12
Natura 2000 în regiunea continentală
Natura 2000 în
regiunea continentală
2 Natura 2000 în regiunea continentală
Comisia Europeană
Direcția Generală Mediu
Autor: Kerstin Sundseth, Ecosystems LTD, Bruxelles.
Redactor-șef: Susanne Wegefelt, Comisia Europeană,
unitatea B2 Natură și Biodiversitate, B-1049 Bruxelles.
Colaboratori: John Houston, Mats Eriksson, Marco Fritz.
Mulțumiri: Adresăm mulțumiri Centrului tematic
european pentru biodiversitate și Universității Catolice din
Leuven, Divizia SADL, care au furnizat datele pentru tabele
și hărți
Concepția grafi că: NatureBureau International
Credite pentru fotografi i: Copertă față: pădure naturală
predominantă de fag, Germania Centrală, Thomas
Stephan, Nationalpark Hainich; INSERŢII DE SUS ÎN JOS autor
necunoscut, Geert Raeymaekers, H. Baumgartner,
Nationalpark Donau-Auen, C. Aschenmeier.
Copertă spate: Mittlere Elbe, Germania, Guido Puhlmann,
Biosphärenreservat Flusslandschaft Mittlere Elbe.
Informații suplimentare privind Natura 2000 sunt
disponibile la http://ec.europa.eu/environment/nature
CuprinsRegiunea continentală – centrul Europei. .......................p. 3
Speciile Natura 2000 din regiunea continentală ...........p. 5
Harta siturilor Natura 2000 din regiunea
continentală ...............................................................................p. 6
Tipurile de habitat Natura 2000 din regiunea
continentală ...............................................................................p. 8
Probleme de gestionare în regiunea
continentală ...............................................................................p. 10
Europe Direct este un serviciu care vă ajută
să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care le aveţi
despre Uniunea Europeană.
Un număr unic gratuit (*):
00 800 6 7 8 9 10 11
(*) Anumiţi operatori de telefonie mobilă
nu permit accesul la numerele 00 800 sau
pot factura aceste apeluri.
Informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile
pe internet (http://europa.eu).
Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii
Europene, 2010
© Comunităţile Europene, 2010
2010 – 12 pp – 21 x 29,7 cm
ISBN 978-92-79-13173-8
doi:10.2779/64282
Reproducerea este autorizată numai cu condiția menționării
sursei. Fotografi ile sunt supuse drepturilor de autor și nu pot
fi utilizate fără acordul prealabil scris al fotografi lor.
Printed in Belgium
Tipărit pe hârtie reciclată care a primit eticheta ecologică a Uniunii Europene pentru hârtie grafi căhttp://ec.europa.eu/environment/ecolabel
3Natura 2000 în regiunea continentală
Regiunea continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene și se întinde pe o fâșie largă de la vest la est, pornind din centrul Franței și îndreptându-se către granița estică a Poloniei în partea de nord și a României în partea de sud. În afara teritoriului UE, aceasta se întinde până la Munții Ural, la granița cu Asia. În sud, regiunea este aproape împărțită în două de lanțurile muntoase înalte din zona alpină și de zonele de stepă din Câmpia Panonică. Sunt incluse și părți din zona litorală a Mării Adriatice și a Mării Baltice.
În total, regiunea continentală include, integral sau parțial, teritoriul a 13 state membre ale UE. Aceasta cuprinde zone întinse din Franța, Germania, Italia, Polonia, Republica Cehă și Bulgaria, precum și părți semnifi cative din Danemarca, Belgia, Austria, Slovenia și România. Luxemburg este singurul stat care se situează în întregime în regiunea continentală, în timp ce, la polul opus, Suedia are doar 3% din teritoriu în această regiune.
În general, clima se caracterizează prin contraste puternice între iernile reci și verile foarte călduroase. Climatul continental devine mai pronunțat pe măsură ce ne deplasăm spre est. În est, condițiile extreme de căldură și frig, umezeală și secetă, sunt mai frecvente și au un impact puternic asupra vegetației.
Înaintând spre vest, caracteristicile devin mai puțin evidente datorită infl uențelor oceanice ale regiunii atlantice, care asigură condiții mai blânde. De exemplu, temperaturile lunii ianuarie în Varșovia coboară, în general,
cu mult sub temperatura de îngheț, pe când în Alsacia, acestea tind să rămână peste 0 °C.
Peisajul regiunii continentale este, de regulă, plat în nord și mai deluros în sud, cu excepția luncilor vaste din bazinul Padului și cel al Dunării. Marea Câmpie Nord-europeană acoperă o mare parte din nordul Germaniei, Danemarca, Polonia și Rusia.
Formată prin înaintarea și retragerea ghețarilor, această zonă vastă a fost în trecut acoperită de păduri joase caducifoliate de fag, presărate cu lunci, terenuri mlăștinoase și mocirle. Cu toate acestea, o mare parte din aceste păduri a fost defrișată pentru combustibil și pentru cherestea și înlocuită cu zone de producție agricolă la scară largă. Transformarea este de o asemenea anvergură încât această zonă este denumită adesea „coșul cu pâine” al Europei.
Sub nivelul câmpiilor, există o centură de morene, care conține mii de lacuri, smârcuri și mlaștini de jur împrejurul regiunii pomeraniene din estul Germaniei și Polonia. Aceasta este una dintre cele mai puțin populate zone ale centurii continentale, nu doar din cauza terenului difi cil, dar și a amplasării sale strategice în urma celor două războaie mondiale, drept zonă de frontieră între est și vest.
Spre sud, vegetația începe să fi e infl uențată puternic de clima mediteraneeană și de condițiile sub-alpine. Vârfurile mai joase ale Alpilor, Apeninilor și Carpaților, precum și zonele deluroase din Munții Vosgi, Ardeni și Pădurea Neagră, de exemplu, adăpostesc numeroase specii și habitate care se găsesc și în zona alpină.
Regiunea continentală este străbătută de unele dintre cele mai importante fl uvii ale Europei: Dunărea, Loara, Rinul, Padul, Elba, Oderul, Vistula…. De-a lungul anilor, acestea au jucat un rol economic major, făcând legătura între nord și sud prin căile navigabile interioare. În consecință, cele mai multe dintre acestea au fost canalizate și regularizate, ducând la o pierdere importantă de zone vaste de habitate și specii de luncă.
Regiunea continentală –centrul Europei
Pădure de fag din Hainich, primăvara, Germania. Foto © Buchenwaldinstitut.eV
Re
giu
ne
a c
on
tin
en
tală
4 Natura 2000 în regiunea continentală
În ciuda acestor transformări, biodiversitatea regiunii continentale este relativ bogată. Afl ându-se la intersecția atâtor zone biogeografi ce diferite, aceasta împarte numeroase specii cu alte regiuni.
După ultima eră glaciară, plantele și animalele au recolonizat Europa centrală pe căi diferite. Unele au coborât din Alpi și din Carpați, altele au migrat către nord din zona mediteraneeană sau din Peninsula Balcanică. Altele, în schimb, au venit din est. Diversitatea de plante, animale și tipuri de habitat rezultată în urma acestui proces este foarte mare, în ciuda faptului că foarte puține specii sunt cu adevărat endemice.
În ceea ce privește exploatarea umană, nivelurile de populare sunt, în general, ridicate, în special în zonele urbane nordice din Germania, Danemarca și Polonia. Europa Centrală a fost timp de mulți ani principalul centru industrial al Europei, furnizând o mare parte din necesarul de cărbune, minereu de fi er, cupru și oțel. Regiuni întregi sunt dominate de zone industriale întinse, cum ar fi Ruhrgebiet din vestul Germaniei.
Zone similare există și în estul Germanei, în Polonia și Republica Cehă. Cunoscută sub numele de Triunghiul negru, această regiune a avut de suferit din cauza poluării industriale masive. Exploatările miniere de suprafață, extracția de cupru, arderea cărbunelui brun (lignitului) etc. au generat cantități considerabile de produse secundare toxice. Drept rezultat, Triunghiul negru rămâne până în prezent una din cele mai poluate zone din Europa.
Natura 2000 în regiunea continentală
Re
giu
ne
a c
on
tin
en
tală
Sursa:Centrul tematic european pentru biodiversitate (Agenția Europeană de Mediu)http://biodiversity.eionet.europa.euOctober2008
Regiunea Țările implicate% din
teritoriul UE
Atlantică Belgia, Germania, Danemarca, Spania, Franța, Irlanda, Portugalia, Țările de Jos, Regatul Unit
18,4
Boreală Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Suedia
18,8
Continentală Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Polonia, România, Suedia, Slovenia
29,3
Alpină Austria, Bulgaria, Germania, Spania, Finlanda, Franța, Italia, Polonia, România, Suedia, Slovenia, Slovacia
8,6
Panonică Republica Cehă, Ungaria, România, Slovacia
3,0
Stepică România 0,9
Pontică Bulgaria, România 0,3
Mediteraneeană Cipru, Spania, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia
20,6
Macaroneziană Spania, Portugalia 0,2
5Natura 2000 în regiunea continentală
Regiunea continentală adăpostește 184 de specii de animale și 102 specii de plante rare incluse în Directiva Habitate, precum și peste o treime din speciile de păsări menționate în Anexa I la Directiva Păsări. Multe sunt asociate pădurilor de fag, stejar și carpen, tipice acestei regiuni. Speciile tipice de păsări includ, printre altele, ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), gaia roșie (Milvus milvus), ierunca (Bonasa bonasia) și muscarul gulerat (Ficedula albicollis). Sub coroana copacilor, o multitudine de specii de plante și insecte și-au găsit adăpost în mijlocul numeroaselor microhabitate specifi ce pădurilor.
Datorită numărului mare de râuri, mlaștini, fânețe de luncă și alte habitate de zone umede din regiunea continentală, speciile de apă dulce sunt, de asemenea, bine reprezentate. Vidra europeană (Lutra lutra), de exemplu, continuă să fi e o specie relativ răspândită, deși este supusă unei presiuni tot mai mari, din cauza poluării și a pierderii habitatului.
Numărul speciilor de pești este, de asemenea, considerabil. Peste două treimi din speciile enumerate în Directiva Habitate trăiesc în această regiune, inclusiv unele specii endemice rare, precum pietrarul (Zingel zingel) sau lostrița de Dunăre (Hucho hucho).
În regiunea continentală trăiesc și multe specii rare de amfi bieni. Opt specii enumerate în Directiva Habitate se întâlnesc doar în bazinul Padului din Italia. Acestea includ o subspecie rară, broasca săpătoare brună (Pelobates fuscus insubricus), două specii de salamandră de peșteră (Hydromantes ambrosii și H strinatii), precum și proteul de peșteră (Proteus anguinus).
Acesta din urmă este, de fapt, mai specifi c sistemelor de peșteri din Slovenia, unde este cunoscut în plan local drept „peștele om” datorită culorii deschise a tegumentului. Ajungând la o lungime de 25 cm, acest amfi bian rar a uimit timp ani de zile oamenii de știință prin capacitatea sa de a ajunge la maturitate sexuală fără a trece prin procesul de metamorfoză.
La fel ca în alte regiuni ale Europei, o mare parte din peisajul continental a fost puternic infl uențat de
Speciile Natura 2000 din regiunea continentală
Lostrița de Dunăre (Hucho hucho)Această salmonidă din Europa Centrală trăiește exclusiv în apă dulce. Ea poate atinge
o lungime de 2 metri și o greutate de până la 100 kg. Odinioară răspândită în Austria și
în sudul Germaniei, aria sa de răspândire s-a diminuat considerabil în urma construcției
mai multor centrale hidroelectrice, care efectiv i-au blocat accesul la multe dintre mătcile
naturale de reproducere. În prezent, aceasta se limitează la patru afl uenți separați ai
Dunării austriece. Unul dintre ultimele refugii este sistemul fl uvial Pielach-Melk din Austria
Inferioară. Aici, zonele de reproducere sunt încă relativ intacte, însă accesul la ele este
limitat de nu mai puțin de 13 obstacole, precum stăvilare și microcentrale hidroelectrice,
situate pe o distanță de 45 km. Din 1999, s-au întreprins demersuri pentru ca fi ecare
obstacol să devină surmontabil pentru lostriță și, astfel, să se formeze o zonă continuă de
peste 78 km, care ar putea facilita restabilirea legăturii dintre populațiile izolate.
Buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina)Denumit inspirat după burta viu colorată, de care se
folosește pentru a ține prădătorii la distanță, buhaiul de
baltă cu burta roșie duce o viață modestă în și în preajma
iazurilor ferite de lumina soarelui. Habitatele sale favorite
sunt pajiștile pe care se practică pășunatul extensiv
pe soluri calcaroase din Europa Centrală și de Est.
Adulții hibernează pe sol, dar își petrec majoritatea
lunilor de primăvară și vară în bălțile lor de reproducere.
În această perioadă, se aud de peste tot sunetele
tânguitoare ale chemărilor lor de împerechere. Din
nefericire, multe astfel de habitate sunt, în prezent,
utilizate și intensiv pentru agricultură și, drept consecință,
cele mai potrivite iazuri au fost arate sau sunt foarte
poluate. Prin urmare, populațiile de buhai de baltă cu
burta roșie au dispărut. În prezent, se depun eforturi de
restaurare a iazurilor și a împrejurimilor lor în diferite
țări precum Danemarca și Germania. De asemenea,
sunt reintroduse și exemplare crescute în captivitate în
speranța reconsolidării populațiilor existente.
agricultură. Deși, în prezent, predomină creșterea intensivă la scară largă, zone importante de fânețe și pășuni seminaturale sunt încă exploatate extensiv, în special în partea estică și sudică a regiunii. Acestea atrag specii precum cristeiul de câmp (Crex crex) sau barza (Ciconia ciconia), specii care depind de sistemele agricole extensive pentru a supraviețui. S-a estimat că doar în Polonia există aproximativ 40 000 de berze, un sfert din populația de berze la nivel mondial hrănindu-se pe fânețele dintre fl uviile Oder și Bug.
Fânețele și pășunile umede sunt, de asemenea, extrem de populate cu specii de plante și includ specii rare precum clopoțelul de Boemia (Campanula bohemica) sau gențiana (Gentianella germanica).
Foto
© L
ub
om
ir H
lase
k
Foto
© A
. E. Z
ite
k
Sp
eci
ile N
atu
ra 2
00
0
6 Natura 2000 în regiunea continentală6 NatNatura 20000000 0 0 0 0 îîn îîî regiunea continentală
Lista siturilor Natura 2000 din regiunea continentală a fost adoptată inițial în luna decembrie 2004 și actualizată ulterior în lunile noiembrie 2007, respectiv decembrie 2008. În total, în regiunea continentală există 7 475 de situri de importanță comunitară (SIC) în temeiul Directivei Habitate și alte 1 478 de arii de protecție specială (APS) în temeiul Directivei Păsări. Adesea, unele situri de importanță comunitară și unele arii de protecție specială se suprapun în mare măsură, ceea ce înseamnă că cele două statistici nu se cumulează. Cu toate acestea, se estimează că, împreună, acestea acoperă peste 10 % din suprafața totală a acestei regiuni.
Harta siturilor Natura 2000 din regiunea continentală
Ha
rta
sit
uri
lor
Na
tura
20
00
6 Natura 2000 în regiunea continentală
SIC
APS
APS și SIC
Harta se bazează pe coordonatele
siturilor furnizate de Comisia
Europeană prin intermediul
Universității din Leuven, divizia SADL,
octombrie 2008
1Champagne
Ardennes
Foto © D. Depree
Foto
© A
. Ba
lth
aza
rd
2Pajiștile din
Elsenborn
Foto © G. Raeymeakers
Foto
© F
. Va
sse
n
Sursa: Centrul tematic european pentru biodiversitate (Agenția Europeană de Mediu)http://biodiversity.eionet.europa.eu
statisticile nu se cumulează deoarece numeroase specii și habitate apar în două sau mai –multe regiuni biogeografi cePăsările din anexa I la Directiva Păsări nu sunt enumerate deoarece nu sunt clasifi cate în –funcție de regiunea biogeografi că
Numărul tipurilor de habitat din anexa I și numărul
speciilor sau subspeciilor din anexa II la Directiva Habitate.
Sursa: Centrul tematic european pentru biodiversitate (Agenția Europeană de Mediu) http://biodiversity.eionet.europa.eu octombrie 2008APS și SIC nu se cumulează deoarece se suprapun în mare măsură –Întrucât baza de date nu permite împărțirea siturilor între regiuni, cele care se afl ă la limita dintre două regiuni pot fi numărate de două ori –Procentul zonelor marine nu este disponibil –Ariile de protecție specială nu sunt selectate în funcție de regiunea biogeografi că –Zona APS pentru regiunea stepică este calculată conform datelor SIG disponibile –
Regiunea Tipurile de habitat Animale Plante
Atlantică 117 80 52
Boreală 88 70 61
Continentală 159 184 102
Alpină 119 161 107
Panonică 56 118 46
Stepică 25 25 14
Pontică 58 79 6
Mediteraneeană 146 158 270
Macaroneziană 38 22 159
Regiunea Nr. SIC
Suprafața
totală
acoperită
(km²)
Suprafața
terestră
acoperită (km²)
% din
suprafața
terestră totală
Nr. APS
Suprafața
totală
acoperită
(km²)
Suprafața
terestră
acoperită (km²)
% din
suprafața
terestră totală
Atlantică 2 747 109 684 68 794 8,7 882 76 572 50 572 6,4
Boreală 6 266 111 278 96 549 12,0 1 165 70 341 54 904 6,8
Continentală 7 475 150 014 135 120 10,8 1 478 147 559 128 432 12,4
Alpină 1 496 145 643 145 643 39,7 365 93 397 93 397 31,1
Panonică 756 15 858 15 858 12,3 100 19 965 19 965 17,5
Stepică 34 7 210 7 210 19,4 40 8 628 (*) 8 628 24,4
Pontică 40 10 243 8 298 71,8 27 4 100 3 561 30,8
Mediteraneeană 2 928 188 580 174 930 19,8 999 147 358 142 350 16,0
Macaroneziană 211 5 385 3 516 33,5 65 3 448 3 388 32,3
TOTAL 21 612 655 968 568 463 13,3 5 004 486 571 429 615 10,5
7Natura 2000 în regiunea continentală 7NNNNatNNNN ura 2000 în regiunea continentală 7Natura 2000 în regiunea continentală
5 Mols Bierge
10 Delta Padului
Foto © Parco Delta del Po
Foto
© w
ww
.lalu
pu
sin
fab
ula
.it
9
Rakov Škocjan
Foto © A. Hodalič
Foto
© I.
Mo
dic
44
22
11
77
88
99
1010000
55
66
1111
1212
3 Valea râului Our
4 Hainich
Foto
© B
uch
en
wa
lkin
stit
ut.
eV
.
Foto © Nationalpark
Hainich
Foto
© K
. Su
nd
seth
6Mlaștinile
Biebzra
Foto © G. Klosowscy
Foto
© B
ieb
zra
Na
tio
na
l Pa
rk
7
Parcul Național Sumava
Foto © J. Hlasek
Foto
© S
um
ava
Na
tio
na
l Pa
rk
12
Lacul Srebarna
Foto
© M
lad
en
Va
sile
v
ww
w.n
eo
ph
ron
.co
m
Foto © A. Sylwester
8 Valea râului Lafnitz
Foto
© B
BL
Ha
rtb
erg
11
Cheile NereiFoto © Chavdar Nikolovwww.neophron.com
Foto
© e
lf_
14
/fl i
ckr.
com
Foto © R. Czech
3 Valea a rârâulu ui Our
HainHainich
Foto © D. Kjaer
33
Foto
©
R.C
lem
en
t/w
ww
.ou
r-p
ho
to.lu
8 Natura 2000 în regiunea continentală
Tipurile de habitat Natura 2000 din regiunea continentalăÎnainte de a fi transformată în terenuri agricole, o mare
parte din regiunea continentală a fost dominată de păduri
caducifoliate. Condițiile climatice și solurile sunt foarte
prielnice pădurilor de foioase, precum celor de fag (Fagus
sylvaticus) care aici se afl ă în centrul ariei lor de răspândire.
Către est, fagul este înlocuit treptat de stejar și carpen, în
timp ce în nord, la altitudine și pe soluri mai sărace, câștigă
teren pâlcurile naturale de conifere, devenind din ce în ce
mai frecvente, în special pe versanții nordici mai reci.
Aceste habitate extrem de bogate joacă un rol important
în răspândirea speciilor, oferind vieții sălbatice un coridor
ecologic natural de deplasare într-un peisaj care devine
rapid tot mai impenetrabil. Din păcate, majoritatea acestor
Delta PaduluiSituată de-a lungul coastei Adriatice din regiunea continentală, Delta joasă a Padului
este cea mai întinsă zonă umedă din Italia și una din cele mai productive din regiunea
mediteraneeană. Aceasta se întinde pe aproximativ 1 300 km², peste o treime
fi ind protejată drept APS în conformitate cu Directiva Păsări. În această zonă pot fi
observate peste 280 de specii de păsări, inclusiv specia rară de stârc galben (Ardeola
ralloides), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) și rața roșie (Aythya nyroca). Marea
diversitate a speciilor se datorează complexității habitatelor terestre, fl uviale și costiere
prezente. Râurile, terenurile mlăștinoase, dunele, lagunele de coastă, zonele umede
cu apă dulce, pădurile străvechi de pini și pădurile mixte de stejar se amestecă într-un
mozaic bogat de habitate care se întrepătrund. Speciile din regiunea continentală
trăiesc alături de cele din regiunea mediteraneeană. Istoria îndelungată a exploatării
terenurilor de către om a sporit această complexitate, însă nivelul de activitate și
dezvoltare la scară industrială din ultima perioadă a avut un efect negativ asupra
bogățiilor naturale ale Deltei Padului. În prezent, în toate sectoarele se fac demersuri
pentru dezvoltarea unei metode unitare de gestionare pe termen lung a întregii delte.
habitate riverane au dispărut sau au fost întrerupte, reducându-și simțitor dimensiunea.
Odinioară, porțiuni semnifi cative de păduri mlăștinoase, păduri aluvionare și păduri mixte riverane constituiau, de asemenea, un peisaj comun de-a lungul văilor și în lunci. Aceste habitate extrem de bogate joacă un rol important în calitate de coridoare naturale în peisajul mai larg. Cu toate acestea, majoritatea au dispărut și sunt, în prezent, din ce în ce mai rare.
Transformarea pădurilor în terenuri arabile, pajiști și pășuni a fost realizată aproape în întregime de primii coloniști stabiliți aici cu sute de ani în urmă. Habitatele seminaturale rezultate au evoluat în cele din urmă în rezervoare prețioase pentru speciile indigene, însă și acestea sunt amenințate de diminuarea gestionării tradiționale și de intensifi carea agriculturii. În prezent, pășunile acoperă aproximativ o șesime din regiunea continentală, variind de la pajiști subalpine și pajiști calcaroase de altitudine până la fânețe de joasă altitudine și pajiști aluviale inundabile.
Pajiștile aluviale au fost odinioară cultivate extensiv, acoperind zone întinse de-a lungul văilor. Deși mult mai
Pajiște umedă cu stânjenei, Slovacia. Foto © M. Lohmann, INSERŢIE Barză albă. Foto © J. Hlasek
Foto
© w
ww
.lalu
pu
sin
fab
ula
.it/A
ttiv
ita
/Acq
ua
/fi u
mi-
lag
hi-
ma
ri.h
tm
Tip
uri
le d
e h
ab
ita
t N
atu
ra 2
00
0
9Natura 2000 în regiunea continentală
Pajiștile calaminarienePajiștile calaminariene se găsesc pe soluri care au niveluri crescute de metale
grele, precum plumb, zinc, crom sau cupru. Cea mai mare parte a habitatului
se afl ă în siturile artifi ciale asociate activităților miniere din trecut (denumirea
habitatului provine de la una dintre cele mai vechi mine de zinc din Belgia,
„calamine”). Exemplele cvasi-naturale pe afl orimente naturale de roci și prundiș
sunt mai localizate.
Deși metalele grele sunt, de regulă, toxice pentru plante, unele specii precum
toporașul de zinc (Viola calaminarina), mierluța (Minuartia verna) sau dumbrăvița
(Epipactis youngiana) s-au adaptat extrem de bine la aceste substanțe toxice.
Nivelul scăzut de nutrienți și metalele grele mențin vegetația deschisă și
încetinesc succesiunea, fapt ce permite acestor plante mai specifi ce să crească
fără a fi amenințate de concurența colonizatorilor, în mod normal, puternici.
Foto
: © A
nd
rze
j Ke
czyń
ski
Foto
: © F
Va
sse
n
Tip
uri
le d
e h
ab
ita
t N
atu
ra 2
00
0reduse ca dimensiune, acestea încă oferă adăpost multor specii rare specifi ce zonelor umede, precum stânjenelul (Iris sibirica), cristeiul de câmp (Crex crex) și lăcarul de pipirig (Acrocephalus paludicola).
Alte habitate tipice zonelor umede includ lacuri și mlaștini, precum și smârcuri și bălți întinse de apă dulce. Valea râului Biebrza, situată în nord-estul Poloniei, de exemplu, adăpostește una dintre cele mai întinse și mai retrase regiuni mlăștinoase din Europa Centrală. Aceasta se datorează faptului că hidrologia râului s-a păstrat aproape în totalitate, ceea ce îi permite să își reverse apele pe o suprafață întinsă de câmpie.
În alte zone, peisajul carstic este străbătut de sisteme extinse de peșteri. Acestea reprezintă un refugiu important pentru multe specii rare de lilieci, dar și pentru alte specii de faună și fl oră specifi ce. Peșterile Sumava din Republica Cehă și peșterile Postojna din Slovenia se numără printre cele mai extinse sisteme de peșteri din Europa Centrală, fi ecare oferind un adăpost important unora din cele mai rare specii de lilieci din Europa.
Dunele continentale reprezintă un alt habitat neobișnuit, însă specifi c regiunii continentale. În timpul ultimei ere glaciare, peste mare parte din Europa Centrală nisipul s-a depus sau a fost adus ca sediment de fl uvii. Ca și în cazul formațiunilor nisipoase de coastă, s-au depus eforturi considerabile în vederea stabilizării acestor terenuri necultivate prin plantarea de conifere și îmbunătățirea solului. Prin urmare, dunele rămase și fauna și fl ora lor specifi că s-au redus semnifi cativ și sunt puternic fragmentate.
De-a lungul coastei nordice și a celei sudice ale regiunii continentale există o gamă largă de habitate costiere. Habitatele cu deschidere la mare, plajele și zonele cu galeți, pajiștile sărate, lagunele, dunele, landele și zonele împădurite costiere sunt toate prezente, adăpostind o viață sălbatică diversă. Aici se găsesc și două dintre cele mai mari sisteme mobile de dune din Europa, la Raabjerg Mile în Peninsula Iutlanda și Slowinski Strait în Polonia.
Pădurea BialowiezaAcoperind o suprafață de aproximativ 120 000 ha,
Pădurea Bialowieza de la frontiera dintre Polonia
și Belarus este una dintre cele mai întinse zone cu
păduri mixte virgine din Europa. Odinioară fond privat
de vânătoare pentru regii polonezi și țarii ruși, aceasta
este protejată strict ca rezervație naturală din anii
1920. Prin urmare, în această zonă s-au desfășurat
puține activități forestiere, ceea ce a permis crearea
unei diversități de specii extrem de bogate. Până în
prezent, au fost înregistrate până la 632 de specii de
plante vasculare, reprezentând aproape o treime din
toate speciile de plante descoperite în Polonia. Au fost
înregistrate și peste 230 de specii de păsări, inclusiv
multe specii de vulturi, bufnițe și ciocănitori.
Sunt prezente și populații importante de lupi, râși și
vidre, însă, probabil, pădurea este renumită în special
pentru populația sa de bizoni europeni. Această
specie a fost exterminată în 1919, însă, zece ani mai
târziu, s-a reușit reintroducerea strict controlată
a acesteia. Populația a crescut de atunci la peste
700 de exemplare, însă, din cauza numărului redus de
animale sursă, aceasta rămâne extrem de vulnerabilă la
cosangvinizare. Pădurea și copacii săi seculari sunt, de
asemenea, amenințați de activitățile forestiere invazive.
10 Natura 2000 în regiunea continentală
O mare parte din peisajul continental a suferit transformări considerabile de-a lungul secolelor de modifi cări în exploatarea terenului. Zone întinse de păduri de fag au fost defrișate pentru a furniza lemn uzinelor industriale sau pentru a fi înlocuite de culturile intensive la scară largă. Zonele umede și fânețele din lunci au fost asanate pentru a lărgi aria exploatărilor agricole. Râurile au fost îndiguite, canalizate și regularizate pentru a preveni inundațiile și pentru a crea căi de navigație interioare.
În secolul al XIX-lea, industriile grele erau omniprezente în zone-cheie precum Ruhrgebiet sau în Triunghiul negru dintre Germania, Polonia și Republica Cehă. Populația locală a crescut considerabil deoarece mulți oameni s-au îndreptat spre aceste zone în căutare de locuri de muncă. Impactul asupra mediului a fost considerabil. Vaste întinderi de pământ au fost urbanizate și transformate în zone industriale. Poluarea a început să creeze probleme majore.
Doar habitatele de pe solurile mai aride, precum mlaștinile, smârcurile și landele au scăpat de transformare majoră. Acestea fi e au fost gestionate în mod extensiv, fi e deloc. Acesta este cazul zonelor din preajma Pomeraniei, al centrului Bulgariei sau al Masivului Central din Franța. Toate aceste zone adăpostesc încă ținuturi întinse cu mlaștini, smârcuri, păduri și fânețe.
Multe zone de frontieră din apropierea fostelor granițe dintre est și vest nu s-au schimbat aproape deloc decenii
Gestionarea speciilor din anexa IV – cazul hârcioguluiHârciogul (Cricetus cricetus) era, în trecut, foarte răspândit pe terenurile agricole din
întreaga regiune continentală. Acesta putea fi întâlnit în aproape orice tip de cultură,
de la grâu, secară, ovăz, orz și porumb, până la sfeclă de zahăr, unde săpa galerii
întortocheate în solul argilos și culegea în timpul nopții semințe și alte tipuri de hrană.
Acesta a fost considerat ani întregi dăunător pentru culturi și capturat pentru comerțul
cu blănuri, însă specia a cunoscut un declin în urma trecerii la agricultura automatizată
intensivă. Populațiile s-au redus atât de mult, încât în prezent, acesta este stric protejat în
majoritatea țărilor, conform anexei IV la Directiva Habitate.
Cu toate acestea, pentru ca populațiile din ce în ce mai fragmentate de hârciogi să
supraviețuiască pe termen lung, se impun și măsuri active de gestionare. Mai multe țări au
introdus de curând planuri de conservare pentru hârciogi, în care promovează încheierea
de către agricultorii locali a unor contracte de gestionare care protejează hârciogii. În
anumite țări, agricultorii pot primi plăți suplimentare pentru programele agro-ecologice
ale UE, dacă sunt de acord să desfășoare o serie de măsuri simple favorabile hamsterilor.
Acestea includ măsuri precum cultivarea lucernei de-a lungul marginilor terenului,
utilizarea limitată a îngrășămintelor, rodenticidelor sau erbicidelor, sau aratul la suprafață,
brazdele nedepășind 20 cm adâncime, și recoltarea în a doua jumătate a lunii octombrie.
Probleme de gestionare în regiunea continentală
Activități forestiere selective în Parcul Național Hainich prin exploatarea cailor. © Nationalpark Hainich
Foto
© J
Hla
sek
Pro
ble
me
de
ge
stio
na
re
Ciocănitoare neagră. Foto © J. Hlasek
11Natura 2000 în regiunea continentală
Cooperarea internațională pentru
bazinul fl uviului DunăreaCursul Dunării parcurge mii de kilometri de la izvorul din Munții Pădurea Neagră
până la gura de vărsare din delta de la Marea Neagră. În calea sa, fl uviul traversează
numeroase țări. Timp de secole, fl uviul a avut o valoare ecologică, culturală și
economică majoră pentru toate aceste țări.
Recunoscând imensa valoare a fl uviului, din 1985 se încearcă oprirea sau chiar
inversarea unora dintre cele mai mari excese ale poluării și ale dezvoltării. În 1991, toate
țările riverane au semnat o convenție internațională privind protejarea și gestionarea
Dunării, iar în 1994 miniștrii mediului au adoptat un plan de acțiune strategică.
În același timp, a fost instituită Comisia internațională pentru protecția fl uviului
Dunărea pentru a continua acest plan de acțiune. De atunci, aceasta a fost numită și
autoritatea de coordonare a elaborării Planului de management al bazinului fl uviului
Dunărea din Directiva-cadru privind apa.
întregi după cel de Al Doilea Război Mondial, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Cu toate acestea, odată cu prăbușirea, de curând, a regimurilor comuniste și cu redeschiderea frontierelor naționale, exploatarea terenului se modifi că rapid și aici, prin abandonarea terenurilor sau prin intensifi carea exploatărilor.
Reforma politicii agricole comune și introducerea plăților de suprafață decuplate de producție pot înlesni încetinirea acestui proces. Faptul că Natura 2000 este menționată expres în regulamentul UE privind dezvoltarea rurală este un pas politic important în calea realizării unei mai bune integrări a activităților agricole și a conservării.
În timp ce peisajul este încă bine împădurit comparativ cu regiunea atlantică (aproximativ 27 % din suprafața de teren), doar un procent scăzut de teren împădurit reprezintă un sistem semi-natural de păduri de foioase. Se estimează că s-a pierdut peste 75 % din pădurea inițială, iar suprafața rămasă a fost modifi cată dramatic de practicile de gestionare comercială.
Pinul silvestru (Pinus sylvestris) care, în condiții normale, se limitează la soluri mai sărace, este, în prezent, specia dominantă în plantațiile comerciale. Doar în Germania, pădurile de pin silvestru reprezintă 72 % din totalitatea pădurilor.
Poluarea aerului provenită din activități industriale a avut, la rândul său, un rol negativ asupra biodiversității regiunii și, în special, asupra pădurilor. De exemplu, emisiile ridicate de dioxid de sulf, oxizi de azot sau amoniac reprezintă principala cauză a ploilor acide.
Acest fapt nu numai că deteriorează simțitor vegetația forestieră, ci și sensibilizează pâlcurile la forțele distructive ale naturii, precum vânturile și furtunile puternice, sau la paraziții și bolile apărute. Prin urmare, se estimează că o proporție considerabilă a copacilor din Polonia și Republica Cehă sunt parțial defoliați.
Natura 2000 în regiunea continentală
Râurile, luncile și alte zone umede ale regiunii au avut de suferit de pe urma nivelurilor ridicate ale poluării industriale și agricole. În consecință, multe dintre cursurile de apă au secat.
Majoritatea râurilor au suferit, de asemenea, modifi cări fi zice majore în ultimele două secole. Acestea au fost canalizate, îndreptate, adâncite, zăgăzuite și îndiguite. Unele dintre acestea, cum ar fi Rinul, au fost transformate în căi majore de navigație. Altele au fost modifi cate în mare măsură pentru producția de energie hidroelectrică. Luncile din preajmă au fost și ele asanate și transformate pentru a face loc agriculturii sau pentru a împiedica revărsările.
În pofi da acestor schimbări dramatice, de-a lungul multor fl uvii există încă fragmente din habitatele naturale și semi-naturale inițiale, deși într-o formă mult mai redusă.
Recunoscându-se valoarea economică și ecologică a acestor râuri, se depun eforturi pentru adoptarea unor soluții mai blânde de gestionare și, dacă este cazul, pentru refacerea unei părți din dinamica naturală a râului. Datorită Directivei-cadru privind apa, acum este nevoie de o metodă de gestionare integrată pentru întregul curs al fl uviilor și pentru bazinele lor hidrografi ce, indiferent de granițele sectoriale sau politice.
Cristei de câmp.
Foto © E. Barbelette,
LPO
Foto
© N
ati
on
alp
ark
Do
na
u-A
ue
n
Pro
ble
me
de
ge
stio
na
re
Foto
© G
uid
o P
uh
lma
nn
., Bio
sph
äre
nre
serv
at Flu
sslan
dsch
aft M
ittlere
Elb
e
Din această serie:
Uniunea Europeană are nouă regiuni biogeografi ce, fi ecare cu propria combinație specifi că de vegetație, climă și
geologie. Sunt selectate situri de importanță comunitară în funcție de fi ecare regiune, pe baza listelor naționale
furnizate de fi ecare stat membru din acea regiune. Lucrul la acest nivel facilitează conservarea tipurilor de
specii și habitate în condiții naturale similare în mai multe țări, indiferent de frontierele politice și administrative.
Împreună cu ariile de protecție specială menționate în conformitate cu Directiva Păsări, siturile de importanță
comunitară selectate pentru fi ecare regiune biogeografi că formează rețeaua ecologică Natura 2000, care acoperă
toate cele 27 de state membre ale UE.
KH
-78
-09
-63
5-R
O-C
Natura 2000 in the Alpine Region
Natura 2000 în regiunea alpină
Natura 2000 in the
Atlantic Region
Natura 2000 în regiunea atlantică
European Commission
Natura 2000 in the Black Sea Region
Natura 2000 în regiunea pontică
Natura 2000 in the Boreal Region
Natura 2000 în regiunea boreală
Natura 2000 in the
Continental Region
Natura 2000 înregiunea continentală
Natura 2000 in the Macaronesian Region
Natura 2000 înregiunea macaroneziană
Natura 2000 în regiunea mediteraneeană
Natura 2000 în regiunea panonică
Natura 2000 în regiunea stepică
ISBN 978-92-79-13173-8
