Necesitatea evidenţei afacerii

Necesitatea evidenţei afacerii

Necesitatea şi modalităţile de înregistrare şi prezentare a informaţiilor privind activitatea economico-financiară a unui agent economic al micului business


Care este scopul acestui seminar?

De a vă familiariza cu un şir de metode şi materiale

promoţionale care sunt utilizate cu succes de agenţii

economici ai micului business pentru înregistrarea

afacerii pe suporţi de informaţie.

De a vă oferi instrumente şi sfaturi privind

culegerea, măsurarea, înregistrarea, gruparea,

generalizarea informaţiilor privind activitatea

economico-financiară a agentului economic al micului

business.


Ce reprezintă evidenţa unei afaceri?

Prin evidenţă se înţelege culegerea şi

consemnarea într-o anumită ordine a informaţiilor

despre operaţiile şi fenomenele economice, care au

loc la o întreprindere într-o perioadă de gestiune

analizată (lună, trimestru sau an).

Rolul, sarcinile şi modul de organizare a evidenţei

unei afaceri evaluează în funcţie de natura de

activitate, forma de proprietate şi cerinţele fiecărui

agent economic al micului business.


Ce exact veţi învăţa?

Ce reprezintă evidenţa unei afaceri;

Cum sunt înregistrate toate tranzacţiile şi fenomenele

economice ale unui agent economic al micului business;

Cum informaţia cumulată este reflectată în contabilitatea

agentului economic;

Ce reprezintă mijloacele economice (activele) şi sursele de

formare a acestor mijloace economice (pasivele) din cadrul

agentului micului business;

Ce reprezintă registrul de înregistrări cronologice a operaţiilor

economice întocmit pe perioada de gestiune analizată;


Ce exact veţi învăţa?

Cum sunt deschise conturile de activ şi pasiv, care sunt

elementele acestora;

Care este modalitatea de reflectare a informaţiilor în conturi în

baza documentelor justificative;

Care sunt principiile contabilităţii: procedeele metodei

contabilităţii, procesele economice;

Documentele primare şi centralizate;

Rapoartele financiare care trebuie să fie prezentate organelor

de stat respective la termenii stabiliţi.


Etaloanele de evidenţă

Etalonul de evidenţă reprezintă o unitate de măsură

utilizată pentru exprimarea cifrică, cantitativă şi

valorică a mijloacelor economice, surselor de formare a

acestora şi proceselor economice.

În practica economică se folosesc 3 feluri de etaloane:

etalonul natural

etalonul muncă

etalonul valoric


Contabilitatea unui agent economic al micului business

Evidenţa contabilă furnizează informaţii despre starea şi

schimbarea situaţiei patrimoniale şi financiare a

întreprinderii.

Scopul ei constă în calcularea rezultatelor financiare şi

întocmirea rapoartelor financiare (dărilor de seamă).

La etapa actuală sunt prevăzute 4 forme de bază de rapoarte

financiare trimestriale şi anuale:

bilanţul contabil

raportul privind rezultatele financiare

raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

raportul privind fluxul capitalului propriu


Cerinţele de bază ale evidenţei afacerii

În condiţiile economiei de piaţă contabilitatea trebuie să fie:

Simplă

Clară

Obiectivă

Completă

Operativă

Reală


Principiile evidenţei contabile

Contabilitatea conform Standardelor Naţionale de Contabilitate

trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

Continuitatea activităţii

Permanenţa metodelor

Dubla înregistrare

Principiul prudenţei

Principiul specializării exerciţiului (calculării)

Principiul periodicităţii

Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere (iniţial)

Principiul necompensării

Principiul autonomiei

Principiul imaginii fidele


Obiectul contabilităţii

Obiectul contabilităţii îl constituie existenţa şi mişcarea

mijloacelor întreprinderii în procesul reproducţiei sociale.

Obiectul contabilităţii cuprinde următoarele elemente structurale:

Veniturile

Cheltuielile

Activele

Pasivele


Activele

Activele reprezintă totalitatea mijloacelor economice

aflate la dispoziţia întreprinderii şi controlate de către

aceasta. În cadrul agenţilor economici se utilizează un

număr mare de diverse active, care se clasifică în

următoarele elemente:

Activele pe termen lung

Activele curente


Activele

Activele pe termen lung reprezintă mijloacele

economice ale întreprinderii cu o durată de utilizare mai

mare de un an de zile, care se clasifică în:

Active nemateriale pe termen lung

Active materiale pe termen lung

Active financiare pe termen lung

Alte active pe termen lung

•Activele pe termen lung


Activele

Activele pe termen scurt reprezintă mijloacele

economice ale întreprinderii cu o durată de utilizare de

până la un an de zile şi le clasifică în următoarele

elemente:

Stocuri de mărfuri şi materiale

Creanţe pe termen scurt

Investiţii pe termen scurt

Mijloace băneşti

Alte active curente

•Activele curente


Pasivele

Pasivele reprezintă sursele de finanţare sau

constituire ale mijloacelor economice ale întreprinderii.

În practica economică pasivele se clasifică în:

Capital propriu Capital împrumutat


Pasivele

Capitalul propriu reprezintă sursa permanentă,

proprie de finanţare a mijloacelor economice ale

întreprinderii care se constituie la înfiinţarea

întreprinderii şi este o condiţie obligatorie de existenţă

şi funcţionare a acesteia.

Capitalul propriu include următoarele elemente:

Capitalul statutar şi suplimentar

Rezerve

Profit nerepartizat

Capital secundar

•Capitalul propriu


Pasivele

Capitalul împrumutat reprezintă o sursă străină de

finanţare a mijloacelor economice ale întreprinderii şi

se clasifică în:

Datorii pe termen lung

•Datorii financiare

•Datorii calculate

Datorii pe termen scurt

•Datorii financiare

•Datorii comerciale

•Datorii calculate

•Capitalul împrumutat


Veniturile

Veniturile reprezintă ansamblul avantajelor economice

primite sau ce trebuie să fie primite din activitatea

economico-financiară a întreprinderii, care se înregisttrează

în evidenţă conform principiului calculării şi se clasifică în:

Venituri din activitatea operaţională

•Venituri din vânzări

•Alte venituri operaţionale

Venituri din activitatea neoperaţională

•Venituri din activitatea de investiţii

•Venituri din activitatea financiară

•Venituri excepţionale


Cheltuielile

Cheltuielile reprezintă consumurile şi/sau pierderile care se scad

din venituri la determinarea rezultatului financiar, care se

înregistrează conform principiului calculării şi se clasifică în:

Cheltuieli din activitatea operaţională•Costul vânzărilor•Cheltuieli comerciale•Cheltuieli generale şi administrative•Alte cheltuieli operaţionale

Cheltuieli din activitatea neoperaţională•Cheltuieli din activitatea de investiţii•Cheltuieli din activitatea financiară•Cheltuieli excepţionale

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit


Rezultatele financiare

Veniturile şi cheltuielile participă la calcularea

rezultatelor financiare, care pot fi sub formă de:

Profit

Pierdere


Procesele economice

Activitatea economico-financiară a agentului

economic al micului business poate cuprinde 3

procese economice de bază:

Producerea

Aprovizionarea

Desfacerea


Metoda contabilităţii

Metoda contabilităţii studiază: activele, pasivele, veniturile, cheltuielile

şi rezultatele activităţii întreprinderii.

Contabilitatea foloseşte procedee specifice, la care se referă:

Contul contabil Dubla înregistrare Documentaţia Inventarierea Evaluarea Calculaţia Bilanţul contabil Dări de seamă


Bilanţul contabil

Bilanţul contabil reprezintă un raport financiar

ca un procedeu al metodei contabilităţii de

reflectare, generalizare şi grupare ordonată în

formă valorică la o anumită dată a activelor şi

pasivelor întreprinderii;

Conform SNC bilanţul contabil se întocmeşte

în ultima zi a perioadei de gestiune (trimestru, an);

Particularitatea bilanţului contabil constă în

identitatea (egalitatea) totalurilor valorice ale

activului şi pasivului conform principiului dublei

înregistrări.


Structura bilanţului contabil

Bilanţul contabil la data __________________

Activ Suma lei Pasiv Suma lei

1. Active pe Termen Lung

2. Active Curente

3. Capital Propriu

4. Datorii pe Termen Lung

5. Datorii pe Termen Scurt

Total Active W Total Pasive W


Operaţiile (tranzacţiile) economice

Pe parcursul activităţii ordinare a unui agent economic al micului

business au loc operaţii economice, care se înregistrează în contabilitate

conform principiului dublei înregistrări în partidă dublă, adică în debitul unui

cont şi în creditul altui cont cu aceeaşi sumă valorică.

De exemplu: S-au procurat mărfuri de la furnizori, în sumă de 20 000 lei.

Momentul efectuării tranzacţiei nu corespunde cu momentul plăţii

mijloacelor băneşti pentru această tranzacţie.

În rezultatul acestei operaţii:

S-au mărit stocurile de mărfuri ale agentului

economic cu 20 000 lei

S-au mărit datoriile faţă de furnizorii de

mărfuri cu 20 000 lei.


Contul contabil

Contul contabil reprezintă un procedeu de

înregistrare curentă, grupare ordonată şi control

operativ a existenţei şi mişcării activelor şi pasivelor

întreprinderii într-o perioadă de gestiune (lună,

trimestru)

Se deosebesc:

Conturi de activ

Conturi de pasiv


Elementele structurale ale contului

Fiecare cont are următoarele elemente structurale:

Titlul sau denumirea contului

Partea debitoare

Partea creditoare

Rulajul debitor

Rulajul creditor

Soldul iniţial

Soldul final


Structura contului de activ

Si – soldul iniţial reflectă existenţa valorică a elementului patrimonial la începutul

perioadei de gestiune (începutul lunii);

Rdt – rulajul debitor reprezintă suma totală a operaţiilor economice reflectate în

debitul contului ce duc la majorarea elementului patrimonial;

Rct – rulajul creditor reprezintă suma totală a operaţiunilor economice reflectate în

creditul contului ce duc la micşorarea valorică a elementului patrimonial;

Sf – soldul final reflectă mărimea valorică a elementului patrimonial la sfârşitul

perioadei de gestiune (sfârşitul lunii).

Sf se calculează după relaţia:

Sf = Si + Rdt – Rct

Dt 217 Mărfuri Ct

Si 0

1) 20 000

Rdt 20 000 Rct 0

Sf 20 000


Structura contului de pasiv

Si – soldul iniţial reflectă existenţa valorică a elementului patrimonial la începutul

perioadei de gestiune (începutul lunii);

Rdt – rulajul debitor reprezintă suma totală a operaţiunilor economice reflectate în

debitul contului ce duc la micşorarea valorică a elementului patrimonial;

Rct – rulajul creditor reprezintă suma totală a operaţiilor economice reflectate în

creditul contului ce duc la majorarea elementului patrimonial;

Sf – soldul final reflectă mărimea valorică a elementului patrimonial la sfârşitul

perioadei de gestiune (sfârşitul lunii).

Sf se calculează după relaţia:

Sf = Si + Rct – Rdt

Dt 521 Datorii privind facturile comerciale Ct

Si 0

1) 20 000

Rdt 0 Rct 20 000

Sf 20 000


Interrelaţia conturilor contabile cu bilanţul contabil

Există patru tipuri de modificări bilanţiere în rezultatul influenţei

tranzacţiilor economice:

A = P (activul este egal cu pasivul)

x – operaţie (tranzacţie) economică

A + x – x = P – modificarea internă sau de structură

A = P + x – x – modificare internă sau de structură

A + x = P + x – modificare externă sau de volum

A – x = P – x – modificare externă sau de volum


Registrul de înregistrări cronologice a tranzacţiilor economice

________________________denumirea întreprinderii

Registrul – jurnal de evidenţă a operaţiilor economice pe _______ 200_

Nr. operaţiei

economice

Data efectuării operaţiei

economice

Documentul justificativ

Conţinutul operaţiilor economice

Suma, lei

Corespondenţa conturilor

Debit Credit

1 2 3 4 5 6 7

1. 4.12.200_ Factura fiscală

De la furnizori s-au procurat mărfuri

20 000 217 521Registrul – jurnal de evidenţă a operaţiilor economice se

înregistrează în ordine cronologică şi mod sistematic.


Sistemul contabil complet

Sistemul contabil complet –

sistem contabil care prevede utilizarea

Planului de conturi contabile unic,

formularelor de registre contabile şi

rapoarte financiare prevăzute pentru

agenţii economici care în conformitate

cu legislaţia în vigoare nu se

încadrează în categoria de agenţi ai

micului business.


Sistemul contabil simplificat

Sistem contabil simplificat –

sistem contabil care prevede

utilizarea variantelor simplificate

ale Planului de conturi contabile,

formularelor de registre

contabile şi rapoarte financiare.


Planul de conturi contabile simplificat

Planul de conturi contabile simplificat –

nomenclator de conturi stabilit de

întreprinderea micului business în

condiţiile aplicării sistemului contabil

simplificat pentru contabilizarea activelor,

capitalului propriu, datoriilor, veniturilor,

cheltuielilor şi rezultatelor activităţii.


Mulţumim pentru atenţie !

Date post:	02-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	aidan-king
View:	62 times
Download:	4 times

Necesitatea evidenţei afacerii

Documents