumos din lume, cuadmirabile gradini de copaci din tarile calde, cu cer stralucit,unde se duce cineva pentru cautarea sanataIii, ca si pentruimprospatarea, pentru intinerirea sufletului, locul acela defeerie care e Genova. Este Neapole, al carui golf e o minune aSudului si unde marea ofera icoane schimbatoare dupa ano-timpuri, dupa ceasurile zilei, dupa aspectul cerului, dupagradul de umezeala sau uscaciune a aerului, unde cerul insusiisi schimba coloarea supt ochi: in calitate de mare, mareanapolitana e, desigur, mai frumoasa decit cea veneliana.Caci marea, libera, larga, stapina, cu caracterul ei grandios,

1 Memorie, ed. Sonzogno, p. 25: Venezia a una citta straor-dinaria, che non 6 possibile formarsi una giusta idea senza averla ve-duta: le carte, le piante, gli esemplari, le descrizioni non bastano;bisogna vederla. Tutte le citta del mondo si rassomigliano pia o meno;questa non ha somiglianza con alcuna. Ogni volts che io l'ha rivedutadopo lunghe assenze, sorse in me un nuovo stupore. A mano, a manoch'io cresceva negli anni, che si aumentarono le mie cognizioni eche avevo dei confronti da fare, ci scoprivo a nuove singolarita, nuovebelleze." (Venetia e un cora' ass de extraordinar, incit nu e cu putintasa-ti faci o ideie adevarata frith s-o fi vazut ; hartile, planurile, repro-ducerile, descriptiile nu ajung; trebuie s-o vezi. Toate orasele dinlume seamina mai mult ori mai putin ; acesta n-are astiminare cuniciunul. De cite ori am revazut-o dupa lipse lungi, s-a trezit in mineo nouli uimire. Cu cit cresteam in virsta, cu cit se adaugiau cunostin-tele mele Ili aveam comparatii de facut, descopeream nota lucruriunice, noua frumuseta.")

297

nu se vede din Venetia, ci, ca s-o vezi in toata Misteiioasaei putere, trebuie sä te duci la Lido, care inchide, bareaza" la-guna intreaga, cu insulcle principale ale Veneciei, i, dincolode dinsa, insulele secundare ; Giudecca, San Giorgio, insulaS. Lazzaro a armenilor, Murano, S. Michele a Cimitiru-lui, S. Servolo a nebunilor, Santa Elena a gradinilor,Burano, Torcello. Si marturisesc ca nici marea aceasta nu eextraordinarl; nu e o mare intreaga pe care s-o vezi framin-tata al:Pric de furtuni, ridicind valuri, aratind pinze albe decorabii in departare, unindu-se cu cerul in tonalitatile celemai delicate de albastru. Lido, care niciodata n-a fost unloc prea frumos, e pe cale de a se preface intr-un loc banal.Inainte era aici o bisericuta, San Niccolo5 si de aceia i sezicea si insulei Sfintul Nicolae, mai mult decit Lido (Lidoinseamna littus mal), Sanctus Nicolaus littoris o bise-ricuta astazi väpsita in rosu i impodobita asa cum impodo-besc preocii catolici moderni, cu un fel de cochetiirie de feteoctogenare, asa incit nu-ci mai produce nici o impresie. Eraucase modeste, erau drumuri singuratece, erau forturi razlete,sentinele pierdute in ierburile mari, erau colturi de cimp sal-batec. De un timp, insa, s-a asezat aici un tramvai cu cai,apoi cu electricitate, s-au deschis sosele noua, si au rasarit,in acesti paisprezece ani din urma, un numar de speriat deotele, toate moderne, pina la ascensor, in stilul secesionist,cu feresti ciudate sparte in ziduri unde nu te astepci, cu cosurienorme de pretentie arhaica, izbucnind din cladiri oarbeori numai chioare, cu balcoane neimaginabile, rasarind dinfacade in colori care cipa... Si inscriptii in toate limbile,pina i firme imense ca ungurescul Szallodal mare deasupraunor cladiri cu adevarat americane... E inspaimintator!Si toate aceste ingramadiri de improvizari arhitectonice pre-tentioase ocupa pustietatea de pe vremuri si coplesesc Ter-mul odata liber, care-si asteapta pacientii din cabinele strinseunele de altele, de parch.' ar fi niste clocitoare, din otelurilecu cinci i sase rinduri,facute in cinci-sase luni de zile si carese darima in fiecare an pe jumatate ca &à se refaca In graba,cu cinci-sase saptamini inainte de sezonul bailor", ca sä fie,,gata" pentru cele citeva mii de straini prin cari invie Lido

sensul modern. Iar, in fati, acolo unde ochiul privea mai

1 Hotel.

298

in

fári piedeci spre albastrul fumuriu din zarea diruia se iveaupinzele pescarilor ca niste albo eornuri de lunA in iarna rece,se ingrAm5desc astázi un fel de bazare care vind sträinilorbibelouri si tot felul de grozave lucruri ieftene.

Asa incit Lido nu e Venetia,iar marea nu o pnti vedea decitdin Lido, si ea e incunjuratà azi de toate ciupercile balneare,man i mici, care contribuie s-o facA absolut antipaticA.

DacI marea o voiesti, mai du-te la acel dumnezeiesc orasal Ragusei dalmatine, cu ziduri sure inAltindu-se, pare cAdin marea de cobalt fArä valuri, supt cerul de un nemilostivalbastru ca al Africei uscate: porti intunecoase, strAzi depalate in jurul domului Marin, pretutindeni reminiscencedin vremea Republicei, piete ingrAmadite de fructele sudului,migdale i smochine proaspete; mari case pustii, pline dediplome si de portrete, fine tipuri aristocratice rAsArind din-tre florile rosii ca singele ale oleandrilor, i, afarA, cimpii dincare rAsar, ca la noi prunii on cireii, smochini i portocali,buruienile tepoase ale unei vegetatii africane; iar, dupä zivacald2A, linã, grea de splendoare, coplesitoare de frumusetà,in rAcoarea serii, pe malul de piatrA, de cealaltä parte, deciltre munte, venind cArari, in superbele kr costume rosii,violete, cusute cu aur, tAranii slabi i terancele palide dinHercegovina, care te intimpinA, strAine!, cu un clobr vecer,o bunA-seara" ca pe vremea patriarhilor. FrumoasA iarAsi ma-rea la Cattaro, in golful fArA pAreche, plin de rgsfringerea ra-zelor soarelui in stinca lucie, care, unitA cu adincul albastrude pretutindeni, dä golfului o infAtisare absolut fantasticii,cu luntrile de formä veche, in care izbucneste rosul-aprinsal scufiilor pe care le poartá bArbatii i femeile supt cerulcu strAluciri metalice.

La Venetia, nimie din toate acestea, si, totusi, pentrumare draga intii Venetia, si fArA adinca, deplina iubireintima dintre oras si ape tot farmecul venetian ar dispärea.Deosebirea intre manic care trAiesc, chiamA si dominA pentruele §i marea Venetiei sta in aceia cA marea de oriunde raminetotusi, orice inriurire ar produce asupra sufletului, fie mareablindA a Sudului, mingAietoare, bogatA in visuri, ori aspramare din miazänoapte, bràzdatà de furtuni, in afarà de noi:noi de o pane, cu durerile i asteptArile noastre; ea, marea,de alta, cu seninul i chinurile ei. Ne preface marea, dar, cutoate acestea, noi raminem obiectul meschin atins de atot-

/99

ti-e

puternicul subject. Simti cum o influentg strging piitrundein suflet, imblinzindu-1 sau ingrozindu-1, purificindu-1totdeauna prin acest mai mare intre marile spectacole alenaturii. La Venetia nu e asa. Venetia e singurul ores asezatin apropicrea mgrii unde marea e pretutindeni, unde marea cimpreung cu tine, e deprinsg cu tine; te cautg pe tine, te as-teaptg ; nu te sperie si nu te uimeste, ci o ai la indeming ;ea vorbeste, Içi opteste uneori, indistinct, si totusi asade clar. Se joacg siret i duios cu tine, lgmurindu-se in uneleceasuri, in altele ascunzindu-se, ca sg te vrgjeascg. Vrajaaceasta a tovfirgsiei necontenite cu apele schimbgtoare eunul, si cel mai ales, din secretele frumusetii Venetiei in ceeacc priveste natura: coabitezi cu dinsa, esti supt acelasi aco-pergmint de cer cu dinsa ; sinteti deopotriva acasg. Si, deo-potrivg de strgini, tu si ea: veniti cu acelasi dor nemgrgenit,opriti o clipg cu aceiasi iubire i pietate, ping pleci cu aceiasihotgrire de a o revedea, ca i apele pe care le trimete Adria-tica si le chiamg inapoi. Vrei sg te ascunzi de dinsa, nu poti:ea te urmgreste pretutindeni, i trgiesti prin ea, precumea, marea, asa cum e acolo, trgieste prin oamenii cari sint acolo,prin operele lor ce se vgd, prin operele lor ce se amintesc.Nicgiri nu se infrgtesc mai deplin aceste doug elemente, maitulburate si mai senine de pe lume : apa vie si sufletul omenese.Mares aici se face mai mica, asa cum e omul, mai blindfi,cum i-ar cere omul sg fie; ea vorbeste la urechea fiecgruia,are dezmierdgri pentru fiecare obraz. Nicgiri nu se coboargzeul ping la ce sintem noi, ping la acel putin care sintem noi,ca aice.

De unde vine aceasta? Sg nu ne pierdem in prolixitgtide fraze, i sg venim la explicatia fireascg a lucrului.

Intii Venetia nu se ggseste in marea obisnuitg, ci are unfel de mare domesticfi"; Marea Venetiei e proprietatea ei, la-guna de apg sgratg. Insg aceastg parte din mare, care se opresteca sg incunjure i sg strgbatg, ca sg creeze i sg infrumuseteze,mai mult: ca sg vivifice Venetia, aceastg parte din mare seinnoieste necontenit prin contactul cu apa cea mare. E lagunavie fatii de laguna moartg ; in laguna moartg s-au uitat apele;laguna vie si le trimete i chiamg necontenit, si le primestei le pierde; din ora§ ea fipqte cu dinsa la ceasurile de maree

300

iti

i1i

gi

toate impuritatile vietii omenesti si le duce spre purificarein acrul de libertate, de energie, de vioiciune. Parch sint anu-me ceasuri cind, obosit cu apele vechi, simti ca te innoiesticu apele cele noua. In acest schimb necontenit de inriurireintre natura i om, omul insusi se preface cu aceasta nouaviata a undelor.

Mi s-a parut i mie cind ani calatorit intlia oara esteceva in ochiul tineretei care vede unele lucruri pe careochiul mai Marin nu le mai vede, dar care nu vede, la rindulsat', o multime de lucruri pe care ochiul batrinului a in-vatat sl le vada mi s-a parut, ca multora, ca Venetia e unoras mort, un oras pustiu i murdar, de tristetä si deziluzie.Nu e murdar. E murdar ce cade un moment din viata came-nilor pentru ca marea sä revie indati, curatitoare, invie-toare, intineritoare, in toate colturile. Caei nu e colt, cit dedeparte, cit de ascuns, din Venetia, cit de nenorocit, incun-jurat de o viata omeneasca oricit de mizerà[...] in care undaponticii sä nu patrunda pe nesimtite, rascolind tot ce nu ecurat, minindu-1 in largul valurilor, care framinta asa demult i raspindesc asa de larg aceste impuritati omenesti,incit nu se mai simte nimic dintr-insele, cum nu se va simtinimic din pacatele omenirii in valul nesfirsit al timpuluietern.

Prin urmare, intii, Venetia e asezata in laguna aceastavie care domesticeste marea, dar Ii pastreaza in acelasi timptoata vioiciunea, toata puterea i toata noutatea, i , al doilea,marea se raspindeste pretutindeni, printr-o sumedenie decanaluri-strade acoperite de poduri, margenite de case, care,

ele-s cladite parte pe pamintul insulei de odinioara, partepe birnele acelea, pe pilotii cari, intarindu-se in apa sarata,pot sa sustina cladirile de marmura cu trei rinduri in fatafji cite cinci rinduri in interior, fatadele grele facute totdeaunaca sa dea o priveliste mai armonioasa, mai nobila decit cumar da-o vadirea caracterului practic al unei locuinte.

Dar nu e numai atit ; nu numai asezarea in lagune facefrumuseta Venetiei. S insulele celelalte sint asezate in la-gunr IL, nu numai insula care se chema alta data Rialto, Rivusaltus, Canalul cel inalt", prin urmare Canalul adinc", iarVenetia se zicea provincia, numele aplicindu-se insulei Rialto

301

gi

i

numai de la 1200 inainte: Civitas Venetiarum.cetatea Vene-;Moe, si Rialto rgmiind acum podul eel vestit din mijloculorasului, plin de prävglii, de lume in miscare, de artà si deviatg, de glorios trecut i de un prezent vioi cgruia nu-i lip-seste frumuseta.

Dintre toate insulele, numai insula vechiului Rialto seimpgrtgseste de acest caracter de frumuseta unicg. Pe celelaltele-am strgbgtut in cea mai mare parte: n-am fost doar lamarea Chioggia, la Torcello, bizantina, foastg capitalg,umilaazi si sgracitä, pling de ruine supt lutul E.; i pietrele ei; darinsulele mai apropiate le-am vgzut de atitea ori in cursulcelor patru cglgtorii, adesea cu sederi mai indelungate, inVenetia. Ei bine, Murano nu e o insulg frumoasg; cu caseleei márunte, locuite de poporul de jos, de oameni sgraci, in-trebuintati la fabricile de such', de mozaic, de dantelg, asaincit ziva casele sint pustii si stradele goale, afarg de copiicari, la doi ani, vinzolindu-se pe mal, cu cele mai ascutitestriggte, stiu sg se fereascg de primejdia canalelor verzi pecare plutesc raingsitele gospodgriei pgrintesti, cu bisericileacelea mici, in care pe rgpezealg, mormgind, prentii slujescliturghii pentru un public de femei singure, ea nu reproducein mic ceea ce e Venetia in mare. Insula armenilor, San Laz-zaro, ocupatá numai de mingstirea calugarilor mechitaristi

vastg clAdire din secolul al XVIII-lea, cuprinzind un micmuzeu de picturi bune, amintiri, si de la Napoleon al III-lea,

daruri disparate, o vasta bibliotecg, ale cgrii manuscriptearmenesti sint o comoarg stiintificg si o revelatie de artgbizanting-persg, cu o tipografie in limbi europene i in limbade-acasg, i o scoalà adausg pe lingg aceasta, cu elevi venitipe drum de caravane din fundul patriei asiatice, precumsi de deosebitele clAdiri necesare vietii a sute de oameni,insula aceasta, numai de piaträ si aproape numai cu strgini,n-are un farmec deosebit. Tot asa n-are un farmec deosebitinsula Sant' Elena, care se intinde de la grAdina publicginainte; cimp fgrg niciun fel de frumusetg, bun ca sa argtevenetienilor de basting ce este un cal, ori insulele in care seggsesc casele de nebuni, Manicomii. Numai aceia pe care sesprijing masiva clgdire inzorzonatg care e Santa Maria dellaSalute, si aceia care aruncg in sus turnul suptire de la San-Giorgio, G-iudecca, numai acestea au si ele frumuseta deose-bitg de care vorbiam. Deci, cu adevgrat, pe lingil farmecul

302

si

unei anume marl, e familiaritatea, prietenia, pAtrundereaacestei mAri, cu apele ei blinde sau agitate, cu ceata care seridicA de pe dinsa si aleargA pretutindeni, impresoarA toate,vrAjind fel de fel de icoane nouA din lucruri asa de vechi, culumina ce se joacA strecurindu-se prin vAlul de aburi sau sealintA pe fata valurilor usoare. Numai aceastA legAturA a na-turii cu sufletul produce acea impresie neuitatA, care te ur-mAreste ani i ani dupA ce ai parAsit orasul.

III

Dar alte lucruri trebuic sA se mai adauge pe Rugg aceastAfrumuseta a mArii prietenoase, intime, ca sA dea intreagacovirsitoare impresie.

In epoca noastrA se clAdeste mult; de sigur se cladestecu gind de frumusetA, dar frumuseta o cautA inovatorii, nuin domeniul potrivirilor armonioase, firesti, ci unde nu teasteptai s-o gAsesti: in liniile bizare ale secesionismului arhi-tectonic din timpurile noastre, in sfArimarea regulelor obis-nuite ale proportiilor; este un fel de NU care se adauge as-tAzi fata de vechiuI DA in materie de proportie si de armonie.Negativul nu inoveazA insA LTA de pozitiv, ci face parte, inurit, din ceea ce este, in frumos, pozitiv. DacA-ti trebuiedouA feresti, si pui una mai sus decit alta, sau in kc de douAferesti la fel ai una foarte mare si alta foarte micA, nu facidecit sA transpui in disgratios, in monstruos ceea ce existainainte in gratie, in normA, ceea ce va fi fiind vechi i poateobositor pentru unii ochi blazati, dar pentru atitia oameniobisnuiti cu simtul frumosului traditional e o neinlAturatAcerintA, cAci, in frumos, chiar obisnuinta veacurilor ajungeafi lege, simt mostenit, imperativ innAscut. Se clAdeste mult,si acest mult care se clAdeste astAzi inlAturA ceea ce a fostodinioarA: noul izgoneste trecutul din lAcasul sAu vechi ;modeste case patriarhale de odinioarA cad jerfta stradelorlargi gi halelor de locuintA, cu fatade impunAtoare, i uncledintr-insele samAnA prin podoabele lor cu patima de inzor-zonare a parvenitului care-si aseazA toate medaliile i toatepodoabele ml pe proeminenta bine nutritA a trupului sAu.Astfel fatadele multor case bucurestene fac impresia unuiIi

gi

000

batalion din garda nationala de pe la 1880, in care un sexa-genar era capitan, un quinquagenar sublocotenent, toll mar-

li, tori burtosi i, pe eft se poate, purtind nobilele decora-Oi ale pficii: ne amintim i noi parada acestor bravi garzinationali de cari rideau, pe la 1830, cu hohote, romanticii,Victor Hugo si

Cu un asemenea gust, noutt ne par cladirile de odinioaraurite, si le distrugem cu pasiune; nimicim cu furie ceea ce,ici-colo, s-a mai pastrat din vechile case iubitoare de propor-tie ; i trebuie sa ai, nu numai un bun simt superior, darmult curaj pentru ca, intre incornoraturile acestea ale epociide astazi, sa lasi modesta locuinta, atit de multamitoarepentru ochi, atit de bine impartita, in care te simtiai asa deacasa, la cel dintii pas pe care-1 faceai intr-insa.

0 scuzi pentru aceasta aici, la noi, este totusi. Frumusetaveche a fost, intr-un anume sens, mai saracá cleat vremeanoastra ; ceea ce nu inseamna ca sintem mari bogatasi, darsintem macar mari cheltuitori fata de marii economi, de zgir-citii vremilor trecute, cari ingramadiau in blanuri, in juva-iere, in bani de aur agonisita unei vie-0 intregi; cel putin ince priveste risipa, sintem nesfirsit mai bogati" decit strä-bunii nostni. Si asa e si in mii de orase noui pe care le-auridicat aiurea, din sate umile, cuceririle industriei, noroculdescoperirilor de bogatii nouA, legaturile &Allem de comuni-catie moderne.

Dar la Venetia nu este asa: cei de-astazi sint mult maisaraci decit inaintasii lor. Pe cind noi darimam o casä debirne ca sa ridicam in loc una de carlimidii, daca nu chiar depiatra tare, la Venetia nu ai de ce sa faci acest lucru. Venetiade odinioara a fost un oras de oameni foarte avuti, pe andcei de acuma sint cum ii ajuta Dumnezeu. Si nu poate inova,prin urmare, plebeianul de astazi, cistigindu-si o pine infabrici cu capital strain, negustorul de astazi, care se hra-neste mai mult din cumparaturile strainilor, din ccea ce senumeste industria strainului", industrie care si este principa.lul mijloc de trai al Venetiei: cind a fost holera in Italia, ora-sul a avut un an inspaimintator; o multime de pravalii autrebuit sa dea faliment pentru ea mai toti cumparatorii obisnuiti nu sint locuitorii de acolo, ci stráinii, i acestia lipsi.sera. Intre functionari, oameni meritosi sint platiti cu 23.000 de lei pe an si au curajul de a-si tinea, desi n-au veni.

304

ceilalti.

turi de zestre, case pline de copii fara a se plinge, ci foartefericiti Ca ajung potrivi viata dupa mijloacele kr ! Totiace9tia, oameni muncitori 9i economi, nu-9i cladesc palate ;ei n-au nevoie sa-qi darime marile zidiri de odinioara cainalte edificii mai marete decit acelea. Prin urmare, in afaride iubirea venetianului pentru Venetia, care este a9a de natu-raki, de9i nu cunoa9tem i noi iubirea romanului pentru des-toinicia aratata in arta de inainta9ii sai, este 9i o imposibi-litate materiala de a reface ora9ul.

Si nu numai atita: dar, prefacindu-se orapl, valoarea luicomerciala ar scadea. Ora9ul trebuie sa fie cum este, pentruCa strainul sä soseasca 9i sä alimenteze viata actuala a Vene-tiei. Acele palate, fie ca ar fi placute oH nu, trebuie sà ra-mile cum sint. Sint prea saraci venetienii 9i prea interesati,pe linga faptul ca sint prea iubitori i prea intelegatori defrumuseta, pentru ca sa schimbe ceva din infatiprea ora9uluide odinioara. Dacia nu e totdeauna disciplina nationala, con-9tiinta tiinificä, gospodarie ortipneasca superioara, ca laNfirnberg, unde nu e permis sä se cladeascii decit in stilulgerman din evul mediu, in care e facut orapl intreg, cu ade-varat o minune a lumii, dar i alte motive inriuresc pentruca Venetia sä fie pastrata aproape in intregime, cum era pevremuri.

Ceea ce nu inseamna c5 nu se clade9te din cind in cind:uneori se deschide cite o strada, chiar acuma se lucreazala una in dosul porticelor pietei, in fata vechiului hotelBauer, 9i se poate culege pe ghete putin noroi 9i in Venetia

se darima pentru aceasta case mai vechi, dar niciodatadin fatada canalurilor, unde se 2n9ira splendidele probe aleme9te9ugului venetian de cladire de pe vremuri. In locuriunde au fost case cu adevarat sarace, fara stil si nume, acolose fac, pentru multimea, necontenit crescinda a insurateilor, arentierilor in ultima cal5torie de petrecere, a snobilor burghe-ziei 9i a celor citeva sute de pelerini ai gloriei i artei, hoteluri,restaurante. Astfel s-a cladit in locul micului restaurantnemtesc Pilsen", numit dupà vestita bere boema, un fel deciudata cusca de cristal, in care se expun, cu paharul de9ampanie inainte si floarea la butoniera, pinetirziu noap-tea, priviti cu oarecare ironie de popolanii, de soldatii inconcediu de duminica, ce se strecoara inaintea imenselorgeamuri, to/i capitalitii internationali. Un prieten din Ro-

305

sA-pi

a-ci

It'

g

mfinia a vrut si-mi facA i mie pläcerea, dupä una din con-ferintele ce am tinut acolo, sit ma pofteascA in mAretul localmodern : o colectie de scirboase exemplare de bogatasi dintoate cari yin, se vede, la Venetia ca sA-si bea sam-pania la ceasul la care o beau acasä, ca sá1i facA siesta laceasul la care si-o faceau in casa unde locuiau in orasul kr,o ingrAmAdire de banal obraznic, care este o notA discordantä,aproape iritantà, in cadrul acesta asa de autentic, istoricsi de onest artistic al Venetiei. Dar, in sfirsit, cIAdirileacestea sint patine, i, de obicei, chiar acestea mita sä imiteinfAtisarea caselor de odinioarA.

Acesta, pAstrarea vechii i splendidei scoice de piatràde pe vremuri, este al doilea element de frumusetä al Are-netiei. Marea, ce bate la toate usile, ce atinge toate zidurile,

cAci nu e casa care sä n-aibA comunicatie directä cu dinsa,precum nu e casA care sA nu dea intr-una din acele admi-rabile strade inguste, perfect luminate noaptea, pietruite cupiaträ de Istria, astäzi ca si in secolul al XVIII-lea, fArAun grAunte de praf, fiindca n-ai de unde sà-1 aduci, ma-rea ce se sbate usor supt ferestile fiecAruia, ce-si trimitemirosul salciu spre fiecare fereastà, se clatinA si se frAmintAsupt biciul nemilos al furtunilor sosite din muntii istrieni,nu intimpinA nicAiri in neschimbarea fenomenelor sale decitlucruri care nici ele nu s-au schimbat, cu toate vietile cese perindarà veacuri intregi in cuprinsul lor, Venetia isiare azi trecutul Si aiurea decit in milioanele de acte de laFrani, in umbra marii biserici gotice: pergamente solemne,registre de hotAriri din care se desface atita intelepciunepentru toate timpurile, insemnAri zilnice i socoteli in seri-soarea mgruntA iute, pe hirtia groasä i asprA de pe vremuri,condieute de notari pe care alearga notele fugare despre

cumpArAri, mosteniri, schimburi, impärtiri; scrisoride rectori", rapoarte venite din toate provinciile, ravaseale negustorilor latini, greci, aromâni, pinal i armeni. Nuun trecut de pus in muzee, ci trecutul in care omul de azitrAieste, si care trAicste si prin omul de azi.

Sint, desigur, i atitea orase care au alte elemente aletrecutului, dar acolo trecutul 11 afli in strada cutare, lanumilrul cutare, in muzeul cutare, deschis numai de la cea-

306

natiile,

vinzari,

sul cutare, piuà la ceasul cutare. Acum, trecutul acesta,studiat la domiciliu, e lath indoiala foarte util pentru edu-catie: vrei sA vezi cum se imbrAcau oamcnii, intre ce mobilevietuiau, ce tablouri admirau, ce sculpturA statea inainteaochilor kr; vrei BA te lAmuresti cu privire la viata kr prac-ticA, la viata lor esteticA; te duci acolo, la orele prevazute,plAtesti francul de intrare, Iasi bastonul si umbrela la por-tar, si cAlAuza te duce in toate partile. Acesta e de Rafael!"Rafael? Foarte bine." Acesta e de Veronese." Veronese?Tau act." Si tot asa mai departe. Dar nu acesta e mijloculeel mai potrivit pentru cunoasterea trecutului. Trebuie sA-1ai intreg, si in mediul lui, neschimbat, nestramutat,mai ales nestrAmutat, fiindca e o schimbare si in orice strA-mutare. Ei bine, acolo, in Venetia, e numai el, trecutul.Evident si acolo gaisesti muzeul, atitea muzee. Academiadelle Belle-Arti, In fata podului de fier, in vecinAtatea bi-sericii de veche caramidA rosie, de pe fondul clreia se des-face o alba, suptire silueta de sfinta, de imparAteasA. EMuseo Civico Correr, cu nesfirsitele-i materiale de viard cul-turalA. Sint zecile de galerii publice, sutele de galerii par-ticulare care-si insira firmele pe Canal Grande, momindpungile pline ale colectionarilor, incepind cu cei mai naivi.Si in colectiile publice mereu yin strAini, cu baedeckerul",cu practicul ghid Woerl, sä verifice cele ce spune Ghidul,cum spuneam altä data, cind eram tinär, i ma incurcamtot de oameni cu cArticica rosie, ca, la cazarmA, sergentulde zi in inspectie, dator sit* constate daca nasturii tunicelorsint curAtiti ori ba. Dar, marturisesc, nu e In atita arta,raspindita pretutindeni, partea care te miscA mai mult: untablou sau o sculpturA sint fAcute de un om pentru a fi in-tr-un anume loc i pentru a produce o anume impresie, sia desface un tablou de acolo unde era sortit sa fie, aceastainseamnä a rupe eea mai mare parte din inriurirea pe careel ar putea sa o aibA asupra sufletului nostru. Nu stiu daciiai observat un fapt : oamenii uriti pot sa stea unul llngäaltul fara ca aceasta sA ne supere originalitatea br ramine,dar oameni frumosi bArbati frumosi aproape nu mai existä ;dar femei frumoase mai shit, ici si cok, pierd stind unalinga alta. Ei bine si tablourile frumoase pierd tot asa pninjuxtapunerea... administrativa.

At17

:

Si e un noroc ca tablourile si sculpturile n-au viata mis-cárilor in afarii, caci. altfel, ingrAmadite in aceiasi sail demuzeu, ar protesta, nu numai contra publicului pe careparintele lor nu 1-a prevázut, dar si contra vecinilor, pecari ar dori, in iuteresul tuturora, sii-i poata inliitura,caci, pe pinza ca si in realitate, si sfintii si zeii se concu-reaza, se exclud. Cine vrea sfi primeasca adevarata inriurirea unei opere de arta, trebuie sa se clued in locul unde aceastaopera se pastreaza asa cum a inteles-o creatonil ei si cumau vazut-o aceia carora le era destinata. Evident, clack' vreisa strabati iute cu ochii picturile eminente ale Venetiei, legasesti adunate in numar mai mare la Academie", dar,daca vrei sa vezi sculptura si pictura venetiana in medialei adevarat, du-te, spre pada, in biserica Santa Maria deiFrari de linga vechea mea arhivii, unde am petrecut atiteaceasuri placute din viata mea, in chiliile franciscanilor, cuferestile deschise asupra unui petec verde de gradina in careinflorese alb cei dintii caisi, pe cind ciorchine de flori rosiiatirmi din balcoanele caselor din fata. Intrind in bisericalargä, plina de capele, de colturi de umbra si rugaciune,de pasagii in care sus se urmeazi-i pe sicriile de marmurastand de calareti medievali, nu lua in seama strainii caricutreiera cu pasi greoi si facind zgomot ce le pasa cashit intr-o biserica, in necesitatea fAcatoare de minuni [a]careia nu cred!; cruta durerea cutarii femei in negru, care,fara vedere pentru tot ce se poarta in jurul ei, intreaba pesfintii patroni daca intre soldatii cazuti in Libia nu e cumvafiul si fratele, sotul, iubitul si indreapta catre altar un su-prem strigat de ajutor! Deci fii-te ca nu vezi caravanelezgomotoase de straini ce yin aici ca la teatru, transforma-teintr-un credincios din veacul al XIV-lea sau al XV-lea

cu foarte puling bunavointa reusesti; doar te transformisi in lucruri mult mai urite decit atita!; fii reverent, cu-cernic, nu curios si critic", primeste raze de impresii, nutrimete sageti de judecata, lasa-te chemat, prins, stapinitde fiecare opera, intra inläuntrul fiecarui amanunt, si atuncivei trai cu adevarat viata de arta a trecutului.

Madonele-ti vor spune ca intre durerea pamintului siputerea cerurilor este o legatura si ca, prin frumuseta kr,ele o infatiseaza; sfintii vor mfirturisi cä pentru tine auindurat chinurile, cavalerii inchisi in armure te vor asigura

308

t, .

dincolo poti fi cum ai fost, de vreme ce ei isi urmeaziiacolo, ca eroii lui Homer, luptele din care aici ii s-a tesutviata. Si nu e o bisericrt venetianA care sit nu fi p'Astrat ca-podopere amestecate cu sfintele imbr5cate-n fuste tArcate,imbrobodite in vAluri cu coroadi in virf, inciiltate in pan-tofasi de satin si aur. Ele ascund uneori acesta e cuvintul,cici in armonia kr pioasä nimic nu trAieste prin sinepicturi incepind din veacul al XV-lea, ca la San Sebastiano,picturi in stil bizantin, care evoluau atunci eatre o arta' maiinaintati, mai nouA, i mergind pinA la esafodajele luiGianbatista Tiepolo, marele artist venetian din veacul alXVIII-lea. Multe din aceste biserici sint pustii mai toatitziva, asa cä ai, strecurind gologanul copiilor cari pentru unsoldo te vor rasa in pace, tot rAgazul sä privesti, parch* bi-serica ar fi numai a ta, in ceasul pe care-1 vei alege, potrivitdispozitiunii sufletesti in care te vei alege, potrivit dispo-sitiunii sufletesti in care te afli. Si poti sit gäsesti opere deartä, nu numai in bisericile cele mari, dar si in cele maimrtrunte [...].

Dar nu numai in ceea cc priveste ciilniile cele maiinalte pink' la care se poate ridica arta, in arhitecturg, pie-turit i sculpturA, Venetia te poate face &A trãieti macarviata celor din urmä patru veacuri, ci viata aceasta o trà-iesti si in drumul pe care umbli, acelasi drum pe care aumers mesterii" cari au fAcut acele opere, in piata de undeprivesti si pe care, pe la 1700, ei Ii expuneau lucfArile,in odaia pe care o ocupi, i in care, fall indoialA, pe ling5miile de amAnunte, vulgare si nobile, ale atitor vieti, aubiitut i ceasuri istorice ale cetAtii. Nu numai ca viata ar-tistica' a trecutului e pretutindeni, dar viata practicA, detoate zilele, amAnuntele triviale ale vietii nu sint ale timpu-

nostru. In Venetia poti sA intinzi Inca mina celui dela fereasta din fatä, de ti se pare cA za'resti pc Romeo sop-tind Julietei in noaptea linä, vräjità de Shakespeare, potisA arunci o floare peste strada ingustà in care circulA totusiasa de puternic aerul si in care soarele coboarà la anumeceasuri atita luminrt, IncAlzind, o clipà, totul. Strazile aurAmas exact asa cum erau acelea pe care umblau solii mol-doveni veniti aici pe vremea lui Stefan cel Mare. Acum

509

lui

ca si

eiocanesti la poarta de lemn vechi, cu masive ornamentede metal, din minerul de fier care el insusi formeaza oopera de arta. 0 mina nevazutagi deschide: poate sa fie ci-neva de azi, dar poate i inaintasa de acum patru, cincisute de ani. Te sui pe scara ingusta, neagra, rece de piatra,care duce la odaia de sus, cu o impartire ca pe vremea ro-manilor : sala larga, atriul luminos unde stà toata lumea,intr-o fratie democratica neintilnita aiurea, bogati i saraci,nobili i servi, gazde i oaspeti, femei i barbati, si in caredebuseaza toate usile celelalte. Asa e la locuintele sarace,

asa la palate. i ce spectacol splendid, cu totul neobisnuit,e cind intri, trecind din curtea absolut romanil, impodobitacu resturi de marmura, pentru ca, apoi, in spatiul liberdintre odai pline de mobila veacului al XVIII-lea, sa ti sedeschida, de o parte si de alta, portile de intrare la incape-rile locuite si la cele in care flutura Inca umbre care se simtprea mult acasa pentru ca sa se poata imprästia in vinturi...Lumina electrica ori conductele de apa n-au izbutit pretu-tindeni sä le puie pe fuga prin confortul kr modern.

Toata infatisarea moderna, bogata in lucruri comode",nu e si o infatisare distinsa. Din orice civilizatie materialastralucita se ridica intr-un timp o cultura : o vor vedeastranepotii nostri, dar noi sintem Inca foarte grosolani,grosolani in casa noastra, in imbracamintea noastra, in felulnostru de a intimpina si de a vorbi, i cu cit primim maimult din spoiala noastra de civilizatie, cu atit sintem maigrosolani, fata de stramosi ca i fa-0 de tarani. Intr-un orasca Venetia, traiesti insä in atmosfera aceea de naivitateinstinctiva a frumosului, originalului, sincerului in oricelucru. Acum sint mari artisti propun un plan vast,trecut intii printr-o intreaga distilare filozofica, dar din careics adesea greseli, pe cind maestrul venetian de odinioaraavea prdvdlia lui, unde tratai cu el cum ai trata cu un tim-plar, cu un fierar ; el n-avea niciun fel de pretentie : fru-mosul, comandat, se producea de la sine la atingerea dege-telor sale divine. Lucrurile cele mai bune le faci, de fapt,cind n-ai intentia de a le face, si ceia cc omoara in vremeanoastra este ca pornim totdeauna de la intentie, de la re-Hectic, de hi sfortare, facind sa sece izvorul adevaratei in-spiratii a sufletului, in morala ca si in frumuseta.

310

cari-si

si

Pentru a ne cobori de la nota istorica generalii hi amil-nunte, pentru a verifica permanenta artistica, libera dezvol-tare in frumuseta a Venetiei, sa facem o sfortare de imagi-natie ca sä ne inchipuim cum se infatisa orasul pentrudepartatii nostri stramosi cari au fost pe acolo.

Unchiul lui Stefan-Voda cel Mare, carturarul Joan Tam-blac, venit, la 1477, cu scrisoarea lui greceasca, dictata deStefan Insui, ca sà arate prin cite incercari i dureri a trecutMoldova si ce primejdie o ameninta inca, a vazut in Vene-tia numai o parte din strälucitele ei podoabe de astazi. Inmijlocul pieei, altfel croite, fiirá procuratiile aduse de Na-poleon, iar, in coltul din dreapta, cu o bisericuta acum dri-rimata, i atunci se ridica biserica sfintului Marcu, dar eanu samana intru toate cu biserica actuala. Calatorul mol.-dovean nu putea sä yacht mozaicele noi, cu figurile inflorite,cu gesturile elegante, cu atita bogatie te.3 i oarecare pretentie,ale lui Veronese, care se vac' azi deasupra portilor de in-trare ; dar existau vechile mozaice bizantine, din care astazia ramas unul singur, in partea stinga a bazilicei. InlauntruJima era aceiasi umbra prielnica rugaciunii, acelasi lucru demarmure rare, aduse din Orient, marmure colorate ca flo-rile ; era aceiasi discreta lucrare a marilor mozaice din bap,cu suptele figuri intunecate ale sfintilor pe fonduri deaur sters.

Biserica vechiului oras bizantiri avea deci o infatisaremuft mai bizantina decit cea de astazi. Palatul Dogilor,care era legat de biserica odatil aceasta era numai unparaclis al palatului, ca bisericile noastre domnesti pentrucurtile vecine, vechi de un secol numai, in ultima luiforma, era pe din afara asa cum e i in timpul nostru. Cind 1-avazut ambasadorul nostril, el stralucea astfel de o relativfitinerete, cu fagaduieli de vesnicie, fara temerea, de daunazi,care a dus i mutarea celebrei Biblioteci, cil se va prabusi,cum se prabusise mindrul Campanile, care, pe vremea luiTamblac, n-avea Inca doar delicata logeta a lui Sansovino.

Dar stramosul acesta de la 1477 n-a vazut ceea ce vedemnoi acuma in interior. Acest interior a fost transformat instilul Renasterii ; pe acolo a trecut mina acelor mari im-podobitori ai Venetiei bogate din 1600. Uriasii de piatra,Mart si Neptun, razboiul pe uscat, triumful pe mare, caripazesc scara, nu erau, si nu era toatil infloritura arhitecto-

311

aka din jurul fere9tilor curlii interioare, ornarnente in alt3til, adause cu vrernea.

Sansovino nu dgduse, de cealalta parte a pietei, niciLibreria, biblioteca pentru manuscriptele &mite de cardina-lul Visarion din Niceia, Bessarione, 9i nu se adunaserA acolotipgriturile lui Aldo Manuzio. Nici Palatul Monedei, Zecca,unde acum de curind s-au adgpostit cartile Marcianei, nuie9ise din armonioasele conceptii ale mintii sale.kpiDar, in afara de aceste schimbgri ale pietei, cAlgtorul romana vAzut Venetia in mare parte tocmai atm cum o vedemastAzi, de la fatadele gotice ale marelui Canal ping la locuinteleplebei sgrace. Numai un lueru 1-a viezut el, 9i noi nu-1 mai pu-tem vedea astizi: a vAzut strAlucirea pompelor oficiale intimpurile de biruinta si de larg Imperiu al Venetiei, careliintindea stapinirea ping departe in regiunile Orientului;a vazut flote care se intorceau pline de boggtii, o9tiri care ple-cau pentru apgrarea insulelor din Arhipelag ci a cetatilor dinMoreia ci Albania; a vazut canalele pline, in anume zile, deintrecerea in lux 9i repeziciune a stralucitelor gondole alearistocratiei venetiene, i erau atunci supt ochii lui in portulnegustorilor corábii atit de multe i atit de apropiate unelede altele, incit trebuia un me9tequg deosebit pentru a glisi undrum catre marea cea larga. El a gasit Venetia vie, carelici9tiga harnic avutiile si se bucura de dinsele tocmai pentru ca9i le ci9tiga zi de zi in sudoarea fetei ; a gAsit Inca Venetiatriumfantg, care curind a dispArut pentru totdeauna. i amai vazut, ea prevestire a vremilor 9i mai rele, semne de duio-cie omeneascg ale caror urme le-am cules in arhive. Veniserilturcii in Peninsula Balcanieg, Negroponte fusese cucerit,anume cetati din Moreia cazusera, 9i era o multime imensgde refugiati in ores, cari dormeau, ca in Constantinopolul pri-mejdiei din 1912, pe pietele publice, supt arcade, 19i cautauadgpostul prin magazii, i, fall de marea durere omeneascaa acestor fugari, se da voie femeilor care stringeau bani ca sAcumpere pine pentru cei din inchisori, sa colecteze banipentru familiile acestor saraci fugari din Balcani, dind fiecare.ia din aceste vgduve, fiecAruia din ace9ti copii orfani cite dougpini pe zi i o straching de supa la amiazg. In aceste impreju-rari tragice, de o parte strglucirea pompei venetiene, de akaparte durerea omeneascg a pribegilor, a vlizut Venetia solullui tefan cel Mare.

312

ci

Pe urma, peste un veac tocmai, in Venetia era oaspete tindomn roman, care stapinise aici la Bucuresti.

La Arsenal' se pastreaza fragmentul de tun al lui PetruCercel si in biserica din Caluiu se vede chipul sau, cu podoabaprinsa in ureche a curtezanilor efeminati din jurul lui Henrical III-lea, printre cari a fost vestit prin frumuseta, eleganta,talentul lui literar, caci facea versuri si a scris un imncatre Dumnezeu, care ni s-a pastrat.

Fusese domn la noi, fugise in Ardeal, unde statuse inchis,acum se adapostise in Venetia. Avem toati corespondents

venetiana privitoare la acest print frumos, cu parul negrurevarsat pe umeri, neobisnuit de frumos chiar in Italia, undefrumuseta se intilneste pe toate drumurile, cu ochii marivisatori, cu glasul dulce, cunoscator desavirsit al limbii ita-liene, pe care o vorbia cu eleganta. Se instalase, desi n-aveabani, intr-unul din cele mai frumoase palate, de pe CanalGrande, in Ca Pozzo, avea gondolierii lui i, din cind in cind,instiinta pe serenisimul doge al Republicii ea ar avea nevoie deun numar oarecare de galbeni de aur ca sa se duel sa-si incercedin nou norocul la Constantinopol, unde i-a fost dat Ca, pu-tine luni dupa aceasta, sä piara in apele Bosforului. Ei bine,cind, la 1589, Petra Cercel a vazut Venetia, era acum epocaRenasterii: vechiul palat ducal se prefacea, se impodobia,pastrindu-se numai pe alocurea ferestile inguste gotice, carefac i astazi principala frumuseta a splendidului sir de fatadede pe Canalul cel Mare; id i colo /Isar i aiurea clfidiri instil antic, i, In acest stil al Renasterii, se ridica pretutin-deni, sprijinind palatele, uniaii armoniosi, cu muschii incor-dati, intre frize elenice i coloane cu capitelele corintiene.Cel mai mare arhitect italian dupa normele lui Vitruviu,Palladio, dfiduse zidirea admirabil proportionata, amestecde caramida rosie si de alba marmura, care e San Giorgio.Sansovino triumfa de la un capat la altul al cetatii care 1-aadapostit pinil la moarte.

Era epoca in care putea sa vada cineva, supt arcadele depe piata San Marco, ori trecind podul unui canal, spre a in-tra intr-una din pravalioarele acelea intunecoase, stind devorba cu fiecare, glumind cu cite unul, luindu-se dupa treca-toarele a canon info-tisane i se "'Area ca meritä a fi pastrata In

1 Astäzi se aflá la Muzeul Militar Central (n.r.)

313

minte pentru a o striimuta in tablourile sale, putea sA vadA peinsusi Paolo Cagliari, pe care 1-au numit Veronese, dupa loculde origine. Si Veronese insusi a avut legAturi cu noi, si iatäcum. Intr-un colt din insula Murano era o minAstire, SanMaffio, unde, intre celelalte calugarite, locuia, cind PetruCercel era la Venetia, una care se chema, dui:a numele ei defamilie, Adorno Vallarga, iar, cu numele ei de botez,MArioara si care primia scrisori in greceste de la sora ei, DoamnaEcaterina a Tarii Rominesti, de la nepotul ei, Mihnea-Vodà, care mai tirziu s-a turcit, i fiul acestui Mihnea, care,el rilmase crestin, Radu VodA, era sA fie crescut aici, suptingrijirea MArioarei, calugArita de la Murano. Si Mihnea,in vremea cind 'Astra Inca legea neamului sAu, trimitea ma-tusei, ca semn de recunostintA, podoabe pentru altarul dis-trus astAzi cu toatA clAdirea, incit mai cA nu stie nimenimAcar locul unde se inAlta minAstioara. LegAturi de afaceri ba-nesti avea MArioara si cu messer Paolo Cagliari, cum se vededin scrisorile pe care mi le-a dAruit odatA un prieten, tre-cut de mult la cele vesnice, Urbani de Gheltof, si care a avutnorocul, extraordinar, de a se putea intoarce patru veacurimai tirziu in tara de unde porniserA. Intre acele scrisori amaflat insemnatA si o datorie catre Veronese el insusi.

Desi nu vreau sl prejudec asupra capitolului legaturilornoastre cu Venetia, obiectul ultimei conferinte ce se va tinea,dar trebuie 61 spun cA pe vremea aceasta era atita lume romi-neascii aici, zbAtindu-se in procese, ocupindu-se cu negotul:fete de domni, gineri de domni in pribegie, mitropoliti, cA-lugAri; nu era o clasfi a societAtii romtmesti care sA nu-si fitrimes, prin anii 1600, reprezentanti in Venetia. Si in jurullor se desfAsura splendoarea epocii celei mai inflorite, i lu-xoase, i sAnAtoase, a vietii venetiene, epoca lui Veronese'.

Trece Ina un veac si, pe la 1680, in epoca lui Brincoveanu,era in Venetia Nicolae Caraiani, care primea bani de la VodAca depuna la bAncile de aici, i in special la Zecca, pentru

1 N. Iorga. Contributiuni la istoria Munteniei in secolul al XVI-lea,in Analele Academiei Romfine", XVIII, p. 106, nota 4. La 23 ia-nuar 1584, Miirioara cumparet o parte, o actiune, de 700 de galbenicapital la Muntele de Pietate de la signor Paul Caliar, pittor vero-nesse."

314

sA-i

caz de nenorocire din partea turcilor; si umblau necontcnitscrisorile de la jupin Nicolae atre domn si de la domn catrejupinul. Apoi, anume obiecte de lux, in aceastä epoch largäin cheltuieli, se cumpfirau, nu numai din Ardeal, dar si dinVenetia. Din cind in cind veneau pe coràbii orientale ro-mani cari nu erau insä din pärtile noastre, ci din Moscopole,in Macedonia, si am gilsit un vraf intreg de scrisori de-alenegustorilor din marile centre aromânesti ale PeninsulciBalcanice, trimiteau aici, la Venetia, copiii, sä invetemestesugul de negot i limbile trebuitoare. Veneau cu totii,factori din Bucuresti, moscopolitani, pretendenti, sotii dedomn, ea Maria Sturza a lui Grigorascu Ghica, in splendidacetate, pe vremea cind ea se incununa cu o ultimà aureola deglorie din succesele repurtate in Moreia, in Peloponesul re-cucerit pentru mai putin de o jumatate de veac. Precum, cindsoarele apune, el revarsa din nou raze mai calde parci decitin plinä amiaza, tot asa acuma, la sfirsitul veacului al XVII-lea,cind tot ceea ce era energie si ideal in sufletul venetienilorse stringea pentru a da Republicii o nouä aparentà de viata siputerc. Si acesti oaspeti orientali vedeau clidirea greoaie,dar plina de mgretie, a Sfintei Marii a Mintuirii", dellaSalute, ridicatà ca multämire pentru inlAturarea primejdieiciumei, ultimele opere de mestesugitä i lenesii inflorire aartei, la inceput asa de simpla si sobril, a Renasterii, vedeaupe reprezentantii tirzii, deprinsi de mult, i ei, cu luxul sipoza, ai scolii de pictur5 venetiene i participau la serbärilesträlucite ale unui triumf care nu trebuia sá mai revie.

Pe urmil insä Venetia decade tot mai mult, calkori de lanoi n-au mai cercetat-o, i o inviere a trecutului ei in tovära-sia inaintasilor nostri nu o mai putem face de la aceastä data.

Iv

Dar Venetia are Inca un element de frumusetà care, eelputin plat acum citeva decenii, o facea unicä. Nu numai cäriimzsiseserà casele din evul mediu i podoabele Renasterii,dar, daca' se schimbase haina functionarilor, imbriicati cumsintem noi, dacrt se schimbase portul femeilor lumii bogate,mult mai putin bogatii as-trail care se imbracil dupg tipa-

315

cari-si

rul modelor din Paris, pe cind altAdatii Venetia &idea PAmoda apusenilor, sá amintim pe acea doamnil Maria Ghica,nAscutii Sturza, care veni de acolo, la 1672, aici, in Bucuresti,imbrAcatà in haine de brocard dupA datina Apusului produ-cind tot atita emotiel, cità a trebuit sfi producA, i cea dintiifemeie care s-a intors de la Paris, la inceputul veacului alXIX-lea; in alt costum decit al Tarigradului ramäsesetotusi ceva.

Portul cel vcchi trAieste numai in tablourile din muzecbiserici. Pentru popor e tot asa: fusta femeilor din popor este

aceiasi ca aceea a femeilor din Neapole sau Turin. Marinariicari yin poartA aceiasi uniformil a Italiei unite ca si marina-rul originar din Sicilia, sau din Genova, si nimic din infilti-sarea care insemna odinioarA forta militarA si forta navalii aVenetiei n-a rAmas. Dar ceea ce nu s-a dus, cu totul, nici pinAazi, este viata popularA. Se trAieste in clasele de jos si chiar,oarecum, in clasele burgheze, mai sArace, asa cum se tr:Aia acumtrei sute de ani: ca fel de vorbA, ca forme sociale, ca deprin-deri elementare ale vietii, a rámas tot aceiasi.

Am observat insA o scklere, i mi-a pArut asa de rAu: adispArut viata popularà din jurul fintinilor. Ne putem face oideie de ce infAtiseazA in Orient si Venetia r5mAsese pejumätate cel putin orientalà, fintina. De la seencle biblicevechi, cu petirea lui Iacov la fintinA, pina la viata satelornoastre, fintina e centrul cel mare de intilnire al satuluiintreg i popasul tuturor drumetilor: desigur CA se spun acolomai putine prostii i necuviinti decit in anume saloane...De cite ori n-am stat eu in singura cafenea din Raguza, nupentru cafea, nici pentru ziare, ci ea sä privesc cum,cAtre searä, veneau femeile poporului, imbracate in discretelelor rochii negre sau violete, cum, cu gesturi ritmice, antice,incarcau vasul cu apA si se intorceau apoi cu pas legAnat,astAzi ca si acum citcva sute, poate mii, de ani ! Tot asa erasi in Venetia. FIntInilc aici formeaz5 si adevArate monumente

1 Constantin Cilpitanul, ed. Iorga, p. 175, spunc: Dupà ce anluat domniia la Odriiu, au trimes pc Struzea Spdtar, cumnatu-siln,de au adus pre Doamna de la Vinetiia; qi, fiind *it Grigorie-Voda laoaste, au fost sosit qi Doamna: criia i-au fost eqàt inainte multe jupä-nease la Dunkre, c}i cu cinste o au adus la Bucure;iti. Doamna era im-brilcatii in hainc frtincqti foarte frumoase, i intr-acela chip en fostpinä au karat in Bucuref,ti: (loci an 1ep5dat haincle acelea i au luatrumfinel.ti,"

116

i

de arta ale orasului, incepiud cu acelea din mijlocul curthPalatului Ducal: splendide fintini de bronz datind din vre-mile bune ale artei venetiene, fiecare asezata in cite un campo,o piazzetta", incunjurata de casele inalte, negre, cu multilocuitori, i, unde, alaturi de femei si fete tinere de prinaceste imprejurimi, venea si cite o biata baba' binecuvintindin dreapta i in stinga: benedetto, benedetta. i erau asa de fru-moase cofele in care se &Ara apa: de metal lucitor, de bronzrosu ; le asezau frunios pe cap, sprijinindu-le distrat cu o mini,si in atitudinea aceasta suiau scarile de marmura ale podurilor,de pareau imparatese care suie treptele altarului pentru a primicununa pe frunte. S-au dus. Nu mai e nimic din toate aces-tea: nici glumele la fintini, nici intrigile ce se teseau acolo,nici logodnele ce se faceau Si casniciile ce se desfficeau acolo,nici asasinatele care se pregatiau uneori pentru cele dintiiceasuri de noapte, nici duioasa impacare intre doul familii, cain povesti. Municipalitatea a adus apa foarte bunii pretutin-deni, iar la fintinile frumoase s-au pus laciite.

In Venetia de acum mi s-a parut daunazi ca a pierit ceva,si nu §tiam ce. Spmieam aceasta until compatriot al nostru,trimes de Casa colilor acolo pentru studii de arta bizan-tina [...] i atunci el m-a intrebat: N-o fi apa, domnule?

Asta e !" S-au inchis fintinile, si acum codanele i naafi tre-buie vorbeasca prin ganguri, ca prin tirgurile sasesti dinArdeal, on In infundatura portilor. S-a dus astfel o mare fru-museta poetica a vietii claselor populare.

A mamas insa destul din familiaritatea patriarhala, careaiurea a dispfirut cu totul. Dacii tii i putin italieneste,nu esti un stingaci de german sau de englez care loveste cucoatele in dreapta si in stinga, daca tii sfigi dai infatisareade localnic, esti repede primit in cercul lor, al tuturora ;strainul e adoptat imediat, da cea mai mica osteneallsa se coboare in viata poporului. Imi aduc aminte i acum cuemotie de casuta unde, odinioara, acum cinsprezece-douazecide ani, imi adunam i asezam notele culese in arhive. La2 ceasuri se hichidea, si peste poduri, stradite, campielli, ma-intea bisericilor inchise, in preajma pravalioarelor negre aleanticarilor i vinzatorilor de legume fierte pentru prinzul deamiaza, seara se intindeau marile mamaligi de aur si pes-tele marunt, fritti misti", cu pete rosii de erabi i uvite

117

&Ali

si

dacii-si

tom de scpii, ajungeam acasA", in Campiello del 1, in,sestiere di San Zaccaria. Va fi murit de mult stapina casei,váduva unui cilpitan de corabie, signora Bruna GregorettinAscutA Predonzani, ceva mai inaltil ca o pisicA si alba cao perucA infoiatA din veacul al XVIII-lea ; de slAbiciune numai vorbim; aici omul bAtrin se usucii. Sunai, intrai acolofArà zgomot la sunetul clampei ce se desfAcea corespon-denta, fireste, se aducea cu panerul pe fereastA, catoate proviziile.

In odaia centralA a atriului, la orice ceas aproape, era lumeadunatii, dintre locatari, i dupà douà zile trebuia, daca nuerai un erudit rebel la viata socialA, sA te imprietenesti cutoti, ca in piesele lui Goldoni. Si nu poate sa inteleagA cinevacomediile lui Goldoni dacA n-a trait In mediul acesta citAvavreme, ori nu 1-a studiat. ltntIi, aceastA familiaritate mi sepArea curioasA, cAci noi sintem, orice-am zice, ciocoi", chiaracei cari nu sint, i mor de necaz cA nu pot sA fie.

De o parte era acolo o cintAreata care se exercita toatAziva fArA sit' se ingrijeasca dacii mai este cineva alAturi ; inaltA parte un colonel de marinA, cu ordonanta lui, si citevaalte tipuri de locatari, lingA bAtrinA i nepoata ei. Aveau fie-care o odaie, dar mai nimeni nu sta in odaia lui, ci to-0 incamera din mijloc, in cea mai deplina familiaritate. PinAcolonelul vorbia cu ordonanta ca si cum ar fi fost frati !...

Am trait in acest mediu trei luni pe care nu le voi uitaniciodatfi.

Cunosteai i toatA vecinAtatea: era imposibil sA nu o cu-nosti, cAci toti scoteau capetele la feresti, asa de apropiate,incit nu pierdeai nici un amAnunt din viata ce se petrecea acolo,simplu, familiar, fArA ascunderi i fArA lucruri de ascuns.Ajungeai sA cunosti pinA i ceasul mincfirii pisicilor, ceasulla care venea cersetorul sA cinte, salutind la toate ferestilepe rind. Si tinerii fAceau serenadA la geamurile unde vAzuseraziva un cap frumos ; cui nu-i plAcea, n-aN ea decit ude cuapA !

Desigur o viatA cu totul particularA. La teatrul din Venetiaam auzit acum pe Novelli fluierat. 0 crimA fata de artA ! Daruite asa slut. ZAbovise ridicarea cortinei... Se chemau dintr-olojA intr-alta, cu strigAte de gusturi indoielnice, intr-o saulsArAcAcioasA, ingustA, cu aierul inchis. Lumea venea in jachetAneperiatA, oroare pentru orice bAcan englez care pune, seara,

hIR

si

sa-1

hi

smokingul negru! Aga era la Rossini, aga era la Gcldoni, lateatru ca gi la opera. i aga a fost totdeauna. Cine s-ar supara?Dar se supara oare gardigtii cind in adincul noptii urli cetelede tineri cari au baut ceva prea mult yin gi dau dovezi de oveselie cu mult prea tare pentru somnul celor obositi?!

Stringeti acum aceste trei elemente la un loc: marea pen-tru oricine, evul mediu, trecutul in genere, care cuprinde Yiataa patru yeacuri gi care se amesteca in yiata de astazi, gi viatapopulara care a pfistrat toata coloarea, toatfi camara-deria, toata sinceritatea unui trecut patriarhal pine.' la anarhie,dar gi pina la forta umana cea mai yoioasa si mai placuta,gi atunci, numai atunci yeti intelege de cc Venetia este intreoragele frumoase din lume, un orag unic.

ARTA, LITERATURA I CULTURAVENETIAN A

0 literaturii specialà venetianfi, cum se va vedea, nu existAin sensul beletristic, dar poate fi vorba de desvoltarea culturiivenetiene, in legatura, de o parte, cu productiile literare, citeshit si de ce gen sint, si, de altá parte, de arta venetianii.

De arta venetianA, natural, a auzit fiecare: slut nume dinistoria artei venetiene care sint familiare oricui: Bellini, Ve-ronese, Tiziano, Tintoretto, Sansovino, Tiepolo. Dar, in ceeace priveste literatura, cunostintele sint mult mai putine, siinteresante pot BA fie mai ales legAturile care s-ar stabiliIntre starea de suflet a venetienilor in deosebitele timpuri simanifestgrile kr literare sau artistice.

Desi Venetia a fost un oras in cel mai clasic inteles alcuvintului: casii lipita' de casit, strada redusi la cit mai putinkc, putindu-si da mina oamenii de la o fereasträ la cea depeste drum, desi, prin urmare, Venetia s-a preracut intr-unfel de scoicA uriasä de piaträ i marmurA pentru miile de oamenicari triiiau in ea, cari se athipostiau intr-insa, cu toate acesteacaracterul popular venetian n-a dispärut niciodatà. Venetia nusi-a avut tArlinimea, caci taranii erau dincolo de lagun'A, inimprejurimile oraselor Mestre, Padova si celelalte, deci inposesiunile venetiene, dar tarani care BA vie la tirg la Venetia,aducind produsele kr si cumpArindu-si cele de nevoie, eraun lucru necunoscut ; nu venea nimeni din afarA, toi eraudin partea locului, toti se gAseau totdeauna laolaltä in comple-xul stradelor si in vecinAtatea canalelor. Cu toate acestea, in

17(1

s

Venetia, unde erau negustori mari, maiestri fini, plätii multpentru lucrul lor, in Venetia uncle se creaserà bogàçii asa demari, hránind o intreagg clasä care stápinea prin aceste bog5-tii i ajunsese a fi o aristocratic a banului i intreprinderii,in Venetia aceasta existau i oameni din popor, cari, fArA safie Orani, fiindeii nu locuiau la Tara i fiindeà impiirtäsiauatitea avantagii ale vietii orgsenesti, pastrau in mare partesufletul tàranului. Si, prin urmare, precum, oriunde se intil-nese tarani, se intilneste i poezia populafa, muzica, dantulpoporului, tot asa ele n-au lipsit, filrà indoialä, nici la Venetia.Lisa fireste ek in timpurile de la inceput, cind campi eraucimpuri adeviirate, cind gràdinile se intilneau pretutindeni sinu formau mm scump obiect de agrement pcntru cite un bog5tascare-si rezervä un colt din proprietatea lui ca sà creasca acoloun numár de copaci, cind era mai multà viatá ruralä siputeau sà aibii iluzia, in uncle puncte ale orasului, ea' se gii-sesc in natura liberA a lui Dumnezeu, natural ea' era si maimultà viata sufleteascA spontanee la acesti umili pescariagricultori, i atunci va fi existat färà indoial5 i o bogatàpoezie popularà in dialectul venetian. Poezia aceea primitivAs-a pierdut, dar obiceiul de a cinta viata, cu toate ale ei, inritmuri simple, nu. Se petrecea, in legaturà cu Venetia sichiar in cuprinsul Venetiei, atita viatà, bogatà, in forme poli-tice i militare superioare, incit, clacá locuitorii vechii Venetiise vor fi emotionat de cintecul pasilrilor, de fosnetul frun-zelor, de largul cer albastru, mai tirziu, cind pgsgrile erau doarprin colivii, cind rar unde se mai auzea fosnetul frunzelor,cind trebuiau sä iasa pe piata San Marco ca sà vada mareadeschis i cerul boltit dcasupra, cei noi, fiindca evenimenteistorice se intimplau multe si mari, cintau evenimentele is-torice. Neat ca astfel de poezii populare n-au fost pastrate,dar ca se fãceau e dovada in cuvintele lui Niccolà Tommaseo,revolutionarul, exilatul, lexicograful, poetul i istoricul,nascut din familie albanezà, dar totusi asa de venetian,care a auzit pomenindu-se pierderile Ciprului, Candiei,Moreii, ca doliuri casnice recente, si aceste lucrurierau lamentate, La chiar plinsc in dialectul Venetiei insesi."

' Nella mia infanzia io sentivo commemorare i danni diCipro, Candia, Morea, come domestici lutti recenti..., e cueqti caqierano lamentati, anzi pianti nel dialetto di Venezia stessa."

321

si

Pe linga acestea, intr-un oral asa de mare ca Venetia, undose petrec atitea lucruri i umbla atitea zvonuri, se les atiteaintrigi, se hranesc atitea dusmanii, se poarta atitea vorbe,trebuia sà existe un fel de poezie populara satiricd. Aceastapoezie satirica era, natural, de mai multe grade: intii erasatira din jurul fintinii, in cuprinsul fiecarui sestiere", dinumbra fiecarei biserici. Apoi erau impunsaturile satirice care sestrigau oriunde, analoage cu cele care se chiuiesc la noi lahore. $i, pc linga ele, erau altele, care se atingeau chiar deviata statului: in Venetia era regimul oligarhic foarte strict,care a clevenit in cursul vremurilor din ce in ce mai sever simai neiertator. Politica: in Venetia nu se facea: politica ofacea oligarhia prin reprezintantii ei, magistratii, iar ceilaltiserveau aceasta politica fara a o judcca, si Inca mai putin a ocritica. Era un principiu: Nil de principe, parum de Deo; nirnicdespre guvern i putine despre Dumnezeu". Cu toate acesteanu poti sä opresti un neam de oameni numeros, istet, vioi,deprins prin viata lui de marinari cu atitea locuri i atiteatari, nu poti impiedica astfel de oamcni de a-si indrepta sa-tira uneori si contra stapinirii. $i astfel de satire au existatfara indoialä impotriva magistratilor Republicii: sa ne gin-dim numai la cele patru versuri care s-au scris pe dosulscaunului ducal al lui Marino Faliero si care au fost in partecauza unei asa de teribile tragedii. Cintecele acestea umblaunecontenit: le cintau, le scriau si le aruncau undeva, de setrezea cineva cu satira injurioasa, care-I facea sa singere,lipita pe paretii casei, lasata la usa lui: obicei, care, de alt-minteri, s-a intilnit si in Orient, caci si la noi se gaseau pe straziastfel de atacuri impotriva cirmuirii intr-o vreme cind nicinu putea fi vorba de tipar politic, necum de tipar politic slo-bod. Neat ca nu s-au strins asemenea produse, ea acei cari seintereseaza de folder au venit prea tirziu, cind mai toate seimprästiasera, cind stapinirea straina secase sufletul poporu-lui, care uita, impreuna cu faptele mari ale trecutului,cintecele in care acele fapte mari erau infatisate.

Prin urmare, am avea in Venetia, la inceput, o poeziepopulara de un caracter particular, pe care 1-am lamurit in-trucit era nevoie. Pe urnaii alt gen de literatura, intr-un timpcind de arta nu se poate vorbi, apare la Venetia. Se crede deobiceiu ea negustorii nu fac literatura. Atirna de ce fel denegustori, pe unde merg, cum inteleg negotul, cum intrebuin-

AT7

gi

teaza produsul negotului lor. Pot fi negustori foarte poetici:negotul are poezia lui de indrazneala, de aventura, de rise.Daca e vorba de negustorul detailist, care intr-un colt intu-necos vinde hirtie de tigara sau stafide, natural ca asa multapoezie nu poate sa incapil in sufletul lui, cu toate ca einestie ce se vede din acel colt unde omul fara ocupatie deosebitase gindeste la lucruri la care nu s-ar gindi cineva care se fra-mintä cu un singur scop: chiar in imprejurari de acestea umilepote fi Inca multil poezie. Dar negustorul venetian era unnegustor mare, care taia toate apele, care cerceta toate Ifi-rile, si stringea tot felul de bogatii. Era un negot amestecatcu colonizari i razboaie, un negot tesut cu biruinte, cuinfringeri i catastrofe, cu zile strasnice de triumf, un negotaducind imperiul marilor, stapinirea de provincii intinse,un negot ce punea pe negustori In legatura cu oameni din toatepartile, cari primiau ei inriuri de la venetieni, dar can si eitrimeteau venetienilor inriuriri sufletesti. Ce era Dalmatiaaltceva decit un vast tinut de munte, cu pastori si toata poe-zia strinsa in jurul pastorilor, i Dalmatia a fost posesiunevenetiana pina la caderea Republicii ; in Albania, inMoreia, in insule, Cita poezie a naturii nu se intilneste! Prinurmare nu se poate zice: fiindert venetienii erau negustori,ei nu puteau sa aiba niciun fel de simt pentru litere, sufletulkr nu vorbea decit in cifre i doar in luxul pe care un anumejoc al cifrelor li-1 putea procura. Venetia n-a fost o Cartagine,si Cartaginea insasi poate ca nu se cunoaste indeajuns. Seface o greseala cind se crede Ca poezie" inseamna vers. 0opera istorica in care un popor intreg pune toata constiintasuferintelor sale, toata mindria biruintelor sale, nu cuprindeea oare poezie? Cum? Sentimentul acela care inalta pe fie-care venetian in legatura cu sacrificiile facute de poporul

cu izbindele cistigate de dinsul, sentimentul acela nucokra el proza celor dintii povestitori ai trecutului venetian?Ce era aceasta decit un amestec de legende simple si de imnuride inaltare pentru patrie?

asa au si fost cele dintii cronici venetiene. Pentru tim-purile mai vechi avem asa-numitul Chronicon Altinate §ipovestirile lui Dandolo. Daca n-ar fi decit acestea, si Incan-am putea tägadui pina in veacul al XIII-lea elementul li-terar in cel mai deplin inteles al cuvintului, poetic in cel maipatetic inteles al cuvintului. Enrico Dandolo a fost doge in

121

Venetia, doge, care, batrin, orb, s-a imbarcat pe flota careconducea pe cruciatii meniti sa cucereasca pentru VenetiaZara si, pentru dinsii ca si pentru Venetia insäi, Constanti-nopolul, meniti sa intemeieze imparätia latina de Constanti-nopol. Dandolo n-a vazut cu ochii lui aceste lucruri, dar toateemotiile acestor lupte au trecut i prin sufletul batrinului dogeorb. De altminteri, este si o parte de poezic pura in toate cro-nicile: partea de la inceput. Lipseau izvoarele cii totul,de la Attila inainte se insirau legende ca acelea de sfinti, careformau deci cele clintli pagini din istoria Venetiei.

II

Dupa ce am viizut forma literara in care se infatiseazasufletul venetian pina la 1300, sa edem acum in ce formaartistica se infatisa acelasi suflet.

Venetia are un numar de biserici care sint vechi, San Marcoa fost inceput inainte de anul 1000. Biserica e frieuta din ele-mente imprumutate de pretutindeni. Era un fel de datoriepentru fiecare venetian care mergea in locuri departateputea s capete ceva, intrebuintind cuvintul a capata" intoate intelesurile, sa aduca Si pentru San Marco, ceva ca sa ise ierte pacatele. In feint acesta au venit atitea coloane demarmura colorata, au venit cavalerii de porfir rosu cari sintasezati si astazi intr-un colt al palatului ducal si atitea altelucruri. i, totusi, daca aceasta biserica facuta din petece,au adausuri necontenite, inadita fara sfirsit, nu ni dá impresiade unitate pe care o poate da o cladire conceputa de o singuraminte, intr-un singur moment, si realizata dupa un singurplan, marele talent instinctiv al venetienilor a fost ca au gasitmijlocul de a potrivi laolalta toate lucrurile acestea in asafel, ineit s-ar zice ea aceasta biserica a voit-o cineva, un anurneom, intr-un anume timp, dupa un anume plan, ca sa fieasa cum este. Cu toate acestea cite ginduri, cite daruri, citeplanuri s-au incrucisat i s-au lcgat intre ele pentru a ni dape San Marco in actuala infatisare. Se lucra la biserica demult, o adevarata catedrala i pe la 1400, s-a lucrat lamozaicurile bisericii si mai tirziu, iar din cele vechi s-au pas-trat numai foarte putine: until singur in afara, dar toate cele

ill

si

\

si

dinauntru, pc cind mozaicurile pc care le edem astazi lapatru din ccle cinci intrari, sint din veacul al XVI-lea. Esteinsa rnijlocul sa ni infatisam pe San Marco asa cum era inaintede aceste lucrari, i anume in veacul al XV-lea: Venetia avcaatunci ca pictor de capetenie pc Giovanni Bellini, ale caruiinsusiri nu le caracterisez aici, pentru ca nu e Inca locul, darin tablourile sale se vede, pe linga podurile pline ale canale-lor, pe linga stradele in serbatoare, pe linga alaiuri triumfale,se vede si nici nu se putea altfel bazilica SfintuluiMarcu asa cum era inainte de ultima reparatie.

Palatul ducal a fost terminat pe la 1380-1400 asa cum ilN edem azi, cu alcatuirea patratelor de marmura alba si roza, le-gate intre dinsele ca sa formeze losanje. Insa, daca, in ultimulsail aspect, cl nu e dccit o opera relativ noua, cu toate acestea,in primordiala forma, palatul ducal e fara indoiala vechi,datind din cele dintii veacuri ale evului mediu. Sint si uneleturnuri care apartin epocii mai batrinc, cum e eel de la SanStefano, ori intreaga biserica dei Frani, cu vestita minilstirefranciscana in cuprinsul careia s-a asezat, prin chilii, arhivaRepublicii.

Aceasta in ceia cc priveste arhitectura bisericeasca, ofi-ciala, publica, dar in tot acest timp sc cladiau si case parti-culare. Venetia n-a fost cum erau orasele grecesti de odinioara,in care cladirea publica era totul, iar particularii stateauDumnezeu stie cum, si de multe ori nici n-aveau rnulta sideasa nevoic de casa, precurn, vara, nu prea are nevoic de dinsataranul nostril, care, ziva, c la cimp, iar noaptca doarme pcprispa, casa, in care vine de fapt numai iarna, fiindu-i maiales un fel de tainita pentru hibernat. Ei bine, la Venetia nucra asa. Aici bate vintul aspru uneori i plouil des: in ianuarsi chiar in februar sint zile foarte reci. Pe lingà acestea, totiacesti bogati negustori din Venetia, cari se ridicau la constiintade aristocratic i o transmiteau din generatie in generatie,erau mindri, nu numai de faptul ea erau veneticni, dar i eafaceau parte din familii ilustre: Gradenigo, Cornaro, Nani,Morosini, Foscari, Soranzo, Pisani, Loredano, Celsi si mindriafarniliei lor cra asa de mare, incit, daca dogclui i s-a intcrzisde la un timp sa-si placardcze arme, pina i pe frumoasclepoduri de marmura se vede Inca astazi sterna magistratuluisupt care s-a ridicat cladirea: o rnindrie de famine care se in-tindea astfel si asupra cladirii publice pe care o facea cutare

325

magistrat si de care se lega si amintirea familiei sale. E deinteles cum s-au ridicat deci case frumoase, mindre palate,cele mai frumoase sint de la 1300 inainte, desi unele au obaza mult mai veche decit atita. Admirabilele feresti in ogiva,fatadele gotice, bogate, acelea apartin secolelor al XIV-lea sial XV-lea, supt care ici si colo un ochiu expert ar putea re-cunoaste o casa mai veche.

Sculptura, foarte putin reprezintata, era pe atunci maimult ornamentala. Sculptura venetiana artistica, in evul me-diu, nu se cunostea, iar in ceea ce priveste pictura, ea se maipastreaza, cel putin in ce priveste veacul al XIV-lea, in citeun colt din Venetia. Odata palatul ducal intreg era acoperitde fresce din evul mediu; acolo unde azi sint tablourile imenseale lui Tiziano, Tintoretto, Veronese, se vedeau aceste fresce,din care unele au fost distruse, iar altele numai acoperite cupinza cea mare de mai tirziu. In timpul din urma, facindu-sereparalia unui tablou al lui Tintoretto, a trebuit sa se scoatadin kc, si s-au trezit cu o fresca din veacul al XIV-lea. Atunciincepe lima pictura italiana, atunci se astern frescele cele maifrumoase, in epoca lui Cimabue si Giotto:

Credette Cimabue nella pitturaTener lo campo, ed hor ha Giotto il grido"1,

zicea Dante si pricepem nimirea cind de odata s-a vazut ccreveleaza aceasta inlaturare a pinzei. E toata naivitatea, toatasinceritatea i onestitatea de suflet a maestrilor celor vechi,asa cum apare, in apropiere de Venetia, la Padova, prin ceamai frumoasa colectie de fresce in, capella degli Scrovegni",toata acoperita de operele lui Giotto. In acelasi gen, in douabisericute venetiene, s-au pastrat fresce care apartin incepu-tului veacului al XIV-lea. i cam la atita se margineste artavenetiana pina in veacul al XIV-lea, intru cit ni-a fost pas-trata.

Astfel ea e mult inferioara in acest secol literaturii istoricecontemporane. Caci veacul al XIV-lea e plin de povestiri decea mai mare insemnatate si, adeseori, ici si colo, de o fru-

A crezut Cimabue ail tie locul intii in picturii i azi repu-tatia o are Giotto.

196

i

inusetä deosebitä. E vremea cind un Lorenzo de Monacisscrie cronica räscoalei din Creta de la 1360, cind Caroldo,cancelar al Republicii venetiene, nu dintre cei mai maH, cidintre plebeii ridicati la functiile cancelariei compuneistoria Republicii. 5i se pregAtiau pe vremea aceasta marilelucriiri de istoriografie care deosebesc veacul al XV-lea. Inacelasi timp, cite un calAtorprin locuri dep5rtate li insemneaziiexperienta cistigatä in drumurile acestea. Avem doi carisint importanti, nu numai pentru Venetia, ci pentru geografiein genere, pentru cunoasterea p5minturilor dep5rtate inevul mediu. Unul e vestitul Marco Polo, venetianul care astrabätut pinA in regiunile fabuloase ale Chinei si a populari-zat acele regiuni; cellalt e un indrumätor csatre cruciata carea adresat papei o propunere de r5zboiu pentru eliberarea locu-rilor sfinte, Marco Sanudo cel vechiu", fiindcA mai esteun Sanudo care apartine epocii de mai tirziu, veacului alXV-lea. In Cartea tainelor credinciosilor cruciati" (Liber se-cretorum fidelium crucis), el nu exprimä numai ideile sale inprivinta felului cum s-ar putea recupera Ierusalimul, locurilepe care càleaserä picioarele Mintuitorului, dar aratä i cunos-tintele pe care izbutise s5 le cistige privitor la aceste regiunisacre.

5i in materie de stiintä pe vremea aceasta, in veacul alXV-lea, Venetia incepea sa se deosebeasc5. Astfel la 1368se intemeiazA colegiul de hirurgic, care era sA dea orasuluiun mai mare numär de medici decit in oricare alt oras italian.Mai tirziu, 5tefan cel Marc, cind va al ea nevoie de un doc-tor care sà-i ingrijeascA rana de la picior, va trimete aici, inVenetia, de unde i se va alege Mani de Murano, care a statin serviciul lui cit5va vreme. Prin urmare stiinta aceasta,esential orienta15, era cultivatà pe vremca accasta in Venetiainfante ca ea s'à fie stgpinitoare a Padovei i ca Universitateade acolo s stea supt ingrijirea specialà a magistratilor venc-

Pe la 1365, cind se f5ceau pregatiri de cruciatà, cind ap5reape Bucentaur, lingà doge, cavalerescul rege al Ciprului,cind inima venetienilor bAtea mai cu putere decit de obiceiu,orasul avea un oaspete ilustru, gi, do acum inainte, Venetiava fi glorioasa supt raportul spiritului mai ales prin oaspetii

1)7

tieni.

straini pe cari-i va atrage si-i va retinea pentru toatg viata.Atunci ea era foarte mindra ea adaposteste pe unul din ceimai mari poeti italieni ai timpului sau, sau, cum spune ho-tarirea senatului venetian, cel mai mare poet care a existatdin vremea antichitatii, Messer Francesco Petrarca. Veniscsi el in Venetia, i o scrisoare vestitg a lui Ii cuprinde impre-siile: a asistat la ceremoniile statului venetian, s-a minunatde stralucirea lor i, prins sufleteste de oras, s-a hotarit sa-ifacg un dar. Biblioteca Marciana este, nu in ceea ce privestecartile pastrate azi, ci in ceea ce priveste ideia de la care aplecat adunarea lor, o creatiune a lui Petraica. Avem hota-rhea senatului prin care-si exprima recunostinta fata de acelacare a daruit cartile sale ca sa fie puse la dispozitia publiculuisi sa poatg folosi oricui. le lui Petrarca insa au fost cetite,se vede, cu atita rivng, incit fura mutate pe la casele ceti-torilor, caci azi ele nu se mai pot descoperi.

III

Pe urmg a venit veacul al XV-lea, care se poate consideradrept cel mai strglucit din trecutul medieval al Venetiei, cáci,pe urmg, in veacul al XVI-lea, a inceput era moderng, a Renas-terii. Dar in acest veac al XV-lea, cu toate greutatile razbo-iului impotriva turcilor, aproape necontenitului razboi impo-triva lui Mohammed si Baiazid, cu toate cheltuielile zilnice,cu toate greutgtile in care se zblitea adesea tezaurul Republicii,cu toata demoralizarea pe care o produceau anume infringeri,anume pierderi de provincii, cu toate acestea Venetia a avuto stralucità epoca de dezvoltare culturalg.

Sg analizgm aceasta dezvoltare in formele pe care le-amanalizat Si pina acum, pentru cpoca mai veche.

Intii, in ceea ce priveste opera narativg, cronicile, avemcunoscuta culegere de Vieti ale dogilor" a lui Marino Sanudo,scrisg in acel dialect venetian care este o dezmierdare pentruauz, care, dintre toate dialectele italiene, sung, filra indoialg,mai dulce, mai alintat, pierzindu-se in sunete blinde ca omelodie in minor. Si tot de la el avem acea admirabilg carte,fgrg pgreche in orice literaturg, ce sint Diarii-le, Ziarele"lui Marino Sanudo, publicate integral abia daunazi. Se pgs-treazg apoi in arhivele Venetiei mii si mii de documente, o

328

literatura politica de o importanta exceptionalii, din care sevede cum se judecau deosebitele probleme diplomatice, cumse rezolvau greutatile militare, acte in latineste, mai tir-ziu in italieneste, cind apar i discursurile pe care le Oleanambasadorii strAini si trimesii Venetiei in Virile straine, laConstantinopol, in Franta, in Spania, acele admirabile ra-poarte pline de idei originale, de informatii pretioase, de pa-triotism si prevedere pe care le-au tiparit Alberi, BarozziBerchet. Ele constituie, desigur, o literatura: clack' nu e lite-ratura poetica, rindurile acelea, care exprimA in asa de largamAsurà sufletul omenesc agitat de asa de inalte ginduri si deasa de nobile sentimente, fac i ele parte din expresia literarA apoporului de la care au pornit: dinauntru, din liniile acelealatinesti Si itaiieneti, vorbeste un glas asa de omenesc,incit el re-tine asupra unor subiecte care nu fac parte din pre-ocupatiile stiintifice ale momentului pentru cercetAtor.

Avern astfel hotdririle Venetiei, dar n-avem altceva: n-a-vem toate vestile care veneau acolo. SA ni inchipuim cecantitate enorma de rapoarte, din toate partile lumii, soseain fiecare zi la Venetia. Si nu numai de-ale statului, dar

particulare: toti acei earl aveau afaceri de negot, pina infundul Asiei i pe coastele Africei, trebuiau sa intretie o cores-pondenta extraordinar de bogatà. Din nenorocire, venetienii,oameni practici, au pastrat hotAririle lor, de care erauresponsabili, dar lucrurile primite le-au distrus. Din secoleintregi se pastreaza numai o cutiutà de rapoarte ale rec-torilor", administratorilor de provincii. Ei bine, s-a gäsitpe la 1490-1530 un om care avea intrare la cancelaria destat ca si in principalele case de negot, in locurile de in-tilnire si de petrecere ale clasei dominante, si care si el si-azis ca e pacat &à se piardA toate acestea. Astfel a inceputsa le noteze zi cu zi, si a notat, neobosit, o viatá intreagii,asa incit, cind au inceput sa se tipareasca insemnArile, zicu zi, ale lui Marino Sanudo, au trebuit dougzeci de volumemari. Ce nu se gaseste infiuntru! Vesti adevarate i vestifalse, scrisori, simple informatii, vuietul lumii intregi, pecare-1 auzi strabatind paginile Ziarelor" lui Sanudo. Nici oliteratura nu poseda o carte de informatie asa de vasta, asade variatA, cum e aceasta, si, natural, nu e stilul lui, ci elda ce vine, dar toate glasurile straine care se amestecA aicidan impresia unei activitAti uriase, unor silinti nepilduite.

329

si

si

In acelasi timp cind opere de istorie de felul acesta sealcAtuiau, geografia gAsia in Venetia cultivatori practici, alecAror nume, dupA atitea portulane, infatisAri grafice alecoastei, nu pot fi uitate niciodatà. Atunci se zugrAveste yes-titul Mapamond, marelc glob al pAmintului, cu insemnareaexactA a localitatilor din tárile cele mai deosebite, glob carese pästreazA si astAzi cu pietate in incaperile palatului ducalde odinioarA. Avem apoi mapamondul lui Pietro Mauro, uncAlugAr, si ale altora.

Si, in acelasi timp, se trezeste in lumea aceasta vene-liana un mare avint cAtre descoperiri. 0 intreagfi scoalämerge pe urmele lui Marco Polo, si astfel, in vremea anddescoperirea Americii de alt italian, de un genovez e ca oultimA loviturA, ucigAtoare, din partea Genovei invinse,intoarce pe o cak nouA negotul de specii", de mirodeniisi coloniale" care imbogatise Venetia, ea are, dupA unGiosafatte Barbaro, un Angiolello, cAliitori la turci si tatari,pe cei doi Gabotto: Giovanni si Sebastiano, cari au desco-perit tinuturile de lingA America de Nord (Terra Nova siLabrador) are pe Niccolo si Antonio Conti, cari descopfirGroenlanda, pe cutare altul, care cAlAtoreste in Asia de sud,pe acela care ni-a lAsat povestirea exploratiilor sale inGambia.

0 glorie a Venetiei in veacul al XV-a, glorie care se tine§i dc literaturA, dar se tine si de arta, este tipografia vene-liana'. Tipografia in Venetia a fost adusA de doi germani, Ioansi Windelin de Spira, si de un francez, Nicolas Janson, cariau venit aici, ca intr-un loc cu multi clienti bogati, si auinceput sA tipiireascA cArti de un lux extraordinar. Pe urmiis-au stabilit insa si italieni, cari au dat un numár nesfirsitde &Atli relativ ieftene, trei mii in treizeci de ani incepindde la 1469. Pe vremea aceia, Venetia adaposteste pe celebrulAldo Manuzio, ale carui scrisori italiene sint asa de intere-sante. Si sl nu uitAm un lucru: cA tiparul nostru cel maivechi vine, prin Cetinie, din Venetia si ca stemele vechicare impodobesc cArtile noastre slut, ca fel de lucru, totde aici.

330

In acelasi timp, Aldo Manuzio, un om foarte invAtat,Intemeia, la 1490, cea dintii mare academie venetianA. Sanu se creadA ca academie" inseamnä ceea ce inseamnä intimpul nostru : cu membri activi, membri corespondenti,membri onorari, cu sedinte säptäminale, sesiuni generale,jetoane de prezenta, condici de iscAlit, premii, multAmiri si ne-multamiri din cauza premiilor. Nu. Pe atunci academii" in-semnau cu totul altceva: societAti de prieteui, de oameni, uniiculti, altii de gust, cari schimbau pgreri. Se adunau prin gra-dini: InchipuiascA-si cineva pe membrii unei academii dintimpul nostru intr-o grAding, vorbind acolo in societatea ceamai plAcutA, in care, oricum, academicienii, oameni mai invirstA, nu se vad de obicei, si supt ochii treatorului, care,vAzindu-i strinsi, are dreptul sä batA la poartA si sA spuieeä are si el ceva de cetit, dar si aceasta la inceput fArA pre-tentii, nu ca lecturile publice din vremea decadentei romanesau din vremile moderne in Bucuresti. Si ca BA se vadA cameine fAcea parte din academii, citfina citeva nume : Bembo,vestit autor de scrisori, Sanudo, autorul Ziarelor", Ramusio,care a strins cAlAtoriile fAcute de venetieni ; erau si treigreci: Dimitrie Chalkokondylas, Musurus, un cretan, Gre-goropulos, cari dAdeau lectii de limba greceascA dupA ca-tastrofa imperiului de RAs'arit, aici, in Venetia, cAci eravremea cind toatá lumea era mindrà de a sti trei limbi;pe lingA latineste, greceste, si, uneori, chiar evreieste,ebraica veche, ca specialisti in scripturA.

Tot atunci, faima iubirii pentru invAtAturA a Venetieiface pe un al doilea mare donator de cArti, ale cArui ma-nuscripte, foarte pretioase, formeazi cel mai scump fond dindepartamentul manuscriptelor bibliotecii Sfintului Marcu, sAvie aici si sA-si lase cArtile Republicii: este cardinalul Vi-sarion, Bessarione, cum zic italienii, al c5rui chip impodo-beste si astAzi cancelaria directorului. De la manuscriptelelui, aduse intr-o lAditA frumoasä, a inceput Biblioteca Mar-cianA, care era proprietatea sfintului acesta e sensul,biblioteca patronului orasului. Si, in curind, dupA trecereade o jumAtate de veac, va fi insarcinat cel mai vestit ar-hitect al Venetiei, marele Sansovino, sA clAdeascA lingA pa-latul monedei un palat anurne pentru aceastA biblioteca,care mai tirziu a fost unit cu palatul regal. Acolo au statcArtile, cu statuile muzeulmi arheologic de azi laplalth, Oat

331

la expulzarea de Napoleon I-iu, dc vice-regcle sàu italian,principele Eugeniu, pentru a se face, prin anexarea localuluiei, Inca mai mindru palatul noii regalitati peninsulare.Palatul ducal a primit atunci, in salele neocupate acum,ale vechilor oficii, depozitul sacru, iar, cind s-a vazut caincep sa crape zidurile puternice, s-a mutat din nou biblio-teca, acum zece ani, dar nu in Libreria lui Sansovino, ciin Zecca vecina, in care pe locul vechilor teascuri de bani,se asezase, cu chink, in aceasta schimbare a tuturor des-tinatiilor, Camera de comert.

IV

iata cii, in aceasta lume venctiana, atit de bogata hiccea cc priveste scrisul, apare i singura adevarata i exclusi;venetiana scoala dc pictura. Avem pictori si mai inaintemai tirziu in Venetia, dar pictorii Venetiei, ai clidirilor sale,ai bisericilor, pietelor, ceremoniilor sale, ai familiilor sale,accstia nu sint din veacul al XVI-lea. In al XV-lea, ai pie-turile locului i sufletului venetian, ingust, negustoresc,parca, i infatisarea severa a persoanelor i rinduiala strictacu care se succeda in pictura aceasta, sint facute dupa chipulfizic, ca i dupa asamanarea morala a acelora cari au coman-dat asemenea lucrari. Cind intri in A ccademia de le belle arti",uncle se adunä tablouri din veacul al XIV-lea pina in veacul alXIX-lea, pina la Hayez, care a fost cel mai insemnat pictoral lor, la 1850, dar fari importanta artistica generali, cindintri, deci, inauntru si cercetezi odaile in care se cuprindoperele veacului al XV-lea, inveti din ele, pentru oras siistoria lui, pentru tipul lui sufletesc mai mult decit din ma-rile lucrari ale secolului urmator, si esti mai emotionat dedinsele, in sinceritatea lor aspra, stingace, decit de largilepicturi, frumoase ca infatisare de trup omenesc, care deose-besc epoca Renasterii. Aici vom intilni pe BartolomnwoVivarini, pe cei doi Bellini, Giovanni, ccl mai important,si fratele sin Gentile, care, chemat la Constantinopol, azugrivit pe Mohammed al II-lea Cuceritorul i pe gloriosiilui ieniceri. Vom intilni pe Carpaccio. Prin ei avem si vi-ziunca vieW istorice a Venctiei de odinioara : tot ce spun

332

Si

gi

m:onicile, tot ce cuprind actele, tot ce gaseste o expresiuneliterara in documente se vede infatisat pe pinzele acestorpictori din veacul al XV-lea. In acelasi timp, duci amin-tirea neuitata a Madonei lui Bellini, cea mai inalta si maipura forma a entuziasmului religios creator de arta in eN ulmediu italian. Si, pentru comparatie, email si pe accea caree cuprinsa in altarul din dreapta al bisericii franciscanilor,dei Frari, care, ispravita in veacul al X\ -lea, merità cainsasi, dupa San-Marco, O. fie vazuta inainte de orice altiibiserica din Venetia, fiindeil ea se stramuta in mediul is-toric al timpului, intre stalele inalte, lucii, pe care le ocu-pau magistratii venetieni pc vremuri, i de o suta de aninimeni n-are dreptul sa se aseze acolo!, intre mormintedin veacul al XIV-lea prinse pe pareti, producind, toateimpreunä, o profunda impresie crestina medievala si o mareimpresie de glorie venetiana.

Cu Iacopo Palma si cu Lorenzo Lotto se merge apoi laGiorgione, de la severa linie rnedievala la betia de coloaremoderna. Cel din urrna, batrin, bolnav, cu glasul stins,merge la Madonna din Loreto si se face, locuind in chilie,pictonil exclusiv al sfintei. Si dupa ce le sfirsi, nu trecumult si, cum traise moral si ca bun crestin, asa muri, din-du-si sufletul Domnului Dumnezeu (Vasari)." Evul mediutraia inca in suflet Si pc pinza.

Trecem acurna la epoca Renasterii, la veacul al XVI-lea.In acest veac cronicile venetiene scad ca importanta.

Decaderea politica a Venetiei se observa imediat in marturialiterara a celor petrecute in cuprinsul orasului si al colo-niilor sale. inanim in vremea aceasta, in locul istoricilorde odinioara, pe mr istet minuitor de argumente, luptatorin afacerile diplomatice ale Republicii cu Sfintul Scaun,un Paolo Sarpi, vestitul istoric al Sinodului din Trento,intilnim pe un Paolo Paruta. Dar marii istorici au disparut,cu faptele man i mindra constiinta a insemnatatii bor.

0 poezie venetiana in acest veac al XVI-lea nu existanici ea: in locul poeziei din viata e zapaceala unui lux nebun,

333

silinta de a se intrece, familie de familie, individ de individ,in deslásurarea celor mai scumpe vesminte, In insirarea celormai scumpe margitritare, in presärarea pietrelor celor mai rare,in organizarea petrecerilor, balurilor celor mai cercetatemai stralucite. Este marele veac al risipei venetiene si aldesfriului venetian, veacul acesta al XVI-lea. Trecuse vremeacind se luau hotáriri ca acelea din veacul al XV-lea, contrafemeilor care poartil prea multa stofa, lanturi prea scumpe,pedepsindu-se i persoana i croitorul, sau vremea in carese hot:Ara cu privire la petrecerile de nuntA, ca sä nu vieprea multà lume i &à nu nAnince prea mult, mArginindu-sealaiul la 20 de fete dupá mireasà, i fixindu-se numArulfelurilor de mincare, dintre care prgjiturile erau &á se con-sume numai cu usile inchise, ca sa nu ispiteascal pe cei deafarri. Legi de acestea nu se mai intilnesc, ele nu se aplicä:si de atunci va fi venind proverbul venetian, lege veneti-anä, care dureaza de astgzi pe mine".

Dar, in schimb, aceasta este vremea cind se fac clädirilecele frumoase ale lui Sansovino si cind cei trei man pictori,la cari s-ar putea adangi si Giorgione, impodobesc toatebisericile din Venetia, palatul ducal, casele particulare, cupicturi, in cea mai mare parte pastrate la locurile pentrucare au fost ca'cute i unde produc mai mare impresie, iarunele stràmutate la Academia de bele arte".

Aici e locul sa caracteriz5m, supt raportul venetian, peacei trei mari pictori, can sint Veronese, Tiziano si Tin-toretto .

Din cei trei, numai unul e venetian de nastere, Tinto-retto, ceilalti fiind veniti de aiurea si asezati In oras, unde

aveau prAvrtlia. Ne-am mira de cuvintul pravälie" :

artistul e doar reprezentantul lui Dumnezeu pe prtmintsupt aspectul special al frumusetei ; el nu se preocupg demeschinrtriile existentei, el träieste in lumea lui specialä,de uncle privirile abia se coboarä atre relativitatea noasträde jos. Ei nu, acestia erau mesteri", aveau deci pravàliilelor i, precum In timpul nostru un copil e dat ucenic la uncismar, croitor, tipograf, asa se dAdea pe atunci un bAiatucenic la un Tiziano, la un Tintoretto sau Veronese, canerau numai niste jupini", cunoscuti prin numele kr de botez

314

Ii

sau prin porecla kr. Veronese inseamna: din Verona, darnu acesta era numele lui de familie, ci Caliari, de 9i toatalumea, se intelege, 11 cuno9tea dupa porecla locului de ori-gine; Tintoretto nu inseamnä altceva decit micul vapsitorde stofe, boiangiu, iar numele intreg era messer Jacopo Ro-busti" (jupin Iacob). Si se ducea copilul la jupinul cutare,care-1 punea In pravalia lui sa faca la inceput ceea ce faceorice ucenic: sa atite focul, sa care apà, sa curate pe josetc., 9i maestrul, daca vedea cä baiatul arata insu9iri, iitrecea in odaia cea mare, in salone", ceea ce inseamnasala in care erau a9ezate pinzele mari, in care putea indráznicineva sa infati9eze ceea ce cuprindea in mintea lui, in su-fletul lui, cu maestria cu magisteriul independentei ci9tigateprintr-o lunga i umilä munca.

Cariera lui Tiziano arata mai bine decit orice caracteri-zari cum era atunci aceastä arta, care, fara sä sc coboare,se confunda cu me9te9ugul. Vine de pe Piave, de la Cadore,in munte. Dat in gazdfi la un unchi din Venetia, intrà cainvatacel la Bellini cel mare. La 1507 H. la de acolo Gior-gione 9i-1 invata a zugravi, peste contururi, colori 9i lumina.Ajuta pe maiestru la frescele exterioare din Fondaco deiTedeschi, Hanul Nemtilor", ci, dupa socotinta multora,11 intrece, fatada despre Merceria fiind mai frumoasa decitaceea despre Canal. Incepe a lucra pentru biserici, pentrucumetri" negustori; la peisagii 11 ajuta cite-un german.De la 1514 11 intrebuinteaza principii: seria nesfircita atablourilor in care traiecte o epoca intreaga, a inceput.

La Roma cunoa9te ecoala dulcelui Rafael, 9i o raza secoboara in severitatea lui grava. Traia dintr-o functie laSenseria", la samsarii" oficiali, care-i da 300 de scuzi pean, cu indatorirea de a zugravi pentru 8 scuzi pe fiecaredoge. Roma i-a procurat un venit i pentru fiul, Pomponiu.Carol Quintul plateste acuma o mie de scuzi de aur fiecareportret al cavalerului" Tiziano, cu 200, apoi 400 de scuziasupra Camerei din Neapolel. /ntrecuse i in portret peBellini, despre care un contemporan scrisese:

Aga de bine ai facut, Bellini, copila,CA ai putea sà fii Apele batrinul crezut.Nu se putea sa faci mai bine figura,Dupa Vasari, Vile degli artefici.

335

Nici sa 'mpletesti mai mester Ord ci blond.,Asa-i este fata si ochii si-i misca asa,

astfel intinde si mina ei rozA, de faptAsa i-i obrazul ca-n marmura pura,Asa se cleschide rosia gura-n omat.

Intre acesti trei pictori, fara indoiala ca cel mai venetianc Veronese. Lui i se atribuie pe drept meritul de a fi aduspe lingA iubirea pentru arhitectura in pictura, care deosebestepe toti oamenii Renasterii, clealind bine pinzcle sale, cucoloane, coridoare, perspective, i se atribuie, zic, un meritlegat de marirea Venetiei, de cerul Venetiei, de aicrul Vene-tici, meritul, dublu, de a deschide perspective care sint spc-cialc acestui oras si de a da lumina particularà lagunelor,acel amestec de albastru i aur care deosebeste pinzcle luisi care nu e adus din Verona, ci s-a format din necontenitavedere minunata a transparentei aurite a Venetici, a ceruluide o puritate luminoasa, a märii de zabranice si raze aVenetiei.

In ceia ce priveste pe Tiziano, e si el venetian, insa suptalt raport. Tiziano e inainte de toate pictor de figuri, portre-tist. Fara indoiala, oricine isi aduce aminte de tabloul imensreprezintind suirea la cer a Maicei Domnului, ori de al Marieicopile urcind scarile pentru a ajunge unde o asteapta, sus, prco-tul cbraic, pe Isus coborind de pe cruce in umbra neagra decrima. Cu toate acestea, in tablourile mari religioase nu se ob-servA totdeauna o armonie asa de desavirsita ca in tablourilelui Veronese: sint disproportii in constructie, in dezvoltaregradare. In schimb, tablourile lui Tiziano care infatiseazamagistrati i nobili venetieni sint cele mai pretioase contri-butii pentru intelegerea istoriei Republicii, a sufletului raseipe aceastä vreme. Asa erau, cum ni-i infatiseaza el, cu aceademnitate care nu e trufie, cu acca simplicitate care nu e

cu acea carnatiune inflorita care nu e vulgaritateburgheza', cu acel lux care nu e pretentie cu acea seriozi-tate care nu e poza sau melancolie.

Cel de-al treilea pictor, Tintoretto, cel mai trist, maiintunecat, este si el venetian, nu prin ceea ce se vede, lumi-nos, clar, transparent, dincolo de casa venetiana, ci in insusicuprinsul casei venetiene, in acea umbra adinca a mai tuturor'ceasurilor de zi. 0 fi invatat lucrurile acestea Si de la maies-

114

Si

iumihnti,

trii pc cari i-a avut ca tingr, cAci la ficcare dintrc dinsii esteo parte invàtatà, dar partea personala a lui Tintoretto

vine din aierul sazut, confinat, din acel umed amurg, acelclar-obscur al locuintelor si stráditelor venetiene.

Dar e i vremea marilor opere de ingegno", de ingineriesi arhitecturä in Venetia.

Fra Iocondo invAtase pe venetieni a face s5 li se pästrezelaguna, indreptind apele Brentei la Chioggia, si el fAcu planulpodului de la Rialto, care fu inlocuit cu al lui Zanfragnino.

Ce a fAcut Sansovino, florentinul fugar, in Venetia nu sepoate spune indeajuns. Era tot asa de mare inginer ea si sculp-tor minunat. Nu-1 rebuta intiirirea de ziduri, refacerea detemelii, ccle mai umile luceari de edilitate'.

I se datoresc, dupà Vasari, palatul lui Giovanni Delfino,lIngá Riva del Ferro", pe Canal Grande, lucrat pentru 30.000de galbeni, al lui Lionardo Moro la San-Girolamo, un ade-vArat castel" al lui Luigi de'Garzoni, mai mare decit Fondacodei Tedeschi (l'acqua corre per tutto ii palazzo"), la PoliteCasale, afarg, al lui Giorgio Cornaro, cel mai frumos dinItalia", Scuola della Miscricordia, cel mai superb edificiudin Italia", San Francesco della Vigna (fatada, de altul),biserica San-Spirito in lagune", fatada de la San-Gimi-gnano, cea de la San-Giuliano, mormintul dogelui Venier laSan-Salvador, boltile de la Rialto.

La San-Marco, deasupra portii, de el e Maica Domnuluide marmura (ca si cea de la Arsenal), si tot de el poarta debronz a Sacristiei. El a filcut", scrie biograful sàu, cu a luistiintà si judecatá asa cà orasul s-a inoit aproape cu totul"2.

5i ne inchipuim deci cu ce sentimente ii priviau eetAteniicind la batrinetà trecea in orasul de care nici o chemareputuse desparti, printre operele lui care pretutindeni iirideau in lumina soarelui vesel, noua intrupare a senineiantichit4i, zdravAn Si sánAtos la 93 de ani, mergind ca untidar, privind fa'rg ochelari si lucrul cel mai mic, oricit de

Trovandosi, l'anno 1529, frit lc due colouncbanchi di beccari e frit Puna colonna c moltiper commodo delle persone per i loro agi naturali,e vergognosa, si per la dignitit del palazzo e della(Vasari, 1.c., Sansovino).

2 Egli hit fatto col suo sapere e giudicio che sirinovato quella cittit."

di piazza alcunicasotti di legnocosa bruttissimapiazza pubblica"

e quasi del tut to

337

si

l'altra

no-I

depiirtat, imbracat frumos si totdeauna foarte ingrijit, pla-cindu-i femeile i pina la ultimii ani de biitrinela, i vorbindde dinsele foarte bucuros". i, cind muri, la 1570, desi cabatrin isi facuse datoria firii, totusi Veneliei intregi i-a parutrat', cind 1-a dus la locul de ingropare din San Gimignano.

VI

/n felul acesta am ajuns in veacul al XVII-lea. Veacul alXVII-lea este inceputul decaderii pentru Venetia. Se inaltäcladiri mari ca Santa Maria della Salute", cu podoabe multein toate partile, cu scari largi, desfasurindu-se la fiecare in-trare, cu imense rotocoale, convolute la toate unghiurile.E fastul ce urmeaza luxului, care el insusi urmase simplicitaçiiarmonioase a veacului al XV-lea, i pe urma va veni veaculal XVIII-lea in care fastul acesta va insemna moda saraca-cioasa a unei epoce de complecta mina.

In veacul al XVIII-lea nici nu este un mare pictor vene-Tian: sint numai arhitegi somptuosi ai orasului de petrecere,clan pictorii mari lipsesc. Iar, In materie de istorie, de poezieeste golul absolut. Sint autori de scrisori prcten-tioase, caApostolo Zeno ; se intemeiaza academii in toate colturile,cu nume care mai de care mai cautate: Academia celor Des-culIi, Academia Iubitorilor de adevar, a Aprobatilor, a Tre-

a Indemnatilor (Approbati, Svegliati, Allettati), aArgonauTilor, i asa mai departe. Intre femeile veneTiene,care au avut totdeauna foarte mult gust pentru lucrurile spiri-tului, apare acel exemplar pe care vremea mai noua Ii numestebas-bleu, femei care tin cerc, care peroreaza, care corespunddefinitiei pe care a dat-o daunazi Alphonse Karr femeii scrii-toare, care displace din doua puncte de vedere: fiindca nu escriitor i fiindca nu e femeie ; acele doamne venetiene cujour fixe de literatura, care aduc si ele un fel de efeminare avietii venetiene.

In veacul al XIV-lea tipul vene/ianului cum trebuie safie era un om evlavios care se duce in fiecare sirbatoare labiserica, magistrat integru, ostas gata sa plece totdeauna, dartot cu acelasi aier sumbru, auster, pe corabiile Republicii,pentru razboaiele Sfintului Marcu. In veacul al XVI-lea,

13R

zitilor,

umul cum trebnie sa fie este acela care, plAtind larg la dreaptasi la stinga, pictori, arhitecti, sculptori, muzicanti, tin lasasA treacA sliptaminA far% sä deschidA usile palatului lui, caEl se ingramadeasca acolo o lume doritoare de placeri. Inveacul al XVII-lea venetianul cum trebuie sä fie este un omde stat, putin cam jenat in ceea ce priveste afacerile financiare,foarte diplomat, foarte cult, farA nici un fel de spontaneitate insuflet, fara nici un fel de energie noua. Iar in veacul al XVIII-leae un perfect cavaler", il cavaliere di buon gusto", obis-nuit a merge totdeauna la cafeneaua Florian, prAvAlia decafea", la bottega di Caffe di Florian", care exista i acum inPiata, la librari, cartai, in saloane la doamna Gozzi depilda, la teatrele multe, la conservatoriile de muzica", pen-tru a fi vAzut. Sau ii intrebuinteaza cea mai mare parte dintimp ca advocat, o multime de advocati pledind procese sá-race, unii facindu-si singuri pledoariile, spunind pe alealtora, cu un tarif anume pentru fiecare gen. Pe Brenta eraufrumoasele vilegiaturi". Cite unul cauta din rasputeri siifie numit guvernator, i nu in vreo provincie departata, inDalmatia de pildA, unde nu sint oameni cumsecade, ci inalte orase italiene i, daca se poate, in Franta, la Paris. Gol-doni insusi, marele Goldoni, cind a fost chemat pentru re-prezentatiile teatrului italian la Paris, a facut ce a fAcutsi nu s-a mai intors niciodata acasa, avind pensie de la fami-lia regalà, iar la urma cerind de la guvernul revolutionar:acolo i-a rAmas i vaduva.

Gazete apar Inca din 1710, cind avem Giornale dei lite-rati", si ele se desvoltä pina la Osservatore" al lui Gozzi,pink' la Giornale Enciclopedico", pe care-I scoate una dinacele doanme, Elisabeta Tura, pe vremea cind chipurilefine ale Venetiei dominante erau schitate in pastel de minausoarà a Rosalbei Carriera si a elevei sale Luigia Bergalli.

Distractia cea mare in veacul al XVIII-lea este insäteatrul. Atunci se intemeiaza Teatro della Fenice" i atiteaaltele, cu actori vagabonzi, cari veniau bucurosi la Venetia,stiind Ca vor gasi o lume gata sa-i aplaude, sa-i adore. Gol-doni, marele scriitor de comedii venetian, n-ar fi fost cu pu-tinta fara aceasta organizatie a teatrelor.E1 era advocat, fiude medic ; ei bine, i se cereau necontenit piese, fiindca doriacutare actritA, ori cutare actor favorit, i fiindca i le pretindeapublicul. 5i erau lupte inviersunate intre deosebitii autori de

19

agii

comedii, de trebuia sA interving guvernul Republicii, care ho- .

tgra sg nu se mai atace personal pentru Ca aceasta ar putea sgprovoace scandal in chiar sala de teatru. 5i prin aceastg modga teatrelor, in acest aer confinat, dar iute, din veacul al.XVIII-lea, iatg Ca pentru intlia oarg Venetia capAta pe scrii-torii sgi adevgrati: satira liii Carlo Gozzi Si comediile luiGoldoni.

Goldoni e un scriitor incintgtor chiar pentru deziluzionati,pentru dificili in materie de gust, pentru modernisti inaintede orice. Toatg viata Venetiei trgieste in comediile lui, sicea actualg, Si chiar viata trecutg, cgci a fAcut i doug piesecu subject istoric: Marco Polo si Isaacio, impgratul hiãriiConstantinopolei de dogele Dandolo. Dar mai ales e Venetialui cu hanurile de atunci, ca in Locandiera", cu lumea care sesfgdeste de la o fereastg la alta, cu schimbul de vorbe carefluturii prin vgzduh, cu atmosfera din campi, cu piata San-Marco, cu pravaliile de acolo, uncle o lume specialä se invirte,schimbg idei, vesti. Un singur lucru lipseste: guvernul vene-tian, dar de acela nu indrgznia sA se apropic nimeni, cu toateCA in ultimul timp asprimea in materie literarg scazuse: Gol-doni isi fAcuse o noug editie a operelor lui la librari de pecontinent, si unii editori venetieni opriserg aceastg editie ; eibine, mergeau nobili, in necazul guvernului, la anume punctede pe continent, si aduceau de acolo editia interzisg in Vene-tia, iar magistratii stiau foarte bine aceasta, dar inchideauochii. In piesele acestea se fAceau i oarecarc aluzii politice,pe care n-ar fi indrgznit a le pune scriitorii intr-altg lucrare. Asaincit Venetia decgzutà din veacul al XVIII-lea nu se poatezice ca nu isprAveste fgrii sh dea in marea opera a lui Gohloniicoana ei intreagg.

Adaug, la sfirsitul acestei caracterizgri a teatruhii luiGoldoni, cg Goldoni nu era un necunoscut pentru inaintasiinostri: pc la 1830 un profesor de drept, Costache Moroiu, atradus Vgduva" liii, la 1858, s-au tradus alte piese ale lidGohloni, iar dupg 1860 niste domnisoare an tiparit la Sibiutraducerea unei a treia piese. 5i en am tradus pe vremuriHangita" care se joacd insg dupg altg versiune, neapgratbung.

In sfirsit, pentru a incheia, secolul acesta al XVIII-leamai infatiseaza cAci Venetia pare cii tinea sI disparg intr-o

14(1

.

ultimi-i infiitiare maiestoasii a spiritului ei, pc cel (Millipictor de plein air in Italia, pc Giambattista Tiepolo , alecárui mari pinze cuprind atitea din elementele picturii mo-derne, un pictor avind conceptia lui Veronese si mijloacetehnice superioare celor pe care le intrebuintase acesta.

Cu comedia lui Goldoni, cu satira sociald a lui Gozzi, cupictura decorativá a lui Tiepolo se incheie viata sufleteaseiia Venetici.

LA CAPELA LUI GIOTTO, IN PADOVA

La Padova se poate merge astazi cu un tramvai electric, cuopriri multe i destul de lungi, care pleaca dintr-un colt delaguna si trece printre pajisti verzi, boschete de copaci ba-trini ca pinzele lui Claude Lorrain, dar fara grotele sistincile lui Salvator Rosa i printre fronturi de case desat, solide, negre, monotone, pe care le continua apoi curtilepietruite, fatadele pompoase, statuile mari, de gust dubios,ale unor vile in care locuiau odata negustori cu ambitii aris-tocratice, iar acum e o vasta singuratate, o tacere parasita.

In Padova sint lucruri schimbate. Pare ca c mai vie viatastudentilor cari tree in grupe sau in lunecarea automobilelorde primMare. Ieri inca erau in grevii pentru un motiv de soli-daritate tinereasca. Pentru intiia oara vad incaperile vestiteiscoli inalte care a adapostit pe vremuri si tineretele dornicede invatatura ale lui Constantin Cantacuzino Stolnicul:in sala stemelor, in marea sala de primire, undo se tin sedin-tele solemne, sint arme din nord si din sud, din rasaritdin apus ; cele romanesti lipsesc. Noi nu bateam accste dru-muri, adesea cercetate de grecii doritori de a-si capata odiploma de doctor in medicina ; Cantacuzinul a ramas faraurmasi, cum fusese fara tovarasi.

Cladirea cuprinde mica sail modesta in care s-au facut celedintii disectii si atitea altele in care a rasunat cuvintul frun-tasilor stiintei italiene, al marilor novatori. In totalitatea ei,universitatea e un vechi ban medieval, care, neputiud fireparat, intregit, ca pentru nevoile de astazi, va fi inlocuitcu o zidire moderna, din care vor lipsi doar amintirile.

342

Supt conducerea, asa de competentA, a lui Moschetti,directorul muzeului din Padova, am vizitat muzeul orasului,biserica impodobitA cu frescele lui Andrea Mantegna i capelacare pAstreazA aproape in toatá strAlucirea kr picturile luiGiotto.

Muzeul cuprinde o sumA de tablouri care sint cu adeväratde prima ordine, apartinind vechii scoli venetiene mai ales.La ele se adaug5 citeva frumoase tapiserii, dintre care una,de foarte vaste proportii, adusii de un negustor, reprezintAscene din viata rAzboinicA a Poloniei. Citeva sculpturi, caPrimAvara o fata mlildioasA incunjuratà de flori bogatecare-i nAvAlesc trupul ori Cetitoarea, de o idealitate a-proape transparentä ar face onoare i celor mai mari muzee.Undeva, la un tAran, Moschetti a descoperit si a cApritat unadmirabil grup de teracotA, infAtisind coborirea de pe cruce,cu figuri de o durere zguduitoare. Fara a mai vorbi de frumoasacolectie de obiecte romane, de materiale culturale din toatedomeniile vieii medievale i moderne, de manuscripteleimpodobite cu miniaturi, de rAmAsitele luptei de la Solferino,intre care scrisorile calde, de la pArinti, de la iubite, gäsite petrupul soldatilor morti.

Poate cele mai frumoase luerAri ale lui Mantegna sint incapela din dreapta a bisericii, plinil de splendide mormintemedievale care-i acopär Opere de tineretA, ele au ostiintA a miscArilor care ar uimi si la capatul unei intregicariere.

Dincolo, la Capella degla Scrovegni, clAditá, cu hramulsfintei Marii, in cuprinsul vechii arene, capelA a cfirii pAstrarese datoreste desigur faptului cii a fost In stapinirea unei fami-lii private, Giotto a desfäsurat, cu o naivitate stingace, carenu exclude cunostinta adincA a desemnului si perfecta fag-tisare a sentimentelor, povestea intreagA a vietii Mintuito-rului, i nicäiri ea nu vorbeste mai mult sufletului prin armo-nioasa simplicitate a liniilor, prin sinceritatea desAvirsitàa inspiratiei. Bizantinismul se individualizeazA si face celdintii pas pe drumul artei capabile de dezvoltare i progres.

1 9 1 4

paretii.

LITERATURA SI ARTA SPANIOL A

bleep prin a repeta e5 orice literatura si orice artii pleacadin mijloculunei societäti, oglindeste, cu nuanta individualä atot ce individul poate aduce ca rasa, ca amintiri, societateadin care a plecat si catre care se intoarce. Restul jucArii cucolori sau cuvinte, care pot fi normale la oamenii normali sianormale la acei pe care Dumnezeu i-a facut anormali. Ori-ce iese in afarä de felul de a gindi si de a simti al unei socie-t4i, orice nu poate fi acceptat de o societate, orice societateaaruncA pentru ca sA se inchidä in cuprinsul cafenelei literaresau artistice n-are nici un fel de valoare. Poate sä scoatà laiveala citiva bizari care uneori sint nebuni si alteori se prefac&A sint nebuni, dar lucrurile acestea nu se inscriu in dezvolta-rea unei natiuni.

Aceasta e vechea traditie sanAtoasa a Orli mele si, potspune, cea mai sankoasá din istoria omenirii.

Sapindu-se in pamintul Spaniei, s-au gAsit urme de artapreistorica foarte interesante si care nu sint strAine de proprianoastrà arta preistoria.

Se stie cfi, de mai multi ani de zile, o intreagii scoalaarheologicä se indreaptà spre probleme mai vechi decit anti-chitatea clasicA, scormonind pginintul României. Rezultatuleste desigur de naturà sä mAguleascá mindria noastrá nationalà.S-a gfisit in aceastà regiune a Dunarii, dezvoltarea unei civi-lizatii preistorice vrednica de toatà atentia, intr-un timp cindalte regiuni n-aveau nici un fel de arta', cind Romania traia informele cele mai primitive, fArá preocupatie de a face lucruriplilcute, lueruri frumoase. Aceastá preocupatie de frumos a

314

existat insa in panne noastre. A fost aici o arta preistoricace se poate numi dupa poporul care a produs-o si care e poporultrac. Ceramica scoasa din pamint in judetul Ilfov, dincolo deOlt si in alte Orli cercetate mai bine e de prima ordine. Impo-dobirea de pe vasele gasite aratil un popor de gust, de masura,capabil de varietate, care nu se incremenea in forme fixateodata pentru totdeauna.

La celilalt capat al Europei rispunde o arta preistoricaaseminatoare.

Pe teritoriul Spaniei, cum au existat alaturi douil popoarepe care foarte greu le putem defini, au existat si doua artedeosebite:una asemenea cu arta noastra, adica o arta stilizata.Alituri de aceasta arta, Spania a mai avut insa si o alta, pccare o localizam, poate, de obicei, intr-un teritoriu prearestrins: in pesteri se gasesc reprezentate scene de vinatoare,animale deosebite, in atitudini firesti, cu o putere de expre-sic, de spontaneitate, uneori fari pereche. Aceastalalta artase intilneste in Spania in partea de Sud-Est, mai ales in re-giunea Cataloniei. Dar sapaturile facute mai tirziu, desco-coperind arta aceasta de pesteri care nu e schematica, ab-stracta, geometrica, ci e o arta naturalizata, datorita unui po-por care a disparut, dar care era extraordinar de inzestratfacind lucruri pe care cei mai dibaci dintre animalierii timpu-hii nostru abia pot sa le realizeze, au aratat ca aceeasi artase intilneste, nu numai in regiunea Munplor Cantabrici, darsi in Sudul peninsulci.

Ceva din arta preistorica trebuie sa se pastreze si acolo inarta populara. Ceca ce numim poezie populari spaniola nu einsa nici asa de veche si nici asa de populara cum se credo.lin invatat spaniol, d. Menendez Pidal, a fixat noted ea esteintr-adevar un om care a creat poezia populara, dar cu toateacestea individuala la origine, ea devine de fapt populariprin doua elemente: pentru ca acel individ nu e osebit, cireprezinta felul general de a gindi si de a simti al poporuluisin, si, al doilea, pentru ca un cintec nu e un lucru scris, ciunul pistrat de memoria omeneasca, si poporul nu primestedecit ce seamana cu dinsul, iar daca nu seamana, poporulil transforma, il popularizeaza".

Pentru ca si existe o literatura ca aceea spaniola trebuiao limba avind insusirile limbii spaniole. E o limba de oextrema complexitate si varietate de tonuri cum nu are alta

345

limbA. Limba care unqte mai multà duiceatA cu mai mult5sonoritate este desigur cea spaniola. Cu acelasi instrumentpoti sa ciati hore rustice ori sA faci &A se audà cintece biseri-cesti ca din tuburile formidabilelor orge medievale. Se poateconsidera cea mai mare contributie la frumos pe care a dat-opoporul spaniol limba lui insAsi.

inainte de ajunge la ce a creat in domeniul literaturii siartei poporul spaniol trebuie sa spun ce datoreste acest poporacelor nAvalitori care au avut mai mult de jumAtate din pe-ninsula iberica supt stApinirea lor si care supt toate raportu-rile au exercitat o adinca influenfa asupra spaniolilor, aceiorientali, acei musulmani, arabi si mauri, care au contribuitesential sa facA din poporul spaniol ceea ce a fost in evulmediu.

Ar fi o mare gresala sä se creada ca la un anume momentdin evul mediu erau germeni de literatura si arta, iar undeerau maurii numai indeminare in ceea ce priveste ceramica,lucrul de metal etc., in domeniul artelor si literaturii fiind,clack* nu lipsa de calitati, macar uniformitate de multe orimai rea decit absenta kr, si iarasi ar fi o mare gresala sa secreadA ca de la arabi au venit lucruri care nu sint in adevarde la dinsii .

Arabii au aratat fall indoiala acea indeminare extraordi-naril in ce priveste decoratiunea, continuarea la nesfirsit aunui model abstract, stilizarea interesantA,simpaticA,variata.Nu e nici cea mai mica indoialA cA lucrul arab are o onesti-tate, o preciziune pe care arta crestinä nu le prezinta totdeauna,dar, in afara de aceste doua calitAti ale poporului arab, s-arputea adauga imaginatia pe care arabul din Spania a pastra-t-o pinA la sfirsit, desi o imaginatie deosebitä de a noastra.Noi imaginAm prin memorie, adicA lucruri care au fost inmemorie le combinam altfel: prezentam ca elemente existentelucruri care ar fi putut sa fie, pe cind imaginatia araba ealtfel: ea imagineazA in abstract. De aceea imaginatia noas-tra are o margine, pe cind a arabului nici una. Liniile care iesla nesfirsit din sufletul lui, le poate intinde pe o moschee maimica sau mai mare, pe imensul palat in care trebuie sä rezi-deze califul ca si pe orice coltisor de clädire. Dar ei sint inaintede toate nipe admirabili transmildtori.

Daca ar fi venit direct din Arabia in Spania, ar fi adus multmai putin, dar ei au trecut prin doua tari: din Siria, stapinitA

346

de Bizant, au adus cunoasterea civilizatiei bizantine, cunoas-terea literaturii, filozofici i tehnicii bizantinilor. De aici auadus atitea elemente care, adoptate de dinsii, au contribuitesential la dezvoltarea practicilor agricole i industriale intoata lumea. Din Siria insa au mai adus Inca un lucru. Siriaa fost stapinita de Bizant, dar individualitatea siriana, aceeae un lucru care apartine rasei. Abia in timpul nostru [...]se scoate la lumina, inlaturindu-se formula generala de artabizantina", ce a creat Siria, mai ales in domeniul arhitecturii

picturii. Vechea pictura egipteana i vechea pictura sirianaseamana ; cu toate acestea este o nota pe care o are Siriasingura.

Arabii au trecut apoi si prin Persia. Dar vechea arta per-sana c4tiga din ce in ce mai mare rol in istoria artei in gene-ral. Arta aceasta, care vine de la vechii asirieni, a cuprinselemente nepretuite. Acum citiva ani s-a prezentat de un omconvins, la congresul de istorie a artelor, problema daca intreGrecia si Persia trebuie sa alegi totdeauna Grecia. Persia aavut o arta mai variata, mai spontana, de mai multà ima-ginatie.

Cind se vorbeste de arta araba, trebuie sa se Tina seamadeci de ceea ce au adus arabii insisi si de ceea ce vine de aiurea.

Dar cercetarile facute de istoricii de arta din Spania aumai descoperit un lucru; se credea ca arabii au venit pestecultura artistica romana fara sa ia nimic de la dinsa. Cerce-tarile recente arata ea' supt uncle raporturi arabii au fost siei ucenicii romanilor, ca i ei s-au inspirat de ce Iiisasera ro-manii pe pamintul Iberiei. In felul acesta arta araba nu maie o arta de creatiune iesita de la un popor ratacitor, nu mai earta produsa de o religie tirzie, confuza i supt multe raporturiinferioara, cum e islamul; arta araba este o sinteza care cu-prinde atitea elemente crestine si, pentru Spania, atiteaelemente locale.

Aceasta arta araba s-a dezvoltat in douà directii: una acare a creat in Spania citeva monumente ce fac gloria acestuipamint i atrag in fiece an mii de vizitatori. A creat, mai pre-sus de orice, pe linga citeva alcazare", resedinte de sefi arabi,despre care am vorbit i cind infatisam Spania pitoreasca, acreat moscheea din Cordova si palatul Alhambrei. Cordova aavut si ea palatul ei, dar ce infatiseaza mai extraordinar esteimensa moschee cu sute de coloane Intre care, trebuie sa adaug,

347

ei,

ei

mulle ii-au lost cioplite de arabi. Arabii au intrebuintatelemente arhitectonice luate de aiurea. Se pretinde i cred

ea este adevarat ca unele din coloanele moscheii din Cordovaau fost trimise de imparatul bizantin, asa incit e o colaboratiebizantina si in ceea ce priveste contributia la nesfirsita splen-doare a moscheii unice. E toata din marmura, dovedind oepoca de mare bogatie, de siguranta si stralucire a dominatieiarabe, pe cind Alhambra e mult mai noua, fiind alcatuitadin bucati dintre care cele din urma apartin secoluluial XIV-lea, cu uncle reparatii si ale secolului al XV-lca.Alhambra e, de altfcl, facuta din stuc. 0 serie de odaitefrumoase, gratioase dau in curtea leilor, care scarnana foartebine cu acei care se gasese supt jeturile din bisericile noastrecelc vechi, cu acecasi stilizare orientala. Curtea lcilor nu e insapartea cea mai frumoasà, cum o decreteaza zvonul public,influentat de vestita carte a americanului WashingtonIrving, care a atras atitia pelcrini din tara sa, care-si an siotelul pe numele lui Irving, asezat grosolan drept in mijloculAlhambrei.

Alhambra da Si oarecarc deceptie. Arta islamului este cevamai simpla, mai discreta de cum se prezintil in glorificatulpalat din Granada. Daca se uità cineva bine, gaseste si uncleelernente crestine, ca in frcscele datoritc unui mester crcstin,asemenca cu cci care au lucrat si la palatul papilor dinAvignon.

Asa incit adevarata arta arabil in Spania c in acea simpli-citate, infinit depanatoare de lucruri frumoase, care e moscheeadin Cordova. E o cladire clasica si prin discretia ei. Caci ara-bii si in genera orientalii, ascund frumosul, pc cind occiden-talul are adesea specialitatea frumusetii de vitrina.

Dar arta araba a trecut, cum spuneam, si in alte directii.Toata arta crestina din Spania este influentata de cea araba,nici nu se putea altfel, cind atit de mare este amestecul intoate domeniilc, cutare rege crestin fiind de fapt un sultanarab si cutarc sultan arab de fapt un rege crestin.

Din accasta a iesit o arta extrem de interesanta, artamudcjar", in care se intilneste linia generala crestina, darimpodobirea e arabil. Se poatc zicc ea din gotica franceza sigermana, de o parte, si din arta araba, de alta parte, spanioliiau facut o sinteza, intocmai cum noi am facut, in arhi-tectura noastra, din liniilc generale bizantinc, din ornamcn-

34R

9i

si

tele gotice, in Moldova, hi usi si ferestre, din ornamente orien-tale, ca in bisericile din partile muntene, o sinteza care esteintr-adevar a noastra. Noi nu avem un nume pentru aceastasintezii, sparliolii au nurnit-o cu un termen imprumutat, de laarabi. Acest stil e Inca in uz. Astfel la Cordova, pe Paseodel Gran Capitan, vezi elàdiri gotice, dar detaliile usilorferestrelor nu sint decit contemporaneizarea artei nmdejar"de odinioara.

0 intrebare: dar oare i foarte multi spanioli zic hota-rit: nu, dar mie sa-mi fie permis sa spun: poate da, oare in-sAsi literatura araba n-a exercitat o influenta adineil asupraliteraturii spaniole? Da, si nu numai intr-un domeniu. S-oaratam, inainte de a vorbi de lucrurile care yin din erestinA-tatea de dineolo de Pirinei si care inseamnii un inceput defrancizare i Spania a folosit foarte mult din influentaarabA pentru a respinge predominarea gustului francez, pre-cum si cu influenta franceza a respins predominarea exclu-siva a gustului arab, (noi insine cu grecii i slavii din peninsulabalcanica ne-am apArat de introducerea exclusivA a stiluluioccidental, cmn cu influente din Ardeal si Po Ionia ampiedicat datina sirbo-bizantina de a se implinta la noi faraschimbare).

Ta domeniul literaturii as vedea douil puternice influentecare se exercita de la arabi asupra poporului spaniol. Venimla acel vechi, dar etern monument de frumusete literaril apoporului spaniol, care e Cintecul lui Cid, poerna originara,care pe urmil a fost inmultita, sfarimata ca forma, prefacuta,in romantele de mai tirziu.

Cidul, Cid campeador, Cidul luptator" cuvintul e arabsi inseamnA: stapin nu e, cum se crede prea adesea, unfanatic campion al cauzei crestine, ca regii contemporani.Da, regii care au batut pe arabi, care au luat orase, au fAcutpentru cauza crestina mult mai mult decit Cidul. Cidul c,de altfel, de creatiune tirzie, de legenda. Dar, dupa cc Cidula fost prefacut in luptAtorul clasic pentru recistigarea terito-riilor spaniole i biruinta crucii in folosul poporului spaniol,alti poeti au venit de au creat alte figuri mai unitare decit aCidului. Ceea ce a fost Cidul in realitatea lucrurilor o stim:el a servit pe arabi, si nu o data si pe urma pe crestini contraarabilor; intr-un moment a fost pentru rege, intr-altul con-tra regelui. Figura aceea de campion unitar al ideii crestine

349

si

im-

nationale prin urmare se imprAstie la cea dintii cercetaremai atentil a criticii. Avem a face cu un om ca multi altiide pe vremea lui. Atitia dintre regii arabi au fost aliaii unuistApinitor arab contra altuia, i, cum in uncle momente,almoravizii i almohazii au ajuns pinA in nordul Spaniei,au fost momente chid regii crestini au ajuns pinA in Maroc,

cum n-a avut dAinuire stApinirea arabA in nord, tot asa n-aavut dAinuire stApinirea in continentul african a regilor cres-tini. Individualitate sovAitoare intr-o vreme care ea insäsisovAie, Cidul nu e un trAdAtor, cAci era o vreme cind ideeatrAddrii nu putea exista, ci un sef care se schimbA dupá inte-resc momentane.

Tendinta de a-1 cinta nu vine de la lumea arabA, ci dedincolo de Pirinci. Franta Ii avea cintecul sau epic popular,Chanson de Roland", si Tara vecina trebuia sA aibA un cinteccorespunzAtor, asa cum si germanii au ajuns sA aibA mai tir-ziu Niebelungenlied. Francezii aveau pe Carol cel Mare, pelingA care se ridica figura eroicA a lui Roland. Spaniolii tre-buiau sa-si creeze o figurà eroicA. Dar, in fclul de tratare,episodic, al lui Cid nu e nici un motiv ca acest cintec sA seopreascA la un moment dat, el putea sA continue, cum de alt-minteri a si contiimat prin fragmente. N-au fost intii cintecepopulare mici, care s-au adunat i s-au topit, ci a fost uncintec, fAcut de un om, intr-un anume moment, supt influentafrancezA, cu un erou iesit din mijlocul luptelor impotrivamusulmanilor, i pe urmA cintecul s-a fragmentat.

Dar nu gasiti Ca si mine o asemAnare in caracterul de im-belsugare indefinitä al moscheii din Cordova si caracterulde imbelsugare al cintecului lui Cid, trecut in acea imensi-tate de episoade a romancierului? Ideea unitarA, dezvoltarealogicA, proportia fixatä o data pentru totdeauna nu apartinacestui pAmint ce a suferit influenta unci civilizatii caresi prin defectele ei i prin calitAtile ei este tocmai negarealiniilor clasice din alte literaturi.

Dar literatura arabA a exercitat i alte influente asupraliteraturii spaniole: la un moment dat Alfons al X-lea, fiullui Don Sancho, mai tirziu, in secalul al XV-lea, don JuanManuel, print din familia domnitoare, un rege de Aragon,don Jayme, toti acesti printi si regi au fAcut literaturfi caprintii din Orient. Ca si acestia ei erau mindri mindrie

150

si

pe care n-au avut-o atitia sefi crestini de a crea si in dome-niul literaturii i artei.

Lisa care este literatura pe care o fac acesti printi?Este sau o literaturá de anecdote unite cu moralizare,

sau o literaturA de legislatie, de precepte de drept, cum sintcele cuprinse in Cartea celor sapte partide" (Las siete Parti-das") a lui Alfons al X-lea, care nu fAcea altceva decit sAimite tendinta cAtre legislatie a orientalilor, iar domeniulpovestirilor anecdotice este povestea nesfirsità de la o anec-dotà la alta, de la o moralizare la altà moralizare, cum e cazulpentru vestita culegere Conte le Lucanor" a lui Don JuanManuel. Te simti in aceeasi lume orientalä, arabA, ca in mos-cheea din Cordova, in care dintr-un grup de coloane treci laaltul pinA la nesfirsit, in aceeasi lume ca in cintecele spanioledin evul mediu, dintr-un incident in altul.

Dar, in acelasi timp, din nord vine o altA influentä, in-fluenta francezA si proventalà. Au fost momente cind poeziacatalanA sau poezia proventalà s-au mutat, impreuna cu re-prezentantii ei, la anumite curti ale regilor spanioli.

Deci poezia liricA de simtire, de dragoste vine din nord.Pe cind poezia care vine din sud intrebuinteaza de la ince-put limba spaniol5, dialectul castillan, aceea a trubaduru-lui, a jonglerilor, vine gata fAcutà de dincolo de Pirinei.

SA venim la artà.Tot asa, de la nord a venit vechea arta' goticA. 0 gasim,

neschimbatà, in catedrala cea veche a sfintului Jacob dinCompostella, tinta cea mai popularà a pelerinajelor, in imensacatedralA din Burgos, care de la distantà rAsare ca aceeade la Co Ionia cu pAdurea ei de ace de piatrA, admirabil lu-cratà, ca o dantel5 din cele mai fine. Acestea apartin fãràindoialA unui gen imprumutat. Spania n-a adaus si n-aschimbat in arta goticA decit douà lucruri (nu cuprind in aceastàobservatie Catalonia, care a avut o arhitecturá specialà,mai simplA, nu de piatra, mai putin sculptatA, dar extremde interesantA si foarte veche; proportiile i orientarea). In-tr-o bisericA goticA francezA te lAmuresti imediat: nava lamijloc, cele douà parti laterale cu acoperisul mai jos sau laaceeasi inAltime, transseptul, altarul in fund, biserica tripar-tità. in Spania, te incurci in pornirea accea spre neinfrintamAretie, In risipa aceea generoas5 a averii unui intreg popor,in strigAtul de triumf al crucii biruitoare care tine ca, in

351

locul moscheelor gratioase, socotitc meschine, sa coboare oimensa masa de piatra ca si cum ar vrea sa pecetlueasca pen-tru totdeauna pamintul cucerit. Nave le nu sint trei, ci cinci,si, in loc sa ai in fund un altar, te opresti deodata nelamurit,fiindca inaintea altarului mare mai vezi doua asezate in mij-loc: in loc sà privesti din usa principala drept spre altar,privirea e taiata de altarele care se intercaleaza, i bisericaprimeste un aspect neobisnuit in arta gotica, masiv i greoi.Inscriptiile, in loc sa fie strecurate eine stie unde, se repetacum se repeta versetele arabe in moscheie, pina supt acope-ris, formind o linie intreaga in susul zidurilor, asa incit bise-rica c infilsurata de un briu de litere gotice a caror forma amtestc mai mult sau mai putin arabescele islamului. In bisericacelor doi regi din Toledo, se poate vedea repetat pina la nesfir-sit motivul stemei regatelor iberice, vulturul cu un singurcap si aureola in jurul lui, pe baza acelui principiu de repeti-tie indefinità care domina arta araba.

Dar vine un moment in care si asupra goticului de importsi asupra artei mudejar se asterne aka influenta, care \ ine,nu din Franta, ci din Italia. Caci a avut Spania, foarte multàvreme, o faza italiana in literatura Si arta.Tot secolul al XV-leaeste italianizant. Legatura dintre Aragon si Neapole se re-zolva in profitul Italici si in dauna originalitii spaniole.E vremea cind se traduce literatura clasica i cind aceastaliteratura se imitä, cind alaturi de citeva subiecte popularccare se mai pastreazä, subiectele savante sint tratate in chipsavant, in limba latina sau intr-o limba spaniola a carei sin-taxa c latina, transformata in mare parte. Vintul bate de laNeapole, unde Alfons de Aragon era cel mai stralucitor din-tre stapinii pamintului italian ; nimic nu c mai impresionantacolo decit sa se vada in fruntea imensului zid negru medie-val al castelului Angevinilor linia sprintena a intrarii, dato-rita arhitectilor lui Alfons Magnanimul, care se intituleazamindru, supt fraza care infatiscaza triumful Hispano-Italus".

Prea ne inselam de limba in care se infatiscaza o litera-tura. Se poate intimpla ca in aceeasi limba sa se infatisezedouà literaturi de origine deosebità, si se poate intimpla cain limbi deosebite sa se infatiseze exact aceeasi literatura.Putem zice ea literatura din secolul al XV-lea Si o mare partedin al XVI-lea este aceeasi literatura in trei limbi si douii

352

salt:

taxi deosebite: Spania, si in special Aragonul, si Italia desud, cele trei limbi fiind: limba italianä, limba spanioN

limba latink care dominil si uneste pe celelalte doufi.Iatà insä Ca acest secol al XVI-lea este dominat de marea

figurl a imparatului Carol Quintul pe care ca impgrat 11 simtspaniolii Carol I Ii zic foarte putini, pentru cei multi c

Impäratul, si, cind e vorba de a-i numilra ordinea, i se ziceQuintul, desi era al cincilea numai pentru germani. Numaiin aceastä vreme Renasterea capata in Spania un caracterspaniol.

Carol Quintul a transformat uncle monumente care veneaude la arabi. Nimic mai curios decit, atunci eind intrà cinevaintr-un monument de acestea, de exemplu la Alhambra, inmijlocul ciimiirutelor maure, cu stalactitele i stalagmitelelor, cu ferestruicele care privesc care riu i curtile mAruntedin interior, in mijlocul acelui dedal dezordonat i fermeekorprin insusi capriciul unei dezordini in care totul e surprindere,pentru cá nu poti ghici ce este aláturi, nimic mai impresio-nant zic, decit sa." vadii ridicindu-se deodatà palatul lui CarolQuintul, neisprävit. Poate cea mai frumoasa clAdire a Renas-terii din lumea intrea0 este acel palat armonios si alb, carese asazä drept in mijlocul Alhambrei. Sau, la Cordova, inmijlocul pAdurii de coloane, in semi-obscuritatea misterioasii,sä vadà deodatà lumina clara care cade asupra altarului im-podobit cu sculpturi: este iarási pompa Renasterii spanioledin epoca imp5ratului". Precum existä un stil al Isabelei,care ia de la mauri tot ce poate lua uneste cu stihil gotic,este si un stil al epocii lui Carol Quintul, care &á Renasteriipecetea imbelsug5rii i magnificentei spaniole.

Dar, dupi timpul cind arta ia acest caracter, pe care-Iva pästra si mai departe, iatà Escorialul lui Filip al II-lea,care nu e lucrare spaniolà. Escorialul e acut dupal forma gra-tarului pe care a fost ars Sfintul Laurentiu. In bAtalia de laSt. Quentin, Filip al II-lea indreptase tunurile sale asupraunei biserici a sfintului, si lacasul fusese distrus ; sfintul aveadrept la ceea ce se numeste compensatii sentimentale",atunci s-a ridicat formidabila clàdire de care vorbeam. Rise-rica de granit, simplà, severk funebrk sepulcrald, ea nu apar-tine de Ice traditiei spaniole. Cu impiirtirea ei, abstractii, cufrontoanele ei, seci, cu statuile uscate care decoreazá fatada,cu picturile banale de pe plafon, e un lucru de iinprumut.

353

si

si

si-1

si

Tot asa de imprumut va fi tot ceea ce vor da, in proportii asade rästrinse, cu atita zgircenie, Habsburgii secolului alXVIII-lea, melancolici, bolnavi, prigoniti de soartà.

Dar vitalitatea unui popor care trAieste adevArat disparedintr-un domeniu pentru a se muta intr-altul; numai popoa-rele stoarse, fArà viitor, atunci cind nu se pot manifesta in-tr-un domeniu, mi-si aruncA imediat toatà forta de vitalitatein altul.

Cind clasa dominantA, cind regalitatea n-a mai creat, dinadincurile poporului spa niol a iesit o nouà literaturA. Nu magindesc la literatura de bucAti de ocazii a unui Garcilaso dela Vega sau altor alcAtuitori de poezii mici, care si ele aufost bine primite si au pAtruns destul de adinc in publiculspaniol de atunci, ci la marile manifestAri pe care le-a &AO-tat viata poporului spaniol in tcatrul sAu. Teatrul acesta seintruchipeazA in secolul in care para era nevoie de a dovedi&A nu in Escorial, nu in pompele regaliatii, nu in triumfurilepentru bimintele cApätate in toate colturile Europei se in-cheie rostul acestui popor. Atunci au apArut, in acelasi timpaproape, ca reprezentanti ai teatrului spaniol, doi scriitoriale cAror nume fac parte si astazi din cele mai glorioase aleliteraturii universale. Unul, Guilhen de Castro este inspira-toml lui Corneille. Cidul acestuia fiind adesea o copie regu-larizatA, cristalizatA, intepenita si strimtA, cu felul de a vorbial avocatilor normanzi din Rouen, din spontaneitatea eroicAa Tineretelor lui Cid" (Las mocedades del Cid"): astfel aiesit opera atit de perfectä in ce priveste tehnica, dar, vAdit,mult mai putin naturalA a marelui poet francez, Guilhen deCastro, inspirindu-se din romancero, recurgind prin urmarela insusi izvorul medieval al productiei nationale, tinindu-sein marginile moravurilor natiei, a dat fArA indoialA o operacare biruie, care trebuie sä biruie in orice judecatA dreaptA,tot ce a mai dat apoi teatrul spaniol.

Acest teatru a mai produs in aceeasi epocA infinitatea depiese a lui Lope de Vega, piese de ocazie, pentru cutare oras,Sevilla, de pildA si atunci va spune cA eel mai minunatoras din lume este Sevilla". Lope de Vega n-a avut cea maimica intentie de a crea gustul, de a imprima o directie; el aluat publicul spaniol cum era, cu ce dorea: o cursä de tauri,o fluturare de vesmint rosu, o aruncare de banderole, trium-ful final al espadei care vine si prAbuseste taurul. Toate ele-

354

inentele ile viata paha, Je petrecere popularA se gaseseadunate la el, un biet cleric fara eine stic ceneducatie deose-bita, fara legaturi prea intinse, care totusi a miscat poporulspaniol cu elemente pe care insusi acesta i le-a daruit.

De la Lope de Vega, se va trece la Calderon,' dar, cind vomajunge acolo, in secolul al XVII-lea, verva populara, naivita-tea, simplicitatea aceasta care place sint inlocuite prin eti-cheta de curte i falsul gust literar. Azi, e de intrebuintarecurenta cuvintul de gongorism" pentru ceea ce e umflat.Se face o foarte mare nedreptate lui Geingora alegind pe acestpoet ea prototip al stilului exagerat. El nu era nici pe departescriitorul lipsit de gust si de masura pe care ni 1-am puteainchipui. Dar la CaMeron vorbirea afectatà e generala. Segasesc elemente patetice, dramatice, epice, dar este tendinta,pe care Lope de Vega, om asa de treaba si de simplu, n-a avut-oniciodatà, de a speria publicul sau. Se simte in vremea luiCalderon necontenit dorinta aceasta de a uimi. Dar, indatace se vede aceastfi tendinta, farmecul literaturii dispare, pre-cum farmecul oricarei manifestari omenesti nu poate sta inartificialitate, ci in manifestarea spontana i sincera a adeva-rului din sufletul omenesc. In zadar s-ar cauta la dinsul ceeace avea mai ales Guilhen de Castro: caldura, entuziasmul,simtul lucrurilor mari din trecut, atmosfera de maiestate aluptatorilor pentru cruce.

Iar, cind ajunge cineva, mai tirziu, in apropierea secolu-lui al XVIII-lea, teatrul spaniol se impufineath din ce in ce.Nu mai e nici belsugul comparatiilor, nici inflorirea aceea,in care simti ceva din decorul neshrsit al palatelor arabe. Numai e aceastA varietate de artificii, ci teatrul, care incepuse,odinioarA, cu o vioiciune asa de simpatick cu o imbelsugareuluitoare, se mintuie in biete formule importate de dincolode Pirinei.

Dar, in clipa cind literatura se inspira de la popor, de lapopor se inspirA i pictura spaniola. DacA secolele al XIII-lea,al XIV-lea, al XV-lea sint ale arhitecturii ale arhitec-turii si foarte putin ale sculpturii, pe frontoane doar, daca,prin urmare, numai ceea ce se poate realiza in piatra repre-zinta pe vremea aceea spiritul poporului spaniol, in secolulal XVI-lea, cind arhitectura nu mai creaza lucruri noufi, insecolul al XVI-lea, cind ceea ce domina este cupola de impru-mut, venita din Italia, cupola florentina, a lui Brunelleschi,

3S5

i

cupola sfintului Petru, orasele toate p5rind cop esite supiaceasta irnensá palarie de piatra, in vremea, prin urmare,cind arta arhitecturii pierde originalitatea ei de odinioara, es

caracterul ei reprezentativ, pictura, alaturi de literatura.dá ceea ce este adevarat in poporul spaniol.

Epoca aceasta este dominata, fara indoialii, de doi foartemari pictori, Murillo si Velasquez.

Intre cei doi este o foarte mare deosebire, cum deosebiteste locul lor de nastere, deosebita e lumea in care au trait,deosebit e temperamentul lor de rasa*. La Murillo este desi-gur un element puternic de imprumut de la pictorii italieni,cei din Venetia de la sfirsitul secolului al XVI-lea, fara decare arta spaniola n-ar fi existat. Ce era arta spaniola inaintede aceasta epoca de inflorire? Pictura nu reprezenta decitchipuri foarte nedibace, o simpla sfortare a unei arte de pro-vincie. In Aragon si Castilia, aceasta arta de provincie a datceva; niciodata insa pictura din aceste tari n-a izbutit sa aibacaracterul impresionant, caracterul de noutate necontenitfrageda, al picturii de dincolo de Pirinei, pe cind supt influ-enta artei italiene pictura spaniola ia un nou avint.

Murillo aduce tipul Madonei din Italia, insa el a traitin mijlocul poporului spaniol si a imprumutat tipurile aces-tui popor. Imbraciimintea, miscarea, toate apartin fárä indo-iala artei pe care a imprumutat-o; in aspectul figurilor, tem-peramentul oglindit prin aceste figuri este temperamentulspaniol din aceasta vreme.

La Velasquez, se vor intilni cele douà aspecte ale socie-tatii spaniole de pe aceasta vreme, cele doua aspecte opuse,contradictorii. Pe de o parte, maretia regilor: Carol Quintulinfatisat cu acelasi adevar cu care 1-a infatisat i un Tiziano,dar aspectul lui Carol Quintul e altul la pictorii spanioli;recea icoana a lui Filip al II-lea. Figura aceea ferita de lume,rezervata, calugarul acela imbracat in haine negre, cu ochiiuscati i rai, cu buzele strinse este adevarul insusi al regalita-tii spaniole asa cum ni se infatiseaza dupa ce a lepadat stra-lucitul vesmint imperial si zalea de eavaler a lui Carol Quin-tul. Filip e rareori infatisat calare ; nu i-ar fi stat bine insalturile unui cal de rasa, strins, cum era, in giubeaua luineagra de dantela simpla, cu palariuta neagra care amintestepe aceea a lui Ludovic al XI-lea din Franta. Alaturi de ase-menea reprezentari, in care este atita psihologie instinctivii,

356

gi

simtità si minunat redatà, viata popularg. In tablourileacestelalte, adevaratul popor, asa cum se prezintti pe stradà,in pragul caselor, prin ungherele infundtiturilor. E un adevkpopular, murdar i atragator, desmatat si estetic, care for-meaza unul din farmecele acestei arte. Si Murillo insusi afost asa de mult stäpinit de celalalt aspect al vietii spaniole,incit, alauri de Virancile divinizate in madonele lui, a prinscopii in cAmasä certindu-se pentru o bucatà de pepene.

Cu totul de o parte, mutt superior dibaciului colorist careeste Zurbaran, e cineva inaintea cgruia se inchina arta noas-trä contimporanä. E vorba de El Greco, un cretan, Ufl grecitalianizat, adus prin legAturile Italiei cu Spania in aceast5Spanie. Cum, de alminteri, in rindul marilor artisti ai aces-tei epoci este altul care, desi spaniol de origine, a locuittoatä viata sa aproape in Italia de sud, unde i se zicea Lospagnoletto", spaniolasul, si care este Ribera, cunoscut pringrozavele lui scene de martiriu, prin ingtisarea cruda, intu-necatä a tuturor suferintelor cu care poate fi n'apàdit trupulomenesc jertfindu-se pentru ideea divina. E o picturà carecorespunde intr-o anume laturl cu atmosfera de sepulcru aEscorialului. Escorialul are de corespondent pe Ribera. inloc sá cheme alti pictori italieni, care au fa'cut acolo madonesi ingeri, Filip trebuia aduch. pe Ribera ca sä inatisezece era mai negru, mai aspru in viziunea lui de mucenicie.

Dar, intorcindu-ne la El Greco, Theotocopoli, el este uniconar, care aduce simplicitate, severitate, zbucium, de faptsufletul oriental. Nu e un reprezentant al poporului spaniol,ci un anexat adaus la manifestarile multiple ale unei raseareia nu-i apartinea.

Pe urmä vin Burbonii, cu Filip al V-lea, infásurati indantele, cu perucile lor lungi sistem Ludovic al XIV-lea,fficind gesturi mäsurate ca ale unor divinitài coborite inculoarele nesfirsite i vastele saloane din Versailles. Popo-rul spaniol tace inaintea noilor veniti.

Multi cred ca spaniolul este solemn si nu poate ride, a esever si nu poate glumi, ca' spiritul riztitor, rautAcios, sati-ric, care si invenineaza putin, nu se ggseste la poporul spa-niol. Nu e adev5rat. Sint popoare care n-au spirit, altele careau prea mult i transforma totul in zeflemea, de nu mai potialege nimic din seriozitatea i sfintenia vieii. Cunoastem sinoi aceasta. Sint insá si de acelea care-si ascund risul.

357

sA-1

Dintre acestia sint spaniolii, si ce mai minunat monumental humorului poate sa existe in orice literatura decit DonQuihote" al lui Cervantes, in care Dumnezeu stie ce n-au vrutsfi vada criticii literari care se transpun pe dinsii in operade care vorbesc, in loc sfi puna opera in intelegerea kr. Auvoit sa vada in opera lui Cervantes o satira, pe cind bietulom, contemporan cu Filip al II-lea, cauta sa arate numaica, daca maiestatea sa este asa de melancolica £.3 i de trista,poporul spaniol n-a pierdut nimic din buna dispozitie de odi-nioara. Si, atunci, intr-o vreme cind se citeau romane analoagecu cele care se debiteaza in fascicule in timpul nostru, elsi-a batut joc de dinsele, si ceea ce altii infatisau serios inromanele din evul mediu el a infatisat in glumfi. Fara indoialacea mai abundenta gluma care s-a scris. Nici Don Quihote"nu e o opera de unitate, ci o serie de incidente, o povestedupà alta poveste, pentru ca se pare ca publicul cerea sa fieastfel. Si de aici, ca si in nesfirsitele coloane din Cordova,ca si in nesfirsitele episoade ale romancierului, micile scenetedin Don Quihote", care nu incepe deci cu intentia de a min-tui acolo, ci se sfirseste unde publicul a crezut ea s-a spusdestul.

Dar Don Quihote" mai are o insusire care nu se observade obicei: icoana vietii spaniole adausa pe urzeala dezlinataa povestirii. Romanul corespunde astfel foarte bine tablouri-lor lui Murillo care infatiseaza strada si cu infatisarile deVelasquez ale unor aspecte naturaliste din societatea contem-porana. Este o negare a solemnului si o dezvaluire a adevaru-lui umil, intovarisit de o satiri impotriva artificializariiunui popor care nu e artificial.

Aceasta literatura se continua in buna parte in secolul alXVIII-lea, si Dracul ,5'chiop al lui Lesage nu e decit o imitatiea unuia din acele romane spaniole zise picaresce, din secolulal XVIII-lea, care se disting prin gluma si naturaleta si careformeaza partea cea-mai vie a scrisului spaniol contemporan.

Cit despre arta ea insasi, aceasta a cedat inaintea gustuluifrancez. La Escorial, Bourbonii au adaugit un alt palat, unfel de Versailles, cu aceleasi lungi saloane impodobite cutapiterii flamande si picturi italiene. Nu s-au multumit cuaceasta innoire a vechilor palate, ci, precum francezii aveaumarele si micul Trianon, au facut si Bourbonii din Spaniaacelasi lucru. In gradini mai inflorite decit cele franceze, sub

;Mit

un cer mai indurAtor, au ingrainadit in jurul Madridului micipalate ca Aranjuez, ca Buen Retiro, care nu sint decit trans-plantarea artei gingase de agrement, incepind prin sali lungide ceremonie si incheindu-se in ietacute de retragere pentruo viata cimpeneasca.

La sfirsitul secolului al XVIII-lea insa, genial spaniolda doua manifestari autentice.

Este inimitabila Fara indoiala in toata literatura contem-porana fabula, de un accent asa de arhaic, de o intelepciuneasa de profunda, de o gratie asa de desavirsita a lui La Fon-taine, dar linga fabula franceza se poate pune foarte binefabula spaniola a lui Yriarte, de la sfirsitul acestui secol,fabula pe care a imitat-o asa de tinereste, aproape copila-reste, Florian Yriarte este om din vremea lui, si fabula luie o arma a spiritului critic spaniol.

Gluma ascutita deosebeste talentul lui Yriarte, dar geniulspaniol se intrupeaza mult mai bine decit in acest modestfabulist in Goya, unul dintre cei mai mari pictori care au exis-tat vreodata. E in el atita noutate pentru vremea lui incitcutare din tablourile lui poate fi luat foarte bine ca reprezen-tind tehnica de la 1870. Cutare din nudurile lui Goya, acel dela muzeul din Prado, poate fi pus alaturi de ce a dat mai bunacest gen in veacul al XIX-lea, din care pictorul a apucattotusi numai vreo douazeci de ani. Talent multiplu, el a stiutin acelasi timp sa infatiseze cu un adevar nemilos Curtea luiCarol al IV-lea. Cu toate intentiile cc s-au atribuit artistului,aici e numai adevir, fara intentie de satira. Dar omul care re-prezenta, lira sa caute sa patrunda in bunele gratii ale rege-lui sau ale curtii, familia regala, cu caricaturalul batriniisi slaba, rautacioasa regina, s-a coborit la viata de toate zilelea poporului spaniol. A vazut-o pretutindeni, si la oameniide la oras si la cei de la cimp, asezati pe iarba, mincind ingrupe; i-a prins in distractiile lor de duminica si sarbatoare:nimic n-a scapat de ochiul salt patrunzator din toate aspectelevielii populare de atunci, asa incit tablourile lui sint o enci-clopedie a acestei vieti populare din Spania.

i, pe urma, cind portile s-au deschis larg pentru ca eti-cheta sa fie zvirlita afari, pentru ca moda intepenita a seco-lului al XVIII-lea sa fie inlaturata din arta si literatura, ro-mantismul spaniol, care in domeniul arhitecturii, picturii sisculpturii nu a putut manifesta o mare putere de productie,

159

a avut reprezentanti literari de frunte. Byronismul, geniulsatanic, diabolic, capricios si inveninat al poetului englez atrecut la Espronceda, magnificenta coloratà a versului luiHugo a inspirat pe Zorilla, care, in deosebire de poetul fran-cez, a cautat totdeauna sa sprijine splendorile elocventeilui versificate, vorba lui annonioasii pe fondul national asade bogat care se oferea, intr-o ametitoare abundenta, inspira-tiei poetilor.

cind, pe la jumAtatea veacului al XIX-lea, avintulromantic s-a oprit, cind a fi romantic insemna a apartinealtei epoci, cind lumea se saturase de cavaleri cu mandolinasupt balcon, de rázboinici incrucisind spadele, de misterelediabolice prin castele parasite, cind s-a ajuns la infatisareasimpla a vietii actuale, la un realism cumpAnit, Spania a avuto epoca foarte imbelsugata. Se citesc si astazi cu deosebitaplacere Povestirile de cimp" ale lui Antonio de la Trueba.0 femeie care-si ascundea numele adevarat supt pseudonimulde Ferbab Caballero a infatisat si ea aspectul realismuluispaniol de atunci.

Acum vreo treizeci de ani, in foiletonul unei gazete foarteraspindite pe atunci, Vointa Nationala", s-a dat traducereaunui roman spaniol scris de cel mai simplu si mai sobru din-tre scriitorii veacului al XIX-lea, Pepita Jimenez" de JuanValera.

Literatura aceasta s-a continuat apoi, intr-o forma maimodernizata, prin cca din ultimii ani, care merge prin PerezGaldos drept la Blasco Ibanez si la sintezele lui de viataspaniola actuala.

Iar dacA se intreaba cineva daca, alaturi de romanele careau cistigat cercuri asa de largi in Europa si in lumea intreagA,nu numai in Spania, alaturi de aceasta literatura in proziipoezia spaniola n-a continuat, aceluia trebuie sä i se arate&are regiunile americane in care s-a stramutat de multavreme inspiratia spaniola si care au dat prin Ruben y Dario

alti scriitori de limba spaniola, ceea ce poate fi mai de-licat si mai simtit in lirica aceasta diafaba a timpurilor noas-tre. Din drama spaniola, un Echegarray a trecut i pe scindu-rile teatrelor noastre, prin Mare le Galeoro". [...]

1 2 79

si

CfTEVA ZILE PIIIN SPANIANote dc drum

PRADO

Icoana dublei vieti a Spaniei dinastice e si admirabilacolectie, de peste doua mii de tablouri a muzeului din Prado,din livadà" (pratum).

Atit de putin vine din vremile cind o picturà nesigurilisi cauta drumul, in linii timide, in culori amestecate, fiirà sapoatfi desface caracterele, capabil de a fixa una sau mai multescoli. Nici regalitatea indoitä a magnanimului" Alfons, laNeapole si in Aragon, n-a fost capabilà sa aducà o imitatieri-iusità cu atit mai putin o fericith sinteza. Ce a fost in acesttimp se pAstreaza in biserici; noua regalitate nu s-a interesat,in bogatia si magnificenta ei, de aceste produse modeste simediocre, care meritä insa atentie pentru ca in ele se shutsvicniturile inimii unui popor.

Habsburgii, cu atitea tári cuprinse supt sceptrul lor decesari, au luat de pretutindeni pentru a-si impodobi casa. Maiputin, foarte putin pare sä vie de la Carol Quintul, totdeaunape drumuri, totdeauna cu griji, impArat itinerant al uneivremi neasezate. Comoara strinsa aici se datoreste lui Filipal II-lea, vointii lui personale, cu toate imprejurArile sari-1'a-cioase ale vietii de palat, sau, mai ales, tendintii lui de a-siimpodobi bisericile cu ceea ce putea da mai frumos geniulartistic al epocii. Urmasii lui din secolul al XVII-Iea 1-auintrecut.

Pri le de Jos si-au dat bogatul tribut. Serii intregi demárunti Teniers si van Ostade, in care se oglindesc toateanAnuntele vietii locale. Mu ltà picturá decorativa pentru&Ude de mincare: Synders, de Vos, cu salbatice vingtori iu

361

cate ciinii subtiri i iuti trag cu dintii din trupurile singerateale cerbilor ingroziti si ale caprioarelor speriate. intr-unuldin culoarele uncle, in aceasta imensa bogatie, sint aratateuneori pinze de pret, gasesc un mare tablou reprezentind capulSfintului Ioan Botezatorul adus unei calme Herodiade blonde

unui Irod barbos si boldit supt turbanul cu surguciu, care-mipare copiat dupa chipul lui Mihai Viteazul de anonimul dela inceputul secolului al XVI-lea.

sala de pinze mari, regäsesc de altfel pe Franz Fran-ken, acel care a reprezentat pe Mihai in suita lui Rudolf alII-lea, infatisat ca un Cresus aratindu-si comorile: in acelasi,trupul Cezarului din Praga, busnat si roscat, apare de douà ori.Un Rembrandt extraordinar e alaturi de o serie de Rubensiuriasi, urlind placerea carnii si bucuria vietii. Delicate portretede Van Dyck, de o melancolica expresie, intre care sint ames-tecate i momente religioase.

Italia a contribuit larg la triumfurile estetice ale uneiregalitati careia-i apartinea, din nordul lombard pina lasudul insular al Siciliei, cu protectie devota asupra Romei,Pinturicchio, del Sarto, Palma Giovane, Rafael, Tintoretto,Veronese, Guido Reni i indraznetul Tiepolo, care-si are aicio nobila madona de o severa frumusete, sint reprezentatiprin intregi sali, de o uimitoare frumusete. Mai strins legatde mindria dinastiei a fost Tiziano, i prin el avem figura obo-sita a lui Carol Quintul, aceea, de o finete calculata i rece,a lui Filip al II-lea.

Indata Jima urmasii acestei pompoase monarhii mondialesi-au avut pictorii lor nationali. Altarele au fost impodobitede Murillo si Velasquez a continuat galeriile regilor i infan-tilor. Nu li se cerea acestor mari maestri ai contururilor gran-dioase, ai colorilor potolite i solemne, acestor prezentatori demadone In ascensiune, peste norii sprijiniti de aripile ingeri-lor si de cavalcade suverane, ca si mai modestilor contem-porani : un Coello, un Moro, decit sa urmeze un stil creat inVenetia acestui timp. Ei insa, servindu-si stapinii, suveraniepiscopi, au stat onest cu ochii larg deschisi asupra vietii dim-prejur pe care o intelegeau adinc i o iubeau inainte de toate.De aici la Murillo scenele de strada cu adorabilii soltici, lacare o trasatura de penel ar crea o figura de inger, de aici laVelasquez scene ca aceea a umilelor tesatoare vesele care pre-gatesc splendida tapiserie a fondului. Din lumina acestei tari

362

si

Intr-o

si

vine aurul lor, precum ea a dat lui Zurbaran simlul lui unicpentru ciocnirea culorilor izbucnitor de vii. Domenico Theoto-kopulos, grecul", cretanul cu arta lui bizara, reprezintà

tipul i caracterul altei rase, a lui.Cind Bourbonii au venit, tot gustul din Versailles, toate

traditille de acolo au descalecat cu dinsii. Mignard si Rigaultau dat Spaniei marea paradá indantelatä a lui Ludovic alXIV-lea si a familiei lui. In mijlocul copiilor säi Filip alV-lea apare in toatä mindria absolutismului lustruit de dincolode Pirinei. Reginele aduc din Italia copia aceleiasi mode siarmurile galeriei de sculpturä. Dar artistii francezi importatise uitä in jurul lor i incep a vedea spaniol. Astfel vederea Escu-rialului de Houasse, Aldeanii lui Hutin, privirea spaniola acutárei Madone. Noua picturá spaniolä va ra'sari deodatfi prinGoya, pictorul plin de umor al unei curti ridicole, dar, prinfemeia lui goalg, un minunat prevestitor al artei noug, avremii noastre. Madrazo, un Carolus Duran spaniol, n-arecontact strins cu tara sa.

1 9 2 7

CETATEA GOTICA TOLEDO

In jos de Madrid, pe drumul goticei Toledo, orizontul sedeschide larg, cu o ternä pictroasä, muscatä de arbusti

blinde, o lunga invAlmásealà de inväluirirotunde, urmeazä de amindouä pàrtile. Despartind lanurilede griu verde, pädurici de mäslini m5runti, cu pletele argin-tii larg r5spindite, se ridic5 din Tema rosie. Cite o minAstirepe culme, poduri romane galbui fugind catre fundul z5rii.Apoi arbori de 1:6:lure se profileazii fin, inconjurindlivezi de pomi roditori, pe cind verzi ape dare îi rAsfatg lu-ciul.

0 reprezentatie de operetä invie pc scena o Spanie de acumo sutà de ani, in care era si mai multà varietate si coloaredecit astázi. Apar nuntile de tarà bodas campesinas, prece-

363

gi

ingltimi

inalgi

date de alaiul veselilor chitaristi cu pälgria largA intoars5la margini, cu ghetele strinse pe pull* cu haina larg rascroitàasupra vestei solemne. Se tin discursuri in limba cea mai so-lemna, si pentru ultimul ;Aran, a latinitatii, se desartà paharede vin vechi de Xeres. Iatá si fetele in rochii invoalte, gal-bene, rosii, verzi, cu multe franjuri, care fluturà in vint lainvirtitura vechilor danturi. Iatä mamola §i calesera, cochetade sat si fata catirarului, pline de foc in ochi si de nesfirsitiigratie sprintena in misc5ri. N-am vAzut niciodatä un maiaerian" mers, o mai aristocratica schimbare subitä de atitu-dini, toate perfect adaptate, o mai linA lunecare de pasi decitla cintgreata care cinta din instinct cu farmecul glasului sAuarmonia nobila a fiecárui gest.

In aceasta Tara' de dietaturä sint insa si libertati curioase.Opereta de care vorbesc mai sus prezintä o conspiratie suptFerdinand al VII-lea, cu un erou urm5rit, arestat si scApat dintemnica de sbiri politienesti cu pAllirii, redingote si mutre decivili. Victima despotismului e un romantic care inaltä larampä imnuri incandescente catre sfinta libertate. Si, dupàce calesera" cintà gluma ei zglobie in care spune ce nu-i place,intre altii militari" cu sabiuta" lor, orchestra o repetä inantract si de doug ori publicul repetä cuvintele care s-ar pu-tea indrepta si contra regimului, si le aplauda.

Am cercetat si restaurante populare, de caracter arhaic,cu scArite si terase ingramàdite, cu aburii de untdelemn,iesind din caldArile de metal, cu lungile strAchini de pAmintafumate, cu sosurile arabe in care plutesc bucati de came sfä-rimatá Ca in iahniile noastre, cu scroburile inflorite de 0'115-gele. in multe se apropie cele doug natii crescute pe amesteculcu Islamul mostenitor al Bizantului insusi.

Seara, cafenelele se umplu de o lume amestecatii, care stilceasuri intregi inainte de masa', inainte de teatru, pentru avedea si a fi v5zutà. Cu greu se capAtà o masa, un loc macaralaturi cu altii la cite una care e de modá si unde se adunA lu-mea bogata. Se consumA ceva, se citeste putin, se vorbestedestul, dar inainte de toate se conternpleazd. Frumoasele toa-

364

tete temmine se expun astfel, iar cele care le poarta pot suferi,en siguranta de izhinda, concurcnta fcmcilor din orice partea luinii.

Admiri marele lux al bulevardelor largi, al caselor cuinfatisare de zgirietori de norr, al bancilor de o extremabogatie, la care piatra de temelie a fost pusa de miini regale.Caci azi acestea, palatele de marmura i bronz ale financiarilor,sint escorialele, si in locul lui Filip al II-lea, in regala purpuraomul de afaceri din biroul salt dirige lumea i aici. Mai alescind cele biete 500.000 de piese de aur ale Bancii Nationale dinMadrid inainte de razboi sint inlocuite cu miliarde, care sinto mindrie i putintel i o incurcatura.

Este aici o lume aleasii, care se intereseaza si de literaturasi ia parte la adunari asa de alese ca a Revistei Occidentului"pe care o prezideaza acum un scriitor cu o mare influenta asu-pra tineretului, Ortegas. Sint profesorii vestiti ai unei uni-versitati care e pe cale de a se reorganiza: un Menendez Pidal,dintre cei mai vestiti filologi i istorici literari ai timpului,criticul cintecului epic national si cercetatorul originilorlimbii spaniole, un Amerigo Castro, introducatorul noilorcurente ale filologiei romanice, creatorul foneticei in Spania,un Rafael de Altamira, istoric de o faima care nu s-a oprit lahotarele Spaniei, un Ballesteros, carnia i se datoresc studiiasupra vechilor institutii ale Spaniei. Si nu vorbesc decit despecialitatea mea si de cele inrudite cu dinsa. In medicinaun dr. Cajal a fost pomenit si la noi, nu odata, pentru desco-peririle sale, si fizicieni spanioli iau loc linga cei care azisint pe cale a preface si in bazele ei stiinta lor.

Alaturi de acest modernism continua insa vechea viata amicii burghezii, care se vede mai putin.

Aranjuez, vechea resedinta regala a sesului dulce, isiintinde gara noua i luxoasti.

365

; A A;intiiDrumul str*Abate spre secul platou al Madrl-dului, pentru a trece apoi la un tinut mai bine scAldat de ape,in care practica arabA, pAstratA cu ingrijire, a micilor canale,hrAneste brazdele acoperite cu semAnAturi felurite. in loculmáslinului argintiu, pomi de roadA, meri in frunte, se infingin pámintul bun, cu ingrijire rAscolit.

Tara se face din nou stearpA, pustie, asprä. Pe t'Arina eiplinA de bolovani, strApunsä de ascutisuri capricioase fAsarturnuri de ca'rAmidA rosie-galbena, asemenea cu ale ziduri-lor toscane din acelasi ev mediu. CArAri se vAd suind spreculmi printr-o revfirsare de construe-0i spintecate, mucede. Eciudat ea trenul se opreste intr-un asemenea mediu, la o co-chetä garA nouA, alba, impodobitA cu toate eleganteleuneimigaloase sculpturi de caracter oriental cu colonete si apli-catii din acele azucenos de ceramicA localá, veche de veacuri,care adaugA aici si celei mai amArite si ciudoase clAdiri oiota de pitoresc si de fragedA veselie. E introducerea mauràexpresivA la superba cetate care e Toledo.

Nimic din Toletum al romanilor, desi urme antice se semna-leazA ici-colo ; ele ar fi si in constructia castelului San-Ser-vante. Numai tipuri care apar de la inceput, amestecate cuatitea altele, amintesc originile acestea mai depArtate. Cindvezi pe strAzi, la fintini, cu urnele romane in minA anumitechipuri de bAtrine, cind strábati in curtile interioare cu totfelul de coltisoare si ascunzisuri intunecoase, cu pAtrata curtela mijloc, cu balconasele de lemn putred, care alearga sus,cu seArile care suie strimbe, negre, cAtre rindul superior,te crezi intr-o adeváratA Pompeii inviatA.

Romane sint si podurile, cutare pAstrat, altul rupt, caredus pcste ripa Tagului, el Tajo, apA verzuie, linistità, abia cucite un freamAt la mijloc, care, dupà cum ii ingaduie piatra,chid se stringe sfios, cind se rasfata intr-un calm de lac-oglinda". Peste arcele lor brune drumul alearga sus, tot maisus, cAtre amestecul de turnuri.

i de o parte si de alta a trAsurilor, tree fArà mult zgomot,cu dibace feriri subite, catiri tirind, insirati unul dupa altul,inaltele cArute cu roatele mari, mggarii cenusii, bruni albi,cu ochiul blind oprit asupra pfimintului, care duc sacii cumärfuri, dar si caii de veche rasá bunk caii cgutat,i si iubiti,ca oriunde a trecut arabul, pe coastele carora se lasä greu,in marile panere elastice, solid, maiestru Iesute, toate pove-

366

rile gindite i negindite. Soldati cu beretul tivit rosu la barg,tgrani pe jos in costumul muntelui, cu mantglile zvirlite romanpe umeri, clerici cu palárii largi i aceeasi aruncgturg, pentrumantia neagrg, in falduri romane, intovgrgsesc valul ce seurcg i infruntg dupg puteri pe cel ce coboarg.

0 poartg inaltg, usor refgcutg in secolul al XVIII-lea, adat intrarea in cetatea de odinioarg, cgtarata pe stincg, intr-opozitie care atita vreme a putut fi socotitä aproape inexpug-nabilà. 0 scurtg cale printre clgdiri cu caracterul medieval,care se confundg cu aceeasi masg rosie-brung, si sintem in zoco,vechea piatg arabg, care-si pgstreazg Inca* numele.

Ping la opera, mare si durabilg, pe care au realizat-oacesti ngvglitori din secolul al VIII-lea, Toledo a avut celputin doug veacuri de dominatie goticg. Aici au stgpinit Leu-vigild, Recared si Vamba, din seria de regi ale cgror coroane,de stil scito-grec, de pe malurile mgrii noastre, se pdstreazgastgzi la muzeul Cluny in Paris. Ei si-au avut castelul lor,pe locul frumosului Alcazar de astAzi, care doming tot pustiulde piatrà al imprejurimilor, cu dunga verde a Tajului la mij-loc ; si-au avut i biserica ariang, apoi catolicg, unde se adunasoborul stgpinitorilor, al episcopilor ce dgdeau legile in numelelui Hristos, datind dupg era de la Iuliu Cezar, rezervatg acesteitari singure. Totul a dispgrut insg, fiind inlocuit prin opera mainoug, totul afarg de tipul germanic, rgmas i astgzi la fetelebglai, cu ochii blind albastri, cu parul imbelsugat, care seivesc uneori in mijlocul frumoaselor lor tovargse brune.

0 intreagg lume orientalg a trecut pe deasupra: mauri,evrei. De la acestia din urmg a rgmas o intreagg populatiecare ocupg vecingtatea catedralei i pe care, cu toatg expulzareadin secolul al XVI-lea, aspra mgsurg inexorabila a unui fana-tism exasperat, o vgdesc Inca i aspectul caselor aruncate inneregulg unele peste altele i tipuri evident influentate deamestecuri stiute Si nestiute, Si chiar, inaintea caselor, pepiatra drumului, in vuietul copiilor prin ulite prgfoase, ati-tudinile.

De influenta maurg, care a supravietuit stgpinirii ngruitein veacul al XIII-lea incg, dar dupg mai bine de o jumátatede mileniu a existentei ei, n-a putut i n-a vrut sg scapc ora-sul intors stApinirii crestine prin armele regilor castilaniprin cruciada de cavaleri ai Cidului,

367

gi

Arabii, de fapt maurii africani, au math castelul. Ei autrebuit sa ridice undeva o moschee, pe ale cfirei ruine s-a croftapoi o biserica. Dar ei au dat principiile unei man arte care,mostenind trei sferturi din caracterele ei de la Bizantul in-vins, expropriat, a devenit glorioasa prin nesfirsita bogatie apietrei ajurate in desenuri lineare de o complicatie ametitoaresi de o admirabila organizare, de la capitelurile impleti-cite pina la imbracamintea, intrelesuta in toate chipurile, aperetilor. Mesterii musulmani lucrind in tarabele lor au stra-mutat din departatul Orient mestesugul lamelor mladioase

atit de solide, al incrustarilor de aur pe otel ca i acela alcerarnicelor cu lustru de metal sau cu albastre meandreflorale, al micilor placi, cu felurite desenuri, semanate intrecaramizile palide care scrvesc de pavaj. De la ei sint vesmintelenegre ale femeilor de la Tara, care, ca la noi in Braila, Tele-orman, Romanati, isi infasura strins obrazul, datina de anu admite femeile la jalania i petrecerea mortilor. De la cinumele pentru pod alcantara, castel alcazar, pentrupiata zoco (zocadaver; aka' piata se cheama Visegra). Dela ei figurile lungi, nobile ale arabului pur i groasele obrazuriumflate ale berberului. De la ei arta de migala care da pentrupreturi inaccesibile celor din Tara leului trei centime lu-cruri marunte, nasturi, sail, obiecte de fantezie, de o aleasafineta.

Asupra evreilor insisi arta aceasta a lucrat decisiv. Dovadacele &ma' sinagoge devenite biserici. Una din de pastreaza,cu o parte din impodobirea maura a peretilor, marileinscriptii evreesti deasupra ; cealalta, Biserica Alba:, prefa-cutä si ea in lacas de inchinare crestin, are inca toata nesfir-sita bogatie a arabescelor ei i nestirbite cele &ma siruri decoloane cu capitelele inflorate.

Mai sint evrei la Toledo? Poate cite unul, venitmai tirziu. incolo, tànile vecine sint pline de dinsii ; cei dinVitoria sint la Bayonne, cei din sud pe coasta Marocului, laTanger si Tetuan, ca Si la Larache i castelele vecine. Uniiau ajuns la Salonic, unde formeaza o populatie intreaga. Aliilocuiesc in Sofia ; atitia ocupa locuri de frunte in comertulbucurestean. Dupa o jumatate de mileniu, ei pastreazil limbalor de origine, in forma cea mai pura, cu j netransformat inh. Mai mult, pe linga toate obiceiurile spaniole, sint ceirnai buni conservatori ai cintecului popular. Romancerul

368

si

traieste pe buzele acestor instrainati. Si formele cele vechi,mai curate se descopar la ei. Da, evrei care cintau impreunacu poporul in mijlocul caruia traiau, si cinta si azi, melanco-lie si discret, cintecul pe care ceilalti 1-au uitat ori 1-au stri-cat. Atit e de adevarat ca sint multe feluri de evrei, cumsint si multe feluri de a-i trata.

Recucerirea, intimplata Inca din zilele sfintului Ferdi-nand, s-a pus pe lucru in toate par-tile. Orasul vizigot numai putea sä invie; din el ramasesera ziduri rupte, citevacoloane de piatra proasta mincata de vreme, in masa uni-forma a zidurilor galbii. Vechea eatedrala a regelui Reearedfusese cu totul prefacutil intr-o moschee, si ea a trebuit dari-math pentru a se ineepe un nou dom crestin, care numai foartetirziu trebuia sa-si afle desavirsirea. Evreii, foarte ocrotititie noii lor suverani, ridicara in secolul urmator coloanclesi arcele de la cele doua sinagoge, Santa Maria la Blanca"de azi si Transito, lingä eare-si avea casa, tezauraria, vistie-rul regal Simon Levi, in camarutele caruia, inflorite cu odulce ceramica, si-a aflat apoi putinta de lucru si rägaz deodihna grecul". Din gradinita hränità odinioara de apa pu-turilor de piatra inguste si adinci, de pe balconasele la caredue scarite subrede, tot cimpul se vede, semanat cu vilelecare poarta poetieul nume de greierusi", cigarellas.

La Santo Tome, din veacul al XIV-lea, acum in parasire,arta recuceririi" reproducea in turnul puternic de intrarearabescurile maure.

Lucrul eel mare de cladiri menite sa vesniceasca gloriadinastiilor, reunite, ale Astiliei si Aragonului, prefacute innou front de cruciatà, apartine insa jun:CAVA-0i a doua a seco-lului al XV-Iea, cind Ferdinand si Isabela au facut opera glo-rioasa a intemeierii statului spaniol modern. Atunei, dupilvictoria asupra portughezilor, s-a clädit marea biscrica sf.Joan al regilor, San Juan de los reyes, unde perechea regaladorea sa-si aiba mormintul. Tot cc gasise in Franta arta gotica,tot ce se elaborase, supt inriurire italianfi, in Catalonia, totce se putuse adauga ca ornamentatie de influente straine ve-nite din centrul Europei s-a unit pentru a face din proieeta-tul S. Denis al monarhiei iberice cea mai bogata eladire deinchinare din peninsula. Rinduri de firide, ca in bisericile

369

Moldovei din secolul al XV-lea, se succed5 in masiva clAdirede cetate a corului i altarului, si minutia traditiilor arabea dat partea ei in acest virtej de imaginatie arhitectonicA.Initialele y i h ale regilor-soti se unesc (Isabel si Hernando).

De jur imprejurul peretilor, sus, o inscriptie aminteste,pecetluind fundatia pioasá a amindorura, izbinda Grenadei,i lanturile prizonierilor crestini liberati atirnii de pe ziduri;

ambele laturi ale corului sint prinse de stema, necontenitrepetafa, a cuceritorilor, vulturul Isabelei, cu aureolA, fiindales in cinstea evanghelistului Than. 0 amanuntitä reparatiea navei, pentru aceastA masivA incoronare, e fficutA cu ceamai mare grijA, dar dupA procedee de refacere care mai pre-tutindeni au fost pArAsite.

Regii" au isprAvit si catedrala, in care vremi mai noufiau adaus doar la un portal anacronice coloane antice ori nu-meroase podoabe la altarele numeroase, statui de tot felulsi de toatA mina, fresce de francezul Borgogna ori de Giordano,picturi indigene si sträine, intre care un Hristos maret al luiGreco, a cgrui dramaticA siluetA e accentuatA de rosul desinge al unui vesmint ce sirnbolizeazá el insusi martiriul di-vin. Turnul cu arcade lombarde, inflorit in tepi de piatrA,tisneste sus, lingA marea poartà cu statuile putin cam dure.Ansamblul e de o intindere impresionantä. Goticul tirziu IirAsfatA aici toatà uimitoarea abundentà.

Secolul al XVI-lea a adaus numai spitalul Sfintei Crucinoua orinduire a Alcazarului, in mijlocul cAreia se inalta

o foarte bunä statuie a lui Carol Quintul. Regalitatea, pecet-luind cu mormintele cuceritorilor Grenada, se intorcea spreplatourile nordice ale originii sale.

Citä onestitate, munca' i curfitie este in acest popor cAruiai se aruncl in MA, de cei care ar trebui mai mult sà-i recu-noascA Insuirile, pentru a se sprijini i ei pe dinsele, indo-lenta i neglijenta. Aici la Toledo am fost condusi de o cAlii-uza i interpretà", care e invkatoare de stat lath* concurs,deci fAra post, care, cu ceva francezA si cu cunoasterea ora-sului unde stä de trei ani familia ei fArà tatA si plinA de copii,cercetati deseori de fatale boale, intretine casuta cu munca ei.Ne citeste versuri de iubire ale ei si mArturiseste eh' e undevaun mic fotograf cu care s-ar mArita bucuros. Acum e bolnav.

Mergi sa-1 vezi? La noi nu se poate. Dar oriunde intil-neste prieteni, intre seminaristii exeursionisti cu panglici

370

tosii la umar. Se misca In trasura, ride, le face serane. Eun prieten! 0, e un prieten.

Elevii colii militare din castel umplu, seara, strazileinguste, pavate cu caldarim zgrentaros. Sint frumosiau uniforme strasnice. Orice fata-si va fi avind aici curte-zanul... 0, nu. Odata ce mintuie, se duc. Nu-s seriosi.

Fete le nu se uita la dinsii. Femeile tinere mai ies In stradasupt paza doamnelor batrine, respingatoare. Si ce frumosvorbi primarul, nobila figura cu nas de Traian", de orasullui, de ce este, de ce ar putea fi, aducind inainte obiceiuripopulare, note de monumente, etimologii arabe on i altele

de unde vine mazpanul, martipanul nostru, care aici edelicios i ceva mai putin scump decit spadele i nasturii deaur si fier. Si cu ce ochi blinzi, calzi si dulci te priveste cindasculti poetica lauda a orasului sau!

In general, oriunde ai merge, clack* sint copii indrazneticare-ti cer banul, mai mult ca sa faca haz de tine, omul dinpopor, hamal, sofer, de-o fi el, este de o cinste exemplarade o discretie aristocratica.

1 9 2 7

ESCORIALUL

E frig si negru-aici, Mariilor Voastre,Care-ati facut o Spanie din lumeSi ati supus habsburgicului numeAtit p5mint i-atita mare albastra.Se schimba lumea ran, Mariilor Voastre,Si cei de jos cu regi se cred a fi de-o samaCe-a fost legat pe veci acuma se destrama:Cu greu ne pot mina pe drumurile noastre.In minti este alt gind i e alt steag pe castre,Si poruncese cei mici, iara cei mari asculta.Cei ce pricep putini sint, prostimea este multa,

vina pin' la voi o urc, Mariilor Voastre.

Guadarrama trimis norii si ploaia. Pe un trist timpne indreptam din nou spre nord pentru a vedea Escorialul.

37 1

gi

5s

gi-a

TrAsura strAhate cartiere populare negre si dariip'Anate,pc care le inconjurii ripi de hit multe. Orientul, care c sial nostru, se vadeste aici in cc are mai pi toresc, mai Colo-rat si mai lAsat in voia Domnului. Fortificatii ruptc si-aulAsat dintii mAcinati de piatrA umedA. Poarta singurà arilmas in picioare, izolatA si trista. 0 trecAtoare razA aratilinsA deodatA, la dreapta, intreaga intindere a orasului, deo caldA culoare rosie, cu rostogolirea inaltelor luicu vasta intindere a teraselor si turnurilor.

Magnificenta unei imense gradini cu gratiile aurite in-trerupe privelistea de sArAcie i pArAsire. In fata gArii de-fileazA la acest ceas de dimineatA, cind multà burgheziedoarme Inca, viata de tarà. Vin de la munte, acoperiti inlungi dolmane arabe, de postav cafeniu-rosietic Ca ale su-manelor noastre, tArani càlàri pe m5gari, aducindu-si pro-dusele la tirg, femei in rochii negre cumpAnindu-si sarcinade vreascuri de ambele laturi ale micului animal rilbdAtor,lAptarii cArora le atirn5 in cumpAnA cele douà vase de ti-nichea spoita ca argintul.

Biletul nostru de clasa a II-a ne dà dreptul de a sta im-preunA cu lucrAtori in bluze albastre, fArà gulere, care ma-nincA, beau si striga, ba intr-un moment se dedau la exe-cutii de pugilat, care, din fericire, isprAvese istovindu-i.Separatiile de clase cu care sintem obisnuiti par sA nu existede loc aici, macar cind e vorba de auxiliarii tehnici ai

ferate. AlAturi, o burghezie foarte convenabilii formeazilun ciudat contrast.

E drept cA la prima statie oaspetii pleacA, ft-wind semnede intelegere personalului Orli.

Strabatem intii un imens parc, de o impiirtire foartevariatA. CArArile sint pAzite de falnici jandarmi calAri. Indreapta, pe deal, un intreg cartier al Capita lei sepe cind la stinga reapare pAdurea cu pomii larg infloriti.Vile elegante, cele mai multe noi, sem'Anate pe sumanulbun al cimpului stropit incet de o ploaie rare'. i tristà.

Trenul, care nu e misto", dar ligero", usor, se oprestela toate haltele, ceea ce lungeste la douà ceasuri clrurnulcAtre castelul regilor. Mu ha lume din Madrid pare a locuiin aceste mici grupAri de vile asemenea cu cele dintr-o anumebanlieu a Parisului. De la o vreme un nisip albicios apareIn brazdele ingrijit trase. Povirnisurile pietroase ale Gua-

17/

insirri,

clAdici,

cli-too

darramei se umplu apoi de paduri piscate si, sus, de casu-tele cucuiate pc culmi. Cu toate ea frumoasele aglomeraride vile urmeaza, sintem indata in plin bolovanis muntos,sur i gol, prin care se reped doar scurte siroaie de apa ver-zuie. In triste locuri cu triste ginduri s-a refugiat de unintreg popor si de toata viata traita aceasta mareata i tristäregalitate a unci aspre religii de schivnici si de martini. SAai Neapole si Palermo, sa poti privi Mediterana din mij-locul imperiului tau la Barcelona si sä fugi apoi aici ca ofiara pindita... Insusi luminisul de pini crescuti in piatraverde sau rosie pare mai mult un sobor de faclii strinse injurul unui mormint uitat. Ce curios pare numele de satalb", Villalba, pentru eel mai insemnat din centrele, deaparenta moderna, ale muntelui! Cea dintii casä se cheamaVilla Manolita.

E adevarat ca de la dulcea solie a acestui nume cimpulreapare neted si verde pe inaltul platou care se tot suie.Din nou semanaturi i grupe de arbori, pentru ca iarasi satrecem in imparatia de piatra.

Intram in cocheta stalk violeta in bataia cumplita aunei ploi de munte, norii grei acoperind toate inaltimilepustii. Ele lasa insa descoperite cele patru turnuri din col-turi ale castelului i marea cupola pazita de aceste virfuri.

Aspectul satului" caci oficial asa i se zice nu ede loc rural, si cu atit mai putin lash' el intr-o grandioasaizolare biserica Sfintului Laurentiu i mormintele regilor.Intreaga icoana a unui sumbru cuib funerar strins intremunti si la care trebuie sa razbati prin carari misterioase,iluzia, hranità printr-o intreaga literatura istorica, a minas-tirii de intuneric, pazità de calugari muti care traiese numaicu gindul rugaciunii la mormintul imparatului" si aleregilor din singele sau trebuie parasità. Pentru romantisme o paguba, i trebuie sa spun ea si eu o simt.

Vremea noua gramadeste din toate partile aceastatire care e i un palat, acest palat care e mai ales o minas-tire. Omnibusuri galbene ale otelurilor pline de confort

caci la aceasta aproape o mie de metri Ina-time este sio static de vara destul de cercetata suie la deal printregradini, sarace cum era de asteptat, si intre vile dintre carecele mai multe nu fac sa se prevada prin nimic solemna

trista marire din capat. De altfel gratarul" muceniciei

373

minas-

si

u

stintului caruia Filip al II-lea avea sa-i plateasca clistruge-rea unei biserici la S. Quentin nici nu se afla pe un virf ple-suv de granit, ci intr-o albie pe care culmile seci o straju-iesc, dar, cu tot respectul datorit majestatii sale catolice,o 51 domina, casutele taranesti ajungind astfel la i pesteinaltimea cupolei celei mai mindre din toate Spaniile.

Un zid de granit, tare ca o monarhie absoluta, intangibilin permanenta sa {Ira tineretä ca o dogma a sfintei bisericicatolice singura mintuitoare de suflete, se asterne in fata.Numai prin citeva portite poti patrunde, supt fatadele cuaparenta moarta, in interior. n vuietul ploii care bate pie-trele cu care e captusit tot acest pamint care nu va mai in-verzi i inflori in veci patrundem in cea dintii curte, uriasaintre peretii dirji, dar mica LTA de aceea care-i va urma.

Fatada ctitoriei lui Filip n-are nimic deosebit decit dimen-siunile ei enorme. Severitatea ei nuda de orice ornament

caci avem a face cu catolicismul care nici nu viseaza nici nuride dupa osificarea prin hotAririle conciliului de la Trentonu e inviorata, ci mai curind contaminata de expresia de-licatä a regilor poporului ales", strinsi, fiecare cu povestealui latina dedesubt, de o parte si de alta a unui David imperialsi a unui juvenil Solomon, si cu atit mai mult de veselulaur al coroanelor i sceptrelor purtate de dinsii, cei dintiiunsi ai Domnului.

Odata trecutA usa, sensul acestui dar fAcut desigur luiDumnezeu, dar inainte de toate unei mindrii cum n-a maicunoscut-o epoca moderna, apare cu toata evidenta. Arcurilevinjoase care se incoarda dureros, indesatele piloane tinind po-vara unei cupole care fall de dinsii nu-si mai pastreaza efec-tul, ce trebuia sa fie strivitor, fundul lunguiet al altarului prin-cipal pe care-I imbraca ran, sarac i monoton icoanele de lemnale unei catapitesme banale, arata ca aici nu e vorba de glo-rificarea trecutului traditonal al unei natiuni, de pregatireaunui cadru infinit pentru rugaciunile cele mai indraznete,de invitarea geniilor unei epoce deosebit de fericite pentru acolabora la o epoca de solidaritate nemuritoare, nici chiar deintrunirea intr-o singura intruchipare a pornirilor esteticeviind din atitea täri supt o singura porunca, ci de reprezenta-rea adevarata a imperiului trupurilor monarhia habsbur-gica i a imperiului sufletelor monarhia catolica. Inlaturi originalitatea, afara gratia! ek ar putea sa seada

374

expresia Volta aici: a puterii supreme din toate domeniilesi in toata plenitudinea ei teoretica, in toata incremenitoa-rea ei racealg abstractä.

Atitea capele si atit de putin impodobite ! Aurul statuilorregale ingenunchiate in altar de o parte si de alta, Carol infata lui Filip, fiecare cu suita lui de familie, ajunge. Parca sisfintii s-ar sfii linga aceastä impunatoare si poruncitoarebogatie. Un alb Crist, al lui Benvenuto Cellini, de o neintre-cuta miscare in lunecarea-i de pe cruce, e exilat intr-un colt.Spatiul se intinde inalt, vast si rece, Fara macar suflul ambi-tiilor care nu mai au ce urmari.

Absentele acestea voite au fost fireste simtite in vremide o mai vesela aici insa asa de relativ ! conceptie avietii. Vremile acestea au impodobit: cu ce au putut si cum auputut. Inca de supt ultimul Habsburg care avea la indeminape fecundul Luca Giordano. Albastre paradisuri se rasfatain plafonuri, invalmasiri de corpuri in culori dare se imple-ticesc in ghirlande; lungi, foarte lungi teorii in game sentimen-tale se desfasura pe peretii de granit ai culoarelor, opera deieri. Mesterii care stateau la indeming au fost pusi la lucru,si ei s-au straduit neobosit, dind lucruri oneste care se ex-plica indelung de calauzi, gra sa poata fi si admirate decunoscatori. E ca o dantelä de bal aruncata pe umerii uneivoinice si incretite Junone, silitä sa rida din obraz atunci cindochii ramin inexorabil de linistiti. Fara aceste infloriri defluturi multicolori simbolul ar fi mai evident si deci si maiimpresionant .

Pe scari catre morminte. Fiorul care se prevedea lipsestecu totul. Cripta, o intreaga biserica subterana, e in sama ser-vitorilor regalitätii de azi, care in uniforme pompoase,purtate cu multa demnitate, conduc si explica.Mormintul luiCarol Quintul? Vreo inflorire de piatra in care sa se pastrezegustul admirabilei epoce pe care acest flamand, bun de lupta,de dragoste si de gluma, a dominat-o? Al lui Filip? 0 prava-lire de granit pazità de figuri inalte si tari ca vointa lui?Nimic ! Nimic ! Alte vremi, care nu intelegeau sa se considereca decazute, traind in iluzia unei regalitati de aceeasi esenta,niciodatà intrerupta, s-au amestecat. De ar fi fost mficarBourbonii din secolul al XVIII-lea, care aveau gust francezgi mai ales o gratie italianä prin leggturile lor publice gi dinas-tice cu peninsula... Dar mindria acestei refaceri, consideratä

375

Ca prefata pentru o asa de trista epoca precum a fost aceeaa regalitatii constautionale" din secolul al XIX-lea incepa-tor, a revenit unor oameni care puteau numai sa se ruineze inmarmura si in bronz aura, facind din accasta subterana ceeace s-ar fi potrivit numai cu suveranii care erau ascultati de lagurile Rinului la coastele Africei si care culegeau tributul deaur al Americii supuse. Vechii Habsburgi au fost pusi deci insaltare de porfir, asezate pe rafturi, fiecare cu eticheta sa,in aceeasi odaie Isabela a II-a Si sotul ei don Francisco sintvecinii imparatului" si al imparatescului sau fiu. Reginelecare au avut bàieti, continuatoarele, din carnea lor, ale tunas-tiei le tin tovarásie. Oase linga oase, fiecare in saltarul lor,asa cum le-a dat, curate, odaia de putrezire, Podridero",caruia spaimele de dupa moarte ale catolicismului i-au daruitnumele cel mai umilitor pentru biata noastra mindrie ome-neasca. Singur biruitorul don Juan de Austria are un mormintdin vremea lui cu statuia funerara intinsa pe capac. Iar, apoi,camara dupa camara reginele lard copii, rudele regale, co-piii anonlini, los nirlos reales se insira, cel mai frumos mor-mint fiind acela care asteapta pe o principesa inca neputre-zita" pentru a intrebuinta teribilul termen obisnuit aici.Gratiile stingace ale artificialitatii contemporane au colabo-rat pentru a mobila cu morminte aceste salonase asa de albepe care nu le pot intuneca maximele care ne aduc aminteparca ar fi nou, si am simti vreo placere, caci intelepciuneace se culege e foarte relativa ca toata fiinta noastra e numaio umbra si Ca vom fi i noi cindva asa cum sint acuma aceia.

Opera de arta, care nu intra in planul asprului ctitor,s-a adaus insa de la sine in vremile cind, pentru a impodobiSpania, Italia si Flandra stau cu miinile intinse. Cine nu ereprezentat acolo ! Luca Giordano sta linga pinze ale luiTintoretto, care sint dintre cele mai frumoase, linga o mareataCilia a lui Tiziano cu fruntea dumnezeieste de senina a Mintu.itorului, Raga mici picturi pe lemn, cind naive, cind tepene,care yin de pe malurile Rinului. Arta spaniola a dat in salelecapitulare citeva tari scene de martiriu ale dramaticuluispaniolar Ribera, si din mina Grecului" Theotocopolisfinti Inalçi i subtirateci, cu ciudate miscari ale miinilor cudegete ascutite, cu expresii ginditoare sau chinuite in fata:supt ceruri in care deasupra scenelor mai bogate zboarä nor]sacri de o complicatie unica, iesità din cel mai minunat spor.

17A

si

nic de imaginatie. Dar tot asa de scumpe sint darurile dinlumea intreaga strinse in biblioteca imensa pin care alunecafiguri calugaresti useate supt glugile negre: inanuscrise an-tice din al VI-lea veac, inseilari stingace ale intiiului ev me-din din al IX-lea, carti venite de la Rinul germanic, cu figu-rile rotunde i barbille prelungite in miniaturi sentimentalalbastre, delicate infloriri pe marginea foilor preliminare dinFranta secolului al XIV-lea, opere ale miniaturistilor lo-cali din vremea Isabelei cu fondurile pline de foarte marunteobservatii fin semanate, splendide invieri ale antichitatiiin codicele aurit al lui Alfons al V-lea de Aragon si Neapole,manuscripte grecesti copiate pentru Filip al II-lea de caligrafiintre care acel Iacob Diasorinos, tovarasul lui Despot al nos-tru, biet grecusor sirac din secolul al XVI-lea, cfiruia etichetaactuala ii dä catolicul i sacrul nume de Santiago"...

Ace la care crease si stapinea toata aceastä bogatie se rasfatael oare in splendoarea purpurii sale aurite? 0, asa de putin !Recele neamt" muncitor Si melancolic se simtea asa de marenumai ca reprezentantul ideii pe care, ca un nou faraon, jert-find comori i omorind mii de oameni la lucru, a incorpo-rat-o in aceasta pixamida a sa care e Escorialul.

Cit despre incaperile unde dus viata activ, i uncle pepatul suferintelor unei boli scirboase a ispravit-o, iata-le.Citeva scari coboara la ele. Culoare strimte i reci, unde pa-zeau gardistii flamanzi, in negru, cei spanioli, invesmintatiIn aur cu picioarele legate cu cordele. Uncle asteptau curte-nii, carora nu li se dadea nici o priveliste de curte, ladite aco-perite cu cordovan de o auritura de mult stearsa. Clavirul cuclapele mici albe ca niste dinti de mort vine din mostenirealui Carol Quintul in odaita care-i servea de iatac Si unde s-aasezat simpla lui litierà, micul lui scaunas negru. Incapereade lucru prezinta doar saltarele unei vechi mobile auritemasuta deasupra careia s-au asezat carti cu muchea auriti,purtind titlul, in fata. Un administrator, un contabil, un

un functionar. Intr-o adincitura patul de agonie,avind pe coviltire numai luxul perdelelor cu stema cusuta inaur. Ferestruice privesc una lingl alta catre linia muntilorasemenea cu acela pe care Moise a primit tablele legii care nuse poate calca.

Insasi sala ambasadorilor, a marilor receptii solemne, cucordovanele intinse pe piatra, cu tapiseriile flamande 1111-

377

si-a

politist,

si

brácind peretii ciptusiti jos cu portelan albastru de Talavera,cu acoperAmintul de stofe scumpe al unui tron mArunt simodest, nu spune o ambitie personala, care nici n-a existatla aceastA slugA a Domnului". Un coltisor ii ajunge ca sil seroage el. Dar, daci dai usa de alAturi intr-o parte, casa luiDumnezeu apare in toatA imensitatea ei, tocmai acum strAbA-tuti de cintArile cAlugArilor, si Carol Quintul in aur inchidezarea.

Asa de putini, in putere, faptà si prestigiu, Bourbonii careveneau din Versailles, nu s-au putut multumi cu aceastA indu-iosAtoare mizerie". Largi apartamente s-au deschis lingaculoarele in care luptele de la Grenada se uneau cu victoria dela S.-Quentin. Tablourile de bätälii ale lui Wouvermans, ace-lea de interior ale lui Teniers au fost trecute in tapiserii, sii s-a cerut lui Goya si prezinte viata actualä a Spaniei seco-lului sAu. Astfel au rásArit, vesnicite in picturà si in fireleteaturilor, toate aspectele ei felurite: paji pudrati, elegantemarchize, alAturi de tot ce zdravAna viata a cimpului poateadAugi, dansul de societate alAturi de hirjonelile rurale, jo-cul de carti lingA prinzul pe iarbA.

i, cum francezii aveau Trianonul si palazzinul mic degradinfi devenise mai simpatic decit marile sill de receptie,Carol al III-lea, marele monarh al epocii burbonice, a pus BAse ridice pentru principe", fiul säu, menit a fi ridicolul Carolal IV-lea, in fundul grAdinilor de pini sAlbatici si de pomi ro-ditori, o casita care e un juvaier de scumpete S i de gust inproportiile cele mai micute. Toti peretii nu sint decit unmozaic din marmurile cele mai pretioase, intre care granitultrandafiriu iuceste de o razA dulce. Nimicurile gratioase sintadunate in odAitele unui palat care era un muzeu inainte dea fi consacrat ca atare si deschis publicului.

i e interesant BA vezi cum femei din popor ascultä culuare aminte si admit% fail invidie aceste podoabe scumpe pecare realitatea le-a realizat cu ostenelile unui popor pArAsitpentru nevoile sale in voia soartei indurAtoare.

1 9 2 7

SURSE BIELIOGRAFICE

1. Frumosul" in conceplia poporului. Sfaturi pe intunerec, vol. II.Bucure9ti, 1940, p. 86-93.

2. Arta populard in Romania. Publicatii in limba francezd: L'artpopulaire en Roumanie, son caractere, ses rapports et son origine,Paris-Craiova, 1923.

3. Arta populard f i arta istoricd a romdnilor. Romania in chipuri 9ivederi, Bucure9ti, 1926, p. 15-18.

4. Un nou album de fescituri romdnevi. Sbinfinfitorul, 1905, p. 541544 9i in: 0 luptfi literarb, vol. II, Vfilenii de Munte, 1914, p.16 20.

5. Vechiul mefiefug de clddire al romdnilor: bisericile gi mindstirilelor. Convorbiri literare, 1905, p. 396-424; 9i in: Istoria roma-nilor in chipuri 9i icoane. Craiova, 1921, p. 99-116.

6. Meftefugul de picturd f i sculpturd in trecutul romfinesc. Convor-biri literare, 1906, p.26-42, 115-34; in: Negotul 9i me9te9ugu-rile in trecutul romtmesc. Bucure9ti, 1906, p. 3-70; 9i in: Istoriaromânilor in chipuri 9i icoane. Craiova, 1921, p. 204-226.

7. Ce este vechea noastrd artd? Buletinul Comisiunii monumenteloristorice, 1942, fasc. 113-114, p. 127-142.

8. Sculpturi in lemn, Bucure9ti, 1934; in: Vechea arta religioasil laromfini, Bucure9ti, 1934; tii in: Les arts mineurs en Roumanie,vol. II. Bucarest. 1936, p. 7 16.

9. Ornamentafia vechii cdrfi romdnevi. Calendarul Ligei Culturale1927, p. 27 39 9i L'Ornamentation du vieux livre roumain, in:

379

Bulletin de l'Institut pour Petude de l'Europe sud-orientale,1923, p. 51 58.

.10. Ilustraga cdriii romdnepti. Almanahul graficii romine, 1927,p. 28-34.

11. Tipografia la romcini. Ahnanahul graficii romine, 1931, p. 32-55.12. Miniaturile romcinefti. Bucure9ti, 1936; in: Vechea artä religioasii

la romilni. Bucurelti, 1934, 9i in: Les arts mineurs en Roumanie.Vol. I., Bucarest, 1934, p. 43-53.

13. 0 pinacolea in Romania. Floarea darurilor, vol. II. 1907, p. 251252, 265-267.

14. Muzeele ce sing si trebuie sa- fie. Neamul rominese, 1934, 11 decem-brie ; qi in: Sfaturi pe intunerec, vol. I, Bucure9ti, 1936, p 178-182.

15. Ce este un muzeu istoric. Buletinul Comisiunii monumentelor isto-rice, 1938, fasc. 96, p. 63-70.

16. Ce este un muzeu de arid. Buletinul Comisiunii monumeuteloristorice, 1938, fasc. 96, p. 70-77.

17. Teodor Annan, la pomenirea lui. Ramuri, 1919, p. 3; 9i in: Oamenicari au fost, vol. II, Bucure9ti, 1935, p. 450-452.

18. Expozigia Grigorescu. Silmiftniltorul, 1904, p. 721-723; 9i in: 0luptä literaril, vol. I. Bucure9ti, 1916, p. 86-90.

19. Nicolae Grigorescu. Calendarul Ligei Culturale, 1908, p. 111-113,9i in: Oameni cari au fost, vol. I. Vdlenii de Munte, 1911, p.285 287.

20. In legiiturd cu cartea despre Grigorescu a d-lui Vlahuld. Neamulromanesc literar, 1910, p. 673-675.

21. Moartea pictorului Luchian. Neamul romilnesc, 1916, nr. 27;9i in: Oameni cari au fost. vol. II, Bucure9ti, 1935, p. 222-223.

22. Octavian Smighelschi. Neamul românesc literar, 1912, p. 673674 ; 9i in: Oameni cari au fost. vol. II, Bucure9ti, p; 59-60.

23. Trei scene de rdzboi ale pictorului D. Stoica. Drum drept, 1917,p. 65-67.

24. Mirea. Neamul romfinesc, 1934, nr. 270; 9i in: Oameni cari aufost, vol. III. Bucure9ti 1934, p. 426 427.

25. ban Mincu. Neamul romfinesc, 1912, p. 2353-2354; 9i in: Oa-meni cari au fost. vol. II, Bucure9ti, 1935, p. 42-43.

26. George Ba4. Neamul romilnesc, 1934, nr. 206 9i in: Oameni cariau fost, vol. III. Bucureqti, 1936, p. 396-397.

380

-

2.. iln om de ane: Gr. Cerckez. Neamul romiinesc, 1927, nr. fl; siin: Oameni cari au fost. vol. III, Bucuresti, 1936, p. 234-235.

28. Un istoric de arid: Victor Roth. Neamul romilnese, 1936, si in:Oameni cari au fost. vol. IV., Bucuresti, 1940, p. 162-163.

29. Arta romdneascd la bienala din Venetia, in: La Romania allabiennalle di Venezia. Vitlenii de Munte, 1938, p. IIIVI.

30. in ce Stu frumusela Veneliei. Drum drept, 1914, nr. 3 4 p. 177209, si in: Cinci conferinte despre Venetia. Viilenii de Munte,1926. p. 3 36.

31. Arta, literature fi culture veneliand. Drum drept, 1914, nr. 3-6,p. 260-287, si in: Cinci conferinte despre Venetia. Villenii deMunte, 1926, p. 89-117.

32. La Capela lui Giotto, in Padova. Drum drept, 1914, nr. 3-6,p. 239-331 i in: Cinci conferinte despre Venetia. Viilenii deMunte, 1926, p. 202-204.

33. Literature fi arta spaniolii, in: Citeva zile prin Spania. Bucuresti,1927, p. 129-170.

34. Prado, in: Citeva zile prin Spania, Bucuresti, 1927.35. Cetatea goticd din Toledo, in: Citeva zile prin Spania, Bucuresti,

1927, p. 29-37.36. Escorialul, in: Citeva zile prin Spania, Bucuretiti, 1927, p. 38-47.

CUPIIINS

Prefa 0 5

Frumosul" in conceptia poporului 21

I. ARTA POPULARA

Arta popularil in Romania 29

Arta popularil §i arta istoricA a romfinilor 89Un nou album de tesfituri romfine§ti 98

II. VINIMA ARTA ROMANflASCA

Vechiul me¢te§ug de chiclire al romfinilor 105Me§te§ugul de picturit §i sculpturil in trecutul romfi-

nese 128Ce este vechea noastrii artii.? 168Sculpturi in lemn 182

III ARTA CARTH ROMANESTI

Ornamentatia vechii ciirti romane§ti 193Ilustratia ciirtii romilnef}ti 200Tipografia la romfini 204Miniaturile romineftti 222

IV. MUZI314

0 pinacoteci in Romania 241Muzeele ce sint §i ce trebuie el fie 246Ce este un muzeu istoric 249Ce este un muzeu de artii 253

382

..

......

V. ARTA MODRRNA SI CONTRIVIPORANA ROMANFIASCI

Theodor Aman: la pomenirea lui 261Expozitia Grigorescu 263Nicolae Grigorescu 267Grigorescu, dupti Vlahutti 270Moartea pictorului Luchian 273Octavian Smighelschi 274Trei scene de rfizboi ale pictorului D. Stoica 277Mirea 279loan Mincu 281George Ba Itil 283Un om de bine: Gr. Cerkez 285Un istoric de artii: Victor Roth 286Arta romtineascá la bienala de la Venetia (1938) 287

V. DRSPER VEINETIA SI SPANIA

In ce stii frumuseta Venetiei 295Arta, literatura qi cultura venetianii 320La Cape la lui Giotto, in Padova .... 342Literatura i arta spaniolà 344Citeva zile prin Spania .. 361

Surse bibliografice 379

Redactor responsabil : MARIN MIHALACHETehnoredactor : BACHMAYER VICTORIA

Dat la cules 25.07.1967. Bun de tipar 25.10.1967.Apilrut 1968. Tiraj 12 000+140 ex. brosate. Hirtieedttit A mat

Coll84X 108/57" Ft. 16 540 X 840. Colt

ed. 21,14. de tipar 24. Comanda 4 037 /nametipo 1. A nr. 11 166. C.Z. pentru bibliotecile

man 7. C.Z. pentru bibliotecile mici 7.74/76.

Tiparul executat sub comanda nr. 70.509 la Com-binatul Poligrafic Casa Scinteli", Plata Scinteiinr. 1. Bucure§ti Republica Sociallsta Romania