~n acest num[r< Po e ss - informatia-zilei.ro · care unele mimează patologicul, se află la...

Lucian ALEXIU

Angela BACIU

Cezar BALTAG

:tefan BACIU

Susan BARBA

Matei C{LINESCU

Denisa CR{CIUN

André CRUCHAGA

Ioana DIACONESCU

Gellu DORIAN

Costel DREJOI

Gh. GLODEANU

Nora IUGA

Dumitru HURUB{

Drago; NICULESCU

Eugeniu NISTOR

Victor NICOLAE

Al. MU:INA

Nicolae MARE:

Miruna MURE:ANU

Rodica MARIAN

Delia MUNTEAN

Emilian MIREA

Virgil MIHAIU

Daniela MARCHETTI

Emma MIH{IESCU

Olimpiu NU:FELEAN

Anca S~RGHIE

Gheorghe PITU|

Dumitru P{CURARU

Cristian SIMIONESCU

Petre STOICA

Mihai URSACHI

Lauren\iu ULICI

Aurel UDEANU

George VULTURESCU

Alexandru ZOTTA

~n acest num[r<

Anul XXX (321-322-323) septembrie 2019

Po s se<Revist[ de poezie ;i arte

Po

es

is

A

nu

l X

XX

(3

21

-32

2-3

23

)s

ep

tem

br

ie 2

01

9

PoesisRevist[ de poezie ;i arte

Serie nou[Nr. 4-5-6 (321-322-323), anul XXX

Septembrie 2019Satu Mare

Colegiul Director

D. P[curaru - directorGeorge Vulturescu

Redactor-;ef George Vulturescu

Colegiul redac\ional<Gh. Glodeanu, Ioan Nistor, Al. Zotta

Concep\ie artistic[, prezentare grafic[Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ieMaria Adriana Zaharia

TehnoredactorAlina Bl[jeanIoana Zaharia

EditorCentrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\iaStrada Mircea cel B[tr]n nr. 15Satu Mare cod 440012Telefon< 0261-767300Fax< 0261-767301

Ilustra\ii<Expozi\ia BRUT - resturile de beton ale trecutului

Revista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER);i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE)cu sus\inerea Consiliului Jude\ean Satu Mare ;i Centrului Multicultural Poesis

Poesis

Revist[ finanțat[ de Ministerul Culturii ;iIdentității Naționale

Adres[ web<

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro

Coresponden\[<C.P. 524 Of. P. 5440026 Satu Mare

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro

ISSN 1220 - 3114

Apare sub egida Uniunii Scriitorilordin Rom]nia

3

Poesis septembrie 2019 EDITORIAL

O g[inu;[ de m[tase ;i ni;te vultura;i bicefali

D. P[curaru

Nici var[-var[, nici toamn[-toamn[, septembrie esteo lun[ special[ prin banalitatea ei. Are c[ldura ;ifarmecul sudului, dar ;i asprimea septentrional[ a unuinord tot mai `ndep[rtat de valorile normale detemperatur[ politic[.

Ce altceva avem mai bun de f[cut `n luna septembriedec]t s[ intr[m `n campania preziden\ial[ cu toat[convingerea, cu toate for\ele? Ca ;i cum nu ar fi suficientc[ `ncepe o nou[ sesiune parlamentar[ grea, cu vot de`ncredere ;i mo\iune de cenzur[, cu negocieri, cu faceri;i desfaceri de guverne, mai trebuie s[ te implici ;i `ntr-o campanie electoral[ `n care numai unul poate c];tiga.Ca `n filmul nemuritorii, la sf]r;it nu poate r[m]ne dec]tunul< ;i acela este Pre;edintele.

Ca s[ te implici `ntr-o campanie preziden\ial[ `nprimul r]nd trebuie s[ ;tii cine ;i pentru ce candideaz[. ~n al doilea r]nd, pentru c[ e;ti cet[\ean onest, chiar dac[nu mergi la vot, trebuie s[ te implici. ~n al treielea r]nd- ;i asta este esen\ial - nu trebuie s[ iei foarte `n seriosalegerile preziden\iale. Pentru c[, p]n[ acum, nu am avutniciun pre;edinte serios `n `ntregime, pe toat[ perioadamandatului.

Sunt prea mul\i candida\i la pre;edin\ie? Nici vorb[.Cu c]t mai mul\i cu at]t mai bine. Cu c]t oferta este maimare, cu at]t mai mult ai de unde alege, de;i cererea estetot mai mic[.

Orice premiere `ncepe de jos `n sus, de la simplemen\iuni de participare, la premiul cel mare. Dar nusuntem la acordarea premiilor Oscar. Deci `ncepem desus `n jos, a;a cum se fac ;i reformele la rom]ni.

Aproape c[ se cunoa;te lista final[. ~ntotdeaunapre;edintele `n func\ie mai c];tig[ un mandat. De ce?Pentru c[ are la `ndem]n[ toate p]rghiile puteriiconferite de func\ie.

Candidatul PSD la preziden\iale este Viorica D[ncil[.Dac[ admitem c[ exist[ o polarizare a electoratului, cuma existat la toate alegerile preziden\iale, candidatul PSDintr[ `n turul doi.

G[inu;a de m[tase este deja `n aren[, preg[tit[ s[lupte cu vultura;ii bicefali ;i cu to\i iepura;ii, ;i r]nd per]nd, ;i cu to\i odat[.

Onesta, modesta, chiar timida Viorica D[ncil[ sedovede;te o femeie for\oas[, netem[toare, gata s[ se luptecu cvintetul b[rba\ilor politici pe care i-a ;i enumerat<Klaus Iohannis, Dan Barna, C[lin Popescu T[riceanu ;iVictor Ponta. L-a ignorat ;i pe Mircea Diaconu ;i peeodor Paleologu.

Are o deviz[, un principiu, dup[ care se orienteaz[<"~n politic[ totul este posibil". G]ndind astfel se pare c[reu;e;ti s[ supravie\uie;ti `n via\a politic[ ceva mai multdec]t cei care, rigizi, se cramponeaz[ de ni;te principii,care, mai atent analizate, sunt goale de con\inut.

PSD este croit pentru lideri autoritari.

Liviu Dragnea a prezentat-o ca pe Viorica D[ncil[ ca peo persoan[ neconflictual[. A;a este, numai c[ dup[dispari\ia lui Dragnea a cam f[cut ravagii printreposibilii adversari din partid.

Viorica D[ncil[ este din acela;i aluat cu to\i cei ceodat[ ajun;i `n v]rful piramidei politice nu se mai daujos doar pentru c[ i se cere s[ se dea jos. Profit]nd depozi\ia ei de premier, s-a impus `n fa\a unor b[rba\i caretreceau drept politicieni cu experien\[. I-a cam pus lacol\ pe baronii locali care d[deau semne de nesupunere.L-a mai auzit cineva vocifer]nd pe Marian Opri;an? L-apus `n umbr[ ;i pe guralivul Codrin :tef[nescu. A sc[patde Ecaterina Andronescu, iar pe Gabriela Firea a`mbl]nzit-o, aduc]nd-o mai aproape de partid, f[r[ caprimarul general s[ emit[ preten\ii.

Candidata D[ncil[ nu ;i-a propus mai mult dec]t s[intre `n turul doi. Pentru c[ nimeni nu-;i imagineaz[ c[partidul pe care Dragnea l-a adus `ntr-o stare deloc deinvidiat ar putea c];tiga alegerile preziden\iale. PentruPSD, un partid `n disolu\ie, dar capabil de zv]cniriputernice, ca picioru;ul de broasc[ pus la o surs[ decurent, este suficient s[ intre `n final[. De aici s-ar putearemodela, fie c[ r[m]ne la guvernare, fie c[ trec]nd `nopozi\ie va \ine puterea sub control.

Despre favorit este `ntotdeauna greu de scris. Estefavorit ;i asta spune tot. ~ntotdeauna Marele Favorit facetotul ca la carte, foarte calculat, urm]nd regula celorpatru pa;i< fixeaz[ o amenin\are, comunic[ intens pentrua amplifica amenin\area, `;i fixeaz[ scopul ;i, c]nd s[ fac[pasul patru, se r[zg]nde;te ;i se re`ntoarce la puncteleunu ;i doi care, crede el, ì asigur[ victoria. De fapt, pasulpatru, echidistan\a, echilibrul `ntre partide, nu se atingeniciodat[. A demonstrat-o Traian B[sescu, odemonstreaz[ cu prisosin\[ ;i Klaus Iohannis.

Despre calit[\ile ;i defectele pre;edintelui KlausIohannis vor vorbi to\i candida\ii. Interesant este modul`n care va aborda competi\ia Dan Barna, ce trece dreptun posibil contracandidat a lui Iohannis `n turul doi.

Dan Barna nu conduce un partid mare. Nici Alian\aUSR-PLUS, numit[ ;i 20-20, nu este mare. Acestul lucruì confer[ un avantaj. ~n cazul `n care ar veni laguvernare, neav]nd oameni, s-ar vedea nevoit[ s[p[streze `n sistem func\ionarii competen\i.

~n ce const[ avantajul unui partid cu un num[r micde membri, `n raport cu partidele de mas[? Un partidmare, ca PSD, cu peste 500 000 de membri, ca ;i PNL,cel[lalt mare partid, cu peste 300 000 de membri, aufiecare `n parte, datorii ;i obliga\ii fa\[ de fiecare membru`n parte, `n unele cazuri ;i fa\[ de rubedeniile acestora.A;a se explic[ num[rul tot mai mare de bugetari, mereu`n cre;tere de la Guvernul T[riceanu `ncoace. Dinarmata de 1,3 milioane, poate mai mare, mul\i au ajunsangaja\i la stat datorit[ carnetelor de partid, datorit[

3

4

tat[lui, mamei, unchiului, veri;orului, prietenilor cucarnete de membri de partid, fie c[ partidul s-a numitPNL, PDL sau PSD.

Probabil niciun viitor pre;edinte nu va propune un"recens[m]nt" al func\ion[rimii neperformante `n loculc[reia Vasile D]ncu voia s[ inventeze o ma;in[ de t[iatfrunze la c]ini, dar o situa\ie privind culoratura politic[a aparatului de stat este necesar[ ca s[ ;tim cum st[m `naceast[ chestiune. Guvernul actual al Rom]niei are 27 deministere, fiecare minister are 6 secretari de stat, fiecaresecretar de stat are consilieri, ;oferi, secretare, birouri,femei de serviciu. Schema se multiplic[ `n teritoriu,num[rul bugetarilor pe la agen\ii ;i la nivel local`nmul\indu-se ca iepurii din ;irul lui Fibonaci. Statul areo structur[ care aminte;te de un joc piramidal, deCaritasul de la `nceputul anilor '90. Va ;ti utiliza viitorulpre;edinte, indiferent cine va fi acela, aceast[ trist[realitate ;i va dezbr[ca statul de toate podoabele inutile,care `l apas[ pe cap ca o cunun[ de m[rgele pe capul uneimirese din |ara Oa;ului? Pre;edintele nu are aceast[c[dere. Cade `n sarcina guvernului s[ se restructureze.

Unul dintre candida\ii preziden\iali, nu ;tiu care,spunea "Nu atac persoane, atac probleme". Nu ;tiu cinespune asta ;i nici nu conteaz[. :tim doar c[ `nc[ nu s-ainventat politicianul care s[ atace doar probleme, nupersoane.

Farmecul unei campanii electorale este s[ se atace to\icompetitorii `ntre ei. Simpatic, cu b[rbi\a lui pa;optist[,cu limbajul lui spumos, pigmentat cu replici trecute princabina unui marinar de curs[ lung[, eodor Paleologu,se str[duie;te s[ fie r[u chiar de la `nceput. ~nainte de a-;i fi schimbat din\i;orii de lapte, l-a etichetat pe KlausIohannis, ca fiind "tipul neam\ului nerom]nizat". E oadev[rat[ art[ s[ jigne;ti oamenii. B[sescu reu;ea s[jigneasc[ ;i atunci c]nd se str[duia s[ vorbeasc[ frumos.Lui Paleologu nu-i iese `njur[tura, deci nu ;tie jigni `na;a m[sur[ `nc]t s[ fie b[gat `n seam[.

~l supline;te Mircea Diaconu? Mircea Diaconupariaz[ pe "omul f[r[ `nsu;iri" vorbe;te despre bunulsim\, despre simplitatea cet[\eanului obi;nuit. Foartebine, s[ vorbim despre bunul sim\ `n politic[ ;i `n via\apublic[. Utopii. Un astfel de limbaj prinde la public? Nudiscursul, alta este problema candidatului independentsus\inut de dou[ partide, ALDE ;i Pro Rom]nia.T[riceanu nu candideaz[, dar `mpreun[ cu LiviuDragnea au fost protagoni;tii unei dezbateri publicelegate de "statul paralel". O oarecare leg[tur[ cuparalelismul puterii politice din Rom]nia a avut-o ;iVictor Ponta. A disp[rut cu totul aceast[ obsesie a"statului paralel"? Se impune o dezbatere, pe parcursulacestei campanii electorale, despre rolul nefast alprotocoalelor secrete dintre SRI ;i DNA? Dar tema"independen\ei justi\iei" a disp[rut? Nu cumva la Caracalse v[d, `nc[ foarte vag, urmele unei prea largiindependen\e a procurorilor, clamat[ nu demult `n `nstrad[, ;i a lipsei legii de r[spundere a magistra\ilor? Voratinge preziden\iabilii, fie ;i tangen\ial, tema "statuluiparalel"?

Tema, real[ f[r[ nicio `ndoial[, probabil va fi preluat[de un candidat-surpriz[< Alexandru Cump[na;u. Dardin alt unghi. Pe marginea dramei prin care a trecut

familia lui, dram[ la care a participat suflete;te `ntreaga\ar[, a reu;it s[ demonstreze c[ sistemul care trebuie s[asigure securitatea public[, siguran\a fiec[rui cet[\ean,nu func\ioneaz[. Dup[ Caracal, Rom]nia va fi, sau artrebui s[ fie, o alt[ Rom]nie. Feti\a Alexandra poate jucarolul Rosei Park, negresa care nu s-a ridicat de pe unscaun `ntr-un autobuz ca s[ se a;eze un alb `n locul ei,declan;]nd astfel, printr-un gest aparent banal, revolu\iaanti-segrega\ie.

Ap[rut ca furtuna din senin, Cump[na;u are c[dereamoral[ s[ vorbeasc[ despre `ntreg sistemul care nufunc\ioneaz[, ca parte v[t[mat[. Dup[ Caracal va maiavea cineva tupeul s[ cear[ `n strad[ "independen\aprocurorilor"? Mai degrab[ se impune adoptarea legiir[spunderii magistra\ilor.

Klaus Iohannis a ratat ocazia s[ spun[, ca pre;edinte,c[ nu este suficient s[ `nlocuim ni;te incapabili dintr-unsistem cu al\i incapabili din aceea;i zon[ a clienteleipolitice. Se elimin[ cauzele, nu piesele defecte. Aiciprintre "cauze" sau "piese defecte" un abil candidatpreziden\ial l-ar putea include ;i pe Klaus Iohannis. ~ncalitate de pre;edinte nu este suficient s[ prezin\icondolean\e unei familii care ;i-a pierdut un copil pentruc[ unele institu\ii ale statului nu ;i-au f[cut datoria.Trebuie s[ mergi la cauze.

Orice candidat poate vorbi despre aceste lucruri, darcel care, datorit[ conjuncturii politice actuale, ar aveaputerea s[ schimbe ceva pare s[ fie Ban Barna. Nu pentruc[ se nume;te Dan Barna, ci pentru c[ estereprezentantul unei noi genera\ii de politicieni. :i pentruc[ USR-PLUS este pe val. :i pentru c[ USR este o starede spirit. :i pentru c[ un partid f[r[ mul\i membri, f[r[un program, a ob\inut la europarlamentare rezultate careì plaseaz[ candidatul `n postura de posibil finalist laalegerile preziden\iale din noiembrie.

Este inutil s[ mai spunem c[ Barna, ca reprezentat aldreptei politice, este parte a stemei bicefale, `mp[r\indstema vulturilor bicefali cu Klaus Iohannis. Cu cine selupt[ cei doi din capul listei de favori\i ;i favoriza\i desitua\ia politic[, economic[ ;i social[? Cu o femeie, cuo femeiu;c[, aflat[ `n fruntea unui partid ce doar pare`nfr]nt `nainte de b[t[lie. Nici pe departe PSD nu esteun partid care poate fi considerat definitiv `nfr]nt pentruc[ a pierdut un r]nd de alegeri.

Ca s[ supravie\uie;ti politic trebuie s[ fii foarte dursau foarte norocos. Dintre cei alinia\i la startul pentrucea mai important[ func\ie `n stat, o func\ie reprezentiv[,f[r[ putere efectiv[, dar cu multe manete, sfori,instrumente de control, vedem pe cineva foarte dur saufoarte norocos?

Mai dur[ dec]t pare este Viorica D[ncil[. Este cag[inu;a japonez[, zis[ g[inu;a de m[tase, alb[, pufoas[,diafan[, dar cu cioc puternic, ca o lam[ de samurai.Noroco;i, dac[ nu se vor sf];ia `ntre ei `nainte de vreme,sunt vultura;ii bicefali, Iohannis ;i Barna, distan\i,`ncrunta\i, posomor]\i, f[r[ vlag[, plictisi\i, u;orarogan\i, prea siguri pe ei pentru a se g]ndi c[ ar puteapierde r[zboiul de dragul unei b[t[lii de imagine.

Competi\ia este deschis[, iar c];tig[torul nu este nicipe departe dinainte decis.

septembrie 2019Poesis EDITORIAL

5

Poesis septembrie 2019 CROnICA LITERAR{

1. ”Conjunctural între pereți” (Acedia, Îmblânzitorii de viermi)

George Vulturescu

A fost suficient să-mi cadă în mână (prin RobertȘerban) două cărți - Acedia, Imblânzitorii deviermi - ca să mă conving că Valeriu Mititelu esteun poet cu un “program” elocvent între congeneriisăi - “deșănțarea și cele trei infarcte sentimentale pezi nu sunt destule/moartea este un trend iar noi trenulde scuze/două animale mecanice într-un rol du-te-vino/mestecăm reîncarnările scrise” (Program, înAcedia). Textele sale sunt alerte printr-oconsubstanțialitate de luciditate,farsă șimelodramă,autorul fiind un furnizor de poeticitate,așa cum e ea,pe stradă sau între patru pereți,mutându-se cu ușurință fie din melodrama erosuluiîn drama thanatosului, fie din ludic înluciditate.Pletora poeticului e plină de inserții aleautorilor în vogă (rebeli, care l-au marcat și ale cărorversuri vrea să le re-scrie) - care nu-i știrbescpropriul timbru - , nu se lasă contaminat numai depastorala “mizerabilismului post-uman” și de“disfuncții ale lui a fi” (stagiune de toamnă), ci sescaldă în varii “culori atât de personale” (14) văzutecu un “ochi baroc” (rotița) de “emir răsfățat c-unharem de depresii” (câteva argumente). E, desigur,persuasiune în multe dintre versurile în care face cuochiul cititorului (“...mă voi întoarce-ntr-o zi voiaduce dovezi/n-am fost eu oaia neagră căutațibine...”/I’m sorry nu fiți imbecili...), în care pare acontrola dacă este contemplat sau a ajuns la bornede limită unde nu există aplauze (“...sunt aproape defiltru/iar tu...”/ nightwish), unde ești pe cont propriu- “beau și te caut prin aburii de alcool/.../apoi nu știucum însă porțile cerului se deschid/pereții cârciumiiînfloresc/ din podea răsar poame dulci și zemoase./zbârciturile zilei se duc pe apa sâmbetei toate cât aiclipi/ mâna ta de copil caută atunci adăpostiarăși/ascunzânduse-n mâna mea ca-ntr-onucă...”(după două sute de votcă). Sentimentuldragostei este resimțit “ca un viciu”(dragoste),chipul femeilor este fluid (Chris, “inocenta de lanr.10”), devenind pete de culoare, precum la foviști,emoție pură, un jar, aproape cenușă, care este mereuîntețită de replici violente și reflexii amare -”voipleca într-o zi să îmi cumpăr țigări.../...un mort îți vaîncălzi patul/vei face dragoste cu un mort/implorând/ negând/ detestând/ pentru că tot ce-amputut să îți las e un ochi galben/ durerea ta deovare/și un ghem de rugină” (ciornă).

Fragmentele sunt narațiuni (în care fondul poeticeste limpid,se extinde precum igrasia în pereți)

stârnesc curiozitatea (de “balaur cu mai multecapete”, cum scrie Robert Serban), nu mi-ar fi lăsatimpresia puternică dacă nu ești atent la motivulpereților. Trama acestui “rebel”, care se scrie pesine sau vrea să-i re-scrie pe alții, nu stă în limbajulfredonat, altădată, de Geo Bogza sau Ben Corlaciu,ci în radiografia unei singurătăți, de...amurg“mizerabilist”, între pereții orașului, a “firesculuiîndosariat în tencuiala pereților” (cianopsie). Lumeainsului (adesea coborât în trivialitate -”ochiul meue o budă infectă”/ recenzie la verbul a fi) în acest“amurg” (fără rafinamentul crailor mateini) este olume a cuștilor (“oamenii și-au construit fortărețe -case cu uși de metal/în spatele cărora repetăobsedant declinarea la pers. I sg./ sau privesc la TVdoza de execuții livrate-n direct”.../ somn). E osingurătate în aceste poeme cu “tapiserii de tăcere”în care “așteptarea linșează” (0chii cerbilor), în care“casa dragostei” e resimțită ca o “coșmelie” în carealcoolurile sunt singurul remediu -”beau să nu maiștiu/ beau să nu mai aud din camera cealaltă voceametalică...//...beau până când caii verzi tropăienechezând pe tapetul pereților” (ziua a șaptea).

Un aer grav, kafkian (vezi - “angajarea”,”îmblânzitorii de viermi”), sugrumă individul întrepereți, în această “lume glossy” în care se vietuiețte“ca într-o cușcă” (cușca). E o lume a “fricii” (oexpune și N. Breban în romanele sale), pereții nusunt proteguitori, sunt extensii ale fricii - “într-o țarăîn care frica naște prematur oameni/ triști și bătrâni/înconjurați de baricade”(ce fericire mai mare - înÎmblânzitorii de viermi).

Tema “pereților” e o cutremurătoare friză ascenelor din societatea de consum, contemporană, aaglomerărilor urbane în care identitatea omului sepierde - suntem “internații la comun”, în orașe încare “lipsa acută de spațiu constituie mareleparadox/iar verticalele o iau razna” (v-ațiascunselea).

E un spațiu de subterană dostoievskiană - “4/4mse întind și se strâng ca elasticul”, de maëlstrom(“cerul e parcă un Kosovo/învingătorii suntjos/printre mirosul de carne și condimente/străzilesurfilează marele zâmbet..” - Coborâm norii darsărbătorile rămân aproape identice), din care poetulnu se poate smulge, acedia aici e o cămașă îmbibatăîn otrava somnului,o revoltă mereu amânată -“trebuie să fac ceva,în fața marilor cuști trebuie săiau o decizie...”

2. Alice Valeria Micu (Pereți)

Tot în geografia singurătății, a ”inadecvării fațăde real”, rămânem cu volumul Pereți (Ed. ȘcoalaArdeleană/Caiete Silvane, 2019) semnat de AliceValeria Micu. Precum se vede, ”tema” este recurentăîn poezia noastră coagulând semnificații aleambientului (casa-odaia-chilia) în care eulhipertrofiat se ”agață” de obiectele din jur - ”S-aabținut să dea nume/pereților/deși îi știa pe toți,îșiamintea/cum i-a simțit crescând pe cei noi/cândscria,cum scânceau/sub piele, ca un câine la ușastăpânului. Știa când au păstruns în oase,/ după osută de poeme,/cum le bătea inima/de piatră înturnuri de sânge.//Dincolo de/pereți//Rămași/fărănume,bastarzi fără chip”(p. 37). Marta Petreu asurprins,pe coperta cărții,tâlcul ”pereților” - ei”reprezintă sinonimul tuturor evenimentelor,mari șimici,din viața unui om,de la naștere la moarte...”.Diferită de celelalte cărți (Mecanica sufletelor -2011, Domino - 2012, Lumina din sângele meu -2014) este scriitura de azi a poetei - ea a ales notațiafragmentară să se răsfrângă într-o suită de 81 desecvențe lirice, de frânturi ale unui monolog în careruga șterge liniile icoanei din față și lasă goală rama- ”Intre/pereți/sunt canioane lungi, încap/războaieamoruri înfloresc/și ard.//E acolo un loc pe unde setrece/în miezul osos al morții...” (p.63). Nu e un

monolog ad Deo, al rivalității demiurgice, cu iz detămâie, ci unul cu izbucniri acide, înviforat, cuunghii care zgârâie - ”..îți bagi/piciorul în ea deordine și de schemă/și-i tragi un șut să te ținăminte,/maica mă-sii de viață!” (p. 77), sau - ”Da maiterminați/cu vorbăria? Voi cu/pereții/voștrilimbuți...”(p. 62), ori - ”Eu v-am făcut,/eu văomor...” (p. 86) etc. Fluxul ductului poematicșerpuitor, cu rupturi de tonalități în relația cuaparența spectrală a pereților părând să-și caute,mereu, coada de ouroborus pentru a-și stabilidirecția. Pereții nusunt ceea ce se cheamă un”personaj”, un alter-ego al poetei, cum nu este zidulpentru cuneiformele egiptene săpate în el - ”Toțiavem/pereții/și singurătățile de care/ne temem” (p.55). Nici geometria pereților nu este liniară, 4X4,ci imprevizibilă, zigzagată, cu linii și bucle care serăsucesc în sine, precum desenul lui Brâncuși(”sinele meu oarecum”) - ”stătea/cocârjat, cât săajungă/fiecare/perete/măcar o dată,/să vadărăsăritul/din tâmplă” (p. 66). Aceste mutații includ,fără milă, scene din copilărie, din cotidian, din patulde alcov. Senzorialul liniilor pare desprins din trupulcelui care stă între/lângă ei - ”Stau în/pereții mei/caîntr-o țară doi pe doi,/un rege singur și bătrân/cu unpopor de pereți” (p. 29). Am spus că pereții nu devin

6

(I’m sorry nu fiți imbecili).Pe această canava a negrului underground, avem,

din abundență o poetică în care lirismul estecombătut printr-o șarjă de replici amare sau bonome,fleoșcăite sau lovindu-te precum burnița, depoetizăripe care autorul gravându-le nu face altceva decât săle răzuiască în clipa următoare. Greu să memorezi,greu să uiți sficuirea. Sunt, din abundență, versuricare te surprind prin sugestia lor rece, ca niște razeröetgen, inegale sau precum minereurile auriferecare nu se cer exportate. Îmi place să cred că vețigăsi poezie vie între aceste coperți - “în spatele caseie copt întunericul” (gheață la mal), “luna ta neagrăspală cu perihidrol/ marele ecran retinian...” (despredragoste), “hai scutură-ți umbra și du-te/ du-tedeparte” (revelație), “te-apucă așa din senin un dornebun să-ți fugi din contur/ înțolit cu cu hainele deduminică” (când se înnegrește argintul), sau -“covoarele noastre/ moi și adânci ca o groapăcomună” (taina), “și, în noi, morții îi cădeau dințiide lapte” (când plouă), etc.

septembrie 2019Poesis CROnICA LITERAR{

7

Poesis septembrie 2019 CROnICA LITERAR{

un alter-ego al autoarei - ei par a rămâne oprelungire a pântecului-proteguitor de mamă, sunt ocochilie pe care poeta o poartă cu sine, precummelcul - ”Pereții conțin urme de viață” (p.34), sau -”La școală nu l-au lăsat să meargă cu ei./Preții/luiarătau mereu nordul./Incetează, ești prea mare sămai crezi în/pereți” (p.10). Pentru lirismul ei rafinat,baroc, formula fragmentelor este bine aleasă -larghețea genului cheamă, deopotrivă, și digresiuneași enunțul doct, apodictic. Te poți întoarce din orice”unghi” înapoi, meditația - pe alocuri cu date tehnice- vine ca un cofraj să susțină ”tema” - ”Programulde urmărire curentă și specială/a construcțiilor estereglementat de normativul/GEO32-97...” (p.71), sau- ”Aria armăturilor longitudinale din acestecenturi/va fi cu cel puțin 20% mai mare/decât ariaarmăturilor/din centura cea mai puternic/armată...”(p.35). Dar ”poeticitatea” cărții este mortarul caresusține zidăria eseistică a absidelor aburcate precumsânii fetelor sub rochii - ”Lasă liberi sânii cusfârcuri/înroșind de fiecare dată când/pereții/lui seatingeau duios de/imaginea ei din oglindă” (p.35).Cât este autobiografie sau autenticitate de cimiliturăa femeii, nu este important, ci doar acea știință aautoarei de a lăsa în construcția ei o crăpătură, ofisură (ca și la cubul ciobit al lui Nichita Stănescu),prin care poți accede la vârtejul din oglinzi, din ochii”celorlalți”, din pereții celorlalți din jur - ”Inăuntruera un alt/perete/ce se privea în oglindă/și fiecare dinei avea câte un/perete/mic sub pojghița varului/cupleoapa pietrelor închisă” (p.81). Poem-eseu, Pereți,cartea de acum semnată de Alice Valeria Micu esteo didactică criptică a singurătății omului îniubire,care nu este cub, nu devine ”cuib” nici întrepatru pereți dacă lipsește ”sudura” din unghi - ”Tunici când vii, nu vii de tot,/rămâne mereu cevadincolo de/pereți...” (p.49). Iubire rămâne atuncidoar un ”perete de dat cu capul” (p.36), o colecție

depilde - artizan șlefuite și încrustate în coroanafemeii,care ar trebui să fie la îndemâna oricăruiom,precum o Biblie - ”Acum ați înțeles de ce/selipește de pereți/cerșetorul,câinele părăsit,/copilulbătut și femeia ce plânge?” (p.41). Aproape fiecarevers nu devine un perete despărțitor de ceilalți, ci unloc unde se scrijelează adevăruri ultime, precum ceidin chilii sau pereții închisorilor - ”Omul e făcut sătrăiască între/pereți,/dărâmă câțiva și se vaîncurca/în propria libertate...” (p.56).

”Pereții” poetei sunt un exercițiu într-o peșteră a lui Platon, dar nu sunt grotă, subiectul actant preferăsă se cerceteze în oglinda varului lor, nu să se ex-pună în lumina de afară. Pereții pot fi mutați - ca șipiesele de șah - ei creează simetrii, închid sau deschid cercul ”de cretă” din jurul ființelor.

Alice Valeria Micu a scris o carte care trebuie privită ca foarte importantă pentru poezia de azi.

NotăAmintim câteva dintre cărțile care ilustrează această temă - Constantin Abăluță - Odăile, 2001, undeautorul simțea cum ”umbra pereților mi se plimbă pe trup”, iar zgârâieturile lor i se ”freacă de haine”),Gavril Moldovan - Fapte din trecutul odăii, 1995, George Vulturescu - Poeme din Ev - Mediul odăii,1991 și Orașul de subvarul pereților, 1994.

8

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUCROnICA LITERAR{

Despre congenialitatea creatoare (I)

Alexandru Zotta

Concretizată mai întâi într-o lucrare de licențămai mult decât promițătoare, confirmată la scurtinterval prin debutul editorial cu volumul Influențeshakespeariene în sonetul eminescian (EdituraCitadela, Satu Mare, 2013), preocupareaconsecventă a Teodorei Elena Weinberger pentrucercetarea comparată înregistrează o realăperformanță, de data aceasta printr-o lucrare dedimensiuni mult mai cuprinzătoare. Între real șiideal la Eminescu și Shakespeare (EdituraRisoprint, Cluj-Napoca, 2018), noua carte acercetătoarei sătmărene apare într-un moment în careeminescologia, deși înregistrează contribuțiipublicistice interesante, rămâne totuși devansată depreocupări critice consacrate predominant literaturiiactuale.

Înainte de orice considerații trebuie avut învedere că altitudinea creației acestor autori este denatură să producă destule complexe oricăruicercetător, oricât de avizat; Shakespeare și Eminescusunt creatori geniali, condiție care impune exigențede cel mai ridicat nivel oricărui demers asupra opereiși autorilor, știut fiind că între creatorul de geniu șiomul obișnuit nu există măsură comună.

Desfășurată pe intervale de secole, receptareaoperei a diversificat interpretările și a amplificatdimensiunile cercetării aducându-le la proporții greuimaginabile; ca urmare, orice încercare criticăactuală are de consultat o bibliografie de amploareaunor impresionante biblioteci de shakespeareologieși eminescologie.

Pe de altă parte, un demers comparatist implicăo strategie pentru care cuceririle cele mai noi alecercetării literare, teoretice și aplicate, devin absolutindispensabile investigării și interpretării creațieiunor asemenea autori.

Pentru întreprinderea critică la care s-a angajatautoarea deține instrumentația necesară; specializatăîn Limba și literatura engleză și în Limba și literaturaromână, Teodora Weinberger are acces lingvisticdeplin la textele originale, beletristice și critice,precum și abilități și competențe analitice probatedeja printr-o activitate publicistică restrânsă, darsubstanțială. Pe lângă posibilitatea investigăriinemijlocite a operei literare acest avantaj i-a facilitatși consultarea unei bibliografii ample, inevitabilselective, care cuprinde atât studii aplicate biografieiși creației autorilor cât și valoroase lucrări teoretice.Din astfel de studii a preluat și o instrumentație

cuprinzătoare, suficient de diversificată pentruinvestigarea multiplelor aspecte implicate încercetare și, totodată, unele principii strategice aledemersului critic.

* * *Pentru deplina întemeiere a demersului

comparatist condiția genialității reclamă o relațiecritică de largă cuprindere, care să nu limitezepercepția și interpretarea. Pe parcursul cercetăriiautoarea a descoperit-o în articolul Repertoriulnostru teatral din 1870, în care Eminescu identifică„terenul shakespearian ,(...) al abstracțiuniiabsolute”, perceput ca idealitate, și „terenul cel gravși teribil cu materia lui cea exactă, istorică și cupretențiunea cea mare de a fi înainte de toateadevărat”, înțeles ca realitate. Totodată articolulconfirmă profunda cunoaștere a creațieishakespeariene de către poetul național șirecunoașterea modelului pe care poetul l-a urmatconsecvent și l-a performat la rândul lui printr-un„canon” constituit într-o perioadă de desăvârșire aromantismului european.

O relație de asemenea cuprindere și profunzimese constituie și se evidențiază pe deplin la nivelulcontextului scriitorului, concept elaborat de savantulcanadian Northrop Frye.

Determinată decisiv de evoluția și structurapersonalității autorilor, de viziunea lor personală,preponderența unuia sau altuia dintre termeniirelației fundamentale angajează însă și factoriicontextului social-istoric sau cultural-artistic, pe careautoarea îi urmărește cu destulă atenție, ajutată de obibliografie critică de incontestabilă probitate. Aopera însă cu determinări restrânse doar la aceștia încazul unor creatori și creații de geniu, care depășesclimitele cunoașterii comune și înfăptuiesc, așa cumspune Constantin Noica, „dezmărginirea noastră”,ar fi cu totul inadecvat.

Condiționările contextuale nu lipsesc dinprocesul de formare a personalității și din creațiaautorilor, însă condiția genială este cea care leperformează și le consacră. Alianță ideologică, întermenii lui Tudor Vianu, congenialitate, în cei ai luiMatei Călinescu, confirmată și de academicianulMihai Cimpoi, relația dintre cei doi creatori,evidentă peste intervale de secole, se instituie prindepășirea contextelor social-istorice și cultural-artistice constituite. Centrarea cercetării pe contextul

9

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCU

autorului are avantajul considerării prioritare apersonalității creatoare, a viziunii și a talentului princare fiecare își depășește timpul.

La coordonatele de maximă cuprindere șiprofunzime ale creației autorilor în discuție acontribuit în măsură covârșitoare și faptul că ambiiau trăit și au creat în faza finală a contextelorrespective, fază de coexistență simultană întreelemente aparținând unor curente literare distincte:medievale, renascentiste și realiste la Shakespeare,clasice, romantice și realiste la Eminescu. Facilitatede întârzierea cu care renașterea, respectiv,romantismul s-au manifestat în ambele spațiiculturale, de confruntările cu orientări coexistente șide deschiderea amplă spre noi orizonturi cognitive,viziunea și creația ambilor autori au devenit expresiiartistice și culturale nu numai ale unor mari mișcăride idei ci și ale unor „atitudini creatoare eterne”.

* * *Sprijinită și pe contribuțiile unor teoreticieni și

cercetători prestigioși ai operei shakespeariene șieminesciene, strategia autoarei urmărește mai întâicondițiile formării personalității autorilor, urmate deaspecte ale procesului de creație, ale determinărilorsocial-istorice și cultural-artistice, inclusiv alereceptării contextuale a operei. La acest nivel aldemersului critic intervin adecvat condiționări șiconfigurări tematice și estetice, menite săevidențieze similitudini și deosebiri, dar mai cuseamă să reveleze continuitatea peste timp avalorilor creației geniale.

Întemeiat pe comparația genetică demersuladoptat urmărește identificarea și constituireasimilitudinilor și diferențelor între personalitățilegenialilor creatori și, cu deosebire, între opereleacestora. Dispunerea lor în oglinzi reciprocereprezintă un aranjament strategic ingenios, prin carecercetarea avansează de la aspecte biografice laamplitudini vizionare, ajunse la proporțiile totalitățiiși absolutului, la perfecțiunea imaginii artistice și aexpresiei literare, într-un demers hermeneutic decuprindere progresiv amplificată și aprofundată.Pentru acest aranjament comparatist autoarea aparcurs cu deosebită atenție fiecare operă în parte șia identificat cu o meticulozitate artizanalăasemănările și deosebirile aducând în sprijinulaprecierilor proprii cele mai pertinente evaluăricritice ocurente în evidențierea acestor relații.

Ilustrate ideatic și estetic prin teme și motive,structuri și imagini, corespondențele propusedovedesc o percepție pătrunzătoare și cuprinzătoarea fiecărui text în parte, reprezentând o argumentaretemeinică a situării personalității și creațieieminesciene în vecinătatea shakespeariană.

Menținut inițial în limitele sonetului, specieliterară de prestigiu estetic universal practicată de

ambii poeți, demersul critic depășește pe deplinjustificat și limitele genologice. Pornind de laevidența că, în afară de sonete, Shakespeare a scrisdrame istorice și tragedii, dar și comedii fantasticeși feerice, în timp ce creația eminesciană cuprinde șipoeme epice și filosofice, proză fantastică, precumși publicistică literară și nonliterară, aranjamentulcomparatist aplicat pune față în față creații șistructuri din genuri literare diferite fără a neglijaceva din întreaga operă a autorilor. O mențiunedeosebită se cuvine investigării proiecteloreminesciene, cu deosebire a acelui „dodecamerondramatic” consacrat dinastiei Mușatinilor, în caremodelul shakespearian rămâne o referințăpermanentă sub numeroase aspecte. Includereavariantelor, inclusiv a celor din manuscrise, relevă,concomitent cu procesul de creație, aspectedefinitorii ale congenialității autorilor. Iar apelulfrecvent la exemple de personaje și situațiishakespeariene, sublime sau grotești, recursul lacugetări și expresii din creația acestuia, inclusiv înpublicistica nonliterară a lui Eminescu, inovator șiîntemeietor de specii noi și în acest domeniu, edifică,în completitudinea fenomenului literar, asupraaceleiași congenialități.

* * *După cercetări desfășurate pe durată de secole e

dificil, dacă nu chiar imposibil, de identificat aspecteinedite în viața și creația acestor personalitățiemblematice ale literaturii universale, întemeietoride modele artistice devenite statornice și prestigioase„canoane”. Demersul comparatist detaliat este însăpe deplin edificator pentru amplasarea lui Eminescualături de Shakespeare, pe locul cuvenit între mariicreatori ai lumii.

Argumentarea temeinică a acestei înaltevalorizări ar putea însemna și unul dintre momentelede depășire a neajunsurilor de receptare a creației șipersonalității eminesciene, invocate în câteva dintrecercetările mai recente, întreținute nu deimposibilitatea, explicabilă, a ridicării la altitudineagenialității, ci de insuficienta cunoaștere, înțelegereși prețuire a tezaurului de valori al creației „ultimuluimare romantic al Europei”.

Volumul se constituie totodată într-o replică launele comentarii denigratoare asupra personalitățiiși creației „Poetului național”. În particular, cu toatecă în spațiul sătmărean creația eminesciană s-abucurat de la începuturi de răspândire destul derapidă și de aprecieri elogioase, nici aici nu au lipsit,nici ieri și nici azi, unele poziții denigratoare,generate de atitudini pătimașe, de obediențereligioase ori politice sau de orgolii provinciale. Fațăde acestea studiul profund și edificator realizat deTeodora Elena Weinberger se constituie într-onecesară reabilitate culturală a arealului sătmărean.

CROnICA LITERAR{

10


* * * Urmărind drumul vieții și al creației autoarea

identifică similitudini și apropieri în primul rând înprocesul de constituire a personalității creatoare.

Deși investigarea biografiei celor doi autori aconstituit de-a lungul timpului o preocuparesusținută, au mai rămas totuși aspecte necunoscute,cu deosebire în cazul lui Shakespeare, unde lipsasurselor biografice nu poate fi complinită deinformația cuprinsă în creație, ori încă disputate încazul lui Eminescu, unde cercetări recentecompletează și modifică din ce în ce maiconvingător imaginea ultimilor ani ai vieții șiîmprejurările decesului, pus pe seama unor acțiunipolitice vinovate.

La similitudinile formative a contribuit mai întâicunoașterea nemijlocită a mediului natural, caurmare a sensibilității și curiozității infantilemanifestate în condiții de libertate neîngrădită, careau facilitat perceperea personală a organicitățiiființei și lumii. Natura a constituit cadrul demanifestare nestingherită a imaginației și fantezieipersonale, precum și factorul favorabil declanșării șimanifestării impulsurilor erotice adolescentine șijuvenile. Pe parcursul vieții și creației, în universulexistențial și artistic al ambilor autori natura adevenit o prezență permanentă, un mediu carerezonează intens cu multiple trăiri ale ființei. Carteanaturii le-a dezvăluit ambilor creatori condițiaorganicității și cosmicității ființei și lumii. Alăturide aceasta unele momente psihocritice precumpierderile unor persoane foarte apropiate,întâmplate la o vârstă fragedă a viitorilor maricreatori prezintă implicații importante în structurareasensibilității și reflexivității personalității artistice.

Cu deosebire importante pentru formareapersonalității rămân studiile gimnaziale undedisciplinele umaniste dețineau o pondere ridicată.Ambii gimnaziști au beneficiat și de îndrumareanemijlocită a unor dascăli devotați care, alături defamilie, i-au îndrumat de timpuriu spre bibliotecă,instituție care le-a format și le-a întreținut setea decunoaștere de-a lungul întregii vieți.

Completată, în cazul lui Eminescu, prin studiilede istorie și filosofie, clasicitatea greco-romană le-aoferit ambilor autori idei și subiecte, situații șipersonaje, caractere și modele, valori etice și esteticede îndelungată durată. Raportate la astfel de cadrecuprinzătoare preocupările ambilor creatori aurelevat și dimensiuni definitorii ale istoriei naționale,ilustrate ulterior în dramaturgia shakespeariană și înmarile poeme epice eminesciene. Prelungind spațiulrealităților istorice imaginarul poetic le-a condus, cudeosebire la Eminescu, și spre mitologie, târăm alidealității ființei individuale și naționale. Angajateîn revelarea dimensiunilor acesteia, cercetarea și

valorificarea creației populare, cultivarea șidesăvârșirea limbii naționale și înnobilarea ei poeticăau contribuit substanțial la configurareapersonalității de uomo universale ori de om deplinal culturii românești, ridicată la nivelul european altimpului. Personalitatea acestora ilustrează, dupăcum observă cu deplină îndreptățire academicianulMihai Cimpoi, o însumare de „formativitate,creativitate și integralitate”, dimensiuni aleumanismului deplin, adevărată cale spredesăvârșirea ființei.

* * *O particularitate comună în formarea

personalității celor doi creatori geniali a reprezentat-o contactul timpuriu cu teatrul, artă cu deosebitimpact formativ asupra publicului. Cu posibilitateade a dezvălui tensiunile confruntărilor individuale șisociale și de a identifica raporturi între dimensiunifundamentale ale vieții teatrul a însemnat o amplăprovocare și a exercitat asupra lor o atracțieirezistibilă. Structura conflictuală a operei dramaticeși manifestarea ei ca sinteză între liric și epic creeazăposibilitatea de a înfățișa contemporanilor personajeși situații care îmbină înfățișări realiste cu aspirațiiideale, exemplare. Dramatismul și tragismul istorieica luptă pentru putere ori desolidarizarea satirică șicondamnarea sarcastică a deficiențelor realității suntmodalități cu un ridicat potențial de ilustrare arelației între real și ideal. Pe temeiul acesteia seedifică, pe latura ascendentă, valoarea monumentalăși sublimă a tragicului, iar pe cea descendentă,degradarea grotescă a aspectelor indezirabile alerealității.

Pentru Eminescu contactul cu teatrul a însemnatși contactul cu creația lui Shakespeare. Pentruformarea personalității lui creatoare aceastădescoperire timpurie a constituit un model la cares-a raportat de-a lungul întregii creații. Atestate înreflecțiile hamletiene din prima versiune a poezieiMortua est, în figura demiurgică a „Divinului Brit”din Geniu pustiu, reluată în Sărmanul Dionis,contactele cu personalitatea copleșitoare a acestuiasunt mărturisite direct de poet în poezia Cărțile, din1876, „adevărată declarație a conștienteiasimilări a influenței shakespeariene în arta sa ”,deja „performată filosofic romantic și personal”.De la primele contacte modelul shakespeariandevine o referință majoră în creația și gândireaeminesciană, ilustrată și în publicistica sa. Articoleleteatrale și literare, dar și cele politice, polemice încea mai mare parte, sunt mărturie a consecvenței cucare poetul a receptat dimensiunile marii creațiishakespeariene.

11


Literatura marginilor – afinități @ dileme

Delia Muntean

Dacă privim diacronic demersul critic al luiCornel Ungureanu, de la primul volum publicat (Laumbra cărților în floare, 1975) până la ediția a doua,revăzută și adăugită, a Mitteleuropei periferiilor(2018), ne atrag atenția caracterul flexibil alacestuia, capacitatea lui de autoorganizare continuă.Identificăm între cărțile autorului schimburi subtilede energie și de informație, frecventemodificări/recombinări de elemente, ceea ceînseamnă că avem de-a face nu atât cu produselivrești, cât mai ales cu etape ale unui proces înpermanență susceptibil de noi articulări.

Scrieri aparent autonome, să zicem: Imediatanoastră apropiere (I – 1980; II – 1990), EuropaCentrală. Geografia unei iluzii (2004) ori Geografialiteraturii române, azi. Vol. IV, Banatul (2005), secompletează reciproc, ele reprezentând de fapt –după cum observă și Dumitru-Mircea Buda1 –lucrări (cu sensurile: acțiune, operație, execuție)dintr-un vast „proiect-șantier aflat în continuăforfotă și expansiune. Nu de puține ori, canaleledeschise de unele proiecte […] se dovedesc căiesențiale de comunicare între magistralele acestuișantier administrat cu răbdare și rigurozitate tipicardelenească, dar în schema căruia orice finalizarede obiectiv deschide instantaneu alte trei-patru noiangajamente incitante”...

Procedeului i se adaugă descinderi îndrăznețe încâmpuri ale cunoașterii (geografia, politica,sociologia, psihologia, istoria ș.a.) mai puțincompatibile – iarăși aparent – cu istoria literaturii șicu critica de profil, precum și o nedisimulatăempatie față de obiectul cercetării, manifestată,printre altele, în plăcerea spunerii și îndisponibilitatea confesivă. Atari dimensiuniprimenesc spațiul exegetic, implicit creațiile-suportși permeabilizează, în spirit postmodern, granițeledintre domenii, dintre existență și actul artistic.Sincretismul lor își pune amprenta și asupra modului(străvechi) de a gândi științele – neapărat obiectiv,rațional –, stimulând în egală măsură crearea deperspective noi, de alianțe interdisciplinare tot mairelaxate.

Cornel Ungureanu identifică (la nevoie,construiește el însuși) jocuri de forțe (tensiuni,nesiguranțe, imperfecțiuni, detabuizări, falsesubminări) care zgândăresc anumite spații șiconcepte culturale, aproape înțepenite și deseoriantinomice, îmbiindu-le să producă sensuri vii, în

mișcare, mai compatibile cu momentul actual. Nu-și propune să le anihileze, demonstrează însă,deconstruindu-le și realcătuindu-le după alte criterii,că vechile noțiuni – altfel spus: constructe culturale– nu trebuie considerate absolute, de neurnit.Concepte precum canonul, centrul, marginea,identitatea, etnia, ordinea, străinul nu secantonează, în scrierile sale, în ierarhizăridevalorizatoare pentru elementul considerat„inferior” (acestuia nemaiacordându-i-se, previzibil,competențe restrânse, frustrante și roluri lipsite deperspectivă), ci permit atât pierderi, cât șiîmprumuturi reciproce, capabile să îmblânzeascăopoziții de neconciliat până acum câteva decenii.Alternativele culturale sugerate de CornelUngureanu, criticul și eseistul, nu înlăturădeosebirile (chiar oficializate, unele), dartemperează obediența (aproape resemnată) față depolul „superior” prin afirmarea mai dezinhibată asateliților nevoiți să orbiteze un timp prea îndelungatîn jurul acestuia. Chestiunea dovedindu-se destul desensibilă, nu are cum să fie unanim îmbrățișată.

Volumul care se găsește acum în atenția noastră,Mitteleuropa periferiilor, tratează tocmai relațiacontroversată a provinciilor cu fostul ImperiuAustro-Ungar. Autorul pornește de la un eseu al luiMilan Kundera, intitulat Tragedia EuropeiCentralei, în care scriitorul ceh (stabilit în Franța din1975) formulează considerații privind rolul jucat despațiul central european în istoria și culturacontinentului. Milan Kundera apreciază cădelimitarea prea riguroasă a frontierelor EuropeiCentrale este ineficientă, cu atât mai mult cu cât elesunt „imaginare” („Europa Centrală nu este un stat:ea este o cultură sau un destin”) și au suferit deseorimodificări; popoarele ce-i aparțin sunt reunite însăprin „aceleași amintiri, aceleași probleme șiconflicte, aceeași tradiție”, elemente care au generato filozofie existențială specifică.

Pentru a demonstra persistența în mentalulcolectiv a unor „utopii imperiale ca vocație aperiferiei”, Cornel Ungureanu apelează la operelecâtorva scriitori ex-centrici (unii dintre ei – ignorațideliberat de istoriile literare oficiale). Studiind laViena și la Budapesta, aceștia au realizat ceînseamnă civilizația și cultura imperiului, însăpolitica față de margini – văzută de sus dreptrațională și necesară, iar de la granițe nedreaptă,egoistă – i-a determinat să privească critic

CROnICA LITERAR{

12


repercusiunile colonizării (teritoriale, dar șispirituale) și mai ales să reconsidere importanțaperiferiei în sporirea/impunerea valorilor Centrului.

Ambivalența atitudinală a făcut ca, pe de o parte,țările de margine să submineze și să descompunăCentrul în nuclee crescute din propriile teritorii (celinițial rămânând un fel de „funcție”), iar pe de altasă perpetueze – în ciuda modificărilor de ordinistoric, politic și geografic – anumite dimensiuni alevechii stăpâniri. Este o formă de provincializareobservabilă și în alte culturi: „modelul depășit lacentru, degradat, modificat sau combinat acolo cualtceva – notează Sorin Alexandrescu –, se mențineneschimbat în provincie: arta persistă aici mai multca la centru, este conservatoare, are ceva arhaic […], poate că timpul curge aici mai încet și noua undăde șoc, iscată altundeva, aici ajunge mai târziu, eaînsăși tot relativizată și deci combinabilă cu undaveche, ceva ce la centru ar provoca uimire sauoroare. Mai departe, o paradigmă o schimbă pe alta,la centru, fără rest sau cu un rest neglijabil […], pecând în provincie resturile persistă și sereciclează”2.

Așadar, de o parte: încercări de refacere a stimeide sine a provinciilor prin accelerarea decolonizăriispirituale și eclipsarea puterii de legitimare ametanarațiunilor, de alta – nostalgia după „bunulîmpărat” și tentative de copiere a atmosferei vieneze(cu parfumul ei decadent) în burgurile de acasă.

În istoria alternativă propusă de CornelUngureanu, galeria scriitorilor se deschide cu MihaiEminescu. Format la Cernăuți, la confluență deimperii, și stimulat de ambianța cărturăreascămultietnică, tânărul poet tânjește după „adevăratul”Centru, motiv pentru care peregrinează prinTransilvania și prin Banat și începe să lucreze la omitologie a Daciei (având ca repere Insula șiMuntele). Studiul mai face referire la publicistica luiEminescu, evidențiind atitudinea acestuia vizavi dedualismul austro-ungar, precum și necesitateavalorizării fiecărei națiuni: „Toate popoarele suntsetoase de viață proprie, și numai din egalaîndreptățire a tuturor se va naște ecuilibrul” (în art.Ecuilibrul, din „Federațiunea”, 11 mai 1870).

Alte pagini sunt alocate cehului Jaroslav Hašekși „invulnerabilului” său erou Švejk. Consideratcetățeanul perfect, un fel de „idiot oficial” alimperiului, Švejk „e fericit să fie soldat, să slujească,să servească, să se supună. E fericit să execute,precum scrie în toate cărțile de bună purtare aleImperiului” (p. 53). E conștient de rolul său înMarele Mecanism și „se încredințează, fără rest,Împăratului, superiorului, aproapelui său” (p. 59).Sub masca devotamentului și a umilinței se ascundeînsă un disident, care supraviețuiește și își protejeazălumea dinăuntru apelând la ironie (deși el e acela de

care se râde) și prin logoree. „El este insul din Piață,cuvântătorul de la restaurant, de la han, din spațiulcare reclamă povestea. Viața poate fi trăită și așa.”(p. 63)

Oameni „fără însușiri” depistează exegetul și înromanele scriitorului-jurnalist croat Miroslav Krleža(La hotarele rațiunii, Întoarcerea lui FilipLatinovicz, Banchet în Blituania). Aceștia evolueazăînsă după alte coordonate: în momentul în care îșiconștientizează statutul detestabil („Până la vârstade cincizeci și doi de ani am dus o viață cât se poatede plictisitoare și monotonă, de burghez mediocruși jobenat: eram un zero corect într-o mulțime de altezerouri cenușii și corecte: mă plictiseam în exercițiulașa-ziselor obligații ce-mi reveneau în calitatea meade zero” – reprod. la p. 73), ei sunt dispuși săacționeze pentru a da un alt sens universului în caretrăiesc. Întors pe meleagurile natale, pictorul FilipLatinovicz, fost bastard izgonit de mamă, edezamăgit de „vitalitatea barbară”, de haosul șiabjecția lumii pe care intenționase să o așeze pepânză și își găsește în cele din urmăinspirația/salvarea într-un trecut imaginar („PanoniaCezarilor”, o civilizație mai aplecată înspre arte, un„copil întors cu fața către soare” – reprod. la p. 75).

Un alt personaj tipic literaturii crepusculare eOfițerul. Îl găsim, de pildă, în figura lui Joachim vonPassenow din romanul Somnambulii, al lui HermannBroch. Pentru erou, uniforma reprezintă o „emanațiea epidermei” (reprod. la p. 89), fiind – potrivitcriticului Cornel Ungureanu – singura care, într-osocietate agonizantă, somnambulică, „protejeazăcorpul, îl leagă de un univers matricial”, „dă șansăarhetipului, evocă apartenența, rădăcinile,identitatea” (p. 89).

Dintre autorii români, „prototipul scriitorului«imperial»” e considerat Ioan Slavici, a cărui operăcunoaște o puternică dimensiune didacticistă(„Nimic nu e gratuit, nimic nu e rostit în joacă” – p.18). Aproape treizeci de pagini îi sunt dedicate luiEmil Cioran, eseist ce a preluat din epoca decadențeiimperiale cultul morților, autodevorarea, ura de sine,ideea sinuciderii ca modalitate de eliberare deplictiseală, obsesia nașterii într-un spațiu de graniță,gustul pentru robie și pentru umilință. Scriitorul nuagreează ideea edificării unui centru spiritual în sud-estul continentului, socotind și cultura de aici totperiferică. El contestă însuși specificul nostrunațional, care ne-ar fi ținut „o mie de ani înnemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cumândria ridicolă care ne atașează de el” (reprod. lap. 129-130), critică mersul „lent și gârbovit” alpoporului român și pledează – în Schimbarea la fațăa României –, influențat și de ideologia de dreapta,pentru o țară mai puțin supusă capriciilor unei istoriifăcute de alții: „Nu vreau o Românie logică,

13


ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată,contradictorie, furioasă și amenințătoare”.

În economia volumului, urmează secvențereferitoare la Sorin Titel și Nicolae Breban (curomane înfățișând lumi în agonie, periferice), laGeorge Coșbuc (care „a dat satului o identitateliterară” și a redescoperit filonul popular). OctavianGoga, creator, asemenea celorlalți scriitori dinspațiile grănicerești, atât al unei „literaturi aexasperării”, cât și a renașterii, a transmis un mesajutil la începutul secolului XX, însă depășit dupăUnirea din 1918, când publicul și critica literară îșiredefinesc grila de evaluare a fenomenului liric.Reținem, din același capitol, câteva însemnăripreluate din Fragmente(le) autobiografice alescriitorului ardelean: „Cred într-un determinismgeografic, care îndrumează toată mentalitateanoastră și, firește, întreaga structură sufletească șiintelectuală […] M-am născut însă la graniță. Amștiut din primul moment al vieții mele că existăgranițe: am știut ce înseamnă existența graniței: unpiron înfipt în carnea unui popor” (reprod. la p. 196).

Urmează Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu,Cercul literar de la Sibiu, Ioan Alexandru. Dintreautorii zilelor noastre, istoricul literar îi alege peMarta Petreu (cu romanul Acasă, pe CâmpiaArmaghedonului, în care descoperă conotații inediteale toposului numit „casă”: „loc al exilului”, tristețe,nesiguranță, respingere, secătuire), Horia Ursu (cuAsediul Vienei), Radu Pavel Gheo, AlexandruPotcoavă, Andrei Bodiu.

Capitole distincte – asupra cărora, din păcate, nu

ne permitem să zăbovim – sunt alocate scriitorilordin Bucovina (Anița Nandriș Cudla, Paul Celan,Norman Manea, Radu Mareș etc.) și celor dinMaramureș: Augustin Buzura (pentru care „Ardealulnu poate fi despărțit de cuvântul carte. Culturaînsemna conștiință, ea trasa drumul spre egalitate cucelelalte națiuni”3), Alexandru Ivasiuc, Ioan Groșan,Gheorghe Pârja (moștenitor al unei tradiții culturalepe care și-o asumă orgolios și cu „un devotamentieșit din serie” – p. 402), Marian Ilea (cu personajecare migrează prin toată Mitteleuropa), Ioan Es. Pop(care experimentează în poezie angoasa, nimicul,moartea) ș.a.

L-am lăsat intenționat la urmă pe sătmăreanulGeorge Vulturescu, socotit tot un om al Nordului,unul încrezător în misiunea artistului și care se simtedator acestui spațiu de graniță. În Cuvânt înainte lavolumul Cultură și literatură în ținuturileSătmarului. Dicționar 1700-20004, GeorgeVulturescu portretizează cărturarul trăitor la marginede țară și îi definește filozofia asupra existenței: „Înținuturile limitrofe, unde sentimentul granițeitranscende celelalte sentimente, sunt câteva linii deforță, câteva «principii active»: credința și limba.Totul se subordonează acestor criterii. La graniță nustai dacă nu ești în misiune, dacă nu veghezi […].Ironia, taifasul și sporovăielile mărunte nu pot fivecine cu orizontul. Ele cer ambianță, interior, grotăsau cloacă […] Altfel spus, suntem în veghe.Privegherile sunt, în fapt, o străveche îndeletnicirea omului transilvan”.

CROnICA LITERAR{

1 Publicat în vol. Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii, coord. Adriana Babeți și Cornel Ungureanu,Editura Polirom, Iași, 1997, p. 219-235.2 Sorin Alexandrescu, O cultură de interferență, în vol. Identitate în ruptură. Mentalități românești pos-tbelice, Traduceri de Mirela Adăscăliței, Sorin Alexandrescu și Șerban Anghelescu, Editura Univers, Bucu-rești, 2000, p. 38.3 Tentația risipirii, Editura Fundației Cultura Română, 2003, p. 157.4 Editura Muzeului Sătmărean, 2000.

14


Cerul, `n direct

Emma Mih[iescu

Adam Puslojić este cunoscut publicului cititor atîtdatorită creațiilor poetice, cît și numeroaselor saletraduceri, lui datorîndu-i-se tălmăcirea în limba sîrbăa operei celor mai importanți poeți români de secolXX. De unul dintre aceștia, Nichita Stănescu, a fostlegat printr-o mare prietenie, care a contribuit în moddirect la îmbogățirea vieții culturale din țara fiecăruia.

Cel mai recent volum al lui Adam Puslojić, Cerul,în direct, uluiește printr-un complex tematic vast șifinețea structurii sale. Avem în față nu doar o colecțiede poezii, ci și un parcurs literar. Arhitectura acestuivolum amintește de Noduri și semne, care poate ficonsiderat o artă poetică imensă, compusă fractalicdin arte poetice mai mici. Ne aflăm într-o situațiesimilară, Adam Puslojić propune un discurs liricramificat, aflat la intersecția dintre ars poetica și arsvivendi. Pentru creator, viața este scris și scrisul esteviață, astfel că fiecare aspect al realității contingentereprezintă materie poetică și este strîns legat dedimensiunea transcendentă, unde se află Marea Viațăși Marele Scris. Ascultăm „cerul, în direct” prin totceea ce există.

De la Rimbaud încoace, ceea ce am ajuns sădenumim eu liric s-a distanțat treptat de persoanaautorului ̶ nici măcar postmodernismul nereușind săreaducă în perfectă simbioză cele două instanțe – iarfoarte mulți dintre poeții de astăzi scriu versuri care,deși înglobează numeroase elemente biograficeverificabile și tind spre oralitate, nu par a oferi accesnemijlocit la realitatea cotidiană a autorului lor.

Așa cum tendința în societatea actuală este aceeade a fugi de sine prin intermediul contactului cuceilalți și al prezenței constante în spațiul public (cealtceva sînt rețelele de socializare, dacă nu spațiupublic?) – proces care incumbă, de fapt, o adîncire însingurătate – și poezia de astăzi se caracterizează, înciuda faptului că expune o multitudine de elementece țin de viața cotidiană, printr-o perspectivăcontrolată, regizată, asupra personei autorului.Această „premeditare” nu influențează axiologiclucrarea, dar poate să confere unui cititor careacționează după principii empirice senzația desimulacru.

Bineînțeles, literatura nu imită realitatea, ciprezintă o răsfrîngere inedită a acesteia în conștiințacui o creează. Scrisul nu are reguli, iar uneori a redaartificialul este în sine o artă. Totuși, atunci cînd unpoet reușește intenționat să dea impresia deautenticitate (similar felului în care romanele realisteredau veridicul și verosimilul), acesta este un semn

al virtuozității. Cerul, în direct ilustrează unasemenea caz, iar, în această cheie, poezia Cartavolant poate fi văzută ca programatică: „Da, și carteaminte/ atunci când nu spune/ nimica esențial ̶ //despre mine și tine,/ despre cer și suflet/ și întregulcosmos”.

În acest volum, ceea ce numim formal „eu liric”se plasează într-o ipostază inedită ̶ vocea instanțeitextuale nu este în totalitate nici a lui Adam Puslojić,nici de corelat cu o variantă abstractizată a Omului.De unde vine disursul poetic? Cine ne vorbește?Răspunsul poate fi căutat în poezia care deschidevolumul. Astfel, pare că vocea poetică aparținetuturor formelor de existență, iar, dublată de plural,exprimarea eliptică are efectul paradoxal de a potențaaceastă impresie: „Lasă asta/ de asta! Avem cine.” Totceea ce există merită o voce, deoarece este clădit peo sinteză a rațiunii cu afectul: „Încă vom fi de ajuns/gura cuvântoasă/ și sentiment curios”. Chiar șiabsența însăși reprezintă, în această cheie, o formă demanifestare a divinității: „Și golul pur/ își are/ unOchi”.

În universul poetic al lui Adam Puslojić,inanimatul se bucură de aceeași atenție rezervatăființelor vii, deoarece conturează realitatea acestorași este martorul existenței lor: „Ah, drăguța meaDunăre/ hai să curgem împreună/ ca doi lei din tinespre mine/ și anapoda, până la pool” (Pînă la pod,Dunărea), „Această lume merită atenție/ și adorație,o răsuflare.../ în mod special lumina/ unui sat deneuitat: nesat” (Sat-nesat)

Singurii care nu iau parte la sărbătoarea cosmicăprezentată în cadrul acestui parcurs literar sîntoamenii care și-au pierdut puterea de a se identifica,prin iubire, cu lumea.

Iubirea celorlalți este, în contingență, la fel deputernică precum va fi iubirea lui Dumnezeu dincolode moarte, deoarece ambele contribuie la scriereaunui suflet: „în rest va rămâne rolul cerului/ să-mitermine povestea vitală/ așa cum o merită cine-micrede/ linia roșie a ei, precum inima//(Confesiunefinală).

Lipsa dorinței de a-l accepta și valida pe celălalt– inclusiv cu aspectele mai greu de tolerat, precumsuferința sau disperarea – este dezumanizantă șidevitalizantă: „Fiecare om, în fine/ este un țipătauzit// Cine-l aude/ nu spune/ nimănui.// El atuncidevine/ un sunet/ împietrit...// de viu,/ de fiecare dată/din nou//” (Omul). Dacă am face acestui segment oanaliză sintactică, am observa că „de viu” poate – sau

15


nu – să fie complement de agent. Această ambiguitatederivă din topica iscusită și denotă o mare finețe. Unmesaj clar, brut, nu ar fi avut aici același impact.

Cuvintele mîngîie realitatea chiar și cînd aceastaeste tragică și, prin asta, o transformă. În volumul defață, Subiectul este Obiect și Obiectul devine Cuvînt.Consubstanțialitatea merge pînă la panteism.

Capacitatea de a simți ceva pentru Celălalt estesuprema dovadă de umanitate, după cum se vede înUn viu: „Moartea altora/ avea/ lacrimile mele.// Suntun om viu” Viața fiecărui om este inestimabilă șischimbă definitiv viața în cer și pe pămînt: „A murit/cutare, anonim// de neuitat este astăzi/ opera luimuzicală/ la pianul pământului// și la orga cerului”(Ai cui suntem?).

Acest volum se remarcă și printr-o tendință cătrepoezia narativă – se poate vorbi chiar despre onarațiune metaficțională, în care cuvîntul este unuldintre personajele principale. Deoarece, din cauzaspecificului vremii, încercarea de a ajunge cuadevărat la sufletul altui om este adesea sortităeșecului, trebuie găsită o cale alternativă decomunicare. Soluția propusă este tulbutător defrumoasă: „M-am apucat/ de scris/ pe sub cuvinte”(Sub cuvinte). Lumea pare a se construi pe mărsurăce este scrisă: „Ah, da, m-am oprit./ Am ghicit.Povestea” [...] „Cuvintele plutesc/ în aer, suspendate/din destin, aproape/ fulgerător” (În afară de ramă).

Cuvintele sus-menționate sînt cele sub care s-ascris, deci care au depășit nivelul ontic, devenind unsoi de necuvinte.

Rămîne acum să aducem în discuție indiciitemporali, a căror utilizare nu este delocîntîmplătoare. Aceștia dau culoare volumului și senumără printre puținele elemente care ne aduc amintecă ideile vehiculate în cuprinsul acestuia nu au dreptscop plasarea în atemporalitate. Auzit va fi, care a fostscrisă în 31 martie 2016, ziua în care Nicita Stănescuar fi împlinit 83 de ani, este ultima poezie avolumului și se încheie o metaforă superbă, care apoiîși dezvăluie referentul: „Un cântec străvechi/ cupraf/ de aur: Belgradul/ în cinci prieteni...”.

Milorad Pavić a lansat în scrierile sale ideea căDumnezeu a creat veșnicia, iar timpul rerezintăcreația Diavolului, momentul prezent fiind cel în caretimpul se oprește pentru a fi binecuvîntat de veșnicie.Romanul Celălalt trup are o concluzie copleșitoare:cei care ne iubesc nu ne părăsesc niciodată cuadevărat.

Volumul de față pare a se sfîrși într-o cheieasemănătoare, iar îndemnul care se citește printrerînduri este acela de a trăi în prezent – onorîndu-netrecutul și fără a ne pierde în iluzia viitorului –deoarece aceasta este singura cale de a ne apropia deDumnezeu și de a ne reaminti că sufletul este veșnic.

CROnICA LITERAR{

16

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOETUL LA... 70 DE AnI

Olimpiu Nușfelean - poetul

Pe Olimpiu Nușfelean l-am cunoscut ca ”poet”,prin anii 1971-1972 (din paginile revistelor Echinox,Tribuna, Steaua), apoi ne-am regăsit, amândoi, subcopertile CAIETULUI DEBUTANȚILOR de laAlbatros (1979) sub auspiciile poetei GabrielaNegreanu care se lupta pentru noi (și eram acolo, opleiadă dintre care amintesc pe: Al. Mușina. AdiCristi, Rodian Drăgoi, Marian Barbu,KoksisFrancisk, Cristian Sișman... Eheu!... Fugaceslabuntur anni!), pentru apariția volumelor dinconcurs. L-am considerat, dintotdeauna, pe Olimpiu,un ”echinoxist”, între ei debutase cu poezie,mirându-mă că la ”numărătoarea listelor” (opractică, o meteahnă de sorginte comunistă rămasăpână azi între literați) nu a fost inclus înDICTIONARUL, A-Z, apărut în 2004 (subcoordonarea lui H. Poenar), deși, tot în același an s-a publicat antologia POEȚII REVISTEI ECHINOX,1968-2003, alcătuită de profesorul Ion Pop care facecuvenita includere (pp. 107-109). Apăruse, încă din1974, celebra antologie POPAS INTRE POETII

TINERI (girată de Victor Felea) în care O.Nușfelean era prezentat elogios.

”Poetul Nușfelean” dibuia însă în acei ani o...potecă magică,spre proză” care devine, în scurttimp,un drum paralel - în 1980 debutează curomanul ”La marginea visului”, apoi publicăpovestirile din ”Poziția ființei” (1982) și romanuldin 1987 - ”Piatra soarelui”. Cu toate acesteapariții, bine primite de critica vremii, nu este inclusnici în ...antologia clujeană ECHINOX,PROZATORI ROMÂNI, 1968-1969 (realizată deOvidiu Pecican și Ștefan Șuteu, în 2018) deși fuseseinclus de reputații prozatori Gh. Crăciun și ViorelMarineasa în antologia emblemă - GENERAȚIA‘80 ÎN PROZA SCURTĂ (Ed. Paralela 45,1998).

Astfel că, Olimpiu Nușfelean ilustează, pentrumine, condiția ingrată a ...”scriitorului dinprovincie” - neafiliat la tarabele grupurilorliterare,cu invidii și polițe ierarhice păzite cu politica”listelor” - dar ancorat răbdător în munca sa,conștient de propria valoare, dăruind celor din jurfără să ceară nimic pentru sine, punând pietre detemelie, sădind pe unde trecea (”flacăra mea”, cumzice într-un poem din Echinox), pe la catedrele dinsatele Bistriței, din Beclean sau din oraș, pe laziarele locale unde s-a implicat (”Răsunetul”și”Mesagerul” din Bistrița), în activitățile cultural-educative de la Casa Corpului Didactic și, mai ales,în postura de redactor-șef al revistei ”Mișcarealiterară”.

Poezia lui Olimpiu Nușfelean (urmărită de la”Libertate de noapte” - Dacia, 1995, ”Foculirevocabil” - Dacia, 2000, ”Eu, celălalt” - 2004,”Poeme pentru cei care citesc în liniște” - Eikon,2009, ”Spiritul și strigătul” - TipoMoldova, 2012)iese în evidență printr-o sensibilitate asumată, cuprogram (”Indrumăm pe cei dragi/ pe cărărileliniștii,/acolo unde lumina își ține răsuflarea/iarneființa/se umple/de trifoiul cu patru foi” - Căpestre)în care lumina și penumbra susțin echilibrul lumii,aureola lucrurilor. Substratul tematic este alautohtonismului transilvan, care nu incifrează înicoană catharsisul (vezi poezia ”Zugrav”), ci îleliberează - ”Un pictor desface pecețile”, spune într-un vers (”Fluturii de cenușă”). Astfel că, unBrueghel cel Bătrân (văzut de poet printre ”pruniiînfloriți” când se îndrepta spre șevaletul la care îșilucra tabloul ”Uciderea pruncilor” - vezi ”Venireapictorului”) și un Ștefan Luchian (”Elegie pentru

17


Ștefan Luchian”) nu sunt la antipozi pentru un fiual Șieului bistrițean care scrie negru-pe-alb”Viețuiesc înconjurat de priveliști”. Conjurațiafericită dintre rafinament și tușele agreste impun oplastică impresionistă poeticii lui Nușfelean (maiales în poemele construite secvențial, lucratedescriptiv, precum frizele frontoanelor - ”Tresărirealuminii”, ”Frezii”, ”Privighetori”, ”Fluturii decenușă”, ”Vânătorul cerului”), cu inserții culturaleîn care dinamica succesiunilor ciclului cosmic, a”trecerii” blagiene, accentul nu cade pe aluviunile”strigătului” ființei, ci pe efluviile de energie dinvibrația florilor care trec în ”văpaia” vieții. Seconturează, astfel, o metafizică a zonelor ascunse,calme, și cu atât mai adânci, precum ochiurile de apăumbrite ale râurilor - ”Libertate li se dăculegătorilor/mulțumiți cu o singură floarealbastră,/cu suferința de a-i duce sfârșitul...//...

Fereastra, protejată de metafora magică,/nu selasă închisă...” (Frezii). Naturalețea expresiei,lințoliile metaforelor creează o limpiditate care ia înstăpânire poemul nu pentru a-i eluda simbolul, câtpentru a-l așeza în semnificativ. Intertextualitateaincită, ridică arhaicitatea transilvană în esteticapostmodernă. Un poem precum ”Floarea dearamă” ne probează arta poetului de ”călăuză” (măgândesc la Virgiliu și Dante) prin noima lumii - ”eugăsesc viziuni/unde să vă ascundeți viziunile”(p.86).

Desigur, nu e de căutat aici ”zvâncul” ironiei,răspărul din ludicul contemporan - elevațiuneaversului la care a ajuns poezia lui Nușfelean nusuportă decât propria transluciditate, precum pasăreapropria greutate - ”E o jivină-pasăre ce vede cuaripile,/și asta numai în vreme ce zboară,/și atingepământul/doar când acesta stă să ia foc” (”Arspoetica”). De aici ușurința cu care critica literară l-a inclus pe poet pe linia ”romantică”, a alegerii”solitudinii” ca ”soluție extremă” (Valentin Tașcu,înDGLR,literele L-O, Ed. Univers Enciclopedic,2005, pp. 663-666.), dar, în lectura noastră aceastăsolitudine îl plasează între vizionari, pentru căpostulatul său nu e ”culoare, nu mireasmă,/ciîncrețirea nervurilor/când pe urmele noastreadulmecă spaima” (p.45). De altfel, discursul săupoetic adesea are fațetele cristalului - pe alocuri pareun jurnal de idei, altele lasă impresia unei arte”pedagogice” din sfera ”învățăturilor” din bucoavnepilduitoare (vezi titluri precum - ”Pedagogie”,”Lecția de biologie”, ”Lecția de română”, ”Poempentru contemporanii cinici”, ”Poem pentru celcare citește în liniște” etc.). Cel mai adesea, în ramametaforei, poetul lasă reflecția să facă cercuri largipe apele spiritului precum în aceste rânduri de omare forță a expresiei poetice - ”Încă mă întreb, culumina pe gură, mă întreb/lângă luntrea uscată și

scoici vorbitoare,/ce putea să creadă un zeu,/încălțatcu sandale, cititor al garoafelor,/ce putea să creadăun zeu/văzând staulul, paiele/și,tot acolo, omătul?”(”Vals de-a pururi”).

Trama pe care o explorează poezia lui O.Nușfelean nu se află în criza individului aflat, zi dezi, sub ”cerul înstelat”, ci o putem localiza în ”zonastilistică”, pentru că zimții ei atacă și ”pulsează însubtext”, cum observă, percutant, Irina Petraș(”SCRIITORI TRANSILVANI, DICTIONARCRITIC ILUSTRAT, 2014, pp. 293- 295), de aceeani se poate părea, această poetică, una a reflecțieisurdinizate, epurate, înțesată de versuri - apoftegmăcare ne satisfac estetic - ”In cadă - floarea desânge/Inoată în apa spumegoasă” (p.62), ”Aerulmunților nu adoarme vulturul” (p.107), ”Ai în față/oînaltă statuie de aer/înaintea căreia e adevărat/cărespirația îți îngheață”(p.18). Optând între ”strigăt”și ”spirit”, poezia lui Nușfelean provoacă, mai ales,spiritul, printr-o forjare în procesul căruia nu se vădașchiile aruncate de burghiu, ci doar găurile în carenenatul nu poate fi pipăit, precum nu poți pipăirănile lui Iisus - ”...Poezia pe care o scriu azi/mâineva muri.//Se ridică pe picioarele tremurânde/alecuvintelor,/îmi ia privirea și pulsul,/ca o vietate cetrăiește/în alt secol/-mai înalt,/nenăscut -/și se înalțăsus,tot mai sus,/de pe umerii mei în care și-a înfipt/ghearele sensului.// Pipăi, cât pot, cu degeteleei/neantul...” (”Poemul neliniștii mele”).

POETUL LA... 70 DE AnI

18

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUVARA C{R|ILOR DE POEZIE

Marian Drăghici / Dumitru Păcuraru / Radu Cange

Păhăruțul(Junimea, 2019)

Iată-te titlu de poem ca mâine,titlu de carte nume de stradă etc.

da, Gabriel cum ți-am mai spus zborul tău este foarte sus

dar cât ne mai ții cu capetele date pe spate și ochii în soare să-ți urmărim volutele sclipitoare

nu te aștepta să murimtoțide dragul tău exclamândpoet mare!

(Poemul lui Gabriel)

Măcelăria și alte poeme(Tracus Arte, 2019)

nu-i decât aparențătrecerea de la ora de varăla pălăria de iarnă

între ele fusul orarsecunda ce precede clipaîn care cerul trage aer înultima gură de aer

între ele ”Autoportretul”unii ar spune o pălăriece vrea să iasă sau să intre

(Pălăria lui Van Gogh)

Lumina condorului(Tracus Arte, 2019)

Această antologieare o sută de foi de aur

Dar vă rog, vă rog,capsați-o. Că de se întâmplăsă vină un vânt de maneadin Ferentarise duce draculuiși ne facem de râs.

(O sută de foi)

*

Stau în singurătatea meaca într-unfotoliu imperial;Dar măscăricii,ce mă fac cu măscăricii?

(Întrebare)

19

Poesis septembrie 2019 VARA C{R|ILOR DE POEZIE

O sută și una de poezii(Ed. Academiei, 2019)

e cineva care mă vorbeșteeu îl ascultși nu mă recunosc.e cineva care mă doarme,eu îl ating ca din întâmplareo, ce obosită mă trezesc!e cineva care mă visează,eu îi car ciuturi de somn,dar visul se scutură ca un nuc.e cineva care mă trăiește,eu îl ocrotesc ca pe o durere.

(E cineva)

*

să scrii despre o suferințăatroce ca și cumți-ai goli de sânge artereleși le-ai reumple cu cerneala povestirii tale...

Poemele Anei(Limes, 2019)

ți-s ochii asemenealunciivibrând după trecerea apelorîn lemnul singuratic orbitde lovituri de nisip

cu disperarea lorde-a nu mai încălța pământulpietrifică rădăcinile-n cermâți de răchită -

Lasă-mă numai o clipă să fiusprânceana ta frumos arcuită

(15)

Iubirea noastră e o doamnă frumoasă(Vinea, 2019)

Să fie vară arșiță năduf zăpușealăÎn miezul zilei să fie

S-adorm lângă tine pe-o veretcăcânepă topită în râumijlocul ogrăzii în bătăturăca-n palma lui tataca-n sânul lui dumnezeu

Să cadă de sus din înaltul ceruluistrăvezieumbra bătrână-bătrână a unuiarțargăunoasă pe dinăuntrufără să știe fără să știm

(Să fie vară)

Rodica Braga / Mircea Petean / Maria :leahti\chi

20


Ioan Nistor / Octavian Doclin / Alice Valeria Micu

Aproape(Ed. Școala Ardeleană, 2018)

Verbul A FI pare obositdar tot mai puțini cei ce înțeleg

da!chiar și el obosește și tot mai desse clatină

îl văd acum odihnindu-se ca unbătrânla umbra unui garddin satul natalun gard de oțel care înconjoarăpustiul

(Oboseala)

Și punct. și de la capăt(Ed. Cordin, 2019)

într-o parte stă poemulcu ce se știe despre elîn cealalt poemacu ce se nădăjduiește a știla mijloc poetulcu cravașa într-o mînăși cu sabia în cealaltăpregătit să stîrpeascăfirea buimacă a cuvîntului

5 august 2018 (în Biserică)(Cu cravașa, cu sabia)

*

A ridicat chepengul.Un hăăuuuÎl cheamăÎl asurzi.Subterana -Vicleana,Bestiara.

27 septembrie 2018(Poem minim)

Pereți(Ed. Max Blecher, 2019)

Ființă mecanică și ziditoare,fără amintiri, timp și spații, aruncămolozul din mine!

Dumnezeu al pereților,învață-mă să batun cui,să știu unde te cautcând singurătatea podeleimă va îneca de viu.

(Stau nemișcat, dar nu de piatră)

*

Să nu-ți faci icoană,nici chip cioplit din carnemurmura unperetebătrân, ce nu-și zugrăviseniciodată pietrele arse

21

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUVARA C{R|ILOR DE POEZIE

Trecere petrecere(Ed. Tracus Arte, 2019)

Pe fața apeirazele se frângca să-și poată urma calea.

Dar unghiul de devierecând scriindmâna trece pragul ecranului?

(Unghi de deviere)

*

Te privești un lung momentîn oglindă: cum sunt?cum ar trebui?cum mă văd alții?

te apropii mult, ca să aflicând să-ți spunăoglinda aburește

(Miopie)

Cealaltă față a umbrei(Ed. Neuma, 2019)

un înger ară lumina din pomiibătrîniși-i înflorește cu privighetorice-și găsesc în tine noi cuiburi

atingerile deschid nenumăratebibliiîn carnea tafreamătul trestiilor își schimbăunduireasă-ți pună stele în palme

și devii un arc încordatsub povara luminii

(Devii arc)

Povești de trecere cu noi(Ed. Max Blecher, 2019)

Zac ca un pește pe fundul bazinuluiSunt prea mulți oameni,nu găsesc tăria să ies la suprafațăaș vrea să știu cât aer voi mai aveaîmi dau seama că pot coborî multgravitația e o pătură tot mai udănu avem nevoie de ea când neuscăm împreunăaud un zgomot puternic, se urlă.genunchii mei se rup,în camera alăturată timpul curge

(fragmente, Mai multe ape)

Ioana Ieronim / Maria Pal / Adriana Teodorescu

22


Îmblînzitorii de viermi(Ed. Brumar, 2018)

iată fiul Tăuascuns ochilor sub stratul de floricu respirația înnodatăstrăin de toate cele ce până la ceasul acesta l-au muncitlumânare topită- trupul său scrie deja caligrafic reverențe adânci umbreloriată fiul Tău- amnezie, a lăsat poarta casei deschisăși azi după atâta amar se întoarce la tine

Dan Emilian Roșca / Emilia Poenaru MoldovanMihaela Albu / Valeriu Mititelu

Maturitatea mea exactă(Ed. Retroscript, 2018)

Vom veghea până dincolo de sfârșitul nostru împreună cu anacronicilenoastre muscheteîncărcate cu speranțăși cărți peste cărți vorbi-vordespre viitoarele noastre grădinipline de prințese care așteaptă

(Trama)

Cheia închisorilor mele(Ed. Colorama, 2018)

E vară - iatăse limpezește misterul din flori.De-acum nu mai pîndesctic-tacul din celule.În ore leneșe și cești de cafeaviața molcom mi-o măsor.E vraiște pe cer și o larmăde globule roșii în inima mea

(Vară)

Armoarul cu poeme(Ed. Timpul, 2018)

Toamna, Poet al depărtărilor,anotimpul nostru,ne ia de mânăne ocrotește orelene mângâie durerilene adăpostește credințaîn iarba încă verde

Zidul de gheață și tăcereni-l ține departe...

Să ne iubim Toamna, Poete!(Iubim toamna)

23

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUESEU

Pecetea triunghiului București-Paris-Buenos Aires în destinulliterar al Alinei Diaconu

Anca S`rghie

Ceea ce m-a frapat plăcut urmărind mărturisirileAlinei Diaconu, scriitoarea de origine română dinBuenos Aires, este faptul că educația ei a început laBucurești, unde s-a născut în familia unui avocat,pasionat critic de artă, și o mamă cu simț profesionalîn copertarea cărților. De la 4 ani limba română afost dublată de franceză, ca primele versuri aleAlinei la 10 ani să fie scrise în ambele limbi. Era oextensie timpurie și premonitorie în plan lingvistic.Ochișorii ei albaștri de fetiță frumoasă o privesc șiastăzi din tablourile pe care Ciucurencu și alți maripictori români i le-au făcut în anii copilăriei,amintind de atmosfera unei case în care artele îțidădeau adesesa întâlnire. Destinul ei a fost al uneimânuitoare de condei care era menită să apropiedepărtările.

Împrejurările istorice ostile ale comunismului audeterminat familia ei să se autoexileze. Și nuoriunde, ci tocmai la capătul lumii, în Argentina,lângă acea Patagonie pe care Emil Cioran o sfătuiala Paris să o descrie în paginile ce ieșeau harnic desub tipar deja din 1975, ccând a apărut primul romanintitulat Doamna. Scriitoarea romanului Penultimacălătorie lăsa mărturie pentru cât de grea a fostruperea de limba română, pe care o învățase cu sporpână la 14 ani în școli bucureștene, iar ajunsă laBuenos Aires nu acceptase o jumătate de an să searunce în noua baie de limbă spaniolă, așa cumrefuzase cu îndărătnicie noua realitate. Obligată săo facă, i s-a dedicat deplin și rezultatele au fostremarcabile în literatura argentiniană, pe care ailustrat-o cu nouă romane, povestiri, aforisme,poezii și eseuri, dar și în jurnalistică, domeniucăruia i s-a dedicat timp de trei decenii. Revenităpentru a treia dată în țara de origine, dar acum laexact 60 de ani de la plecarea din 1959, Alina a uimitpe ascutătorii conferinței sala Cioran și Argentina,ținută la Colecviile Internaționale “Emil Cioran”,ajunse la ediția a XXV-a, un jubileu, desfășurat între10 și 12 mai la Rășinari, cât de bine stăpânește limbaromână, mânuită fără cusur. Ea dovedește că nu auitat România și nici Europa. Care este secretul?

Modul cum scriitoarea a înțeles să recuperezeEuropa prin ritmice întoarceri la Paris, cochetând cuideea de a se stabili în orașul-lumină, unde s-aapropiat ca ziaristă de cele mai strălucite spirite, dela Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran sau

scriitorul cubanez de la Editura Du Seuil SeveroSarduy, la Borges și Girri în Argentina, legând realeprietenii și valorificând harnic în cărți dialogurilerealízate, vorbește de o inteligență practică aperspectivării.

Autoare a 9 romane, scriitoarea argentiniană deo luxuriantă fantezie în “La Señora” (Doamna) în1975, “Buenas noches, profesor” (Noapte bună,Domnule Profesor) 1978, “Enamorada del muro” (Îndrăgostită de zid), “Cama de Angeles” (Pat deîngerí), “Los ojos azules” (Ochii albaștri), “Losdevorados” ( Devoratii),, ea se întoaarce cu gândulspre țara obârșiei sale în “El penúltimo viaje”(Penultima călătorie), total deosebită de inspirațiaurmătoarelor apariții, “Una mujer secreta” ( Ofemeie secretă), “Avatar” (Avatar), care este o cartecu povestiri, alta titulată “Intrebări cu răspunsuri” –interviuri cu Cioran, Ionesco, Borges, Girri, Sarduy-și “Calidoscopio” (Caleidoscop), un volum cuarticole și reflecții asupra vieții cotidiene.Neobosită,ea caută mereu alte tipare de așezare a plămadeigândului în “Ensayo General” (Eseu general) din2009, carte editată de Fundația Internațională JorgeLuis Borges și o biografie a lui Buda ( 2013),Editura Aguilar, Buenos Aires. Acum ICR-ulBucurești editează Dragă Cioran (Cronica uneiprietenii), cartea ei memorialistică, tradusă dehispanista Gabriela Banu și apărut înainteaoriginalului în limba spaniolă. Cert este că diasporaromână nu mai are o scriitoare cu asemeneapalmares în toată America Latină.

Destinul ei a hărăzit-o să apropie depărtările, iarîntre romanele scriitoarei unul anunță chiar de latitlu o experiență de tranzitare în spațiu și spirit,Penultima călătorie, publicată în traducerea MireleiPetcu la Editura Univers în 1994, după ce înArgentina fusese declarată romanul cel mai bun alanului 1989, distins cu Premiul “Meridianul deArgint”. Să fii apreciat ca romancierul cel mai bunal literaturii argentiniene cu o temă inspirată dinrealitatea românească, alegorizată cu mare harliterar, este o performanță cu totul remarcabilă.Totodată, un roman la care nu-i găsim echivalentîntre fruntariile literaturii noastre atât ca tematică,subiect, cât și ca mod de tratare narativă. Într-uninterviu dat lui Theodor Tudosiu și publicat în nr.22, 2006 al revistei “România literară” Alina

ESEU

24

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCU

Diaconu mărturisește:”Acțiunea cărții se desfășoarăîn perioada stalinistă din România, perioada luiGheorghiu Dej, și povestesc multe lucruri care s-auîntâmplat cu adevărat în propria mea casă.”Reținem din această confesiune faptul că realitateape care scriitoarea a transfigurat-o artistic esteromânească, drept care și publicul țintă este tot celdin țara ei natală:” Nu știu dacă în Argentina aceastăparte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că afost citită ca o curiozitate. Cred că subiectul îl poateinteresa doar pe un român care știe despre cevorbesc. Oricum,aș spune că dintre toate cărțilemele, Penultima călătorie este cea maiautobiografică. Nu este biografia mea, dar conținecele mai multe elemente legate de copilăria mea dinRomânia.”

Este adevărat că s-au scris în diasporă câtevacărți în care am găsit prezentată ruperea de Româniasocialistă prin fugă clandestină, cu călăuze plătite,așa ca în Urme pierdute de Silviu Crăciunaș, tipărităcu sponsorizarea unor conaționali generoși, precumdr. Liviu Cristea, conștienți de nevoia de a secunoaște asemenea realități. Dar unghiul ales deromânca argentiniană este cu totul altul, căci AlinaDiaconu centrează acțiunea romanului Penultimacălătorie pe o plecare, dar nu una ca cea a lui Marco,genovezul din povestea lui Edmondo de Amicis careînfruntă singur depărtările ca să-și regăsească mamaîn Argentina, ci o trecere peste cortina de fier într-un tren, ce are rolul unui purgatoriu între iadulRăsăritului comunist părăsit și raiul Occidentuluicapitalist visat. Mai exact, spațiul cel mai larg alnarațiunii este focalizat pe trăirea spectrală a celortrei copii, crescuți în spiritul comunismuluinaționalist, evocat în scurte dar vii flashuri alerememorării. De neuitat este faptul că Tata, personajgeneric lipsit de un nume identificator, pusese încamera fetelor lui “inițiate” politic un steag naționalca o „veioză tricoloră, fără lumină, dar înflăcărată”.Insistenta educație în spirit comunist a copiilor esteanulată acum prin decizia părintelui văduv de apărăsi țara spre a schimba soarta familiei. Cejustificare are o asemenea decizie riscantă? Iatăîntrebarea la care va răspunde mesajul autoarei,dozând tensiunea spre finalul culminant, unde găsimdezlegarea enigmei unei decapitări politice, cu totultipice, prin falsitate, practicilor comuniste.

În mod concret, Tata, fostul nomenclaturist înRomânia comunistă, unde ocupase un loc important“în Cupolă”, înțelege că după decapitare este un ommort și trebuie să părăsească nu numai arenapolitică, ci și patria în care era iremediabilcompromis. El realizase că “totul s-a năruit”, atuncicând în spațiul socotit excedentar al locuinței sale,cum se proceda sistematic în acea epocă de stalinism

românesc, sunt repartizați un cântăreț de operă și omuncitoare, posibili urmăritori ai familiei. Măsuraaceasta abuzivă li se pare cu totul frustrantă, căcifetele se vor lipsi astfel de camera copilăriei lor. Eraun rapt de netolerat pentru mentalitatea celorobișnuiți cu un anumit confort.

Fiica cea mare privește cu o obiectivă detașare șirăceală această metamorfoză produsă în conștiința“regelui detronat”, tatăl ei, care ajuns bibliotecarîntr-o școală de surdo-muți de la marginea orașului,devine un disident camuflat. Autoarea îi rezervăDoinei rolul de personaj- pivot, prin conștiințacăruia sunt filtrate toate evenimentele acestui exodfamilial, fapte judecate cu o luciditate trează șineiertătoare, ce face ca lectorului să i se taierăsuflarea în multe pasaje ale romanului. Ea esteliantul ce leagă unghiurile distincte din care esteprivit evenimentul desprinderii de țara de obârșie,unghiuri marcate și prin subcapitolele părții a doua( Până la un anumit punct) a cărții intitulateexplicativ, spre a anunța dualitatea forțată aidentității copiilor: Amapola (Doina), Aleli(Viorica), Alisio (Dragomir) și Tata.

Parcursul narativ se rezumă la plecarea unuivăduv și a celor trei copii ai săi cu trenul spreOccidentul lăudat, dintr-o Românie viciată deideologia comunistă. Plecare salvatoare?-esteîntrebarea la care scriitoarea răspunde oscilant, fărăentuziasme idilizante, ci derobându-se cu greu deamintirea vieții duse anterior. Ea era în fond o orfanăde mamă, ființa niciodată înlocuită de guvernantelecare preluaseră misiunea educației copiilor și deprofesorii care frecventau casa cu 6 camere a“uriașului cu capul ras”, cum îl vede fata cea mare,creând în forul ei interior un personaj caricat,puternic ca un Goliat, dar condamnat să fie învinsprin inconsecvența sa morală. Tipologic vorbind,acest tată este un unicat în literatura română,neavând nici stabilitatea morală a lui Ilie Morometedin capodopera lui Marin Preda, nici delăsareacronică a părintelui lui Ion din creația lui Rebreanu.Datele individualizante ale noului personaj suntinconfundabile, chiar în galeria oamenilor de partidcomunist din proza proletcultistă. Totodată, se cereobservat faptul că este greu să descoperi în literaturanoastră o asemenea răceală în atitudinea fiicei fațăde părintele ei. În judecarea Tatălui, soacra luideclară: “El singur nu știe dacă e viu sau e mort“.Cei trei copii sunt conturați în tușe clare,contrastante, care îi individualizează tipologic.

Ingenios se conturează în roman figura mamei,care dispăruse fizic înainte de începerea acțiunii, așaca Nechifor Lipan în Baltagul sadovenian. Planulfabulos al acțiunii este cel al aparițiilor fantomatice

ESEU

25


premonitorii ale mamei cu buze violete. Fiica ceamare este singura care are parte de aceste întâlniri,ce par celorlalți de necrezut. Ca totdeaunacălăuzitoare, mama o previne pe Doina că vor aveade făcut o mare călătorie pentru că în familielucrurile merg prost aici, în țara de obârșie. Proiecțiamamei în fantastic se desăvârșește în finalul acțiunii,unde ea își întovărășește fiica urcând în absolut.

Timpul tulbure al rocadelor istoriei politice esteconștientizat de personajul-pivot, care observă,reconstituind scene din viața într-o țară comunistă,în care cititorul recunoaște cu ușurință România (șiacesta este planul cel mai dens imagistic și narativ)că din biroul Tatălui este ridicat portretul omului cumustăți, înlocuit peste tot de un altul, dar nici unuldintre ei nemeritând o nominalizare în ficțiuneatransparentă alegoric a autoarei. În rememorareaDoinei, naționalizarea caselor din 1948 face dinproprietarii de mai ieri niște chiriași îndatorați saudizlocă familii, care se vor stabili în locuințe maimodeste, de spaima banilor prea mulți ce se cereaudați la stat.

O temă adiacentă a romanului este libertateacuvântului pe fundalul demonstrațiilor muncitoreșticu lozinci și steaguri, când Aleli devine și eapionieră pe baza unui jurământ, de care își amintesctoții elevii buni ai acelui timp. Neșters în memoriea rămas și “Marșul inițiaților”! Căzut în dizgrație,Tata suspectează pe toată lumea și de aceea el îșisfătuiește de acum copiii să păstreze tăcerea:“Prudență..pereții au urechi în țara noastră. Nimenisă nu se plângă de nimic. Imaginați-vă că aveți unlacăt la gură. Vă rog. Mai bine-zis v-o cer.” El se știeascultat de Securitate în propria casă, așa că lanseazăcu glas tare afirmații de genul “destul cu capriciileburgheze!”, lăsând să se înțeleagă că admiră “MareaȚară Vecină“ și că propagă “Istoria IdeologieiEliberării“. Cameleonismul personajului are și el olimită, iar prăbușirea devine inerentă. Tata aveacoșmaruri nocturne și țipetele lui deveniseră oobișnuință pentru ceilalți locatari ai casei. Fetele îlpercep diferențiat pe Tata, căci Doina nu-l iartăpentru lipsa de comunicare, tirania și amantlâcul,chiar și acela devenit o formă a urmăririi lui, pe cândAleli îl adoră fără rezerve pe “uriaș”. Din situațiilecontradictorii ale peisajului politic exterior seproduce și în celula familială o formă a disidențeianticomuniste. Disoluția lăuntrică a familiei este,așadar, o altă temă esențială a romanului AlineiDiaconu.

Inedită la rândul ei, Doina vrea adevărul despreea însăși, acum când se vede obligată să părăseascăceea ce fusese determinată să creadă a fi raiulsocialismului, cu milioanele lui de marionete, spre

a fi aruncată într-o lume despre care învățase lașcoală că este una a “putrefacției” capitalismului.Plecând din România, metamorfoza ce li se cereacopiilor este una identitară și ea pornește de laschimbarea numelor, pe care ei o acceptă ajunși laMadrid, iar la capătul celor 21 zile de călătorie cuvaporul spre Argentina ei simt că ruptura lingvisticăeste definitivă. Și nu era vorba doar de unalingvistică, desigur! Călătorii după călătorii, de la oprimă parte a copilăriei în plin comunism la alta, pecare Aleli o întâmpina făcând obișnuitele piruete debalerină cu un optimism absolut, concentrat înlozinca “să ne trăim Renașterea.“ Ea vedeimperturbabil doar partea plină a paharului. Alisio,fratele ahtiat după lectură și fascinat de bisericileortodoxe, va avea între prioritățile alese și muzica,fiind socotit de Doina nu un tont retardat, cum îlvedea părintele lui, ci, dimpotrivă, un înțelept. Poatetocmai de aceea, ruptura lui de Tata este inevitabilă.

Așadar, ca nici-un alt roman al Alinei Diaconu,Penultima călătorie configurează cele două patriiale devenirii scriitoarei, într-o carte modernă deanaliză psihologică scrisă la persoana întâi, curememorarea trecerii unei familii dintr-o orânduirepolitico-socială în alta, cu piruete ale memoriei, ceglisează de la o situație la alta printr-o tehnicăproustiană, fără vreo cronologizare anume. Delocîntâmplător, cea din urmă instanță este rezervată încarte Tatălui, într-un subcapitol în care de la bunînceput personajul- pivot mărturisește:“nu am ideifoarte clare despre cine a fost Tata ieri și cine e azi.”Retrospectivele fetei completează ironic imagineacontradictorie a părintelui ei ca marionetăcomunistă, el cântând prin casă refrenele impuse deCupola comunistă, “de parcă ar fi fost cele zeceporunci”. În disecția psihologică pe care i-o faceromanciera, Tata jucase “o mie de roluri, tragice saudramatice și foarte rar comice, dacă nu grotești.“ Defiecare dată, Doina retrăiește starea crâncenă cu carea părăsit țara alături de părintele ei, care intră înnirvana libertății cu teama obsedantă că ar putea fiîntors din drum. În drumul spre liberatea multrâvnită, orașul Paris este un punct axial. Dar, niciintrarea în noua lume occidentală, care a fostmarcată la apropierea de Paris prin îndemnulpărintelui ca fiii lui “să respire adânc aerullibertății”, nu este lăsată în seama iluzionărilor fărăo rațiune clară. “Sau poate că Vestul –care pânăacum un an se confunda cu Iadul, iar acum setransformase în Rai-ne amenința arătându-și altăfață, iar fața aceea era cea a unui alt Iad, neașteptat?”De un anume scepticism lucid, specificpersonajului- pivot al romanului ține și modul cumacesta pune sub lupă pe ceilalți membri ai familiei,din convingerea că este firesc să-i pătrundă până lalinia de demarcare a minciunii de adevăr. Și ea

26


dorește adevărul curat despre părintele ei, separândesența de aparențe, iar pentru o asemenea cercetareintrospectivă nu ezită să folosească exact atât timpcât era necesar, într-un program de lungă durată.“Era Tata un mare egoist, un naiv sau un nebun? Mi-a trebuit mai bine de un deceniu ca să întrezăresc,cu anume obiectivitate, personalitatea Tatei, pe careapropierea și un fel de afecțiune ciudată mi-oascunseseră fără voie.”

Un mod al înălțării și disparității finale într- onarațiune cu cheie alegorică, realistă și fabuloasă,documentară și parabolică în același timp. Abia înacest punct final percepem semnificația titlului datde scriitoare romanului ei. O carte care are izul șiconsistența tematică revendicardă, specifice

literaturii românești de sertar din perioadapredecembristă, așa cum este romanul Penultimacălătorie, o recomandă pe Alina Diaconu ca un reperîn geografia universală a valorilor beletristiciicontemporane.

Nu ne îndoim că în viitorul apropiat numărulcelor patru volume traduse în limba română va fisporit, întrucât scriitoarea înțelege după recentavizită dintre 3 și 13 mai 2019, că are și în Româniaun public-țintă. Neîndoios, este timpul să semnalămimportanța pentru literatura română contemporanăa unor scriitori cu totul reprezentativi din diasporanoastră, așa cum este Alina Diaconu de la BuenosAires.

ESEU

Moartea ne-a intrat în casă printr-o carte

Pe locul undei ai muritstă acum o mobilă înțesatăde cărți și alte nimicurio boxă un telefon o stație meteoo pungă de crochete pentru câini foarte miciarici șoareci furniciforfota lor e uneori asurzitoaremai ales cînd liniștea nu reușeștesă străpungă oglinzile

așa este moartea ne-a intrat în casăprintr-o cartefrunzărită de vântul de vestdin pricina lui orfană de coperțicartea avea meterezeîn dotareturnuri galerii subteraneșalupedar nici o vestă de salvare

Dreptul neprimirii

Atâta răcoare răzbate din ugerul nopțiicrăpată ca un bob de strugure prea coptluna apunecând moare un câine moare și un înger

Adăpostiți de neclintiretu și îngerul vă cereți deodată dreptulneprimirii în accelerate trenuri clipescnu pleoapa voastră sărată de zăpadăde zăpadă n-ar fi cu toții am orbecăicu fețele pătate de sângele lumiiprin ungherele casei unde soarele nu intră decâtprin oglindă

Poeme de DENISA CRĂCIUN

27


Dragoş Niculescu

Ceea ce este interesant de remarcat la MaxScheler este faptul că tocmai el – axiologul care dinpunct de vedere al conceptului de autonomie avalorii duce semnificaţia profundă a acestei idei laesenţa ei originară şi funcţională, care estetranscendentul Divin şi Iubirea – introduce temaexistenţei în cîmpul filozofic al unei disciplineprecum metaaxilogia şi metaetica, deci a uneidiscipline exterioare, a unei discipline-studiu, el,filozoful care pătrunde în zona cea mai intimă aobiectului viu al valorii, zonă care este cea a“intuiţiilor emoţionale apriori”, din cadrulabsolutismului ontologic al valorii, pe care îl susţineîn calitate de context al unui resort numit “mişcarea iubirii”. Interesantă polaritatea contrastantă aacestei situaţii; ea vorbeşte de fapt desprecomplexitatea reflexivă a unui gînditor carerealizează o separare importantă de absolutismulnormativ al lui Lotze, Windelband şi Rickert şicare, prin propunerea unei metateorii globale avalorii, se oferă disponibil de critică ştiinţificăriguroasă, în acelaşi timp în care, cu ochii ridicaţiînspre cer şi înăuntrul sufletului, ţine în mînălumînarea aprinsă a credinţei şi Iubirii. Privite ca“esenţe ideale”, ca “obiecte ale intuiţiilor emoţionaleapriori”, valorile, la Max Scheler, leagă printr-un firenergetic special obiectul unei protoconştiinţe, carene-a fost dăruită, cu puterea caldă a Hiperconştiinţeiceleste care ne pătrunde şi ne potenţează fiinţa.Străbătute de “simţirea valorică”, metaaxiologia şimetaetica propun să acopere şi să îndestulezeteoretic distanţa dintre abordarea categorialăparticulară şi izolată a valorii şi înglobarea eidiseminant-fertilă într-o articulare metafizică acunoaşterii fundamentului lumii.

“Ontologia critică” a lui Nicolai Hartmannlucrează cu “sfere”, separă “sfera ideală a fiinţei”,de factură platoniciană, de “sfera reală” a ei, poziţieprin care Hartmann se distanţează de fenomenologialui Scheler. Iar faţă de Rickert, la care principiulcunoaşterii constă în “recunoşterea de valori saurespingerea de valori”, deci se referă la calitateavalorii, la Hartmann, cunoşterea valorii nu îi vizeazăcalitatea, ci natura “în sine”, o natură independentăde calitate, a cărei cunoaştere nu este intelectual-reflexivă, ci, în continuarea lui Scheler,

emoţional-intuitivă. La Hartmann deci, valoarea are“o fiinţă în sine”, a cărei primă funcţie identitară nueste nici “valabilitatea” ei (Rickert), nici “esenţaintenţională” (Scheler), ci idealitatea ei ontologică,ca “fel al existenţei” sale, propriu şi distinct.Concepţia hartmanniană are ca obiect idealul valoricpur, diferit de al omologilor săi anteriori, precumesenţa, logicul, abstractul, idealul văzut ca ideeplatoniciană.

Raportul dintre concepţia lui Scheler şi cea a luiHartmann, pînă la urmă, nu este nicidecum fundatăpe o diferenţă de gen proxim – din acest punct devedere, idealitatea valorii este aceeaşi, fie căîmbracă forma profundă a esenţei, adică esenţăsecundă derivată din esenţa primă, matriceală,divină, ca la Scheler, fie că îmbracă forma eterică aidealitaţii pure, ca la Hartmann –, ci de diferenţăspecifică: prin susţinerea elementului aprioric, careeste (pre)”dispoziţia”, pe cale intuitiv-emoţională,de valoare, Scheler luminează o caracteristică activă,funcţională, aproape fenomenală a idealităţiiglobale, dar inactivă, îngheţată în constelaţia eieterică şi necontactuală, la Hartmann. În cadrulaceluiaşi gen al idealităţii ontologic-critice, diferenţaspecifică a raportului Scheler-Hartmann este dată dediferenţa dintre particularul ideatic activ, potenţator,definibil şi generalul ideatic global, dar inactiv. Dinacest punct de vedere, credem că se comite în plananalitic comparativist o greşeală în considerareasuperiorităţii hartmanniene pe baze evaluatoriicantitativiste, dacă ne putem exprima astfel în sferaidealului axiologic. Considerăm, din contră, căviziunea hartmanniană, deşi ulterioară cronologiccelei scheleriene, este integrant inclusă acesteia dinurmă, care tocmai în baza consubstanţializării ei defond, îşi permite precizări precum operarea cuconceptele de esenţă şi de strat aprioric predisponibilşi general valabil. În urma acestei estimări, rezultăinvers, superioritatea viziunii teoretice a lui Schelerasupra celei a lui Hartmann.

2. Valoarea, ca relaţie funcţională subiect – obiectîn cadrul concepţiei axiologice a lui Petre Andreişi Tudor Vianu. Completitudine logico-epistemologică, dar şi deficit metafizic

La acest punct insistînd, părerea lui Petre Andrei

1. Activism şi pasivism axiologic în abordarea idealităţiivalorice la Max Scheler şi Nicolai Hartman

28


– alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mariconstructori români de sistem axiologic, carepriveşte valoarea ca relaţie funcţională între subiectşi obiect – asupra insuficientului preformismpsihologic al valorii schelerian reprezintă, desigur,o părere evoluată, relaţia funcţională dintre subiectşi obiect aplicîndu-se valorii ca fenomen, spredeosebire de accepţiunea valorii în forma limitat-scheleriană a dispoziţiei psihice.Complementaritatea, caracterul întregitor al uneiconcepţii teoretice ulterioare nu trebuie să seautovicieze neapărat de slăbiciunea anihilării, doarpe baza parţialităţii, a adevărului unei concepţiiteoretice anterioare. Cele două concepţii sînt la felde valabile, dar inegale ca proporţii (complexitate).Ba mai mult, concepţia teoretică mai bogată nunumai că survine ulterior, deci înglobează concepţiaanterioară, porneşte şi de la ea şi o dezvoltă, dardisipîndu-se în complex, nu mai poate evidenţia cuatîta pregnanţă aspectul teoretic punctual pe carecealaltă concepţie teoretică, în simplitatea ei, îlluminează. Însă Petre Andrei, în esenţă, evalueazăcorect: el susţine existenţa dispoziţiei schelerienepentru valoare ca fond aprioric potenţator al actuluide valorizare, dar actualizarea concretă a valorii şia calităţilor ei depinde de factorul obiectiv,concluzionînd că valoarea este o relaţie funcţionalăcare implică atît subiectul cît şi obiectul, subiectulvalorii fiind persoana, iar obiectul fiind lucrul caredeţine valoarea. Această definiţie este apreciată caprima definiţie valabilă şi completă dată valorii înistoria culturii romăneşti şi, foarte probabil, în istoriaculturii universale, reprezentînd o soluţionare careunifică domeniul psihologiei cu cel al logicii şisociologiei valorii, incluzînd elementul intelectual,afectiv şi voliţional.

Iniţial aderent neokantienilor, care repudiaupsihologismul lui Windelband şi Rickert, PetreAndrei se dedică logicismului, afirmînd că logicaeste “adevăratul şi singurul punct just de întemeierea valorii”. Pentru ca, în final, să considere şi chiarsă postuleze primatul absolut al valorii în sferagîndirii şi cunoaşterii, valoarea fiind imanentă şiobligatorie oricărui act cognitiv. Petre Andreifixează astfel liniamentele solide ale uneiargumentaţii logico-epistemologice care seîndepărtează de obiect, dar şi de interpretărileautonomiste, impunînd o abordare raţională aproblematicii valorii, centrată pe asimilarea valoriica element logic principal al cunoaşterii umane. Cuatîta precizie şi logică, Petre Andrei ne apare însă carece, fixator de rapoarte exacte, partizan şiconstructor pe tărîmul completitudinii judicative.Oare dezideratul atingerii unei definiţii globale şiintegratoare nu îşi conţine slăbiciunea în însăşicerbicia şi chiar cutezanţa gestului de a-l îndeplini?

Oare, paradoxal, acuitatea găsirii unei explicaţiifuncţionale de mijloc, aflată între obiect şi subiect,nu îndepărtează, prin proiecţia severă a cadruluioperator logic, conştiinţa de transcendenţa tutelarăa idealităţii oricărui demers al spiritului? Oare iluziaaflării întregului nu retează nemilos vraja căutăriiacelui mister care ascunde, fără greş, adevărul? Noicredem că da. Petre Andrei apare complet, însănestrăbătut de fior metafizic, străin de irizareaselenară a întunericului ceresc.

3. Valoare şi valorizare la Petre Andrei şiBenedetto Croce. Graniţa eterică dintrerecunoşterea valorii şi estimarea ei. Echivoc înrecunoaşterea transcendentului

Pe de altă parte, Petre Andrei se ridicăîmpotriva celor care nu fac distincţia între valoareşi valorizare, considerînd, pe filieră rickertiană, căaceştia nu au sesizat domeniul valorii şi niciînsemnătatea valorificării. Referindu-se la teza luiBenedetto Croce, conform căreia nu există vreolegătură între procesul de cunoaştere a valorilor şicel de valorificare, filozoful român o contestăcategoric, arătînd că există o legătură intrinsecă întrecele două procese. Şi aşa şi este, procesul decunoaştere a valorilor determină procesul derecunoaştere a valorilor, ceea ce nu înseamnă, aşacum inutil combate gînditorul, ca cele două procesesă se reducă unul la celălalt – cunoaşterea valorii, larecunoşterea, estimarea şi utilizarea valorii. Elerămîn înrudite, implicite, dar purtătoare şi dedistincţie, mai ales în condiţiile în care, în sensinvers, valorizarea este un proces care în mod strictnu poate avea loc fără îndeplinirea obligatorie acunoaşterii recunoaşterii acelei valori la care seraportează cele două procese. Putem spune că numaiprocesul de cunoaştere a principiilor valoricegenerale, educarea cu el, stăpînirea lui în cele dinurmă pot conduce la aplicarea sa în recunoaşterea şiestimarea valorilor particulare, la cunoaşterearecunoaşterii acestora. În concluzie, depăşindu-l pePetre Andrei şi situîndu-ne la pol opus părerii luiCroce, afirmăm că interferenţa celor două proceseeste atît de puternică, zona de simultaneitate este atîtde coincidentă, încît cu greu se pot face delimităriidentitare, graniţa dintre recunoaşterea valorii şiestimarea ei fiind transparentă şi aproape eterică.Prin această abordare se evită problema risculuicăderii în psihologism gnoseologic şi axiologic saualunecării în utilitarism axiologic.

Plecînd de la structura logic-formală acunoştiinţei, concepută de Kant, care omite, dupăpărerea lui Petre Andrei, în mod involuntar valoarea,trecînd prin idealismul lui Windelband şi Rickert şiseparaţia netă a valorii de realitatea gîndită de

ESEU

29


Frischeisen-Köhler, Diltey, Wundt, filozofulromân se pronunţă categoric în afirmareasuperiorităţii bogăţiei şi complexităţii realităţii, caobiect al cunoaşterii, asupra valorii, care îi serveşteca mijloc. Ambiguitatea însă rămîne. Petre Andreidepune eforturi de a ieşi din ceaţa unei problematicicare se încăpăţînează să rămînă un cerc închis. Elsimte existenţa transcendentului în valoare, darparcă o cheiţă lăuntrică, o tendinţă irepresibilă cătrelogic, poate o teamă subconştientă de forţacopleşitoare a acestui Absolut îi roteşte un resortinterior care îl tot îndepărtează de pronunţarea luicategorică, ducîndu-l adeseori la contradicţii interne,la jumătăţi fragile de măsură, în pofida lucidităţii decare dă dovadă în judecăţi. Iată un exemplu: pe de oparte fiind de acord că valoarea ultimă este divinul,deci transcendentul, pe de altă parte, pentru elvaloarea nu mai e transcendentă, ci transcendentală.Sub orice accepţiune am utiliza termenul“transcendental”, fie riguros kantian ca apriorism,fie ca drum transcategorial către transcendent,înţeles sub care credem că îl foloseşte filozoful, elîşi conţine în mod necesar transcendentul; cercultranscendental rămîne închis. Valoarea, ca valoare-mijloc sau ca valoare-destinaţie, sub orice ipostazăar figura ea, fundează pe transcendentul imanent,care este valoarea ultimă, recunoscută ca atare, însensul de valoare nedeplasabilă în zona realităţii.Sub acest aspect, bîntuite irevocabil de untranscendent care nu se lasă îmblînzit, valoarea-obiect şi valoarea-proces (valorizarea) suscită ocondiţie faţă de care, în ciuda eforturilor şiîncercărilor de limpezire pe care le întreprinde,teoreticianul român rămîne, totuşi, echivoc. Iarexplicaţia constă în cercul transcedent închis, care,constrîngător sau protector, decident sau salvator,neînţeles sau izbăvitor, nu permite evadarea nicimăcar formală de sub puterea lui. Atîta timp cît PetreAndrei nu va avea forţa şi curajul susţinerii acesteicapitale certitudini, se va lupta de-a pururi cusalvarea propriei slăbiciuni. Tocmai acesta estemotivul din cauza căruia definiţia pe care el o acordăvalorificării, în sens de valorizare, suferă decaducitatea vulgarizării teleologice, prin cuprindereanoţiunii de scop, de plasare finală a valorii îndomeniul utilului. Şi aceasta nu pentru că demersulmenţionat ar fi desconsiderabil într-o abordareanalitică non-materială – din contră, el există şirămîne valabil în orice fel de abordare –, ci pentrucă valorizarea este, primordial, recunoaştere avalorii, succesivă cunoaşterii principiilor generalede recunoaştere valorică, cu aplicabilitate sau nu încîmpul practicului obiectual, dar cu aplicabilitateobligatorie, simplă sau complexă, în etajulnoumenal, al funcţiilor raţionale comparatiste,analitice, selective şi decizionale.

4. Valorizarea aplicată

Ceea ce susţinem deci este că ar fi bine săutilizăm doi termeni: “valorificare” şi “valorizare”,cu două înţelesuri aparte. Această distincţienoţională ar realiza atît o lămurire filozofică înperimetrul conceptului în sine, cît şi o uşuraremetodologică. Vibraţia termenului “valorificare” artrebui să indice utilizarea lui numai sub înţelesulaplicării valorii unui demers practic, de obţinere aunui bun, pe cînd “valorizării” i-ar trebui acordatînţelesul precis de recunoaştere a valorii şi utilizarea ei cognitivă. Desigur că în cazul creării unui opereartistice, care este un bun de ordin spiritual şi nuutilitar, valorificarea capătă aspectul unei valorizărisuperior aplicate; spunem astfel că în cazul creăriiobiectului artistic avem de-a face cu un procesaxiologic de valorizare aplicată, termen care, înacest caz, apare ca mult mai adecvat faţă de cel devalorificare, fie ea şi superioară (spirituală).Valorizarea aplicată conţine deopotrivă atît virtuţilecognitive, estimatoare, cît şi pe cele practiccreatoare, care actualizează, materializează, aplicăfenomenal în săvîrşirea obiectului artistic procesulestimator al valorizării cognitive. “Valorizareaaplicată” vine să limpezească ambiguitatea rezultatădin existenţa, în cazul produsului spiritual, a ariilorde suprapunere, de coincidenţă ale celor doi termeni,să uşureze dificultatea discernerii între ei.

5. Existenţa valorii în istorie

Un capitol care merită atins şi lămurit este cel alvalorilor istorice. Se supun confruntării concepţialui A.D. Xenopol, care nu recunoaşte istorieivaloarea, aceasta fiind relativă şi de natură morală,atribuind istoriei chiar şi o legitate serială asuccesiunii etapelor, iar pe de altă parte concepţialui Petre Andrei, care susţine existenţa valorii înistorie ca aparţinînd evenimentelor semnificative,neseriale, particulare dar nu singulare, valoareprivită ca valoare culturală şi în totalitatea eisubordonată valorii generale, totale – ideal suprem,principiul şi criteriul adevărat de valorizare avalorilor, care este “valoarea totală culturală”.Împotriva conceptului de serie a lui A.D. Xenopol,P. Andrei se sprijină şi pe concluzia lui N. Iorga,conform căreia “Legile istorice sînt o localizarenereuşită a legilor fizice”. Şi acum să vedem cumstau lucrurile. În privinţa teoriei lui A.D. Xenopol,a susţine pînă şi bănuiala unei forme de regularitate,de încercare inefabilă a unei înjghebări de legitateîn dinamica istorică a onticului existenţial global, îndiacronia perpetuă şi inegală, neuniformă acolectivelor umane atît de variate şi imprevizibileînseamnă a reduce copilăreşte misterul universal la

30


prescripţia unui joc ontologic, care, odată cunoscută,îl închide, îl face inutil, iar pe jucător, pe om, îltransformă într-o tragică păpuşă, conştientă de-apururi de mişcările pe care le vor face, sub sfori,braţele ei de marionetă sinistră. Acest lucru nu poatefi acceptat. Există însă o lege deterministăcoordonatoare, Legea Înaltului DeterminismEnergetic (Dragoş Niculescu), sau a Regenerăriitranscentive, pe care abia noi, acum, am scos-o lalumină, dar Xenopol nu avea de unde să o ştie şi nua intuit-o. Să ne gîndim ce raport de proporţii poateexista între un determinism cuprinzător a toateuniversurile şi sistemele transcentive, printre carePămîntul este, şi el, un fir de nisip, şi o serialitateistorică pămînteană, care, ca un gînd nebunesc,îngroapă toată ontologia, transcendenţa ontologică,în incinta carcerală şi psihotică a unui poliedruregulat! Istoria nu are serie, legitate, omul care oproduce şi o suportă conţine întrînsul opredeterminare a cărei intenţie nu îi este nicidecumla îndemîna cunoaşterii lui mediocre; Legea este ceaa profitului energetic spiritual maxim posibil, nu arela bază neregularităţi, şi în nici un caz nu le relevă.Taina este prea mare pentru om! O lege subsidiară,relevată şi omenească, pe care Xenopol crede că osimte, nu poate exista. Petre Andrei are dreptate săconteste teoria. La rîndul lui însă, rămîne insuficientprin incapacitatea despre care am mai vorbit, deridicare la transcendent. Desigur că o “valoare totalăculturală” există, dar ce reprezintă ea concret? În cespaţiu şi în ce context figurează? Imponderabilă,autonomă? Cine o vede şi cine o utilizează?Conceptul lui Petre Andrei nu numai că îşi arogă odominanţă suspectă, dar maniera în care el, încalitate de “valoare totală”, îşi demonstreazăvalenţele acţionale, de determinare activă asupraaltor valori istorice, diferite ca natură proprie sau caîntindere (durată), nu reiese de niciunde. Din nou neconfruntăm, de fapt, cu aceeaşi slăbiciune internă:teama ascunsă de afirmare curajoasă atranscendentului. Cum se poate traduce, ce se poateînţelege prin “valoare culturală totală”? Se referă laacoperirea în spaţiu, din punct de vedere axiologic,a unui segment istoric bine delimitat? Poate că da,însă jumătatea de măsură rămîne, transparenţadesangvinată a conceptului ne face să privim prin elşi să-i depistăm, într-un plan secund, consistenţareală în adevărata dimensiune valoricăsupraordonatoare, pe care filozoful o evită. PetreAndrei arată cu degetul un etaj din geamuri, carepoate fi o părere, dar nu întinde braţele ca pentru acuprinde grandiosul palat de piatră din care el faceparte. Dacă A.D. Xenopol greşeşte în privinţavalorilor istorice preferînd coborîrea spre teluric, P.Andrei greşeşte printr-o ascensiune mereu frîntă lajumătatea drumului, mereu neterminată.

6. Empatia, transcendentul şi valoarea religioasă

În privinţa empatiei (Einfühlung) lui Th. Lipps,P. Andrei specifică foarte corect, cu fineţe, că s-arcomite o gravă eroare dacă s-ar considera că ea sereduce la o simplă obiectivare, operată prinexteriorizarea, prin transferul gîndurilor şisentimentelor dinspre subiect către obiect. De fapt,această operaţie nu este un transfer, o cedare, ci odisponibilitate activă unificatoare, transfigurantă, cuefect de contopire a subiectului cu obiectul. Iată cumempatia, spunem noi, capătă valenţa axiologicămajoră a unei comuniuni harice, depăşeşte domeniulesteticului filozofic şi devine uniune şi împreunaresub hristica Iubirii, Împreunare în care cei doi –subiect şi obiect – cedează, dăruiesc, dar nu pierd,ci se umplu de duh. Deci, noi considerăm şisusţinem că empatia nu este un fenomen unilateral,ci bilateral. Dacă din partea subiectului-fiinţătransferul psiho-afectiv apare ca firesc, în cazul unuial doilea subiect nefiinţă, obiect, operă de artă,transferul din partea lui se face prin acţiuneatranscendentului care, dislocînd cantitatea de Iubireinvestită în ea sub forma sentimentelor artistice, odispune tangenţei şi contopirii cu dispoziţiileapreciatoare. În cazul compatibilitaţii celor douăstructuri efectele sînt pozitive şi profunde; în cazulincompatibilitaţii celor două structuri psiho-afectiveefectele sînt neutre sau chiar negative, de respingeresau repulsie. În acest caz, Iubirea dislocată din operade artă nu mai devine producătoare, şi arecapacitatea de întoarcere şi îngheţare în obiect.

Reflexul filozofic al lui Petre Andrei este de arăspunde oricărui stimul extern prin gest judicativde natură logică. Reflectînd asupra caracteruluigeneral uman al valorii religioase, filozoful găseştecă mecanismul care explică această generalitate nupoate fi decît unul logic raţional, un mecanism careîntemeiază valoare în sine însaşi. Iar acest mecanismare la bază cauzalitatea, funcţie care îşi depăşeştecapacitatea operatorie din imanent şi urcă întranscendent, contribuind acţional la transfigurarea,consolidarea şi motivarea condiţiei ontologice aumanului în universal. Deşi astfel, pe temeiurilogice, el găseşte explicaţia valabilităţii generale avalorii religioase, rămîne totuşi neclar sensul acesteicauzalităţi, pe care el o introduce ca funcţieoperatorie relevatoare a elementelor obiectiv-intelectuale ale religiei, separate de celesubiectiv-individuale, care întemeiază fenomenulreligios pe principii psihologice. Asertînd-o numaiteoretic nu este suficient. Vectorul ei deterministtrebuie descris limpede, spaţiul logic pe care el şi-lpretinde trebuie să-şi aibă precizia internă dedeplasare între propriile puncte cardinale; agentul(subiectul) acţional şi destinatarul trebuie descrise,

ESEU

31


fixate neechivoc, conţinutul de fond al discursuluiformal trebuie scos la lumină, pentru a nu rămînedoar o impresie sau o iluzie. Şi aceasta este valabilpentru orice discurs filozofic, expozeul filozofic îngenere suferind de meteahna vaguităţii formalistice;în cazul existenţei reale a conţinutului ştiinţific solid,ponderabil, explicarea lui prin discursuri alunecoaseşi netranzitive, interesate stilistic în sens academicsau manierist îl opacizează. De aceea, în cazulcauzalităţii logic-raţionale aplicată valorii religioase,se cuvine o precizare care nu suportă alternativă: labaza unui determinism transcendentist (v. TeoriaÎnaltului Determinism Energetic, DragoşNiculescu), originar şi finalist teocentric, realizatprin crearea, dezvoltarea şi recuperarea potenţialuluispiritual al fiinţei umane (pe Terra; a altor fiinţe, pealte planete, în alte civilizaţii) individuale şidistincte, nu poate sta decît Cauzalitateatranscentivă, a cărei emanaţie şi funcţionarecontinuă are ca punct declanşator şi întreţinătorFiinţa Divină, ca mijloc şi agent de realizare – fiinţaumană, iar ca destinaţie finală recuperatoare, ciclicRegeneratoare şi Integratoare, din nou, EntitateaDivină. În cazul acestei globale Cauzalităţitranscentive, aparţinătoare globalului ÎnaltDeterminism Energetic universal, perspectiva unorsimple cauzalitaţi raţionale logice, care ar lega omulde divin, funcţionînd în energetica existenţialărelevată, fenomenală (Flux transcentiv, v. TÎDE), nupoate avea decît pretenţia unui statut ontologiccognitiv, care nu îndeplineşte însă determinanteledinamice şi configurante specifice unei cauzalităţipropriu-zise. Riscant, dacă nu chiar impropriu aatribui unui fenomen psiho-afectiv precum trăireaîntru valoarea religioasă, precum înţelegerea şiasumarea intimă a acesteia ca valoare transcendentădecisivă, virtuţile acţionale ale conceptului filozoficdeterminist de cauzalitate. Căci Petre Andrei nu sereferă la practica religioasă, la exercitarea cultuluireligios de către fiinţa înduhovnicită, ci doar laaproprierea statică, mentală şi afectivă a valoriireligioase. Şi chiar dacă ar fi vorba, în acest subiectaxiologic, şi de practica religioasă, termeniigestaltici ai unei cauzalităţi efective, logic-riguroasesînt nelămuriţi. Cu toate acestea, Petre Andreicreditează valoarea religioasă aşa cum se cuvine, custatutul suprem, supraordonator (în sens integrativ)în sistemul ierarhic al valorilor, considerînd-o ca ounitate a elementelor afectiv şi raţional, individualşi social.

7. Noncauzalitatea raportului dorinţă – valoare

Axiologii autonomişti, văzînd în valori esenţeontologice, consideră că acestea ar fi anterioareactelor care le cuprind, inclusiv dorinţei. Filogeneticînsă, valoarea este o cucerire relativ tîrzie a

conştiinţei apetente. În acord cu aceasta, respingîndconcepţia autonomiştilor, Tudor Vianu formuleazăteza inversă, a anteriorităţii dorinţei faţă de valoare.El afirmă: “valoarea urmează dorinţei, aşa cum oriceobiect urmează actul care o cuprinde”. Critica luiPetru Comarnescu asupra tezei vizează aspectul deneinferenţă a valorii din actul cuprinzător al dorinţeişi, pe cale de consecinţă, extracţia de natură diferităa valorii din dorinţă; în opinia lui, actul decuprindere al dorinţei ar trebui să se aplice asupraaltui obiect, “mai complex şi mai spiritualizat”, oformă de conştiinţă sau o intuiţie de mare putere, aşacum vede, de exemplu, Scheler că stau lucrurile. Cualte cuvinte, Petru Comarnescu pretinde că sesizeazăslăbiciunea tezei lui Vianu în confundareasuccesiunii temporale – anterioritatea dorinţei faţăde valoare – cu legitatea unei cauzalităţi axiologice,ba mai mult, cu o cauzalitate în care efectul –valoarea – conservă calităţile naturale ale cauzei –dorinţa –, în locul unor salturi calitative, a unui plusevolutiv. Cu rafinamentul care îi caracterizează stilulşi opera, Vianu demontează obiecţia, afirmînd că: 1.între dorinţă şi valoare el nu susţine existenţa unorraporturi similare celor cauzale, fapt dovedit deposibilitatea rămînerii dorinţei ca termen suspendat,a neajungerii dorinţei la obiectul axiologic care estevaloarea, precum şi 2. posibilitatea îndreptăriiacţionale a dorinţei către un obiect axiologicnonvaloric, dorinţă pe care el o numeşte“inaxiologică”. Pertinenţa replicii lui Vianu scuteştede orice comentariu.

8. Despre postularea categoricei idealităţi avalorii faţă de real

Alta ar fi fost greşeala de fond pe care ar fifăcut-o filozoful într-o perioadă de început,nematurizată a gîndirii sale, dacă nu ar fi corectat-oulterior, cînd echilibrul experinţei, al contactuluiîndelungat cu realitatea şi profunzimea estetică aartei au temperat elanul idealist: anume postulareacategoricei idealităţi a valorii faţă de real: “Ceea ceparticipă la valoarea estetică nu sînt lucrurile şi niciacţiunile, ca nişte date ale experienţei practice, ciaparenţa lor”. Ulterior, filozoful conecteazăimponderabila valorică bănuită anterior, aşa cumeste firesc, la suporturile reale şi personale. Ciudatrămîne faptul că, în eroarea pe care, totuşi, a emis-o, cu subtilitatea gîndirii sale aplicată analitic atîtorcontexte estetice, el nu sesizează pericoluldeclanşării, prin această părere, a unei fundamentaleşi grave mutaţii în natura esenţială a valorii. Căcidesprinderea valorii de orice suport real oferit deempiric, transformarea ei fantomatică într-o iluzie(“aparenţă”) nu duce numai la o condamnare avalorii la un statut neidentitar, ci, ipso facto, lapierderea specificităţii ei formale şi la generalizarea

32


nedistinctă, omogen proliferativă a conţinutului săuontologic. Situaţie în care valoarea ar căpătaaspectul ideatic al unui nor uriaş, identic în toatepunctele şi direcţiile sale, care ar apăsa înfricoşător,permanent asupra structurilor sufleteşti şi raţionaleintenţionale, asupra celei mai incipiente apetenţe,asupra insesizabilei tendinţe acţionale, productive.Nu ar mai exista nici valoare, nici valori, nicigesturi, şi, prin aceasta, ajungîndu-se la inevitabilareducţie finală – nici civilizaţie. Adică, în primulrînd, nici oameni. La această deşertică viziune sepoate veni cu un singur contraargument: valoareareligioasă. S-ar putea susţine, într-o abordareaprofană şi mediocră, că valoarea religioasă, în speţătranscendentul divin, este singura excepţie, singuravaloare reprezentantă a idealitaţii pure, dăinuind şiveghind dintr-o dimensiune desprinsă absolut deorice formă de suport, material sau personal,aparţinînd realului. Tocmai aici s-ar comite cea maimare greşeală. Valoarea religioasă este singuravaloare al cărei statut nu se analizează prin raportsimplu şi unidirecţional, căci abordarea ei estedublă, pe de o parte transcendentul fiinţînd caproiecţie transfiguratoare a condiţiei umaneparticulare în universal, caz în care transcendentulîndeplineşte funcţia abstract-simbolică de modelexistenţial personificat şi activ, iar pe de altă parte,divinul transcendent, fiinţînd într-o dimensiuneontică concretă, din care îşi exercită rosturilecreatoare, întreţinătoare şi coordonatoare în liniilede forţă, energetic-spirituale ele unui Plan uriaş şiperfect, în cadrul căruia, pe Pămînt, fiinţa umanăreprezintă valoarea şi agentul executoriu. În cazulvalorii religioase, analiza este deci bidirecţională. Seobservă că luăm în discuţie nu numai transcendentulca plăsmuire a fiinţei umane, prin care aceasta tindepermanent să-şi universalizeze şi perfecţionezepropria condiţie – concepţie reducţionistă promovatăde anumiţi filozofi care îşi deghizează lipsa de tărieîn afirmarea hotărîtă a deităţii, a autonomiei salesuverane de Fiinţă Absolută, prin clamarea “lucidă”a unei sacralităţi imanentiste extrem de îndoielnice,originate exclusiv în om şi în conştiinţa luiproiectivă – ci şi în sens invers, descendent, interesulcauzal Înalt Determinist al unui transcendent divinconcret, entitiv, viu şi acţional, interes care învăluie,conduce şi valorifică, de sus în jos, fiinţa umană.

ESEU

Raftul “Poesis”

Lucian AlexiuTerțul exclus / Le tiers exclus

Ed. Junimea, 2019

George LucaLucrare de con-troll

Ed. Junimea, 2019

Costel StancuHo\ul de ferestre

Ed. Mirador, 2019

33


Între real și imaginar

Gheorghe Glodeanu

Chiar dacă în plin postmodernism s-ar părea căși-a pierdut apetitul pentru fantastic, literaturafranceză a dat câțiva dintre cei mai importanțireprezentanți ai genului. Sub acest aspect, estesuficient să amintim câteva nume de referință:Charles Nodier, Honoré de Balzac, Victor Hugo,Prosper Mérimée, Gérard de Nerval, Jules AmédéeBarbey dʼAurevilly, Villiers de lʼIsle-Adam,Théophile Gautier, Lautréamont, Guy deMaupassant. La aceștia se adaugă o întreagă pleiadăde nume mai puțin sonore, care vin să întregeascăfascinația irezistibilă pentru imaginar a scriitorilorfrancezi din secolul al XIX-lea. Ce a reprezentataceastă literatură putem afla din antologia realizatăde către Irina Mavrodin în 1982, intitulată Prozăfantastică franceză. Fiecare din cele trei volumepoartă un titlu semnificativ, conferit de câte ocapodoperă a genului: Elixirul de viață lungă,Mâna fermecată și Moarta îndrăgostită.

După cum se precizează în Nota asupra ediției,cele trei volume ale antologiei cuprind o amplăculegere din proza fantastică franceză a secolului alXIX-lea. Selecția a ținut cont de valoarea operelor,ea reunind „toți scriitorii ce reprezintă nume deprimă importanță pentru proza fantastică franceză”.Unii autori figurează doar cu un text reprezentativ,în timp ce alții sunt prezenți cu mai multe texte dereferință. Creațiile fiecărui prozator sunt precedatede o scurtă notă introductivă ce cuprindeprincipalele date biobibliografice și oferă câtevainformații legate de crezul artistic. În mareamajoritate a cazurilor, Irina Mavrodin a evitatfragmentarea, acceptând-o doar în acele cazuri încare scrierile de dimensiuni ample permit acestlucru. Este vorba de selecțiile ce îi vizează peJacques Cazotte, Gérard de Nerval și Lautréamont.Autorii au fost incluși în antologie ținând cont deordinea cronologică a scrierilor lor.

Deosebit de importantă este și Prefața lucrării,în care se precizează principalele criterii teoreticecare au dus la alegerea textelor. Irina Mavrodinpornește de la ideea că orice antologie este rezultatulunui amplu proces de selecție. Culegerea ideală esteaceea care este în măsură să șteargă urmele munciiprin care ea s-a zămislit, reflectând în mod coerentîntregul de la care s-a pornit. În ciuda eterogenitățiipărților, textele încep să comunice între ele, intrândîntr-o misterioasă relație de intertextualitate.Realizarea unei antologii de proză fantastică

presupune recunoașterea existenței unui „gen”fantastic sau a unei modalități specifice mai multortexte literare prin care acestea aparțin unei seriitipologice comune. Nu sunt ignorate nici problemelede teorie literară cu care s-a văzut confruntatăautoarea, unele texte antologate oscilând întrestatutul de proze fantastice și cel de poemefantastice. Este cazul unor scrieri semnate deNerval și de Lautréamont.

Asemenea celorlalți teoreticieni ai genului, IrinaMavrodin și-a pus problema dificultății definiriiliteraturii fantastice. Exegeta remarcă faptul că, deșieste vorba de un concept foarte vehiculat, nu existăîncă un consens ferm în ceea ce privește conținutulacestuia. Lucrurile nu sunt chiar atât desurprinzătoare, deoarece nu există un acord perfectnici în privința definirii altor concepte precumrealismul sau romantismul. Istoricii și teoreticieniiliterari au remarcat faptul că sintagma „literaturăfantastică” desemnează o mare diversitate de opereliterare, punerea lor laolaltă părând mai puținjustificată în cazurile extreme. De aici impreciziatermenului, dar și dificultatea de a-l defini. Cu toateacestea, tentativele de a circumscrie literaturafantastică au fost numeroase, exprimând dorința dea face ordine într-un domeniu insuficient elucidat.La fel ca în cazul altor concepte, s-a procedat la oabordare sincronică și diacronică, relevându-sediferitele conținuturi ale termenului de-a lungultimpului. Irina Mavrodin observă că întrebuințareanoțiunii de „fantastic” pentru a desemna anumiteopere literare este de dată relativ recentă. Ea seimpune în literatura europeană la sfârșitul secoluluial XVIII-lea, desemnând un nou tip de povestirecare va cunoaște un succes deosebit în secolul alXIX-lea. Înainte de toate, exegeta simte nevoia săprecizeze analogiile și opozițiile existente întrefantastic și miraculos. Pentru a marca distanța dintrecele două domenii, ea menționează ce fel de opereintră în sfera miraculosului. Este vorba de acelecreații în care prevalează „efectul de imaginar”:legendele, miturile, călătoriile imaginare, utopiile,literatura SF etc. Tot aici pot fi incluse legendeleceltice, care reprezintă sursa romanelor curteneștimedievale, străvechile legende și povești populare,poveștile cu draci, sfinți și îngeri, elementele demitologie greco-romană, dar și misterele șimiracolele medievale. Criticul literar ne maiavertizează că există atât un miraculos păgân, cât și

34


unul creștin.În continuare, Irina Mavrodin insistă pe

principalele definiții vehiculate în sferafantasticologiei. În ciuda diversității aparente aopiniilor, se poate observa că pozițiile sunt relativapropiate. Înainte de toate, teoreticienii genuluirelevă diferențele existente între fantastic șimiraculos. Ele pot fi constatate deja la sfârșitulsecolului al XVIII-lea, când s-a constatat existențaunui „fantastic verosimil”, diferit de sferamiraculosului. În viziunea lui Charles Nodier,„povestirea fantastică adevărată” „zguduie adâncinima fără să sacrifice rațiunea”. În plus, ea cere oartă lucidă, în care efectele sunt calculate cu oprecizie matematică. Comentând particularitățileliteraturii fantastice, Irina Mavrodin menționeazăfaptul că literatura „miraculosului” aparține de sferasacrului, în timp ce literatura fantastică ține de cea aprofanului. Studiile de fantasticologie au fost mereupreocupate de relevarea diferențelor dintre fantasticși miraculos. Spre deosebire de acesta din urmă care„construiește un univers heterogen în raport cuuniversul real și fără comunicare cu el”, fantasticulreprezintă, dimpotrivă, „intervenția brutală,surprinzătoare, a elementului în viața de toatezilele”. Potrivit lui Roger Caillois, unul dinteoreticienii de marcă ai genului, spre deosebire de„feeric”, fantasticul creează „un univers miraculosce se opune lumii reale fără a-i distruge coerența”.El reprezintă o „agresiune”, „un scandal, o ruptură,o irupție insolită, aproape insurmontabilă în lumeareală”, „o ruptură a ordinei recunoscute, o irupție ainadmisibilului în sânul inalterabilei legalitățicotidiene”. Irina Mavrodin rezumă opiniile unorautorități în materie, precum: Pierre-GeorgesCastex, Claude Roy, Marcel Brion, Roger Caillois,Louis Vax, Marcel Schneider, Tzvetan Todorov.Desigur, între timp au apărut numeroase alte lucrăride referință, fără ca perspectivele asuprafantasticului să se schimbe în mod radical.

De regulă, fantasticul este văzut ca o ruptură acoerenței universale. El reprezintă o agresiuneinterzisă, amenințătoare, care submineazăstabilitatea unei lumi ale cărei legi erau consideratedrept riguroase și imuabile. După cum precizeazăRoger Caillois, este vorba de imposibilul survenitpe neașteptate într-o lume din care el este izgonitprin definiție. Pentru Claude Roy, fantasticulalcătuiește o „ruptură în cadrul ordinii naturale”. Înviziunea lui Louis Vax, el este o „ruptură aconstantelor lumii reale”. Incompatibilitatea dintrereal și supranatural se manifestă doar într-un spațiudin care a dispărut credința în supranatural. Estevorba – precizează Irina Mavrodin – de spațiulEuropei moderne, în care s-a impus o concepțieștiințifică și rațională, din care supranaturalul a fost

izgonit. Criteriul verosimilului legat de teoria„rupturii” ordinii unui univers coerent și inteligibilprin irupția elementului supranatural a fostprincipalul criteriu în realizarea antologiei IrineiMavrodin. Tranziția de la „real” la „miraculos”trebuie să se facă pe nesimțite, prin acumularea lentăa unor detalii, surpriza puternică provocată deaceastă trecere fiind rezultatul unor modificăriminime. Trecerea de la planul real la cel miraculosse realizează prin recursul la logică, precizie, ladetalii verosimile, exacte. Acest realism este înmăsură să asigure contrastul dintre cele douădomenii incompatibile, realul și supranaturalul. Cualte cuvinte, efectul fantastic este elaborat în modminuțios de către scriitor. Pe lângă exigența deverosimil, cea de realism a constituit un reper majorîn alcătuirea antologiei realizate de către IrinaMavrodin. Acesta este motivul pentru care se acordăo importanță deosebită scrierilor lui ProsperMérimée, care se caracterizează tocmai prin științatrecerii de la real la supranatural. Nu de la real lafantastic – precizează exegeta –, deoarece fantasticuleste tocmai raportul (o ruptură, un divorț) dintre realși supranatural. Vorbind despre supranatural, seprecizează că este vorba de un supranatural care areo existență subiectivă, iluzorie, efect al unui raportde incompatibilitate.

În continuare, se insistă pe ideile vehiculate decătre Tzvetan Todorov în lucrarea de referințăintitulată Introducere în literatura fantastică. Înviziunea cunoscutului teoretician literar, fantasticulrezidă în ezitarea eroului povestirii (și implicit acititorului) în privința naturii evenimentelorînfățișate. Dacă întâmplările pot fi explicate princauze naturale se ajunge în sfera straniului, iar dacăse optează pentru o explicație supranaturală, sepătrunde în sfera miraculosului. Ezitările cititoruluiși ale eroului sunt considerate esențiale pentrumanifestarea fantasticului. Problema este, însă, că,în viziunea lui Todorov, relatarea se încheie printr-ocertitudine, ceea ce aduce cu sine îndepărtarea defantastic. Din păcate, această teorie nu funcționeazăși în cazul narațiunilor cu final deschis, când nu serisipește misterul asupra naturii întâmplărilor. Deșiingenioasă, concepția lui Todorov se dovedeștevulnerabilă, imperfectă, concluzia fiind aceea că nuexistă o teorie infailibilă a genului. De aici șidificultatea selecției textelor reprezentative. Dreptconcluzie, Irina Mavrodin reține faptul că „ruptura”instaurată în real prin „intruziunea brutală a uneianormalități” reprezintă principalul parametru cedefinește genul fantastic în viziunea teoreticienilorfrancezi. În funcție de această constantă, manifestatămai mult sau mai puțin intens, este realizată șiaceastă antologie.

După ce trece în revistă principalele teorii din

ESEU

35


sfera fantasticologiei, Irina Mavrodin simte nevoiasă reconstituie principalele momente din evoluțiaprozei fantastice franceze în secolul al XIX-lea. Înesență, exegeta își asumă periodizarea propusă decătre Jean Pierrot în lucrarea intitulată Merveilleuxet fantastique. Criticul francez identifică treiperioade distincte în evoluția genului pe parcursulsecolului al XIX-lea.

Prima etapă este cea romantică, desfășurată între1830 și 1850. Este vorba de perioada afirmăriidepline a curentului romantic, impunerea literaturiifantastice realizându-se după o lungă și lentăevoluție pe parcursul secolului al XVIII-lea. Unimpuls important a fost dat și de traducerea în limbafranceză a creațiilor lui E.T.A. Hoffmann, care s-aubucurat de un uriaș succes de public. Nu suntignorate nici ecourile „romanului negru”, aflat și elîn vogă în epocă. În ciuda acestor influențe,fantasticul se impune odată cu afirmarea esteticiiromantice, fiind un produs al acesteia. Mareleprecursor al genului în literatura franceză și primulautor de povestiri fantastice este considerat JacquesCazotte cu narațiunea intitulată Diavolulîndrăgostit. Acestuia i se adaugă o serie de autoriprecum Charles Nodier, Honoré de Balzac,Théophile Gautier și Prosper Mérimée, carecontribuie din plin la impunerea noului gen înFranța. Autorul reprezentativ este consideratMérimée, ale cărui creații ilustrează cel mai bineregulile speciei. Eflorescența fantasticului esteexplicată de către Irina Mavrodin prin creștereadezinteresului față de literatura tradițională a„miraculosului”, ale cărei forme au căzut îndesuetudine. Miraculosul mitologiei greco-romanepierde teren prin refuzul literaturii post-clasice.Miraculosul creștin este și el abandonat în favoareaformelor profane ale fantasticului. Chiar dacălegendele și poveștile cu zâne continuă să își aibăpublicul lor, ele nu pot rivaliza cu noutateapovestirilor fantastice. Tot acum – remarcă IrinaMavrodin – apare și o literatură a experiențeloronirice, a visului și a stărilor psihice excepționale,uneori chiar morbide. Este o literatură ce anticipeazăsuprarealismul și care este greu de delimitat în raportcu fantasticul, motiv pentru care exegeta o includeîn cuprinsul antologiei de față. Dintre exponenții ei,selecția se oprește la Charles Nodier și la Gérard deNerval.

Cea de a doua mare etapă din evoluțiafantasticului în literatura franceză se derulează înperioada 1850-1880. Este vorba de epoca impuneriiunor noi curente literare, precum realismul,parnasianismul și simbolismul. Asistăm acum la oimportantă revoluție poetică, realizată de autori deexcepție precum Baudelaire, Aloysius Bertrand,Nerval, Rimbaud, Lautréamont, Mallarmé. Forțând

lucrurile, toți acești poeți (care au scris și proză saupoeme în proză de foarte bună calitate) ar fi pututintra în antologia de față. Cu toate acestea, IrinaMavrodin nu se oprește decât la Nerval și laLautréamont.

În a II-a jumătate a secolului al XIX-lea, în modtreptat, prestigiul deosebit de care s-a bucurat E.T.A.Hoffmann se atenuează, lăsând locul unei alteinfluențe extraordinare, cea a lui Edgar Allan Poe.Celebrul scriitor american devine cunoscut peteritoriul francez prin intermediul traducerilorrealizate de către Charles Baudelaire.

În această etapă, există și autori precum Gautierși Mérimée care s-au afirmat deja în intervalul 1830-1850, dar care își elaborează câteva din operele lormajore în cea de a doua perioadă din evoluțiagenului. Pe lângă ei, se impun și câteva nume noiprecum Barbey dʼAurevilly sau Erckmann-Chatrian.Irina Mavrodin nu ignoră nici tendința fantasticuluide a se delimita de alte forme limitrofe, precummiraculosul sau literatura SF. Totul în funcție decriteriul verosimilului, care apropie fantasticul deliteratura realistă. Nu întâmplător, aproape toțimaeștrii nuvelei fantastice sunt și reprezentanți deseamă ai esteticii realiste.

Realizatoarea antologiei menționează că o partea literaturii fantastice caută un suport verosimil înstări de conștiință excepționale precum visul,halucinația, percepția modificată. Este vorba de un„fantastic interiorizat”, adică de o proză de facturăpsihologică, „ce ar putea fi adecvat analizată și înfuncție de o explorare a fenomenologiei percepției”.Este vorba de o literatură care relativizează viziuneași care anticipează tehnicile narative moderne,specifice secolului XX.

Cea de a treia etapă din evoluția prozei fantasticefranceze se derulează în perioada 1881-1900. Estevorba de un fantastic puternic interiorizat, așa cumse manifestă el în nuvelele lui Guy de Maupassant.Tot mai mult, „efectul de imaginar” este substituitcu un puternic „efect de real”. Povestirea fantasticădevine acum tot mai mult un document, „o relatareexactă a unor stări de conștiință excepționale, dintrecare unele mimează patologicul, se află la limita luisau chiar în plină patologie (sublimată, să nu uitămnicio clipă acest lucru, prin însuși actul literar)”.Supunerea la regula verosimilului se dovedește totmai accentuată, spre deosebire de speciile„miraculosului”, care continuă să asculte de legeaneverosimilului. Excesul de realism poate subminaidentitatea însăși a genului fantastic, care devine totmai mult un document psihologic, având tendința dea se confunda cu proza realistă. Pe lângăMaupassant, un alt nume important al prozeifantastice din această perioadă este Villiers de lʼIsleAdam.

36


Irina Mavrodin remarcă faptul că există o strânsăcorelație între evoluția prozei fantastice franceze șicontextul cultural european al secolului al XIX-lea.În prima perioadă, sub influența esteticii romantice,asistăm la existența unor elemente impure, ce țin deprezența unor genuri limitrofe îndrăgite de cătreromantici. Este vorba de poveștile cu zâne și cudraci, de o întreagă literatură folclorică amiraculosului creștin etc. Momentul de apogeu alprozei fantastice ține de etapa a doua, în care secultivă o proză ce creează iluzia aparentă a uneiproze realiste. Este o perioadă ilustrată de operelelui Prosper Mérimée, autor ce excelează atât în sferafantasticului, cât și a narațiunii de factură realistă.În acest interval, scriitorii acordă o importanță

deosebită visului, imaginarului, investigării zonelorobscure ale conștiinței. Toate acestea au făcut caproza fantastică franceză să dobândească o nouăidentitate. Cea de a treia „vârstă” a fantasticuluiaduce cu sine o reacție împotriva spiritului pozitivistși utilitarist. Toate acestea sub influența unorgânditori precum Schopenhauer sau Hartmann. Înnoul context pragmatic, evadarea în imaginar esteconcepută ca o evadare dintr-o realitate refuzată.

În încheierea observațiilor sale teoretice, IrinaMavrodin lansează o invitație sinceră la lectură. Maimult decât conceptualizările și periodizările,contează bucuria lecturii, redescoperirea unor textede certă calitate.

ESEU

Constantina Raveca BuleuGeometriz[ri

Ed. Limes, 2019

Andrea H. Hede;Pove;ti de pe malul cel[lalt

Ed. Neuma, 2019

Miori\a BaciuAnotimpul t[cerii

Ed. Tracus Arte, 2019

Raftul “Poesis”

37

Poesis septembrie 2019 ESEU

ESEU< PREFIGURAREA SISTEMULUI FILOSOFIC AL LUI LUCIAN BLAGA

Eugeniu Nistor

Preocupările şi interesul sporit al tânărului LucianBlaga pentru teoriile filosofice novatoare, şi îndeosebipentru cele focalizate pe fenomenul complex alculturii, sunt identificabile încă din culegerea sa deaforisme Pietre pentru templul meu (1919, reeditatăîn 1920), de unde rezultă şi preţuirea pe care acesta oavea faţă de creaţiile culturale, adică pentru „noutatea”spirituală adăugată la trunchiul vechilor tradiţii. Acestlucru îl certifică şi fragmentele următoare: „Dacă voimca ştiinţa să devină întru adevăr un factor cultural,atunci numai drumul acesta îl poate apuca: drumulcreaţiunilor (...) Primejdia cu care ştiinţa ameninţăcelelalte ramuri culturale, e aceasta: cugetareanaturalistă tinde să înlocuiască toate celelalte metodede cunoştinţă (...) Tradiţia are într-adevăr un rostnumai dacă devine un factor creator, altfel e o cârjăpentru atâtea şi-atâtea slăbiciuni ale unui neam.Călcâiul ahileic al culturii româneşti e lipsa deconcepţii...”1

O variată încărcătură filosofică, multiple aspecte şiproblematizări sunt abordate apoi în teza sa dedoctorat, Kultur und Erkenntis. Beiträge zurErkenntnislehre vom kulturhistorischen Standpunkte ,predată la Universitatea din Viena în 1920, susţinutăîn 1921, pe care o va tipări, un an mai târziu (în 1922),în traducere rezumată, la Institutul de arte grafice„Ardealul” din Cluj, sub titlul Cultură şi cunoştinţă,unde autorul mizează, într-o posibilă investigaţiegnoseologică, pe eficacitatea „metodei culturale”, carear putea deschide „perspectiva unei vaste sinteze.”2

Lucrarea este structurată astfel: I. Ideile şivariabilitatea lor funcţională; II. Legea valorilormaxime; III. Problema ştiinţifică; IV. Categoriile; V.Ipoteza. Descriind mobilitatea ideii prin„funcţionalitate”, Blaga exemplifică aceastăfuncţionalitate prin variabilitatea rezultată, în timp, aideilor platonice, care, în ciuda imobilităţii lor(constatată critic şi de Aristotel), au avut capacitateade a se metamorfoza continuu, ele fiind redescoperiteşi reinvestite cu valoare culturală de Plotin, valorificatesub aspectul unui ciudat elan mistic-religios iar, maitârziu, căpătând o nouă funcţionalitate laSchopenhauer, acesta mergând chiar ceva mai departe:asociindu-le cu voinţa oarbă a individului de a trăi, lepropulsează la nivelul contemplativ-estetic şi leînzestrează cu forţă creatoare. Dar, ca şi legităţileistorice, variabilitatea funcţională a ideilor tinde săatingă „valorile lor maxime”, căci „rezultatul unui scopoarecare, tradus în realitate printr-o acţiune, întrecetotdeauna prin efecte secundare scopul urmărit; acesteefecte secundare devin apoi scopuri independente

pentru noi acţiuni.3

Doi ani mai târziu, într-un volum distinct, intitulatFilosofia stilului (1924), sunt inventariate o sumă deprobleme şi reguli cultural-artistice, specifice epocii,precum: I. Starea estetică şi normele artistice; II.Stilurile fundamentale (cuprinzând şi tendinţele lor:individualul, tipicul şi absolutul); III. Corespondenţe.Concluzii. În prima parte a acestei cărţulii tânărulBlaga îşi îndreaptă tirul polemicilor sale imaginarespre celebrii esteticieni ai epocii: Konrad Lange(susţinătorul „teoriei autoiluzionării conştiente”, Lipps,Volkelt (ambii susţinători ai „teoriei simpatiei” /empatiei) şi W. Worringer (care „opune tendinţei desimpatizare voinţa de abstractizare a omului”); iar înpartea a doua se referă în principal la clasificarea şidescrierea analitică a principalelor stiluri şi curenteartistice: naturalismul, idealismul şi expresionismul,diferenţiate de esteticianul Max Deri, „de obiceiu dupăapropierea sau îndepărtarea de natură a creaţiunilormenite să trezească în noi stări estetice.”4 Înconsideraţiile sale despre absolut filosofulprognozează apariţia unei etape noi de creaţie încultura europeană, urmându-i în chip firesc perioadeide barbarie şi dramatism a războiului, o etapă în care,cu necesitate, „voinţa creatoare ia locul inspiraţieipasive”, şi „un vânt de bărbăţie şi de ireductibilăspiritualitate” vor ridica „aceşti ani de temeinicăprefacere artistică.”5 Dar cum exista o reorientare sprecredinţă, după excesul de „criticism” şi nimeni nu voiasă-i facă „nici o concesiune vreunei puteri supra-individuale”, sub apăsarea blestemului„individualismului moştenit de la generaţia trecută”,se manifesta dorinţa de a se crea o nouă spiritualitate,care, în noul spectru al veacului „nu poate fi decât unprodus colectiv”. Din toate aceste aprecieri extragemideea că „Europa e pe cale de a crea o nouă dogmă şiun nou colectivism spiritual”, că „metafizica şiorganizarea socială ne-au rămas datoare cu o nouădogmă iraţională şi cu o nouă biserică, pentrudesăvârşita înfrângere a individualismului.”6 Acest„nou stil”, provenind din „setea de absolut”, comun şialtor perioade ale istoriei omenirii, conţine o seamă deingrediente, ca: anonimatul, dogma, colectivismulspiritual, arta abstractă şi stilizarea lăuntrică.Demonstraţia lui Blaga pleacă de la filosofia lui HenriBergson, conform căreia „realitatea sau cel puţinfracţiunea ei de vitalitate şi de conştiinţă, e în fond denatură iraţională, de necuprins prin termeni raţionali”iar „o realitate iraţională împărţită prin raţiune –explică el – dă dogma.”7 Exemplificările date aiciconstituie sâmburii concepţiei despre metodă,

38

septembrie 2019Poesis ESEU

susţinută, câţiva ani mai târziu, în Eonul dogmatic: „Cafel de formulă sf. Părinţi nu făceau altceva când ziceaucă 3=1” sau: „faţă de orice sistem în translaţie luminaîşi păstrează iuţeala constantă de 300.000 de km./sec.”– de unde filosoful trage concluzia că „toate ideileteoretice curente trebue modificate luând ca punct deplecare această dogmă.”8

Tânărul gânditor Lucian Blaga se referă cuprecădere, în volumul Fenomenul originar (1925), la„biografia” metodei goethene – metodă derivată dinconcepţia genialului poet asupra formării şitransformării fiinţelor organice vii şi asupraspectaculoaselor metamorfoze ale culorilor. Trei suntpunctele de sprijin, rezumate de Lucian Blaga, însusţinerea metodei goethene: 1. traseul care trebuieparcurs în plăsmuirea unui fenomen originar este celal analogiilor; 2. fenomenul originar este o vedenie denatură intuitivă şi nu abstractă; el nu poate fi înţeles cuajutorul intelectului pur, ci trebuie privit cu ochiulinterior, în acelaşi mod în care vede Platon ideile,apropierea necesitând declanşarea unui „sentiment deadoraţie”; 3. în orice fenomen originar există o anumităpolaritate, adică doi termeni adverşi, aflaţi într-o relaţiede determinare şi influenţare reciprocă (precum:lumină-întuneric, contracţie-expansiune, putere-materie etc.)9

Metodologia lui Goethe a fost îmbrăţişată, iniţial,cu entuziasm de către romantici, după care a fosttrecută prin filtrele mai multor filosofi şi filosofii şidiversificată conceptual prin fiecare astfel de trecere,în funcţie de originalitatea şi de orientările celui cares-a înfruptat din ideile ei. Fiecare filtrare a nuanţat-ocu ceva, i-a dat un nou fior şi o coloratură aparte; iar,aici, cu oarecare prudenţă, am putea vorbi chiar despreo posibilă variabilitate funcţională a ideilor lui Goethe,dar şi de n situaţii în care acestea par să atingă valorilemaxime, despre care vorbea Blaga în conţinutul tezeisale de doctorat (Kultur und Erkenntis, publicată laCluj).10

Astfel, romanticii i-au probat eficacitatea înştiinţele naturale şi i-au verificat funcţionalitatea(valabilă sau nu) „într-un domeniu de cercetare cudesăvârşire nou: filosofia culturii.”11 Mai mulţiînvăţaţi, aflaţi sub umbrela romantică a veacului,bântuiţi de boala fără de leac a cunoaşterii şicomunicării cunoaşterii, s-au inspirat din metodasavantului din Weimar şi au ajuns să mânuiască cudestulă dexteritate „bagheta magică a analogiilor.”

Tot aici ni se dezvăluie, în toată limpezimea şi-ntoată fertilitatea lor, izvoarele filosofiei blagiene de maitârziu. Întregul conţinut al volumului dovedeşteinstrucţia temeinică în filosofie a tânărului Blaga, atâtca urmare a parcurgerii ciclurilor de studiicorespunzătoare la Universitatea din Viena, cât şi caefect al lecturilor proprii, făcute cu mult interes şipasiune. Dar mai dovedeşte ceva: un spirit criticdeschis la nou, cu o mare capacitate de analiză şisinteză. Unii răuvoitori ar putea lua pasajele critice aletânărului gânditor român drept intenţii revizioniste

aplicate la filosofia europeană a epocii moderne(Goethe şi romanticii germani, Schelling, Strindberg,Weininger, Nietzsche, Langbehn, Chamberlain,Spengler, Keyserling), dar aceast lucru nu se confirmă,căci Blaga nu revizuieşte nimic şi, cel puţin în aceastăcarte, „recapitulările” lui critice nu s-ar ridica nici lanivelul unui revizionism moderat. Însă din rândurileacestei cărţi răzbate, fără putinţă de tăgadă, admiraţialui sinceră faţă de înţeleptul din Weimar, dar şisimpatia şi preţuirea lui pentru teoriile culturale ale luiOswald Spengler, cu acesta având şi unele afinităţi. Dela aceste izvoare şi-a potolit tânărul filosof setea decunoaştere, iar, în etapa următoare, va face chiar maimult decât atât: din tainicele lor „conţinuturi” îşi va luaşi unele rezerve în traista sa de „merinde” spirituale,care îi vor fi de mare folos în efortul alcătuirii uneimetode, mai ales după ce va porni pe drumulconfigurării propriului său sistem filosofic.

Alte lucrări de eseuri filosofice, anterioaresistemului sunt: Ferestre colorate, Feţele unui veac(1926) şi Daimonion (1929), care abordează diverseaspecte estetico-filosofice, printre care şi problemastilurilor artistice şi culturale, a creaţiei ca necesitate afiinţei omeneşti, cu referiri la mai complexa apariţie şiafirmare a geniului.

Sistemul este prefigurat – urmează dezvoltareadirecţiilor deschise prin cărţile de eseuri, adâncireatemelor şi constituirea limbajului propriu, care laLucian Blaga devine un instrument important înpersonalizarea ideilor şi conceptelor din originala sastructură de gândire, menită să aducă un plus decunoaştere a Omului, a Lumii şi a Marelui Anonim,adevăratul stăpânitor al misterelor.

NOTE ŞI BIBLIOGRAFIE:

1. Lucian Blaga – Pietre pentru templul meu, EdituraCartea Românească, Bucureşti, 1920, pp. 74-752. Lucian Blaga – Zări şi etape, ediţie îngrijită şi repereistorico-literare de Dorli Blaga, colecţia „Patrimoniu”,Editura Minerva, Bucureşti, 1990, p. 2653. Ibidem, p. 275-2764. Lucian Blaga – Filosofia stilului, Editura CulturaNaţională, Bucureşti, 1924, p. 415. Ibidem, p. 716. Ibidem, p. 727. Ibidem, pp. 73-748. Ibidem, p. 759. Ibidem, p. 1910. Este interesant, în acest sens, şi documentarul luiD. Vatamaniuc, privitor la consemnarea publicării ştiriiculturale despre apariţia lucrării lui Lucian Blaga,Cultură şi cunoştinţă, în revista Gândirea, din 15aprilie 1922 – Vezi vol. Lucian Blaga –biobibliografie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1977, p. XXX.11. Lucian Blaga – Fenomenul originar, FundaţiaRegală Principele Carol, Bucureşti, 1925, p. 20

39

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOEMUL COnTEMPORAn

Miruna Mure;anu

*

dacă aș fi știut că (ne)născuții oamenisunt mult mai triști decât tăcerile lor aș fi cântărit sunetul propriei lacrimisă pot deschide uși de-ntuneric ușor

fără să înțeleg unde e capătulși cât timp mai am de împrumutat de la Dumnezeu

dacă aș fi fost eu întruchiparea nostalgieii-aș fi ținut mai mult timpului de urâtfără să aflu unde e capătul timpului meu

umbrelor adormite în frisonul galben al paginiile-aș fi răspuns cu o bunăvoință copleșitor detârzie

pe treptele pe care le mai am de urcataș fi hrănit de vie o pasărecăzută printre elegante ruine

sub un cer imprevizibil de înalt

dacă aș fi bănuit că (ne)născuții oamenisunt mai absenți decât amintirile loraș fi exersat cu ei o imensă răbdareîmbătrânind în aceeași splendoare a marelui chor

temându-mă doar de desfrâul neverosimil alclipelorpe care le câștigasem mult prea ușor

dacă aș fi visat că (ne)născuții oamenisunt mult mai bătrâni decât visele loraș fi împărțit cu ei așteptarea în suneteîn umbra Graalului unui timp plin de dor

care îi va fi micșorat prin propriile lacrimimult după despărțirea de patimi

umbrelor adormite în frisonul galben al paginiile-aș fi răspuns cu o bunăvoință copleșitor detârzie

hrănind de vie o pasăresub un cer neverosimil de mic

temându-mă doar de desfrâul ironic al clipelordespre care nu se mai știe nimic

*trimis de timp la nicio adresățipătul vântului părea un pandant al tăcerii

cum ar fi povestit preț de o clipăvecinătatea absenței printr-o eschivă a nopții

cum ar fi măcinat câte-o lacrimăsub argintul de lună cu foșnet cărunt(printr-un plâns misterios și profund)

în ritmul căderii niciodată la fel

înfiind ontologic conturul luminiisă refacă din rouă cerească pustiafără să lase vreo urmă la-ntoarcerepe treptele neumbrite-ale sensului

ca lumea să poată începe oricând cu sfârșitul

Dumnezeu să-i ierte îndoiala în fața ușii închise

împăcând fuga ei între margini de noaptecu bucuria fascinantă aproapea morții pe moarte călcând

printr-un plâns misterios și profundîncremenit în crepuscul printre seve zadarnice

în țipătul vântului cum pandant al tăcerii

într-o blândă jertfire a clipelor vane printre rănile cerului pline de spini

hrănind Cuvântul cu mult mai bătrân decât oriceiluzie

ca lumina să aștepte la capătul timpului(unde drumuri pare că se umplu de riduriîntr-un zadar al lumii plin de aplauze)care va fi început oricând cu sfârșitulîncremenit în crepuscul printre sere zadarnice

40


*

precum o piramidă înfiorată de semneziua de ieri adulmecă nicăieri privirea piezișă a morții

trăgând la sorți eleganța târzie-a luminiiîn echilibru cu un zadar sfidătorpe care-l schițează umbre-n decor

cioplind nostalgii cu o voluptate retorică

trezind din visare un timp de demultca vântul să-l înnoade într-un țipăt de pasăre scurt

pe care nimeni nu-l mai revendicăprin tăcerea imperfectă din jurimprovizând un Graal din verdele pursub giulgiul crispat al secundelor(într-un rozariu de liniște prefăcută în rugă)

modelând așteptarea cu foșnetul lortransfigurat de memoria ezitantă-a luminiila ieșirea ei târzie din vis

printr-o despărțitură a lacrimii lumiicare nu mai impresionează pe nimeniatunci când distanța dintre ea și lumină e mai puțin de o inimă

*

lumina scrie întruna Evanghelii fără cuvintemișcând secundele dintr-o parte în alta

înfiind un șarpe pe-un papirus străvechisub privirea resemnată a cerului

într-un joc alegoric printre vitralii de nori

multiplicând prin arta răbdării culorileîn încăperile timpului adâncite în sine

acoperind distanța între tăcere și noapteprin clipe ce-i zboară întruna-n privire

osificate în captivitatea lacrimii noastre

scriind mai departe Evanghelii fără cuvintepe care doar cerul le poate ține minteîntr-o evlavie de-o simplitate fragilă

mișcând secundele până aproape de inimă

recuperând un zadar obosit

sau pur și simplu cerându-și iertareîntr-o fotografie alb-negru-n mișcare

încât celălalt timp nu face aproape nimicacoperind distanța dintre tăcere și moartecu fervoarea evanescentă a lacrimii noastre

*

secundele se umplu încet de-o liniște imnicălăsând urme adânci în ochiul de rubinal păsării căzute dintr-un timp străin într-un eden cu miezul viscolit și sălbatic

ca jurământul luminii ascuns între paginisă-l vindece de rostul aproape nostalgic

într-un fel de lamento cu ecoul târziucioplit de secunde dintr-o singură lacrimăpe cărările cerului pline de cearcăne

la granița luminii cu sângele tainei

cum într-un illo tempore cu gust crepuscularîntre litanii sublime și insomnii somptuoase

caligrafiate întruna între fereastră și drum

încât nu știu dacă odinioară este acum

dacă pasărea căzută dintr-un timp străinse confundă cu propria umbrăîntr-un spectacol care nu întristează pe nimeni

lăsând doar urme palide în calendar

locuind un galben vetust în surdinăcum într-un illo tempore cu gust crepuscular

îmblânzind un vis al luminii postumprintre rafinate întoarceri între odinioară și-acum

POEMUL COnTEMPORAn

41


Gellu Dorian

Copaci plini de pene de îngeri

Puţine lucruri mai stau în picioare, cumadie un pic vîntul, vezi în preajma ta că se înclinăun prieten, nu să te salute, nici să facă vreoreverenţă,ci pentru că totul a fost vînare de vînt,iar acum orice adiere pare a fi o furtună,

puţine femei mai stau în preajma celui în pleatacăruiaspulberă vîntul şi ultimul gînd de vreme mai bună,puţini sunt ce care ies din tornadă drepţişi-şi ţin femeia în braţeca într-o pietă, acolosunt cele mai adînci răni care nu dor,el e şi tîlharul,el e şi Iisus,el e şi Pilat,ea e numai ea, răstignită în braţele luicu palmele pline de cuie ca nişte flori,

puţine lucruri au mai rămas frumoaseşi totuşi nimeni nu vede altfel decît nu vede,totul este atît de clarîncît poţi dispărea într-o clipită,nimeni nu va observa că, bătut de vînt, trupulbărbatului,odată stîlp de nădejde,

dispare şi în urma lui toţi rămîn fericiţi,ca femeile care ştiu că trupul lor va fi aşa pînă lacapăt,deşi pe ele, de la un timp, nici vîntul nu le mai bate,doar junghiul le mai înţeapă,doar tusea cîntă în gîtul lor ca un lăutarîntr-o cîrciumă pustie,

puţine lucruri mai stau în picioare,copaci uscaţi plini de ciori,fracuri într-o sală de concertdin care au plecat de mult muzicanţii,şi e bine, e bine mersi,vine o altă lume care începe totul cu eaşi termină totul cu ea,

totul stă în picioare,copaci plini de pene de îngerişi-atît.

Fără somn

Mă uit în ochii celorlalţi ca în propriii meiochi,nu clipesc,nu caut altceva decît să aflu dacă eu suntcumva ascuns acolo,

şi eram pitit acolo, în spatele irisului,într-o mie de feţecare se uitau mirate la mine,

dacă aş fi clipit,aş fi dispărut de o mie de ori,dacă un fir de praf mi-ar fi intrat în ochi,acolo ar fi apărut un munte de noroi,

dar cum totul părea neclintit,iar ceilalţi păreau a fi într-o fotografie,mi-am zis că aşa o fi lumea din care mă trag,în sepia,fără mirare, fără să se întrebecine este ăsta care se holbează la o sută-douăde ani

POEMUL COnTEMPORAn

42

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOEMUL COnTEMPORAn

prin care am tot alergat să ajungem la elşi el se miră ca un manechin dezbrăcat într-ovitrinăde mîinile unei fetecare n-au mai atins niciodată un trup debărbat,

nu ştiu, dar cred că ei nu se întreabă cine sunt,deşi par a fi ajuns pînă aicitocmai ca eu să aflu cine sunt ei,

închid ferestrele,trag storurile,întunericul face ca totul să învie în ochii meiodată cu somnul care fuge prin gaura cheiişi se întoarce abia în zori,cînd ochii mei sunt plini de lacrimi,

deschid obloaneleşi afară e o zi fioros de frumoasă.

Iar noi, nicăieri

Pacea e cu noi, alergăm în tote părţile şi ea după noi aleargă în toate părţile, toatepărţile sunt în toate părţile, iar pacea e făcutăţăndări,se înmulţeşte ca brotacul verde canadian,iar războaiele se fac mici şi exagerat de multe,nu doar două cîte două, ci mii şi miicu cîte mii şi mii, încîtştirile de dimineaţă încep cu horoscopul, apoimeteo, cîteva accidente pe DN1, soldate cu morţide crezi că războaiele s-au mutat aici,la Paralela 45, între Boicoi şi Sinaia,dar bine că pacea e cu noi, iar noinu mai suntem acasă, unde pacea nu are ce face,toată ziua la cîrciumă, picior peste piciorcu cîte un lăutar care face playback,ascuns într-o cobză din care se aud sughiţuri,numai duminica stă în patul altuiaa cărui femeie este plecată de-acasă,este plecată de-acasă, plecată de-acasă,de-acasă,acasă,casă,ca să-şi facă traiul mai bun,

în rest vine ziua de lunimarţimiercurijoivineri,sîmbătă nu mai vine, că e deja duminică,atunci cînd pacea vine acasă

şi găseşte casa goală,caută prin oale,oalele sunt goale,sunt ţăndări, ca pacea care e cu noi peste totîn toate părţile şiaşa mai departe,mai departe,mai rapid,tot mai rapid,în cazanul cu acid,îndulcit cu dor de ducă,

şi aşa, pacea e cu noi,pacea e cu noi,iar noi, nicăieri.

Pacostea

Ea e un lung şir de femei ai căror bărbaţisunt la lucru în Germania, în Spania, în MareaBritanieîn aşteptarea Brexit-ului, şi pe unde or mai fi fugit ei de acasăsă nu-i mai vadă chipul furios ca un lingou de aurîn tezaurul pierdut la Moscova,

dar şi ea e plecată la lucru în Italiaşi priveşte prin gaura cheii trupul bărbatului atîrnat într-o casă din foarte multe sate de-acasăsau citeşte bileţelele de ameninţare de la copiii care au învăţat să scrie fără ele alături,

se aude în preajmă un violoncel,

cineva iese din pian şi se înveleşte cu pînza unuipăianjencare n-a mai ascultat de mult Sonata lunii,iar degetele lui Chopin stau în fereastra unei casedin Mallorca,flori aduse lui George Sand,şi ea plecată de-acasă,şi el plecat să respire aerul pur,trîmbiţat acolo de îngeri,nu ca Byron, la Misolonghi,nu ca Rimbaud, la Harrare,nu de foame şi ură ca mai toţi cei carefluieră vînt în pupa Ecleziastului,

aici se aude în preajmă un răget de bou,un plînset prelung de manea,poezie umilită de jeg,scîndurică verde-tristă trasă la rindea,ochii ciuruţi de visele altora,versul ca un sacîz întins pe arcuş –

43


şiruri, şiruri de umbre vin în numele eişi încerc să le descifrez numele,iar numele lor nu mai înseamnă nimic,ci doar numele ei îmi stăruie în minteşi acolo se aude un clinchet scurt şi un cnut pe spinarea unor cai,rîde pîn’ la sînge clopoţelul...

Poarta

Poarta s-a deschis larg, cineva a rupt toate zăvoarele, toate lacătele au fostaruncateîn cer, iar cerul nu-i de ici colea, doar de întinzio mînă în apă şi atingi hainele lui nevăzute, cinevastă ascuns în ele de la-nceput,cînd nu era nevoie de poartă să intri, să ieşi,şi asta a durat un timp, iarcînd veşnicia a devenit rîvnită de toţi,s-au pus porţi, foarte multe porţi peste tot,dar şi zăvoare, şi lacăte, şi paznici la fiecare intrare,

de fapt ce era în faţa porţilor era şi în spatele lor,

noi ştiam asta, dar nu puteam dovedi,mai întîi ne-am uitat prin sticla paharelorşi totul părea altfel,apoi prin sticla ferestrelorşi afară era frig de parcă fierul din broaşte clănţăneaca dinţii noştri acoperiţi de fălci mîngîiatede chelneriţe, de fapt nişte îngeripe care doream să-i domesticim,

în fond prin poarta pe care doream s-o deschidnu se vedea nimic,

şi acel nimic era totul,

nimeni nu ştia nimic şi asta ne dădea o mai maresiguranţăîn ziua de mîine, cînd vomieşi din lume, goi ca plopii înalţi în iarnă,plini de ciori ca viorile lăutarilorde degetele reci prin care sîngele se chinuiapînă la aruncarea ultimului lacăt,

şi totul era nimic,poarta se trîntea şi dispărea odată cu cerul.

Zic şi eu

Poate că încă mai sunt fericit şi nu ştiu,nimeni nu-mi atrage atenţia că cineva a plecat dinmineşi eu, distrat, nu i-am spus adio,

poate că sunt fericit şi habar n-am ce înseamnăasta,cum trebuie să-i priveşti pe ceilalţi,să nu pară că-i sfidezişi fericirea ta să le cadă greu la stomac,să le strice somnul,să le strice casa,ştiu şi eu, să le faci răul pe care ei ţi-l doresc înfiecare clipăcînd te privesc cum eşti ferici şi tu habar n-aicum se face asta,

nu ştiu să fi fost vreodată altfel,să fi văzut vreodată cum arată un om fericit,să-l pot admira,să pot fi ca el,să nu mi se schimonosească dintr-odată faţaşi el să se întristeze,habar n-am cum aş face dacă m-aş simţi în pielealuica într-un corset, ale cărui şireturi sunt strînsede mîini nevăzute şi foarte harnice,

dar asta nu mai contează,atîta timp cît ştiu că pe faţa mea nu pot curgepetale de flori,nu se pot ivi alte feţe,atîta timp cît nu port nici o mască,nu am nici un rege căruia să-i pot fi clovn,

poate că aşa am fost tot timpulşi n-am ştiutşi asta înseamnă că am fost foarte, foarte fericit,şi asta a deranjat pe toţi cei care mi-au întorsspatele,şi nu au fost deloc puţini,spate pe care scriasfîrşit,

poate,zic şi eu...

POEMUL COnTEMPORAn

44


Aurel Udeanu

Când nu mă mai suport, cândmi se face de grâu, de secară și de 3,14, merg noaptea în cimitir și, încu-rajat de menopauza stelelor, tranșez cu Ellucrurile. De la egal la egal, de la carne muritoare la ne-carne veșnică.

„Bine, Grand Père, ai zis că mă locuiești și te locuiesc. Trebuia să vin eu și să văd că moartea a semănat, primăvara, semințe în noi și acum, toamna, se apucă de cules și pe mine și pe tine? Nu guști că noi nu mai suntem pe-aici de mult, poate niciodată n-am fost, n-am sosit, încă, printre mângâieri, adieri?

Se scutură mestecenii în mine, nu în parcuri. Trec adolescente pe alei fără să atingă asfaltul. Eu stau și le privesc, compătimesc șobolanii dinmemoria mea care în mijlocul oceanului fug de pe corabie crezând că se salvează. Stau și mă în-dop cu întuneric: adevărata moarte este să mori cu fiecare răsărit, nu când te întinzi într-un sicriu de brad. Ieri mi-am luat măsura, am fost la tâmplar și am făcut comanda.

Mă micșorez, mă subțiez cu fiecare cocor.Fuge carnea mea de pe mine ca proasta, spre zări inexistente migrează. Ascult cum mă erodez, bu-căți copioase, una după alta, cad de pe oasele mele, se prăvălesc cu ecou în fântâni abstracte. Tu zaci acolo sus, în cerul intelectului meu și nu faci nimic, îmi spui că, la sfârșit de tot, vom deveni lumină neîncepută.”

Și tot așa, bla, bla, bla, toată noaptea până îmi cresc aripi mari în pământ, până mă unesc cu umbra mea în zori. Dacă văd și văd, îl las pe Elsă se descurce cum poate, smulg o cruce de pe mormânt, o duc acasă, o plantez într-un ghiveciîn sufragerie. O ud, o îngrijesc cât pot mai bine, aștept stoic să nască un pitecantrop suav

Și astfel mă suport o vreme, nu mi se mai face de grâu, de secară și de 3,14.

Entuziasmul copacilor înfrunzindprimăvara ca să se scuture toamna. Un sens castrat în fiecare dimineață de halucinantul Urmuz. O lumânare cupicioare care se întoarce acasă sleită.

Adevărata singurătate a unui bărbat se nașteatunci când dezbracă prima femeie și grota dintre picioarele ei, adâncă până la capătul Uni-versului, îl amenință că-l soarbe în ea. Puneți-vă un film, priviți un cuplu care face dragoste și vedeți dacă trăiți voi, vă locuiți propriile trupuri.

Nu spun nimic despre șarpele aerului care mă privește fix în ochi. Nici despre butucul caremi-așteaptă capul, nimic nu spun. Vorbesc doar despre paradisul decedat pe care-l țin în brațe și-l hrănesc cu biberonul zi de zi. Despre vântul ire-presibil ce cântă în oasele mele transformate în orgă, neputincios vorbesc.

Mai mult ca perfectul mi l-a păscut un boualb de pe imașul din satul natal. O cruce de cărat în spate nu mai există. Surâsuri cu tencuiala căzută peste tot. Și oglinzi sparte cu bastonul de către sân-gele meu în frac și cu joben, pentru că nu mai vor să mintă, spun adevărul când el viziteazămuzeele sumbre ale amintirilor.

Merit ceea ce-mi face trupul meu. Nu trebuia să-mi las singură acasă umbra și să-ncerc s-ajung în Eudiceea. Moartea li se poate întâmpla interjec-țiilor de omăt penetrate noaptea prin budoare, în niciun caz mie. Stau și mă conserv pentru Marele Actpe care fiul țărânii știe că nu-l va comite

niciodată, niciodată. J’aime ça!

45


Și eu am murit și-am înviat de-atâteaori în brațele lunii mai, iată-mă, aici și-acum, în acest poem, cu toate apartamentele cărnii devastate de barbarii fără chip.

Întoarcerea Fiului Risipitor, mai puțin tăiereavițelului celui gras, mâinile-nsângerate ale tatăluiinexistent șterse de cer și smerenia, înțelepțirea: la ce să urci mereu o stâncă în vârful munteluicând știi că aceasta urmează înapoi să cadă?

Doar prințul Mîșkin mi-a mai rămas, el, singurulnu m-a trădat (bătrân și orb, cu mințile rătăcite!).Îi fac toaleta în fiecare dimineață, îl scot la plimbareprin parc, îi îngrijesc epilepsia, iar în nopțilenesfârșite de iarnă îl trimit în Țara Minunilor de mânăcu Alice a lui Lewis Carroll.

Văd ceea ce cred sau cred ceea ce văd. Șaptemirese cu câte-un corb pe umăr îmi sapă groapaîn cer. Trupurile lor albe luminează noaptea, cumâne-cile suflecate sapă de zor. Aerul de pe mal se surpă, cade înapoi înăuntru, iar eu nu pot să le dau o mână de ajutor, picioarele nu mă mai ascultă, s-au împot-molit într-un cuvânt încă neinventat.

Nu mai este de glumit, toate măștile cad.E vremea când orice fiu își mănâncă fără nici o poftăTatăl Imaginar, apoi îngenunchează dinainteacuțitului și naște o egretă albă, orbitoare care-i ciugule ochii ca pe două smaralde stinse. Cu priviri reci, interioare sfredelesc întunericul și nu sunt sigur dacă eu sorbîntunericul sau întunericul mă soarbe pe mine.

Și eu am murit și-am înviat de-atătea oriîn brațele lunii mai. După ce a dat sentința, Pilat s-a spălat pe mâini, a mers la Roma și l-aconsultat pe Seneca, apoi s-a sinucis ca să vadă adevărul.

Cândva făceam și noi ceva.Îi ieșeam în întâmpinare, înaintamcu ochi interiori flămânzi spre El și El exista.

Așa lipsit de chip, exista.Și ne era suficient faptul că există.Nu trebuia să-L vedem, să-L mirosim,să-L pipăim, să-L gustăm. Ne săturaprezența Lui în iarbă, în copaci, în

vulturi, în pietre și, din când în când,și-n carnea noastră putrezicioasă.

Astăzi nu ne mai ostenim. Doarstăm și așteptăm să vină El la noi, în carne și oase. Un pas nu facem spre El. Ne este lene să deschidem ochii să-Lvedem în bezna din noi. Și din cauza aceasta El nu mai există. Dar nici noi nu existăm.

O lumânare caută noapte de noapteun vinovat. Cei mai mulți au ajuns să-L mănânce la masă. I se rupe soarelui inima de noi, dar nu poate trăi în locul nostru. Cel de-acolo, din înaltul creierului meu, l-ar pedepsi rece. Și stins l-ar pedepsi!

Iar Urâțenia stă la masă cu Grotescul.Chefuiesc, zi și noapte, se împreuneazăprin subsoluri imunde, fetide. Copiii lorvor mântui lumea. O vor muta din groaza

apusei, defunctei, ireversibilei Lumini!

POEMUL COnTEMPORAn

46


Rodica Marian

APROPIEREA DE NECuNOSCuT

Ceea ce simt mi se pare şi mie incredibil, Acum, în puţinul ce-l mai ştiu – Ca un puls neaşteptat şi intermitent –După ce am uitat totul cu totul,E numai amintirea a c‚te ceva De parcă n-aş fi fost eu acolo şi atunci, Şi nici faptul că-mi amintesc, Acum şi aici, n-ar fi întru totul real,Ca şi cum aş afla cu surprindere despre ceva necunoscut,Abia bănuit, un fel de aromă promiţătoare dar repede stinsă, Rarefiată ca aerul viclean din Lassa – Chiar l-am văzut într-un relanti vag şi difuz –Ca o pânză veşnic dezlânată, din nou şi-n fiece clipă, Din care curg chipuri prelungi, fără formă, Le recunosc, tot at‚t de familiare Precum norii leneşi de varăŞi care nesmintit – îndărătnică viaţă – Îmi bântuie visările, mişcările, În timp ce-mi urmăresc mâna care se-ntinde spre ceva,Orice aş putea apuca ori aşeza pe o masă, În timp ce privesc urmele paşilor mei Simţiţi încă în văzduh şi sub ape, Dar, de fapt, în tot acest timp, aştept fără-ncetareNişte instrucţiuni sau coduri de bună folosire A fiinţelor vii, în caz că aş fi şi eu cuprinsăÎn repezita lor nemişcare Şi-aşa, deocamdată, tot butonez ilicit şi empiric Clapele unui mecanismPe care nu-l înţeleg, nici nu ştiu în ce limbăAş putea citi instructajul lămuritor, În tot acest timp stau să aleg În ce duh să mă urc, să nu mai rămân Acel statornic corp ce nu-şi află asemănareaCu propriul chip, despărţit de toate celelalte persoane, Ce mişună ţanţoşe prin respitaţia mea, Fiindcă toate întrebările sunt nişte fiinţe aievea,Cu care te obişnuieşti, Precum nedumeririle ce-ţi devin părinţi, fraţi şi surori Până-n clipa în care toată această umbrire de sineCoboară fulgerător în vedenia iubirii, Precum mi s-a arătat, în biserica din Larnaca,Îngerul păzitor pe sarcofagul lui Lazăr cel mort După treizeci de ani de înviere.

47


PODuL NEMuRIRII DIN AMARAPuRA

Dintr-o imensă amorţire zilnică, vine furiş încredereaCă sunt aproape de clipa când din inima meaVor curge râuri de apă vie, presimt cum clipa aceeaMă striveşte deodată, tot atunci mă înalţă, netulburător, Creează din viata mea o sărbatoare,Precum uneori fiorul aromat şi pietros al stupelor asiatice, Mai mult dec‚t miile de pagode din fabulosul Bagan,Mă îmbie cu închipuirea alinătoare a mirosurilor de dincolo,– lipsa lor am simţit-o deplin într-o fermă de orhidee,În opulenţa lor miraculoasă de culori şi forme.

Clipa aceea este de fapt o chemare din inima firii, Din ilimitarea simbolică a sufletului pădurii,Din adierea tălăzuită în toate oraşele imperiale, Temple şi altare mai vechi de trei mii de ani,– Insula purpurei din anticul Mogador sau Parcul de Căprioare din Nara, cu uriaşul Budha în templul de lemn sunt câteva excepţii îngăduite –.Toate acestea îmi pare că le aud ca pe-o răfuială şoptităCu imperfecţiunile a tot ce rămâne dincoace.Şi eu, cea de acum, m-aş întoarce în sonorităţile Locului numit Amarapura, ca să aştept clipa ori chemareaPe Podul Nemuririi, unde fiecare pas îmi cere un efort, Din ce în ce mai mai uşor,Dar care nu are nimic de-a face cu starea mea de extazŞi nici cu numele arbitrar al podului birmanez.

POEMUL COnTEMPORAn

48


Nicolae Mare;

Lumina-i viață

Umbrela-i pentru a umbriViața-i pentru a trăi, rezervată pentru a muri.

O pată de culoareMereu alta

Totul se înviorează,Totul se învolburează.

Lumina-i precum lumea,Mereu schimbătoare,

Sub soareleCare ne modelează.Nu pleca, nu pleca -

Mai stai să vezi luminaSă vezi viața!

Mereu s-o ai în față.Lumina – Viață.

Soleil levant

Monet

Ce puternic și ce gingașE punctul luminat de pe cer

Îndepărtat la mii de ani lumină... O nouă zi

O nouă speranțăIese din ceață.

Ultima?Și chiar de-ar fi așa

Rămâne mai importantăClipa.

Clipa pe care-o trăim acumaIrepetabila....

Mereu cineva pleacăFără să se mai întoarcă.

Răsăritul nimeni nu-l poate opri să apară Nimeni nu ni-l ia,

Nimeni nu-l poate păstra în proprietatea saSoleil levant.

Răsăritu-i pentru mâine.Răsărit ne-am dori să fie întruna...

Nu-i aceasta speranța?Unica.

Și încă...

Acolo sus, actorilor români

O viață întreagăIdolii noștri au fost undeva

SUS

Iar mulți din ei azi nu mai suntCu toții s-au dus

UndevaAcolo

S U S

Pentru a nu-i mai atinge nimeneaVocea inconfundabilă a oricăruia din ei

de pe pământ a dispărutÎn ce neanturi a ajuns

mimica gesturile lor uniceîn ce s-au prefăcut chipurile lor

unde suntAu mai rămas printre noi

sau printre nori îsundeva acolo

S U S

Ceea ce mai persistă după eisunt dureroasele

imensele scene goalepe care nimeni nu le-a mai umplut

Iar în sufletele noastrepentru totdeauna

ceva s-a ruptși încă mai doare

15 septembrie 2018

Poate

Atâtea întrebări ai dezlegatȘi tot n-ai aflat

Când și cum ai să mori.Așteaptă

Sigur și după moarteViața merge mai departe.

49


Firescul lucrurilor

Suferința pe mulți i-a ucisînainte ca ei să se fi sinucis.

Noaptea înstelatăne este datăsă o trăim

nu să ne sinucidem.Forța invizibilă

ne cântărește fapteleși-apoi

tot aceastane va număra păcatele.

Păcătele și faptele niciodată n-au rămas

nenumărate.

Suflet hain

Camillei Claudel

Sufletul hain nu calcă pe pământel plutește peste morminte

Sufletul hain nu simteTrecutul

pentru sufletul hainViitorul nu există

În Prezentul prezent(cum să fie altfel ?)

Totu-i pe ducăViitorul

doar el e cât cuprindee omniprezent

doar pe el se simte.Sufletul hain

e proiectat pe înainteTrecutul - trecut

e mortkaput

Și tac...

Ca să nu mai greșescÎncerc tot mai puțin să fac.

Și-ntruna tac.Tac.

Nici un fir de aur din viațăN-am adunat.

Și când voi muri Fi-voi mai sărac.

POEMUL COnTEMPORAn

În zadar

În zadar te-ai trezitCând visele s-au dus

Pe apa SâmbeteiȘi poate mai sus.

Rămâi mereu treaz așaȘi-n urmă nu te uita.

/chiar de nu vrei/

Chiar de nu vreisă te oprești

sigur te vei opri.

Chiar de nu vreisă plângi

ajungi să plângi.

Plânsul are rostTrăiește-ți de poțiViața pe de rost.

50


Emilian Mirea

închisoarea

în închisoarea trupului meue cald şi bine

zăbrelele sunt subţiri şi moişi îmi permit evadarea în orice clipăiar gardienilor le-am dat liber demult

dar nu am de gând să evadezpentru că îmi place să ascultinima cum batetic-tac tic-tacpână i s-o termina bateria

vremea fugii

nu-ţi mai împinge trupul spre desfătări lumeşti! –

va veni vremea mlaştiniiva veni vremea fugii de cel ce ai fostiar goliciunile trupurilor nu ţi se vor mai părea frumoase!

întinde-te pe iarbă şi aşteaptă...focul cărnii tale se va domoli şivei cunoaşte liniştea

atunci ispita va depune armeleşi te va lăsa să te odihneşti puţinca să nu mori prea obosit

altă dimensiune

am vrut să trec în altă dimensiune – aceea a fiinţei electrice care face naveta între catod şi anod

dar nu mă puteam desprinde de staţia de autobuz în carete-am aşteptat

şi nici trenulpe care voiam să-l îmbrăţişeznu a venit

morţii sau viii?...

în paharul cu alcool din faţa meatoate microorganismele sunt moarteşi aşteaptă reîncarnarea în acest cimitir lichid

în paharul cu apăde lângă cel cu alcooltoate microorganismele sunt viişi se uită speriate la cele moarte din paharul cu alcool

iar eu mă întreb ce să beau mai întâi:morţii sau viii?!...

POEMUL COnTEMPORAn

51

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOEMUL COnTEMPORAn

meditaţie

au înflorit teii –e vremea pentru somnşi pentru meditaţieprofundă

până şi muşteleşi ţânţariiau luat o pauză de gândireşi nu mă mai deranjează

să dormimdecişi să ne gândim lace am fi putut fi

dacă nu eramceea ce suntem acum

vişinata

în semn de mulţumirefaţă de primăvara timpuriedin acest anvişinul din grădină a roditabundentastfel că acumun covor de vişine prea-coaptedeja s-a aşternut împrejur

îmbătată de aroma vişinateiproaspetenatura stă întinsă pe spatecu faţa la cer

masa care plânge înlăuntru

masa din lemn masiv la care scriua fost odată plină de viaţă şi privea în depărtăricu frunzele făcute streaşinăla ochi

pe ramurile ei au cântat cuciimierlele şi privighetorile

înflorea în fiecare primăvarăşi avea visuri deşartede viitor

securea a surprins-o visând

şi lipsită de apărareşi a transformat-o în acest univers static şi trist de acumcare plânge înlăuntru pentru fiecare celulă care a murit în sinele său

trandafirul

de ceva timp încoaceo tulpină de trandafirplină de ţepicreşte în interiorul meu

cred că a depăşit deja faza de floarepentru că i-am simţit parfumulde câte ori am iubitsau am suferit din dragoste

acum deja merge sprematuritatea deplină şiapoi spre declin

la sfârşitul vegetaţiei luimă voi prezenta în faţaLui Dumnezeu cu seminţele şi cu un butaş –

poate îi vor fi necesarepentru viaţa viitoare aunui nou trandafir

tentativă de suicid

mi-am dusde mai multe orisufletul pe marginea prăpastieişi am vrut să-i dau brânci darde fiecare datăa plâns şi m-a implorat şi mi s-a agăţat cu disperarede trupsă nu îl arunc

la noaptetârziudupă o seară de beţiecând va avea vigilenţa scăzutăo să încerc din nou

52


Virgil Mihaiu

DE-SCRIERE

stiloulmai ține mintescrisul

scrisul mai mintestiloul

mintea nu mai stilizeazănescrisul, nimicul

13 IULIE 2009

poate aziva să fieultimul concertal primului pianistascultat în copilărie

senectutea

îneacă arboriiîn amarul lor

dar voceaamantei regăsitesuspendă condamnarea

dar fuga femeiipe pista încinsăstinge veninulincendiindu-i vieții pelinul

RESPIRO

făptuisem miracoleîn limitele permise

monopolul absolutuluiera altundeva

așteptammiracolul salvator

primeam doarîncă o zi de viață

DISLOCĂRI

foșnetele filelorfiridele cărțilorcrevasele înghețate dintre gânduriprintre rânduri

fărâmituri orfanepe esplanadelecinematografelor moarte

tramvaiele ultimei șanseînainte deasfixierea șinelorsub buruienisub suspine

L & L

masa frumos aranjatăde mamăde fiică

dă mai multă bunăstaresufletului meudecât orice poem

ÂNGERULPROTECTOR

ângerul care adormisela începuturile melese deșteptape măsură cemă apropiam de moarteprotejându-mi călătoriaprin toatăbabilonia

VIRGIL MIHAIULTIM

limitatlaliteră

ascetizatsubastre nefaste

ferecatîn ferestre

exprimat prinindefinisabil

53


Angela Baciu

Visul I

căutam o stradă în spatele gării. lampadarele roşiifăceau umbrele greu de distins. mirosea a ţigară, aurină şi parfum contrafăcut. „un scurt ?”, am auzitvocea unei femei. avea sîni grei ieşiţi pe jumătatedin corsetul negru. nu mă mişc din colţul străzii. staupitită după un stîlp. îmi ţin respiraţia. fulgeră şi îivăd faţa. e izbitor de frumoasă. pielea creolă, pulpelepline în ciorapi de plasă, ochii mari negri. părul lungrebel atinge obrazul bărbatului din maşină. „cît ?”nu aud răspunsul. picături de ploaie tropăie pe ţiglelecaselor. mă apropii uşor. poartă cizme de lac şi areunghii negre. „o oră, un lung”. bătrînul trece pe lîngămine. stă la 77 în casa cu iederă. „plus 100 lei şi omasă la restaurant”. el se opreşte în dreptul femeii.cască ochii la fusta scurtă. „cară-te, moşule, că n-aibani de o aşa bunăciune”, rîde zgomotos bărbatuldin maşină. ruşinat, bătrînul face semnul crucii. „doinu, doar tu”, zice femeia. norii devin tot mai ame-ninţători. noap tea tot mai adîncă. nu văd cît e ceasul.ştiu că-mi fixasem o oră la ghicitoare. ieri mi-a spuscă-mi cade cununie. un tînăr, uşor cherchelit, aratăa student, scapă telefonul în tufa de margarete. rîdesingur „ce cur mişto ai, fă, ce ţi-aş trage-o”. nu ştiucui i-a spus asta. am auzit numai plesnind un obraz.„nu te-a învăţat mă-ta să nu vorbeşti urît ? cîţi baniai ?”. asta-i prostituata. „bani n-am, dar ţi-o trag dete rup” răspunde puştiul. „bă, pulică, habar n-ai ce-io femeie”. mă doare spatele. frigul îmi intră în oase.o ştiu de undeva pe femeia asta. uşa cîrciumii se des-chide. un pitic îmbrăcat în verde, cu părul strîns încoadă şi pantofi cu toc, îşi aprinde o ţigară. urineazăîn tufa de margarete pe telefonul tînărului. „du-te lanevastă-ta, nenorocitu’ dracului”, şi flegma se pre-linge pe obrazul bărbatului de lîngă ea. piticul se în-chide la pantaloni aruncînd chişto cul. se apropie defemeie fredonînd. Singing in the rain. nu ştiu a ceseamănă piticul ăla, o fi femeie ori bărbat. îşi afundăfaţa între coapsele ei, buzele alea roşii. nu mai simtploaia şi nici mîinile îngheţate. ghicitoarea s-o fi cul-cat de mult. toţi îi spun Kamceatka. închid ochii. pi-ticul o fi tot acolo ? duşul rece de dimineaţă îmişterge rujul de pe gură…

Visul II

Makeba, pisica neagră, taie calea bărbatului. Kam-ceatka, ghicitoarea, îi face semn cu degetul arătător.are o unghie lungă ca o gheară. în camera cu tavanînalt pîlpîie, în colţ, un glob auriu. aşteaptă clienţii.alături e o masă de tarot. 32 de cărţi şi o ceaşcă cugura-n jos. bărbatul îşi scoate pălăria verde. îşiaprinde o ţigară. în fumul gros, priveşte mîinileţigăncii. par înţeleşi. bărbatul îşi vrea femeia înapoi,îi aud glasul răguşit. Makeba i se freacă de picior.„văd un J mare în ceaşca dumitale, domnule”, spuneghicitoarea într-o limbă necunoscută şi înţelege. „eiubire acolo”, mai spune. aud stropi de ploaiepe-acoperiş. o fereastră scoro jită se deschide brusc.simt vîntul pe obraz. „văd şi un 6 acolo, domnule”,se aude, din nou, vocea ţigăncii. Makeba sare bruscîn braţele bărbatului şi începe să toarcă. „da’ ce este6, femeie ?”... o vede plecînd, îi cunoaşte 76 mersulleneş, rochia lungă pînă-n pămînt şi părul negru. dinspate e şi mai frumoasă. „dragoste la aşternut, dom-nule”, spune ţiganca. bărbatul e înghiţit de umbra fe-meii. „în toţi anii ăia nu te-am văzut niciodată aşa”,îl aud, fără să-l văd. „vino cu mine.” cuvintele sunăreci. monede mărunte risipite pe gresie. şi rujul aco-perindu-i tot obrazul. acum îi vedeam plînsul în spa-tele ochelarilor de soare. „o groapă mare, domnule,nu-mi place ce văd, la drum lung, o veste.” aud, dinnou, limba aia necunoscută. Makeba ciuleşte ure-chile. prin dreptul ferestrei, o bătrînă gheboasă trececu o lumînare aprinsă. bolboroseşte ceva. e noapte.e ger. aud cum scîrţîie zăpada îngheţată sub bocanciibărbatului. cu mîinile în buzunare, merge grăbit spregară. în rochia ei lungă şi cu picioarele goale, femeiaaleargă în noapte. ţipătul nu vrea să-i iasă din gură.„ei, de mult n-am mai văzut o potîrniche pe fundulceştii”, vorbeşte ţiganca pentru ea. „are gîtul rupt,domnule”, mai zice cînd bărbatul tocmai pune pi-ciorul pe scara vagonului. Makeba îşi înfige ghea-rele în husa fotoliului. dîre subţiri de sînge i sepreling bărbatului pe buze şi pe gulerul cămăşii.

POEMUL COnTEMPORAn

54

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUInVITA|II REVISTEI

Andranik

Susan Barba

Papa, ce s-a întîmplat înaintea şurei în flăcări? Ces-a întîmplat cînd erai în casă? Tatăl tău s-a întors săte caute?

Ah, tata. Păi cum să fie, cum se-ntîmplă. Noaptea cîndau început să omoare, a venit tata. Noaptea a venit. Şiştii, toţi eram strînşi în casa mare. În casa noastră. Eifost înainte acolo, văzut că era goală. Aşa că a venit.A vorbit cu mine. Zisu-mi-a: te iau. Merem pe buzarîului de miere, o ţinem tot pe margine. Ne pitim întufiş. Aşa. M-a luat. Am un cîine. Cîinele a venit dupănoi. Numa pîn unde-o coteşte rîul. Rîu. E gros. Un felde bambus. Ne ascundem aici. Tata şi io. Aşa. Dupăaceea jandarmeria călare. Ei. Sute aleargă încoace şi-ncolo. Găseşte să omori. Să furi. Ei s-apropie deascunzătoarea unde tata şi io ascuns şi cu noi cîinele.Cînd vine jandarmeria, cîinele latră, aleargă după cai.Ah, jandarmeria găseşte locul ăla unde noi ascuns.Vin.

Atunci ţi-au luat tatăl?

L-au prins pe tata.

Ce i-au făcut?

Am aruncat. M-am aruncat.

Ce i-au făcut tatălui tău, Papa?

Au omorît la el.

Pe loc? Erai de faţă?

Tata avea numai o sabie. Şi nici o puşcă. L-au prinspe tata. Tata ierea un om mare. De peste şase picioare.Un bărbat tare. Şi trei, patru kurzi cu săbii şi puşcă.Nu puşcau. Spun că glonţu îi mai scump ca omu. Aşaa-ncercat tata să pună mîna pe puşca turcească, kurdă.Da un kurd l-a lovit pe tata chiar aci. Şi tata şoptindaruncă-te în apă. Io m-arunc în apă. Eram înotător buncă vara toată ziua înotam adîncul. Aşa înot mult pînădeparte. Şi kurzii i-au luat hainele lui tata. Nimic n-arămas. Şi duşi au fost.

Ce-ai făcut cu tatăl tău?

Al meu. Păi ce-am făcut, cum se-ntîmplă. Pe-urmă.Nu se luminase bine. Am plecat. Au luat hainele lutata. Nimic nu i-a lăsat pă iel.

Şi ceasul lui?

Şi. Furnicile. Ştii, le place. Îl trag pe tata afară. Ştiicum e. Apa era departe şi rîul. Rîul de miere. Apădulce şi nisip moale, galben. L-am tras pe tata lîngăapă şi cu mîinile săpat nisip şi înfăşat tata în el şiacoperit tot cu nisip.

Spune de sora ta.

Sora mea Goharig. Semănaţi cu tine. Foarte frumoasăa fost. Frumoasă. Ei au, aşa a fost, au chemat kurzii,de departe.

Au luat-o? Ce s-a întîmplat? Ce s-a-ntîmplat cu ea?

Ei. Ea avea. Kurzii. Mahmudo pe nume a luat-o. Aşa.Ei au. După a scăpat. A fugit. S-a aruncat în rîu. Rîude miere. Adînc rîu. S-a omorît. Rîu. Aşa.

După două zile mers ajung într-un sat.

Ai avut apă sau hrană pe drum?

Nu. Nu. Nu apă. Goneau la noi pe unde nu apă nicialtele. Nimeni. Şi unii, femeia avea unu mic, văd, cîndmerg, o doamnă cu un băieţel. Sugar. Alta zice:„Cuirig, cînd se pişă, iau pişatu.” Spune: „Oh, cuirig,spune, e a doua zi fără o picătură de apă.” Şi văd căalăptează copilul. E uscat. Plînge. Vezi. Aşa. Ne-auluat seara şi ne-au băgat într-o şură mare. Cum ieipeştii şi-i arunci în butoi. În butoi. Aşa. Am avutnoroc. Împingînd. Împingînd. Împingînd. Ajung laperete. Văd o gaură. În perete. Săteanu a dat gaură înperetele ăla. Vara uscau chestiile alea. Cînd pun fînulsă nu mucegăiască. M-am strecurat afară de acolo.

Şi-aşa ai putut să scapi.

M-am strecurat afară. Cam cît ai merge de aici pînă lacasa lui Cherrillo. Acolo era un şanţ. M-am băgat înel. În noroi şi bambus. De acolo alţi tineri venit. Uniiprins. Jandarmii prins. Turnat benzină şi chibrit. Ars.Aşa. Io bine ştiut cum ajunge la munţi. Şi înainte. Ştii.Mereu învăţător spunea la noi „băieţi şi fete, trebuiesă vă cunoaşteţi patria ca pe cele cinci degete în faţaochilor. În faţa ochilor. Cîndva asta vă va salva viaţa.”Aşa. Mă ascund în bambus şi-n groapă. Cînd s-aîntunecat am luat-o spre munţi.

Aşadar kurzii cînd venit. Kurzii, unu aci jos. Zice

55


ceva. Vrea să umble p-aci. Calcă o piatră chiar pestepicioarele lu Beluz. Îl scoate pe Beluz. Şi acolo topor.

Topor?

Da, cu coada lungă. De lemn şi aci îi aşa. Ascuţit. Sătai lemne. Să tai ce vrei. Şi-a dat peste Beluz aici. Tăiatcoastele. Chestii d-astea. Da nu ierea mort. Ah, iereaBeluz. „Ard.” Şi nu ierea mort. Coaste. Ce. Ard. Vărog un strop de apă. Un strop de apă. Mec gatil ciur,mec gatil ciur, g’hntrem. Şi nu pot pleca. P-ormă cîndtoţi kurzii plecat. Am o pălărie. Ţesută de mînă catapiserie. Bună pălărie. Am plecat. Am umplut-o cuapă. Apa dă p-afară. Io pun. I-o duc lu Beluz. El bea.„Oh choş.” Pă urmă pîn’ la miezu nopţii. O ţipat şi-oţipat. O murit. Dimineaţa ailaltă m-am hotărît să mor.Nu să m-ascund. Io nu m-ascund.

Papa, cînd te-au trimis în şură să iei bijuterii şi lucruri,erau şi copii înăuntru?

O, vezi tu. Cînd m-am predat kurzilor. Turci. Turcii nestrîngeau să căutăm casele şi şurele în flăcări şicadavru. Înainte purtau brăţări de aur, lucruri. În casaîn care am căutat şedeau turcii pe nişte chestii înalteşi beau arak. Au hotărît că dacă în acea zi nu scoatemnimic la lumină o să ne-omoare. Pe femeile bătrîne şipe mine. Aşa că văd departe, înţelegi, şura aia aici.Şură. O femeie bătrînă în picioare. Moartă. Sufocatăîn şura care ardea. Chestia aia în flăcări, grinzile delemn căzute, aşa că femeia nici n-a căzut ci s-a proptitde zid şi-a rămas acolo ca vie. Vie. Armenii auobişnuinţa lucrurilor frumos făcute ca asta. Şorţ. Şorţ.O văd pe femeia asta stînd în picioare, în spate e unzid şi lemn de construcţie căzut, aşa că ea nu s-aprăbuşit. E aici. Deci m-am dus la ea. M-am dus la ea.Am ridicat şorţul. Văd o fetiţă ca aici. Un lucru de auraici. Bucăţi. Un filigran şi chestii de aur aici, de auraici. De aur aici. Aşa că vezi, le-am dus la jandarmerie.Oh, jandarmeria, ce bucurie pe ea şi ei hotăresc să numă omoare. Aşa. P-ormă. A doua zi au omorît cîtevafemei.

Vezi tu, au fost chestii cumplite organizate de turci. S-au întîmplat cînd m-am predat la casa aia kurdă. Aveaunevoie de mine, fiindcă am grijă, măturînd. Ah, aşagrea muncă pentru mine. Dar am mîncare cît poftesc.

Şi aşa se făcu, casa în care serveam era a unui kurd.Un kurd, ştii doar, mullah, predicator. A venit la casaaceea. Casa în care eram, era a căpeteniei. Îi pregătescde şaşlic, o groază de chestii. Mîncare, spălat barba,mîinile şi aşa mai departe. După ce a mîncat bine, spusla mine: „ştii orice casă în care mănînc şi fac nahmas”– adică mă spăl – „în caz că locuinţa are ghiaur” –necredincioşi, creştinii sînt ghiaur, infideli – „ăştia sîntharam, nu e curat pentru mine să mănînc acolo. Aşacă trebuie omorît. Omorît.”

Aşa că agha al meu mă ia de ureche şi mă duce la el.„Pe ăsta îl am în casa mea.” Alţii i-au adus şi ei pealţii. Cam o duzină de băieţi cam de-o vîrstă cu mine.Unul, colegul meu de joacă. Am fost împreună pe cîndne tîram şi învăţam. Numele Torkom. Torkom.

Şi aşa se întîmplă că mama lui Torkom căzu grea cîndmama mea căzu grea, din păcate să mă nască pe mine.Şi e vară, vin femeile. Şed. Întind pături. Stau şipovestesc întîmplări. Şi mama lui Torkom şi mamamea au zis: „Cuirig” că au rămas grele şi spun „dacăo să fie unu băiat şi una fată, s-or căsători”. Vezi, şi aufăcut. Din păcate, mama pe mine şi mama lui Torkamtot un băiat. Şi-am crescut împreună.

Ca fraţii. Da, mereu împreună.

Ziua şi noaptea. Vara afară dormeam pe saltele. Lună.Stele. Şi peste zi înotam şi vînam raţe.

Aşa s-a întîmplat că după luni de zile, cînd am scăpatdin şura în flăcări şi m-am dus în munţi, l-au adus. Peurmă a venit iarna.

Şi ce s-a-ntîmplat?

L-am omorît pe Torkom.

Cum?

Ei, ştii, după ce mullah-ul şi-a mîncat şaşlik-ul, tot. Cezice? Aşa. Că ar fi bună niţică distracţie. Aşa o joacă.Pun două pistoale lîngă zid. Într-unul e un glonţ. Înaltul nu-i glonţ. Ca mine şi Torkom aici. Pistoalelelipite de zid. Ei spun: „Du-te şi ia-ţi un pistol.” Măduc. Torkom. Împreună am mers. Ridic un pistol.Torkom ridică un pistol. Vezi. Nu ştiam, dacă înpistolul ăsta e un glonţ sau nu. Nici Torkom nu ştia.Aşa. Vreo 12 paşi distanţă între noi. Şi. Porunca:Trage! Trag şi-l omor pe Torkom. Pistolul meu aveaglonţ. Eu l-am omorît.

Aşa. Ei. Ei se distrează.

Vezi.Asta e o cumplită fiinţă umană.

Susan Barba, doctor în literatură comparată laUniversitatea Harvard, este Senior Editor la edituraNew York Review Books. Poezille ei au apărut înreviste literare americane de prestigiu ca Poetry, TheYale Review, Antioch Review, Harvard Review şiRaritan. În 2017 a publicat volumul de poezii FairSun, pentru care i-a fost decernat Anahid LiteraryAward.

Traducere de Nora Iuga

InVITA|II REVISTEI

56


Avioane atacate de p[s[ri, devoratoarele iubiri

Victor Nicolae

Deși inspirăm neinspirați același aer condiționat, expirăm noxe notorii, contradictorii în sensuri iluzorii.

Zbor, uneori, deseori, chiar zbor! ...decolez, m-am prins și mă desprind,

mă sting și iar m-aprind,și-mi place cum pământul se dezlipește de tălpile mele, cele grele,

cum se îndepărtează tern de mine, pe sub mine...cum trec direct în ploaia solară, prin perdelele de fum,

în revolta zorilor, din urgia orelor...

Dar, tot nu știu cum, necum, nimeresc mereu în vârtejul intensității, din asurzirea combinată a tuturormotoarelor, întărâtate, tarate, pe aripa avionului meu... zbor, zbor, zbor, dar nu prea văd nimic în jur, în jos,prin hublou, prin eul-eu, hubloul-bleu, tocmai din cauza aripilor mele... Și interziceți strict solemnitateade eliberare a păsărilor cerului la unele evenimente fastuoase, elocvente, eminamente congruente, fiindcăporumbeii își pierd simțul orientării, după mai multe ore de captivitate... cum, necum, nicicum nu sunt înstare să-mi mai transpar vreo idee, prin domenii elizee, chiar abstracte-n cataracte... sau din ce în cemai abstractizante... așa că, subjugat, conjugat, adun coji, semințe, procese, excese, abuzuri, harbuzurivirale, incubații, elucubrații, sentințe, rame, râme, rime, rateuri... și puteri de judecată decalată, pentru unreper luat de un guler...

...sau o părere, plină de durere... înaintez desculț printre pini, printre spini, printre opinii și opinteli, prinsensibilități izolate, deflorate, extrapolate, amenințate viril, febril, generator, creator, veridic, rigid, gravid șiavid...

...când peștele zboară, schelet, înspre seară, peste lacul secat, înglodat, pustiit, defăimat,

peste visul blamat, sufocat,înrolat ca simplu soldat, în război ne-ncetat,ilegal, inuman, subminat, sabotat de păsări,

ce-i tot doboară avioanele...

Dar, victoria celuilalt, îl condamnă, ca soldat, pe poetul degradat, nu și-nfrânt, prin jurământ, fără scăpare,

57


executat la deportare - paiață ficțională, ciuruită-n medalii de smoală, găsind adăpost, nu și rost, în cascadacăii lactee, atee, imediată, nemediată, plină de avioane doborâte de păsări, amăgite cu harta, lovite cu piatra...

...violent introspectiv, mai ales în perspectiv,alte gravidități forcepsate presupun

și chiar pun de un nou război, mai modernizat,mai digitalizat, mai fals abstract,

pentru a fi și mai eficientizat, bazat caleidoscopicpe victoria celuilalt...

În priviri, mi s-au strâns rătăciri, cât să umplu cu ele depărtările, toate, vărsate, nemarcate, înnodate, afectate,dezafectate, întregi, pe jumătate, fracturate, pentru a ajunge aici, unde sunt gol, doar cu ghetele în care nu maiîncap, pentru că toate drumurile mele s-au înghesuit acolo, de frica asfaltului... rupt în concepţii juxtapuse,acuz adevărul, că mă trezește brusc, pe eșafodul stopului cardiac, dincolo de care accept inacceptabilul, cape o divinitate elementară, sumară, dintr-o gară, ce-mi spune că vibrația mea nu mai are nicio ţintă...fiindcă doar eu am fost țintit, țintuit, și apogeul meu se numește luciditate, îndurată, îndurerată, iată,ratată... zeitățile își aleg tern și desuet câte un profet, sau mai mulți, vânați prin munți, să flecărească desprecauzal, destinație și finalitate!

Dependența-n transcendență... iar eu rămân și azi, în grevă, în grefă, resping, refuz infuzia, însă răspundconectării numai prin reacţiile inerente ale adevăratei mele structuri...

c u p l a j c o g n i t i v, i u b i r e c o s m i c ă :...salvează-mă... cu iubirea ta... iubire...

ajută-mă să înving afectiv. efectiv, sfios fără motiv...cere-mi să te iubesc, îmblânzește-mă,

fisurează-mi agresivitatea!hai, cere-mi sufletul, primește-l în inima ta!

azi, altfel, între patru puncte cardinale și nicio zare,între patru pereți și nicio ușă,

aș crede că,din tot ce mai am, de nimic n-ai mai avea nevoie

azi, când iubirile tinere își sting amintirile!

În lipsa lor polară, bipolară, înțelegerea acumulează, decantează, exersează, la cald, la rece, spintecădecizii, provoacă incizii... și trebuie să micșorez mult, cât pot de mult, distanța dintre mine și ea, ea, să-mifixez, aproximez, cât mai aproape despărțirea de viitorul ei, ținând cont numai de vibrații, pentru cămecanismul accesibil se bazează pe un veritabil cuplaj informaţional, liminal, reciproc, avantajos de sus șipână jos, jos, cu susul în jos...

...sunt activ, cognitiv, rezolvativ, algoritmat, prin percepție aversă, diversă, inversă... anticipez fapte, șoapte,noapte de noapte! şi evoluţii goale de soluții, pline de poluții, de poluanți, polarizări și dizolvanți! distilânddigestiv memorii colective - atractive, returnate, restaurate, pe alocuri, energizate - păstrez, exercitez,radiografiez, multiplic, radiez, sufăr intens... ceea ce mă convinge că sunt unicul posesor al vinovăției şirăspunzător pentru transmiterea ei mai departe, ramificat, inversabil, rambursabil, ambuscabil...

Și așa, cea mai complexă teorie asupra, deasupra, dedesubtul înțelegerii lumii va dispărea odată cu mine, celunicizat și definitivat, la ieșirea din contradicţie, lipsit de dicție, pentru a coexista etern, tern, într-o bipolaritategreu de acceptat, din cauza deșeurilor îmbogățite, prin modificări genetice, insistente, în groapa de gunoi aspaimei, unde, în ultima clipă... cere-mi sensul cel mai sacrosanct, care să depindă întru totul numai denoi, înşine, alertați, interiorizați și lucizi, conștienți că, din înaltul, cosmic, coboară tot întunericul, subformă de lumină, căzută în grădină...

Și mai cred în capacitatea de a capacita...

Asfaltul ardea, soarele apunea...Strada se golea, inima bătea, pieptul îmi rupea...Gândul evada, escava, sângele-mi fierbea...

InVITA|II REVISTEI

58


...și eu, eu, eu, peste ea!peste ea, peste ea, ea, ea,

de trei ori eu, eu, eu,trecut-am trecut,

cu bu-bu-buldozerul,urcat pe bul-bul-dozer,

buldog pe buldozer,supremul bull-bulll-ddozz-errr...

Și încă o dată, ca lucrul să fie bine făcut, de nedesfăcut, ca orice formă formalizată, minimalist minimalizată,stilizat tasată, maxim semantificată... cu toată capacitatea degerenativă de a genera reacții! cu toatărăscolirea în intimități, visceralități și enigme, ale aprofundării, prin desfășurare amplă, prin amploare...dislocare, imaginativ reductibil, urban, plastic nedegradabil, rezultatul dialectic nu există, fără intervenția cutorță, în forță!

...dictatura, ura, eclecticul, sublimul, instinctul vieţii, al iubirii, sub buldozer...

...și instinctul morţii, imediat, la trecerea buldozerului!întregul zace captiv, în lanțurile exprimării, zdrobit,

clipă de clipă, fibră de fibră, os cu os,nerv cu nerv...

...zdrobit sub buldozer, strivit de durere, decupez, din asfalt, urma trecătorului, ultraurban, ultracitadin,ultraultrat, universalizat, exponat, în muzee interactive, decisive, accesibile o singură dată... sursaimediată, predestinată, însângerată, a ce-o fi aia, operă de artă, trebuie urgentă și probabilizată ca zbor atacatde păsări și, la sol, buldozerată, după concasare, după compactare... atâta mizerie, atâta criminalistică diurnăși demență emergentă, contaminantă, agresivă, aglomerată, aglutinată...

...toate câte-mi sunt în jur, atunci, când le văd mai de aproape, decupate, izolate, prezentate, revelate,relevate undeva, în vitrine, în muzee.................................................................................eu cred că-s artă!

După, după, după ce m-am asigurat că gândesc împotriva bunului meu simţ, împing exagerarea până-nextravaganța nelimitată, încercând să nu pierd din coerență, printre distincţiile ce supun contradicţiile, dincalea noii mele viziuni asupra lumii, ca propunere plină de infirmități... în ghetele mele, ce au crescut lacomeodată cu mine, îmi încap toate drumurile, toate parcurgerile, toate urcările, înălțările, vertijurile, toateieșirile, prăbușirile, accidentele, renunțările, încăpățânările și descăpățânările...

Și toată astă această e o poeproezie, ca un supersonic atacat de o cucuvea, prăbușit și strivit, apoi, de unbuldozer, pe un asfalt, ceea ce arată, iată, artă pentru artă :

...capacitatea de a capacita / asfaltul ardea / inima bătea sângele-mi fierbea / și eu, peste ea / peste ea / peste ea

de trei ori / am trecut / cu buldozerul

și încă o dată / ca lucrul să fie făcut / de nedesfăcut / tasat semnificat / aprofundat prin desfășurare / în forță

forța / instinctul vital / sub buldozer / clipă de clipăfibră de fibră / os cu os / nerv cu nerv

zbrobit / de durere / decupez din asfalt / tabloul ultraurban magic / însângerat / absurd / universalizat

în muzeul interactiv / decisiv / accesibilo singură dată...

59


Daniela Marchetti

Realitate fardată cu napalm

Aceasta este o zi ca oricare alta,doar că pământul e mai populat cu tristețeiar oamenii sunt la capătul tuturor răbdărilor.Dar despre iubire ce zici, trupule înmiresmat de ploile raiului, despre iubire ce mai spun dănțuitoriidin preajma statuilor tale?

Dar dragostea unde s-a ascuns,unde s-a ascuns, nevinovatule,nemângâiatule gând că totul e aici, acum,peste pielea-mi arzândă, un scrum la cheremul mâinilor tale?

Dar despre cum intri în mine, cum pătrunzi adâncdintr-o singură mișcare în mine,să cauți inima, să mi-o săruți,cine mai poate spune atât de excitant biografiafetei împăratului dalb?

E drumul sau locul popasului,

umbra pusă la zid sau moartea ceasului?

Vino să-ți deschiddar mai întâi întoarce-te să nu vezicum crește pentru tine, în mine,cuibul cuvintelor, vad osemintelor altui cimitir,altui delir?:

Răstignitu-s-a cel ce ne poartă pe umerii săiși ura și dragostea,și binele și răul,și lumina,și întunericul.Lumea e o respirațiefardată de sărbători.

Totul ne este egalca-ntr-un cerc.Scrie și șterge,scrie și șterge,va striga himeraultimului sabat,eu sunt femeie, tu ești bărbatintră în mine fără de veste, iubește-mă ca-ntr-o poveste.

Răsărit

În chipul unui an ți-ai revărsat ființași-n înfloriri căutai insemne ale primăverii din vremuri de demult iar lumea a aplaudat atâtea răsărituri.

Să-i ascultăm, astfel, pământului rugareași-o clipă îndoielilor să le întoarcem ceasul.O binecuvântare totul va fi de nu cumva destinul și-a pus coroana laurilor astăzi și gândurile tale vor să aducă lumii o dezlegare, alta, de tot ce-i înserare fără tine.

Privește-mi, știu că poți, cuvintele sub roua pe care-o mângâiau cândva doar amintiri,dar azi s-au transformat în jurăminte inimii tale

TInERI POE|I

60

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUTInERI POE|I

caremi-a dăruit popasul.Și scriu cum miezul nopții se va-ntrupaîn steaua pregătind spre dimineațămetafora acestui răsărit.

Rănile veacului se cicatrizează lent

Uitasem să vă spun că povestea era un personajsimpatic, ridica din umeri la cea dintâi adiere a literelor apoi cerea iertare cuvintelor care nu reușeau să-șicitească sensurile în oglinda vrăjitoarei,așa suprapuse cum erau în ramurile arboreluigenealogic din grădina merelor de aur,ochiul din triunghi vedea mesajul chiar dacălumina întârzia și rănile veacului se cicatrizeazălent precum ai aștepta neliniștit înflorirea unuibilet de tramvai în locul inimiiDar nu te mai ascultă acum nici visul pe care i l-aidăruit,poate fi el chiar această formă de a viețui lângăsomnul pendulei,auziți dumneavoastră zgomotul firelor de nisip înclepsidra piratului,el a uitat să mai numere dar noi nu uităm să nenaștem, să murim, să fim hidoșii traumatici aisentimentului de pierdere când seara coboară pe oscară interioară și ne face afiș într-un avizier aliernii anunțând cum uitasem să vă spun căpovestea era un personaj simpatic

Poem în ianuarie

el a rămas singurca un Dumnezeu renegatlângă pleoapa ninsoriiel e bărbatul frumoscare șterge sângele amintirilorcu propria lui cămașă

el este ochiul celei dintâi diminețiîn care amândoi rămânem cu dragosteamereu flămânzind între două cuvinte

Patria princeps

el a fost anunțat primul, numele lui îl purta lictorul înserăriilângă aripa vulturului împăiat

și toate astea se întâmplauînaintea popasului în castru

tu aduceai într-un sac de campanieamintirea celui de-al doileaapoi moaștele sfântuluise re-întrupau într-un mineifiindcă era luna celui care a fostal treilea veghetor, scribul ostenind să iaîn captivitatea pergamentului albveacurile de glorie din patria princeps

O ceremonie a ceaiului

o poveste veche are mereu o soartă ingratăpoate fi bulgărele acesta din zăpada munteluiamintirilorse topește repede repede povestea de parcă nu ar vrea să o ajungă timpul nostru dinurmă un cuvânt un vers o rimă dacă mai rământotul a fost o alegere totul s-a stins în mojarulmaestruluichiar dacă trecutul ne face mai buni în zăpadaamintirilorunul caută în inima celuilalt doar prezentul șiviitorul la ceremonia ceaiului

Nimbul Sfântului Andrei

paginile acestea și cuvintele torc metafora vechiuluibyzantionîn cvadrigă năluca împăratului a trecut pe lângă celcare spală de păcate până și huma priveghiuluideplincând apele s-au despărțit de uscat sfântul și-a luatmantaua primăverii veșniceși a îmbrăcat toate zilele noastre să le scape depovara friguluilupii au găsit refugiul în marginea câmpiei undecăzuse steauamult mai departe codrii de aramă au ascunsfantasmele înserării într-o amforăsufletul cuvintelor a ieșit grațios aducând aurulnimbuluiacum e vântul anunțând levitația sfântului însingurătatea ninsoriiacum eu vă privesc prin hieroglifa străvezie și beauvinul acestui paharundeva aud cum dumnezeu răsucește noaptea cape o filă în vreme cepaginile acestea și cuvintele mele torc metaforavechiului byzantion

61


Museion

îngerul își poartă aripile sub brațe seară și e târziu ca să mai poți mângâiacatifeaua sofalei din turnul de sticlăfără punct doar cu nostalgia vergurei el îmivorbește de pe malul celălaltîncă mai doarme barcagiul ursuz și omătul a întrerupt războiul ceasornicelor printreruinele orașuluiun copil deschide cutiuța și greierii eliberați cântăsub pupitru notele maestrului nu-și mai cunoscașezareaîntre cuvinte amintirile se transformă în vocabuledin lucarnele cerurilor coboară alți zei psalmodiind în melancolia mansardelor tinerețiiapoi se ascund în limbile clopotelor până cândpianistul învie

la vremea unui damentango desfășurat în hubloul însângerat al luniiau venit și oamenii să adune fir cu fir nisipulclepsidreipurtând cărțile ca pe relicve dintr-un osuar galacticun pod imens leagă cerurile unul de altulsub măr șarpele pregătește povestea

Mareea

toții anii aceștia stau în rafturi și noi ștergem prafuldintr-o parabolă a memorieiamintirile o iau care-ncotro într-o hîrjoană nebunăpe peronul pustiit al găriiplonjăm în realitatea difuză și apele în scocurileanotimpului imită mareea care anunță venirea pescărușilor cu zmeul de hârtieal unei copilării în care taumaturgul erai tucând ceasurile își schimbau minutarele și măsuraucurajul tuturor de a înfrunta zeul schimbărilorvintage lângă farul unde feribotul intra brusc înoglindă cu viața mea, cu viața ta, cu viața lormurim și înviem devorăm limita dăm focdepărtărilor rămânem în fotografiile de gală alesecundei care a făcut dragoste cu velocipedulsfântului alexandru tata și mama colorează cudoruri nisipul tălpile noastre cântă un marș nupțialînainte de culesul fructului luna așteaptă ladebarcader câinele de pază iarna a plecat

„...și ne iartă nouă greșelilenoastre...”

un orb se pregătește să scrie tratatul despreluarea în captivitate a sunetelor din universca și cum ne-am ucide trecutul fără focuri de armăși ne-am coase trupurile în pielea stelei logostele,

el pipăie roua și simte aurul dimineții cumurzește frunzelor căzute în timpul nopții cuibarulde ozalit în careși noi vom adăposti speranțele noii zile

slavă femeii slavă bărbatului dragostea a rămassingurul act de curaj și Dumnezeuplânge într-o margine a cerului copiii rătăciți pe marile lacuri pilonii caselor vor să viseze înălțarea la ceruri dar fanfarele nopții au trezit stelele și nimeni nu mai veghează viața și moartea într-un vitraliu miracolul magnoliei poate fi bandajul protector al memorieiun fluture împăiat sfidează liniștea în vastul museionvarul trebuie strecurat prin sită pianissimocâinele ostatic zâmbește și el din cer printr-o fereastră prin care statuia unui orb a înfiat lumina

TInERI POE|I

62

septembrie 2019Poesis REMEMBER - POESIS ~n AnUL XXX

Timp pentru sublim

Ioana Diaconescu

Nici nu-mi dădeam seama bine că acel timp venise.Nu ne dezmeticisem bine din lunga iarna a ultimilorcincizeci de ani, din înghețul ultimilor zece, în caretimpul sublim își făcuse loc (fără știrea, sau cu știreanoastră) în spații ale irealității, făcîndu-se simțit abiacu urma ce o lăsa după ce plecase: pecetea poeziei,poezia însăși… Da, dragă George Vulturescu mă alăturși astăzi, după douăzeci de ani , retoricii tale dinJurnalul de provincie ( Caietele Poesis nr 15 – 1999):atunci, tocmai atunci, imediat după 1990, venise timp(și trebuia să fie!)pentru “cerul înstelat” și pentru„legea morală din noi”...

Timpul sublim (iată cum reiau - a cîta oară –vorbele poetului pe care le-am furat si mi le-am pus catitlu - din acel Jurnal de provincie -) venea acum întoată splendoarea lui, începând un drum lung și gloriosodată cu primul număr din 1990 al revistei Poesis.Vorbesc acum cu o silită detașare (cel puțin așa încerc!)despre după amiaza aceea în care am primit o revistăpe care scria Poesis. Numărul 1. Prima revistă depoezie în libertate. De la Satu Mare. GeorgeVulturescu. O revistă de poezie, da o revistă de poezie.Mă întrebam, uimită, cine este acest temerar?Întunericul se îngîna cu cenușiul, speranța se nășteatimidă și cerea voie să iasă din ascunzișul ei. Și în totacest spațiu, nu de puține ori invadat de disperare,viteazul ce scotea la lumină, în raza ce-i strălucea pescut, Frumoasa Adormită lungi decenii, ce-și ridica,încă sfioasă, genele de raze. Și pe noi poeții odată cuea.

Era o noutate absolută, vindecătoare și înălțătoare.Citeam numele George Vulturescu și încercam să mi-limaginez . Si astăzi mă uimesc de felul în care l-amvăzut atunci cu ochii minții - atît de asemănător de cumera în realitate: o cruce de voinic, cu staturădominatoare în spațiul înconjurător. L-am cunoscutmult mai tîrziu, ca și cum ne știam dintotdeauna și i-am constatat izbitoarea asemănare cu cel pe care mi-limaginasem odată cu primirea primului număr dinPoesis…Dar i-am aflat și bunătatea sufletului,atitudinea cavalerească venită din cine știe ce timpuritrăite în altă viață, zîmbetul pe care ni-l dăruieștefiecăruia în parte, răbdarea și pacea cu care trece pesteeforturile de a înlătura stavilele puse nu de puține oriîn calea frumuseții pe care dorește s-o afirme. În calealucrării vieții sale pornită nu pentru el ci pentru noi…

“Poezia este heraldul care unește niveluri diferiteale realului, iar metafora, simbolul, sunt efectul detăcere, urma lăsată de îngerul care ni se arată și caretocmai a dispărut. Sfîntul Dionisie Areopagitul,

Fericitul Augustin, au vorbit despre ecourile(apehema) și urmele (vestigia) prezenței lui Dumnezeuîn lume...” .Mă alătur acestei rostiri a lui Cezar Baltag,din discursul rostit la Satu - Mare în 1995, în Catedrală,la primirea premiului Poesis - Opera Omnia, dar șiacestor aprecieri ce rămîn în cartea de aur a ZilelorPoesis , atît de adînci pentru ceea ce reprezintăfenomenul însuși :”Paradoxul face ca între imediatulcare nu poate fi exprimat, cum spunea Lucian Blagași transendentul care mereu ni se ascunde, aceastădublă și tragică precaritate a ființei umane să fiprilejuit nașterea miracolului care este poezia, miracolcelebrat atît de frumos în aceste zile la Satu-Mare.[…] Am ținut să – mi reamintesc toate astea aici, la Satu-Mare, oraș care a devenit, grație poeților grupați înjurul lui George Vulturescu și al revistei Poesis unimportant centru al poeziei românești.”

De-a lungul vremii, au semnat aici mari nume alepoeziei noastre: Mihai Ursachi și Teohar Mihadaș,Ștefan Augustin Doinaș și Cezar Ivănescu, Nora Iugași Constanța Buzea, Ștefan Baciu și Ioan Flora, PetreStoica și Grigore Vieru, Nicolae Prelipceanu,Constantin Abăluță; au fost promovați poeți ca IonMureșan, Alexandru Mușina, Simona Popescu, MariusOprea, aceste nume fiind doar o parte din cele ce auavut parte de generoasa operă de editare a poeziei lorîntr-o revistă cum nu mai fusese pînă atunci. Îi întîlnimaici și pe marii critici și exegeți ai limbii româneliterare care au plecat pe căi luminoase: Mircea Zaciu,Laurențiu Ulici, Gheorghe Bulgăr, Romul Munteanu,Marin Mincu, Emil Manu și încă și încă…

Ar fi nedrept să nu pomenesc, drept noutateabsolute, unele manifestări excepționale ale ZilelorCulturale [aflate sub auspiciile revistei] Poesis caredemonstrează că dezvoltarea unei țări pornește de lacultura ei, în cazul acesta de la cultura poetică:

- 1991 – Colocviul N.Steinhardt și poeziacontemporană- 1994 – Expoziția documentară Avangarda literară –Tristan Tzara- 1995 - Caietele Poesis dedicate unor scriitori: Gellu

Naum ’80; Ioana M.Petrescu - Remember- 1996 – Caietele Poesis dedicate unor scriitori:

Gabriela Negreanu - Remember- 1995 primul tîrg de carte de la Satu Mare – SEP –

Salonul Editurilor de Poezie- 1997 – Colocviul Poeți români contemporani ȘtefanAugustin Doinaș - 75 de ani - prima întîlnire a poetuluifață în față cu critica- 2003 – prima expoziție de pictură în țară a lui Șerban

63

Poesis septembrie 2019 REMEMBER - POESIS ~n AnUL XXX

Foarță- Zilele editurilor de poezie: Paralela 45, Dacia, CarteaRomânească, Vitruviu, Eminescu, Marineasa, Brumar,Vinea, Arhipelag, Helicon- Conferințele revistei Cuvîntul, Satu Mare - Premiile literare anuale Frontiera Poesis- Conferințele ASPRO la Satu Mare cu Mircea

Nedelciu, Gheorghe Crăciun- Recitaluri de poezie și spectacole împreună cu

Teatrul de Nord Satu Mare- Inițierea, împreună cu Universitatea de Vest “V.

Goldiș” a primelor decernări ale titlului de DoctorHonoris Causa la Satu Mare – dintre scriitori :Dumitru Țepeneag, Grigore Vieru, Adam Puslojic,Mihai Cimpoi, Nicolae Breban, Dinu Flămînd, VarujanVosganian, Augustin Buzura.

- Publicarea unor Caiete depoezie (Alexandru Mușina, CaiusDobrescu, Alexandru Pintescu)- Colocviul revistelor literare dinTransilvania- Conferirea de premii (singureleconferite la Satu Mare) iluștrilorsătmăreni dispăruți: MirceaZaciu, Gheorghe Bulgăr, RaduEnescu, Fenyi Istvan, NaeAntonescu, Ion Vădan, Al.Pintescu, Ion Baias, Ion Ghiur,Ilie Sălceanu , Vasile Tarța.- Editarea Dicționarului 1700 –

2000. Cultură și literatură înținuturile Sătmarului, aantologiilor Cuvinte din Nord –

2003, 2004 și Poesis autumnal (2010) ale cenacluluiliterar sătmărean Afirmarea.

Cele enumerate mai sus sunt doar o parte amanifestărilor care au constituit, de-a lungul atîtor ani,fenomenul Poesis. Multe, importante, unicate șimarcante pentru cultura poetică și nu numai, cu oanvergură crescîndă pe an ce a trecut, pînă în zilelenoastre.

Așadar, în ianuarie 1990, poetul George Vulturescufonda la Satu Mare revista Poesis, apărută, datoritădomniei sale, fără întrerupere, pînă astăzi. Datorită lui,Satu Mare a căpătat renume literar. Mai pe inima mea,renume de oraș al poeziei. Fenomenul Poesis mă luaprin surprindere, mă încînta, îmi dădea aripi. Mult maicurînd decît mi-aș fi imaginat, Poeziei i se restituia

coroana. Pe bună dreptate, poetul

George Vulturescu a fost numit“inițiator, păstrător și totodatăinițiator spiritual al memorieisătmărene”. Fondator și editor alrevistei Poesis, este în acelașitimp inițiatorul festivalului deliteratură Zilele Culturale Poesisprecum și a premiilor FrontieraPoesis. Toate acestea “cuanvergură regională europeană“…Domnia sa este cel care ”areușit să înscrie orașul SatuMare pe harta literaturii românede calitate”.

Et in Arcadia Ego…

64


Ultimul interviu al lui :tefan Baciu

Ne-au fost aproape

REMEMBER - POESIS ~n AnUL XXX

** *

”- ...Nu vreau să vă răscolesc și să vă tulbur șimai mult, dar există zi să nu vă gândiți la România?Când vă este cel mai dor de țara noastră și adumneavoastră cum vă domoliți (deși cuvântul nueste cel mai potrivit) acest dor de oamenii și locurile,clădirile și apele, munții și spațiul românesc?

- O întrebare care îmi face plăcere... ”Când îmieste mai dor de România, în ce clipă?” Ca să fiusincer de tot - nu mi-e dor niciodată. Pentru că portRomânia în mine. E o prezență permanentă - nupoate fi prezent și dor în același timp.

- Stimate Domnule Stefan Baciu, un poet din SatuMare, George Vulturescu, a avut divina idee de atipări o revistă ce se cheamă POESIS. Si iată, neapropiem de numărul 25 de la apariție. Ea a publicatși va publica românii de pretutindeni - de laChișinău și până la Honolulu. Ce-i doriți uneiasemenea reviste?

- Ce-i doresc eu unei asemenea reviste, astăzi? Iidoresc să reprezinte România Mare, vândută șiocupată de sovietici până azi și de comuniștiiromâni. A nu se uita că nu-i încă ocupată deRomânia, Basarabia - care văd că se cheamă”Moldova”! _ Bucovina de Nord, Dobrogea, și mise pare că o mică fâșie a Banatului și Ardealului.

Unei asemenea reviste îi doresc să poatăreprezenta cu onor, în pace și onor, eterna Românie,căreia îi suntem îndatorați și recunoscători, oriundeam fi, din Honolulu în Makiki, din Havana (ocupatăde castriști) până la Budapesta, de unde aud că sevorbește, iarăși, într-un ton șovinist...”

(*Din cauza poștei textul nu a ajuns să fie publicatîn nr. 25, ci în POESIS, nr. 7-8 (26-27),

Anul III, 1992.)

65


Premiul Poesis - Opera OMNIA, 1993


Mihai Ursachi

MEDITATIuNEPoetului Gheorghe Grigurcu

Lungi rătăciri -domenii obscurePoeme de avantgardă”avangardă” a cui?

avangarda clasei muncitoare

”Sunt fericit, pot să mor” (Mayakovsky)Paul Celan.Paul Celan?

Poezia să fie făcută de toți.Prin codrii de redwood ai Californiei...

Mărturisitorii lui IehovaFinis mundiBucurești, 13 iunie1990Historia mundi

(Poesis, nr. 50, anul V, 1994)

Mihai ursachi - ”...Acest sonet a fost scris în 1978(tocmai pe când ”omul nou” era aproape construit) și a maifost publicată și de revista ”Poesis”, în al cinzecilea ei numărde apariție. O revistă de poezie, despre poezie,de o calitateireproșabilă, ajunsă în condițiile actuale la al cinzecileanumăr!In ce privește valoarea publicației, nu am termen decomparație de cât ”American Poetry Review” care apare înțara cu sponsori miliardari(în dolari). Dar, alături de cei carecred că numai absurdul funcționează fără greș, poeții(nunumai din România,dar mai ales de aici) mizează cu neistovităobstinație pe cartea miracolului. A miracolului numit Poezie.Și întrucât miracolul există (un fel de a zice,căci de fapt numaimiracolul există), acesta se și celebrează în locuri și momentefaste. O astfel de sărbătoare am trăit-o și noi la Iași, la CasaPogor, în ziua de ”Buna Vestire” a anului 1994, într-o amiazăluminată, o clipă de incredibilă lumină, într-o vecie amară șihaină...”

(Timpul, nr. 5, mai 1994)(Poesis, nr. 50, anul V, 1994)

66


”...La Satu Mare apare decâțiva ani buni cea mai bunărevistă de poezie din România -Poesis, editată de Casa de culturădin localitate, mai nou cu sprijinulMinisterului Culturii,și condusăîncă de la primul număr de poetulGeorge Vulturescu. Dejaconsacrată în peisajul publicistic.Poesis este, practic, o istorie vie apoeziei contemporane și areceptării ei critice. Preferințavizibilă pentru poeții promoțiilor80 și 90 nu trebuie să ducă laconcluzia că am avea a face cu orevistă de grup de generație. N-arfi fost nimic rău în asta,numai căambiția editorilor și a lui GeorgeVulturescu în special țintea,dacănu mă înșel, acoperirea întreguluiareal poetic de astăzi.Poeții dintoate promoțiile se regăsesc în paginile ei, iarimpresia de favorizare a promoțiilor mai noi nu edecât urmarea unei realități incontestabile - acestepromoții sunt cele mai dinamice și mai pline deculoare din tot peisajul.Dar revista e lăudabilă nudoar prin textele poetice sau eseurile critice pe carele publică. De la o vreme în jurul ei s-a creat o starede emulați lirică, ilustrată, între altele, de întâlnirileanuale ce au loc la Satu Mare,menite să consolideze

un climat literar și să ofereprilejuri de dialog poetic cuparticiparea unui număr mereuimpresionant de poeți români dintoate generațiile și din toate zonelețării.Număr după număr, revistasătmăreană se constituie într-oBibliotecă în care cerneala litereirămâne mereu nouă,iar biografiapoeziei crește o dată cubibliografia ei. Evident, în cazulunei asemenea reviste problemalocului în care apare nu se punedecât,eventual,pentru a confirmaideea că pentru Poezie existănumai ”centru”, fie și unul care-șiconține marginea. Condiția deefemeridă, proprie oricărei revisteîn raport cu cartea,suportă o ușoarărectificare când e vorba de revisteca Poesis - ele sunt un fel de cărți

și se cuvine a fi privite și citite ca atare. Dealtminteri, exista pe vremuri obiceiul ca revistele demare prestigiu să fie strânse de la primul la ultimulnumăr al unui an sau al mai multora într-o carte. Nunumai pentru folosul iubitorilor de istorie literară,ciși pentru că, într-adevăr, revistele și mai cu seamărevistele bune sunt un fel de cărți.”

(Curentul, 25 sept. Anul II, nr. 224/282, 1998)

Lauren\iu Ulici


Zilele Poesis 1195: G. Achim, L. Ulici, G. Vulturescu, Mircea Ioanaș, D. Păcuraru

67




Cezar Baltag

”...Poeții - Dumneavoastră, distinși colegi, oștiți tot atât de bine ca și mine, sunt ființe profundangajate în adevărurile lor particulare, în concret,în materia existenței lor, lucru pe care paradigmapost-modernă îl realizează foarte bine, dar artacapătă sens, după părerea mea, în primul rând, dinatingerea cu adevărul transcendent.

Paradoxul face ca între imediatul care nupoarte fi exprimat, cum spune Lucian Blaga, șitranscendentul care mereu ni se ascunde, aceastădublă și tragică precaritate a ființei umane să fiprilejuit nașterea miracolului care este poezia,miracolul celebrat atât de frumos în aceste zile laSatu Mare. Consider acest premiu care mi s-aacordat astăzi, aici în catedrala ortodoxă din oraș,meritat numai întrucât se aplică acelei părți acreației mele în care am devenit conștient de celede mai sus. Am ținut să-mi reamintesc toateacestea aici la Satu Mare, oraș care a devenit grațiepoeților grupați în jurul lui George Vulturescu șial revistei Poesis, un important centru al poezieiromânești.

Tuturor acestora, precum și Dvs. toți ceiprezenți în această seară aici, vă mulțumesc dintoată inima, pentru fericitul prilej pe care mi l-ațidat să-mi mărturisesc câteva gânduri.”

(Discurs rostit în Catedrala ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare

cu ocazia decernării premiului revistei Poesis -Opera Omnia,1995)

** *

24 septembrie București

Iubite Domnule Vulturescu,Sunt încă sub impresia frumoaselor zile petrecuteîmpreună la Satu Mare. Faptul că anul acesta ațiizbutit să instituiți un Salon al editorilor de poeziemi se pare extraordinar, nu știu cum ați putut facefață la toate chestiunile (financiare, în primul rând!)legate de organizarea ediției din această toamnă, darceea ce ați izbutit mi se pare grozav.

Îmi cer iertare că am întârziat un pic cu trimisulbiletelor de întoarcere. O fac astăzi și vă mulțumescîncăodată pentru tot.

Sper că ați descifrat textul pe care l-am rostit încatedrală. Aveam notată pe margine și o scurtăapreciere elogioasă la adresa lui Cistelecan,cred căs-a putut descifra. De asemenea, în adresa inițială așdori să inserați, în al doilea rând (după ”Distinșicolegi...”) și adresarea ”Cucernici părinți”, pe caream rostit-o ad hoc, dar pe care nu știu dacă am scris-o. V-aș fi recunoscător dacă mi-ați trimite și mierevista.

Mi-a făcut multă bucurie reîntâlnirea cu colegiiDumneavostră, pe care îi îmbrățișez și îi asigur,încăodată, de prețuirea și dragostea mea. Imi aducaminte, cu deosebită plăcere, eu și Doina - cu caresper să mă căsătoresc, în curând - de întâlnirea dincatedrală cu Doamna, soția Dumneavoastră. Vă rogsă-i transmiteți respectuoasele noastre salutări șiurări de bine.

Știu că, și Aurelian Titu Dumitrescu - nu numaieu - v-am solicitat un grupaj de poeme pentru ViațaRomânească. Vă rog să-mi trimiteți acest grupaj, șivă voi răspunde în scris, sau telefon când vor apare.

68

Marele Premiu “Frontiera Poesis” (Premiul ora;ului Satu Mare), 2005


Petre Stoica

- ... Nu credeți, Domnule Petre Stoica,fiind și D-voastră laureat la Botoșani, că unele premii vinprea târziu?

- Nu cred...Dar este și un joc al hazardului înasta... Premiul se acordă când opera este deja fixată,de aceea e și o anumită vârstă... Sigur, un poet casă ia un premiu trebuie să trăiască, asta-iadevărul, ce mai... Am cunoscut poeți care n-aucine știe ce valoare,mă gândesc la generațiile maivechi, și care pe măsură ce au îmbătrânit au”devenit” mai ”importanți”... Îmi pun și eu oîntrebare - dacă Gellu Naum ar fi trăit mai puțin s-ar fi vorbit despre el astăzi? De-abia acum l-audescoperit. Asta a fost șansa vieții lui. Unii au șansasă trăiască mult ca să-și pună opera în valoare. Esteun joc al vieții... Unii primesc premiul la timp...

- Nu știu dacă urmăriți revista Poesis... Ce neputeți spune despre ea?

- Să știți că este o revistă foarte bună, foartebună. Imi place. Mai cu seamă această obsesie(acum dacă se cheamă Poesis e normal să aibă oobsesie!) pentru poezie... Sunt întotdeauna poeziifoarte bune, eseuri, cronici literare. Cu traducerilenu vă laud - în ultimul număr poeții canadieni suntfoarte slabi. Eu am urmărit poezia universală șiîntotdeauna m-am ”împiedicat” de poeziacanadiană - n-am găsit un poet... În rest - îmi placerevista voastră!...”

(a consemnat Ioan I. Moldovan)


** *

Jimbolia, 1 mărțișor 1999

Iubite Vulturescu, iubite prieten, nu mă înjura, numă trece în categoria celor atinși de greaua boalănumită ilfonlă (vai, a ieșit o rimă!) Indeobște suntom de cuvânt, dar...

Ti-am făgăduit la Botoșani două cărți. Iată-le!Intârzierea expedierii își are două cauze majore.

De îndată ce am revenit la Jimbolia m-am pomenitatins de o gripă aproape la fel de periculoasă precumbolșevismul.Am bolit rău de tot. Si, apoi, ”Minerva”de la care așteptam exemplarele comandate, s-aexecutat cu apreciabilă indolență. Mi-ai cerutoriginale,am spus da.Intr-un timp apropiat ți le voipune în plic. Urmează doar să le dactilografiez.Suntextrem de ocupat. Gândește-te - Fundația nu aresecretar, administrator, nici măcar un om/femeiede serviciu. Organizez și întrețin singur o imensăuzină culturală.Oamenii de la Inspectoratul pentrucultură afirmă că fundația mea este unică în felulei,pe deasupra, cea mai activă din județul Timiș.Unde mai pui că pe lângă numeroasele activități măvăd nevoit să particip - orașul este mic -la feluritefestivități, botezuri, nunți, parastase și chefuriorganizate ad-hoc.

PS Confirmă primirea cărților. Poate îmi trimiți șifrumoasa ta revistă.

69




Matei C[linescu

Ascultând Lamentațio Sancte MatrisEcclesiae Constantinopitane(cântată de corul Cappella Romana)

Omnes amici ejus spreverunt eam,Non est qui consoletur eam ex omnibuscaris ejus.

Aș vrea să mă pierd în lamentația pentru căderea Bizanțului, înacest mai la 551 de ani de atunci - de când și Vasilissa a

dispărut ca o ceață subțire pe scara de stele,răsucindu-se într-un

păinjeniș de lumină, într-o ușoară adiere de aburi spre cerul mut...Vasilissa,

Vasilissa

pe care am urmat-o într-o clipă de 551 de ani, în celălalt imperiu

transparent ca nimicul, ca o umbră de umbră de umbră de pasăre invizibilă, de trecere fără urmă, de albastru săgetat

într-un timp revolut - cu vocea care plângea ieri, adâncă și vie fântână,

după Bizanțul dintr-a doua lecție de tenebre. Ca acea voce încare aș fi vrut să fiu, împreună cu Vasilisa, într-o pură vibrațievocală, în sclipirea întunecată a acelui glas

rătăcit în labirintul timpului, în singurătatea noastră cu o infinitate de oglinzi fără chipuri.

Nici Vasilissa,frumoasa de altădată, nu mai avea chip: trăsăturile ei se topiseră,

ca niște întrebări fără răspuns în ochii mei orbiți de plecări șiecouri,de amintiri,de lacrimi în lacuri închipuite, de surâsurimelancolice,de unde rotunde,din ce în ce

mai vaste...

(Poesis, nr. 6-7-8, XVIII, 2006)Matei Călinescu

Premiul Poesis pentru Opera Omnia - 2006

În catedrala orașului: Matei Călinescu și Aug. Buzura

la festivitatea de premiere: Opera Omnia - 2006

70



Cristian Simionescu

SIRA SPINARII

Ziua de ieri din disperare a întârziatse va auzi mai târziu peste anițipătul ei mai subțire decât inima furnicii. Ce siguranțănătângă să spinteci până și umbra ca pe un maț! Inocențădusă până la capăt - să tai apa felii. Și totuși sunt nebunice-și taie capul și apoi îl pun la loc. Și totuși suntnebuni ce au băgat o cârtiță în elefant, țipând cu poftă:“Haa, ha, domnișoara e în dumnealui, îl dă gata pedinăuntru, s-a băgat în el în organele lui!” Leoarcă de râse până și cel spintecat...

(fragment. Poesis, nr. 6, anul IV, 1993)


71


(Membru `n redac\ia Poesis)


Alexandru Mu;ina

Poem din Bucătărie (V)

Nu are de fapt nici o importanțăbucătăriesau palatgeniulse exprimă oriunde și oricumaumai spus-o și alții darnu locuiaula confort treeu voi scrie o carte groasă spirituală profundădacăau să mi-o publice poateo să mă mut dracului într-un apartamentmai uman

(Biblioteca Poesis, nr. 3 (50), 1994

Zilele Poesis, 1991 Al Pintescu, Al.Mușina, Ion Vădan

72


Cuvinte despre Veronica Micle - la 130 de ani de la moartea poetei

Dumitru Hurub[

„Foarte frumuşică, veselă, spirituală, aceastăfată fu măritată de mama ei la vârsta de 16 ani (înrealitate este vorba de 14 ani, n. d.h.) cu ŞtefanMicle, bătrân profesor la Universitate.(…). Înasemenea împrejurări, fiind dat şi caracteruluşuratic al acestei tinere femei, nu e de mirat că eanu se credea legată prin lanţurile căsătoriei pânăîntr-atîta încît să păzească cu stricteţă credinţaconjugală bătrînului Micle, pe care îl considera maimult ca un părinte decît ca un soţ.” (Iacob Negruzzi)

Poate nu e tocmai potrivit, dar încep comentariulde faţă referitor la cea mai importantă iubită a luiMihai Eminescu (dacă le includem în clasament peCleopatra Poenaru-Lecca şi pe Mite Kremnitz, darlăsând la o parte pe ingenua Casandra ElenaAlupului…), reproducând din epitaful de pe cruceaVeronicăi Micle următorul fragment: ,,Şi pulbere,ţărână din tine s-a alege,/Căci asta e a lumii

nestrămutată lege ;/Nimicul te aduce, nimicul tereia,/Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”.(din poezia – ,,Şi pulbere, ţărînă...). N-a fost să fieaşa, nu vreau să fie aşa, pentru că trebuia să fie…altfel.

La urma urmei, acest epitaf dureros, însă realistşi cu accentuate rezonanţe sumbre, nu face altcevadecât să exprime un adevăr general valabil pentruexistenţa oricui. cu deosebirea că aici este vorbadespre Veronica Micle, despre femeia şi iubita careşi-a circumscris viaţa în lumea sacră a iubirilorînalte, acolo unde vom găsi pentru totdeauna peLaura, iubita căreia îi dedica sonetele poetulPetrarca; Beatrice, din Divina Comedie, a lui Dante;Maitrey, din romanul lui Mircea Eliade; legendarulcuplu Tristan şi Isolda; nefericiţii Romeo şi Julieta;Paris şi Elena din Iliada lui Homer; Antonius şiCleopatra – iubire la… prima vedere, „Quod eratdemonstrandum”, Ulise şi Penelopa, dar şi, de cenu?, Cioran şi Friedgard, Marin Preda şi AuroraCornu etc., etc., etc., iubiri care au intrat în legendă,dar şi în… sufletele multora dintre noi, aureolate denimbul asigurător de nemurire…

…De fapt, oricât am încerca să driblăm realitateacăutând cu disperare un adevăr care să ne scoată laun liman convenabil şi absolut inedit, vom ajungetot… acolo de unde am plecat. Şi, de unde am luatstartul? Exact de la prezenţa fizico-psihică aVeronicăi Micle! Cum, iarăşi Veronica? Încă maisunt lucruri de spus? Da, iarăşi, pentru că, nu foartedes, este drept, dar se tot ivesc ştiri, unele, la modăîn ultima vreme: pe surse!, tocmai pentru că despreea toată lumea ştie totul, cel puţin aşa se crede,destui fiind chiar convinşi de acest lucru. Şi, totuşi,nu, nu e totul! Deoarece, iată, după un secol şi cevade la moartea Veronicăi, Editura Polirom a publicatun volum întreg de scrisori inedite Veronica-Eminescu-Veronica. Ultimele, s-a spus. S-ar putea…Ah, ce… veste minunată! Ce nadă minunată şiatrăgătoare pentru noii bârfitori şi cârcotaşi! Maiexistă îndoieli, dar scrisorile, chiar în facsimil,există!, deşi nu se ştie cu certitudine… Acestuicomentariu i-am direcţionat conţinutul spre oturnură care a fost, de regulă, ignorată, ca fiindlipsită de importanţă, şi anume: există un acordgeneral că Veronica a fost o femeie tânără, blondă,poetă şi, peste toate, ardeleancă frumoasă şiinteligentă, calităţi care i-au fost atuuri în legăturasentimentală cu Eminescu, dar care i-au adus şi

VARIA

73

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUVARIA

destule necazuri, cum era, de altfel, în firealucrurilor. Însă mai e ceva: ardeleancă-năsăudeancăinteligentă, măritată cu un bărbat mai în vârstă decâtea 30 de ani – drept că profesor universitar şi rector– Veronica s-a lăsat cu bună ştiinţă cucerită deEminescu, poate doritoare de o simplă aventurăamoroasă, poate… Spun poate, preferând să cred căintuiţia ei de femeie a jucat un rol important, sau celmai important, dacă avem în vedere că Eminescu eradeja un poet cunoscut, apreciat şi publicat frecventîn Convorbiri literare, ceea ce nu era puţin lucru, iaro legătură sentimentală cu Eminescu avea rostul şirolul ei pentru nevasta unui soţ cu mult mai în vârstă.În plus, ea însăşi avea chemare spre poezie, lucru nulipsit de importanţă în angrenajul unei iubiri careprindea contur, care evolua asemenea unei avalanşemărindu-şi volumul şi… profunzimea pe măsură cese rostogolea spre maturizare şi maturitate, dacă esă exagerez, dar puţin… Încerc să mă substitui unuiacare, analizează situaţia la rece, şi mă las, deci,stăpânit de acest sentiment străduindu-mă sădeturnez, de fapt să duc într-o zonă mai puţinsentimentală toată povestea, şi a noastră, însă maimult a lor.

Da, ştiu: gândind şi scriind acest comentariu, îmiasum un risc. Mare. Mare, fiindcă mii şi mii depagini au avut ca temă cuplul Mihai-Veronica în careardeleanca-năsăudeancă a jucat un rol extrem deimportant atât în privinţa creaţiei eminesciene, câtşi în viaţa privată a lui Eminescu. Aceste douăelemente combinându-se, intercondiţionându-se şi,nu rareori, având rol osmotic, chiar dacă aceastărelaţie a suferit unele sincope, câteva cu alură deadevărată şi definitivă ruptură, iubirea lor asupravieţuit... Însă revenirile au fost cu atât maiputernice, cu cât că, adeseori, nu erau lipsite de oanume spectaculozitate, având şi „sprijinul” cuparşivă bunăvoinţă al bârfitorilor şi zvoniştiloravând deseori statut de… profesionişti.Corespondenţa dintre cei doi şi amintirile celor carei-au cunoscut, atestă cu prisosinţă acest lucru. Dinpunctul de vedere respectiv, cititorul de rând ca şimajoritatea covârşitoare a iubitorilor de istorieliterară, cu cancanurile ei cu tot, sunt convinşi că ştiutotul despre cel mai celebru cuplu din literaturaromână. Spre deosebire, eu cred că şi în acest caz nuexistă absolutul, dimpotrivă, cred cu îndărătnicie cămai e ceva de spus, acel ceva care, spus cu altecuvinte şi cu libertatea de a interpreta textul uneiscrisori, o situaţie, un moment, câteva cuvinte, ajutăsau completează generalul cu particularităţi…Mereu mai poate fi spus ceva, altceva. În volumulViaţa lui Mihai Eminescu, G. Călinescu a reuşit să„oprească”, măcar pentru o vreme, avalanşa deinformaţii care, nu o dată, s-au dovedit a fi eronate,inutile sau jignitoare pentru memoria celor doi iubiţi,

cu precădere pentru Veronica, mai ales după moarteaprofesorului Ştefan Micle. Au existat dintotdeauna,există şi vor exista mereu şi mereu informaţiisuplimentare, detalii importante, însă spuse/scrisecu toată priceperea, au rostul de a consolidaconvingerea că nimic nu e… bătut în cuie pe lumeaasta. Absolutul, se spune, este doar Dumnezeu.Treptat au apărut, totuşi, alte informaţii, altecomentarii, alte ştiri culese de la surse mai sigure(scrisorile, reproduse în facsimil), sau transmise pecale orală din generaţie în generaţie, mai ales princele două fiice ale Veronicăi: Valeria (1866-1929)şi Virginia-Livia (1868-1937), informaţii pe care lefoloseşte doar G.Călinescu în 1932, la publicareamonografiei Viaţa lui Mihai Eminescu. Însă, în1964, când a fost republicată scrierea în ediţiedefinitivă, n-avusese la îndemână unele informaţiicare au apărut mai târziu… Definitivă, monografia,însă fără nicio referire la „corespondenţa inedită”dintre Eminescu şi Veronica, fiindcă abia în anul2010, Editura Polirom a publicat într-un volumsemnat de Christina Zarifopol-Illias, intitulatsemnificativ şi subintitulat Corespondenţă inedităMihai Eminescu – Veronica Micle. Volumulcuprinde: Scrisori ale lui Mihai Eminescu cătreVeronica Micle; anul 1879; anul 188; anul 1881;anul 1882; anul 1883; scrisori nedatate; Scrisori aleVeronicăi Micle către Mihai Eminescu; anul 1878;anul 1880; anul 1881; scrisoare nedatată. Ineditefiind, scrisorile schimbă puţin situaţia şi luminaproiectată prin timp spre imaginea cuplului în cauză.Nu ştiu dacă în bine sau în rău, nu ştiu dacă s-aurmărit, dar s-a reuşit în mare măsură ca relaţiadintre Eminescu şi Veronica să fie cumva scoasă desub „egida” unui romantism firesc şi din zona unuiteritoriu ideatic ţinând de legendă şi bagatelizatăapoi şi transferată într-un câmp al derizoriului, alunei lumi mai degrabă contaminată într-unpseudomahalagism, ieftin şi acela... Aşa cum era deaşteptat, s-au format imediat două tabere: a celorcare au exclamat măcar în gând: „aha!” descoperindîn inedite un alt Eminescu şi o altă Veronică, adicădoi amorezi de duzină care se adresau unul altuia cudiminutive, adesea cu totul banale, gratuite şi naive,apelative de amanţi oarecare etc. Iată, spre deliciuliubitorilor de bârfe şi senzaţii spectaculoase tari,câteva apelative despre care aminteam: 29decembrie 1879: Măi Poţoţoni; 5 ianuarie 1880:Dragă şi dulce Nicuţă; 4 aprilie 1880: Dragă Cuţă;17 martie 1882: Dragă Momoţelule; 5 iulie 1882:Dragă Momoţ; 4 august 1882: Draga mea Nică; 29decembrie 1882: Măi ramură de liliac… Şi încă:anagrame pentru numele Veronica, folosite deEminescu: Veronica, Acinorev, Verona, Aronev,Anorev, Aquinore, Irena, Aroniqva, Enorvica,Vicenora, Acivrone, Civraneo, Neocivra, Vranceora,

74


Norviace, Narvioce, Vreona, Voerna, Vnoera,Vanoper, Arnoev, Aornev… Să cădem de acord că,măcar la prima dragoste, fiecare am căutat, adeseaam şi găsit!, tot felul de diminutive-alint pentrufiinţa iubită, unele de-a dreptul năstruşnice, dar neaparţineau, erau dragele noastre invenţii şi inovaţiilingvistice. Şi nu e deloc greşit dacă evadăm din…cantonamentul primei iubiri şi trecem la altă etapăsau tranşă de vârstă când devenim… serioşi, sobrişi, din păcate prea des, dispreţuitori. Însă, ne placesau nu, după trecerea anilor vorbele de alint şidezmierdările, în cele mai dese cazuri, stau bine-mersi în vreun sertar secret al sufletului. Este unfiresc al mersurlui vieţii cam în toate cazurile…

Dar, da, Veronica şi Eminescu, la urma urmei, aufost doi oameni, doi amanţi, doi îndrăgostiţi, reduşi,mai ales de bârfitori, statutul de „doi inşi” – bărbatşi femeie – cu apucături verbale mai degrabă deperiferie decât de-o anumită ţinută intelectuală, aujubilat cârcotaşii între care îi putem include şi peinvidioşi. Acest adevăr, se poate vedea cu ochiulliber, cum se spune… În sfârşit, cealaltă tabără, acelor cu înţelegere şi chiar cu înţelepciune, aconsiderat publicarea scrisorilor inedite un act deviolare gravă a intimităţii respectivului cuplu.Subliniez: personal – deşi sunt conştient că nu arevreo importanţă – mi se pare un gest greu sauimposibil de calificat. Ceea ce a făcut ChristinaZarifopol-Illias publicând aceste scrisori ineditezise ultimele, dintre Eminescu şi Veronica, respectivacea parte de corespondenţă care ţine de o esenţă aintimităţii unui cuplu, mi se pare un gest cel puţinnepotrivit, nicidecum ca idee de a contribui laîmbogăţirea cu date noi a poveştii care face obiectulşi a comentariului de faţă. Sigur: foarte bine, foarteutil pentru istoria literară, a căzut de acord imediatfoarte multă lume. E bine să ştim, să cunoaştem în

cât mai multe detalii, unele explicative pentru oetapă sau alta a evoluţiei în ceea ce priveşte relaţiade iubire dintre Veronica şi Eminescu. În ce măpriveşte, şi dacă e să fim sinceri, mare lucru nu s-arealizat în sensul pătrunderii în detalii izbitoare, saude referinţă, reducând totul la relaţia lor de iubire.La moment, însă, tabăra cârcotaşilor exultă, fiindcăapăruseră dintr-odată elemente noi, „ajutoareesenţiale” pentru coborârea amorului celor doi dinloja, nu de onoare, ci sacră a legăturii Eminescu –Veronica într-un derizoriu mai… uman. În oricecaz, după umila mea părere, îmi permit să spun cămai corect ar fi fost ca această parte decorespondenţă să se afle la un loc împreună cu altemateriale şi documente, dar cu acces pentru oricinear fi dorit să le vadă, să le studieze. Ar fi fost, cred,un act cu mult mai rezonabil şi mai respectuos faţăde memoria atât a Veronicăi cât şi, poate mai cuseamă, a lui Eminescu… În prefaţa volumului,Mircea Mihăieş, în asentimentul unora, desfacebăierile conţinutului aliniindu-se la dorinţa generală:„O mană cerească pentru istoricul şi cercetătorulliterar, dar, mai ales, o lectură îmbătătoare pentrucititorul obişnuit.” „Îmbătătoare pentru cititorulobişnuit” probabil şi posibil, dar, ca „mană cereascăpentru istoricul şi cercetătorul literar”, după ce amcitit cartea, îmi permit să am unele îndoieli… Adicăprefaţatorul are dreptate, însă, aş adăuga eu, aceastăapariţie editorială, drept că de mare vâlvă, aconstituit în primul rând un şuvoi în plus la moaracârcotaşilor şi a nemuritorilor bârfitori, îndefavoarea Veronicăi, în primul rând…

Aceasta, zic eu, este marea realizare.

(Din vol. „Mai altfel, despre VeronicaMicle”, Editura Limes, 2019)

VARIA

75

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUVARIA

Radomir Andrić sau despre v]rstele poeziei

Lucian Alexiu

A afirma că Radomir Andrić deţine o poziţie deprim plan în rândul poeţilor sârbi traduşi în româneşteîn ultimele decenii nu înseamnă, desigur, decât săconstaţi un lucru de ordinul evidenţei. De la Karpatskoumiljenije, periplu liric semnat, împreună cu VesnaParun, în 1971, şi până la Icoană românească (1997),Umbre vesperale (2008) ori Oasele încheieturii, Versuri(2010), ultimul volum tradus în românește de LiubincaPerinaț Stancov, notorietatea poetului s-a situat, mereu,la cote apreciabile, poemele sale, evocând nume derezonanţă ale literaturii române, de la Lucian Blaga laNichita Stănescu ori Marin Sorescu, apoi alte şi alteperegrinări lirice, aducând în prim plan referinţe la oistorie şi o geografie consacrate deopotrivă în poeziaromânească a secolului trecut aveau să definească unmod al autorului de a se raporta la literatură. Sunt decitat volume sau cicluri întregi de versuri în care lumeaîn care poetul îşi proiectează viziunile se situează subsemnul prieteniei, poeme de succes verificat în carefigurilor legendare ale folclorului balcanic şi sârbesc lise adaugă proiecţii mitizante ale contemporanilor săi,scriitori de la nord sau de la sud de Dunăre.

Lucruri, acestea, şi altele încă, imposibil de trecutcu vederea de oricine parcurge tot ce a publicat deceniila rând autorul.

Dar, desigur, şi o dată în plus, mai mult decât atât. Om de radio atent, decenii la rând, la evenimentele

vieţii literare, foiletonist şi eseist dinamic, RadomirAndrić a fost dispus mereu a fraterniza pe terenul, lipsitde capcane, al ideilor şi temelor consacrate; poet, pentrucă poet este, înainte de toate, el şi-a asumatsubiectivismul raportării la valorile exemplare.Extraordinara civilitate a reacţiilor sale publice a fostmereu însoţită de francheţea cu care şi-a prezentatopiniile, o ponderată situare în raport cu cele petrecuteîn lumea dezlănţuită a veacului prin care a trecut şi acelui în care tocmai am intrat e potenţată de claritateaatitudinii: avizat asupra semnificaţiilor celor petrecuteîntr-un context istoric nu o dată agresiv şicontradictoriu, cum a fost cel din anii debutului săuliterar, poetul nu a încetat să exalte bunele sentimente,bunele deprinderi într-ale scrisului, fericitele popasuriîntre permanenţele culturii, ale civilizaţiei. Nu estepuţin, îţi spui faţă în faţă cu imaginea poetului mereupregătit pentru un gest confratern, a celui dispus a vedeapartea plină a paharului, gata a trece, fie şi cu o frazăironică, cu un zâmbet rezervat, peste un moment,posibil, de cumpănă.

În rest, postura circumspectă, răspicarea atentă afrazei, pe care le simţi într-un răspuns al său la o anchetăori într-un preambul la o carte despre poeţi, opoziţionare implicită, nu pot fi înţelese deplin fără oraportare la anii în care Radomir Andrić se număra

printre cei care, într-un fel sau altul, au netezit caleaînspre valorile autentice ale literaturii, în vremuri cândo judecată etică putea însemna, implicit, o situareestetică. Sunt lucruri, în genere, mai dificil de înţelesfără a ne întoarce la contextul epocii în care a debutatAndrić și colegii săi de generație, când luările deatitudine ale tinerilor scriitori erau cu mult mai multdecât nişte acte de rutină, după cum şi textele lirice aleacestora, culegerile de poezie pe care le-au publicat,altceva decât evenimente editoriale curente,confundabile ori uitate în fluxul apariţiilor editorialesimilare.

Ce propune – ce ne spune, însă, astăzi, poetul?Fiind vorba despre mai multe decenii de activitate

poetică, primul fapt relevabil în lirica sa mi se pare a ficaracterul unitar, închegat, remarcabila coerenţă aansamblului. Nu ne referim, desigur, numai laproblematica particulară a versurilor. Deşi nu-i lipsesccâteva nuclee tematice favorite (spaţiul naturist,universul familial, extincţia şi însăşi poezia), versurilereţin atenţia întâi de toate prin imagismul de bunăcalitate, neostentativ, ce dă culoare reflecţiei, ca şi prinluciditatea introspecţiei. Liricul, care glosează într-oparabolă despre moarte şi timp, despre o „gramatică asentimentelor” nu face parte dintre autorii carepoetizează existenţa – nu-i, ca atare, un iubitor demetafore rare, de cuvinte muzicale, de tablouri diafaneori feerice. Fără solemnităţi ori restricţii estetizante,mizează, atunci când este cazul, pe fluxul memoriei,creditează epicizarea discursului, impactul subiectiv almăruntului fapt cotidian şi al limbajului curent. Iată cumsună un extraordinar poem al „vârstelor”, dedicat uneilucid-nostalgice contemplări de sine, raportării la timpulcare trece: „Peste zidul fatidic vârsta de şaizeci de anise risipeşte / în ceaţă fără un răspuns adevărat laîntrebarea / de ce pe măsura gâtului meu neprotejat /bătrâna ţesătoare întinde frânghia de oţel / şi rupe încetîn piept răsuflarea ademenită / de mirosul îmbietor alflorii până acum nevăzute // descoperite sub vrejulîmpodobit de brumă / al dorinţelor neîmplinite înletopiseţul cel tânăr / de altfel cerul de neatins nuaparţine / nimănui mai mult decât copilului / cu ochiiaţintiţi spre altfel de culori / de pe malurile unor râuride vis” (Nu mai vine mult aşteptata lumină, I)

Sunt texte lirice, numeroase, care pot fi citite și caun mod de a construi / deconstrui poezia, de a se edificape sine al poetului, altminteri tot mai permeabilretrospecţiei, rememorării. Ironic în limite rezonabile,Radomir Andrić rămâne, chiar şi atunci când pare aadopta un stil mai truculent, un lucid înregistrator deimpresii oferite de universul înconjurător – un „analist”,lipsit de iluzii, al evenimentelor de fiecare zi, alpropriilor experienţe subiective şi al „literaturii”.

76


SETEA DE MÂNIE (SED DE FuRIAS)

The unchained sun, in raging thirst,Feeds the last day to the first.

(Djuna Barnes)

Ca o lovitură aproape, această sete de mânie într-un pahar cu spumă. Toți serbează datoria zilelor sau cerşe-toria îndelungată a reajustărilor. Probabil am putea lăsa punctele de suspensie în locul punctului final, laurma-urmelor dacă se sparge oglinda, trebuie s-adunăm cioburile insomniace, minimele transparențe cerămân rătăcite inutil. Mereu ne aflăm în fața prostiei zilei celei din urmă; în mod sigur, transa nu ne dă nimicînapoi, nici măcar deghizajul acelei lebede, nici melanjul de adevăruri şi minciuni puse-n balanță. Singurullucru sigur e ceea ce nu vedem din punctele cardinale.

André Cruchaga

POESIS InTERnA|IOnAL

Poetul André CRUCHAGA s-a născut în ziua de 2 mai 1957, în oraşul Nueva Concepción,departamentul Chalatenango (El Salvador). Timp de 38 de ani a lucrat ca profesor. O parte din poeziile salea fost tradusă în 12 limbi. Printre cărțile publicate până acum, menționăm: “ALEGORÍA DE LAPALABRA”/ “ALEGORIA CUVÂNTULUI” (1992); “MEMORIA DE MARYLHURST”/“AMINTIREA DIN MARYLHURST” (Interface Network, Beaverton, Oregon, 1993); “VISIÓN DE LAMUERTE”/ “VIZIUNEA MORȚII” (1994); “ENIGMA DEL TIEMPO”/ “TAINA TIMPULUI”(Plaquette, 1996); “ROJA VIGILIA”/ “PRIVEGHIUL ROŞU” (Plaquette, 1997); “RUMOR DEPÁJAROS”/ “LARMĂ DE PĂSĂRI” (2002); “OSCURIDAD SIN FECHA│DATA GABEKOILUNTASUNA”/ “ÎNTUNERIC SINE DIE” - ediție bilingvă hispano-bască, (El Salvador, 2006); “PIEEN TIERRA”/ “PĂŞIND PE PĂMÂNT” (2007), “CAMINOS CERRADOS”/ DRUMURI ÎNCHISE”(México, 2009); “VIAJAR DE LA CENIZA│VOYAGE À TRAVERS LES CENDRES / “CĂLĂTORPRIN CENUŞĂ” - ediție bilingvă hispano-franceză (El Salvador, 2010); “SUBLIMACIÓ DE LANIT│SUBLIMACIÓN DE LA NOCHE”/ “SUBLIMAREA NOPȚII” - ediție bilingvă hispano-catalană(El Salvador, 2010); “POETA EN BARATARIA”/ “POET LA BARATARIA” (Havana, 2010); “TABLOUDE CENUŞĂ│CUADERNO DE CENIZA” - ediție bilingvă hispano-română (El Salvador, 2013):“BALCÓN DEL VERTIGO”/ “BALCONUL VERTIJULUI” (El Salvador, 2014); “POST-SCRIPTUM”- ediție bilingvă hispano-română (El Salvador, 2014); “VIAJE POSTUMO│VIATGE PÒSTUM/CĂLĂTORIE POSTUMĂ - ediție bilingvă hispano-catalană (El Salvador, 2015); “LEJANÍA│AWAY”/“DEPĂRTARE” - ediție bilingvă hispano-engleză (El Salvador, 2015); “VÍA LIBRE│VIA LLIURE”/“CALE LIBERĂ” - ediție bilingvă hispano-catalană (El Salvador, 2016); “CIELORRASO”/ “TAVAN”(Editorial La Chifurnia, Colección palabra de Alto Riesgo, El Salvador, 2017); “CALLES│CARRERS”/“STRĂZI” - ediție bilingvă hispano-catalană (El Salvador, 2017); “ARS MORIENDI” (Teseo Ediciones,El Salvador, 2018); “MOTEL” (Teseo Ediciones, El Salvador, 2018); “LA EXPERIENCIA DE VIVIR”/“EXPERIENȚA NUMITĂ VIAȚĂ” (Chile, 2018); “CUERVO IMPOSIBLE”/ “CORBUL IMPOSIBIL”,(Teseo Ediciones, El Salvador, 2019).

De asemenea, versurile sale apar în diverse reviste şi antologii spaniole sau bilingve.

Poemele care urmează fac parte din volumul aflat în pregătire “VALLEJO DREAM”(Prezentare şi traducere: Costel DREJOI)

77

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOESIS InTERnA|IOnAL

INTROSPECȚIE (INTROSPECCIÓN)

Like the water-drops which slowly wear the rocks to powder.

(Amy Lowell)

Ne macină asperitățile vechilor tăciuni aprinşi, poate tăcerile ori multele amintiri, giulgiul dimineții miezuluinopții, beția cercurilor şi toponimia intransigentă a focului. Realitatea înseamnă mai mult decât drama obosităa acestor zile: există un fel de disperare la limita răbdării şi grădini negre ca un prosop zdrențuit de-atâtafolosire. Durerea-i numai coloritul ud al amurgului, eboşa din spatele atâtor goluri care-apoi se schimbă înpulberi. (Acum amintesc pagina albă pentru-a inversa sensul melancoliei şi-al circularității obiectelor.)

DESPĂRȚIREA DE ZIuĂ (RuPTuRA DEL DÍA)

And ghastly thro’ the drizzling rainOn the bald street breaks the blank day.

(Alfred Tennyson)

În antecamera beției zilei februarie se sparge ca un vas de argilă. Ştiu despre circularitatea sintaxei şi desprealianțele ce funcționează aidoma unei sinestezii murmurate. Din când în când metamorfoza e doar fumulgenerat de iască sau de muşchiul uscat. Raiurile imaginare se-nveşnicesc asemenea unui drog: de felul acestae prezentul tragic pe care-l trăim, o umbră deasupra alteia, fără să se-mpace vreodată. Capcanele şi transpi-rația sunt la ordinea zilei, la fel ca pasărea de sânge ce ne şuieră pe sub piele.

DuLCEA uMBRĂ (DuLCE SOMBRA)

Dulce e umbra sub care toți se-ntâlnesc…(César Vallejo)

În absurditățile lumii s-au adunat toate umbrele. Şi-i amară piatra ce ne izbeşte în cerul gurii şi-i doliu totce ne-ajunge la ochi. Şi-i neagră cerneala ce curge din rană. Şi vrăjmaş e pumnalul de pulberi ce intră prinpori. Şi-i ferment tot noroiul în care cearcănele mele se joacă. (Undeva, într-un loc retras, vom da nas în nascu iluzia, poate cu uitarea resemnată să nu fie semn rău. Întotdeauna va exista cineva în mila balsamului. Afi cerşetor e o condiție inexplicabilă.)

TENSIuNILE NEBuNIEI (DISENSIONES DE LA LOCuRA)

N-avem timp de pierdut vorbind despre închiderea pământului şi venirea zilei

(Vicente Huidobro)

La fel ca-nainte, cresc tensiunile aidoma râsului viclean al oțetului. Nimic nu s-a schimbat în canale, chiardacă sunt mulți cei ce resping gheața putredă a urii. Eu doar număr ecourile ce urcă pe flacăra lumânării şimă refugiez în basmul aducerilor-aminte. Când ne trezim din somn, hăul leşinurilor, chiar dacă ne-am irosittimpul vorbind păsăreşte. Şi-n vreme ce unii se ceartă, alții se gândesc la moşiile lor sau la vremea unei noidomnii.

78


CONŞTIINȚA MATERIEI (CONCIENCIA DE LA MATERIA)

Apoi, carnea uscată şi adierea poveştii: în amintirea legendei păsărilor migratoare şi a acelei lacrimi de piatrăde pe pleoape. Între ea şi tăciune - țipetele de nepătruns ale nopții. În brațele mele oarbe ceva a-ncetat sămai fie: certitudinea stropului de singurătate de la streşinile casei, iarna adâncă a harpoanelor în rărunchi,dilatatele muşcături de rouă. Din când în când, ulciorul sânului se curbează ca o fereastră mutilată de rugină.(În încuietoarea stricată a trupului, lumea întunecată a cenuşilor. Şi progresul nestingherit al fotografiei.)

*

FRuNZIŞuL TIMPuLuI TRECuT (FOLLAJE DEL PRETÉRITO)

Trecutu-i un trunchi de copac doborât...(Mihai Beniuc)

E-aici mulajul în argilă a ceea ce mereu a fost pe moarte ca o ciudată pasăre de culoarea purpurie-a chitarelor;la unisonul - fără-ndoială - al unui noi veşnic, însă la timpul trecut. Tot ceea ce există pare ciudat în luminatimpului, fără ziduri care să ocrotească libertatea sau cineva care să scape de ruşine. În a doua zi a visului,umbra fără adăpost a unei lungi călătorii pe deasupra străzilor şi-a nopților rămase. Nu ştiu de-a fost apă orispumă, toată marea în beznă sau numai ghimpi în memorie. Ori numai o siluetă otrăvită la geam.

uMBRA CAPTIVITĂȚII (SOMBRA DEL CAuTIVERIO)

Umbra timpului e propria captivitate, dezastrul mereu aproape de tandrețe, cu durele butoniere-ale nopții înpiept. Ochii atârnă de praful străzii: sensul vieții ni se estompează, cu excepția nopții care ne-acoperă visul.Urăsc pasărea-aceea care-mi galopează prin frigul fierbinte al porilor. (Deşi nu păstrez remuşcările aceluitremur al oaselor şi privirilor unui sicriu amar.) Uneori vreau numai să mă-ntorc la ochii mei.

POESIS InTERnA|IOnAL

79


Adam Puslojic - Cal de trac\iune al culturii rom]ne;ti ;i s]rbe

Nicolae Mare;

Marele poet romantic rus, Aleksandr SergheeviciPușkin, încercând să prezinte mai plastic travaliulinsolit al traducătorilor literari, aportul acestora ladezvoltarea culturală a unei țări, cât și importanțaactivității lor în plan național, în nici un caz facilăchiar și pentru profesioniști, spunea /vai, cât deplastic!/: - traducătorii sunt caii de tracțiune ai uneiculturi. Numai cei care au încercat și au reușit sătranspună artistic într-o altă limbă, fie și numai opagină de literatură străină, să nu spun un poem demare profunzime lirică și de cunoaștere, poateaprecia zicerea aforistică pușkiniană de mai sus, șicare - de două secole -, prin esența conținutuluiexprimat a vuit prin lumea largă. Am cunoscutasemenea cai de tracțiune în multe din țările princare am umblat, cu alte cuvinte la origine, și amîncercat la rându-mi să transpun unele dincapodoperele universale în românește, cu sudoareapropriei frunți, cunoscând în ce constă trudatranspunerilor literare. Am doar cuvinte de laudă laadresa operei năvalnicului, nărăvitul traducător-poet, Adam Puslojić, cel care de aproape o jumătatede secol s-a încumetat să transpună mai toateculmile literaturi române, operele poetice esențiale,care o caracterizează. În cunoștință de cauză afirmcă travaliul ca și rezultatul muncii sale este cu atâtmai provocator. Limba în care transpune, dar și a sade poet s-a îmbogățit, cum ar fi spus Lucian Blaga,într-o altă cheie: traducând – m-am simțit crescând.Am amintit de toate acestea pentru că despretranspunerea autorului din Lancrăm în sârbește nepropunem a vorbi, așteptând cu nerăbdarea un ecoudin partea lui Adam, o vorbă prin care să îmi spună,oficial, public, îm ce măsură, traducând dinromânește, transpunându-l pe Eminescu, Arghezi,Bacovia, Blaga și Stănescu și alți poeți în sârbă, adevenit și mai stăpân pe sculele și arta sa poetică. S-a simțit oare Adam Puslojić crescând – transpunând?

Pentru mine, poetul belgrădean face parte dintrecei mai n ă r ă v a ș i cai, căluț pur sânge, pentruliteratura sârbă și română. El, sârbul român sauromânul sârb, de obârșie valahă de pe ValeaTimocului, ocupă un loc de cinste în lumea poezieisârbești și românești. Nu spun vorbe mari afirmândcă, Adam Puslojić reprezintă cu cinste șipretutindeni în lume B e l g r a d u l, capitală istoricăeuropeană, mândră și eroică, pe care prin scrierilesale o poartă pretutindeni ca pe un port-drapel sub

flamurile căruia își înfășoară uneori de durere inima.În postura aceasta l-am remarcat, în ultimul timp,cât și faptul că nu îi displace a fie înțeles și simțitastfel. M-am întâlnit cu autorul florilegiului ”Existăpământul” în mai 2017 ca și 2019, la principaleleFestivaluri internaționale de poezie din țara noastră,la Iași și la București. Mi-a fost dat din nou să măconving că bunul meu con/frate, timoceanulcontemporan nouă este unul dintre cei mai iubițipoeți din ”vatra” strămoșească românească, dar șide peste fruntariile țării, prețuit ca nimeni altul lanoi, în România, dar și în alte cel puțin douăzeci dețări în care a fost tradus. Prietenia lui cu NichitaStănescu a intrat deja în anecdotica și în analelecelor două literaturi: română și sârbă. Nu avem decâta evoca din viața și creația lui A. Puslojić iarăși șiiarăși faptul că el se trage de pe meleagurile lui BabaNovac, născut fiind în 1943, în satul Cobişniţa, depeste Dunăre, la graniţa cu România, sat pe carepentru a-l înțelege mai bine mi-am propus să-idescifrez nu doar etimologia lui toponimică, convinscă poate ascunde multe taine în adâncuri; să îl șiparcurg în susul și în josul lui, și-asta de mai multeori, să văd și să simt de unde a tras acest pisc liriccât vârful Moldoveanu din Făgărăș, el prezentându-se azi încă chipeș, într-o postura tolstoiană,dovedind multă înțelepciune și sevă poetică. Este unvis mai vechi al meu, care datează de prin anii 1990-1995, de ai cunoaște mai bine pe sârbi, atunci cândm-am întâlnit cu alți frați de-ai lui și de-ai noștri, depe Valea Timocului sau în Republica Iugoslavă deatunci, dorință pe care însă nu am dus-o, cu regret,la bun sfârșit.

Este știut că după absolvirea studiilor de filologieale Universităţii din Belgrad, Adam Puslojić, avândpoezia în sânge, a debutat în 1967, cu florilegiulPostoji Zemlja (Există pământul). Ce titlu frumos!Oare nu explică din plin sintagma aceasta obârșiilepoetului? Încă din acei ani, tânărul liric s-a făcutremarcat ca un foarte bun traducător de literaturăromână contemporană, lista autorilor traduşi de el înlimba sârbă fiind impresionantă: Marin Sorescu,Nichita Stănescu, Petre Stoica, Geo Bogza, AdrianPăunescu, Mircea Dinescu etc., etc. Am înțelesrecent că numărul volumelor transpuse de eldepășesc peste 80 de cărți, deci câteva rafturi dintr-o bibliotecă sau mai bine de o carte publicată an dean.

80

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUPOESIS InTERnA|IOnAL

Doar cei care știu ce înseamnă să traduci acestmaldăr de cărți, pot realiza că travaliul respectivreprezintă în sine o performanță trudnică. Probabilcă și zece cai buni de tracțiune ar face-o cu greu.Dacă mai adăugăm la aceasta și calitateatranspunerilor, prin cunoașterea perfectă a celordouă limbi de către poetul-traducător, performanțadevine, nu greșesc când o spun: u n i c ă șiirepetabilă. La aceasta trebuie adăugat faptul că dinrândul operelor traduse, mai ales atunci când poetula ajuns la maturitate artistică deplină, în afaranumelor amintite mai sus, nu lipsește creațiaeminesciană, argheziană, bacoviană și blagiană, cualte cuvinte piscurile literaturii române.

Cel din urmă autor la care mă voi referi mai pelarg este Lucian Blaga, liricul lansat la București, laînceputul lui decembrie 2018, în ediție bilingvă, încondiții grafice superbe. De reținut acest lucru,deoarece privind volumul respectiv ai impresia căadmiri un monument, atât din față cât și din spate.Iar posteritatea va avea pentru totdeauna luminile șiumbrele operei transpuse de Puslojić la scara 1/1.

Lansarea din capitală a volumului Lucian Blaga– Răsărit magic /Magicino svitanie/ s-a bucurat deo participare de bun și cordial nivel, de la care n-alipsit academicianului Eugen Simion, critic deseamă al literaturii române, de care traducătorul,academician și el, îl leagă o prietenie cordială. Desubliniat că printre autorii traduși din română dePuslojić, Eugen Siminon nu putea lipsi.

La noi, niciodată nu s-a subliniat îndeajuns căliteratura românească s-a îmbogățit la rându-i, printraducerea din creația lui A. Puslojić, a volumelor:Plâng, nu plâng (1991), Adaos (1999), Versuri dinmers (2003), Trimitor la vise, (2005), Tăcerelustruită (2006), Asimetria durerii (2009), Exaltaredin abis, Inscripţii abrupte, Culmea (2016). Așadăuga că poeziile lui Adam Puslojić au fost tradusede-a lungul timpului în peste 20 de limbi, tălmăcireapoemelor sale în limba română fiind semnată deNichita Stănescu şi Ioan Flora. În Serbia, AdamPuslojić este laureat al unor prestigioase premiipentru contribuţia lui adusă la cultura naţională, câtși al Premiului Ivo Andrić pentru Opera omnia(2014). În ce ne privește constat din nou că ochiiCotrocenilor prea încruntați și axați pe disputesterile/politicianiste interne n-ajung cu mintea șiprivirea până peste Dunărea, așa cum ajungeau înperioada interbelică, când Carol al II-lea decernacele mai înalte distincții românește traducătoriloriscusiți de peste graniță.

Repet cu plăcere că poeziile lui Adam Puslojićau fost traduse în peste 20 de limbi. Personal am

cunoscut ediția poloneză, realizare de excepție asârbologului, Grzegorz Latuszynski, a polonezuluicare a găsit echivalențe fericite pentru graiulpuslojicean, transpunând cu har poemele sale înlimba lui Mickiewicz și a Szymborskăi;traducătorul denumindu-l pe poetul belgrădean dreptreprezentant al ”clocotismului”; de aici și primireacordială a volumului, publicat în presitigioasacolecție ”Agawy”, apreciată în întreaga Polonie.

Subliniez - de la început - că volumul detraduceri din lirica poetului din Lancrăm - realizatde Adam Puslojić - este de departe una dintre celemai prețioase transpuneri realizate în străinătate.Culegerea este atent întocmită, încât nu-i scapă mainimic traducătorului din poemele mari, cari îlreprezintă pe Blaga ca poet. Ca slavist, am termende comparație transpunerile realizate în limbapolonă în anii 1970 de traducătorul polonezZbigniew Szuperski sau poemele traduse cu maregrijă și publicate tot în perioada respectivă deKazimiera Illakowiczowna.1 Transpunerile într-olimbă slavă din Blaga, realizată de cei treitraducători în limbile lor surprind în profunzimegândurile poetului din Lancrăm, inconfudabilelematrice poetice blagiene, reținându-i cuvinteleautorului în intențiile lui primare, drept: /lacrimilecelor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-auputut/. (...) Amare, foarte amare sunt toate cuvintele/de-aceea – lăsați-mă să umblu printre voi,/ să vă iesîn cale cu ochii închiși/. (vezi primul poem cu caredebutează culegerea, intitulat: Către cititori/1924, p.30), poezie care în edițiile poloneze lipsește.

Aplecat asupra acestei ”cărți frumoase”, cum arfi spus Arghezi, cărți înțelepte, adaug eu, mă totîntreb, de ce oare ea n-a fost prezentat volumul lacare mă refer și la ediția din acest an a Festivaluluiinternațional de poezie ”Lucian Blaga” de laLancrăm și Sebeș? Mai ales că în mai 2019 s-aumarcat cu pioșenie 100 de ani de la aparițiaPoemelor luminii, florilegiu cu care urbea seidentifică pe plaiurile mioritice din preajma orașuluiMarii Uniri, volum din care multe din poemeleblagiene sale sunt prezente. Ce bine i-ar fi statflorilegiul în sârbă, alături de Poemes de la lumiere,transpuse în franceză de Jean Poncet.

Să sperăm că această adevărată capodoperă nuva lipsi de la ediția jubiliară Blaga, a 40-a, pe careautoritățile și harnicii locuitori ai Sebeșului opregătesc pentru anul 2020. Poate fi un căldurosomagiu venit de peste Dunăre, de la Belgrad; cusiguranță va fi un veritabil act cultural și spiritual,aducând opera blagiană în atenția întregului publictransilvănean, inclusiv prin prezența ei înbibliotecile Ardealului. Cu toată răspunderea afirm

81


că, această carte nu trebuie să lipsească din Ardeal,chiar de va fi cazul de o extindere de tiraj.Cunoașterea și răspândirea ei poate deveni cusiguranță un veritabil eveniment, mai ales că IonMiloș, prezent de atâtea ori la manifestările blagienede la Lancrăm nu mai poate onora de câțiva anifestivalul, trecând în veșnicie. Pentru posteritaterămâne ca un reper în viață, Adam Puslojić. Chiarmă înfioară gândul că nu știu, când și dacă se va mainaște cineva care să îl întreacă. Au recunoscutaceasta cei mai exigenți critici sârbi, anume că -poetul și traducătorul belgrădean e cel care: ”atranspus magistral în limba sârbă tot ceea ce Blagaa creat, operă ce a devenit și a rămas, de la un poetromân și universal de vârf.” /p. 17/

Nu pot decât să mă asociez la aceste aprecieripertinente, pe care le-am simțit în fiecare slovă a luiBlaga transformată de Adam Puslojić într-un imnsârb, această carte fiind o culegere de imnuriortodoxe, mai ales că este scrisă în alfabet cirilic.Sau cum a spus-o exegetul belgrădean DusanStojanović, confratele său sârb, Adam le-a ”pritocitmagistral”.

Fără teama de a greși, opera lui Puslojić o putemdenumi congenială, pentru că în sârbă fiecare poemîn parte redă nu doar prozodia blagiană, ci în primulrând s p i r i t u l, ideile și mesajul poetic al autorului,transpus cu grijă și temeinic în cultura slavă, înlimbajul unic puslojicean, care a doveditîntotdeauna o aprehensiune la culturile romanice,dovadă exegeza cu care volumul este însoțit,semnată de un fin exeget și cărturar belgrădean -Dusan Stojković.

Subliniez că la rândul lui cărturarul,comparatistul literar menționat face o analizăprofundă, pe multiple planuri, inedită a liriciiblagiene în ansamblul ei. Eseul său ar putea intra încele mai exigente culegeri de studii privind poezialui Blaga în lume, temă pe care o supun atențiecărturarilor români, în eventualitatea întocmirii unuiasemenea florilegiu necesar.

În mod fericit, Dusan Stojković, și-a intitulatstudiul: Lumina albastră a poeziei-lacrimă a luiLucian Blaga. Iar eseul se deschide cu aserțiunea:”Marea poezie a lumii în secolul al XX-lea cuprindeși o întreagă pleiadă de poeți români”, Blaga făcândparte – potrivit acestuia – din patratul de aur alpoeziei moderne la vârf, evidențiat fiind faptul că”elemente de romantism, simbolism și expresionismliric fac parte din creația sa”./p.18/

Nu îi scapă profesorului sârb analiza cuvintelorteme din lirica lui Blaga: floarea, lumina, steaua,

somnul, noaptea, piatra, apa, sufletul etc., lucru pecare exegeții români au făcut-o mai puțin până înprezent. Personal, nu cunosc o analiză mai frumoasăa poemului Stalactitele, pe care Stojković îl comparăcu cel al lui Prudhomme, primul laureat al premiuluiNobel, poezie în care Blaga ”identifică cuvintele cunecuvintele, vorba cu tăcerea, astfel că nu se poateobserva care-i fața și care reversul. Subiectul poeticse împietrește și se identifică cu stalactita dintr-ogrotă uriașă. Stalactita este, în nici un caz numaimetaforic, o lacrimă de piatră, aceea care dintimpurile arhetipale ajunge în clipa în care poetul otransformă în poezie”. /p. 26-27/. Sunt fraze caredovedesc o înțelegere aparte peste Dunăre, printrearomâni, în zona de obârșie a mamei poetului.

Comparând poezia ”Hotarul” semnată de Blagacu poemul cu același titlu al compatriotului său,poetul sârb Ducic, Dusan Stojanović, ajunge laconcluzia că ”..în tot ceea ce atinge cu bagheta sapoetică /Blaga/ dobândește uneori acea adâncimeabisală, se surpă în sine și/sau în abisul metafizicînsuși”. Alți critici încă n-au sesizat profunzimeaversurile citate de exeget: ...Acum ah, de trecere cineva începe cântarea?/Acum ah, negrele ape cui îi dautonul?/ (...) /suflete în zbor de frunte mi se lovesc/(...)/ De șapte ori răsucit/ răsuflă în somn Aheronul./ p. 24/

De asemenea, comparându-l Dusan Stojković peLucina Blaga cu poetul sârb Tin Ujevic,menționează că poemele românului sunt compusedin cuvinte: ”negre și întunecate, profunde, matureliniștite, țâșnite din întuneric, pentru a se scălda înlumină. Să scalde în lumină lirică pe cei care lecitesc.” /27/

Tot Stojković spune că, traducerea volumuluirealizat de Adam Puslojić, ori cât de dificil ar fi deapreciat și de cântărit, este ”corola” activității detraducător a conaționalului său, dar și un argumentinconfundabil al măiestriei și abilității sale poetice.Și mi-a luat cuvintele din gură exegetul belgrădeancu privire la transpunerile din creația blagiană subpana lui Puslojić, cu siguranță mai credibil decâtoricine, spunând: ....sunt un dar inestimabil /altraducătorului/făcut culturii/poeziei sârbe.” /p. 28/

În încheiere, subliniez că prin acest volum,”fabrica de traduceri” Adam Puslojić, a mai făcutîncă un dar Serbiei. A tradus și neîntrecutele gânduriși aforisme blagine, esențe ale gândirii sale, pe care,iată sârbii le au, și care, de asemenea, ar trebuirăspândite în lume, mărturie a literaturii sapiențialeromânești.

82

septembrie 2019Poesis CEnTEnAR TITU MAIORESCUPAGInI UITATE

(Inedit)

Gheorghe Pituț

IMBOLD

,,O stea politică-i pământulʺîn zilele gândirii mele, cea mai iubită dintre stele –cum veșnic fi-va numai gândul

că bunăstarea e cuvântulmai mult visat ca toate cele,când hrana visurilor relee sărăcia, nu mormântul.

Celor ce dau imbold și mânăpopoarele spre bunăstareli se menește o fântână

în suflete – păduri și soareși toată faima viitoare în Țara numelui de zână.

RĂMÂN DECI

Ascult la gura ta ca la o carteȘi nici nu cred să mă mai saturChiar de-aș ajunge cândva maturÎn zarea dorului de moarte.

Rămân deci cu umila soarteCând apa mână lumea-n zbaturiIar casa-mi crește-n vârf și laturi,S-o vadă steaua de departe.

Să așteptăm până se-alegeCuvântul: hrană, vis și lege,Ca toată ființa să asculte

Povestea care i-ar mai place ‒Din timpuri mari de gând și pace,Spusă de gura lumii culte.

Nu LOCuI

Nu locui cu iubitoriicei de materie și faimăce n-au creat însă îngaimăcuvintele definitorii!

Pe cei săraci i-așteaptă zorii,pe cei bogați aceeași spaimăde viitorul ce defaimăpe drept istoria erorii.

Voi locui-ntr-un singur gândal milei celei nesfârșiteîn fața timpului ce-nghite

egal și buni și răi la rândurlând, plângând sau murmurândpe dâra albelor termite.

CÂNTEC

Toți cei iluminați au dreptulsă ceară o modificaredoctrinelor, chiar literareiar celor vechi s-arate pieptul

cel tânăr, fruntea – arhitectul, să dovedească fiecarecă e în stare să doboareerori cu raza și conceptul.

Și-n cel care-a cântat ideeacă nimeni nu se naște robdurerii, chiar de-ar fi el Iov –

vom ști vedea și dup-aceea,precum – în fiul ei – femeia un om întreg, leal și prob?

83

Poesis septembrie 2019 CEnTEnAR TITU MAIORESCUPAGInI UITATE

FIECARE

Ființa care-și spune EuVisează faimă și putereCum nimeni n-a avut prin ere,Nici chiar copilul-Dumnezeu.

Eu am râvnit însă mereuO blândă muzică-n tăcere,Precum emit acele sfereDin raza punctului cel greu.

Eu se proclamă fiecare,Să se audă, să se știe,De el și-n tragică pustie,

În aer, pe pământ și-n mare;Eu glorios până departeApui și uiți numai în moarte.

TOTuȘI

Hoț de timp e amânarea,Cuib de lene și de crimeAle vieții anonimeCare naște disperarea

M-aș fi înhăitat cu mareaDin vechime și cu ChitulȘi cu Iona-răsăritul Din adânca-ntunecare;

Totuși voi porni odatăSă străbat zidirea toatăMai întins decât lumina

Și mai singur decât mineCătre punctu-nchis în sineSă mă umplu de senina

viață nouă.

DE GRIJA VREMII

Apusul are să apună,Iar răsăritul să răsarăÎn tot mai calda lumii varăSub cerul fără și cu lună;

Ci noi vom fi tot împreunăAtât cât n-are să disparăCe-i omenesc în orice țară,Și sub senin, și sub furtună.

Părinții patriilor toateNu dorm decât pe jumătateDe grija vremii și-a cetății,

Iar noi luptăm să cadă ceața,Ca pruncii nedeprinși cu viața,Sub stelele singurătății.

PE CHEI

Ce-mi tot spui că țara pleacăspre o mare mai săracăși apoi în altă țarăpe un fluviu numai ceară?!

Pleacă tu și îți alegealt popor cu altă legeși te bucură pe tinecârtitor din șapte știme!

Fiindcă eu decât s-audcum ne spurci în nord și-n sud,în apus și răsărit,

îți menesc să urli-n vidpână când o să fii suptchiar de gândul tău ocult.

Lui Nicolae Tăutu

Am stat și eu sub vorba taO oară, două de viațăMi se părea că-i dimineață,Tot ce spuneai ne răcorea.

La care școală-ai învățatSau la a majestății salePoporului în dulcea valeDin nordul binecuvântat?

O de-ar fi fost întâi cuvântulAș spune-acum doar: iată-l, iată-l!Și-ar încuviința și Tatăl.Dar la-nceput a fost mormântul.

Nici mort nu vin să te văd mortLa munții omeniei sunCel alb ca pâinea și mai bunSă fie-ales stăpân de cort.

(Dintr-un volum în curs de apariție)

84

85

La galeria UAP din Satu Mare s-a deschis la mijlocul lunii iulie o expozi\ie insolit[. Organizatorul expozi\iei,Oana P[curar, a expus o serie de fotografii care redau prospe\ime ;i valoare artistic[ unor elemente arhitecturalece se reg[sesc pe fa\adele ;i `n interiorul Palatului Administrativ ;i Casei de Cultur[ construite `n timpul regimuluicomunist.

Trecute cu vederea, detaliile din lemn, metal ;i beton ornamental au prins via\[, ;i-au rec[p[tat vraja care`nconjoar[ orice oper[ de art[. Practic, arhitectul a transpus `n beton o serie de elemente populare realizate deregul[ din lemn.

Arhitectul Nicolae Porumbescu, `mpreun[ cu echipa de arhitec\i ;i arti;ti, a cutreierat satele din Satu Mare ;iMaramure; pentru a prinde esen\a artei populare.

Palatul Administrativ este o sculptur[ uria;[, realizat[ din elemente repetitive de beton ornamentat. Vernisajul expozi\iei "Resturile de beton ale trecutului" s-a transformat `ntr-un adev[rat simpozion pe marginea

valorii arhitecturale a Palatului Administrativ ;i a Casei de Cultur[ a Sindicatelor, denumită acum după numelearhitectului Nicolae Porumbescu.

Eugen Munteanu, preşedintele Filialei Satu Mare a Uniunii Artiştilor Plastici - UAP, a subliniat faptul căproiectul este unul lăudabil.Au fost şi vor exista o serie de controverse privind acest ansamblu arhitectural cunoscut sub numele de "CentrulNou" pentru c[ a fost realizat `n timpul regimului comunist ;i `n continuare r[m]ne un simbol `ntunecat alcomunismului.

Chiar galeria de Artă UAP poartă amprenta timpului, iar aceste clădiri, chiar dacă sunt realizate din beton,merită să intre `n patrimoniul cultural naţional. Fotografiile expuse pun mai bine în valoare munca arhitecţilor,dar şi a numero;i artişti plastici care au fost coota\i `n echipa arhitectului Porumnbescu.

Prezent la vernisaj, arhitectul Gyure Ludovic a participat la activitatea de proiectare, dar şi de execuţie aansamblului arhitectural. A fost şi diriginte de şantier, motiv pentru care cunoaşte în detaliu acest proiect. Dacănu era organizată această expoziţie de fotografii, a subliniat Gyure, cu siguranţă trecătorul grăbit ar fi trecut fărăsă observe ce se ascunde în spatele acestor construcţii din beton sau în lucrările sculptate în lemn. În aceste clădirieste câte o fărâmă din sufletul arhitectului Nicolae Porumbescu.

Expozi\ie precede un proiect ambi\ios< organizarea unui muzeu al comunismului la ultimul etaj al celei mai`nalte cl[diri din Rom]nia, care s[ se oglideasc[ `ntreaga tragedie pe care a adus-o cu sine regimul de trist[ amintire,comunismul.

I. Ani\a;

“Resturile de beton ale trecutului” `n fotografiile expuse de Oana P[curar

SATU MAREToat[ lumea trebuie s[ fie de

acord c[ o \ar[, un ora;, ocomunitate poate p[stra numaiceea ce are. Un ora; ca Satu Marenu poate avea preten\ia c[ arecl[dirile Vienei, nici zg]rie-noriidin New York. Rom]nia nu arepiramide, nici castele ca Fran\a.Avem ceea ce s-a construit`nainte, fie c[ este vorba desprecl[diri istorice, fie de construc\iimoderne.

Dac[ suntem de acord cu acestprincipiu, `nseamn[ c[ un ora; caSatu Mare are posibilitatea s[conserve, s[ restaureze cl[dirilevechi, `ncep]nd cu Dacia, ;ineav]nd altceva mai bun, s[conserve Centru Nou. A;a cumOradea a restaurat fa\adelecl[dirilor vechi, devenind o destina\ie turistic[, va trebui s[ procedeze ;i Satu Mare. De ce nu s-a f[cutaproape nimic, r[m]ne un subiect de dezbatere public[.

Satu Mare are ceva ce nu au alte ora;e. Nici Clujul, nici Oradea, nici Baia Mare, nu au un Centru Nouca Satu Mare. Adic[ nu au o cl[dire impozant[ plantat[ `n mijlocul ora;ului. Este destul s[ spunem c[Palatul Administrativ a fost la un moment dat cea mai `nalt[ cl[dire din Rom]nia, dep[;ind hotelulIntercontinental din Bucure;ti, realizat `n acela;i stil. Dar s[ vedem ce stil are complexul arhitectural dinCentru Nou, incluz]nd aici Palatul Administrativ, Casa de Cultur[, magazinul Some;ul, precum ;i blocuriledin jur. Toate realizate de cunoscutul arhitect Porumbescu. Anul acesta se `mplinesc o sut[ de ani de lana;terea lui.

Este suficient[ o simpl[ c[utare pe internet pentru a afla, `n linii mari, ce `nseamn[ stilul numit“brutalism”, `ntr-o perioad[ echivalat cu modernismul. Poate ar fi fost de datoria diverselor administra\iicare s-au perindat prin Palatul Administrativ s[ explice popula\iei unde se `ncadreaz[ Centru Nou.Repet[m< trebuie s[ ne mul\umim cu ce avem. Suntem obliga\i s[ ne mul\umim cu ce avem. :i s[ profit[mde ce avem. Avem un complex arhitectural rar nu numai `n Rom]nia, ci ;i `n Europa. Cum ne folosim deel pentru a ridica pu\in acest ora; r[mas `n urma tuturor ora;elor re;edin\[ de jude\ din apropiere?D[r]m[m tot, spargem betoanele ornamentale, incluse `ntr-un stil, ;i le `nlocuim cu alte betoane banale?Cu pu\in[ aten\ie ;i pu\in `ngrijit complexul arhitectural Palatul Administrativ poate fi exploatat din punctde vedere turistic. Ar fi de datoria autorit[\ilor s[ fac[ demersuri pentru includerea lui pe listamonumentelor. Ora;ul moare `ncet. Ce facem?

Trebuie s[ o lu[m de la zero. ~n primul r]nd public[m c]teva date luate la `nt]mplare de pe internetcare ofer[ o explica\ie destul de clar[ a ceea ce `nseamn[ stilul “BRUTALISM”, `n care poate fi `ncadrat`ntreg Centru Nou, din mijlocul c[ruia se `nal\[ o impozant[ cl[dire. Este adev[rat c[ a fost construit[ `ntimpul regimului comunist. Dar dup[ ea s-a mai construit ceva de utilitate public[? Avem dou[ marisimboluri arhitecturale ale municipiului Satu Mare< cl[direa Dacia, o ruin[, ;i complexul arhitectural dinCentru Nou, pe cale s[ fie dezintegrat, modificat astfel `nc]t s[ ajung[ doar o gr[mad[ de betoane.

D.P.

Poesis septembrie 2019 VALORI :I nOnVALORI ARhITECTURALE

Resturile de beton ale trecutului

87

110

3 D. P{CURARU - O g[inu;a de m[tase ;i ni;te vultura;i bicefali

GEORGE VULTURESCU 5 1. ”Conjunctural între pereți” (Acedia, Îmblânzitorii de viermi)6 2. Alice Valeria Micu (Pereți)

8 ALExANDRU ZOTTA - Despre congenialitatea creatoare (I)

11 DELIA MUNTEAN - Literatura marginilor – afinități @ dileme

14 EMMA MIH{IESCU - Cerul, `n direct

16 OLIMPIU NUșFELEAN - poetul

18 MARIAN DRĂGHICI - Păhăruțul

18 DUMITRU PĂCURARU - Măcelăria și alte poeme

18 RADU CANGE - Lumina condorului

19 RODICA BRAGA - O sută și una de poezii

19 MIRCEA PETEAN - Poemele Anei

19 MARIA :LEAHTI|CHI - Iubirea noastră e o doamnă frumoasă

20 IOAN NISTOR - Aproape

20 OCTAVIAN DOCLIN - Și punct. și de la capăt

20 ALICE VALERIA MICU - Pereți

21 IOANA IERONIM - Trecere petrecere

21 MARIA PAL - Cealaltă față a umbrei

21 ADRIANA TEODORESCU - Povești de trecere cu noi

22 DAN EMILIAN ROșCA - Maturitatea mea exactă

22 EMILIA POENARU MOLDOVAN - Cheia închisorilor mele

22 MIHAELA ALBU - Armoarul cu poeme

22 VALERIU MITITELU - Îmblînzitorii de viermi

ANCA S~RGHIE23 Pecetea triunghiului București-Paris-Buenos Aires în destinul literar al Alinei Diaconu

26 DENISA CRĂCIUN - Moartea ne-a intrat în casă printr-o carte> Dreptul neprimirii

DRAGOş NICULESCU27 1. Activism şi pasivism axiologic în abordarea idealităţii valorice la Max Scheler şi Nicolai Hartman

Cuprins

111

33 GHEORGHE GLODEANU - Între real și imaginar

37 EUGENIU NISTOR - ESEU< PREFIGURAREA SISTEMULUI FILOSOFIC AL LUI LUCIAN BLAGA

39 MIRUNA MURE:ANU - *> *40 *> *> *

41 GELLU DORIAN - Copaci plini de pene de îngeri> Fără somn42 Iar noi, nicăieri> Pacostea43 Poarta> Zic şi eu

44 AUREL UDEANU - Când nu mă mai suport, când> Entuziasmul copacilor înfrunzind45 Și eu am murit și-am înviat de-atâtea> Cândva făceam și noi ceva.

46 RODICA MARIAN - APROPIEREA DE NECUNOSCUT47 PODUL NEMURIRII DIN AMARAPURA

48 NICOLAE MARE: - Lumina-i viață> Soleil levant> Și încă...> Poate49 În zadar> /chiar de nu vrei/> Firescul lucrurilor> Suflet hain> Și tac...

50 EMILIAN MIREA - închisoarea> vremea fugii> altă dimensiune> morţii sau viii?...51 meditaţie> vişinata> masa care plânge înlăuntru> trandafirul> tentativă de suicid

52 VIRGIL MIHAIU - DE-SCRIERE> 13 IULIE 2009> RESPIRO> DISLOCĂRI> L & L52 ÂNGERUL PROTECTOR> VIRGIL MIHAIULTIM

53 ANGELA BACIU - Visul I> Visul II

54 SUSAN BARBA - Andranik

56 VICTOR NICOLAE - Avioane atacate de p[s[ri, devoratoarele iubiri

DANIELA MARCHETTI 59 Realitate fardată cu napalm> Răsărit60 Rănile veacului se cicatrizează lent> Poem în ianuarie> Patria princeps 60 O ceremonie a ceaiului> Nimbul Sfântului Andrei61 Museion> Mareea> „...și ne iartă nouă greșelile noastre...”

62 IOANA DIACONESCU - Timp pentru sublim

64 ULTIMUL INTERVIU AL LUI :TEFAN BACIU

65 MIHAI URSACHI - MEDITATIUNE

66 LAUREN|IU ULICI

67 CEZAR BALTAG - Premiul Poesis - Opera OMNIA, 1995

68 PETRE STOICA - Marele Premiu “Frontiera Poesis” (Premiul ora;ului Satu Mare), 2005

MATEI C{LINESCU 69 Ascultând Lamentațio Sancte Matris Ecclesiae Constantinopitane (cântată de corul Cappella Romana)

70 CRISTIAN SIMIONESCU - SIRA SPIN{RII

71 ALExANDRU MU:INA - Poem din Bucătărie (V)

72 DUMITRU HURUB{ - Cuvinte despre Veronica Micle - la 130 de ani de la moartea poetei

Tipar“Informa\ia Zilei”

Str. Mircea cel B[tr]n, nr. 15Cod 440012

Satu Mare-RomaniaTel< 0261-767300Fax< 0261-767301

www.informatia-zilei.roe-mail< [email protected]

75 LUCIAN ALExIU - Radomir Andrić sau despre v]rstele poeziei

76 ANDRé CRUCHAGA 76 SETEA DE MÂNIE (SED DE FURIAS)77 INTROSPECȚIE (INTROSPECCIÓN)> DESPĂRȚIREA DE ZIUĂ (RUPTURA DEL DÍA)77 DULCEA UMBRĂ (DULCE SOMBRA)> TENSIUNILE NEBUNIEI (DISENSIONES DE LA LOCURA)78 CONŞTIINȚA MATERIEI (CONCIENCIA DE LA MATERIA)78 FRUNZIŞUL TIMPULUI TRECUT (FOLLAJE DEL PRETÉRITO)78 UMBRA CAPTIVITĂȚII (SOMBRA DEL CAuTIVERIO)

79 NICOLAE MARE: - Adam Puslojic - Cal de trac\iune al culturii rom]ne;ti ;i s]rbe

GHEORGHE PITUț 82 IMBOLD> RĂMÂN DECI> NU LOCUI> CÂNTEC83 FIECARE> TOTUȘI> DE GRIJA VREMII> PE CHEI

85 IOAN ANI|A: - “Resturile de beton ale trecutului” `n fotografiile expuse de Oana P[curar

87 DUMITRU PĂCURARU - “Resturile de beton ale trecutului” SATU MARE

Date post:	10-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	9 times
Download:	0 times

~n acest num[r< Po e ss - informatia-zilei.ro · care unele mimează patologicul, se află la...

Documents