REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XVIII · NR. 5 (662) · MAI 2007

VVASILEASILE GGORDUZORDUZ..Dialogul cu Dialogul cu memettafaf izica izica

şi eşi exprxpresionismulesionismul

NNICICOLAEOLAE BBREBANREBANRRoadele roadele reevvoluţieioluţiei

NICOLAE BALOTĂ. HomericePETRU CIMPOEşU.

„Scriind, ordonezi altfel lumea”MAGDA URSACHE. Infracţiuni gramaticaleAURA CHRISTI. Fratele meu, Ivan Ilici

DĂRUIEşTE O CARTE!

2

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

SUMAR

MODELENicolae Breban · Roadele Revoluţiei/ 3 Restanţele criticEi de Irina Petraş/ 4 Pe muchie de hârtie · Magda Ursache · Infracţiuni gramaticale/ 5 Lecturi · Ionel Necula · O nouă exegeză despre Cioran/ 6 Eseu · Nicolae Balotă · Homerice/ 7 Modele · Adriana Botez-Crainic · Vasile Gorduz. Dialogul cu metafizica şi expresionismul/ 8Trei mii de semne · Aura Christi · Fratele meu, Ivan Ilici/ 9 Poeme · Horia Bădescu/11 Proză · Liviu Antonesei · Povestea de Crăciun a unui băieţel necăjit/ 12 Eseu · Rodica Marian · Similitudini în proza a doi mari poeţi/ 13 Clubul Ideea EuropeanăAura Christi în dialog cu Petru Cimpoeşu„Scriind, ordonezi altfel lumea”/ 15 Eseu · Magda WachterA.E. Baconsky teoretician, critic, eseist/ 18Cărţi · Bogdan Cristian Târziu · Textul nomad · Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi/ 19Lecturi · Boris MarianAscendenta glorie a unui exilat/ 20 Film · Dana Duma · Festivalul filmului latino-american de la Toulouse/20Ion Lazu · Fragmente de jurnal/ 21 Clubul Ideea EuropeanăXosé Lois García · Ferestre spre Europa/ 22Texte fundamentale · George Bacovia Poeme traduse în italiană de Geo Vasile/ 23Clubul Ideea EuropeanăDora Pavel în dialog cu Dinu Flămînd· „Traducerea, singura modalitate permisăde a «parazita» un mare spirit” (III)/24 Polemice · Corneliu Şenchea · Oraşul pierzaniei/ 26 Eseu · Iulian Boldea · Arta portretului/ 27 Literatura străină · Geo Vasile · Lumea, la fel de iluzorie ca visul?· De la erosul păgân la adoraţia platonică/ 28 Plastică · Mihai Rădulescu · Frederick Arthur Verner/ 29 Film · Călin Căliman · Un festival de viitor: „next”/ 30 Dana Duma · Festivalul B-EST · 2007Nikita şi tinerii/31 Eseu filosofic · Alexandru Ştefănescu · Despre sistem şi metodă/ 32 Cărţi · Rodica Grigore · Despărţiri şi ambiguităţi/ 33 EVENIMENT · TÂRGUL NAŢIONAL LIBREX · 2007Aura Christi · CONVORBIRI LITERARE · 140/ 34Liviu Antonesei · Breban ca o forţă a naturii/ 34 Antologiile Conte · J.W. GoetheELEGIILE ROMANE în traducerea lui Nicolae Breban/ 35 Eseu · Gelu Voican Voiculescu · Este oare necesară o ştiinţă a ezoterologiei?/ 36Poeme · Riri Sylvia Manor/ 37Mesajul Federaţiei Editorilor şi Difuzorilor de Carte din RomâniaDĂRUIEşTE O CARTE!/ 38

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România,Israel, SUA, Franţa,Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro (click

revista contemporanul)

Invitaţie-apel către romancierii români

Colectivul de istorie literară din cadrul Institutului deLingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca pre-găteşte în prezent continuarea Dicţionarului Cronologic al RomanuluiRomânesc de la origini până la 1989 (carte apărută în 2004, laEditura Academiei), pentru intervalul 1990-2000. Ţinând cont de fap-tul că adunarea informaţiilor se dovedeşte extrem de dificilă datorităslabei circulaţii a cărţilor după 1989, a colecţiilor lacunare de publi-caţii periodice şi a fondurilor incomplete deţinute de bibliotecile uni-versitare, în interesul alcătuirii unei panorame cât mai complete aromanului românesc în primul deceniu postdecembrist, vă rugăm săbinevoiţi a ne oferi următoarele informaţii: Titlurile romanelor publi-cate de Dvs. în intervalul 1990-2000, inclusiv reeditările (după mo-delul: ediţia, locul apariţiei, editura, anul, numărul de pagini, colec-ţia); Traduceri ale romanelor, integrale sau fragmentare (după mo-delul: numele autorului, titlul românesc, titlul străin, numele traducă-torului, locul apariţiei, editura, anul, numărul de pagini, colecţia).Pentru fragmentele apărute în periodice vă rugăm să ne indicaţi şititlul fragmentului (alături de informaţiile referitoare la publicaţia încare a apărut: an, număr, data apariţiei, pagini); Referinţele criticedin periodice şi volume despre romanele publicate în intervalulmenţionat (după modelul: în periodice – numele autorului, titlul arti-colului, publicaţia, anul, cu caractere romane şi arabe, numărul, dataapariţiei, paginile; în volume – numele autorului, titlul cărţii, locul,editura, anul şi paginile între care se găseşte informaţia); Premiile li-terare obţinute.

Adresa noastră este: Colectivul de istorie literarăInstitutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”str. Emil Racoviţă, 21400165, Cluj-NapocaFax: 0264 432 440e-mail: ion.istrate@clujnapoca.ro

Mulţumindu-vă anticipat pentru ajutorul acordat la reali-zarea acestui proiect, vă adresăm gândurile noastre cele mai sincere.

COLECTIVUL DE ISTORIE LITERARĂ

Mario Vargas Llosa va scrie în revista MONEY Express

Revista MONEY Express publică, în exclusivitate pentruRomânia, comentariile pe care celebrul scriitor Mario Vargas Llosa lescrie, o dată la două săptămâni, în cotidianul spaniol El Pais. Textelevor fi publicate simultan cu apariţia lor în El Pais, pe baza unui con-tract de exclusivitate pentru România, obţinut de MONEY Express.Mario Vargas Llosa semnează în El Pais articole cu greutate politică,practică un discurs ferm împotriva dictatorilor sudamericani şi îm-potriva mirajului castrist care înca îi mai bântuie vechii prieteni pre-cum Gabriel Garcia Marquez. După tinereţi de stânga, s-a convertitcătre un liberalism moderat, este un observator extrem de atent almarilor bătălii ideologice contemporane şi un fin comentator al celormai mari gânditori ai lumii în acest moment. Un mare scriitor carenu şi-a uitat niciodată educaţia de jurnalist.

Llosa publică rubrica Piedra de toque în cotidianul spaniolEl Pais încă din 1977; o parte dintre articolele sale au fost adunate,în 1990, în volumul Limbajul pasiunii. „Am refuzat să mă închid într-o singură circumstanţă, într-o singură limbă, într-un singur peisaj.Am decis să evadez din trib, din condamnarea de a rămâne mereuacelaşi”, spune Mario Vargas Llosa. Celebrul scriitor peruan predă,conferenţiază la cele mai prestigioase universităţi din lume, iar operasa este tradusă în peste 20 de limbi. A primit premiile „Príncipe deAsturias”, „Cervantes” şi a fost decorat cu „Legiunea de onoare“ aFranţei. Llosa a vizitat România de două ori, până acum (în 1995 şiîn 2005). A declarat, văzând Casa Poporului, că aceasta ar trebuidinamitată. Şi a explicat demarajul lent spre democraţie al Românieişi prin faptul că totalitarismul ceauşist a fost mai profund implantatîn societatea autohtonă decât regimurile comuniste totalitare din alteţări est-europene, supravieţuind chiar şi după căderea lui Ceauşescu.A apreciat, în 2005, că ţara noastră „şi-a îmbunătăţit instituţiiledemocratice şi a progresat pe calea integrarii in Uniunea Europeană“,lucru considerat de el drept „benefic atât pentru Romania, cât şi pen-tru Europa”. Vargas Llosa a spus că a citit „câte ceva” din literaturaromâna, dar nu suficient cât să emită judecăţi de valoare. Începânddin 17 aprilie, de două ori pe lună, puteţi citi comentariile lui MarioVargas Llosa în săptămânalul de business MONEY Express, editat deGrupul Realitatea-Caţavencu. Revista este parte din conceptul MO-NEY cross-media, lansat de grupul Realitatea-Catavencu, concept caremai include televiziunea The MONEY Channel şi portalul de businessMoneyLine.ro.

Nikita MihalkovFoto: Aura Christi

Petru Cimpoeşu

Liviu Antonesei

Horia Bădescu

AURA CHRISTI(redactor-şef)

CRISTIAN NEGOIANDREI POTLOGMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDAALEXANDRU ŞTEFĂNESCU

Rubrici: CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IRINA PETRAş, G. G. CONSTANDACHE, HENRI ZALIS, CRISTINA SÂRBU,LUCIA HOSSU-LONGIN, IONEL NECULA,ADRIANA LICIU, ALINA BEIU-DEşLIUVignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – CRISTIAN NEGOI

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1, BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1 · Bucureşti · Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roE-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC Erc Press SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

EuroPress Media s.r.l &Asociaţia EuroPress

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilorei. Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu reproduceri după lucrările lui VASILE GORDUZFotografii de AURA CHRISTI

S

3

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Suntem, ne aflăm iată, la începutul mileniuluial treilea după Christos şi avem tendinţa de aarunca trecutul în spate, aşa cum trebuie!, ardeclara unii, grăbiţi, deşi paradoxul trecutului esteacela că el trebuie să devină prezent pentru a fi cuadevărat trecut, adică element constitutiv al isto-riei. Şi al fiinţei. Iar, faţă de acest trecut, neasi-milat, chiar şi negat ca atare, avem tendinţa de a-lscoate din istorie deoarece nu ne convine, nu ştimce să facem cu el!; şi sunt detectabile cel puţindouă atitudini: ignorarea lui, păcat pe care l-au fă-cut acele generaţii de Nemţi care au fost martorişi uneori eroi, vrând-nevrând, ai unei istorii carenu poate fi înseriată printre marile victorii saumândrii ale neamului! – „păcat” de care suntemtentaţi şi noi, cei care am depăşit vârsta de 40 deani şi ne-am petrecut o bună parte din existenţăsub „destinul comunist românesc”; sau... tendinţa,tot mai feroce la generaţiile mai tinere sau launele carnasiere sociale oportuniste, careapare timp de generaţii întregi după o amplăsurpare socială şi politică, de a macula, mur-dări, calomnia sau perverti acest trecut, de a-lfolosi în scopuri, spuneam, arivistice sau deafirmare socială grăbită; deoarece, aşa cumdupă o schimbare radicală de sistem se potclădi averi mari şi iuţi, la fel se pot edificacariere şi renume – în fapt, false dar gălă-gioase prestigii! – cu rapiditatea şi aplombulunui foc ce prinde, din mai multe părţi odată,o pădure bătrână.

Una din cele mai trădătoare tendinţe, ins-tincte ale comunităţilor primitive – acestinstinct se întâlneşte şi la nu puţini indivizi„ambiţioşi”! – este de a lua istoria de lacapăt!, de a începe istoria cu ei înşişi, de aşterge tablele trecutului. Astfel, se pare,făceau faraonii din primele dinastii, răzândde pe morminte numele înaintaşilor; astfelfacem noi, când trăim un aplomb prea mareal persoanei sau când vrem, din raţiuni „pat-riotice”, să „curăţim” trecutul de ceeace ni se pare ne-conform cu idealurileprezentului sau cu o anume imaginepe care ne-o facem despre trecut.Astfel au făcut comuniştii, nu numaicei din România, şi, puberul care amfost, generaţia mea şi a celei care m-aurmat în disciplina şcolară, am primitstupefiaţi, noi ca şi părinţii şi peda-gogii noştri, într-o bună dimineaţă,prin ’48, aşa-zisele teze provizorii care,aplicând marea, „epocala” descoperirea marxismului, trecut prin filiera bru-tală leninist-stalinistă a „luptei declasă ca motor de înaintare a soci-etăţii”, rădeau, aruncau la coş numeleşi valorile literare şi istorice ale Ro-mâniei, prezentându-ne, cu grabă şiaroganţă, nume şi „valori noi”! Sin-gurele „adevărate”; şi istoria neamuluinostru începea încă o dată: începea„cu adevărat”, tot ce fusese spus şi totce se întâmplase înainte era sau falssau „pervers”, apt să slujească nu po-porului, ci „unei clase” – celei avute!Dreptate urmau să aibă de acumînainte lumpen-proletarii de la satesau oraşe, „dezmoşteniţii soartei”, toţiindivzii îmbibaţi de adânci frustrări şiresentimente, „visătorii de mahala” ceieşeau din subsolurile nu numai ale so-cietăţii, dar şi din cele ale propriilorlor instincte, vicii şi uri înăbuşite.

Interesant e că azi – după acelmult discutat ’89 românesc – categoriiîntregi de români, unii intelectualimai ales, au negat chiar evidenţa uneirevoluţii, afirmând peste tot, în ţară şiîn străinătate, că nu e vorba decât deo revenire a comuniştilor, iar „poporulromân e suficient de imbecil pentru anu şti ce să facă cu noile libertăţi, cuaceea a votului, în primul rând, însfârşit liber şi universal”! – aceşti„corifei de mahala” îşi agită din nousăbiile, negând sau îngropând întregtrecutul câtorva generaţii sub molozul istoriei,proclamând cu o fervoare, cu o decizie ce adeseavrea să ascundă absenţa muncii calificate şi a ins-trucţiei specifice, o „cu totul nouă eră”, aruncareala „coşul istoriei” a unor nume şi valori pe care nunumai că nu le cunosc, dar nici nu ar fi capabilisă le înţeleagă! Şi, atenţie, este „o mahala nouă”,e cu adevărat, „mahalaua lui Ceauşescu”. Iar însă:

dacă înainte de al doilea război, mahalaua, subur-bia, centura din jurul marilor oraşe şi centreumane, deşi primea necontenit aluviuni umanestreine, din satele învecinate, dar şi de departe,din Nord sau din Vest, cum a fost cazul Bu-cureştilor, această veche, clasică mahala îşi avea ostructură a ei, ba chiar şi o tradiţie. Chiar şi o li-teratură, de la G.M. Zamfirescu la Eugen Barbu!Vechi prieteni ai mei, personalităţi distincte şi cre-atori de prima mână, precum un Geo Dumitrescu

sau pictorul Alin Gheorghiu, pentru a nu da decâtdouă nume, vin din aceste structuri, şi ei mi-auvorbit adesea de profilul şi ordinea mahalaleiromâneşti bucureştene. Ei bine, azi ne aflăm înprezenţa unei reale creaţii a comunismuluiceauşist, adică avem de-a face cu noile centuri,ample, masive, care au sufocat şi deteriorat, de-stabilizat, acele vreo 15-20 mari centre naţionale,

aplicându-şi pecetea, timbrul şi ambiţiile lor asup-ra oraşelor, electoratului, dar şi asupra massmediei româneşti, urcând până sus, în instituţiilecentrale, în parlament. E adevărat, suntem con-fruntaţi nu cu o nouă psihologie sau mentalitateci cu o extrem de vorace, de „virilă”, sete arivis-tică care se manifestă, mai ales, sub lozinca banu-lui, a ceea ce se vinde! Valoarea – chiar şi înzonele înalte, greu accesibile ale cercetării înştiinţă sau în creaţia literară şi artistică – este,azi, „cea care se vinde, care place”! Place... cui?!...Aceloraşi care îşi clădesc pripit vile înconjurate deziduri înalte şi de body-guarzi aroganţi, care îşitrimit progeniturile să „studieze musai”! la univer-sităţi faimoase americane unde se plătesc multemii de dolari pe un an şcolar, care au ultimelemărci germane de maşini de lux – am auzit căunul dintre „aceştia”, vag şef de mafie posedă vreo

40 sau 50 de astfel de exemplare! –, fac par-tide politice sau se strecoară în altele care, subfirme istorice prestigioase, le pot folosi catrambuline extrem de eficace unor grupuriîntregi etc., etc.

Nu, nu suntem indignaţi de, spuneam, ofirească apariţie pe scena socială şi politică a„noilor ambiţioşi”; acelaşi lucru s-a întâmplatîn societăţile care au răsturnat un sistem opre-siv şi vechi, precum s-a întâmplat la începu-turile democraţiilor americane sau franceze.Balzac descrie excelent şi în amănunt pe aceştiGobseck, Rastignac sau Rubempré! Şi nici vio-lenţa acestui fenomen nu ne uimeşte, ci, încăo dată, reminiscenţele unui alt fel de fatalism:odată ce a apărut, s-a urcat pe un nou şi „nece-sar altar” Banul, să facem din acesta şi dinceea ce unii înţeleg prin economia de piaţăsau, mai distins, liberalism! – o unică, sup-remă şi brutală valoare?!, care trebuie nunumai să „întunece”, să marginalizeze vechilevalori româneşti – care sunt şi cele aleApusului, marele nostru model! –, dar să le

aservească, dacă nu să le calomnieze.Astfel, valoros în literatură a ajuns ceeace se vinde şi a avut inconştienţa sauaroganţa s-o afirme şi unul dintre lead-erii generaţiei optzeci, generaţie literarăasistată, protejată şi chiar învăţată deunii din generaţia noastră, „veche”, unNichita Stănescu, Manolescu sau eu în-sumi.

Televiziunea publică nu se ocupă săinformeze, să educe sau să facă cunos-cute publicului figurile şi operele creato-rilor din ştiinţe şi arte, ci... trebuie să...distreze, să amuze, să facă entertaint-ment! Şi, o ştim cu toţii prin ce mijloacene amuză, ne distrează televiziunea plă-tită din bani publici! Ba, unul dintrebunii regizori de film, numit directorgeneral al televiziunii române – l-amnumit pe dl. Stere Gulea –, după ce îl dăafară literalmente pe Iosif Sava care fă-cea o emisiune culturală comparabilă cua lui Pivot, în Franţa, anunţă într-un in-terviu că „televiziunea publică, cele treisau patru canale ce raportează un bilanţnegativ, trebuie să facă eforturi serioasede a-l «corija», de a-l «pozitiva», pro-punând programe de divertisment şi deamuzament popular, în intenţia creşteriiaudimatului comparabil cu cel al televi-ziunilor comerciale”. Care, iată, devin unmodel! Şi astfel, avem de vreun deceniucanale de televiziune naţională care „nuau cu nimic a invidia”, cum zice fran-cezul, acele „Cântări ale României”, dive-rsiune ceauşistă tipică şi enormă avândţinta, atunci, de a izola elitele creatoareromâneşti şi de a induce în eroare „ma-sele”, făcându-le să creadă că pot înlocuiarta adevărată, înaltă! O diversiune po-litică veche şi anti-naţională, înlocuită cuuna nouă, care, sub masca rentabilităţiiîn artă şi cultură, a lucrativului grosolanîn domeniile care au edificat identitateaşi specificul nostru naţional, trădează, înfapt, noul arivism care nu cunoaşte nici

un fel de obstacole, de inhibiţii de natură moralăsau profesională. O iute, brutală şi, în fapt, o falsăadaptare la o Europă pe care aceşti noi mahalagiişi huligani culturali de fapt, abea mascaţi!, o inter-pretează doar în cheia lor!

Da – şi acestea sunt roadele revoluţiei, ale li-bertăţii sociale!

fragment

NICOLAE BREBAN

Roadelerevoluþiei

VASILE GORDUZAtelierul din str. Pangratti2006. Vara

4

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Attila Bartis, TihnaEditura Paralela 45, Piteşti, 2006, Colecţia „Ficţiune fără frontiere”, 336 p.traducere de Anamaria Pop

Prozatorul Attila Bartis a fost oaspetelescriitorilor clujeni vineri, 2 martie.Înalt, subţire, cu părul blond cenuşiu

dat pe spate şi fruntea osoasă dezvelită, cu ochelarişi pipă, îmbrăcat în negru. Însoţindu-şi cuvintele cugesticulaţia strânsă a mâinilor cu degete lungi, ner-voase. Potrivit, cu toată înfăţişarea sa şi cu miculzâmbet din colţul gurii, să se plimbe într-o pădure demesteceni din alt veac. Încântat să vorbească despretraducerea românească a Tihnei. Anamaria Pop, tra-ducătoarea, alături, gata să povestească despre întâl-nirea lor miraculoasă. Născut la Târgu Mureş şi sta-bilit în Ungaria, Attila Bartis vorbeşte despre legă-turile sale cu Transilvania, despre prietenie (FilipFlorian, autorul Degetelor mici, îi este el mai bun pri-eten) şi apartenenţă.

Despre Tihna s-a spus de la început că e, in-discutabil, o capodoperă. Naratorul, un tânăr scri-itor, vorbeşte despre sine, despre oameni, desprefamilie, despre comunism, despre singurătate şimoarte, despre bine şi rău, în ultimă instanţă, cu ostăpânire a instrumentarului excepţională. Toatecuvintele limbii, şi cele mai şocante, sunt folosite cufirescul celui care nu pe cantitatea de tabu a voca-bularului său mizează, ci pe ceea ce acesta poatespune prin cuvinte şi dincolo de ele. Forma nu e de-loc neglijată, fraza curge în falduri răsuciteasupră-şi ca în Saramago, să spunem, cu o pecât de evidentă migălire a vorbelor, uneori pânăla performanţe filigranatice, pe atât de mereupotrivită şi naturală haină pentru substanţacărţii. Ironic, autoironic, pătrunzător, atent lacele mai fine jocuri de lumină şi umbră – proza-torul e şi fotograf profesionist –, Attila Bartismai are o calitate rară, aceea a înţelepciunii dea relativiza şi cele mai atroce detalii, de a privicu o anume distanţă îngăduitoare şi cele maiaparent inumane feţe ale poveştii pe care o tra-versează alături de eroii săi. Romanul a fostreceptat rapid ca autobiografic. Într-un interviu(acordat Iuliei Popovici), prozatorul se apără deo asemenea bănuială („Ferească Dumnezeu,totuşi, să privim romanul ca pur autobiografic”),nuanţând. Tema centrală a cărţii e aceea a rela-ţiei mamă-fiu: „Prima imagine care s-a conturatîn mine a fost acea legătură ca şi diabolică dintremamă şi fiu, din care fiul nu poate scăpa.” Însă nudespre mama sa e vorba (a murit, oricum, când elavea abia 13 ani), ci despre o relaţie general umană,cu cazuri teribile de dependenţă, cu drame tăcuteadesea de protagonişti. Tihna mi-a adus în minteInfernul tandreţei, romanul pseudo-autobiografic allui Alain Bosquet. Îi apropie pe cei doi nu doar temainfernului familial, al relaţiilor tandre care pot încă-tuşa fără scăpare, ci şi uşurinţa, ne-crisparea cu caredescriu cele mai intime pliuri ale sufletului omenesc,neruşinarea, în sensul cel mai bun al cuvântului, cucare despoaie tabu-uri, prejudecăţi, interdicţii. Fran-cheţea tăioasă a disecţiilor în cotidian, absenţaoricărei reticenţe când detaliul poate promite son-dări inedite ale abisului existenţei diurne. Persona-jele naratoare se vorbesc cutremurând nu prin deta-liul scandalos pus gol-goluţ în pagină, ci prin valabi-litatea estetică a acestuia. Romanul lui Attila Bartisar putea fi model pentru mulţi dintre reprezentanţiiprozei noastre tinere. Era sexului care vorbeşte avenit la noi cu întârziere şi cu excese de costumaţieîn defavoarea „mesajului”. Mesajul nu e nicidecumun concept depăşit. Obiect de vorbe fiind, cartea tre-buie să-ţi spună ceva. Altfel, dacă e doar gălăgioasă,te pierde. În Tihna găseşti scene tari câte vrei, cu-vinte tabu – până mai ieri – de asemenea, dar toateastea sunt prinse în reţeaua foarte complexă şi ten-sionat-coerentă a unei poveşti. E acolo un om caretrăieşte, moare, suferă, se îndoieşte, îşi caută potic-nit locul în lume, se războieşte cu trecutul şi prezen-tul. Şi care ştie să spună toate astea expresiv şimemorabil, din perspectiva unui ins dispus să seconfeseze cu o „impudoare” nu tocmai la îndemânăaltădată. Dezinhibările, de altfel, sunt accentul noucel mai evident. Cărţile bune despre fondul eroticsecret sunt tot atâtea tentative de a impune individuldeasupra oricăror raţiuni supraumane.

De aceea, fundalul social, politic, ideologicrămâne fundal şi nimic mai mult. Autorul va spune,de altfel, la un moment dat: „Nu putem pune toatezoaiele pe seama dictaturii”. Există destule „zoaie”în miezul cel mai adânc al omului, feţe ale răului şiale meschinăriei, ale cruzimii şi ale ticăloşiei. Totatâtea taine care pot fi disecate într-un roman. Într-o ficţiune verosimilă prin fineţea analizei şi tuşaaspră a tablourilor cu oameni. Nu despre viaţa sa

reală este vorba, dar, mărturiseşte Bartis în acelaşiinterviu: „Sufleteşte şi psihologic, consider însă car-tea autobiografică, pentru că scriitorul într-adevărîşi imaginează şi trăieşte situaţiile ficţionale, încât şile integrează fiinţei lui. Cu mine, aceste evenimentechiar s-au întâmplat, la masa de scris, şi pentru căle-am trăit scriitoriceşte întocmai, e un roman au-toficţional.”

Alături de relaţia mamă fiu, la fel de bi-ne explorată e şi cea dintre frate şisoră (temă generoasă, descrisă cu refe-

riri la alteritate, cu accente schizoide, amintind oare-cum de Captivul Dorei Pavel, roman care îşi aşeazăşi el tabăra în preajma teatrului, ca topos al prefăcă-toriei legitime şi al ficţionalizării crizice). Lumeateatrului, cu împieliţări fireşti ori frizând grotescul,colcăiala imundă a marginalilor, boala, incestul, vio-lul, trădarea devin locuri, scene pe care se joacă re-laţiile de sânge, ierarhice, de sex dintre oameni. Ru-

dele de sânge (poate nu întâmplător numele de fa-milie al celor trei, mamă, frate, soră, aminteşte sân-gele – Weér/vér, tot aşa cum iubita se numeşteFehér, alb, trimiţând la puritate, dar şi la murdăriatraversată pentru a ajunge la un echilibru precar)sunt prinse fără scăpare cu legături destinale, com-plicate de nenumărate alte condiţionări exterioare.Tuşa e mereu groasă, deşi nu lipsesc secvenţele pic-turale, descrieri de o copleşitoare plasticitate. Tot cese întâmplă se întâmplă în hău. Fără speranţă, fărăamăgiri, ca în prag de sinucidere ori ca în timpul dedupă al unei încercări nereuşite de a coborî din mers(„Ca să fiu foarte sincer, această carte am început s-oscriu într-o stare de presinucidere”). Existenţa e me-reu imposibilă, binele şi răul nu-şi delimitează netteritoriile, fiecare clipă e una a supravieţuirii cândnici cunoaşterea şi nici autocunoaşterea nu sunt defolos. „Responsabilitatea individuală şi cea socialăsunt egal prezente în viaţa unui om”, mai adaugăprozatorul. Vorba lui Nichita Mihalkov, cel din Soareînşelător, ai întotdeauna de ales, chiar una dintrealternative e moartea. Legea morală nu poate fidecât flexibilă, maleabilă, tot aşa cum cerul înstelatde deasupra nu exclude, ci, dimpotrivă, presupunenorii.

Românii trec sporadic prin pagină, prinşi înmici crochiuri deloc duioase, tot aşa cum, de altfel,nici unul dintre personaje nu se bucură de menaja-mente. Prozatorul îi priveşte în faţă ca pe sineînsuşi. Cu o emoţie conţinută şi fără dulcegării.Plănuieşte, calm şi lucid, să scrie împreună cu FilipFlorian o carte: „Realitatea nu poate fi ocolită, trăimcu ea. N-aş vrea să se creadă, greşit, că noi vomrezolva de azi pe mâine această relaţie complicată şitensionată între români şi maghiari, cu rădăcinifoarte ramificate şi vechi, dar fără mici gesturi cascrierea acestei cărţi n-avem nici o şansă să facemnimic. Cam atât va fi rolul cărţii mele cu FilipFlorian în relaţiile româno-maghiare, de aceea amzis că n-o să fie una politică, ci una beletristică. Saucare te pune pe gânduri”. Tihna, de altminteri, nu edoar un roman de excepţie, ci şi o carte care te punepe gânduri.

Lorenzo Renzi, Proust şi Vermeer. Apologia imprecizieiEditura Clusium, Cluj-Napoca, 2006 traducere din italiană de Gabriela Lungu

Ocarte plină de zvonuri, incitantă.Voi spune doar că e vorba despre odemonstraţie de mare subtilitate,

înalt detectivistă, care descoperă, fără putinţă detăgadă, că micul zid al lui Vermeer din Încăutarea timpului pierdut nu există, în ciuda exis-tenţei sale pregnante şi pline de semnificaţii dintext: „Adevărul este că zidul lui Vermeer adevenit zidul lui Proust, un detaliu de picturăolandeză care există numai în scrierile sale şi pecare ochii noştri nu îl pot vedea. Aceasta esteimprecizia lui Proust despre care încercăm săvorbim în paginile care urmează”. Renzi desco-peră un lanţ de inexactităţi în cartea genialului

Proust, tot atâtea probe, în cele din urmă, că ele nusunt „vinovate”, că, mai mult, ceea ce izbutesc ele înpagină e, poate, mai mult decât ar fi putut obţine origuroasă respectare a realului. Micul zid nu existăşi nici cărţile nu pot fi aşezate ca nişte îngeri, câtetrei, în vitrină. În cele din urmă, Renzi nu răstoarnă,ci întăreşte un mit şi redeschide vechea discuţiedespre adevărat şi verosimil, despre real şi ficţiune.Micul eseu merită citit.

Un cuvânt special merită şi traducătoarea.Gabriela Lungu (doctor în filologie cu o teză despreproza lui Giorgio Bassani) a tradus din italiană PieroChiara, Paltonul de astrahan. Un ghimpe în inimă,1989 (cu pseudonim Miruna Dragomir); AlbertoOngaro, Umbra locuită, 1991; Dacia Maraini, Lungaviaţă a Mariannei Ucrěa, 2000; Giacomo Leopardi,Cugetări, 2002; Dacia Maraini, Voci, 2003; MargaretMazzantini, Nu te mişca, 2004; Ioan Flora, Medea ele sue macchine da guerra, 2004 (trad. în italiană);Corrado Bologna, Flatus Vocis. Metafizica şiantropologia vocii, 2004 (Premiul Uniunii Latine).Mărturisirea ei („Am început să traduc, cu mulţi aniîn urmă, oarecum în joacă, pentru că găsisem în li-teratura italiană nişte cărţi pe care mi-ar fi plăcut săle comentez cu prietenii mei, dar ele nu erau traduseîn româneşte. Apoi joaca s-a transformat în pasiuneşi dacă trece câtăva vreme – asta se întâmplă şi pen-tru că relaţia cu editurile este uneori destul de difi-cilă – în care nu lucrez la nici o carte, am senzaţiacă îmi lipseşte ceva, nu-mi găsesc locul, mă aşez lacomputer şi fac exerciţii de traducere, aşa ca să nu-mi «ies din mână».” Cred şi eu, asemeni lui Calvino,că traducătorul este „cel mai bun cititor”, pentru cămi s-a întâmplat să dau peste cărţi care, după ce măentuziasmaseră la o simplă lectură, să nu îmi maiplacă tot atât de mult atunci când m-am cufundat întraducerea lor. Oricum, îmi place să cred că o datăterminată, cartea tradusă devine într-un fel şi a mea,există ceva din mine în ea, şi chiar dacă puţină lumeştie cine a tradus-o, mă străduiesc întotdeauna nunumai să caut cuvântul, dar să-l şi găsesc) spune, înacelaşi timp, despre o pasiune şi despre o respons-abilitate grav asumată, despre umilinţa vociisecunde, dar şi despre orgoliul de a intermedia întâl-niri mirabile cu cărţi de marcă. Dacia Maraini,Corrado Bologna, Lorenzo Renzi şi-au aflat în ea ointerpretă subtilă şi expresivă.

IRINA PETRAºCum să ţii pasul cu zecile, sutele de cărţi care se adună,munţi, în jurul tău? Cărţi citite, răsfoite, cu fişe de lecturădrept semn de carte, cu însemnări pe marginea filei. O cro-nică, ori două pe lună şi multe promisiuni nerespectate.Această rubrică va recupera, măcar în parte şi telegrafic,restanţele „criticei” care sunt. Fără nici o ordine sau ierarhie.

5

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

„Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii”.Ion Mureşan

Nu numai literatura ar trebui interzisăprofanilor „ca şi hieroglifa”, cum scrieCornel Ungureanu, dar şi limba ro-

mână. Recent (martie, 2007), un Adrian Păunescure-brenduit niţel acuza, la Naşu, „portul ilegal delimbă”. Ca moderator, poetul a taxat, frizînd impo-liteţea uneori, greşelile invitaţilor săi, cum Radu Mo-raru nu face – şi rău face – neamendîndu-i pe becaliipuşi pe prigoana limbii ce-o vorbim. „Oameni sîn-tem”, a oftat Naşu, ca avocat al cuplului epidemic Iri-Moni, în deficit continuu de exprimare. „Ca şi cîş-tigul meu”, zice Columbeanu. Al telespectatorilorcare-i?

Interesul lipseşte, că profesionişti ar mai fi.Penalizat ca neaoşist retrograd, George Pruteanu afost măturat de pe sticlă şi emisiunea sa a intrat învacanţă mare, din iunie 2006. Cauza? Pruteanu îşipropusese să atragă atenţia că se încalcă nepermiscodul lingvistic, regular roumanian. E ştiut că Hexa-gonul are o lege a limbii franceze, că Polonia aaprobat una în ’99, pentru depopularea poloneiliterare. La noi, haosmosul ortografic a împăr-ţit lumea scriitoare în două tabere: a românilorcu î din i sau cu î din a.

Am mai spus-o: după încremenirea înlimba de lemn, cînd se scorniciza uniform, s-aintrat (cine-ar fi crezut?) într-o avarie lingvis-tică de proporţii. În urmă cu ceva vreme, seconturaseră clar trei „subdialecte”: politicheza,tocşoista, SMS-zata. Acum îs cu mult maimulte. Din politicheză s-au desprins ramurinoi: emilesca anacolută, cu leit-motivul mă referasupra, are un adversar redutabil în vangheliade sector cinci şi-n videană (de la vid). Român-esca (patent Dorin Tudoran) se încrucişează cuştirista mîndruţă. Vin tare, pe şina lor,mi(ş)tocana pantelimoneză şi becalia piperă.Semesezata e concurată de computerizata edi-torială, care tinde să-şi creeze un altfel dealfabet. Am citit cărţi în întregime fără ş-uri şi ţ-uri ori cu c din kapa; cu cuvintefranţuzeşti devenite de nerecunoscut: e-urile cu accent ascuţit sau grav s-au trans-format în litere sanscrite. Petru Ursache acăzut şi el victimă, în epoca Sturm und…Dram a editurii „Junimea”, unei astfel detipăriri, într-un alfabet diferit de celromân. Mic tratat de estetică teologică seciteşte ca un rebus, ş devenind ă, l trecîndîn ă iar ă în §. În antologia Mircea Eliade,Arta de a muri, am corectat de zeci de ori,cu năduf, zing şi zang (pentru ying şiyang). Ce să-i faci? Una decide Academia,alta editura; una vrea autorul, alta ordina-torul. Am produs „o glorioasă salată orto-grafică”, constată în „Versus” Ion Mureşan.Ortografiem, ca să zic aşa, manu propria:sînt cu u din a, adică sânt.

Internauţii au ieşit de pe Net, ocu-pînd strada. PLS. KNOCK, se poate citi înIaşi, pe geamul unui chioşc de ziare. Obătrînă amărîtă, în tricou inscripţionat Thinkinggirl, încearcă să descifreze oferta unui fast-food,Happy Smile: Servim c. de burtă fresh.

Limba de lemn, cu varianta de beton, eraaceeaşi: tovii propagandişti rostogoleau vorbe caavînt, marş (spre comunism), rod (al muncii), dîrz şiscriau la unison d-zeu. Acum, fiecare politician vreapersonalizare. Am auzit diaconeasca veche şi ciorbealentă; iliesca a inovat şi engleza standard: ză dacscome from ză tracs. Şi asta cînd nu se foloseşte daco-gestica.

„Guvernul care îl conduc”, zice premierulpoliglot. N-ar folosi pe în astfel de construcţii nici defrica alegerilor anticipate. Ministeriabilii de-constru-iesc nu numai industria şi agricultura, ci şi limba.„Profanaţi jigniri”, se revoltă, pe Realitatea TV, unpolitician opozant. Mantale crede că forma de plurala cuvîntului deces e decesuri. „Cu noi înşişi”, a spusministrul Blaga, cînd l-a scăpat cu oile peste graniţăpe Hayssam. Agramatismele Noricăi Nicolai se ţinlanţ. Coperare, pronunţă Stolojan. Politicieni culimba înnodată n-au auzit de cacolalie, boală a lim-bii. Sătulă-s de politica care. Răzbit cacofonizează şiMona Muscă („N-avem bani să-l plătim pe Stoicacare”), urmată de analişti de toată mîna. SlăbiciuneaAlinei Mungiu e tot cacofonia.

Realitatea TV transmite din sala de briefing(pronunţat brivin) ceva despre purtătorul de cuvînta Preşedinţiei (că-i damă bună, pesemne). Kilul deAntigafin recomandat de Pruteanu pe zi? Ba o mega-tonă!

Ştiriştii şi ştiristele se întrec în infracţiunigramaticale: cele doisprezece măicuţe de la Tanacu,cele doişpe vaci omorîte de viitură, cei doisprezece

mii de manifestanţi de la Galaţi, cei doisprezecemaşini tamponate. Ca să confirme regula, o profe-soară hipercorectă scrie, într-o revistă de cultură:ceasul al douăsprezecelea.

Cel care excelează în formulări deficitare şibîlbuţe e Mîndruţă: cu doi (sic!) capete înainteacelorlalţi. Cineva pronunţă de jure cu j sonor, ca-n joc(pe Naţional 24); altcineva transmite de pe plajă,

noutăţi despre Perla Venusului. O zi-două, sevorbeşte de „mărimea circumciziei” lui Băsescu, nua inciziei (mai 2006). Ca să rămînem pe PRO TV,aflăm că există Golful Piersic, după interpretul luiMărgelatu, cel cu seminţele de răsărită. Construimzgîrie-noruri, vorbim la mobiluri, ne spălăm cusavoane, facem duşi, mîncăm nagîţ (autohtonizarebizară a eng. nugget) şi circulăm în maşini de sport.

Media cultivă româna de maidan(ez).Toatălumea tutuieşte pe toată lumea la Tatu (cu excepţiaIlenei Mălăncioiu, care se opune ferm). Cei cu di-zabilităţi lingvistice ies din canale c-aşa-i în tele-democraţie. Un actor porno sîsîit, care se vrea simembru PD, precizează, la Moraru în emisiune,„cele două entităţi: hetero si homo”. Relaţia suspec-tă între ca şi şi s-a oficializat de mult. Şi-ul, care sestrecoară unde n-are ce căuta, chipurile din motivede eufonie, e un obicei greu de înţeles ca şi (sic!)pentru mine, iar năravul prinde (eu, ca şi Guşă,spune Guşă; eu ca şi scriitor, spune un scribăreţ).Prinde cum a prins şi acel Pa mult!, lansat deCabral.

Norme, repere, măsuri? Ba abandon genera-lizat al vorbirii îngrijite. A adus noul DOOM vreoîmbunătăţire? Nici una. Vreun progres? Nessuno, ca-n telenovele. Noi vrem corectitudine politică, nulingvistică.

Starletele uzează de îmbrăcăminte minimă şide vocabular minim, pe măsură: mic şi transparent.Miha Rădulescu, amatoare de glemuri, dă taciulfinal, duminica, d.a.

Chiriţa-bolgheriţa, care a schimbat tigaia pemicrowave, oala cu sarmale pe cîine fierbinte (hot-dog) şi navighează nu cu balonul, ci pe NET, îşi pos-tează mesaje pe sait, neneacă, în romângleză: S-o ars

baconul, Bîrzoi! Traducem sau autohtonizăm, dar nupocim limba ca să ne lăudăm cu vorbire neologică.

Într-un puseu mînios, pe care nu ştiu să-l firegretat, Horia-Roman Patapievici dispreţuia limbaromână ca fiind „o limbă de slugi”, chit că limba astaa slujit subtilităţii de gîndire a lui Eminescu(„cadavrul din debara”, după „Dilematica”), a luiBlaga, a lui Noica.

Alina Evanghelista nu sî lasî. Într-un „Sup-liment de cultură” Polirom (februarie 2006), consunacu studenţii săi: „şi-au creat un univers cultural allor care nu are nimic românesc”. Nici limbă, nici li-teratură. „Nu citesc literatură deloc”. Română, desi-gur. „Promovarea asta naţionalistă a unei istorii cul-turale scurte şi sărace” e deplînsă pînă la năuceală.Alte calificative ale autoarei cărţii România – modde folosire? Păi, „cultura noastră mică şi coruptă”.„Elevul a pierdut citind literatură română subme-diocră, în loc să citească Odiseea”. În nici un cazMircea Eliad(a) şi Odiseea (mulţumesc, Leo But-naru!). Istoricul religiilor se află pe lista scurtă depersonalităţi (lîngă Brâncuşi, Cioran, Ionesco,

Enescu), la care sîntem somaţi de dirigin-ta societăţii civile să nu mai apelăm cîndvine vorba de trăsături identitare, altfelacademica ongistă sare la noi: „Aveam eubănuieli că trăim între sălbatici”. De disci-plinat cu Codul Da Mungiu!

„Sîntem martori senini ai unui ve-ritabil genocid”, constata cu amărăciuneCezar Ivănescu într-un interviu din 2002.Genocid lingvistic, adaug eu. Harta limbiiromâne e mai mică decît România, veziHarcovul. György Frundo l-a suprimat pea, nu că nu l-ar putea pronunţa, dar seexprimă în limbo romano. Aha.

Nu mai scriem, ca staliniştii, Ro-mânia cu ă din i, dar permitem confuziaromâno-romină. Facem concesii după con-cesii în tratate; pe rromi i-am lăsat să neciordească şi numele ţării. Se vorbeşte de

Rrominia, de la Iliescu încoa. Străiniinu fac diferenţă între română şi rro-manes, între românce şi romince, cumle place fiicelor mamei Omida să-şispună. Confuzia între rromi şirom(ân)i o fi voită ori nevoită? Căpăguboasă îi cu asupră de măsură.

Cît despre influenţa rromea-scă asupra românei, dacă n-o oprimcumva vom vorbi curînd în rromâ-nească sau în daco-rromână. Un parla-mentar strigă la televizor muzical, perromeşte, Mucles!, iar vocabula miştoe omniprezentă, ca şi naşpa. De ziuarromilor, un căldărar îşi sfătuieşte co-naţionalii „s-arete cultură”, „cîn’ teduci cu doamna la verde”, iar doamnacere „apă plătică”.

Gramatica pare a se fi scosdin programul învăţămîntului. DupăMihai Şora, le chevalier du subjonctif,potopul! Miniştrii educaţiei se bat îndezacorduri (avantaj Hărdău), că-ţi

vine să le ridici imunitatea gramaticală.Efectul? Tinerii ridiculizează exprimarea îng-

rijită, ca plicticoasă, de babalîci. „Vorbeşti ca o babă,prea corect”, am auzit pe cineva în tramvaiul deBaza trei. Doar n-o să ne exprimăm cum-se-cade.Acum se ţine cont de uzul limbii de pe stradă. Dara cui limbă? A lui Becali? Elevii ieşiţi din şcoală cade la spitalul 9 îşi strigă unii altora şi trecătorilor:Hahalerelor! Sînteţi nişte hahalere!

După ce şi-au luat în telenoapte supradozade vulgaritate (de trei ori Tatu, de trei ori Negru, detrei ori Garcea, plus pocelile curgînd pe bandă, întimpul tocşourilor), gheorgheasa lu’ Andrei le dă fiorilingvistici. „Mă fac piele cînd vorbeşti tu”, i-a şoptito fidelă ascultătoare.

Şi strîmbălimba evoluează, alimentată demass media, de mătancureala (mulţumesc, Paul Go-ma!) străzii şi-a mijloacelor de transport, îşi adjudecăarii largi. Ne-am democratizat: fiecare e liber să în-jure la volan pre limba lui; în graffiti, jos a luat locullui trăiască. Vorbim stîlcit, bălmăjit şi ne place cumvorbim. „Unu dăn noi dă dăn cap”, muntenizează(nu Altfel) Andrei Pleşu. Aşia!

În concluzie, mă înscriu la părerea, cum sezicea în limba toavă, lui Ion Mureşan:

„Relativismul gramatical generează nu doarimprecizie mentală ci şi relativism etic”.

Spus cu alte cuvinte: aşa cum îi omul, aşa-işi idiomul!

··· pe muchie de hârtie ···

MAGDA URSACHE

Infracţiuni gramaticale

6

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Anunţată din vreme de Editura IdeeaEuropeană, cartea d-lui Marian Vic-tor Buciu a fost aşteptată, bănuiesc

de multă lume interesată încă de viziunea scepti-cului răşinărean. Cioran a fost şi este încă, un au-tor de atracţie, unul dintre cei mai comentaţiautori moderni, iar procesul receptării sale nu estenici pe departe încheiat. Va continua să intrige, săprovoace şi să ademenească încă multă vreme dez-baterile de idei ale lumii contemporane. S-au cu-mulat deja destule exegeze referenţiale care pot şitrebuie să întregească imaginea de ansamblu ascepticului. Se ştie doar că depoziţiile lui Cioranductilizează, sub forma fragmentelor, tot felul denestatornicii, capricii şi inconsecvenţe, ceea ceîngreunează prinderea lui într-o paradigmă her-meneutică. Pe cine ar interesa un Cioran con-secvent şi noncontradictoriu, distribuibil într-oreceptare izomorfică, nesupusă contradicţiei? Nuremarcase şi Gabriel Liiceanu în lungile lui dia-loguri cu scepticul de pe rue de l’Odeon că dacă n-ar excela prin formulare „fondul ideilor”(lui Cioran, ad. n.) s-ar reduce la o banali-tate? Ce-ar mai însemna un Cioran care nuse contrazice la fiecare pagină şi n-ar facedin această bravadă o manieră, un stil, oreţetă în care compoziţia şi decompoziţiasă se conjuge şi să se stingherească reci-proc?

E riscant să te fixezi într-un punctde sprijin cioranian pentru hermeneutiza-rea ansamblului şi chiar a unei secvenţeproblematice. Mulţi dintre cei ce cred c-auprins un fir hermeneutic şi-au încercat săopereze cu el asupra ansamblului cioranianau recunoscut în cele din urmă că şi mo-tivul filosofic şi întregul demers exegetictrebuie regândite.

Chiar dacă nu-şi pune asemeneaprobleme epistemice, Marian Victor Buciuse-ntâlneşte cu ele în încercarea sa de a de-

taşa câteva din „despărţirile” scepticului. Dacă înprima diviziune a lucrării accentul cade asupracâtorva idei esenţiale din recuzita scepticului –omul, religia, moartea, absurdul, istoria, neantul,„nirvanizarea estetică a lumii”, religia şi nihilismul– în cea de a doua, cea consacrată onto-retoriciitextului cioranian accentul este deplasat spre stilis-tica discursului, spre retorica atât de specific cio-raniană. Ca filosof, s-a conexat paternurilor filo-sofice dintotdeauna, iar ca scriitor a activat un tipde discurs inimitabil şi cu mare trecere la cititori.

Care sunt noimele con-textului onto-retoriccioranian şi al „despărţirilor” disociate de MarianVictor Buciu? În primul rând omul, locul geomet-ric al oricărei filosofii. Omul cioranian este privitîntr-o complexitate contextuală din care nu lipsescipostazele de „animal veninos” şi de „bestie apo-caliptică” traversată de ură, de greaţă, de plictis şimelancolie, de oroare sau ardoare faţă de divin, deboală, de durere şi suferinţă. Cioran n-a împărtăşitprefabricatul nietzscheean al supraomului, dar arestaurat rolul corpului, al ţesuturilor, al senzaţi-ilor, al vitalităţii în ansamblul manifestărilorsubiective. Recunoaşte primatul senzaţiei în raportci ideea şi, în spiritul lui Pascal, admite funcţiapropedeutică a suferinţei. Nu e nici o îndoială că

în vremea studenţiei, dar şi ulterior, în anii de ma-turitate, Cioran a păstrat câte ceva din liniamen-tele filosofiei trăiriste predicată de profesorul săubucureştean, Nae Ionescu. „Omul, spunea într-unstudiu din vremea studenţiei (Antropologiafilosofică – absent, văd, din bibliografia exegetului)este viu şi productiv numai întrucât este asimilatunei forme particulare, unui moment specific al

vieţii istorice”. Ideea vitalismului,una din puţinele necompromisede Cioran, este tot o prelungire atrăirismului naeionescian.

De la om exegetul trece laproblemele societăţii, unde luc-rurile sunt mult mai încurcate.Se ştie că Cioran a fost adeptulregimurilor autoritare şi că întinereţe a fost contaminat delegionarism, dar n-a dezavuat os-tensibil nici comunismul, pe careulterior îl va considera „moşteni-tor al sistemelor utopice” depen-dent de „viteza” cu care îşi vacheltui rezervele de utopie. Ide-alul său de conducător era tira-nul, barbarul care nu se iroseşteîn taclale parlamentare sterile, cidictează, hotărăşte, dispune şialertează căderea în timp şi-n is-torie. Ade-ra uşor latot ceea cei se părea

excesiv – în bine sau în rău.De vreme ce-a legitimat vir-tuţile ideii de suferinţă lanivel de individ era firesc s-o crediteze şi la nivel de soi-etate. „Experienţa socială atânărului Cioran, spuneexegetul este inundată demizerie, iar ea îl duce, ca înatâtea cazuri, dar parcă mairapid şi decisiv ca oricând,pe culmile disperării. Deacolo nu se mai distinge ni-mic”.

Cea de a doua divi-ziune a lucrării lui MarianVictor Buciu, am mai spus,este consacrată, cu precă-dere stilului şi tipului de dis-curs activat. „Cioran ştie cănu ne spune ceva neştiut,iar dacă are vreo ştiinţă,aceasta este chiar una aspunerii”. S-a dorit, proba-bil, un demiurg, dar, spuneexegetul, demiurgia lui e

una exclusiv verbală, retorică. Încearcă prin cu-vânt să zdrobească Logosul”. Mulţi dintre cei ce l-au citit cu atenţie au convenit că avea ceea ceexegetul numeşte „geniu verbal”. Actul scrisului laCioran avea virtuţi terapeutice, îl vindeca de rău-tăţile lumii.

Cel care proclamase că locuim într-olimbă mai mult decât într-o ţară, aextras toate oportunităţile cuvântului

şi-a făcut o adevărată religie din optimizarea expre-siei. A devenit unul dintre cei mai mari stilişti aiFranţei şi-a extras toate deliciile limbii în care s-aaşezat după 1947. Îl înţelegem. Dacă tot nu se maipoate inventa ceva nou şi dacă tot trebuie să re-petăm ceea ce se ştie deja, măcar să le formulămîntr-o manieră originală. A contribuit la realizareaacestui deziderat atât idiosincrazia sa faţă de pro-lixitate cât şi natura sa contradictorie. A surprinsbine exegetul: „I s-a părut potrivit să justifice cevaprin contrariul său. E aici o morală a comunicării,stranie, dar eficientă” (p. 102). Recursul la frag-

ment era singura alternativă de discurscompatibilă cu dispoziţia spre contradicţiea scepticului. Într-o vreme când ade-vărurile se relativizează repede Cioran,M.V.Buciu a înţeles că nimic nu trebuieconsiderat definitiv. A descoperit limbajulcare să-l ducă direct spre inima cititorilor,dar şi tăcerea care să-l ţină în lume – înimanenţă şi în neant. A descoperit prope-deutica delirului şi entuziasmului, dar şivirtuţile dezamăgirii între delir şi angoasăa aşezat acedia, starea de plictis, de vertij.

Stilul este omul, spunea Bufon, esufletul omului, şi exegetul a sesizat binecă „fără o proiecţie a sufletului în cuvânt,acesta e mort, exclus deopotrivă suprafeţeişi adâncului” (p. 149). Dar Cioran are şiaici o îndoială. Dacă stilul se contureazăprin scris, acesta nu livrează o imagineadecvată, ci una ipocrită, perversă, epu-rată de adjuvantele toxice, de capricii şi re-sentimente. Scrisul estetizează viaţa, o

împodobeşte, sau, dimpotrivă, o sluţeşte, aşa căstilul „este ne-omul”.

Dacă-i adevărat că toată drama omului aînceput cu intrarea în individuaţie, atunci toatăfiinţa lui tânjeşte după condiţia paradisiacă, cea dedinainte de încălcarea poruncii divine de cătreAdam. „Omul devine fiinţă retorică printr-o imita-tio Dei elocutorie. După sfinţi, omul este fiinţaretorică de rangul al treilea. Dificultăţile Euluienunţător constă, de regulă, în faptul că nu vor-beşte în numele său propriu, el emite idei, teorii,principii care privesc lumea întreagă, în numelecăreia vorbeşte fără a avea vreo delegaţie în acestsens. În numele lui nu vorbeşte decât Eul poetic.

Poate că William Kluback avea dreptate:scriem pentru a amâna moartea, aşa cum Pene-lopa îşi ţesea pânza în aşteptarea întoarcerii luiUlise acasă. De fapt, tot acasă urmează să ne în-toarcem cu toţii.

IONEL NECULA

O nouă exegezădespre Cioran

Ţăndărică pe drumuri europene

Parafrazând o binecunoscută zicală cum că actorului îi şade bine cu drumul, pen-tru Teatrul ŢĂNDĂRICA primăvara aceasta însemnă o serie de „vizite” de lucru la diferitemanifestări internaţionale, dar şi naţionale. Primul drum este la Chişinău, unde „fraţii”noştri de la Teatrul Guguţă ne-au invitat la Festivalul „Sub pălăria lui Guguţă”cu specta-colul „Baronul Münchausen” în regia lui Ioan Brancu. Distribuţia cuprinde actori dindiferite generaţii de păpuşari precum Gabriel Apostol, Mihai Dumitrescu, Bruno Mastan,Alina Petrescu, dar şi pe tinerii Petronela Purima şi Dragoş Toma, proaspăt angajaţi, careformează un tot unitar angrenat în istorisirea unor aventuri nemaiîntâlnite şi nemaivăzuteţesute cu umor. Continuând traseul european, Ţăndărică se opreşte la Viena unde încadrul amplelor manifestărilor prilejuite de Zilele culturii bucureştene „SamplingBucharest”, organizate de Primăriile celor două capitale, va prezenta în aer liber specta-colul de mare succes „Capra cu trei iezi”. În regia lui Gabriel Apostol, povestea lui IonCreangă adaptată de Cristian Pepino este ca o lecţie deschisă despre supunere, dragostematernă, putere de sacrificiu şi este presărată cu umor de calitate, muzică, o îmbinare demănuire la vedere a diferitelor tipuri de păpuşi de mici şi mari dimensiuni cu tehnica cla-sică. Ioana Chelaru Popovici, Liliana Gavrilescu, Mariana Zaharia, Cristian Mitescu şiClaudiu Iordan vor juca în limba germană şi avem speranţa că micuţii spectatori vienezivor fi cuceriţi de povestea tipic românescă pe care o vor vedea în cele două etape ale pre-zenţei Teatrului ŢĂNDĂRICĂ la Viena.

Între aceste peripluri europene, teatrul va fi prezent la Festivalul Euromarionetde la Arad cu acelaşi spectacol, iar la Sibiu, în cadrul Festivalului „La Strada”, pe lângă„Capra cu trei iezi”, vom prezenta şi două spectacole pentru adulţi: în premieră „Candid”după Voltaire, în regia lui Cristian Pepino, un spectacol nonverbal, o împletire de mânuireşi tehnică digitală de animaţie, precum şi multipremiatul „Faust”. Ultimul drum europeaneste la Festivalul mondial al teatrelor de animaţie de la Praga, unde anul trecut TeatrulŢĂNDĂRICĂ a obţinut premiul pentru cel mai original spectacol(„Faust”), într-o competiţie cu 33 de alte trupe. La ediţia din acest an, aXI-a, vom participa cu „Capra cu trei iezi”.

Deşi în perioada imediat următoare Teatrul Ţăndărică se va af-la mai mult pe drum, la sediu se va juca şi se va repeta intens.

7

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Ni s-a transmis legenda după care ig-norarea operei homerice era soco-tită în Elada veche o situaţie scanda-

loasă, o dovadă de obscurantism. Despre un retorcare s-ar fi lăudat că nu l-a citit pe Homer ni sespune că a fost pălmuit de Alcibiade. Ştim că anti-chitatea i-a atribuit lui Homer mai mult decât celedouă mari epopei şi, îndeosebi, Imnurile – o seriede 33 de compoziţii în hexametri, dedicate fiecarecâte unui zeu sau unei zeiţe, poeme lipsite, de alt-fel, de valoare cultică, de diferite dimensiuni şi sti-luri, compuse de-a lungul secolelor care se întindde la Homer la războaiele cu Perşii. Pluralitateaautorilor este certă. Homer s-a ascuns atât de bineîndărătul operelor sale, încât el nu mai poate fi gă-sit. Nu-l lăuda Aristotel în Poetica pentru acest daral discreţiei absolute? „Demn de laudă în atâteaalte privinţe, Homer mai trebuie lăudat şi pentrucă – mai bine decât orice alt poet – ştie care tre-buie să-i fie rolul în economia operei. Poetul edator a vorbi cât mai puţin în numele propriu...”

Nici Imnurile homerice nu sunt lirice, însensul modern al exprimării sentimentelor preapersonale. În schimb, ce son plenar, ce ecou inte-rior în compoziţiile acestea! Nu sunt miturile, carealcătuiesc ţesătura acestor imnuri, poezie în stare,oarecum, originară? Imnul, despre care Emile Bur-nouf, în secolul trecut, spunea că e „leagănul po-poarelor indo-europene”, este cu adevărat „leagă-nul poeziei universale”. În orice caz, al poezieieuropene. Căci nu se poate să nu recunoşti înimnurile acestea străvechi, de pildă în Imnul cătreApollo, marea respiraţie prozodică a versetelorclaudeliene ori pânza imensă a poemelorlui Saint-John Perse. Să ascultăm în noiecoul unor asemenea versuri ale necunos-cutului poet din secolul al VII-lea î.e.n.:

Salut, Latona fericită ce-ai zămislit copii vestiţi

– Stăpânu-Apollo şi Artemis, săgetătoarea pătimaşă –

Colo-n Ortygia, pe dânsa, şi-n Delosul stâncos, pe el,

Când te-ai proptit de-naltul munte, de-ntinsul povârniş din Kynthos

Chiar lângă palmier, pe malul scăldat de unda lui Inopos.

Cum să te preamăresc pe tine, slăvit de toţi în zeci de imnuri?

E obiceiul pretutindeni să ţi se-nchine cânturi, Febus,

Pe insule şi pe pământul ce satură juncane multe.

Te-mbie scrutătoare piscuri şi creste dornice să-ntreacă

Spătoşii munţi, şuvoaie repezi mereu în goană spre ocean

Şi ţărmul cotropit de valuri ca şi limanurile mării!

E ciudat cum poezia elină – cu toată largarăspândire în lumea elenică a Imnurilor homerice– nu pare să fi fost prea mult înrâurită de ele.Abia târziu, în elenism, un Callimachosşi Cleanthes, filosoful stoic din secolul alIII-lea î.e.n., în admirabilul său Imn cătreZeus, vor relua suflul amplu al vechilorimnuri. Imnul nu-şi găseşte prea des fer-venţii. Prea este largă respiraţia pe careo pretinde. Ceea ce te copleşeşte înaceastă poezie homerică este conjuncţiagrandiosului, a sublimului cu umil-tere-strul, întâlnirea făpturilor olimpice cuaşternutul cald şi moale, de frunze, aljivinei, ori cu răsuflarea nu mai puţincaldă a omului sfârşit de trudă. Astfel,fiica „rodnicei Demetra ce poartă secerăde aur” poate fi văzută hârjonindu-se cupieptoasele copile ale lui Okeanos, cucare împreună

culegea din iarba moale şi trandafirul, şi şofranul,

Şi violeta minunată, şi stânjenelul, şi zambila.

Altul e tonul Batrahomi-omahiei, poem burlesc înhexametri. Altul, deşi, poa-

te, în esenţă, poemul purcede dintr-o si-milară conjuncţie a celor de sus cu celede jos, a grandiosului cu infirmul, dar cusens schimbat. Minusculul înghite enor-mul. Tonul epic al poemului este plin de

solemnitate (hexametrul este versulcare celebrează), dar obiectul asupracăruia se aplică este ridicol. „Ciîmpreună vom petrece, privind dinceruri încleştarea!” – îşi spun zeii,dar „încleştarea” e a broaştelor cuşoarecii, a lui Papă-sfeclă cu Intră-n-oale, a lui Roade-pâine cu Gură-mare.Recunoşti cu încântare sursa lui Bu-dai-Deleanu, unul din arhetipurileMuzei sale.

DIN CUVINTESE ÎNTRUPEAZĂ ELECTRA

Ne-am întrebat adeseorice este un clasic. Eibine, iată-l pe Sofocle

întreprinzând în Electra o construcţie literară laegală distanţă de templul lui Eschil, ca şi de laiculedificiu al demitizatorului Euripide. Cei trei mariai tragediei eline s-au apropiat, fiecare venind dinaltă direcţie, de crâncena istorie a Atrizilor. Eschilînfăţişând în Orestia, şi anume în Choephorele, tra-gedia răzbunării lui Oreste, este cel mai aproapede tradiţia mitică. Perspectiva sa este cea a cre-dinciosului care asistă cu frică şi cutremurare laîmplinirea voinţei ce nu poate fi conjurată a zeilor.Apollo i-a dat lui Oreste porunca să-şi răzbunetatăl; la Delphi, zeul i-a revelat tânărului drumul

său. Mai era, însă, acesta, drumul său, alomului Oreste? Zeii sunt, în economia tra-gediilor lui Eschil, agenţii, oamenii suntdoar bietele victime ale unei drame tran-scendente. Hermes a prevestit sângeroasafaptă, iar Eriniile, după consumarea ei, îşiaşteptau prada. Nu oamenii între ei, ci zeiise năpustesc asupra oamenilor şi-i suprimă,îi anihilează, îi reduc necontenit la statutulunor jalnice marionete ale unui joc divin, întragedia lui Eschil. Nu tot astfel la Euri-pide. Ştim că acest spirit contestatar a pro-cedat la o reducere a panteonului divin, lao psihologizare a sacrului. Dacă la Eschil,oamenii îşi proiectau în afară pasiunile în

lumea zeilor, la Euripide oamenii îşi află zeii în-lăuntrul lor, în propriile lor pasiuni. Electra luiEuripide este făptura „modernă” a unui psihologcare interpretează tradiţia şi reduce tragedia sacrăla o dramă de familie. Comandamentele sacre, fa-talitatea supraumană nu mai operează în teatrulsău, fiind înlocuite prin determinările psihice,printr-o fatalitate a preaumanelor patimi. Sofocleţine, am putea spune, cumpăna dreaptă întreEschil şi Euripide, dacă îi considerăm pe aceştia –într-o viziune simplificatoare – drept poli opuşi îninterpretarea tragicului. Nici servitor credincios al

riturilor, nici duh rebel eliminând tradiţiile.Sofocle este un mare mijlocitor. Clasicitateasa rezidă tocmai în acest echilibru, în pun-tea pe care o descoperă între transcendenţăşi imanenţă, în afirmarea normei umaneprin raport cu ceea ce depăşeşte omul. Dem-nitatea tragică a eroilor săi rezidă tocmai înconfruntarea dintre această umanitate ple-nară a lor şi fatalitatea transcendentă, întrenorma umană şi o supranormă divină. Res-pectând tradiţia, el nu încearcă să înlo-cuiască ori să degradeze, printr-o superfi-cială contestare, mitul. Dar nici nu se con-stituie rob al mitului; tragedia sa nu e doarjocul orb al destinului. Eroii săi ştiu cu cineşi pentru ce se luptă, iar dacă pier, moarteanu-i surprinde ca pe nişte animale de jertfă.

(continuare în pag. 14)

NICOLAE BALOTÃ

HOMERICE

Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

8

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Fericita inspiraţie a FundaţieiAnastasia de a iniţia un program esteticde expoziţii care să înnobileze viaţaartistică a Capitalei a prilejuit, nudemult, şansa reîntâlnirii cu arta luiVasile Gorduz, numele sculptoruluirevenind astfel în atenţia publicului.Personalitatea puternică şi imaginilereproduse după sculpturile artistului,comentariile elogioase referitoare laoriginalitatea operei şi capacitatea forţeiei expresive au captat atenţia paginilorculturale ale ziarelor apărute recent.Încercăm, de astă dată, punctarea unoraspecte ale viziunii, concepţiei şi orizon-tului spiritual al artei lui Gorduz, afir-mate de sculptor cu constantă gravitateşi înţelepciune în ultimele cinci decenii.

Anii Rezistenţei. Legătura cu tradiţia europeană

Gorduz aparţine generaţiei de artiştiformaţi în anii ’50 ai secolului XX, anidureroşi în care artele îşi începeau

drumul Golgotei sub comunism. Traseul care a ur-mat încheierii celui de-al doilea război mondial cândEuropa modernă era scindată în Est şi Vest, poate fiasociat etapei istorice a Antichităţii când, sub pre-siunea agresiunii barbare, căderea Romei imperialea împărţit lumea în Răsărit şi Apus. Valul năvălitasupra valorilor europene la mijlocul secolului XX,primea forma torturii impuse culturii şi civilizaţieispiritului prin depersonalizarea artei şi ostracizarealibertăţii creatoare, alinierea obligatorie a artiştilorla tratarea temelor impuse, viziunea egalizatoare avalorilor individuale.

O serie strălucită de talente ră-sărea, în acei ani, pe ecranul geografic şiistoric al Europei din zona răsăriteană,în spaţiul cultural al artei româneşti.Studenţi pasionaţi de studiu făceau pri-mii paşi în artă sub ocrotirea profesori-lor, reputaţi artişti formaţi, la rândul lor,în perioada interbelică, în şcolile de artădin Franţa, Italia, Germania. Persona-lităţi reprezentative: Corneliu Medrea,Ştefan Constantinescu, Gheorghe Ghi-ţescu, Horia Teodoru, Mac Constanti-nescu, Catul Bogdan, teoreticienii EugenSchileru şi Ionel Jianu, pictorii CorneliuBaba, Alexandru Ciucurencu şi alţi stră-luciţi plasticieni au avut alături pe aceitineri al căror talent şi fericită formaţies-au păstrat şi afirmat sub semnul Rezis-tenţei. Dintre sculptori, generaţia lui Va-sile Gorduz, George Apostu, Paul Vasi-lescu, Constantin Popovici, cei apropiaţica vârstă, sau mai maturi precum eraOvidiu Maitec, au continuat alegerea fă-cută de maeştrii lor, au persistat fărărenunţare, în continuă zbatere, să afir-me păstrarea tradiţiilor artei europene.Prin ei, prin forţa talentului şi crezuluilor artistic, fenomenul născut şi matu-rizat în ultima jumătate de secol al XX-lea rămâne etapa cea mai dramatică asupravieţuirii spiritului european înacest colţ al continentului.

Student la sculptură. Gorduz şi visul tinereţii

În facultate, în perioada studenţiei, printrecolegii seriei lui, Gorduz purta aureola talentului.Era un nume de referinţă printre colegi, care îi oma-giau datele vocaţiei native de sculptor şi ţinuta saspecială, afirmată prin discreţie şi concentrare. Îldistingea talentul, dotaţia excepţională, personalita-tea artistică aparte. Era iubit şi stimat. Era o spe-ranţă, era aşteptat să se afirme strălucit. În seriaaceea de talente minunat înzestrate pentru sculptu-ră, alături de ceilalţi câţiva tineri ambiţioşi, or-golioşi, cu voinţă superioară, era George Apostu, eraPaul Vasilescu, era Victor Roman. Sub semnul preţu-irii reciproce, se iubeau, se admirau, se invidiau.Competiţia afirmării avea să se înfăptuiască prin şa-nsa diferită, prin conjunctura binevoitoare, prin efor-tul maximei încercări de afirmare sau prin „forţareanorocului” cum se exprima unul dintre ei la un mo-ment dat.

Tăcutul Gorduz, concentratul şi sensibilulGorduz nu încerca să forţeze porţi ferecate. Artistulşi omul Gorduz, lucra, spera, deznădăjduia, sufereaşi gândea. Era un contemplativ şi un activ totodată.Izolat în lumea meditaţiilor, Gorduz se modela înmatca proprie fără nevoia pripelilor de vreun fel. Ar-tistul Gorduz, cu friabila sa fiinţă biologică, cu deli-catul suflet, vulnerabil în faţa agresării sensibilităţii,a primit întăriri miraculoase în planul îngemănăriispiritului pe calea revelaţiei iubirii, venite prin Sil-via. Sculptoriţa Silvia Radu, colegă de serie, fru-moasa Silvia, al cărei nobil chip inspirase o capodo-peră a sculptorului Gheorghe Anghel, va fi partenerade viaţă şi muncă a artistului, destin providenţialconsacrat împărtăşirii evenimentelor de viaţă şi ar-tă, al lucrului pasionat, al eforturilor artistice, spai-melor şi durerilor vieţii, speranţelor şi înfăptuirilor,aspiraţiilor şi idealului artistic nobil.

Un cer al suferinţei. Masca lui Eminescu

Sensibilitatea lui Gorduz, ca o coardăvibrândă în febră continuă, atinge zo-ne secrete ale indeterminabilului în

lucrarea de maturitate artistică Masca lui Eminescu.Foarte aproape de masca funerară a poetu-

lui, interpretarea dată de Gorduz emoţionează printranscendenţa expresiei. Adânca linişte, abandonulîn singurătate, suferinţă şi tăcută tristeţe par a venidin tărâmul de dincolo. Liniştea degajată de mascapoetului aparţine celui care nu mai este şi care a su-ferit cât suferinţa tuturor oamenilor laolaltă, care aînţeles tot şi a iertat tot. In chip paradoxal, linişteamăştii lui Eminescu ne emoţionează, provocându-nefiorul neliniştei în faţa vulnerabilului uman. Subtilefire învăluie chipul poetului în orizonturi neantice.Neliniştea lui ne nelinişteşte. Tulburarea difuză asensibilităţii „subacvatice” a lui Gorduz este neli-niştea de substanţă a artistului care reacţionează înfaţa misterului vieţii şi a inevitabilei dispariţii bio-logice. Sentimentul destinului, desprinderea spiritu-lui din anihilanta existenţă terestră, acceptarea ne-putinţei de a schimba vrăjmăşia cerului se configu-rează în expresia fatalismului tragic care a aureolatfiinţa genialului poet.

Tensiunea interioară a lucrării, misterul inc-lus, se consumă în registru expresionist discret, ase-menea sferturilor de ton muzical sau valoric şi răz-beşte în modelarea epidermică a formelor nuanţateîn materialul moale. Lumina alunecă pe forme întandră mângâiere, nu evidenţiază puternic nici unvolum, nici o tăietură adâncă. Sfâşietor ţipăt în sus-pin, perceput de o sensibilitate care presupune omare înălţime a spiritului, Masca lui Eminescu îns-crie un moment de vârf în sculptura românească.

Expresionismul de stare. Portretul pictorului

Alin Gheorghiu

Expresionismul de stare, pro-priu sculptorului, este regăsibil şi înPortretul pictorului Alin Gheorghiu Me-ditaţiile asupra eticii şi destinului umanconturează, de astă dată, ştiinţa savan-tă a sculptorului în a surprinde carac-terul fizionomic şi expresia universuluisecret al personalităţii umane.

Vasile Gorduz este un sensibilcare trăieşte unda nuanţei psihologice,reflecţia îndelungă asupra observăriiunor ascunse cute ale firii omeneşti,destinul fiinţei determinat de firea pro-prie, amintind vechiul proverb egipteancare spune că „secretul succesului sauinsuccesului se află în firea fiecăruia”.Portretul pictorului Ion Gheorghiu, re-alizat ca în transa unei notaţii caracte-rologice ori în fuga unei eboşe, fixeazăun oarece aer de trufie, de superioarăîncredere în sine, joc şăgalnic, uşormaliţios al trecerii fiinţei omeneşti prindurată, evocând versurile: „Et moi,Dieu des soleils, que suis-je? Atome dansl’immensité, minute dans l’éternité. Om-bre qui passe, et qui n’a plus été”.

(continuare în pag. 17)

ADRIANA BOTEZ-CRAINICVASILE GORDUZ.Dialogul cu metafizica şi expresionismul

9

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Tolstoianul Ivan Ilici se zvârcoleşte, se chi-nuie, orbit interior, paralizat de groază,întrucât stă „între patru ochi cu ea [cu

moartea – n.n.]. Şi n-avea ce să-i facă. Doar s-oprivească, şi să îngheţe”. Fiindcă – cu vorbele luiUnamuno, autorul genialului studiu Despre sentimen-tal tragic al vieţii – „sunt om şi pe nici un alt omnu-l consider bizar”, nu-l voi taxa astfel nici pe IvanIlici – un om „din carne şi oase, cel care se naşte,suferă şi moare – mai ales moare – cel care mănân-că şi bea şi se joacă şi doarme şi gândeşte şi iubeşte:omul care se vede şi pe care îl auzim, fratele, ade-văratul frate.” Ivan Ilici, aşadar, se află în terifiantaipostază a insului pierdut, înnămolit în mâlul ontical individului conştient de faptul că în ultima vremeel, sărmanul, „mai ales moare”. Nota bene: nu moareCaius, sfârşitul căruia e firesc, intră în legea lucru-rilor adică, nu se stinge altcineva, fie apropiat, fiestrăin de-a binelea. Ivan Ilici nu se confruntă, aşa-dar, pe viaţă şi, da-da, pe moarte, cu noţiunea de fi-nitudine – în cazul unor terţi, se vede limpede, afir-mam şi altădată, acceptabilă, chiar dacă, uneori, du-reroasă –, noţiune purtătoare, evident, a unui sensabstract, cunoscut din lecturi, din vieţile altora etc.,ci – scandalos! – cu moartea proprie, moartea per-sonală, resimţită până la impudoare, locuindu-l tira-nic, locvace, pândindu-l, vorbindu-i, devenind, pas cupas, ceas de ceas, parte vie a vieţii sale vii şi, vai, pesfârşite. Nu cred că îl consolează iluzia vieţii veşniceori o metafizică/„gnoseologie a escatologiei” (NikolaiBerdiaev), nici o probabilă apocalipsă neobosit amâ-nată prin voinţa activă a omului, mai exact, „princreşterea atitudinii active, nu creşterea pasivităţii,creşterea cutezanţei, nu creşterea fricii”. (Berdiaev)Nu. Căci fratele nostru, genialul reînviat, va devenicenuşă foarte curând; Ivan Ilici este încolţit de ins-tinctul sfârşitului apropiat, de iminenta catastrofă,adică de propria moarte:

„Se cutremura, se zvârcolea, încerca să seîmpotrivească, deşi ştia bine că n-ai cum teîmpotrivi; şi, din nou, cu ochii săi osteniţi deatâta privit, dar care nu puteau să nu se uitela ceea ce se înfăţişa în faţa lor, îşi aţintea pri-virile pe speteaza divanului şi începea să aştep-te – să aştepte acea înfricoşătoare prăbuşire,izbitura şi dispariţia.” (s.n.)

Nu-l poate ajuta, evident, nimeni; nimic nu arfi în stare să-l consoleze: nici viitoarea căsătorie afiică-sii, nici „armonia universală”, nici fericirea pre-supusă a membrilor familiei sale. Nu-i rămâne decâtun singur lucru: să se sprijine de propria moarte,continuând s-o contemple, s-o privească ochi în ochi,duh în duh, „şi să îngheţe” de groază, de neputinţă,de frică, de scârbă, până va îngheţa de tot. Obosit,el stă, aşadar, nemişcat pe divanul lui, îngheţat degroază şi continuă să privească ceea ce nu poate sănu mai privească.

(Şi Iisus – recurgem la comparaţie aici, întreaceste paranteze, credem noi, nimerite, păstrând, seînţelege de la sine, proporţiile – are, pare-se, priviride gheaţă când exclamă, aflându-se pe cruce, muşcatinterior de iminenţa morţii proprii: „Dumnezeule,Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit ?” – Matei: 27,46 –, în ultimele secunde ale vieţii vii dând astfeldovadă de… Ce anume? Slăbire momentană a cre-dinţei, imediat redresată? Sau acest minut crucial –în care pune teribila întrebare – de înzidire în cre-dinţă/mit creştin este un semn al desprinderii/rup-turii de pomul unei existenţe dumnezeuomeneşti? Înfavoarea uneia superioare, începută după Înviere. Înfine, întrebări iscate din caracterul problematic laextrem al acestui „suprapersonaj”, Fiul Domnului

Dumnezeu, Fiul ce îşi păstrează intactă, de secole,enigma, care l-a ferecat în veci în ipostaza mareluivinovat fără vină care acceptă să sufere, ispăşindpăcatele altora.)

Recunoscându-se a fi un „gânditor foarterus şi vlăstar al lui Dostoievski”, NikolaiBerdiaev susţine (Cunoaşterea de sine ·

Exerciţiu de autobiografie filosofică): „Consolările le-gate de armonia universală, care i se oferă persoa-nei, m-au indignat întotdeauna”, descoperind că esteînrudit spiritual, în această ordine de idei, cu au-torul Fraţilor Karamazov şi afirmând că „sunt gatasă mă declar nu numai de partea lui Ivan Kara-mazov, dar şi de partea omului din subterană”, în-trucât „Nimic «general» nu poate consola fiinţa «in-dividuală» în destinul nefericit al acesteia. Chiar pro-gresul poate fi acceptat doar în cazul când se înfăp-tuieşte şi pentru mine, nu numai pentru generaţiileviitoare”. „Boierul metafizic” ne mărturiseşte că nuface parte din categoria celor înfricaţi de moarte cade pildă – exemplifică gânditorul – Lev NikolaieviciTolstoi, sau, adăugam noi, ca eroul acestuia, IvanIlici cel bântuit, în pragul morţii, de fantasmelecopilăriei, singurele curate, vii, nepătate de răul ra-pace; însă dintotdeauna gânditorul rus a „consideratcă victoria asupra morţii constituie o problemă fun-damentală a vieţii” şi asta poate şi pentru că, în vi-ziunea berdiaeviană „moartea constituie un eveni-ment mai profound, mai fundamental pentru viaţă,mai metafizic decât naşterea”. O dată ajuns în acestpunct, Berdiaev se desparte de Rozanov care aşeazăla poli opuşi, contrapune – afirmă gânditorul – „reli-gia naşterii şi religia morţii”: „să împărtăşeşti religiamorţii (aşa considera el [Rozanov – n.n.] creştinis-mul) înseamnă să împărtăşeşti religia vieţii, a vieţiiveşnice, care a biruit moartea”. Nu-ţi rămâne, prinurmare, decât să-ţi imaginezi viaţa veşnică, desă-vârşită etc., dar în ce fel, de vreme ce „tu nu vei fiacolo şi nici omul la care ţii n-o să fie, tu o să dis-pari în ea”? Deci, conchide filosoful, „această viaţădesăvârşită devine lipsită de sens”. Aici urmează ju-decata condiţionată de prezenţa subiectului care pre-tinde că „Sensul trebuie să fie comensurabil cu des-tinul meu”, celălalt sens, obiectivat, „este lipsit deorice sens pentru mine”, întrucât acesta „poate exis-ta doar în subiectivitate, în obiectivitate nu existădecât batjocură la adresa sensului”. În continuare,Berdiaev se miră pe marginea unui subiect nestrăinde fratele nostru, Ivan Ilici: „Este uimitor, scrie filo-soful, că oamenii se supun cu atâta uşurinţă sensu-lui care li se oferă şi care nu are, în fond, nici o legă-tură cu destinul lor individual irepetabil. Armoniauniversală, triumful raţiunii universale, progresul,binele şi înflorirea a tot soiul de colective – state,naţiuni, societăţi – ce de idoli care îl obligă pe omsă se subordoneze, ori se autosubordonează el în-suşi!” Pe „idolii” în faţa cărora se închina Ivan Iliciîi cunoaştem cu toţii: bunul simţ, „religia” lipsită deverticalitate a celor comme il faut, constând în dorin-ţa cultivată prin educaţie, în familie, de a fi la nivelulunei clase date, de a nu ieşi din comun, de a fi con-form cerinţelor, de a blama orice sparge tiparele bu-nei cuviinţe, ale bunului simţ. De altfel, în răstimpulcrizelor interminabile, ce se-nfruptă din puţina-i ene-rgie rămasă, Ivan Ilici se trezeşte punând străfulge-rat la îndoială întreaga sa existenţă, văzută ca fiindde doi bani, nemernică, măruntă, adică exact aşacum a fost în realitate, tot iadul rezultat din repedeaanaliză a întregului film existenţial, fiind plasat, dintimp în timp, sub semnul interogaţiilor, al multiple-lor căutări, dibuiri, urmate de îndată de otrăvite con-tradicţii:

„«Să nu fi trăit eu oare aşa cum trebuie?» îitrecu brusc prin minte. «Cum aşa – cum nutrebuie, când de fapt am făcut totul precum secuvenea?» îşi spuse el, dar izgoni imediat acea-stă unică dezlegare a enigmei vieţii şi a morţii,ca fiind întru totul inacceptabilă.” (s.n.)

În clipa atroce în care Ivan Ilici se trezeşte iz-bit cu brutalitate de zidul morţii personale, el devinede fapt un alt om, unul clătinat la rădăcini de imi-nenţa propriei finitudini, aşa încât ceasul existenţialface un zgomot asurzitor: sunt ultimele săptămâni,zile… Ultimele! În consecinţă, totul îi sare în ochi lamodul cu totul diferit, nu ca înainte de declanşareabolii, când toate apăreau „vederii doar «ca prin oglin-dă»” (Corinteni: 13, 12); acuma el vede totul direct,faţă către faţă cu moartea: destinul său, destinulcelor apropiaţi, totul e raportat la propria persoanăcutremurată de revelaţia suferindă a propriei finitu-dini. Viaţa trecută, cvasifinită, chiar dacă nu fusesetrăită aşa cum trebuie, deşi, mă rog, e discutabil,totuşi, totuşi… Bestia nesătulă a sfârşitului, „fiinţavie [care] îi întoarce spatele cu indiferenţă” (Alexan-dre Kojeve) muşcă mari hălci din subconştientul fra-telui nostru, nu-l lasă pradă liniştii, îl vânează, tor-turându-l fără odihnă :

„Cum aşa? Pentru ce? Nu se poate. E imposi-bil ca viaţa să-mi fi fost chiar atât de absurdă,atât de dezgustătoare. Dar dacă chiar a fost,dezgustătoare şi absurdă, de ce să mai mor, şide ce să mor în chinuri? Ceva nu se potriveşte.”(s.n.)

De ce să moară, când putea să maitrăiască, chiar dacă existenţa sa fuse-se „dezgustătoare şi absurdă”? Aici,

în drojdia unor asemenea întrebări, stă, firesc, îngermene, visul neexprimat, existent în subconştien-tul individual, al nemuririi sufletului, al destinuluiveşnic: „Problema destinului veşnic stă în faţa fie-cărui om, în faţa fiecărei fiinţe vii, şi orice obiecti-vare a ei înseamnă minciună”. Tentativele de obiec-tivare a lui Ivan Ilici nu fac decât să-l irite, să-l azvâr-le în dispoziţii de irascibilitate fără leac, specifice, în-tre altele, şi subteranistului dostoievskian de parteacăruia se situează, urmându-şi instinctul cultural(dar nu numai!), Berdiaev, care nu e deloc mulţumit,bunăoară, de doctrinele de sorginte creştină privindnemurirea sufletului, şi nici de „doctrina idealistădespre nemurirea principiului universal ideal”. Argu-mentul adus în defavoarea acestor dogme profundinumane este zdrobitor: „Aceste doctrine neagă tra-gedia morţii şi nu sunt orientate către persoana ple-nară concretă”. Aduceţi-vă, apropo aminte, modulstupefia(n)t şi perfect justificat în egală măsură încare Ivani Ilici manipulează mental exemplul morţiilui Caius, considerată a fi normală, circumscriindu-se lucrurilor fireşti, fiindcă este adusă în discuţiemoartea lui Caius, şi nu propria moarte! Aşadar,judecata/împăcarea lui Ivan Ilici sunt neclătinate, fi-reşte, câtă vreme e vorba de moartea altcuiva, luc-rurile devenind brutale, nedrepte, inacceptabile,când e adusă în dispută finitudinea proprie, taxatăca fiind imposibilă, bulversantă, tragică, întrucât eaeste, în adevăr, aşa. Zbuciumul, de la un punct înco-lo, metafizic al lui Ivan Ilici este de sorginte, evi-dent, tragică; chiar dacă trăim, fiecare dintre noi, zide zi, iar unii, ceas de ceas, cu conştiinţa proprieifinitudini, găsind, în ultimă instanţă, un mijloc de ao trata cu înţelepciune, la modul activ – cum izbu-teşte, bunăoară, Hortensia Papadat-Bengescu,marea romancieră, care se mărturiseşte, înaceastă ordine de idei, într-o seamă de „ref-

· trei mii de semne · trei mii de semne

AURA CHRISTIFratele meu, Ivan Ilici

ð

lecţii cu totul mărunte şipersonale”, deci, în treacăt,

într-o scrisoare către G. Ibrăi-leanu: „Eu sunt bravă cu moar-tea… Eu caut mereu înainte, totce a fost şi tot ce am fost esclavul a ce aş vrea să fie”; saucum procedează Irina Petraş în-tr-o splendidă carte cvasineco-mentată de critica literară, un„abecedar al morţii” (Ştiinţa des-pre moarte), prin care aceastăscriitoare are prilejul să constatecă trăieşte „activ cu propriamoarte”, fiindcă „ameninţareacu moartea am înţeles-o ca dez-văluire, punere în cuvinte a uneirealităţi pe care, de obicei, o ţincu încăpăţânare în umbră” –,chiar dacă, la capătul unor edifi-catoare suferinţe intense, aşa-dar, ne resemnăm cu gândul sfâr-şitului iminent, răzvrătindu-neîn acelaşi timp, chiar dacă rea-lizăm, sângele nostru realizeazăcă a nu te obişnui cu vecinătateamorţii, obişnuindu-te totodată, apătrunde eficienţa ei, a morţii, adunându-te, reducân-du-te la esenţe, sporindu-ţi gradul de eficienţă, înciuda conştientizării finitudinii umane, toate acesteaconstituie o piatră de încercare, un examen major,trecut de puţini, foarte puţini –, toate acestea, da-da,nu sunt decât nişte speculaţiuni, e adevărat, intere-sante, ba chiar exemplare. Căci Ivan Ilici, iată, moarechiar în aceste clipite, stă marcat sub semnul unei„conştiinţe scufundate în fiinţa vieţii” (Kojeve) caree pe sfâr-şi-te, chiar sub ochii noştri fratele nostru escuturat la rădăcini de „conştiinţa morţii apropiate”şi, încetul cu încetul, oho, se stinge!! Pur şi simplu.Şi nimic nu-l poate smulge abisului care-l soarbe, zeu-lui negru care, puţin câte puţin, îl înghite; îl înghitecu tandreţe de ucigaş, cu lentoare calculată, cu opunctuală lipsă de suflet, până fratele nostru, exce-dat, trecut încet, metodic, la rece, prin malaxorul in-capacităţii de a pricepe, exclamă:

„Şi acum ce mai vrei? Să trăieşti? Să trăieşti,cum? Să trăieşti aşa cum trăieşti la tribunal,atunci când aprodul anunţă : «Intră completulde judecată!» Intră completul de judecată, intrăcompletul de judecată, îşi repeta el. Poftim şijudecata! Dar eu n-am nici o vină! Exclamă elcu mânie. – Pentru ce?” (s.n.)

Odată cu conştiinţa morţii apropiate,în Ivan Ilici se iveşte – ceea ce el,sărmanul, n-ar fi prevăzut niciodată!

– „o furioasă foame de a fi” (Unamuno), el resimteacut ceea ce probabil că nu simţise niciodată, şi anu-me un soi de „parfum al prezenţei vieţii” vii (Hegel),iar odată cu acesta: „nevoia vie a unei reculegeriinterioare”, în consecinţa acestei nevoi stringente,imperative, iscându-se din analele trecutului, regân-dit până la exasperare, şi candoarea de mult uitată,prăfuită de-a binelea, în acele clipite de agonie aceas-ta renăscând însă cu vigoare nebănuită, abia conş-tientizată; de aici, insistenţa cu care revin fragmentedin realitatea copilăriei, gustul „prunelor uscate fran-ţuzeşti din copilărie, nefierte, zbârcite, […] gustul lordeosebit, […] amintirea gustului lor îi stârnea o mul-ţime de alte amintiri din vremea aceea: dădaca, fra-tele, jucăriile.” Fratele nostru îşi propune să nu semai gândească la asta, căci „e mult prea dureros”,uită însă iute ce şi-a propus, şi… roata se învârte iarşi iar, din acelaşi punct, întrucât întregul corp spiri-tual al eroului nostru înhăţat de moarte pe trei sfer-turi îşi strigă, îşi reclamă, cu vorbele aceluiaşi Una-muno, „dreptul la viaţă”, care are, între altele, şi o„valoare afectivă”, şi „contra valorilor afective, nucontează argumentele”, oricât de grele, acestea nu auabsolut nici o relevanţă, fiindcă spune filosoful fermconvins că „Un suflet uman are valoare cât tot Uni-versul”: „argumentele nu sunt nimic mai mult decâtargumente, adică nici măcar adevăruri”. (s.n.) Iar înanumite cazuri – ca în acela al domnului care „în-cearcă să consoleze un părinte ce tocmai şi-a pierdutun fiu, mort pe neaşteptate în floarea tinereţii, şi îispune: «Calm, prietene, că toţi trebuie să murim!»”– argumentele, consolările nu sunt, în opinia lui Mi-guel de Unamuno, decât o impertinenţă în faţa celuiîncolţit de moarte, a celui care duce o „bătălie tra-gică” „pentru a se salva”. Disperarea, readucerea înfaţa unei „vieţi active, vii” (Dostoievski) chiar în pra-gul iminent al morţii – „e muritoarea râvnă denemurire” (Unamuno) – îl clatină încă şi încă o dată

pe fratele nostru, azvârlindu-l într-o singurătate niet-zscheană – „o singurătate, nuanţează Lev Nikolaievi-ci, cum nu mai putea exista nicăieri, nici pe fundulmării şi nici în miezul pământului” –, îmboldindu-lsă dialogheze cu Dumnezeu, pe care îl percepe cafiind neîndurător, iar apoi – cu absenţa Acestuia. Oabsenţă, ce-i drept, tiranică, apăsată, vie, mai viedecât poate fi o covârşitoare prezenţă :

„De ce-ai făcut Tu toate astea? De ce m-ai adusîn halul ăsta? Pentru ce, pentru ce mă chinu-ieşti atât de groaznic?” (Tolstoi)

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cuglas tare: «Eli, Eli, Lama Sabactani ?» adică:„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ceM´ai părăsit ?” (Matei: 27, 46)

Moartea care pândeşte ubicuu, trans-formându-l în marele vânat, îl smul-ge pe Ivan Ilici din pielea nevăzută

a individului obişnuit să gândească exclusiv cucreierul, încorsetându-l într-una percepută iniţial cafiind cu desăvârşire străină, şi anume a insului caregândeşte „cu tot corpul şi cu tot sufletul, cu sângele,cu măduva oaselor, cu plămânii, cu abdomenul, cuviaţa.” (Unamuno) Da. Cu enorma cantitate de viaţădedusă liminar din aluatul copilăriei, apoi din seg-mentul de existenţă rămas, incomparabil însă ca ten-siune cu întreaga-i existenţă. Bulversanta desco-perire a fratelui nostru e una dramatic, răscolitor,izbitor de simplă: el descoperă viul, pe de o parte, iarpe de alta, Ivan Ilici e şocat că, da, „cu cât trecea tim-pul, cu atât era totul mai sărac de viaţă”:

„Opinia publică mă considera în ascensiune şi,exact în aceeaşi măsură, îmi fugea viaţa de subpicioare, mă părăsea viaţa…” (s.n.)

A treia izbitură de zidul adevărului este, deasemeni, de o simplitate profundă, gravă; aceste con-statări sunt făcute exact în segmentul în care IvanIlici e împovărat de presimţirea iminenţei morţii, aşaîncât în aceste clipe el, ca nimeni altul, realizeazăesenţialul adevăr unamunoian: conştiinţa e o boală,iar sentimentul vieţii e tot timpul tragic, „există olume, lumea sensibilă, care este fiica foamei, şiexistă altă lume, cea ideală, care este fiica iubirii”.(Unamuno) În pendulările sale între copilărie, moar-te, viaţa scursă în gol, viaţa „rea”, moartea „rea”,existenţa cea „rea”, gustul prunelor franţuzeşti, IvanIlici se afundă tot mai mult în nămolul luminos alpropriei existenţe percepute cu un ochi străin, în că-utarea unei alte existenţe, substanţial diferite:

„cu cât se îndrepta mai departe spre trecut, cuatât dădea peste mai multă viaţă. Era maimultă bunătate în viaţă, dar şi viaţa, ca atare,era mai multă.” (s.n.)

În acest vârf ideatic, Lev Nikolaievici Tolstoi – celdin geniala nuvelă Moartea lui Ivan Ilici – seîntâlneşte cu Fiodor Mihailovici Dostoievski – cel dinÎnsemnări din subterană, cu acel antierou măcinatcare nu acceptă ca doi ori doi să facă patru, adicărefuză că existenţa este exclusiv ceea ce pare a fi, cuacel contradictoriu om sankpetersburghez ajuns,spre finele introspecţiunilor sale de „muiere iste-rică”, la constatarea conform căreia „[…] adevărata

«viaţă vie» […] este tratată drepto muncă, aproape un fel de slu-jbă. […] Noi nici măcar nu ştimunde-o mai fi trăind viul acum,nici ce-i el, nici cum s-o fi nu-mind”. (s.n.)

„Adevărata viaţă vie”, „maimultă viaţă”, „mai mult viu”, ex-ces de viu, care mişcă lucrurilespre locul lor, multiplicându-l dince în ce mai mult, retopindu-l şitransformându-l în energie casto-rionesciană, numită iubire –semn distinctiv, după care –dacă ne reîntoarcem iarăşi latextul Sfintei Scripturi – sunt/vor fi identificaţi Apostolii: „Vădau o poruncă nouă: Să vă iubiţiunii pe alţii; cum v-am învăţatEu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pealţii. Prin aceasta vor cunoaştetoţi că sunteţi ucenicii mei, dacăveţi avea dragoste unii pentrualţii”. (Ioan : 13, 34-35)

Cu câţiva ani înaintesă se stingă – eramvenită acasă, într-o

scurtă, o, prea scurtă vacanţă –, Tatăl meu, iubitulSemion, mi-a spus: „Gata. Nu mai vreau. Pot! Dar nuvreau! Înţelegi?”. Declaraţia era cu atât mai şocantă,cu cât venea din partea unui om – da, unul dintreautorii existenţei mele şi a fratelui meu, Andrei – deo vitalitate debordantă, un Don Juan care iubea viaţaenorm; deci, era grav, foarte grav ceea ce mi-a măr-turisit părintele meu; şi acum îmi stăruie în scoicaurechilor lăuntrice acel de nepriceput/de neexprimatîn esenţă „Înţelegi?”. Straniu era că în ochii intenscatifelaţi ai Tatălui meu juca o lumină puternică, vio-lentă aproape, pe care nu ştiu cum s-o interpretez deşimă gândesc la ea zi de zi aproape. Şi acum regret,sângele meu regretă că n-am vorbit atunci mai mult.Căci mă aflam în faţa unui om care ştia. Aşa cumştia Mama romancierului Nicolae Breban, ConstanţaOlga Esthera Böhmler Breban, care, înainte de a ple-ca, se „certa” cu Dumnezeu – această femeie uriaşă,un viu spectacol al iubirii, se certa, nopţile, cu Dum-nezeu! –, uimită uneori, alteori protestând că El omai îngăduie în viaţă: „Totul are o limită!”

La capătul istovit, în mintea, în sângele, îninima, în braţele, în oasele, în viaţamoartea lui IvanIlici se face brusc lumină:

„[…] ceea ce îl istovise şi nu ieşea la lumină,ieşea acum la lumină dintr-o dată, din douăpărţi, din zece părţi, din toate părţile. […] «Câtde bine e şi de simplu e, se gândi el. – Dar du-rerea? se întrebă. Cu ea ce fac? Hei, durere, peunde-mi eşti?»Începu s-o pândească.«Da. Iat-o. Ei şi, las´ să fie.»«Dar moartea? Ea pe unde e?»”

Ivan Ilici, în ciuda căutărilor, nu găseşte fosta spai-mă de moarte. „Ce moarte? Nu simţea nici o spaimăşi, prin urmare, moartea nu era.”

„În locul morţii era lumină.”

Simplu. Şi liniştea începe calm-doct să facă osumedenie de pui de lumină.

Simplu. Uşor. Ca o ploaie scurtă. De vară. Recitesc metafora de mai sus şi constat, brusc

luminată, cât de iute e dată aceasta peste cap deiubitul de noi poem blagian, Greieruşa:

„Greu e totul, timpul, pasul.Grea purcederea, popasul.Grele-s umbrele şi duhul.Greu pe umeri chiar văzduhul.Greul cel mai greu, mai mare, fi-va capătul de cale.Să mă-mpace cu sfârşitul,cântă-n vatră greieruşa.Mai uşoară ca viaţa, e cenuşa. E cenuşa.”

Fragment din volumul Religia viului,în lucru

10

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

ð

11

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Pour Gérard Bayo

De nulle part le chemin ne vientet quelque part jamais ne s’en va.De nulle partnénulle part il ne trouvesa mort;tout chemin vient et s’en vade soi-meme.

De nicăierea drumul nu vineşi niciunde nu merge.Din nicăierea, niciundele-şi află drumîn niciunde.Din niciunde, nicăierea în nicăieriîşi află cărarea;orice drum vine şi duce-nel însuşi.

Tirer de soi-meme de l’Etrec’est le chemin;celui qui marche dessuset le fondeest la réponse.

Un drum este o întrebare a Fiinţeidespre ea însăşi;cel ce pe drum mergeînfiinţându-leste răspunsul.

L’essence du cheminest l’inertienon la marche,le passagen’est que l’état revédu chemin.

Esenţa drumuluinu-i umbletul,ci nemişcarea,trecerea-i numaistarea de reveriea drumului.

Le passage n’est rien d’autreque la mémoire du chemin,ainsi le chemin n’est quemémoire du passage;le chemin du passagedans le miroirse reflete .Ainsi énamouré de soi-memedans son propre passage le chemintrouve sa tombe,ainsi la mémoire se souvient de la mortpas de la vie.

Trecerea nu poate fidecât memoria drumului,aşa cum drumul e doarmemoria trecerii;drumul treceriiîn luciul trecerii drumuluiîşi oglindeşte obrazul.Astfel îndrăgostit de el însuşiîn propria-i trecere îşi află mormântul,astfel memoria nu despre viaţă,ci despre moarteîşi aminteşte.

Personne ne marchesur la route,le chemin est celui qui chemineen chacun,l’état de cheminest l’état d’existencede la chose.

Nimeni nu merge pe drum,drumul e cel care călătoreşte în fiecare,starea de drume starea de existenţăa lucrului.

Rien d’autre n’est le cheminque son aboutissement,mais d’un bout a l’autreil n’y a rien;oů le chemin devrait prendrefinla il naît,et oů il naîtdepuis toujours il est déjaarrivé.

Drumul nu-i decât capătul drumului,dar între un capăt şi altulnimica nu este;unde drumul ar trebuisă sfârşească îşi află-începutul,şi-acolo unde se naşteajuns e deja.

Entre soi et soichemine le chemin,entre ce qui n’est pluset ce qui serail trouve sa raison,dans le non-etreson existence se consume,il n’a pas de corps

– son etre en se dissipantprend contour;il est hors du temps– son temps s’écoulaitavant d’en venir.

Între sine şi sinecălătoreşte drumul,între ce nu mai esteşi ce va să fieîşi află îndreptăţirea,existenţa luiîn nefiinţă se află,el nu are trup– făptura lui destrămându-sese-alcătuieşte,el nu are timp– timpul lui s-a scursînainte să vină.

Oů le chemin en rencontre un autreune croix naît;la croix du chemin est son éternelleintranquillité,au croisementun sans-reposse repose dans un autre,au croisementDieu interroge sa solitude,au croisementla solituderépond.

Unde drumul întâlneşte alt drumo cruce se naşte;crucea drumului este veşnica luineodihnă,în răscrucea drumuluio neodihnă se odihneşte în alta,în răscrucea drumuluiDumnezeu îşi întreabă singurătatea,în răscrucea drumuluisingurătatea-şi răspundeei însăşi.

A un bout du chemin se tientla naissance,a l’autre la mort,si entre soi et soichemine le cheminalors la vien’est que le voyage sans finde la mortdans sa propre naissance.

La un capăt al drumului se aflănaşterea,la celălalt moartea,dacă între sine şi sinecălătoreşte drumul,atunci viaţanu-i altcevadecât nesfârşita călătoriea morţiiîn propria-i naştere.

Toute chose de son ombrevoyage;le chemin seul voyagede l’ombre des autres,lui seul se tienten plein jour,lui seul resplenditde son propre non-etre.

HORIA BĂDESCUHORIA BĂDESCU (n. 24 februarie 1943,

Aref/Argeş). Poet şi prozator. Echinoxist. Creator alspeciei numite ronset. Facultatea de Filologie a UBBCluj (1968). Doctorat în litere cu teza „Memoria Fiinţei- Poezie şi Sacru”, 1997. Debut absolut cu poezii înTribuna (1964). Membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, Filiala Cluj. Membru al Uniunii Scriitorilordin Franţa, al Academiei Francofone, al CentruluiInternaţional de Studii şi Cercetări Transdisciplinare,Paris.

Volume: Marile Eleusii, poezii, 1971; MagdaIsanos. Drumul spre Eleusis, studiu critic, 1975;Nevăzutele urse, versuri, 1975; Cântece de viscol,balade, 1976; Anonimus, versuri, 1977; Ascunsa trudă,versuri, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măştilor,eseu, 1981; Joia patimilor, roman, 1981; Recurs la sin-gurătate, versuri, 1982; Stare bizantină, balade, 1983;Apărarea lui Socrate, versuri, 1985; Meşterul Manolesau imanenţa tragicului, studiu critic, 1986;Anotimpurile, versuri, 1987; Zborul gâştei sălbatice,roman, 1989; Ferestre, tablete, 1990; Furcile caudine,versuri, 1991; Lieduri, versuri, 1992; Fierul spinilor,versuri, 1995; Ronsete, 1995; A doua venire/Le deux-ieme retour, versuri, 1996; Ieşirea din Europa,tablete,

1996; Ziua cenuşii, versuri, 2000; La salle d’attente/Sala de asteptare, 2003. Apariţii în străinătate:Poplakite na Solomona, poeme, Skopje, 1988; Ante por-tas, Bruxelles, 1992; Le visage du temps, poeme, 1993;Le fer des épines, poeme, 1995; Khuon mat thoi gian,poeme, Strasbourg, 1996; Portraite apocryphe/ Portretapocrif, poeme, Bucureşti/Montreal, 1998; Les syllo-gismes du chemin, poeme, Amay-Belgique, 1999; Nhungtam doan luân cua con duong, poeme, Strasbourg,2000; Exercices de survie, poeme, Charlieu, 2000; Levol de l’oie sauvage, roman, Gallimard, Paris, 2000; Lamémoire de l’Etre – la poésie et le sacré, eseu, Paris,2000 (teza de doctorat); Abattoirs du silence, poeme,Rochefort du Gard, 2001; Le vent et la flamme, antolo-gie de poezie, Librairie bleue, Troyes, 2002; L’ombred’un jour, poeme, Paris 2004.

Traduceri din: H. Cornélus, MarcQuaghebeur, Etienne de Sadeleer, Dominique Daguet,G. Bayo, H. de Broqueville, Francis Coffinet, WernerLambersy etc. Premii: Premiul Academiei Române,1991; Premiul European de Poezie FrancofonăLEOPOLD SEDAR SENGHOR, 2004; Ordinul naţional„Meritul cultural” în grad de Comandor (2004).

12

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

După visul Emei Rastin

Într-una din nopţile mele fără de vise,nopţi smolioase, negre precum catranulşi pasul dracului, am visat un băieţel. A

fost unul din acele vise „din nimic”, nu zămislit,cum se cuvine, din alte vise, ci rod al neantuluiînchipurii pure, dar l-am visat cu toată puterea.Era cumva sinonimul fetiţei cu chibrituri, era unbăieţel modest, timid, visător şi, desigur, inefi-cient. Stătea ancorat doar de cîteva fire, sus-pendat între destin şi lipsa destinului, între el şisinele său, atîrna leneş între două lumi, înintremundii, fără să aibă habar de cele ce i se cu-vin, fără să le bănuiască pe cele ce viaţa i le-ar fidatorat cu totul neîntimplător. Era un băieţel pecare mi-ar plăcea, mie, autorul şi creatorul său, să-l văd pistruiat, cu faţa înroşită de alergare, lovitde copilărie pînă la sînge la ambii genunchi, cucoji de măr stricate, dar frumos miro-sitoare a măr pur, aproape esenţiali-zat, pe coatele zdrelite şi ele.

Însă realitatea băieţelului con-trazice flagrant mintea scriitorului şiînchipuirea scriitorului, aşa că scri-itorul, neavînd încotro, s-a mulţumitsă spună numai atît: „era un băieţelpricăjit”, la inimă, la anemie, la se-chelele anemiei, la sechelele uneicopilării pe care el, chiar tîrziu, coş-cogemitea bărbatul, nu a analizat-o ni-ciodată, cît de cît, din teamă şi dinoripilare. Fusese un băieţel necăjit.Chiar dacă nu pierduse vreodată ooaie, precum un frate de-al său literar,la întoarcerea către casă. Autorul era,este, desigur, cînd mai deştept, cîndmai inert, dacă nu de-a dreptul prost,în privinţa băieţelului său, dar nicio-dată nu i-a fost indiferent.

Ninsorile, fie de fulgi, fie depetale, fie de puful plopilor, pedepseaubăieţelul cel nătîng pînă la suferinţă,doar că el nu pricepea de ce se simteaşa, pentru că nu ştia să denumescăsuferinţa. Şi nici bucuria nu ştia să onumescă, asta e firesc din punctul devedere al autorului, pentru că himera,abia masculină, întîlnea bucuria prearar, atît de rar încît era neidentifica-bilă, şi himera, şi bucuria, şi una şicealaltă, adeoseori laolaltă. Iar dacă s-ar întîlni punctul de vedere al autoru-lui cu cel al băieţelui şi cu cel al lumii,chiar e greu de imaginat ce cockteilexploziv ar putea să se nască din asta,ce spectacol al sfîrşitului tuturor tim-purilor.

Într-o zi, dar asta după mulţi,mulţi ani, băieţelul cel nătîng, bărbatfără conştinţa desprinderii adevărate şia uriaşelor şi tulburătoarelor conse-cinţe ce decurg din aceasta, s-a îndră-gostit. Dar s-a îndrăgostit într-un felfoarte apropiat dintr-o altă copilărie,cea a Micului Prinţ. A făcut un cerc penisipul amestecat al vieţilor sale căci,am uitat să vă spun, trăia aşa de fru-mos la un mal întins de mare, a fixatun punct în centrul cercului perfect şis-a îndrăgostit de punctul perfect din

centrul cercului perfect! S-a îndrăgostit însă atîtde tare încît amărîtul de punct a devenit un soarecu raze şi cu toate cele care se cuvin soarelui. Eraatît de multă strălucire încît băieţelul meu, băie-ţelul nostru, băieţelul cel nătîng şi-a acoperit ochiicu palmele, dar nu a uitat să-şi răşchireze pe as-cuns degetele. Şi, printre razele propriilor sale fa-

lange, a văzut apariţia. Ea venea din rănile salemereu deschise, mereu supurînde, de la genunchiisăi de puşti mereu rănit, venea de pe argintul bra-zilor muraţi de zloata iernii primăvăratece, cumiros de rădăcină adîncă şi de mirodenii şi colo-niale, venea de pe ţurţurii luminoşi, sub rîsul înf-rigurat al poznei, mereu interzise, a copilărieinoastre, noastre, noastre, noi, cei care de fapt al-cătuim copilăria tuturora. Da, pentru că noi, caîntr-un El Aleph secret şi binevoitor, ascuns îninimă ca un stimulator perfect, adunăm toată co-pilăria lumii.

Nu mică i-a fost băieţelului mirarea cînd s-a simţit, mai întîi la tălpi, apoi la degete, apoi spreglezne prea plin de furnici şi de greieri. S-a uitatcurios acolo, într-acolo, şi nu a văzut nici furnici,nici greieri, fapt care l-a mirat peste poate. Darera în căuşul unei palme străine, un căuş larg, căl-duţ, primitor şi promiţător... alte direcţii de necup-rins nici cu gîndul, nici cu pămîntul, cu atît mai

puţin cu mintea lui, bine strunită şibine gîndită, după cum, desigur, îşiînchipuia. A stat aşa, în mirarea-i,un timp atît de lung... atit de lung…şi azi, în zilele noastre nebune de le-gat şi total digitalizate încă se maimiră… ce a fost cu el? ce a visat? cea trăit? e ceva cu el? a visat ceva? atrăit ceva? A rămas mereu lîngă ţăr-mul mării celei mari, contemplîndpunctul care, din ce în ce mai rar,tot mai rar, îl ilumina.

Au trecut nopţile şi zilele şizorile, au trecut şi bărcile şi scafan-drii şi guvizii şi vapoarele cele mari,au trecut stelele şi luna, a trecut to-tul într-o contemplaţie aproape deta-şată, rănile de pe genunchii săi încămai sîngerau, aşa cum sîngereazătoate rănile celor îngenunchiaţi. Şi,din adîncul nisipurilor, din adîn-curile mării, din adîncul simbolu-rilor, din adîncul negrăitrului, punc-tul desenat îl privea mustrător, ca şicum ar fi fost sus, sus pe ceruri, şinu jos, pe nisipuri. Îl privea cumvamustrător, spuneam, neînţelegind dece, dacă tot te apuci de făcut desene,nu desenezi direct pe cer şi desenezipe un petic umil de plajă, de nisip,pătat de alge şi şters de vînturi. Pînăîntr-o zi, cînd energia odihnită a pun-ctului s-a concentrat într-o singurărază, mai luminoasă decît orice razăvăzută pe lume vreodată, iar la stin-gerea ei instantanee, pe nisip, se maivedeau, drept semn de precară adu-cere aminte, doar urmele tălpilormici ale băieţelului, doar umbrele...

Acesta este visul visat de Cră-ciun de un băieţel necăjit, băieţel vi-sat de Ema Rastin, visată apoi de mi-ne, vis visat de voi numai cu cîtevaclipe mai înainte...

Din volumul La„Morrison Hotel” – Povestiri depînă azi în ediţie definitivă, încurs de apariţie la Editura Ideea

Europeană

LIVIU ANTONESEI

Povestea de Crăciuna unui băieţel necăjit

Efectul de seară cu Radu Afrim şi Gelu Vlaşin

Relativ recent a avut loc întâlnirea „Efectul de seară” cu Gelu Vlaşin(poet) şi Radu Afrim (regizor), găzduită de clubul Green Hours, din CaleaVictoriei 120. Spectatorii, lectorii s-au convins că merită să-i cunoască pe ceidoi invitaţi, care au vorbit despre ceea ce fac ei, dar şi despre ei înşişi. Astfel,au fost proiectate fragmente din spectacolele regizate de Radu, ca„joi.megaJoy” şi „Inimi cicatrizate”, şi s-a donat poetry performance cu ver-surile lui Gelu, cântate de Cristina Cornea.

De la Gelu Vlasin, poet obişnuit cu schimbările de loc şi de stare, unautodeclarat „deprimist”, invitaţii d-sale au aflat cum era Cărtărescu în cena-clu, dar şi Traian T. Coşovei, Nora Iuga, Marius Ianuş şi alţii din aceleaşidiferite generaţii. Cel mai mult, Gelu a criticat „poezia construită”. Despre poe-tul deprimismului se mai pot spune multe, cum ar fi, de pildă, că a debutat înRomânia literară, cu recomandarea lui Nicolae Manolescu, apoi AsociaţiaScriitorilor din Bucureşti i-a premiat volumul de debut Tratat la Psihiatrie,publicat la Vinea cu prefaţa semnată de acelaşi critic şi postfaţa semnată dePaul Cernat. Gelu a lucrat ca jurnalist şi colaborator la diverse reviste literare,

din România şi Spania, unde s-a autoexilat câţivaani pâna de curând. Revenit în ţară, poetul facevideopoeme pe care şi le postează pe site-ul personalşi a intrat în afaceri, ca să aibă bani pentruproiectele literare. Spectatorilor de teatru RaduAfrim le este familiar prin spectacolele lui provoca-toare, prin umorul fin, cald şi uman, şi prin perso-najele vulnerabile şi fascinante. Este de înţeles astfelde ce Radu, pe lângă atenţia criticilor de teatru, unpremiu UNITER pentru regie, primit anul trecut, atrage admiratori, mai alestineri, care găsesc şi violenţa, şi tandretea, şi urâtul, dar şi sensibilitatea înspectacolele lui. Dupa reprezentaţia sa cu „joi.megaJoy” de la Festivalul deteatru din Sibiu, care a avut loc anul trecut, nişte doamne discutau despreceea ce văzuseră. „Ştii, eu mă tot gândeam să-mi deschid o dată un azil pentrubătrâni”, zicea una dintre ele. „După ce am vazut spectacolul, oricât de sim-patici erau, parcă mi-a mai trecut”.

Prin spectacole ca „Plastilina”, „Krum” sau „Inimi cicatrizate”, montatela Ploieşti, Timişoara, Constanţa, Radu fascinează. Moderatorii întâlnirii aufost Ovia Herbert şi Cătălina George.

Liviu Antonesei

13

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Un demers înscris în semiotica culturiipoate fi foarte interesant pentru unstudiu comparativ între doi contempo-

rani reprezentativi pentru culturile lor naţionale,românul Mihai Eminescu şi belgianul George Ro-denbach, punând în evidenţă o seamă de structurişi sensuri omoloage, dincolo de încadrarea lor încurente literare diferite, respectiv romantism şisimbolism. Opinia comună – reverberată din au-toritatea călinesciană, din conştiinţa despre sine apoetului şi din relativa consonanţă a acesteia cureceptarea operei în epocă – îl consideră peEminescu ca pe unul dintre ultimii romantici eu-ropeni, într-o perioadă când simbolismul francezera în plină ecloziune, iar particularităţile sim-bolismului belgian se conturau, cu pregnanţă, maiales în lirică. Georges Rodenbach, poet prolific, acunoscut gloria, la numai trei ani după moartealui Eminescu, prin romanul Bruges-la-morte(tradus Bruges a doua moarte) veritabilă capodo-peră simbolistă, deşi rămâne un caz exemplar prinsingularitate atât în opera scriitoruluiRodenbach, cât şi în contextul simbo-lismului belgian. Acest statut de ex-cepţie îi este conferit şi de condiţiaromanescului în simbolism, care nuprodusese un model narativ durabil,rezistent în concurenţa cu naturalis-mul repudiat de noua viziune artis-tică. Romanul lui Rodenbach, apărutîn 1892, la Paris, rămâne modelultransfigurator al realismului, urmatapoi parţial de alte romane ale ace-luiaşi autor, dintre care cel mai intere-sant mi se pare Carillonneur (tra-dus Clopotarul). La fel de exemplarăpentru proza lui Eminescu rămâne nu-vela Sărmanul Dionis, întrunind trăsă-turile unui romantism grefat pe medi-taţia metafizică şi pe structurile unuigen fantastic, care se relevă în acesttext în mod plenar şi caracterizant. Ceea ce par-ticularizează mai ales proza poematică a celor doimari scriitori, dincolo de stadiul cultural şi de cu-rentele în care cele două opere au apărut, este toc-mai structurala ambiguitate a discursului narativ,ca şi subtilul joc de elemente fantastice constitu-tive.

O bună parte a specialiştilor în literatură aupus accentul pe defazajul culturii noastre faţă decea occidentală, cel puţin pentru cazul emblematicEminescu, contemporan cu simbolismul şi par-nasianismul. Recent, unii cercetători eminescologiau demonstrat (vezi mai ales Mariana Neţ1) căprin unele trăsături, poezia lui Eminescu se poateîncadra retrospectiv în curentul european, sim-bolismul plutind în aer pe la 1860. Semnificativeste binecunoscutul aspect de istorie literară, ade-sea obliterat de alte elemente caracterizante, carepriveşte sursa romantismului german din caresimbolismul se reclamă mărturisit în epocă, print-re altele. Este tot atât de larg acceptată filiaţiafondului reflexiv eminescian pe coordonatele filo-sofiei lui Schopenhauer. Adesea puntea de unireîntre Rodenbach şi Eminescu se poate evidenţiaprin dominanta pesimismului şi a idealităţiiimpregnate de apetenţa pentru mister a mediuluiromantic german. Privit prin prisma unor definiţiide maximă generalitate, care pretind şi oarecarerigoare, romantismul este un concept dihotomicconsiderat de Paul Valéry ca indefinibil ori redusde Mario Praz la o stare de sensibilitate ce nu areun pol opus. Ca stare de sensibilitate, Rodenbacheste un romantic, păstrând din romantism, supra-punerea unui „peisaj” lăuntric cu cel exterior şiorchestrează, în Bruges-la-Morte, cu rafinamentulmijloacelor simboliste, un lung poem de durere şifrumuseţe mortuară, reflectat în oraşul Bruges.Văduvul artist al tristeţii dă o dimensiune esteticădoliului său, materializat în fiecare piesă de artăarhitecturală cu patină gri a oraşului medieval,oprit într-o moarte plină de atmosferă, în care su-ferinţa este dureros de dulce, cum ar spune poe-tul Eminescu despre o stare emblematică a sufle-tului său. Bruges, oraşul mort prin ruperea de ma-re, are o splendoare a pragului de ruină, a sup-ravieţuirii fragile ce-şi afirmă ultimele picături deviaţă, în consonanţă cu durerea pierderii iremedi-abile a iubitei. La fel, eroul din Clopotarul îşi com-pune interpretările sale la ansamblul de clopote înfuncţie de trăirile sale, văzând de sus, din turnulclopotniţei, imaginea vibrantă şi consonantă a ora-şului, când însufleţit de patimă sau speranţă, cândinert în abandonarea sa în moarte, când straniu

de străin şi îndepărtat. Interesant este elementulsemnificativ, în nuvela eminesciană, al sunetuluiprodus de un clopot uriaş în momentul căderii dinrai.

Comparaţia prozei eminesciene cu cea a luiRodenbach, ca o nouă perspectivă de cercetare, vaputea pune în relief asemănări fundamentale, pre-dilecţii comune, sensibilităţi sincrone, ca şi sur-

prinzătoare afinităţi structurate în chiar modelelelor culturale. Este foarte elocvent de subliniat,esenţializând, că reprezentarea timpului la MihaiEminescu are o propensiune naturală spre timpulmitic, efluviu retro-temporal propriu de asemeneaşi visurilor romantice. Pe de altă parte, Roden-bach cultivă, prospectiv şi retrospectiv, acelaşitimp cu tendinţă mitică, devenit static2, ca o sup-rapunere a timpului interior în cel exterior, ca osupradimensionare a stării înscrise simbolic în re-iterarea cantonării într-un eveniment dominant.

Romanul lui Rodenbach, după cum aratăChristian Berg3 demontând funcţiunea lui simbo-lică, este construit pe un proiect idealist: a iubidincolo de marginile vieţii şi a brava moarteaprintr-un pariu al iluziei. La Eminescu, în Săr-manul Dionis, fantasticul este legat de tema iubiriiabsolute, pentru care eroul are o demonică voca-ţie. Totalitatea ştiinţelor magice apare ca o putereproteguitoare a idealităţii în iubire, a absolutul eiîntru cunoaştere. S-a spus chiar că în aceastănuvelă valenţele fantasticului sunt frapant de mo-derne4, precum, în exegezele moderne, se sublini-ază că Bruges-la-Morte în pofida aparenţelor,

relevă o ideologie a modernităţii sau o dialectică amiticului şi a actualităţii care includ moderni-tatea5. Tot aşa la Rodenbach, fantasticul irumpeprin simbolicul ambiguu al „şuviţei” („pârâu”) depăr galben al iubitei moarte, care aparţine celordouă lumi, este partea vie a unei existenţe trecute.La Eminescu visul şi „realitatea” sunt şi ele am-bigui şi complex stratificate, oniricul şi fantasticulpătrund simbolic în „viaţa” eroului dedublat, încâtnu se ştie care ipostază visează, Dan ori Dionis.

Sărmanul Dionis este considerată capodoperafantastică terminată a lui Eminescu6, fantasticulfiind element de potenţare a misterului, mai alesa tainei cunoaşterii şi mai puţin unul de ezoteri-zare a acesteia; prin intermediul misterului, epicinculcat, iluzia este încifrată, ca atare, realului. Pede altă parte, estetica ficţiunii, înţelegând iluzia cao construcţie artificială superioară realismului es-te dominantă în mişcarea literară a Tinerilor Bel-gieni, dominând epoca lui Rodenbach, scriitor carepostula semnificativ scopul artistului prin impera-

tivul de a descoperi eroarea în oriceadevăr şi adevărul în orice eroare7.

Pe lângă supremaţia iluziei estecomun celor doi prozatori şi pro-cedeul fantastic al dublului, inseratîn operă atât prin dimensiunealumilor ce se întrepătrund, cât şiprin dedublarea personajelor. Umbralui Dionis din portretul tatălui şiipostaza numită Dan este oarecumsimilară oximoronicei dedublărireconstituite, într-un mod tragic însăla Rodenbach, a soţiei moarte, reîn-viată prin asemănare aparentă într-o dansatoare vulgară. Seraficul estedistorsionat într-un dublu decadentşi derizoriu, antinomie care ţine maimult decât în proza eminesciană deprocedeele romantice (poetul Emi-nescu cultivă şi el această opoziţie

între idealul angelic şi cel demonic al iubitei, depildă în Venere şi Madonă). Într-un fel oarecumopus dinamicii dublului din capodopera simbolistă,în care dublura este reinventată după moarte, încapodopera romantică procedeul scindării euluieste împins la limita în care dublul metafizic îşivede propria moarte.

Cei doi prozatori pot fi apropiaţi şi prinnotele de farsă tragică, dominând la Rodenbachfinalul din Bruges-la-Morte prin funcţia halucinantpunitivă a pârâului viu de păr blond al uneimoarte care-şi ucide dublura deformatoare, ca şiîn soluţia adoptată pentru sfârşitul Clopotarului,în care clopotul cu basoreliefuri erotice, vinovatiniţial pentru incitare la trădarea iubirii pure şieterice, devine mormântul ales voluntar al eroului.

Analiza textelor relevă la cei doi scriitoriimportante deosebiri, dar şi un anume izomorfismde structuri tematice, de simboluri, de imaginidominante care pot trasa linii de uniune întrenivele imaginare diferite sau opţiuni spiritual-estetice distincte. Temele comune, raportarea sim-ilară la un fond mitic al sufletului pot contopi dis-juncţii în sensuri fundamentale omoloage. Deasemenea substratul comun al romantismului ger-man se poate pune în evidenţă prin coordonatapesimismului. Georges Rodenbach vede existenţaumană în tonalităţi sumbre, starea de spirit estede o adâncă, convinsă tristeţe, cu nuanţele unuiocean liniştit, nu lipsit uneori de furtuni devasta-toare. Pesimismul său este evident relaţionat deimposibila ajungere la marea fericire prin iubire:„Iubeşti întotdeauna ceea ce te face să suferi,aceasta este taina destinului, pentru că regula estenefericirea” se spune în Clopotarul. În nuvela emi-nesciană se întrevede totuşi o soluţie profundaltruistă, o „izbăvitoare idealitate morală” în viz-iunea criticii, în care licăreşte depăşirea iremedia-bilei singurătăţi prin visul transcedental ce nuînchide, ci lasă speranţa reeditării pe pământ afericirii paradisiace.

Femeia înălţată pe piedestalul idealităţii, caun resort al aspiraţiei spre absolut, spre transcen-dent este la Eminescu o temă textualizată alăturide ipostazele în care iubita devine însăşi raţiuneade a exista, iar autocunoaşterea trece prin iubire:„Nu, fără ea, ar fi raiul pustiu”, insistă Dan-Dionis. Acelaşi rol de idealitate romantică îl ocupăfemeia la Rodenbach, căutând împlinirea înambele feţe ale dualităţii antinomice ale iubirii, înfemeia angelică şi în opusul ei demonic, amândouădovedindu-se în Clopotarul provocatoare desuferinţă şi de neîmplinire. În acelaşi roman

RODICA MARIAN

Similitudini în prozaa doi mari poeţi

ð

14

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

se spune: „Femeia este geamul prin care veziviaţa”. Feţele emblematice ale iubirii, care

reprezintă binele şi răul, virtutea şi desfrâul(Bruges-la-Morte), blândeţea şi forţa destructivă(cele două surori din Carillonneur) se inter-sectează în epica fragmentară şi în poeticaromanelor lui Rodenbach. În Bruges-la-Morteexistă un subtil joc fantastic sugerat de motivul„chevelure vindicative” prin care cele douăipostaze feminine se intersectează. Supranaturalulse insinuează în pârâul de păr galben, totodatăsemn al ireparabilei rupturi cu viaţa (ea e moartă)şi semn misterios al vieţii în moarte. Părul galbeneste totodată o legătura enigmatică între douălumi, două destine, un loc simbolic în care seresorb opoziţiile între registrul poetic şi cel proza-ic. Precum misteriosul este epic inculcat şi încifratîn planul naraţiunii realiste la Eminescu, tot aşafantasticul se insinuează în câmpul de contraste alromanului lui Rodenbach, într-un mod insidios,conferind scriiturii un plus de stranietate, magnet-

ism şi profunzime. Analiza roma-

nelor lui Rodenbachşi a unor proze emi-nesciene pune înevidenţă acele trăsă-turi specifice care-ipar t icularizează,dar şi caracteristicicomune, reliefândastfel două person-alităţi excepţionalecu semnificative afi-nităţi. În acest felgeniul lui Eminescupoate fi mai pro-fund înţeles în spa-ţiul cultural euro-pean.

1 Mariana Neţ, Des accents symbolistes chezMihai Eminescu, în „Eminescu – 2000. Atti delConvegno Internazionale Mihai Eminescu”, edi-tura Universitaţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,2001, p. 93-99.

2 Jeannine Paque, Bruges-la-morte ou l’ émer-gence d’un nouveau roman ŕ l’ époque symboliste,în «Belśil» Le mouvement symboliste en Belgique,Editrice Clueb, Bologna, 1990, p. 106-107 re-zumă felul în care Rodenbach abandoneazănaraţiunea articulată, într-un cadru spaţio-tem-poral radical simplificat, în care fixează momen-tul, adesea fără evoluţie, fără curgere. Romanullui Rodenbach propune o colecţie de fragmente,organizate în funcţie de fantasma personajuluiiar evenimentul, el însuşi rar, se înscrie într-o

succesiune alogică de notaţii instantanee. 3 Christian Berg, Lecture: G. Rodenbach,

Bruges-la-Morte, Labor, Espace Nord, Bruxelles,1986, p. 37.

4 Nicolae Ciobanu, Eminescu. Structurile fan-tasticului narativ, Editura Junimea, Iaşi, 1984, p.133.

5 Jeannine Paque, art. cit., p. 111.6 Nicolae Ciobanu, op. cit., p. 111-140.7 Cf. Christian Berg, La littérature en trompe-

l’śil, p. 41.

NICOLAE BALOTĂHomerice

(urmare din pag. 8)

Motivaţia sacră şi cea umană deter-mină, în conjuncţie, gestica acestoreroi. Oreste ascultă de îndemnul

oracolului delfic, dar şi de impulsul vindicativeisale surori.

Însăşi deplasarea nucleuluitragic de la personajul Oreste la Ele-ctra indică voinţa de echilibru în de-zechilibru a clasicului Sofocle. Ca şiAntigona (deşi atât de diferită defecioara pură în intransigenţa ei),Electra slujeşte voia „celor de sus”,dar o slujeşte cu vehemenţă preauma-nă. Oreste l-a ascultat pe Febus laDelfi poruncindu-i:

Singur, fără arme, fără soldaţi,prin surprindere, cu viclenie,să îndeplineşti dreptele omoruri.

Pentru el, clipa prielnică e„stăpână supremă a faptei bărbă-teşti”. Dar bărbăţia sa stă sub impe-rative străine de ea. Pe când femini-tatea Electrei este, prin exacerbareaunei pasiuni furibunde, singura înstare să devină un receptacol al vo-inţei divine, nu oponent al ei, ci co-părtaş la tragica acţiune a aceleiînalte voinţe. Sofocle a intuit tragiculpur, închipuindu-l într-o faptă ome-nească a omului egal în determinarecu zeii. Catastrofa acestui om e cuatât mai teribilă cu cât mai sus şi-a ridicat braţul.Nici admirabila Antigona, nici, cu atât mai puţin,Electra, nu sunt divine, fireşte. Ele săvârşesc însă– prin propria lor voinţă – o faptă sublimă ori

atroce, un gest cvasidivin. Eşecul lor, în schimbeste acela al omului căruia i se reaminteşte, iarăşişi iarăşi, că este om.

Atroce Electra! În afara unor vaiete care seaud de departe, primele ei cuvinte în tragedia luiSofocle sunt o invocare sacră a luminii: „Luminăsfântă! Cer care învălui pământul!” Ca o preoteasăpăgână, ea se pregăteşte de o viaţă pentru jertfade propiţiere. Ucigaşii tatălui ei trebuie ucişi larândul lor pentru ca o cumplită ordine să se resta-bilească în lume. Auxiliarele ei? Eriniile. Iat-oinvocându-le”:

Lăcaş al lui Hades şi al Persefonei,

Hermes infernal,blestem atotputernic,şi voi auguste fiiceale zeilor, Erinii,

care vedeţi pe cei mişelnic ucişişi paturile pângărite,veniţi şi ajutaţi-mă...

Când, în cele din urmă, pofta de sânge (caaceea a unei mâţe lehuze, cum ar fi spus Arghezi)a acestei arhaice prinţese, stârnită şi mai multprin vederea agoniei şi sfârşitului mamei (dacăexistă un sublim al ororii, acesta e atins în cuvin-tele Electrei către fratele ei în timp ceClitemnestra, mama lor, ţipă străpunsă de o primălovitură: „Mai loveşte o dată, dacă-ţi rămân put-eri”), când aşadar, dorinţa de răzbunare a Electreie gata să se împlinească, sacerdotul furiilor apareîntr-însa. Fapta ei toată ia alura unei jertfe:

Grăbiţi-vă să-l jertfiţişi să-l lăsaţi departe de ochii noştri,în mâinile acelora chemaţi să-l îngroape...

Jertfă dar şi faptă etică. Sofocle nu uitănorma umană. Zeii, ei înşişi trebuie să ţină seamade ea. Şi chiar dacă omul piere, norma, legea sarămâne. Legea aceasta a dreptăţii şi a libertăţii(ultimele cuvinte ale corului din Electra indică sen-sul cumplitei tragedii în eliberarea neamuluiAtrizilor), legea morală nu este impusă omului dezei, ea este însuşi omul pe treptele înălţării sale. Oînălţare ce se manifestă mai presus de orice, princuvânt. Clasicul ca mediator este, mai presus deorice, un om al cuvântului ca supremă mijlocire.Electra se întrupează din cuvinte.

Din volumul De la Homer la Joyce,În curs de apariţie la Editura

Ideea Europeană

ð

15

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

De când te cunosc, îmi vorbeşti tot timpulaproape – cu pasiune, fidelitate, devotament (ca-lităţi, e ştiut, rar întâlnite în lumea nebună, neb-ună, inegală, pestriţă, minunată etc. de azi) – des-pre literatură, despre ce-ai scris, sau ce urmează săscrii. De ce scrii romane, dragă Petru Cimpoeşu?

Poate că exagerezi un pic. Sau poatecă vrei să mă pui bine cu cititorii?Mie mi se pare că vorbesc rar despre

ce am scris sau ce urmează să scriu, fiindcă lite-ratura e, pentru mine, o pasiune mai curând se-cretă, un fel de boală ruşinoasă sau, în fine, unmod nu tocmai onorabil de a face dragoste. Ori-cum, ceva cu care nu e cazul să mă laud. Dacăscriu – nu doar romane, ci şi povestiri sau articolede gazetă, cred că o fac pentru că altfel m-ar năpă-di urâtul. Sau, uneori, ca să-mi spun, în felul meu,părerea. Sau pentru a mă consola de propriile ne-putinţe?... Scriind, ordonezi altfel lumea, o pot-riveşti oarecum pe gustul tău, şi astfel lumea de-vine mai suportabilă, să zicem.

E frumos ce spui: scriind, ordonezi altfellumea. Eu cred, totuşi, că e puţin altfel. Iei lumeacu tine acolo, în roman, o aşezi în „tiparele” ficţiu-nii, o recreezi adică, şi o redai pe urmă realităţiialtfel. Mă rog, e un fel de a spune!; când auzeacuvântul realitate, Jung sărea imediat ca ars: carerealitate?!

Dacă Jung a spus într-adevăr ce spui tu căa spus, înseamnă că a fost un om foarte deştept.Fiindcă şi eu mi-am pus deseori aceeaşi întrebare.De fapt, recentul meu roman, Christina Domestica,s-ar vrea un fel de răspuns la întrebarea asta.Acolo susţin că realitatea e un efect condiţionat,cam în acelaşi mod în care imaginea de televiziuneeste un efect condiţionat. Dacă am vedea „reali-tatea”, am vedea electronii – care şi ei sunt unefect condiţionat, ar fi prea lungă discuţia, ne-arduce la Cauza Primordială... Dar electronii suntpotriviţi în aşa fel de câmpul electromagnetic în-cât, atunci când lovesc ecranul, noi îl vedem peBăsescu – sau, mă rog, ceva care seamănă foartebine cu el... Şi, din împrejurarea că realitatea e unefect condiţionat, trag concluzia că ea poate fi mo-dificată acţionând fie asupra cauzelor, fie asupracondiţiilor. Ceea ce, în ultimă instanţă, în roma-nul meu, face posibil sfârşitul lumii fără distru-gerea ei. Adică, vreau să spun, este tocmai ceea cese întâmplă în zilele noastre. „Dosariada” a fostperfect anticipată de romanul meu. Sunt curios săvăd dacă şi ce mai urmează va confirma presu-punerile mele.

De când scrii? Cum scrii? Ai nevoie decondiţii speciale, de linişte, singurătate, sau poţiscrie înconjurat de admiratoare? Sau le expediezi –în perioadele fertile în materie de scris – în călă-torii pe insule exotice?

Păi, cum să-ţi spun, scriu cam din clasaîntâi. Dar la început scriam numai câte o literă.Abia mult mai târziu am trecut la romane. Câtdespre admiratoare, am una singură, soţia mea,care munceşte la o firmă privată din zori şi pânăseara târziu, asigurându-mi astfel condiţii idealede scris: linişte, singurătate etc. Din când în când,la sfârşit de săptămână, mai citeşte ce am scris şitaie câte o frază mai deocheată care nu-i convine.Într-adevăr, ca să pot scrie, îmi trebuie linişte şiceva bani. Pentru linişte, mă scol pe la trei-patrudimineaţa. Pentru bani, mă duc, de la ora şapte,la muncă. Am lucrat până de curând la PETROM,acum urmează să fiu disponibilizat sau să mă mutîn Bucureşti. Să mă mai gândesc... Cu ajutorulcâtorva prieteni, se pare că îmi voi găsi ceva delucru la direcţia pentru cultură din Bacău.

Ai un destin literar atipic. Strict cronologicvorbind, faci parte din generaţia optzeci. Or, spredeosebire de colegii tăi de generaţie, tu ai fostrecunoscut ca prozator important după ´ 90. Cumexplici acest lucru? Ţi-ai acceptat atipicitatea? Îngeneral te înţelegi bine cu tine însuţi? Te simţi bineîn pielea ta?

Sunt cam multe afir-maţii greşite în ce spui tu.Părerea mea e că am fostrecunoscut ca prozator im-portant de la prima carte,Amintiri din provincie, darnumai de câţiva cunoscători,Alexandru Călinescu, ValCondurache, Radu G. Ţe-posu, Laurenţiu Ulici, ca sănu mai spun de Mircea Ne-delciu sau Florin Iaru, carem-au adoptat imediat ca pri-eten, după ce mi-au citit car-tea. Iar romanul Firesc, carea venit imediat după aceea,a fost unul din puţineleromane valabile ale gene-raţiei ‘80 publicate în chiaranii ‘80. A, că n-am avutpile, că nu mi se făcea rec-lamă, că numele meu nu seîntâlnea frecvent în reviste,cum nici acum nu e, căNicolae Manolescu n-a scrisdespre cărţile mele, asta ealtă chestiune. A scris des-pre alţii, care nu mai în-seamnă azi nimic, dar astanu-l face deloc un critic maipuţin important. Ne convinesau nu, el este reperul cri-ticii literare româneşti devreo treizeci de ani încoace, chiar dacă pe mine„nu m-a văzut”. Abia după 2001, adică după ce ampublicat Simion liftnicul, au început unii să mă iaîn seamă. Povestea Marelui Brigand, roman apărutîn 2000, a avut numai câteva cronici, ce-i drept,foarte pertinente, iar Erou fără voie, apărut pe lamijlocul anilor ‘90, a trecut practic neobservat.Pentru a reveni la întrebările tale, fireşte că toateastea nu-mi convin, nu mi-au convenit nici o clipă.Dar, pe de altă parte, trebuie să recunosc că nicipe mine însumi nu prea mă mai interesează pro-priile-mi cărţi, după ce le termin de scris. Nu ştiusă-mi gestionez cariera şi, pe deasupra, mi-e şilene să mă ocup de aşa ceva, să alerg de colo, colo,să bat pe la uşile mărimilor literare, să intru îndispute publice, să insist cu telefoane sau, acum,cu e-mail-uri, să apar la televizor şi alte asemeneachestii stresante. Mi se pare că toate astea n-arsălta câtuşi de puţin valoarea cărţilor mele. Poatecă, din acest motiv, i-am dezamăgit pe unii, carem-au lăudat şi aşteptau un semn de recunoştinţădin partea mea. Iată, îmi oferi ocazia, şi îţimulţumesc pentru asta, să le prezint scuzele mele.Vă mulţumesc, dragi prieteni, că aţi găsit timp să-mi citiţi cărţile şi să mai şi scrieţi despre ele. Văasigur că n-aţi muncit în zadar, am citit toaterecenziile, cu cele mai multe sunt de acord, cucâteva nu, dar asta nu are nici o importanţă, daţi-i înainte! În rest, destinul meu atipic ca scriitor sedatorează probabil destinului meu atipic ca om. Cesă spun, atâta s-a putut! Nu ţin un jurnal, mi separe că nu mi se întâmplă nimic care ar meritaconsemnat, iar personajele vieţii mele de fiecare zisunt de obicei oameni cu totul neinteresanţi, dardacă îmi voi scrie vreodată memoriile, am să ledau acest titlu: „Atâta s-a putut”. Din chiar acesttitlu ar trebui să rezulte că sunt împăcat cu mineînsumi, că îmi accept limitele şi că mă simt rela-tiv confortabil în pielea mea, mai ales atunci cândnu mă doare stomacul şi am şi ceva bani.

Care dintre romanele tale „au fost scrise”cel mai greu? De ce consideri că acesta e şi nualtul? În general, scrii greu sau uşor? Ai toate per-sonajele în cap atunci când te aşezi la masa descris? Uite, ca să nu rămânem în stadiul genera-lităţilor, îţi propun să-mi spui cum ai scris, de pildă,Povestea Marelui Brigand, taxată de unii comenta-tori drept capodopera ta?

Ei, mi-ai pus o întrebare la care cred că

ştiai deja răspunsul. Ar merita doar să adaug onuanţă. Romanul Povestea Marelui Brigand mi-aluat într-adevăr mai mult timp ca să-l scriu, dar nul-am scris cu greutate, ci, dacă-mi pot permite săspun astfel, cu inimă bună, cu bucurie. Şi nu amscris mult la el, ci am scris relativ puţin, sau mărog, atâtea pagini câte are, dar am gândit şi amstudiat mult. Primii ani de după ´90 au fost ani încare nu aveam serviciu, trăiam din expediente, mălăsaseră toţi de izbelişte, am încercat şi ceva afa-ceri pe vremea aceea, am vrut să fac o cârciumă,încărcam, descărcam şi vindeam bere, asociaţiimei au fugit cu banii, pe urmă am fost şi şofer pemaşina unui aşa-zis prieten, pe urmă am încercatcu un atelier de confecţii, făceam şi gazetărie, laun moment dat am înfiinţat şi o agenţie matrimo-nială, nu-mi ieşea nimic, veneau numai femei gra-se, de peste patruzeci şi cinci de ani, în sfârşit,ceva totuşi îmi ieşea: lucrul la roman. Nu vreau săspun că am scris o capodoperă, Doamne fereşte, cidoar că, atâta vreme cât scriam la această carte,mă simţeam recompensat pentru toate mizeriilevieţii mele din acei ani. A fost ceva asemănătorunei experienţe mistice. Fireşte, am de fiecare da-tă ceva în cap, când mă aşez să scriu, dar ceea cescriam atunci apărea din altă parte decât din ca-pul meu, asta e clar. Scrierea e asemănătoare unuiproces de cristalizare. Pui germenul în pagină, darmodul cum se dezvoltă apoi cristalul ascultă delegi care te depăşesc; tatonezi în diferite direcţii şimergi pe drumul care îţi permite dezvoltarea. Sau,ca să nu generalizăm, aşa se întâmplă în cazulmeu. Îmi plăcea cândva să fac această comparaţie:a scrie o carte e la fel cu a face un copil; cea maiplăcută e concepţia... Simon liftnicul am scris-o înexact nouă luni.

La ce vârstă ai simţit că vei fi scriitor? Ceînseamnă pentru tine a fi scriitor? În general, des-pre cărţile tale se spune că sunt citite, gustate maimult de iniţiaţi. Cum tratezi această opinie?

Nu ştiu la ce vârstă am simţit că voi fi scri-itor, abia în ultimii ani mi-am pus problema că s-ar putea să fiu aşa ceva. De fapt, eu cred că niciacum nu sunt propriu-zis scriitor, în sensul măreţal cuvântului, ci mai curând povestitor. Am făcutaceastă constatare scriind la Christina Domestica.Gândisem un roman cu o construcţie foarte ri-guroasă, de care cred că, în linii mari, m-amţinut, dar în timp ce scriam, eram mereu ten-

AURA CHRISTI în dialog cu PETRU CIMPOEşU

„Scriind, ordonezi altfel lumea”

ð

Petru Cimpoeşu

16

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

tat să o iau razna printre personaje – şi deaceea romanul a ieşit cam lung... Ştiu în

schimb când am început să gândesc: citind Mitullui Sisif al lui Camus. De acolo a început, cum arzice Marin Preda, „aventura conştiinţei mele”...Prima frază a acelei cărţi sună cam aşa: „singuraproblemă cu adevărat importantă a filosofiei estedacă viaţa merită sau nu să fie trăită”. Eram înclasa a zecea, mama lucra ca vânzătoare, se trezeacu noaptea în cap, îşi făcea o cafea mare şi plecala magazin. Din urma ei, îmi făceam şi eu o cafea,cam jumătate de litru, şi beam până mă luaameţeala. În cele din urmă, am făcut o nevroză,aveam crize cu palpitaţii, cu vâjâieli în cap, m-amsperiat că o să mor, am stat şi internat în spitalvreo două săptămâni – şi atunci mi-a căzut înmână Mitul lui Sisif care punea de la început oîntrebare esenţială pentru mine. O întrebare carem-a lovit în piept, sau în moalele capului, nu-mimai amintesc cu precizie... Prin urmare, a fi scri-itor înseamnă pentru mine, în continuare, a căutaun răspuns personal, angajat, la întrebarea luiCamus. Scrisul e forma mea de luptă cu dispe-rarea, căci e visul, adică opusul disperării. Sau,dacă vrei, disperarea poate fi definită ca incapaci-tatea de a visa. Camus însuşi dă, până la capătulcărţii sale, un răspuns, vorbeşte mult acolo despresinucidere şi speranţă. Dar fiecare din noi poateda alt răspuns, sau acelaşi, nu contează. Im-por-tant e să răspunzi cu propria viaţă, cu propriileacte. Fiindcă e un pariu aici, pe care numaioamenii tineri, cum eram eu atunci, ştiu să-l ia înserios, să şi-l asume. Cu condiţia, bineînţeles, sănu fie tâmpiţi sau lichele. Camus m-a trimis laDostoievski şi Kafka, la Şestov, Berdiaev şi Kier-kegaard şi aşa mai departe... Şi uite-aşa, totcitind, m-am pomenit scriind... Cărţi, cum spui tu,gustate mai mult de iniţiaţi. Mda, îmi vine să zic,un fel de romane populare pentru elite. Pentru căintenţia mea, cu ultimele două cărţi, a fost de ascrie nişte romane populare. În ChristinaDomestica, cel puţin, am utilizat tehnica telenove-lei, cu secvenţe relativ scurte şi frecvente schim-bări de cadru.

Vorbeşte-mi despre părinţii tăi. Ai avut par-te de o copilărie interesantă, obişnuită sau…? Cândai lovit pe cineva pentru prima dată?

Îţi mulţumesc că mă întrebi de părinţi. Ta-ta a murit în 2001, la puţină vreme după ce îmiapăruse Simion liftnicul. Părinţii mei au fost maiîntâi ţărani, cu pământ puţin, vreo patru hectare.Tata învăţase ceva croitorie în tinereţe, avea omaşină de cusut „Singer”, din acelea despre careapar acum anunţuri în ziare că ar costa zeci demii de euro, aiurea! Mai făcea câte o pereche depantaloni, câte un surtuc, mai cu seamă la sărbă-tori avea comenzi, dar nu era un croitor grozav,mai şi greşea uneori. Tata era un mare visător.Putea sta ore întregi întins pe pat, cu mâinile subcap, privind tavanul. Nu ştiu ce vedea, dar cred căera o stare foarte plăcută, de re-verie. Mama îl certa adesea pen-tru asta. Ea avea un mai apăsatspirit practic şi a înţeles de la în-ceput, de fapt învăţase din pro-pria copilărie, că singura şansăpentru copiii oamenilor săraci es-te să înveţe carte. Datorită ei ammers la liceu, şi eu, şi fratelemeu, şi sora mea, apoi maideparte. Am avut o copilărieinteresantă, dar în lipsuri. Joculcel mai interesant era să facemharbuji din colbul de pe drum, neîmpărţeam în două echipe, unii îipăzeau, iar alţii încercau să-i fure.În satul nostru erau şi douăcomunităţi de ţigani, cei din deal,lingurarii, care nu ştiu vorbi ţi-găneşte, şi cei din vale, modo-ranii, care vorbesc ţigăneşte şi seocupau mai ales cu construireacaselor din chirpici sau dinpaiantă. Cel mai bun prieten almeu era un copil de ţigan lingu-rar, care mă apăra de copiii deromâni care voiau să mă bată. Eueram cam pirpiriu şi cam fricos,aşa că nu ştiu să fi lovit vreodatăpe cineva, nu mi-am bătut decât,mult mai târziu, copiii mei, darodată m-am certat cu frate-meu şii-am tăiat un deget de la picior, cutoporul. Frate-meu era mai marecu şase ani. Nu mai ştiu de la ce

a început, părinţii noştri erau pe câmp, am luattoporul în mână, numai ca să-l ameninţ şi el a datnu ştiu cum cu piciorul... Bine, asta a fost în pri-ma copilărie. Pe urmă, părinţii s-au mutat laVaslui, tata a devenit muncitor la fabrica de con-fecţii, mama, vânzătoare la un magazin alimentar.Asta era pe la sfârşitul anilor şaizeci.

Şi profesorii…? Care dintre ei te-a marcat?În şcoala gimnazială am avut numai profe-

sori navetişti, suplinitori care abia terminaserăliceul: satul meu era la opt kilometri de Vaslui,veneau odrasle ale unora cu pile şi se făceau că neînvaţă carte. Am avut totuşi o învăţătoare, doam-na Dumitriu, care stătea cu chirie în sat, măduceam uneori la ea, îmi împrumuta cărţi din bib-lioteca personală, dar odată m-a muşcat câinele ei,care până atunci stătuse liniştit pe prispă, s-a re-pezit la mine fără măcar să latre şi mi-a rupt obucată de carne din picior, mai am şi acum sem-nul. Dacă accepţi, putem spune că acel câine într-adevăr m-a marcat, deşi nu-mi era profesor.

Îţi propun, poate, un lucru imposibil: alegedin toată existenţa ta o întâmplare, un accident ca-re te-a marcat, te-a schimbat radical.

Au fost mai multe. Despre unele dintre eleţi-am vorbit deja, câinele învăţătoarei, întâlnireacu Albert Camus... O alta, mult mai târziu, pe lapatruzeci de ani, a fost întâlnirea cu Dumnezeu.Despre aceasta, a doua, aş prefera să nu vorbimaici. Cu Dumnezeu vorbeşti numai în singurătate,sau la mănăstire, nu la gazetă. Privind acum ret-rospectiv, cred că mi s-a dat o şansă, a fost ometanoia ratată – datorită neajunsurilor mele, evi-dent. Ar fi trebuit să mă retrag la o mănăstire, daram fost laş. Şi mai erau şi copiii, trebuia să măîngrijesc de viitorul lor. Adică, am fost ca tânărulacela bogat şi plin de bune intenţii care vine laIisus şi îl întreabă cum s-ar putea dobândi Îm-părăţia; n-am reuşit să renunţ la toate ale lumiiacesteia.

La cine dintre prozatorii români ai făcutşcoală? Crezi în relaţia maestru-ucenic? Ţi-e teamăde influenţe? Sau crezi că, în primii timpi, influ-enţele sunt necesare, dacă nu chiar obligatorii?

Pot învăţa şi de la Breban, şi de la Bălăiţă,dar şi de la un scriitor tânăr, să zicem, Dan Perşa.Am cercetat cu mai multă atenţie stilul şi con-strucţia romanelor lui Breban şi Bălăiţă, încerc săaplic ce am învăţat de la ei, dar îmi iese mereu cutotul altceva. Nu am avut propriu-zis un maestrucare să mă ia de mână şi să-mi arate cum şi ce tre-buie să fac. Dacă am învăţat ceva meserie, amînvăţat singur, am „furat-o” de la marii scriitoriromâni sau străini, atât cât m-am priceput. Fi-reşte, am început prin a imita, însă toate acesteexerciţii au rămas în laborator, în public am ieşitcu texte abia după ce mi-am format cât de cât pro-pria voce, când aveam aproape treizeci de ani,adică după vreo cincisprezece ani de exerciţii.Cred că am mai spus asta, ca scriitor, sunt propria

mea creaţie. Şi am mai spus un lucru pe care îlrepet şi aici, poate mă aude totuşi cineva: fiecarescrie cum poate, nu există reţete general valabile.Farmecul creaţiei, în particular al literaturii, estecă poţi să înveţi cincizeci de ani şi să nu spuinimic, şi vine un copil ca Labiş sau ca Rimbaudcare reinventează totul. Dar, să recunoaştem, suntcazuri rare. Mai ales în proză, unde elaborarea,perseverenţa, experienţa de viaţă au un rol major.

Fă-mi, dragă Petru, o listă Cimpoeşu. Suntla modă listele, nu? Zece scriitori români importanţidin perioada interbelică şi, respectiv, postbelică.

Nu-mi cere asta, nu mă pricep la liste. Azipot să fac o listă şi mâine alta. Cred că moda astaa listelor e o chichiţă gazetărească de doi lei. Afost anul trecut un fel de „bursă a scriitorilor” înBucureştiul cultural, o veritabilă bulibăşeală, cri-teriile s-au schimbat pe parcurs, ca să iasă în faţăcine trebuie, eu am ieşit al treilea, deşi sunt celpuţin douăzeci de scriitori români contemporanimai importanţi decât mine.

Ai un gen de reacţie care nu-mi displace. Şio luciditate ce taie în carne vie. E bine. Pare a fibine, ca să-l citez, după tine, pe Bacovia. Tu chiarcrezi că „literatura interesează mai ales pe cei careo scriu. Restul oamenilor au preocupări cu adevăratserioase”? Ce-i aia preocupare serioasă? Apoi, maispui altă „trăsnaie” (mie îmi place!, am râs,recunosc, cu poftă): a fi scriitor român azi, înRomânia, „nu-i mare lucru”! Explică-te.

Preocupare serioasă e războiul, să-ţirişti viaţa pentru alţii. Sau să con-duci oameni. Să hotărăşti destine. Să

munceşti pentru alţii, o altă formă de sacrificiu.Să descarci saci de ciment din vagoane şi să-i urcipe vapoare. Să repari ceasuri sau biciclete sau cal-culatoare. Să vindeci oameni, să le schimbi inimacare nu mai pompează. Să lupţi cu vitregiilenaturii, cu viscolul, cu inundaţiile, să conduci unavion cu 300 de pasageri. Să asiguri hrana câtor-va zeci sau sute de oameni, să mulgi vaca, să taicopaci, să scoţi minereu din măruntaiele pământu-lui. Există oameni care fac astfel de lucruri şi nutoţi dintre ei sunt inculţi sau lipsiţi de spirit, cumam fi tentaţi să credem. Ca scriitor, eu intruvrând nevrând în categoria celor care au părereaşa de bună despre sine încât pretind bani pentrua dezvălui celorlalţi ce chestii interesante le trecprin cap. Literatura e pentru privilegiaţi. Dar încontextul la care te referi încercam mai degrabăsă fiu ironic. Spuneam că oamenii serioşi nu autimp să citească şi de aceea se uită ore întregi lastupizeniile de la televizor, pentru care, seînţelege, au timp. Şi tot de aceea, „a fi scriitor nue mare lucru”. Pe de altă parte, scriitor e oricenenorocit care duce un teanc de hârtii şi un teancde bani la o editură, ca să publice o carte. Aici s-a ajuns. Sunt vreo trei mii de edituri în România,dintre care vreo două mii nouă sute nouăzeci pub-lică pe banii autorilor. Şi acei editori se vaită cu

orice ocazie că nu sunt bani pentrucultură, că statul nu încurajeazăliteratura etc., iar ei îşi ridică vilede miliarde.

Alături de definiţii intere-sante, să le spun ironice – de altfel,spre deosebire de nu puţini colegi,grăbiţi să alunece în sarcasme, tuposezi darul ironiei, sora mai cusânge albastru a sarcasmului! –, tuspui lucruri extrem de grave şi pro-funde, „inactuale” în sensul bun alcuvântului. De pildă, referindu-te laceea ce înseamnă romanul pentrutine, tu afirmi că e „în primul rândconstrucţie, ceea ce presupune ela-borare, răbdare, migală, atenţie ladetalii, o anumită tensiune intelec-tuală şi un efort de durată.” Eu aşmai adăuga, neapărat, ritm. Nu-iaşa?

Ce e un roman în percepţiata: un oraş, o stradă, o catedrală,un continent?

Un oraş, o stradă, o ţară, oinsulă, un continent, o catedrală şiorice altceva, dar să nu uităm per-sonajele. Căci e vorba în primulrând de oameni. Toate romanelesunt despre om, despre destinulsău în lume. Un roman despremuşte şi numai despre muşte arinteresa numai muştele. În urmăcu vreo douăzeci de ani, când erala modă textualismul, mă aflam

ð

17

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

într-o tabără literară şi un critic cam de vârstamea (acum e în America) susţinea că s-ar puteascrie un roman despre o uşă. Mă pregăteam să-irăspund că un roman despre o uşă şi numaidespre ea va fi citit numai de uşi, dar a începutcutremurul şi... ne-am repezit cu toţii la uşă, ca săne scăpăm pielea.

Când afirmi că îi admiri pe Bălăiţă, Brebansau Musil nu ţi se pare că intrigi tinerii de azi, uniidintre ei grăbiţi să renunţe cu uşurinţă la proza cla-sică – adică proza construită, cu personaje, dia-loguri, descriere, cu o poveste etc. –, în favoarealucrurilor facile, superficiale, lipsite, în chip firesc,de durată etc.?

Uite, mă văd nevoit să-ţi spun un luc-ru foarte neconvenabil, în primulrând pentru mine. Opiniile tinerilor

mă interesează din ce în ce mai puţin. Pentru căm-am convins, ei m-au convins, că nu sunt niciserioşi, nici oneşti şi nici cu lecturile nu stau preagrozav. Singura lor preocupare e să apară cât maides la televizor, ca să-şi dea cu părerea, încât îmiface impresia că oamenii aceştia scriu nu pentrucă iubesc sau măcar i-ar interesa literatura, ci pen-tru că iubesc puterea. De aceea totul le pute în li-teratura română, de aceea, pentru ei, literaturaromână de sub regimul comunist nu există. Suntşi aici excepţii, dar impresia de ansamblu camasta e: multă gălăgie şi prea puţin talent. Dacă lornu le place Musil, ce le poţi răspunde? Efectiv, numai ai despre ce vorbi. Ţi-am mai spus, înainte dea debuta cu o cărticică de o sută de pagini, eu amexersat proza timp de cincisprezece ani. Le reco-mand şi lor acest exerciţiu – şi abia atunci vomvedea care dintre ei e prozator şi care nu. Preco-citatea, mai cu seamă în proză, mă face foarte cir-cumspect.

Din ce motive consideri că a scăzut drasticnivelul prozei astăzi? Romane bune apar. Nu suntfoarte multe. Dar, totuşi, există! Cum evaluezistarea prozei, la ora actuală? În România, evident.

Nu a scăzut drastic, dar nici nu a crescutpeste poate. Într-adevăr, nu sunt nici foarte multeromane, nici foarte bune. Dar să nu crezi căstrăinii stau mai grozav. Atâta doar, că ştiu să-şivândă mai bine marfa. O pagină de Groşan e de omie de ori mai valoroasă, literar vorbind, decât opagină de Coelho, care izbuteşte în schimb să facădin damele semidocte nişte filosoafe pline deimportanţă. Trebuie să ne supărăm pentru asta?Starea prozei româneşti, la ora actuală, este unanormală. Înţeleagă oricine orice vrea din asta.

Totul e ficţiune. Crezi acelaşi lucru?Fireşte. Rămâne numai să definim ter-

menii. Ca să părem mai interesanţi, am putea faceun drum ocolit, spunând, de exemplu, că totul ereprezentare. Dar reprezentarea şi ficţiunea ocupăcam acelaşi spaţiu mental, sunt amândouă funcţiiale imaginarului.

În ce relaţie sunt lectorul şi scriitorul Cim-poeşu?

Am neplăcuta impresie că lectorul citeştecărţi mai bune decât cele pe care le scrie scri-itorul.

Descrie-mi o zi din viaţa ta.Mi-e lene – şi nici n-ar folosi la nimic.Cum arăta cerul văzut de tine ultima dată?Erau o mulţime de stele, n-am apucat să le

număr pe toate, iar luna nu apăruse. Astă-vară, înaugust, mă aflam la căbănuţa mea de lângă Bacău,împreună cu Tatiana şi părinţii ei, stăteam întinspe iarbă, cu mâinile sub cap, aşteptam persidele,care treceau din când în când pe la marginea ceru-lui, ca nişte săgeţi.

Cum reacţionezi când vezi o pisică neagrătrecând prin faţa ta? Eşti superstiţios?

Mi-s dragi pisicile şi, poate din acest motiv,am impresia că întâlnirea cu o pisică e de bunaugur. Dar n-am stat să verific asta.

Cum te vezi tu în momentele în care eştisupărat pe tine? Dar atunci când eşti în bune relaţiicu tine însuţi?

Când sunt supărat pe mine îmi spun căsunt un bou. Când sunt în bune relaţii cu mineînsumi, doresc să fac bine întregii omeniri şi toatălumea să fie fericită.

De cine te sprijini când te împotmoleşti: înscrierea unui roman, în existenţă?

Când scriu la vreun roman, mă împotmo-lesc mereu, pe fiecare pagină – şi atunci mă întindîn pat cu mâinile sub cap, cum făcea cândva tata,şi aştept să-mi vină vreo idee care să mă scoatădin încurcătură. În viaţa de toate zilele, când daude belea, mă ascund în casă şi încerc să am o dis-cuţie lămuritoare cu Dumnezeu, să văd unde amgreşit.

Ce bucurii, necazuri îţi oferă meseria descriitor?

Nici un necaz, căci nu mă obligă nimeni săscriu. Cărţile scrise până acum mi-au adus câţivaprieteni şi câţiva inamici. Şi mi-au mai oferitşansa, bucuria de a-ţi acorda acest interviu.

Cum te vezi peste… douăzeci de ani?Dacă voi mai trăi atunci, voi fi un moşneag

uscat, aproape orb, cu mustaţa complet albă şifără idei. Dacă nu, va fi mult mai simplu.

octombrie, 2006

(urmare din pag. 8)

Masca sublinierilor psihologice ale per-sonajului, mărturiseşte expresia stării,calvarul ascuns al unor suferinţe de

structură umană. Schiţa fixată de Gorduz includefilosofica observaţie a sculptorului asupra vieţii fiinţeiumane atinsă de efemerul şi perisabilul biologicului.Epiderma sculpturii aminteşte coşmarul dezagregăriimateriei, moleculele pierdute în masa inconsistentă.În corespondenţă cu abordările sculptoriţei GermaineRichier tratarea suprafeţei agresate, prezentă în aceas-tă lucrare a lui Gorduz, ia forma materiei neliniştite.Sub atingerile rapide, volumele sunt puternic crescutesau retrase din masa vibratil-modelată. SculptorulVasile Gorduz iubeşte piatra, cioplirea calcarului şişlefuirea lui în aceeaşi măsură ca modelarea lutului.Sculptorul este un modelator, nu în spiritul floren-tinilor din Quattrocento, sensibili la parfumul eleganţeiexpresiei sau al graţiei gestului, nici în cel al modelăriinuanţate a sculpturilor lui Manzu, cuprins în taineletâlcurilor religioase. Psihologicul cu misterioasele me-andre subterane ale fiinţei umane, care marcheazăexpresia şi mulează forma, se află în preocupările artis-tice ale lui Gorduz şi, totodată, asigură tăriile artisticeale sculpturilor lui.

Istoria şi Mediterana. Monument dedicat împăratului Traian

Mediterana vechilor greci, Mediterana imperiu-lui roman, Mediterana tributară Nilului antichităţiiegiptene, Mediterana, cu simbolurile, miturile şi fasci-naţia ei, răscoleşte sensibilităţile şi inspiraţia artiştilorşi poeţilor, azi, ca şi altă dată. Asemenea tuturorartiştilor dăruiţi de cer şi muze cu harul modelării lutu-lui şi cioplirii marmurei, Gorduz iubeşte Mediteranapentru splendoarea rigorilor clasicismului elin şi

capodoperelor sculp-turii toscane, pentrusplendoarea frumuseţiiformelor şi armoniaproporţiilor policletie-ne, pentru nobleţea ve-rticalei interioare şiţinuta eroică a atenie-nilor sculptaţi de mariiartişti ai Antichităţii.

Despre Medi-terana lui Gorduz, af-lăm privind monumen-tul dedicat lui Traian.Relaţia lui cu spaţiulspiritual şi cultural allumii Mediteranei vechi, şi veşnic vii, ne destăinuielumea unui sculptor dintre cei mai interesanţi.

Splendida statuie a lui Traian, purtând pe bra-ţe trupul lupoaicei – monument modern simbol al orig-inii noastre istorice – se află în două ţări din Europa.Sculptura, a cărei impunătoare ţinută monumentalăpoate fi subiect de admiraţie în oricare colţ al planetei,poate fi văzută în Spania şi Italia.. Un exemplar esteamplasat la Sevilla, locul natal al lui Traian. Al doileaexemplar se află la Roma, în curtea clădirii Pârvan,Accademia di Romania, în aşteptarea potrivitei am-plasări viitoare care să o facă cunoscută publicului localşi internaţional. În România, unde al treilea exemplars-ar cuveni să fie cinstit şi să împodobească spaţiul cen-tral al capitalei, actualii deţinători ai destinelor culturiimoderne româneşti aşteaptă, probabil, intervenţia unordecizii inspirate ale adevăraţilor iubitori de cultură,istorie şi neam.

Admiraţia şi cunoaşterea formelor ideale aleclasicismului grec şi ale Renaşterii toscane se regăsescîn estetica emblematică a viziunii moderne a monumen-tului sculptat de Gorduz. Traian susţine în braţelupoaica, miraculoasa Lupoaică, a cărei legendă a creatistoria Romei. Simbolurile alese de artist, lupoaica şidrapelul dac, înmănunchiate în ansamblul statuii, au

avut punctul de pornire al inspiraţiei în cuvintele aces-tuia: „am vrut să pun poporul român în braţele luiTraian”. Originala interpretare se datorează în măsurăegală împletirii simbolurilor precum şi soluţiei plasticeinedite în care personajul eroic primeşte înfăţişareanudului atletic cu aer de augustă autoritate.Armonioasa arhitectonică a statuii, proporţia de aur aansamblului sunt înscrise în compoziţia piramidalăintersectată de orizontala crucială. Respiraţiagrandorii, prestanţa suverană a Monumentului luiTraian înnobilează strălucit plastica românească, îlimpun printre sculpturile reprezentative ale statuareiromâneşti contemporane.

Dimensionată în axele cardinale ale artei şiştiinţei formei, creaţia lui Gorduz închide orbita con-tinuităţii artei maeştrilor şi lasă deschis orizontulcăutărilor de sine. Aflat la vârsta sintezelor, sculptorulVasile Gorduz afirmă o prestigioasă operă ale căreisemnificaţii şi trasee îl situează pe artist alături de cla-sicii sculpturii româneşti.

ADRIANA BOTEZ-CRAINICVASILE GORDUZ...

18

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Măşti, dihotomii, contradicţii, iată coordo-natele întregului parcurs baconskian. Avorbi despre „noul chip” al poetului,

determinat de aventura sinuoasă în timp, ca şi demereu schimbătoarele dispoziţii interioare, cândretractil-melancolice, când propulsiv-exuberante, estedeja o constantă a excursului critic. Distanţa dintreprimul A. E. Baconsky şi autorul Cadavrelor în videste deconcertantă, ca şi aceea dintre primele salereportaje realist-socialiste şi antiutopia comunistăBiserica Neagră. Covârşitor în înţelegerea acestei dis-crepanţe uriaşe dintre o perioadă de creaţie şicealaltă este, desigur, factorul cronologic, adicădeterminanta socio-politică a fenomenului literar altimpului.

De la un deceniu la altul, contextul ideologic se modifică simţitor, însensul unei destinderi treptate a normei politice care dirijează creaţia şi alevoluţiei de la realismul socialist restrictiv, exclusivist, la unul mai permisiv,mai nuanţat. După întunecatul deceniu al şaselea, anii 1960-1970 repunparţial literatura în drepturile sale fireşti, adică în sfera esteticului, mai pru-dent în dezbaterile teoretice decât în creaţia propriu-zisă. Reabilitarea, nu lip-sită de precauţii, a scriitorilor inter-zişi şi a curentelor „decadente”, decia marii noastre literaturi interbelice,creează o atmosferă de emulaţie artis-tică, de spiritualizare şi detensionareideologică imposibil de conceput cuun deceniu în urmă. Sunt repuşi încirculaţie Lucian Blaga, George Baco-via, Ion Barbu, Ion Minulescu, IonVinea, Adrian Maniu etc., iar vechilecurente, de la tradiţionalism la sim-bolism şi avangardă, îşi găsescnumaidecât ecouri în creaţia noii gen-eraţii de poeţi, pe drept cuvântnumite de Ion Pop „generaţia lupteicu inerţia”. Această atmosferă „mod-ernistă”, adică relativ emancipată dedogma strictă a ideologiei realist-socialiste, se datorează în mare măsu-ră şi rolului jucat de gruparea de la Steaua şi intervenţiilor lui A. E. Bacons-ky, criticat în mod constant pentru atitudinea sa „neprincipială”, pentrucreaţia sa „evazionistă” şi în cele din urmă înlăturat de la conducerea revis-tei.

Prima sa carte de eseuri, Colocviu critic, este un document importantşi singular în deceniul al şaselea, premergător al noilor tendinţe de creaţieşi receptare artistică manifestate câţiva ani mai târziu. Este, aşa cumnotează C. Ungureanu, „o carte esenţială pentru cel ce scrie despre poeziaromână contemporană”, o „carte de educaţie a gustului”, ce „inaugurează unstil de a înţelege poezia pentru generaţiile tinere”. Nu trebuie uitată con-tribuţia esenţială a lui A. E. Baconsky la reabilitarea câtorva dintre scriitoriicăzuţi în dizgraţie, precum George Bacovia şi Mateiu Caragiale, la discre-ditarea creaţiei nonartistice de tip realist-socialist şi la promovarea unor cri-terii „moderniste” în judecata literară. Cu neputinţă de desprins din contex-tul timpului său, Colocviu critic nu este o scriere cu o valoare intrinsecă, ocarte de critică propriu-zisă, semnificativă pentru conţinutul ideilor sale şi cuatât mai puţin una inovatoare, modernă în accepţiunea reală a termenului.Ea este mai degrabă o atitudine, un gest, un document de epocă ce atestă însubtext consecinţele nefaste ale politizării forţate a literaturii. În afara aces-tei relevanţe istorice, extraestetice, cartea supravieţuieşte doar în mod frag-mentar, prin pasaje care prefigurează vocea criticului şi eseistului de maitârziu. În ciuda unor evidente similitudini de concepţie şi de stil dintre acestprim volum şi cele ulterioare, distanţa ce le desparte este aceea dintre undeceniu şi altul, fiecare cu propriile determinante politico-literare.

În activitatea de critic, eseist, teoretician literar şi traducător a lui A.E. Baconsky, nu la fel de cunoscută ca aceea de poet, dar de o importanţăcel puţin egală, se disting, aşadar, mai multe etape, în funcţie de conjuncturapolitică şi, desigur, de gradul de maturitate artistică a autorului. Primeietape, indisolubil legate de istoria deceniului al şaselea şi tratate ca atare, îiaparţine documentarul Colocviu critic. În următoarea decadă, parţial emanci-pată de norma politică şi extrem de prolifică, A. E. Baconsky publică volu-mul Poeţi şi poezie (1963), apoi cartea Meridiane. Pagini despre literatura uni-versală contemporană (1965), urmată de o a doua ediţie, apărută în 1969, încare sunt reluate, cu revizuiri şi adăugiri, textele primelor două culegeri deeseuri. În sfârşit, cea de-a treia etapă, din deceniul al optulea, este marcatăde apariţia excelentei Panorame a literaturii universale contemporane (1972),care păstrează unitatea de concepţie cu volumele precedente, eliminând însătoate reziduurile extraestetice. Cartea, de o remarcabilă ţinută artistică şianvergură intelectuală, reţine doar pasaje din textele anterioare, refăcuteintegral şi nu doar revizuite parţial, ca în volumul din 1969. Continuităţi şidiscontinuităţi există între toate aceste cinci opere de critică şi estetică liter-ară. Interesante şi nu rareori deconcertante sunt însă acestea din urmă, încare se întrepătrund, pe fundalul unei aparente omogenităţi, chipurile şimăştile scriitorului, numeroase contradicţii nu lipsite de o anume coerenţăinternă. Dacă, potrivit distincţiei dintre diferitele contexte temporale în care-şi publică A. E. Baconsky cărţile, balanţa autenticităţii înclină evident departea creaţiei celui din urmă deceniu, nu este mai puţin real că „adevărat-ul” A. E. Baconsky există şi în primele sale texte, fundamental acelaşi.Măştile revelatoare sub care se dezvăluie criticul autentic provin din înseşichipurile mistificatoare din primele volume. Contradicţiile şi inconsecvenţelescriitorului sfârşesc de această dată prin a se contopi într-o simbioză perfec-tă, aşa cum rareori se întâmplă în creaţia poetului. Iar în centrul acestor dis-continuităţi se află tocmai concepţia despre lirism a poetului cu o fizionomiefoarte bine definită, concepţie care gravitează ambiguu în jurul termenuluiechivoc de „realism”.

Înainte de a discuta aceste opinii, exprimate înintroducerea cărţii Poeţi şi poezie şi, mai târziu,într-o consistentă Schiţă de fenomenologie poetică,publicată în volumul Meridiane din 1969, trebuieremarcate câteva aspecte definitorii ale scrierii din1963. Ca şi Colocviu critic, dar într-o mult maimare măsură, Poeţi şi poezie este o carte de refor-mare a mentalităţii literare a timpului, de educarea gustului artistic, formativă şi informativă, axatăpe tema lirismului în esenţa şi problematica luispecifică. Uşor recognoscibil prin pronunţata notăpersonală, scrisul lui A. E. Baconsky este pasional,efervescent, plin de vervă, de o eleganţă stilisticănestânjenită de avataruri istorice. La fel – fineţea

gustului estetic, elevaţia intelectuală şi inflexiunilepoetice, care converg spre genul cel mai potrivit temperamentului scriitoru-lui, eseul. Spre deosebire de Colocviu critic, expresia unei actualităţi foarterestrânse, aceea a anilor 1950, volumul din 1963 este o introducere în liricaunor scriitori moderni puţin sau deloc familiari publicului, precum AntonioMachado, Umberto Saba, Salvatore Quasimodo, Robert Frost etc. – însoţităde exemplificări în traducere proprie, deci reprezintă o deschidere generoasă

spre literatura universală dinultimele decenii. Apetenţa autoruluipentru critica impresionistă de o col-oratură stilistică pregnantă seîmbină cu pasiunea exegetică a erudi-tului ce reproduce, compară, aprobăşi contrazice diferite surse, antologii,enciclopedii, monografii, articole dinpresă şi cu acribia şi curiozitateaistoricului literar care se aventureazănu o dată în cercetări de proporţii.Cartea conţine adevărate panorameale prozei contemporane spaniole,nord şi sud americane, suedeze, bel-giene, tratate fie în capitole sepa-rate, fie ca introduceri în opera unorscriitori.

În convingerea că „poeţii nupot fi niciodată cunoscuţi izolat”,

fără „însăilarea, fie şi fragmentară, a tuturor vecinătăţilor”, A. E. Baconskyrecurge la prezentări alternative: biografice, caracterologice, culturale, întot-deauna însoţite de o vastă contextualizare. Bunăoară, portretul poetului span-iol Antonio Machado este precedat de un „profil” foarte vast al liricii span-iole şi de un interesant excurs biografic care-i prilejuieşte autorului un copiosdiscurs de reabilitare a poeziei baroce, în speţă a lui Gongora, în subsolultextului. În mod similar, poezia contemporană a Americii Latine este situatăîn întregul său context cultural şi istoric, pornind din sec. al XVI. lea şi chiarde la primele sale surse, respectiv vechea poezie indiană şi folclorul african.Descoperirea de ascendenţe, afinităţi, înrâuriri, corespondenţe literare, pic-turale, muzicale, este una dintre trăsăturile criticii baconskiene, marcată deo tulburătoare erudiţie şi distincţie intelectuală. Este de ajuns a parcurge„umilul comentariu de lector entuziast” – aşa cum îl numeşte autorul – pemarginea liricii argheziene pentru a observa că el este în fapt o originală şielevată descifrare a corespondenţelor dintre poetul Florilor de mucigai şiEminescu, Creangă, Bacovia, Bosch, Van Gogh etc. Scriitorul nu se sfieştesă-şi expună propriile opinii, să polemizeze cu autori consacraţi (discuţiadespre poezia barocă, de pildă, porneşte de la o afirmaţie a lui GaëtanPicon), să demonteze legenda „apocrifă şi mistificatoare” care circulă pe mar-ginea unor creatori precum Serghei Esenin, să pună sub semnul negaţiei nuîntotdeauna „delicate” – cum afirmă el – puncte de vedere larg acceptate.Dar verva sa polemică, bine cunoscută încă din volumul Colocviu critic şidestul de tăioasă, mai cu seamă în Meridiane, se împleteşte cu blândeţea şiprofunzimea demersului critic propriu-zis, unde scriitorul este un pasionatcăutător al detaliului, al nuanţei, al subtilelor relaţii dintre universuri artis-

MAGDA WACHTER

A.E. Baconskyteoretician, critic,eseist

19

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

tice aparent îndepărtate. Pe alocuri, eseistul împrumută vocea poetului ceciteşte versurile în termeni de afinităţi şi rezonanţe afective, după vibraţiacorzilor sensibile şi nu după infailibile repere estetice. Versul lui LangstonHughes, poet american de culoare, „seamănă cu ploaia şi iarba, cu nopţile celicăresc în Harlem sau cu pădurile Africii”, scrie A. E. Baconsky. Cele alesuedezului Artur Lundkvist „seamănă cu marile fluvii, pe care le şi cântă;versuri neîmblânzite şi libere, stăpânite doar de legile severe ale cadenţei şiarmoniei telurice, purtând un torent de imagini îndrăzneţe şi abrupte, real-izate de obicei din pasta groasă a frumuseţilor elementare”. Gustul pentrupreţiozităţi, pentru bijuteria artistică de o luxuriantă distincţie transpar atun-ci când autorul poetizează într-o manieră foarte personală: Florile de mucigaiale lui Arghezi „închid în savanta şi rafinata lor caligrafie patima nocturnăa giuvaergiului fascinat de sclipirea smaraldelor otrăvite”. Criticul, care esteînainte de toate un pasionat critic de poezie – pe care o judecă cu sufletul,este un foarte fin analist, sensibil la nuanţele ce sugerează corespondenţesecrete cu propria percepţie poetică. „Infinita delicateţe a lui AntonioMachado, scrie el, estompează conturele şi ataşează o surdină fosforescentăliricii sale intime. Iubirile, pasiunile, durerile şi nostalgiile lui umblă ca lavaîn subteran. Poemele lui de dragoste sunt de o candoare discretă, străine deorice inflexiune senzuală şi fremătând de graiul aluziv al îndrăgostiţilor sfioşi– amintirile se transcriu în frânturi reţinute, ca într-o autobiografieşoptită”….Profund personal, la antipodul aşa-numitului curent „realist”, A. E.Baconsky vorbeşte despre alţii vorbind despre sine, foloseşte chiar sintagmeaplicate propriului eu liric: „un mandarin al melancoliei” va spune el despreEugenio Montale în Panorama poeziei universale contemporane.

Cu atât mai surprinzătoare sunt atunci opiniile exprimate nu de poe-tul, ci de criticul „realist”, atât în cuvântul înainte al cărţii, format, în modtipic baconskian, dintr-o suită de negaţii, cât şi în capitolul introductiv, inti-tulat Colocviu despre poezie. Concepţia despre poezie a scriitorului sedovedeşte a fi în contrast cu opiniile sale anterioare privind inaderenţa real-ismului la creaţia literară, cu specificul „individualist”, „evazionist” al pro-priei poezii şi, în sfârşit, cu tendinţa generală de abandonare tacită a imper-ativului poeziei angajate în favoarea lirismului „intimist”, precum cel inter-belic. Cartea, anunţă autorul într-o manieră ce aminteşte de critica adusăpropriilor versuri, „este o negaţie a acelor orientări care încearcă să evadezedin timp, propovăduind „izolarea”. E o pledoarie împotriva singurătăţii şi apalorii crepusculare drapată în rafinament, împotriva artificiului care tindesă disimuleze inconsistenţa printr-o supralicitare a tuturor iluziilor de supe-rioritate”… etc. În al doilea rand, ea statuează „refuzul unor înclinaţii ce semanifestă în estetica apuseană: pe de o parte, metaforismul delirant almoştenirii suprarealiste şi corolarul său, creaţia iraţională de natură auto-matică sau mistică, pe de altă parte, exacerbarea lucidităţii unui Paul Valéryşi mitul „cuvântului în sine” al descendenţei malarméene”.

Cele două aspecte ale negaţiei, formulate pe coordonate diferite,respectiv politice (lirica neangajată), şi stilistice (metaforismul), sunt puseulterior într-o relaţie explicită, dar cu totul neconvingătoare. Autorul identi-

fică o presupusă distincţie în lirica occidentală a vremii între poezia angajatăşi poezia neangajată. Resorturile şi manifestările celor două tendinţe suntexplicate printr-o confuză alăturare între elemente de natură estetică şi fac-tori politici. Mai exact, scriitorul demonstrează cu mijloace extraesteticeprevalenţa politicului în judecata artistică, pentru a conchide că deosebireadintre poeţii angajaţi şi cei neangajaţi este aceea dintre „poeţi de substanţăşi simpli virtuoşi ai digitaţiei gratuite”. Un singur argument vine în sprijin-ul fermei opţiuni pentru prima categorie de poeţi şi anume „noutatea":„Adevărata noutate vine din adecvarea poeziei la epocă, din trăirea intensăa vieţii, cu toate implicaţiile ei, din participarea activă la rezolvarea marilorprobleme ale contemporaneităţii” etc. Poezia neangajată se situează pe poz-iţii „politiceşti reacţionare” şi „retrograde” şi este marcată de o „dureroasăsterilitate”. Cu alte cuvinte, poezia care nu militează pentru cauza socialis-mului este neizbutită din punct de vedere artistic.

Ideea apare la fel de limpede formulată într-un discurs ţinut de autorîn cadrul unei dezbateri la Uniunea Scriitorilor în 1964, despre „cele douăorientări” din poezia occidentală de azi. Prima ar fi „spre viaţă, spre prob-lematica omului contemporan, care se împlineşte şi datorită conceptelorsociale, politice, acreditate prin vasta circulaţie, din ultimele decenii, a ideilormarxiste”, iar a doua „de nuanţă ezoterică, aristocratică şi crepusculară”,adică inacceptabilă din punct de vedere politic. De altfel, în Colocviu desprepoezie, A. E. Baconsky enunţă direct simetria dintre antiteatru, antipoezie şianticomunism, după ce face o penibilă critică presupusului concept predom-inant al poeziei neangajate, angoasa, şi susţinătorilor săi, M. Heidegger şi S.Kierkegaard. Aşadar, lirica neangajată este judecată şi respinsă pe consider-ente politice, pornind de la însăşi ideea marxist-leninistă a absurdităţii noţi-unii de „neangajare”.

Aceste opinii privitoare la necesitatea realismului, tributare ideologieipolitice a timpului, ar fi irelevante, dacă scriitorul n-ar folosi acest contextpentru a adăuga un argument de o altă natură, menit să devină însuşi punc-tul central al teoriilor sale poetice. Este vorba de temerara şi controversatateză baconskiană despre declinul metaforei. În ce constă aceasta?

Una din tendinţele liricii neangajate, spune autorul, este reînsufleţireapoeziei exclusiv pe baza expresiei, în spiritul teoriilor lui Roland Barthes şiale lui Jean-Clarence Lambert. Dar a inova poezia pornind de la expresie, adisocia între conţinut şi formă, pe urmele curentelor „decadente” casuprarealismul, dadaismul, lettrismul, demult apuse, este o eroare, fiindcă lit-eratura, spune apăsat A. E. Baconsky, nu este o „emanaţie a limbajului”.Adepţii formei sunt acei susţinători „reacţionari” ai liricii neangajate care semanifestă în occident în două direcţii principale şi anume: „pe de o parte,cultul tot mai obscur al metaforei în spiritul moştenirii suprarealiste, pe dealta, idolatria cuvântului ca esenţă a poeziei”. În opoziţie cu aceste orientări„reacţionare” sunt, după A. E. Baconsky, acele tendinţe cu adevărat semni-ficative ale liricii contemporane ce converg către „o nouă simplitate”, mani-festată, printre altele, printr-o cât mai puţin frecventă solicitare a metaforei.

Abia făcând primii paşi pe teritoriul comu-nităţii europene, este interesant să aflăm traiectoriadestinului unuia dintre cei mai traduşi romancieriromâni contemporani, scriitor de origine evreiască,stabilit şi premiat în străinătate: Norman Manea.

Textul nomad, carte apărută la EdituraHasefer în 2006, conţine o suită de interviuri acor-date din anul 1999 încoace de către acest supra-vieţuitor-învingător al exilului cvasipermanent. Exilînceput din copilărie, asumat ca fenomen iniţiatic şicontinuat pe mai multe planuri geografico-afective.Textul nomad aduce continuarea interviurilor cuNorman Manea grupate în volumul Casa melcului,apărut cu opt ani în urmă sub oblăduirea aceleiaşiedituri.

Victimă a două regimuri, cel antonescianmarcat de naţionalism extremist şi cel comunist,capătă aversiune faţă de Putere în oricare din for-mele sale, inclusiv cea a democraţiei. Deportat în1941 împreună cu familia în lagărele din Transnis-tria, este fascinat la întoarcerea în ţară de amăgireaalimentată cu promisiunile utopiei imaginate decătre comunişti. Repede însă constată că prima dife-renţă dintre aceştia şi cei de care tocmai scăpase –dincolo de ideologie – este onestitatea.

Fenomenele care l-au marcat puternic devintemele favorite ale literaturii sale: statul totalitar,holocaustul şi exilul.

Parcurgând dialogurile purtate cu oameni decultură în paginile acestei cărţi, aflăm cum se vedereligia prin spiritul unui evreu nereligios, dar încer-cat de nostalgia sacralităţii, cum se redescoperă pro-pria limbă în afara graniţelor României şi cum sepierde ea prin traduceri, aflăm despre actul scrieriiîn contextul translaţiei între lumi, comparaţia întresocietatea europeană şi cea americană pornind de lanoţiunea de intelectual şi analiza societăţii americaneprin intermediul întrebării: ce teme sunt de fructifi-cat literar? Descoperim şi omul Norman Manea dedincolo de artist, când ne dezvăluie ce înseamnă a

trăi departe de mormintele părinţilor.Analiza holocaustului, problema islamiştilor

extremişti, a reacţiei jumătăţilor Berlinului de dupăcăderea Zidului şi observarea „mecanismelor incipi-ente ale degradării umane care pregătesc posibileviitoare rupturi şi dezastre” încadrează scrierile saleîn arealul unor teme de interes amplu şi actual.

Curiozitatea este stârnită, spre descoperireaoperei sale: Plicul negru (cenzura l-a determinat săemigreze), Despre clovni: Dictatorul şi Artistul(roman parabolic), Întoarcerea huliganului (inspiratde singura sa revenire în ţară), Octombrie, ora opt(proză scurtă), sau Anii de ucenicie ai lui AugustProstul.

„Artistul este întotdeauna un fel de evreu”,iar „exilatul are extraordinare noi teme de medi-taţie”. „Nu cred că un scriitor se poate mulţumi custatutul de martor, nici măcar în acest secol bolnav”,afirmă Norman Manea

Procesul formării unui scriitor se dovedeştegreu şi ciudat: citeşti şi scrii. Scriitorul bun este „celcu inima caldă şi mintea rece, raţională”, cel ceacordă compasiunea întregii palete de personaje, atâtvictimei, cât şi agresorului. O concluzie de cuprins şiîntre coperţile conştiinţelor celor care nu scriu.

Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi

„Limba e stăpâna noastră, dacă noi suntemai ei”, aşadar rolul acesteia în formarea viziuniiasupra lumii apare ca ax central al cărţii IrineiPetraş, Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi(Editura Ideea Europeană, 2006). Pornind de la and-roginia limbii române, limbajul este feliat în cuvinteşi extras din opere literare, apoi decantat. Studiindu-se efectele folosirii femininului şi masculinului în ver-

suri, fiindcă „genosanalizele pot fi o cale bogată decitit poeţii”. Irina Petraş porneşte mini-incursiuneaîn sexualitatea cuvintelor, transferată din planul psi-hologic al limbajului în plan biologic. Până cu puţinesecole în urmă, s-a crezut că există un singur sex:masculinul, femininul fiind forma neevoluată a sa. Înpostmodernism, se ignoră lumea arhetipurilor a luiJung, bazată pe anima şi animus, şi ipoteza conformcăreia „fiecare sex conţine în sine, într-o anumitămăsură, sexul opus.”

La vremea sumei şi diferenţelor dintre douăvârste, Irina Petraş ne vorbeşte despre „ştinţa mor-ţii” şi modelele de atitudine în faţa morţii, micistoric al opticii defectuoase, pentru că societatea nuîl învaţă pe individ cum să abordeze această transfor-mare. Deşi „a şti să mori este a fi mântuit de oricesupunere şi încătuşare”. Un exemplu splendid aduceciobanul cu destin tragic din „Mioriţa”, aflând împă-carea nu cu uciderea sa, ci cu vestea că va muri.

Biserica şi viaţa de dincolo, succesele medi-cinei şi inducerea ideii nemuririi posibile, privilegiulbolii sau al unei lucidităţi similare, opoziţia dintreomul modern şi cel postmodern, diferenţa dintrefrică şi spaimă, luciditatea inteligenţei captive sauaxioma lui Nietzsche privitoare la nevoia de neferi-cire sunt pasaje uşor de asimilat şi greu de uitat.

Sunt culese şi dăruite aspecte subtile desprelocuri şi locuire. Nu întâlnim la tot pasul consideraţiiasupra surferilor pe internet sau „călătoria mentală”ori expresia nominală şi adverbială a spaţiului.

Printre definiţia artistului în viziune călines-ciană şi definiţia melancoliei în versiunea lui AndreiPleşu, autoarea răstoarnă drumurile spre origine şiînceputuri. Excavează timpul, până pe pragul caseicopilăriei, organism şi punct de intersecţie între maimulte niveluri cosmice, semn al confortului, amintiredespre starea de ocrotire. Poate nu întâmplător că-minul a devenit leitmotivul atâtor scriitori, căci„arhitectura este ordinea care-şi capătă valoarea dindezordinea înconjurătoare” şi „un zid de protecţieîmpotriva terorii timpului”.

Aleg ca punct de fierbere nuvela Moartea luiIpu, de Titus Popovici. Dispariţie prematură versusviaţă petrecută în ignoranţă. Ce este preferabil?Morţile trăite dincolo de anonimat ale lui Hegel,Heidegger, Rilke, Socrate şi alte personalităţi re-unite în „documentarul” ingenios elaborat al eterni-tăţilor.

Bogdan Cristian TârziuTextul nomad

20

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

În ultimii ani numele prozatorului şi ese-istului Norman Manea, plecat din Ro-mânia în 1986, este tot mai des întâlnit

în presa românească, după ce cariera sa în Vest adevenit o certitudine. Motivele afirmării sale insufi-cient susţinute în ţară, înainte de 1989, ca şi aleplecării sale, sunt uşor de ghicit – inaderenţa la ri-gorile propagandei „peceriste” şi, probabil, origineasa etnică, fiind cunoscută orientarea naţional-comu-nistă din ultimul deceniu al existenţei regimului dela Bucureşti. Într-un interviu acordat traducătoruluiSean Cotter şi reprodus în Observator cultural nr.172/10 iunie 2005, scriitorul face unele mărturisiriinedite despre experienţa sa începând cu stabilireaîn patria adoptivă, S.U.A., în anul1988. Este remarcabil faptul că Ma-nea scrie şi astăzi în limba română,ocupându-se cu asiduitate de găsireaunor traducători „pe gustul său” pen-tru versiunile în engleză, franceză,germană, italiană. Altfel nici nu s-arexplica celebritatea pe care a cucerit-o în mediile respectivelor limbi. Într-unul din ultimele volume publicateînaintea plecării din ţară, Pe contur(1984), Norman Manea afirma că„Unitatea spirituală a unui popor es-te, înainte de toate, una de limbă”,ceea ce concordă cu atitudinea multorintelectuali evrei „naturalizaţi” în lim-ba română (un exemplu ilustru fiindZ. Ornea, care afirma şi confirmaprin activitatea sa acest deziderat).„Am luat cu mine Patria”, declarăManea, considerând că scriitorii se de-osebesc în primul rând prin limbă şinu prin „etnie, religie, sex, convingeripolitice sau opţiuni erotice”. „Pentrucine a supravieţuit Holocaustului şidictaturii comuniste, supravieţuirea li-terară ar putea să pară o chestiunefrivolă”, declară el în interviu. Toto-dată el recunoaşte că supravieţuireascriitorului, în orice condiţii, este de-vorantă prin consumul enorm de ener-gie şi iluzii.

Spre deosebire de Iosif Brod-sky, care a adoptat limba engleză, caşi de Milan Kundera care a început săscrie în franceză, Manea nu a vrut să-şi „standardizeze” stilul, preferând să-şi rescrie unele proze (de exemplu,romanul Plicul negru, ciuntit cândva lapresiunea cenzurii din România) decâtsă scrie direct în engleză.

Este de asemenea interesantărelaţia lui Norman Manea cu lumea germană, pe care a cunoscut-o locuind operioadă acolo şi vizitând-o în multe rânduri. „Holocaustul a înlănţuit defi-nitiv Germania de destinul evreiesc... Heine credea că evreii şi germanii suntcele două popoare etnice ale Europei, care vor constitui o citadelă a spiritu-alităţii. Ironia sa mereu vie dispăruse cu totul când afirma că până şi vecheaPalestină fusese o Germanie a Orientului”, citează Manea într-un interviupublicat în revista 22 nr. 27/4 iulie 2000. Într-un cimitir evreiesc din Berlin,cineva i-a spus: „Aici este întreaga istorie a Germaniei. Manea îl citează şipe Gershom Scholem care afirma că „dialogul evreo-german a fost mereuîntr-o singură direcţie”. Şi totuşi, la 20 de ani de la Holocaust, HannahArendt afirma că se simte în continuare germană, prin educaţia şi culturaasimilată. Aceasta este drama identităţii duble a evreului în Diaspora. Chiar

şi Norman Manea, revenit din Transnistria la Ră-dăuţi, după război începe să înveţe limba germanăcu un profesor particular. „Nazismul nu acoperă şinu esenţializează întreaga istorie germană... darnici nu este cu totul străin poporului german (cumsusţineau comuniştii)”, opiniază scriitorul.

Născut la 19 iulie 1936, la Burdujeni –Suceava, Norman Manea a fost deportat cu familiaîn decembrie 1941, în Transnistria, după război, alocuit la Rădăuţi, apoi a absolvit Institutul deConstrucţii din Bucureşti, a lucrat ca inginer pânăîn 1974, dar debutul literar a avut loc mai devreme,în 1966, în Povestea Vorbii a lui Miron Radu Paras-chivescu, publicând în continuare zece volume de

proză, eseuri, fiind distins cu Pre-miul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti, al Uniunii Scriitorilor(acest premiu a fost anulat de Con-siliul Culturii, în 1984), reafirmându-se după stabilirea în Occident, undea primit o serie de premii presti-gioase în S.U.A., Italia, etc. HeinrichBöll, laureatul Premiului Nobel, lacare aspiră cu îndreptăţire acum şiNorman Manea, i-a susţinut prezenţaîn Germania, prin publicarea unortraduceri şi prin prietenia sa gene-roasă. După 1989, i-au apărut înRomânia Plicul negru (ediţie revă-zută) Ed. Fundaţia Culturală Româ-nă – 1996, Octombrie, ora 8, Despreclovni. Dictatorul şi Artistul, Fericireaobligatorie (Ed. Apostrof, Cluj), CasaMelcului (Ed. Hasefer, 1999), cea mairecentă apariţie fiind Întoarcereahuliganului la Ed. Polirom, 2003.Principalele teme abordate de Ma-nea, cum observă şi scriitorul ro-mâno-american (cu un traseu asemă-nător), Matei Călinescu, sunt exilul,Holocaustul, dictatura comunistă,adică experienţe personale transpuseîntr-un epic original, care i-a aduselogii la superlativ din partea multorcritici şi oameni de litere din ţări cutradiţie culturală solidă. NormanManea şi-a început dizidenţa încă din1981, criticând deschis, într-un inter-viu publicat în revista Familia dinOradea, lipsa de democraţie reală şiobedienţa unor scriitori în faţaregimului dictatorial. A fost şi esteun caracter integru, şi-a exprimatopiniile cu înţelegerea limpede a po-ziţiei sale de scriitor român de ori-gine evreiască.

În anul 1998, revista 22 publica în nr. 23 un scurt eseu„Incompatibilităţile”, în care Manea se referea la „cazul” lui Mihail Sebastian,cu care încearcă să se identifice, desigur, în alte coordonate de timp cu moti-vaţii puţin diferite (Manea a simţit efectul antisemitismului latent, practicatde regimul comunist). Citându-l pe Freud, Norman Manea susţine că într-unevreu care nu cunoaşte limba Bibliei şi nici nu este religios rămâne mult dinceea ce înseamnă identitate evreiască. Este un punct de vedere realist, apli-cabil la numeroşi evrei. „Indiferent dacă îmi place sau nu, indiferent dacăplace altora sau nu, rămân un scriitor român”, a declarat totodată NormanManea şi s-a ţinut de cuvânt. Cărţile îi stau mărturie.

BORIS MARIAN

Ascendenta glorie aunui exilat

DANA DUMAFestivalul filmului latino-american de la Toulouse

La puţin timp după ce ultima ediţie a Osca-rurilor a confirmat părerea că regizorii lati-no-americani sunt foarte preţuiţi în acest

moment, am avut şansa de a contempla o panoramăamplă a cinematografului din Ibero-America participând laFestivalul de la Toulouse. Numit mai exact Recontres Ci-nemas d`Amérique Latine, festivalul a ajuns în această pri-măvară la a 19-a ediţie. El profită de interesul solideicomunităţi hispanofone a acestui oraş situat aproape deSpania(de care o despart Munţii Pirinei) pentru a aducepe ecran pelicule recente realizate în America Latină decineaşti care, în ciuda unei susţineri financiare modeste,dovedesc o creativitate admirabilă şi un avans estetic nota-bil faţă regizori care beneficiază de finanţări mai gen-eroase din alte spaţii geografice. Puterea Cinematecii dinToulouse(care şi-a pus la dispoziţie sălile sale) de a coagu-la interesul cinefililor locali este, de asemenea, un mareatu al festivalului care se adresează unui public iniţiat. Afost o mare plăcere să văd cum, în ciuda neobişnuituluifrig apărut pe neaşteptate în plină primăvară, tinerii seînghesuiau în faţa cinematografelor pentru a vedea filmelealtor tineri din „lumea nouă”.

În secţiunile competitive Coup de coeur şi Des-

coperiri (dedicate lung-metrajelor de ficţiune) dar şi în co-mpetiţia de scurt-metraje şi de documentar au fost inclusefilme ale unor cineaşti aflaţi la începuturi, dar care, înciuda vârstei, au dovedit uneori o maturitate surprinză-toare. Poate că cel mai grăitor exemplu este opera primaFamilia Tortuga (Familia Ţestoasă), pentru care tânărulmexican Ruben Imáz Castro a primit Marele Premiu alfestivalului. Realizat în format digital şi transpus apoi pepeliculă de 35mm., filmul este o dramă de familie poves-tită cu austeritate şi cu simţul detaliului psihologic, curespectarea regulii „celor trei unităţi”, de timp, de loc şide acţiune. Cu 24 de ore înainte de comemorarea unui ande la moartea mamei, urmărim traseul cotidian al celorrămaşi în viaţă, tatăl, care probleme cu băutura, fiul şifiica, adolescenţi debusolaţi, şi unchiul cu un uşor handi-cap locomotor, fratele celei decedate El se dovedeşte sin-gurul normal din familie, având grijă de ceilalţi, încercândsă rezolve problemele lor materiale dar şi afective. Mono-logul său despre problemele locuitorilor casei, ţinut în faţaţestoasei, mascota familiei, este un strălucit moment decinema care dimensionează impresionant un portret deom luptând împotriva disperării. Abordarea ascetică aunor subiecte de melodramă pare una dintre trăsăturilecare unesc preocupările tinerilor cineaşti din AmericaLatină. Unul dintre ei este şi argentinianul DiegoMartinez Vignatti, care a câştigat cu La marea/MareeaPremiul acordat de juriul FIPRESCI (Federaţia Interna-ţională a Presei Cinematografice), din care am avutplăcerea să fac parte. Autorul dovedeşte are şi el darulexprimării eliptice şi puternic vizuale cu această povestedespre o femeie care supravieţuieşte soţului şi fiului său

într-un accident de maşină. Căutareaunei raţiuni pentru a supravieţui de căt-re această femeie care se autoizoleazăpe malul capătă o reprezentare cinema-tografică de neobşinuită forţă, înteme-iată pe forţa detaliului care material-izează sentimentele şi obsesiile eroinei.Portretul de femeie a fost, de altfel, foarte bine reprezen-tat la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Toulouse.Din această categorie face parte şi pelicula brazilianuluiChico Teixera care, în Casa Alicei, analizează criza devârstă (40 de ani) trăită de o femeie căsătorită cu treicopii, sau drama de suspans Spectrul de Juan Felipe Oroz-co, cu o eroină atinsă de schizofrenie. Printre filmele me-morabile ale ediţiei se numără şi câteva comedii. Primacare merită amintită este Cara de queso/Faţă de brânz aargentinianului Ariel Winograd, film cu referiri autobi-ografice, narat din unghiul de vedere al unui puşti de zeceani, care comentează evenimente tragicomice dintr-uncartier select al comunităţii evreieşti din Buenos Aires.Tot din această categorie face parte şi Capitala, cu toţiivor să meargă la Buenos Aires semnat de argentinianulAugusto Gonzáles Polo, câştigătorul Premiului Descoperi-rea criticii franceze, o comedie romantică şi sarcasticădespre despre criza sentimentală a unui tânăr de 23 deani care trăieşte un eşec în amor.

Multe alte filme au mai înnobilat selecţia Festiva-lului de la Toulouse care intensifică interesul pentru cine-matograful latino-american, cu cineaşti şi filme care me-rită o mai generoasă promovare şi distribuire europeană.

21

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

13 martie 1989. Mi-a scris Gh. Pur-cărescu, 90 ani, din Obenii de Vîlcea. Măanunţă că a murit coana Constanţa, soţia luinea Petrică. Biata de ea, suferea de diabet. Amai rămas doar în cartea mea, bună-rea. Ofemeie simplă, nu prea luminată la cap şiabrutizată de muncă şi de traiul fără perspec-tivă. O piesă de bază din străvechiul ang-renaj ţărănesc tradiţional-feudal. Fie-i ţărînauşoară.

19 martie. Dau o fugă la casa Scîn-teii. Nae Ioana zice că mi-a făcut prezen-tarea, merg la Adrian A., acesta nu-mi pro-mite nimic. Urc la Univers şi cu bucurie dnaCismaş îmi arată că Grasset a oferit spre tra-ducere ultima carte a lui Fr. Nourrissier,anume En avant, calm et droit, rămîne să re-vin pentru a avea şi referatul extern la carte.Asta e scriscă cursiv, limpede, frumos.

21 martie. După slujbă, trec pe la Car-tea Românească, pe drum îl văd pe Liviu Că-lin, vine spre mine cu toată amiciţia; a fostcam bolnav două luni. Îi spun că am poeziila Mircea C. şi zice că oricum locuri pentru‘90 nu mai sunt.

Îl aştept pe M. să iasă dintr-o şedinţă,îmi spune că la proză ar fi fost altceva, darla poezie au prea mulţi reportaţi, deci nupromite nimic, la nimeni. Vrea să vin să dis-cutăm. Aranjăm să trec pe la Casa Scriitorilor să-mi iau banii pe poeziile dela Luceafărul şi între timp apare şi el. Îl aştept, de vorbă cu Pan Izverna. Acitit poeziile mele din L. şi l-au răscumpărat după atîta ne-poezie. Zice: Le-aş fi semnat şi eu! Vine M.C. şi stăm la taclale mai mult de-o oră, apoiplecăm pe jos spre Eroilor. Discuţii foarte interesante cu aceşti doi inşi cuintense lecturi şi memorie de elefant. Cu ei doi nu pierzi timpul! DespreCioran, Borges, Eliade, Voiculescu, proza fantastică, dedublare, vis, etc. Lespun: Visul şi literatura sunt inseparabile, avînd aceeaşi structură. Desprepoeţii basarabeni. Cezar Baltag, un bun poet, zic. Mircea: Iar tu un bunprozator. Pe drum, mă întreabă dacă lucrez. Eu nu pot lucra zilnic, aşa cael, dar fapt este că lucrez la cartea cu G.; am scris 100 de pagini povestiripentru copii, mai scriu şi poezii, i-am dat o carte de proze scurte lui NaeIoana. El va termina cu Istoriile şi va trebui să-şi găsească alt stil, pentrumaterialul care se tot adună de vreo zece ani.

26 martie, duminică de primăvară. Caius: Generaţia ce vine, dacă ecompromisă, noi am compromis-o. Zice un filosof: Nu-i învăţăm pe copiinoştri ce vrem sau ce ştim, ci îi învăţăm cum suntem. Eu pe tatăl meu potspune că nu l-am cunoscut, a murit cînd aveam doi ani şi jumătate, dar s-aîntîmplat să aud pe alţii spunînd cu admiraţie: Nu ştii ce om era! Ei, aflăcă asta a contat pentru mine poate mai mult decît dacă tata ar fi fost.

Apoi ideea lui că părinţii nu sunt nişte victime ale vremurilor aprige,aşa cum afirmasem eu, ci vinovaţi de a fi acceptat să tragă sfori şi să facăaranjamente pentru copiii lor. Copiii, de foarte mici, ne simt slăbiciunile şitot aşa, ne simt opţiunile. Dacă te aşezi la televizor cotropit de patimă pen-tru fotbal, pentru violanţă, pentru kitsch, copiii simt asta şi vor face la fel.Să nu-i acuzăm pe tineri, am fost şi noi acuzaţi, pe vremuri. Eu am făcutpauză un an înainte să dau la facultate. Veneau spre Bucureşti, citeam dintr-un curs de fiziologie. Citeam, dădeam pagina. Pînă la doctorat n-am avutnevoie să recitesc ceva, să subliniez, înţelegeam şi reţineam de la prima lec-tură. M-a întrebat o doamnă din compartiment: Ce citeşti? Pentru medicină.Săraca medicină! a exclamat doamna.

Vine D. Alex şi mai mult picoteşte, căci nu a dormit deloc azi-noapte.Îl fricţionez la tîmple şi pe frunte. Spre seară L. pleacă la alde Velică să vadăUltimul împărat, eu trebuind să rămîn cu D. Alexandru.

29 martie. În volumul lui Caius, nici o referire la social, la familie,la contingent. Poeziile nu sunt încîlcite, ci misterioase. Pe un asemenea poetnu-l vei invidia decît pentru marile lui înzestrări, nu şi pentru superbelerezultate. Ce-i drept, prin efortul de formulare răzbate intensitatea senti-mentului.

5 aprilie. Citesc Daniel Vighi, foarte plăcut impresionat de talentulsău. Poeme în proză de cea mai bună calitate, impecabile, neaşteptate. Cineva fi find autorul Vighi? O foarte bună surpriză, după Andru şi Mareş şiIovan.

6 aprilie, joi. Cald, primăvară, dar se prelungeşte această secetă.Sinistru! exlamă A.I.Z. pe coridor la Luceafărul. Bolovanii îngheţaţi s-auuscat la soare, nu-i sfărîmi nici cu maiul!

M.C., obosit, mă amînă peste vreo săptămînă, căcipleacă la Constanţa cu fiul David, să se odihnească. Arvrea să scrie la mare o schiţă, ceva suav, zice el, probabilun transfer spre fiul său.

Înăuntru, St. Tănase şi Gabriela Adameşteanulucrau la o carte. El iese de mai multe ori pe coridor,unde-l aşteptam pe M.C. şi-mi confirmă că Oct. S. areceva la cap, sutele lui de datorii sunt ocupaţia lui de căpe-tenie.

Continui să citesc Vighi, deşi oarecumdezamăgit de felul cum s-a deconspirat pe sine şipe colegul Iuliu. Mă ia somnul. Sună Bogdan, ele pacostea ce năvăleşte zilnic, măcar o dată,asupra casei noastre. De aici îşi încarcă bateriile,abuzînd de cumsecădenia noastră şi de umanis-mul teoretic doar, uneori.

7 aprilie. Vineri. La prima oră, vedem dela etajul XII lanţul Carpaţilor: argintii, îndepăr-taţi, ca şi ireali – o proiecţie mentală ageologilor retraşi la vatră. După vreo oră se maidisting doar căciulile lor de nori albi, înşiratesub orizont.

1 aprilie. Azi la masă cu Grişa Ghergheişi Oct. Stoica. Vine un Eugen Suciu, tremurîndde încîntare de sine la fiecare pas, cum observăşi O.S. Eu: De n-am fi toţi geniali. O: Tu măcarscrii cărţi. Eu: Da, eu sunt ceva mai modest.

G.G. pleacă în Israel pentru 2-3 luniDe mirare? La adîncimi mari se forează

cu diamante ce au luat naştere la adîncimi mari.

28 apr. Aranjez cu Mircea C. să ne vedemmîine pentru discuţie poezii. D. Alex: că Geta i-a făcut farmece, altfel nu-şi explică faptul că aluat-o. Şi alte trăsnăi. Eu, despre mama: A trăitca o sfîntă şi a murit ca o sfîntă şi în cele 3 zilecît am ţinut-o în casă nu s-a schimbat la faţă cunimic. În modestie şi bună-cuviinţă şi în dis-creţie, luîndu-i pe oameni nu aşa cum ar fi vrutea să fie, ci aşa cum au reşţit ei să fie.

Ascult înregistrarea cu A., de la 15 mar-tie’ 86, cînd avea 2 ani şi 4 luni.

Dau de jurnalele Lidiei din 80 şi 81, o săle citesc cu atenţie.

28 apr. La Cartea Românească, deschid uşa la MC, era acolo, spune:Imediat. Aştept afară, iese de două ori cu o hîrtie. Mă întreabă de ce suntursuz, posac. Eşti aşa întunecat, nici n-ar trebui să stau de vorbă cu tine! Îispun. Îmi spune. Dacă era proză, dar la poezie e mare bătaie, a citit, e bine,dar să merg la conducere. Şi în rest: să fiu atent la mine, să port doliu, sămă apăr de problemele altora. Îi mulţumesc pentru tot. Lucrezi şi la roman?Îi spun de G., personajul meu e în pericol. Mi-l poate răpi boala. Şi culmea,chiar şi caietul acesta s-a terminat!

20 oct. Două vise: unul cu directorul Ciocîrdel venit în control.Al doilea vis: Cu Zaharia Stancu, pe care îl vedeam din spate: ceafa,

capul şi îl auzeam citind foarte adecvat o poezie de-a sa cu repetiţii, eraprezent mai în faţă şi Ludovic Antal – poate pentru că mi-a imitat cîndvastilul lui Z.S., persiflîndu-l? Apoi a citit un poem de Ion Gheorghe, tot foarteadecvat, prezent şi acesta, mai spre dreapta, nu-l vedeam clar, dar ştiam căse aşezase pe cealaltă parte a sălii. Bine şi de aproape îl vedeam pe NichitaStănescu, capul mare, blond, văzut de sus şi arcul larg al umerilor şibraţelor, în timp ce răsfoia două cărţi late, cu ilustraţii pentru copii. Niştelinii care se deschideau – stil cunoscut mie, sugerînd o aripă, nişte aripi.Desenele erau de Mihu Vulcănescu, i-am zărit numele, iar Nichita S. mi-adat să răsfoiesc şi eu una dintre cărţi, spunîndu-mi: Asta e cea mai reuşităilustraţie de carte pe care a făcut-o M.V.. Ciudat, erau copii desenaţi subforma unor suluri de covoare şi preşuri, aşa cum pot fi văzute, grupate princolţurile magazinelor de specialitate. Am deschis cartea la o ilustraţie cu ungrup de copii ce păreau că participă la o reuniune de dans şi, într-adevăr, ofetiţă din prim-plan a început să se legene, aşa cum o priveam şi să întoar-că faţa, încoace şi încolo. Mi s-a părut că pe drept cuvînt e o carte deexcepţie, aşa cum şi susţinuse în fapt N.S. M-am întrebat dacă acest gen deilustraţie s-ar potrivi cărţii mele Întîmplări din pădure.

3 dec., duminică. Ieri de dimineaţă, ocupat cu pregătirea recepţieicelei mari, cu ziua nanei, unde citesc o poezea foarte veselă, recitită apoi dediverşi de vreo trei ori, cu primirea lăzilor care, în sfîrşit au venit şi, de laslujbă, direct în Berceni, la D.Alexandru, unde sunt ai mei, cei doi fii cupartenerele lor, apoi vine Calais şi un colonel din vecini, Sântea, cu soţiaisteaţă şi cumsecade. Cînd e vorba să se cînte mulţi ani trăiască, A. sare dejos şi pune mult suflet, în cercul nostru, i se aude vocea subţirică. În rest,ascultă tot, înţelege, interpretează bancurile, ba spune şi el unul, aflat nu-mi dau seama unde.

D.A. primeşte de la Geta lui un telefon care îl dă rău peste cap, dela Rodica, îi promite că vin pe la 18, apoi de la Mircea care zice că e camrăcit şi nici bani de taxi nu are. Ne întoarcem acasă pe la 23, cu ultimulmetrou, A. e obosit dar tot povesteşte, cu mult haz, o secvenţă din joaca lui,spre amuzamentul doamnei de alături, care tot mustăcea pe sub ochelarii eicu o lentilă spartă. Eu, răcit de-a binelea, căci ceilalţi convivi fumasaerămereu, cu geamul deschis. Lui D.A. i-a plăcut poezia ce i-am dedicat, Calaisa recitit-o cu voce tare. Promit să o bag în următorul volum.

ION LAZUFragmente de jurnal

22

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Când aţi început să scrieţi şi cu ce aţi început, poezie sau proză?

Cred că la început a fost poezia, deşi nu prea eram eu conştientpe atunci – vorbesc de perioada copilăriei, adică pe la vreo 10-12 ani – de ceea ce însemna poezie sau proză. Interesant este

însă că eram un cititor pasionat şi asta într-o ţară în care, la acea vreme,lectura nu era o preocupare de căpătâi. Eram elev la o mică şcoală rurală sifaptul că citeam a fost important pentru că mi-a trezit gustul de a scrie,fireşte, despre lucruri copilăreşti, neînsemnate. Mult mai târziu, la 24 de ani,am publicat prima mea carte, care era un volum de poezie.

Aţi studiat istoria. De ce v-aţi consacrat literaturii? Şi încă ceva: văplace să scrieţi mai mult poezie sau proză?

În cadrul formării mele universitare am optat pentru specialitatea Is-torie Contemporană, inclusă la Filosofie şi Litere sau Studii Clasice. Tot-deauna mi-a plăcut să studiez istoria şi să cunosc faptele.

Cercetarea istoriei a fost dintotdeuna pasionantă pentru mine. În tim-pul facultăţii am studiat opţional şi Istoria Artei.

De ce m-am consacrat literaturii? Pentru că eu cred că literatura esteo punte solidă pe care trecând-o putem avea acces la alte domenii, de pildăistoria, şi prin ea putem stabili multiple contacte cu alte realităţi. Un istorictrebuie să acorde o mare atenţie literaturii deoarece prin ea se contureazăfapte istorice pe care de multe ori istoria le explică incomplet. Trebuie avutăîn vedere această complementaritate – şi nu este vorba numai de relaţia din-tre literatură şi istorie, ci şi de legătura cu alte discipline.

Faptul că m-am dedicat literaturii arată preocuparea mea pentru a co-munica o serie de fapte sau realităţi emoţionale ale universului înconjurător.De asemenea, preocuparea mea pentru a perfecţiona fiinţa umană şi a cunoa-şte omul în totalitatea sa mă face să mă ocup de literatură ca fiind direcţiade bază pentru lansarea mesajelor prin intermediul unor varii forme literare.Literatura nu este o scuză pentru a-mi masca sentimentele, ci un prilej de ale observa şi a le face cunoscute, o modalitate de a denunţa situaţiile deplo-rabile care apar în lumea de astăzi.

Răspunzând celeilalte întrebări, pentru mine este mult mai greu săscriu poezie decât proză. Proza este un „exerciţiu” pe care îl fac zilnic, prinarticolele pe care le scriu pentru diverse publicaţii.

Poezia înseamnă însă pentru mine găsirea cuvintelor celor mai expre-sive, înseamnă exprimarea unei reflecţii profunde pe care trebuie să o expri-mi astfel încât să dea rezultate maxime. Sunt autorul a 20 de volume depoezie, ceea ce înseamnă că nu mă tem să scriu versuri, dar o fac cu foartemult respect. Pe de altă parte, nu vreau să spun că proza ar fi ceva facil, nicivorbă. Fiecare act de creaţie implică multă trudă, dacă vrei ca prin el săinovezi şi să comunici ceva.

V-aş ruga să spuneţi cititorilor din România câte ceva despre modeleledumneavoastră literare, fie ele din Spania, fie din altă parte. Şi încă ceva:cunoaşteţi vreun autor român?

Literatura spaniolă include scrieri în castiliană, catalană, galego şibască, deşi cele mai cunoscute sunt cele în castiliană, adică spaniolă. Toateaceste scrieri în limbi diferite au o vastă tradiţie literară şi includ multe ten-dinţe, modele şi experimente, care s-au bucurat de un succes enorm în întrea-ga lume. Limba spaniolă din afara teritoriului Spaniei – mă refer la AmericaLatină cu marii săi scriitori – face ca acest spaţiu să se îmbogăţească cu ver-siuni creatoare foarte diverse.

Se spune că literatura occidentală trece printr-o criză constantă şi es-te în căutarea identităţii. La fel se spune şi despre artă. Trăim într-o lumeîn care totul evoluează atât de repede încât modelele de ieri, astăzi deja numai sunt de actualitate şi această absurditate este, din păcate, impusă de spi-ritul mercantil. În prezent există mari creatori a căror influenţă nu poate fianulată de interesele celor ce domină piaţa. În pofida acestei relativităţi, ex-ponenţii literaturii de valoare rezistă. În ceea ce priveşte literatura română,ea a apărut în Spania cu ţârâita şi aceasta din mai multe motive. Aş enu-mera unul: distanţa ideologică a anilor de odinioară, care a fost cel mai mareobstacol în calea cunoaşterii. Acum, suntem obligaţi, noi, cei din Spania, săcunoaştem această ţară importantă care este România şi pe marii săi scri-itori. Intrarea de facto a României în Uniunea Europeană, participarea ţăriila acţiunile comunitare, fără însă a-şi pierde specificul va accelera, fără doarşi poate, o apropiere de bun augur. De fapt, această apropiere am experimen-tat-o deja în marile oraşe din Spania prin prezenţa emigranţilor români, care,desigur, nu trec neobservaţi când îşi exprimă patriotismul prin intermediulmuzicii folclorice şi al altor modalităţi de exprimare. O dovadă în plus că ro-mânii îşi respectă ţara şi o fac cunoscută când sunt departe de ea. Şi o faccoerent.

Cât despre întrebarea dacă cunosc vreun scriitor român, aş spune că,în pofida izolării de care aminteam, sunt autori care pentru mine nu au tre-cut neobservaţi, cum este cazul marelui poet naţional Mihai Eminescu, careîn scurta sa viaţă a scris o operă pe care o putem numi completă şi deter-minantă. În această operă calitatea şi cantitatea sunt în echilibru. Eminescua fost un poet al gândirii, care prin versurile sale ne incită la reflecţie, neface să extragem idei şi să vedem lumea într-o lumină complet diferită de ceacu care suntem obişnuiţi.

Tristan Tzara este un alt important reprezentant al poeziei româ-neşti. Deşi dadaismul nu mă atrage în mod deosebit, recunosc că personali-tatea poetului este mai presus de orice opinii favorabile sau defavorabile. Unalt poet pe care îl admir este Lucian Blaga. În poezia sa, ce tinde către meta-fizic, putem observa diverse particularităţi, ca, de pildă, evocarea lirică a na-turii şi a peisajului, fără a cădea însă în bucolism perimat.

Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, Gellu Naum, printre alţii, suntpoeţi la ale căror versuri trebuie să luăm aminte. Alt poet admirabil, care îicunoaşte bine atât pe români cât şi pe spanioli, a fost Aron Cotruş, care atrăit mulţi ani în Spania, autor – între altele – al Rapsodiei iberice, scrisă înlimba spaniolă. El poate servi drept punte între poeţii români şi cei iberici.Poemele sale tragico-epice au o valoare creatoare care face necesară o uceni-cie referenţială pentru a le înţelege.

Un mare scriitor român care a trăit în Spania, a scris în limba spani-olă şi a murit la Collado Villalba (Madrid) a fost Vintilă Horia. Cine nu îlcunoaşte pe marele narator care în cartea sa Dumnezeu s-a născut în exil areuşit să facă o critică sinceră societăţii de atunci, cu o accentuată doză deexistenţialism? Cartea sa Cavalerul resemnării ne oferă multe chei pentru în-ţelegerea istoriei şi a realităţii din România. Opera sa a avut impact în Spa-nia, dat fiind că a scris în spaniolă şi a fost considerat unul dintre scriitoriispanioli. Opera sa extraordinară a fost deosebit de preţuită de cititori dindiverse categorii sociale.

Dintre puţinii naratori din România pe care îi cunosc trebuie să îlomagiez pe Mircea Eliade, căruia în acest an îi vom sărbători centenarulnaşterii. Am citit multe din oprele sale, precum Tratatul de istoria religiilor,Mitul eternei reîntoarceri şi alte lucrări de referinţă, la care a fost necesar sărecurg când am scris lucrări de simbologie şi semiotică. Pe lângă acestea,

Xosé Lois GarcíaFerestre spre Europa

Xosé Lois García s-a născut la 22 aprilie 1945, în oraşul Lugo, din provincia Galicia, în nordulSpaniei. După studiile primare şi liceale în Galicia, la 20 de ani pleacă la Barcelona, unde urmeazăcursuri de sociologie la Institutul de Ştiinţe Sociale şi Politice, dar le va abandona pentru a se înscriela Universitatea din Barcelona, unde a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, specialitateaIstorie. În prezent este director al Arhivei Istorice Municipale din Sant Andreu de la Barca, Barcelona. Estepreocupat de numeroase teme de studiu privind cultura galegă din Catalonia. A susţinut numeroaseconferinţe, este autor al multor articole apărute în diverse publicaţii din Galicia, din restul Spaniei,dar şi din străinătate. Eseist, critic literar, dramaturg. Specialist în literatura de limbă portughezădin Africa, autor de antologii şi traducător.Opera sa – poezie, proză, dramaturgie – include 50 de titluri publicate în limbile galego, portughezăşi catalană. A călătorit de mai multe ori în Africa şi America. Cercetător al operei lui AgostinhoNeto, primul preşedinte al Angolei, dar şi al altor autori. Este, de altfel, membru de onoare alUniunii Scriitorilor Angolezi.A debutat în 1974 cu un volum de poezie (Parcelă pentru a semăna un verb), în prezent opera sapoetică numărând 20 de volume dintre care: Nu am alt cântec (1975), Aquarium (1982), Materie corpo-rală (1986), Labirint incendiat (1989), Falusul lui Bachus (1998), Kalende (1998). A publicat numeroaseantologii din poezia angoleză, portugheză, braziliană, mozambicană, precum şi eseuri: Naţionalităţicolonizate din Europa Occidentală, Lupta poetului-războinic împotriva alienării, Omagiu Angolei, JoséMartí şi vinul.Preocupat de simbologie, fiind, de altfel, considerat unul dintre specialiştii de marcă din Spania înacest domeniu, a publicat lucrări despre Simbologia romanică, Simbologia romanicului în Amaranteş.a. Colaborator a numeroase publicaţii literare şi istorice din Catalonia şi Galicia.

23

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

proza lui Eliade, a cărei acţiune se petrece în lumea orientală, mai exact încea hindusă, ne dezvăluie un univers magic şi mă refer aici la Nopţi la Sera-mpore. Atât personalitatea cât şi opera lui Mircea Eliade rămân înscrise cumajuscule în literatura europeană.

Tocmai am citit De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, unul din-tre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Naraţiunea sa, talen-tul său de povestitor mi se par fascinante. Cred că cititorii şi toţi cei dinjurul său trebuie să fie foarte atenţi la Cărtărescu şi mai cred că Româniaar putea conta într-o zi pe un premiu Nobel obţinut de el.

Ce ne puteţi spune despre ideile şi principiile dumneavoastră literarecare ne-ar putea ajuta să vă înţelegem mai bine opera? Care sunt temele căr-ţilor dumneavoastră? Vă preocupă să scrieţi proză sau poezie cu conotaţiepolitică?

Nu obişnuiesc să vorbesc despre mine. Încerc să nu cad pradăvanităţii şi cred că opera mea are o valoare relativă. Scrisulmeu este foarte personal, ghidat de emoţiile mele şi nu de ce

poate impresiona editurile sau criticii literari. Sunt foarte departe de toateacestea. Aşa stând lucrurile, acest comportament implică diferite întrebări detip etic din partea mea. De aceea, evit faima-capcană, de care beneficiază ter-ţii sau cei care impulsionează spre obţinerea ei. Cred că timpul aşează luc-rurile la locul lor şi este cel mai bun judecător, care face ordine în opiniilepro şi contra. Nu mă preocupă deloc să scriu poezie sau proză politică pen-tru că totul este politică, politica este pretutindeni, în modul de a ne îmbră-ca sau pe terenul de fotbal. Nimeni nu poate rămâne neutru, nimeni nu poateevita să facă politică. Atât în poezia cât şi în proza mea există „doze” depolitică, luări de poziţie faţă de situaţii injuste ori comportamente nedrepteşi perfide faţă de indivizi sau colectivităţi.

Misiunea intelectualului este de a denunţa atrocităţile care se comitîn lume, din partea oricui ar veni ele. Este de datoria unui scriitor, legat detimpul şi de mediul în care trăieşte, să denunţe nedreptăţile sociale.

Sunteţi originar din Galicia. Consideraţi că aceast fapt are o influenţăaparte asupra modului dumneavoastră de a scrie?

Întreaga mea operă este strâns legată de Galicia prin multe lucruri.În toate lucrările mele încerc să mă raportez la şi să pun în valoare culturaşi caracterul unui neam marginalizat timp de secole de statul spaniol. Trăindrimp de secole în sărăcie într-o ţară bogată, locuitorii Galiciei au fost siliţi săemigreze. Emigraţia aceasta a fost provocată chiar de către stat pentru a-şispori beneficiile pe care le producea acest exod scandalos. Aceasta este unadintre multele anomalii provocate de o politică nedreaptă, care a lovit în variimoduri populaţia din Galicia. De aceea, un scriitor conştient de toată situ-aţia nu poate rămâne pasiv faţă de nedreptăţile comise faţă de aceşti oameni.

Scrieţi în galego şi în catalană. De ce nu scrieţi şi în castiliană (spa-niolă – n.r.), limbă pe care o vorbiţi excelent?

Scriu în spaniolă pentru aceia care nu înţeleg galego şi pentru ceidin afara Galiciei. De altfel, mi-am făcut studiile în spaniolă, datfiind că galego şi alte limbi „periferice” erau interzise pe vremea

dictaturii lui Franco. Pentru mine castiliana este o limbă importantă, fără în-doială, o vorbesc şi o scriu fără complexe, dar priorităţile mele şi strădaniamea se îndreaptă către a ajuta la normalizarea limbii şi culturii mele, năpăs-tuită vreme de sute de ani. Vorbesc şi scriu în toate limbile din PeninsulaIberică – cu excepţia celei basce şi tare rău îmi pare – adică galego, casti-liană, catalană şi portugheză. Toate sunt mijloace de comunicare, care expri-mă dinamica tradiţională a unei societăţi autohtone care le-a creat nu prinlege, ci prin relaţiile din interiorul acestei societăţi şi este inadminisibil săse atenteze împotriva acestei realităţi.

La ce lucraţi în prezent şi care sunt proiectele dumneavoastră pentruviitorul imediat?

Eu lucrez totdeauna pe varii direcţii, apoi priorităţile impun ritmul.Trebuie însă să spun că sunt un scriitor care îşi realizează proiecteleîncepând prin a le contura în minte. Creierul meu le structurează până cândle scriu, scrisul fiind ultimul şi cel mai uşor proces. Sunt proiecte care fer-mentează şi se modifică mental timp de ani. Cred că acest lucru este primor-dial pentru orice creator. Apoi, ritmul îl dau lucrurile care se leagă, se inte-grează treptat în proiect.

Proiectul meu deja conturat ar fi un roman, a cărui gestaţie a durat10 ani şi pe care acum sunt pregătit să îl scriu. Tema este esenţială pentrua-mi lărgi posibilităţile, resursele literare. De asemenea, am revăzut pieselede teatru publicate cu ani în urmă.

În acest moment este pe punctul de a apărea o publicaţie de literaturăpentru copii, în versuri, pe care am iniţiat-o în urmă cu mai multă vreme.Poezia continuă să fie centrul creaţiei mele.

Ce le puteţi transmite, din Spania, românilor?România este o ţară importantă, care a reuşit să intre în comunitatea

europeană, ceea ce înseamnă că ne vom cunoaşte îndeaproape şi fără reţi-neri. Să le spun românilor mai mult decât ştiu ei despre ei înşişi ar fi o mareîndrăzneală din partea mea. Cred că poporul român are o istorie pe care şi-a construit-o prin propriile puteri, o istorie demnă de toată admiraţia. Unpopor care a ştiut să reziste de-a lungul timpului, să continue să existe, estedemn de toată stima şi admiraţia noastră. În plus, românii au deschis multeporţi speranţei şi merită să fie respectaţi, cunoscuţi şi trataţi pe picior deegalitate. Latinitatea poporului român ne va stimula pe toţi latinii, care dindiferite motive nu am fost suficient de informaţi asupra fraţilor noştri ro-mâni.

Interviu şi traducere din limba spaniolă

ANGELA LUCIA CIOCÂRTEA

BACOVIA

PIOMBO

Dormivan fondi i feretri di piombo,E fior di piombo e funebre indumento –Sol stavo nella tomba… c’era vento…I serti scricchiolavano di piombo.

Riverso era il mio amor di piomboSu fior di piombo, e presi a chiamarlo;Faceva freddo… sol col morto stavo…E gli pendevan l’elitre di piombo.

SCENARIO

Alberi bianchi, alberi neriNudi nel parco solitario:Scenario di lutto, funerario…Alberi bianchi, alberi neri.

Ricolmo il parco di rimpianti…

Con piume bianche, piume nereUn augel dal verso amaroPercorre il parco centenario…Con piume bianche, piume nere…

Nel parco si affaccian spettri…

E foglie bianche, foglie nere;Alberi bianchi, alberi neri;E piume bianche, piume nere,Scenario di lutto, funerario…

Nel parco nevica appena, raro…

LACUSTRE

Da tante notti piover odo,Della materia il lagrimare…Son solo col pensier approdoAlle dimore sulle acque.

Su assi molli quasi dormo,Mi urta alle spalle un’onda –Sobbalzo insonne, e mi pareNon abbia tratto il ponte dalla sponda.

Un vuoto storico si stende,Addietro al tempo mi ritrovo…E sento sotto tanta pioggiaLe pile che si sfan nel crollo.

Da tante notti piover odo,Da sempre attendo e sobbalzo…Son solo, col pensier approdoAlle dimore sulle acque.

SONETTO

Questa notte bagnata, greve, ti soffoca,Tra nebbie – rossi, ciechi, stanchi –Affumicati ardono fanali,Come in un’umida bettola sporca.

Per i sobborghi piů cupo č pernottare…Acquazzoni allagano le umili case –E senti una tosse secca, amara –Attraverso i muri che stan per crollare.

Come Edgar Poe o VerlaineAllucinato dall’alcol consunto –Rientro e me ne infischio di tutto.

Poi con buffo barcollante andare,Vo brancolando per della stanza il buio,Cado, ricado, ma continuo a ciarlare.

Traducere în italiană deGEO VASILE

24

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

– III –

„Dinu, sînt mîndru de ce-ai făcut”

Ce te-a readus acum la Cluj?Tocmai evocam dispariţia părinţilor mei, la

un interval de un an, şi sînt aici şi ca să facem oanumită ceremonie de familie în amintirea lor, unparastas... Mama dispărea chiar în perioada aceasta,anul trecut, tata cu un an înainte, şi acum sînt pro-fund impregnat de atmosfera acestei apropieri deBistriţa, de casa aproape goală...

Mai ai fraţi?Da, fratele meu locuieşte acolo, în continua-

re, unde mi-a rămas şi biblioteca românească, pecare tata a trebuit să o recupereze de la Bucureşti,după ce am fugit eu. În orice caz, cînd am reuşit săvorbesc cu tata, pentru prima dată, după ce vorbeamla radio şi era un blocaj în jurul tuturor persoanelorapropiate mie, cu ameninţări, cu intimidări; tatăluimeu, de exemplu, i-au confiscat buletinul, pentru căce altceva puteau să-i facă unui ţăran, crezînd că-lintimidează? –, cînd am reuşit să vorbim la telefon,cred că timp de trei secunde, pînă ne-au tăiat legătu-ra, el a apucat să spună: „Dinu, sînt mîndru de ce aifăcut”...

Iniţial, nu ţi-a dat acordul.Nu, pentru că nu ştia nimic. Oricum, aseme-

nea decizii le iei singur, uneori în mod abuziv, înnumele celor dragi ţie.

Pentru ce crezi că era mîndru tatăl tău? Pen-tru ce ajunseseşi, sau pentru faptul că ai trecut dinco-lo?

Pentru că am făcut-o, pentru că am înjuratregimul, pentru că mi-am asumat toate riscurile as-tea. Şi, probabil, pentru faptul că nu mi-a fost fricăatunci cînd m-am dus dincolo şi am început să vor-besc. Majoritatea au ajuns în Occident şi s-au as-cuns. Dar îi înţeleg şi pe ei.

Este foarte important să ai binecuvîntarea ta-tălui pentru gesturile tale.

Da. Este un lucru care mi-a prins foarte,foarte bine, pentru că, de cîteva luni, îmi făceamprobleme noaptea, îmi făceam reproşuri, pentru căştiam că asupra celor apropiaţi se exercită presiuni

şi ameninţări şi, într-adevăr, au fost presaţi şi ame-ninţaţi. Au avut şi ei parte de toate mizeriile, de toa-tă răzbunarea asta, debilă, cretină, a unor vechi regi-muri, care exercitau legea talionului.

Iar tu purtai această vinovăţie...Bineînţeles că o simţeam, deşi la început

parcă evitam să mă gîndesc la urmări, fiindcă niciteroarea nu mai punea mare zel, ca în deceniile cincişi şase. Noroc cu rebeliunea, care mi-a scurtat aştep-tarea şi mi-a simplificat gama autoreproşurilor. Mi-am recuperat familia după un an, dar, oricum, actelede întregire erau deja făcute prin Ambasada Franţei.

Îi semeni tatălui tău? Era un părinte sever?Eu cred că da. Doar că el echilibra mai bine

balanţa dreptăţii şi era mai intransigent decît mine,adică nu se încurca în nuanţe, mergea la esenţa ana-lizei. Era un fals sever, severitatea lui avea şi hazulei, pentru că, bunăoară, cînd am terminat anul de fa-cultate, chiar după ce înfiinţaserăm Echinoxul, m-am

dus acasă, eram foarte mîn-dru, veneam cu un braţ dereviste Echinox, publicasematîtea poezii, iar el îmi zice:„Foarte bine, ai fost la facul-tate, ai avut destulă vacanţăpentru un an, acum avem decosit”. Deci, studiile erau operioadă de vacanţă, pentruel... Eu cred că tata era, într-un fel, tipic pentru un ţărandin Transilvania. În primulrînd, că citea. Tata citea. Lanoi, în casă, existau cărţi, mul-te luate de la bibliotecă, o bib-liotecă sătească ce funcţionaîncă din vechiul regim, deşiepurată drastic. Am povestit înalte împrejurări cum am des-coperit, în aceeaşi bibliotecă,la Prundu Bîrgăului, şi o anto-logie a poeziei americane. Tatacitea, citea Zola, citea clasicioccidentali, unii tipăriţi deCartea Rusă… Îmi amintesc şiacum cum stăteau la noi, pestealte trei cărţi, sus de tot, Baniilui Zola. Alături de romane so-vietice, pe care le-am citit şieu, dar şi cărţi cu poveşti. Înfamilia noastră, exista şi unOctoih de la 1710, cu literechirilice, mîndrie a biblioteciimele de la Paris.

Şi-apoi, familiile din zona respectivă erau unfel de structură care făcea ca întotdeauna primulcopil să fie îndreptat spre studii, iar ceilalţi mergeaula munca cîmpului.

Tu erai primul?Eu eram primul, şi aşa s-a şi întîmplat. Buni-

ca i-a spus tatălui meu: „Trăiene, trebuie să plecebăiatul la şcoală”. M-au trimis la Braşov, la omătuşă, să fac şcoală, imediat după primele treiclase. În familia noastră, primul era un învăţător, iarrestul erau ţărani, care rămîneau pe lîngă casă, dar,în acelaşi timp, cum era sistemul austro-ungar, exis-ta undeva şi o trambulină, un sistem care îl propul-sa spre centru pe unul dintre membrii familiei, îl fă-cea domn, îl făcea avocat etc., iar restul rămîneauţărani.

Tu te-ai propulsat cam tare, pînă la Paris...

DORA PAVEL în dialog cu DINU FLĂMÂND„Traducerea, singura modalitate permisă

de a «parazita» un mare spirit”

Dinu FlămândFoto: Jan Myskin

Sylvia şi-a vîrît capul încuptor şi a dat drumul la gaze.

Ted Hughes a fost acuzat după aceea de

insensibilitate… Abia lasfîrşit s-a aflat că în tot restulvieţii sale a continuat să-i scrieSylviei poeme, să dialogheze cu

ea. Iată că poetul trebuie săştie şi cum să se însoare. Nuştiu ce mă atrage la cuplulacesta nefericit, nefericit în

viaţă, fiind însă doi mari poeţiai literaturii britanice,

ai secolului XX. Dar ei nu reprezintă pentru mine modele cinematografice, şi, de

altfel, eu nu mă mai ducde multă vreme la film.

25

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Ştiu eu? Nu ştiu dacă m-am propulsat.Dar, în felul acesta, eu cred că şi zoneleastea, cum sînt Bîrgaiele, au fost foarte

dificile pentru comunişti, pentru că nu aveau cum să-i încovoaie pe aceşti indivizi structuraţi de o viaţăsocială deja reglementată de cîteva generaţii. Adică,aveau un cult pentru carte, ştiau că studiile sînt omuncă grea, mai grea decît cea de la cîmp, şi ştiaucă ele nu-s pentru toată lumea. Şi ştiau că unul estedestinat să ajungă domn, iar ceilalţi sînt destinaţi sărămînă ţărani, şi toată lumea era la locul ei, mulţu-mită.

Iar tata era ceva în plus, el niciodată nu s-aîncovoiat, niciodată n-a acceptat să fie plătit de comu-nişti. Mai tîrziu am aflat că făcea contabilitatea pen-tru indivizi, membri ai P.C.R., care luaseră magazi-nele săteşti şi care nu ştiau să facă contabilitate. Ta-ta le făcea contabilitatea, era plătit de ei direct, iarei îşi plăteau analfabetismul, dar tata nu a acceptatniciodată să fie salariat la comunişti. Eu cred că co-muniştii au avut mult de furcă cu ţăranii din acestezone, regimentele grănicereşti, zona aia, a Bîrgaielor,unde exista şi un anumit simţ al proprietăţii, carefăcea parte din structura lor, fără să fie foarte cupizi,fară să fie lacomi, să se îmbogăţească peste măsură.Nu era ţăranul caricaturizat al lui Rebreanu, carevroia neapărat pămînt. Pămîntul era puţin, se lucrafoarte greu, ca dovadă că acolo colectiv nu s-a pututînfăptui. Geografia nu ţinea cu comuniştii, a ţinut cumicii proprietari. Era greu să colectivizezi munţiirespectivi. Intru în subiectul ăsta, pentru că este,parţial, şi subiectul cărţii mele, Grădini. Au luat şap-te piei de pe bieţii oameni de acolo, care, însă, cutoate adversităţile, au făcut dovada că pot să scoatătotul din pămînt: porumb, grâu, orz, secară, legume,fructe, lapte, vite, tot. Aveau o tenacitate excepţiona-lă. Abia acum îmi dau seama cît de greu era să scoţio recoltă de pe acele pămînturi pline de pietre, de peacele dealuri abrupte, acum, cînd multe nu mai sîntlucrate. Iar ei o făceau. Şi, deci, atunci, cum au găsitcomuniştii să-l pedepsească pe tata? L-au mai pedep-sit încă o dată, luîndu-l şi la muncă forţată. Tata şiîncă vreo trei din sat au fost luaţi la muncă forţatătimp de un an, să facă combinatul de la Călan. Astas-a întîmplat prin '53, după ce venise din război, sini-stră răsplată pentru un veteran de război...

Într-adevăr, sinistră, incredibilă răsplată.

Asta le-a fost răsplata, bineînţeles, lamuncă forţată. Presupun că i-au luatpe cei mai voinici, pentru că tata şi cu

un prieten de-al lui povesteau cum, la un momentdat, cînd vagonetele deraiau, ei erau singurii care re-uşeau să ia un vagonet, să-l pună pe şine doar cu for-ţa braţelor, cum ai lua o targă. Doar ei, doi oameni.Erau voinici şi munceau. Şi erau răbdători. În oricecaz, cînd s-a întors de-acolo, i-a spus mamei să numai vadă varză la noi, în grădiniţă, pentru că numaivarză mîncase timp de un an de zile. Şi, ca să încheirăspunsul, pentru că l-am evocat pe el, cred căpărinţii sînt pentru noi nişte modele, deşi rareoriajungem să le-o spunem. Pentru mine, ei au fost unmodel de oameni la locul lor, fără să aibă nimic ero-ic, dar care, în acelaşi timp, aveau o lectură foarteclară a lumii. Ei respectau alte categorii sociale, şinu cu resemnare, ci cu bucuria de a se afla ei la locullor. Şi cu filosofia aceea, melancolică, despre timpulcare trece. Eu le-am preluat filosofia, acum o înţelegşi o admit, chiar cu riscul de a mi se spune că sîntpaseist. Pentru mine, toate astea au interes, sînt unax al lumii, mi-au devenit un reper în funcţie de carerelativizez şi faptul că trăiesc la Paris.

„Învăţam poezii pe de rostcînd coseam iarba”

Care este secretul tinereţii tale fizice şi intelec-tuale?

Secretul tinereţii? Ştiu eu dacă există un sec-ret al tinereţii mele sau dacă ea este reală? Încerc săfac sport, să nu fiu sedentar, am găsit şi o formulăciudată, să şi citesc cînd fac sport sau să pedalez cîteo oră şi să ascult şi muzică foarte bună. Pot citi şifilosofie cînd fac sport, pentru că tocmai textul defilosofie trebuie să-l rumegi bine. Iar eu iau o frază,şi, în timp ce pedalez un sfert de oră, am timp să măgîndesc, să o întorc pe toate nuanţele. De altfel, nufac decît să transpun o metodă care-mi reuşea cînderam student. Învăţam poezii pe de rost, cînd coseamiarba. Aveam o carte de poeme în buzunar, îmi luamo strofă şi o învăţam. Tot gîndindu-mă la ea, nici nu-mi dădeam seama cînd terminam brazda. Era un felde a-i lua partea penibilă efortului fizic, păstrînd însăefortul fizic, pe care întotdeauna mi-a plăcut să-l îm-bin cu cel intelectual.

Tu ai şi un entuziasm special, o deschidere, ocuriozitate aparte.

Sînt curios. Sînt curios şi pentru că sînt dis-perat că am pierdut vremea. Nouă ni s-a furat tine-reţea, practic, deşi noi am făcut eforturi să ne infor-măm, să nu fim marginalizaţi. În acelaşi timp, însă,tot ce am învăţat a fost pe apucate, a fost improvizat.De aceea simt o datorie de-a mă completa iar, pe ur-mă, curiozitatea face parte, probabil, din codul meugenetic.

„Fizica are o poezie extraordinară”

Care sînt „bunătăţile” spre care se îndreaptăpofta, setea şi foamea lui Dinu Flămînd, în ce eşti tuflămînd acum?

O să rîzi, uite, acum mă interesează şi citescfoarte mult despre fizică, despre noua fizică cuan-tică, citesc foarte mult despre zonele de graniţă alebiologiei, mi se pare că sînt lucruri care încep să de-finească viaţa contemporană mai mult decît alte te-me din trecut. Cîteodată, sînt chiar scandalizat defaptul că viaţa contemporană face din noi nişte anal-fabeţi de nou tip, nişte analfabeţi în faţa acestor des-coperiri extraordinare ale fizicii, care are o poezieextraordinară. Ceea ce fac actualmente fizicienii esteincredibil. Universul, cu cel puţin douăsprezecedimensiuni..., ei sînt primii care îşi pun problemadacă nu cumva nu ştim mai nimic despre univers,pentru că nu avem unghiul bun din care privim. Sîntnişte lucruri extraordinare, o lumină despre cît de lu-minată poate fi mintea. Eu sînt uluit că nu se dis-cută despre asemenea lucruri şi se discută despre al-te fleacuri. Nimeni nu se mai interesează de des-coperirile fizicienilor, societatea contemporană treceprintr-un analfabetism de tip nou. În curînd, lumean-o să mai ştie nici tabla înmulţirii, pentru că avemtoate maşinile care fac înmulţirile în locul nostru. Şiatunci, tot ce apare nou în teoriile fizice pare că esteun automatism al tehnicii. Nici vorbă, noutatea loreste o sărbătoare extraordinară a intelectului. Ce do-meniu se ocupă cu frumuseţea de a contempla un in-telect care funcţionează formidabil? Numai poeziei îimai rămîne această zonă...

Vei folosi şi tu, în poezia ta, ceea ce citeştiacum despre fizică?

Cum să nu?! Dar încerc să introduc cît maipuţini termeni tehnici pentru că am tendinţa săintroduc cît mai mulţi, pe măsură ce-i pricep şi-midau seama că limbajul meu cere, la un moment dat,note de subsol, de aceea n-o fac. Dar, pe de altăparte, dacă ar fi mai mulţi care s-ar interesa, poatecă am schimba puţin şi poezia. Poezia ar intra într-un domeniu extraordinar. Dar nu mă iluzionez că unasemenea pariu va fi prizat de critica generaţionistăcare împarte laudele şi înjurăturile prin publicaţiileromâneşti de astăzi. Ion Barbu, cînd tuna împotrivapoeziei leneşe, vorbea şi el în pustiu.

Asta crezi că va fi poezia viitorului?Nu, nu cred. Dar pot apărea şi surprize.

Chiar eu am avut parte de surprize de receptare. Cî-teva excelente studii despre poezia mea au apărut peinternet, scrise de tineri pe care nu-i cunosc şi care,în mod evident, sînt marginalizaţi de cei cîţiva con-deieri autoproclamaţi conştiinţe critice, care au ocu-pat toate paginile culturale ale publicaţiilor din Ro-

mânia şi oficiază în numele acestei ideologii gene-raţioniste. Unii dintre ei îmi spun că sînt bătrîn. Eişi?!… Actualmente, tendinţa este spre discursul mi-nim, spre degradarea poeziei, spre renunţarea la ori-ce imagine, spre sărăcirea ei, pentru că avem oruşine de complexitatea sufletească. Mie nu mi-e ru-şine de complexitatea sufletească, iar această nouăgeneraţie, căreia îi e ruşine să fie complexă, îmi facemilă.

„Eu am o relaţie foarte dificilăcu singurătatea”

Protagonistul cărei mari iubiri din literaturauniversală ţi-ar fi plăcut să fii?

Citesc în ultima vreme despre iubiri tragice,în Marea Britanie: este iubirea dintre Ted Hughes şiSylvia Plath.

Tu n-ai ales personaje, ci chiar autori.Chiar autori, dar care sînt personaje. Tocmai

cînd am plecat de la Paris, am luat cu mine o carte,un studiu despre viaţa lor, despre cuplul lor. SylviaPlath s-a sinucis, luînd oarecum şi modelul disperăriicare trece la act, al Virginiei Woolf...

Care s-a aruncat în Tamisa...Da. Iar Sylvia şi-a vîrît capul în cuptor şi a

dat drumul la gaze. Ted Hughes a fost acuzat dupăaceea de insensibilitate… Abia la sfîrşit s-a aflat căîn tot restul vieţii sale a continuat să-i scrie Sylvieipoeme, să dialogheze cu ea. Iată că poetul trebuie săştie şi cum să se însoare. Nu ştiu ce mă atrage lacuplul acesta nefericit, nefericit în viaţă, fiind însădoi mari poeţi ai literaturii britanice, ai secolului XX.Dar ei nu reprezintă pentru mine modele cinemato-grafice, şi, de altfel, eu nu mă mai duc de multăvreme la film.

Răspunzi adesea prompt şi pasional, cînd eştiinvitat în emisiuni de radio şi televiziune. O faci dingenerozitate, sau din nostalgie şi însingurare?

Habar n-am. Poate că este şi un narcisism de-bordant, care mă face să nu tac şi să vorbesc, evi-dent. Pe de altă parte, eu am o relaţie foarte dificilăcu singurătatea, în momentul în care ea nu este pre-luată de ceea ce fac, de creaţie. Nu ştiu ce să fac cusingurătatea socială şi, deci, interpretez, probabil,solicitările de genul ăsta ca fiind tot atîtea mîiniîntinse, de aceea mă duc cu oarecare naivitate spreasemenea dialoguri. Pe de altă parte – de ce nu? –,cînd oamenii mă solicită să răspund, încerc să dauce-i mai bun din mine şi să fiu atent. Am învăţat săfiu atent la ce mă întreabă oamenii, la ce gîndesc.

Iunie 2006

26

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Secolul XX a îmbogăţit repertoriul teatruluiromânesc cu reţeta de succes a dramei saua comediei citadine. Aşa cum am văzut la

Victor Eftimiu, interesul pentru zugrăvirea maha-lalei pierde teren în faţa interesului pentru scenametropolei cu lumea oamenilor de afaceri, a presei,a modei şi a teatrului.

Totuşi, mahalaua îşi va mai găsi loc în operelelui G.M. Zamfirescu sau ale lui Mihail Sorbul. În„Domnişoara Nastasia”, G. M. Zamfirescu reuşeştesă depăşească clişeul unei drame axate pe ilustrareaunor tipologii specifice acestui mediu obscur,ocupându-se, aşa cum bine observa Mircea Ghiţu-lescu în Istoria… domniei sale, „nu de compunereavreunui personaj feminin de antologie, nici de maha-laua bucureşteană, ci de lipsa de şanse a individuluişi în acest sens, este foarte apropiat de Gorki. Maha-laua Veseliei, un Azil de noapte cu specific româ-nesc, în care nu numai Nastasia, dar şi celelalte per-sonaje sunt lipsite de şanse.”

De asemenea, Mihail Sorbul în piesa Dezertorul,alege mahalaua ca scenă de derulare a acţiunii doarca pretext pentru o dramă a vulnerabilităţii omuluisimplu în faţa războiului. Efortul disperat al sergen-tului dezertor Silvestru Trandafir de a-şi salva fami-lia din ghearele locotenentului german GottfriedSchwalbe, fost reprezentant al unei firme de maşiniagricole la Bucureşti, se desfăşoară pe fundalul unei„mahalale înfricoşate de război, cu oa-meni speriaţi ce se retrag în faţa iminen-tei ocupaţii germane” (Mircea Ghiţules-cu).

În drama „Patima roşie” a cărei acţi-une se petrece, aşa cum precizează Sor-bul, la Bucureşti, înainte de Primul Răz-boi Mondial, conflictul violent alimentatde pasiunea autodistructivă a persona-jelor, este parcă un preludiu la dezastrulcare se apropie. Două dintre personajele-cheie, studenta Crina şi Rudy s-au stabilitla Bucureşti din două motive diferite.Provinciala Crina vede în capitală un me-diu propice emancipării prin cultură, iarhoinarul Rudy, obosit de aventuri şi călă-torii vede în capitală un spaţiu al liniştii şi al regă-sirii de sine: „Crina: Atunci, domnule Rudy, să ţi-ospun verde. Eu sunt o fată care de-abia acum începsă pricep ce-i viaţa, dar pentru că sunt încă provin-cială mi-am păstrat anumite vederi aspre în chesti-ile sentimentale./Rudy: Nu mă miră, ba chiar leadmir./Crina: Atunci, iată-ne înţeleşi. Aşadar nici odeclaraţie. Eu am venit la Bucureşti să învăţ carteşi atâta tot./Rudy: Iar eu am venit în ţară, adică laBucureşti, să mă reabilitez sufleteşte./Crina (scurt):Drept să-ţi spun, ai nevoie.” Pentru Rudy, reabilita-rea sufletească nu poate veni decât prin împlinireaiubirii pentru Crina. Dar el a făcut deja greşeala dea se lăsa sedus de pasionala Tofana, colega Crinei şiiubita prietenului său Castriş. La deznodământultragic al piesei mai contribuie şi prezenţa ratatuluiŞbilţ (vărul Tofanei şi admiratorul nefericit dar sar-castic al Crinei) căruia îi revine funestul rol de inspi-rator al gestului disperat al Tofanei din finalul dra-mei: uciderea lui Rudy şi sinuciderea ei cu acelaşirevolver (procurat de nimeni altul decât de Şbilţ).Distruse de puterea pasiunii, personajele, ca şischema întregii poveşti par tributare teatrului luiRacine: un personaj este iubit de altul, dar el iubeştepe altcineva (triunghiurile Castriş – Tofana – Rudy,Tofana – Rudy – Crina sau Şbilţ – Crina – Rudy).Trei scheme care conduc în final la moartea celordoi protagonişti şi autori ai întregii intrigi a piesei.Şi totuşi, întâmplarea putea constitui şi un faptdivers relatat într-o pagină de ziar de scandal sauputea fi subiectul unuia dintre numeroasele procesecare, în prima jumătate a secolului al XX-lea, auţinut cu sufletul la gură opinia publică bucureşteană(de exemplu, cazul controversat al avocatului NicolaeU. găsit mort prin împuşcare cu revolverul alăturide iubita sa Arabela Armăşescu, doar rănită, înapartamentul lor din strada Precupeţii Noi nr. 25 la22 martie 1929).

Cu comedia „Actorul din Hamlet” Mihail Sorbulne introduce în lumea teatrelor bucureştene, radi-ografiind relaţiile încordate dintre actori, văzuteprin prisma rivalităţii pentru roluri. Chiar şi atuncicând miza nu este chiar atât de ispititoare (cum erolul Actorului din shakespearianul „Hamlet”)! Olume a intrigii, a loviturilor pe la spate, necunoscutăspectatorului obişnuit care trăieşte cu iluzia frumo-sului etern de pe scenă, dar şi o comedie amarădespre lipsa de solidaritate între artişti.

Şi fiindcă am revenit la comedia bucureşteană,nu-l putem uita pe Alexandru Kiriţescu, autorul„Gaiţelor” şi al monumentalei „Trilogii a Renaşte-

rii”. Dar nu aceste piese ne interesează aici, ci ocreaţie dramatică pe nedrept uitată de regizori,comedia „Anişoara şi Ispita (Marcel & Marcel –Rochii şi mantouri)”. Este povestea unui cupluprovincial stabilit în Bucureştii anilor ’20: Anişoaraşi Dinu Vasiliu. Prin intermediul lui Dodel verişoaraAnişoarei, soţia îl cunoaşte pe creatorul de modăMarcel, care sfârşeşte prin a se îndrăgosti de ea…sau o priveşte ca pe o potenţială aventură? Kiriţescunu ne lămureşte limpede. Tonul uşuratic al person-ajului îi conferă o notă de mister şi ambiguitate carene urmăreşte până la finalul piesei. Merită reţinutecâteva mostre de comic de limbaj. De exemplu, iatăce sfaturi de comportament în societate îi dă Marcel

Anişoarei în actul I, după ce abia s-au cunoscut înatelierul creatorului de modă (desigur primul ataceste dat chiar în momentul probei unei rochii):„Marcel: Nu e bine să fii atât de timidă. În saloaneledin Bucureşti, timiditatea trece drept lipsă deinteligenţă, şi ca să ai succes în lume trebuie să fiifoarte inteligentă: să scuturi scrumul de ţigară înfarfuria de fursecuri, să înţepi cu scobitoarea înceafa vecinului de masă… şi să râzi… să râzi întrunade orice. N-ai idee ce spiritual răspuns la toate între-bările alcătuieşte un îndoit şirag de dinţi scântei-etori! La urma urmei ce înseamnă pudoarea astaexagerată? Pudică să fie o femeie urâtă! O femeiefrumoasă să aibă mândrie… aş putea adăuga: obră-znicia darurilor minunate cu care a înzestrat-o natu-ra. (Cu un gest brusc smulge de pe umerii Anişoareieşarfa de muselină verde cu care ea, la începutulscenei, îşi acoperise, ca şi cum ar fi fost o broboadă,

umerii şi gâtul gol… Mângâind muselina verde.)Crâmpeiul ăsta de muselină a mângâiat umerii…gâtul d-tale… (Apoi se aşază pe taburet în faţa ei)Eşti de mult în Bucureşti?/Anişoara: De-o lună./Marcel: De unde vii?/Anişoara: De la Slatina. Mar-cel: Am băgat de seamă, de cum ai intrat pe uşă căeşti provincială. Foile acelea caraghioase, corsajul încare putea intra Casa de Depuneri… Parcă erai opreoteasă în luna de miere.” În actul II scena semută în luxosul apartament al celor doi soţi dinBucureşti, unde aceştia au organizat o mică serată.Anişoara în rochie de seară şi Dinu în frac aşteaptăinvitaţii. Reacţia violentă a lui Dinu la ifosele dedamă de salon, la franţuzismele Anişoarei ilustreazăperfect exasperarea provincialului la contactul cumondenitatea capitalei: „Anişoara: Alo! Casa Cap-şa?/Dinu: Iar Capşa?... Ţi-am spus c-am găsit ocofetărie pe Buzeşti… [...]/Anişoara(în aparat): Apropos, ce garçon trimiteţi să servească? Cum, n-aveţi nici unul liber? Vai, dar ce mă fac eu, că n-amdecât pe fata din casă şi pe bărbatu-meu./Dinu(dinbojoci): Arde-l-ar focul de Bucureşti!.../Anişoara(înaparat): Pe Georges? Mi-l trimiteţi pe Georges?Merci, Mlle. (Aşază receptorul) Dar ce ţi-a făcutBucureştiul?/Dinu: De când m-am mutat în Bucu-reşti parcă am intrat într-un balamuc. Când mă gân-desc la căsuţa noastră de la Slatina, îmi dau lacrim-ile… Trebuie să fi înflorit vanilia şi regina nopţii în

grădină. Ţii minte când se deschidea reginanopţii pe înserate? Te îmbăta de miros… seopreau trecătorii la gard să miroasă şi ei… /Anişoara(ironică): Săracii…/Dinu: Şi chioşculacoperit tot de zorele… Aici florile n-aumiros… parcă sunt de ceară… (Suspinând.) Cepace! Ce odihnă!/Anişoara: Numai la somn tegândeşti…/Dinu: Şi n-am dreptate? De-o lunăn-am închis ochii ca oamenii. Şi nu numainoaptea. Dimineaţa nu sar din pat de la şase?După masă pot eu să aţipesc un minut? (Cuun gest spre tavan.) Radio al dumnealor! Cumde nu înnebunesc de atâtea hore, romanţe şiconcerte, nu pricep… […] E el mitocanul cume, dar mitocanul cu radio…” Alienarea luiDinu îl apropie uneori de personajele interpre-

tate de Jack Lemmon în filme ca „Provincialii” şi„Prizonierul din Manhattan”, două capodopere alecomediei hollywoodiene care ilustrează aceeaşitemă: omul simplu confruntat cu haosul urban. Aici,însă, avem ceva mai mult. Confruntarea cu lumeamondenă poate transforma comedia în tragedie… caîn Gaiţele”. Iată-l pe bucureşteanul Marcel aducândîn discuţia cu Anişoara un element indispensabilsuccesului: „Marcel: Graţia bucureşteană nu e unlucru cu care te naşti./Anişoara: Nu?/Marcel: E unlucru care se capătă./Anişoara: Atât de uşor?/Marcel: Nu atât de uşor ca rujeola, dar ca şi ea, e denatură contagioasă./Anişoara: A…/Marcel: Este deajuns să petreceţi câteva momente în intimitateaunei persoane contaminate. Şi eu sunt printresubiectele cele mai contaminate…/Anişoara: Cum?/Marcel (se înclină): … de graţie bucureşteană.” ŞiAnişoara s-a contaminat repede de această „graţie”,şi riscă să-şi distrugă căsnicia. Aşadar, esteBucureştiul un oraş al pierzaniei în comedia lui Kiri-ţescu? În măsura în care, după mărturia lui Dodel,„ femeile din Bucureşti se înnebunesc şi după unmonstru, numai străin să fie”, în măsura în careDinu şi Anişoara se întorc la Slatina, dezamăgiţi,după un scandal, în care Dinu ameninţă cu sinu-ciderea, putea fi.

Nu aceeaşi impresie se degajă din comedia luiMihail Sebastian „Ultima oră”. „Bucureştiul interbel-ic este prins (cu aceeaşi irezistibilă percepţie realistăca şi provincia din Steaua fără nume) în mediileoamenilor de afaceri şi a presei.”(Mircea Ghiţulescu)Dar confruntarea dintre visătorul şi naivul profesorAndronic şi puternicul afacerist Grigore Bucşan seîncheie printr-un tratat de pace, pecetluit de consti-tuirea sub oblăduirea lui Bucşan a Societăţii anon-ime Protar destinată încurajării studiilor de istorieantică, datorită mai ales intervenţiei salvatoare aMagdei Minu care, împreună cu profesorul, îşi real-izează visul comun, acela de a călători în Orient peurmele lui Alexandru cel Mare.

Scrisă între 1944-1945, „Ultima oră” evocă încăun Bucureşti prosper, un „Mic Paris”, care însă, îşitrăia ultimii ani. Peste doi ani, această burgheziecare a furnizat teatrului românesc personaje plinede spumă şi savoare avea să rămână o dulceamintire, sufocată de „lumina care venea de laRăsărit”.

CORNELIU ªENCHEA

Oraşul pierzaniei

27

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Lovinescu apelează, în paginile sale con-sacrate lui Nicolae Iorga, şi la resurse-le expresive şi caracterologice ale

portretului sintetic, în care concizia formulărilor seîntâlneşte cu pregnanţa notaţiei morale ori cu inci-sivitatea observaţiei psihologice: „Ca şi în Ion Eli-ade-Rădulescu şi în B.P. Hasdeu – şi în N. Iorgastăpânea, de fapt, acelaşi suflet neastâmpărat, pro-teic, vast, fără o adâncime egală, răzvrătit, cu unfond totuşi conservator, de un romantism neînfrâ-nat, războinic şi neconsecvent, egocentric până ladiformitate, devorat de imaginaţie şi de ambiţie,capabil de avânturi mari, dar scoborându-se la mici-mi, suflet transfuzibil ce nu se recunoaşte pe sinede câte ori apare sub un nou înveliş terestru”.Interesant este, sub specia diversităţii tipologice aportretelor lui E. Lovinescu, portretul lui Mateiu I.Caragiale, portret conturat prin sublinerea aparte-nenţei la o „familie de spirite”. Tehnica regăsirii fil-iaţiilor, a recuperării unor relaţionări şi corespon-denţe ce ţin de o anume ereditate literară este pre-dominantă aici. Chipul interior al lui Mateiu reieseşi din aceste permanente paralelisme şi filiaţii cutemperamentul şi personalitatea tatălui.

Portretul lui Maiorescu este o dovadă a cla-sicităţii de spirit şi expresie pe care otoarnă Lovinescu în cadrele caracte-rologice ale profilurilor desemnate înMemorii. Fără risipă de figuri, refu-zând şi excesul de exactitate şi infla-marea tonului, criticul reface, în ges-ticulaţia austeră a frazei, portretul-efigie al mentorului Junimii, prinenunţarea şi ilustrarea calităţii domi-nante: optimismul, echilibrul olimpi-an, armonia ce se detaşează din com-portamentul şi din întreaga făptură alui Maiorescu: „Maiorescu a impusepocei nu atât prin noutatea cuge-tării, nici prin hărnicia investigaţiei,întrucât epicureismul intelectual eraunul din aspectele acestui olimpian, ciprin seninătatea şi cumpătarea cugetării, prin as-cendentul moral şi prin incomparabilul talent de asăpa în marmura cuvintelor ca un statuar antic; amai impus prin armonia definitivă ce se desprindeadin întreaga lui personalitate, prin adaptarea gestu-lui la gând, a vieţii practice la teorie, prin euritmiaformei şi a fondului, prin incisivitate şi seninătate;a mai impus şi prin optimismul voluntar al oame-nilor superiori, clădit pe fundament de pesimism,nu optimismul nătângilor ce se încordează sprebunurile aparente ale vieţii, ci optimismul omuluispeculativ ce a dat la o parte vălul Maei, scrutândinsondabilul tragic al destinului omenesc. Nu e omsuperior fără această viziune pesimistă; dar nu eom mare şi folositor, care să nu se reculeagă latimp din ameţeala vidului, pentru a-şi afirma voinţade a fi şi de a dura în faţa neantului şi caducităţiiuniversale. Pilda unui astfel de optimism ne-a dat-oMaiorescu, întrucât, pe temelia unei dezabuzăritotale, a ridicat afirmaţia principală a adevărului şibinelui”. Lovinescu reliefează însă şi calităţile ora-torice ale mentorului Junimii: teatralitatea studi-ată, calmul olimpian, gesticulaţia reţinută.

În conturarea portretelor scriitorilor maitineri, pe care Lovinescu i-a sprijinit în afirmarealor, regăsim aceleaşi virtuţi ale prozei memorialis-tice: rigoare şi plasticitate a expresiei, magia excur-sului liric şi evocator, voluptatea descripţiei min-uţioase, aerul de cozerie şi, totodată, de severitatecu care sunt scrutate unele deviaţii şi exagerăritemperamentale. Un portret ilustrativ pentru toateaceste calităţi ale prozei autobiografice lovinescieneeste acela al lui Camil Petrescu, portret realizat înmai multe momente. Mai întâi, criticul fixează oprimă imagine a scriitorului, oarecum neutră, cuajutorul unor notaţii ce surprind lectura unei piese:„Imaginea scriitorului începe să mi se fixeze, prinunele trăsături psihologice, abia mai târziu, înprimele luni ale Sburătorului, în cadrul lecturii pie-sei sale Jocul ielelor, într-un amurg de mai, sub lăn-cile înroşite ale soarelui asasinat în dreptul fere-strelor largi ale biroului meu. Lipsa de autoritate acititorului, nervozitatea lui sporită de intrările şiieşirile ascultătorilor, nu i-au dat lecturii caracterulde succes categoric aşteptat, se vede, cu certitudine;mai contribuiau, de altfel, şi defectele piesei, evi-dente şi mai târziu, după câţiva ani, la o nouă lec-tură, când nu mai putea fi vorba de lipsa de autori-tate şi de nervozitate. Cu indulgenţă de sine, natu-rală, de altfel, tuturor începătorilor, cititorul nu-şiexplica însă «insuccesul» decât prin insuficienţa lec-turii; un semiton mai sus sau mai jos, o mlădiere aglasului, o tăcere prelungită ar fi dat cu totul altă

putere de contagiune paginilor citite. Certitudineapărea încă de atunci a lua forme de nemulţumirevexată, amorţită, ce e dreptul, de o umbră de timid-itate, dispărută repede (...)”.

Un al doilea moment al portretului pune înscenă cu mai multă precizie datele caracterologiceale tânărului scriitor: „În afară de aceste lecturi,Camil Petrescu se distingea şi prin spiritul său vioi,mobil, combativ, agresiv chiar, destul de informat,dar mai ales dialectic, inepuizabil dialectic, luminattotuşi de o candoare plăcută cu deosebire femeilor,

de o frăgezime de impresie binevenită într-o soci-etate, prin convenienţe, mai mult receptivă decâtdeliberativă. Şi cum ne aflam pe atunci într-o fazăpoetică, cu valuri de versuri, prezenţa scriitoruluiera şi mai binevenită prin simţul critic al poeziei,destul de rar, simţ, fireşte, de poet, adică unilater-al, în sensul formulei proprii, dar rapid; după o sin-gură aruncare de privire peste un manuscris, el îşiformula părerea, precisă, categorică, definitivă,dacă nu şi întemeiată, reversibilă la o concepţiehotărâtă, cu o reacţiune unică, adică esenţa însăşia autorităţii critice, ajutată şi de posibilitateasusţinerii ei cu o pasiune rară în domeniul criticei,expus diletantismului unora şi laşităţii de opinie acelor mai mulţi”.

Momentul al treilea al portretuluiaduce cu sine o schimbare de tonal-itate şi de registru al frazei memo-

rialistice; postura neutră e înlocuită, aici, cu enun-ţul ofensiv, cu expresia incisivă, gravând înaquaforte liniile unui portret neretuşat, deloc idilical autorului Jocului ielelor, exemplu, cum observăLovinescu, al unei dereglări a umorilor, dovadă aunei descumpăniri a echilibrului sufletesc şi intelec-tual: „Din nu ştiu ce tenebre misterioase ale incon-ştientului s-a prăvălit, aşadar, crescând, petricicaabia pecrecptibilă la început, luând cu ea forţelereale ale acestei inteligenţe vii şi desfăşurându-şiepisoadele pe un fond de beatitudine agresivă. Cândstrănută, Camil priveşte în jur cu satisfacţia uneiacţiuni inedite; orice ai face, a fost făcut mai întâide dânsul şi orice idei ai exprima, a fost exprimatăde dânsul într-un vechi articol de cel puţin cinci ani.E nu numai cel dintâi în timp, dar şi cel dintâi învaloare; e cel mai mare ziarist şi polemist, e cel maimare dramaturg şi critic dramatic; e cel mai marepoet şi critic literar, e omul cel mai inteligent –totul fără mlădiere, fără uşorul zâmbet de ironiesau glumă, sub faldurile căruia se strecoară uşureorice prezumţie, ci categoric, definitiv, repetat peun ton iritat, agresiv, dispus oricând să odovedească dialectic şi la nevoie să rupă relaţiilepersonale (...). Articolele lui sunt totdeauna defini-tive: înalţă sau scoboară, lansează sau distrug; îndiscuţie are pentru orice o teorie, teoria chibritului,fireşte, nou-nouţă, potrivit serviciului cauzei; lipsaunui nasture de la vestă se preface, astfel, după cir-cumstanţă, într-o necesitate cosmică sau într-unsemn de superioritate intelectuală (...). Şi ar fi şitimpul ca omuleţul acesta pripit, iritat, pururigrăbit, cu privirea în jos, ca şi cum ar căuta cevapierdut, cu podul palmei aprins, incendiat de febre,hărţăgos, plin de talent, dar şi de fatuitate, să se

oprească din cursa lui frenetică pentru a se regăsipe sine şi liniştea fără care nimeni nu se poate real-iza desăvârşit”.

Portretul consacrat lui Duiliu Zamfi-rescu se naşte dintr-un „dezacord bru-tal” între aprecierea artistului şi rez-

ervele pe care le favoriza apropierea de „eul biograf-ic”. Portretul debutează, în mod paradoxal, poate,cu o serie de consideraţii cu privire la expresiaartistică a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Portretullui Duliu Zamfirescu se desfăşoară apoi prin evo-carea omului, cu anumite trăsături de caracter dis-cutabile, cu unele puncte ale conduitei cotidiene vul-nerabile, aflate în dezacord cu codul de etică la careaderă E. Lovinescu. Nu lipseşte, la început, nici pre-zentarea profilului exterior al autorului Vieţii laţară: „Atletic, apolinic, de o frumuseţe bărbătească,trăit foarte mulţi ani în străinătate, din care vreocincisprezece în Italia, în societatea internaţionalăcea mai aleasă, cu un viu simţ al artei şi al naturei,de o mare cultură clasică, culeasă la înseşi izvoareleei, euritmic în toată făptura lui fizică, artist echili-brat, măsurat în expresie, precis şi elegant, fără afi strict şi limitat, cu acea discreţie şi rezervă deton atât de preţioasă – spărgând simbioza cu artis-

tul, omul în toate manifestările lui searată lamentabil. Înfumurat, se lăuda,în polemicile cu d. Octavian Goga, căstrămoşii săi erau mari învăţaţi laBizanţ, într-o epocă în care strămoşiipoetului nu se scoborâseră bine dinmaimuţă; teatral, protector fără să i-ofi cerut, lipsit de nuanţele pe care leînmuia atât de bine în artă, insuporta-bil chiar când era binevoitor, protoco-lar, clătinându-se între aroganţă şi poli-teţă vădit superioară, curtenitor cu fe-meile, serenissim cu oricine, în atitu-dine, în vorbă şi tăcere. Iată contrastuldureros, divorţul aproape, între artistşi om, ce m-a abătut repede de la priv-eliştea jalnică a acestei dezarmonii inti-

me, iar, ca memorialist, mult mai târziu, m-a făcutsă arunc vălul biblic peste amintirea lui”.

În finalul portretului, memorialistul inter-pretează, cu obiectivitate, în spiritul onestităţii crit-ice, corespondenţa Duiliu Zamfirescu-Titu Maiores-cu, în care sunt regăsite eminente calităţi ale stilu-lui epistolar (spirit de observaţie acut, precizie aformulărilor, darul reprezentării scenice etc.). Lovi-nescu reliefează mai ales latura artistă a acestorscrisori, care, dincolo de aspectul lor documentar,au o finalitate expresivă riguros fundamentată: „Nucred că depăşesc adevărul afirmând că de abia odată cu publicarea acestei corespondenţe intră şiarta epistolară ca gen special în literatura noastră.Scrisorile lui Duiliu Zamfirescu nu au numai scop-ul firesc de a informa, ci sunt şi o operă de artă,lipsită însă de ostentaţia pe care o dă întotdeaunaprezenţa publicului cititor. În ele găsim un om cult,în curent cu ce se publică în diverse literaturi, caretrăieşte în străinătate în contact continuu cuoameni de cultură, cu o sensibilitate artistică în toa-te domeniile, literatură, muzică, arte plastice, carecălătoreşte mereu, ştiind să vadă, şi care doreşte săexprime ceea ce a simţit şi văzut şi, mai presus deorice, o face cu o artă de romancier în vacanţă, fărăîncordare, dar cu aceeaşi armonie clasică a frazelorsusţinute din când în când de neprevăzutul cuvân-tului, al imaginii şi de ferestrele deschise spre per-spective fumurii. Artist complect, el nu-şi pune artanumai în cărţi, ci o trăieşte, o manifestă în orice actcotidian şi o exprimă în cele mai fugare rânduritrimise între două trenuri”. Revelaţia coresponden-ţei lui Duiliu Zamfirescu e aflată de Lovinescu înregăsirea echilibrului dintre om şi artist, în acestepagini epistolare de netulburată expresivitate şi fru-museţe. Fie că e construit din acceptare şi elogiusau din rezervă şi negaţie, stilul portretelor lui E.Lovinescu este unul ce se revendică de la concizieşi de la rafinamentul expresiei. E, aşadar, un stil cese revendică de la clasicitate. Memorialistul estepreocupat, poate, nu atât de exactitatea observaţieisale, cât mai ales de expresivitatea enunţurilor, deautenticitatea sobră a notaţiilor, de frazarea clară şicoerentă, marcată de distincţie şi de voluptatea sur-prinderii detaliului revelator. Concluzionând, putemafirma că paginile memorialistice ale lui E. Lovi-nescu ocupă un loc privilegiat în memorialisticaromânească, prin resursele expresive puse în joc,prin plasticitatea portretului evocator, ca şi prinprin tonul just, prin dozajul optim al percepţiei soci-ale şi psihologice.

fragment

IULIAN BOLDEA

Arta portretului

28

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Lumea, la fel de iluzorie ca visul?

Traducerea din limba engleză (OanaGrădinaru) a unui volum purtând tit-lul The Dream Encyclopedia, coordo-

nată şi semnată de James R. Lewis & colabora-torii, iată cu siguranţă un succes de librărie, asi-gurat de faptul că este, în primul rând, un instru-ment de referinţă, şi în al doilea rând, abordeazăo temă ce nu lasă indiferent aproape pe nimeni,începând cu cercetătorii somnului şi viselor, psi-hoterapeuţi şi terminând cu publicul larg sau visă-torii de profesie. Aşadar Enciclopedia visului(Editura Trei, 2006, 380 p.) oferă toate noţiunilelegate de vis, din cele mai vechi timpuri (de laGhilgameş şi Enkidu, trecând prin Vechiul Testa-ment şi până la filmul „Akira Kurosawa’s Drea-ms“, ce înscenează o posibilă apocalipsă nucleară,dar şi pelerinajul printre picturile şi de-senele luivan Gogh, imagini ale unui oniric afectat de alien-are, şi devenite un univers în mărime naturalădatorită magiei filmului.

Totul este structurat alfabetic, astfel că vo-lumul se poate citi şi pe sărite, lesne de consultatca orice dicţionar, fiind nu doar un compendiu decuvinte-cheie, diferite culturi şi civilizaţii, cişi o trecere în revistă a tuturor personal-ităţilor lumii care au avut legătură cu visul,interpretările şi urmăririle lui. Cartea amer-icanului J. R. Lewis, expert în astrologie şiîn credinţele şi fenomenele de după moarte,întrunind expunerea ştiinţifică (dovadă fiindvasta listă de referinţe bibliografice, inclusivcărţi de Mircea Eliade) cu dicţiunea maxi-mei adresabilităţi, îşi convinge cititorul căvisul este extrem de important în viaţa omu-lui, poate chiar mai important decât reali-tatea. Nu altceva sugerează parabola taois-tului Chuang-tzu care se încheie astfel:„Acum nu ştiu dacă eram omul visând căeste fluture sau un fluture care se viseazăom“. Să fie oare această lume la fel de iluzo-rie ca visul? O ipoteză încurajatoare este cea căvisele pot fi asociate ideii separării trupului desuflet: în timp ce noi călătorim pe alte tărâmuri şine confruntăm cu tot felul de fiinţe, corpul ră-mâne prizonier în pat. Mesajele divine se transmitfie direct, sub formă de revelaţie, fie în vis sauîntr-o viziune în stare de veghe.

Cei vechi au cultivat visele („incubareavisului“) fie în scopul vindecării, fie în cel aliniţierii sau divinaţiei. Cea mai cuprinzătoare şicompletă compilaţie a doctrinei visului transmisălumii moderne este „Oneirocritica“ (interpretareaviselor) scrisă în secolul II d. C. de grecul Arte-midorus. O schimbare fundamentală în abordareaviselor s-a produs prin apariţia şcolilor de psiholo-gie abisală de sorginte freudian/junghiană ce indi-vidualizau în onirograme documente proveninddin inconştient, modelate de travaliul condiţieinoastre psihologice. Terapia denumită Gestaltrecurge la strategii interpretative ale visului focal-izat ca o corolă de componente în dialog. Visul ca„produs finit“ a fost cât de cât „corectat“ de cen-trii mentali superiori, creând din mesajele incoer-ente care sosesc la ei structuri narative aleatorii,grupuri de semnale menite a rămâne impenetra-bile pentru creier.

Una dintre cele mai captivante direcţii decercetare care a condus la studiul ştiinţific al som-nului, îl constituie relativ recenta investigare avisului lucid. Campionul acestui demers este Step-hen La Berge, autor al cărţii de succes Visarealucidă, 1985. În privinţa aspectului mitologic al vi-sării, autorul cel mai în vogă este Joseph Cam-pbell care reluând viziunea lui Jung, afirmă căvisele sunt mituri individuale, iar miturile suntvisele societăţii: „Dacă mitul vostru privat, visulvostru, se întâmplă să coincidă cu cel al societăţii,sunteţi în armonie cu grupul vostru. Dacă nu seîntâmplă, aţi avut o aventură în pădurea întu-necată din faţa voastră“.

Cine vrea să-şi desluşească înţelesurile pro-priilor vise, are posibilitatea s-o facă recurgând la“dicţionarul viselor” (p. 285–364) ce înregistreazăşi explică aproximativ 700 de simboluri, tip apă,aur, bani, cimitir, crin, doctor, inundaţie, lacrimi,moară, mort, păsări, purpură, sânge, zvastică etc.Enciclopedia visului se încheie printr-o secţiune deadrese utile a peste 200 de centre de cercetare asomnului şi organizaţii care se ocupă cu domeniulviselor.

Cele peste 250 de pagini ale enciclope-diei propriu-zise, cu sugestive foto-grafii, reproduceri de artă (din pă-

cate, alb-negru), ilustraţii şi vignete, oferă „int-rări“ pe tema enunţată de titlu, fişe lapidare, arti-cole de dicţionar, mai concise sau mai extinse înfuncţie de importanţa subiectului. Iată câteva lacare ne-am oprit: apocalipsa (cartea revelaţiei), ar-hetipul eroului, arta şi visele, Asclepios (Esculap),creativitatea şi visarea, Daniel, déjŕ-vu, diavolul ţivisele, Mircea Eliade, experienţele de extracorpo-ralitate (OBE: Out-of-Body-Experiences) expe-

rienţele din preajma morţii (NDE-Near-DeathExperiences), hipnoza, incubus şi succubus,Institutul Lucidităţii (cercetarea visării lucide),Carl Gustav Jung (eul, anima/animus, persona,arhetipuri), Kafka, Macrobius, Sf. Pavel, percepţiaextrasenzorială şi visele (ESP), Platon, sexul şivisele, Shakespeare, Tertulian, vindecarea şi vise-le, vise de nuditate, vise de vizitare, visele căderii,visele de moarte, visele de zbor, visele în filme,viziuni şi vise, Marie-Louise von Franz (studentă alui Carl Jung, autoarea cărţii „Despre vise şimoarte“).

De la erosul păgân la adoraţia platonică

Cel dintâi fiu al telegrafistului GabrielEligio Garcia şi al Luisei MarquezIguaran, Gabriel Garcia Marquez, s-a

născut în 1928 (sau 1927, după alte surse) laAracataca, un cătun de coastă din Columbia. Acrescut în localitatea Riohacha la bunicii materni,colonelul Nicolas Marquez şi consoarta sa Tran-quilina Iguaran. Luându-şi diploma de bacalaureatla un colegiu din Barranquilla, viitorul romancierse mută la Bogota pentru a face studii univer-sitare. Jurisprudenţa şi ştiinţele politice îl camlasă rece, aşa că după 1948 preferă să lucreze înprovincie, fie ca redactor şi reporter, fie ca edito-rialist. La invitaţia lui Alvaro Mutis, Garcia Mar-quez revine la Bogota în 1954 spre a fi angajat pepost de critic de film la ziarul El Espectador. Dupăscurte sejururi în Anglia, Vene-zuela sau Mexic,unde i se naşte al doilea fiu dăruit de soţia saMercedes Barcha, se transferă în 1961 la NewYork, în calitate de corespondent al agenţiei depresă Prensa Latina. În 1967 îi apare cartea ce ur-ma să-i aduca notorietate mondială, Un veac desingurătate, romanul familiei Buendia din Macon-do, la graniţa dintre relatarea realistă, canonică şicea magico-fantastică şi poematică. Din 1975Garcia Marquez poate fi întâlnit alternativ înMexic, Cartagena de Indias, Havana şi Paris. În1982 i se acordă premiul Nobel pentru literatură.

Spicuim din bibliografia sa cărţile care aufost reeditate sau au apărut în biblioteca GabrielGarcia Marquez a Editurii RAO: Incredibila şi tris-ta poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără

suflet, Ochi de câine albastru, Toamna patriarhu-lui, Cronica unei morţi anunţate, Dragostea în vre-mea holerei, Generalul în labirintul său, Douăs-prezece povestiri călătoare, Despre dragoste şi alţidemoni, Ştiri despre o răpire, Aventura lui MiguelLittin, clandestin în Chile, A trăi pentru a-ţi povestiviaţa.

Cu toate că a fost precedat de o îndelungăpublicitate şi supus unor modificări de text menitesă zădărnicească manevrele editorilor piraţi, ro-manul cel mai recent al lui Gabriel Garcia Mar-quez, Memoria de mis putas tristes, publicat în2004 şi tradus în acelaşi an în limba română subtitlul Povestea târfelor mele triste (Editura RAO,2004, 122 p, autoarea excelentei versiuni româ-neşti fiind hispanista Tudora Şandru Mehedinţi)nu numai că nu dezamăgeşte, dar se citeşte dintr-o răsuflare. El venea să umple cam un deceniu deabsenţă a ficţiunii în opera marelui naratorcolumbian, împreună cu frumoasa autobiografieVivir para contarla (2002): viaţa reală şi creativi-tatea literară făceau vizibile şi palpabile acele sce-narii ca aparţin deja marii geografii a romanuluidin toate timpurile.

Fundalul Poveştii târfelor mele triste es-te în reluare, ca să zicem aşa, acelaşiorăşel între Barran-quilla şi Macon-

do, nu departe de estuarul fluviului RioGrande, în timp ce în centrul relatării se aflăunul din numeroasele bordeluri, o constantăa romanelor lui Garcia Marquez (să negândim doar la candida Erendira), dar şi aprozei latino-americane. Orăşelul e liniştit,aparent lipsit de violenţă şi siluiri, deşi ocrimă tot are loc: un bancher este asasinatîntr-una din încăperile bordelului patronat deseptuagenara dar încă iscusita Rosa.Intrigantă rămâne doar prezenţa unui individ(funcţie) numit „Abominabilul-Om-de-la-Nouă”, adică cenzorul ziarului la care lucrea-ză protagonistul. Critic muzical, afemeiat,frecventator al bordelurilor încă din copilărie,acesta intră în scenă cu ocazia împlinirii anouzeci de ani: „În anul în care am împlinit

nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noaptede dragoste nebună cu o adolescentă fecioară. Mi-am adus aminte de Rosa Cabarcas, patroana uneicase clandestine care obişnuia să-şi încunoştinţezeclienţii statornici când avea vreo noutate disponi-bilă”.

Acest gând trăsnit şi aparent pervers, vasă devină un moment de cumpănă şi totodată unnou început în viaţa eroului ce se decide în fine săfacă mărturisiri complete şi necosmetizate, spre a-şi uşura cugetul. Excentric, intelectual risipitoraflat mereu la un pas de faliment (ajungând săvândă bijuteriile familiei, spre a-şi plăti niştedatorii), pasionat de muzică clasică, ziarist solitarşi fără performanţe, incompatibil cu o relaţie dedurată, cum ar fi căsnicia, naratorul este unburlac profesionist, chit că încercase să urmezesfaturile frumoasei şi iubitei sale mame, italiancaFlorina de Dios Cargamantos. Din ziua în care apreferat să-şi urmeze instinctul, rupând relaţia cu

GEO VASILE

29

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Cât de mult îi iubesc pe tinerii care înzorii adolescenţei îşi hotărăsc singurisoarta viitoare! Pe aceia care se lasă

atraşi de ce este mai înalt în lumea accesibilă lorsau care visează să şi-o facă accesibilă; se lasă at-raşi de tot ce este mai generos, mai spiritualizat, şidecid să urmeze calea învingătorilor mediocrităţii,din imbold personal sub îndrumarea lor înşile! Şicât mă bucură că am întâlnit un atare tânăr cu pri-lejul căutărilor mele în istoria plasticii canadiene.Viitorul le e dezvăluit de un om, de o carte, de uncuvânt sensibil adresat lor, ori de unul zvârlit învânt, de o jignire, de o chemare sau un îndemn, deînchipuire, de vagul speranţei, ori de vlaga încre-derii în sine. În viaţa fiecăruia există astfel de clipealese, dar rareori juneţea care să le dea crezare eatentă, e suficient de harnică şi curajoasă pentru aînfrunta viaţa, e dispusă să joace totul pe o carte:aceea a destinului propriu, cu orice risc, până şiacela de a-ţi pierde viaţa, de dragul câştigării ei...

Numele tânărului pomenit este: FrederickArthur Verner. Mai are un merit, faţă de pic-torii urmăriţi de mine până acum: acela de ase fi născut canadian, adică pe teritoriul pro-priei sale ţări, printre ceilalţi canadieni deobârşie. Căci trecerea în revistă a pictorilor,făcută de mine până acum, mă conducea,vrând-nevrând, către bănuiala că nici un cana-dian get-beget nu s-a preocupat a făuri cul-tură... Or, Verner soseşte din negura timpu-rilor pentru a mă contrazice şi infirma în chipstrălucit!

S-a născut la 26 februarie 1836, înHammondsville (Sheridan), Ontario. Mijlocindschiţele făcute în copilărie, acasă şi la şcoală,Frederick atrase atenţia asupra talentului său.Când avea şaisprezece ani a expus nişte luc-rări la Upper Canada’s Provincial Art Exhi-bition (Expoziţia de Artă Provincială din Cana-da Superioară) şi a câştigat un premiu (1852).Cu această ocazie, a văzut lucrări semnate dePaul Kane, reprezentând băştinaşi. Entuzias-mat, i-a cerut cu toată căldura pictorului să-laccepte printre elevii săi. Oricât de insistent afost, a întâmpinat refuzul celuilalt. Cititorulromân, provenind dintr-o lume comunistă încare numai sprijinul (‘pilele’) şi banii părinţilorau înlesnit majorităţii tinerilor calea către fac-ultate, ori ea a fost uşurată de comanda par-tidului conducător unic al statului şi sorţii su-puşilor săi, nici nu poate concepe ce a fost însufletul acestui adolescent lipsit de sprijin, carese agăţase de reverenda artistului adorat, înnădejdea că pictorul îl va trage după sine lalumină, ce a fost în sufletul lui, spuneam, cândi-a auzit refuzul şi i-a urmărit clătinarea dincap, de la dreapta la stânga şi invers, mişcărifăcute cu gândul aiurea, oricât de politicoasă vafi fost punerea sa la punct, de grijulie faţă de inimalui deschisă, de modest rostită. Cum să te cobori înadâncul acelui vulcan incandescent, pentru a-i pri-cepe zbuciumul dorinţelor?

Tocmai vigoarea picturilor aceluia l-a înde-mnat, în jurul anilor 1870, să nemurească pe pânzăchipul maestrului la ale cărui îndrumări râvnea. Eun bărbat bătrân sau îmbătrânit de dificultăţilevieţii duse. Obrajii îi sunt încuibaţi într-o barbăîngrijită, avântată, ritmic călcată de dealuri şi văi,ca şi de nişte musteţi bogate mult ieşind dinsuprafaţa feţei. Albul abundă într-acestea ca şi în

capetele firelor de păr din precedenta, sub pomeţiînvingând încă negrul tinereţii. Freza are cărare pestânga, iar coama din partea dreaptă, la capăt seondulează. Sprâncenele i s-au decolorat de efor-turile încordării. Le marchează două-trei riduri obli-ce ale încruntării. Ochii, obişnuiţi să cate departeîşi îngustează pleoapele, sub ele umflându-secearcănele, de-a dreapta şi de-a stânga nasului vân-jos. Timpul trecu. Frederick Arthur împlini douăze-ci de ani. Era suficient de maturizat pentru a-şi da

seama că nu mai avea nici o şansă de perfec-ţionare, dacă nu urma cursurile unei şcoli special-izate. Se înscrise la Leigh’s Academy (există şi vari-anta: Leighs School of Art. În altă parte numeleşcolii este: Heatherly’s Art School) din Londra. Nureveni în Toronto decât în 1862, întretimp însoţindoastea lui Garibaldi, slujind în Miliţia din Yorkshireşi Legiunea Britanică. Practică îndelung coloratulfotografic şi fotografia. Abia în anul 1874, optă defi-nitiv pentru pictură. Cum pasiunea sa pentru artalui Paul Kane nu slăbise, propriile sale lucrări vorurmări, ca şi ale modelului ales, viaţa sălbatică,

prezenţa indienilor şi bizonii. În 1880, se stabilidefinitiv la Londra.

Verner va fi cel dintâi pictor canadianmembru al Societăţii Britanice Colo-niale a Artiştilor. A fost membru

fondator al Societăţii Artiştilor din Ontario. I s-audecernat numeroase medalii, inclusiv aceea a Expo-ziţiei Pan-Americane din Buffalo. Cu prilejul spec-tacolului dat la Londra de Buffalo Bill, o schiţă de-a lui Verner era la îndemâna scrutării spectatorilor(1892). În 1910, acest bărbat impunător, rasat, cucapul oarecum trapezoidal, cu barbă scurtă, albă,ocolindu-i chipul pe sub bărbie până la favoriţi, pecând partea superioară a craniului îi este descoper-ită, cu o privire înţeleaptă şi cu un aer foarte civi-lizat, a primit medalia Expoziţiei de Arte Frumoasedin Buenos Aires. Din nefericire, în cursul primu-lui război mondial s-au distrus numeroase lucrăriale sale. S-a stins din viaţă la 6 mai 1928, înOntario (conform altor opinii şi-a dat obştesculsfârşit la Londra). Casa de licitaţie Hodgins, în pre-

zentarerea ei, face o înşiruire foarte bogată asubiectelor ce au reţinut atenţia pictorului:peisaj local, portrete ale băştinaşilor, taberede piei roşii, viaţa oilor, vitelor şi bizonilor,sate englezeşti, conace, naturi moarte. Lacu-rile Huron şi Erie, Parry Sound, râul Nipigon,Ontario, Scoţia, Olanda, Yorkshire, Cumber-land, Devon, Dorset, Buckingham-shire, Sark.Nu citează poetretele de bărbaţi şi femei,deosebit de interesante, pe cel al lui Kane noiîntâlnindu-l mai sus. Joan Murray are o re-marcă judicioasă, privitoare la imagineaCanadei de vest în opera lui Frederick ArthurVerner, ca „o grădină secretă, o oază a calmu-lui şi a liniştii, mai curând decât câmpul debătălie tragic portretizat de numeroşi pictoriamericani”. Acest idilism, însă, se opreşte pe

hotarul dintre plăcut şi dezagreabil. E mai curând,aş zice, o stare de spirit decât o realitate vizibilă;de aici, probabil, sugestia doamnei Mur-ray, a gră-dinii secrete.Reprezentările bizonilor, lăsate deVerner, constituie „portrete” autentice, respirândo atmosferă vie. Alături de bizonii ce i-au „pozat”,adâncimea cerului, oglinzile imperturbabile aleapelor, verdele scăldat în urme de brun ale ier-burilor, însemnat de umbrele apusului, noriialburii sau albaştri depărtaţi, asociate cu simplarămânere încremenită în picioare a unui animal cea uitat de sine, înconjurat de alte trei, lăsate peglod, sprijinindu-şi greutatea mai cu seamă pe pân-tec, şi de un al patrulea, hotărât să mai pască oultimă gură de de verdeaţă, constituie, în uleiulintitulat „Bizon la odihnă”, înfăţişarea esenţei odi-hnei înseşi. I-au fost dragi bizonii după cum boii i-au fost lui Nicolae Grigorescu. Spre deosebire deartistul român, Verner îşi schimbă mereu unghiulde unde-şi priveşte modelele masive, chiar dacăacestea rămân lungite în colb, ori au aţipit cunările lăsate pe ţărână. Îl interesează la fel de multperechile de cornute şi grupurile alcătuite de ele,cum s-a şi văzut. Un alb-um întrunind numai astfelde reprezentări ar fi o inepuizabilă sursă de plăcerepentru simţul observaţiei al cumpărătorilor lui. Dinpăcate editorii de artă care să iubească pictura înmod autentic nu prea se întâlnesc, de aceea albu-mele menţionate sunt lipsite de fantezie şi repetăla nesfârşit imaginile dintr-unul în celălalt, ajun-gând să te facă a crede în sărăcia închipuirii cre-atoare a artiştilor.

MIHAI RÃDULESCU

Frederick ArthurVerner

superba Ximena Ortiz, mireasa care tocmai îlaştepta s-o însoţească la biserică, se resemnează cuviaţa sa de single, fără să se plângă de sărăcie sausingurătate. Femeile nu-i lipsesc (ba chiar credin-cioasa fată-n casă Damiana este îndrăgostită de el,îndrăznind să i-o spună abia la bătrâneţe), şi nicio seamă de satisfacţii intelectuale, chiar dacă ţinu-te în surdină. În perfectă complementaritate cuatmosfera epicureică şi nostalgia învăluitoare ce sefac simţite ca un parfum personalizat al cărţii,bătrânul, imoralul, egolatrul nostru erou trăieşteun şocant episod de convertire: în faţa nuduluiadormit, mai precis sedat cu bromură şi valerianăde Rosa Cabarca, al fecioarei pe patul din odaiabordelului (scenariu preluat din Frumoasele ador-mite de Kawabata) descoperă dragostea, sfiala, pu-doarea, tandreţea, adoraţia. Sentimente ce-i rămăs-eseră necunoscute până atunci, de vreme ce viaţalui fusese aproape un veac de dezordine amo-roasă,de stridente relaţii grăbite, aproape meca-nice cuprofesioniste ale amorului tarifat.

Aşa se face că în acea noapte şi în cele cevor urma clientul special al bordelului va iscodi,descoperi şi respira viaţa intimă a „frumoasei

adormite” (pe care o botezase cu un nume dintr-olegendă a locului, Delgadina) având cu ea un dia-log platonic, silenţios în limbajul trupului şi ado-raţiei. Nopţi ce vor deveni un izvor de fanteziidiurne ale îndrăgostitului (nescutit, bineînţeles, decrize de gelozie), numai bune să-i populeze zilele şicasa, „frumoasa adormită” apărându-i în diverseipostaze şi vârste, ca adolescentă ingenuă şi feme-ie provocatoare, ca bătrână soaţă credincioasă etc.O fantasmă ce-l face, pentru prima oară în lungaşi haotica sa viaţă, să simtă magia creatoare şiînrobitoare a iubirii.

Păstrându-se în rama realismului epic(ambianţe, figuranţi, interioare, inclu-siv portretele bătrâneţii, ale declinu-

lui, ale tristei ratări pe fundaluri de clarobscur)naraţiunea glisează din prezentul acelor nopţi alerevelaţiei frumuseţii virginale (asemănătoaresculpturilor lui Praxiteles, cu aer androgin) sprecelelalte femei, reale, încă în viaţă şi care potdepune mărturie despre cum a fost viaţa lui, a ce-lui numit deloc întâmplător de madama bordelu-lui „învăţatule”. Conversaţia dintre ei, în ciudatonului tăios de ultimatum, are ceva din complici-

tatea unui ritual tainic, căci Rosa face parte din„povestea târfelor” sale care l-au iubit illo temporepentru mitica lui virilitate, şi totodată l-au respec-tat pentru rangul şi reputaţia de om fin. Conso-lându-şi cititorii printr-un surâs complice şi oare-care cruzimi de limbaj, acest scurt roman scântei-etor de ironie şi temeritate, nu-şi ascunde sursainspiratoare. Gabriel Garcia Marquez aduce unomagiu japonezului Kawabata, citând o frază din„Frumoasele adormite”, înainte de a-şi începe pro-pria povestire. Preia ritualul şi motivul întâlniriibărbatului bătrân cu trupul feminin în pârg, cutoate consecinţele de rigoare în plan psihic. Po-vestea târfelor mele triste râmâne totuşi un romanlatino-american şi totodată european, mai ales prinbogatele aluzii literare şi muzicale, care confirmărenumele autorului de trubadur al iubi-rii, precumşi de teoretician al curajului de a trăi. Desigur,depănarea filonului epic rămâne fascinantă, ele-mentele magice, simbolice şi docte cuceresc, darneîntrecută rămâne virtutea povestitorului de aexplora incoruptibila prospeţime şi nesfârşiteleresurse ale sufletului omenesc.

30

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Bucureştiul, respectiv sala „JeanGeorgescu” a Cinematecii Române, agăzduit, în primăvara lui 2007, un

nou festival internaţional cinematografic, „Next”,consacrat filmelor de scurt şi mediu metraj, orga-nizat de societatea culturală Next, care a luatfiinţă după tragicul accident de maşină din august2006, când şi-au pierdut viaţa doi cineaşti foartetineri, de viitor, ai filmului naţional,regizorul Cristian Nemescu (31 martie1979 – 25 august 2006) şi sunetistulAndrei Toncu (8 aprilie 1978 – 25august 2006). Cei doi tineri cineaşti toc-mai terminaseră filmările pentru pri-mul lor film de lung metraj, CaliforniaDreaming (a cărui premieră pe marileecrane se lasă aşteptată), dar promiţă-toarea lor carieră cinematografică le-afost brutal întreruptă vara trecută:iniţiativa lansării unui festival intitulat„Next”, în memoria lor, este mai multdecât binevenită. De asemenea, maimult decât binevenită a fost includereaîn programul acestui festival competitiv(consacrat unor promisiuni cinemato-grafice de pe mapamond) a unei „secţi-uni” hors-concours cu filme de scurt şimediu metraj realizate de CristianNemescu şi Andrei Toncu de-a lungulanilor: filmele reralizate de regizorulCristian Nemescu La bloc oamenii mor după muz-ică (1999), Kitschitoarele (2000), Mihai şi Cristina(2001), Poveste de la scara C (2002), Marilena dela P7 (2006), precum şi filmele Lampa cu căciulă(2006) de Radu Jude şi desenul animat Alinuţa(2006) de Matei Branea, la care a colaborat AndreiToncu, în calitate de „Sound Designer”.

Printre iniţiativele benefice ale acestuiimportant şi interesant festival a fost şi includereaîn prima zi a manifestării a unui ciclu hors-con-cours „Şi ei au fost Next Generation” cu filme val-oroase realizate de generaţii anterioare aleUniversităţii Naţionale de Artă Teatrală şiCinematografică: filmul de acum aproape trei de-cenii care i-a asociat „avant la lettre” pe doi pro-ducători de marcă ai prezentului, regizorul AdrianSârbu şi operatorul Vlad Păunescu, Invitaţii tre-buie onoraţi (1978), apoi mica bijuterie Artaapărării individuale (1980) de Ovidiu Bose Paştina,cu Florin Piersic (operator: Mircea Bunescu), orig-inalul film despre fericire Ciné-verité (1980) deLaurenţiu Damian (directori de imagine: SorinDumitrescu şi Dragoş Pârvulescu), cu EcaterinaNazare şi Magda Catone, marea promisiune Solopentru sax (1983) de Radu Nicoară şi Relu Moraru,precum şi filmul care l-a anunţat pe Nae Caranfil,Frumos e în septembrie la Veneţia (1986), cu imag-ini de Cristian Comeagă. Filmele respective, cumşi-au dat seama numeroşii spectatori din salaCinematecii Române, care le-au receptat cu bu-curie, sunt reprezentative „cărţi de vizită” aleunor cineaşti valoroşi, care au fost, şi ei, „NextGeneration” în urmă cu câteva decenii.

Festivalul „Next” a conţinut, pe lângă com-petiţia propriuzisă, diferite momente cine-matografice memorabile, printre care, la capi-tolul vizionărilor „hors-concours”, un pasion-ant documentar de lung metraj, Murch, real-izat de cuplul David Bleiman Ichiocka şi EdieIchiocka, despre reputatul inginer de sunetamerican Walter Murch (şi el, oaspete deonoare al Festivalului), colaborator preţios alunor regizori marcanţi precum Francis FordCoppola, la un film precum Apocalypse Now,sau Anthony Minghella, la Pacientul englez sauCould Mountain. După prima proiecţie a filmu-lui Murch, am asistat la un atractiv şi sub-stanţial dialog al spectatorilor cu David Blei-man Ichiocka, moderat de Andrei Gorzo, direc-torul artistic al festivalului, cu întrebări şirăspunsuri palpitante. De altfel, discuţiile dedupă fiecare „calup” de filme, cu realizatorii –printre care şi interesanţi oaspeţi de pestehotare – au fost un „semn de forţă” al festival-ului, mai ales pentru că au ieşit, astfel, înprim-plan, mulţi dintre cineaştii care suntastăzi, în diferite ţări ale lumii, „Next Gene-ration” (cu precădere, regizori şi sunetişti) şicare ne-au putut vorbi, nu numai în imagini,despre crezul lor artistic, propundu-ne adevă-rate profesiuni de credinţă. A fost inteligentconceput şi programul de sală al festivalului,în prezentarea filmelor din competiţie ţinându-se cont de raţiunile prime ale manifestării,

fiind scoşi în evidenţă (cu fotografiile respective)regizorul şi „Sound Designer”-ul peliculei. Dar iatăşi alte iniţiative meritorii, care au consolidat pres-tigiul manifestării: două workshopuri (unul deregie, altul de „Sound-Design”), cu participăriprestigioase, o altă secţiune în afara competiţiei,„Festival Friends” (cu filme precum Apă deConstantin Popescu, Acasă de Paul Negoescu, Di-mineaţa de Radu Jude sau coproducţia S.U.A.-PeruAre you Feeling Lonely de Rosario Garcia Monteroşi filmul englez Wasp de Andrea Arnold), precumşi două seri cu filme din „Semaine de la Critique”

(cu filmul taivanez Respire de Wi Ding Ho, filmulbulgar Get the Rabbit Back de Dimitar Mitovski şiKamen Kalev, filmul suedez Woman and Gramo-phone de Ola Simonsson şi Johannes Stjärne Nils-son, filmul francez L’église de Olivier Ciechelski,filmul japonez Iron de Hirouki Nakano, filmul indi-an Printed Rainbow de Gitanjali Rao şi filmulbrazilian Something Like That de Esmir Filho).

Competiţia propriu-zisă a constituit, totuşi,centrul de greutate al festivalului şi,cred, însăşi lista filmelor înscrise în con-curs reprezintă un „argument” înfavoarea unei prestigioase întreceri artis-tice puse sub semnul „Next”. Un juriuinternaţional tânăr, alcătuit dinfrancezul Bernard Payen (care a partici-pat la selecţia pentru „Semaine de laCritique” de la Cannes), grecul DimitrisKerkinos, olandezul Rik Vermeulen şiregizorii noştri Corneliu Porumboiu şiNae Caranfil a avut misiunea să sta-bilească palmaresul competiţiei, dar tre-buie să subliniem faptul că – prin forţalucrurilor, premiile fiind doar câteva –au rămas pe dinafară multe filme meri-torii, despre care merită să se vorbeascăşi care înseamnă, în ultimă instanţă,promisiuni cinematografice sigure şicare anunţă cineaşti de viitor. Dar să mărefer, înainte de toate, la palmaresul juri-ului. Marele Premiu a fost acordat filmu-

lui italian Il Supplente (The Substitute) de AndreaJublin, cu Claudio Bresciani ca „Sound Designer”,povestea originală a unui profesor suplinitor mai„special”, într-o clasă de elevi foarte activă.Premiul de regie i-a revenit lui Deniz GamzeErgüven, autorul coproducţiei franco-turce A Dropof Water, o poveste de dragoste care pune faţă înfaţă două civilizaţii şi două culturi cu particular-ităţi distincte. Premiul pentru sunet a fost obţinutde canadianul Kevin Hamilton, „Sound Designer”la filmul The Patterns Trilogy de Jamie Travis, isto-ria unui cuplu, urmărită din trei perspectivediferite (thriller, love story, musical). A fost acor-dat şi un premiu al publicului (votat de specta-tori), unui alt film canadian, The Saddest Boy inthe World, realizat tot de Jamie Travis, cu MiguelNunes ca „Sound Designer”, povestea nostimă, nulipsită de umor, a unui băieţaş care se consideră,din motive mai mult decât originale, „cel mainefericit băiat din lume”. În competiţie au figurataproape 3o de filme şi – deşi n-au încăput în pal-mares, în primul rând, probabil, datorită unor cri-terii tehnice – m-am bucurat că, printre promisiu-ni, au figurat şi câţiva talentaţi cineaşti români,realizatori ai celor patru filme româneşti din con-curs. Care au fost acestea? Filmul Examen de PaulNegoescu (cu Valeriu Căliman, „Sound Designer”)este o discretă privire spre o relaţie sentimentalăcare ridică mici semne de întrebare. O metaforăşocantă stă la baza filmului Carne de MirunaBoruzescu (cu Mircea Kiraly ca „Sound Desi-gner”), cu un singur personaj şi corpul său. Vineriîn jur de 11 de Iulia Rugină (cu Laura Lăzărescu,„Sound Designer”), cu un personaj feminin înprim-plan, victima unei agresiuni violente, seara,

în apropierea casei, este un film despreîntâmplări ale vieţii care pun în relaţieindiferenţa cu violenţa umană. O altătânără regizoare, Andreea Păduraru a pro-pus filmul Bricostory (pe genericul căruiaaflăm şi numele compozitorului CristiŞtefănescu), un „love story” marcat şi degesturi ale geloziei. Dintre celelalte filmeale competiţiei am reţinut sensibilul filmsuedez Peace Talk de JeniferMalmquist (cuAndreas Lilja ca „Sound Designer”), încare magice jocuri copilăreşti sunt brutalîntrerupte de prejudecăţi absurde. În con-curs au fost şi câteva promiţătoare filmeamericane, printre care Euthanasia, unfilm marcat de umorul negru al regizoru-lui Adrian Grenier (ajutat de MarqueDewinter ca „Sound Designer”). Filme bel-giene, germane, austriece, slovene, engle-ze, din Chile au completat o competiţieatrăgătoare, care, pe bună dreptate, a stâr-nit un viu interes public în jurul acestuifestival de viitor.

CÃLIN CÃLIMANUn festival

de viitor: „next”

Printre iniţiativele benefice aleacestui important şi interesantfestival a fost şi includerea înprima zi a manifestării a unuiciclu hors-concours „Şi ei au

fost Next Generation” cu filmevaloroase realizate de generaţii

anterioare ale UniversităţiiNaţionale de Artă Teatrală şi

Cinematografică

31

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

Ajuns la a treia ediţie, Festivalul de film B-Est şi-a începutofensiva de farmec asupra spectatorilor bucureşteni recur-gând la charisma unuia dintre cei mai importanţi cineaşti aiRusiei, Nikita Mihalkov. Admirat ca actor, dar şi ca regizor,

mai ales pentru filmele sale realizate în anii ´70-´80, Mihalkov a reuşit sămobilizeze un număr record de jurnalişti la conferinţa de presă şi să facăspectatorii să forţeze intrarea de la cinematograful „Scala” la prezentarea fil-mului său din deschidere, Soarele înşelător. Iar lecţia sa de cinema prezen-tată în sala „Amfiteatru” a Teatrului Naţional a fost o încântare nu numaipentru studenţi ai facultăţilor de cinema, dar şi pentru numeroşii actori şiregizori din audienţă.

Fostul june prim al ecranului sovietic în anii 70, „galupcik”-ul cu ochiaurii aflat acum la vârsta tâmplelor argintii a dovedit că e un regizor cu oviziune proprie asupra cinematografului, un artist care a înţeles ceea ce estecu adevărat important despre această artă a comunicării prin imagine şiemoţie. Siguranţa celui care a stat mult în faţa aparatului de filmat îl ajutăsă capteze atenţia şi să comunice convingător ceea ce doreşte. El nu ne-a re-velat „mistere” ale acestei invidiate profesii, dar a reuşit să ne facă să înţe-legem că ea înseamnă în mare măsură şi meşteşug. Formula personală a cre-ativităţii sale include şi efortul special de a crea atmosferă, „lucrul cel maiimportant” în cinema după el. Nu ne miră că el aduce din teatru acest prin-cipiu al creaţiei cehoviene, căci Nikita Mihalkov a jucat în adaptări după Ce-hov şi a regizat el însuşi unele importante (vezi mai ales Pianina mecanicăsi Ochii negri). Iar ideea sa că „o serie de prim planuri cu pauze bine gân-dite valorează mai mult decât cinci pagini de scenariu” este, de asemenea,bine susţinută de exemple din filmele sale care mizează în principal pe forţaprezenţei actorului, a expresivităţii cadrului, şi nu pe spectaculosul tăieturii

rapide de montaj şi al efectelor speciale. Nikita a făcut faţă unuipotop de întrebări, dintre care unele se voiau „încuietoare”, de-ranjante, menite să-l pună în dificultate pe cineastul care este,de câţiva ani, consilier al preşedintelui Putin. Regizorul s-a des-curcat minunat, cu spontaneitate şi cu umor, amintind că el nua făcut filme propagandistice nici înainte şi nici după căderea co-munismului, că tema sa favorită a fost şi a rămas iubirea.

Nu pot să nu constat, cu tristeţe, tendinţa unor jur-nalişti cu pretenţii de comentatori cinematograficide a politiza totul, publicişti cu superficiale cunoş-

tinţe de cinema care invocă, pentru a minimaliza valoarea unuicineast ca Mihalkov, părerea unui critic american descoperită,probabil, pe Internet. Dacă tot ne formăm rapid păreri din con-sultarea unor experţi, de ce să nu dăm fuga mai degrabă la Dic-ţionarul Larousse de filme (ediţia 2006) unde cineastul rus esteinclus cu şase dintre filmele sale. Acestea sunt Sclava iubi-rii(1976), Piesă neterminată pentru pianină mecanică (1977), Ochiinegri (1986), Urga (1991), Bărbierul din Siberia (1999) şi Soareleînşelător (1994), câştigătorul unui Oscar şi al Premiului specialal juriului la Cannes, pelicula descrisă ca „o somptuoasă simfonieplastică ce nu înnăbuşă muzica secretă a inimilor”.

Publicul bucureştean a putut vedea la Festivalul B-Estultimele două, incluse în secţiunea The Russian cut, în care Mihalkov a maiputut fi văzut ca actor în filmul Statsky sovetnik, semnat de tânărul regizorFilipp Yankovski. O altă secţiune necompetitivă , 7th Universe, a inclus filmeale unor cineaşti prestigioşi precum francezii Alain Resnais (Coeurs), Ra-chid Bouchareb (Indigenii, recent nominalizat la Oscar), taiwanezul Hou Hsi-ao Hsien (Three times) sau belgianul Gerard Corbiau (Maestrul de muzică),membru în juriul acestei ediţii. Dar secţiunea cel mai atent urmărită a fost,bineînţeles cea competitivă, unde au fost incluse filme premiate deja în altefestivaluri, semnate de cineaşti tineri. Pentru publicul bucureştean a fost înprincipal o ocazie unică de a cunoaşte vârfuri ale cinematografului asiatic,despre care numai cinefilii foarte avizaţi aveau până acum o idee. Am avutacces în universul cu mişcări hieratice al tailandezului Apichatpong Weera-sethakul privind Syndroms and a Century, o meditaţie asupra fericirii, sau încel apăsător al compatriotului său, Pen-Ek Ratanaruang, care semnează fal-sul thriller Invisible Waves.

Iranianul Bahman Ghobadi, cel care câştiga acum doi ani trofeul Fes-tivalului Anonimul cu Şi testoasele zboară ne-a surprins şi acum cu puterniculfilm Half Moon/Semiluna, care i-a dus şi Marele Premiu la Festivalul de laSan Sebastian. Plasând povestea despre o familie kurdă de muzicieni lagraniţa dintre Iran, Irak şi Turcia, dozând într-o surprinzătoare proporţietragicul şi comicul, autorul reuşeşete o extraordinară parabolă despreefectele devastatoare ale războiului dar şi despre magia muzicii.

Dar poate că cel mai savurat film din concurs a fost Time, prin caresud-coreeanul Kim Ki-duk confirmă că este unul dintre cei mai înnoitori ci-neaşti ai noului mileniu, reputaţie dobândită mai ales graţie precedentei peli-cule, 3 Iron. El dovedeşte, în primul rand, că este un foarte interesant sce-narist cu această poveste despre imprevizibilele urmări şi pierderea iden-tităţii în urma operaţiilor estetice. Specialul său simţ al simetriei şi analogieimeită din nou apreciat în acest film atât de modern în formă şi în prop-unerea narativă. Nu în ultimul rand, competiţia ediţiei 2007 a B-Est, a ofer-it un excelent eşan-tion de nou cinemalatino–american. Auconfirmat că îşimerită reputaţia in-ternaţională atâtbrazilianul KarimAinouz, semnataruldramei cu backgro-und social Cerul luiSueley, cât şi argen-tinienii Daniel Bur-man, autorul sim-paticei comedii Dre-pt de familie şi San-tiago Amigorena, re-gizorul filmului desuspans cu trimiterila obsesia teroris-mului Câteva zile înseptembrie. Oferindpublicului ocazia dea vedea multe filmecu adevărat intere-sante, cu puţine şa-nse de a fi dis-tribuite în sălile no-astre, Festivalul B-Est condus de DanaDimitriu şi-a contu-rat deja identitateaşi promite să devi-nă un eveniment an-ual aşteptat febrilde cinefilii însetaţide noutate.

DANA DUMAFestivalul B-EST 2007

NIKITA şi tinerii

32

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Una dintre particularităţile deosebiteale filosofiei lui Leibniz, – care înte-meiază pretenţia unei viziuni globale

aflate în deplin acord cu paradoxala sa atitudineholist-individualistă – stă în unitatea sistemului, înmaniera de filtrare a impurităţilor venite pe filieraaristotelico-scolastică. În pofida prelucrării unuibagaj teoretic divers, câteodată derutant în diversi-tatea lui (şi care, astfel, nu rareori îmbie la apro-pieri şi analogii neconvenţionale) Leibniz izbuteştesă închege un sistem bine articulat şi plin de vitali-tate, al cărui echilibru de fond, ca întreg, se sprijinăpe studiul, meticulos detaliat, al părţilor care îl ali-mentează. Întemeierea acestei unităţi, descrise caprintr-o stare de echilibru metafizic, pare a parcurgeun traseu ascendent, de la mic la mare, de la partic-ular la general, prin însumarea individualiilor şiaparent „falsa” – în orice caz problematica – lor di-zolvare înăuntrul generalităţii universale, totaliza-toare şi asumat indistincte. Natura paradoxală arelaţiei simbiotice dintre individual şi universal, din-tre ipoteza structurilor monadice şi concluzia unuiunivers sudat din principii particulare, conferăfilosofiei lui Leibniz un aer de sup-leţe teoretică, de lejeritate specula-tivă şi argumentativă. Mai mult, ease reflectă înăuntrul pattern-ului leib-nizian de judecată, contaminând şialte sedimente teoretice provenitedin relaţia lui Leibniz cu filosofia ari-stotelică, precum şi cu cea post-aris-totelică şi orientarea scolastică.

Din perspectiva cercetăriiunităţii şi contrariilor universului,structural ataşate autenticităţii pro-cesului de cunoaştere a lumii, vechiigreci tind să formuleze principii ele-mentare – mai mult sau mai puţinabstracte – atotcuprinzătoare şi reve-latorii, al căror conţinut noţionalreflectă ambivalenţa universului, şilogica unui echilibru lumesc re-calibrat prin con-fruntarea contrariilor. Atât unitatea cât şi generali-tatea lumii se regăseau reunite în logica unui prin-cipiu fundamental care servea drept cauza primor-dială (fie el împrumutat din elementele reale alenaturii, deci mai concret, fie abstract, precum apei-ronul lui Anaximandru sau fiinţa lui Parmenide), iarlipsa unei prelucrări metafizice aprofundate, eracompensată prin descrierea unorelemente concrete drept cauză pri-mă sau universal. Dincolo de acestpresupus neajuns al istoriei gândiriifilosofice, tocmai universalitateaprincipiului, continuitatea şi persev-erenţa cu care se reflecta înăuntruldiversităţii lucrurilor particulare,legitimau statutul univoc al unităţiilumii. De altfel, e de presupus căaceastă unitate se justifica în douădirecţii distincte, fie în strânsă legă-tură cu unitatea lumii reale (ceea ceexplică, pe undeva, predilecţia pre-socraticilor pentru delimitarea unorprincipii împrumutate din existenţareală: apa, aer, foc etc.), fie de-curgând în mod natural din uni-tatea spiritului şi raţiunii umane,idee care întemeiază bunăoară legă-tura parmenidiană dintre gândire şiexistenţă. Esenţială, însă, era nuatât forma, mai mult sau mai puţinabstractă, a principiului, cât fonduluniversalităţii sale autogeneratoare.Din punct de vedere ontologic, uni-ca interpretare validă a unităţii lu-mii, a aşezării lucrurilor sub un principiu recursiv,cuprindea ideea unui raport de interdependenţă întreelemente distincte – anume procesul dizolvării unu-lui în multiplicitate, într-o diversitate a am-bivalenţei, încastratoare a unei tensiuni metafiziceesenţiale. Acest raport sistematizează alcătuirea lu-mii prin interconexiunea părţilor între ele, dar şi fa-ţă de întreg, dezvăluind, aşadar, o profundă şi struc-turală caracteristică sistemică, aplicată atât lumii caatare, cât şi imaginii pe care ne-o formăm despreaceasta, ca reflexie a gândirii. În consecinţă, raţion-amentul presupune sistemicitatea metodologieigândirii, anume a filosofiei, ca instrument de lucruedificat “pe criterii de sistem”. Aşadar, sistemici-tatea nu pare a fi numai o calitate intrinsecă, spe-cială a unei naturi filosofice, un atribut limitat alunui anumit aranjament filosofic-conceptual ci, maidegrabă, un puzzle meta-filosofic, răsfrânt asuprametodologiei gândirii înseşi, o lege care transgre-sează orice formă particulară de a face filosofie, con-

taminând până şi cea mai profundă expresie agândirii filosofice. Sistemicitatea, deci, nu este unsimplu atribut (chiar dacă poate fi lesne confundatăcu unul) ci o esenţă, o marcă distinctivă, pozitiv-dominatoare, o sinteză, o expresie a unei stări, unlaitmotiv perceput inclusiv ca un posibil modus-viven-di între stiluri opuse de a face filosofie, în luminadistincţiei (în sens larg) între filosofia continentalăşi cea analitică, la limită între raţiune şi experienţă.Transgresând forme filosofice particulare, trecând

dincolo de expresii private, de sensuri mai mult saumai puţin criptice, a căror înţelegere se legitimeazăcontextual, sistemicitatea filosofică eludează partic-ularităţi, atribute şi concepte filosofice desfăşurateîn timp şi spaţiu, ea lucrează cu esenţe atemporale,valabile în sine şi nu relative la un context, concre-tizate în sinteze de fond, juxtapuse, precum cele ca-

re îi leagă pe Heraclit, Parmenide, Zenon şiDemocrit de Platon şi Aristotel, pe Aristotel deraţionalişti, mai ales de Leibniz, pe Leibniz deNewton, Kant şi Hegel, iar pe Hegel, înapoi, de pre-socratici, mai ales de Heraclit. Dar aceasta este oaltă discuţie, rezervată unui alt moment.

Inflexibilitatea conceperii metafizice aunum-ului, caracterizabilă, nu fără oarecare ironie,la limita unei “fixaţii” metafizice, a cărui radicalismdesparte, într-un anume sens, dar şi apropiefilosofia lui Leibniz de preocupările filosofice antic-medievale, s-ar putea revendica, pare-se, şi din dis-putarea principiului parmenidian al unităţii fiinţei –“omne ens est unum” sau “hén tň ón”. Aceastădespărţire sau deosebire principială de care pome-neam se referă la decizia metafizicii lui Leibniz de alucra cu un concept al unum-ului întors către sine înperspectiva pluralităţii sale dominatoare. Gândulradical al unităţii fiinţei leibniziene (a căruiimpozantă radicalitate conceptuală e subsumabilă

unui anumit tip matematic de gândire) în multiplic-itate, se reflectă, prin urmare, în autonomia unuiprincipiu intern generator al subzistenţei individu-alului proiectat în universalitate. Ne punem, astfelîntrebarea dacă, din această perspectivă inedită, amputea oare să distingem în leibnizianism imagineaconjugării metafizice dintre fiinţa parmenidiană şiatomul celor doi mari materialişti antici Leucip şiDemocrit? Dintre unitatea metafizică a entităţii uni-versale şi întreţesătura cauzală a individualiilor?Nici faptul că Democrit refuză contingentul ca fiindo invenţie umană provenită din necunoaşterea prin-cipiilor cauzale, nu cade foarte departe de filosofialui Leibniz, deoarece ideea unei necesităţi universaleabsolute e întrucâtva asimilabilă gândului leibnizianal înfăptuirii celei mai bune lumi posibile. Sigur,ceea ce-l îndepărtează aici pe Leibniz de filosofiaatomiştilor este tocmai ideea posibililor, însă, fărăîndoială că s-ar cuveni să existe ceva comun întredouă lumi a căror universalitate se ridică pe supor-tul ontologic al lucrurilor individuale (fie ei atomifizici sau monade, adică atomi ai naturii, sau atomispirituali). Această trasătură comună, relevată prin

înrudirea sintactică a celor două noţiu-ni, nu este, în niciun caz, o coincidenţă,ba dimpotrivă, ea vine să confirmeapropierea structurală dintre monade şiatomi la nivelul funcţionalităţii lor ca şielemente primare, de construcţie. Dinperspectiva analogiei, contează maipuţin faptul că cele două noţiuni core-spund unor planuri ontologice distincte– ba chiar aflate, din punct de vedereformal, în clasica opoziţie material–spir-itual sau fizic-metafizic – deoarece inte-resul filosofic cuprins în acest exerciţiuanalogic ţine de constatarea uneiasemănări metodologice, intrinseci şi ca-re să contribuie sistematic la contura-rea şi sintetizarea unui numitor comunal aprecierilor legate de metodă. Din-

colo de funcţionalitatea acestui demers comparativ,cercetarea naturii filosofice a asemănării celor douănoţiuni reunite în dinamica lor contradictorie, ră-mâne o temă de reflecţie deschisă, posibil de racor-dat la vasta mecanică leibniziană a contradicţiei, aconjugării opoziţiilor, a logicii diferenţei, întemeiatepe edificiile sintetizării relaţiilor simbiotice ale con-trariilor. Faptul că această înrudire, relativ ambiguu

exprimată, îşi depăşeşte întrucâtvastatutul – limitativ – de asemănare sin-tactică, echivalează cu prezenţa unorrădăcini filosofice mai adânci. Nepunem, astfel, întrebarea cum am puteainterpreta corelaţia dintre viziunea uneilumi descompuse în unităţi fundamen-tale, ireductibile şi apariţia unui lanţcauzal explicativ, învecinat cu necesi-tatea? Şi dacă am putea, prin urmare,izola vreo concordanţă teoretică semni-ficativă între metoda individualistă(într-o accepţiune suficient de largă în-cât să cuprindă atât filosofia leibnizianăcât şi tipologia atomist-materialistă defilosofare) şi o “mecanică” a extensiuniicauzale a lumii, ca şi manifestare a prin-cipiului individualist? În exprimareaacestei cauzalităţi dominatoare ce carac-terizează un univers scufundat în nece-sitate, ca percepţie absolutizantă a re-laţiilor dintre lucruri, ambiguitatearaportului dintre filosofia lui Leibniz şiatomism se complică vizibil în perspecti-va enunţării principiului raţiunii sufi-ciente. Astfel, putem întrezări în core-laţia dintre lucruri şi temeiul raţional al

acestora – în virtutea căruia existenţa optimă estesingura îngăduită – prezenţa unui factor determi-nant a cărui constituţie ar intra în contradicţie cuhazardul (ceea ce, iată, îl aduce pe Leibniz maiaproape de esenţa atomismului). Se vede, aşadar căintuiţia unei apropieri dintre unitatea fiinţei par-menidiene şi determinismul atomismului grec, acărei soluţionare pozitivă să fi fost subtil inclusă înconstrucţia ontologiei leibniziene, nu a fost lipsităde sens, în pofida naturii oarecum paradoxale aunui demers care face joncţiunea între holism şiatomism – două tipologii filosofice aflate într-o pre-supusă contradicţie ideatică.

ALEXANDRU ªTEFÃNESCU

Despre sistemşi metodă

33

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

El – fost baschetbalist, sportiv celebru doar cu câţiva ani în urmă,ajuns într-o mică localitate de munte, pentru a încerca să se vin-dece de tuberculoză. Ea – femeie frumoasă, puternică, alături de

care el pare a găsi resursele necesare pentru a-şi dori cu adevărat vindecarea.Fata – o apariţie neaşteptată, fragilă, dulce, venită chiar în noaptea de AnulNou. Clasicul triunghi amoros? Un nou ménage ŕ trois acceptat ca atare de pro-tagonişti? Toate la un loc şi, în acelaşi timp, nimic din toate astea? Sunt doarcâteva dintre întrebările pe care cititorul – inocent, şi nu numai – şi le pune lasfârşitul lecturii unui roman care, pe cât de scurt, a provocat nesfârşite discuţiişi dispute în rândul criticilor: Despărţiri al uruguayanului Juan Carlos Onetti*(1909-1994).

Considerându-se un autor extrem de diferit de scriitorii care aderaserăla estetica dominantă a celebrului „boom” latino-american, dar şi de procedeelerealismului magic deoarece, după cum el însuşi afir-mă: „când s-a produs boom-ul, eu scrisesem dejamult şi eram cunoscut”, Onetti a fost privit, în ciu-da marilor inovaţii pe care le-a adus în literaturacontinentului sud-american, cu suficientă reticenţă,cel puţin până la jumătatea anilor ‘60, când, înurma numeoraselor premii literare câştigate, ajun-ge direct în centrul atenţiei criticii şi publicului citi-tor, reuşind, însă, mereu, performanţa de a tratacelebritatea cu detaşarea necesară şi chiar cu oanumită indiferenţă, rar întâlnită în „republicaliterelor”. Alegând să critice tendinţa de a pune ac-centul pe descrierile unei naturi pitoreşti şi pe fig-urile decorative de gaucho, Juan Carlos Onetti aadoptat de la bun început – încă din Puţul (1939),considerat uneori chiar primul roman latino-ameri-can cu adevărat modernist, – o manieră de a scrieapropiată de cea a lui William Faulkner, în acestsens construindu-şi propriul teritoriu mitic dinSanta Maria (replică a unui alt tip de Yoknapataw-pha), dar, deopotrivă, de Louis-Ferdinand Celine înceea ce priveşte rolul determinant al limbii în prozamodernă. Iar dacă Eladio Linacero, personajul prin-cipal al primului său roman a fost comparat, pe bu-nă dreptate, cu protagonistul din Foamea lui KnutHamsun, odată cu aşa numita „trilogie din SantaMaria”, alcătuită din La vida breve (1950), Losadioses (1954) şi Una tumba sin nombre (1959),Onetti îşi afirmă pe de-a-ntregul propria manieră dea concepe şi de a practica ficţiunea. Mai ales prinDespărţiri, cartea sa preferată, apărută în 1954, ca-re, dincolo de subiectul aparent facil şi – totaparent – urmând punct cu punct vechea estetică amimesis-ului, propune şi demonstrează valabilitateaunei adevărate poetici a ambiguităţii şi a textuluimetaficţional. În acest fel, scriitorul reuşeşte săcreeze un adevărat cosmos literar – mai cu seamăprin mijloace lingvistice – dar şi să reafirme maivechea orientare teoretizată de Ortega, acea „artăartistică” prin excelenţă, în fond, nimic altcevadecât artificiul autoreferenţial al prozei ultimelordecenii. Plus permanentul accent pus pe ambigui-tate, într-un procent cu mult mai mare decât în

cazul altor autori ai secolului XX. În fond, în Despărţiri, nimic nu e ceea ce pare:fostul sportiv de performanţă nu are o relaţie scandaloasă cu două femei, căcifata cea frumoasă se dovedeşte a fi chiar fiica sa, venită să-i vegheze ultimelezile de viaţă şi să-i aducă alinare. Cel puţin, aşa ajunge cititorul să creadă, înurma dezvăluirilor făcute de naratorul cărţii, cel care citeşte, finalmente câtevascrisori ce-i erau adresate bolnavului elegant, care refuzase cu obstinaţie să seamestece printre ceilalţi pacienţi ai sanatoriului sau să-şi împărtăşească gân-durile, temerile şi sentimentele cu aceştia. Naratorul, cel din perspectiva căruiacititorul a fost aproape obligat să recepteze întreaga istorie, este vânzătorul dela dugheana din sat, care are drept ajutoare în arta colportării pe cameristahotelului şi pe infirmierul de la sanatoriu. Evident, un narator care-şi depăşetecu mult condiţia şi care este – mai e oare nevoie s-o spunem? – complet necred-itabil. Aparenţele, însă, sunt păstrate perfect, în vechea manieră a realismului,cu toată aparenta predictibilitate a acetuia. Numai că vechea tehnică a punctu-lui de vedere, pe care Onetti a deprins-o perfect din scrierile lui Henry James,este îmbogăţită, în acest scurt roman, cu alte câteva amănunte, în principal celecare ţin de necesitatea includerii cititorului în însuşi textul cărţii – aspectprezent, de altfel, şi la Julio Cortázar sau Mario Vargas Llosa –, dar şi cele carereuşesc să păstreze textul în aria ambiguităţii depline, mesajul din Despărţiridevenind, astfel, cel puţin la un anumit nivel al interpretării, o neaşteptată poet-ică a producerii ficţiunii şi a receptării sale, inedit manifest postmodern avantla lettre. Se întâmplă aşa deoarece, în ultimă instanţă, cititorul nu va şti nimicsigur, nici măcar la capătul lecturii. Sau, mai bine zis, va şti altceva la capătulfiecărei lecturi a acestui text. Poate că băieţelul este copilul protagonistului, aşacum şi fata fiica lui. Sau poate că nu: dacă şi acestă explicaţie a fost doar unaîntre multele posibile – la fel de posibile – pentru a o păstra aproape pe femeia

matură de care pacientul este, în mod clar, fas-cinat? Cititorul se transformă, astfel, aproapefără să vrea şi fără să-şi dea seama, într-un felde detectiv, mereu prizonier între numeroaselecapcane ale cărţii. În fond, în mintea naratoru-lui, lumea înconjurătoare trebuie re-construităca memorie, o colecţie de amintiri în mişcarece încearcă să prindă esenţa faptelor tuturoroamenilor. Iar oamenii aceştia – personajele –sunt ei înşişi definiţi doar parţial, mai precis întermenii propriilor lor omisiuni. Prin urmare,ficţiunea reprezentând realitatea prozei luiOnetti este la rândul ei un proiect, deoarece au-torul este mai puţin interesat să ajungă la ade-vărul absolut şi general valabil, preferând, înschimb, să-i izoleze componentele (sau alterna-tivele) de natură a purta în ele la fel de multefragmente de neadevăr sau de realitate. Căci înDespărţiri ambiguitatea domină: relaţiile băr-batului cu cele două femei de la care primeşte,săptămânal, şi câte două scrisori, sunt nepre-cizate sau, în orice caz, greu de precizat, la felcum le sunt şi îmbrăţişările, greu de încadratîn mod clar într-o anumită categorie. Prinurmare, accentul va cădea nu pe povestirea caatare, în sensul de simplă relatare a faptelor,aşa cum sunt ele receptate de o conştiinţă exte-rioară, ci dimpotrivă, tocmai pe facerea pove-stirii, pe mecanismele care determină naştereaacesteia şi, eventual, pe posibilităţile de rece-ptare. Autorul se dovedeşte, astfel, maestrulperfect al acestei ceremonii inedite, căci toateamănuntele ce deconspiră ambiguitatea nusunt aduse în discuţie decât în ultimele paginiale cărţii, cu puţin înainte de sinuciderea pro-tagonistului.

Critica literară latino-americană a vor-bit adesea despre structura metonimică a roma-nului Despărţiri, înţeles, de asemenea, ca uncolaj cubist sau ca o prezentare fragmentată.Dar cartea poate fi citită şi prin raportare laun celebru studiu al lui Roman Jakobson refer-itor la mecanismele textuale ale prozei lui Boris

Pasternak, receptate prin prisma metonimiilor care constituie structura pro-fundă a prozei acestuia. La fel se întâmplă şi în cartea lui Juan Carlos Onetti:totul e prezentat, pe de o parte, de la cauză la efect, dar şi de la efect la cauză.De la nivelul relaţiilor temporale la al celor spaţiale şi invers. Mai mult, cel maiadesea, acţiunea ia locul autorului, iar o remarcă a personajului sau un atributal său înlocuiesc prezenţa nemijlocită. Finalitatea estetică a unui astfel dedemers este, desigur, adevărata naştere a cititorului interpret, şi nu a cititoru-lui dus de mână de un narator duplicitar. Desigur, anumite pasaje ne pot ducecu gândul la celebrul Aleph al lui Borges, trimiţându-ne, ca cititori – acum delocinocenţi... – la o întreagă viaţă a personajului rememorată în chiar cursul uneificţiuni pe cale de a fi construită. „Se zice că poţi minţi în mai multe chipuri,dar cel mai respingător dintre toate e a spune adevărul, întregul adevăr, ascun-zând, astfel, miezul lucrurilor”, afirma Juan Carlos Onetti, explicându-şi tehnicanarativă şi accentul pe punctul de vedere din romanul Puţul. O afirmaţie care,în fond, poate caracteriza, la fel de bine, şi Despărţiri, carte care, dincolo de ino-vaţiile formale amintite, aduce în prim plan marile teme ale prozei scriitoruluiuruguayan: singurătatea umană, imposibilitatea comunicării, prăbuşirea valo-rilor vieţii moderne. Soluţia de salvare – cine ştie, poate chiar singura soluţieposibilă şi, în orice caz, unica valabilă din punctul de vedere al lui Onetti – e dea pune totul într-o carte. Dovadă supremă a existenţei oamenilor – ca personajesau nu. Şi a sentimentelor. Şi a adevărului vieţii, singurul adevăr şi cea de peurmă certitudine în marea de ambiguităţi a lumii exterioare.

*Juan Carlos Onetti, Despărţiri; Traducere şi prefaţă de Ileana Scipione, Editura Nemira, 2006.

Rodica GrigoreDespărţirişi ambiguităţi

34

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

AURA CHRISTIConvorbiri literare · 140

Într-o ţară a tuturor neaşezărilor; într-o ţară traversatăde o sumedenie de crize, o bună parte dintre acesteafiind, evident, false, iar polemicile iscate în marginealor captând atenţia opiniei publice în defavoarea prob-

lemelor reale ale României; într-o ţară în care domină lipsa de cul-tură, s-a înscăunat vulgaritatea, ţopenia care pretinde că ştie tot,cultul lucrului făcut după calapodul încăpăţânat şi suficient alconvingerii „merge şi aşa”; într-un segment de timp în care tele-viziunile publice şi private, posturile de radio nu au decât cu câte-va excepţii emisiuni dedicate culturii; într-o vreme în care vârfu-rile culturii române vii nu sunt luate în seamă aproape deloc, iarreprezentanţii – nu puţini dintre ei – guvernelor post-decembris-te, indiferent de apartenenţa, „culoarea” lor politică, tratează cudispreţ scriitorii, artiştii, poeţii, pictorii, sculptorii, muzicienii;când se adoptă legi referitoare la cultura scrisă fără să fie consul-taţi scriitorii, editorii, iar o revistă naţională de cultură, politicăşi ştiinţă, precum e Contemporanul, la puţin timp după ce aniver-sează 125 de ani de la înfiinţare lansează, în septembrie 2006, încircuitul mass-media un Apel pentru salvarea culturii române vii,semnat până la ora la care scriu aceste rânduri de 847 de perso-nalităţi din România, Israel, SUA, Franţa, Australia, Germania,Irlanda etc., un Apel la care Ministrul Culturii, dl A. Iorgulescu,

nu găseşte de cuviinţă să răspundă, iar secretarul general al mi-nisterului culturii, dl Niţulescu, dă – de necrezut, ce cote poateatinge impertinenţa! – lecţii de profesionalism şi competenţă, pre-cum şi reţete de elaborat proiecte viabile unor nume ca, bunăoară,Augustin Buzura, Nicolae Breban, Basarab Nicolescu, Eugen Simi-

on şi altor cărturari importanţi care au semnat acest Apel ce vafi, credem noi, în curând relansat; într-un context în care sunt des-fiinţate vechi şi prestigioase instituţii cum ar fi, de pildă, EdituraUnivers şi Editura Minerva, impunându-se, în chip reacţionar,drept criteriu principal al funcţionării unei instituţii de culturăvandabilitatea; când se desfiinţează spitale de alienaţi mintal, pen-tru că – incredibil! – acestea sunt taxate, dintr-un impuls de sor-ginte nazistă, ca fiind nerentabile; când literatura, cultura majorăa unui popor sunt aruncate în contextul haotic şi bar-bar al unei economii de piaţă încă şubrede,funcţionând după „rigorile” unui capitalism diletant,rapace, sălbatic; în condiţiile în care nu func-ţioneazălegea sponsorizării, de circa şaptesprezece ani se totvorbeşte despre necesitatea stringentă de a o schimba,nefăcându-se nimic concret din nepăsare sau din reav-oinţă, sau dintr-un de neexplicat în esenţă instinct sin-ucigaş; în condiţiile în care se apli-că un liberalism nen-uanţat, barbar, unei culturi dispreţuite de oa-meniipolitici, pe de o parte, iar pe de alta, modelele care auo pondere din ce în ce mai mare în ochii opiniei pub-lice sunt fotba-liştii, politrucii, fotomodelele; şi toateacestea în vreme ce administratorii culturilor franceză,germană, rusă (ca să invocăm exclusiv trei exemple),continuă să protejeze şi să sprijine cultura ţării lor,subvenţionând traduceri, ediţii critice, publicaţiinaţionale etc., beneficiind de fundaţii cu instinctul dea servi cultura vie format timp de secole, beneficiindşi de o lege a sponsorizării care încurajează investiţiileîn cultură; atunci când, după cum se men-ţiona înApelul pentru salvarea culturii române vii, „MinisterulCulturii ne demonstrează încă o dată că nu este intere-sat de sprijinirea culturii române vii, inclusiv a litera-

turii române vii. Ministerul Culturii (ne referim la toate adminis-traţiile post-decembriste) duce o politică anticulturală, în esenţăantinaţională; o poli-tică de indiferenţă crasă faţă de valorile cul-turii române; e litera-lmente un genocid ce se întâmplă, genocidcare are ca ţintă cultura vie şi valorile vii, scriitorii, artiştii plas-tici, criticii, poeţii vii”…

Aşadar, în aceste dramatice şi, fireşte, nemeritatevremuri pentru cultura română, existenţa revisteiConvorbiri literare, care, iată, împlineşte 140 deani de la înfiinţare este… incredibilă. Este, de bu-

nă seamă, una dintre cele mai vechi şi prestigioase publicaţii dinRomânia. Meritul actualei echipe redacţionale la timona căreia seaflă poetul, eseistul, criticul şi istoricul literar Cassian Maria Spi-ridon stă în performanţa de a menţine Convorbirile… în peisajulnostru de litere, adică, nietzschean vor-bind, de a rezista într-o lume ostilă cul-turii de înalt nivel, ostilă performanţei lit-erare, ostilă elitelor culturii.

Pentru mine Iaşii împreună cuCONVORBIRILE… sunt unul dintre primeletemple ale literaturii române; când vin laIaşi, unde mă simt foarte bine între scri-itorii-prieteni şi unde sunt primită mereucu căldură, recunosc că am o anume, cumsă zic?, reticenţă, mai exact: o anume sfi-ală. La Iaşi s-au păstrat ca prin miracol –un miracol extrem de viu, construit zi dezi – segmente culturale, istorice (greu detrecut cu vederea) ale unei lumi care ne-adefinit, ne-a marcat, ne-a smuls din medi-ocritate prin spirite ca Titu Maiorescu şimarele său protejat norocos, MihailEminescu – unul dintre poeţii noştrinaţionali, rău cunoscuţi, rău trataţi, răucitiţi. Nu reţin cine afirma că un poporeste tratat în lume aşa cum îşi trateazăoamenii mari. Ştiu că imaginea ţării noas-tre în lume nu se va schimba până cândfiecare dintre noi nu va deprinde arta dea trata oamenii mari. Convorbirile literare va rămâne un model şiîn acest sens.

La acest – repet, incredibil – ceas aniversar, urarea bib-lică, uşor modificată: Să ne bucurăm, să sărbătorim şi peste 120de ani!

LIVIU ANTONESEIBreban ca o forţă a naturii

Ediţia de anul acesta a LIBREX-ului, tîrgul de carteieşean, poate fi socotită, măcar într-un sens, şiun fel de „ediţie Breban”, dacă ne gîndim cămarele prozator a lansat, vineri şi sîmbătă (20

şi, respectiv, 21 aprilie a.c. – n. red.), nu mai puţin de cinci cărţi.Sigur, una dintre ele, Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, ofoarte interesantă analiză a modului nostru de a reacţiona la pre-siunea totalitară, aflată la cea de-a patra ediţie, nu este o cartenouă, ci o reeditare, dar celelalte sînt. Patru şi în patru genuridiferite, luminînd fiecare una dintre dimensiunile creativităţiidebordante, vulcanice a lui Nicolae Breban. Aş aminti, mai întîi,Vinovaţi fără vină, editată la Ideea Europeană, o carte de pionier-at la noi, care, excelînd între auto-adulaţie, auto-victimizare şiauto-detestare, nu prea avem obiceiul să ne şi auto-analizăm ţinîndseama de toate nuanţele. Este ceea ce, de pildă, în cultura ger-mană, în cea franceză şi în alte cîteva se petrece curent, s-auinstalat veritabile tradiţii. Nu am început din întîmplare cu culturagermană; Breban, situat cumva în ambele culturi, şi-o alege dreptpunct de reper şi de comparaţie, pendulînd subtil între dimensiu-nile colective şi cele individuale ale vinovăţiei.

La aceeaşi editură, Breban debutează, ca să spun aşa!,în calitate de traducător – şi nu oricum, ci cu unul dintre cele maidificile texte ale literaturii germane, ceea ce echivalează cu unuldin cele mai grele ale literaturii lumii, de altfel, celebrele şi obscu-rele, aproape incomprehensibilele Elegii duineze de Rainer MariaRilke, probabil cel mai enigmatic text al marelui poet austriac. De

altfel, Breban a lucrat la această traducere vreme de peste 30 deani, începînd cu traducerea primă pentru prietenii poeţi, regretaţiiNichita Stănescu şi Cezar Baltag, şi sfîrşind cu cea de astăzi, reu-nită în sfîrşit în volum. Nu e hazardat să afirm că cele 11 elegiiale lui Nichita n-ar fi existat fără obsesivele vorbiri despre elegi-ile rilkeene ale lui Breban, fără traducerile acestuia.

Celelalte două volume fac parte din marile pro-iecte ale scriitorului. Puterea nevăzută, tipăritătot la Ideea Europeană, este cel de-al treilea vo-lum, penultimul din tetralogia romaescă Ziua şi

noaptea, care urmează trilogiei Amfitrion, de la jumătatea deceni-ului trecut. Prozatorul Breban a fost în general unul al marilordimensiuni, acum însă romanele sale nu mai au loc într-un singurvolum! Spun asta cu oarece ironie, pentru că, cel puţin deocam-dată, eu prefer romanele sale de dinainte de 1989, avînd senzaţia

că un Breban fără vigilenţa cenzurii în coaste se cam diluează. Nuexclud să mă înşel, nu exclud nici să mă revizuiesc cînd voi recititrilogia din deceniul trecut şi cînd se va încheia tetralogia în curs.De altfel, recunosc că, în ciuda preferinţelor mele pentru Animalebolnave, Don Juan, Bunavestire, Francisca şi În absenţa stăpînilor,pe care le situez într-un fel de „prim cerc” al creaţiei în proză bre-baniene, mi-au plăcut şi largi pasaje din trilogia şi tetralogia post-revoluţionare. Şi, cine ştie? Poate Breban are dreptate, poate cămarea proză este, pînă la urmă, şi o chestiune de cantitate, dedimensiuni. În sfîrşit, sîmbătă, Breban a lansat, de data aceastala Polirom, ultimul volum, al patrulea, din Sensul vieţii (Memorii).

În ciuda faptului că, în Epilog, Breban se alintă puţinexplicînd cum a ratat această carte, care nu a ieşit nicitratat filosofic pe tema titlului, nici memorii propriu-zise,cum pretinde subtitlul, eu cred că este o carte fascinantă, aunei vieţi extrem de bogate, petrecute într-un context istoricşi biografic mai mult decît interesant, iar ceea ce Brebannumeşte, încă o dată alintîndu-se, „eşec” este, de fapt,marele semn al succesului. Farmecul cărţii stă tocmai în mo-dul în care se împletesc dimensiunile memorialiste cu celeeseistice, teoretizante. Deşi totul pare a se petrece la întîm-plare, adevărul este, cum constata Al. Călinescu la lansareacărţii, că totul este foarte bine regizat, construit. Uriaşul tal-ent al prozatorului îi spune exact cînd trebuie să schimberegistrul, să întoarcă foaia. Şi o face fără greş.

Iar cei care au avut norocul să se afle vineri şi sîm-bătă după-amiază în holul Palatului Culturii, nu doar că auputut pleca acasă cu o geantă întreagă de cărţi noi deNicolae Breban, dar s-au putut bucura şi de farmecul ora-torului perfect care este. Nu e puţin lucru să fii contempo-ran cu Breban, să te bucuri de pre-zenţa sa de caldă energiea naturii.

LIBREX · 2007

Cassian Maria Spiridon (dreapta), SorinAlexandrescu, Nicolae Breban. Convorbiri literare · 140

Liviu Antonesei (stânga), N. Breban, SilviuLupescu, Alexandru Călinescu Târgul Naţional de Carte Librex · 2007.Lansarea vol. Sensul vieţii · Memorii IV

Liviu Antonesei (stânga),N. Breban, Aura ChristiTârgul Naţional de CarteLibrex · 2007.Lansarea vol. Vinovaţi fără vină

Poeţii şi editorii Cassian Maria Spiridon şiGeorge Vulturescu

Magda Ursache

Silviu Lupescu

35

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

I

Spuneţi-mi, pietrelor, o, vorbiţi, voi, înalte palate!Străzi, voi, ziceţi o vorbă! Geniule, tu, nu te iriţi?Da, este totul însufleţit în sfintele tale ziduri,Romă eternă; doar mie mi se ascunde atât de calm totul.O, cine îmi murmură, la care fereastră zării euOdată nobilul chip ce adânc m-a ’nviorat?Bănuiam eu drumurile, încă, pe care, mereu şi mereuSpre dânsa şi de la ea, apoi, să merg, preţiosul timp jertfindu-l?Încă contemplu biserici, palate, coloane şi ruine,Precum bărbatul calm, călătoria cu abilitate şi-o foloseşte.Dar, iată, totul trecu; şi un singur templu, atunciRămase, templul lui Amor, pe care doar iniţiatul îl descoperă.O lume întreagă eşti tu, Roma; dar fără iubire,Lumea n’ar fi ce este, nici Roma n-ar fi Roma.

II

Slăviţi pe cine vreţi! În fine, iată, sunt adăpostit!Frumoase doamne şi voi, domni ai lumii înalte,Întrebaţi, de vreţi, despre uncheşi şi veri sau despre

vechi rubedenii şi mătuşi,Conversaţiei aprinse urmându-i tristul joc.Iar voi, ceilalţi, petreceţi în cercuriMari şi mici, ce adesea m-aţi adus disperării aproape.Reluaţi, politiceşte şi fără rost diversele opinii,Ce-l urmăresc cu furie pe călător prin întreaga Europă.Astfel fu urmărit Malbrough, călătorul brit, de acel cântecel, Odată, de la Paris la Livorno, şi-apoi, de la Livorno la RomaLa sud apoi, spre Neapole; şi dacă ar fi plutit el spre Smyrna,L-ar fi întâmpinat pe Malborough şi acolo! Pe Malborough!

În port, cântul.Şi astfel sunt eu nevoit, până azi, la toţi paşii, pe orice drum,S-aud certându-se mulţimea, apostrofele consiliului regal.Dar nu mă veţi descoperi voi prea curând în asilul meu,Pe care mie, Amor, prinţul, protector şi princiar mi-l dărui.Aici mă acoperă el cu aripa sa; iubita,Simţire romană, nu se teme de fioroşii Gali.Ea nu se arată în veci interesată de noile zvonuri, ea cautăÎngrijorată dorinţele bărbatului, căruia i se dăruie, apoi.Cu dânsul, ea se’mplineşte, străinul liber şi puternic.Cel ce-i povesteşte despre munţii înzăpeziţi şi casele de lemn.Împarte cu el flacăra pe care tot ea, în piept, i-o aprinde.Se bucură că nu se apleacă aurului precum romanii.Iată, masa ei e perfect pregătită; nu-i lipsesc veştminte,Nici carose, ce o aduc acasă, după operă.Iar mama şi fiica se bucură de oaspetele nordic,Şi barbarul stăpâneşte, iată, trupul şi inima romană.

III

Nu te lăsa, iubito, covârşită de remuşcarea de a mi te fi dăruit atât de repede!

Crede-mă, departe de mine de a te gândi cu insolenţă sau trivial.

Felurit acţionează săgeţile lui Amor; unele rup fisuri,Şi cu otravă linguşitoare îmbolnăvesc, ani la rând, inima.Împănate bogat, altele, cu vârful proaspăt ascuţit,Pătrund ele în măduvă, aprind destoinic sângele.În vremuri eroice, când Zeii şi Zeiţele se îndrăgosteau,Privirii doar îi urma dorinţa, plăcerea urma dorinţei.Crezi tu, oare, că prea îndelung reflectă Zeiţa iubirii,Când îi plăcu Anchiles, odată, în ideischunul HainSau ezitat-a, oare, Luna pe frumosul adormit să-l sărute,O, altfel, invidioasă, l-ar fi trezit curând Aurora.Hero îl zări pe Leandru în vesela petrecere şi abilă,Se aruncă îndrăgostita, aprins, în curentul nocturn,Se grăbeşte Rhea Sylvia, fecioara nobilă, din TibruApă să scoată şi astfel o prinde Zeul.Iar Zeus îl concepu pe Marte! – Gemenii fură alăptaţiDe o lupoaică şi astfel Roma e numită prinţesa lumii.

IV

Curaţi suntem noi, cei ce iubim, în linişte venerăm noi toţi Demonii,

Dorindu-ne fiecare Zeu, fiecare zeiţă amabilăAstfel ne asemuim noi vouă, o războinici romani!

Căci voi, ZeilorTuturor poparelor lumii le oferiţi un adăpostNegru şi rigid din vechiul bazalt egiptean,Sau cum îl ştia grecul, sclipitor, iscat din marmoră;Şi nu-i indispune pe cei Eterni când noi, mai alesGrăunţe de tămâie risipim unor Zei.Cu drag noi vă recunoaştem, iar rugile noastreCa şi zilnicele oficii rămân unuia singur dedicate.Teribil de treji şi gravi petrecem noi în sărbători secreteŞi tăcerea e marca celor iniţiaţi.La călcâi, mai ales, ispitim noi, prin acte disgraţioase,Şi Eriniile o îndrăzniră, în special, a lui ZevsAspră sentinţă s-o îndure pe stâncă ca şi pe mişcătoarea roată,Decât să se refuze ispititoarei oferte a simţirii noastre.Această zeiţă poartă numele de Hazard; învăţaţi a o cunoaşte!

Ea vă apare ades, mereu în altă formă.Fiică a lui Protheus pare ea a fi concepută cu Thetis,A cărei schimbătoare viclenie pe mulţi eroi îi păcăli.Astfel înşeală deci şi fiica pe cel neexperimentat,

pe cel imbecil;Pe cei aţipiţi îi necăjeşte ades, pe lângă cei treji ea zboară iute;Cu plăcere se dăruie ea doar bărbatului iute şi activ.Pe acesta îl găseşte ea dârz, jucăuş, tandru şi fermecător.Odată îmi apăruse ea şi mie, o brună fată, părulÎi cădea întunecat şi dens pe frunte,Mici bucle se’nfăşurau pe gâtul diafan,Sălbatecul păr i se bucla pe creştet.Şi eu am recunoscut-o, prinsei fugara, tandruRăspunse ea îmbăţişării şi sărutului.O, ce fericit fusei! – tăcere, însă, timpul e trecut,Şi rănit sunt eu, de voi, bucle romane.

V

Bucuros mă aflam eu, deci, entuziasmat de clasicul ţinut,Lumea veche şi medie îmi vorbeau mie răspicat şi clar.Aveam aici prilejul de a urma sfatul, de a răsfoi operele

celor vechiCu preaocupate mâini, zilnic cu noi delicii.Dar în lungile nopţi Amor mă preocupa altfel:Chiar de-aş ajunge doct doar pe jumătate, fericit voi fi

pe de-a-ntregul.Şi oare nu mă cultivam eu atent urmărind ale sânuluiForme, mâna coborând coapsele pline?Abea astfel pricepând eu spiritul marmorei;

gândeam, comparamŞi priveam cu-n ochi simţitor, sesizam cu o văzătoare mână.Şi de-mi fură iubita unele ceasuri din ziuă,Destule ceasuri din noapte mi le oferă’n recompensă.Dar nu numai săruturi ci şi-nţelepte vorbe schimbăm;Şi dacă-o cuprinde somnul, veghez eu, adesea gândind.Nu rareori, în braţele ei năşteam versuri,Măsura hexametrilor, uşor, cu toate degeteleO băteam pe spatele ei. Ea respirând în blânda-i somnolenţă,Fierbintea ei răsuflare mă atinge’n adâncul pieptului.Amor, estimp, înviorează flacăra, amintindu-şi timpurileCând triumvirilor săi le-a adus acelaşi serviciu.

În traducerea lui NICOLAE BREBAN

În curs de apariţie la Editura IDEEA EUROPEANĂ

J.W. GOETHEElegiile romane

36

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

După ce am aproximat în ce ar cons-ta ezoterismul, pentru a avansa înînţelegerea acestuia, ar trebui ca

demersul nostru să se constituie într-o ştiinţăaparte: studiul ezoterismului, care formează obiec-tul ezoterologiei. Ea este precum epistemologiacare studiază ştiinţele, precum gnoseologia, carestudiază cunoaşterea, sau precum iconologia, carestudiază reprezentările figurative. Ezoterologiaeste o cunoaştere teoretică şi sintetică, ce poatecompara şi interpreta, căutând legi şi tipologii,identificând structuri şi funcţii – într-un cuvînt -determinând natura şi trăirea ezoterismului îngeneral. Obiectivele ezoterologiei ar fi urmă-toarele: studiul ideii de ezoterism; istoria acestuiaîn general; analiza obiectului său; limbajul său –simbolurile; metodele sale; condiţiile sale; influ-enţele sale; producţiile sale; consecinţele sale.

Istoria ezoterismului rămâne greu dedespărţit de istoria ezoterologiei , pentrucă adeseori, aceeaşi oameni au lăsat atâtscrieri ezoterice, cât şi texte ezoterologice.De pildă, Porphyrios şi Iamblihos, în anti-chitate (sfârşitul secolului al III-lea p.H.)sau René Guénon şi Julius Evola, în secolulal XX-lea. Ezoterologia trebuie să ţinăseama şi de inerenta contestare a ezoteris-mului, ceea ce a stârnit întotdeauna, reacţiiextreme, scandalizând partizanii şi entuzi-asmând adversarii săi. Ezoterologia, caştiinţă despre ezoterism, poate cerceta şicontroversele iscate chiar în interiorul aces-tuia, când se confruntau teze ezoterice greuconciliabile ale unor şcoli ezoterice opuse.Desigur, de cele mai multe ori, antagonis-mul era doar aparenţa unui complemen-tarism. Ezoterologia se poate diferenţiaprin câteva subdiviziuni. Aşa cum în etnolo-gie sau iconologie putem distinge etnografia sauiconografia, şi în ezoterologie putem separaezoterografia, care s-ar rezuma la studiul descrip-tiv al ezoterismului, tinzând spre o cunoaştere aunui subiect particular. Ezoterografia are douăaspecte : documentaţia şi analiza, respectiv,colecţionarea cât mai metodică a operelor, a tex-telor şi stabilirea cât mai pozitivă de fapte, dedate, de conţinuturi, de stiluri, de influenţe etc.Tratarea unei forme ezoterice particulare,aparţinând unei anumite forme tradiţionale, ţinede ezoterografie. Când studiul se face în manieraezoteriştilor, utilizând în principal, metoda analog-ică a concordanţelor, ezoterologia poate fi numită,ezoterosofie. Când studiul se face în manieracercetării savante, pe baza metodei critico-istorice,

ezoterologia poate fi considerată mai degrabă, crit-ică ezoterică. Bineînţeles, ezoterologia se poatestudia chiar şi pe ea însăşi, precizându-şi domeni-ul, trasându-şi istoria, stabilindu-şi metodologia şiatunci, forţând oarecum terminologia, se poatevorbi, cu puţină pedanterie, de metaezoterologie.Cititorul nu trebuie să se sperie de toate acestedenumiri oarecum rebarbative, ele neexistând deo-

camdată ca atare, fiind doar nişte propuneriavansate de un cercetător francez competent –Pierre Riffard – ale cărui sugestii le-am preluatpentru a le menţiona în prezentul articol. Cei careau scris până acum despre ezoterism, au făcut,fără s-o ştie ezoterologie, precum domnul Jourdindin piesa lui Labiche, făcea proză fără să-şi deaseama…

*Ideea de ezoterism înfăşoară mai multe

aspecte: şi un alt fel de gândire, şi un alt fel decunoştinţe teoretice, şi nişte practici sau tehnicispirituale specifice, care conduc la o mutaţie,tradusă într’un alt fel de a fi. (Ezoteristul mergepână la capătul omului pentru a se găsi şi pentru

a regăsi oglindită lumea…)Am văzut că pentru înţelegerea ezoteris-

mului este necesară ştiinţa ezoterologiei, careînsă, nu-l poate cerceta direct, fiind vorba de odoctrină secretă ca teorie (cu un limbaj simbolic)şi de practici iniţiatice, ce recurg la tehnici spiti-tuale ad hoc. Studiul ezoterismului, adică, obiec-tivul ezoterologiei, trebuie întreprins din afară, dedeparte, prin ocolişuri repetate.

Faptul că suntem obligaţi să recurgem latârcoale concentrice sau mai degrabă, în spirală,nu e în contradicţie cu demersul lăuntric al ezoter-ismului către un centru unic. În această târcolirestă toată dibăcia de încolţi Absolutul. În spaţiulînchis al raţiunii şi în timpul deschis al circum-stanţelor, ezoterologia va alterna survolarea linăcu picajul fulgerător, ca îmbina spiritul enciclope-dic cu analiza punctuală.

Studiul ezoterismului – ezoterologia – estecompatibil cu critica istorică a docu-mentelor şi, în general, cu orice tip deanaliză critică.

Făra vreo legătură efectivă cupractica riturilor şi cu posesia fonduluidoctrinal de cunoştinţe ezoterice,demersul ezoterologului poate fi detur-nat – în pofida respectării tuturor exi-genţelor metodologice ştiinţifice – de ointenţionalitate vanitoasă şi ilicită: demulte ori, se scriu cărţi sau se ţin con-ferinţe despre ezoterism (subiect ce nu-ila îndemâna oricui), doar pentru a prof-ita pe plan social, într’un mod aproapeinsesizabil şi cu atât mai mult quasi-imposibil de probat, adică, se revendicădiscret o legitimitate fără acoperire şise exercită prin prestigiul nemeritat, oanumită putere în societatea exterioară

(ceea ce, bineînţeles, nu e valabil în cazul sem-natarului acestui serial...) Ambiguitatea discursuluidespre ezoterism rămâne în multe cazuri, celpuţin stânjenitoare...

În schimb, ezoterismul in actu conferăsimultan cunoaştere şi un alt fel de a fi, care ira-diază fără ostentaţie. Ezoterismul îşi are criteriilesale, pe care trebuie să le desluşim, pentru a-lputea deosebi de pseudoezoterism. Deşi încifrate,textele ezoterice pot fi citite, meditaţia poate fiexersată, îndrumătorul spiritual poate fi întâlnit,toate acestea asigurând că ezoterologia este posi-bilă, chiar dacă mai întâi trebuie trecută barieraunei întrebări frontale: se poate vorbi despre ezo-terism?

GELU VOICANVOICULESCU

Este oare necesarăo ştiinţă a ezoterologiei?

Postul Radio România Actualităţi, al SocietăţiiRomâne de Radiodifuziune, anunţă lansarea

Proiectului MARATON LITERAR EUROPEAN

MARATONUL LITERAR EUROPEAN se desfăşoarăîn data de 9 mai, Ziua Europei, simultan în celecinci ţări co-organizatoare şi durează opt ore. Vor filecturi din operele următorilor scriitori:

ITALIA - Italo SVEVO (1861-1928) SPANIA - Carmen CONDE (1907-1996)GRECIA - Konstantinos KAVAFIS (1863-1933) BULGARIA - Yordan RADICHKOV (1929-2004)ROMANIA - Mircea ELIADE (1907-1986)

Evenimentul marchează şi împlinirea a 50 de anide la semnarea Tratatului de la Roma, actulfondator al CEE. Pentru România şi Bulgaria 2007este primul an ca ţări membre ale UE.

La Bucureşti, MARATONUL LITERAR EUROPEANva avea loc în studiourile T8 si T1, ale SocietăţiiRomâne de Radiodifuziune, Strada General Berthe-lot nr. 60-64.

Publicul cititor/spectator va fi format dinelevi, studenţi, adulţi, pasionaţi de literaturăşi evenimente culturale.

Selecţiuni audio şi video ale evenimentuluidesfăşurat în toate ţările partenere se vorregasi pe un DVD, care va fi distribuit gratu-it.

MARATONUL LITERAR EUROPEAN vaavea un web-site general şi câte un web-sitenaţional, unde vor fi cuprinse toate infor-maţiile, înregistrari audio şi video, forumunde vor putea fi postate impresii, fotografiietc.

In fiecare ţară organizatoare va exista şi uneveniment „în oglindă”, de dimensiunireduse, de genul „serilor literare”, unde vorputea fi citite/ascultate operele propuse decelelalte ţări. Astfel, in România vor fi sta-bilite, prin parteneriat, locurile unde ceta-ţenii/vorbitorii limbilor respective vor puteaciti operele alese de Italia, Spania, Grecia şiBulgaria, iar cetăţenii români/de origine ro-mâna/vorbitori de limba română, vor puteaciti texte de Mircea Eliade în Italia, Spania,Grecia şi Bulgaria.

Proiectul MARATON LITERAR EUROPEAN serealizează cu sprijinul Comisiei Europene, prinProgramul „Cultura 2000”.

Coordonator de proiect: Sorina-Manuela Man

Pe parcursul a cinci ediţii (martie-aprilie-mai),emisiunea „Arte in actualitate” va realiza materi-ale speciale de prezentare a celor cinci scriitori. Pri-ma emisiune (dedicată poetului grec Kavafis) s-a di-fuzat pe Postul Radio România Actualităţi, du-minică, 18 martie 2007, ora 16.30.

Direcţia de Comunicare şi Marketing

37

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

NÃ

MAI ♦ 2007

NU VĂ OBIşNUIŢI

Nu vă obişnuiţiVreodatăA muri,Vă implorSă nuVăObişnuiţi.

Şi să nu spuneţiNiciodată:„Ce noroc!AstăziA muritUn singurOmîn explozie!”Să nu spuneţi astaNiciodată.Nu vă obişnuiţi să muriţiŞi să omorâţi,Nu vă obişnuiţi!

Şi fiecare copil mortRămâne un copil virtual.Toţi copii morţi,Ai noştri, ai lor,Seamănă leit între ei.Fiecare copil mort areNas, ochi, viseŞi acelaşi număr de cromozomiÎngropaţi sub pământCe nu vor mai înfloriPrimăvara…Şi mai alesSă nu spuneţi vreodată:„Ce noroc,astăzinu copilul meu s-a aflatpe locul exploziei.”Să nu spuneţi asta

Şi să nu vă obişnuiţi să muriţiDe parcă ar fi în moarte viaţa,Ceva deosebit,Eroi.Nu staţi încolonaţi în rândLa viitoarea ratareDe parcă am fi murit dejaŞi zarurile ni s-au azvârlitÎn vidul imens şi tăcutCare înghite.

Numai acest NU!Nu vă obişnuiţi că aici la noi

se moare!Nu vă obişnuiţi!

IMPORTANŢANEIMPORTANTULUI

Oamenii care mi-au evadat din memorie,oamenii cu care nu am colorat paleta cuvintelordeşi am vorbit.

Oamenii cărora le-am putut atinge corpuldar niciodată un gând,corpul despuiat de suflet.

Oamenii aduşi de vântşi plecaţi ca el,zmeii cu coarda ruptă

Oamenii deghizaţi în anonimisedimentaţi de-a valmape nisipul mării interioare.

Totuşidin când în cândei mai trimit spre suprafaţă sticle cu biletepe care eu,

orbită de subconştient,le citesc cu degetele…

ASTĂZI

AstăziEu eram prea mâineTu erai prea ieri

Încercăm să aruncăm peste bord durerileCa nişte marinari morţi.

Înţeleaptă apa se ferea de găurile din pântecele bărcii

Ca să ne mai lase plutind.

RIRI SYLVIA MANOR

PRIMIM

Stimate Domnule Director ANDRAS DEMETER,Vă reţin atenţia cu un punct de vedere al Asociaţiei noas-tre, cu referire la fapte şi afirmaţii legate de normelemetodologice pentru finanţarea culturii scrise. Unii dintrecolegii noştri ne-au semnalat acest lucru, scandalizaţi demodul în care se tergiversează la nivelul MCC aprobareaacestor norme, rămase definitive în grupul de lucru lasfârşitul anului 2006. Aşa cum aţi luat cunoştinţă şi laCâmpina, la Galele APLER, aceasta înseamnă nefinanţareaunor reviste pe perioada ianuarie – ... (nu se ştie care lună)2007. Faptul că până în prezent sesiunea de finanţare nueste încă demarată, iar consilieri ai MCC elaborează dupăureche elucubraţii referitoare la norme, credem că nu faceparte din promisiunile pe care Dvs. personal le-aţi făcut înfaţa colegilor noştri, la Câmpina. Prin urmare, vă rugam să analizaţi rapid această stare defapt şi, dacă este în puterea Dvs., să ne comunicaţi.

ION TOMESCU,Preşedinte al APLER,Preşedinte al Federaţiei Editorilor şi difuzorilor de Cartedin România

PREMIILE REVISTEI „CONVORBIRI LITERARE”EDIŢIA A XI-A A ZILELOR REVISTEI,IAŞI, 20-21 aprilie 2007

Juriul alcătuit din membrii redacţiei a hotărît acordareaurmătoarelor premii:

Revistei Adevărul literar şi artistic – reprezentat deMarius Vasileanu, redactor şefPremiul pentru Debut: Vasile LeacPremiul pentru Poezie: Shaul CarmelPremiul pentru Proză: Magda Ursache, Ioan GroşanPremiul pentru Eseu: Ion PapucPremiul pentru Excelenţă în relaţiile culturale româno-ameri-cane: Michael WatersOpera Omnia: Sorin Alexandrescu

Redactor şef: Cassian Maria Spiridon

38

ANUL XVIII ♦ Nr. 5 (662)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

MesajulFederaţiei Editorilorşi Difuzorilor de Carte din Româniacu prilejul marcării Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Dreptului de Autor

Dăruieşte o carte!Marcarea, la 23 aprilie, a Zilei Internaţionale a Cărţii şi Dreptului de

autor ne oferă prilejul să aducem în atenţia opiniei publice şi a autorităţilorcartea şi lectura, doi piloni pe care se sprijină educaţia, cultura şi învăţământul.Chiar dacă televiziunea şi Internetul au diminuat impactul cărţii asupra tinere-tului, iar munca şi lupta pentru supravieţuire economică au micşorat interesuladulţilor pentru citit, în Europa industria cărţii este principala industrie cultu-rală, fiind sprijinită prin programe concrete şi măsuri adecvate de către guverneşi instituţii. În România starea actuală a culturii scrise este marcată de evoluţiişi performanţe notabile, adesea cuplate sau dependente de acţiunea guvernamen-tală: subvenţii pentru programe şi proiecte editoriale, achiziţii pentru bibliotecipublice şi pentru şcoli, sprijin pentru traduceri şi participări internaţionale etc.Este un demers firesc şi de apreciat, dar adesea contestat în finalitatea lui, de-oarece nu conţine suficientă transparenţă, competiţie, accesibilitate, fiabilitate şipredictibilitate. Totodată, la 17 ani de la privatizarea în timp record a industrieiculturii scrise, editorii, autorii, traducătorii, ilustratorii, difuzorii, bibliotecarii şipromotorii cărţii, publicaţiilor şi lecturii, precum şi organizaţiile profesionale,patronale sau culturale de profil constată că paradoxul, arbitrarul şi hazardulpatronează încă în acest domeniu. Astfel, deşi există peste 4.000 edituri înscrise,doar circa 500 produc mai mult de 10 titluri anual, din care doar jumătate suntvizibile în târguri, expoziţii sau în librării; sute de edituri depind de finanţărilenerambursabile sau de achiziţiile publice care încă se derulează cu mari dificul-tăţi birocratice; deşi a fost adoptată în 2003 o lege a sprijinirii şi promovării cul-turii scrise, în multe privinţe ea nu este aplicată. Spre exemplu, reducerea cu50% a tarifelor pentru transportul poştal al cărţilor a rămas nepusă în practică.

Nu există o strategie coerentă a Ministerului Culturii şi Cultelor în domeniul cul-turii scrise, în domeniul promovării acesteia, şi nici structuri de monitorizare adomeniului. Semnalele critice din partea breslei care au mers până la lansareaunui „Apel pentru salvarea culturii vii”, semnat de peste 900 de oameni de cul-tură din ţară şi din străinătate, nu a avut nici un semnal pozitiv din parteaautorităţilor. Producţia de carte şcolară a fost masacrată de rigiditatea şi dile-tantismul ministerului educaţiei, care a politizat şi bulversat domeniul, descura-jând editorii şi autorii de prestigiu. Publicaţiile literare valoroase, naţionale saulocale, cu o îndelungată tradiţie culturală, adevărate focare de cultură, sunt igno-rate pe motivul neadaptării lor la economia de piaţă. Potenţialii sponsori nusunt stimulaţi suficient să sprijine iniţiativele în domeniu. Legea sponsorizăriiexistă dar nu poate fi pusă în aplicare din cauza ambiguităţii ei. Pe ansamblu,cultura scrisă mai există la dimensiunile de azi datorită încăpăţânării unor edi-tori împătimiţi de a rezista şi datorită insistenţei specialiştilor, a publicului fidelşi a asociaţiilor din domeniu de a împinge problematica specifică acestui dome-niu într-o zonă de interes pentru autorităţi.

În acest context, constituirea Federaţiei Editorilor şi Difuzorilor de Cartedin România, care reprezintă peste 65% din industria cărţii, a răspuns unei dub-le necesităţi: de a se asigura reprezentarea corespunzătoare a celor care acti-vează în domeniu faţă de autorităţi şi de a descătuşa energiile breslei în proiec-tarea unor proiecte şi programe care să aducă industria şi difuzarea culturii scri-se la standarde europene. Scopul nostru este, credem, semnificativ şi ne propu-nem ţinte menite să aducă România în prim planul european, încercând în acestsens să conştientizăm autorităţile centrale şi locale, precum şi celelalte forţe dindomeniul culturii.

FEDCR propune, în acest sens, două programede perspectivă: Bucureştiul să devină, peste câţivaani, Capitala mondială a cărţii; România să fie invi-tată de onoare la Târgul Internaţional de Carte de laFrankfurt. Adresăm cu acest prilej invitaţia noastrăcătre partenerii din zona publică sau privată, pentrua se alătura acestor iniţiative de interes naţional. Lansăm totodată acţiunea „Dăruieşte o carte”, şifacem un apel către toţi iubitorii cărţii ca în ziua de23 aprilie, Ziua internaţională a cărţii şi a dreptuluide autor, dar şi zi de sărbătoare pentru toţi cei carepoartă numele Sfântului Gheorghe, să dăruiască celordragi o carte. În ciuda vicisitudinilor, cartea trebuiesă dăinuie!

În numele Comitetului Director al FEDCR,

Ion Tomescu, Preşedinte

Claudiu Istrate, Director general

Str. G-ral Berthelot nr. 38, sector 1, Bucureşti; Tel./fax:021/317.89.40; 021/317.89.45, 021 315 05 34; fedcr@fedcr.ro

•••CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2007 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 Euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 Euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 212 99 39E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

•••CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2007 vă invităm să vă abonaţi la revista CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştal sumacorespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda, notând adresaDvs. exactă), precum şi la orice oficiu poştal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an, vor primi revista fără majorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1,Bucureşti

39CO

NTEM

PORA

NU

L. IDEEA

EURO

PEAN

Ã

MAI ♦ 2007

•Irina Airinei, Sortiţi să vadă, 2007•Inesa Ţiporkina, Un apstect fizic de invidiat, 2007•A.A.Nalceagian, Enigma morţii, 2007•M.Kedrova, Secretele Kleopatrei, 2007•V.G.Krâsiko, Psihologia socială, 2007•100 de mari genii, 2007•Eugen Cojocaru, Şocul viitorului, 2007•100 de enigme ale lumii, 2006•100 de proroci, 2006 •Ovidiu Morar · Scriitori evrei din România, 2006•Constantin Virgil Negoiţă · Ecouri şi dialoguri, 2006•Ion Ianoşi, eu – şi el · Însemnări subiective despre Ceauşescu•Nicolae Breban · Vinovaţi fără vină, 2006•Mihai Cimpoi · Leopardi, 2006•Bogdan Mihai Dascălu · Germanitatea şi literele române, 2006•Aura Christi · Marile jocuri, 2006•Irina Petraş · Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi, 2006•Mihai Rădulescu · Manualul creştinului începător, 2006•Marin Radu Mocanu · Scriitorii şi puterea, 2006•Florentin Popescu · Dicţionar de literatură română,2006•Petru Poantă · Cercul de la Sibiu, 2006•Rainer Maria Rilke · Jurnal, trad. B.M.Dascălu, 2006•Rainer Maria Rilke · Elegii duineze, 2006•Nicolae Breban · Puterea nevăzută, 2006•Andrei Codrescu · Un bar din Brooklyn, 2006• Nicolae Breban · Elegii parisiene, 2006•Alina Beiu-Deşliu · Versuri pentru doamna regină, 2006•Aura Christi · Banchetul de litere, 2006•Problema evreiască · ed. alc. de Aura Christi, 2006•Horia George Plugaru · Creştinism şi sinucidere, 2006•Ion Necula · Ion Petrovici, 2006•Marian Victor Buciu · Zece prozatori exemplari, 2006• Daniela Petroşel · Retorica parodiei, 2006•Ovidiu Pecican · Ce istorie scriem, 2006•Gilbert Durand · Ştiinţa despre om şi tradiţia,

trad. Janina Ianoşi, 2006•Nadine de Rothschild · Codul bunelor maniere, 2006•Nicolae Breban · 70 · Ediţie alcătuită de Aura Christi, 2004•Ion Ianoşi · Dostoievski şi Tolstoi

Poveste cu doi necunoscuţi, 2004 •Karl Marx în 1234 fragmente alese de Ion Ianoşi, 2004•Nicolae Breban · Nietzsche. Maxime comentate, 2004•Ion Ianoşi · Dostoievski · Tragedia subteranei, 2004•Aura Christi · Sculptorul · roman, 2004•Aura Christi · Noaptea străinului, roman, 2004•Cristian Tiberiu Popescu, Templierii Istorie şi mistere, 2004•Ion Bălu, G. Călinescu · Spectacolul personalităţii, 2004•Mihai Cimpoi · Lumea ca o carte, 2004 •Adrian Mihalache · Verva Thaliei, 2004•Oscar Wilde · Grădina lui Eros, Trad. de M. Râpeanu, 2004•Friedrich Nietzsche · Dincolo de bine şi de rău,

Trad. de V. Scoradeţ, 2004•Ivan Ognev · Cum să câştigi la loto,

Trad. de Andreea Dunaeva, 2004 •Constantin Abăluţă · Groapa roşie, 2004 •Luiza Barcan · Angoase ale privirii, 2004•Laura Pavel · Antimemoriile lui Grobei

Eseu despre opera lui Nicolae Breban, 2004•Serghei Karatov · Cartea de vise şi destine, 2004•S. Damian · Aripile lui Icar, 2004•Dana Duma · Woody Allen · Bufon şi filosof, 2004•Cristina Maria Sârbu · Nietzsche şi muzica, 2004•Ivan Ognev · Universul magiei, 2005 •Ivan Ognev · Psihologia succesului, 2005•Natalia Baratova, Maria RipinskaiaCum să manipulezi bărbaţii, Trad. de Ana Miroiu, 2005

•Ivan Ognev · Securitatea psihologică, 2005•Mihail Arţâbaşev · Sanin, Trad. de Dumitru Balan, 2005•Gilles Deleuze · Nietzsche şi filosofia,

Traducere de Bogdan Ghiu, 2005•Cristian Tiberiu Popescu · Templierii. Istorie şi mistere, ed. II-a, 2005

• Nicolae Breban •Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, 2005•Ion Ianoşi · Tolstoi · Romanul unei drame, 2005•Mihai Cimpoi · Secolul Bacovia, 2005•Ionel Necula · Căderea după Cioran, 2005•Marin Radu Mocanu · Vremuri satanice, 2005•Adrian-Paul Iliescu · Anatomia răului politic, 2005•Aura Christi · Celălalt versant, 2005•Aura Christi · Labirintul exilului, 2005•Mircea A. Diaconu · Atelierele poeziei, 2005•Florentin Popescu · Necunoscutul Macedonski, 2005•Marian Victor Buciu · E. M. Cioran.

Despărţirea continuă a autorului cel rău, 2005•Ivan Ognev · Universul magiei · manual de vindecare, 2005•Ovidiu Morar · Avangardismul românesc, 2005•Traian T. Coşovei · La formarea ideilor, 2005•Nicoleta Sălcudeanu · Pasienţe, 2005•Laurian Stănchescu · Râsu´-plânsu´lui Nichita Stănescu, 2005•Claudia Maria Radu · Pagini de istorie americană, 2005•Rodica Marian · Identitate şi alteritate, 2005•Irina Petraş · Despre locuri şi locuire, 2005•Ileana Cudalb · Fiica mea America, 2005•Bogdan Mihai Dascălu · Sânge albastru, 2005•Alina Beiu-Deşliu · Tema la insomnie, 2005•Lev Tolstoi · Jurnal, vol. I-II, trad. de Janina Ianoşi, 2005••• CD George Călinescu · Istoria Literaturii Române de la origini până înprezent – Ediţia Princeps/ pentru prima dată în versiune electronică, 2005•Rilke, Tvetaieva, Pasternak · Roman epistolar ·1926, trad. din germană şi rusă de Janina Ianoşi,adaptarea notelor şi comentarii de Ion Ianoşi, 2006 •Eugen Cojocaru · Big Bangs Back, ro-man, 2006 •Anca Pedvis · Propilog, poeme, 2006

În curs de apariţie:•Ion Murgeanu, Viaţa lui Iisus•Eldar Hasanov, Infracţionalitatea în domeniul dorgurilor şi lupta împotriva ei în Uniunea Europeană

IIDEEADEEA EEURUROPEANĂOPEANĂ

& E& EURUROOPPRESSRESS GGRROUPOUP

· CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ ·

Doriţi să Vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propuse deEditura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs. Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: · 5 % - 5-19 ex.; ·10 % - 20-29 ex.; · 20 % peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: · 10 % - 1-9 ex.; · 15 % - 10-19 ex.; · 20 % peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membru al Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15 % reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa înfiecare an la concursul cu premii pentru fidelitate şi vorprimi gratuit catalogul anual al Editurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22,Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92;E-mail: cideeaeuropeana@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

PARTENERI MEDIA:

¨ RADIO ROMÂNIA CULTURAL

¨ CONVORBIRI LITETARE

¨ POEZIA

¨ TIMPUL

PARTENERI:SC ERC PRESS SRL

NETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul

internaţional GS1, administrat în România de GS1 România.

www.gs1.ro

Apare joi 3 lei

MM ARIANARIAN VV ICTORICTOR BB UCIUUCIU

ZeceZeceprozatoriprozatori

exemplariexemplari

în librãriile

de calitate

în librãriile

de calitate

wwwwww.ideeaeur.ideeaeuropeana.ropeana.roo

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XVIII · NR. 5 (662) · MAI 2007