+ All Categories
Home > Documents > Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

Date post: 18-Dec-2014
Category:
Upload: nico-nicollo
View: 82 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
Description:
Consumul dedroguri
65
1 ACADEMIA DE POLITIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA" FACULTATEA DE DREPT TEZĂ DE DOCTORAT (rezumat) DIMENSIUNEA SOCIO-JURIDICĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ŞI CRIMINALITATEA CONEXĂ CONDUCĂTOR DE DOCTORAT Profesor universitar doctor FLORIAN COMAN DOCTORAND NECŞULESCU ION Bucureşti 2010
Transcript
Page 1: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

1

ACADEMIA DE POLITIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA"

FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT

(rezumat)

DIMENSIUNEA SOCIO-JURIDICĂ A CONSUMULUI DE

DROGURI ŞI CRIMINALITATEA CONEXĂ

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Profesor universitar doctor

FLORIAN COMAN

DOCTORAND

NECŞULESCU ION

Bucureşti 2010

Page 2: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

2

CUPRINS

ARGUMENT.......................................................................................................6

CAPITOLUL I-CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DROGURILE..9

1.1. Clasificarea drogurilor...............................................................................12

1.2. Droguri licite………………………………………………………..13

1.3. Droguri ilicite……………………………………………………….14

1.3. Factorii de risc si factori de protectie în consumul de droguri ...........18

CAPITOLUL 2 - CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ÎN SOCIETATEA

CONTEMPORANĂ ŞI DROGURILE ...........................................................20

2.1. Organisme europene..................................................................................21

2.1.1. Grupul Pompidou................................................................................21

2.1.2. Acordul Schengen...............................................................................21

2.1.3. Grupul Trevi........................................................................................22

2.1.4. Programul PHARE de lupta împotriva drogurilor..............................22

2.1.5. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.......22

2.1.6. Centrul Regional S.E.C.I. pentru Combaterea Infracţionalităţii

Transfrontaliere.............................................................................................23

2.1.7. ONU pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii..........................23

2.2. Convenţii, acorduri şi tratate internaţionale încheiate sub egida O.N.U. cu

rol în materia drogurilor................................................................................. 24

2.3.Organisme cu vocaţie mondială create de O.N.U. ca instrumente de luptă

antidrog............................................................................................................24

2.4. Rolul şi locul Cooperării poliţieneşti în Uniunea Europeană...............24

2.4.1. Europol..............................................................................................24

2.4.2. Colegiul European de Poliţie – C.E.P.O.L.........................................24

2.4.3. Oficiul European de Luptă Împotriva Fraudei – O.L.A.F..................25

2.4.4. EUROJUST.........................................................................................25

2.4.5. Biroul Naţional Interpol......................................................................25

2.4.6. Punctului Naţional Focal.....................................................................26

2.5. Stadiul de aderare al României la Spaţiul Schengen.................................26

CAPITOLUL 3 - STRATEGII – POLITICI DE REDUCERE A CERERII

DE DROGURI ..................................................................................................27

3.1.Tendinţe şi forme de manifestare a fenomenului drogurilor pe plan

european şi internaţional…………………………………………..……..27

3.2. Heroina - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială……………………………………………………………..…….29

3.3. Cocaina - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială...........................................................................................................30

3.4. Drogurile sintetice - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială...........................................................................................................31

3.4.1. Amfetamina.........................................................................................31

3.4.2. Ecstasy.................................................................................................32

Page 3: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

3

3.5. Canabisul - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială…………………………………………………………………...32

3.6. Etnobotanicele……………………………………………………..…33

3.7. Dimensiunea consumului de droguri european şi internaţional.........34

3.7.1. Situaţia consumului de opiacee..........................................................34

3.7.2. Situaţia consumul de cocaină.............................................................35

3.7.3. Situaţia consumul de amfetamine.......................................................35

3.7.4. Situaţia consumul de canabis..............................................................36

3.8. Construcţia instituţională a implementării politicilor antidrog în

România…………………………………………………………………...36

3.9. Strategia Naţională Antidrog în contextul luptei antidrog în Uniunea

Europeană…………………………………………………………………37

3.10. Strategia Naţională Antidrog - Planul de acţiune 2005-2012.….….38

3.11. Principiile Strategiei Naţionale Antidrog……………………….........39

CAPITOLUL 4 - DIMENSIUNEA CONSUMULUI DE DROGURI IN

ROMÂNIA ........................................................................................................40

4.1. Dinamica infracţionalităţii la regimul drogurilor……………………..41

4.2. Tendinţe de evoluţie ale traficului şi consumului ilicit de droguri……43

4.3. Etnobotanicele şi raţiunea Ordonanţei de Urgenţă nr. 6/2010.............44

CAPITOLUL 5 - CORELAŢIA DINTRE CONSUMUL DE DROGURI SI

INFRACŢIONALITATEA CONEXĂ ...........................................................46

5.1. Infracţionalitatea conexă consumului de droguri…………………....46

5.2. Instituţii abilitate în aplicarea legislaţie în materia drogurilor………..47

5.2.1. Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, are in

compunere;....................................................................................................47

5.2.2. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi

Terorism .......................................................................................................47

5.2.3. Legislaţia de specialitate din ţara noastră...........................................47

5.2.4. Principalele rute de trafic de droguri care vizează România............48

5.2.5. Incriminarea consumului de droguri. Elemente de drept comparat..49

5.2.6. Aspecte juridice, şi unele consideraţii referitoare la politicile aplicate

în domeniul reducerii cererii de droguri în România....................................50

CAPITOLUL 6 - JUSTIŢIA TERAPEUTICĂ, O NOUĂ ABORDARE ÎN

SISTEMUL JUDICIAR DIN ROMÂNIA.......................................................52

6.1. Alternativa tratamentului cuasi-coercitiv al consumatorului de droguri ..52

6.2.Oportunităţi de adoptare şi implementare a justiţiei terapeutice în

România……………………………………………………………………..53

6.3. Tratamentul in sistem integrat al consumatorilor de droguri – măsură

alternativă la pedeapsa închisorii………………………………………….55

CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDĂ ................................56

BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................58

Page 4: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

4

ABREVIERI

art. - articol

al - alineat

hot.- hotarare

kg- kilogram

lit. - litera

nr. – număr

op. cit. - opera citată

p.- pagina

urm.- următoarele

vol.- volum (ul)

C.pen.- Codul Penal

C.p.p.- Codul de procedura penala

H.G.- Hotărâre de Guvern

M. Of. – Monitorul Oficial al României

O.U.G. – Ordonanţa de urgentă Guvernului

O.G. - Ordonanţa Guvernului

ANA – Agenţia Naţionala Antidrog

A.N.D.C.S .- Strategia Naţional Afgana pentru Controlul Drogurilor

C.E.P.O.L. - Colegiul European de Poliţie

C.S.C.E .- Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa

C.S.M. - Consiliul Superior al Magistraturii

D.C.C.O. - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

D.I.I.C.O.T.- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată

şi Terorism.

D.S.M. IV - Dicţionarul de Sănătate Mentală

E.M.C.D.D.A. - Centrul European de Monitorizare pentru Droguri şi

Toxicomanie

Eurojust - European Law Enforcement Organisation

EUROPOL- Oficiu European de Politie

F. R. – Federatia Rusa

F.N.U.L.A.D.- Fondul O.N.U. pentru lupta contra abuzului de droguri

Н.А.Н - Nu Alcolismului şi Drogurilor

H.D.G.- Grupul Orizontal pe Droguri

H.V.B.- hepatita virala de tip B

H.V.C.- hepatita virala de tip B

I.G.P.R. - Inspectoratul General al Poliţiei Române

M.A.I. - Ministerul Administratiei si Internelor

M.A.R.A. - Marea Alianţa Română Antidrog

N.A.T.O. - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord

N.I.D.A. - Naţional Institute on Drug Abuse

N.U.P. - neînceperea urmăririi penale

O.D.I.H.R - Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului

Page 5: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

5

O.E.D.T. - Observatorul European de Droguri şi Toxicomanie

O.I.C.S - Organul internaţional de control al stupefiantelor

O.I.P.C.- INTERPOL - Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală

O.L.A.F. - Oficiul European de Luptă Împotriva Fraudei

O.M.S. - Organizaţia Mondială a Sănătăţii

O.N.U. - Organizaţia Naţiunilor Unite

O.S.C.E.- Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa

P.A.- Planul de Acţiune

P.N.F - Punctul Naţional Focal

P.N.U.C.I.D.- Programul Naţiunilor Unite pentru Controlul Internaţional al

Drogurilor

S.E.C.I. - Iniţiativa de Cooperare în Sud - Estul Europei

S.F.C.T.D - Serviciul Federal al Federaţiei Ruse pentru Controlul Traficului de

Droguri

S.N.A.- Strategiei Naţionale Antidrog

S.T.A- stimulente de tip amfetamină

S.U.A. – Statele Unite le Americii

S.U.P.- scoatere de sub urmărire penala

U.N.O.D.C.- Organizaţie Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate

Page 6: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

6

ARGUMENT

Actualul context internaţional marcat de o dezvoltare galopantă a vietii

dar si a modernizarii societăţilor se resimte în mod acut şi în nevoia creării unui

altfel de sistem de justiţie care să se raporteze la specificul comunităţilor iar

legea să conţină normative comunitare si să se focalizeze în general pe

rezolvarea problemelor sociale în cadrul procedurilor judiciare.

Interconectarea sistemului judiciar la sistemul social şi comunitar a

reprezentat un deziderat fundamental încă de la primele forme de adoptare a

normelor de convieţuire în societăţile umane. Diversitatea cotidiană

demonstrează faptul că individul este prins într-o reţea de relaţii sociale şi

juridice, care uneori nu operează nici în interesul apărării drepturilor sale

fundamentale şi nici în promovarea intereselor societăţii.

În opinia noastră inechitatea percepută la nivel individual şi ineficienţa

constatată la nivel social constituie subiecte prioritare de discuţie în rândul

specialiştilor din sfera ştiinţelor socio-juridice, reliefându-se de foarte multe ori

poziţionarea fiecăruia în postulatele ştiinţifice limitative ale domeniului cercetat.

În zilele noastre, se identifică un puternic curent de modernizare a

întregului sistem de aplicare a legii prin adoptarea unor forme moderne,

flexibile şi adaptate la un sistem integrat, la toate segmentele sociale implicate în

actul de justiţie. Aceasta a determinat elaborarea şi aplicarea unor sisteme

moderne prin care recenta istorie socială şi penală a cetăţenilor din diferite state

este revoluţionată şi demonstrează faptul că obiectivele acestor mecanisme

sociale sunt de fapt puse in slujba sprijinirii individului în soluţionarea unor

situaţii de criză şi aplicarea unor politici penale eficiente la nivel naţional.

Aprecerile numeroaselor cercetări au evidentiat faptul că, uneori,

sancţionarea unui individ pentru încălcarea normativelor sociale în vigoare poate

deveni, în condiţiile unei aplicări rigide şi orientate numai către efecte juridice, o

povară pentru societate, in principal datorită costurilor crescute care sunt

generate pe termen lung, respectiv: supraaglomerarea instituţiilor penitenciare,

reinserţia scăzută în comunitate şi piaţa muncii , gradul crescut de recidivă,

diminuarea sentimentului de siguranţă etc. In aprecierea specialistilor,

comunităţile preiau de fapt sancţiunea judiciară prin alocările bugetare

suplimentare oferite sistemelor de administrare a justiţiei.

Multiplele disfuncţionalităţi sociale apărute in modul de aplicare a legii,

in apecierea noastra se constată ca serviciile de asistenţă socială trebuie să fie

corelate cu oportunitatea de a lucra împreună cu alte structuri din cadrul

sistemului de justiţie comunitară. Sens în care, sistemul justiţiei comunitare

semnifică o focalizare a intregului sistem de resurse ca o perspectivă prin care să

se dezvolte legături strânse cu comunităţile, să se creeze parteneriate cu cetăţenii

pentru a asigura un control social eficient în gestionarea problemelor

criminalităţii, ceea ce ar conduce la satisfacerea nevoilor cetăţeanului şi

creşterea încrederii în administrarea justiţiei.

Page 7: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

7

În lucrarea de fata, prezentăm noutăţile recent înregistrate în sfera

sistemului de justiţie ce au imprimat o nouă direcţie prin încercarea de plasare a

responsabilităţii în comunitatea în care se aplică legea. Astfel, implicarea

cetăţeniilor în prevenirea criminalităţii şi gestionarea problemelor sociale care se

manifestă la nivel comunitar vor deveni fundamentul noului sistem de

administrare comunitară a justiţiei, rolul serviciilor de asistenţă socială fiind de o

mai mare importanţă.

Noile concepte comunitare de aplicare a legii încep să se instituţionalizeze

în societăţile moderne prin dezvoltarea unor structuri inovative si adaptatative în

cadrul institutiilor de aplicare a legii ( poliţie, parchet, instanţe de judecată şi

penitenciar ). Astfel, soluţiile alternative la actualul sistem sancţionatoriu –

munca în folosul comunităţii şi institutia probaţiunii – reprezintă valenţe

eficiente prin valorificarea capitalului social de schimbare a comportamentului

delincvent în comunitate cu implicarea membrilor comunităţilor respective.

In opinia noastra, conceptul, Justiţia restaurativă reprezintă o perspectivă

si o nouă alternativă a aplicării legii prin dezvoltarea medierii ce se realizeaza

intre infractor-victimă în care se urmăresc transformările pe care le comportă

relaţia între cele două părţi în cadrul derulării procesului judiciar.

Se apreciază că, reuşita acestui tip de abordare constă în faptul că punerea

faţă în faţă, victima - infractor, protagonistii nu mai sunt doi străini, ci fiecare

conştientizează că şi celălalt este o fiinţă umană cu care se poate comunica, care

are aceleaşi sentimente şi trăiri, şi nu reprezintă un simplu obiect sau un

necunoscut. Astfel, ambii protagonişti se pot concentra pentru găsirea de soluţii

amiabile pentru viitor fără a continua să trăiască în trecut, frustraţi de eveniment

si consecinţele acestuia.

În acest sens se realizeaza un tip de personalizare a infracţiunii, ceea ce

conduce la o mai bună înţelegere a evenimentului şi la o schimbare radicală în

atitudinea unuia faţă de celălalt.

Faţă de celelalte forme comunitare de aplicare a legii, sistemul justiţiei

trapeutice se defineste ca fiind unul din progresele semnificative înregistrate în

ultimele două decenii în elaborarea şi implementare unor modele eficiente de

tratare a unor segmente vulnerabile ale societăţii. Practic, în cadrul acestei noi

abordări se identifică modalitatea de tratare a infractorului consumator de

droguri ca o persoană afectată de o patologie socială şi medicală ce necesită

intervenţie corespunzator nevoii in aria bio-psiho-socială, identificată.

In fapt, justiţia terapeutică reprezintă studierea rolului legii ca un agent

terapeutic, ceea ce presupune ca societatea să utilizeze teoriile, filosofiile şi

concluziile diferitelor discipline pentru a canaliza contribuţia acestora la

modelarea si dezvoltarea legii. În esenţă, justiţia terapeutică se focalizează pe

tehnici sociopsihologice prin care legile şi procesele juridice afectează

consumatorii de droguri implicaţi în sistemul penal. Prin examinarea efectelor

legii în acest mod, justiţia terapeutică poate demonstra cum legislatia şi

procesele legale pot sprijini sau dauna uneori obiectivelor din cadrul procesului

penal.

Page 8: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

8

În materia procedurilor aplicate în cadrul instanţelor privind drogurile,

menţionăm faptul că justiţia terapeutică nu blochează înfăptuirea actului de

justiţie ci doar sugerează că aspectele de sănătate mentală şi psihologică sunt

benefice in interesul legii sau procesului penal şi ar trebui să fie examinate

pentru a informa asupra potenţialului de reuşita în atingea scopurilor propuse. În

fapt, i se permite legiuitorului, judecătorilor şi celorlalţi practicieni să realizeze

evaluări asupra politicii judiciare bazate pe studii stiintifice şi nu pe şabloane ori

stereotipii care nu mai sunt în ton cu realitatea. În aceeaşi ordine de idei, prin

conectarea dreptului la ştiinţele sociale, ca puncte de orientare în analiza

fenomenului, se realizează o detaşare de justiţia tradiţională. Determinant, este

faptul că în opinia unor specialisti, modelul justiţiei terapeutice prin tratament

specializat oferit consumatorilor dependenţi de droguri poate fi mai eficient în

reintegrarea sociala a drogodependentilor.

Implementarea în România a modelului justiţiei terapeutice a permis o

analiză din perspectiva structurării si restructurarii politicii penale, a sistemului

de justiţie şi a stadiului de dezvoltare comunitara, precum şi ca urmare a

diagnozei evoluţiei fenomenului drogurilor în ţara noastră şi a adaptării si

euroconformizarii legislaţiei.

Conceptul Legii nr. 522/2004 privind prevenirea şi combaterea traficului

şi consumului ilicit de droguri se localizează în distincţiile realizate între

consumatorul şi consumatorul dependent, respectiv programul integrat de

asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri, circuitul

integrat de asistenţă a consumatorilor, programul terapeutic şi programul

psihologic şi social.

Politicile promovate în ultimii ani în domeniul reducerii cererii de droguri

au vizat garantarea unei asistenţe medicale şi psiho-sociale cu caracter universal,

public, gratuit, definirea circuitului terapeutic al sistemului de asistenţă medicală

şi de reintegrare socială a consumatorilor de droguri prin crearea unei reţele

medicale adecvate care să includă toate structurile terapeutice prin încurajarea şi

susţinerea reinserţiei sociale a acestora.

Coordonatorul acţiunilor de reducere a cererii şi ofertei de droguri, la

nivel national, Agenţia Naţională Antidrog se află în poziţia de a fi promotorul

schimbării percepţiei societăţii româneşti faţă de consumatorul de droguri,

promovând o serie de programe eficiente preluate din modelele altor ţări. În

condiţiile în care se invocă permanent lipsa de autoritate, dublată de o

responsabilizare sectorială a instituţiilor, rolul coordonator al Agenţiei Naţionale

Antidrog în promovarea conceptului de justiţie terapeutică va fi determinant.

Lucrarea este recomandată in principal, specialiştilor angajaţi în

prevenirea şi combaterea consumului şi traficului ilicit de droguri; poliţişti,

procurori, judecători, personalul specializat din penitenciare şi din serviciile de

probaţiune, medici, psihologi si asistenti sociali. O recomandam, în egală

măsură, mediului academic de a disemina aceste cunoştinţe în cadrul diferitelor

curicule de învăţământ ale universităţilor din ţară, studenţii fiind extrem de

receptivi la noile abordări si provocări din societăţile moderne.

Page 9: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

9

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DROGURILE

Referindu-ne, în general, la droguri în acest capitol tratăm în primul rând

aspecte cu privire la consumul de droguri ce este considerat de către specialiştii

în criminologie şi sociologie o crimă fără victime 1, care nu aduce prejudicii

societăţii în ansamblul său ci doar indivizilor implicaţi in consum. Cu toate

acestea, există argumente suficiente pentru a defini consumul de droguri ca un

delict cu un impact negativ asupra societăţii ca întreg. Relevant este punctul de

vedere conform căruia …individul nu este singurul care suferă.

Conceptul de stupefiant desemnează o substanţă medicamentoasă care

inhibă centrii nervoşi, producând o stare de inerţie psihică şi fizică, care, folosită

în mod sistematic duce la o intoxicaţie lentă. 2

Din punct de vedere psihologic termenul de drog3 este prezentat ca

substanţă lichidă, solidă sau gazoasă, care odată introdusă în organism, modifică

imaginea asupra realităţii înconjurătoare iar folosirea abuzivă poate crea

dependenţă sau producerea unor tulburări grave ale activităţii mentale şi ale

comportamentului.

În conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii,

substanţele sau categoriile de substanţe psihoactive care produc asemenea

modificări şi generează dependenţă, sunt următoarele: alcoolul, opiaceele,

derivatele canabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina, halucinogenele,

tutunul, solvenţii volatili, alte substanţe psihoactive şi substanţe din diferite clase

utilizate în asociere. 4

Dependenţa se manifestă prin incapacitatea de a reduce sau de a opri

utilizarea drogurilor chiar şi atunci când efectele negative ale acestora sunt

cunoscute şi chiar conştientizate de către persoana în cauză. Dependentul

investeşte resurse în efortul de achiziţionare a drogurilor, de cele mai multe ori

în detrimentul altor activităţi sociale.

Abuzul de droguri creează consumatorilor probleme fizice, psihologice şi

afective, poate să compromită memoria si implicit situaţia şcolară, activitatea

profesională, să provoace tensiuni sau rupturi în relaţiile sociale, cu precădere în

cadrul familiei.

Din punct de vedere social, consumul de droguri are efecte la fel de nocive

deoarece implică o serie de consecinţe negative asupra potenţialului productiv şi

reproductiv al membrilor societăţii, ca şi asupra resurselor de sănătate şi de

bunăstare ale acesteia. În acest sens, poate aduce atingeri calităţii vieţii unei

comunităţi, iar prevenirea şi combaterea acestui fenomen să necesite resurse

materiale şi umane care altfel ar putea fi utilizate în alte scopuri ori activităţi ale

comunităţii respective.

1 S. Ţurlea, - Bomba drogurilor- Ed. Humanitas, – Bucureşti ,1991, p. 6.

2 Dicţionarul explicativ al limbii romane (DEX), – Ed. Academiei Române, 1998, p. 1030.

3 R. Răşcanu, - Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de drog,- Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2002, p. 336.

4 Organizaţia Mondială a Sănătăţii, – Raport tehnic 836, 1993, p. 6.

Page 10: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

10

In opinia noastră, consumul de droguri determină amplificarea traficului

ilegal de droguri ca parte importantă a activităţilor grupurilor de crimă

organizată într-un anumit teritoriu naţional sau chiar în zone geografice mai

vaste. Acest lucru poate pune în pericol ordinea socială şi economică a

diferitelor state slab dezvoltate. Astfel, problema drogurilor se află într-o

legătură interdependentă cu problematica criminalităţii, cu atât mai mult cu cât

persoanele care consumă droguri, pentru a evada din realitatea cotidiană sau

pentru a se adapta mai bine la exigenţele ei intră, de cele mai multe ori, în

conflict cu legea penală.

Din motivele expuse mai sus, este imperios necesară adaptarea societăţii

româneşti, atât legislativ cat şi instituţional, care sa permită abordarea

consumului de droguri din perspectiva necesităţii furnizării unui tratament

medical adecvat, a unei asistenţe psihologice şi sociale de calitate, având ca

principal obiectiv reinserţia socială.

Caracterul internaţional al problematicii drogurilor necesită o abordare

conjugată atât a eforturilor naţionale, cât şi internaţionale. Pornind de la

realitatea că infracţionalitatea şi, în special, criminalitatea organizată

internaţională pot fi privite drept instituţii fără frontiere, a căror răspândire şi

arie de cuprindere pot rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor

internaţionale, instituţiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului şi

consumului de droguri colaborează pe plan regional, european şi internaţional cu

instituţii cu atribuţii similare.

Astăzi in lume, milioane de persoane de la cele două capete ale lanţului

(cultivatorii de pe partea ofertei şi toxicomanii de pe partea cererii) sunt

victimele traficului de droguri, mizeria lor fiind exploatată de către intermediari,

delincvenţi care, de pe urma acestuia, pot câştiga si duce o viaţă luxoasă in

detrimentul semenilor lor in suferinţa. Numărul total al toxicomanilor la nivel

mondial este estimat astăzi la aproape 185 de milioane, respectiv 3% din

populaţia mondială sau 4,7% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de

ani. Potrivit rapoartelor si estimărilor, canabisul este substanţa cel mai mult

consumată (aproximativ 150 de milioane de persoane), urmat de stimulantele de

tip amfetamină (STA). Puţin peste 13 milioane de persoane consumă cocaină şi

15 milioane opiacee, din care aproximativ 9 milioane consumă heroină.

Din datele furnizate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Droguri şi

Criminalitate (în continuare U.N.O.D.C.) rezultă că oferta mondială de opium şi

heroină este stabilă, iar cultura ilicită de mac opiaceu, precum şi producţia de

opium din Asia de Sud-Est au continuat să scadă. Ţările din regiunea andină au

înregistrat o reducere a culturilor de arbore de coca pentru al patrulea an

consecutiv. Afganistanul suscită încă preocupări grave. Deşi strategia sa de luptă

împotriva stupefiantelor este încă valabilă, sunt necesari poate circa 10 ani

pentru a minimaliza această problemă. U.N.O.D.C. dispune de un important

portofoliu de proiecte în Afganistan şi pregăteşte noi iniţiative pentru

dezvoltarea capacităţilor de anchetă, pentru sprijinirea măsurilor de urmărire şi

încarcerare a autorilor infracţiunilor legate de droguri şi pentru lansarea unor

Page 11: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

11

campanii pentru o mai bună sensibilizare a publicului faţă de faptul că opiumul

constituie o grava ameninţare pentru securitatea naţională5.

Consumul de droguri pune în pericol din ce în ce mai frecvent una din

principalele valori ale civilizaţiei, omul. Potrivit declaraţiei Secretarului de Stat

pentru Justiţie din cadrul Guvernului S.U.A., Jhon Tornburg, traficanţii de

droguri pot fi consideraţi criminali în serie,iar(...)flagelul extinzându-se de la o

persoană la alta, în special în rândul tinerilor.6Dintr-o perspectivă diacronică

asupra drogurilor din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile

drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor

mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având în

vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.

Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi

derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia.7

Prin intermediul babilonienilor, proprietăţile terapeutice ale macului sunt

cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri

terapeutice şi ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea.

În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundităţii. Theofrastus

(373-287 î.Hr.) menţionează o otravă preparată din cucută şi suc de mac, care

ucide uşor şi fără dureri.

Naturalistul grec Teofast, elev al lui Aristotel, în scrierile sale din secolul

al III-lea î.Hr., foloseşte termenul de meconium pentru a desemna opiul.8

În secolul al II-lea î.Hr., medicul grec Heraclide din Tarent recomanda,

contra muşcăturilor de şerpi veninoşi, administrarea unor doze masive de opiu,

iar în secolul I î.Hr., farmacologul roman Pendaru Dioscrone din Anazarbe

recomanda un sirop de mac denumit diacodio.9

Despre folosirea opiului se menţionează şi în Odissea lui Homer, care

aminteşte despre o băutură capabilă să ducă la uitarea durerii şi a necazurilor.

O legendă din antichitate spune că Elena din Troia punea opiu în vinul pe care îl

dădea apărătorilor cetăţii pentru a le împrăştia tristeţea.

Alchimiştii de la sfârşitul dinastiei Han (secolele II–IV) posedau pudra

celor cinci pietre, drog ce era în totalitate de origine minerală, însă în

combinaţie cu canabisul s-a răspândit masiv în China.

Avântul pe care ştiinţa şi artele l-au luat în timpul dinastiei Ming (1386-

1644) a dus la o puternică răspândire a opiului, iar odată cu acostarea primului

vas portughez la Canton, viciul savurării opiului s-a răspândit foarte mult.

La răspândirea folosirii opiumului a contribuit în mod deosebit medicul şi

alchimistul elveţian Paracelsus, care denumea opiul piatra nemuririi şi care era

împotriva ideii de panaceu şi considera că fiecărei boli îi corespunde un

tratament.

5 Raport O.N.U.D.C. - privind cea de-a 14-a sesiune a Comisiei ONU pentru prevenirea crimei şi pentru justiţie

penală, CPCJ – Bangkok/Thailanda, mai 2005. 6 I. Dascălu, C.E. Stefan, C. Ţone, M. Surduleac - Drogurile şi crima organizată Ed. Sitech, Craiova 2009, p. 8

7 J. Drăgan - Aproape totul despre droguri- Ed. Militară, Bucureşti, 1994

8 N. Stan, D. Tefas - “ Alcaloizii ”- Ed. Medicală, Bucureşti, 1962, p. 5.

9 I. Goodman, A. Giliam, “ Bazele farmacologice ale terapeuticii” - Ed. Medicală, Bucureşti, 1960,p.199.

Page 12: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

12

De altfel, opiul era singurul mod de calmare a durerii şi era folosit şi

considerat un panaceu.

Folosirea cânepei indiene în scopuri mistice este demonstrată de existenţa

unor ritualuri religioase care se practică şi astăzi la unele popoare, iar Marco

Polo afirma că aceasta se folosea în Liban, în secolul al XII-lea, de către unele

căpetenii care îşi drogau bandele, ca să poată teroriza populaţia băştinaşă .

Scriitorii români nu au putut rămâne în afara acestui fenomen. În studiul

intitulat Scriitorii români şi narcoticele, Anderi Oişteanu arată că Dimitrie

Cantemir, cât s-a aflat la turci, a descris modul în care se preparau şi se

administrau diverse narcotice, în special opiu.

Astfel, el spunea: la turci nu e poet mai ales, savant desăvârşit care să nu

întrebuinţeze suc de mac. Cronicarul Miron Costin supunea despre domnitorul

moldovean că era invitat des la ospeţele lor cele turceşti, astfel se presupune că

acesta consuma narcotice.

Cei care au introdus consumul de narcotice, în special de opiu, în ţara

noastră, au fost boierii fanarioţi. Miron Costin spunea despre domnitorul

Constantin Racoviţă Cehan de atâta era straşnic că mânca afion şi opiuţ

dimineaţa şi peste toată ziua se afla tot vesel. Nicolae Mavrocordat era opiofil,

iar Grigore II Ghica Vodă a murit din cauza unei supradoze de opiu în anul

1752. Poetul Daniil Scavin s-a sinucis în anul 1837 cu mercur şi opiu, iar

Alexandru Odobescu s-a sinucis în anul 1895 cu o supradoză de morfină.

1.1. Clasificarea drogurilor

În literatura de specialitate, precum şi în practică există mai multe

modalităţi de clasificare a drogurilor în funcţie de diferite criterii, cele mai

cunoscute fiind departajate astfel: după efectul asupra sistemului nervos central,

după origine, după regimul juridic şi dependenţa generată.

Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra sistemului nervos

central este cea mai folosită în special de către organismele internaţionale în

domeniu cum ar fi O.N.U.(Organizaţia Naţiunilor Unite – în continuare

denumită O.N.U.), O.I.P.C.– Interpol şi E.M.C.D.D.A.( Centrul European de

Monitorizare pentru Droguri şi Toxicomanie – în continuare denumit

E.M.C.D.D.A). Conform acestui criteriu, drogurile se clasifică după cum

urmează :10

Stimulente sau psihoanaleptice

Substanţe depresoare sau psiholeptice

Substanţe perturbatoare-halucinogene- psihodisleptice .

O altă clasificare este realizată în funcţie de modalitatea de obţinere,

drogurile fiind:

Droguri naturale

Droguri de semisinteză

Droguri de sinteză ( sintetice )

10

C.E. Ştefan, Flagelul drogurilor, Ed. Cermaprint, Bucureşti, Bucuresti, 2006,p.

Page 13: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

13

În funcţie de regimul juridic al substanţelor, drogurile se împart în două

categorii:

Substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului

(morfina, barbituricele, ketamina), acestea fiind folosite în tratamente

medicale.

Substanţe total interzise : L.S.D. ( acid dietil-amina-lisergic – în

continuare denumit L.S.D.) ; heroină, ecstazy şi cocaină.

Prin Legea nr. 143 din anul 2000 cu modificările ulterioare, privind

prevenirea şi combaterea traficului si consumului de droguri se face o distincţie

între drogurile de risc ( tabelul III ), drogurile de mare risc ( tabelele I si II ) şi

precursori.11

Un alt criteriu important de clasificare, îl constituie dependenţa generată

de substanţele consumate ( clasificare de ordin medical). În funcţie de aceasta,

drogurile se împart în trei categorii:

droguri care produc dependenţă fizică

droguri care produc dependenţă psihică

droguri care produc dependenţă mixtă

1.2.Droguri licite

Alcoolul

De obicei când rostim cuvântul alcool ne gândim la spirtul medicinal sau

la băuturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli conţin o anumita substanţa

organica numita etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi si cunoscuţi

compuşi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel puţin o

grupare hidroxil legata de un atom de carbon saturat. Dintre aceştia fac parte

metanolul, etanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formând serii omoloage.

Cuvântul alcool provine aproape sigur din limba araba (prefixul al - fiind

articolul hotărât arabic), in orice caz, originea precisa este nesigura. A fost

introdus in Europa, împreuna cu arta distilării si cu substanţa însăşi, in

aproximativ secolul XII de către diferiţi autori europeni care traduceau si

popularizau descoperirile alchimiştilor islamici.

Tutunul

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani, dar a început să se

răspândească după cel de-al II-lea război mondial în toate ţările lumii. În lume,la

ora actuală,au loc mai mult de 1 milion de decese anual din cauza fumatului. În

ultimi 40-50 de ani s-a dovedit tot mai clar că tutunul conţine substanţe nocive.

În frunze se găsesc diverse componente chimice: celuloza, proteine, amidon,

steroli, minerale etc. Aceste substanţe se mai găsesc şi în alte plante, dar tutunul

are ca substanţe specifice nicotina şi isoprenoizii.

Nicotina este o substanţă foarte toxică. O doză de 5 mg fiind suficientă

pentru a omorî un câine în câteva clipe, iar o doză 60 mg fiind suficientă pentru

a omorî un om. Studiile au arătat că fumatul determină dependenţă fiziologică

de nicotină, exacerbând pofta de nicotină după încercarea de abandonare a

11

P. Abraham, Drogurile, aspecte juridice şi psihosociale, Ed. Mitron, Timişoara, 2004, p. 17.

Page 14: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

14

fumatului. Fumatul este un obicei ce reduce emoţiile negative cum ar fi durerea,

frica, furia etc.

Obiceiul fumatului poate avea efecte sociologice adânci,cum ar fi

preluarea obiceiului de la părinţi şi prieteni. Fumatul este un factor de risc sigur

pentru dezvoltarea cardiopatiei ischemice şi a infarctului de miocard, cât şi în

amplificarea riscului de moarte şi recurenta a infarctului miocardic.

1.3.Droguri ilicite

Canabisul

Canabis satira este o plantă care creşte în multe regiuni ale globului, fiind

cultivată şi valorificată financiar de unele ţări. În zonele mediteraneene este

însămânţată primăvara şi recoltată la sfârşitul verii.

În accepţiunea legii12

, canabis sativa reprezintă inflorescenţele florale şi

fructifere ale plantei, însoţite sau nu de frunze sau de alte părţi ale

inflorescenţei, din care s-au scos seminţele.

Sub formă de drog, canabisul este traficat şi consumat ca: marijuana

(iarbă), la început oferită gratis, haşiş (răşină) şi ulei vegetal.

Marihuana, iarbă, joint sau kiful, se obţine din frunzele sau florile de

canabis. Este cunoscut, faptul că această plantă conţine substanţe stupefiante.

După fecundare, plantele feminine care conţin substanţe active mai ales T.H.C.

(tetrahidrocanabinol denumit în continuare T.H.C.) sunt puse la uscat timp de

două luni. După această fază, frunzele şi florile se taie în acelaşi mod ca şi

tutunul. În acest fel rezultă marijuana care conţine aproximativ 10% T.H.C..

Principalele zone de producţie a marijuanei sunt Africa de Vest, Caraibe

şi America de Sud, iar ţările de destinaţie ale acestui drog sunt cele vest-

europene şi nord-americane.

Traficul cu marijuana este monopolizat de grupările criminale din Africa

de Vest şi cartelurile columbiene şi mexicane, care cooperează activ cu bandele

criminale vest-europene.

Haşişul sau răşina de canabis se obţine prin măcinarea mecanică a

plantelor pentru separarea de seminţe, tulpini şi rădăcini, obţinându-se o

substanţă al cărei conţinut în T.H.C. este de circa 40%.

Seminţele de canabis nu conţin nici o substanţă psiho-activă. Acestea sunt

recuperate pentru însămânţare sau hrănirea păsărilor.

Haşişul sau răşina de canabis se produce în mai multe ţări, cele mai mari

producătoare fiind însă Maroc şi Pakistan.

Rutele tradiţionale de transportare a haşişului marocan către Europa de

Vest, în special Marea Britanie, tranzitează Spania şi Franţa. Haşişul se

transportă atât pe calea aerului, cât şi pe mare, folosindu-se ambarcaţiuni de mic

tonaj.

12

Art.1. lit.z din Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor

legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu modificările

ulterioare.

Page 15: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

15

Opiaceele

a. Opiul

Opiul este un latex rezultat dintr-un lichid albicios prelevat prin incizia

capsulelor de mac cu ajutorul unui cuţit cu una sau mai multe lame. În contact

cu aerul se fluidizează şi capătă o tentă neagră, ca urmare a oxidării alcaloizilor

fenolitici pe care îi conţine. Amestecat cu apă caldă şi filtrat, opiumul este supus

unui şir de reacţii chimice mai întâi în mediu bazic, iar apoi în mediu acid,

pentru a se extrage morfina bază. Opiul este cunoscut de către egipteni încă din

anii 1500 î.e.n., iar în perioada greco-romană a fost considerat ca fiind de

importanţă economică şi medicală. Opiul a fost utilizat pentru suprimarea durerii

dar şi pentru calitatea de a induce somnul.13

Opiul este inclus în lista substanţelor care fac obiectul Convenţiei ONU

din 1961 privind narcoticele, amendată prin Protocolul din 1972, deoarece

conţine morfină, analgezic narcotic, ce induce dependenţă fizică şi psihică.

Totodată, opiul este inclus şi în tabelul II – Droguri de mare risc al Legii

nr. 143/2000 14

privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilegal

de droguri cu modificările ulterioare.

b. Morfina

Denumită în jargon M, morf, Emsel, domnul Melancolie, este utilizată în

medicină cel mai adesea în fazele terminale ale cancerului, pentru capacitatea ei

de a suprima durerea.

Morfina este principalul alcaloid al opiului, fiind un analgezic puternic cu

efect narcotic. Se prezintă sub forma unei pulbere albe, bej sau maronie cu gust

amar şi solubilă în apă.

Morfina a fost utilizată pe scară largă ca medicament, având o puternică

acţiune analgezică şi fiind un deprimant al centrului tuse şi al centrului

respirator.15

Descoperirea morfinei a fost făcută la începutul secolului IX de F.

Sertuner, care a publicat în anul 1806 lucrarea Analiza opiului, acesta

descoperind totodată şi compuşii opiului.

c. Heroina

Heroina (diamorfina)este un drog verificat din clasa A, extras din opium

de mac (varietatea Papaverum Somniferum Album) şi se prezintă sub formă de

pudră de culoare maron sau albă.

Heroina este apoi fabricată prin reacţia morfinei bază cu un reactiv de

acetilare. Cel mai des se utilizează anhidrida acetică. Insolubilă în apă, heroina

bază poate fi fumată dar nu poate fi injectată. Pentru a fi injectată, este tratată cu

acid clorhidric, transformându-se în clorhidrat de heroină. Sub această formă

este vândută în Europa şi S.U.A. Aceleaşi proceduri pot fi aplicate morfinei bază

pentru a fi injectabilă. 13

G.M. Ţical, De la plante la droguri, trecut şi prezent, Ed. Lucman, Bucureşti, 2005, p. 61. 14

Legea nr. 143/200 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilegal de droguri cu modificările

ulterioare. 15

I. Suceavă,Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcţia generală vămilor, 1995, p.13.

Page 16: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

16

Administrarea drogului poate conduce la: deces în cazul unei supradoze;

infectare cu virusul H.I.V.; hepatită; infecţii ale sângelui, apariţia de abcese,

deces datorat suprasolicitării inimii, ca urmare a unui efort sexual.

d. L.S.D.

L.S.D.-ul a fost descoperit în anul 1938 de către Albert Hofman fiind una

dintre cele mai puternice substanţe halucinogene cunoscute, un acid denumirea

sa completa acid lisergic dietilamida-25. 16

Substanţa activă se dizolvă în lichide, într-o anumită concentraţie, şi se

aplică apoi pe un substrat (zahăr cubic, hârtie sugativă, bucăţi de pâslă, bucăţele

de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.

Pe de altă parte, cantităţile de L.S.D. produse azi în laboratoare

improvizate în bucătării nu sunt întotdeauna pure.

Într-un fel, L.S.D. permite revenirea la o stare infantilă a organizării

percepţiilor ce definesc starea de conştienţă. La fel ca şi pentru copil,

consumatorului aflat sub influenţa L.S.D. toate lucrurile îi sunt noi şi unice - va

constata, poate, că ciocolata îi place acum mai mult ca niciodată.

e. Amfetamine

Amfetaminele au apărut pe piaţă în anul 1930 sub denumire de

Benzedrine ca medicament, beneficiind de o largă publicitate de-a lungul

timpului, fiind prezentată ca substanţă ce sporeşte performanţele fizice şi

intelectuale.

Aceste substanţe simptomimetice sunt derivaţi ai adrenalinei (epinefrinei)

la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite şi amine

de trezire sau amine tonifiante.

Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama

rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul

se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare,

cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi derivaţii lor suprimă senzaţia de

foame, determinând reducerea aportului alimentar.

Amfetaminele sunt incluse în tabelul I – Droguri de mare risc al Legii nr.

143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilegal de

droguri cu modificările ulterioare.17

f. Cocaina

Cocaina este un drog din clasa A care se obţine din frunzele de coca,

acestea conţinând între 0,2 – 1,8 % cocaină. După ce sunt puse la uscat mai

multe zile pe suprafeţe pardosite, frunzele sunt amestecate cu kerosen şi

carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate

cu picioarele. Cocaina, care este eterică, se transformă în carbonat de cocaină,

care se dizolvă în kerosen. Din pasta purificată obţinută, cocaina este izolată prin

adăugarea de acetonă sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaină. În

16

I. Dascălu, Drogurile şi crima organizată, Ed.Sitech, Craiova, 2009 p. 89. 17

Legea nr. 143/200 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilegal de droguri cu modificările

ulterioare.

Page 17: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

17

etapa finală, se adaugă acid clorhidric şi alcool care formează un precipitat de

clorhidrat de cocaină care se cristalizează în timp, luând forma finală care se

comercializează.

Efectele consumului stupefiantului sunt similare cu cele ale cocainei. Este

însă mai puternic decât cocaina, iar acţiunea toxică asupra inimii poate fi fatală.

Creează o dependenţă puternică faţă de drog. Conform estimărilor producţia

mondială de cocaină se poate repartiza între cele trei ţări mari producătoare:

Columbia (72%), Peru (20%) şi Bolivia (8%).

g. Ecstasy

Datorită acţiunilor şi efectelor lor diferite, drogurile sintetice sunt greu

clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit

frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, atingerea

interiorului, de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are

însă şi acţiuni din grupa drogurilor stimulatoare şi halucinogene. Iniţial, numele

de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-

metilamfetamina), o substanţă sintetică pură.

Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substanţe cu spectru de

acţiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) şi

MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum şi alte substanţe din clasa

fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelaşi nume de Ecstasy, şi

amestecuri ce conţin adaosuri de cafeină, amfetamină sau L.S.D..

În ciuda lacunelor existente, s-au produs paşi sensibili in cunoaşterea

precursorilor abuzului si consumului problematic al diferitelor substanţe

psihoactive, aceşti precursori au început să se numească factori de risc si au

oferit bazele modelului teoretic al factorilor de risc si de protecţie.

Începând cu sfârşitul anilor 70 s-au iniţiat cercetări centrate pe studiul

populaţiei, al indicatorilor relaţionaţi cu consumul de droguri in populaţia

generală in diferite ţări, cu mostre specifice pe populaţia infantilă, adolescentă si

tânără.

În anii 70 se creează sisteme de informare si monitorizare referitoare la

droguri, de diferite magnitudini in funcţie de ţări. Finalitatea acestor iniţiative a

fost aceea de a putea dispune de o evaluare a prevalenţei, incidenţei si evoluţiei

diferiţilor indicatori relaţionaţi cu consumul şi abuzul de droguri.

Analiza tendinţelor facilitate de către studiile epidemiologice

longitudinale au permis, in ţările în care exista serii temporale mai ample,

evidenţierea următoarelor aspecte:

Identificarea vârstelor de debut a consumului pentru diferitele grupuri de

droguri;

Descrierea multiplilor factori implicaţi în consum (genetici, biologici,

emoţionali, psihologici, familiali, interpersonali, educaţionali, sociali,

comunitari si ambientali);

Identificarea factorilor precursori, asociaţi sau facilitatori ai consumului

de droguri;

Page 18: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

18

Constatarea că, cu cât este mai mare numărul factorilor facilitatori ai

consumului, există un risc mai mare de comportamente de abuz si consum

problematic de droguri;

Evidenţierea faptului că riscul de consum si abuz problematic de droguri

creşte în timpul diferitelor etape de tranziţie vitală. Aceste perioade de

tranziţie implică momente critice in procesul de înfruntare a unor

provocări mai mari sau mai mici, personale şi sociale;

Rezultatele obţinute din evaluarea diverselor modele de intervenţie

preventivă au permis de asemenea descrierea factorilor al cărui control sau

modificare contribuie la o scădere semnificativă a consumului problematic de

droguri, şi în acest fel au adus informaţii despre factorii pozitivi sau negativi

asociaţi cu respectivul consum.

1.3. Factorii de risc si factori de protectie în consumul de droguri

Factorii de risc în consumul de droguri sunt circumstanţele prezente

înainte de iniţierea consumului, abuzului sau consumului problematic de

droguri.

Pe baza datelor disponibile, diverşi autori au propus diferite categorii de

factori de risc. Pentru facilitarea prezentării, propunem clasificarea făcută de

Hawkins şi colaboratorii. (1992), autori care au grupat diferitele categorii în

două mari grupe:

In primul grup se afla factorii sociali si culturali amplii (contextuali),

adică factorii relaţionaţi sau încadraţi prin aspecte legale şi normativele

sociale explicite sau percepute în relaţie cu comportamentele de

consum sau abuz de droguri.

Al doilea grup include factorii cu caracter individual şi interpersonal.

a. Factori de risc contextuali

- Legile si normele sociale favorabile comportamentelor de consum şi abuz.

- Disponibilitatea

- Extrema deprivare sociala

- Dezorganizarea in mediul social imediat

b. Factori de risc individuali si interpersonali

- Factori fiziologici.

- Factori psihologici.

- Atitudini si comportamente familiale permisive cu privire la droguri.

- Disfuncţii educative ale familiei/ Stiluri parentale inconsistente.

- Lipsa unor legături afective familiale.

- Eşecul şcolar.

- Angajament scăzut faţă de şcoală.

- Asocierea cu colegi care consuma droguri (anturajul).

- Atitudini favorabile consumului de droguri.

- Debutul timpuriu al consumului de droguri.

Page 19: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

19

Prin Factori de protecţie se înţeleg acele circumstanţe moderatoare ale

expunerii la factorii de risc. Factorii de protecţie nu sunt in mod necesar factori

opuşi celor de risc, ci mai degrabă este vorba de doua realităţi distincte care

interacţionează între ele.18

Factori de protecţie sunt: individuali, familiali, educativi şi contextuali.

18

Werner, 1989; NIDA, 1993; Lozano si Gonzales, 1998

Page 20: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

20

CAPITOLUL 2

CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ÎN

SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ŞI DROGURILE

La acest început de mileniu, societatea contemporană plăteşte un tribut

greu exacerbării fără precedent a noilor forme de manifestare, tot mai sofisticate

şi ofensive, ale crimei organizate, narcotraficului şi terorismului, care creează

dificultăţi deosebite în planul prevenţiei şi combaterii cu mijloace tradiţionale.

Crima organizată a devenit deja principalul inamic al securităţii interne, iar dacă

nu se va acţiona rapid împotriva sa, nu peste mult timp, situaţia din întreaga

Europă va fi identică cu cea din S.U.A. şi sudul Italiei, întrucât caracteristicile

actuale ale sistemului legislativ şi economic favorizează escaladarea acestui

fenomen cu puternice accente de globalizare.

În ce priveşte Europa, opinia este că aceasta nu trebuie redusă doar la

Uniunea Europeană, ci printre alte lucruri, astăzi suntem în pericol să clădim un

nou zid între Estul şi Vestul Europei. Din punct de vedere geografic, ţările

fostului bloc estic aparţin Europei, dar în ceea ce priveşte dezvoltarea, aceste ţări

sunt subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Această situaţie impune ca ţările

respective să fie aduse la standardele noastre, cât se poate de rapid, ca o

condiţie preliminară pentru o cooperare fructuoasă în materie de poliţie. În caz

contrar, activităţile infracţionale vor ieşi de sub control.19

Crima organizată este o organizaţie nonideologică cuprinzând persoane

aflate într-o interacţiune socială, organizate pe criterii ierarhice, cu cel puţin trei

niveluri, ce funcţionează în scopul obţinerii de profit şi putere prin implicarea în

activităţi ilicite. Poziţiile în organizaţie sunt dependente de persoanele care le

ocupă, iar continuitatea este susţinută de membrii ei prin realizarea scopurilor.20

În ceea ce priveşte România, aflată într-o prelungită perioada de tranziţie,

cum ne-am obişnuit să-i spunem, traversează de fapt o perioadă de profunde

transformări, în plan legislativ, economic şi social. Legi abrogate fără

discernământ şi fără a se pune altele în locul lor, doar pentru că erau emanaţia

unui alt regim, au creat în mod firesc, un vid legislativ prelungit şi haos în

societate, un adevărat inter-regn. Pe de altă parte, actele normative elaborate şi

adoptate în pripă atât de Parlament, cât mai ales de Executiv, cu multiple

implicaţii în toate planurile vieţii economico-social, fără ca organele puterii şi

administraţiei de stat să evalueze corect ab initio, strategia şi perspectivele de

dezvoltare durabile pe termen mediu şi lung, au constituit un teren fertil pentru

proliferarea marii criminalităţi. Este dificil, acum, să evaluăm costurile, dar este

absolut necesar să ne trezim la realitate şi să întreprindem măsuri, în deplină

cunoştinţă de cauză, ceea ce trebuie cu adevărat realizat pentru a asigura

echilibrul şi stabilitatea dorită în societate.

19

R. Kendall, secretar general al OIPC-INTERPOL. 2000. 20

H. Abadinnsky, Organized crime, editia a4-a, Chicago, 2004, p. 6.

Page 21: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

21

2.1. Organisme europene

Ca în toate celelalte domenii, constituirea în timp a Uniunii Europene a

dus la nevoia creării unor instituţii specializate pe diferitele problematici cu care

această entitate a ajuns să se confrunte. În prezent, în domeniul problematicii

drogurilor, Uniunea Europeană include un organism cu rol de elaborare a

politicilor la nivel european, un altul specializat în colectarea de date şi

realizarea de studii pentru evaluarea dimensiunilor fenomenului şi alte

organisme cu activitate circumscrisă reducerii ofertei de droguri.

Tratatul Uniunii Europene (Maastricht, 1992)21

a fost cel care a instituit

Justiţia şi Afacerile Interne ca al treilea pilon al Uniunii, urmând ca Tratatul de

la Amsterdam (1997)22

să definească mai riguros dezideratul de libertate,

securitate şi justiţie în acest domeniu.

La nivel european, particularizarea politicilor legate de droguri, şi,

totodată, un exemplu de abordare eficientă a unei probleme comune statelor

membre, o reprezintă Strategia Europeană în domeniul drogurilor, iar la nivel

naţional, Strategia Naţională Antidrog, pentru atingerea în termen a obiectivelor

stabilite în aceste doua documente programatice.

2.1.1. Grupul Pompidou a fost creat în anul 1971 la iniţiativa preşedintelui

Franţei, Georges Pompidou, şi a fost integrat în Consiliul Europei în anul 1980.

Acesta are ca membri toate statele U.E. Din anul 1986, Comisia Europeană este

asociată la acţiunile grupului.

Grupul de cooperare pentru combaterea consumului ilicit de droguri

(Grupul Pompidou) este o organizaţie interguvernamentală menită să realizeze

cooperarea multidisciplinară, în domeniul prevenirii şi al combaterii consumului

şi traficului ilicit de droguri, prin adoptarea unei viziuni unitare asupra

problematicii drogurilor, asigurând colaborarea cu toate sectoarele implicate în

efortul de reducere a consumului şi traficului ilicit de droguri: sănătate, asistenţă

socială, educaţie, justiţie, poliţie şi vamă.

2.1.2. Acordul Schengen. La începutul anilor „80, sa demarat, la nivel

european, o discuţie în legătură cu importanţa termenului libertate de mişcare.

După discuţii îndelungate, Franţa, Luxemburg, Germania, Belgia şi Olanda au

hotărât sa creeze un spaţiu fără frontiere interne. Acordul între aceste state a fost

semnat în data de 14 iunie 1985, în localitatea Schengen din Luxemburg. A

urmat semnarea Convenţiei de Aplicare a Acordului Schengen, în 19 iunie

1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat

controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură

frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

Obiectivul acestui Acord este libera circulaţie a resortisanţilor, mărfurilor

şi serviciilor din ţările membre. Articolul 8 al Acordului precizează că statele

membre se angajează să lupte, pe teritoriul lor, contra traficului de droguri şi să-

21

Tratatul de la Maastricht – intrat in vigoare la 01 noiembrie 1992, adoptat la 01 iulie 1993. 22

Tratatul de la Amsterdam – 1997 – amenda Tratatul de la Maastricht 1992 – extinderea coorerării Europol.

Page 22: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

22

şi coordoneze acţiunile în acest domeniu, iar în art. 19 se precizează că părţile

trebuie să-şi armonizeze legislaţiile şi reglementările din acest punct de vedere.

România şi Bulgaria, ultimele state care au aderat la Uniunea Europeană

la 1 ianuarie 2007, intenţionează să devină membri ai spaţiului Schengen cu

drepturi depline din anul 2011.

Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de

Aplicare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către

Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi

acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

2.1.3. Grupul Trevi

Primii paşi către cooperarea poliţienească s-au făcut datorită necesităţii

cooperării în cadrul Comunităţii Europene (în prezent Uniunea Europeană)

împotriva ameninţării terorismului. Astfel, în cadrul Consiliului European de la

Roma, din 1 decembrie 1975, s-a hotărât constituirea Grupului TREVI, format

din reprezentanţi ministeriali. Grupul Trevi s-a întâlnit la Roma în anul 1976 ca

loc de întâlnire între ministerele însărcinate cu ordinea publică ale ţărilor din

U.E. Permite tratarea directă a problemelor de securitate şi luarea în considerare

a coordonării măsurilor necesare. Acesta este structurat pe trei nivele: conferinţa

miniştrilor; grupa de înalţi funcţionari Trevi, care coordonează activitatea

grupelor de acţiune specializate şi care prezintă rapoarte miniştrilor; patru grupe

de acţiune, dintre care grupa 3, este însărcinată cu reprimarea criminalităţii

majore şi a celei legate de droguri.

2.1.4. Programul PHARE de lupta împotriva drogurilor

Programul PHARE de lupta împotriva drogurilor a fost creat de Uniunea

Europeană în anul 1991 şi de el au beneficiat, 6 ţări din Centrul şi Estul Europei

(Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria), după care, din anul

1993, a fost extins la alte 5 ţări (Slovenia, Albania, Letonia, Lituania şi Estonia).

Centrul de coordonare se afla la Riga, în Letonia.

2.1.5. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.)

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.) a apărut

în anii '70, iniţial sub numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în

Europa (C.S.C.E.). Cunoscută ulterior drept procesul de la Helsinki, C.S.C.E. a

constituit un forum de dialog şi negocieri multilaterale între Est şi Vest în care

C.S.C.E. a funcţionat ca un proces de conferinţe şi reuniuni periodice.23

Evoluţiile pe planul securităţii europene apărute în anii „90 au impus

schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul

instituţional al procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia.24

În prezent, O.S.C.E. ocupă un loc unic în sistemul organizaţiilor

internaţionale. Caracteristicile principale ale O.S.C.E. se referă la numărul de

23

Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a Carta de la Paris pentru o nouă Europă 1975-1990. 24

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) - Conferinţa la nivel înalt de la Budapesta, 1994

Page 23: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

23

membri (toate statele spaţiului euroatlantic), abordarea atotcuprinzătoare a

securităţii, instrumente şi mecanisme specifice pentru prevenirea conflictelor,

procesul decizional, bazat pe consens, realizat în urma consultărilor intense,

dialog politic constant şi deschis, normele şi valorile comune asumate de state

prin documentele adoptate, precum şi un sistem de contacte şi cooperare cu alte

organizaţii şi instituţii internaţionale.

2.1.6. Centrul Regional S.E.C.I. pentru Combaterea Infracţionalităţii

Transfrontaliere

Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (Southeast European

Cooperative Initiative – S.E.C.I.)25

a fost lansată în decembrie 1996, după

semnarea acordurilor de pace de la Dayton, la propunerea comună a Uniunii

Europene şi Statelor Unite ale Americii, cu scopul dezvoltării unei strategii

economice şi de mediu viabile în regiune.

Potrivit Declaraţiei, S.E.C.I. este o structură regională care încurajează

cooperarea între statele participante şi facilitarea integrării lor în structurile

europene.

S.E.C.I. urmăreşte coordonarea planurilor de dezvoltare regională, asigură

o mai bună prezenţă a sectorului privat în economia zonei şi stimulează

transferul de know-how, precum şi realizarea de investiţii în sectorul privat.

Iniţiativa a cooperat cu: Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în

Europa, Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa, Comisia

Europeană, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Banca Mondială,

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de

Investiţii, precum şi cu instituţii şi iniţiative regionale, cum ar fi: Iniţiativa

Central Europeană, Organizaţia pentru Cooperare Economică a Mării Negre,

procesul Royaumont.

2.1.7. ONU pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii

Combaterea crimei organizate a preocupat comunitatea internaţională pe

măsură ce fenomenul a fost perceput în diferitele sale forme sale de manifestare.

Sesizând pericolul social ce-l reprezintă, statele lumii, la nivel global,

continental şi regional, au căutat diverse formule de combatere. Dacă iniţial

sfera acestor acţiuni s-a regăsit în principal în mijloace naţionale de combatere,

extinderea fenomenului a făcut ca organisme guvernamentale şi

neguvernamentale să îşi dea mâna până la cel mai înalt nivel pentru cunoaşterea

în primul rând a fenomenului şi apoi pentru găsirea căilor şi mijloacelor de

contracarare.

Pentru combaterea efectivă a criminalităţii organizate, comunitatea

internaţională trebuie să ţină cont de caracteristicile sale structurale şi metodele

specifice pentru a elabora strategii, politici, legi sau alte măsuri.

O.N.U. şi organizaţiile mondiale şi regionale competente trebuie, dacă

este necesar, să pună la punct modele şi directive practice în materie de drept

25

Declaraţia de Intenţie privind cooperarea în cadrul SECI, Geneva, 6 decembrie 1996

Page 24: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

24

material şi de drept procesual bazându-se pe experienţa şi cunoştinţele

specializate ale statelor şi pe contribuţiile organizaţiilor interesate.

2.2. Convenţii, acorduri şi tratate internaţionale încheiate sub egida

O.N.U. cu rol în materia drogurilor.

Protocolul de la Lake Success, semnat la 11.12.1946 Ia New York

Protocolul de la Paris, semnat la 19.11.1948

Protocolul de la New York din 1953 (08.03.1963)

Convenţia Unică asupra Stupefiantelor, New York, 30.03.1961

Protocolul de la Geneva din 25.03.1972

Convenţia Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi

substanţe psihotrope, Viena 20.12.1988

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate

transfrontaliere (Palermo 2000)

2.3.Organisme cu vocaţie mondială create de O.N.U. ca instrumente de

luptă antidrog:

Comisia de Stupefiante

Organul internaţional de control al stupefiantelor (O.I.C.S.)

Programul Naţiunilor Unite pentru Controlul Internaţional al Drogurilor

(P.N.U.C.I.D.)

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) şi Organizaţia Internaţională de

Poliţie Criminală (O.I.P.C.) –INTERPOL

2.4. Rolul şi locul Cooperării poliţieneşti în Uniunea Europeană

2.4.1. Europol

Statele Membre ale Uniunii Europene au recunoscut faptul că nu poate

exista o adevărată uniune, dacă nu se dezvoltă în continuare cel de-al Treilea

Pilon in cadrul arhitecturii europene, care include o mai mare integrare a

activităţilor judiciare şi de poliţie. În acest sens, crearea EUROPOL care

funcţionează oficial de la 01 octombrie 1998, reprezintă un pas hotărâtor.

EUROPOL a devenit o instituţie fundamentală de claering (strângere,

verificare, stocare de date) în domeniul informaţiilor, prin care reprezentanţii

tuturor poliţiilor naţionale îşi pot coordona anchetele, operaţiunile şi chiar

execută arestarea infractorilor care fac parte din reţelele crimei organizate ce

operează concomitent în mai multe state europene.

2.4.2. Colegiul European de Poliţie – C.E.P.O.L.

Colegiul European de Poliţie (denumit în continuare C.E.P.O.L.)26

este o

Academie pentru pregătirea ofiţerilor de poliţie superiori şi de rang mediu din

Uniunea Europeană. Misiunea sa este de a ajuta forţele de poliţie naţionale în

lupta lor împotriva criminalităţii, în special împotriva criminalităţii 26

A se vedea site-ul http://www.cepol.europa.eu.

Page 25: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

25

transfrontaliere. Această instituţie desfăşoară cursuri de pregătire în domeniul

politicilor europene începând cu anul 200127

.

Colegiul de Poliţie poate coopera cu instituţiile naţionale de pregătire din

ţările din afara U.E. În particular, îşi oferă serviciile şi ofiţerilor de poliţie din

ţările candidate precum şi din Islanda şi Norvegia. C.E.P.O.L. are sediul

permanent la Bramshill, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

2.4.3. Oficiul European de Luptă Împotriva Fraudei – O.L.A.F.

Misiunea Oficiului European Anti–Fraudă ( denumit în continuare

O.L.A.F. ) este de a proteja interesele financiare ale U.E., de a lua măsurile

necesare pentru prevenirea şi combaterea fraudei, corupţiei şi oricăror activităţi

economice ilegale, inclusiv cele desfăşurate în cadrul instituţiilor U.E.

O.L.A.F. furnizează statelor membre sprijin necesar în vederea

desfăşurării activităţilor specifice. Prin acest organism de cooperare

poliţienească se realizează strategia anti-fraudă a U.E. şi se pun în aplicare

iniţiativele utile pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ în acest domeniu28

.

2.4.4. EUROJUST

Apariţia Eurojust pe arena juridică europeană a reprezentat o măsură

crucială pentru întărirea cooperării judiciare în spaţiul de libertate, securitate şi

justiţie. Până la apariţia sa se afirma că: Europa unităţilor de poliţie a avansat

mai repede decât cea a magistraţilor.

Eurojust este o structură a U.E., constituită în anul 2002 în scopul de a

creşte eficienţa autorităţilor competente din statele membre în anchetarea şi

punerea sub urmărire penală a cazurilor de criminalitate transfrontalieră şi crimă

organizată29

.

Competenţa Eurojust se mai aplică şi altor tipuri de criminalitate, ca de

exemplu: criminalitate informatică; fraudă şi corupţie; infracţiuni privind

atingerea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; spălarea produselor

provenite din infracţiune; criminalitate în detrimentul mediului înconjurător; alte

tipuri de infracţiuni în legătură cu cele prezentate mai sus.

2.4.5. Biroul Naţional Interpol

Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (denumit în continuare

O.I.P.C.) este o instituţie interguvernamentală ce asigură asistenţa reciprocă

între poliţiile ţărilor membre pentru prevenirea şi reprimarea criminalităţii de

drept comun.Organizatia, nu intervine în probleme cu caracter politic, militar,

religios sau rasial; respectă suveranitatea şi independenţa fiecărei ţări; asigură

schimbul de informaţii cu caracter poliţienesc la nivel internaţional; identifică

infractori urmăriţi internaţional cu mandate; coordonează activitatea de

supraveghere şi prindere a infractorilor internaţionali; informează unităţile

27

E. Corciu, A. Băloi, Op. cit., p. 51-53. 28

A se vedea site-ul http://ec.europa.eu/anti_fraud/index_en.html. 29

A se vedea site-ul http://www.euroavocatura.ro/dictionar/484/Eurojust.

Page 26: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

26

specializate cu privire la furturi sau pierderi de documente de identitate străine,

traficul internaţional de droguri, fals de monedă, furturi auto şi artă etc. pentru

luarea măsurilor operative.

2.4.6. Punctului Naţional Focal

La data de 26 mai 1999 s-a încheiat, la Bucureşti, Acordul de Cooperare

pentru Prevenirea şi Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere, ratificat de

ţara noastră prin Legea nr. 208/199930

, fiind astfel create premisele înfiinţării

Punctului Naţional Focal (denumit în continuare P.N.F.), care asigură legătura

între Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (S.E.C.I.)

şi organele române de aplicare a legii.

La data de 01.12.2000 a fost înfiinţat Punctul Naţional Focal, cu rang de

direcţie în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu

prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 201/2000 privind crearea cadrului

instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Regional al Iniţiativei de

Cooperare în Sud - Estul Europei pentru combaterea infracţionalităţii

transfrontaliere31

.

2.5. Stadiul de aderare al României la Spaţiul Schengen

Programul de guvernare 2009-2012 prevede că obiectivele Ministerului

Administraţiei şi Internelor în domeniul siguranţei şi ordinii publice sunt:

creşterea gradului de siguranţă şi protecţie pentru cetăţeni, restabilirea autorităţii

structurilor de aplicare a legii şi aderarea la spaţiul Schengen la data prevăzută

în calendar – 27 martie 2011.

Aderarea la Spaţiul Schengen reprezintă unul din obiectivele strategice

ale României după integrarea în rândul statelor membre ale Uniunii Europene la

1 ianuarie 2007. Îndeplinirea angajamentelor din calendarul stabilit împreună cu

comisia Europeană reprezintă prioritatea zero a Ministerului Administraţiei şi

Internelor.32

În acest moment, România se află pe drumul cel bun către cea mai

importantă ţintă propusă după aderarea la Uniunea Europeană: Intrarea în

spaţiul Schengen – 27 martie 2011.

30

Publicată în M.O. nr. 654 din 31 decembrie 1999. 31

Publicată în M.O. nr. 589 din 21 noiembrie 2000. 32

Raportul de Evaluare a activităţilor desfăşurate de M.A.I. în anul 2009, Bilanţul M.A.I., martie 2010

Page 27: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

27

CAPITOLUL 3

STRATEGII – POLITICI DE REDUCERE A CERERII DE DROGURI

3.1.Tendinţe şi forme de manifestare a fenomenului drogurilor pe plan

european şi internaţional

Traficul de droguri prezintă o serie de caracteristici generale desprinse din

numeroasele anchete efectuate de organismele naţionale şi internaţionale

însărcinate cu prevenirea şi reprimarea acestui flagel al lumii contemporane.

Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care dirijează acest trafic sunt

necunoscuţi pentru marea masă a traficanţilor de rând, camuflându-şi activităţile

ilegale în anumite acţiuni permise de lege. Intermediarii în acest trafic sunt aleşi

în funcţie de posibilităţile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor

uzând frecvent de identităţi false.

Profiturile obţinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate, în

general, în ţări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime şi

le garantează secretul.

Legătura cu mediile criminale este o altă caracteristică importantă a

traficului ilicit de droguri. Sunt foarte multe cazurile în care traficanţii de

droguri au legături cu bande organizate specializate în exploatarea prostituţiei, a

jocurilor clandestine, precum şi în falsificarea şi plasarea de monedă falsă. Pe de

altă parte, foştii specialişti ai hold-up-urilor ori proxeneţii se reconvertesc în

traficanţi de droguri. Traficul individual este o ultimă caracteristică a traficului

internaţional de droguri. Numeroşi indivizi originari din zonele producătoare de

droguri efectuează pe cont propriu transporturi de mici cantităţi de drog, în

special frunză şi răşină de canabis şi substanţe psihotrope.

Pe plan internaţional, în ultimi ani, a apărut ideea liberalizării controlului

narcoticelor, pentru a se încerca forme de control mai permisive, ca, de

exemplu, neincriminarea posesiei de mici cantităţi de drog pentru uzul propriu,

posibilitatea prescrierii acestor substanţe celor dependenţi, de către medici, ori

vânzarea drogurilor fără restricţii. Astfel de sugestii au fost promovate de

savanţii doctrinari în domeniul juridic din Olanda şi anumite state de pe

teritoriul S.U.A.

Relevantă este teza că dacă societatea reuseste ca prin educaţie,

tratament şi sancţiuni penale alternative sa elimine aceste necesităţi, sindicatele

crimei ar putea fi private de profit.

In aprecierea noastra traficul ilegal de droguri, sub cele două forme ale

sale – traficul internaţionalizat şi consumul de droguri – s-a stabilizat şi

dezvoltat în România, fiind favorizat de o serie de cauze şi condiţii interne sau

externe, cum ar fi:

războiul din fosta Iugoslavie care a deviat spre nord ruta clasică balcanică,

în special prin Bulgaria, România, Ungaria, Europa de Vest;

realizarea unor legături între elementele infractoare din România cu cele

din străinătate;

Page 28: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

28

amplasarea României pe rute de transport comerciale, de turism care fac

legătura între Orient şi Occident;

manifestările de grup din rândul tinerilor, curiozitatea şi teribilismul;

nevoile marilor reţele de traficanţi de a-şi crea noi itinerarii de transport,

pieţe de desfacere şi consumul drogurilor;

elemente infractoare din România care au avut contact cu drogurile în

urma unor deplasări efectuate în străinătate, în scopul comiterii de fapte

antinaţionale şi care au iniţiat legături cu elemente declasate din ţările în

care au fost;

anumite categorii de elevi, studenţi, artişti.

Pentru îmbunătăţirea activităţii de combatere a consumului şi traficului de

droguri este necesar să se ia o serie de măsuri, printre care:

profesionalizarea cadrelor pe linia selectării, controlului şi cercetării

situaţiilor care prezintă anumiţi indici de suspiciune;

exploatarea indicilor de comportament suspect, specific consumatorilor de

droguri;

cunoaşterea prevederilor legislaţiilor în vigoare, a zonelor de risc,

indicilor de suspiciune, locurilor de ascundere, modurilor de disimulare, a

ordinelor şi dispoziţiilor cu caracter permanent pe aceasta linie;

intensificarea culegerii şi exploatării informaţiilor specifice pe aceasta

linie în conformitate cu prevederile legilor speciale şi a activităţilor

informativ-operative specifice;

studierea documentelor de călătorie, a documentelor de însoţire a

mărfurilor, a carnetelor TIR, a mijlocului de transport şi a itinerarului

utilizat, justificarea obiectivă a transportului în funcţie de valoarea mărfii,

greutate, cost de expediţie, condiţii de transport, în cadrul controlului

efectuat în punctele de control trecere frontieră;

intensificarea cooperării între instituţiile abilitate la toate nivelurile

(Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor,

Autoritatea Vamalǎ, Serviciul de Informaţii Externe, precum şi alte

organe cu atribuţii în combaterea acestui flagel);

transmiterea cu operativitate a datelor şi informaţiilor obţinute pe linia

traficului cu stupefiante în vederea constituirii unei baze de date la nivelul

instituţiilor stabilite conform legislaţiei în vigoare şi acordurilor sau

protocoalelor de cooperare încheiate între instituţiile cu competenţe în

domeniu, cu persoane implicate, suspecţi, mijloace de transport utilizate,

modalităţi de disimulare şi ascundere, locuri de ascundere, călăuze,

complici etc.

Prin aderarea României la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului

şi consumului ilicit de substanţe stupefiante şi psihotrope de la Viena 33

,

legislaţia română în materie de droguri s-a modificat continuu, încadrându-se tot

33

A se vedea Legea nr. 118/1992 privind aderarea Romaniei la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din

1971 şi la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, publicată în M.O. nr.

341 din 30 decembrie1992.

Page 29: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

29

mai mult în standardele europene. Adoptarea legii privind combaterea traficului

şi consumului de droguri, prin dispoziţiile sale referitoare la cuantumul

sancţiunilor şi măsurilor ce se pot lua împotriva traficanţilor, metodele moderne

de combatere a traficului şi consumului de droguri, au creat cadrul juridic

necesar desfăşurării unei activităţi eficiente în acest domeniu, în concordanţă cu

cerinţele actuale internaţionale.

3.2. Heroina - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială

Regiuni de origine

În conformitate cu statisticile Biroului pentru Droguri şi Criminalitate al

Naţiunilor Unite (U.N.O.D.C.), în anul 2008 producţia mondială ilicită de opiu

a scăzut cu 18% faţă de anul precedent. Întrucât în Asia se consumă mari

cantităţi de opiu, cantitatea finală de heroină este estimată la 200 de tone. Pe

lângă producătorii clasici – Afganistan, Myanmar şi Laos –, opiul este cultivat şi

în Pakistan, Columbia şi Mexic.

Suprafaţa cultivată cu mac opiaceu la nivel mondial, 1990-2006

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

he

cta

re

Afganistan Myanmar Laos Restul lumii

Sursa: UNODC, World Drug Report 2009

Pe lângă cultivarea macului opiaceu, în provinciile din nordul şi nord-

estul Afganistanului se realizează şi transformarea opiului brut în heroină.

Agenţia pentru Controlul Drogurilor din Tadjikistan estimează că în Afganistan

există peste 57 de laboratoare producătoare de heroină din cele 638 la nivel

mondial, circa 31 dintre acestea aflându-se la frontiera cu Tadjikistanul. În

primul semestru al anului 2004, circa 30 de laboratoare şi depozite au fost

distruse de Unitatea Specială afgană Anti-Narcotice, fiind capturate 20 de tone

de opiu, 1,1 tone de heroină şi importante cantităţi de precursori.

Direcţia Antinarcotice din cadrul Biroului Prezidenţial pentru Securitate

Naţională are sarcina coordonării politicilor de control al drogurilor pe teritoriul

Afganistanului. Cu toate acestea, implementarea continuă să fie împiedicată de

probleme de securitate, instabilitate politică, corupţie şi lipsa capacităţii

instituţionale si decizionale.

Tranzitul

Page 30: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

30

Se estimeaza ca aproximativ 80% din heroina de pe pieţele europene

provine din sud-vestul Asiei. Drogurile sunt introduse prin intermediul a două

coridoare principale:

din Afganistan în republicile din Asia centrală şi în continuare de-a

lungul Drumului Mătăsii;

din Afganistan în Turcia, via Iran, şi de acolo pe Ruta Balcanică.

Cea mai mare parte a heroinei ajunge în Europa de vest prin intermediul

Rutei Balcanice, care porneşte din Turcia. Schimburile comerciale extinse dintre

Asia şi Europa, precum şi o bună infrastructură de transporturi terestre, navale şi

aeriene oferă ample oportunităţi pentru traficul de heroină, în care Turcia,

datorită poziţiei sale geografice, joacă un rol-cheie. Ruta Balcanică este

împărţită în trei ramuri: sudică, centrală şi nordică.

Drogurile sunt transportate în cantităţi între 20 şi 200 de kilograme, în

compartimente ascunse (special amenajate) din camioane, autoturisme

particulare şi autocare. În câteva state central şi sud-europene, incluzând

Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, România şi Ungaria, au fost constituite

depozite de heroină, de unde drogurile sunt distribuite în vestul Europei. Se

estimează, pe baza statisticilor, că în Uniunea Europeană se consumă în fiecare

an aproximativ 100 de tone de heroină. În 2007, pe întreg teritoriul european au

fost capturate 22.700 kilograme de heroină. Traficul internaţional de stupefiante

afectează, din pacate, toate statele membre.34

Traficul de heroină înspre şi în

interiorul U.E. continuă să fie dominat de grupările criminale turceşti, cu o

implicare semnificativă a reţelelor infracţionale albaneze.

3.3. Cocaina - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială

Zona de provenienţă

Regiunea andină rămâne cel mai mare producător mondial de cocaină,

deşi cultura frunzelor de coca a atins cel mai scăzut nivel din 1985. Suprafaţa

cultivată în Columbia, Bolivia şi Peru a scăzut la 167600 de hectare în 2008, cu

19% mai puţin decât în 2002, majoritatea culturilor aflându-se în Columbia

(53%), urmată de Peru (21%) şi Bolivia (11%). În Bolivia se obţin circa 106 de

tone pe an, reprezentând 14% din producţia mondială. Unele activităţi de

procesare a cocainei au loc şi în Venezuela, Chile şi Argentina.

Tranzitul

Cantităţi uriaşe de cocaină sunt transportate pe mare din America de Sud

în Uniunea Europeană. Cocaina este introdusă prin contrabandă din Columbia,

Venezuela, Brazilia, Ecuador, Surinam, Argentina şi Chile direct în statele

membre. Informaţiile au relevat existenţa unui trafic de cocaină către ţări din

Europa centrală şi de sud-est, în special Albania, pentru a fi stocată în depozite

în aşteptarea distribuţiei ulterioare în Uniunea Europeană.

34

Ibidem 109.

Page 31: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

31

Uniunea Europeană

În Italia, cocaina este traficată direct din Columbia, Venezuela sau

Caraibe, sau indirect, din Spania, cu nave maritime, precum şi din Olanda, pe

calea aerului. În Albania se află laboratoare de procesare a cocainei, de unde

aceasta este transportată în Italia cu ajutorul unor vase de mare viteză, care pot

traversa Marea Adriatică în mai puţin de o oră. Grupările columbiene care

controlează traficul de cocaină în Italia au stabilit legături strânse cu

organizaţiile mafiote italiene (în special ‟Ndranghetta) şi cu reţelele criminale

albaneze.Belgia joacă un rol semnificativ în importul cocainei în Uniunea

Europeană. În fiecare an, circa 10 tone intră în ţară prin porturile Antwerp şi

Zeebrugge.Se apreciaza ca cererea anuală de cocaină din Belgia este estimată la

3,8 tone.

3.4. Drogurile sintetice - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială

Situaţie generală

În Uniunea Europeană, după canabis, drogurile sintetice (ecstasy şi

amfetamină) rămân cele mai utilizate de tineri şi, mai recent, chiar de persoane

bine integrate social.

Procesul de producţie, de la sinteza chimică şi până la obţinerea şi

ambalarea produsului final, se desfăşoară în mod invariabil în locaţii separate,

uneori aflate chiar în ţări diferite. Acest fapt reduce riscul eliminării complete a

unei reţele de producţie integrate, atunci când poziţia sa a fost descoperită de

autorităţi. Investigaţiile desfăşurate în statele membre au arătat că un număr

limitat de complici joacă un rol crucial în furnizarea precursorilor, a

echipamentelor şi a pulberilor pentru tablete necesare producţiei drogurilor

sintetice, adesea către mai mulţi producători în acelaşi timp.

Echipamentul sofisticat, atât de provenienţă industrială, cât şi artizanală,

este descoperit aproape întotdeauna în mari facilităţi de producţie aflate în

Uniunea Europeană. Maşinile de distilare şi producţie a tabletelor sunt obţinute

din industrie sau de pe piaţa second-hand. Alte echipamente, cum ar fi vasele de

reacţie şi separatoarele cu vid, sunt întotdeauna fabricate artizanal, în

conformitate cu specificaţiile solicitate complicilor. Dat fiind rolul important al

acestora în procesul de producţie, ei ar trebui să constituie principalul obiectiv al

investigaţiilor. Producţia drogurilor sintetice în Europa de vest, în special de

amfetamină şi ecstasy, este controlată de grupări criminale din Olanda şi Belgia.

3.4.1. Amfetamina

În 2007 şi 2008, Europolul a primit mai multe cereri de asistenţă operativă

legate de producţia de amfetamină decât în anii precedenţi. În plus, capturile

efectuate pe teritoriul UE s-au menţinut la un nivel ridicat, adesea survenind în

cadrul unor transporturi mixte de stupefiante. Dacă în anii 2003 -2004 grupările

criminale din Olanda dominau încă producţia de amfetamină în U.E.

Traficul de amfetamină produsă în U.E. este limitat la un nivel regional

Page 32: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

32

intra-european. Conform statisticilor din Marea Britanie, care este unul dintre

cei mai mari consumatori din Europa, 90% din amfetaminele importate îşi au

originea în Olanda. Piaţa din această ţară este aprovizionată de grupări

infracţionale formate din olandezi, belgieni şi britanici.

3.4.2. Ecstasy

Profiturile potenţiale ale reţelelor criminale implicate în producţia şi

traficul cu ecstasy sunt enorme. În cazul unei singure grupări din Marea

Britanie, care se ocupa atât cu producţia, cât şi cu traficul acestei substanţe,

venitul anual estimat se cifra la peste

12 milioane de lire sterline.

Din nefericire se constata ca producţia continuă să se extindă atât la

nivelul UE, cât şi pe plan global. Unităţi de producţie de diferite dimensiuni şi

capacităţi au fost descoperite şi în unele state membre, în ţări din Europa

centrală şi de sud-est, în Asia, America de Nord şi de Sud, Africa de Sud şi

Oceania.Totodata se apreciaza ca mari cantităţi de ecstasy sunt transportate din

Olanda şi Belgia către alte state membre. Cele două ţări constituie principala

sursă a tabletelor de ecstasy descoperite în Marea Britanie. Se estimează că în

această ţară se consumă între 300.000 şi 1,5 milioane de tablete în fiecare

săptămână.

3.5. Canabisul - date statistice şi repere geografice privind producţia

mondială

Cultivarea la scară largă a canabisului (cânepa indiană), precum şi absenţa

aproape completă la nivel mondial a unor sisteme de monitorizare şi

supraveghere fac practic imposibilă o estimare precisă a locaţiilor, a extinderii şi

a evoluţiei culturii şi producţiei acestui stupefiant. Marocul rămâne principala

sursă pentru răşina de canabis destinată Uniunii Europene. Culturile sunt

concentrate în regiunea Rif. Un studiu al U.N.O.D.C. efectuat în iulie 2008 a

relevat faptul că un sfert din terenul agricol al acestei regiuni era folosit pentru

cultura canabisului între 200.000 şi 641.800 hectare, producţia anuală fiind

estimată la 66.100 de tone.35

Pakistanul şi Afganistanul sunt, de asemenea, surse de producţie a răşinii

de canabis, din care importante cantităţi sunt expediate în UE pe cale maritimă.

Frunzele de canabis (marijuana) provin din Columbia, Jamaica, Africa de Sud şi

Nigeria. Albania a devenit o ţară importantă pentru producţia de marijuana, care

este cultivată pe arii extinse. Majoritatea acesteia este destinată Greciei şi Italiei.

Uniunea Europeană

Canabisul rămâne cel mai răspândit şi uşor de obţinut drog de pe teritoriul

Uniunii Europene. În consecinţă, capturile facute de autoritatii sunt masive. O

parte din această cantitate este destinată pieţei locale, dar majoritatea ei se

îndreaptă către alte state membre. Grupări spaniole de crimă organizată, pe

35

U.N.O.D.C.- Raportul de Monitorizare a culturilor ilegale,2009 ,p. 89.

Page 33: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

33

lângă reţelele de marocani, sunt profund implicate în traficul de canabis către

Spania şi în transportul său ulterior în alte ţări europene.

Mari cantităţi de marijuana provenite din Albania (care a devenit în

ultimii ani o importantă ţară-sursă) sunt introduse în fiecare an în Grecia şi

Italia.Rapoartele releva ca in anul 2008, autorităţile elene au confiscat 4,452 de

tone de frunze de canabis, 60% din această cantitate provenind din Albania.

Traficul este controlat de grupările de crimă organizată albaneze, în strânsă

cooperare cu cetăţeni greci.

3.6. Etnobotanicele

În prezent, România se confruntă cu apariţia unor magazine de vise în

care se comercializează o serie de produse ce au în componenţă plante şi

substanţe cu proprietăţi psihoactive, care s-au dovedit a fi deosebit de

periculoase pentru sănătate. Întrucât plantele şi substanţele conţinute în aceste

produse nu se regăsesc în tabelele din anexele celor două legi care stabilesc

regimul juridic al substanţelor stupefiante şi psihotrope, este necesară

introducerea acestora de urgenţă în tabelele menţionate, având în vedere faptul

că în prezent produsele în discuţie sunt considerate ,droguri legale.

Potrivit raportărilor Unităţilor de Primiri Urgenţe, la nivelul întregii ţări,

în primele şase luni ale anului 2009, s-au înregistrat 278 de cazuri de persoane

care au solicitat asistenţă spitalicească, printre acestea aflându-se şi un număr

mare de minori (de exemplu, potrivit raportării Direcţiei de Sănătate Publică

Iaşi, din 66 de cazuri, 10 au fost minori; Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii

Bucureşti a raportat 13 cazuri). Pentru a identifica evoluţiile prezente de pe

piaţa online a drogurilor, O.E.D.T. desfăşoară un studiu succint anual. În 2009,

un număr total de 115 magazine online au fost chestionate. Pe baza codurilor de

domenii ale ţărilor şi a altor informaţii disponibile pe site-urile Internet, aceste

magazine online par a fi situate în 17 ţări europene. Majoritatea comercianţilor

cu amănuntul online au fost identificaţi ca având sediul în Regatul Unit (37 %),

Germania (15 %), Ţările de Jos (14 %) şi România (7 %).

Sub aspectul tehnicii legislative, tabelele din lege36

au putut fi modificate

prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, la propunerea ministrului

sănătăţii(Ordonanta 6/2010). Totodată, a fost necesară modificarea şi

completarea a Legii 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi

preparatelor stupefiante şi psihotrope, ce va permite doar utilizarea acelor plante

sau substanţe care prezintă interes medical. Ca urmare a modificării Legii

143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,

prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea,

livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea

ori alte operaţiuni, fără drept, cu platele şi substanţele prevăzute de prezenta

ordonanţă vor fi interzise, sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea.

36

anexe la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Page 34: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

34

3.7. Dimensiunea consumului de droguri european şi internaţional

În septembrie 2006 directorul Biroului Naţiunilor Unite privind Drogurile

şi Criminalitatea, domnul Antonio Maria Costa, făcea următorul apel pentru

distrugerea industriei opiumului în Afganistan: Fac apel la forţele N.A.T.O.

pentru distrugerea laboratoarelor de heroină, dezafectarea pieţelor de opiu,

atacarea convoaielor de opiu şi aducerea comercianţilor în faţa justiţiei. Invit

ţările coaliţiei să ofere N.A.T.O. mandatul şi resursele necesare.37

În prezent, în Afganistan, numai în 6 din cele 34 de provincii nu se cultivă

mac opiaceu. Aproximativ 12,6% din totalul populaţiei este implicată în

cultivarea opiului38

.Veniturile din culturile de opiu vor fi de 3 miliarde de dolari

în acest an, ceea ce va îmbogăţi infractorii şi oficialii corupţi39

a mai adăugat dl.

Costa. Directorul executiv al U.N.O.D.C. a făcut apel la guvernul afgan să facă

eforturi mai mari pentru eradicarea corupţiei, pentru arestarea principalilor

traficanţi de droguri, a proprietarilor de ferme producătoare de opiu, cărora să li

se confişte bunurile. Am instruit poliţişti şi judecători, am construit tribunale şi

centre de detenţie. Acum guvernul are responsabilitatea de a folosi sistemul

judiciar pentru punerea în aplicare a legii şi creşterea încrederii în Kabul.

Arestările şi punerile sub acuzare vor constitui un exemplu şi vor determina

scăderea infracţionalităţii.40

3.7.1. Situaţia consumului de opiacee

Aproximativ 16 milioane de persoane (0,4% din populaţia globului cu

vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani) consumă opiacee. Două treimi din cererile

de tratament din Asia şi aproximativ 60% din cererile de tratament din Europa

sunt pentru consumul de opiacee. Mai mult de jumătate din consumatorii de

opiacee sunt în Asia, consumul cel mai mare fiind identificat de-a lungul rutelor

de trafic care pleacă din Afganistan.

In opinia noastra ste esenţială reducerea cererii de opiacee nu numai din

punct de vedere al sănătăţii populaţiei ci şi din punct de vedere al faptului că

sume imense de bani obţinute din vânzarea acestor droguri ajung în buzunarele

traficanţilor, ale crimei organizate şi insurgenţilor, care destabilizează

Afganistanul şi omoară fără discernământ soldaţii, cat şi populaţia civilă.

37

UN drugs chief calls for extra resources to help NATO target Afghan opiu, UNODC Press release, Brussels,

12 September 2006, http://www.unodc.org/unodc/en/press_release_2006_09_12.html 38

United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), Afghanistan Opium Survey 2006, pag. 1 39

UN drugs chief calls for extra resources to help NATO target Afghan opiu, Brussels , UNODC Press release,

12 September 2006, http://www.unodc.org/unodc/en/press_release_2006_09_12.html 40

Ibidem

Page 35: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

35

3.7.2. Situaţia consumul de cocaină

Principala rută de traficare a cocainei porneşte din regiunea Andină, în

special din Columbia, are ca ţară intermediară de trafic Mexicul şi ca destinaţie

Statele Unite ale Americii.

Consumul de cocaină afectează aproximativ 13,4 milioane de oameni,

0,3% din populaţia globului cu vârste cuprinse între 15-64 de ani. Cei mai mulţi

consumatori sunt în America de Nord (aproximativ 50% din numărul total al

consumatorilor). Pe locul doi se situează Europa Centrală şi de Vest, cu

aproximativ 25% din numărul total al consumatorilor. America de Sud se

situează pe locul trei. Consumul de cocaină în Europa este în creştere în această

perioadă, însă se apreciaza o creştere mult mai lentă faţă de până acum.

3.7.3. Situaţia consumul de amfetamine

Creşterea numărului de ţări în care au fost descoperite laboratoare de

ecstasy ne indică faptul că producţia de ATS s-a răspândit din punct de vedere

geografic. Conform raportărilor făcute la Biroul Naţiunilor Unite privind

Drogurile şi Criminalitatea, numărul laboratoarelor de ATS descoperite a crescut

de la 547 în 1990 la 7.028 în anul 2000 şi la o cifră record de 18.532 în anul

200441

.

Cele mai multe laboratoare descoperite în anul 2004 produceau

metamfetamine (17.851 laboratoare, respectiv 96% din numărul total).

Laboratoare de metamfetamine (97%) au fost descoperite în America de Nord,

în principal în Statele Unite ale Americii. Cele mai multe laboratoare de

amfetamine au fost descoperite în Europa (61%). Dintre laboratoarele de

ecstasy, 48% au fost descoperite în America de Nord şi 23% în Europa (în

principal Olanda, Belgia şi Estonia)42

.

Capturile de ecstasy au atins în anul 2004 cifra record de

8 tone, din care 51% s-au realizat în Europa (în special în Europa centrală şi de

Vest), 22% în America de Nord, 17% în Oceania, 5% în Estul şi Sud-Estul

Asiei, de unde deducem că în mare parte traficul cu ecstasy se concentrează în

Europa şi America de Nord43

.

Se apreciaza ca sunt mai mult de 3 milioane de consumatori de ecstasy în

Europa, ceea ce reprezintă aproape 40% din numărul consumatorilor de ecstasy

la nivel mondial. În America de Nord s-au înregistrat scăderi semnificative ale

consumului de ecstasy începând cu anul 200044

.

Deşi producţia de ATS pare să se fi răspândit din punct de vedere

geografic, creşterea semnificativă a numărului de laboratoare descoperite în

ultimii doi ani şi a capturilor de precursori folosiţi la fabricarea stimulenţilor de

tip amfetaminic, corelate cu stabilizare consumului în unele regiuni şi reducerea

acestuia în alte zone (cu excepţia Asiei care a înregistrat o tendinţă crescătoare),

ne determină să fim de părere că aceste droguri se află sub controlul 41

Ibidem, p.125 42

Ibidem, p.126 43

Ibidem, pag.139 44

U.N.O.D.C., WDR 2006, p.147

Page 36: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

36

organizaţiilor internaţionale care luptă pentru reducerea traficului şi consumului

ilicit de droguri.

3.7.4. Situaţia consumul de canabis

Iarba şi răşina de canabis rămân cele mai traficate droguri la nivel

mondial. Aproape toate ţările sunt afectate de traficul de canabis. Mai mult de

jumătate din capturile de iarbă de canabis au fost confiscate în anul 2004 în

Mexic (35%) şi Statele Unite ale Americii. În acelaşi an, în Europa Centrală şi

de Vest au crescut capturile de răşină de canabis (13%), dar au scăzut în Africa,

Asia, America şi Oceania. Totuşi, la nivel global capturile de răşină de canabis

au crescut cu 6%, atingând un volum fără precedent de 1.471 tone45

.

În unele ţări consumul şi traficul de canabis sunt luate în serios în timp ce

în altele sunt aproape ignorate. Această lipsă de convergenţă subminează

credibilitatea sistemului internaţional de control si lupta impotriva flagelului

drogurilor.Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog din lume. Se

estimează că 162 milioane de persoane au consumat canabis în anul 2004,

aproximativ 3,9% din populaţia la nivel mondial cu vârste cuprinse între 15-64

de ani46

.

In aprecierea noastra,comunitatea internaţională trebuie să depună eforturi

serioase pentru monitorizarea suprafeţelor cultivate şi pentru reducerea cererii

de canabis. Din analiza prevalenţei anuale a consumului la nivel mondial (având

în vedere consumatorii cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani), pe tipuri de

droguri, în perioada 2003-2005, conform Raportului mondial privind drogurile -

2006 al Biroului Naţiunilor Unite privind Drogurile şi Criminalitatea, numărul

consumatorilor de opiacee estimat a fost de 15.840.000 (din care 11.250.000

sunt consumatori de heroină), 13.358.000 de consumatori de cocaină,

34.540.000 de persoane care au consumat stimulenţi de tip amfetaminic şi se

apreciază că numărul persoanelor care au consumat canabis a fost de

162.400.000 de persoane.

3.8. Construcţia instituţională a implementării politicilor antidrog în

România

Preluând modelul si exemplul altor state din U.E., in România au fost

create succesiv structuri de sine stătătoare care au avut ca principal obiectiv,

elaborarea Strategiei Naţionale Împotriva Traficului si Consumului ilicit de

Droguri precum si implementarea politicilor si Planului de acţiune.

Astfel, primul comitet interministerial de lupta împotriva drogurilor a

fost înfiinţat prin H.G. nr. 534 din 1 iulie 199947

, moment in care a fost

conceputa o structura colectiva cu sarcina principala de lupta antidrog in

România. Acest comitet avea misiunea de a impulsiona organismele abilitate

45

Ibidem, p.113 46

U.N.O.D.C., WDR 2006, pag.117 47

Hotararea Guvernului nr. 534 din 1 iulie 1999, privind înfiinţarea Comitetului Interministerial de Lupta

Împotriva Drogurilor, publicata in M.O. al României nr. 329 din 12 iulie 1999.

Page 37: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

37

prin lege in lupta antidrog si sarcina de a coordona acţiunile in zona

fenomenului infracţional al drogurilor. Neavând capacitatea si forţa

organizatorica de aducere la îndeplinire a obiectivelor strategice acest comitet a

încetat ca existenta.

În acest context a fost înfiinţată Agenţia Naţionala Antidrog48

ca organism

specializat in prevenirea si combaterea traficului ilicit, atribuţiile Comitetului au

fost preluate de structura nou creata. Rolul A.N.A. in debutul sau a fost de a

coordona activităţile desfăşurate de autorităţile naţionale cu atribuţii in domeniul

drogurilor precum si celelalte instituţii ale statului si ale O.N.G-urilor,

centralizând totodată si monitorizând rezultatele cooperării dintre instituţiile

abilitate precum si instituţiile si organizaţiile europene cu preocupării in

domeniul drogurilor.

Pe măsura elaborării, perfecţionării si implementării politicilor naţionale

împotriva traficului si consumului ilicit de droguri, a asigurării unui sistem

integrat multifuncţional capabil sa dezvolte programe naţionale adecvate

scopului si misiunii acesteia. În prezent in contextul masurilor de reorganizare

si reconsiderare a agenţiilor guvernamentale din aparatul de stat al Guvernului

României, prin Ordonata Guvernului nr. 20/2009,49

Agenţia Naţionala Antidrog

a fost reorganizata si plasata in mod incorect in structura I.G.P.R. Ministrul

Administraţiei si Internelor, Vasile Blaga, a declarat la bilanţul instituţiei pe anul

2009, ca desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog nu a avut la baza o analiza

corect fundamentata, iar şansele ca A.N.A sa redevină agenţie guvernamentala

sunt mari. Blaga a precizat ca, in 2009, cantitatea de droguri confiscata a crescut

de patru ori fata de anul 2008.50

Anul trecut s-a înregistrat cea mai mare captura de droguri din ultimii 10

ani, respectiv 1,2 tone de cocaina, in valoare de aproximativ 40 de milioane de

dolari. Referitor la lupta antidrog, Blaga a subliniat ca trebuie intensificate

activităţile de prevenire si consiliere, inclusiv prin regândirea rolului si locului

A.N.A. in sistemul instituţional romanesc. Desfiinţarea (…) nu a avut la baza o

analiza corect fundamentata, cu atât mai mult cu cat au fost irosite foarte multe

oportunităţi de finanţare externa, a spus ministrul Blaga.51

.

3.9. Strategia Naţională Antidrog în contextul luptei antidrog în Uniunea

Europeană

In opnia specialistilor, una din cele mai grave probleme sociale cu care se

confruntă societăţile contemporane o reprezintă consumul de droguri. Este un

adevărat flagel care distruge sănătatea oamenilor, mărind costurile asistenţei

48

Agentia Nationala Antidrog a fost infiintata prin H.G. nr. 1489/2002, publicata in M. Of. al Romaniei nr.956

din 27 decembrie 2002. 49

Ordonanata de Urgenta nr.20 din 11 martie 2009, pentru modificarea art.13, alin.2 si 3 din Ordonanata de

Urgenta a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor si

pentru reorganizarea unor unitati din subordinea M.A.I. publicata in M.O. a Romaniei nr 156/12 martie 2009.

Totodata prin acest act normative se abroga H.G. 1489/2002 privind infiintarea ANA. 50

informează Mediafax 51

www.ziare.com/ Declaratia Ministrului Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, cu ocazia Bilantului M.A.I.

2009.

Page 38: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

38

medicale şi determinând amplificarea altor probleme sociale. Consumul de

droguri este considerat de către specialiştii în criminologie şi sociologie o crimă

fără victime, care nu aduce numai prejudicii societăţii în ansamblul său ci în

special a indivizilor implicaţi. Astfel, astazi in lume, există argumente suficiente

pentru a defini consumul de droguri ca un delict cu un impact negativ asupra

societăţii ca întreg.

Începand cu anul 2004, la nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai

multe instrumente destinate contracarării traficului de droguri. Decizia-cadru a

Consiliului din 25 octombrie 2004 a stabilit dispoziţiile minime privind

elementele constitutive ale infracţiunilor şi pedepsele din domeniul traficului

ilicit de droguri şi constituie un instrument de importanţă cheie în abordarea

traficului de droguri prin stabilirea unor pedepse minime pentru aceste

infracţiuni în statele membre. În decembrie 2004, Consiliul a ajuns la un acord

asupra unei decizii a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea

riscurilor şi controlul substanţelor psihoactive noi. Această decizie asigură un

cadru pentru schimbul eficient de informaţii privind substanţele psihotrope noi,

precum şi un mecanism de control al acestora la nivelul Uniunii Europene.

Strategia se concentrează pe doua linii de acţiune - reducerea cererii si

reducerea ofertei, precum si pe doua teme separate dar in acelaşi timp

coroborate: cooperarea internaţionala si cercetare, informare si evaluare. Pentru

a uşura implementarea practica, este recomandabil sa se dezvolte doua Planuri

de Acţiune pe Droguri consecutive, bazate pe Strategie, care sa descrie ariile

specifice de intervenţie si acţiunile.

Strategia Naţională Antidrog prevede politicile în domeniul prevenirii şi

combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, pornind de la evaluarea

fenomenului în România, stabilind obiectivele generale şi specifice pentru

reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale

şi dezvoltarea unui sistem global de informare-evaluare privind fenomenul

drogurilor exprimând, totodată, în concordanţă cu recomandările Comisiei

Europene, importanţa activităţii de coordonare a politicii antidrog.

In prezent coordonarea politicilor privind drogurile şi a strategiei comune

se face prin intermediul Grupului Orizontal pe Droguri52

(denumit în continuare

H.D.G.).

3.10. Strategia Naţională Antidrog - Planul de acţiune 2005- 2012

Ameninţarea pe care o reprezintă fenomenul drogurilor a impus o acţiune

comună şi coordonată a autorităţilor competente în lupta împotriva traficului şi

consumului ilicit de droguri, într-o concepţie unitară, care sa asigure o reacţie

adecvata faţa de formele de manifestare ale acestui fenomen.Astfel, a fost

adoptată Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 privind Strategia Naţională Antidrog

în perioada 2005 - 2012, act normativ corelat cu prevederile noii strategii

europene în domeniu. Strategia Naţională Antidrog prevede politicile în

domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri,

52

Sediul H.D.G. este la Viena, Austria.

Page 39: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

39

pornind de la evaluarea fenomenului în România, stabilind obiectivele generale

şi specifice pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea

cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global de informare-evaluare

privind fenomenul drogurilor exprimând, totodată, în concordanţă cu

recomandările Comisiei Europene, importanţa activităţii de coordonare a

politicii antidrog.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, a fost adoptată Hotărârea

Guvernului nr. 323/2005 pentru aprobarea Planului de acţiune pentru

implementarea Strategiei Naţionale Antidrog pentru perioada 2005 - 2008, în

care sunt prevăzute activităţi concrete pentru realizarea obiectivelor respective,

cu termene de evaluare şi de realizare întinse pe o perioadă maximă de 4 ani.

pentru toate autorităţile şi instituţiile statului cu atribuţii în reducerea cererii şi

ofertei de droguri, inclusiv pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În plan regional, România utilizează relaţiile bune existente cu toate ţările

vecine pentru a promova şi dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună şi

integrată a fenomenului, atât în planul combaterii traficului de droguri la

frontiere, dar şi al transferului de bune-practici în domeniile prevenirii

consumului, tratamentului şi reintegrării socio-profesionale a persoanelor

dependente.

Date fiind contextele naţionale asemănătoare, marcate de evoluţiile

istorice similare în ultimele decenii, experienţa României în domeniul

construcţiei instituţional-legislative antidrog poate fi relevantă pentru statele din

zonă potenţial-candidate la aderarea în Uniunea Europeană.

3.11. Principiile Strategiei Naţionale Antidrog

Principiul opţiunii individuale

Principiul coordonării şi cooperării unitare în combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri

Principiul complementarităţii

Principiul continuităţii

Principiul legalităţii

Principiul respectării drepturilor omului

Principiul confidenţialităţii

Principiul nediscriminării

O alta direcţie prioritara abordata, a fost întărirea cooperării inter-

instituţionale prin dezvoltarea capacitaţii instituţionale si operaţionale si

consolidarea rolului Agenţiei Naţionale Antidrog de coordonator naţional al

luptei împotriva traficului si consumului ilicit de droguri.

Page 40: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

40

CAPITOLUL 4

DIMENSIUNEA CONSUMULUI DE DROGURI IN ROMÂNIA

Studiile şi cercetările efectuate în anul 2008 de către Agenţia Naţională

Antidrog, (prevalenţa consumului de droguri în spaţiile recreaţionale din

Bucureşti, consumul de substanţe psihoactive în rândul populaţiei şcolare din

învăţământul preuniversitar din judeţele Buzău, Dolj, Vâlcea şi Vrancea şi

municipiul Brăila, consumul de droguri în rândul persoanelor care practică sexul

comercial din zona Bucureşti; evaluarea calităţii şi accesibilităţii serviciilor

oferite de reţeaua naţională a Centrelor de Prevenire Evaluare şi Consiliere

Antidrog şi excluderea socială în rândul consumatorilor de droguri) oferă pe

lângă datele şi informaţiile propriu-zise şi posibilitatea de a efectua analize şi

comparaţii privind tendinţele înregistrate în consumul de droguri la nivel local.

Principalele tendinţe pentru indicatorii cheie şi majori au fost:

se observă o creştere a solicitărilor de tratament pentru droguri

ilicite (în anul 2008 aproximativ la nivelul anului 2002), raportul cazuri

noi / recidive rămâne subunitar, situaţie care susţine alte evaluări ale

consumului de droguri realizate de Agenţia Naţională Antidrog.

urmărind evoluţia admiterilor la tratament, în unităţile

Ministerului Sănătăţii, în perioada 2002-2008 pentru heroină, hipnotice,

sedative şi canabis (cazuri noi vs. recidive) se constată că, dacă în cazul

canabisului, pe toată perioada, numărul celor care au solicitat tratament

pentru acest tip de drog este mai mare în cazul consumatorilor care

solicitau tratament pentru prima dată decât în cazul recidivelor, în cazul

heroinei, în perioada 2002-2006, proporţia celor care au solicitat

tratament pentru acest tip de drog era mai mare în cazul consumatorilor

care solicitau tratament pentru prima dată, iar din anul 2007 devine mai

mare în cazul recidivelor; în ceea ce priveşte admiterile la tratament

pentru hipnotice şi sedative, situaţia este inversă: pentru aceeaşi

perioadă.Deopotrivă, analizând evoluţia admiterilor la tratament, pentru

aceeaşi perioadă, în funcţie de sexul consumatorului şi de tipul admiterii

se constată că, comparativ cu 2001, se înregistrează o scădere a

raportului bărbaţi / femei atât pentru numărul total de persoane aflate în

tratament, cât şi pentru persoanele care solicită pentru prima dată

tratament.

cele mai multe persoane debutează în consumul de droguri între 15-19

ani, proporţia acestora fiind în creştere, de la 25% în anul 2004 la 34% în

anul 2008.

referitor la calea de administrare a drogului principal, se constată că:

predomină administrarea injectabilă, existând şi o tendinţă de creştere a

proporţiei celor care îşi administrează în acest mod drogul: de la 50,9%

în anul 2004 la 72,1% în 2008.

majoritatea persoanelor care au solicitat tratament sunt şomeri/fără

ocupaţie, inactivi economic sau lucrează fără contract de muncă, locuiesc

Page 41: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

41

cu familia de proveninţă sau propria familie şi au solicitat asistenţă din

proprie iniţiativă sau a familiei/prietenilor;

menţinerea concentrării cazurilor de consum de heroină în Bucureşti,

heroina fiind în continuare consumată mai ales pe cale injectabilă.

creşterea numărului de decese ca urmare a consumului de droguri (33 în

anul 2008 şi 32 în 2007, faţă de 21 în 2006 şi 6 în 2005) este o

consecinţă a aplicării algoritmului unitar de definire şi recunoaştere a

cazurilor de deces, managementului medico-legal algoritmizat, ţi

îmbunătăţirii semnificative atât a capacităţii de detecţie toxicologică de

către Institutul Naţional de Medicină Legala - Mina Minovici cât şi a

procesului de colectare a datelor;

prevalenţa bolilor infecţioase în rândul consumatorilor de droguri

injectabile nu a înregistrat modificări semnificative, în anul 2008,

putându-se vorbi despre o tendinţă de stabilizare a prevalenţei bolilor

infecţioase asociate consumului de droguri: la valori reduse pentru HIV

(1,09%), în creştere uşoară, dar în continuare sub pentru HVB (11,68%)

şi îngrijorătoare pentru HVC (72,59%), cu valori peste media europeană.

4.1. Dinamica infracţionalităţii la regimul drogurilor

În perioada 2007-2008, la nivel naţional s-au organizat o serie de

întâlniri cu profesionişti ai agenţiilor de aplicare a legii (ofiţeri de poliţie,

procurori, judecători) având ca temă urmărirea penală a consumatorilor de

droguri care aveau asupra lor cantităţi mici de droguri.

Reprezentanţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi

Inspectoratului General al Poliţiei Române au elaborat un set de concluzii şi

recomandări în vederea punerii în practică a reglementărilor legislaţiei în

vigoare într-o manieră unitară, dar şi de îmbunătăţire a legislaţiei în domeniul

drogurilor în scopul promovării abordării europene.

Similar anilor anteriori, preponderenţa infracţiunilor la Legea nr.

143/200053

se reflectă în procentul de 96, 25 din totalul de 3.872 infracţiuni

constatate la regimul drogurilor şi precursorilor. Astfel, în cursul anului 2008 au

fost constatate 3.727 infracţiuni prevăzute în Legea nr. 143/2000, cu 35, 57%

mai mult comparativ cu anul 2007, cu 38,29% mai mult decât în 2006 şi cu

61,69% mai mult faţă de anul 2005.

Se poate conchide că, pe parcursul ultimilor 8 ani, indicatorul a avut o

tendinţa de creştere constantă astfel încât în 2008 se înregistrează o valoare de

5,6 ori mai mare faţă de 2001.

Faptele care au fost incriminate de Legea nr. 143/2000 au reprezentat:

în procent de 59,37% (2.213 infracţiuni) încălcări ale dispoziţiilor

privind operaţiunile de cumpărare şi deţinere de droguri pentru consum

propriu (art. 4);

53

Publicată în M.O. nr partea I nr. 362 din 03.08.2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Page 42: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

42

restul de 40,63%, incluzând, în mare parte, activităţile ce privesc

cultivarea, producerea, vânzarea, distribuirea, cumpărarea şi deţinerea

fără drept a drogurilor (art. 2).

Pe parcursul anului 2008, din cele 3.872 de infracţiuni prevăzute de legile

ce cuprind incriminări referitoare la droguri şi precursori, 12 infracţiuni (0,31%

din totalul infracţiunilor constatate la regimul drogurilor şi precursorilor) au fost

în legătură cu prevederile O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al

precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor aprobată prin Legea nr.

186/2007.

Aceste valori urmează tendinţa descrescătoare a ultimilor ani, ajungându-

se, în prezent, la 12 infracţiuni constatate, cu 92% mai puţin comparativ cu anul

2005 şi cu 58,62% mai puţin faţă de anul 2007 .

În anul 2008, pentru comiterea celor 3.872 de infracţiuni la legile privind

drogurile şi precursorii au fost cercetate 3.147 de persoane, dintre care:

2.936 de persoane pentru încălcarea prevederilor privind prevenirea şi

combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; 54

3 persoane pentru săvârşirea infracţiunilor privind regimul juridic al

precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor; 55

186 de persoane pentru nerespectarea dispoziţiilor privind prevenirea şi

combaterea criminalităţii organizate; 56

iar 22 de persoane pentru infracţiuni asociate traficului şi consumului

ilicit de droguri. În anul 2008 se evidenţiază o creştere cu 21,97% a

numărului de persoane cercetate faţă de anul 2007 (2.580 persoane).57

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetelor de

pe Lângă cele 15 Curţi de Apel existente in România, au soluţionat, pe parcursul

anului 2008, un număr de 2.575 cauze penale privind infracţiuni referitoare la

droguri şi precursori, cu 13% mai puţin decât în cursul anului 2007 când au fost

soluţionate 2.960 de dosare penale.

Deşi numărul de cauze soluţionate a scăzut faţă de anul precedent, se

remarcă o creştere, cu 14,82%, a numărului de rechizitorii, de la 344 la 395

rechizitorii.

Comparativ cu anul precedent, se remarcă o creştere a procentului de

cauze soluţionate cu soluţie de trimitere în judecată (de la 11,62% la 15,34%)

precum şi a celui de cauze penale cu soluţie de scoatere de sub urmărire penală

conform art. 18¹ (de la 35,74% la 48,97%).

Nu se poate spune acelaşi lucru despre cauzele penale cu soluţie de

neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală unde se

constată o scădere, de la 52,63% la 35,69%.

Referitor la situaţia persoanelor arestate preventiv, conform datelor

furnizate de către Direcţia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative din

54

Legea 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare. 55

OUG nr. 121/2006 aprobată prin Legea nr. 186/2007. 56

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate, prevenirea şi combaterea traficului de

droguri 57

Codul Penal.

Page 43: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

43

cadrul Inspectoratul General al Politiei Române, în cursul anului 2008 au fost

arestate preventiv, pentru comiterea de infracţiuni la legea privind prevenirea si

combaterea traficului si consumului ilicit de droguri58

, 520 persoane dintre care:

441 persoane (367 bărbaţi si 74 femei) pentru activităţi de cultivare,

producere, vânzare, distribuire, cumpărare si deţinere fără drept a

drogurilor;59

79 persoane (60 bărbaţi si 19 femei) pentru operaţiuni ilegale de

cumpărare si deţinere de droguri pentru consum propriu.60

În anul 2008, instanţele de judecata au dispus condamnarea a 454

persoane (395 bărbaţi si 59 femei) dintre care 432 majori si 22 minori pentru

săvârşirea de infracţiuni la regimul juridic al drogurilor si precursorilor.

Indicatorul înregistrează o diminuare cu 12,86% fata de anul anterior si

ajunge la o valoare apropiată de cea din anul 2003.

Din totalul persoanelor condamnate definitiv în cursul anului 2008,

instanţele de judecata au dispus:

aplicarea pedepsei cu închisoarea unui număr de 449 persoane, dintre

care 424 majori si 20 minori;

amenzi penale unui număr de 5 persoane dintre care 3 majori si 2 minori.

Tendinţa descendenta conturata în anul 2007 continua si pe parcursul

anului 2008 fiind condamnate la pedeapsa închisorii cu 13,62% mai puţine

persoane fata de anul precedent.

De menţionat ca din cele 449 persoane condamnate la pedeapsa închisorii,

222 persoane (49,44%) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executarea

pedepsei în penitenciar, 138 persoane (30,73%) au fost condamnate la pedeapsa

închisorii cu suspendare sub supraveghere, 84 persoane (18,71%) au fost

condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendare condiţionata, iar 5 persoane

(1,11%) au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executare la locul de

munca.

4.2. Tendinţe de evoluţie ale traficului şi consumului ilicit de droguri

În anul 2008, România a continuat sa fie un spaţiu de tranzit al drogurilor

de mare risc, provenite din Turcia si Orientul Mijlociu, situaţie datorată poziţiei

geografice a tarii, aflata la intersecţia culoarelor de trafic de droguri si

poziţionată în cadrul rutei balcanice, precum si conexiunilor stabilite de

membrii grupărilor criminale autohtone cu cei ai crimei organizate

transfrontaliere externe (în special turce, dar si din Europa Occidentala –

Germania, Marea Britanie, Olanda).

Este de remarcat ca pe teritoriul naţional nu au fost descoperite

laboratoare clandestine destinate fabricării de droguri. De asemenea,

comparativ cu anul 2006 când formaţiunile antidrog au descoperit câteva culturi

58

Legea 143/2000 cu modificarile si completarile ulterioare. 59

Legea 143/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, art 2. 60

Legea 143/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, art 4.

Page 44: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

44

ilicite de plante cu conţinut stupefiant, în anii 2007 si 2008 nu au mai fost

descoperite astfel de culturi.

Ca si în anii precedenţi, în anul 2008, România a continuat sa fie un spaţiu

de tranzit al drogurilor de mare risc. Pentru tranzitarea drogurilor este utilizata

infrastructura firmelor private specializate în transporturi internaţionale de

mărfuri si disimularea în operaţiuni comerciale licite (de exemplu exportul unor

produse petroliere în cisterne sau de produse alimentare perisabile).

În anul 2008, au fost descoperite si ridicate în vederea confiscării 634,41 kg,

60.010 comprimate, 71 timbre si 213 fiole droguri din care:

droguri de mare risc: 392,316 kg, 57.831 comprimate, 71 timbre si 213

fiole;

droguri de risc: 242,097 kg, 2.179 comprimate.(captură din 2009 de la

Constanţa).

Comparativ cu anul precedent, se constata o scădere cu 72,46% a

cantităţii totale de droguri confiscate ( de la 2.304,041 kg la 634,41 kg ). În

cazul drogurilor sub forma de comprimate, se constata, o creştere cu 41,18% a

numărului de comprimate ridicate în vederea confiscării, de la 42.507 la 60.010

comprimate ( situaţie ce se poate observa si pe plan internaţional .

4.3. Etnobotanicele şi raţiunea Ordonanţei de Urgenţă nr. 6/2010

Consumul unor substanţe psihoactive noi şi tiparele noi ale consumului de

droguri pot avea implicaţii importante de sănătate şi politică publică.

Acestea sunt dificil de detectat deoarece, in mod tipic, apar pentru prima

dată la niveluri scăzute şi in localităţi specifice sau în cadrul unor subgrupuri

restrânse ale populaţiei. Peste 90 de substanţe au fost raportate prin sistemul de

avertizare timpurie încă de la înfiinţarea acestuia in 1997. Cu toate acestea, in

ultimii ani, a apărut o gamă mai diversificată de substanţe. În rândul acestora

sunt incluşi numeroşi derivaţi de piperazină şi catinonă, precum şi amestecul

eterogen de alte substanţe, inclusiv produse din plante, câteva substanţe

stimulatoare şi halucinogene neobişnuite şi unele produse medicamentoase.

Conform Raportului Anual 2009 privind Situaţia Drogurilor în Europa al

Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie, dintre substanţele noi

raportate in 2008, comparativ cu anii anteriori, un număr mai redus aparţine

grupurilor chimice principale – feniletilamine (una), triptamine (două) şi

piperazine (nici una). Apariţia canabinoidelor sintetice marchează ultima fază in

dezvoltarea drogurilor de sinteză: de la cele pe bază de fentanil in anii ′80; la

fenetilaminele cu lanţ substituit de la sfarşitul anilor ′80 şi triptaminein anii ′90;

la piperazine şi derivaţi de catinonă in anii 2000. Toate acestea reprezintă o

provocare constantă pentru agenţiile de sănătate publică şi de aplicare a legii,

atât pentru identificarea criminalistică şi toxicologică a substanţelor noi, cât şi

pentru evaluarea imediată a riscului şi, dacă este cazul, aplicarea unor măsuri de

control.

Astfel, având în vedere pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea

publică consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicărilor pe care le

Page 45: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

45

produc şi riscului de abuz, luând în considerare numărul mare de persoane care

se prezintă la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe,

numărul magazinelor prin intermediul cărora se comercializează aceste plante şi

substanţe creşte alarmant, ţinând cont de faptul că orice întârziere determinată de

parcurgerea procedurii legislative obişnuite ar putea afecta sănătatea sau viaţa

unui mare număr de persoane, în special tineri şi în considerarea faptului că

aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie de

urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu mai putea fi amânată, în temeiul

art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată s-a emis Ordonanţa de

Urgenţă nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000

privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi

pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor,

substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Ordonanţa cuprinde două articole ce modifică atât conţinutul Legii nr.

s143/2000 61

(prin art. 1) cât şi a Legii nr. 339/200562

(prin art. 2) şi lista de

produse interzise ce va completa tabelele anexe.

În decurs de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de

urgenţă, proprietarii, posesorii ori deţinătorii cu orice titlu al plantelor şi

substanţelor prevăzute la art. I şi II au avut obligaţia să distrugă, pe cheltuiala

proprie, cu respectarea prevederilor legale, plantele şi substanţele pe care le

deţine.

În această perioadă de 10 zile, cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în

vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,

procurarea, cumpărarea, introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul

ori exportul plantelor şi substanţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă

sunt interzise, în conformitate cu prevederile Legii nr. 143/2000, cu modificările

şi completările ulterioare.

Cu ocazia controalelor efectuate, politistii romani au confiscat cantitatea

de 75 Kg produse etnobotanice, interzise spre comercializare. O cantitate

semnificativa prin comparatie cu cea inregistrata la nivelul tarii a fost confiscata

de Inspectoratul de Politie a Judetului Brasov si B.C.C.C.O. Brasov, constand

in 50 kg la cele 18 magazine care functionau pe raza judetului Brasov.63

61

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare. 62

Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.095 din 5 decembrie 2005, cu completările ulterioare 63

Sursa: Inspectoratul de Politie a Judetului Brasov, Buletin de Presa.

Page 46: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

46

CAPITOLUL 5

CORELAŢIA DINTRE CONSUMUL DE DROGURI SI

INFRACŢIONALITATEA CONEXĂ

5.1. Infracţionalitatea conexă consumului de droguri

Criminalitatea legată de stupefiante este una din cele mai periculoase

probleme cu care se confruntă societatea. Traficul de stupefiante reprezintă una

dintre cele mai grave infracţiuni contra umanităţii cunoscute fiind riscurile si

consecinţele asociate în domeniu. Pentru a demonstra corelaţia consum de

droguri-criminalitate trebuie să abordăm în primul rând mica criminalitate.

Analiza acestei relaţii poate fi conceputa prin corelaţia dintre consumul de

droguri şi predelincvenţa, sens în care aproximativ 50% dintre elevii care

abandonează şcoala sau dintre cei care absentează nemotivat de la ore consumă

în mod regulat droguri.64

Din perspectiva criminologica trebuie stabilit clar care este raportul dintre

droguri şi infracţionalitate. Un recent studiu focalizat pe problematica drogurilor

definea toxicomania: ... un fenomen social negativ ce cuprinde elemente sociale

propriu-zise, juridice, criminologice, economice, biologice şi ecologice.65

Astfel,concluzionam, ca indiferent că e vorba de trafic sau consum,

drogurile reprezintă o reală ameninţare la adresa ordinii si siguranţei publice,

ameninţare reală şi extrem de gravă fiindcă ignoranţa şi indiferenţa se

preschimbă în arme letale atunci când este vorba de droguri. Aşadar, legătura

dintre criminalitate şi consumul de droguri este biunivocă în sensul în care

persoanele care se droghează intră în conflict cu sistemul normativ şi viceversa.

Dacă, din punct de vedere criminologic, aserţiunea potrivit căreia nu există

prevenire fără represiune este fundamentală la scara întregii problematici a

infracţionalităţii dintr-o societate, aplicarea ei la adresa consumatorilor de

droguri infractori nu se justifică. Schemele de descriere şi interpretare a

procesului de trecere la actul delictual, în cazul acestora, pe de o parte, şi în

contextul general al criminalităţii, pe de altă parte, sunt diferite.

Traseul criminogen pe care-l traversează un consumator dependent de

droguri se diferenţiază, atât prin amploare, cât şi prin mecanismele sociale ce pot

limita probabilitatea comiterii unei infracţiuni. În încercarea de a explica

procesul trecerii la actul delictual, trebuie să punem în evidenţă două diferenţe

importante. Prima dintre ele se referă la inegalitatea ofertelor sociale ca

elemente de prevenire a criminalităţii. Consumatorii de droguri reprezintă cea

mai puţin disputată categorie, cel puţin mediatic, în ansamblul eforturilor

societăţii pentru prevenirea insecurităţii sociale. Alternativele sociale (servicii de

protecţie socială, instituţii specializate de recuperare etc.) sunt fie improprii

64

Vezi „Relaţia consum de droguri-criminalitate”, Vasile Gabriel Niţă, în Morala – factor de stabilitate socială,

editura M.I. Bucureşti 2002 pg. 30 65

Eldar H.Hasanov, Lupta împotriva infracţionalităţii legate de droguri.Aspecte de Drept Internaţional şi

Comparat, Paideia, 2002 pag. 9

Page 47: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

47

contextului actual, fie total insuficiente iar preocuparea redusă a autorităţilor de

a diminua numărul acestora sfidează gravitatea fenomenului.

Astfel, ţara noastră este considerată o ţară de tranzit, dar datorită evoluţiei

social - economice postrevoluţionare, a devenit si o ţară de consum.

Cetăţenii străini care se ocupă cu traficul internaţional de droguri, datorită

cererii din România, au orientat către piaţa de consum interna o mica parte, din

heroina care ia in mod constant drumul occidentului.

In ceea ce priveşte distribuţia de droguri in România, datorita câştigurilor

mari si rapide a fost preluata, in mare parte, de personajele care, anterior se

plasau in zona de săvârşire a infracţiunilor de natură judiciară (furturi, tâlharii,

înşelăciuni, şantaj, taxa de protecţie, trafic si comerţ cu autoturisme de lux,

prostituţie si proxenetism etc.).

5.2. Instituţii abilitate în aplicarea legislaţie în materia drogurilor

5.2.1. Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, are in

compunere;

a. Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

b. Direcţia Antidrog

c. Direcţia de Combatere a Marii Criminalităţi Economico - Financiare

d. Direcţia Operaţiuni Speciale

e. Direcţia Supravegheri Operative şi Investigaţii

5.2.2. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată

şi Terorism,are in compunere;

a. Serviciul de combatere a criminalităţii organizate

b. Serviciul de combatere a traficului de droguri

c. Serviciul de combatere a macrocriminaltăţii economico-financiare

d. Serviciul de combatere a criminalităţii informatice

e. Serviciul de combatere a infracţiunilor de terorism

f. Biroul pentru culegerea, centralizarea datelor şi asistenţă judiciară

internaţională

5.2.3. Legislaţia de specialitate din ţara noastră

Până în anul 2000, în ţara noastră nu a existat o legea de specialitate care

să incrimineze faptele ilicite la regimul stupefiantelor, aceste aspecte fiind

prevăzute doar de Codul penal.

În anul 2000, prin apariţia Legii nr. 143 din 26 iulie 2000, s-a creat cadrul

normativ si incriminatoriu necesar, adaptat la realităţile din ţara noastră şi în

deplina concordanţă cu legislaţia internaţională in materie.

Printre actele normative principale care reglementează activitatea

antidrog, enumeram urmatoarele:

Codul penal al României;

Codul de procedură penală;

Page 48: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

48

Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea nr. 565/2002, privind ratificarea Convenţiei O.N.U. referitoare la

lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere;

Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;

Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii

organizate;

O.G. nr. 2209/2004 privind Strategia naţională de combatere a

criminalităţii organizate 2004-2007;

Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi

preparatelor stupefiante şi psihotrope;

O.G. nr. 73/2005, privind Strategia Naţională Antidrog 2005- 2012;

O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri;

O.U.G. nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000

privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al

plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

5.2.4. Principalele rute de trafic de droguri care vizează România

Din cazuistica instrumentată la nivelul forţelor antidrog din cadrul

I.G.P.R., am desprins unele concluzii generale referitoare la rutele internaţionale

de trafic de droguri.

Astfel, heroina produsă şi prelucrată în zona Asiei de Sud - Est, folosind

ruta balcanică sau ruta prin statele fostei Uniuni Sovietice, este transportată către

ţările Europei de Vest şi Anglia. O parte din heroină este destinată pieţelor de

consum în dezvoltare din ţările est-europene, inclusiv România.

În mare, aceleaşi rute sunt folosite şi pentru opium, cu precizarea că

pieţele de consum sunt dominate de comunităţile arabe din ţările Europei.

Drogurile sintetice, în special ecstasy, se produc în Olanda, şi Belgia şi de

acolo se transportă către pieţele de consum din Europa Centrală şi de Est.

Haşişul şi marijuana pătrund, în cea mai mare parte, pe cale maritimă

prin Spania, şi, mai nou prin Italia, şi, de aici, se transportă şi se distribuie către

toate ţările Europei.

Referitor la rutele de trafic ale cocainei, portul Constanţa este considerat

un punct important de pătrundere, pe cale maritimă , către ţările Europei.

La toate aceste rute, considerate clasice, se adaugă şi rutele mai puţin

uzitate, inclusiv cele prin coletărie, dar şi alte modalităţi atipice de trafic.

În ceea ce priveşte traficul cu precursori, rutele de trafic, sunt orientate în

sens invers faţă de rutele de trafic de droguri.

Astfel, România este traversata de ruta de trafic a cantităţilor de anhidrida

acetică produsă in zona ţărilor fostei Iugoslavii, având ca destinaţie Asia de Sud

- Est, pentru producerea heroinei.

Page 49: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

49

Rutele interne de trafic ale heroinei vizează judeţele Giurgiu, Teleorman,

ca zone de intrare, Ilfov, municipiul Bucureşti, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea,

Sibiu, Alba, Hunedoara, Cluj, ca zone de tranzit, Bihor, Arad si Timişoara, ca

zone de ieşire din ţară prin PTF-urile cunoscute.

Comprimatele de ecstasy pătrund în ţară, în special prin PTF-urile din vest

pe cale rutieră dar şi aerian, inclusiv prin sistemul de coletărie.

Cocaina destinată pieţei de consum din România, pătrunde în cantităţi

mici pe cale rutieră, dar şi aeriană, zonele principale de trafic şi de consum fiind

oraşele mari precum Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Cluj, Deva, Hunedoara,

Arad şi Iaşi.

Totuşi, până în prezent, România nu reprezintă o ameninţare majoră din

punct de vedere al producţiei şi distribuţiei de stupefiante, ţara noastră

întărindu-şi atât legislaţia privind controlul drogurilor şi precursorilor, cât şi

structurile administrative şi de coordonare.66

5.2.5. Incriminarea consumului de droguri. Elemente de drept comparat.

Referitor la infracţiunile de deţinere şi consum de droguri, există o

recunoaştere aproape universală a gravităţii problemei, dar şi o diferenţă

substanţială în ceea ce priveşte conţinutul şi traiectoria politicii drogurilor.

Nu se poate vorbi însă de o uniformizare în ceea ce priveşte legislaţia

privind drogurile în ţările U.E.. Posesia, folosirea, producerea, fabricarea,

importul, exportul de droguri atrage încă sancţiuni distincte după cum cel care

realizează o asemenea activitate se supune unui sistem legislativ sau altuia.

Astfel, această persoană se poate supune unui sistem în care:

1. este dezaprobată o asemenea activitate, dar statul nu intervine -

denumită generic dezincriminare:

toleranţă în ceea ce priveşte acuzarea unor activităţi minore, deşi legea

prevede sancţionarea săvârşirii lor: posesia şi folosirea în scop personal a

unor cantităţi foarte mici de drog;

toleranţă legislativă – legile nici măcar nu interzic o asemenea conduită:

folosirea (nu posesia) drogurilor în Germania, Italia şi Olanda.

2. statul intervine, dar nu penal, ci administrativ sau civil. De exemplu, în

Spania, posesia şi folosirea drogurilor în scop personal atrage sancţiuni

administrative.

3. statul intervine sancţionând penal: pedeapsa cu închisoarea avându-se în

vedere tipul şi cantitatea drogului.

În continuare am prezentat politica penală a unor state europene dar şi

Statele Unite ale Americii, înclusiv Federaţia Rusă pentru a avea o imagine

globală a luptei antidrog.

66

Raportul anual elaborat de Biroul International pentru Controlul Narcoticelor ,I.N.C.B., capitolul Europa.

Page 50: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

50

5.2.6. Aspecte juridice, şi unele consideraţii referitoare la politicile aplicate

în domeniul reducerii cererii de droguri în România

Legislaţia privitoare la droguri a apărut încă din Evul Mediu, perioadă în

care în România exista o largă piaţă internă a drogurilor.

Primele prevederi legislative referitoare la droguri apar în cele trei principate

româneşti în Pravila lui Vasile Lupu şi în Îndreptarea legii a lui Matei

Basarab, documente care stipulează că otrăvurile şi ierburile de leac nu se

eliberează decât vracilor.

Domnitorul N. Caragea a emis, în anul 1782, un Decret domnesc prin care

medicamentele ( aici fiind incluse şi drogurile ) să fie vândute doar de câteva

spiţerii şi de către unii negustori cunoscuţi cu probitate morală. Încălcarea

acestor prevederi era drastic pedepsită.

Decretul emis de Alexandru Moruzi la data de 6 martie 1794, este

considerat primul act normativ românesc care priveşte în mod direct drogurile.

Din aceeaşi perioadă datează alte două ordonanţe: Visitatio Pharmacopoerum şi

Ordo criminalis, acte normative care conţin dispoziţii referitoare la deţinerea şi

eliberarea drogurilor şi a otrăvurilor.

În anul 1912, România a fost printre primele state care au aderat la

Convenţia internaţională privind stupefiantele încheiată la Haga.

La 18 mai 1928, România ratifică Convenţia internaţională privind opiul

(semnată la 19 februarie 1925), iar la 31 iulie 1931, Convenţia pentru limitarea

fabricaţiunii şi reglementarea distribuţiunii stupefiantelor, ale căror prevederi

vor fi transpuse în codul penal din acea vreme.

Decretul nr. 128/1992 al Preşedintelui României a permis aprobarea

Convenţiei privind substanţele psihotrope din 1971 şi Convenţiei O.N.U.

împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, iar la

data de 8 decembrie 1992 a fost adoptată Legea nr. 118, prin care ţara noastră

aderă la ultimele două mari convenţii privind drogurile, semnate sub egida

O.N.U. Urmând exemplul altor state ale Uniunii Europene, România a creat mai

multe structuri ce au avut şi au ca obiectiv elaborarea strategiei naţionale

antidrog împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri.

Astfel, prima etapa a constituit înfiinţarea Comitetului interministerial de

luptă împotriva drogurilor (în continuare Comitetul), o structură colectivă

(formată din membrii ai autorităţilor, dar şi din reprezentanţi ai societăţii civile)

ce avea ca sarcină principală lupta antidrog aşa cum reiese din H.G. nr.

534/1999.67

Misiunea acestui Comitet era de a impulsiona organismele abilitate

de lege în activităţile antidrog, el având sarcina de a coordona toate activităţile

de luptă împotriva fenomenului infracţional al drogurilor. Din păcate acest

Comitet a activat o perioadă destul de scurtă (aproximativ 3 ani) deoarece nu a

avut capacitatea şi forţa organizatorică pentru ducerea la îndeplinire a misiunii

sale.

67

Publicată în M. Of. nr. 329 din 12 iulie 1999.

Page 51: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

51

Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog (în continuare A.N.A)68

, ca

organism specializat în prevenirea şi combaterea traficului ilicit, atribuţiile

Comitetului au fost preluate de noua instituţie creată, Hotărârea de Guvern nr.

534/1999 fiind abrogată.

Agenţia a avut la rândul ei rolul de a coordona activităţile desfăşurate de

autorităţile naţionale ce au atribuţii în domeniul drogurilor, cât şi de alte

instituţii ale statului şi de organizaţiile neguvernamentale, centralizând şi

monitorizând rezultatele cooperării dintre instituţiile abilitate şi instituţiile

străine cu atribuţii în domeniul drogurilor.

68

A se vedea H.G. nr. 1489/2002, publicată în M.O. nr. 956 din 27 decembrie 2002.

Page 52: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

52

CAPITOLUL 6

JUSTIŢIA TERAPEUTICĂ, O NOUĂ ABORDARE ÎN

SISTEMUL JUDICIAR DIN ROMÂNIA

La începutul secolului al XX-lea, a apărut ideea unor noi modalităţi de

soluţionare a conflictelor în materie penală, contrar cu abordarea tradiţională ale

criminalităţii, modelele consensuale non-juridice fiind promovate ca alternativă

la sistemul penal clasic. Aceste metode de rezolvare a raporturilor juridice de

conflict normativ pot atinge orice domeniu al dreptului, putându-se dezvolta în

orice sistem de drept, mai cu seamă în cele ale statelor democratice.

În această situaţie, se impune promovarea conceptului justiţie terapeutică

ca o necesitate, în special pentru faptele cu un grad de pericol social redus ce

intră sub incidenţa legii, dar la care sunt aplicabile şi cunoştinţe non-juridice.

Introducerea unui model alternativ la sistemul clasic, represiv, presupune

promovarea unor politici sociale adecvate, unor schimbări majore pe termen

lung şi eliminarea prejudecăţilor discriminatorii existente la nivel de mentalitate.

6.1. Alternativa tratamentului cuasi-coercitiv al consumatorului de droguri

România a devenit treptat o piaţă de desfacere şi implicit de consum de

droguri, caracteristic fiind faptul că marea majoritate a consumatorilor a fost şi

este reprezentată de traficanţi şi respectiv distribuitori.

Sistemul de justiţie a cunoscut în ultimul deceniu o serie de transformări

care au imprimat o nouă direcţie în ceea ce priveşte rolul şi responsabilităţile

comunităţilor în sfera de aplicare a legii, treptat făcându-şi loc un nou concept,

cel al justiţiei terapeutice. Însoţindu-ne încă din zorii umanităţii drogul

continuă să fascineze, să suscite interes, să reclame contramăsuri, dar să şi

pună întrebări cărora nu li s-a răspuns deocamdată mulţumitor69

În opinia noastră, analiza privind consumul de droguri evidenţiază unele

tendinţe ascendente ale fenomenului (creşterea numărului consumatorilor, a

toxicomanilor, escaladarea unor boli cu transmitere virală, creşterea

criminalităţii conexe ori asociate consumului de droguri etc.), căruia, dacă nu i

se vor interpune măsuri eficiente de prevenire şi de combatere, vor avea

consecinţe dezastruoase la nivel social, mai ales pentru categoria tinerilor. La

toate acestea, se adaugă faptul că adevăratele dimensiuni ale consumului de

droguri sunt greu de stabilit nu numai în România, dar şi în ţări unde acest flagel

a căpătat dimensiuni alarmante pentru societate.

În acceptiunea noastră, creşterea accesului dependenţilor de droguri care

au săvârşit fapte penale la programe de reabilitare şi reinserţie socială în vederea

reintegrării lor pe piaţa muncii poate fi realizat printr-un nou mod de abordare a

politicilor penale în materie având în vedere faptul că dependenţii de droguri

constituie un grup vulnerabil cu şanse crescute de excluziune socială datorată

atât bolii cât şi a cazierului ca urmare a infracţiunilor comise.

69

Jenică, D., (1994), Aproape totul despre droguri, editura Militară, Bucureşti, pag.39

Page 53: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

53

Aceste demersuri vor asigura transformarea sa într-un cetăţean care

respectă legea, ceea ce va reduce în consecinţă ameninţarea pe care o prezintă

pentru societate.

Justiţia terapeutică reprezintă studierea rolului legii ca un agent

terapeutic70

, ceea ce necesită ca societatea să utilizeze teoriile, filosofiile şi

concluziile diferitelor discipline pentru a canaliza contribuţia la modelarea

dezvoltării legii. În esenţă, justiţia terapeutică se focalizează pe modalităţile

sociopsihologice prin care legile şi procesele juridice afectează indivizii

implicaţi în sistemul penal. Prin examinarea efectelor legii în acest mod, justiţia

terapeutică poate arăta cum legile şi procesele legale pot de fapt sprijini sau

submina obiectivele publice instituite a fi atinse prin procesul penal.

Aşa fiind, apreciem că justiţia terapeutică,acest nou concept care vine să

completeze actul de justiţie specific în cazul consumatorilor de droguri, dă

eficienţă aspectelor de sănătate mentală şi psihologică, ceea ce conduce la o

evaluare superioară a potenţialului de reuşită a procesului recuperativ.

În perioada de recuperare, infractorului i se va aplica o pedeapsă

inteligentă, ceea ce înseamnă că puterea coercitivă a instanţei se distribuie către

încurajarea infractorului adictiv să urmeze complet tratamentul. În timpul

procedurilor, rolurile practicienilor din sistemul de justiţie penală şi al

furnizorilor de tratament se modifică şi se metamorfozează permiţând instanţelor

să devină în principal terapeutice, în timp ce rămân instituţii de drept penal:

1 Judecătorul

2 Procurorul

3 Comisia de apărare

4 Furnizorii de servicii

Instanţele privind tratamentul dependenţei de droguri reprezintă tipul de

sistem bazat pe tratament terapeutic capabil să identifice cauzele profunde ale

infracţiunilor privind drogurile, oferind oportunitatea de a interveni şi a sparge

ciclul drogurilor şi al criminalităţii, abordare diferită de metodele justiţiei penale

tradiţionale probate, considerate a fi costisitoare şi ineficiente.

6.2.Oportunităţi de adoptare şi implementare a justiţiei terapeutice în

România

Conform art. 41 din H.G. 1093/2004, activitatea Agenţiei Naţionale

Antidrog se realizează prin Centrele de prevenire, evaluare şi consiliere

antidrog, definite ca structuri teritoriale ale instituţiei. De asemenea, fiecare

Centru de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog este încadrat cu personal

specializat în unul din domeniile: prevenirea criminalităţii, educaţie-învăţământ,

medical, psihosociologic şi al asistenţei sociale.

Fundamentul conceptual al Legii nr. 522/2004 privind prevenirea şi

combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se regăseşte în art. 1 prin

distincţiile realizate între consumator şi consumator dependent, respectiv

70

Carson, D., Wexler, D.B. (1994). New Approaches to Mintal health Law: WILL the U.K. Follow the U.S.

Lead Again, L. J. Soc. Welfare and Fam. Health Law., p. 79.

Page 54: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

54

program integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de

droguri, circuitul integrat de asistenţă a consumatorilor, programul terapeutic şi

programul psihologic şi social.

În art. 27 al Legii nr. 522/2004 se aduc clarificări asupra situaţiei

persoanelor consumatoare de droguri, stabilindu-se că pe teritoriul României

este interzis consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie

medicală. De asemenea, persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control

naţional poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistenţă a

persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în

circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se face prin

semnarea unui acord, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispoziţiilor

prezentei legi.

Tratarea şi prevenirea infracţionalităţii, implică în mod direct

responsabilităţi la toate nivelele sociale, având o etiologie mult mai complexă,

iar profilaxia sa presupune cooperarea tuturor entităţilor care au tangenţă cu

acest fenomen.

Probaţiunea reprezintă o revalorizare a pedepsei, deoarece în conţinutul

său nu este vizat doar infractorul, ci şi victima infracţiunii, încercându-se astfel

restaurarea ordinii existente înaintea comiterii infracţiunii. Promovarea şi

reglementarea juridică a probaţiunii s-a făcut treptat, sub impactul unui complex

de procese şi mutaţii intervenite în sfera dreptului şi justiţiei penale.

Supravegherea persoanelor sancţionate penal menţinute în stare de libertate

Supravegherea persoanelor care au primit pedepse neprivative de libertate

reprezintă o componentă importantă a serviciilor de probaţiune. Menţinerea în

comunitate a persoanelor care au intrat în conflict cu legea penală are ca scop

reducerea ratei infracţionalităţii, scăderea riscului de recidivă şi creşterea

gradului de siguranţă publică. Pronunţarea unei sentinţe cu supraveghere în

comunitate reprezintă deseori soluţia la care se recurge când se constată

existenţa unor probleme care au favorizat comiterea faptei, precum abuzul de

substanţe, sau când se identifică probleme de autocontrol sau un mod de viaţă

deficitar.

Beneficiari ai supravegherii sunt:

Persoanele faţă de care s-au dispus măsurile prevăzute de art. 863 alin. 1

lit. a)-d) din Codul penal;

Persoanele faţă de care s-a dispus una sau mai multe dintre obligaţiile

prevăzute de art. 863 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal;

Minorii faţă de care s-a dispus una ori mai multe dintre obligaţiile

prevăzute în art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal.

Primele două ipoteze vizează suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, iar în ultimul caz se referă la măsura educativă a libertăţii

supravegheate.

Page 55: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

55

6.3. Tratamentul in sistem integrat al consumatorilor de droguri – măsură

alternativă la pedeapsa închisorii

În mod tradiţional, consumatorii de droguri sunt condamnaţi la pedepse

privative de libertate, dar se observă că, gradual, statele ajung la concluzia că

detenţia nu este neapărat cel mai bun răspuns în cazul acestor infracţiuni, astfel

că au luat naştere diferite alternative la această sancţiune.

Alternativele la pedeapsa cu închisoarea ce pot fi oferite consumatorilor

de droguri condamnaţi acoperă o paletă largă de sancţiuni ce pot întârzia, evita,

înlocui sau substitui sentinţa cu încarcerarea pentru acei consumatori dependenţi

de droguri care au comis o infracţiune care este pedepsită, în mod normal, prin

legea naţională, cu privarea de libertate.

Este vorba atât de măsuri alternative la sancţiunea privativă de libertate,

dar şi de măsuri alternative aplicabile în momentul surprinderii fenomenului de

consum ilicit de droguri. Principiul este reflectat într-unul din cele două

obiective generale ale Strategiei U.E. în domeniul drogurilor pentru perioada

2005-2012, care vizează reducerea utilizării drogurilor, a dependenţei de acestea

şi neafectarea sănătăţii publice şi a societăţii în general.

Page 56: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

56

CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDĂ

Sancţiunile penale alternative la pedeapsa închisorii reprezintă un remediu

pentru eliminarea consecinţelor negative ale detenţiei şi o consecinţă a evoluţiei

şi umanizării pedepselor.

Ca efect al globalizării, sursele de reglementare juridică internaţională,

precum şi reglementările Uniunii Europene au reprezentat un serios impuls în

afirmarea şi implementarea sancţiunilor penale alternative la pedeapsa

închisorii şi a măsurilor comunitare.

Avantajele de natură economică şi socială ale sancţiunilor penale

alternative explică în mare măsură necesitatea aplicării lor, concomitent cu

diversificarea acestor sancţiuni pentru a răspunde mai eficient individualizării în

funcţie de persoana infractorului, precum şi necesităţii apărării societăţii.

În urma cercetării efectuate, rezultă că sancţiunile penale alternative la

pedeapsa închisorii sunt substituenţi legali, folosiţi de instanţă cu ocazia aplicării

pedepsei, cu acordul infractorului, având ca scop menţinerea acestuia în

comunitate, limitarea drepturilor şi libertăţilor proporţional cu necesitatea

apărării sociale şi supunerea lui controlului şi supravegherii din partea unor

agenţii specializate.

Referitor la consumatorii de droguri, abuzul de substanţe ar trebui abordat

ca fiind o tulburare cronică progresivă şi recidivantă ce poate fi tratată şi nu ca

un refuz de adaptare la valorile sociale convenţionale. Astfel, dependenţii de

droguri trebuie consideraţi în mod prioritar oameni bolnavi şi mai apoi

infractori, condiţii în care, anterior aplicării unei pedepse privative de libertate,

ar trebui să se recurgă la măsuri de tratament medical.

În reglementarea sistemului pedepselor, principala preocupare a fost

aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate şi diversitate, să permită

alegerea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri. Pentru a putea asigura, pe de o

parte, o constrângere proporţională în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite

şi cu periculozitatea infractorului, iar, pe de altă parte, o modalitate eficientă de

recuperare socială a delicvenţilor.

Posibilitatea aplicării unei amenzi alături de pedeapsa închisorii, pentru

aceeaşi faptă, nu reprezintă o premieră pentru legislaţia noastră penală, fiind

întâlnită în Codul penal din 1936 [art. 25 pct. 5 şi art. 52 alin.(1)].

Individualizarea judiciară a sancţiunilor reprezintă, la rândul ei, una dintre

instituţiile fundamental revizuite prin prevederile, noului Cod penal, şi care

reflectă noua orientare cu privire la pedepse.

Aceste modalităţi de individualizare a pedepsei sunt concepute într-o

succesiune progresivă, determinată de gravitatea infracţiunii comise,

periculozitatea infractorului, gradul de intervenţie pentru îndreptarea

condamnatului şi consecinţe asupra acestuia.

Page 57: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

57

Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei

de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse, faţă de o

persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni.

Amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru o

persoană găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, şi amânarea temporară a

aplicării acesteia. Amânarea aplicării pedepsei se regăseşte într-o reglementare

similară în dreptul german (art. 59 C.pen.), şi într-o reglementare parţială diferit

în dreptul francez (art.132-60 C.pen.).

Pe parcursul termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus

amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere, cu un

conţinut flexibil şi variat, care să permită atât verificarea conduitei persoanei, cât

şi intervenţia asistenţială directă, pentru a o sprijini să conştientizeze efecte

faptelor sale atât în plan personal, cât şi asupra celor din jur, precum şi riscurile

la care se expune prin continuarea comportamentului infracţional. De asemenea,

condamnatul poate fi sprijinit, îndrumat, consiliat şi obligat pentru a urma

cursuri de pregătire şcolară sau calificare profesională, respectiv programe de

reintegrare socială. Tot în cadrul aceluiaşi termen, în condiţiile stabilite de

instanţă, condamnatul poate fi obligat să presteze o muncă neremunerată în

folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 până la 60 zile sau să se supună

măsurilor de control, tratament şi îngrijire medicală etc.

Întregul sistem de obligaţii impuse de către instanţă, este unul flexibil şi

adaptabil în permanenţă conduitei condamnatului în vederea eficientizării

intervenţiei recuperative şi reintegrării sociale a acestuia. În această perioadă

corespunzătoare termenului de supraveghere, rolul consilierului de probaţiune

este deosebit de important, având calificarea necesară intervenţiilor recuperative

menţionate.

În finalul acestei lucrări, cu titlu de noutate supun atenţiei şi analizei

specialiştilor cel mai recent document în materia traficului şi consumului de

droguri elaborat la nivelul U.E. de Consiliul pe Justiţie şi Afaceri Interne

reprezentat de Pactul european de combatere a traficului ilicit de droguri-

întreruperea rutelor cocainei şi heroinei, semnat la Luxemburg în 3 iunie 2010

şi asumat de către reprezentanţii statelor membre. Aceasta demonstrează

preocuparea constantă a instituţiilor şi oficialilor Uniunii Europene pentru

controlul acestui flagel al contemporanităţii şi este pentru prima oară când în

cadrul politicilor sale tratează cooperarea într-o viziune globală geostrategică şi

geopolitică, ţinând cont permanent de ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile

asimetrice în materie de securitate a Uniunii Europene, din perspectiva

criminalităţii organizate

Page 58: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

58

BIBLIOGRAFIE

I. LEGI, HOTĂRÂRI DE GUVERN, ORDONANŢE DE URGENŢĂ

1. Constituţia României

2. Codul Penal al României

3. Codul de procedură penală al României

4. Hotărârea de Guvern nr. 534 din 1 iulie 1999, privind înfiinţarea Comitetului

Interministerial de Lupta Împotriva Drogurilor

5. Hotărârea de Guvern nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale

Antidrog, cu modificările şi completările ulterioare

6. Hotărârea de Guvern nr. 1121/2002 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi în

fabricarea ilicită a drogurilor

7. Hotărârea de Guvern nr. 1093/2004 privind modificarea si completarea H.G.

nr. 1489/2002

8. Hotărârea de Guvern nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea

traficului şi consumului de droguri

9. Hotărârea de Guvern nr. 73/2005, privind aprobarea Strategiei Naţionale

Antidrog în perioada 2005 – 2012

10. Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992 pentru aderarea României la

Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 şi la Convenţia contra

traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988

11. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor

12. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

13. Legea nr. 552/2004 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport,

abrogată în temeiul art. 63 din Legea nr. 227/2006, republicată

14. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane

15. Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului

produselor din tutun

16. Legea nr. 508/2004, privind organizarea şi funcţionarea în Ministerul Public,

a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi terorism

modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2005

17. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi

preparatelor stupefiante şi psihotrope

18. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M.O. nr. 510 din 24

iulie 2009

19. Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de

droguri

20. Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei

Române, cu modificările şi completările ulterioare

21. Legea nr. 186/2007, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului

nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri

Page 59: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

59

22. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 201/2000 privind crearea cadrului

instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Regional al Iniţiativei de

Cooperare în Sud - Estul Europei pentru combaterea infracţionalităţii

transfrontaliere aprobată prin Legea nr. 357 din 2001

23. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al

precursorilor de droguri

24. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 20 din 11 martie 2009, pentru

modificarea art. 13, alin. 2 si 3 din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr.

30/2007 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Administraţiei si

Internelor si pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea M.A.I.

25. Strategia Naţională pentru Controlul Drogurilor (ANDCS) - 2003-2013

II. LUCRĂRI, TRATATE, MONOGRAFII, CURSURI

1. A. von Hirsch - Censurar z castigar, Editorial Trotta, Madrid, 1993

2. Abadinnsky, H. - Organized crime, editia a4-a, Chicago, 2004

3. Abraham, P.- Asistenţa şi reabilitarea persoanelor consumatoare de droguri.

Metoda De Hoop, Ed. Naţional, Bucureşti, 2004

4. Abraham, P. - Drogurile, aspecte juridice şi psihosociale, Ed. Mitron,

Timişoara, 2004

5. Abraham, P. - Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe, Ed.

Ştiinţelor Medicale, Larousse –Bordas, 1999

6. Abraham, P. - Ghid de implementare în România a Convenţiei cadru pentru

controlul tutunului, Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 2007

7. Abraham, P., Nicolăescu D. - Justiţia Terapeutică. O nouă abordare în

tratamentul consumatorului de droguri, Editura Concordia, 2006

8. Bachman si colab, 1990; NIDA, 1994

9. Blanda, P., Tical G., - Legislatie internationala antidrog, 2003

10. Berman, G., Feinblatt, J.,Problem – Solving Courts: A Brief Primer. Law

and Policy, 2001

11. Bruce J. Winick and David B. Wexler, Judging in a Therapeutic Key:

Therapeutic Jurisprudence and the Courts (Durham, NC: Carolina Academic

Press), (Hereinfter Judging in a Therapeutic Key), 2003

12. Boroi, A., Neagu, N., Sultănescu V.R.- Infracţiuni prevăzute de Legea nr.

143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed.

Rosetti, Bucureşti, 2001

13. Bulai, C. , Filipaş, A., Mitrache, C.- Instituţii de drept penal, Ed. Trei,

Bucureşti, 2006

14. Bulai, C. - Manual de drept penal, Ed. All Back, Bucureşti, 1997

15. Bacigalupo, E. - Principios de Derecho Penal. Parte General, ed. a 3-a,

Madrid, 1994

Page 60: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

60

16. Banciu, Dan - Crima şi criminalitate, Repere şi abordări juris - sociologice,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005

17. Carson, D., Wexler, D.B. New Approaches to Mintal health Law: WILL the

U.K. Follow the U.S. Lead Again, L. J. Soc. Welfare and Fam. Health Law,

1994.

18. Casey, Pamela,Court – enforced Drug Treatment Programs: Do They

Enhance Court Performance?” The Justice System Journal, vol. 17, number 1,

1994

19. Clausen, J. - Social and Psychological Factors in Narcotics Addiction în

Rădulescu M. Sorin, Devianţă, criminalitate şi patologie socială, Ed. Lumina

Lex, Bucureşti, 1999

20. Clinton, B. - Planului strategic împotriva criminalităţii internaţionale, Casa

Albă,Washington, 1998

21. Crawford, A. Salient Themes Towards a Victim Perspective and the

Limitation of Restorative Justice: Some Concluding Comments, in Crawford, A.,

Goodey, J. Integrating a Victim Perspective Within Criminal Justice:

International Detabates. Darmouth, Ashgate, 2000

22. Cusson, M. - Pourquoi punir ?, Dalloz, Paris, 1987

23. Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. MI, 1997

24. Dicţionarul explicativ al limbii romane (DEX), – Ed. Academiei Române,

1998

25. Dascălu, I. - Drogurile şi crima organizată, Ed. Sitech, Craiova, 2009

26. Dicţionar de sănătate mentală.- DSM 4.

27. Dima, T, Paun, A.G. - Drogurile Ilicite, ed. Universul Juridic, Bucuresti,

2010

28. Dongoroz, V. - Drept Penal, Institutul de arte Grafice, Bucureşti, 1939

29. Dongoroz V.şi s.a. - Explicaţii teoretice ale Codului penal român,op.cit.,vol.

II,

30. Denis van Doosselaere, Alternative la privarea de liberate: Ce măsuri

trebuie luate pentru minorii din comunitatea franceză din Belgia, Revista

Română de Sociologie, anul IX, nr. 5-6, 2003

31. Dongoroz V. şi colaboratorii - Explicaţii teoretice ale Codului penal român,

vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969

32. Daly, K. Restorative Justice in Diverse and Unequal Societies, in

Goldsmith, A., Israel, M. Criminal Justice in Diverse Communities. Annandale:

the Federation Press, 2000

33. Dascălu, C.E. Stefan, C. Ţone, M. Surduleac – Drogurile şi crima

organizată Ed. Sitech, Craiova, 2009

34. David B. Rottman, Does Effective Therapeutic Jurisprudence Require

specialized Courts (and Do Specialized Courts Imply Specialist Judges) court

Review: The Journal of the American Judges Association, Vol. 37, Issue 1, 2000

35. Erez, E. Victim Impact Statements. Trends and Issues in Crime and Criminal

Justice, 33. Canberra: Australian Institute of Criminology, 1991

Page 61: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

61

36. Erez, E., Roeger, L., O‟Connell, M. Vicitm Impact Statements in South

Australia, in Sumner, C. International Victimology: Selected Papers From the

8th

International Symposium: Adelaide 21 – 26 August 1994,. Canberra:

Australian Institute of Criminology, 1996

37. Estman, K.C. Sexual Abuse Treatment in Kansas’s Prisons: Compelling

Inmate to Admit Guilt, Washburn L.J., 1999

38. Ferreol, Gilles, Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Bucuresti , 2000

39. Foucault, M. - A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea închisorii, Ed.

Humanitas, Bucureşti, 1997

40. Florian Ghe., Psihologia penitenciarului, Ed Oscar Prinţ, Bucureşti, 1996

41. Freiberg, A., Sentencing Review: Drug courts and Related Sentencing

Options. Melbourne: Department of Justice, 2001

42. Gebelein, R.A. Sentencing Reform in Victoria: A Case Study, in Clarkson,

C. & Morgan, R. The Politics of Sentencing Reform. Oxford: Clarendon, 2000.

43. John Goldkamp., Justice and Treatment Innovation: The Drug Court

Movement A working Paper of the First National Drug Court Conference,

December, 1993.

44. Goodman, I., Giliam, A. - Bazele farmacologice ale terapeuticii - Ed.

Medicală, Bucureşti, 1960

45. Goode, E. - Drugs in American Society, Boston, McGraw-Hill College,

1999, p. 213, citat în S.M. Rădulescu, Dâmboeanu, C. Sociologia consumului şi

abuzului de droguri ,Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006

46. Goldstein, Paul J - Drugs and Violent Behavior, 1982

47. Hurdubaie, I. - Instrumente ale cooperării internaţionale in domeniul

valorificării mijloacelor criminalistice de probaţiune, Ed Era Bucureşti, 2006

48. Hasanov, Eldar H. - Lupta împotriva infracţionalităţii legate de droguri.

Aspecte de Drept Internaţional şi Comparat, Paideia, 2002

49. Izsac S, Farmacia de-a lungul secolelor, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1979

50. J. Drăgan, Aproape totul despre droguri - Ed. Militară, Bucureşti, 1994

51. Jan, Z. – Seniorii crimei Ed. Antet, Bucureşti, 1988

52. Jenică, D. - Aproape totul despre droguri, editura Militară, Bucureşti, 1994

53. Jan Szczepanski în Banciu Dan, Rădulescu Sorin, Evoluţii ale delincvenţei

juvenile în România, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002

54. Kadan, J. Therapy for convicted Sex Offenders: Pursuing Rehabilitation

Without Incrimination, J.Crim. L. & Criminology, 1998

55. Kendall, R. - secretar general al OIPC-INTERPOL, 2000

56. Lee, E. Community Courts: An Evolving Model. Community Justice Series

2, Bureau of Justice Assistance Monograph. Washington: US Department of

Justice Office of Justice Programs, 2000

57. Lippel, K. Therapeutic and anti – Therapeutic Consequences of Workers’

Compensation, 22 Int‟l J.L.& Psychiatry, 1999

Page 62: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

62

58. Makkai, T. Drugs Courts: Issues and Prospects. Trends and Issues in Crime

and Criminal Justice, no. 95. Canberra: Australian Institute of criminology

1998

59. Mircea, A. - Rolul Politiei în prevenirea şi combaterea consumului şi

traficului ilicit de stupefiante, A.I. Cuza, 1998

60. Nemeş R., Evoluţia cadrului juridic naţional în domeniul drogurilor, .Ghid

de bune practici, Liga apărării drepturilor omului, Satu Mare, 2008

61. Newcomb, 1991; Pandina et al, 1992; NIDA, 1997

62. Nicolaescu, V., Gordan, S. - Instrumente si direcţii de acţiune la nivel

european in prevenirea si combaterea fenomenului drogurilor in Info- Drog.

Buletin de informare si documentare, nr. 1 (5)/2007, M.I.R.A., Agenţia

Naţionala Antidrog

63. Niţă, V. G. - Relaţia consum de droguri-criminalitate, -Morala – factor de

stabilitate socială, editura M.I. Bucureşti, 2002

64. Newcomb şi Bentler - Health, Social, and Psychological Consequences of

Drug Use and Abuse, Springer U.S., 1988

65. Ogien A. - Sociologia devianţei, Editura Polirom, Iaşi, 2002;

66. Pradel, J. - Lupta împotriva criminalităţii organizate, seminar Paris, Şcoala

Naţională de Magistratură, 2007

67. Peggy Fulton Hora, William G. Schma, and John T.A: Rosenthal,

Therapeutic Jurisprudence and the Drug Treatment Court Movement:

Revolutionizing the Criminal Justice System’s Response to Drug Abuse and

Crime in America, 74 Notre Dame Law Review, 1999

68. Petru, B., Ţical, G.- Legislaţie antidrog internaţională, Ed, Pildner&Pildner,

Targoviste, 2003

69. Pop, O., Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Ed Mirton, Timişoara,

2002

70. Proal, L. - La crime el la peine, Paris, 1911

71. Radulescu, S, Banciu D, Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, Casa

de Editura şi Presa Şansa SRL, 1996

72. Rottman, D., Cassey, P. Therapeutic Jurisprudence and the Emergence of

Problem - Solving Courts. Corrections Forum, 2000

73. Răşcanu, R. - Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de drog,- Ed. Ars

Docendi, Bucuresti, 2002

74. Revista de Ştiinţă Penitenciară, nr. 1-2/1990, Direcţia Generală a

Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei

75. Sarre, R., Beyond What Works? A 25- year Jubilee Retrospective of Robert

Martison’s Famous Article. The Australian and New Zealand Journal of

Criminology, 34, 2001

76. Schma, W.Judging for the New Millennium, Court Reviw 37, no.1, reprinted

in Judging in a Therapeutic Key, 2000

77. Slobogin, C. Therapeutic Jurisprudence: Five Dilemmas to Ponder, 1

Psychol., Pub. Pol. And Law, 1995

78. Stan, N., Tefas D. - “ Alcaloizii ”- Ed. Medicală, Bucureşti, 1962

Page 63: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

63

79. Suceavă, I. - Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcţia generală

vămilor, 1995

80. Suceavă, I., F. Coman, Criminalitatea şi organizaţiile internaţionale, Ed.

Romcarpatexim, 1997

81. Şelaru, M. - Drogurile, Ed. Semne, Bucureşti, 1998

82. Ştefan, C.E. - Flagelul drogurilor, Ed. Cermaprint, Bucureşti, 2006

83. Tanoviceanu, I. - Curs de drept penal, vol. II, Ateliere grafice Socec&Co,

Societatea Anonimă, Bucureşti, 1912

84. Troneci, V., I. Hurdubaie, România in Interpol, Ed. M.I. Bucureşti, 1994

85. Tomiţă, M. - Delincvenţa juvenilă. Sisteme alternative de executare a

pedepselor, Editura Eurobit, Timişoara, 2008

86. Ţical G.M., De la plante la droguri, trecut şi prezent, Ed. Lucman,

Bucureşti, 2005

87. Ţurlea, S. - Bomba drogurilor- Ed. Humanitas, – Bucureşti, 1991

88. Ţone- Drogurile, tentaţii şi pasiuni ucigaşe, Ed. Sitech, , Craiova, 2009

89. U.S. Department of Health and Human Services - Substance Abuse

Treatment Planning Guide and Cecklist for Treatment – Based Drug Courts,

1997

90. Voicu şi colaboratori, Managementul organizaţional în domeniul ordinii

publice, vol. I-II, Editura M.I., Bucureşti, 2001

91. Wexler, D.B. How The Law Can Use What Works: A Therapeutic

Jurisprudence Look at Recent Research in Rehabilitation, 15. Behav. Sci.&L,

1997

92. Wexler, D.B., Schopp, R.F. Therapeutic Jurisprudence: A new Approach to

Mental Health Law, in Handbook of Psychology and Law. (Dorothy S. Kagehiro

and William S. Laufer eds.), 1992

93. White, R., Haines, F. Crime and Criminology: An Introduction, Second

Edition. Melbourne: Oxford University Press, 2000

94. Whitley A.B. Therapeutic Jurisprudence: A New Approach to the Criminal Law// American Journal of Criminal Law, 1993

III. ORGANIZAŢII, TRATATE, CONVENŢII, ACORDURI,

CONFERINŢE, REZOLUŢII, PROTOCOALE, PROGRAME,

RAPOARTE ŞI PLANURI DE ACŢIUNE

1. Actul Final de la Helsinki şi, respectiv, Carta de la Paris pentru o nouă

Europă, 1975-1990

2. Actul Final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa,

Acordurile de la Helsinki

3. Acordul de Cooperare pentru Prevenirea şi Combaterea Infracţionalităţii

Transfrontaliere, ratificat prin Legea nr. 208/1999

4. C.U.S. 30 martie 1961, Art 20- modificat prin Protocolul din 25 martie 1972

5. Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990

6. Conferinţele C.S.C.E./O.S.C.E. la nivel înalt au avut loc la Helsinki (1992),

Budapesta (1994), Lisabona (1996) şi Istambul (18-19 noiembrie 1999)

Page 64: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

64

7. Convenţiile Internaţionale privind opiumul, Haga 23 ianuarie 1912, Geneva

11 februarie 1925 şi 19 februarie 1925

8. Convenţia de limitare a producerii şi controlul distribuirii narcoticelor,

Geneva, 13 iulie 1931

9. Convenţia de la Geneva, 1931

10. Convenţia unică a stupefiantelor, încheiată la New York la 30 martie 1961,

amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a

aderat prin Decretul nr. 626/1973//Buletinul Oficial, partea I, nr. 213/1973

11. Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 Adoptată de România prin

Decretul nr. 626 /1973

12. Convenţia Naţiunilor Unite asupra substanţelor psihotrope din 1971

13. Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961

14. Declaraţia de Intenţie privind cooperarea în cadrul SECI, Geneva, 6

decembrie 1996

15. Declaraţia de la Bucureşti pentru reprimarea terorismului, adoptată de

Comitetul Mixt de Cooperare 2001

16. Declaraţia de principii fundamentale de justiţie, referitoare la victimele

criminalităţii şi victimele abuzului de putere. adoptată de Adunarea Generală

prin rezoluţia sa 40/30 din 29 noiembrie 1985

17. Conferinţa Internaţională Justice and community integration, mai 2009

18. Grupul Pompidou – Platforma de Justiţie Penală

19. Inspectoratul de Politie a Judeţean Braşov, Buletin de presă

20. Organizaţia Mondială a Sănătăţii, – Raport tehnic 836, 1993

21. O.N.U.D.C. - Raport privind cea de-a 14-a sesiune a Comisiei ONU pentru

prevenirea crimei şi pentru justiţie penală, C.P.C.J.– Bangkok/Thailanda, mai,

2004

22. Programul Federaţiei Ruse privind Măsurile federale de ansamblu pentru

combaterea consumului şi traficului ilicit de droguri pentru 2005-2009

23. Planul de acţiune 2005 – 2008 pentru implementarea Strategiei Europene

Antidrog pentru perioada 2005–2012

24. Platforma de cooperare în domeniul securităţii, Carta de securitate

europeană, Istanbul, noiembrie 1999

25. Raportul de evaluare - Agenţia Naţională Antidrog - semestrul I, 2006

26. Raport de evaluare al Strategiei naţionale antidrog 2003-2004 – Agenţia

Naţională Antidrog, Ed. 2005

27. Raport de evaluare a fenomenului drogurilor în anul 2008 – Agenţia

Naţională Antidrog Ed. 2009

28. Raportul Organismului Internaţional de Control al Stupefiantelor, O.N.U.,

2005

29. Raportul Organismului Internaţional de Control al Stupefiantelor, 2008.

30. Raportul de Evaluare a activităţilor desfăşurate de M.A.I. în anul 2009,

Bilanţul M.A.I., martie 2010

31. Raportul Inspectoratul General al Politiei Române, Agenţia Naţională

Antidrog pe anul 2009

Page 65: Necsulescu.I Consumul de Droguri Df

65

32. Raportul anual elaborat de Biroul Internaţional pentru Controlul

Narcoticelor ,I.N.C.B., capitolul Europa

33. Rezolutia 22 şi COSCA - Rezoluţia 4 // Support of Problem-Solving courts

approved August 3, 2000

34. Tratatul de la Maastricht – intrat in vigoare la 01 noiembrie 1992, adoptat la

01 iulie 1993

35. Tratatul de la Amsterdam – 1997 – care amendează Tratatul de la Maastricht

1992 – extinderea cooperării Europol

36. U.N.O.D.C., Comisia ONU, Raport mondial asupra drogurilor, mai 2005

37. UNODC- Raportul de Monitorizare a culturilor ilegale de Opium 2009

38. U.N.O.D.C.- Raportul de Monitorizare a culturilor ilegale de Opium, 2009

39. United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), Afghanistan Opium

Survey 2006

40. U.N.O.D.C, World Drug Report 2006

41. United Nations Office on Drugs and Crime. Drug Treatment Courts, 2004

IV. INFOGRAME

1. http://www.legaltext.ee

2. http://www.police.ac.be.

3. http://www.gnk.gov.ru

4. http://www.mpublic.ro

5. http://www.ana.ro

6. http://www.emcdda.eu.

7. http://www.eurojust.europa.eu

8. http://www.euroavocatura.ro

9. http://consilium.europa.eu

10. http://ec.europa.eu

11. http://en.wikipedia.org/wiki

12. http://polis.osce.org

13. http://www.cepol.europa.eu

14. http://www.eurojust.europa.eu

15. http://www.interpol.com

16. http://www.legislatieromaneasca.ro

17. http://www.mai.gov.ro

18. http://www.osce.org

19. http://www.politiaromana.ro

20. http://www.railpol.org

21. http://www.sri.ro

22. http://www.unodc.org


Recommended