în. V a c a n ţ ăA A .O .A A

O întâmplare adevăratădar mai prodigioasă decât produsul celei mai aprinse fantezii

Un o fiţe r de m a r in ă jap o n ez , se în d răg o ste ş te de o g e ish ă ş i o scoate d in t r is tu l c a r t ie r Y o sh iw ara . A cest ro m an jap o n ez t r i i t , este d es igu r cea m a i e x tra o rd in a ră în ­tâ m p la re a tim p u r ilo r m oderne, c ăc i t â n ă ru l lo co ten en t a d even it p r im u l a m ir a l a l f lo te i jap o n eze ş i u n u l d in tre ce i m a i de v ază o am en i, in răsb o iu l a c tu a l.

„Sunt umilul răspuns la rugăciunea d-tale”.

Tânărul şi frum osul o fiţer de m arină se înclină cu aceste cuvinte, înaintea fe- meei pe care o cunoscuse ca pe o curte­zană — înaintea unei femei cu care ar fi putut petrece oricine, plătind o a- numită siană, întocm ai cum plătise şi el spre a o vedea.

„O, dumneata e ra i!” exclam ă ea şi zâmbetul silit — cu care o geishă ru ti­nată îşi înfloreşte faţa spre anşi captiva clientul — dispăru, înecat în lacrim i de. ruşine. Acesta fu începutul celui mai sen­zaţional roman din viaţa Japoniei m odi^-' ne, şi poate din întreaga lume, delà Pe- ric le şi Aspasia, faim oşii eroi ai vechei Elade.

Cei doi tineri petrecură noaptea plă- nuind cum să împace guvernul, pe Mika­do, legile societăţei lo r şi pare-se chiar pe zei. Dar probabil că aceştia din urmă n ’au fost tocmai m âniaţi căci altfel, cum s’a r m ai fi perindat acea serie de eveni­mente, atât de extraord inare?

Aventura a început în tr ’un amurg, când Gombei Yamamoto un tânăr locote­nent de m arină sărac — ale cărui ambi­ţii i-ar f i dictat să se căsătorească cu vlăstarul unei fam ilii bogate şi influente —- trecu prin cartieru l „lum inilor ro şii’’ din Tokio. P rivind din întâm plare în sus, văzu o tânără fată, care sta rezema­tă de un stâlp, la etajul al doilea al unei case şi plângea amar, im plorând zeii ve­chei Jaiponii.

Cum casele din acel ca rtie r nu puteau fi decât de o anumită natură, tânărul în ­ţelese că se afla în faţa unei femei ca toate celelalte, care-şi vindeau prim ului venit farm ecele. Străm oşii săi Samurai s^ar fi răsucit în morm inte, ia r părinţii săi săraci, d a r nobili, şi-ar fi făcut h ar’a- kiri, la gândul că odrasla lo r ar fi fost în stare să se căsătorească cu o femee atât de pângărită. Şi de sigur că Gombei n’avea asemenea gânduri pe atunci, dar femeea era tânără şi foarte frumoasă. Ea se ruga zeilor s ’o scape din ghiarele a- celui com erţ imfam, ce se făcea cu tine­reţea ei şi s’o dea unui singur bărbat, pe care să-l iubească şi să-l stimeze.

Gombei Yamamoto ştia că nu trebue să ceri zeilor im posibilul, dar fata părea un tablou ce simboliza „Frumuseţea în ­du rera tă” îşi p riveliştea nu era de natură să-l lase nepăsător. Tânărul se opri, p ri­vi şi ascultă. Apoi adresă fetei câteva cuvinte, cu o voce scăzută şi abia îi a- flase nuimele, când un braţ musculos n aipucă, trăgând-o cu brutalitate în casă.

Locotenentul se depărtă trist şi nu se gândi să idea de veste poliţiei că o tânără fată era secfestrată şi speculată, pentru că i s’ar fi răspuns: „Ei şi ce-i cu asta?”

In Japonia, legile sunt de partea tra­fican ţilo r de carne vie, pe m otivul că a- ceştia au cum părat fata dela părinţii săi, cu bani ghiaţă şi că părţile con­tractante au semnat un pact legal, care

In noapte, p rieten ii locotenentului Yama­moto, răpesc în mod rom antic pe fru ­

moasa geishă

Tip de geishă <

face din fată o sclavă a cum părătorului. In cazul că prizoniera fuge, poliţia o prinde şi o adu« în casa stăpânilor săi, cari au dreptul s’o bală şi s’o schingiuiască, drept pedeapsă pentru ne- supunera ei.

Tânărul se întoarse ¡spre vasul său, dar in vrem e ce străbătea strâm torile dela Tsushirafj unde flota sa avea să sdrobească mai târziu for­ţele navale ale Rusiei, figura fetei îl urmăria mereu. Im ediat ce putu să debarce, tânărul ofi­ţer se duse drept la casa din „Cartierul lumini­lo r ro ş ii”, şi ceru să vadă fata. Nu exista decât o singură cale pentru a ajunge la ea. Se intere­să .de preţ şi-l p lăti, deşi tarifu l era atât de ur­cat, încât rămânea astfel fără un ban în .buzu­nar. Urmă apoi acea îndelungă întrevorbire, in care m ila de o parte şi recunoştinţa de cealaltă, se transform ă în dragoste, tânărul nu se îndoi o clipă că de aci va începe ruina carierei sale, dar sim ţia că trebuia să salveze fata cu orice preţ.

O singură cale legala ar fi avut pentru a face aceasta. Intretbă pe stăpânii fetei cât ar fi tre­bu it să plătească răscum părarea şi i se indică un p re ţ ce se rid ica cu mult deasupra resurse­lo r sale şi ale p rie ten ilor săi. Dar japonezii nu sunt oameni cari să se piardă în declamări şi emoţii teatrale, aşa că tânărul se mulţumi să rem arce că p reţu l era cam rid icat şi că avea ss se mai gândească.

Şi în tr ’adevăr, se gândi mult la această ches­tiune, ajutat de câţiva prieteni devotaţi ai săi. Rezultatul acestei deliberări fu că peste câteva zile, reapăru ca am ator al farm ecelor lui Kasu- ke Tsuwawa. In calitate de eventual, cumpărător al fetei, direcţiunea casei îngădui tânărului s? treacă în tr’o cam eră izolată, unde să poată fi „mai singuri” . D ar în afară de singurătate, aceas­tă cam eră avea o fereastră ce se deschidea de­asupra unei alei. La miezul nopţei, Yama-moto deschise precaut fereastra , dar nu putu vedea decât un întunerec opac şi o ploaie deasă, de sub care se rid ică o şuerătură abia auzibilă. Re­pede şi ifără un cuvânt, el cuprinse talia fetei în tr ’un laţ de .frânghie de mătase şi-i dădu dru­mul pe fereastră. Când ajunse jos, fu luată în prim ire de câţiva ind ivizi cari se depărtară cu ea, în vrem e ce tânărul o fiţe r o urma pe &ceiaş cale.

E a/devărat că isbutise să-şi părăsească închi­soarea, dar asta însemna foarte puţin, pentrucă Yoshiw ara, sau .cartierul „lum inilor roşii’’ e în­totdeauna patrulat cu stricteţă de poliţie, care nu perm ite geishelor să treacă in oraş fără-o autorizaţie specială, cerută şi semnată de stă­pânii săi. Dar indivizii cari o aşteptaseră la ca­pătul frânghiei, erau fratele cel m are al lui Ya-

No, 335 — m Pag. 4

raamoto şi alţi câţiva tineri o fi­ţeri de marină, cari aduseseră ca ei o uniformă completă de cadet, dela academia navală. Deghizată astfel şi cu fardul şters de pe obraji şi buze, fata trecu neobservată de poliţie.Dispariţia fu descoperită abia

In dimineaţa următoare. Dar cu toate că fata era ascunsă, salva­torul său era cunoscut, aşa că nu se putea să scape de m âna legei, care fu pusă pe urmele lor, de către proprietarii casei.

Dar in vreme ce poliţia-şi Bea cercetările, ziarele d in To­kio Începură a se ocupa de a- ceastă afacere, luând .¿povestea” d'a capo şi arătând c itito rilo r lor cum un pescar din Niigata, având nevoie de parale pentru a-şi procura plăşi noi, vânduse pe cea mai tânără şi cea m ai drăguţă dintre fetele sale unu i restaurator. Dar în afară de a- ceastă primă investiţie, cum pă­rătorul cheltuise sume conside­rabile, pentru a da lu i Kasuke educaţia necesară profesiune! de geishă, care constă în lecţii de dans şi canto, şi în tr ’o cize­lare a manierelor ce merge până acolo încât, după o .peri­oadă de un an sau doi, geisha se poate prezenta în orice so­cietate, oricât de aleasă, ofe­rind o tovărăşie cu mult m ai intersantă decât a multora din doamnele elitei japoneze.Pentru toate acestea, cum pă­

rătorul avea dreptul la ban ii pe cari 11 avansase, plus dobânzile lor, şi la un profit rezonabil, dar in calea lui se ridicase un tânăr ofiţer de marină care-i furase fata. Tânărul era vlăstarul unei familii nobile, dar scăpătate. N’avea bani ca s’o cumpere, dar doria s’o ia în căsătorie şi pen­tru a face aceasta, trebuia să- şi da demisia din m arină şi să renunţe la cariera sa.

Publicul fu însă de părere că un asemenea sacrificiu p lătia destul de scump capriciul şi câ­ţiva din cei mai buni clienţi ai casei sfătuiră pe stăpân să dea fetei libertatea. Dar ceilalţi pa­troni ai caselor similare inter- veniră, susţinând că aceasta ar fi creeat un precedent, care a- veasă-i ruineze pe toţi şi că din moment ce ţara întreagă se ocu­pa de acest caz, trebuia să dea un exemplu cât mai drastic, lă ­sând legea să-şi urmeze cursul. După câteva zile, patronul fetei se pomeni cu o delegaţie de o fi­ţeri de marină. Discuţia fu politicoasă, aşa cum sunt de o- biceiu discuţiile japonezilor, şi fără ameninţări, pentrucă ame­ninţările implică o mare doză de mojicie, se făcură aluzii stră­vezii la o nenorocire care s’ar ti putut abate asupra patronu lu i aşa că acesta decise în cele d in tamă să renunţe la urmărire.

Tânărul Yamamoto ieşi din «scunzătoare şi se căsători cu Geisha sa, dar cum am bii re­nunţaseră la veniturile lor, d in ce aveau să trăiască? Se în tâm ­plă insă ceva ciudat.

Yamamoto se pomeni o cele­britate, cu milioane de b inevoi­tori. Intr’o asemenea situaţie, un bărbat ar avea ocazia să se ridice foarte sus în viaţa po lit i­că, cu condiţia să posede o a- numită abilitate cu greu de gă­sit la ofiţerii de marină. Tocmai această lipsă l-a făcut pe am i­ralul George Dewey care-a scu­fundat flota spaniolă la Manila, săişi piardă situaţia atunci c ând ar fi putut deveni preşedinte al Statelor Unite.

Tânărul Yamamoto, leal şi cinstit, dar stâugaciu, era şi el lip sit de însuşirile omului poli­tic ; soţia sa îi veni însă in tr ’a- jutor. Graţie cariere i şi educa­ţiei sale de geishă, ajunsese să cunoască bine firea omenească şi asta o punea în m ăsură de-a da soţului său preţioase sfaturi asupra atitud in ilor pe care tre­buia să le ia, faţă de d iferite le persoane, cu care viaţa-1 punea în contact. Instinctul ei nu da niciodată greş; datorită acestei femei, rom anticul şi tim idul tâ­năr care e astăzi A m iralu l Gom- bei Yamamoto a făcut în scurtă vrem e o carieră politică atât de strălucită, încât ocupă astăzi în im periul nipon un loc care-1 si­tuează im ediat după prim ul sfet­nic al Mikado-ului.

Cu o m odestie demnă de ad­m irat, ea s’a ţinut m ereu în um­b ră — deşi situaţia soţului său ii da drepiul să ocuipe un loc de frunte la curte, -— lăsând altor fem ei in ferioare intelectuaîiceş- te ş i uneori ch iar m oralm ente, iluzia superiorităţei.

Nici o femee n a fost în stare să realizeze vreodată o viaţă m aritală mai feric ită . F iicele ei au făcut partide strălucite. P rin tre g inerii săi se află si am ira­lu l Takarabs, fost m inistru al m arinei şi unul d intre cei nuu in fluenţi oameni ai ţinutului. Fiul său e Comandantul Kiyos- ch i Yamamoto, un viteaz o fiţer de .m arină foarte adm irat de ti­neretul japonez şi care prom ite să facă o carie ră strălucită.

Anul acesta, pe la începutul lu i Mai, contesa a m urit în vârs­tă de 73 de ani, lăsând 30 de ne­poţi. întreaga naţiune japoneză a luat parte la funera liile aces­tei fem ei, a cărei viaţă a înce­put, fă ră vina ei, în condiţiuni atât de deplorabile.

Povestea ei eclipsează mult pe cea a Cenuşăresei. Deşi am­bele au fost la început fete să­race, eroina noastră, — spre deosebire de Cenuşerasa, —

purta stigmatul ruşinei şi n’a­vea de naşă o zână făcătoare de minuni.

C ariera acestei extraord inare fem ei a avut o puternică in flu­enţă asupra nenorocitei clase de femei, din care s’a ridicat. Pe baza acestui exemplu, Liga P atrioatelor Japoneze speră să poate obţine proclam area unei legi care să elibereze poporul neferic itelo r „sclave”.

Va fi un sim plu edict, dând acestor fete p rivilegiu l, de care se bucură toţi supuşii Mikadou- lui şi anume, d reptu l de-a se deplasa dela un colţ la altul al im periului, oricând le-ar plăcea.

U rm area acestei legi ar fi că fetele şi-ar putea părăsi stăpâ­nii, întorcândunse la p ărin ţii lor, ceeace a r pune capăt abo­m inabilelor vânzări de care am vorb it. In legiunile geishelor n’a r mai răm ânea în acest caz decât voluntarele vieţei de ru ­şine pe care o duc — fem ei prea leneşe sau p rea proaste spre a-şi câştiga viaţa în mod onest.

Dacă povestea Contesei Ya­mamoto e astăzi excepţională, ea n’a fost deloc ra ră în vechi me, când ¡mulţi d in tre bărbaţii de frunte ai Japoniei se căsăto- riau cu curtezane, sau se rid icau cu ajutorul acestor femei, care au jucat un ro l foarte im portant în viaţa socială a acestei ţări. Chiar câţiva din bărbaţii cari au pus bazele Japoniei m oder­ne, sunt căsătoriţi cu foste curtezane. Astfel a fost M archi­zul Kaoru Inouye; apoi p rin ţu l Hirobumi Ito, care-a scris Con­stituţia Japoneză, şi care a fost prim -m inistru în m ai multe rân ­duri; p rin ţu l Aritom o Yama- gata, care a organizat arm ata m odernă a Japoniei şi prinţul Taro Katsura, dictator, şi unul din cei mai m ari oameni de stat.

Toţi aceştia s’au căsătorit ti­neri şi niciunul nu contestă că soţiile lo r au contribuit în mare

parte la rid icarea lo r. Astăzi- însă, foate puţini din oamenii de stat ai Japoniei m ai sunt căsă­to riţi cu curtezane, căci Japo­nia occidentalizată, are acum noi concepţii de m orală, y r

Participaţi ia excursiile „Realităţii Ilustrate“

D um in ică 2 Iu lie c r t : B ucu - re ş t i-C o n s ta n ţa -M a m a ia

295 IeiB u cu re ş ti-R u sc iu k ş i cu vapo ru l la T u r tu c a ia -O lte n iţa , 240 le i

B u c u re ş t i-S in a ta , 235 le i A m ăn u n te Ia „ R e a li ta te a I -

lu s t r a t ă “, T elefon 359|99.E x cu rs iile f iin d ex c lu s iv p en ­

tru c it ito r i, n u se p rim esc d e c â t In b aza C u ponu lu i p u b lic a t în p ag . 32.

Numărul viitor al „Rea­lită ţii Ilustrate“, va fi con­sacrat problemelor trans- cedeutale. O senzaţională experienţă de clar-viziune. Jean Bart, de dincolo de mormânt, scrie un articol.

FILATELIE

O nouă serie oficială de cărţi poştale ilustrate

ale poştei ungare

Poşta ungară a pus în c ircu ­laţie o nouă serie oficia lă de cărţi poştale ilustrate. Această serie c rp rin d e 16 cărţi poştale a 16 file ri, cu p re ţ de vânzare de 17 file ri.

Textul explicativ al fo tografii­lo r este dat în ungureşte, fran ­ţuzeşte şi în Esperanto.

F ilate liştii îşi pot procura noua serie la preţul ta rifa r plus o taxă de 5% prin O ficiuL re ­gal ungar pentru uzul de m ărci poştale, Budapesta 114.

M uştele vă aduc t o i i în casă. D is truge ţi-le cu F L Y - T O X

Închideţi ferestrele şi uşile. Pulverizaţi cu FLY-TOX de 6-8 ori. După un sfert de oră adunaţi toate muştele moarte şi ardeţile.

F L Y - T O XNo. 335

- m Pag. 5

( O l K U R H I L U E T i

DESIGUR că flecare c itito r va iparticipa cu interes la concursul original p< care-1 prezentăm astăzi. E vorba de a recunoaşte personalităţile a căror st luete le publicăm lin această pagină. Fiecare din «portrete are o trăsături

caracteristică şi cu ajutorul ei, p artic ip an ţii v o r putea fi puşi pe calea bună. AsI ie i p riv iţi poza acestei regine străine şi felul de a purta pălăria a acestui artist francez... D ar nu voim să spunem p rea mult... Aiceste câteva schiţe ascund per isonalităţi politice, arţişti, conducători de popoare, etc. L ectorii noştri să-i ghi­cească ! Puţină străduinţă şi ne veţi putea trim ite soluţiile. Vom acorda premii frum oase spre a recom pensa eforturile.

Sp re a p artic ip a la tragerea prem iilor, soluţiunile vo r trebui să fie însoţitt •de bonul pe care*l publicăm în pag. 32 a num ărului de faţă îşi a numărului viitor, şi să ne fie trim ise cel mai târziu până la 15 Iulie a. c. Pe p lic se va scrie „Coi cursul de siluet’’ cursul de siluete”.

PREMIILE

PREMIUL I Lei 1.000 în num erar.PREMIUL II 2 sticle de şampanie.PREMIUL III 1 pudrieră elegantă.PREMIUL IV-VI cărţi în valoare de 100 lei .din editura „Adeverul”. |

HO.4No. 335 — M - - Pag. 6

C itito rii premiilor pen­tru biletele de tramvay

Câştigătorii premiilor de câte oOO lei pentru biletele de tram- ţay, devin din ce în ce m ai nu ­meroşi.

1 • l 3 I - 4 __ii Lei Hâftwwtii cqmukmiT ¿ U

BUCURtŞTI J f»MAI»wftu»nwmAm [B Î539-122

\ 0 „ ! 7 1 «

Copilaşii Dudi şi leu Spitzer, din calea Văcăreşti 132, au co­lecţionat biletele părin ţilo r şi norocul i-a făcut să câştige 500 lei cu biletul No. B. 1539-122.

D. Mihail Constantin Keayu tâmplar din Bucureşti, suburbia Plumbuita, str. Vlad Ţepeş 57, iontrolândU'Şi biletele, a găsit şi dânsul un bilet câştigător şi şi-a Încasat premiul chiar a doua zi. Deasemenea a mai câştigat 500

lei şi d. Ioan Pendes d in str. Pieptănari 7.

Iar seria câştigătorilor con ­tinuă! Nu aruncaţi biletele de tramvay! Cgrcetaţi lista num e­relor câştigătoare, ce apare în fiece Miercuri, în „Realitatea I- lustrată’’.

L i s t aBILETELOR DE TRAMVAI PR E ­

MIATE CU CÂTE 500 L E I FIECARE

In săptămâna aceasta am pre­miat cu câte 500 lei oricare b i­let simplu sau de coresponden­ii, de 4, 5, 6 sau 7 lei, in d ife ­rent linia, dacă va purta unul din următoarele numere:

1). 3263 085 A. 2854 115A. 2458—123.B. 3251—063 B. 4311—112B. 4285- 215 li. 2931-120

Abonamente de şase că lă to rii:C. 1234 A. 1253Abonamentul lunar pe o lin ie

particular No. 2437.

m p ă r ă t e a s ă • • •

,şi regentă, ea a im prim at

unei epoci întregi fa rm e ­cul $i distincţia p e rso n a­

lităţii sa le .. .Tm părăteasa Eugenia a jucat un rol însemnat în istoria universală. E a n ’a

fost num ai îm părăteasă fi regentă în tr’o perioadă măreaţă fi tracică tot­odată, ci ţi cuceritoarea întregei lum i c ivilizate graţie personalităţii sale. E greu de im aginat ce a r fi însemnat an ii 1 853—18 7 0 fără această femeie p lin ă de tact.

C u toate că N ap o leo n a l I I I - le a ji -a dat seama de dificultăţile pe cari le-a întâm pinat ilustru l său unckiu, N apo leo n I . căsătorindu-se cu o femeie care nu era de neam regesc, e l nu a putut rezista farm ecului Eugeniei de A io n tijo . In tr ’ad evăr, câţiva istorici pretind că e l a dat lovitura de stat din D ecem b rie, numai pentru a încorona frum osul cap de spaniolă a l iubitei sale

C fu u to a te f em e i l e su n t d e s t in a t e să p o a r t e o co roa n ă ,’ to tu ş i f i e c a r e f e m e i e d o r e ş t e ca d r a g o s t e a sa sâ

f i e ră sp lă tită p r in fa p t e e r o i c e f i s a c r i f i c i i .^Pentru ca să - ţ i m d ep lin a s că a c ea s tă d o r in ţă , f em e i l e

tr eS u ie să ca u t e să p o s e d e c e v a d in f a r m e c u l c a r e a fă c u t - o c e t e 6 r ă p e G ugen ia d e QKontijo.

Gffat-^Noip — o apă d e G olon ia c u un p a r fu m su av , îm p ru m u tă f e m e i i a c e a n u a n fă d e f em in i ta t e c a r e p la c e 6 ir6 a t ilo r m u lt m a i m u lt d e c â t c f j ia r fr u m u s e ţe a .

C h a t M o i r «CAU DECOLOGNf um_>

No. 333 - 7

H U M OíCHESTIE DE INTERîRETil

Oraşul scoţian Aberdee», i mii şi „Cetatea de argint m are”, se bucură de renunţ de-a adăposti pe cei mai sji ciţi d intre scoţieni. Unul din) cuitorii acestui oraş plecai t r ’o zi la Edinburgh, unde faţa unui cinematograf văzu m ătorul anunţ: „Persoanele peste 80 ani, precum şi co| mai m ici de 8 ani, înso(i|i părinţi, au intrarea gratii# Cum şi dânsul era proprietar cinem atograf, afişă şi el iii nunţ în faţa cinematograf; său, care de astă dată suferi o m ică m odificare: „Persoai de peste 80 de ani, au intru gratuită dacă vin întovărăşiţi p ărin ţii lo r !”

PREVĂZĂTORI

Săptăm âna trecută a avut loc la Curtea de Argeş sărbătorirea d-lui Arm ând Călinescu, sub­secretar de Stat la Intrne, care a îm plinit vârsta de 40 ani.

Campionatul mincinoşilorNu totdeauna m inciuna e o crim ă. Există m inciuni, care ne­

dăunând nim ănui, fac dovada unei im aginaţii poetice, sau a mult spirit.

Spre a pune la încercare fantazia m incinoşilor noştri sim patici, am lansat un concurs p rin tre c ititori, la care au participat peste o sută de am atori.

Menţionăm urm ătorul răspuns sp iritual:„Onor.

R evistei „Realitatea Ilustrată”Pentru „Campionatul m incinoşilor’*

BucureştiNu citesc „Realitatea Ilustrată”.

Autorul a fost prem iat cu 500 lei.

De vorbă cu cititoriiEros - Cupidon & Kama. —

Partenera lui Gustav Froelich lin „Vagabondul nem uritor” este Liane Haid.

Filip-Cluj. — Fotografia pu­blicată în articolul „Chimia p er­sonalităţii” din numărul 333 al revistei noastre, reprezintă pe artista Joan C raw ford.

Aparat fotograficnou, 4X 6, ob iectiv Zeiss 4,5, Iei 3500 (co s ta t 6500), la re d a c ţ ia r e v is te i „REALITATEA“, S tr . C. M iile , 11, p a la tu l „A deveru l“ în t re 10—11 dim .

Un vizita to r al Berlinului I trebând pe un trecător decel serica din W erder are două# sornice, prim i următorul: puns:

—• „Pot să-ţi spun precis. Df doi trecători vo r să vadă ii celaş timp cât e ceasul, să nu nevoiţi să se aştepte unulpei lă lăit.”

CUM ŞTIA?

Judecătorul : „Dumneata firm i că l-ai lovit pe dânsul singură dată, foarte uşor, i dumnealui susţine că l-ai lo> de mai multe ori. Care-i il văru l ?”

— „Cum poate şti reclami- tul ce s’a întâm plat în urii când la prim a lovitură a1 şinat?”

Cititi „LECTURAD IN Ţ I D IN CE IN

CE M A I ALBI

No. 335 — p . | -

Corul catedralei ortodoxe din Caransebeş, compus din inte­lectuali bănăţeni de m arcă, a vizitat de curând în corpore, — în cadrul unei m inunate excursii, — insula Ada-Kaleh de pe Dună­re. In fotografiile noastre îi vedem pe o stradă din insulă şi la debarcader.

Cn trei nuanţe

In trei zile

Nu mai trebuesc perieri inutile, încercaţi singura metodă care face într’adevăr să dispară urâtele pete galbene: Un centimetru de Kolynos pe o perie de dinţi uscată, in 3 zile ve(i constata diferenţa. Kolynos dis­truge microbii periculoşi, cauza cariei şi a relei suflări.

EL CURĂŢĂ dinţii şi le dă o albeaţă de sidef Cel mai economic — Un centimetru e suficient.

Pag. 8

CREMA DE DINŢIAntiseptică

KO LYNO S

CIIM IIII

So. 335 — — Pag. 9

Elsa, o fetiţă de zece ani, fiica unm pro fesor de călărie din Berlin, este cec m ai bună călăreaţă la categoria „ jun io ri” O vedem alăturat, dresându-şi poney-w cu ajutorul tatălui său.

In Seattle (Statele Unite) s’a rid icat ut monument unei vaci, care in timpul vieţii a dat 17.000 kg. lapte şi 1300 kg. de Unt Aceste calităţi ale ei au fost înscrise pi o tabelă de bronz, pe soclul monumen­tului.

Alfred Krupp, regele german al oţelului, nu prea avea mare încre­dere iii bănci şi deaceea şi-a construit în biroul său, ch iar sub masa de lucru, un tezaur solid, în care-şi finea banii. Mai jos vedem placa prin care se deschidea tezaurul, ia r in dreapta biroului, saboţii de lemn pe care industriaşul îi purta întotdeauna, când îşi inspecta fabrica. I

D. W arren W illiam s din Los Angeles, a inventat un co­lac de sa lvare cu m otor, care va perm ite am ato rilo r m ici excursii în largul m ării.

r PE C A R E LE

D O R Î m

AGANŢA”, acest cuvânt a fost simbolul prim ei noastre bucurii în viaţă, a bucu-

____ rie i copilăriei noastre. Pe când eramşcolari, p lecaţi deasupra tem elor p lictisitoare, ne mângâiam de m onotonia m uncii, gândindu- ne la vacanţele apropiate, la acele luni de li­bertate, pe care le vom petrece la munte sau la m are; iată pentruce cuvântul acesta a răm as pentru noi un cu- j vânt feric it, surâzător, plin de făgădueli, unul din cuvintele care nu cuprind desamăgiri.

Mulţi d intre noi, supuşi la o muncă fără răgaz nu-şi mai pot a- corda astăzi vacanţă, dar se gândesc la ea cu o plăcere nesfârşită; alţii, acei cari îşi pot îngădui acest lux — un lux care dealtminteri, e la îndem âna şi a celor mai modeşti — aşteaptă vacanţa cu o ne­răbdare cu atât m ai m are, cu câi sorocul se apropie.

Cu nădejdea în acest repauz cuvenit, ne străduim anul înţrej. O lună de odihnă spre a ne da iluzia să desminţim blestemul biblic şi că nu mai e nevoe să ne câştigăm pâinea cu sudoarea frunţii şi că avem dreptul să petrecem zile binecuvântate fără grija banilor.i Aţi observat că şi cel mai um il funcţionar, în concediul său capătă suflu, capătă atitudinea rentieru lu i bogat, a stăpânului independent care nu are să se supună nim ănui şi n ici unei discipline.

Azi vacanţa nu mai este un lux, e o necesitate. _Ne întrebăm uneori, fpentruce poporul engiez îşi păstrează tinere- j

ţea şi atâta rezistenţă fizică. Pentruce bărbaţii de stat ai Angliei i pot Îa 60 de ani să presteze o cantitate enorm ă de muncă. Credem

că aceasta se datorează simţului lo r de vacanţă săptăm ânală şi a- nuală.

W eek-end-ul este sfânt pentru i o ricare englez şi de Sâm bătă la amiază până Luni dim ineaţa, în ­treagă Anglia se odihneşte şi pe­trece. Numai în circum stanţe ex­cepţionale sau tragice, care pot surveni de trei sau de patru o ri în viaţa unui om, un englez îşi în trerupe week-end-ul său. Cu totul altfel fac oam enii din Sud şi din O rient, cari dis- preţuesc acest repaos şi lucrează ch iar şi Dumi­nica.

Nu numai că sănătatea acestora se sdruncină cu­rând, dar calitatea lucrului lor decade, căci cree- ru l are nevoe să-şi recapete forţele prin repaos şi schim bare de idei.

Inapoindu-se Luni la biroul său, englezul produce o muncă cu mult superioară aceleia, pe care a r produce-o dacă ar fi lucrat Sâmbătă şi o parte din Duminică.

La fel, in ceeace priveşte concediul anual, un englez nu l va irosi niciodată. S’a obosit nouă sau zece luni în- Ir’un an; are -dreptul la vacanţă, şi-o va lua cu orice preţ, chiar dacă n’ar fi decât ca s’o petreacă în grădin iţa lui, sau pe terasa casei sale, dar simte im perioasă nevoe să schimbe atmosfera m orală, să uite afacerile , să trăiască fără grijă.

De aci vitalitatea rasei anglo-saxone.Nu oricui ii e dat să poată în trep rinde călătorii m inu­

nate, dar fiecare poate găsi, în m ăsura m ijloacelor sale f i­nanciare, colţul ferm ecător ş i sănătos unde să se scurgă zilele fericite ale concediului.

Dealtminteri, cu agenţiile de călătorie, cu societăţile de navigaţie şi cu organizările de excursii nici nu mai e nevoe astăzi să fi_ prea bogat, ca să-ţi poţi îngădui o călătorie mai scurtă, care adesea nu costă mai mult ca vacanţa petrecută acasă.

Vacanţe bogate, vacanţe sărace, va­canţe marine sau vacanţe rustice, va­canţe în munţi, — esenţialul este de a te

li, fe ric iţi, ch ia r dacă nimic nu vă îndeam nă şi veţi ve­dea că veţi fi.

Dacă aveţi de gând să luaţi cu voi cicăleala, necazurile şi pesim ism ul, e cu totul za­d arn ic să vă m ai luaţi con­cediu.

F iecare are vacanţele pe care le doreşte, mai ales va­canţele m orale. După cum îţi iei răm as bun dela prieteni, dela director, dela birou, în acelaş fel să-ţi iei răm as bun dela toate m aniile, dela m i­zantropie, dela exasperarea nervilo r, căci oricum , tot ră ­mâne un an întreg, ca să-ţi regăseşti apoi obiceiurile şi să te foloseşti de toate defec­tele şi de toate necazurile.

D ar vrem e de o lună sau două, deveniţi din nou licea­nul în vacanţă; liceanul <ie 30 sau de 50 de ani, vârsta n ’are im portanţă.

B. B.

In aceste pagini prezentăm io serie de fo tografii de vacanţă. Care din orăşenii prinşi de ocupaţii, în oraşul încins de căldurile tropicale, n ’a r vrea să fie în locul vreunui personagiu din ilustraţiile noastre?

A er, soare, apă, libertate, iată ce ne dorim în vacantă...

/ S A

folosi de vacanţă.In urmă, dacă prim a zi de reve­

nire la lucru este tot atât de grea pentru şcolari, ca şi pentru func­ţionar sau medic, repede te obici- nuieşti cu lucrul şi cu forţe noui, plin de antren şi entuziasm, poţi lucra mult mai bine.

Dar dacă banii n r sunt absolut necesari, se cere neapărat p rice­pere, pentruca vacanţele să fie in- tr'adevăr vacanţe.

Lăsaţi acasă sau la birou obice­iurile.de a vă supăra, de a vă p lân­ge, de a vă cicăli; uitaţi toate an­tipatiile şi duşm ăniile; fiţi îngă­duitori cu soţia şi cu soacra, dacă aveţi; păstraţi figura surâzătoare totdeauna şi nu vă gândiţi la v ii­torul nesigur, dar spuneţi-vă me­reu că totul va fi bine, că toate vor isbuti, străduiţi-vă să fiţi vese-

Prima excursiune a „Realităţii Ilustrate"

pe Dunăre

UMINICA 18 Iunie a. c., 300 de cititoare şi ci­tito ri ai revistei noas­

tre au porn it tn tr’o splendidă excursiune pe Dunăre. După un drum agreabil cu trenul, până la Olteniţa, excursio­n iştii s’au îm barcat pe vasul „Cernavoda'’, com andat de d. căpitan Nicolau. Vaporul a pornit in tr ’o excursiune de câteva ore pe Dunăre, după care s'a serv it masa la Tur- tucaia. După amiază, excursio n iştii „R ealităţii Ilustrate” au vizitat p itorescul oraş dună­rean, după care a urm at o nouă plim bare pe Dunăre, în sunetele unei orchestre de jazz. S ’a cântat, s’a dansat, s’a petrecut adm irabil, ex­cursioniştii înapoiăndu-se în Capitală seara la orele 9 şi jumătate, după o zi petrecută în soare, în aer, în libertate.

F otografiile pe care le p re­zentăm în această pagină, a- •ată câteva instantanee prinse le reporteru l fotograf Maxi- iam O. Grossar din Bucu- ■eşti, la bordul vaporului şi n Turtucaia.

No. 335 — m — Pa . 12

CUTIA CURENTA a SĂPUNULUI DE DINŢI

© Este elegantăeconomică

higienică1. Forma Săpunului este bombată şi permite o fntrebuinţare regulată2. Marginea cutiei este rotunjită pen tru a evita uzura periuţei de dinţi.3. Un loc este rezervat sub cutie spre a înscrie numele Dvs.

Pentru ce ochii chinezilorne par oblici ?

Salvaţi-vă dinţii cu Săpunul şi Pasta de dinţi „GIBBS“

La 20 Iunie crt., s’a inaugural in prezenţa d-lui Voicu Niţes- cu, m in istru l agricu lturii, staţiunea agricolă experim entală a Bă­

răganului. Foto ing. agr. A. D. Garabella

par drep(i, este din obişnuinţă şi dacă ai chinezilor ne par o- Hici, aceasta se datoreşte unei iluzii optice.

Pentruca să se convingă cine­va de influenţa obişnuinţei, e deajuns să primească reflectată intr’o oglindă, o figură cunos­cută sau mai bine, dacă are o- biceiifl să se oglindească sau să-şi radă barba, să se p riveas­că pe sine însuş, prin dublă re­flecţie, in două oglinzi parale lei ceeace se vede deobiceiu la dreapta fiind văzut la stânga şi vice-versa, schimonosiri şi asi­metrii nebănuite apar deodată.

Efectul e dealtfel exagerat, dublat oarecum, deoarece o li­nie, făcând un unghiu a şi luată drept dânsa, e văzută apioi în- tr'o poziţie făcând un unghiu 2-a, cu poziţia sa in iţială.

Pentru acelaş motiv ne recu­noaştem şi noi ra r în tr ’un p or­tret luat din faţă, pe când cei cărora figura noastră le este fa­miliară, îl găsesc foarte asemă­nător.

Fotograful se sileşte să com­bată acest rău, nescoţând n ici odată fotografia c lien tu lui său din faţă şi aranjându-i capul aşa fel, ca să îndrepte în parte, prin perspectivă, asim etria tră­săturilor. Insă nu reuşeşte în ­totdeauna.

Sinologii cei mai em inenţi: von Siebold, Aheldsdorff, Sch- legel, sunt toţi de părere că o- chii galbenilor sunt drepţi. E deajuns, spre convingere, să se privească unul din portretele sau mai bine încă, originalul.

Dacă ochiul pare oblic,’ acea­sta se datoreşte faptului că ple­oapa superioară şi d irecţia ge­nerală a sprincenei, sunt oblice. Pleoapa superioară dinspre nas, formează o îndoitură specială, care acoperă în întregim e col­ţul unde se găseşte glanda lacri- mală.

Denumirea de „oeil b rid e” (ochiu tras) este deci mai exac­tă decât acea de ochiu oblic.

SjjlONTRAR ofpiniei curente, |tj popoarele de rasa galbe- M l nă n’au ochii oblici. Noi ii vedem oblici, dar nu sunt de loc aşa. La dânşii, lin ia care uneşte colţurile pleoapelor taie intr’adevăr ochiul în două părţi fgale şi e prependiculară pe axa nasului. «

Dacă nu este aşa întotdeauna, faptul este mult mai puţin frec ­vent decât la albi, căci noi sun­tem acei cari, în regulă gene­rală, nu avem ochii perpendi­culari pe nas. Dacă ai noştri ne

Pleoapele sunt în general mai subţiri şi o ch ii mai puţin des­chişi.

Capul Japonezului m ai p re­zintă şi o altă particu laritate curioasă: lobul in fe rio r la u re­chi lipseşte aproape cu totul. Această particu larita te nu este totuş o anom alie: noi suntem a-, cei c a ri avem urechia rău făcu­tă, sau cel puţin d iferită de a- cea pe care ne-ar fi dat-o natu­ra, dacă am fi lăsat-o în voe.

U rechea noastră s’a form at pentracă în decursul veacuri-

Primii turişti muzicali români

Vasile Buda, inventatorul ,ypa- pyrophonulu i’’, despre care am publicat un artico l în revista noastră, — asociându-se cu lu- liu Bubarnik, un excelent mu­zicant, an plecat să facă ocolul Europei, dând concerte în cafe­nele şi restaurante, pentru a se întreţinea

Prim ul cântă cu instrum entul său, papyrophonul, ia r al doU lea, im itând din gură sunetul fligornului, se acom paniază la vioară. Cei doi tu rişti muzicali au obţinut succese desăvârşit? in toate oraşele şi vo r Pţeţ a

peste câtva timp in străinătate.

No. 335 — m

lo r, străm oşii noştri au atârnat de ele podoabe mai mult sau m ai puţin bizare, mai m ult sau mai puţin grele şi care au lun­git p rogresiv partea in fe rio ară : am m oştenit în acelaş tim p din uz şi din efectele lu i: lobul.

Un fapt dovedeşte detplin, la cei galbeni, lipsa acestui obicei inutil şi c ru d : expresiile „cer­ce l” (miimi-gane) şi „lobul u- rech ii” (m im i-tabu) n ’au fost introduse în lim ba japoneză de­cât din epoca în care nipponii au in tra t în re la ţiun i cu poipoa- rele din Occident, pe care ei le numiau barbare.

I. G.

In ziua de ÎS Iunie crt., a avut loc o reuşită excursiune la M-rea Căldăriişani, organizată de „Adăpostul de odihnă al lu cră­to rilo r tipografi” de pe lângă „Banca A rte lo r g rafice”. La această excursie a partic ipat şi d. Giosan, directoru l Uniunei Cooperatis­te Muntenia. Foto-am ator C. T. M arian

V i n e a r ş i ţ a ! i..flllllillJMf.liigJII1 m MMMWrn*K&!mmmmMammimMMmammMmmmBw^mmmtBiM3i!'.ammmmmmammmm

uşor .setea, la aceste isvoare artific ia le , răsărite pe toate eărărig pe unde ne e drumul.

Cănile neigienice, legate cu lanţ, ce se vedeau la unele ciş mele publice, au losi com plect desfiinţate. Ele constituiau o ai vărată prim ejdie pentru sănătatea publică.

D. p rim ar Dobrescu s’a gândit ipână şi la câin i: la picioaiei m icilor cişm ele este un jghiab, unde scurgându-se apa, şi primi nindu-se mereu, se pot adăoa şi anim alul credincios, la caret cureşteanul ţine atât de m u lt

Totuşi constructorul, care a făcut cişm elele, a uitat să lari un dispozitiv, aşa ea apa ,să fie şi la îndem âna coipiiloir.

Copilul însetat se uită cu jin d la isvorul veseli, care o mi, iniai sus de capul lui şi un.de nu pcate ajunge decât dacă vre-M trecător m ilos îl rid ică în braţe...

. Poate că s’ar putea face ca cişm elele actuale să devină act#: sibile şi copiilor. Sau să se instaleze, p rin anuimite locuri,®! pildă în aprqpiere de şcoale, cişm ele mai joase.

Prim arul general al Capitalei, care vizitează des şcoaleleil copii, îm părţind ajutoare băneşti e lev ilo r săraci şi care a ar; grija să pună la îndem ână m icilo r cetăţeni parcuri speciale4i joacă p rin grădinile publice, d-sa care iubeşte atât de multul copii, va găsi desigur o îndreptare şi pentru această involuntarii scăpare din vedere.

ALEX. F. MIHAILl

S ’au in s ta la t m ic i c işm ele pe s tră z i p en tru o am en i ş i V c â in i. D ar au fo st u it a ţ i cop iii.

«Ooo ! Ooo / /»reştiiora Strigau sacaSii i> acum douăzeci de ani, pe străzile Bucu-

Ena un butoi, pus pe două roate, cu două oişti, tras de un cal rebegit „un cal de saca”. '

Pentru anim al poate şi pentru om — era ultim a treaptă ded ecăd ere .

După ce fusese urf timp telegar boeresc alergând ca vântul la şosea, sau î l pusese vestitul .¿muscal’’ Mîşcia la b irje le lu i lu­xoase - oeile m ai luxoase b irjî din Europa, rem arcate de toţi strein ii. ,ce treceau pe Ta noi, după ce fusese înhăm at la tră ­surile strălucitoare ale lui Mişca, ce purtau toate No. 1, anim alul trecea la alţi b ir ja ri inai puţin celebri, apoi la trăsurile de noap­te, la cam ionagii, la căruţaşi. Cea din urm ă treaptă de decădere era la bătrâneţe, când au genunchii îndoiţi, însângeraţi, cu gropi

Părintele Capitalei a uitat pe cop ii?

adânci uscate deasupra ochilor, se qpintia biciuit de -stăpânul lui, ca .să scoată ro ţile sacalei p line, din noroiu l cleios de la vo­ii ui sacagiilo r sau de la povârn işu l „casei apelor”. Această casă a apelor era pe locul unde e acum Vama Poştei; pe acolo trecea Llâmlioviţa înainte de a fi canalizată.

O doniţă de apă costa „cinci parale” ; un butoi întreg se pu­tea cum păra cu „cinci, şase bani”. Cei ce voiau să facă pomană, pentru vre-un m ort iubit cumpărau uneori sacaua întreagă, iar sacagiul umbla pe stradă şi striga:

— Apă de pom ană! Apă de pom ană! Oooo!Ce depărtate sunt acele tim puri! Parcă n ici n’au fost.. încă

acum un sfert de veac se mai vedeau sacagii p rin m ahalalele Bu­cureştilor, chestia ap rovizionării Capitalei cu apă potabilă nefiind soluţionată com plect pe la începutul secolului .

Parcă ne povesteşte altcineva, ceeace am văzut cu ochii noştri.

Aceste re flec ţii ne-au venit în m inte cu prile ju l instalări m icilor cişmele, pe care le-a aşezat d. p rim ar Dobrescu ici şi colo prin pieţe şi locuri mai frecventate.

Au început să fie instalate încă de astă toamnă şi acum se mai c.antinuă ou aşezarea lor.

In regiunea noastră, cu veri secetoase, sunt cât se poate de bine veniţe. Sistem ul este foarte p ractic : apa saltă un mic şuvoiş venind rece din fundul păm ântului. T recătorul îşi poate poto’

Geamantane t ’f 750

Casete i t 37S

de a Lei 290

Serviete î i * 150

P u iita ta ie ’ 120

DEPOZITE DE VÂNZARE BUCUREŞTI $1

F A B R I C I L E D E P I E L Ă R I E , Î N C Ă L Ţ Ă MI N T E • Ş i A R T I C O L E DE V O I A J - .... ..........

D . M O C I O R N I T AB U C U R E Ş T I , V.

Str. Apele Minerale 67— 75

Vând cu noife preţuri reduse articole de voiaj din p ie le :

Port-monede dela Lei 26

No.- 335 - ■ m -- Pag. 14

C A S E D E S T I C L A L A P A R I S„Casa viitoru lu i“, ia tă o chestiune ce in teresează în

cel mai înalt grad u rb an istica m odernă şi v ia ţa m etro ­polelor.

gfjIN urbanist american, profesoru l A. W . Low, socoteşte că lo-III cuinţa viitorului va fi aşezată în tr ’o stradă m ărginită de ISII arcade. Zidurile şi acoperişul casei v o r fi alcătuite în m are parte din sticlă transparentă. In m ijlocul fiecărui gr.up de case va fi instalat un puţ central, spre care se vor deschide toate o- diile.

Lumina va veni delà acest puţ priin interm ediul re flectoare­lor montate pe acoperiş şi plafoane, urm ând oa pentru citit şi scris să se folosească mici lămipi individuale.

Fiecare bloc va cuprinde în m ijloc, o sală în care toţi locatarii se vor scălda, vor face băi de soare şi exerciţii ide cultură fizică.

Un sistem de conducte va aduce în această .sală aer proaspăt purificat, încălzit şi uscat pe caile electrică, în timip ce aspiratoa­rele vor evacua aerul stricat.

Nu departe de această sală, o altă cam eră va fi utilizată pen­tru masă. Mâncărurile vo r sosi toate dela un restaurant coimun, cu ajutorul unor ascensoare speciale.

Aparate adecvate vor m enţinea alim entele proaspete, la tem­peratura şi în condiţiile cele mai favorabile.

Toată parte exterioară a e lăd irei va fi construită in aşa fel, încât lumina să poată pătrunde în abundenţă în in terior. Bine­înţeles eă insăş forma unei asemenea constructioni impune ca o mare parte a iluminatului să fie produsă în mod artific ia l. Came­rele vor fi construite în tr’un stil sobru, dar nu cu o austeritate excesivă. Alcovul, atât de iubit de p ărin ţii noştri, va fi înlocuit prin colţuri şi nişe rezervate muzicei, lecturei, corespondenţei, aparatului de radio-televiziune. Totul în com unicaţie cu cam era principală, dar luminat în mod separat.

l'nul din elementele esenţiaile ale unei asemenea locuinţe, construită în mijlocul unui oraş plin de vehicule rapide, avioane, trenuri subterane etc., va fi apărarea îm potriva sgom otelor şi trepidaţiilor de tot felul. Cât priveşte sgomotele omeneşti, n ici

Provincialul pentru prim a dată în Capitala modernă.(.desen de Lowinger)

nu e nevoe să m ai insistăm că educaţia ne va obicinui în v iito r să ne dispensăm de orice vorbe şi sgojnote inutile.

#

Tot în legătură cu problem a casei v iitoru lu i, credem in tere­sant să semnalăm un gen de locuinţe m oderne foarte bizare în aparenţă, oare şi-au făcut apariţia acum vreo doi aini la P aris şi ciî>re prezintă, faţă de 'actualele locuinţe, o serie de avantaje re ­m arcabile.

E vorba de oase construite în întregim e in sticlă. La o r e ­centă expoziţie din New-York s ’a expus — cu titlu de curiozitate— o asemenea casă în m iniatură, prezentată de exipozanţi drept „casa v iito ru lu i’’.

Din punct de vedere technic, modelul în făţişat nu era pro­priu zis o caisă în sticlă, în trucât z idurile exterioare erau de alu­miniu.

Pe de altă parte, după cum am işpus, s ’a rid icat —- nu ştim dacă in urm a acestei sugestiuni, sau indedenpent de ea — în in i­ma Parisului, o clădire folosind p rin c ip ii anaîoage de construc­ţie. Casa din Pariis are toate zidurile externe şi in terne din sticlă opacă care îm piedică să se vadă în ex terior şi în tre odăi.

Această construcţie pariziană am inteşte o colibă de eschi­moşi, făcută din ghiaţă.

Sticla folosită are o rezistenţă extrem de m are şi suportă fă ră n ici o vătăm are orice lovitu ri şi c iocn iri, prezentând în a- ceaStă p riv in ţă o durabilitate superioară construcţiilor îm piatră.

Situată în cartieru l latin , în apropierea Sorbonei, „casa de sticlă” din P aris este aşezată în aşa fel, încât prim eşte un m axi­mum de soare, iar razele de lum ină care străbat sticla, dau o m i­nunată lum ină difuză, foarte lin iştitoare pentru ochi.

„Casele în sticlă vo r fi locuinţele 'v iito ru lu i” afirm ă cu o neclin tită convingere arhitectu l acestei construcţii de avantgar- dă, d. P ierre Chareau. Şi tot el adaugă:. „Zidurile sunt tot atât de solide ca şi stânca şi în ceeace priveşte durata ele sunt in ­com parabil suiperioare caselor construite în cărăm idă şi ch ia r în piatră.

Sunt sigur că Parisul v iitoru lu i va cuprinde sute de case în sticlă, construite în in terioru l u liţe lor strâm te, care astăzi abia prim esc câteva raze din lum ina soarelui. Toate zidurile in terioare ale casei mele în sticlă, cu trei etaje, sunt construite anume ca să prim ească un maximum de lum ină.

Clădirea este am enajată în aşa fe l ea ¡să nu se poată vedea absolut nimic din exterior. Du;pă cum vedem, atât urbanistul a- m eriean cât şi arhitectul francez expun sugestiuni interesante p riv ito r la casa v iitoru lu i. Ba cel .din urm ă a păşit ch iar la un început de realizare, de care se arată extrem de satisfăcut.

F ireşte proectele m enţionate nu sunt singurele posibile şi poate nici cele mai fericite. Este sigur însă că exigenţele de higienă, confort şi estetică, precum şi consideraţiile urbaniste vo r face ca în v iito r s’avem un gen de locuinţe foarte deosebit de cele actuale.

D ar cine a r putea prevedea în făţişarea B ucureştilor de m âine?

I. S.

No. 835 - P J Pag. 15

In turneul de teùk Duwis, Germania a m renţă impresionanţi It echipierii germani j:.7,

t — Fam ilia regală engleză a luat parte săptă­m âna trecută . la. m area ¡alergare de cai de la Scoli. In clişeul nostru, landoul regal.

No. 335 — — Pag 16

Cei patru f i i oi Pegelui Angliei, fo tografiaţi împreună. Dela stânga la dreapta: Prinţul George (31 an i), P rin ţu l de Wales care deşi pare atât de tânăr e în al 40-lea an, Ducele de York, in vârstă de 38 de ani ş i Ducele ac Gloucester, (33 de an i).

— Mica Allene Genevieve Lamson a fost citată în ¡faţa .curţii cu ju ri d in San José, C alifornia, pentru a răspunde 'fa m artoră în procesul in ­tentat îm potriva tatălui ei, acuzat <că şi-ar fi ucis soţia. •

Vice-cancelarul germ an von Papen a luat parte la ,cerem onia religioasă pontificală, care •s’a ţinut de 'curând la B erlin pe p iaţa Franz Josef. Pe vice-cancelar îl vedem la m ijloc în- genunchiat în m ijlocul p ieţii. —

fel ptnlru cup: huiţi la o dife k ftdtm aci pe Ittri ji-au dis-

— La sfârşitu l acestei săptăm âni d. Italo Balbo, ¡n in istru l aviaţiei italiene, va p orn i in fruntea unei escadrile de 24 avioane m ilitare, in sbor- deasupra A tlan ticu lu i ş i va ateriza la expozi­ţia in ternaţională d in Chicago.

Noul cabinet spaniol de sub preşedinţia d-lui Azana fost şe f a l guvernului răsturnat de republicani. - *

— Cortegiul călugăriţelor care au luat parte la serviciu l religios pontifical, o fic ia t săptăm â­na trecută la Berlin.

In ziua Independenţii Italiei, s’a organizat la Borna o {paradă m ilitară la care a asistat Regele Victor Emanuel ş i fam ilia regală. Cu această ocazie zece m ii de porum bei călători au fost eliberaţi d in co liv iile lor.

No. 335 — EI — Pag. 17

Jsabel

de: aport de culoare vie, sau ,cu un jersey fără mâneci, vărgat orizontal în bleu-marin-alb, sau roşu-alb, ca acele adoptate de m arinarii din toată lumea.

Cel mai ,mult se vor vedea însă anul acesta rodhiile de plajă, de cele mai multe ori \de olandă, foarte simplu

croite, adânc decoltate în spate pentru baia ide soare. Pentru drumul dela hotel, se vor completa cu o bluzuliţu de cotonadă sau cu o jacheţică de gen sportiv, care aco­peră decolteul.

No. 335 Pag. 18

E apropie vacanţele şi lumea începe să părăsească oraşele, să caute aerul curat la munte, sau soarele $i briza

marină la ţărm ul mării. Cu toate că ,garde­roba este complectă şi gata de mult, în ul­timul moment se dovedeşte mai ¡totdeauna că mai lipseşte ceva, un fleac, o nimica toată, de care avem însă absolută nevoe şi fără de care nu putem pleca.

Pe lângă maillot-urile multicolore, ne trebue poate încă unul, tricotat de mână, în lână groasă vert-jade. Vă mai propunem şi pijam aua de m ai jos, compusă dintrun pantalon larg qlb, bluza făcută dintr’un şal de }mătase în dungi diagonale şi jacheţica scurtă de tot, în una din ,culorile şalului.

O altă idee de îmbrăcăminte, recoman­dabilă pentru sporturile de plajă, este pan­talonul, scurt de pânză, „shorts” propagat de americani. Se poartă cu o bluză-cămaşe

Xo. 335 Pag. 19

Cum comunică pasările şi insecteleIn artico lu l de m ai jos, se dau câ­

teva ex p lica ţii a su p ra observaţiun i- lor pe care le .a u făcut s av an ţ ii în lum ea p ăsă r ilo r ş i insectelor-

l ’AŢI întrebat vre-odată ce putere face coeziunea în ­tre m em brii m arilo r sto­

luri de păsări — pe care le ve­deţi sburând în tot felul de fo r­m aţii, — ca o escadrilă de a- vioane? Sau în grupările ro iuri- lor de albine şi a m uşuroaielor de fu rn ici ale căror organizări ne forţează uim irea şi adm ira­ţia? A r fi de presupus că în tre aceste creeaturi există o comu­nicaţie a gândurilor. Pe ce cale se face această com unicaţie? Se pare că ea ar fi de natură tele­patică, un fenomen care, după unii savanţi, s’ar produce ade­sea şi în tre oameni.

Această ultimă teorie e susţi­nută de d-rul Edmund Selous, cunoscut pentru interesantele studii pe care le-a dat la lum i­nă asupra păsărilor. In recen- ta-i lucrare „Transm iterea gân­dului la p ăsări” d. Selous nu se m ărgineşte la a se declara pen­tru teoria telepatiei, ci enumără o serie lungă de observaţii asu­pra m isterioaselor m anevre ale sto lurilor de păsări, m anevre ca­re după el, sunt cu neputinţă de explicat altfel decât prin te­lepatie.

Cine urm ăreşte un stol de porumbei, observă că grupa se întoarce cu iuţeală în diverse direcţii, nu pentru a evita un obstacol v— întrucât acesta nu există — ci pare-se, executând ordinul unei căpetenii fără ca cineva să vadă vre-un semnal sau să audă vre-o comandă.

Dar porum beii sboară de o- biceiu la o m are depărtare de pământ, aiia că n’a r fi exclus ca observatorul să nu poată percepe semnalele ce s’ar p ro­duce în stolul lo r. Un caz ce ilustrează însă mai bine miste­riosul fenomen de care se ocu­pă d-rul Selous, este obiceiul m ultor păsări, cum sunt ciorile spre ex;, de a-şi lua sborul, toa­te deodată, fără a se fi produs un semnal vizib il sau auditiv.

Şi apoi o ricare dintre dv. a avut ocazia să observe acest lu­cru la stolurile de rândunele, ce se înşiru ie adesea pe sârmele de telefon, cu excepţia câtorva ce fac m ici cercuri în aer, în- torcându-se lă in tervale scurte lângă tovarăşele lo r pentruca la un moment dat, la un semnal im perceptibil pentru observato­ru l uman, întregul stol să-şi ia sborul către un alt punct.

Un alt fenomen rem arcabil în lumea păsărilor, îl constituesc sborurile berzelor, gâştelor săi-' batece, etc. ce formează adesea unghiuri, pe care le im ită şi es­cadrilele aviatice.

V ârful unghiului e ţinut în ­totdeauna de o pasăre care are rolul conducătorului. Restul sto­lului îl urmează la distanţe e- gale, form ând laturile unghiu­lui. Căpetenia pare în m ăsură să dirijeze după voinţă m ane­vrele stolului de păsări. Aţi pu­tea crede, însă că fenomenul acesta se produce datorită vă­zului, că păsările urm ătoare ce form ează cele două laturi ale unghiului, observă pur şi sim­plu că aceea care deţine con­ducerea a luat-o în sus, în jos, sau lateral şi-l urmează aşa cum fac oile pe câmp.

îm potriva acestei teorii se ri-

te în diagram a pe care o publi­căm aci.

Un alt m ister rem arcat de cei cari studiază viaţa păsărilor, cum sunt gâştele şi raţele săl­batece. e siguranţa cu care două din aceste păsări, despărţite în epoca reproducerii de apropie­rea unni pericol, se regăsesc la câteva m ile depărtare de locul de unde s’au rid icat în aer. Fap­tul acesta s’ar explica în trucât­va p rin tr’un simţ vizual extrem de ascuţit, care adună şi pe vu l­tu rii deşerturilor în jurul ani­malului sau omului doborât de sete, mai înainte ch iar ca ace­sta să-şi fi dat sufletul.

Sunetele deasemeni, ar putea in tra în m ijloacele de sem nali­zare ale păsărilor. Faimosul geo­log japonez Omori, a dovedit a- cum câţiva ani că fazanii au pentru v ib ra ţii un simţ atât de desvoltat, încât percep cele mai uşoare m işcări sismice, atunci când pentru oameni şi celelalte animale, ele sunt ca şi inexis­tente.

Mişcarea unei albine care v e ­steşte că a găsit o sursă de nec­

tar.

Albina arată că a găsit polen.

dică însă atât marea viteză cu care sboară aceste pasări, pre­cum şi faptul că oridecâteori vine ceva să strice una din a- ceste form aţii, unghiul se reface cu prom ptitudine.

Dar păsările nu sboară nu­mai în unghiu: Un observator a rem arcat, la gâştele sălbatece, şase form aţii diferite, pe care le execută cu o invariab ilă pre­cizie mecanică şi pare-se, con- formându-se unor semnale ce e- mană dela căpetenie. Savantul german le-a reprezentat pe toa­

Zig-zagul acesta m anifestă fu ria insectei.

Opiul acesta m anifestă uim ireasau încurcătura unei albine,

In cursul războiului, s’a ob­servat în Anglia, că fazanii er.au im presionaţi de sgomotele sau vib ra ţiile — nim eni n’a r putea preciza care din acestea — ma­rilo r tunuri de pe câm purile de luptă din Franţa. N eliniştile pe care le manifestau fazanii pe coasta Angliei, erau urmate re­gulat la câteva ore, de vestea u- nei lupte, deşi urechile şi ochii omeneşti nu auziseră şi nu vă­zuseră nimic. Tot astfel, p ro fe­sorul Omori era trezit noaptea de ţipetele fazanilor cuprinşi de

o subită enervare, pentru a ob serva în dim ineaţa următoare că seism ografele .sale înregistra­seră un cutrem ur atât de slab, încât scăpase sim ţurilor ome­neşti.

Dar savantul Selous e de pă­rere că nici văzul şi nici auzul nu pot explica misteroasa uni­form itate de m işcare a stoluri­lor, pe care le-a observat şi la concluzia aceasta au mai ajuns alţi doi savanţi am ericani cari lucrează la Institutul Carnegie, studiind m igraţiunile păsărilor ce trăesc pe insulele Tortugas, lângă F lordia, şi cari sunt cu­noscute sub numele de porum­bei de mare.

Cei doi am ericani au luat câţva din aceşti porumbei, du- cându-i la câteva sute de mile depărtare de tovarăşii lor, şi eliberându-i după ce-i marcase cu câte un inel de metal la unul din picioare. Majoritatea acestor păsări şi-au regăst drumul, în- torcându-se la grupul de unde fuseseră ridicate, întocmai ca porum beii călători, dar fenome­nul e aci cu mult mai misterios, în trucât aceste păsări marine n ’au făcut obiectul unui dresaj prealabil. Nici cei doi ameri­cani şi nici ch ia r teoria telepa­tiei n ’au putut furniza o expli­caţie suficientă pentru această reven ire a păsărilor, întrucât nu există nim ic «are să indice că porum beii răm aşi pe loc, ar fi dat instrucţiuni de această na­tură, tovarăşilor lor, pe cari sa­vanţii îi îndepărtează.

Savanţii acceptă însă cu greu m isterul. Mulţi din ei cred că toate aceste fenomene îşi vor găsi în tr ’o zi o explicaţie cât se poate de simplă, a cum s’a întâm plat cu m işcările şi migra­ţiunile insectelor, care au părut odată tot atât de misterioase. Astfel, există multe specii de fu rn ici ce par să aibă un „simţ al casei”, extrem de desvoltat, graţie căruia îşi regăsesc uşor drumul muşuroiului, dela dis­tanţe de câteva mile.

Un alt vechi m ister acum elu­cidat, era preciziunea cu care o albină îşi recunoaşte stupul, distingându-1 de toate celelalte din vecinătate.

In ambele cazuri de mai sus, secretul este m irosul. Fiecare stup îşi are m irosul său, aşa cum o casă sau un oraş are a- numite perspective şi trăsături.

D-rul K arl von Krisch, un alt savant german.- spune că al­binele com unică între ele prin­tr ’un fel de dans. După ani în­delungaţi de studiu, el crede a

L icuricii îşi „aprind” lanternele după un anumit ritm . I. Grupul e absolut întunecat. 11. Unul sau doi licurici încep a lumina. III. Ca la o comandă luminează toii deodată. IV. Na m ai rămân să licărească decât unul sau doi ca la început. întregul grup se

întunecă.

No. 335 — Bl — Pag. 20

fi descifrat cel puţin patru me- sagii mai importante d in „ lim ­bajul albinelor”. Când una d in aceste insecte vrea să dea ds veste semenelor sale că a desco­perit o floare bogată în nectar, o face descriind cercuri. Când a găsit o sursă de polen, dan­sează în serpentină. O mişca«e

tea dinapoi a trupului. Strânşi pe grupe, licu ric ii răm ân o bu­cată de vrem e în în tunerec; a- poi unul sau doi încep să lică ­rească şi la un m om ent dat, ca la o com andă, se lum inează în ­tregul grup, tim p de câteva c li­pe, pentru a se stinge apoi, ră ­m ânând să licărească iar, ca la

©

4 ^

•*4-

Cele şase form aţii în care sbor sto lurile de gâşte sălbatece.

in zig-zag, se traduce p rin tr’o mare supărare, iar când e în di­lemă işi manifestă încurcătura descriind un „opt”. Diagramele celor patru mişcări descrise de Karl von Krisch, se găsesc re ­produse în această pagină.

Există însă în lumea insecte­lor un mister pentru care nici un savant n’a găsit până acum vre-o explicaţie şi care se apro­pie mult de fenomenul sboruri- lor colective ale păsărilor. E vorba de licuricii cari dau în nopţile de vară acele spectacole ' de luminiţe fugare.

Iarba şi arborii unei pajişti pot fi plini de aceste insecte, prevăzute cu lanterne v ii în par-

început, doar unul sau doi. Se sting apoi şi aceştia, pentruca m anevra să reînceapă, desfăşu- rându-se exact după program ul arătat.

Ca şi în cazul păsărilo r stu­diate de d. Selous, ştiinţa nu poate respinge probabilitatea u- nei com unicări de intenţii sau gânduri în tre aceste creeaturi. Dar, pe de altă parte, nu există un m otiv definit pentru accep­tarea acestei teorii, aşa că sa­van ţilo r cari se ocupă de eluci­darea acestui fenomen, nu le ră ­mâne decât să acumuleze cât mai multe observaţii, până când m isterul se va explica în tr’o zi dela sine.

R egisorul Jean M ihaiy (x) excelentul rea lizator al film ului rom ânesc „Trenul Fantom ă” cu Tiony Bulandra, Gh. Storin şi Lisette Verea în ro lu rile p rincipale.

D-l Jean M ibail a fost angajat de studio-urile Hunnia-Fikn din Budapesta pentru a realiza. încă 2 film e rom âneşti: Sim fonia Capitalei, în ţară, în luna August, şi „Ofiţerul de gardă’’ după piesa lu i M olnar, la Budapesta, în prim ele zile din Septem brie.

Influenţa digestiunei asupra inimei

D urerile în regiunea cardiacă sunt deseori provocate de o di­gestie rea. Un exces de acid ita­te stomacală prilejueşte ferm en­taţia alim entelor şi a um flării stomacului, care făcând presiu­ne asupra inim ei, este cauza du re r ilo r uneori foarte violente In aceste cazuri, o jum ătate de linguriţă de cafea de Magnesia Bisurata, luată de p re ferin ţă în aproape im ediat. Magnesia Bi­surata neutralizează repede aci-'

ditatea, opreşte ferm entaţia şi um flarea, lin iştind pereţii i r i ­taţi ai stomacului. Cu Magnesia Bisurata, care se găseşte de vân ­zare la toate farm aciile şi dro- gueriile, la preţul de lei 75., — puteţi mânca tot ce doriţi, fă ră fr ică de dureri după masă. Ea constitue actualm ente rem ediul cel mai sigur, cel mai repede şi cel mai eficace, pentru a uşura indispoziţiile datorite unei rele digestii.

N IV E AC R E M A sau ULEI

Ambele aceste produse înlesnesc bronzarea pielei, micşorând în acelaş

timp pericolul arsurilor solare. Nici-odată nu faceţi baia de soare cu corpul

ud; totdeauna mai î n t ă i masaţi-vă bine cu Crema sau Uleiul Nivea. Numai

astfel puteţi simţi neturburaţi plăcerea luminei şi aerului; veţi fi invidiaţi

pentru înfăţişarea Dv. sportivă, sănătoasă şi înviorată.

Crema-Nivea este plăcut răcoritoare

la zile călduroase; Uleiul Nivea

vă poate apăra de răceli la vreme

nefavorabilă. Ambele nu se

pot înlocui şi nici imita, căci

| numai ele conţin Eucerita.

CREMA- N IVEA Lei 16.--------Lei 7 2 .-

U LE IU L N IVEA in flacoane a Lei 55.— şi Lei 8 5 .-

\o . 335 — fii Pag. 21

— E fe r ic i tă v ia ţa d e a rtis t ? —¡w SiM avut p rile ju l să văd la băile sulfuroase d in tr’o regiune puţin cunos-

cută a ţă rii o mare cântăreaţă italiană, Magdalena D urri. Nu pricepeam mLSI de ce o dom nişoară atât de ferm ecătoare, al cărei chip şi & cărei sta­

tură erau menite să împodobească desigur staţiuni clim aterice mult mai ilustre decât Bălţile Negre — numele băilor unde mă aflam — se refugiase în ţara noastră, pitorească incontestabil, dar poate tocmai de aceia cam lipsită de lux şi de confort. La început socotisem că dom nişoara Magdalena D urri suferă de vre-un viciu costisitor — jocul de cărţi sau alt joc de noroc — şi îşi eco­nomiseşte banii, petrecând vara în România.

Presupunerea era neîntem eiată, de oarece ch iar Ia Bălţile Negre, dom ni­şoara privighetoare italiană venise în tovărăşită de trei doamne de companie şi reţinuse trei sfertu ri din hotelul din Bălţile Negre care era iarna han.

„Cine face economie preferă singurătatea în tr ’o singură odae”, mi-am zis.Am crezut o vrem e că ilustra cântăreaţă şi-a pierdut vocea — şi s’a re­

fugiat în pustietatea m unţilor noştri, lângă două sm ârcuri puturoase, ca să Se pedepsească şi să se desveţe d in tr’odată de voluptăţile celebrităţii.

N’am ghicit bine n ici de data aceasta, deoarece din odaia mea, am auzit în tr ’o lim pede dim ineaţă glasul ei de prim adonă care se luase la întrecere cu cintezoii, ciocârliile şi chiotele mică ale rândunicilo r din jurul hanului nostru, din m arginea pădurii ce urca în munte.

Magdalena D urri cânta cu o prospeţim e de voce pe care desigur, n’a avut-o în niciuna din .serile de iarnă, îm bâcsite, dela teatrele de operă din Milano, New-York sau Londra. *-

După ce i-am transm is omagial cărţi de nuvele şi poeme — ar putea un scriito r găsi tran d afiri mai ideali, decât ai im aginaţiei lui, im prim ată pe hârtie?— dom nişoara D urri, în tr ’o seară, la o preum blare "în parc („parcul” eră oborul de vite de Duminică, în restul săptăm ânii fiind m ăturat şi îm podobit la in trare cu două butoiaşe de leandri şi un fe linar pe o p ră jină înnaltă) — s’a destăinuit.

Cuvintele ei, scrise aci, sunt lipsite de farm ecul cu care le-am auzit, de­oarece au fost cântate fără voia ei, dom nişoara D urri fiind cântăreaţă în chip natural şi nefiind în stare decât să cânte. Pentru înţelegerea ade­vărată a textului de mai jos şi mai cu seamă pentru plăcerea de a fi auzit, îndem n pe citito r să pună să i-1 citească o dudue cu in flexiun i adânci şi posibilităţi vocale, care să meargă până la trei game jum ătate:

— O, nu, domnule Rom ancier, m’a lăm urit dom nişoara D urri străpungându-m ă cu o rază vânătă a ochilor ei, pe care-i crezu­sem albaştri, nu am venit la Bălţile Negre nici din sărăcie, nici din viciu şi nici din vanitate desumflată...

— Atunci?... Bălţile Negre nu atrag decât persoane lovite de beteşuguri ruşinoase, cum ar fi m ania de a seri romane fan­tastice pentru folosul nim ănui şi pentru scurtarea de -viaţă a au­torului. Ce beteşug te-a adus pe dumneata aci, când a i fi putut petrece vara în paradisul Calabriei, sau în panoram a cu ghe­ţari ai Elveţiei?...

Domnişoara D urri s’a oprit, m’a p riv it cercetător şi încre- linţându-se pe sem ne că voi înţelege, a rid icat p riv irile ameţite

mereu de o vra jă vânătă şi totuşi lucide către culmea îm pădu­rită dinaintea ei — şi a chiu it odată un c irip it de o înnălţim e pe care nu-1 mai auzisem, urm at — la aceeaşi înălţim e — de un tr il prelung, de p ar’că voia să adune în ju ru l ei toate semin­ţiile de păsări cântătoare din codrii străvechi ai muntelui.

Apoi a curm at brusc şi a început să râdă, cu glas mai ome­nesc în tr ’o guşă gingaşă, ca de porum biel.

— Mi bem ol!, m ’a lăm urit ea pentrucă nu’nţelesasem, citind prostia în mutra mea, deşi adm irativă. Mi bem ol! a repetat cân­tăreaţa. Nu’nţelegi?... îm i lipsia mi bemol. Acum îl am — pre­cum ai auzit.

— Era mi bemol?...— Aşa cred. Căci lucrez la mi bemol de două luni. Eram

sigură că aici la Bălţile Negre, voi dobândi ia r pe m i bemol.Ah!... Ce feric ire !...

— Pentru m i bemol?... Luaţi parte la vre-un concurs de m i bemol?... Se face pe undeva pe lumea asta o în trecere de ochi vineţi şi de mi bemol?... am întrebat, tot atât de uluit.

— 0 nu!... răspunse cu blândeţe cântăreaţa. Dar există în „Amurgul zeilor” un lied al Brunhildei, construit de W agner pe acest m i bemol. L-am cântat trei ani la Scala din Milano —; pentrucă nu-1 mai cântă nimeni de mult, niciuna din cântăreţele lum ii. Nici fa, n ici mi natural, nici re nu sunt buni — e nevoe de această jum ătate de ton sub ini, căci mi întreg îl iau uşor toate elevele de conservator, toate cântăreţele de ,musik-hall...Mi bemol?... 0 ! Nu, m i bemol nu se ia atât de uşor!... Această precizie de glas n’o mai are de câţiva ani, nim eni. La toate celelalte teatre unde se reprezintă „Amurgul zeilor”, cântăreaţa ia deobicei re sau m i natural — cine bagă de seamă în tumultul ochestral, mica sbârnăitură provocată de această disonanţă? Cine aşteaptă şi se bucură conştient, în public, de perfecţia arm onicăa.acelu i mi bemol pe care autorul l ’a pregătit după o jumătate de oră de zbucium muzical şi sufletesc, ca o fâgăduîală îm pli­nită, ca o durere însfârşit alinată, ca un răsărit de luceafăr de seară, după care urmează in fin ita pace a nopţii?... Dar eu sunt cîmtăreaţă, domnule Rom ancier, ia r şeful de orchestră e muzi­cant pătimaş^.

Pentru m'jine, pentru el, cum aşi putea cânta m i natural sau re, când sufletele noastre au nevoe, ştiu, im ploră pe acel unicmi bemol?...

Celebra cântăreaţă Maria Jeritzâ a dat de curând un concert în faţa m icrofonului postului de radio clin Viena. Audiţia a fost transm isă p rin cablu în Ame­

rica.

Ia mereu pe mi bemol. Nu te lăsa, dom nişoară Durri, nu te lăsa!.., am încurajat-o viguros, căci însfârşit înţelesesem.

Dom nişoara D urri a oftat, apoi a râs amuzată şi mi-a măr­turisit:

__O! Da! Acum îl iau!,.. Dar anul trecut nu l-am mai pututlua... Nu. . , „

__ De ce?.. Dacă l ’ai luat trei ani la rand, de ce nu laimai luat şi în anul al patrulea?... Acum, în anul al cincilea, văd că-1 iei ex traord in ar!

__ E xtraordinar, domnule R om ancier? O! încă nu!... Maiam de lucru încă o lună, cel puţin. Simt aici, sub guşă, că nu pun destul de precis degetul nevăzut al resp iraţie i pe coardă.... Mă căsătorisem ! Inchipue-ţi!... Iubisem!... Dacă se putea tolera această absurditate la o cântăreaţă w agneriană de mi bemol!... Mai m ult: Era cât pe-aci să devin mamă!... Noroc că m’am des­p ărţit de soţul meu la timp, după trei luni. .Şi tot a fost prea târziu!... Mă’ngrăşasem cu trei chilogram e şi începuse să-mi placă îngheţata de zmeură şi covrig ii cu susan...

— Nu văd legătura..., am bâlbâit.— Cum nu vezi legătura?... Dar îngheţata de zmeură şi mai

seamă covrig ii cu susan sunt m ortali pentru mi bemol! Că-. î i ; -I _ —__ __I 4 . . i m<r> î *-» nnA llsătoria. copiii, Ingrăşămintea fe r ic irii pun în tot registrul vocii

o moliciune, o tandreţe, o plenitudine cu care n’aveam ce face. Brunhilda, fiica războinică a terib ilu lu i W ottan, nu, domnule Bom ancier, n ’are voe să fie nici molatecă, nici tandră, n,ici mamă. Mi bemol s’a resim ţit num aidecât: Devenise mi natural!..,

In tr’un acces de nervi, după spectacolul de operă era să mă arunc din etajul al cincilea. M’a îm piedicat soţul. Aşa că am divorţat. Nu credeam să mai regăsesc vreodată pe mi bemol... Şeful de orchestră m’a povăţuit: „Fugi undeva, in pustietatea A fricei sau Asiei, pune-te la regim vegetal, cântă la trei dimi­neaţa, după o bae rece... în cearcă ! Vezi! Poate vei avea noroc...”. O! Nu voi uita niciodată Boinânia şi în deosebi peisagiul acesta de-aici, dela Bălţile Negre, unde am găsit cele mai favorabile condiţii pentru redobândirea lui mi bemol şi a sufletului eroic al B runhildei!

Am ripostat cu jum ătate de glas:- Nu ţi se pare, dom nişoară D urri, că sacrificiu l e cam

dur pentru un m i bemol, care cu sac rific ii mai mici ar putea fi şi un m i natural... Să renunţi la fe ric irile casnice, la m aternitate... (Presupun că la covrig ii cu susan se poate renunţa mai uşor!) Acel mi bemol cere je rtfe exagerate când — se ştie — o viaţă are omul...

De ce?... a răspuns foarte surprinsă dom nişoara Durri. Pentru mi bemol n ici un sacrific iu nu e prea mare. Am renunţat la toată feric irea v ieţii mele, fără să ştiu dacă-1 voi mai putea dobândi pe mi bemol —- şi se putea să nu-1 m ai regăsesc nici­odată.

Dar l-am regăsit. O! Cât sunt de fericită!... Şi dumneata ar trebui să fi fe ric it!

Toată lumea ar trebui să fie fericită!...Nu-ţi dai seama că a reven it în om enire, în existenţă, in uni­

vers, ceva care se pierduse?... Nu te-ai bucura dacă ar reveni

din adâncul apelor, A tlantida?... Nu crezi că e un dezastru ire ­parabil faptul că piere, pe zi ce trece, pasărea paradisului?,.. Dacă nu voi putea lua în fieca­re seară, în orice colţ al luinii aşi fi chemată pe mi bemol, fără de care viteaza Brunhilda e numai o farsă — cine să-l ia?.. Şi atunci pentru ce mai tră- esc?..

— încep să’nţeleg. Da, da, domnişoară Durri, înţeleg...

| — îmi dai voe?... V rei să auzi?

Şi domnişoara D urri rid icând privirile ei de oţel vânăt fie r­binte chemă din nou, cu un mi bemol prelung, din toată gra­ţioasa şi sublima ei făptură, a- poi cu un tremolo nesfârşit ca o dorinţă nestinsă, pe Brunhil-' da din cerurile albastre şi nepă- sătoare.

Uimit se uita spre ea, din mijlocul „parcului”, un viţel.

W.

Dragostea, pârdalnica

Atlanta-America. —• Un om bătrân s’a prezentat de curând tribunalului, în tr’o extrem ă des­perare, pentrucă nevastă-sa „spălase putina” şi refuza să re ­vină Ia domiciliul conjugal. A- cest bărbat, G. W. P ierce, e în vârstă de... 78 de ani ş i cu mii de scur.c a cerut să se em ită un mandat de arestare, spunând:

— ,$evastă-mea e în vârstă de 03 de ani... dar tot sunt în­drăgostit de ea."

A povestit apoi că soţia lui il părăsise şi se rem ăritase cu un cismur in vârstă de 45 de ani, inume Oden Ingersol, că se des­părţise de ea odată în trccut, şi că se impăcaseră iară. Puţin timp după aceea l-a părăsit din nori, ca să plece şi să trăiască cu al doilea soţ, Ingersol.

Soţul părăsit a arătat ş i con­tractul de căsătorie intre d-na Pierce şi Ingersol. In acest act lemeca arăta că are numai... 35 de primăveri.CONTABILITATE

Funcfionara: — „Am adunat de trei ori ju rn a lu l!”

Şeful: — „Foarte bine, d-ră, continuă!”

C E L E M A I F R U M O A S E Z E C E C U V IN T E DIN LIM BA R O M A N A !------ EALITATEA ILUSTRATA”

a instituit un concurs ____ pentru alegerea celor ze­ce cuvinte mai frum oase din limba rom ână. A tracţiunea cea mai m are a acestui concurs, constă în extrem a lui sim plici­tate.

Vi se cere să stabiliţi o listă de zece cuvin te: cele mai fru ­moase din lim ba rom ână. Pen­tru sim plificare se vo r alege numai substantive comune, de pild ă : în tre glorie, glorios, glo­rifica t, g lorific , vom alege un singur cuvânt: glorie.

CONDITIUNI GENERALEP artic ipan ţii la ac^st concurs

ne vo r trim ite până cel mai târ­ziu la 1 Iulie a. c. o listă de cele zece cuvinte pe care ie p re­feră, pentru bogăţia de im agini şi arm onia lor.

Vom stabili pe baza lo r o lis­tă tip, form ată din cele zece cuvinte care vo r f i fost mai des citate.

Acei concurenţi cari se vo r fi apropiat mai mult de lista tip vo r fi c lasificaţi: întâiul, al doi­lea, etc.

REGULAMENTUL CONCUR­SULUI

1) Pot partic ipa la concursul nostru toţi abonaţii şi c itito rii;

2) Toate răspunsurile vor trebui să cuprindă, scris citeţ, numele şi adresa trim iţăto ru lu i ş i să fie f ă ­cute sau pe buletinul pe care-1 t i ­părim. special în această pagină, sau pe o foaie de h ârtie , de ace laş format.

3) Odată cu răspunsul, a b o n a t u l va lip i pe dosul buletinului, ban­da de abonament.

4) C it i to r i i c u n u m ă r u l vor tre ­bui să anexeze la răspunsul lor, bonul pe care-1 publicăm în pag. 32.

5) Toate scrisorile se vor trim ite (a redacţia revistei „REALITA­TEA ILUSTRATA“, s t r . C. M iile 7, în scrisoare sim plă, m enţionân- lu -se pe plic „PENTRU CONCUR­SUL DE CUVINTE“.

6. C lasificarea — dat fiind nu­meroasele operaţiun i ce trebuesa făcute — va dura până la 1 Au­gust, când vom distribui şi p re­m iile.

P R E M I I

R ev is ta n o a s tră , c a re la în c e ­p u t h o tă r îse s ă aco rde p rem ii în v a lo a re de 12.000 Iei, a g ă s it p o s ib ilita te a de a m a jo ra ace s te p rem ii, în fe lu l u rm ăto r :

P rem iu l I d u p ă a le g e re : 2.000 le i, sau v i le g ia tu r ă cu p en siu n e co m p le tă în s ta ţ iu n e a T u şn ad - B ă i, în e le g a n ta p en siu n e Sebo tim p de 15 z ile .

P rem iu l II la a le g e re : p en ­s iu n e co m p lectă în s ta ţ iu n e a T u şn ad -B ă i, în e le g a n ta p en ­s iu n e Sebo tim p de 15 z ile sau2.000 le i în n u m era r .

P rem iu I I I : un a p a r a t de r a ­dio în v a lo a re de 3.000 le i.

P rem iu l IV, V ş i VI : c â te un a p a r a t fo to g ra fic „A gfa-Box“

P rem iu l V II-X : c ă r ţ i în v a ­lo a re de 200 Iei. d in e d itu ra „A deveru l“.

BULETINPEN TRU CON CURSUL

„Celor zece cuvinte“Numele • ’*................. :........... .....A dresa .................................Oraşul ........... ,...................... ;...

Am ales c u v in te le :1 . ............ .............2 . ................................. ........ ......... .3 . ............... ....................... .

4 . ................................5 . 6 . ...............7 . ......................................... .

8 . ;............................:.....;.............9. ..... 1 ......... ;.................... .......... ;..

10.

P en s iu n ea Sebo, c lăd ire nouă cu m o b ilie r m odern pe m a lu l O ltu u i Ia B ă ile T u şn ad p e r la T ra n s ilv a n ie i.

P la je p ro p rie , b u c ă tă r ie f r a n ­ceză ş i u n g a ră , cam ere cu un p a t ş i cu două.

P en s iu n ea cu p rin d e p a t r u m ese pe zi. L a ce re re m a s ă de reg im .

S e rv ic iu irep ro şab il, confort, P r e ţu r i m oderate .

s&Ue*e bjHxsjjS'

» Axty+l: yiuaiud ««KnM IU U M M I

A S P IR IN

a temperaturei produce mai întotdea­una o răceală neplăcută. La primele simptome de indispoziţie luaţi renumi­tele tablete de ASPIRINĂ cu CRUCEA B A Y E R prevenind astfel o boală serioasă.

No. 335 — m — Pag. 23

Sâm bătă 17 Iunie a înce­put în Bucureşti marele concurs hippic militar şi civil, la care a participai elita cavaleriei noastre, precum şi numeroşi parti­culari.

Preşedinteis juriului ji principalu l animator al concursului a fost d. gc

¡ggjaaaawMiift.

n erai Moruzzi, ia r exhibi­ţiile au avut un succes de­săvârşit.

S ’au executai numeroase probe, la care o fiţe rii noş­tri au dovedit calităţi ex­cepţionale.

Concursul s’a încheiat Duminică 17 Iunie, când s’a făcut d istribuirea pre­m iilor, câştigătorilor.

F otografii Berman

Prezentăm în această pagină câteva instantanee, iprinse de fotografu l nos­tru, la concursul hippic. Pe lângă câteva săritu ri interesante, vedem în dreapta pe Suveran, în ­m ânând câştigătorilor p re ­m iile.

No. .335 - ]£ ) .J — Pag. 2 4

D. d’Ormesson, noul m in istru al F ran ţe i la Bucureşti a sosit de curând şi după prezentarea scriso rilo r de acred i­tare la palat, a depus o coroană pe m orm ântul Eroului Necunoscut, din Parcul Carol.

Prinţul A sturilor, fiu l cel mai m are al ex-regelui Alfons al Spaniei, s’a logodit săptăm âna trecută, la Lausanne, cu o frumoasă cubană, pe care vrea s’o ducă la altar, contra voinţei fostului suveran. In dreapta îl vedem pe principe, împreună cu logodnica sa (a doua din dreapta) şi cu fa ­milia ei.

In Bucureşti au început de curând cam pionatele inter- balcanice de tennis. In fotografia noastră vedem doui e- chipieri iugoslavi, în match.

La Miyun, în aprop iere de Pe- king, s ’a ţinu t de curând prim a şe­dinţă a com isiunilor, care tratează arm istiţiu l, între trupele japoneze şi cele chineze. Conferinţa s’a ţi­nut sub cerul liber, întrucât se pare că arşiţa ce domneşte acolo, se ia ia în trecere cu aceea din re ­giunile noastre.

Cum se poate trăi fără baniRepublica şomeurilor americani

In n o rd -v e s ta l S ta te lo r-U n ite a le A m eric ii s ’a n ă sc u t o m ic ă rep u b lic ă cu un c a r a c te r cu to tu l a p a r te , c a re se conduce dup ă le g ile e i p ro p rii ş i a re o o rg a n iz a ţ ie econo­m ică n eo b işn u ită : o rep u b lic ă a şo m eurilo r, u n a d in ce le m a i in te re sa n te co m u n ită ţ i so c ia le , pe citre le - a p rodus c r iz a m o n d ia lă .

[reă] RAGANUL economic, care băntue cu furie în întreaga Am erică, a Ulii r ®P'* m ultor locuitori d in oraşul Seattle (din statul W ashington) ifcS lj înseşi posib ilităţile de existenţă. Oameni curagioşi şi muncitori^ in care trăeşte încă sp iritu l de p ion ier al străm oşilor lor, nu puteau să aidmită m ultă vrem e să trăiască în neactivitate întreţinândm se din o fran ­dele filan trop ilor. însufleţiţi de un puternic impuls de acţiune, ei s’au adunat laola ltă şi au întem eiat „Uniunea cetăţenilor şom euri din Seattle’’, adoptând ca motto form ula lap id ară : „ajută-te singur”.

In ju ru l lo r exista o situaţie econom ică cu desăvârşire anorm ală: fe r­m ierii lăsau o parte din recolta lo r să putrezească în păm ânt, în trucât preţurile p rea joase ale cereale lo r nu acoperiau n ici cheltuelile recoltei; depozitele gemeau de conserve de peşte, în lipsă de debuşeuri, ia r peştiivii din lacurile apropiate nu sunt câtuşi de puţin deranjaţi de pescari, căci astăzi nu mai m erită să-i p rinzi spre a-i vinde. P ădurile imense stau lin iştite şi tăcute. Nu se aude n ici un sgomot de ferestrae, totul pare mort.

Un şomeur am erican, atlet de prim a forţă, a plecat dla N ew-Jersey la expoziţia din Chicago, pe jos, purtând in spate un balot de bumbac. Vnul din delegaţii Japoniei la conferinţa econom ică dela

Londra, a adorm it în cursul şedinţei. Nimeni n’ar putea preciza insă, dacă din oboseală, sau... p lictiseală.

OAMENII LA LUCRU

Uniunea şom eurilor a întocm it un regulam ent pentru ajutorul mutual al m em brilor ei. S’a c reat un comitet, care a cerut guvernului perm isiunea ca şom eurii să poată_pes­cui în voie. P ro prieta rii de păduri au fost rugaţi să în­găduie tăierea pom ilor spre a strânge astfel lemne de foc.

Societăţile agricole au fost şi ele solicitate să intervie pe lângă ferm ieri pentru ca aceştia să lase pe şomeuri să rid ice grânele părăsite pe câmp. Pretutindeni „Uniunea” a fost întâm pinată cu multă bunăvoinţă şi fiecare s’a ară­tat dispus să sprijine în măsura posib ilităţilor, acest pro­gram de auto-ajutorare.

Oamenii au fost apoi adunaţi laolaltă şi s’au form at di­ferite echipe de lucru. A ctivitatea a început imediat, în modul cel mai viu. încă ‘¡»e la sfârşitu l toamnei şi în iarnă s’au obţinut rezultate uim itoare. Şom eurii singuri au pre­dat com itetului local 60.000 de kilogram e de peşte uscat,10.000 de stânjeni de lemne de foc şi patru vagoane în­cărcate cu cartofi, pere şi mere.

FIECARE PENTRU TOŢI

Dela modestele ei începuturi, „Uniunea” s’a desvoltat, ajungând in scurtă vrem e o m are societate, cu vre-o 50.000 de m em bri. Alte oraşe din acelaş stat au im itat exemplul dat de Seattle, întocm ind uniuni asem ănătoare, care au condus, după aproape un ân, la întem eierea unei ligi ge­nerale ce deserveşte întregul stat W ashington.

Orice preocupare personală este exclusă din sânul a- cestei organizaţiuni. Fiecare lucrează pentru toţi.

Randam entul colectivităţii a sporit din ce în ce mai mult. Terenuri din afara oraşului au fost lăsate in grija şom eurilor, pentru cultura grădinăritu lui. Femeile fără lucru au plantat legume şi ¡fructe şi în chipul acesta s’au aprovizionat pentru toată iarna. întreaga recoltă era adusă la sediul central pentru aprovizionarea cu alimente, în scopul de-a veni în ajutorul tu turor m em brilor. Ultima iarnă, atât de aspră, n ’a găsit liga nepregătită. Mine de, cărbuni părăsite la m arginea oraşului, au fost exploatate, cu perm isiunea p ro p rie tarilo r, de către m ineri şomeuri, ia r în tim pul ve rii s’au tăiat şi s’au strâns lemne suficiente pentru ca iarna fiecare şom er să-şi poată încălzi căminul.

Astăzi, liga organizează cum părarea m ijloacelor de ali­mentaţie şi bucătărie pentru şomeuri. O m are parte din alim ente trebuesc încă cum părate cu banii, procuraţi de stat şi com unitate. In schimb, nu se pierde nici un cent pentru cheltuelile de adm inistraţie. Toate lucrările sunt excutate gratuit, de m em brii ligii. O rice persoană validă trebue să ofere un contraserviciu , pentru hrana primită: găsirea surselor celor m ai avantajoase, cum părări, trans­portul obiectelor in locurile necesare, gătitul, servitul „oaspeţilor”, curăţatul bucătăriilor etc. Toate aceste lu-

Ho. 335 U I * P **-

crări sunt îngrijite de şom euri. Fiecare membru al com unităţii e obligat să muncească cel pu­ţin 16 ore pe săptămână.

Multe alte nevoi s’au iv it, a- poi. Locuinţele şom eurilor avea nevoie de reparaţii urgente. Hainele şi ghetele erau rupte, bolnavii fără în g rijire . Liga a păşit, cu toată energia, la rezol­varea tutulor aceste greutăţi.

Singura m onedă: „şom eur o- norabil’’ .

Folosirea gratuită a garajelor şi magaziilor goale a fost îngă­duită de p ro p rie ta rii acestor lo caluri, uneori pe baza unui con- tra-serviciu, ca reparaţii, etc., din partea ligei. In ele s’au ins­talat localurile „U niunei”. Toa­te obiectele necesare în acest scop ca: mese, scaune, pupitre, au fost confecţionate de şom eri. Localurile au fost destinate în general pentru ateliere. Unel­tele au fost în parte construite de către profesionişti, parte dă­ruite sau îm prum utate de către industriaşi. Cuvântul „cerşit” e,te necunoscut în republica cetăţenilor fă ră bani.

Acum, şom eurii dispun în di­feritele părţi ale oraşului de propriile lo r cism ării, c ro ito rii, Wzerii. Tâm plari, electriceni, lăcătuşi şi alţi meşteşugari stau la dispoziţia com unităţei pentru reperaţiile casnice. Ghetele sunt tălpuite, hainele cârp ite şi cusu­te, părul tăiat, bolnavii în grijiţi, fără ca pentru această să se schimbe bani. Calitatea de şo­meur cinstit este singura mo­nedă, în această republică.

NOUI PIONIERI

De aci până la schim bul în natură nu e decât un pas. F er­mierii nu aveau bani, d ar des­tule alimente şi ca atare, erau gata oricând să schim be aceste bunuri, contra tu turor acelora pe caie '•_* puteau furniza şo meurii. Liga a stab ilit astfel o listă de obiecte, care pot f i p ro­duse în atelierele ei, precum şi a reparaţii'.>r ce pot fi r x iu . - tate de mem brii eom unitâţei. A truni.s apsi aceste hste pe mo­şiile ţărăneşti, ia r ţăran ii au admis acest schimb.

Acum liga proectează să pro­ducă haine şi ghete pentru vân­zarea liberă. Banii astfel obţi­nuţi vor serv i pentru cum pără­turi de m aterii prim e. In chi­pul acesta, se speră că şomeu- rii vor deveni în curând, cu to­tul neatârnaţi şi vo r putea al­cătui o cooperativă independen­tă de meseriaşi.

Cum şomajul creşte din zi în zi, numărul m em brilo r lig ii spo­reşte continuu. Oameni energici şi Înăspriţi în greutăţile v ieţii stau în fruntea acestei colecti­vităţi şi sunt fenm hotăriţi să stăpânească condiţiile insupor­tabile, de care nu sunt cu ni­mic vinovaţi..

întocmai ca şi străm oşii lo r, aceşti şomeuri yankei sunt nişte pionieri: p ion ierii unei noi o r­dine economice. Pe feţele lo r se oglindeşte d orin ţa şi sigu­ranţa luptei cu adversită ţile ac­tuale. Sunt în general oameni de vârsta m atură. Ei nu doresc şi nu aşteaptă mult pentru ei în ­şişi vdar vo r să pregătească un viitor mai senin cop iilo r lor. ________________________ B. G.

A apărat Ediţia El-aEUROPOLIS

rom an de Jean B art Q | Ţ | Ţ | „IS I A CB A Z ! N U LFA A devgru l Lei M % 1 1 ^ V”^ *— 1

No. 335 — m — Pag 2?

...pe timpul lui Ludovic al XVI, au caracterizat fas­tul şi splendoarea acestei epoci. In cadrul bogat al unei naturi generoase, elegantele aristocrate dela curte, duceau cu ele pretutindeni stilul, luxul şi parfumul suav al nobleţei. TALON ROUGE este unica apa de Colonia a cărei distilaţiune a fost inspirată de rafinamentul şi eleganţa secolului XVI-lea, şi-al cărei miros subtil şi persistent a cu­cerit simpatia celor mai exigente mondene.

T A L O N R O U G EE S T E C O L O N I A Z I L E I DE

Ea se vinde numai în flacoanea z ioriginale

S P O R T

Cupa „Realitatea Ilustrată“ pentru foot-bail a fost câştigată de şcoala de contşrţ No. 1

Toată lumea e de acord astăzi că cele câteva ore săptămânale de gim nastică obicinuite în şcoale, nu sunt suficiente pen­tru o bună desvoltare fizică a generaţiei de mâine.

„Realitatea Ilustrată’’; spre a stim ula desvoltarea sportului prin tre şcolari, a instituit o cu­pă pentru echipa cam pioană de foot-ball.

Trebue să m ărturisim că -a- tunci când am o ferit acest sp ri­jin modest nu ne aşteptam ca gestul nostru să aibe un rezul­tat atât de măreţ. Numai cine a văzut lupta acerbă ce s’a dat în ­tre cele 16 licee d in Capitală, care au aderat la apelul d-nului căpitan C. I) urni trese u, inimosul conducător al com isiunii de foot-ball, poate înţelege entu­ziasmul nostru de azi.

Au prezentat câte o echipă de 11 jucători, urm ătoarele şcoale: Colegiul Sf. Sava, Liceul Gh. Lazăr, Lic. Şincai, Lic. Mihai V ;- teazul, Lic. Voevodul Mihai, Lic. Cantem ir Vodă, şcoala superioa

şi conduse de câte un d irijo r în tr ’o parte elevii şcoalei supe­rio are de com erţ unde şepcile negre cu stele de aur săriau me­reu în aer, în cealaltă şepcile cu dungi roşii ale arte lor şi me­serii, răm âneau liniştite... atunci ţând m arcau com ercialiştii.

Nici n’a r fi fost posibil să a- siişti In linişte. Lupta era prea acerbă şi d in tr ’o parte şi din- t r ’alta e levii vădiau o dexteri­tate care ar fi făcute cinste şi unor echipe încercate. Jocul 's’a desfăşurat în tr ’un tempo im pe­tuos. Fiecare echipg şi-a pus în ioc toate posibilităţile, toate e- fo rturile şi toată energia spre a <ibţinea victoria .

Echipele s’au alin iat astfel :Şcoala superioară de com erţ

nt. 1 : Popescu, Bacu, Ţepeş, Ma­tei, Dumitrescu, Moldovanu, Mu- şolan, Bergher, Stepleanu, Săn- dulescu, Tellu Loebelsohn.

Şcoala de A rte şi Meserii : Bărbulescu, Ionescu, Grăjdeanu, Sîntie, Cristoveanu, Albu, Mira PopoviCi, V ă 1 e a n u, Iliescu, Ceauşu.

Şcoala superioară de coiuerţ nr. 1 a învins cu 5-3, după Ce jo ­cul a fost prelungit cu 30 de

minute*; deoarece la sfârşitu l jo ­cului tabela arăta 3-3.

Au m arcat punctele: Tellu Lo- beisohn (2), Săndulescu (2) şi Bergher (1 ) , ia r pentru arie şi m eserii: Tellu Lobelsohn ( ir propria-i poartă), Ionescu din penalitate şi Albu.

P rin această victorie, Şcoala superioară de com erţ nr. 1 cu­cereşte cam pionatul in terşcolar pe anul în curs şi obţine cupa „Realitatea Ilustrată’’.

D ealtm interi şcoala victorioa­să se bucură de o reputaţie fru ­moasă de tărâm ul sportiv, e pen­tru a şaptea oară cam pioană la foot-ball şi câştigă întotdeauna numeroase probe la cursele pe­destre.

Direcţia şcoalei m erită deose­bită laudă pentru felul cum în ­curajează sportul...

In urm a reuşitei care a avut-o anul acesta cam pionatul de foot­ball interşcolar, revista noastră este hotărâtă ca pentru cam pio­natul v iito r să donez, pe lângă un trofeu mai preţios, şi o sută de volume liceului a cărui e- chipă va fi învingătoare.

a. v.

D. DEM. RĂDULESCU directoru l şcoalei com erciale

'No. 1.

ră de com erţ nr. 1, şcoala supe­rioară de com erţ nr. 2, Şcoala de arte şi m eserii, Lic. Aure) Vlaicu, Lic. Mihail Eminescu şi Şcoala Evanghelică.

Deoarece era necesar ca jocu rile să se term ine înainte de perioada de examen, com isia de specialitate a decis ca proba să fie elim inatorie. S’au făcut tra ­geri la sorţi şi până în săptă­mâna trecută s’au jucat câte pa­tru şi în urm ă câte două ma- tchuri pe săptămână.

La toate aceste m atchuri, in ­d iferen t de terenul pe care a- veau loc, .şcolarii asistau în nu­m ăr imens. La terenul „Unirea T rico lor” din faţa Gării de Est, în tr ’o zi au fost de faţă peste 4000 de elevi, m ulţi c a ri asistau pentru prim a dată la un matcb de footnball.

In finala cam pionatului in ter­şcolar, au rămas şcoala supe­rio ară de com erţ nr. 1 şi şcoala de arte ş i m eserii. El s’a desfă­şurat pe arena centrală „Venus”. în fa ţa a peste 2000 elevi. Poate pentru prim a dată s’a putut ve­dea în capitala noastră o gale­rie organizată spontan, form ată din tineri p lin i de entuziasm. Toţi spectatorii erau îm părţiţi în două tabere, repede aranjate

S ăp u n C ad u mUnele săpunuri înţeapă la limbă pentru că sunt impure. Cadum nu înţea­pă : el este r iguros pur şi neutru. Săpunul Cadum tonifică pielea şi întreţine supleţea şi frăgezim ea sa, pentru că o curăţă cu de­licateţe şi în profunzime.

O uscare îndelungată îi ia or ice urm ă de umidi­tate: el se uzează deci încet ş id u re a z ă multtimp, ceia ce îl face foarte e- conomicos. Nu există s ă ­pun mai e ficace pentru toaletă şi baie.

'"JnlftfintljfuïrultnlnluinlwiJPETROLg H J J

ÎNLĂTURA m a t r e a ţ a OPREŞTE CĂDEREA PĂRUI,ti

FIXEAZA COAFURA

Reumatism, gută, sciaticirăceli, nevralgii şi dureri de cap se vindecă cu tabletele Togal, confirmate ca eficace de milioane de ori. Nu există ceva mai bun. Vă ajută garantat !

încercaţi aceasta chiar astâ-searâ

şi v e ţ i arătaculOarii

— La Farmacii, Droguerii şi Parfum erii —

N U P Ă R C R E ŢO N D U LA TIU N I P E R M A N E N T E LEI 3 0 0

Fr izer ia I. BEERMOŞILOR, 53 ------------- Telefon 3.15.73

B a c ş i ş u l s u p r i m a t

maitânără

1 Masaţi obra­zul cu vârfu­rile degetelor

dela fiecare mâ­nă uşor de jos în sus, trăgând dela mijlocul băr. biei înspre tâmple.

2 Urmaţi tn a- celaşi mod de­la nasfri afa­

ră, trăgând în sus peste pleoape înspre tâmple.

3 Urmaţi tot înacelaşi mod de la mijlocul

frunţii, trăgând tn cercuri de jos în sus si dinăun­tru în afară.

Spre a obţine cele mai bune r«ml- tate cu acest nou fel de masaj, si re­petaţi miţcările arătate de mai multe ori si să nu întrebuinţaţi la maaaj decât crema Tokalon, aliment pentru piele, culoarea rose, celebra Cremi de Paris. Această cremă conţine acum “Biocel“. extras din animale tinere după formula specială prescrisă fa Dr. Stejskal. profesor la Universitatea din Viena. In modul acesta, o pitit îmbătrânită si ofilită se poate reped« tntineri, sbftrciturile dispar si muţchii moleşiţi se întăresc si se învioreail încercaţi chiar astă-seară acest noo tratament cu crema Tokalon, aliment pentru piele, culoarea rose, ei obser­vaţi rezultatele. Aplicaţi dimineaţa crema Tokalon, culoarea albă. neun- suroasă.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile si parfumeriile din tară.

No. 335 —• m — Pag. 28

M miDYARD NU1LTOH12)Şi incepu să sune şi să strige, ca un nebun:- BEI!... Sambo!...Procuristul şi uş:enU dădură buzna in birou speriaţi:- Ce s'a întâmplat?...- Domni’or , le zise Rex. Doresc să am o conferinţă, pe loc, cu dv.

Vom avea foarte mult de lucru, dat fiind că evenimentele s‘au preci- domnii cari vor yeni să mă aresteze, în cazul când vor face gafa acea­sta, să găsească totul în regulă. Şi apoi, trebue să ne ocupăm de orga­nizarea apărării noastre. După cum vedeţi, vom lucra toată noaptea. In consecinţă, personalul agenţiei este mobilizat; până la noui ordine, nimeni nu are voe să părăsească birourile agenţiei, în special, domni- ţeara secretară, de serviciile căreia nu ne putem dispensa acum ..

- Ce ai inebunit? făcu Bill. Lasă-ne să plecăm. E târziu...- Sambo, se adresă poruncitor Rex uşierului, incue uşile şi inar-

mează-te. Eşti răspunzător dacă cineva iese în noaptea aceasta din birouri. La prima încercare, tragi! Ai înţeles?

- S'ai înţeles, s'trăiţi! făcu negrul. Prizonieri?- Prizonieri! întări Rex.Şi adresându-se personalului, — compus din Diana, Bill şi Sambo, —

strigă:- Puteţi pleca!Nici unul din ei nu eşi însă. .- Culcaţi-vă pe sofale şi fotolii, urmă Rex. Vă voi trezi pe rand, ca

să lucraţi cu schimbul. Domnişoară, aveţi' la dispoziţie patul meu, pe care vă rog să-l acceptaţi ifără nici o teamă: eu nu voi părăsi biroul Întreaga noapte. Bună seara.

Şi încheia, râzând:- Semnat, director general, Rex Faijwell!Dar văzând că nimeni nu iese, toţi fiind înmărmuriţi de uimire, po-

rana negrului, care se înarmase dintr*o panoplie cu o sabie ruginită şi un pistol uriaş:

- Sambo, dă-i afară din biroul meu...-E bun de legat! zise Bill, ieşind, împreună cu Diana şi Sambo.Rtaas singur, Rex se aşefcă la biroul său, scoase din sertar un re­

volver, şi-l incărcă...

CAP. XI

O lovitură de teatruSambo închisese pe Diana in camera de culcare a lin Rex Farwell.

Fsca incercă uşile, dar ele erau Încuiate. Văzând că n‘are pe unde eşi, se intinse pe un divan, ca să se gândească în linişte ce era de făcut.Deodată insă, auzi mici lovituri in fereastră, ca şi când cineva ar fi

aruncat, afară, cu pietricele în geam.Când se duse la fereastră să vadă ce este, zări lipită pe geam o fila

de hârtie. Camera se afla la etaj. Diana deschise fereastra, luă hartia

această hârtie pe geam, era un om de o agilitate deorebită. aproape y.î acrobat. Pe acea hârtie, Diana ceti următoarele:

„Scumpă Diana,

Ţi se va părea desigur curios acest mij’oc de a-ţi trimite o scri­soare Adevărul este că Rex Farwell a dat ordin ca nimeni să nu re poată, apropia de tine şi că, în realitate, eşti prizoniera lui. E ciudat, cum nu ţi-ai putut da seama deîa inceput, de intenţiile frauduloase ale acestui individ, atunci când te-a momit să pleci dela mine. Toată agen­ţia lui nu este decât un pretext, ca să te poată ţine departe de mine, iar mai târziu, să-mi ceară o sumă considerabilă, cum a şi făcut in ultimul timp, pentru răscumpărarea ta. Trebue să-ţi dai in fine seama, că ti-a creat, e Just, o închisoare plăcută, ca orice iluzie, minţindu-te că te iubeşte, şi făcându-te să-l iubeşti şi tu. Toate declaraţiile lui în acest sens, sunt însă minciuni grosofane, deoarece este evident scopul luă de a te îndepărta de mine, numiai pentru ca să poată obţine In schimbul

tău o sumă mare de bani dela mine. Ţi-am dovedit cât de mult ţiu .a tine- Rex Farwell ştie aceasta, şi caută să tragă m a x i m u m de pţont din sentimentele mele faţă de tine. Nu este exclus ca acest individ peri­culos să fi avut şi alte victime de (felul acesta. Poate ca el este acel „I . care răpeşte copii şi fecioare, şi cere sume enorme dela părinţi, pentru răscumpărarea lor. Procedeul utilizat de Faitwell faţă de tine nu se deosebeşte mult de procedeele lui „T.“. G â n d e ş t e - t e bine la toate a- cestea şi deschide-ţi ochii: este prea evident căFarweU iubeşteşi că te utilizează numai ca un instrument de stors bani dela mine. £. cu neputinţă ca tu să nu înţelegi aceasta.

,Părăseşte-l cât mai neîntârziat şi vino la mine, unde vei găsi «rt* deauna un prieten dezinteresat şi sprijinul de care ai nevoe în viaţă.

„Al tău devotat, „MORO"

Directorul general Rex Farwejll, singur in biroul său, după ce-şi in- cărcă revolverul, rămase îndelung cu fruntea în mâini.

— Totul s‘a sfârşit! gemu el.O desnădejde totală îi altera acum trăsăturile figuriiLuă două sfeşnice ornamentale şi le puse pe biroul său. Aprinse u

din lumânări şi stinse apoi lumina electrică.— Să ardem documentele compromiţătoare... şopti el.Scoase apoi din sertare teancuri şi pachete de scrisori. Deschidea,

fiecare scrisoare îi citea începutul, şi o ardea. Flacăra scrisorilor, DâlDâia o clipă o lumină portocalie cuprindea Încăperea umbre vio- S e iucau ne Deraţi. Apoi, totul intra din nou In semi-intimferic. Jocul acesta de lumini şi umbre ţinu mult. Pe măsură ce deschidea scrisorile,

^Scumpule mic“......Adoratorul meu“... „lngeraşule drae“... Asta e

^ C â i d ^ r m ^ s ă ^ d X i s o r i l e , aşeză ofertele «Un dosarul ^pectÎT.

PERFECŢIUNEAîn domeniu l î n c ă l z i t u l u i este a t i n s ă de

G ILB ER T & BAR KERinjectoarele

Injeclorul Gilbert & Barker

dă căldura indicată pe acest termometru denumit mtber-,

mostat'.

Serviciu rapid - păcură de calitate superioară la .D IS ­

TRIBUŢIA-.

P rop rie ta ru l înfelept care a instalat în imobilul său un injector G ilbert & Barker, are numai 2 lucruri de făcut pentruca imobilul să fie bine în­că lz it: 1) să observe ca păcura să nu lipsească din rezervor şi 2) să indice pe thermostat tem­peratura dorită. Restul face injectorul singur şi în mod automat.In 1932 s'au instalat în Bucureşti 68 de injectoarg G ilbert & Barker şi fiecare proprie tar în po.^e şi-a exprimat satisfacţia sa. Cereţi cata logul nos­tru ilustrat.

REPREZENTANŢA p e n t r u r o m â n ia

AGENŢIA AMERICAMÂ S. A.C A L E A V I C T O R I E I No. 126 - B U C U R E Ş TI

car i f u n c ţ i o n e a z ă

c o m p l e c t a u t o m a t

Sunt diferite modele de injec- toare Gilbert & Barker, pentru imobile mari şi pentru case

mai mici.

Apr« in/nia uşa, luă o oglinda mare şi o aşeză pe birou, in faţa sa, între cele două sfeşnice. Privindu-se în oglindă, luă revolverul încăr­cat de pe birou, şoptindu-şi :

— Şi acum, lichidarea totală!...încearcă să ducă .revolverul spre tâmplă, dar se cutremură...— £T oribil !...Voi să facă a doua oară gestul, dar auzi dinspre fereastră un sgomot

uşor şi lăsă arma în jos. Privi în partea de unde venea sgomotuL Or fereastra începuse să se deschidă, împinsă cu precauţie dinafară.

Rex rămase paralizat de uimire, la biroul său.— Cine e? strigă el cu glasul alterat, îndreptând revolverul spre fe-

Fereastra se deschis« largă; un om dădu laoparte draperiile şi sări în cameră.

Tn primul moment, Rex ..u. observă, decât că individul purta o haina neagră, foarte lungă, şi avea o servietă sub braţ-

Să fie oare Tenebro, faimosul „T“, omul măştilor de piele?...— Cine e? repetă Rex, ochind cu revolverul spre intrus.— Eu!... Nu trage!...Atunci, Rex Farwell avu uluitoarea surpriză să constate, că individul

care pe fereastră în camera lui, nu era altul, decât faimosulanecdotier Stewens, omul care murea, dacă nu putea să-şi plaseze anecdotele, pe care nimeni nu i le asculta!_D-ta?.. Ce cauţi aci?... Cum ţi-ai permis să intri pe fereastră? în­

trebă Rex încruntat._ Te rog să mă scuzi, dar pe uşe n‘ai vrut sa ma primeşti.._D-ta trebue să fii nebun, zise Rex care nu-şi putu stăpâni un su­

râs amuzat. Eşti omul cu girafa, nu-i aşa?... Ai venit să-mi spui anec­dota?... Trebue neapărat să mi-o spui?... Trebue să vii în toiul nopţii la mine, şi încă pe fereastră, ca să mi-o spui?.. Ei bine, d-!e, Xaţă de o asemenea pasiune, mă dau bătut... Te-am dat afara de nenumarate ori pe uşe, şi acum intri pe fereastra!... E formidabil!... Dar cum ai îndrăznit?... Ai tăiat geamul cu diamant?

— Nu, răspunse umil Stewens, în timp ce Rex puse revolverul m ser­tar, am dat un mic bacşiş femeei care a spălat azi dimineaţă geamu­rile, ca să nu închidă fereastra asta cu zăvorul.

Rex se duse să descue uşa:— Hai, cară-te acum, că am treabă._ ţjn moiment, zise Stewens, şi scoţând o cutie de chibrituri din

buzunar, aprinse şi a doua lumânare din sfeşnicul monumental, ce se afla pe birou. Oglinda se afla acum între cele două lumânări aprinse, care răspândeau o lumină plăcută în cameră. ^

— Ce faci? îl ntrebă Rex, convins că individul era nebun de-abine- lea._ Aşa, Stqwens... Acum totul e în regulă. Puteţi încerca... Un,

—■ E o glumă macabră, domnule! zise Rex, şi un fior rece îi trecu

Pr^ D acăT îfard două lumânări, nu apare nimic în oglindă, zise foarte serios, Stefwens._ Ce să apară, domnule, în oglinda?... se răsti Rex la eL_ Viitorul' . Păi nu te uiţi în oglindă, la miezu nopţii şi la lumina

lumânărilor, ca să vezi ce are să ţi se întâmple?.. Dar o singura lu­mânare nu e de ajuns. Dacă vrei să-ţi apară viitorul în oglinda, tre­bue să ardă două lumânări! Desigur că d-ta, n’ai sa vezi in ogi mda, decât case, case multe, palate, vile, zgărâie-nori... Eşti cel mai genial director de agenţie imobiliară. Ai un viitor solid, un viitor de beton ar­mat... Şi eu m’am uitat în tro noapte, în oglinda, intre doua lu­mânări, şi am văzut...

— Ai văzut un cretin! mormăi Rex ursuz şi uluit de cele ce auzi a...— Cum aţi spus?... . . . . _— Ascultă domnule, zise Rex Faţwell. N’am vreme de pierdut.. Spu­

ne-mi anecdota aia odată, ca să scap de d-ta şi să terminăm. Dar apoi, să nu te mai prind pe aci!... Ei, un călugăr s‘a îndrăgostit de o girafă...

Pe_ UDar ¿ii e vorba de nici un călugăr şi de nici o girafă, domnule di­rector general... Vă place desigur să glumiţi.- protestă Stewens.

— A, ai o altă anecdotă nouă, făcu Rex. Ei bine, să auzim noua anec­dotă... Dă-i drumul..

Şi Rex îşi luă un aer resemnat, în timp ce anecdotierul protestă din

nDU D arnu e vorba de o anecdotă, domnule director general, alea suntbune numai la bar sau la petreceri... ...... .

Şi scoţând din servietă un teanc enorm de coli de hârtie, urma._ Ci de o tragedie!...— Dumnezeule, făcu Rex. Ai venit să-mi citeşti o tragedie? Desigur,

trebue să fie celT puţin In 5 acte... Şi, pentru asta ai venit aci, în toiul nopţii, pe fereastră?.. Iartă-mă, dar n'am vreme acum.- Vmo mâine.

Atunci Stewens lovi furios cu pumnul în birou şi strigă:— Eu n'am mai văzut director general ca d -ta şi agenţie imobilia­

ră ca asta! In cele din urmă, d-ta mă scoţi din sărite!... Trebue oare ca noi, clienţii, să alergăm după d-ta?... Nu putem pătrunde aci, de parcă ai fi ministru! Trebue să sărim pe fereastră, când avem o afa­cere de imobile, de discutat cu d-ta. Faci rău că-ţî baţi astfel joc, de clienţii serioşi! Ei bine, agenţia d-tale m i-a ifâcut o încurcătură enor­mă! Şi nici nu v e i ră stai de vorbă cu mine, ca să-mi dai satisfacţie!...

— Altă încurcătură! îşi zise Rex în gând, speriat.Apoi, se adresă lui Stewens: v— Mă rog, domnule, luaţi loc şi calmaţi-vă. Dacă mi-am permis să

nu vă primesc, când mi-aţi anunţat vizitele dv„ a fost fiindcă mi-am închipuit că veniţi numai ca să-mi povestiţi vre-o anecdotă, şi n'avem timpul necesar, pentru aşa oeva. N’am ştiut că veniţi pentru .o afa­cere serioasă. Despre ce este vorba?...

Rex Farwell era convins însă, că afacerea cu care venea Stewens, este numai un pretext. El se întreba, ce semnificaţie să dea interven­ţiei atât de teatrale, a acestui anecdotier, care face pe ţicnitul. Să fie oare un. poliţist, care sondează terenul? Sau e o întrupare a Iul „T‘? . .

— Vă ascult, zise Fartvell._ Să vedeţi, domnule dvector general. Eu locuesc m EdcnTwrrK._A, nu, te rog! îl întrerupse Rex. Ñu-mi mai vorbi de Edoncarck.

Mi-ajunge...— T-angS mine, se află vila lin Iacobs; urmă Stewens.— Iacobs?! sări Rex, Ah, dacă l-aşi avea acum în faţa mea, pe acest

d°<?bătâe discretă se auzi; uşa se deschise şi în cadrul ei apăru Iacobs, in carne şi oase, spunând, vesel:

— Bună seara, domnule Director general...Rex încremenise de uimire.

(Va urma)

gdstellaIN FPU M U SETEA2Ă

LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GUIAREThsitor Afarofiii5JR.BAZACÀ1J STR.CAROL 76 78 8 0 82 VTR.HALEIORZI

Citiţi „Adeveru! Literar“

No. 335 fii Pag. 30

Concursul nostru p e lu n a Iunie

Problema X-a (Concursul pentru compunători)Deslegările jocurilor pe luna Mai

ORIZONTAL: 1. Ulpia Traia- na, cetatea regală a D acilor; 13. Cum e înfăţişarea rom ânului de obiceiu? 14. R eferitoare la A ro­mâni; 16. Articol. 17. Arde în pieptul oricărui bun rom ân, în ­treţinută de dragoste de ţară! 18. Atom sentimental (Topâr- ceanu); 19. „O,... la m ine! (E- minescu); 21. Care nu sunt dră guţe! 23. Cu el se com pară de multe ori rom ânul; 24. Podiş asiatic; 25. Departament francez 26. Pronume; 27. Un anum it be­neficiu; 28. Erou al lui V lahuţă; 29. Autorul povestirilo r extra­ordinare; 31. Cea! 33. O fiţer turc; 34. P refix; 35. De culoa­rea liliacului; 37. Naţional .fiind il formează provinciile recuce­rite în războiul m ondial: T ran­silvania, Bucovina şi Basarabia; 38. Zăvoare de lem n; 40. „Ro­mânul are şapte inim i în piepi- tu-i de...’’ ; 41. „Român verde... stejarul”; 42. însoţire sp re a sa praveghia; 47. Pom adă; 48. Care admite diferite in terpretă­ri; 50. Eretice; 52. Cum n’au fost, nu sunt şi nu vo r fi Ro­mânii.

VERTICAL: 13. C alificativu l destrăbălărilor în genere. 1. Co­merţul şelarului ;30. De form a ogivei; 2. Posed. 20. Bugetivori români fac serviciu l de.....; 49. înzecit se transformă în deceniu 3. îmbunătăţesc; 36. Acolo s’ar cuveni să fie toţi h răpăreţii pui şori de lei....; 4. Inăm oli; 39. Exişti; 5. Fir de u rz itu ră ; 43. Don Rodrigo Diaz de B ivar; 6. Au mai toţi bătrânii câte unul cu poveşti....; 44. Ocale; 7. In­terjecţie... palmipedă! 45. Sat în judeţul Romanaţi; 8. Epocă; 46. Dezolat; 9. Puii de lei cam o-

bişnuesc să-l ducă la gură! 40. îm prejurim e; 10. „Pe ai ţării.... dalbi” (A lexan d ri). 37. A l tre i­lea în rang ; 11 . Ochiu... de o^el! 22. R id icară; 51. Pană; 12. Car­te notată. 32. De aceştia are foarte m ulţi poporul rom ân! 15. Atitudinea puiului de leu faţă de subversiva propagandă revizio­nistă ungară.

NICOLAE DINULESCU

Problem a X l-a J oc in triunghiu

U1) Compoziţie dram atică în

evul mediu.2) A dineaori.3 ) Ghiotură.4) Substanţă ce dă cu lori va­

riate.5) A vinde un bun în public.6) Nume fem enin.7) P ărin te (preot).8) Interjecţie.9) Pronum e.10) Vocală.V ertical la fel.

NICU CONDRUTZ

S l i i i i i U H u n i s a u *•: y¿s ta Mr u:»:»:Li ¿na

n a S© s a i l l i ¿ a a ia n

Erî, as+ăzi şî mâine...Numele „Gillette“ garantează de un sfert de secol încoace perfecţiunea desăvâr­ş i i i aparatului »i a lamei de ras. La­mele „Gillette sunt confecţionate din oţelul cel mai fm şi după un procedeu special. Aparatul şi lama de ras „Gil­lette“ transformă bărbieritul ÎPtr’o ade­vărată plăcere. Nouile lame de ras „Gil­lette“ se potrivesc tuturor aparatelor

„Gillette“ atât de tipul nou cât şi i e cel vechi.

HGHîelte

R E N U M I T E L E M Ă R C I

3 T y r n r i a , şi IIIOII1 C 2 ICOSTUME de BAE şi ŞTRAND CHILOŢI, PANTOFI, BONE­TE şi H A L A T E de B A E , ANIMALE de APA şi ŞTRANDMăsuri după mărimea şi creuta- tea fiecărei persoane, culori pe olacul tuturor, modele exclusive

Cu preţuri extrem de reduse

S O L A V I C IB U C U R E Ş T I Str. L ip ican i No. 37

P L O E Ş T I Pas. C o o p e r a t i v a

CALITATEA ESTE RECLAMA N0ASTRA

„REALITATEA ILUSTRATA. — Director Nic. Constantin, Redacfia şi Administraţia: Str. ConsL Miile 7—9—11, Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rotogravură in atelierele „Adeverul” S. A.

Duminică sa' inaugurat în Capitală o ex­poziţie canină, foarte populată. lata mai sas un splendid exem plar de dog, premiat Ut comitet.

La 25 Iunie cri. „Societatea Generală a funcţionarilo r publici" a sărbătorit prudro festivitate solemnă, cincizeci de ani de la în fiin ţarea ei. La solem nitate au luat parte Regele Carol, Marele Voevod Mihai mai m ulţi m em bri a i guvernului. In -clişeul nos­tru, Suveranul şi Marele Voevod, ascultana

„Ziua apelo r” s a desfăşurat cu un deose­bit fast, Duminică, la Snagov, sub auspiciile M unicipiului Bucureşti, în prezenţa Suvera­nului, a principelu i m oştenitor şi a miniş­trilor. D reapta: Cercetaşii m arinari depun ju răm ântu l; jos: 0 cursă de bărci pe Iacul Snagov.

F otografii Berman-Realitatea

Regele Carol a asistat D um inică 25 Iunie, la alergarea Prem iului Regal, pe h ipodro­mul Băneasa. Cursa a fost câştigată d e Scârba mică. Mai sus vedem pe Suveran, :n loja regală; alături de d. Const. Argetoicuiu, preşedintele Jockey-CIub-ului.

CUPON NO. 4pentru concursul

„C elor zece cu v in te m a i f r u ­m oase d in lim b a ro m ân ă !

No. 335 M Pag. 32CUPON DE JOCURI

No. 3 3 5Numele ş i pronumele .............

Adresa ......................................