Napoleon

Bonaparte

“Ce roman a mai fost şi

viaţa mea”

Născut la: 15 Aug. 1769

Locul naşterii: Ajaccio, Corsica

A murit la: 5 Mai 1821

Locul morţii: Sf. Elena

Cauza morţii: Cancer la stomac

Nationalitatea: Franceză

Funcţia deţinută: Împăratul Franţei

Tatăl : Carlo Buonaparte

Mama: Marie-Letizia Ramolino Bonaparte

Soţie: Josephine(din 9-Mar-1796, divorţat. 1809)

Soţie : Marie Louise (din. 2-Apr-1810)

Amante: Marie Walewska (Countesă, an. 1817)

Copii: Napoleon II (Împărat al Franţei, între 1811 - 1832)

Fraţe: Joseph Bonaparte (Rege al Neapolelui şi Spaniei, din. 1768,

până. 1844)

Fraţe: Lucien Bonaparte (Prinţ de Canino, din. 1775, până. 1840)

Soră: Elisa Bonaparte (Mare Ducesă de Tuscany, din. 1777, până. 1820)

Frate: Louis Bonaparte (rege al Olandei, din. 1778, până. 1846)

Soră: Paulina Borghese(Prinţesă de Guastalla, din. 1780, până. 1825)

Soră: Caroline Bonaparte (Regină de Neapole, din. 1782, până. 1839)

Frate: Roland Jérôme Bonaparte (Rege de Westphalia, din. 1784, până.

1860)

Împărat al Franţei 1804-1814, 1815

Francmasonerie 1798-

Abdicare 4-Apr-1814

Abdicare 22-Iun-1815

Exilat pe Elba, 1814

Exilat pe Sf. Elena, 1815

Decedat:05.05.1821

Copilaria “Nabulio”

• În anul 1768 conducătoriirepublicii Genova vindeau insulaCorsica regelui Franţei, Ludovical XV-lea. Când primele trupefranceze au debarcat ca să o ia înprimire, corsicanii s-au ridicat laluptă pentru a-şi apăra libertatea.Sub conducerea lui PasqualePaoli ei au obţinut iniţial unelesuccese, dar sosindu-le întăriri,francezii i-au înfrânt pe răsculaţi,în anul următor, într-o bătăliesângeroasă (Ponte-Nuovo, 9 mai1769). Căpetenia învinşilor s-arefugiat în Anglia şi mulţi dintrelocotenenţii acestuia, între care şitânărul Carlo-Maria Buonaparte,s-au raliat noilor stapânitori.

• În această atmosferă de depresiune generală, după înfrângereasuferită, s-a născut al doilea fiu al lui Carlo-Maria Buonaparte şi aLetiţiei Buonaparte (născută Ramolino), la 15 august 1769, la Ajaccio,căruia părinţii i-au dat numele, puţin obişnuit, de Napolione. El îşi vafranţuzi cu timpul atât numele cât şi prenumele şi va intra în istorie caNapoleon Bonaparte. Numele i-a fost în cinstea unchiului săuNapoleone, care murise cu câteva săptămâni inainte în bătălia de laPonte-Nuovo, iar Napoleon va spune mai târziu Acest nume esteînzestrat cu o virtute virilă, poetică şi răsunătoare. Dar în cursulprimilor săi ani va fi numit Nabulio, sau cu pronunţia italiană,Nabulione. Ai lui, din pricina caracterului certăreţ al copilului, îl vorporecli Rabulione, adică "cel care se amestecă în toate".

• În primul an al domniei lui Ludovic al XVI-lea, Nabulio, în vârstă decinci ani este dat extern la un pension ţinut de călugăriţe la Ajaccio, oşcoala mixtă instalată într-o veche clădire a iezuiţilor. Se iniţiază întainele alfabetului, începe şă silabisească în limba italiană şi învaţă sănumere. Era deosebit de înzestrat pentru socoteli, maicile uluite l-auporeclit "Matematicianul", la educaţia religioasă avea însă note foarteproaste. Încă de mic Nabulio este fascinat de tot ceea ce înseamnă a fisoldat, printre jucăriile preferate se aflau o tobă şi o sabie de lemn,mănâncă paine neagră tocmai pentru a se obişnui cu traiul din armată(cel puţin aşa spune legenda).

Napoleon, unul din cei 12

copii ai familiei din care au

supravieţuit doar şapte.

Pregatirea militara

• Familia Buonaparte este tot săracă iar Charles (Carlo) tot speră săobţină burse pentru cei doi băieţi, Joseph şi Napolione. Pentru a li seacorda această favoare, trebuie să facă dovada de nobleţe. Tatălviitorului împărat reuşeşte să adune documentele menite sădovedească ca este de neam nobil şi poate chiar prezenta blazonulfamiliei: pe câmp roşu două bare şi două stele de azur, totul sub ocoroană de conte. La recomandarea episcopului de Autun şi frate alguvernatorului insulei Corsica, Alexandre de Marbeuf, prinţul deMontbarrey, ministru de război, îl desemnează pe Napoleone pentru afi înscris într-o şcoală militară. A fost aleasă Şcoala de la Brienne, unorăşel din Champagne, la vreo 180 de kilometri de Paris.

• Napoleone părăseşte la 15 decembrie 1778 Corsica, însoţit de tatăl său,ajungând în 15 mai 1779 la Scoala militară de la Brienne, înfiinţatădoar cu doi ani în urmă. Tânărul Napoleone, care avea pe atunci doar9 ani, este plasat în clasa a şaptea. Dorinţa lui cea mai arzătoare era săînveţe franceza corect, îi displac orele de latină dar se afirmă talentulsău la matematică şi citeşte cu nesaţ toate cărţile din bibliotecă. Seîmprieteneşte cu Bourrienne, care va fi mai târziu secretar algeneralului şi al său ca prim consul.

• După încheierea studiilor au fost trimişi la Şcoala militară de la Paris "toţibursierii şcolilor mici care doresc să meargă la artilerie, la geniu sau lamarină şi care s-au distins prin inteligenţă, bună purtare şi cunoştinţele lorde matematici". Elevul-cadet Buonaparte care tocmai a împlinit 15 aniposedă toate calităţile şi este acceptat.

• La 21 octombrie 1787, Napoleone descoperă Parisul. Ajuns la Şcoalamilitară de la Paris, se distinge în mod deosebit, bun la matematici,mediocru la latină, religie,, are note mai mici decât la Brienne. Tânărulcadet doreşte să intre în rândurile marinei. Lui Napoleon, comandantulşcolii îi refuză recomandarea pentru marină, fiind nevoit să aştepte încă unan pentru a merge la artilerie. La 23 martie 1785, Buonaparte află demoartea tatălui său, survenită cu o lună înainte, la 24 februarie laMontpellier.

• În septembrie la concursul de absolvire au participat elevii tuturor şcolilorregale din Franţa. La 28 septembrie se publică rezultatele: din 137 decandidaţi, 58 sunt admişi locotenenţi, din care 4 cadeţi ai Şcolii militare dinParis. Napolione de Buonaparte a fost al 42-lea admis devine astfel lavârsta de 16 ani şi 15 zile ofiţer.

• În septembrie 1787 a fost numit, ofiţer , la regimentul de La Fére, cugarnizoana la Valence, la doar 18 ani. Aici după îndeplinrea serviciului, înorele libere citea cărţile aflate în bilioteca oraşului. În 4-5 ani a acumulatenorme cunoştinţe, din toate domeniile (având o predilecţie în specialpentru studiile de istorie); toată viaţa avea să fie un cititor pasionat şi caurmare va deveni unul dintre cei mai culţi oameni din epoca sa.

Activitatea

• Cariera lui a început în rândurile armateirevoluţionare,când s-a distins în bătălia Toulon-ului,apoi susţinând campaniile din Italia şiEgipt,după care şi-a câştigat o imensăpopularitate, în 1799 a înlăturat printr-olovitură de stat Directoratul, fiind apoi alesPrim Consul al Republicii Franceze, în anul1804 s-a autoproclamat Împăratat al francezilor,în 1805 rege al Italiei iar în 1806 Protector alConfederaţiei Rinului.

• A abdicat în 1814 la Fontainebleau şi după unscurt exil a revenit în 1815 pentru cele 100 dezile de domnie, încheiate cu înfrângerea de laWaterloo.

• Ca militar s-a remarcat în campaniile din Italia,Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mairăsunătoare victorii ale sale se află cele de laArcole, Lodi, Marengo, Austerlitz, JenaFriedland, Wagram şi Eylau.

• El a revoluţionat sistemul legal, politic şieconomic din Franţa, prin Codul civil şi a pusbazele unei reforme economice.

• A fost exhumat la 15 octombrie 1840 şitransferat în Domul Invalizilor din Paris.

• În Ţările Române ale acelor vremuri, eracunoscut sub numele de „Bunăparte”.

Revolutia Franceza si NapoleonCând în 1789 izbucneşte revoluţiafranceză, tânărul locotenent era învârstă de 20 de ani. El era adeptînfocat al ideilor înaintate şi valulrevoluţionar avea să-l împingă înprimele rânduri ale sprijinitorilorrevoluţiei. Răsturnând putereanobilimii şi a clerului şi proclamândprincipiile libertăţii, egalităţii lifrăţiei între toate clasele şi păturilesociale, revoluţia franceză extindeaşi consolida bazele unei noiorânduiri sociale. Monarhii feudalidin Europa şi forţele sociale care îisprijineau, simţindu-şi dominaţiaameninţată, şi-au unit eforturilepentru înăbuşirea revoluţiei şirestabilirea în Franţa a vechilorrânduieli. Atunci masele de ţărani şiorăşeni s-au ridicat la luptă, subconducerea burgheziei, şi însufleţitede idealurile revoluţiei au format, cupiepturile lor, scut de netrecut înfaţa agresorilor.

Campania din Italia (1796)

• Începând să pregătească campaniadin Italia, el perfectează acel plande campanie la care se gândeşte demai mult de doi ani, de cândAugustin Robespierre i-a asiguratcomanda artileriei armatei dinItalia - acel plan conceput în martie1794 şi care îi entuziasmase pereprezentantul Ricord şi pe fratelelui Robespierre. Directoratul ahotarât să ducă acest război "dediversiune" cu Piemont-ul şiLombardia dintr-un motiv foartesimplu şi anume acela de a umplecasieria tezaurului, înfiorător degoală.

• În seara zilei de 11 martie 1796,Bonaparte este anunţat că a primitcomanda armatei.Junot, aghiotantulsău, şi Chauvet, ordonatorularmatei din Italia îl însoţesc înaceastă primă aventură.

CAMPANIA DIN EGIPT• După victoria obţinută în Italia,

primeşt permisiunea Directoratului,de a ataca Anglia în coloniile sale.

• Plecând în Egipt nu se gândeşte la obanală cucerire ci este obsedat deamintirea lui Alexandru cel Mare şiCezar. Acest lucru este dovedit înnumărul mare de savanţi din toatedomeniile luaţi cu el.

• Ajuns în Egipt deşi era un cuceritorse află în postura de prizonier,mulţumindu-se cu completareacunoştinţelor sale de istorie şi tot aiciel începe o opera civilizatoare alecărei urme dăinuiesc până astăzi.

• Primind veşti îngrijorătoare dinFranţa se hotăreşte să se îmbarcepentru a putea salva situaţiadezastruoasă a Republicii.

Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul

francez. Profitând de această popularitate,şi cu ajutorul fratelui

său,Lucien, a reuşit să înlăture Directoratul impunându-şi dictatura

personală în 18 noiembrie 1799. Prin acest act, burghezia şi-a

consolidat puterea şi au fost salvate cuceririle revoluţiei franceze. Noua

formă de conducere s-a numit Consulat, în fruntea căreia se găsea un

Prim Consul (Bonaparte), ajutat de alţii doi consuli(Sieycs şi Ducos).

Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria

Franţei. Primejdia externă care se abătuse asupra Franţei a fost

înlăturată prin victoria împotriva Austriei, de la Marengo din anul

1800. El cucereşte Belgia (zone de la Rin şi Italia).Prin Concordatul cu

papalitatea, Napoleon a obţinut supremaţia asupra Italiei. În 1802,

Franţa a încheiat cu Anglia, Pacea de la Amiens (pacea perptuă), prin

care se producea un schimb de posesiuni: Franţa renunţă la Egipt, iar

Anglia la teritoriile cucerite în timpul razboaielor anterioare.

Consulatul (1799-1804)

Acte legislative ŞI Masuri adoptate în timpul consulatului

- Constituţia anului VIII, care a favorizat de fapt, instalarea unui regim

autoritar, deoarece Prim Consulul avea puteri extinse, prin limitarea

puterii legislative;

- A creat Ministerul Poliţiei, cu patru arondismente, a căror şefi dadeau

raportul ministrului(Fouche), iar acesta Prim Consulului,în acest mod

reuşind să impună cenzura,să se facă arestări ale opozanţilor regimului,

exilul scriitorilor, etc.

- A organizat administraţia franceză,încât marile principii ale organizării

dateză până astăzi;

- Reforma judiciară;

- Reforma învătământului:prin împărţirea lui în trepte(primar secundar şi

superior,prin întemeierea unei Universităţii şi construirea de şcoli în

fiecare canton);a reorganizat învăţământul militar,prin stabilirea unui

regulament specific militar;

- A reglementat problema religioasă prin semnarea Concordatului de la

15.07.1801, cu papa de la Roma;

- Reforma financiară;

- Codul Penal;

- Codul Civil;etc.

Napoleon I – Împaratul francezilor (1804-

1814,1815)

• Având puterea consolidată de realizările guvernării sale din timpulConsulatului,Napoleon s-a autoproclamat împărat al francezilor,preluândcoroana din mâinile Papei Pius VII, în anul cu 1804 (căsătorit Joséphine deBeauharnais, nu beneficia de “privilegiul sângelui albastru”,din acest motiv în1810 divorţează de ea şi se căsătoreşte cu fiica împăratului Francisc I alAustriei). Fiind încoronat de către Papa Pius VII şi căsătorindu-se cu Maria-Luiza, credea că are legitimitate monarhică. Pentru a transforma Franţa într-omare putere şi a-i reda supremaţia economică pe continent a început un lungşir de războaie cu Anglia şi cu monarhiile absolutiste ,Prusia,Austria şi Rusia.

• Generalul care a îngenunchiat la 27 ani în Italia marii comandanţii austrieci,la 28 de ani străbătea pustiurile de nisip în căztarea unei coroane în Orient,avea 34 de ani şi era împărat în Occident,însă imaginaţia lui dădea contur unui“Imperiu universal”, unei Europe unite sub conducerea unui singur om:”Unuldin marile mele gînduri a fost concentrarea popoarelor (...).Am vrut să fac dinacestea un singur corp de naţiuni.ar fi fost începutul, iar sfârşitul ar fi fostreuniunea acestor corpuri naţionale într-un corp universal,”Asociaţiuneaeuropeană”.

• Din aceste motive a început seria marilor războaie.

“Ce este numele de împărat?Un

cuvânt ca oricare altul.Dacă eu

nu aveam alte titluri decât

acesta pentru a mă pretenta în

faţa posterităţii, ea mi-ar râde

în nas. Instituţiile mele,

binefacerile mele, victoriile

mele, iată adevăratele mele

titluri de glorie. Că sunt numit

corsican, caporal, uzurpator,

puţin îmi pasă. Oricât ar

încerca să mă suprime, să mă

mutileze,le va fi greu să mă facă

să dispar complet”

Napoleon

Ambiţia lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume. Cu Marea Armată, Napoleon a reuşit să obţină multe victorii asupra forţelor armate:

• -austriece şi ruseşti, în 1805 – la Ulm şi Austerlitz;

• - prusace, în 1806 – la Iena;

• - ruseşti, în1807 – la Eylau şi Friedland.

După obţinerea acestor victorii, negociază cu ţarul Rusiei, Pacea de la Tilsit.

Prin Pacea de la Tilsit cei doi împăraţi şi-au împărţit Europa, a fost format Marele Ducat al Varşoviei. Tot aici, Napoleon a obţinut de la ţarul Rusiei impunerea Blocadei economice continentale asupra Angliei. Pentru că, efectele blocadei încep să se vadă, Anglia negociază cu celelalte europene pentru ieşirea din criza economică, silindu-l pe Napoleon să lupte împotriva:

• Portugaliei,

• Spaniei,

• Statului Papal,

• Austriei.

Razboaiele sale

Campania din Rusia

• După Tilsit,Napoleon credea că Tratatul încheiat cu Rusia va fi pus în aplicarede ţarul Alexandru I; că marele imperiu va respecta blocada impusă Angliei ova istovi şi îi va provoca pierderi economice, dar s-a înşelat. Rusia avândnevoie de mărfurile englezeşti, încalcă blocada continentală.

• Relaţiile dintre Franţa şi Rusia se vor înrăutăţi şi mai mult, deoarece Napoleonse considera suveranul Europei, cerându-şi drepturile, iar de cealaltă parteAlexandru I se prezenta ca un eliberator al popoarelor europene.Dupăîncheierea păcii cu Turcia , în urma căreia ruşii ajung la Prut, ţarul începepregătirile de război, pentru a se opune Franţei.

• După ce şi-a asigurat sprijinul Austriei şi al Prusiei, Napoleon pregăteşteCampania din Rusia.

• Invadarea Rusiei a început la 24.06.1812, când armata Rusiei a traversat râulNiemen.Napoleon ajunge la Moscova după ce în calea lui găsise numaipământuri arse, case pustii, fără alimente şi nutreţuri.

• Moscova din ordinul ţarului este incendiată. Astfel, Napoleon devine încă odată, după Egipt, împăratul unui pustiu.

• După o perioadă de timp realizează că Rusia nu va capitula, dă ordin deretragere.

Tilsit

Imagini-Campania din Rusia

Imagini-Campania din Rusia

Campania din Rusia

• Retragerea împăratului francez a însemnat şi începutul decăderiisale,deoarece atacat de trupele ruseşti şi confruntându-se cu celebra iarnarusească,forţele franceze slăbite au început să se rărească.Astfel Napoleontrece niemenul cu numai jumătate din armate sa.

• Cauzele eşecului:-subestimarea adversarului şi a terenului;

- slaba organizare a transportului de provizii;

- campania nu aţinut cont de iarna rusească, principalul

aliat al ţarului.

“M-am înşelat nu asupra scopului şi oportunităţii politice a acestui război, ciasupra felului de al face.Pure accidente, veritabile fatalităţi, o capitalăincendiată,rapoarte false,intrigi supărătoare, trădare şi prostie”

Napoleon

• După Campania din Rusia, Napoleon este înfrânt în anul următor în bătăliade la Leipzig şi nevoit să abdice pentru prima dată.

Leipzig

• Profitând de situaţia

dezastruoasă în care se afla

Marea Armată, şi de zvonurile

negative care influenţau

populaţia Franţei;

• Marile puteri europene s-au

coalizat împotriva lui Napoleon,

şi au reuşit să îl înfrângă la

Leipzig.

Bătălia de la Leipzig, a adus cu

sine, prima abdicare a

împăratului francezilor.

Exilul în Insula Elba

• Lui Napoleon i se permisese să iacu el în exil câţiva prieteni şiservitori, printre care Henri-Gratien Bertrand, fostul mareşalal palatului, şi contele Charles-Tristan de Montholon, unmembru al aristocraţieiprerevoluţionare. Bertrand era înslujba lui Napoleon din 1798, darMontholon era un aderent deultima oră – după prima abdicarea lui Napoleon se grăbise să-şiofere serviciile monarhieirestaurate, dar a trecut de parteaîmpăratului când acesta s-a întorsde pe Insula Elba. El o adusese cusine şi pe tânăra şi atrăgătoarealui soţie, ale cărei atenţii faţă deNapoleon şi vizitele nocturne pecare le făcea în dormitorulacestuia deveniseră curândsubiect de bârfa pe insulă

• Imediat după înfrângerea de la Leipzig,întreg imperiul s-a prăbuşit. Burbonii aufost readuşi la tronul Franţei prin Ludovical-XVII-lea. Aceasta revenire nu s-abucurat însă de unanimitatea aliaţilor,între care au intervenit repede divergente.Unitatea coaliţiei a fost însă salvată chiarde Napoleon. Înconjurat de dezbinareaaliaţilor, Napoleon părăseşte insula Elba şiîncepe ceea ce avea să fie aventura celor100 de zile. Reîntronat, acesta începe săviseze la refacerea marelui imperiu.Obţine chiar câteva victorii. Pentru scurttimp însă, căci este înfrânt în bătălia de laWaterloo (iunie 1815). Silit să abdice dinnou, Napoleon a fost exilat pe insula Sf.Elena, unde a murit în condiţii neclare,câţiva ani mai târziu, la vârsta de 51 deani (5 mai 1821, se presupune că a fostotrăvit).

• A fost otrăvit cu arsenic şi după 6 ani amurit din cauza cancerului la stomac.

• A fost înmormântat cu onoruri militare

Domnia de 100 de zile.

Waterloo. Insula Sf. Elena

Imagini-Waterloo

Imagini-Waterloo

Imagini-SFânta Elena

Congresul de la VienaDupă înfrângerea lui Napoleon, în 18.06.1815, de către armatele

reunite ale lui Wellington şi Blucher, la Waterloo şi cea de a douaabdicare a împăratului francez, marile puteri s-au întrunit la Viena,pentru a definitiva lucrările Congresului început în 1814.

La încheierea lucrărilor Congresului de la Viena( 9 iunie 1815),marile puteri au luat următoarele hotărâri:

• Reorganizarea politico-teritorială a Europei :

- Franţa redusă la graniţele din 1792;

- Austria relua stăpânirea asupra teritoriilor luate de Napoleon:Lombardia, Veneţia, Tirolul, Triestul, Stiria, Dalmaţia, Galiţia;

- Rusia: Marele Ducat al Varşoviei şi Finlanda;

- Prusia: în zona Rhinului, o parte a Saxoniei şi Poloniei.

• Controlul englez în Marea Mediterană;

• Unirea Belgiei şi a Olandei într-un singur regat;

• Neutralitatea Elveţiei;

• Suedia primea Norvegia.

Sfânta Alianţă

Tot la Congresul de la Viena s-a hotărât şi s-arealizat o coaliţie a monarhilor europeni pentru apăstra pacea şi „spiritul iubirii creştineşti” între:Rusia, Prusia şi Austria. Cele trei state se uneausub semnul creştinismului, cu toate că aveauconfesiuni diferite: ortodoxă,catolică şiprotestantă. Alianţa avea drept scop - menţinereapăcii,prin:

-înăbuşirea revoltelor sau mişcărilor deeliberare;

-cu ajutorul intervenţiei militare.

“Oameni de geniu vor fi întotdeauna obiect de

admiraŢie, dar Şi cei mai mizerabili dintre

ToŢI.

Ei sunt meteori destinati sa arda pentru a

lumina secolul lor”

Napoleon