FITOMITOLOGIE FARMACEUTICĂ FITOMITOLOGIE FARMACEUTICĂ ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADEÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE

Farm.pr. Maria SOPOREAN1, Dr. Biolog Iuliana CRIŞAN2, Farm. Gabriela VLĂSCEANU3

1 – Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF); Asociaţia Cercul Farmaciştilor din Bucureşti (ACFB)

2 – Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF); Hofigal Export Import SA Bucureşti

3 – SRIF; ACFB; Hofigal Export Import SA Bucureşti

11 – 13 octombrie 2012

A XXI-a A XXI-a Reuniune Naţională Reuniune Naţională anuală deanuală de

Istoria farmacieIstoria farmacie

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Mitolog  erudit, Mircea  Eliade  defineşte MITUL  ca  povestire  a  istoriei 

sacre,  care prezintă un eveniment  ce a avut  loc  în  timpul primordial,  timp 

fabulos al începuturilor. 

El  redă  isprăvi  ale  fiinţelor  supranaturale  ce  duc  la  naşterea  unei 

realităţi, fie că e vorba de o realitate totală ‐ COSMOSUL sau de un fragment 

cum ar fi o SPECIE VEGETALĂ.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Pornind de  la această concepţie, am urmărit  în scrisul său străbătut de 

„prezenţa unei  sacralităţi  incognoscibile  în  realitatea profană”  identificarea 

unei  fitomitologii  care  are  şi  valoare  farmacologică  sau  se  regăseşte  în 

simboluri ale profesiei farmaceutice.

Cunoscător al mitologiei din  India, Persia, China, Egipt, Europa  şi nu  în 

ultimul  rând a celei daco‐romane, Mircea Eliade  face prezentarea miturilor 

plantelor vindecătoare prin prisma acestora. În prezentarea acestora spunea 

că: „nici o plantă nu este preţioasă prin ea însăşi, ci doar prin participarea sa 

la un arhetip sau respectarea anumitor gesturi şi vorbe care,  izolând planta 

din spaţiul profan, să o consacre”.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Fitomitologia operelor sale cuprinde plante sacre, plante consacrate prin 

folosirea lor la unele sărbători sau fără rost mitic precis, cum ar fi: 

arborele cosmic (al vieţii), 

mătrăguna, 

sunătoarea, 

brebenica, 

floarea soarelui, 

menta, 

trandafirul, 

ricinul, 

măceşul, 

sânzienele etc.  

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Arborele cosmic (în mitologia română = bradul) poate deveni sacru prin 

puterea  lui, manifestă o realitate extraumană, se  înfăţişează  într‐o anumită 

formă, rodeşte şi se regenerează periodic, iar prin aceasta, pentru existenţa 

arhaică semnifică întreg Cosmosul. 

Bradul, arbore sălbatic, simboliza exact ceea ce omul primitiv dorea de 

la divinitate: putere, mândrie, protecţie; a fost primul arbore sacru întâlnit în 

leagănul vechilor civilizaţii europene.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Unele embleme universale ale ştiinţelor medico‐farmaceutice sunt redate 

printr‐un  toiag  pe  care  este  încolăcit  şarpele,  ce  simbolizează  pacea, 

fertilitatea, ştiinţa, viaţa  iar acest toiag este parte din arborele vieţii păzit şi el 

de şarpe.

Omul  primordial,  în  căutarea  nemuririi  trebuie  să  lupte  cu  acest  şarpe 

(monstru) să‐l răpună pentru a ajunge la roade iar noi, în profesia noastră, prin 

pricepere, dăruire, uneori prin sacrificii să ajutăm la cucerirea sănătăţii, vieţii.

  Toiagul lui Esculap                      Toiagul lui Esculap

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

În  câteva eseuri,  cum  ar  fi  „Mătrăguna”,  „Legenda mătrăgunei”,  „Cultul 

mandragorei  în România”, Mircea Eliade prezintă una din plantele  importante 

din punct de vedere farmacologic şi anume specia Atropa belladonna, Familia 

Solanaceae. 

Autorul spune că ea creşte şi în România în păduri umbroase de munte şi 

are  ca  denumiri  populare  următoarele  sinonime:  Cireaşa  lupului,  Doamna 

mare, Doamna codrului, Împărăteasa ierburilor.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Pretutindeni, mătrăguna este alăturată de calităţile antropomorfice 

din  cauza  asemănării rădăcinii ei cu un corp de om sau a  credinţei

multor popoare cu  referire  la  facultatea  acesteia  „de  a  vorbi” prin

freamătul frunzelor, legănarea fructelor.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

În prezentarea acestei plante, Mircea Eliade a menţionat numeroase  izvoare, 

precum: 

filozofii antichităţii Aristotel, Teofrast, Xenofon, Dioscoride, Plinius cel  Bătrân, 

Moise Maimonide ‐ filozof, medic şi teolog evreu din Evul Mediu, 

Berthold Laufer (1874‐1934) ‐ antropolog şi orientalist german, 

James George Frazer (1854‐1941) ‐ antropolog scoţian, 

Paul Randolph ‐ filozof german 

Ion Aurel Cândrea (1872‐1950) ‐ lingvist, filolog şi folclorist român.

La studiul medical al mătrăgunei, autorul adaugă nota din British Medical 

Journal  (15  martie  1890,  p.620)  şi  documentaţia  prietenului  său  Dr.  K.T. 

Matsumaro de la Imperial University Tokio. 

Legendele asiatice asupra mătrăgunei completează pe cele europene şi o 

prezintă ca o plantă din puţinele ce au caracter cosmic  şi arată preocupări ce 

explică creaţia, naşterea, viaţa sub semnul magic al folclorului.  

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Planta  e  prezentată  ca  o  plantă  periculoasă,  otrăvitoare,  însoţită  de 

superstiţii şi mituri:

dacă se loveşte din greşeală de ea, omul este omorât de exalaţia ei veninoasă;

scoaterea ei din pământ trebuie făcută cu multă grijă, cu ajutorul unui câine negru, 

asupra căruia existând credinţa universală că acesta este o călăuză a mortului;

pentru efecte magice, făina în care se încorporează frunza, se fură de la morar cu 

mâna întoarsă;

preţul plantei se face în natură.   

Sunt menţionate şi proprietăţile sale soporifice paralizante:

din  rădăcina  scoasă după 1 an de  vegetaţie  şi uscată  la  soare,  se poate 

face o băutură în vin „ce va paraliza trupul” şi “va cădea într‐o torpoare” (stare 

de amorţire) „ca şi cum ar fi mort şi nu va reacţiona nici la împunsături cu cuţit” 

(ar putea fi acesta un procedeu pentru intervenţii chirurgicale abdominale?);

mătrăguna străluceşte noaptea ca şi perla, de unde şi credinţa că este un 

simbol principal al  feminităţii, al  fertilităţii.  (În arabă, mătrăguna  se numeşte 

„lampa spiriduşilor”, mărul spiritelor” ‐ tocmai datorită însuşirii ei photice).

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Este o plantă  ce  se  află  sub protecţia directă  a  lunii. Mătrăguna,  plantă 

erotică  prin  excelenţă  (pentru  căsătorie,  fecunditate,  amor)  posedă  virtuţi 

magice  pentru  bine,  sursă  de  bogăţie,  fiind  deasemeni  plantă  medicinală 

purtătoare de sănătate.

Ca  o  concluzie  asupra  credinţelor  despre  această  plantă  antropomorfă, 

Mircea  Eliade  spune  că  ele  „cuprind  istoria  spirituală  a  omului  ce  trădează 

concepţia acestuia despre sine, cosmos şi zei”. 

Mătrăguna  e  o  plantă miraculoasă,  cu mult  deasupra  altora,  ce  închide 

forţe extraordinare ce pot multiplica viaţa sau dă moartea. E o iarbă a vieţii şi a 

morţii.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

O prezentare  în spirit farmacognostic a acestei specii, Atropa belladonna, 

ne  arată  că  în  denumirea  ştiinţifică  a  plantei,  genul  are  o  provenienţă 

mitologică „Atropos”, zeiţă a destinului, care tăia firul vieţii sau în limba greacă 

„a” = fără şi „tropein” = întoarcere. 

După Atropos,  alcaloidul plantei , este denumit atropină. 

Părţile plantei,  frunzele  şi  rădăcinele  (Belladonnae  folium  şi Belladonnae 

radix)  sunt utilizate  în  scop  terapeutic datorită  conţinutului bogat  în alcaloizi 

tropanici  (categorie  de  molecule  organice  care  se  află  în  compoziţia  unor 

medicamente  sau substaţe toxice).   

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Exemple de medicamente cu atropină

Deşi este o plantă din  flora noastră  spontană, cerinţele mari de materie primă  în 

industria farmaceutică au impus cultura ei intensivă.  

Alcaloizii  se formează  în rădăcină, apoi, sunt transportaţi  în organele aeriene care, 

deşi n‐au  capacitatea de  a  forma  alcaloizi, pot produce  grefarea de diferiţi  radicali pe 

nucleul de bază al acestora. 

Ca alcaloizi tropanici menţionăm: atropina, L‐hiosciamina, apoatropina, belladonna 

şi scopolamina, care posedă proprietăţi parasimpatolitice.

Preparatele industriale sau oficinale se întrebuinţează ca antispastice, predominant 

pe aparatul digestiv, căile urinare şi uter. 

Explicaţia  proprietăţii  fluorescente  a  plantei  este  dată  de  prezenţa metilesculinei 

(heterozidă), o bază volatilă, fără importanţă terapeutică. 

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

O  altă  abordare  a  fitomitologiei  în  opera  lui Mircea  Eliade  este 

aceea  a  “creaţiei  lumii  vegetale din  trupul  sau  sângele unei divinităţi 

sau  creaţia  prin  auto‐sacrificiul  zeului,  abordare  prezentată  în  eseul 

„Ierburile de sub Cruce”.                      

Sub Crucea Mântuitorului, din sângele său, sângele Sfântului  Ioan 

sau  sub  Crucea  şi  sângele  Ferioarei  s‐au  ivit  anumite  plante  ce 

tămăduiesc  şi  păcatele  oamenilor  şi  durerile  lor.  Dintre  acestea 

amintim:  

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Hypericum  perforatum  (Familia  Hypericaceae)  ‐  pojarniţa,  sunătoarea. 

Etimologic, Hypericum este nume malaez semnificând „balsam” (nume dat acestei 

specii de Plinius şi Hipocrate).  

Planta se mai numeşte şi Iarba Sfântului Ioan, conform mitului că a apărut din 

sângele  Botezătorului,  dar  şi  pentru  că  ar  fi  răsărit  sub  Cruce  din  picăturile  de 

sânge  ale Mântuitorului  în  timpul  Crucificării  pe  Golgota, moment  cosmic  când 

întreaga creaţie este solidară cu Patimile Sale. 

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

O  altă  plantă  miraculoasă  este  brebenica  (Corydalis  solida  ‐  Familia 

Papaveraceae),  denumire  ce  provine  din  grecescul  korydallos  =  ciocârlia  cu moţ 

(korys = cască, coif), ce a crescut sub Crucea Mântuitorului. 

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Ele  au  fost  create  pentru  a  opri  sângerarea  rănilor  şi  a  ajuta  vindecarea 

acestora. Acţiunea hemostatică şi cicatrizantă a principiilor active din aceste plante 

este bine cunoscută.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Din alte credinţe:

din  sângele  lui  Attis  (în  mitologia  romană  un  tânăr  păstor  de  care  s‐a 

îndrăgostit  zeiţa  Cybele)  răsar  violetele  (Viola  sp.  ‐  etimologic  „viola”  din  vion, 

diminutiv  din  „ion”  ‐  floare  în mitologia  greacă,  Familia  Violaceae)  ‐  plantă  cu 

proprietăţi sudorifice; Viola sp.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Din alte credinţe:

din  sângele  lui  Adonis  (figură  complexă  a  mitologiei  greceşti,  născut  din 

dragostea  incestuoasă  a  Mirrhei  pentru  tatăl  ei,  Cyniras)  au  răsărit  rozele  şi 

anemonele (Rose sp. & Anemone sp. ‐ Fam. Rosaceae, respectiv Ranunculaceae); Rose sp.

Anemone sp.

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Din alte credinţe:

din  AMRTA  (Ambrozie  divină)  a  răsărit  usturoiul  (Allium  sativum  ‐  Familia 

Alliaceae) folosit în diferite boli şi, uneori, însoţit de ritualuri mistice.

Alium sativ um

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

În  legendele  ierburilor de sub Crucea Mântuitorului, ce aparţin unui grup de 

credinţe  străvechi  populare,  preluate  şi  de  creştinism  de  la  lumea  păgână  şi 

transformate de noua religie, apar elemente mitice arhaice:

creaţia lumii vegetale din corpul unui zeu;

creaţia speciilor vegetale din sânge de zeu, fiinţă mitică răpusă în împrejurari tragice;

solidaritatea mistică OM ‐ PLANTĂ.

Mesajul creştin a salvat moştenirea mitică a antichităţii şi a acordat 

valori spirituale miturilor legate de CREAŢIE, NAŞTERE, MOARTE.

Printre  plantele  folosite  la  anumite  sărbători  găsim  şi  „Sânzienele”  ‐  florile 

magice  ale  verii  (Galium  odoratum  (a)  şi  G.  Verum  (b),  Familia  Rubiaceae),  cu 

denumirea  populară  Drăgaica,  Floarea  Sfântului  Ion,  Sânzienele;  etimologic 

grecescul „galion” = cucută de pădure sau „gala” = lapte, folosită în locul cheagului; 

În mitologia  românească  „Sânzienele”  sunt  sinonime  cu Drăgaicele  ‐  „zâne” 

bune din clasa  ielelor. Se  foloseşte  în  fitoterapie  în  stările de anxietate,  insomnii 

uşoare, cistite, dureri articulare.   

(a) (b)

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Planta  este  folosită  la  o  sărbătoare  populară,  o  sărbătoare  florală, 

câmpenească, a zânelor bune, la solstiţiul de vară (21‐22 iunie în emisfera nordică) 

‐ începutul verii, moment ce a fost prezentat în romanul „Noapte de Sânziene”, la 

care Mircea Eliade a lucrat timp de 12 ani (1936‐1948).

 

Despre  acest  roman Mircea  Eliade  spunea  în  „Memorii”  că  a  însemnat mai 

mult decât o  carte, o piatră de hotar  între  trecut  şi  viitor,  în  care  îl  interesa nu 

numai  simbolismul  religios  al  solstiţiului  ci  şi  imaginile  şi  temele  folclorului 

românesc şi european. 

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

FITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂFITOMITOLOGIE  FARMACEUTICĂ    ÎN  OPERA LUI ÎN  OPERA LUI   MIRCEA  ELIADEMIRCEA  ELIADE

Prin prezentarea sumară a fitomitologiei operelor lui Mircea Eliade, aducem şi 

un  omagiu  celui  ce  a  fost mereu  aproape  de  istoria medicinii  şi  farmaciei,  un 

pasionat  al  cunoştinţelor  botanicii,  hermenaut  ce  ne  obligă  să  luăm  în  serios 

miturile şi să le abordăm cu simpatie, menţinându‐ne totuşi, luciditatea. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Mircea Eliade: „Cunoştinţe botanice în vechea Indie”, Bul.Soc.de Şt. din Cluj, vol.VI, pag. 221‐237, 10.1931.    

2. Mircea Eliade: „De Zalmoxis à Gengis‐Khan”, Ed. Payot, Paris, 1970.

3. Mircea Eliade: „Aspecte ale mitului”, Colecţia Eseuri, Ed. Univers, Bucureşti, 1978.

4. Mircea Eliade: „Încercarea labirintului”, Ed. Dacia, 1990.

5. Mircea Eliade: „Sacrul şi profanul”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992.

6. Mircea Eliade: „Morfologia religiilor”‐ Prolegomene ‐ Ed.”Jurnal literar”, 1993.

7. Mircea Eliade: „Meşterul Manole” Studii de etnologie şi mitologie ‐ Antologie, Ed. EIKON‐Cluj, 2008