De la Wikipedia, enciclopedia liberăNevroza, potrivit concepțiilor contemporane, se determină ca o boală, condiționată de situația conflictuală psihogenă acută sau cronică extraordinară în urma tulburării interrelațiilor umane, ce se manifestă cu precădere prin dereglarea funcțiilor sistemelor emotiv, vegetativ și endocrin.Nevroza se caracterizează prin reversibilitatea dereglărilor patologice, independent de vechimea procesului, prin specificitatea manifestărilor clinice cu dominarea perturbărilor emoțional afective și somatovegetative, prin păstrarea atitudinii critice a pacientului față de boală. Particularitățile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul situației conflictuale și emotive, dar și de personalitatea individului, specificând diverse variante clinice.Cuprins

1 Etiologia nevrozelor 2 Patogenia nevrozelor

o 2.1 Conceptul neurodinamic o 2.2 Conceptul neurochimic

3 Clasificare nevrozelor o 3.1 Nevroza astenică o 3.2 Nevroza isterică o 3.3 Nevroza obsesivă

Etiologia nevrozelorÎn prezent e acceptată concepția unei etiologii multifactoriale a nevrozelor. Diversitatea factorilor etiologici se poate grupa în trei categorii: biologici, sociali, psihogeni. Fiecare din factorii etiologici deține ponderea respectivă în instalarea unui anumit tip de nevroză.Nevroza se consideră ca reacție la amploarea stresului psihosocial, proporțională cu poziția socială a individului. Patogenitatea circumstanțelor vitale se manifestă doar în combinare cu atitudinea individului față de ele. Astfel, patogenia nevrozei este o reacție la stres a unui psihic vulnerabil, cu un conflict interior dureros, la persoanele neantrenate sau depășite ca poziție socială și pregătire, de răspunderile sociale mereu în creștere.Patogenia nevrozelor.Conceptul neurodinamicConceptul neurodinamic al nevrozelor prezintă prima încercare de a explica mecanismele de formare a nevrozelor, bazându-se pe conceptul lui I.Pavlov despre tipurile activității nervoase superioare. Astfel, prin nevroză se subînțelege dereglarea de lungă durată a activității nervoase superioare provocată de supraîncordarea proceselor nervoase din scoar ț a cerebrală sub acțiunea excitanților neadecvați ai mediului ambiant. Tipul activității nervoase superioare deține rolul de substrat care fie că predispune, fie că împiedică dezintegrarea proceselor nervoase (neurastenia apare la

indivizii cu tipul slab dezechilibrat sau puternic; isteria - la indivizii cu prevalarea subcortexului etc).Conform acestui concept, la baza activității nervoase superioare stă corelarea a trei sisteme: subcortexul (instinctele), sistema de semnalare corticală, care reflectă lumea înconjurătoare și sistema de semnalare, care asigură interacțiunea individului cu sfera cocială. Pentru nevroze este caracteristică dezintegrarea activității sistemelor respective și a interrelațiilor dintre ele, ce își găsește exprimare intr-o diversitate de forme clinice.Studiile neurofiziologice contemporane au permis aprofundarea concepțiilor lui I. Pavlov despre mecanismele patogenetice ale nevrozelor. Datorită lor a fost elucidat rolul formației reticulare în determinarea substratului morfologic al acțiunilor asupra scoarței cerebrale din partea regiunilor subcorticale, au fost explicate mecanismele corelației dintre dereglările activității nervoase superioare și tulburările vegetativ-endocrine.În patogenia nevrozelor un rol important îl dețin două mecanisme fiziopatologice: activarea sistemelor aferente și eferente ale creierului și dezechilibrul activității integrative ale creierului, îndeosebi al complexului limbico-reticular, ce posibil determină tipul nevrozei. Astfel, patologia complexului hipotalamus – regiunea frontală a scoarței cerebrale induce nevroza isterică sau cea obsesivă, pe când disfuncția complexului hipocamp - amigdalar provoacă neurastenia.La baza formării nevrozelor experimentale drept factor patogenetic servește următoarea triadă „informațională”:

necesitatea prelucrării unui volum mare de informație; deficitul de timp predispus creierului pentru prelucrarea informației respective; nivelul înalt al motivației.

E necesar de menționat, că nevrozele experimentale și cele clinice nu sunt identice - nevrozele experimentale servesc doar drept model al celor clinice și sunt predestinate pentru determinarea legităților biologice ale dereglărilor nevrotice.Conceptul neurochimicConceptul neurochimic al nevrozelor se bazează pe teoria lui H. Selye despre stres, îndeosebi cel emotiv, determinând nevroza drept model de stres emoțional cronic. Examenul biochimic relevă perturbări cantitative esențiale ale catecolaminelor, în special al adrenalinei și noradrenalinei, la indivizii cu nevroze. Caracterul schimbărilor metaboliților și predecesorilor acestora depinde de tipul nevrozei. Astfel, cel mai jos nivel al dopaminei a fost stabilit în neurastenie, pe când la bolnavii cu obsesii nivelul catecolaminelor depășește cel normal.Un mare rol în patogenia nevrozei i se atribuie complexului hipotalamus-hipofiză-suprarenale, care participă în menținerea homeostazei fiziologice și emoționale. La indivizii cu nevroze se apreciază o diminuare cantitativă a glucocorticoizilor și creșterea nivelului mineralocorticoizilor.

Se presupune, că hipersecreția îndelungată a catecolaminelor sub acțiunea factorilor stresanți în cadrul nevrozelor induce micșorarea funcției sistemului hipofizar suprarenal, datorită secreției excesive a hormonului adrenocorticotrop.În patogenia nevrozelor se implică și structurile serotoninergice ale hipotalamusului și a mezencefalului (nivelul serotoninei crește doar în stresul de scurtă durată, pe când în cel îndelungat activitatea sistemei enterohromafine rămâne pe parcurs stabilă).În procesele de activare aferentă a scoarței paralel cu mecanismele adrenergice se implică și cele colinergice. Experimental s-a determinat o disociere a mediatorilor in neurastenie: nivelul ecscreției catecolaminelor crește, pe când cel al acetilcolinei se micșorează. Nevrozele obsesive se caracterizează printr-un paralelism al activității cuplului acetilcolină-adrenalină.Un rol determinant în patogenia reacțiilor vegetative în cadrul nevrozelor i se atribuie histaminei - substanță cu acțiune preponderent parasimpatică, care se include în mecanismele nervoase centrale și periferice. Histamina crește sinteza acetilcolinei, concomitent inhibă activitatea colinesterazei.Învestigările biochimice relevă unele dereglări ale proceselor metabolice la bolnavii cu nevroze, în particular al metabolismului glucidic, lipidic, al sărurilor minerale și al celui energetic. Astfel, s-a stabilit o reactivitate mărită a sistemelor ce reglează nivelul glucozei în sânge, o tendință spre hipocaliemie, hipofosfatemie, hipernatriemie însoțită de eozinofilie, hipoholesterinemie, activarea peroxidării lipidelor, diminuarea proceselor anaerobe, însoțită de creșterea celor aerobe ale metabolismului energetic, ultima fiind considerată drept reacție de adaptare survenită în urma deminuării proceselor metabolice din scoarța cerebrală la indivizii cu nevroze.În nevroze se relevă tendința de creștere a concentrației bazale în plasmă a alfa- și gama–endorfinei, îndeosebi în neurastenie și nevroza obsesivă.În patogenia nevrozelor se proeminează o corelare bine determinată între starea funcțională a SNC și nivelul activității sistemelor hipofizar-adrenalice, simpato-adrenalice, enterocromafine, al glandei tiroide, etc., care în mare măsură determină complexitatea reacțiilor biologice în această patologie. Astfel, stresul psihoemoțional, care servește drept cauză patogenetică a nevrozei, inițiază atăt dereglări funcționale ale sistemului nervos central, căt și morfologice: destrucție membranală, degenerarea neuronală, dereglări microcirculatorii locale etc.Dependența stării emotive, funcțiilor vegetative și endocrine de starea funcțională a complexului limbico-reticular, a hipotalamusului și a altor stucturi ale creierului este indiscutabilă.Dereglările funcțiilor hipotalamusului și ale regiunilor din vecinătatea lui provocate de anumite cauze, provoacă o dezintegrare monotipică a activității sistemelor emotive, vegetative și endocrine. În cazul, în care aceste dereglări survin consecutiv unei situații

conflictuale, acestea sunt considerate de natură nevrotică, iar dacă sunt postinfecțioase sau posttraumatice se consideră de tip nevrotic. În ambele cazuri tabloul clinic constă din îmbinarea simptomelor de labilitate emotivă și vegetativă cu dezechilibrul endocrin.Atât stările dr natură nevrotică, cât și cele de tip nevrotic sunt însoțite, de regulă, de manifestări secundare de insuficiență de atenție, memorie, de epuizarea psihică, toate fiind incitate de reducerea funcțiilor complexului limbico-reticular, ce activează scoarța cerebrală.Nevroza reprezintă o dereglare psihogenă a activității complexului limbico-reticular, care apare la dezintegrarea funcțiilor sferelor emotive, vegetative și endocrine. Această dereglare este mai accentuată în cazul, în care trauma psihică a fost precedată de boli, intoxicații sau pe teren genetic nefavorabil.Conținutul sindroamelor neuropatologice în caz de nevroze este determinat de nivelul formațiunilor SNC ce intră în componența sistemelor patologice.Pentru majoritatea nevrozelor e caracteristică și dereglarea funcțiilor viscerelor. Anume acest proces de „dizreglare” e considerat ca fiind primordial în patogenia tuturor dereglărilor SNC, și în particular a nevrozelor. Chiar și în cazul în care dereglările nevrotice apar în urma afectării nemijlocite a structurilor nervoase, în mecanismele lor patogenetice se includ perturbări ale proceselor neurochimice și biofizice.Astfel, dereglările nevrotice prezintă o patologie dizreglatorie a sistemului nervos, care se manifestă la diferite niveluri de organizare morfo-funcțională prin mecanisme patogenetice proprii nivelului respectiv. Aici pot fi menționate următoarele: dereglarea proceselor membranare și funcției canalelor ionice, interacțiunea mesagerilor secundari în sistemul semnalizării intracelulare, perturbarea transmiterii informației, dereglarea sintezei, stocării și recepționării substanțelor, care realizează interacțiunea intercelulară.Un rol important în patogenia nevrozelor revine particularităților genotipului și dereglărilor proceselor genomice ale neuronului (supresia și expresivitatea genelor, apariția genelor recombinate etc.).Factorii genetici dețin un rol important în producerea nevrozei anxioase și a celei obsesionale; ei sunt insignifianți în depresiunile nevrotice, isteria de conversiune și tulburările de tip fobie simplă. Conform ultimelor date, din tulburările anxioase numai anxietatea generalizată ar avea un substrat genetic neimportant, pe când forma panică și agrofobia conțin în patogenia sa un factor ereditar important.Ca consecință sau expresie a patologiei dizreglatorii a SNC, inclusiv a nevrozelor, poate fi menționată ieșirea de sub control a structurilor nervoase, hiperactivarea neuronilor, formarea “generatorilor excitației patologice mărite” și a sistemelor patologice. Astfel, în cadrul nevrozelor se formează sisteme patologice, în care în calitate de verigă definitivă evoluează un organ visceral concret, dereglarea funcției căruia determină tabloul clinic al sindromului neurovisceral.

Simptoamele neurosomatice ale nevrozei pot anticipa cele psihonevrotice și persista după dispariția clinică a acestora. În patogenia nevrozei se evidențiază două forme de dereglare a activității creierului: tulburări cauzate de astenizarea sistemului nervos și tulburări cauzate de funcționarea sistemei patologice. Un rol important se atribuie insuficienței funcționale a proceselor nervoase, perturbării metabolismului, influiențelor patogene exo- și endogene. Nevroza poate fi expresia diminuării funcționale a sistemelor fiziologice, sub acțiunea sistemelor patologice, care pot provoca fie o inhibiție radicală a structurilor nervoase, fie abolirea funcțiilor acestora.Orice sindrom nevrotic reprezintă o exprimare concretă a dereglărilor activității nervoase superioare și a comportamentului. La indivizii cu tipul inert al activității nervoase superioare un excitant emoțional sau biologic poate provoca dereglări profunde și persistente în sfera psiho-emoțională. Aceleași dereglări survin și la indivizii cu tipul labil al activității nervoase superioare, doar în cazurile influiențelor psihotraumatizante cronice.Se presupune formarea unor determinante patologice atât în sfera sistemului nervos central, cât și în comportamentul psihic, activate de stimuli specifici, ce au provocat formarea acestora.S-a elaborat și ipoteza existenței în creier a „punctului de veghe”, care reprezintă o formațiune a creierului de o excitabilitate selectivă avansată și care apare sub acțiunea unor excitanți de situație, având rol de mecanism declanșator al procesului patologic în SNC. Aceste „puncte de veghe” se pot forma în creier în diverse situații, dar dispar odată cu lichidarea acțiunii stimulilor ce le-au generat. În cazul când “punctele” persistă timp îndelungat și provoacă reacții, ce nu mai corespund necesităților organismului și situației respective, ele î-și asumă rolul determinantelor sistemelor patologice a comportamentului neadecvat sau patologic.Clasificare nevrozelorSe disting următoarele forme principale de nevroze: forma astenică (neurastenia, psihastenia), isterică (isterio-neurastenia) și obsesivă. Această clasificare a nevrozelor este în conformitate cu conceptul lui I.P.Pavlov despre tipurile activității nervoase superioare la om:

puternic, neechilibrat, mobil; corespunde temperamentului coleric; puternic, echilibrat, mobil; corespunde temperamentului sanguinic; puternic, echilibrat, inert; corespunde temperamentului flegmatic; slab, neechilibrat; corespunde temperamentului melancolic.

Ca parametri ai activității nervoase superioare servesc capacitatea consolidării reflexului condiționat, expresivitatea și trăinicia lui, forța inhibiției interne și externe, viteza iradierii și concentrației proceselor de excitație, gradul flexibilitatății la influențe psihice patogene.În compartimentul nevroze sunt incluse și astfel de forme nozologice cum ar fi enurezisul, crampele profesionale, ticul nervos, situații nevrotice particulare.

Nevroza astenicăNevroza astenică (neurastenia) a fost descrisă de medicul american Gh. Bard ca o boală, ce apare în urma unei lupte supraîncordate pentru existență. Actualmente neurastenia se consideră una din formele fundamentale de nevroză. Ea apare mai frecvent la persoanele cu tip nervos echilibrat în urma supraâncordării proceselor nervoase fundamentale (excitației sau inhibiției), provocate de excitanți cu forță exagerată sau la acțiune îndelungată sau din cauza alternării rapide a acțiunii factorilor excitativi și celor inhibitori (“ciocnirea” proceselor de excitație și inhibiție).Deoarece inhibiția activă internă este un proces mai fragil și mai vulnerabil, ea se afectează în primul rând. În acest mod, esența patofiziologică a nevrozei astenice constă în predominarea proceselor de exitație asupra inhibiției atenuate. Din această cauză tabloul clinic al maladiei se manifestă prin excitabilitate exagerată, iritabilitate, irascibilitate, precum și contextul etnic (de exemplu: victimele discriminării). Neurastenia este provocată mai frecvent de situații conflictuale persistente, ce duc la o suprasolicitare emotivă îndelungată, deși poate fi și consecința unui stres emotiv acut. Factorii, ce provoacă boala sunt foarte diferiți: situații nefavorabile familiare sau profesionale, sărăcia materială, ruinarea stereotipului vital, neîncrederea în ziua de mâine, emoțiile negative etc.Baza clinică a sindromului neurastenic o costituie excitabilitatea exagerată și epuizare ușoară, ce se manifestă prin impulsivitate, hipersenzitivitate la durere, lumină, excitanți tactili și auditivi, percepere acutizată a impulsației din țesuturi și organe, care provoacă parestezii sau sinestezii în cutia toracică, în abdomen sau în alte organe viscerale, fiind diagnosticate ca nevroze cardiace cardiovasculare, intestinale etc. Este caracteristică și cefaleea cu caracter constrictiv (“simptomul de cască” descris de Hipocrate), labilitatea emotivă și vegetativă, hiperreflexia, dermografism modificat, hiperestezie totală, distragere, epuizare exagaretă, scăderea potenței sexuale, frigiditate și dismenoree.Nevroza istericăNevroza isterică (isterio-neurastenia) este cunoscută din antichitate, termenul “isterie” aparținând filozofului antic grec Platon.I.Pavlov considera, că această formă de nevroză apare la indivizii cu tip “artistic” și activitate corticală slabă. Manifestările isteriei pot fi apreciate ca o particularitate de “refugiu” în boală sau a un “deșeu” involuntar apărut în starea agravată a bolnavului, stimulat de cei din jur prin compătimire și atenție exagerată. Persoanele cu isterie percep boala cu o “plăcere condiționată”, și nu doresc să se trateze. Pe fundalul creșterii labilității emotive și vegetative sunt posibile diverse tulburări funcționale, ce pot imita forme de patologie organică. Bazându-se pe cunoștințele dobândite și pe comportările altor bolnavi, istericii reproduc cu succes tabloul clinic al diverselor boli cu procese distructive în sistemul nervos și în alte organe și țesuturi (“marea simulantă”).Manifestările isteriei survin atât în urma consolidării și amplificării diverselor tulburări funcționale primare neisterice, cât și sub influența mecanismului de sugestie și

autosugestie conform închipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli imitate de el. Bolnavii au o “plăcere și dorință condiționată”. Caracterul acestor închipuiri în limite mari poate condiționa o variabilitate neobișnuită a tabloului clinic al neurozei. Cu toate acestea, isteria ce caracterizează și prin particularități specifice: bolnavii se poatră demonstrativ și în același timp se creează impresia că pentru ei manifestările bolii sunt neînsemnate. Ei se supun foarte ușor autosugestiei, ce condiționează diversitatea tabloului clinic. Deseori e posibilă și sugestia conștientă sau inconștientă ce vine de la medic sau de la cei ce-l înconjoară.Multitudinea manifestărilor clinice include dereglări vegetative, de motilitate, sensibilitate și ale activității nervoase superioare. Accesele isterice se caracterizează printr-un polimorfism deosebit și apar, de regulă, în prezența apropriaților, medicilor și niciodată nu sunt precedate sau însoțite de traume esențiale, durata lor depinzând de comportamentul celor din jur. Caracterul acceselor este diferit și se asociază frecvent cu reacții emotive fulgerătoare și poze cu manierism.Tulburările de mobilitate se manifestă prin diferite pareze, paralizii și contracturi isterice, imposibilitatea efectuării mișcărilor complicate, hiperkinezii și crizele isterice, ce apar în situații emotive importante. Spre deosebire de accesul epileptic, în timpul accesului isteric bolnavul nu pierde cunoștința și contactul cu mediul înconjurător; nu-și mușcă limba, reacțiile fotopupilare, reflexele conjunctivale și corneene se păstrează, nu se constată reflexele patologice. Tulburările de sensibilitate se manifestă prin anestezie locală sau prin hiperstezie; sunt multiforme după caracter si localizare (durerea isterică, cefalee de tip “cui bătut”, artralgii isterice, schiatică isterică etc.).Dereglările isterice ale văzului se manifestă deseori prin îngustarea concentrică a câmpului vizual (scotomi, hemianopsie, amauroză totală), în timp ce reacțiile fotopupilare, acomodația și convergența se păstrează.O situație analogică se observă și în cazul surdității isterice: bolnavul nu aude ceea ce i se vorbește, în schimb reacționează la un zgomot surprinzător. Deseori apare mutism isteric, bâlbâială și afonie isterică, stare hipnogogică a conștiinței, stupoare pseudocatatonică icterică.Tulburările vegetative isterice se manifestă prin senzații de nod în gât, disfagie, vomă, meteorism etc.Spre deosebire de alte forme de nevroze, isteria se caracterizează prin amprenta majoră a particularităților individuale ale bolnavului, care în mare măsură determină specificul psihopatologic.Manifestările isteriei îndelungate prevăd o corelare deosebită a dereglărilor emoțional-afective, fobiilor, asteniei și a stărilor ipohondrice, ce determină, la rândul său, existența a trei variante ale isteriei: ipocondrică, fobică și depresivă.Nevroza obsesivăNevroza obsesivă (obsesivo-fobică) apare în situații conflictuale la persoanele cu trăsături de caractre alarmant ipohondrice, la care gândirea logică predomină asupra

sentimentelor. Bolnavii cu nevroză obsesivă nu sunt siguri de acțiunile lor, fixează legăturile dintre unele împrejurări inofensive pentru ei cu succesul sau insuccesul personal. Teama insuccesului și îndoielile servesc drept cauză a nesiguranței sale în deciziile luate, privind acțiunile proprii. La acești bolnavi pot apărea diferite fobii: algofobia (teama de durere), claustrofobia (teama de spații închise), agrofobia (teama de spații deschise), hematofobia (teama de sânge), cardiofobia (teama de patologie cardiacă), cancerofobie (teama de cancer) etc.Mai rare, dar tipice pentru nevroza obsesivă sunt gândurile, amintirile, mișcările obsesive, care în afară de caracterul lor obsesiv, se mai caracterizează prin conștientizarea efectului patogen și au o atitudine critică față de acestea. O manifestare frecventă a obsesiilor sunt ritualurile - mișcări și acțiuni obsesive, însoțite de îndoieli, teamă și spaimă efectuate în contradicție cu rațiunea, în speranța evitării unor întâmplări nefericite.NevrozaSus„Nevroza este o afectiune psihogena unde simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic ce-si are radacinile in istoria infantila a subiectului si constituie compromisuri intre dorinta si aparare” (Laplanche: dictionar de psihanaliza). Din punctul meu de vedere, noi avem cu totii, in anumite momente, comportamente nevrotice care nu raspund pe deplin situatiei prezente. Ele rezulta cel mai adesea din mecanismele de aparare. Sunt „esecurile” in comunicare sau comportamentele contaminate de conflictele neincheiate din trecut. Prefer sa aduc exemple concrete in care o persoana aduce in prezent conflictele sale din prezent. Nevroza este: - incapacitatea de a fi prezent in prezent; - incapacitatea de a avea acces la adevaratele sale nevoi, de a le identifica si de a gasi un raspuns;- a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta; - a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe, ritualurile care fac viitorul previzibil (introiectii); - a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului; - a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii; - a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel; - a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: „Si tu atunci… „; - a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt; - a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare); - a vorbi „pentru a spune ceva”; - a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit; - a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze; - a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca;

- a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare; - a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona (dependenta, simbioza); - a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca; - a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele; - a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza); - a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie); - a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta…; - a se supune in mod regulat parerii celorlalti: „gura lumii” (introiectie); - a dori „sa aiba dreptate” si sa domine in mod obisnuit; - a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile; - a face glume fara incetare (evitare si adesea devalorizarea celuilalt ; - a generaliza; - a privi in alta parte; - politete excesiva; - a-si bate joc ; - a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea; - a face judecati critice sau a acuza; - a raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare.

Adesea rezulta de aici o deviere in comunicare, o declansare, o prelungire sau un impas in conflict.

Autor: dr. Andre MoreauNevroza: o tulburare de care sintem constienti si pe care o resimtim in mod durerosAceasta nu atinge functiile esentiale ale personalitatii. Tocmai de aceea, spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul cu realul si ramine relativ adaptat la mediul sau si la viata sociala. In numarul de astazi al "Ghidului pentru Sanatate", puteti citi despre nevroza anxioasa. In numerele viitoare, cei interesati pot afla mai multe despre nevroza obsesiva si nevroza de esec."Nevroza reprezinta o tulburare mintala care nu atinge functiile esentiale ale personalitatii si de care subiectul este foarte constient. O nevroza se traduce in mod obisnuit printr-un sentiment de teama, prin constanta judecatii, prin pasional si imaginar, prin perturbatii ale vietii sexuale si sociale. Totusi, spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul cu realul si ramine relativ adaptat la mediul sau si la viata sociala", spune dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru in Policlinica nr. 1 Iasi. Nevrozele sint tulburari patologice functionale ale creierului cu ecou negativ in intregul organism. Nevroza este o tulburare de care subiectul este constient si o resimte in mod

dureros. Nevroza poate fi considerata intr-un fel o modalitate de aparare impotriva temerilor, a urii, a agresivitatii.De obicei, nevrozele sint de trei feluri: nevroza anxioasa, nevroza obsesionala sa nevroza de esec. Nevroza astenica se caracterizeaza prin cefalee, insomnie, oboseala, lipsa de energie, imposibilitatea concentrarii, intr-un cuvint familiar, stare de "astenie". Nevroza anxioasa"Persoanele afectate de acest tip de nevroza sint persoane nelinistite. Nelinistea se poate materializa intr-o tensiune fizica adesea excesiva, dar si in ginduri cu diferite tematici. Spre exemplu, cel care sufera de o nevroza anxioasa va fi tentat sa se gindeasca la tot ce este mai rau atunci cind o persoana apropiata intirzie. Prin urmare, ei sint cei care isi fac griji prea intense si frecvente raportate la riscurile vietii cotidiene. Au un adevarat radar pentru riscuri: sint vigilenti fata de tot ceea ce ar putea lua o turnura neplacuta pentru a controla chiar si situatiile cu risc redus (fapte putin probabile sau putin grave). In cazul lor, intilnim o tensiune excesiva in situatii minore. Spre exemplu, vor ajunge cu o jumatate de ora inainte la gara (in conditiile in care au deja biletul cumparat), pentru a nu pierde trenul. Astfel de persoane vor fi mereu atente sa plateasca la timp facturile, in caz contrar vor resimti situatia ca fiind catastrofala", explica dr. Crumpei.Permanent in alerta La aceste persoane, gindurile care produc anxietate nu se opresc. Astfel, ele sint mereu in alerta, permanent cu "ochii in patru". Anxietatea devine maladie si se transforma in anxietate generalizata fiind insotita de simptome cum ar fi:* hiperactivitatea sistemului vegetativ: palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, "nod in git";* tensiune musculara : zvicnituri, contracturi dureroase (spate, umeri, maxilare) care dau adesea senzatia de oboseala;* scrutarea vigilenta a ceea ce este in jur: senzatia de a fi permanent la pinda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.Avantaje si dezavantaje In cazul acestui tip de nevroza, exista avantaje, dar si multe dezavantaje: prudenta, tendinta de a controla totul, tensiunea exagerata, suferinta. Convingerile unei persoane anxioase si a uneia care nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. De exemplu, o persoana care nu este anxioasa va fixa centura de siguranta fara vreo anxietate deosebita, fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. Sau, in privinta riscurilor al caror control ne scapa: o boala grea, accidentul sau moartea cuiva apropiat, refuzam sa ne gindim la ele cita vreme nu sintem pusi in acea situatie. "Anxietatea este o emotie fireasca. De exemplu, in fata unor situatii ce comporta un anumit risc: examene, sustinerea unui discurs in fata unei adunari, prezentarea la un

interviu in vederea angajarii. Nu e placut pentru nici unul dintre noi sa incercam astfel de emotii si atunci vom incerca sa le diminuam, cautind diferite solutii (unii se inchid in ei si fumeaza, altii vorbesc foarte mult). Cei mai anxiosi se vor pregati temeinic pentru ca nimic sa nu le scape de sub control, sa nu fie luati pe nepregatite. Persoanele mult prea anxioase insa vor evita dezagreabilul anxietatii prin neprezentare", adauga dr. Crumpei. In cazul in care aveti in preajma astfel de persoane si daca vreti ca relatiile cu ele sa fie bune, este bine sa le aratati ca se pot baza pe dumneavoastra (sa nu intirziati, sa nu ii luati prin surprindere, daca este sef puteti sa ii faceti o nota informativa inainte de sedinta), sa practicati un umor binevoitor, sa nu ii ironizati, sa ii ajutati sa vada ca nu se va produce o catastrofa daca intirzie la gara sau daca nu vor plati la timp factura etc. Si, mai ales sa ii determinati sa se trateze.6,5% din populatia lumii sufera sau a suferit de anxietateAnxietatea este una dintre cele mai raspindite tulburari ale afectivitatii, deoarece lumea in care traim este una a violentei, indatoririlor si declinului valorilor morale. Devenim din ce in ce mai dependenti de munca, adormim la ore tirzii, ne trezim prea devreme, lucram multe ore peste programul obisnuit, nu ne odihnim si relaxam atit cit ar trebui si mincam junk food in fuga, atunci cind ne permite timpul. Cauzele anxietatii se datoreaza in primul rind schimbarilor radicale ce au loc in viata noastra si evenimentelor care ne induc stari de neliniste si stres, dar aceasta dereglare poate aparea si fara sa existe un anumit factor sau o relatie cauza-efect. Anxietatea este starea de teama, neliniste, agitatie, nesiguranta si nervozitate. Simptomele anxietatii includ stari de hipertensiune, neajutorare, inadaptabilitate, tristete si ingrijorare, fiind manifestate la nivelul corpului prin palpitatii (ritm alert al batailor inimii), tremurat, transpiratie la nivelul palmelor si insomnie. Se estimeaza ca aproximativ 6,5% din populatia lumii sufera sau a suferit de anxietate diagnosticata medical, dar sint mult mai multi cei care sufera simptome suparatoare de stres sau anxietate.Antidepresivele * cel mai eficient tratament* nu dau dependenta (unele)* actioneaza si asupra depresiei* nu dau somnolenta (unele)* actioneaza in timp (sint necesare mai multe saptamini), uneori la inceput sporesc anxietatea, alteori nu au efect, elimina simptomul, dar nu si cauza. Anxiolitice  * efect rapid* simplu de intrebuintat* bine tolerate* efect linistitor

*  au reactii adverse ca : insomnie, tulburari de memorie (temporare), eficienta redusa in anxietatile grave. * anxioliticele pot aduce o ameliorare in momentele cele mai dificile, dar nu constituie in nici un caz un tratament de fond si nu trebuie urmat vreme indelungata. Psihoterapia permite, in general, vindecarea unei nevroze.

HOMEOPATIA SI PROBLEMATICA TERAPEUTICA A NEVROZELORDr.Ioan TeleianuIntroducere Termenul de nevroz ă a fost creiat de scoţianul William Cullen, în 1769, care includea aici toate bolile neinflamatorii ale sistemului nervos.Karl Jaspers conchide că orice personalitate se modifică în cursul existenţei, principala transformare existenţială fiind legată de vârstă şi aceasta e considerată că se petrece în limitele normalităţii.

Există însă şi evoluţii patologice:-          sub formă de fază patologică, tranzitorie, indusă fie endogen, ca o alterare a

vieţii psihice – fie accidental – cu durată variabilă (săptămâni, ani, etc..) după care se restabileşte starea anterioară;

-          sub formă de proces patologic, care determină o schimbare durabilă a personalităţii, apărând ca un fenomen cu totul nou - ca o grefă psihică – cu alterare marcată a individului, mai ales pentrucă are o evoluţie constantă şi întrerupe „biografia normală a personalităţii individuale şi colective” anterioară. Această evoluţie se poate opri sau nu.

-          Sub formă de dezvoltare patologică, durabilă, fără discontinuitate încât să adaoge ceva în intregime nou.

 Ca definiţie a nevrozelor, nu s-a ajuns la conturarea unei noţiuni unanim acceptate, având în vedere însăşi modificarea perpetuă a conceptelor etiopatogenice ale medicinii convenţionale. Au fost totuşi conturate următoarele caracteristici clinice:

-          origina predominent psihogenă;-          caracterul subiectiv al tulburărilor psihice;-          caracterul inteligibil al simptomatologiei, în sensul posibilităţii explicării

fenomenului psihopatologic de către trecutul biopsihosomatic al pacientului, prin analiza tendinţelor conştiente sau inconştiente ale individului;

-          caracterul conştient al trăirilor şi chiar o excesivă conştienţă a stării morbide;-          aspectul relativ minor al tulburărilor de comportament şi ale diferitelor laturi

ale personalităţii;

-          păstrarea capacităţii de comparaţie a stării de dinainte şi de după îmbolnăvire, fapt ce nu se petrece în cazul personalităţii psihopate;

-          posibilitatea reversibilităţii simptomelor;-          caracterul interesat, activ, de luptă continuă, conştientă, pentru tratarea

propriei boli şi tulburărilor acesteia – care face ca pacientul să vină la medic şi să persevereze.

 Psihiatria modernă operează în prezent unele modificări în schema clasică de clasificare a nevrozelor şi ar fi foarte greu să zăbovim prea mult în această sferă şi aşa puţin importantă pentru demersul homeopatic, care nu vizează clasificări şi scheme-şablon ci se bizuie pe pătrunderea cât mai adâncă a semnificaţiei simptomelor şi semnelor culese de la bolnav şi de la anturajul acestuia. În prezentarea conţinutului cursului ce urmează, vom adopta o clasificare mai veche, dar care se bucură de stabilitate şi anume:

-          Nevrozele anxioase-          Nevrozele fobice-          Nevroza histerică-          Nevrozele obsesive

Această clasificare, având drept criteriu simptomatologia dominantă, se pretează foarte bine modului homeopatic de tratare a subiectului. Prima speranţă a medicului care învaţă homeopatia – cu privire la şansele tratamentului homeopatic în nevroze – este foarte mare, în justificarea aceste speranţe venind următoarele argumente:

-          nevrozele constituie îmbolnăviri în zona funcţională, cea cu mari rezerve de reversibilitate a îmbolnăvirilor;

-          Homeopatia, în materiile medicale, descrie adevărate personalităţi nevrotice la unele remedii, cu amănunte semnificative şi extrem de precise;

-          Terapeutica homeopatică este extrem de blândă şi de eficientă, fără complicaţiile toxicităţilor induse de alte terapeutici – putând justifica de departe şanse mai mari pentru recurgerea cu predilecţie la remedii homeopatice;

-          Bolnavii oferă din plin toate varietăţile de simptome, chiar o „beţie de simptome” – adică exact elementele de care are nevoie medicul homeopat ca să pună un bun diagnostic de remediu.

  Dificultăţi ale diagnosticului de remediu în nevroze

 În practică, repede ne dăm seama că terapeutica tulburărilor nevrotice este extrem de dificilă, cere de regulă o perioadă îndelungă de tratament iar defrişarea asperităţilor întâlnite devine cel mai adesea complexă şi complicată. Unele din aceste dificultăţi ţin de diagnosticul homeopatic şi de urmărirea tratamentului, altele de faptul că vindecarea unei nevroze implică şi elemente care nu ţin de medicină ci de factorii care au declanşat şi întreţinut tulburările, factori care rămân activi şi nu în ultimul rând de faptul că atingerea profundă a personalităţii bolnavului face dificilă reinserţia sa în circuitul profesional şi social, uneori chiar după marile succese terapeutice obţinute.Aşadar, în nevroze, tratamentul homeopatic este mai degrabă dificil şi aceasta se întâmplă nu datorită cumva neputinţei remediilor ci bolii în sine, handicapului în stabilirea diagnosticului de remediu.Noi punem acest diagnostic după semne şi simptome. Simptomul însă, este o expresie simbolică a unui dezacord morfo-funcţional – sau mă rog a unui proces adesea subtil, greu de clarificat din punct de vedere cartezian.Acest dezacord, ca substrat, de fapt, este elementul obiectiv care stă la baza simptomului perceput de bolnav. Cu alte cuvinte, conflictul propriu-zis – dezacordul poate să fie una din probleme iar refularea lui în simptom, alta. Psihanaliştii încearcă să adâncească lucrurile şi să admită că acest conflict este de ordin psihic, cu rădăcini adânci în copilăria subiectului, constituind un compromis între dorinţă şi apărare, elemente primordiale ale propulsării evolutive a bios-ului.Aşa se face că simptomele sunt prezentae medicului în locul unui sau unor conflicte refulate. Deci iată că diagnosticul nostru, de care depinde decizia terapeutică, devine problema de bază; el este, în general, în medicină, o problemă de bază, dar dacă nu poate fi realizat convenabil, tot edificiul terapeutic devine aleatoriu. Deci, în nevroze, mai mult decât în alte boli, homeopatia, a cărei vocaţie supremă este de a da importanţă decisivă simptomelor prezentate de bolnav, poate să innoate în incertitudine: dacă să se sprijine şi în ce măsură, în mod direct, pe simptomele prezentate de bolnavul nevrotic – la care defectul bolii este tocmai bulversarea semnelor bolii.În histerie, de ex., este inutil să căutăm în repertorii remediul paraliziei, semn oferit cu generozitate de bolnav în această afecţiune. Sau, în nevroze fobice, să căutăm remediul fricii de obiecte ascuţite.Mai degrabă le dăm un remediu global, de teren, respectiv remedii ale funcţionalităţii emoţionale, reactive, obişnuite.

 În nevrozele obsesive, trebuie să operăm cu mare grijă o selecţie între simptomele avansate de bolnav, pe cele care corespund modalităţii somato-psihice de a reacţiona, în locul celor ce aparţin unei elaborări psihice de origină inconştientă; acestea din urmă nu sunt direct curabile prin metoda homeopatică – tot din cauza invalidabilităţii simptotice. Intr-un delir organizat şi structurat, cum e cazul în paranoia sau în delirul hipochondriac, de exemplu, este imposibil să aplicăm legea similitudinii. În schizofrenii, la cei cu eu-l răvăşit sau fragil sau fisurat, simptomele curg ca efect al excesului de subiectivism şi anxietate. Şi aici, de asemenea, cercetarea remediului simillimum este imposibilă. Dacă tratăm bolnavul pentru o altă boală decât psihoza lui, trebuie să ne bizuim, ca şi la nevroze, pe simptome ale modului reacţional global somato-psihic.Psihoza maniaco-depresivă scapă cu totul posibilităţilor noastre terapeutice din cauza, de această dată, a absenţei de reactivitate a bolnavului în criză. Formele mai discrete ale acestor îmbolnăviri sau delirul puţin zgomotos, vor fi tratate dar cu mult discernământ. Cu alte cuvinte, dificultăţile se datorează faptului că în aceste boli simptomele pot fi proiectate imaginar pe corp şi deci spusele bolnavului nu ajută cu nimic sau mai rău: ne încurcă  NEVROZELE ANXIOASE Nevroza anxioasă cuprinde o gamă de acuze pornind de la frică, teamă, angoasă, teroare până la anxietate.De obicei, pe un fond de anxietate apar crize acute, mai mult sau mai puţin focalizate pe aparate sau sisteme care domină tabloul clinic, uneori cu o acuitate extremă şi tenace.Ca atare, vom aborda:

         Crizele anxioase, cu tipologia lor clinică şi evolutivă cea mai pregnantă ; iar apoi         Fondul anxios al unor personalităţi frecvent întâlnite în practica curentă.

 I.CRIZELE ANXIOASE Crizele anxioase pot apare - fie sub forma unor manifestări extrem de viguroase, stenice şi extrem de alarmante – fie sub forma unor manifestări mai estompate, de inhibiţie, încât bolnevul cu greu îşi regăseşte liniştea din cauza frământărilor şi diferitelor temeri care îl copleşesc. 1. Crize anxioase de tip viguros, stenic

Cele mai tipice sunt oferite de următoarele remedii:  Aconitum:Remediul cuprinde în patogenezia sa aproape toate simptomele de nevroză anxioasă, în mod esenţial:

= agitaţie anxioasă cu frică de moarte, o frică curioasă, greu de definit, cel mai mic zgomot ducând la tresăriri, uneori chiar gândul contribuind la accentuarea angoasei; pacientul în viaţa obişnuită are frică de orice: de a cădea, de a traversa strada, de mulţime, etc.= somatizarea de regulă se focalizează prin câteva angoase mai frecvente:

         angoasa cardiacă, manifestată prin palpitaţii cu anxietate şi frică de moarte, puls plin, dur şi rapid;         angoasă digestivă: colici brusce, diaree, anxietate etc.         angoasă pulmonară simulând o pneumonie sau pleuritică, cu junghiuri atroce şi nelipsita frică de moarte pe prim plan;

= modalităţile aconitului ne ajută la diagnostic: apariţie acută, subită, zgomotoasă , agravare seara spre miezul nopţii, în cameră închisă şi caldă (vestita expunere la vânt rece şi uscat nu este o modalitate necesară în cadrul nevrozei).

Posologie: orice diluţie este indicată în criza acută, remediul putând fi repetat la intervale scurte şi rărit pe măsura ameliorării. Există autori care au alopatizat această posologie, recomandând chiar zilnic, dimineaţa şi seara înainte de culcare, câte o priză – în cazurile când apar crize nocturne cu tendinţă cronică.   Stramonium (Solanee)Tabloul este expresiv, cu faţă roşie şi stare de teroare violentă

= Criza are următoarele caracteristici:         bolnavul este extrem de agitat, cu mişcări, ticuri, sudori reci, agravat de lumina          tulburări nervoase cu mişcări spasmodice, ticuri, delir;         absenţa durerilor;         se sperie uşor, în special dimineaţa, sare din nimic;         vrea să aibă mereu pe cineva lângă el, fiindu-i frică să stea singur;         frică de întuneric (nici nu poate merge pe întuneric);         terori nocturne, nu poate dormi, are halucinaţii terifiante (animale,câini, pisici, etc.)         anxietatea este însoţită de locvacitate

= Faţă de aconitum, Stramonium aduce acea notă de violenţă în comportare, teroare nocturnă , angoasă diferită şi locvacitate mare în timpul crizei. = somatizarea se face sub forma angoasei faringiene, a senzaţiei de constricţie, bolnavul neputând înghiţi;

Posologia este asemănătoare cu cea menţionată la aconitum.  Hyosciamus (Solanee)Are comun cu Stramonium:

         violenţa         delirul cu agitaţia         frica de apă, de a auzi curgând apa (în mai mică măsură)

Apoi:         constricţie spasmodică a faringelui, de tip anxios         insomnie cu agitaţie         locvacitate cu tendinţă la mânie

Deşi se aseamănă cu Stramonium, Hyosciamus este indicat în stările consecutive oboselii, „slăbiciunii nervoase”, după eforturi prelungite şi nelinişti. De asemenea este foarte indicat la bătrâni, simptomele putând ajunge până la confuzie mintală. Acţionează bine în caz de deficit intelectual.  Belladonna (Solanee)Este al 3-lea din familia Solanee.Indicat în angoasa de extremă violenţă a tuturor semnelor:

         anxietate cu dorinţa de a fugi, scăpa         agresivitate faţă de anturaj         locvacitate extremă         midriază

Apoi:         angoasă faringiană, cu uscăciune şi nevoia de a înghiţi mici cantităţi de apă rece         insomnie cu mare sete de somn, căzând de somn dar fără să poată dormi;         secuse musculare la adormire         tresare la trezire;         mişcări convulsive ale membrelor.Şi la Belladonna există agravare nocturnă, la lumină şi la obiecte strălucitoare.

Acest remediu este indicat în special în angoasa copilului, chiar dacă nu are febră. La adulţi este indicată în formele cu stupoare, prostraţie, tendinţă la halucinaţii, etc. (cu faţă roşie, midriază..).  Chamomilla

Criza este tipică, bine descrisă, acompaniată de dizestezii cu senzaţii de înţepenire şi agitaţie

         angoasă digestivă (diaree);         bolnavul este sedat de plimbarea cu automobilul;

Printre altele, are indicaţie, devenită clasică, după folosirea îndelungată a narcoticelor sau în abuzul de cafea – dându-se ca remediu de tranziţie şi după folosirea abuzivă de psiholeptice şi tranchilizante. Observaţie:Cele trei solanee (Stramonium, Hyosciamus şi Belladonna), ca şi Chamomilla, nu ausimptomatologie cardiacă ! Experienţa arată că nevroza anxioasă, în majoritatea manifestărilor de crize, se acompaniază de palpitaţii, dureri precordiale, etc. De aici indicaţia de elecţie a Aconitului, care este fără concurenţă.  Mai putem adăoga, în caz de angor, remediul următor:  CactusPrincipalele simptome:

         durere constrictivă precordială         anxietate, frică de moarte         tristeţe, proastă dispoziţie, somn anxios tulburat de pulsaţii epigastrice         senzaţie de constricţie şi în alte părţi: cap, gât, esofag, stomac, rect, etc.

 Toate aceste remedii se dau în aceleaşi diluţii ca la Aconitum.Ele corespund tipului de anxietate stenică, cu agitaţie bine pronunţată şi aparenţă spectaculară a subiectului. 2. Crize anxioase de tip astenic, inhibitor Dacă anxietatea este însoţită de alte stări diferite ca intensitate şi incisivitate, trebuie să ne gândim la altă categorie de remedii.  GelsemiumBolnavul pare istovit, sleit de puteri, înţepenit psihic, îndeosebi sub efectul emoţiilor pasagere sau cronice, al fricii şi veştilor proaste. Anxietatea se exprimă prin:

         angoasă cardiacă, cu încetinirea pulsului, ca şi când s-ar opri inima, slăbiciune iminentă, moleşeală, care obligă bolnavul să se mişte pentru a se calma (şi de teama de a nu se opri inima)         angoasă laringiană, după o emoţie, până la afonie.         angoasă vezicală, cu emisiunii frecvente după emoţii (trac)         angoasă digestivă, cu nevoia de scaun după emoţii;         slăbiciune paretică a extremităţilor, cu tremurături şi necoordonare, care obligă bolnavul să se mişte, să iese afară (nu ca la Aconitum care fuge de exterior, de lume, etc.).

Cât priveşte remediile de frică şi de terori particulare, materia medicală indică multe entităţi ce pot fi găsite în repertorii şi folosite, după similitudine, în tratamentul crizelor specifice.

 II. FONDUL ANXIOS Este partea cea mai importantă în întreţinerea şi declanşarea manifestărilor morbide.Vom parcurge pe scurt, în acest cadru, câteva remedii mai frecvent întâlnite în practică, lista acestora fiind, de bună seamă, mai largă. Arsenicum albumAşa cum Aconitum domină de departe tratamentul crizelor anxioase, tot aşa Arsenicum album este incontestabil cel mai mare remediu al fondului anxios:

         anxietate à agitaţie à frică de moarte         agravare între orele 1-3 noaptea, spre dimineaţă;         periodicitatea cunoscută (la 1,2,4,7... zile;         slăbiciune extremă:         lipsă de speranţă în vindecare, etc.Somatizare:         cardiacă         digestivă (arsuri agravate noaptea, vomismente care nu ameliorează, ş.a.)         altenanţă dintre episoadele anxios-depresive şi scurtele perioade de euforie sunt caracteristice remediului

Posologie: 9 C.H. şi diluţii progresive, la intervalele indicate de starea pacientului. Acest remediu, ne reamintim, nu se recomandă în diluţii înalte la pacienţii cu modificări lezionale.În nevrozele vechi, în care fondul anxios este profund intricat cu crizele respective, se pot complementa Arsenicum album cu Aconitum, date alternativ.

PhosphorusAre asemănări cu Arsenicum album dar cu unele nuanţe diferite, astfel:

         angoasa este mai redusă;         starea de anxietate se însoţeşte de o astenie cu repulsie pentru orice muncă (mai ales intelectuală);         apatie: nu răspunde uşor, sedeplasează lent.         Agitaţia apare pe episoade;         Anxietatea se manifestă ca o opresiune în piept (geniul remediului);         Agravare seara la crepuscul, înainte de miezul nopţii.Somatizare:         cardiacă (cu agravare la mişcare şi culcat pe stânga);         respiratorie (astm, lipsă de aer...);         digestivă (arsuri gastrice, vomismente...);         intestinală (diarei urgente după crize anxioase, uneori scaune sau flatusuri involuntare;         laringiană (răguşeală uşoară agravată în perioada de anxietate)Posologie adaptată profilului morbid şi reactivităţii pacientului.

CausticumAre manifestări diferite faţă de cele de mai sus.

         criza anxioasă apare după un şoc mai profund sau după o boală epuizantă şi se manifestă prin lăbiciune, moleşeală cu tremurături (se apropie de Gelsemium care este chiar remediu său complementar;         bolnavul este melancolic, trist, tăcut şi închis;         anxios îndeosebi seara spre crepuscul, ca şi când ar avea frică de noapte (copii);         agitaţia anxioasă împiedică somnul, asemănându-se astfel cu Arsenicum şi ceva mai puţin cu Phosphorus;Somatizare:         digestivă, dar slab reprezentată (constipaţie);         dizestezii anxioase (parezii, furnicături, mâncărimi);         nu are angoasă cardiacă.

Caracteristică: nu este impresionat numai de necazurile sale ci şi ale celor din jur, pe care îi înţelege şi pentru care se consumă şi suferă (cel mai altruist remediu din materia medicală)

Acest remediu nu este, de regulă, indicat în nevroze dar trebuie luat în discuţie în cazul suferinzilor cronici ai sistemului nervos ca şi la copiii fricoşi, slab dezvoltaţi şi cu enurezis tardiv.

IodumÎşi găseşte indicaţia fie şi numai datorită faptului că anxietatea sa este unul din simptomele dominante ale hipertiroidiei:

         intoleranţă la căldură;         palpitaţii pe prim plan, eretism cardiac;         slăbire deşi mănâncă mult;         nu-i place imobilitatea sau să stea închis în casă.

 Argentum nitricumEste de departe remediul instabilităţii, al fricosului de orice şi al anxietăţii de anticipaţie.

         precipitaţi în toate şi anxioşi;         instabilitate în picioare, cu mers impleticit;         pus pe fugă, să scape.Somatizare:         gastrică (tahifagie àreflux esofagian àulcer);         intestinală (diaree verzuie, emotivă, legată de apropierea unui examen, unui termen prestabilit, angajament anticipat)

Deci, mai degrabă este un remediu de sistem nervosNe reamintim că Gelsemium împreună cu Argentum nitricum şi Hyosciamus constituie trio-ul tracului.

CocculusAre unele asemănări cu Argentum nitricum:

         comportament evaziv (fugă);         precipitat         accelerare a tranzitului

Dar frica şi angoasa sa sunt interiorizate, ca la Gelsemium şi duc la un comportament obnubilat, confuzie şi inhibiţie.

Apoi:         prezintă ameţeli importante, care sunt derivate ale anxietăţii;         au dificultăţi în exprimare, fiind inhibaţi;         timpul li se pare că trece prea repede;         nu suportă zgomotul, contradicţia, mişcările;

Observaţie: Cocculus corespunde Gelsemiului aşa cum Arsenicum corespunde Aconitului.Indicaţiile Cocculus-ului apar în urmările surmenajului şi insomniei. Este remediul lungilor stări de veghe din preajma bolnavilor.

PsorinumEste un arsenic mai friguros, cu alternanţe multiple şi anxietăţi acumulate, întrepătrunse intens miasmatic.Este indicat la bătrâni.Acestor remedii li se pot alătura multe altele, la care fondul morbid este extrem de labil la diferiţi stimuli şi se exteriorizează prin echivalenţe ale anxietăţii, ca de ex.:

Cyclamen: angoasa este întreţinută de o scrupulozitate exagerată, perfecţionism, idei de abandon şi de nedemnitate; acestea se intensifică în perioada ciclului menstrual (durerea) şi se însoţesc de migrene oftalmice şi vertij;

Magnesia carbonica: grefată pe terenuri spasmofilice, cu nervozism exacerbat,spasme dureroase (digestive, genitale, musculare),episoade diareice periodice;transpiraţii.Anxietatea este marcată îndeosebi ziua, cu tremurături, dispărând seara în pat; teamă de agresiuni şi violenţe, sensibilă la zgomot, nu are chef să vorbească dimineaţa la trezire; indispus;

Magnesia muriatica: agitaţie nervoasă (frământări, nelinişte), mai ales noaptea în pat sau când închide ochii, dureri crampoide, parestezii şi inevitabila constipaţie.

Nux vomica: iritabilitate şi agresivitate când apar obstacole şi impedimente în calea ambiţiei sale; enervat de încetineala şi ineficacitatea celor din jur; intolerant la contradicţie;

Nux moschata: Somnolenţa, obnubilarea şi confuzia exprimă anxietatea şi sensibilitatea emoţională a acestui remediu.

Posologie:Fiind vorba de fond anxios, sunt preferabile diluţiile înalte şi foarte înalte.

Remediile enumerate mai sus se referă desigur la stări morbide care în mod spontan pot merge cel mai adesea spre agravare, stabilind în genere conexiuni cu suferinţe organice cronice.Am lăsat la urmă unul din marile remedii ale formelor atenuate ale nevrozei anxioase, din sfera reversibilităţii acuzelor şi ca atare cu frecvente şanse de ameliorare şi vindecare:

Ignatia.

Acest remediu va fi indicat cel mai des în nevrozele uşoare. Semnătura de indicaţie a Ignatiei o constituie senzaţia de nod esofagian care însoţeşte sentimentul de frică şi care dispare prin alimentaţie, respiraţie profundă, distracţie.Caracteristici:

         este remediul senzaţiilor somatice de tip paradoxal, ceea ce semnifică neorganicitate;         remediu tip al manifestărilor isterice sensibile la sugestie şi emoţii, mai ales necazuri;         are dispoziţie schimbătoare de la veselie la supărare;         teama ei este de tip inhibitor: poate împiedica individul să vorbească, mai ales că Ignaţia este o persoană volubilă;         emotivitate exagerată, melancolie, tristeţe, cu tendinţă de interiorizare dar hipersensibilă până la refuz de consolare sau manifestări spectaculare;         suspină şi cască constant şi plânge din nimic;Somatizare:         cardiacă (tahicardie emotivă);         digestivă: bula histerică (esofag, cardia) ce dispare la alimentaţie în loc să fie agravată ca în cardiospasmele adevărate;         vezicală, cu micţiuni frecvente ca la Gelsemium.

Observaţie: Complementarul clasic al Ignaţiei este Natrum muriaticum, care nu este un remediu al angoasei dar corespunde modalităţii hiperemotive, foarte complexate şi cu dificultăţi în exprimare. Numai că la Natrum muriaticum bolnavul este mai închis în el, izolat, mut şi cu sentimentul că nu este înţeles.În încheierea acestui capitol al nevrozelor anxioase trebuie să insistăm asupra faptului că tratamentul homeopatic cere multă ştiinţă dar şi mult timp, uneori săptămâni sau luni de zile şi o impecabilă răbdare şi cooperare cu pacientul.

NEVROZELE FOBICEFixarea anxietăţii, în fobie, se face pe obiecte exterioare bolnavului, sub formă de repulsie, teamă, frică.Se pot desprinde două feluri de fobii:

a.- Fobii legate de sine-însuşi, de ex.:         frică de moarte         frică de nebunie          frică de o boală gravă

         frică de asfixie, etc.b. – Fobii legate de obiecte exterioare bolnavului:

         frică de animale;         frică de spaţii închise;         frică de întuneric;         frică de lume, mulţime, oameni, societate;         frica de a apare în public;         frică de a înroşi;         frica de schimbare, etc.

 Această enunţare este suficientă pentru a sugera posibilitatea facilă de a ne orienta homeopatic, recurgând la datele din repertorii, privitoare la remediile indicate. De aceea, la concret, ne vom referi numai în mare la acest capitol de nevroye, cu menţiunea că nu ne putem asigura succesul terapeutic dacă luăm în seamă numai fobia în sine. A.- Fobii intrinsece (ale subiectului). Frica de moarte:Este aproape fundamentală în nevroze, iar variatele fobii nu sunt în realitate, din punctul de vedere al psihanalizei, decât de substitute ale acesteia.

         Arsenicum album         Aconutum

Frica de boală:Se manifestă sub diferite forme, cea mai actuală este „cancerofobia”.Se grefează de regulă pe un teren obsesional.

         Thuja – este remediul fundamental în conflictul cu „eu-l”         Crocus şi Sabadilla, sunt remedii mai mici care au unerle

particularităţi semiologice cunoscute, astfel:o        Crocus: senzaţie de ceva viu, mişcător, în abdomen, pe partea

stângă. Pacienta trece repede de la o stare de ilaritate la disperare profundă.

o        Sabadilla: interpretează greşit senzaţiile şi le exagerează (i se pare că e gravidă deşi are meteorism, sau că este umflată într-o parte a corpului...

 Frica de nebunie:         Actaea racemosa, se asociază cu frică de orice, având un

frecvent semn caracteristic şi anume, agravare în momentul

ciclului, cu bine cunoscuta ei alternanţă între semnele psihice şi cele fizice (dureri).

         Se cuvine să punctăm faptul că în fobia acestui remediu, simptomul mobilităţii simptomelor este la antipodul fixităţii din Thuja.

Frica de păcat, melancolia religioasă, frica de acte obscene, etc.         Lilium tigrinum, remediu la care se poate constata o profundă deprimare,

cu plâns, disperare, etc.„Deseori, în natura pacientei există un conflict intern adânc, între firea sa

predominent sexuală şi principiile morale adânc înrădăcinate. Acest conflict sau orice tip de conflict interior produce un fel de frustrare care se exprimă prin mânie. Putem spune că Lilium tigrinum este cel mai iritabil dintre remedii. Pacienta se simte jignită chiar dacă e tratată cât se poate de amabil. Uneori pacienta oscilează între un comportament blând, sincer şi această stare tipică de mânie, enervare. Totuşi ori de câte ori sentimentele sale morale, religioase, au o influenţă mai mare asupra sa, pacienta simte remuşcări şi deprimare. De aceea, Lilium tigrinum e caracterizat astfel: “disperare de natură religioasă alternând cu excitarea de natură sexuală” sau “lascivitate alternând cu mânie”. In urma suprimării energiei sexuale apare un tip de stare frenetică cu o stare mintală ciudată, nebunească (Med.), pacienta devine foarte grăbită şi împrăştiată încât nu mai poate îndeplini nimic, nu se poate fixa asupra vreunei realizări.”          Lachesis:

crede că a comis acte reprobabile şi se autoacuză (manie religioaasă), aude voci, i se pare că este sub influenţa unei forţe divine, etc. (delir) Foarte indicată în boli psihosomatice şi alcoolism cronic.

 Frica de a fi otrăvit:         Hyosciamus         Rhus toxicodendron.Şi altele...

B. – Fobii extrinsece (exterioare subiectului)Teama de animale:

         Tuberculinum: frică de câini         Ethylicum: frică de animale mici         Pulsatilla: frică de pisici

Agorafobia şi claustrofobia:

         Argentum nitricum: are frică îndeosebi în străzile cu clădiri înalte de o parte şi de alta, ca şi când s-ar prăbuşi; dar şi în claustrofobie (încăperi mici, închise şi neaerate)

         Aconitum, din contra: corepunde fricii din spaţiile deschise, fricii de a traversa o piaţă largă, deschisă. De asemenea este indicat în frică de mulţime, de semenii săi (antropofobie, la Aconitum fiind de gr.2)

Antropofobie marcată regăsim şi la remediile: Hyosciamus, Natriu carbonic, Lycopodium şi Rhus tox (gradul 3) şi gr.2 la Acon.,Anac., Aur., Bar-c.,Carb-v., Caust., Con., Kali-c., Led., Nat-m.,, Plat., Puls.Antropofobicii adolescenţi îndeosebi, sunt mai degrabă sensibili la Natriu muriatic, pe care trebue să-l identificăm prin alte semne.Lycopodium prezintă un gen de teamă de ceilalţi, mai degrabă datorită unui complex de a intra intr-o competiţie cu alţii (inferioritate), eul lui fiind de fapt mai bogat.Nu tratăm aici frica de a se sinucide, care corespunde depresiunii melancolice şi nu fobiilor.  NEVROZA HISTERICA  Aici acuzele se fixează pe bolnavul însuşi şi se convertesc într-un sindrom obiectiv, o paralizie, o pareză, afonie, etc., tulburări care n-au nimic organic decât aparenţa. Este numai unul din capitolele bolilor funcţionale cu multe tablouri simptomatologice din domeniul neuro-vegetativului.Marea criză isterică, descrisă de Charcot este astăzi rarisimă.Remedii: Moschus:

o Convulsii spasmodice sub formă de crize nervoase foarte violente, cu apărare, leşin real sau disimulat, etc.

o Hiperexcitabilitate, râs-plâns, etc.Ignatia:Corespunde unui temperament isteric mai atenuat, cu manifestări paradoxale şi spectaculare Nux moschataCu stare de rău adesea fără motiveÎn concluzie, pentru teatralismul, exagerarea reacţiilor şi inconstanţa personalităţii, remediul de fond al isteriei pare a fi Ignatia, care se prescrie în diluţii înalte, distanţate. Uneori si diluţiile mijlocii pot da rezultate bune.

NEVROZELE OBSESIVE  Este vorba aici de fobiile evoluate şi agravate. Bolnavul nu mai poate repudia, izgoni, teama de ceva, această teamă devine fixă, iar în jurul ei se formează o tramă de simptome care scapă câmpului şi controlului conştienţei.Se formează impulsii, compulsii, ritualuri, agresivităţi, etc.De ex. Frica de hoţi, cu obsesia de a verifica la infinit încuiarea uşilor, ferestrelor, etc. Alţii fac repetate calcule pentru a verifica ceva, etc. Câteva exemple de remedii:  Hepar sulfur:Este unul din obsedaţii cei mai periculoşi, datorită impulsiei de a face rău, de a vătăma, de a da foc, de a bate.

Alumina: Obsesiile binecunoscute la vederea cuşitelor ascuţite, cu impulsii homicide.

Silicea şi Spigelia, pentru obiectele care înţeapă, însă fără impulsii.Hyosciamus, cu impulsii la exhibiţionism

Luesinum, cu obsesia de a se spăla repetat pe mâini, de a spăla vesela sau lingeria,având teamă de microbi...

Sulfur, impresia de a fi mereu murdar şi cu mirosuri neplăcute.., etc. În repertorii mai apar şi alte remedii cugânduri şi idei persistente, obsedante, cum ar fi:

Mancinella: în legătură cu forţe malefice, diavoli sau posedaţi de diavol; Natrium muriaticum,gr.3, torturat de subiecte neplăcute, ca şi Ambra; Thuja: că are ceva viu în abdomen; că este fragil, făcut din sticlă şi că s-ar putea sparge;Thea: de a ucide un membru al propriei familii sau pe cineva apropiat pe care îl iubeşte, sau mai ales pe unul din copiii săi; pacientul poate resimţi o frică teribilă că îşi va ucide propriul copil, fapt pentru care îl trimite la un vecin pentru a-l proteja; Pulsatilla,gr.3, legate de o melodie obsedantă; Lachesis: gr.2, legat de ceva rău, nefast;Obsesiile sexuale ţin adesea de remedii ca: Staphysagria, Conium, Graphites, Kalium bromatum, Phosphorus, Platina, Selenium, Stramonium, Ustilago, şi altele. 

La Anacardium orientale – tabloul devine mai grav, aspectele obsesionale degenerând şi mai mult şi făcând ca bolnavul să recurgă la acte iresponsabile, dictate de o forţă paralelă personalităţii individului care are două vointe opuse, cu impulsii contradictorii şi halucinaţii senzoriale, manifestări delirante, crezându-se urmărit, fiind bănuitor, iritabil, rău şi simţind nevoia de a adresa injurii, calomnii.Fiind vorba de o formă gravă de nevroză, tratamentul homeopatic trebue să fie foarte bine condus. Cele mai bune rezultate s-au obţinut nu tratând obsesia ci terenul pe care ea s-a gravat şi care a permis agravarea.

De aceea, în încheiere ne vom referi la câteva noţiuni de homeopatie privind  

RELATIA DINTRE TEREN SI NEVROZE Nevroza anxioasă pe teren tuberculinicTuberculinismul imprimă nevrozei principalele sale caracteristici:

Astenia Fragilitatea generală Hiperemotivitatea Mobilitatea timică

Nevroza se dezvoltă pe un făgaş depresiv şi se accentuează datorită mobilităţii timice (Pulsatilla), la factorii traumatizanţi.Îi corespund:

         Arsenicum album         Kali carbonicum asociat cu          Ignatia          Pulsatilla asocială cu         Silicea

Nevroza anxioasă pe teren psoricPsora imprimă:

Alternanţele Manifestările cutanate în antecedente Evolutia prelungită

Îi corespund:         Sulphur (tipic)         Psorinum (cu sentimentul de incurabilitate, descurajare

Nevroza anxioasă sicoticăContrar celor precedente, aduce evoluţiei o notă de monotonie. Tulbură conştienţa Eului şi a timpului.

         Medorrhinum         Argentum nitricum         Thuja

Polarizarea somatică este mai ales uro-genitală.Anxietatea acestor bolnavi acoperă practic totdeauna un fond obsesivo-fobic.Nevroza anxioasă din luetismAduce:

Agravarea nocturnă (se referă mai ales la somn, realizând patologia lui de apogeu)

Caracterul exagerat al manifestăriloe luetinice Remedii:

         Luesinum         Argentum nitricum         Aurum (mai ales pentru simptomele melancolice)

Nevroza obsesivo-fobică în tuberculinismComportă foarte puţin aspectele de agresivitate, mai mult cele de mobilitate fobică şi deloc pe cele de obsesie.

Frica de lume, de contacte à Nat-m; Ign. Frica de căsătorie, de oameni, de sex à Puls. Frica de slăbire, emaciere, febră à Ars., Phos. Frica de oboseală à Kali-c. Frica de câini à T.K.

Nevroza obsesivo-fobică psoricăTeren ciclic; psora comportă puţine obsesii.

         Hepar sulfur         Arsenicum album         Psorinum

Nevroza obsesivo-fobică sicoticăEste nevroza de elecţie a acestui teren:

Frica de a avea ceva în abdomen à Thuja. Crocus Frica de a fi însărcinată à Thuja, Nux moschata Frica de cancer, de boală incurabilă à Thuja, Arsenicum, Carcinosinum Frica de îngrăşare à Thuja Frica de a nu-şi rupe picioarele à Thuja

o Medorrhinum – mai ales dacă a existat în antecedente infecţie genitală – pentru completarea tratamentului

o Argentum nitricum (impulsia de a fugi)

 Nevroza obsesivo-fobică luetică Frica de murdărie, impurităţi, cu impulsia de a se spăla pe mâini à Luesinum

Frica de ruină à Fluoric acidBoala rezistă luni şi ani la tratament dar prin perseverenţă se obţin vindecări după ani de zileIsteria tuberculinică (teren de elecţie pentru isterie)

Mobilă Hipersensibilă Influenţabilă Sugestibilă

o Natriu muriatic (închis, ascuns, la extremă)o Pulsatilla

Hiperinfluenţabilă,pasivă şi variabilă (la celălalt pol crize mai mici) Somatizare pe cardio-pulmonar (astm, dispnee, palpitaţii, fals angor) Anorexie psihică

o Sepiao Silicea

Isteria sicotică Comportă evident „sarcina nervoasă” Persistenţa timp de ani a unor tulburări isterice (afonie, cecitate, paralizii) evocă

sicoza şi trebue încercat:o Medorrhinum şio Thuja

Conversiunile somatice sunt minore (aerofagie, aerocolie)Isteria lueticăMarea isterie se manifestă în mod cert cel mai adesea pe teren lueticIsteria psorică

Comportă la maxim alternanţe de faze psihice şi somatice, Obligator manifestări cutanate

o Psorinu 

PRONOSTIC, DIFICULTATIÎn general un tablou simptomatologic atât de complex şi adesea durabil – cum este cel oferit de nevroze – cere medicului homeopat o bună maniere a terapiei, o ştiinţă a asocierii remediilor simptomatice cu cele complementare direcţiilor luate de evoluţia acuzelor, respectiv ameliorare sau agravare, oportunitate şi perseverenţă în folosirea

remediilor de teren cu bioterapicele respective, ceea ce impune o strategie terapeutică homeopatică pe durate de ani de zile.Se poate spera în vindecare sau ameliorări importante numai după 2-3 ani de tratament. EVALUAREA VINDECĂRII Evaluarea vindecării, în nevroze, este o treabă grea pentru că evaluarea unei vindecări trebue judecată în principal după comportamentul pacientului (Barbancey), deci nu numai după ce spune ci după fapte, după dovezi furnizate de comportamentul modificat sub influenţa tratamentului respectiv. E logic deci să nu declarăm vindecat un bolnav decât în măsura când el şi-a reluat comportamentul normal, cel dinainte, în ipostazele socio-profesionale şi conjuncturale avute anterior. Se ştie că revenit la locul său de muncă sau în familie, pacientul se reîntâlneşte cu factori care au putut sa favorizeze declanşarea tulburărilor, nelegaţi de partea medicală a lucrurilor şi care ar putea să redeclanşeze sau să întreţină lanţul nerestabilit complet al dereglărilor individului în continuare. Veriga restabilirii complete a echilibrului şi deci a însănătoşirii se verifică tocmai în prezenţa tuturor acestor factori.Este motivul pentru care de multe ori în aceste cazuri de nevroze tratamentul se poate prelungi pe durata a 2-3 ani până la însănătoşirea completă şi durabilă.NevrozaIn medicina traditionala acupunctura si plantele medicinale sunt utilizate de milenii pentru tratarea afectiunilor sistemului nervos, inclusv a celor de natura psihogena cum este cazul nevrozelor. Organizatia Mondiala a Sanatatii a confirmat eficienta acupuncturii in normalizarea activitatii psihicului uman si relaxarea sistemului nervos de tensiunea acumulata prin stres, suprasolicitari mentale sau traume psihice.Din punct de vedere organic, nevroza genereaza o tensiune psihica cu impact negativ asupra intregului organism (perturba relatiile inter-organice, schimburile metabolice si functiile organice). Bolnavul este constient de deteriorarea starii sale psihice si incearca sa gaseasca solutii pentru restabilirea echilibrului psiho-afectiv. Formele specifice de nevroza se diferentiza in functie de manifestarile prezente, astfel se disting:

nevroza anxioasa (sau psihastenia manifesta simptome precum spaima sau stare de neliniste permanenta, insomnii, teama de moarte, senzatie de sufocare, transpiratii, ameteli, tremuraturi cu racirea extremitatilor, crampe abdominale, senzatie de oprire a inimii, teama de boala, teama de lumina)

nevroza astenica (sau neurastenia, caracterizata de tulburari de somn, oboseala la trezire, insomnii, cefalee, vartej, senzatie de nod in gat, sufocare sau dificultati de respiratie, stare pernamenta de oboseala - astenie si lipsa de energie, tulburari de

concentrare si memorare, nevralgii, amorteli si furnicaturi in zona membrelor, stari de iritabilitate, nervozitate, hipersensibilitate emotiva si sensibilitate crescuta la zgomote)

nevroza isterica (manifestata prin episoade sau crize isterice, declansate in conditii de stres puternic, similare cu cele epileptice. Bolnavul este insa semi-constient, raspunde la stimuli durerosi si isi aminteste episodul isteric iar pupilele reactioneaza la stimuli luminosi)

nevroza viscero-vegetativa (sau nevroza cardiaca, include manifestari cardiace precum palpitatiile, tahicardie, dureri precordiale, respiratie superficiala, astenie, dispnee, balonari abdominale si constipatie)

Tratament Faptul ca persoanele suferinde de nevroza sunt constiente de afectiunea lor si doresc sa isi recapate echilibrul anterior afectiunii reprezinta un avantaj in obtinerea vindecarii. Un aspect major al tratamentului il constituie stimularea oxigenarii zonei cerebrale utilizate in procesele de evaluare personala si de construire a stimei de sine. Prin imbunatatirea acestor procese de oxigenare se permite detensionarea psihicului pacientului si reluarea functiilor cerebrale perturbate in parametrii optimi. Tehnicile tibetane de tratament aplicate, acupunctura si plantele medicinale vor trata si dezechilibrele organice prezente. Sedintele de consiliere psihologica medicala au rolul de a ajuta pacientul sa isi reevalueze propriile forte, sa isi construiasca obiective ce pot fi atinse prin capacitatile sale, sa isi descopere limitele si metode de a le depasi, sa isi construiasca o viziune realista despre realitatea in care traieste si sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta. Prin reconstruirea imaginii de sine si a modului in care pacientul se raporteaza la mediul exterior, pacientul isi va redobandi increderea in sine si in capacitatea sa de a se dezvolta pentru a se simti implinit si multumit de propria persoana.

NevrozaDefinitie - Nevroza este o tulburare a functiilor psihice superioare care are o cauza psihogena (trauma psihica) si se caracterizeaza prin reversibilitate si stabilitate pe întreaga durata a maladiei. Nevroza nu este însotita de halucinatii sau delir ceea ce o diferentiaza de psihoza, în care individul pierde contactul cu realitatea.

Cauze Clasificare Semne si simptome Tratament

Cauzele nevrozeiÎn etiologia nevrozei o importanta egala o au atât factorii psihologici actuali (situatia grea de la serviciu, probleme familiale sau sexuale) cât si traumele psihice din copilarie (lipsa unui parinte, educatia incorecta, conflictele în familie sau tragediile familiale).

Un rol important în dezvoltarea nevrozelor îl joaca si personalitate individului. O trauma psihica devine o cauza a nevrozei doar atunci când situatia traumatica are o încarcatura emotionala pentru persoana si este dificil de a o suporta. Asa trasaturi ale caracterului ca iritabilitatea, emotivitatea, labilitatea emotionala, rigiditatea în comportament, suspiciozitatea predispun persoana spre a dezvolta nevroza ca raspuns la o situatie stresanta. Dat fiind ca majoritatea trasaturilor de caracter se formeaza în copilarie, este de înteles importanta pe care o are aceasta perioada a vietii în dezvoltarea nevrozei. Predispozitia ereditara este implicata în formarea nevrozei prin conditionarea trasaturilor de caracter cât si prin influenta directa asupra tipului si severitatii tulburarii nevrotice. Componenta ereditara este mai pronuntata în cadrul nevrozei obsesiv-compulsive si isterice.Implicarea substratului anatomic în dezvoltarea nevrozei a fost demonstrata experimental prin evidentierea rolului pe care îl joaca sistemul limbic si girusul cingulat în patogenia tulburarilor obsesiv-anxioase. Dereglarile în sistemele de neuromediatori cerebrali contribuie la facilitarea reactiei nevrotice la anumite situatii stresante. Printre aceste dereglari se numara hiperreactivitatea sistemului adrenergic, depletia receptorilor GABA sau a liganzilor lor naturali, diminuarea continutului de serotonina în sistemul nervos central.Clasificarea nevrozeiConform lui Freud nevroza trebuie divizata în felul urmator:

Nevroza isterica sau isteria Nevroza obsesiva sau obsesiv-compulsiva Nevroza anxioasa Nevroza actuala Nevroza fobica Neurastenia sau nevroza astenica Psihonevroza (nevroza de transfer sau nevroza narcisica)

În clasificarile recente nevrozele au fost grupate în trei categorii mari: Tulburarile anxioase care includ atacurile de panica si nevrozele fobice si

obsesiv-compulsive Tulburarile somatoforme - nevroza isterica sau conversiva si ipocondria Tulburarile disociative

Semne si simptomeManifestarile clinice ale nevrozei sunt foarte polimorfe si depind de tipul dereglarii nevrotice, caracterul si personalitatea individului, severitatea maladiei. Principalele elemente ale tabloului clinic al nevrozei sunt simptomele psihopatologice, emotional-motivationale, cognitive, vegetoviscerale, algice si tulburarile de somn. Simptomele vegetative sunt cvasipermanente în tabloul nevrozelor, frecvent acestea dominând asupra altor simptome.

Dereglarile astenice se manifesta prin fatigabilitatea fizica si intelectuala crescuta. Este caracteristica scaderea memoriei si atentiei, dificultatea de a se concentra, dispozitie instabila, apatie, iritabilitate crescuta, cefaleea, tulburarile de somn. Nu rareori se observa dereglarile sexuale sub forma de scadere a libidoului sau a potentei. Atacul de panica este manifestarea cea mai dramatica a nevrozei anxioase. Criteriile care ne permit sa stabilim diagnosticul de atac de panica sunt urmatoarele:

Accese în timpul carora 4 sau mai multe din simptomele enumerate mai jos apar subit si ating maximul în timp de 10 minute:

o Senzatia de insuficienta de aer, dispneeo Palpitatii cardiace, senzatia ca inima "vrea sa iasa din piept"o Disconfort în jumatatea stânga a cutiei toraciceo Respiratie îngreunata, sufocareo Slabiciune, stare presincopalao Frison, tremoro Transpiratiio Senzatie de nod în gâto Greata sau disconfort abdominalo Derealizare (senzatia ca tot ce se întâmpla este nereal) sau depersonalizare

(detasare de propria persoana)o Teama de a pierde controlul sau de a înnebunio Frica de moarte sau senzatia de moarte iminentao Parestezii (amorteli, furnicaturi)o Valuri de frig si caldura

Repetarea acceselor. În timp de 4 saptamâni sunt necesare cel putin 4 accese. Manifestarea acceselor are loc independent de careva factor organic (de exemplu

intoxicatie cu cofeina sau hipertireoza)În perioada dintre accese este caracteristica agorafobia - teama de multime sau teama de a parasi propria casa. Aceasta frica este legata cu nedorinta pacientului de a avea un acces în mijlocul multimii, departe de sprijinul si ajutorul persoanelor apropiate. Ca rezultat acesti pacienti înceteaza de a se folosi de mijloacele de transport comun, ies foarte rar din casa cu toate ca nu vor sa ramâna singuri acasa. Nevroza isterica este o alta latura a tulburarilor nevrotice în care simptomatologia este dominata de simptome motorii si senzitive, care în foarte multe cazuri mimeaza alte maladii neurologice. Uneori diagnosticul diferential cu aceste maladii este foarte dificil si necesita multa atentie din partea medicului. Nevroza isterica în marea majoritate a cazurilor se dezvolta la persoanele de sex feminin, cu toate ca se cunosc si cazuri de isterie la barbati, totusi cu un tablou clinic putin diferit. Simptomatologia isterica ca si cea anxioasa are un caracter paroxismal. Este necesar de a întelege ca simptomul isteric este o încercare de a scapa de nevroza si nu este un simptom în sensul larg al acestui cuvânt. Simptomele motorii ale isteriei sunt foarte polimorfe:

Pseudopareza isterica este unul din cele mai frecvente observate la pacientii cu nevroza isterica. Daca pareza este însotita de pierderea constientei, se va impune diferentierea de starile comatoase sau sincopale.

Hiperkinezele isterice sunt reprezentate de spasme tonice implicând diferite portiuni ale corpului si care duc la formarea unor poze patologice ciudate. Hiperkinezele în isterie de cele mai multe ori iau urmatoarele forme:

o Tremor de amplitudine mare si pseudomioclonii în membreo Miscari de rasucire a corpuluio Aruncarea capului pe spateo Blefarospasmo Pseudohemispasm facial

Vocalizari diferite sub forma de gemete, mai rar plâns sau ras. Frecvent apare mutismul.

Dereglari ale mersului de tipul ataxiei, astazie-abazie, mers miopatic, hemiplegic care imiteaza alte cauze organice ale tulburarii de mers.

Tulburarile de sensibilitate sunt cel mai greu de verificat la un pacient cu isterie si sunt cele mai frecvente simptome prezente la prima adresare la medic. Ca regula tulburarile de sensibilitate sunt de tipul hipoesteziei si frecvent au un caracter lateralizat cu limita strict pe linia medie.

Tulburarile de constienta sunt un element frecvent al crizei isterice. Dereglarile de lunga durata (areactivitatea psihica sau pseudocoma) sunt rare. Diagnosticul cu starile comatoase de origine organica se face utilizând proba calorica de evocare a nistagmusului, sau în baza rezistentei pe care o opune pacientul ca raspuns la încercarea de a deschide ochii.

TratamentTratamentul nevrozei depinde de tipul nevrozei. Pentru nevroza anxioasa tranchilizantele si antidepresantele (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei) sunt efectivi în cuparea acceselor de panica cât si în prevenirea acestora prin reducerea nivelului de angoasa. Dintre acestea Alprazolam (2-6 mg/zi) este preparatul preferat la momentul actual, însa lorazepam si clonazepam sunt la fel de efective si se considera a avea un risc putin mai mic de a provoca dependenta. Propanolol, un beta-blocant, actioneaza asupra mecanismului adrenergic al nevrozei. Utilizarea lui (10-20 mg 3x/zi) contribuie la diminuarea simptomelor vegetative care însotesc atacurile de panica. Psihoterapia este o alta optiune valoroasa în nevroza anxioasa în special daca este prezenta agorafobia. Tratamentul nevrozei isterice se bazeaza pe psihoterapie. Nu exista un tratament medicamentos pentru isterie.

Astenia. Neurastenia. NevrozaAstenie = 1) Scaderea fortelor, slabiciunea starii generale; 2) Slabirea functiilor unui organism sau ale unui sistem. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998)Se vorbeste despre astenie de primavara si astenie de toamna, dar acestea nu sunt notiuni stiintifice, medicale. Ele exprima stari astenice date de dificultatile organismului de a se adapta la schimbarile imjportante ale mediului – temperatura, luminozitate – si, poate la specificul hranei. Organismul este demineralizat, devitaminizat si prezinta tulburari de tip astenic.Neurastenie = […] o stare de mare oboseala, favorizata de surmenaj si insotita de tulburari psihice (tristete, insomnie, nehotarare etc.), de tulburari functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite localizari. In prezent, aceste manifestari sunt asimilate cu tulburarile nevrotice. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998)Tot catre tulburarile nevrotice – nevroze – ne trimite si Dictionarul de Psihologie, Editura Babel, 1997. In drumul catre termenul nevroza, trecem si prin acela de nevropatie, un termen perimat.NevrozaPrin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice specifice nevrozei sunt, de obicei, reversibile si nu sunt insotite de alterarea personalitatii; pacientul este constient de boala sa.Se descriu in clinica patru forme de nevroze: nevroza astenica, nevroza obsesivo-fobica, nevroza isterica, nevrozele mixte.Nevroza astenica (neurastenia) se caracterizeaza prin astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila prin tratament.Bolnavul suferind de nevroza astenica prezinta rezistenta scazuta la oboseala. Somnul este neodihnitor, superficial sau, uneori, insomnia este totala. La trezire, se simte mai obosit decat la culcare.De asemenea, manifesta hiperexcitabilitate emotiva. Izbucneste repede in plans sau ras nervos, este nerabdator, nu se poate concentra; nu poate asimila informatii.Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura, in campul vizual aparand pete sau puncte luminoase.Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica.In cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie.

La nivelul aparatului respirator, nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de „nod in gat”.Cefaleea are caracterul unei dureri „in casca”, cu punct de plecare occipital.Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:- simpla – neurastenia clasica descrisa mai sus;- anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva;- cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul coloanei vertebrale etc.Nevroza obsesivo-fobica. Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracteri¬zeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei.Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii.Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta si denumirea de nebunie lucida.Nevroza isterica (Isteria) a fost descrisa la inceputul acestui secol de medicii francezi Jean-Martin Charcot si Joseph Babinski, fiind insa cunoscuta din antichitate. Vechii greci puneau in legatura mecanismul de producere al isteriei cu suferinta uterului (hystera = uter). Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice.Crizele isterice se declanseaza in diferite conditii stresante. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de isterie.Desi se manifesta asemanator crizelor epileptice, crizele isterice prezinta diferente clare fata de acestea:-Constienta nu se tulbura ca in epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Bolnavul nu-si pierde urina si nu-si musca limba. Este atent unde cade; nu se prabuseste, pur si simplu, ca in crizele de epilepsie.-Contracturile tonice (persistente, prelungite, de intensitate mare) nu sunt urmate, ca in epilepsie, de contracturile clonice (scurte, ritmice, repetate, sacadate, de intensitate egala).-Pupilele reactioneaza la stitmulii luminosi.-La excitanti durerosi bolnavul raspunde, aparandu-se; astfel criza este scurtata, pentru ca atentia bolnavului este distrasa de stimulul dureros care devine mai important.

(De aceea, in filme, se obisnuieste sa se administreze o pereche de palme sanatoase unei persoane care nu vrea sa faca fata cu luciditate unei situatii tensionate.)-Bolnavul percepe tot ce se petrece in jurul sau numai partial. Dupa risipirea crizei, bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute, spre deosebire de bolnavul de epilepsie, care prezinta amnezie lacunara, adica pierderea oricarei amintiri de pe durata crizei.Criza de isterie poate dura de la cateva minute pana la cateva ore.Exista, in isterie, tulburari care simuleaza afectiuni neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea isterica, tulburari de sensibilitate. Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii printr-un limbaj gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza cecitate isterica (nu vede), surditate isterica (nu aude). Aceste fenomene pot disparea usor, daca bolnavul este pus in situatii care impun folosirea acestor analizori.Bolnavului nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si prelungi suferinta, insa toata aceasta atitudine trebuie insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala psihica.Nevrozele mixteAcestea sunt forme clinice de nevroze caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa profesionala, logonevroza (balbismul sau balbaiala).Mihaela Sereanevroza provocata de stres sau ce?

De mai bine de sase luni , mai precis din martie viata mea sa transformat intr-un cosmar. Datorita unei lungi perioade de stress si suprasolicitare nervoasa din primavara starea mea de sanatate sa degradat puternic.... simptomele sunt foarte variate si persista pe toata durata zilei si impresioneaza prin intensitate, sunt insuportabile;;;;;; Dureri de cap , ameteli puternice , stare permanenta de oboseala, slaba putere de concentrare, palpitatii, frisoane, stari de lesin, lipsa energie pe toate planurile, extenuare psihica somnul este intrerupt , neodihnitor cu cosmaruri, dimineata ma trezesc obosit dar cel mai deranjant lucru sunt starile de anxietate, diferite fobii, frica de moarte de boala.... diferite analize au iesit bine nu sunt semne totusi ale unei boli clare cum ar fi hepatita, etc social sunt activ, am multi prieteni calatoresc f. mult si de o buna perioada manac natural;;;; inainte de aceste stari am fost perioada de cateva luni f. stresat la locul de munca, am lucrat intr-un laborator analize medicale si din aprilie nu mai lucrez dupa aceasta perioada de stress extrem au aparut aceste stari de rau.... va rog spuneti-mi despre ce e vorba de fapt si ce remedii naturale ar fi... totusi de la varsta de 19 ani am avut probleme cu stressul dar in nici un caz ca acum....

de cativa ani incoace mi-am facut si diferite investigatii neurologice, cardiologice, endocrine si totul a iesit bine....analize ale sangelui nu mi-am mai facut de vreun an dar ultima data au iesit foarte bune mentionez ca in prezent am apelat la serviciile unui psiholog care mi-a spus ca psihoterapia este solutia ::::: va multumesc Dr. Simina Munteanu - Psihiatrie, Sibiu

Desigur, psihoterapia este una dintre solutii si este foarte bine ca ai decis sa o pui in aplicare.

Dr. Andrei Dumitrescu - Psihiatrie, Bucuresti

Impreuna cu un psihoterapeut (bun) poti invata cum sa gestionezi altfel aparitia stress-ului. Tot ce descrii tu - sunt efecte colaterale ale acestuia. Ca atare - asa pot sa si dispara - ca efect colateral pe masura ce inveti o strategie eficienta de dizolvat stress-ul.

Remediile naturiste sunt bune, insa din pacate ele nu dau raspunsuri la intrebari...si nici nu creeaza strategii de succes... totusi nu sunt pe deplin multumit de rezultate .....iar spre seara starea de oboseala se amplifica puternic..... dupa 6...7 seara apare o stare de anxietate o frica de moarte extrema, pe fond de oboseala... de exemplu duminica trecuta am stat mai toata ziua pe calculator cu treaba, facand un efort intelectual mai intens ...( iar noaptea dinainte am dormit doar aprox 5-6 ore ) ...apoi am plecat la niste prieteni sa facem o partida de carti ... am avut o seara groaznica 3 ore am avut o stare de rau extrem de surmenaj cu stare de lesin si o teama de moarte insuportabila sentimentul de moarte iminenta...am fost la spital unde mi-au dat un calmant care nua a avut prea mare efect..... de abia pe la 12 noaptea reusind sa adorm..... orice implica un pic de concentrare ma oboseste , condusul masinii, cititul, si mai ales statul la calculator......... nici plimbarile in aer liber la munte , km de mers pe jos nu ma ajuta prea mult sunt realmente disperat ...ce solutii ar fi ca sa inlatur aceasta stare de oboseala? va multumesc de altfel , sa dori sa discut , eventual pe messenger , cu o persoana care a avut astfel de probleme sau cu un doctor sau psiholog , daca se poate... cei ce au trecut prin astfel de stari stiu cat de greu este, unele zile sunt de cosmar.. buna mi se pare ca am mai vazut mes si la anxietate sau asa ceva esti tanar ai toata viata inainte si sigur vei reusi insa vad ca multa lume se sperie de pastile in primul rand depinde cat de mult a avansat boala si daca e veche trebuie sa luam si medicatie prescrisa de medic eu de multi ani am incercat tot felul de naturale insa anul acesta nu s-a mai putut am luat pastile dar foarte putin neurol de 05 dim si seara cipralex de 10 jum dim acum dupa cateva luni scad din neurol iau foarte putin si nu am nimic am vazut ca

sunt persoane care au luat si 5 pas de neurol pai nu trebuia nu sunt medic asta e parerea mea ceai de tei este foarte bun si minerale calciu magneziu am luat si eu c-am 30 pe luna dupa care pauza si incredere in DUMNEZEUdeci ceia ce vreau eu sa spun este sa nu ne mai ferim de pastile este adevarat ca poate da dependenta insa daca luam cum spune med si avem bunavointa ne rugam este bine eu cunosc toate sintomele sunt groznice trebuie sa avem incredere in noi iti doresc mult succes sanatate si curaj adresa mea am mai dato oricum o mai dau nu ma deranjeaza ib_salutia_tutti nu te sfatuiesc sa ei pastile de somn asculta muzica ai rabdare si ai sa vezi ca totul o sa fie bine o seara buna Spui ca nu esti pe deplin multumit de rezultate... Rezultate la ce ? Ce ai reusit DEJA sa obtii ? Ideea de a discuta pe messenger cu un psihoterapeut, e echivalenta cu ideea de a primi un sfat de la oricine altcineva. Tine si de observarea si setarea prioritatilor tale: daca tot ceea ce ai tu ca si disconfort nu merita DECAT o discutie pe mess cu cineva... atunci probabil ca situatia nu e atat de grava in ochii tai... Sfaturi probabil ca ai mai primit, si cu siguranta vei mai primi, fiindca toata lumea se da in vant sa ofere sfaturi gratuite. Din pacate de obicei ce nu costa nimic, nu valoreaza nimic... ne umplem de sfaturi semi-inutile. Ba mai periculos, si semi-docte: recomandari de pastile sau remedii naturiste de la persoane care nu au nici o legatura cu domeniul medical, si nu pot fizic extrapola efectul remediilor recomandate de ei mai mult de propria persoana... Cum vor trebui sa evolueze simptomele tale ca sa fii convins ca ai nevoie de ALTCEVA decat sfaturi ("psihologice" sau "practice" ) ? buna intrebare mia placut ai perfecta dreptate in primul rand drebuie ca noi sa ne ajutam asa ca sa dam sfaturi si sa com e ok in rest DUMNEZEUcu mila dupa parerea mea cred ca tu esti pe drumul cel bun si ca daca iti doresti sa fi bine vei fi cu siguranta iti doresc succes o seara placuta Salut , am o solutie la problema ta. Intra pe www.nlpmania.ro la sectiunea Stres Management. Ai acolo inregistrari mp3 cu tehnici impotriva stresului. Poti sa le copiezi pe telefon sau pe mp3-player si sa le asculti. Sunt comenzi verbale pentru tehnici de relaxare fizica si mentala. Incearca. Sunt mai la indemana decat orice altceva pentru stres. Succes. Din cate imi dau seama, la fel a avut si sotul meu, ai nevroza anxioasa cred. Sunt medicamente neuroleptice, de exemplu Tranxene, dar un psihiatru le poate prescrie. Tin foarte bine sub control simptomele.

Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 1600 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.

Nevroza, simptome, tipuri, manifestari, nevrozele tratament

Nevroza este o afectiune a creierului declanşată de obicei mai ales de „factorii negativi": supărări diverse, eşecul în anumite activităţi, precum şi efortul intelectual exagerat. Aşa se explică şi varietatea formelor sub care se poate manifesta o nevroză. Se obişnuieşte totuşi ca nevrozele să se împartă în trei mari categorii : 1. Nevroza astenică propriu-zisă. Tulburarea principală constă în oboseala rapidă, fizică şi intelectuală, la eforturi, însoţită de insomie şi dureri de cap.2. Nevroza isterică (sau isteria), în care manifestarea principală este exagerarea unei senzaţii anumite, care ulterior este considerată de bolnav drept reală. Formele sale de manifestare sunt foarte variate.Câteva exemple : - epilepsia isterică (bolnavul este convins că are epilepsie şi atunci mimează - aşa cum crede el - criza epileptică), - paralizia isterică (bolnavul are convingerea că este paralizat). Aici, sugestia şi unele mijloace fizioterapice care să convingă „bolnavul" că nu este bolnav au un rol impor-tant.  3. Psihastenia este o formă de nevroză in care tulburarea principală este obsesia (sau fobia) faţă de anumite situaţii. Bolnavul poate fi obsedat , de exemplu, că are cancer sau sifilis, deşi consultă mulţi medici care infirmă aceste boli. Uneori bolnavul îşi creează convingerea că este incapabil de o anumită activitate. Alteori, în urma unei perieade de insomnie, capătă convingerea că nu mai poate dormi. Se culcă, aşteaptă cu atenţia încordată să-i vină somnul, care bineânţeles în aceste condiţii va veni foarte greu. Tratamentul nevrozelor Este diferit de la un bolnav la altul. Uneori, odihna sau simpla schimbare a locului de muncă ajung pentru ca totul să reintre în normal. Alteori, somnifere uşoare sau sedative ale scoarţei cerebrale asigură repausul de care au nevoie celulele sistemului nervos. Tratamentele cu somn prelungit, insulina în cantităţi progresive, urmate de o activitate mai uşoară pe o anumită perioadă, aduc în alte cazuri vindecarea. 

Tratamente naturiste -In nevroze, in special in neuroastenie si depresie, se indica laptisor de matca + apilarnil + propolis (componentele flavonice si flavonoidice ajuta metabolismul neuronal).-Petalele de trandafir de dulceata ajuta in stari depresive si anxiolitice. Se bea macerat la rece de petale.-Valeriana sub forma de tinctura (30 picaturi cu putina apa) sau infuzie se ia cu cateva ore inainte de culcare. Are efect sedativ profund si calmant.-Nervosedin cu efect calmant, recomandat persoanelor agitate.-Catina, folosite perioade mai mari, ajuta in bolile psihice, prin ridicarea nivelului de serotonina, un neurotransmitator care induce o stare de calm si curaj.

NEVROZA STIATI CA: "Nevroza este o afecţiune psihogenă unde simptomele sunt expresia simbolică a unui conflict psihic ce-şi are rădăcinile in istoria infantilă a subiectului şi constitue compromisuri intre dorinţă şi apărare."(Laplanche: dicţionar de psihanaliză) Nevroza este declansata de factorii de mediul de viata suprasolicitant si de factori cum ar fi efortul intelectual sau traumele psihice. In cadrul acestei boli sunt cuprinse tulburarile anxioase si tulburarile obsesive, tulburari afective minore si reactii de adaptare. Tipuri de nevroza: astenica, anxioasa, cardiaca, isterica, neurastenia, depresiva, fobica, stari nevrotice cu exprimare motorie. Nevroza astenica se manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala, lipsa de energie si imposibilitatea de concentrare in schimb, in cazul nevrozei anxioase, bolnavul acuza diferite tulburari cum ar fi fobiile, diferite frici, care ar putea fi urmarile unor traume psihice pe care le-a trait in trecut. La toate acestea se adauga o permanenta stare de neliniste, palpitatii, senzatia ca inima ii sta in loc, tremuraturi insotite de o racire brusca a mainilor si picioarelor, crampe abdominale. "Nevroza viscero-vegetativa, numita si nevroza cardiaca, se manifesta printr-un complex de tulburari cardiace cum ar fi palpitatii, dureri precordiale, respiratie superficiala, senzatie de oboseala, balonari abdominale, constipatie. Nevroza isterica poate fi explicată prin dorinţe suprimate: persoana doreşte să fie altcineva decât îi permit capacităţile, posibilităţile, îşi doreşte ca mediul său s-o aprecieze, să fie mai atent cu ea.Dacă de exemplu nu este apreciată aşa cum îşi doreşte, nu este în centrul atenţiei, persoana în cauză se îmbolnăveşte, atrăgând atenţia asupra sa chiar prin această nevroză isterică. Persoana isterica nu constientizeaza boala. Nevroza depresiva incepe cel mai des din pricina problemelor de viata. Omului I se inrautateste dispozitia, nimic nu il mai bucura, totul il enerveaza, cade in trandavie, intristare, descurajare, tot ce il inconjura ii apare intr-o lumina intunecata. Neurastenia, senzaţia de astenie şi lipsă de energie vitală este apăsătoare, penibilă, cu totul dezagreabilă, înrădăcinată în conştient şi care trezeşte un sentiment de tristeţe, de nemulţumire, de durere morală. Individul este demoralizat, confuz în sentimente şi în forţele proprii dar perfect conştient de suferinţa prin care trece, chiar dacă nu poate să-i explice determinismul. Nevroza fobica este nevroza care asociaza o personalitate invecinata cu cea a istericului (subiect emotiv si sensibil, cu imaginatie vie), cu crizele de fobie. Aceasta nevroza este caracterizata prin crize de fobie, care deplaseaza angoasa provocata de un conflict interior pe o situatie exterioara precisa, teama de spatiile inchise (claustrofobie), de spatiile deschise (agorafobie), de privirea altuia etc. Individul lupta impotriva fobiei sale evitand situatia de care se teme sau cautand sa fie insotit de o persoana apropiata. Stari nevrotice cu exprimare motorie caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa profesionala, logonevroza (balbismul sau balbaiala). Tratamentul bolnavilor este de durata, dar cu ajutorul psihoterapiei si in special al familiei, se ajunge la o stare de ameliorare a bolii Alte tipuri de nevroze (extras de pe site-ul APR). NEVROZA ACTUALA Tip de nevroza pe care Freud il distinge de psihonevroze: a) Originea nevrozelor actuale nu

trebuie cautata in conflictele infantile, ci in prezent; Simptomele acestei nevroze nu sunt o expresie simbolica si supradeterminata, ci rezulta direct din absenta sau inadecvarea satisfactiei sexuale. Freud a inclus initial in categoria nevrozelor actuale nevroza de angoasa si neurastenia, propunand ulterior alaturarea ipohondriei. NEVROZA DE ANGOASA Tip de boala pe care Freud a izolat-o si a diferentiat-o: a) Din punct de vedere simptomatologic, de neurastenie, prin predominanta angoasei (asteptare anxioasa cronica, acces de angoasa sau echivalente somatice ale acesteia); Din punct de vedere etiologic, de isterie: nevroza de angoasa este o forma de nevroza actuala caracterizata in mod specific prin acumularea unei excitatii sexuale care se transforma direct in simptom, fara mediere psihica. NEVROZA DE CARACTER Tip de nevroza in care conflictul defensiv nu se traduce prin formarea de simptome izolabile in mod clar, ci prin trasaturi de caracter, tipuri de comportament, chiar printr-o organizare patologica a ansamblului personalitatii. NEVROZA DE DESTIN Desemneaza o forma de existenta caracterizata prin revenirea periodica a unor inlantuiri identice de evenimente, de obicei nefericite, inlantuiri carora subiectul pare sa le fie supus ca unei fatalitati exterioare, desi, din punct de vedere psihanalitic, mecanismele trebuie cautate in inconstient si, in mod special, in compulsia la repetitie. NEVROZA (sau SINDROM) DE ESEC Termen introdus de Rene Laforgue si avand o acceptie foarte larga: desemneaza structura psihologica a unei intregi game de subiecti, de la cei care par, in general, sa fie responsabili de propria lor nenorocire, pana la cei care nu pot suporta sa obtina tocmai ceea ce par sa-si doreasca mai intens. NEVROZA DE TRANSFER A) In sens nosografic, categorie de nevroze (isteria de angoasa, isteria de conversie, nevroza obsesionala) pe care Freud le distinge de nevrozele narcisice, in cadrul grupului de psihonevroze. Fata de nevrozele narcisice, ele se caracterizeaza prin faptul ca libidoul este totdeauna deplasat asupra obiectelor reale sau imaginare, in loc sa fie retras de la aceasta asupra eului. De aici rezulta ca nevrozele de transfer sunt mai accesibile tratamentului psihanalitic pentru ca se preteaza la constituirea in cadrul curei a unei nevroze de transfer in sensul B. In teoria curei psihanalitice, nevroza artificiala in cadrul careia tind sa se organizeze manifestarile de transfer. Ea se constituie in jurul relatiei cu analistul; este o reeditare a nevrozei clinice; elucidarea ei conduce la descoperirea nevrozei infantile. NEVROZA FAMILIALA Termen folosit pentru a desemna faptul ca, intr-o familie data, nevrozele individuale se completeaza reciproc, punand in evidenta influenta patogena pe care o poate exercita asupra copiilor structura familiala si, in primul rand, cea a cuplului parental. NEVROZA MIXTA Forma de nevroza caracterizata prin coexistenta unor simptome care evidentiaza, dupa Freud, existenta unor nevroze distincte din punct de vedere etiologic. NEVROZA NARCISICA Termen pe cale de disparitie in psihiatrie si psihanaliza, dar care se gaseste in scrierile lui Freud, unde desemneaza o boala mentala caracterizata prin retragerea libidoului la nivelul eului. Se opune astfel nevrozelor de transfer. Din punct de vedere nosografic, grupul nevrozelor narcisice desemneaza ansamblul psihozelor functionale (ale caror simptome

nu sunt efectul unei leziuni somatice). NEVROZA OBSESIONALA Clasa de nevroze definita de Freud si constituind unul dintre domeniile majore ale clinicii psihanalitice. Conflictul psihic, in forma sa cea mai tipica, se exprima prin simptome numite compulsive: idei obsedante, compulsie la comiterea de acte indezirabile, lupta contra acestor ganduri si tendinte, ritualuri de exorcizare, etc. si printr-un mod de gandire definit mai ales prin ruminatie mentala, scrupule si ducand la inhibitii ale gandirii si actiunii. Freud a delimitat progresiv specificitatea etiopatogenica a nevrozei obsesionale (deplasarea afectului asupra reprezentarilor mai mult sau mai putin departate de conflictul originar, izolare, anulare retroactiva); din punct de vedere al vietii pulsionale (ambivalenta, fixatie la stadiul anal si regresie); in sfarsit, din punct de vedere topic (relatie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre eu si un supraeu extrem de crud). Aceasta punere in evidenta a dinamicii subiacente nevrozei obsesioanle si, pe de alta parte, descrierea caracterului anal si a formatiunilor reactionale care il constituie, permit adaugarea la nevroza obsesionala a unor tablouri clinice in care simptomele propriu-zise nu sunt evidente la prima vedere. NEVROZA TRAUMATICA Tip de nevroza in care aparitia simptomelor este consecutiva unui soc emotional legat, in general, de o situatie in care subiectul si-a simtit viata amenintata. Ea se manifesta, in momentul socului, printr-o criza anxioasa paroxistica, ce poate provoca stari de agitatie, de stupoare sau de confuzie mentala. Evolutia ei ulterioara, care survine cel mai des dupa un interval liber, permite desprinderea schematica a doua situatii: a) Traumatismul functioneaza ca element declansator, care pune in evidenta o structura nevrotica preexistenta; Traumatismul capata o pondere determinanta in insusi continutul simptomului (retrairea evenimentului traumatizant, cosmar repetitiv, tulburari de somn, etc.), care apare ca o tentativa repetata de a "lega" si a provoca abreactia traumei; o asemenea "fixatie la trauma" e insotita de o inhibitie mai mult sau mai putin generalizata a activitatii subiectului. Freud si psihanalistii rezerva, de obicei, denumirea de nevroza traumatica acestui al doilea tablou clinic.